ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 178

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 58
1 iunie 2015


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2015/C 178/01

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

1


 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2015/C 178/02

Cauza C-105/15 P: Recurs introdus la 4 martie 2015 de Konstantinos Mallis și de Elli Konstantinou Malli împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 16 octombrie 2014 în cauza T-327/13, Mallis și Malli/Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

2

2015/C 178/03

Cauza C-106/15 P: Recurs introdus la 4 martie 2015 de Tameio Pronoias Prosopikou Trapezis Kyprou împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 16 octombrie 2014 în cauza T-328/13, Tameio Pronoias Prosopikou Trapezis Kyprou/Comisia și Banca Centrală Europeană

3

2015/C 178/04

Cauza C-107/15 P: Recurs introdus la 4 martie 2015 de Petros Chatzithoma și Elenitsa Chatzithoma împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 16 octombrie 2014 în cauza T-329/13, Petros Chatzithoma și Elenitsa Chatzithoma/Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

4

2015/C 178/05

Cauza C-108/15 P: Recurs introdus la 4 martie 2015 de Lella Chatziioannou împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 16 octombrie 2014 în cauza T-330/13, Lella Chatziioannou/Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

5

2015/C 178/06

Cauza C-109/15 P: Recurs introdus la 4 martie 2015 de Marinos Nikolaou împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 16 octombrie 2014 în cauza T-331/13, Marinos Nikolaou/Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

6

2015/C 178/07

Cauza C-110/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 2 martie 2015 – Nokia Italia SpA și alții/Ministero per i beni e le attività culturali (MiBAC) și alții

7

2015/C 178/08

Cauza C-121/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 18 decembrie 2014 – ANODE – Association nationale des opérateurs détaillants en énergie/Premier ministre, Ministre de l’économie, de l’industrie et du numérique, Commission de régulation de l’énergie, GDF Suez

8

2015/C 178/09

Cauza C-124/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Hamburg (Germania) la 12 martie 2015 – Salutas Pharma GmbH/Hauptzollamt Hannover

9

2015/C 178/10

Cauza C-133/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Centrale Raad van Beroep (Țările de Jos) la 18 martie 2015 – H.C. Chavez-Vilchez și alții/Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank (Svb) și alții

9

2015/C 178/11

Cauza C-137/15: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco (Spania) la 20 martie 2015 – María Pilar Plaza Bravo/Servicio Público de Empleo Estatal Dirección Provincial de Álava

10

 

Tribunalul

2015/C 178/12

Cauza T-527/09 RENV: Hotărârea Tribunalului din 14 aprilie 2015 – Ayadi/Comisia [Trimitere spre rejudecare după anulare — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii — Regulamentul (CE) nr. 881/2002 — Înghețarea fondurilor și a resurselor economice ale unei persoane incluse într-o listă întocmită de un organ al Națiunilor Unite — Includere a numelui acestei persoane în lista care figurează în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 — Acțiune în anulare — Drepturi fundamentale — Dreptul la apărare — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă — Dreptul la respectarea proprietății]

11

2015/C 178/13

Cauza T-121/10: Ordonanța Tribunalului din 26 martie 2015 – Conte și alții/Consiliul (Acțiune în anulare — Pescuit — Conservarea resurselor piscicole — Instituirea unui sistem comunitar de control, de inspecție și de execuție — Noțiunea de act normativ — Noțiunea de act legislativ — Lipsa afectării individuale — Inadmisibilitate)

12

2015/C 178/14

Cauza T-213/13: Ordonanța Tribunalului din 30 martie 2015 – Square/OAPI – Caisse régionale de crédit agricole mutuel Pyrénées Gascogne (SQUARE) (Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Retragerea cererii de înregistrare — Nepronunțare asupra fondului)

12

2015/C 178/15

Cauza T-111/15: Acțiune introdusă la 1 martie 2015 – Ryanair și Airport Marketing Services/Comisia

13

2015/C 178/16

Cauza T-115/15: Acțiune introdusă la 5 martie 2015 – Deza/ECHA

14

2015/C 178/17

Cauza T-121/15: Acțiune introdusă la 6 martie 2015 – Fortischem/Comisia

15

2015/C 178/18

Cauza T-122/15: Acțiune introdusă la 12 martie 2015 – Landeskreditbank Baden-Württemberg/BCE

17

2015/C 178/19

Cauza T-143/15: Acțiune introdusă la 30 martie 2015 – Spania/Comisia

19

2015/C 178/20

Cauza T-145/15: Acțiune introdusă la 29 martie 2015 – România/Comisia

20

2015/C 178/21

Cauza T-158/15: Acțiune introdusă la 1 aprilie 2015 – Abertis Infraestructuras și Abertis Telecom Satélites/Comisia

21

2015/C 178/22

Cauza T-163/15: Acțiune introdusă la 2 aprilie 2015 – Delta Group agroalimentare/Comisia

22

2015/C 178/23

Cauza T-167/15: Acțiune introdusă la 2 aprilie 2015 – Bundesverband Souvenir – Geschenke – Ehrenpreise/OAPI – Freistaat Bayern (NEUSCHWANSTEIN)

23

2015/C 178/24

Cauza T-256/12: Ordonanța Tribunalului din 19 martie 2015 – Hautau/Comisia

24

 

Tribunalul Funcției Publice

2015/C 178/25

Cauza F-33/15: Acțiune introdusă la 23 februarie 2015 – ZZ/CESE

25

2015/C 178/26

Cauza F-34/15: Acțiune introdusă la 24 februarie 2015 – ZZ/SEAE

25

2015/C 178/27

Cauza F-37/15: Acțiune introdusă la 3 martie 2015 – ZZ/Comisia

26

2015/C 178/28

Cauza F-38/15: Acțiune introdusă la 6 martie 2015 – FJ/Parlamentul

26

2015/C 178/29

Cauza F-39/15: Acțiune introdusă la 9 martie 2015 – ZZ/Comisia

27

2015/C 178/30

Cauza F-40/15: Acțiune introdusă la 9 martie 2015 – ZZ/Consiliul

27

2015/C 178/31

Cauza F-41/15: Acțiune introdusă la 9 martie 2015 – ZZ și alții/CEPOL

28

2015/C 178/32

Cauza F-42/15: Acțiune introdusă la 10 martie 2015 – ZZ/Comisia

28

2015/C 178/33

Cauza F-43/15: Acțiune introdusă la 13 martie 2015 – ZZ/Comisia

29


RO

 


IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/1


Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2015/C 178/01)

Ultima publicație

JO C 171, 26.5.2015

Publicații anterioare

JO C 155, 11.5.2015

JO C 146, 4.5.2015

JO C 138, 27.4.2015

JO C 127, 20.4.2015

JO C 118, 13.4.2015

JO C 107, 30.3.2015

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu


V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/2


Recurs introdus la 4 martie 2015 de Konstantinos Mallis și de Elli Konstantinou Malli împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 16 octombrie 2014 în cauza T-327/13, Mallis și Malli/Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

(Cauza C-105/15 P)

(2015/C 178/02)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurenți: Konstantinos Mallis și Elli Konstantinou Malli (reprezentanți: E. Efstathiou, K. Efstathiou și K. Liasidou, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

Concluziile recurenților

Recurenții solicită Curții:

anularea ordonanței atacate;

anularea concluziei Tribunalului de admitere a excepției de inadmisibilitate și, în special, a concluziei că „o declarație a Eurogrupului nu poate fi considerată […] un act destinat să producă efecte juridice față de terți” și, în consecință, față de reclamanți și că, prin declarația atacată, Eurogrupul „a efectuat, […] într-un mod foarte general, un rezumat al anumitor măsuri convenite pe plan politic cu Republica Cipru”;

anularea ordonanței atacate prin care a fost imputată Republicii Cipru reducerea valorii depozitelor, fără a se atribui vreun comportament, act sau decizie Eurogrupului, pârâților sau acestora din urmă în cadrul Eurogrupului;

anularea obligării recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenții invocă patru motive în susținerea recursului. În special:

1.

Ordonanța atacată este afectată de nemotivare și a fost pronunțată în temeiul unei interpretări eronate de fapt și de drept în legătură cu instituția care a adoptat în mod efectiv decizia cu privire la reducerea valorii depozitelor „bail in”.

2.

Ordonanța atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiilor generale de drept, întrucât Tribunalul a interpretat în mod greșit faptul că, indiferent de tipul sau de forma pe care a îmbrăcat-o decizia atacată a Eurogrupului, aceasta din urmă era, în speță, un act atacabil cu acțiune în anulare.

3.

Ordonanța atacată este viciată, întrucât Tribunalul, în cadrul pronunțării ordonanței, nu examinase raportul juridic și factual dintre Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Eurogrup, nici nu examinase faptul că, în temeiul principiului „legal causation” și al criteriului adevăratului autor, actele Eurogrupului constituiau acte ale Băncii Centrale Europene și ale Comisiei Europene, care ar fi trebuit să acționeze conform tratatului și protocoalelor Uniunii Europene, precum și în temeiul dreptului secundar și derivat.

În consecință, Tribunalul nu a examinat substanța argumentelor și a litigiului recurenților, respingând astfel în mod eronat acțiunea în anulare.

4.

În cazul admiterii prezentului recurs, recurenții nu trebuie să fie obligați nici la plata cheltuielilor de judecată ale prezentei proceduri, nici la a celor efectuate în procedura în primă instanță.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/3


Recurs introdus la 4 martie 2015 de Tameio Pronoias Prosopikou Trapezis Kyprou împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 16 octombrie 2014 în cauza T-328/13, Tameio Pronoias Prosopikou Trapezis Kyprou/Comisia și Banca Centrală Europeană

(Cauza C-106/15 P)

(2015/C 178/03)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Tameio Pronoias Prosopikou Trapezis Kyprou (reprezentanți: E. Efstathiou, K. Liasidou, K. Efstathiou, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea ordonanței atacate;

anularea concluziei Tribunalului de admitere a excepției de inadmisibilitate și, în special, a concluziei că „o declarație a Eurogrupului nu poate fi considerată […] un act destinat să producă efecte juridice față de terți” și, în consecință, față de reclamantă și că, prin declarația atacată, Eurogrupul „a efectuat, […] într-un mod foarte general, un rezumat al anumitor măsuri convenite pe plan politic cu Republica Cipru”;

anularea ordonanței atacate prin care a fost imputată Republicii Cipru reducerea valorii depozitelor, fără a se atribui vreun comportament, act sau decizie Eurogrupului, pârâților sau acestora din urmă în cadrul Eurogrupului;

anularea obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă patru motive în susținerea recursului. În special:

1.

Ordonanța atacată este afectată de nemotivare și a fost pronunțată în temeiul unei interpretări eronate de fapt și de drept în legătură cu instituția care a adoptat în mod efectiv decizia cu privire la reducerea valorii depozitelor „bail in”.

2.

Ordonanța atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiilor generale de drept, întrucât Tribunalul a interpretat în mod greșit faptul că, indiferent de tipul sau de forma pe care a îmbrăcat-o decizia atacată a Eurogrupului, aceasta din urmă era, în speță, un act atacabil cu acțiune în anulare.

3.

Ordonanța atacată este viciată, întrucât Tribunalul, în cadrul pronunțării ordonanței, nu examinase raportul juridic și factual dintre Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Eurogrup, nici nu examinase faptul că, în temeiul principiului „legal causation” și al criteriului adevăratului autor, actele Eurogrupului constituiau acte ale Băncii Centrale Europene și ale Comisiei Europene, care ar fi trebuit să acționeze conform tratatului și protocoalelor Uniunii Europene, precum și în temeiul dreptului secundar și derivat.

În consecință, Tribunalul nu a examinat substanța argumentelor și a litigiului recurentei, respingând astfel în mod eronat acțiunea în anulare.

4.

În cazul admiterii prezentului recurs, recurenta nu trebuie să fie obligată nici la plata cheltuielilor de judecată ale prezentei proceduri, nici la a celor efectuate în procedura în primă instanță.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/4


Recurs introdus la 4 martie 2015 de Petros Chatzithoma și Elenitsa Chatzithoma împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 16 octombrie 2014 în cauza T-329/13, Petros Chatzithoma și Elenitsa Chatzithoma/Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

(Cauza C-107/15 P)

(2015/C 178/04)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurenți: Petros Chatzithoma și Elenitsa Chatzithoma (reprezentanți: E. Efstathiou, K. Efstathiou și K. Liasidou, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

Concluziile recurenților

Recurenții solicită Curții:

anularea ordonanței atacate;

anularea concluziei Tribunalului de admitere a excepției de inadmisibilitate și, în special, a concluziei că „o declarație a Eurogrupului nu poate fi considerată […] un act destinat să producă efecte juridice față de terți” și, în consecință, față de reclamanți și că, prin declarația atacată, Eurogrupul „a efectuat, […] într-un mod foarte general, un rezumat al anumitor măsuri convenite pe plan politic cu Republica Cipru”;

anularea ordonanței atacate prin care a fost imputată Republicii Cipru reducerea valorii depozitelor, fără a se atribui vreun comportament, act sau decizie Eurogrupului, pârâților sau acestora din urmă în cadrul Eurogrupului;

anularea obligării recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenții invocă patru motive în susținerea recursului. În special:

1.

Ordonanța atacată este afectată de nemotivare și a fost pronunțată în temeiul unei interpretări eronate de fapt și de drept în legătură cu instituția care a adoptat în mod efectiv decizia cu privire la reducerea valorii depozitelor „bail in”.

2.

Ordonanța atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiilor generale de drept, întrucât Tribunalul a interpretat în mod greșit faptul că, indiferent de tipul sau de forma pe care a îmbrăcat-o decizia atacată a Eurogrupului, aceasta din urmă era, în speță, un act atacabil cu acțiune în anulare.

3.

Ordonanța atacată este viciată, întrucât Tribunalul, în cadrul pronunțării ordonanței, nu examinase raportul juridic și factual dintre Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Eurogrup, nici nu examinase faptul că, în temeiul principiului „legal causation” și al criteriului adevăratului autor, actele Eurogrupului constituiau acte ale Băncii Centrale Europene și ale Comisiei Europene, care ar fi trebuit să acționeze conform tratatului și protocoalelor Uniunii Europene, precum și în temeiul dreptului secundar și derivat.

În consecință, Tribunalul nu a examinat substanța argumentelor și a litigiului recurenților, respingând astfel în mod eronat acțiunea în anulare.

4.

În cazul admiterii prezentului recurs, recurenții nu trebuie să fie obligați nici la plata cheltuielilor de judecată ale prezentei proceduri, nici la a celor efectuate în procedura în primă instanță.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/5


Recurs introdus la 4 martie 2015 de Lella Chatziioannou împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 16 octombrie 2014 în cauza T-330/13, Lella Chatziioannou/Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

(Cauza C-108/15 P)

(2015/C 178/05)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Lella Chatziioannou (reprezentanți: E. Efstathiou, K. Efstathiou și K. Liasidou, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea ordonanței atacate;

anularea concluziei Tribunalului de admitere a excepției de inadmisibilitate și, în special, a concluziei că „o declarație a Eurogrupului nu poate fi considerată […] un act destinat să producă efecte juridice față de terți” și, în consecință, față de reclamantă și că, prin declarația atacată, Eurogrupul „a efectuat, […] într-un mod foarte general, un rezumat al anumitor măsuri convenite pe plan politic cu Republica Cipru”;

anularea ordonanței atacate prin care a fost imputată Republicii Cipru reducerea valorii depozitelor, fără a se atribui vreun comportament, act sau decizie Eurogrupului, pârâților sau acestora din urmă în cadrul Eurogrupului;

anularea obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă patru motive în susținerea recursului. În special:

1.

Ordonanța atacată este afectată de nemotivare și a fost pronunțată în temeiul unei interpretări eronate de fapt și de drept în legătură cu instituția care a adoptat în mod efectiv decizia cu privire la reducerea valorii depozitelor „bail in”.

2.

Ordonanța atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiilor generale de drept, întrucât Tribunalul a interpretat în mod greșit faptul că, indiferent de tipul sau de forma pe care a îmbrăcat o decizia atacată a Eurogrupului, aceasta din urmă era, în speță, un act atacabil cu acțiune în anulare.

3.

Ordonanța atacată este viciată, întrucât Tribunalul, în cadrul pronunțării ordonanței, nu examinase raportul juridic și factual dintre Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Eurogrup, nici nu examinase faptul că, în temeiul principiului „legal causation” și al criteriului adevăratului autor, actele Eurogrupului constituiau acte ale Băncii Centrale Europene și ale Comisiei Europene, care ar fi trebuit să acționeze conform tratatului și protocoalelor Uniunii Europene, precum și în temeiul dreptului secundar și derivat.

În consecință, Tribunalul nu a examinat substanța argumentelor și a litigiului recurentei, respingând astfel în mod eronat acțiunea în anulare.

4.

În cazul admiterii prezentului recurs, recurenta nu trebuie să fie obligată nici la plata cheltuielilor de judecată ale prezentei proceduri, nici la a celor efectuate în procedura în primă instanță.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/6


Recurs introdus la 4 martie 2015 de Marinos Nikolaou împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera întâi) din 16 octombrie 2014 în cauza T-331/13, Marinos Nikolaou/Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

(Cauza C-109/15 P)

(2015/C 178/06)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurent: Marinos Nikolaou (reprezentanți: E. Efstathiou, K. Efstathiou și K. Liasidou, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

anularea ordonanței atacate;

anularea concluziei Tribunalului de admitere a excepției de inadmisibilitate și, în special, a concluziei că „o declarație a Eurogrupului nu poate fi considerată […] un act destinat să producă efecte juridice față de terți” și, în consecință, față de reclamant și că, prin declarația atacată, Eurogrupul „a efectuat, […] într-un mod foarte general, un rezumat al anumitor măsuri convenite pe plan politic cu Republica Cipru”;

anularea ordonanței atacate prin care a fost imputată Republicii Cipru reducerea valorii depozitelor, fără a se atribui vreun comportament, act sau decizie Eurogrupului, pârâților sau acestora din urmă în cadrul Eurogrupului;

anularea obligării recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurentul invocă patru motive în susținerea recursului. În special:

1.

Ordonanța atacată este afectată de nemotivare și a fost pronunțată în temeiul unei interpretări eronate de fapt și de drept în legătură cu instituția care a adoptat în mod efectiv decizia cu privire la reducerea valorii depozitelor „bail in”.

2.

Ordonanța atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiilor generale de drept, întrucât Tribunalul a interpretat în mod greșit faptul că, indiferent de tipul sau de forma pe care a îmbrăcat-o decizia atacată a Eurogrupului, aceasta din urmă era, în speță, un act atacabil cu acțiune în anulare.

3.

Ordonanța atacată este viciată, întrucât Tribunalul, în cadrul pronunțării ordonanței, nu examinase raportul juridic și factual dintre Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Eurogrup, nici nu examinase faptul că, în temeiul principiului „legal causation” și al criteriului adevăratului autor, actele Eurogrupului constituiau acte ale Băncii Centrale Europene și ale Comisiei Europene, care ar fi trebuit să acționeze conform tratatului și protocoalelor Uniunii Europene, precum și în temeiul dreptului secundar și derivat.

În consecință, Tribunalul nu a examinat substanța argumentelor și a litigiului recurentului, respingând astfel în mod eronat acțiunea în anulare.

4.

În cazul admiterii prezentului recurs, recurentul nu trebuie să fie obligat nici la plata cheltuielilor de judecată ale prezentei proceduri, nici la a celor efectuate în procedura în primă instanță.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/7


Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 2 martie 2015 – Nokia Italia SpA și alții/Ministero per i beni e le attività culturali (MiBAC) și alții

(Cauza C-110/15)

(2015/C 178/07)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Nokia Italia SpA, Hewlett-Packard Italiana srl, Telecom Italia SpA, Samsung Electronics Italia SpA, Dell SpA, Fastweb SpA, Sony Mobile Communications Italy SpA, Wind Telecomunicazioni SpA

Intimați: Ministero per i beni e le attività culturali (MiBAC), Società italiana degli autori ed editori (SIAE), Istituto per la tutela dei diritti degli artisti interpreti esecutori (IMAIE), in liquidazione, Associazione nazionale industrie cinematografiche audiovisive e multimediali (Anica), Associazione produttori televisivi (Apt)

Întrebările preliminare

1)

Ordinea juridică comunitară – în special considerentul (31) al Directivei 2001/29/CE (1) și articolul 5 alineatul (2) litera (b) din aceeași directivă – se opune unei reglementări naționale (mai precis articolului 71 sexies din LDA [Legea privind dreptul de autor] italiană coroborat cu articolul 4 din [decretul din] 30 decembrie 2009) care prevede că, în cazul suporturilor și al dispozitivelor achiziționate în scopuri vădit străine de cel al realizării de copii private – mai exact pentru uz exclusiv profesional –, stabilirea criteriilor de scutire „ex ante” de la plata redevenței ține de înțelegerea – sau de „libera negociere” – a părților, în special în ceea ce privește „protocoalele de aplicare” prevăzute la articolul 4 citat anterior, în lipsa unor prevederi generale și a oricărei garanții privind egalitatea de tratament între SIAE și entitățile obligate să plătească compensația sau asociațiile profesionale ale acestora?

2)

Ordinea juridică comunitară – în special considerentul (31) al Directivei 2001/29/CE și articolul 5 alineatul (2) litera (b) din aceeași directivă – se opune unei reglementări naționale (mai precis articolului 71 sexies din LDA italiană coroborat cu [decretul din] 30 decembrie 2009 și cu instrucțiunile stabilite de SIAE în materie de rambursări) care prevede că, în cazul suporturilor și al dispozitivelor achiziționate în scopuri vădit străine de cel al realizării de copii private – mai exact pentru uz exclusiv profesional –, rambursarea poate fi solicitată numai de utilizatorul final, iar nu de producătorul suporturilor și dispozitivelor?”


(1)  Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/8


Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 18 decembrie 2014 – ANODE – Association nationale des opérateurs détaillants en énergie/Premier ministre, Ministre de l’économie, de l’industrie et du numérique, Commission de régulation de l’énergie, GDF Suez

(Cauza C-121/15)

(2015/C 178/08)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: ANODE – Association nationale des opérateurs détaillants en énergie

Pârâți: Premier ministre, Ministre de l’économie, de l’industrie et du numérique, Commission de régulation de l’énergie, GDF Suez

Întrebările preliminare

1)

Intervenția unui stat membru care constă în a impune operatorului istoric să propună consumatorului final furnizarea de gaze naturale la tarife reglementate, dar care nu se opune propunerii unor oferte concurente, la prețuri inferioare acestor tarife, de către furnizorul istoric, precum și de către furnizorii alternativi, trebuie privită în sensul că determină stabilirea nivelului prețului furnizării de gaze naturale către consumatorul final, independent de mecanismul liber al pieței și constituie în sine un obstacol în calea realizării unei piețe de gaze naturale concurențiale menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/73/CE (1)?

2)

În ipoteza în care s-ar răspunde afirmativ la întrebarea 1, care sunt criteriile în funcție de care ar trebui apreciată compatibilitatea unei asemenea intervenții a statului asupra prețului furnizării de gaze naturale către consumatorul final cu Directiva 2009/73/CE?

În special:

a)

În ce măsură și în ce condiții articolul 106 alineatul (2) din tratat, coroborat cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/73/CE, permite statelor membre, prin intervenția asupra prețului furnizării de gaze naturale către consumatorul final, să urmărească alte obiective, precum securitatea aprovizionării și coeziunea teritorială, decât menținerea prețului furnizării la un nivel rezonabil?

b)

Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/73/CE permite, ținând seama în special de obiective privind securitatea aprovizionării și coeziunea teritorială, o intervenție a unui stat membru asupra stabilirii prețului furnizării de gaze naturale întemeiată pe principiul acoperirii costurilor complete ale furnizorului istoric, iar costurile care urmează să fie acoperite prin tarife pot include alte componente în afara părții reprezentând aprovizionarea pe termen lung?


(1)  Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, p. 94).


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/9


Cerere de decizie preliminară introdusă de Finanzgericht Hamburg (Germania) la 12 martie 2015 – Salutas Pharma GmbH/Hauptzollamt Hannover

(Cauza C-124/15)

(2015/C 178/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Salutas Pharma GmbH

Pârât: Hauptzollamt Hannover

Întrebarea preliminară

Nomenclatura combinată din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1777/2001 al Comisiei din 7 septembrie 2001 (2), trebuie interpretată în sensul că tabletele efervescente, cu un conținut de calciu de 500 mg pe tabletă, utilizate în prevenirea și tratarea deficitului de calciu sau asociate tratamentelor speciale de prevenire și de tratare a osteoporozei pentru care, conform etichetei, doza zilnică maximă recomandată pentru adulți este de 3 tablete (= 1  500 mg) trebuie clasificate la subpoziția 3004 90 00?


(1)  JO L 256, p. 1.

(2)  JO L 240, p. 4.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/9


Cerere de decizie preliminară introdusă de Centrale Raad van Beroep (Țările de Jos) la 18 martie 2015 – H.C. Chavez-Vilchez și alții/Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank (Svb) și alții

(Cauza C-133/15)

(2015/C 178/10)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Centrale Raad van Beroep

Părțile din procedura principală

Reclamante: H.C. Chavez-Vilchez, P. Pinas, U. Nikolic, X.V. Garcia Perez, J. Uwituze, Y.R.L. Wip, I.O. Enowassam, A.E. Guerrero Chavez

Pârâte: Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank (Svb), College van burgemeester en wethouders van de gemeente Arnhem, College van burgemeester en wethouders van de gemeente ’s-Gravenhage, College van burgemeester en wethouders van de gemeente ’s-Hertogenbosch, College van burgemeester en wethouders van de gemeente Amsterdam, College van burgemeester en wethouders van de gemeente Rijswijk, College van burgemeester en wethouders van de gemeente Rotterdam

Întrebarea preliminară

1)

Articolul 20 TFUE trebuie interpretat în sensul că interzice unui stat membru să refuze să acorde dreptul de ședere unui resortisant al unei țări terțe care asigură zilnic și efectiv îngrijirea copilului său minor care este resortisant al acestui stat membru?

2)

Pentru a răspunde la această întrebare, prezintă relevanță faptul că acest părinte nu asigură singur îngrijirea copilului, din punct de vedere juridic, financiar și/sau afectiv, și că nu este exclus ca în fapt celălalt părinte, el însuși resortisant al statului membru respectiv, să poată fi în fapt în măsură să se ocupe de copil? În acest caz, părintele resortisant al unei țări terțe trebuie să prezinte argumente convingătoare în sensul că celălalt părinte nu poate prelua îngrijirea părintească a copilului, astfel încât, dacă părintele resortisant al unei țări terțe nu ar primi drept de ședere, copilul ar fi obligat să părăsească teritoriul Uniunii


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/10


Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco (Spania) la 20 martie 2015 – María Pilar Plaza Bravo/Servicio Público de Empleo Estatal Dirección Provincial de Álava

(Cauza C-137/15)

(2015/C 178/11)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco

Părțile din procedura principală

Reclamantă: María Pilar Plaza Bravo

Pârât: Servicio Público de Empleo Estatal Dirección Provincial de Álava

Întrebarea preliminară

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7/CE (1) a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale se opune, în circumstanțe precum cele din prezentul litigiu, unei legislații naționale în temeiul căreia, pentru calcularea cuantumului prestației de șomaj total, rezultată ca urmare a pierderii de către un lucrător a unicului loc de muncă pe fracțiune de normă, la valoarea maximă [a prestațiilor de șomaj] stabilită cu caracter general se aplică un coeficient de timp parțial care corespunde procentajului pe care îl reprezintă timpul său de lucru față de cel efectuat de un lucrător comparabil cu normă întreagă, având în vedere că în acest stat membru majoritatea covârșitoare a lucrătorilor pe fracțiune de normă sunt femei?


(1)  JO L 6, p. 24, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 192.


Tribunalul

1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/11


Hotărârea Tribunalului din 14 aprilie 2015 – Ayadi/Comisia

(Cauza T-527/09 RENV) (1)

([„Trimitere spre rejudecare după anulare - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii - Regulamentul (CE) nr. 881/2002 - Înghețarea fondurilor și a resurselor economice ale unei persoane incluse într-o listă întocmită de un organ al Națiunilor Unite - Includere a numelui acestei persoane în lista care figurează în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 - Acțiune în anulare - Drepturi fundamentale - Dreptul la apărare - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Dreptul la respectarea proprietății”])

(2015/C 178/12)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Chafiq Ayadi (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: H. Miller, solicitor, P. Moser, QC, E. Grieves, barrister, și R. Graham, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Paasivirta, T. Scharf și M. Konstantinidis, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtei: Irlanda (reprezentanți: E. Creedon, agent, asistat inițial de E. Regan și N. Travers, SC, ulterior de N. Travers) și Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: E. Finnegan și G. Étienne, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 954/2009 al Comisiei din 13 octombrie 2009 de modificare pentru a 114-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii (JO L 268, p. 20), în măsura în care acest act îl privește pe reclamant

Dispozitivul

1)

Anulează Regulamentul (CE) nr. 954/2009 al Comisiei din 13 octombrie 2009 de modificare pentru a 114-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii, în măsura în care acest act îl privește pe domnul Chafiq Ayadi.

2)

Obligă Comisia Europeană să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de domnul Ayadi, precum și sumele plătite de Tribunal în cadrul asistenței judiciare.

3)

Irlanda și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 148, 5.6.2010.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/12


Ordonanța Tribunalului din 26 martie 2015 – Conte și alții/Consiliul

(Cauza T-121/10) (1)

((„Acțiune în anulare - Pescuit - Conservarea resurselor piscicole - Instituirea unui sistem comunitar de control, de inspecție și de execuție - Noțiunea de act normativ - Noțiunea de act legislativ - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate”))

(2015/C 178/13)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: Giovanni Conte (Pomezia, Italia); Casa del Pescatore Soc. coop. rl, Civitanova Marche (Italia); Guidotti Giovanni & Figli Snc (Termoli, Italia); Organizzazione di produttori della pesca di Civitanova Marche Soc. coop. rl (Civitanova Marche); Consorzio gestione mercato ittico Manfredonia Soc. coop. rl (Cogemim) (Manfredonia, Italia) (reprezentantți: P. Cavasola, G. Micucci și V. Cannizzaro, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial A. Westerhof Löfflerová și A. Lo Monaco, ulterior A. Westerhof Löfflerová și S. Barbagallo, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanţi: K. Banks și D. Bianchi, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, p. 1) și, mai precis, a articolelor 9 și 10, a articolului 14 alineatele (1), (2), (3), (4) și (5), a articolului 15, a articolului 17 alineatul (1), a articolului 58 alineatele (1), (2), (3) și (5), a articolului 59 alineatele (2) și (3), a articolului 60 alineatele (4) și (5), a articolului 62 alineatul (1), a articolului 63 alineatul (1), a articolelor 64 și 65, a articolului 66 alineatele (1) și (3), a articolului 67 alineatul (1), a articolului 68, a articolului 73 alineatul (8), articolului 92 alineatul (2) și a articolului 103 din același regulament.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Domnul Giovanni Conte, Casa del Pescatore Soc. coop. rl, Guidotti Giovanni & Figli Snc, Organizzazione di produttori della pesca di Civitanova Marche Soc. coop. rl și Consorzio gestione mercato ittico Manfredonia Soc. coop. rl (Cogemim) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 134, 22.5.2010.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/12


Ordonanța Tribunalului din 30 martie 2015 – Square/OAPI – Caisse régionale de crédit agricole mutuel Pyrénées Gascogne (SQUARE)

(Cauza T-213/13) (1)

((„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Retragerea cererii de înregistrare - Nepronunțare asupra fondului”))

(2015/C 178/14)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Square, Inc. (San Francisco, Statele Unite) (reprezentant: M. Graf, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: V. Melgar, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în faţa Tribunalului: Caisse régionale de crédit agricole mutuel Pyrénées Gascogne (Tarbes, Franța) (reprezentanți: A. Lecomte și R. Zeineh, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 31 janvier 2013 (cauza R 775/2012-1), privind o procedură de opoziție între Caisse régionale de crédit agricole mutuel Pyrénées Gascogne și Square, Inc.

Dispozitivul

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)

Obligă reclamanta să suporte cheltuielile de judecată.


(1)  JO C 207, 20.7.2013.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/13


Acțiune introdusă la 1 martie 2015 – Ryanair și Airport Marketing Services/Comisia

(Cauza T-111/15)

(2015/C 178/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Ryanair Ltd (Dublin, Irlanda) și Airport Marketing Services Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: G. Berrisch, E. Vahida, I. Metaxas-Maragkidis, avocați, și B. Byrne, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

anularea articolului 1 alineatul (2), a articolului 2 alineatul (4) și a articolelor 3, 4 și 5 din Decizia Comisiei Europene din 23 iulie 2014 privind ajutorul de stat SA.33963 (2012/C) (ex 2012/NN) pus în aplicare de Franța în favoarea Camerei de comerț și industrie din Angoulême, SNC-Lavalin, Ryanair și Airport Marketing Services;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a dreptului la apărare al reclamantelor, întrucât Comisia nu a permis reclamantelor să aibă acces la dosarul investigației și nu le-a plasat într-o situație care să le permită să își prezinte în mod util observațiile.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât Comisia a imputat în mod eronat încheierea acordului Airport Service și a acordului Marketing Services statului francez.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât Comisia nu a aplicat în mod corect criteriul „investitorului care activează într-o economie de piață”.

Reclamantele susțin că Comisia a refuzat în mod eronat să se bazeze pe o analiză comparativă, care ar fi condus la concluzia inexistenței unui ajutor în favoarea reclamantelor. În schimb, Comisia a utilizat elemente vădit insuficiente, neverificate și nefiabile pentru a calcula rentabilitatea aeroportului, a aplicat un orizont temporal excesiv de scurt și a nu a respectat externalitățile de rețea pe care aeroportul putea spera să le obțină din relația sa cu Ryanair, nu a conferit o valoare adecvată serviciilor de marketing și a înlăturat motivele care au stat la baza deciziei aeroportului de a achiziționa aceste servicii.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, întrucât Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere și o eroare de drept atunci când a concluzionat că ajutorul în favoarea Ryanair și a Airport Marketing Services era echivalent cu pierderile marginale cumulate de aeroportul din Angoulême, în locul beneficiului real al Ryanair și al Airport Marketing Services. Comisia ar fi trebuit să examineze în ce măsură beneficiul presupus fusese efectiv transferat pasagerilor Ryanair. Mai mult, Comisia nu a cuantificat avantajul competitiv de care ar fi beneficiat Ryanair prin intermediul fluxurilor de plăți (ipotetic) sub nivelul costului ale aeroportului din Angoulême. În sfârșit, Comisia nu a explicat în mod corect de ce recuperarea cuantumului ajutorului precizat în decizie era necesară pentru a asigura restabilirea situației care exista anterior plății ajutorului.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/14


Acțiune introdusă la 5 martie 2015 – Deza/ECHA

(Cauza T-115/15)

(2015/C 178/16)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Deza, a.s. (Valašské Meziříčí, Republica Cehă) (reprezentant: P. Dejl, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile

Anularea deciziei ED/108/2014 din 12 decembrie 2014 a Directorului Executiv al Agenției Europene pentru Produse Chimice, care actualizează și completează intrarea existentă privind substanța DEHP în lista substanțelor candidate în vederea unei eventuale includeri în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (1);

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe caracterul ultra vires al deciziei atacate.

Reclamanta afirmă că decizia atacată este ultra vires, întrucât (i) pârâta nu era autorizată conform Regulamentului nr. 1907/2006 să actualizeze lista, prin această decizie, în vederea unei eventuale includeri în anexa XIV conform articolului 59 alineatul (1) din regulamentul menționat, (ii) adoptarea deciziei atacate a fost precedată de o procedură a pârâtei contrară articolului 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 și (iii) decizia atacată și procedura pârâtei care a condus la adoptarea acesteia eludează procedura prevăzută în acest scop de Consiliul Uniunii Europene și de Parlamentul European.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea de către decizia atacată a principiului securității juridice.

Reclamanta arată că decizia atacată încalcă principiul securității juridice, întrucât (i) decizia identifică ftalatul de di(2-etil-hexil) (DEHP) drept o substanță care afectează sistemul endocrin, deși dreptul Uniunii Europene nu stabilește o definiție pentru o astfel de substanță sau criteriile de identificare a acesteia, iar o astfel de definiție sau astfel de criterii sunt elaborate de Comisie pe baza regulamentelor și a deciziilor Consiliului și ale Parlamentului și (ii) această decizie a fost adoptată în timp ce procedura era încă în curs de desfășurare, chiar dacă într-un stadiu avansat, în vederea autorizării substanței DEHP, identificată drept substanță toxică pentru reproducere, conform articolului 57 litera (c) din Regulamentul nr. 1907/2006.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată nu se bazează pe constatări științifice concludente și obiective.

Reclamanta susține că decizia atacată este incorectă, întrucât nu se bazează pe constatări științifice concludente și obiective, care stabilesc că substanța DEHP îndeplinește toate criteriile prevăzute la articolul 57 litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor reclamantei și a principiilor consacrate în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Reclamanta arată că decizia atacată și procedura pârâtei care a condus la adoptarea acesteia încalcă drepturile sale și principiile consacrate în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în special principiul securității juridice, dreptul la un proces echitabil și dreptul la exercitarea pașnică a dreptului de proprietate.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3, rectificare în JO 2007, L 136, p. 3).


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/15


Acțiune introdusă la 6 martie 2015 – Fortischem/Comisia

(Cauza T-121/15)

(2015/C 178/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Fortischem a.s. (Nováky, Slovacia) (reprezentanți: C. Arhold, P. Hodál și M. Staroň, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea articolelor 1, 3, 4 și 5 din Decizia din 15 octombrie 2014 a Comisiei Europene privind ajutorul de stat SA.33797 (2013/C) (ex 2013/NN) (ex 2011/CP) pus în aplicare de Slovacia în favoarea NCHZ;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei acțiuni.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE

Reclamanta arată că decizia Comisiei prin care se susține că măsura de declarare a societății Novácke chemické závody, a.s. v konkurze (denumită în continuare „NCHZ”) drept companie strategică în sensul Legii slovace din 5 noiembrie 2009 privind anumite măsuri referitoare la societățile comerciale importante din punct de vedere strategic aflate în insolvență (denumită în continuare „legea slovacă”) constituie ajutor de stat, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, încalcă acest din urmă articol întrucât nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale acestuia.

Reclamanta subliniază că această declarare nu a antrenat un transfer de resurse de stat, întrucât statul nu a suportat nicio sarcină suplimentară comparativ cu situația în care s-ar fi aplicat normele de drept comun în materie de insolvență. De asemenea, măsura în cauză nu a constituit un avantaj economic pentru NCHZ, în măsura în care, în primul rând, creditorii ar fi optat oricum pentru continuarea activității, iar interdicția temporară a concedierilor a reprezentat un avantaj numai în favoarea statului, iar nu a societății. În al doilea rând, aplicarea legii slovace respectă criteriul investitorului privat în economia de piață întrucât ea a fost avantajoasă din punct de vedere economic pentru creditorii publici.

În sfârșit, reclamanta arată că, chiar și în cazul în care Comisia ar avea dreptate, iar aplicarea legii slovace ar putea fi considerată ajutor de stat în favoarea NCHZ, Comisia a comis totuși o eroare vădită de apreciere cu ocazia calculării cuantumului ajutorului de stat.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de efectuare a unei examinări diligente și imparțiale

Reclamanta susține că Comisia avea obligația, în primul rând, să informeze guvernul slovac cu privire la faptul că ea considera insuficiente detaliile analizei ex-post care îi fuseseră transmise prin scrisoare, iar, în al doilea rând, să precizeze informațiile și clarificările suplimentare pe care guvernul slovac ar fi trebuit să le furnizeze. În plus, reclamanta arată că Comisia nu a solicitat informații cu privire la sumele definitive înainte de adoptarea deciziei de recuperare.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE și a obligației de motivare

Reclamanta arată că Comisia nu a furnizat nicio explicație cu privire la motivul pentru care, în acest caz specific, NCHZ nu și-ar fi continuat activitatea dacă legea slovacă nu ar fi fost aplicată și nu a analizat argumentele guvernului slovac referitoare la interesele economice ale creditorilor publici în continuarea activității.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, precum și a articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul de procedură prin faptul că recuperarea a fost extinsă la reclamantă

Reclamanta susține că nu i-a fost acordat niciun ajutor de stat întrucât prețul de vânzare a fost cel al pieței. Potrivit reclamantei, argumentația și îndoielile Comisiei cu privire la aspectul dacă prețurile plătite de Via Chem și, ulterior, de Fortishem pentru activele NCHZ reprezenta prețul de piață sunt eronate pentru mai multe motive. În primul rând, reclamanta arată că, având în vedere că sarcina probei incumbă Comisiei, nu este suficient ca aceasta să exprime îndoieli. În al doilea rând, în măsura în care vânzarea s-a realizat în cadrul procedurii de insolvență sub controlul unei instanțe pentru litigii de insolvență, care avea obligația de a acționa în interesul creditorilor societății aflate în insolvență, există prezumția că activele au fost vândute la prețul cel mai mare posibil. În al treilea rând, procedura de cerere de ofertă a fost deschisă, transparentă și necondiționată, astfel că a garantat prețul cel mai mare care putea fi obținut pe piață; opțiunea de ofertă însoțită de angajament nu a avut niciun impact asupra prețului de vânzare. În al patrulea rând, în pofida faptului că condițiile de vânzare între Via Chem și Fortischem nu prezintă nicio relevanță întrucât prima vânzare s-a făcut la prețul pieței, prețul de vânzare negociat de operatorii economici privați de pe piață se presupune a fi prețul pieței chiar și în lipsa unei proceduri de cerere de ofertă.

În plus, reclamanta susține că este evident că transferul activelor NCHZ către Via Chem și, ulterior, către reclamantă nu poate fi considerat drept încercare de a eluda decizia de recuperare a Comisiei din două motive. În primul rând, situația respectivă este atât de departe de o situație de eludare tipică încât până și Comisia admite că nu are nicio probă cu privire la intenția sa de a se sustrage de la recuperare. În al doilea rând, Comisia ajunge la concluzia că există continuitate economică și că poate astfel extinde recuperarea la reclamantă. Cu toate acestea, concluzia Comisiei urmează o analiză greșită, bazată pe o interpretare incorectă a fiecărui criteriu în parte, pe o neluare în considerare a sarcinii probei și pe o înțelegere greșită a conceptului general de continuitate economică în cauzele de ajutoare de stat.

În sfârșit, reclamanta arată că abordarea Comisiei este distructivă din punct de vedere economic și inutilă din perspectiva dreptului concurenței. Potrivit reclamantei, Comisia încearcă să creeze o jurisprudență nouă și mult mai strictă, potrivit căreia întinderea tranzacției trebuie să fie criteriul decisiv, iar prețul de vânzare nu reprezintă deloc un criteriu sau reprezintă, în cel mai bun caz, un criteriu auxiliar.

5.

Al cincilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea articolelor 107 alineatul (1) și a articolului 108 alineatul (2) TFUE, precum și a articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, prin faptul că nu a fost limitată extinderea deciziei de recuperare la 60 % din pretinsul ajutor de stat.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUE prin furnizarea unei motivații inadecvate cu privire la continuitatea economică

Reclamanta susține că din observațiile făcute cu privire la respectarea primului motiv reiese că raționamentul Comisiei este insuficient pentru a permite Tribunalului să efectueze controlul jurisdicțional al deciziei contestate și că reclamanta se află în imposibilitatea de a înțelege motivele care au condus Comisia la concluzia existenței unei continuități economice.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/17


Acțiune introdusă la 12 martie 2015 – Landeskreditbank Baden-Württemberg/BCE

(Cauza T-122/15)

(2015/C 178/18)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Landeskreditbank Baden-Württemberg – Förderbank (Karlsruhe, Germania) (reprezentanți: A. Glos, K. Lackhoff și M. Benzing, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei BCE din 5 ianuarie 2015 (BCE/SSM/15/1 – 0SK1ILSPWNVBNQWU0W18/3), dispunând menținerea efectelor legate de înlocuirea Deciziei BCE din 1 septembrie 2014 (BCE/SSM/14/1 – 0SK1ILSPWNVBNQWU0W18/1);

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea de către BCE a unui criteriu de examinare eronat la aprecierea circumstanțelor specifice

Reclamanta susține în această privință că BCE s-a întemeiat pe patru criterii de apreciere diferite și ireconciliabile la aprecierea aspectului dacă, în pofida îndeplinirii criteriului dimensiunii, reclamanta ar fi trebuit să fie clasificată ca entitate mai puțin semnificativă din cauza unor circumstanțe specifice în sensul articolului 6 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 (1) coroborat cu articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 (2). Aceasta susține că fiecare dintre criteriile de apreciere respective ar fi în sine eronat.

Reclamanta precizează în plus că, potrivit articolului 70 alineatul (1) din Regulamentul nr. 468/2014, pentru existența unor circumstanțe specifice este determinant aspectul că există „circumstanțe specifice și de fapt” care fac să fie „nepotrivită” clasificarea entității ca semnificativă și, prin urmare, supunerea acesteia unei supravegheri prudențiale centrale exercitate de BCE. În opinia reclamantei, clasificarea unei entități ca semnificativă doar pe baza criteriului dimensiunii ar fi „nepotrivită” în sensul articolului 70 alineatul (1) din Regulamentul nr. 468/2014, în cazul în care această clasificare nu este necesară în vederea atingerii obiectivelor urmărite de Regulamentul nr. 1024/2013, iar supravegherea exercitată de autoritatea națională competentă, supusă supravegherii macroprudențiale a BCE, ar fi suficientă în scopul realizării obiectivelor respective.

2.

Al doilea motiv, întemeiat existența unor erori vădite de apreciere la examinarea faptelor

În cadrul acestui motiv, reclamanta susține că, având în vedere argumentele invocate de reclamantă la audiere și în procedura desfășurată în fața comitetului administrativ de control, BCE nu a luat în considerare faptul că clasificarea reclamantei ca entitate semnificativă nu este nicidecum necesară în vederea realizării obiectivelor urmărite de Regulamentul nr. 1024/2013 și că clasificarea reclamantei ca entitate mai puțin semnificativă este compatibilă și cu principiile prevăzute de Regulamentul nr. 1024/2013. Aprecierea BCE potrivit căreia nu ar exista circumstanțe specifice este vădit eronată.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare

Reclamanta susține în această privință că motivarea deciziei atacate nu este coerentă și că prezintă contradicții interne. BCE menționează în total patru criterii de apreciere care nu prezintă nicio legătură între ele și sunt ireconciliabile.

În opinia reclamantei, din decizia atacată nu pot fi deduse motivele principale. Dimpotrivă, observațiile formulate de BCE s-ar limita la simple afirmații și negații.

În plus, în decizie nu se analizează, în mod eronat, argumentația invocată de reclamantă în cursul procedurii administrative. În special, BCE nu precizează motivele pentru care circumstanțele de fapt și de drept prezentate de reclamantă nu ar fi suficiente pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 6 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1024/2013.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe existența unui abuz de putere determinat de neexercitarea, în mod nelegal, de către BCE a puterii sale de apreciere

În cadrul acestui motiv, reclamanta susține că BCE și-a încălcat obligația de a-și exercita în speță puterea de apreciere care îi este conferită prin articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1024/2013 și prin articolul 70 din Regulamentul nr. 468/2014. BCE a săvârșit astfel un abuz de putere.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de examinare și de luare în considerare a tuturor circumstanțelor relevante din speță

Reclamanta susține în această privință că BCE și-a încălcat obligația care îi revine atunci când își exercită puterea de apreciere care îi este atribuită, și anume de a examina și de a lua în considerare în mod diligent și imparțial toate elementele de drept și de fapt relevante din speță. În special, BCE a omis să examineze toate elementele de fapt și de drept invocate de reclamantă.


(1)  Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, p. 63).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene din 16 aprilie 2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate (Regulamentul-cadru privind MUS) (JO L 141, p. 1).


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/19


Acțiune introdusă la 30 martie 2015 – Spania/Comisia

(Cauza T-143/15)

(2015/C 178/19)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentanți: M. Sampol Pucurull și M. García-Valdecasas Dorrego, Abogados del Estado)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

Anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare a Comisiei din 16 ianuarie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în măsura în care sunt excluse:

1.

ajutoarele primite de Spania pentru Comunitatea Andaluzia, în cuantum total de 3 5 86  250,48 euro plus 1 8 66  977,31 euro (ajutoare directe decuplate), pentru exercițiile financiare 2009 și 2010;

2.

cheltuielile efectuate de Regatul Spaniei pentru Comunitatea Castilla y León, în cuantum de 2 1 23  619,66 euro (1  479,90 euro + 9 78  849,95 euro +  12  597,37 euro +  1  720,85 euro +  1 0 96  710,18 euro +  32  261,41 euro) care corespund noțiunii „handicapuri naturale” și „măsuri de agromediu”, pentru exercițiile financiare 2010 și 2011, și

obligarea instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În opinia Regatului Spaniei, decizia atacată trebui anulată pentru următoarele motive:

1.

Corecția impusă în cuantum net de 5 4 53  227,79 euro (ajutoare directe decuplate) este contrară articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei, articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului și articolelor 3 și 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru următoarele două motive:

Comisia a interpretat greșit articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004, întrucât faptul că rezultatele eșantionului aleatoriu pentru anii 2008 și 2009 au fost mai proaste decât rezultatele eșantionului de risc nu implică o încălcare a acestui articol și, prin urmare, nu constituie o încălcare a dreptului Uniunii care să excludă o finanțare a cheltuielilor din agricultură conform articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 și articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;

Comisia nu putea să concluzioneze în mod rezonabil că a fost încălcat articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 deoarece probele prezentate de Regatul Spaniei în cursul procedurii de verificare au demonstrat că fusese efectuată o analiză corespunzătoare și că se adoptaseră măsuri adecvate pentru îmbunătățirea selecției bazate pe risc și, în consecință, nu a fost săvârșită o încălcare a dreptului Uniunii care să excludă o finanțare a cheltuielilor din agricultură conform articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 și articolului 52 din (UE) nr. 1306/2013.

2.

Corecția impusă în cuantum total de 2 1 23  619,66 euro („handicapuri naturale” și „măsuri de agromediu”) trebuie anulată pentru următoarele motive:

încalcă articolul 10 alineatele (2) și (4) și articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1975/20065, întrucât Comisia a considerat că Regatul Spaniei nu și-a respectat obligațiile în materie de controale deoarece nu a procedat, în ceea ce privește măsurile referitoare la „handicapurile naturale” și „măsurile de agromediu”, la numărarea animalelor în cadrul controalelor efectuate la fața locului cu privire la ajutoarele menționate. Acest motiv se împarte în două aspecte, Regatul Spaniei considerând că:

a)

obligația de numărare a animalelor în cadrul controalelor la fața locului cu privire la ajutorul pentru Programul de dezvoltare rurală 2007-2013 al Comunității Castilla y León este contrară caracterului de continuitate al coeficientului de încărcare și principiului egalității de tratament și

b)

Comisia a interpretat greșit articolul 10 alineatele (2) și (4) coroborat cu articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1975/2006, apreciind că sistemul spaniol nu este adecvat pentru verificarea îndeplinirii criteriului de încărcare;

încalcă articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1082/2003 și articolul 26 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004, întrucât Regatul Spaniei dispune de baze de date fiabile privind șeptelul bovin, ovin și caprin, pe care, de altfel, le actualizează continuu și corespunzător cerințelor;

încalcă articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 întrucât stabilirea unei corecții financiare de 5 % pentru măsurile afectate de anchetă este vădit disproporționată. Corecția financiară este disproporționată deoarece, chiar dacă încălcarea imputată autorităților spaniole ar fi stabilită, decizia adoptată depășește ceea ce este adecvat și necesar pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/20


Acțiune introdusă la 29 martie 2015 – România/Comisia

(Cauza T-145/15)

(2015/C 178/20)

Limba de procedură: româna

Părțile

Reclamantă: România (reprezentanți: R. Radu, V. Angelescu, R. Mangu, D. Bulancea, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Anularea parțială a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/103 a Comisiei din 16 ianuarie 2015 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR);

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe exercitarea necorespunzătoare a competenței Comisiei Europene de a exclude sume de la finanțarea de către Uniunea Europeană

Prin aplicarea corecțiilor forfetare stabilite prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/103, Comisia și-a exercitat competența de o manieră necorespunzătoare, încălcând prevederile articolului 52 din Regulamentul (UE) 1306/2013 din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului și Orientările Comisiei pentru aplicarea corecțiilor financiare definite în Documentul nr. VI/5330/97 al Comisiei din 23 decembrie 1997, intitulat „Orientări privind calculul consecințelor financiare în cadrul pregătirii deciziei de închidere a conturilor FEOGA – Garantare”.

Comisia era obligată să stabilească corecții având la bază identificarea sumelor cheltuite în mod necuvenit de către România și nu să aplice rate forfetare, având în vedere că, pe de o parte, natura situației nu a impus acest lucru iar, pe de altă parte, statul român a pus la dispoziția Comisiei informațiile necesare pentru a stabili corecții calculate. În situația dată, nu se poate considera că pentru stabilirea unor corecții calculate, care să aibă la bază pierderea reală de fonduri, ar fi fost necesare eforturi neproporționale din partea Comisiei.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe motivarea insuficientă și inadecvată a deciziei atacate

Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/103 nu este suficient și adecvat motivată întrucât, în adoptarea acesteia, Comisia nu a prezentat de o manieră suficientă motivele pentru care a ales să aplice o rată forfetară pentru neregulile constatate în misiunile de audit și nu a justificat corespunzător de ce argumentele invocate de România cu privire la posibilitatea aplicării unei corecții calculate nu pot fi reținute și luate în considerare la stabilirea corecției finale.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității

Decizia atacată contravine principiului proporționalității întrucât, prin aplicarea unor rate forfetare de corecție de 10 % cu privire la cheltuielile pentru anul de cerere 2009 și, respectiv, de 5 % pentru anul de cerere 2010, s-a produs o supraestimare a pierderii de fonduri UE ca urmare a neregulilor constatate în misiunile de audit, ratele menționate neținând seama de natura și de gravitatea încălcării și nici de implicațiile financiare ale acesteia pentru bugetul Uniunii.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/21


Acțiune introdusă la 1 aprilie 2015 – Abertis Infraestructuras și Abertis Telecom Satélites/Comisia

(Cauza T-158/15)

(2015/C 178/21)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Abertis Infraestructuras, SA (Barcelona, Spania), Abertis Telecom Satélites, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, M. Maragall de Gispert, M. Santa María Fernández, J. Panero Rivas și A. Balcells Cartagena, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

admiterea motivelor de anulare invocate prin această cerere;

anularea articolului 1 din decizie în măsura în care declară că noua interpretare administrativă a articolului 12 TRLIS adoptată de administrația spaniolă trebuie să fie considerată un ajutor de stat incompatibil cu piața internă;

anularea articolului 4.1 din decizie în măsura în care se impune Regatului Spaniei să pună capăt practicii considerate a fi o schemă de ajutoare astfel cum este descrisă la articolul 1;

anularea articolului 4 alineatele (2), (3), (4) și (5) din decizie în măsura în care se impune Regatului Spaniei recuperarea sumelor considerate de către Comisie drept un ajutor de stat;

cu titlu subsidiar, limitarea întinderii obligației de recuperare impuse Regatului Spaniei prin articolul 4.2 din decizie în aceleași condiții ca în prima și în a doua decizie,

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în această procedură.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele invocate în cauzele T-826/14, Spania/Comisia, și T-12/15, Banco Santander și Santusa/Comisia.

Se invocă în special o eroare de drept referitoare la calificarea juridică a măsurii drept ajutor de stat, la identificarea beneficiarului ajutorului și la caracterizarea interpretării administrative drept un ajutor distinct de cel evaluat în deciziile Comisiei, precum și la încălcarea principiilor încrederii legitime, estoppel și securității juridice.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/22


Acțiune introdusă la 2 aprilie 2015 – Delta Group agroalimentare/Comisia

(Cauza T-163/15)

(2015/C 178/22)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Delta Group agroalimentare Srl (Porto Vino, Italia) (reprezentant: V. Migliorini, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

declararea ca nulă și neavenită și, în orice caz, anularea scrisorii cu numărul de referință Ares (2015) 528512 din 9 februarie 2015 a Comisiei Europene – directorul general pentru agricultură și dezvoltare rurală, Jerzy Plewa, adresată domnului Scabin, reprezentant legal al reclamantei, primită la aceeași dată, prin care se respinge cererea reclamantei din 13 ianuarie 2015 de adoptare a unei măsuri în temeiul articolului 219 alineatul (1) sau al articolului 221 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, în special de stabilire a unor restituiri la export în temeiul articolului 196 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, în sectorul cărnii de pasăre;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe existența unei erori vădite de apreciere și pe încălcarea articolului 219 alineatul (1) și a articolului 221 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, p. 671).

În această privință, reclamanta arată că afirmația Comisiei potrivit căreia statisticile comerciale pe primele 11 luni ale anului 2014 demonstrează o creștere cu 5 % a exportului față de aceeași perioadă a anului 2013 este dezmințită de tabelul aflat în dreapta paginii 19 din raportul cu privire la situația pieței cărnii de pasăre întocmit de Comitetul pentru organizarea comună a piețelor agricole la 22 ianuarie 2015, citat de Comisie, din care rezultă că, în primele 11 luni ale anului 2013, exporturile de carne de pasăre ale Uniunii se ridicau la 1  93 6 0 00  000 euro, în timp ce, în primele 11 luni ale anului 2014, ele au ajuns la doar 1  88 6 8 38  000 euro, înregistrând prin urmare o scădere de 2,5 %, iar nu o creștere de 5 %; Comisia a luat în mod eronat în considerare și prețurile definite drept „stabile”, deși acestea au înregistrat o scădere importantă de aproximativ 8 %, astfel cum rezultă din pagina 9 din raport, comițând astfel o eroare vădită de apreciere și încălcând articolul 219 alineatul (1) și articolul 221 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură, în special articolul 5 din Regulamentul (UE) n. 182/2011

În această privință, reclamanta susține că decizia Comisiei de respingere a cererii de adoptare de măsuri în temeiul articolului 221 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a fost luată fără avizul prealabil al Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole și, prin urmare, cu încălcarea normelor fundamentale de procedură prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, aplicabil în temeiul trimiterii efectuate la articolul 229 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, la care se referă articolul 221 din același regulament.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/23


Acțiune introdusă la 2 aprilie 2015 – Bundesverband Souvenir – Geschenke – Ehrenpreise/OAPI – Freistaat Bayern (NEUSCHWANSTEIN)

(Cauza T-167/15)

(2015/C 178/23)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Bundesverband Souvenir – Geschenke – Ehrenpreise e.V. (Veitsbronn, Germania) (reprezentant: B. Bittner, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Freistaat Bayern (München, Germania)

Datele privind procedura în fața OAPI

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „NEUSCHWANSTEIN”

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 22 ianuarie 2015 în cauza R 28/2014-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate;

anularea înregistrării mărcii „NEUSCHWANSTEIN” – marca comunitară nr. 10 144 392;

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/24


Ordonanța Tribunalului din 19 martie 2015 – Hautau/Comisia

(Cauza T-256/12) (1)

(2015/C 178/24)

Limba de procedură: germana

Președintele Camerei a treia a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 227, 28.7.2012.


Tribunalul Funcției Publice

1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/25


Acțiune introdusă la 23 februarie 2015 – ZZ/CESE

(Cauza F-33/15)

(2015/C 178/25)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentanți: J.-N. Louis, N. de Montigny și D. Verbeke, avocați)

Pârât: Comitetul Economic și Social European (CESE)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei implicite a AIPN de a nu lua măsuri de executare a Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 26 februarie 2013, pronunțată în cauza F-124/10, Labiri/CESE, și cerere de daune interese pentru prejudiciul moral pretins suferit

Concluziile reclamantei

Anularea deciziei implicite de respingere din 20 februarie 2015 opuse reclamației reclamantei îndreptate împotriva abținerii culpabile a AIPN de a lua măsurile de executare a Hotărârii din 26 februarie 2013 în cauza F-124/10;

obligarea Comitetului Economic și Social European (CESE) la plata către reclamantă, cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 50,00 euro pe zi începând cu 14 decembrie 2007 până în ziua punerii în aplicare a măsurilor de asistență descrise în scrisoarea din 27 mai 2010 a secretarului general al Comitetului Regiunilor și de 100,00 euro pe zi începând cu 26 februarie 2013 până în ziua adoptării măsurilor de executare a hotărârii Tribunalului Funcției Publice;

obligarea CESE la plata către reclamantă a dobânzilor moratorii cu privire la aceste sume începând cu 20 octombrie 2014 până în ziua plății lor efective la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare majorată cu două puncte;

obligarea CESE la plata cheltuielilor de judecată.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/25


Acțiune introdusă la 24 februarie 2015 – ZZ/SEAE

(Cauza F-34/15)

(2015/C 178/26)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: J.-N. Louis și N. de Montigny, avocați)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de respingere a plângerii pentru hărțuire morală depuse de reclamant împotriva Chief Operating Officer din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă.

Concluziile reclamantului

Anularea deciziei din 14 aprilie 2014 a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene, vicepreședinte al Comisiei Europene, de respingere a plângerii pentru hărțuire morală depuse de reclamant împotriva Chief Operating Officer din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE);

obligarea SEAE la plata cheltuielilor de judecată.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/26


Acțiune introdusă la 3 martie 2015 – ZZ/Comisia

(Cauza F-37/15)

(2015/C 178/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de respingere a cererii reclamantului de a i se plăti o dublă indemnizație de reinstalare în urma mutării sale în Elveția.

Concluziile reclamantului

Anularea deciziei din 19 mai 2014 a AIPN de respingere a cererii reclamantului de plată a indemnizației de reinstalare corespunzând salariului de baza pentru o a doua lună.

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/26


Acțiune introdusă la 6 martie 2015 – FJ/Parlamentul

(Cauza F-38/15)

(2015/C 178/28)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: FJ (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de respingere a cererii reclamantului de suportare a anumitor cheltuieli nemedicale efectuate pentru fiul său.

Concluziile reclamantului

În principal, declararea ca nelegală a deciziei AIPN din 18 iunie 2014 referitoare la nesuportarea anumitor cheltuieli nemedicale care nu sunt rambursate de RCAM, rezultând din handicapul fiului reclamantului;

în subsidiar, dispunerea desemnării unui expert în conformitate cu articolul 75 din Regulamentul de procedură în vederea stabilirii gradului de incapacitate care rezultă din handicap;

obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/27


Acțiune introdusă la 9 martie 2015 – ZZ/Comisia

(Cauza F-39/15)

(2015/C 178/29)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: J.-N. Louis și N. de Montigny, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea propunerii de transfer al drepturilor de pensie ale reclamantului în regimul de pensii al Uniunii, care aplică noile dispoziții generale de punere în aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statut din 3 martie 2011.

Concluziile reclamantului

Anularea deciziei Comisiei din 15 octombrie 2014 de stabilire a calculului sporului drepturilor de pensie ale reclamantului dobândite înainte de intrarea sa în funcție la Comisie;

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/27


Acțiune introdusă la 9 martie 2015 – ZZ/Consiliul

(Cauza F-40/15)

(2015/C 178/30)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentanți: T. Bontinck și A. Guillerme, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea raportului de evaluare a reclamantei pentru anul 2013.

Concluziile reclamantei

Anularea raportului de evaluare întocmit pentru reclamantă pentru anul 2013;

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/28


Acțiune introdusă la 9 martie 2015 – ZZ și alții/CEPOL

(Cauza F-41/15)

(2015/C 178/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: ZZ și alții

Pârât: Colegiul European de Poliție (CEPOL)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziilor Colegiului European de Poliție (CEPOL) prin care reclamanții sunt determinați fie să demisioneze de la CEPOL, fie de să se mute de la Londra la Budapesta, suferind un prejudiciu financiar și o cerere de despăgubire a prejudiciului material și moral care ar fi fost cauzat astfel reclamanților.

Concluziile reclamanților

Anularea deciziei nr. 17/2014/DIR a CEPOL din 23 mai 2014 prin care se prevede transferul CEPOL în Budapesta, Ungaria, începând de la 1 octombrie 2014 și prin care reclamanții sunt informați că „nerespectarea acestei decizii va fi considerată ca demisie în vigoare de la 30 septembrie 2014”;

anularea deopotrivă, în măsura în care este necesar, a deciziilor CEPOL din 28 noiembrie 2014 de respingere a plângerilor formulate de reclamanți în perioada 8–21 august 2014 împotriva deciziei menționate anterior;

anularea deopotrivă, în măsura în care este necesar, a deciziilor CEPOL din 22 decembrie 2014 prin care CEPOL a „acceptat” demisiile a doi dintre reclamanți;

despăgubirea prejudiciului material suferit de reclamanți;

despăgubirea prejudiciului moral suferit de reclamanți;

obligarea CEPOL să suporte cheltuielile de judecată aferente prezentei acțiuni.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/28


Acțiune introdusă la 10 martie 2015 – ZZ/Comisia

(Cauza F-42/15)

(2015/C 178/32)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentant: A. Salerno, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea fișei de remunerație din luna mai 2014, în măsura în care în aceasta se aplică Regulamentul nr. 423/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de ajustare, începând cu 1 iulie 2012, a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene, care la rândul său este nelegal prin faptul că nu prevede un coeficient corector al remunerației acordate funcționarilor care lucrează în Luxemburg, unde costul vieții este mult mai ridicat decât la Bruxelles

Concluziile reclamantei

Anularea deciziei de stabilire a remunerației sale pentru luna mai 2014, în măsura în care nu i-a fost aplicat niciun coeficient corector;

obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.


1.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 178/29


Acțiune introdusă la 13 martie 2015 – ZZ/Comisia

(Cauza F-43/15)

(2015/C 178/33)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: S. A. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Comisiei de a recunoaște doar un grad de invaliditate permanentă parțială de 2 %, în urma unui accident de muncă al cărui victimă a fost reclamantul.

Concluziile reclamantului

anularea deciziei atacate;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.