ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 451

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 57
16 decembrie 2014


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

AVIZE

 

Comitetul Economic şi Social European

 

500-a sesiune plenară a CESE din 9 și 10 iulie 2014

2014/C 451/01

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind politica europeană în domeniul imigraţiei și relațiile cu țările terțe — (aviz exploratoriu)

1

2014/C 451/02

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Finalizarea UEM – propunerile Comitetului Economic şi Social European pentru viitoarea legislatură europeană — (aviz din proprie inițiativă)

10

2014/C 451/03

Avizul Comitetului Economic și Social European privind fondurile pentru întreprinderi: examinarea mecanismelor alternative de finanțare — (aviz din proprie inițiativă)

20

2014/C 451/04

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Societatea digitală: acces, educație, formare, ocuparea forței de muncă, instrumente pentru egalitate — (aviz din proprie inițiativă)

25

2014/C 451/05

Avizul Comitetului Economic și Social privind atacurile cibernetice în UE — (aviz din proprie inițiativă)

31

2014/C 451/06

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind îmbunătățirea transparenței și a caracterului incluziv al procesului de aderare la Uniunea Europeană — (aviz din proprie inițiativă)

39

 

III   Acte pregătitoare

 

COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

 

500-a sesiune plenară a CESE din 9 și 10 iulie 2014

2014/C 451/07

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile structurale de ameliorare a rezilienței instituțiilor de credit din Uniunea Europeană — [COM(2014) 43 final – 2014/0020 (COD)]

45

2014/C 451/08

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei O foaie de parcurs pentru realizarea pieței unice în domeniul livrării de colete – Consolidarea încrederii în serviciile de livrare și încurajarea vânzărilor online — [COM(2013) 886 final]

51

2014/C 451/09

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind raportarea și transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare — [COM(2014) 40 final – 2014/0017 (COD)]

59

2014/C 451/10

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O strategie europeană pentru stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă în turismul maritim și costier — [COM(2014) 86 final]

64

2014/C 451/11

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Eliberarea potențialului de multifinanțare în Uniunea Europeană — [COM(2014) 172 final]

69

2014/C 451/12

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind echipamentele individuale de protecție — [COM(2014) 186 final – 2014/0108 (COD)]

76

2014/C 451/13

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instalațiile pe cablu — [COM(2014) 187 final – 2014/0107 (COD)]

81

2014/C 451/14

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce privește încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește anumite elemente ale declarației privind guvernanța corporativă — [COM(2014) 213 final – 2014/0121 (COD)]

87

2014/C 451/15

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi către Consiliu privind finanțarea pe termen lung a economiei europene — [COM(2014) 168 final]

91

2014/C 451/16

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O Europă deschisă și sigură: transformarea obiectivelor în realitate — [COM(2014) 154 final]

96

2014/C 451/17

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Agenda UE în domeniul justiției pentru 2020 – Consolidarea încrederii, mobilității și creșterii în Uniune — [COM(2014) 144 final]

104

2014/C 451/18

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale — [COM(2014) 167 final – 2014/0091 (COD)]

109

2014/C 451/19

Avizul Comitetului Economic și Social European privind cadrul de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și restructurare — [COM(2013) 882 final]

116

2014/C 451/20

Avizul Comitetului Economic și Social European privind revizuirea orientărilor comunitare privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturi regionale — [COM(2014) 963 final]

123

2014/C 451/21

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor — O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier — [COM(2013) 659 final]

127

2014/C 451/22

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Programul Aer curat pentru Europa[COM(2013) 918 final], propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici și de modificare a Directivei 2003/35/CE [COM(2013) 920 final – 2013/0443 (COD)], propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere [COM(2013) 919 final – 2013/0442 (COD)] și propunerea de decizie a Consiliului privind acceptarea modificării Protocolul din 1999 la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi pentru a reduce gradul de acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic [COM(2013) 917 final]

134

2014/C 451/23

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 și a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește schema de ajutoare pentru aprovizionarea instituțiilor de învățământ cu fructe și legume, cu banane și cu lapte — [COM(2014) 32 final – 2014/0014 COD]

142

2014/C 451/24

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Guvernanța și politica în domeniul internetului – Rolul Europei în modelarea viitorului guvernanței internetului — [COM(2014) 72 final]

145

2014/C 451/25

Avizul Comitetului Economic și Social European privind cadrul de acțiune de la Hyogo post-2015: gestionarea riscurilor în vederea obținerii rezilienței — [COM(2014) 216 final]

152

2014/C 451/26

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de abrogare a Directivei 93/5/CEE a Consiliului din 25 februarie 1993 privind asistența ce trebuie acordată Comisiei și colaborarea dintre statele membre în domeniul examinării științifice a problemelor legate de produsele alimentare — [COM(2014) 246 final – 2014/0132 COD]

157

RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

AVIZE

Comitetul Economic şi Social European

500-a sesiune plenară a CESE din 9 și 10 iulie 2014

16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/1


Avizul Comitetului Economic şi Social European privind politica europeană în domeniul imigraţiei și relațiile cu țările terțe

(aviz exploratoriu)

(2014/C 451/01)

Raportor:

dl Panagiotis GKOFAS

Coraportor:

dl Luis Miguel PARIZA CASTAÑOS

La 6 decembrie 2013, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Preşedinţia elenă a Uniunii Europene a hotărât să solicite Comitetului Economic şi Social European să elaboreze un aviz exploratoriu cu privire la

Politica europeană în domeniul imigrației și relațiile cu țările terțe.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 12 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (şedinţa din 9 iulie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 64 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 4 abţineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Obiectivul prezentului aviz este de a contribui la lucrările Preşedinţiei elene și, totodată, de a asigura continuitatea pe durata Președinției italiene, astfel încât politica UE în domeniul imigraţiei și azilului să își consolideze dimensiunea externă. Imigrația reprezintă o chestiune deosebit de complexă, care reclamă cooperarea mai multor părți interesate și o gestionare comună și larg cuprinzătoare din partea UE, atât la nivel european, cât și la nivel internațional (1).

1.2

UE trebuie să renunțe la a considera politica în domeniul imigraţiei drept o chestiune aproape în exclusivitate internă. O parte dintre erorile pe care le comitem se datorează acestei idei greșite. CESE consideră că Europa trebuie să gestioneze imigraţia în cadrul unei abordări globale, care să includă atât dimensiunea internă cât și cea externă: gestionarea internă a migrației și cooperarea cu ţările terțe reprezintă componente ale aceleiași politici, dacă se dorește ca acțiunile întreprinse să fie eficiente.

1.3

De asemenea, trebuie să abordăm în mod global provocarea pe care o constituie mobilitatea umană într-un context de globalizare economică. Imigraţia și mobilitatea sunt interdependente. Dialogul internațional privind mobilitatea persoanelor și migraţia trebuie legat și de alte aspecte ale politicii europene, cum ar fi comerțul, cooperarea pentru dezvoltare, drepturile omului și securitatea.

1.4

Statele membre ale UE nu pot gestiona fiecare în parte imigraţia şi azilul în mod adecvat, motiv pentru care Tratatul pune bazele unei politici comune care trebuie să se întemeieze pe o legislație armonizată. Principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre trebuie consolidat.

1.5

UE trebuie să-şi asume responsabilități legate de controlarea frontierelor externe ale statelor membre, care sunt frontierele întregii Uniuni Europene în spațiul Schengen. Frontex trebuie să devină un serviciu european de protecție a frontierelor. UE trebuie să întărească solidaritatea dintre statele membre și să asigure o mai bună distribuire a răspunderii.

1.6

Din cauza amplasării lor geografice, unele regiuni europene se confruntă cu probleme specifice, deoarece constituie etape intermediare pentru imigraţia neregulamentară şi uneori numărul persoanelor aflate în această situație depăşeşte capacitatea lor de primire. Este necesar ca Uniunea Europeană să instituie proceduri pentru o distribuire mai echitabilă a răspunderii și pentru susținerea financiară, operativă și de primire.

1.7

Într-o lume globalizată, Europa trebuie să colaboreze cu țările terțe și cu instituţiile internaţionale pentru promovarea unui cadru legislativ internațional în materie de migrație și mobilitate.

1.8

În acest sens, CESE consideră că imigrația trebuie abordată în trei contexte corelate: în țările de origine ale imigranților, în țările de tranzit și în țările de destinaţie – din UE, în speță – întrucât doar pe această cale va fi posibilă o abordare eficientă a fluxurilor de migrație.

1.9

Politica în domeniul imigraţiei și azilului trebuie coordonată mai bine cu politica externă a UE. Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE) trebuie să își îndeplinească rolul care îi revine și să se ocupe de politicile privind imigrația, azilul și controlul frontierele, pentru a le spori coerența. CESE, care a contribuit la lucrările Președinției elene, salută includerea dimensiunii externe a migrației, azilului și gestionării frontierelor în orientările strategice adoptate de Consiliul European la 26 și 27 iunie 2014. Parlamentul European trebuie să joace un rol mai important în acest context.

1.10

În cadrul abordării globale în materie de migrație și mobilitate (GAMM), UE trebuie să încheie acorduri cu țările terțe, în special cu țările vecine, cu țările de origine ale imigranţilor și cu țările de tranzit.

1.11

În acest scop, Comitetul propune consolidarea dialogului cu aceste țări în vederea încheierii unor noi parteneriate pentru mobilitate și migrație (PMM) cu un conținut mai amplu, după cum se menționează la punctele 1.3 și 5.1.6.

1.12

Parteneriatele pentru mobilitate prezintă anumite limitări care trebuie depășite în următorii ani, întrucât ele nu au un caracter obligatoriu pentru părţile semnatare. Flexibilitatea lor contribuie la încheierea de acorduri politice, fără a impune obligații juridice, însă, în opinia CESE, ele trebuie să se transforme în acorduri internaţionale cu caracter obligatoriu.

1.13

Parteneriatele pentru mobilitate trebuie să includă aspecte legate de migraţia economică și de mobilitate: trebuie să se acorde o mai mare prioritate nu doar securității, repatrierii și supravegherii frontierelor, ci și organizării migrației legale și politicii în domeniul vizelor, recunoașterii diplomelor, drepturilor la asigurări sociale și contribuției la dezvoltare a migrației și mobilităţii.

1.14

Comitetul propune să se înființeze birouri de migrație ale UE în țările de origine, administrate de Comisia Europeană, cu ajutorul funcționarilor SEAE, DG Afaceri Interne și DG Ocuparea forței de muncă. Portalul web al UE privind imigrația reprezintă un instrument util, dar insuficient; el trebuie să poată fi utilizat în mai multe limbi și să aibă un caracter mai interactiv.

1.15

Este necesar să se îmbunătățească cooperarea cu țările de origine și de tranzit, iar migraţia neregulamentară trebuie anticipată și prevenită. De asemenea, trebuie să se lanseze campanii de informare și să se combată în mod eficient rețelele criminale de trafic sau introducerea ilegală de migranți. Cooperarea polițienească și judiciară este fundamentală pentru combaterea rețelelor criminale. Pentru a obține beneficii economice ilicite, traficanții și persoanele care introduc în mod ilegal migranți pun în pericol viața și securitatea oamenilor. Parteneriatele pentru mobilitate (PM) trebuie să dezvolte noi forme de cooperare în cadrul supravegherii frontierelor și al returnării asistate.

1.16

La fel de importante sunt asistenţa financiară și programele de dezvoltare bazate pe principiul condiționalității pozitive („mai mult pentru mai mult”), prin abordarea concomitentă a diverșilor factori care țin de imigrație, printre care și politica de returnare și de readmisie. Tot astfel, trebuie consolidate organizaţiile societăţii civile și implicarea lor în parteneriatele pentru mobilitate.

1.17

Totodată, CESE pledează în favoarea cooperării dintre Frontex și Europol pentru combaterea criminalităţii organizate, în special a traficului de persoane și a introducerii ilegale de migranți, precum și în favoarea cooperării cu organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului, precum Organizația Internațională pentru Migrație, Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru refugiați și Centrul internațional pentru dezvoltarea politicilor de migrație; la fel, CESE sprijină regulamentele elaborate de Comisie pentru o gestionare mai flexibilă a Fondului pentru azil și migrație și a Fondului pentru securitate internă, începând cu 2014.

1.18

La nivelul UE, ar trebui instituită o politică europeană comună în domeniul imigrației adecvată și coerentă, care să se bizuie pe sprijinul și angajamentul reciproc al tuturor statelor membre. UE trebuie să adopte o politică de returnare eficientă, pe baza tratatelor internaţionale privind repatrierea și readmisia. Frontierele UE, inclusiv frontierele maritime ale statelor mediteraneene membre ale UE, constituie frontiere ale tuturor statelor membre ale UE și, ca atare, tuturor le revine responsabilitatea de a le asigura în mod activ protecția, în conformitate cu prevederile tratatelor.

1.19

În cazul imigranților în situație neregulamentară, drepturile omului trebuie respectate în permanență, în timpul salvării sau primirii lor, până când li se acordă statutul de protecție, atunci când ajung într-o situație nereglementată „fără acte” sau când sunt repatriați în țara de origine. Trebuie înființate în toate statele membre centre suplimentare și îmbunătățite de ședere temporară și de primire, destinate imigranților, cu sprijin din partea întregii Uniuni Europene, ținând cont de condițiile de sănătate și de asistență medicală, precum și de o examinare mai rapidă a cererilor de azil sau de asistență socială. CESE reafirmă că se opune menţinerii în centre de detenţie a solicitanţilor de azil şi a imigranţilor în situație neregulamentară, în special copiii, minorii neînsoțiți, femeile însărcinate și persoanele grav bolnave.

1.20

Comitetul observă cu îngrijorare că în Europa se înregistrează un grad tot mai mare de intoleranţă, rasism şi xenofobie faţă de imigranţi, și, de asemenea, este alarmat de faptul că, în unele state membre, protecţia drepturilor fundamentale este pusă în pericol.

1.21

Toate instituţiile europene au reiterat importanța imigrației pentru UE, din rațiuni economice și, deopotrivă, demografice. La această idee se raliază și Strategia Europa 2020. Prin urmare, după cum a afirmat CESE în repetate rânduri, politică europeană în domeniul imigrației trebuie să fie proactivă și să asigure protecția drepturilor omului, să combată discriminarea socială și la locul de muncă și să dezvolte în continuare agenda pentru integrare.

1.22

Uniunea Europeană trebuie să instituie un sistem comun de azil pe baza unei legislații armonizate. Convenţia de la Dublin trebuie înlocuită cu un sistem mai incluziv în interiorul UE, care să țină seama de dorințele solicitanților de azil și să asigure o distribuire mai echilibrată a răspunderii între statele membre.

1.23

Noul regulament privind Fondul pentru azil, migrație și integrare acordă o atenţie deosebită situaţiilor de urgenţă şi de criză. CESE este de acord cu propunerea Comisiei de a se asigura o capacitate de acțiune flexibilă la nivel european, cu resurse financiare suficiente pentru situațiile de urgență. Sosirea a numeroase persoane provenite din Siria și din alte zone din Africa aflate în război impune mobilizarea UE, întrucât este vorba de situații de urgență umanitară.

2.   Introducere

Lipsa unei politici europene comune în domeniul imigrației, evenimentele tragice constând în pierderea unor vieți omenești pe mare, în zona Libiei, Maltei, Grecei, Italiei și Spaniei, petrecute recent sau aflate în desfășurare, numărul tot mai mare de refugiați sosiți la frontierele Siriei, complexitatea problemei și volumul excesiv al fluxurilor de migrație sunt tot atâția factori care supun unei presiuni considerabile capacitatea de a formula un răspuns, în special în cazul țărilor mediteraneene. Acesta este motivul pentru care imigrația va constitui în continuare o prioritate pentru Italia, statul membru care deține în prezent președinția UE, așa cum a fost și pentru Grecia, care a deținut mandatul anterior.

3.   Europa și gestionarea internaţională a migrațiilor

3.1

În secolul XXI vor spori atât mobilitatea persoanelor, cât și fluxurile de migrație. În prezent, doar 3 % din populația mondială trăiește în afara țării de obârșie, însă mișcările migratoare tind să crească pe viitor (rata de creștere anuală este de 3 %). În plus, trebuie remarcat că fluxurile de migrație se amplifică între țările din Sud, în special către așa-numitele țări emergente. Este în creștere și mobilitatea între statele membre ale UE (2) și în interiorul Spaţiului Economic European.

3.2

Sărăcia, șomajul, tendințele demografice, lipsa oportunităților, conflictele, catastrofele naturale și schimbările climatice sunt unele dintre cauzele care provoacă migrațiile internaționale.

3.3

CESE a propus ca, în domeniul politicii externe, UE să promoveze un cadru legislativ internațional în materie de migrație și mobilitate, care să reducă presiunea asupra statelor membre. Acest cadru juridic internaţional ar trebui să includă principalele convenţii ale OIM şi Convenţia internaţională a ONU privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi ale membrilor familiilor acestora, care nu a fost încă ratificată de statele membre ale UE (3). CESE îndeamnă Comisia Europeană să elaboreze un raport privind acțiunile pe care le întreprind statele membre în vederea ratificării convenţiei în viitorul foarte apropiat.

3.4

Obiectivul principal al acestui aviz este examinarea și sublinierea problemelor majore pe care le ridică imigrația în general, după cum s-a semnalat, astfel încât să se caute soluții globale, menite să asigure o politică în domeniul imigraţiei eficientă, care să respecte însă și drepturile imigranților.

4.   Dimensiunea internă: politică comună a UE în domeniul imigraţiei, azilului și integrării

4.1   Politica comună în domeniul imigrației

4.1.1

Pe parcursul ultimilor zece ani, UE a adoptat treptat un cadru juridic comun pentru aspecte cum ar fi statutul de rezident pe termen lung și reîntregirea familiei. Au fost armonizate condițiile de intrare pentru studenți și cercetători și a fost creată o carte albastră pentru migranții cu înaltă calificare. De asemenea, a fost adoptată o legislaţie transversală, care include un permis unic pentru lucrătorii migranți, Directiva privind admisia lucrătorilor temporari și Directiva privind admisia persoanelor transferate în cadrul aceleiași companii.

Uniunea trebuie să dea un impuls politicii comune în domeniul imigraţiei profesionale și să dispună de un cadru juridic coerent, cuprinzător, orizontal și menit să respecte drepturile lucrătorilor, egalitatea de tratament, necesitățile întreprinderilor și încadrarea în muncă legală a lucrătorilor migranți. Este nevoie de legislaţie și de cooperare cu țările de origine, care să permită imigrarea forței de muncă prin intermediul unor canale legale şi transparente, atât pentru lucrătorii cu înaltă calificare, cât şi pentru cei mai puţin calificaţi.

Este necesară o politică globală și coerentă în domeniul imigraţiei, azilului și gestionării frontierelor, însoțită de armonizare legislativă, în care să se implice activ statele membre, serviciile Comisiei Europene, SEAE și organismele europene competente.

4.1.2

CESE și Comisia colaborează strâns în domeniul politicilor de integrare. Ținând seama de principiile fundamentale comune, UE elaborează o agendă pentru integrare, care dispune și de un fond financiar. CESE și Comisia vor colabora în continuare în ceea ce privește activitățile Forumului european pentru integrare.

4.2   Un sistem comun de azil

4.2.1

UE se dotează cu un sistem comun de azil și cu o legislație ce vizează armonizarea, dar suntem încă departe de o situație adecvată, întrucât statele membre mențin politici și legislații diferite (4).

4.2.2

Comitetul a criticat faptul că UE demonstrează o slabă solidaritate în materie de azil, întrucât 90 % din solicitări au fost gestionate în doar 10 state membre. În termeni relativi, țările mai mici, cum este cazul Maltei, Ciprului și, deopotrivă, al Greciei, sunt supuse celei mai mari presiuni.

4.2.3

Convenția de la Dublin stabilește care este statul membru responsabil cu examinarea fiecărei solicitări de azil, însă CESE consideră că sistemul acesta nu permite exercitarea solidarității între statele membre ale UE. Ar trebui ca solicitanții de azil să își poată depune cererea în orice stat membru. Pe termen mediu, UE trebuie să dobândească noi competențe, pentru a avea garanția faptului că Uniunea se va ocupa de gestionarea cererilor, și nu autoritățile naționale. Astfel, cererile ar fi analizate mai rapid și s-ar îmbunătăți, în același timp, condițiile de acordare a statutului de refugiat. Pe scurt, Convenţia de la Dublin trebuie înlocuită cu un sistem mai incluziv în interiorul UE, care să țină seama de dorințele solicitanților de azil și care să asigure distribuirea proporţională a răspunderii între diferitele state membre.

4.2.4

Pentru a sprijini statele membre în dezvoltarea noului sistem de azil, a fost înființat Biroul european de sprijin pentru azil (EASO), care acordă, de asemenea, asistență tehnică și operațională. EASO trebuie să primească un mandat pentru a evalua sistemele de azil naționale și conformitatea acestora cu legislația europeană și internațională și cu drepturile fundamentale.

4.2.5

CESE propune multiplicarea programelor de relocare pentru transferul refugiaţilor din afara UE şi stabilirea acestora în interiorul graniţelor Uniunii, în colaborare cu țările terțe și cu ICNUR.

4.2.6

Comitetul propune, de asemenea, creșterea numărului programelor de relocare în interiorul UE, cu asigurarea unor stimulente financiare statelor membre care se angajează în acest sens. Comitetul consideră că, în prezent, solidaritatea între statele membre în ce privește transferul și relocarea beneficiarilor de protecție și a solicitanților de azil este foarte redusă.

4.2.7

Relocarea ar trebui să se facă pe baza unui mecanism permanent, clar definit. În acest context, Comisia ar trebui să depună o propunere legislativă pentru instituirea unui mecanism permanent şi eficient de relocare în interiorul UE, pe baza unei chei de distribuţie a UE pentru relocarea solicitanților de azil, aşa cum este ea descrisă în raportul Parlamentului European pe tema „Consolidarea solidarităţii în domeniul azilului pe teritoriul UE” (2012/2032/INI). Pentru a garanta cea mai bună funcţionare a acestui mecanism, propunerea legislativă ar trebui să aibă în vedere şi experienţa practică dobândită în cadrul proiectului-pilot EUREMA pentru Malta (5).

4.3   Prevenirea imigrației neregulamentare

CESE consideră că este nevoie de o solidaritate sporită în cadrul UE. Din cauza amplasării lor geografice, unele regiuni europene se confruntă cu probleme specifice, deoarece constituie deseori etape intermediare pentru imigraţia neregulamentară şi uneori numărul persoanelor aflate în această situație depăşeşte capacitatea lor de primire. UE trebuie să introducă proceduri prin care să se furnizeze sprijin financiar, operațional și pentru primirea acestor persoane, luându–se în considerare, printre altele, situația economică și socială specifică fiecărui stat membru.

4.3.1

Legătura care se stabilește în anumite discursuri politice între imigrație și criminalitate nu corespunde realității și favorizează atitudini xenofobe. Cea mai mare parte a imigranților în situație neregulamentară în UE au intrat legal, cu o viză de scurtă durată, își prelungesc șederea sau dispun de un permis de imigrare temporar și nu se întorc atunci când acesta expiră.

4.3.2

Multe dintre aceste persoane lucrează în condiții contractuale inechitabile sau care nu intră în domeniul de aplicare a dreptului muncii, sau în cadrul economiei nedeclarate, fiind excluse din punct de vedere social. În astfel de situații, organizațiile societății civile și CESE au întreprins acțiuni de sprijinire a proceselor de legalizare a situației imigranților în situație neregulamentară și, în general, au solicitat UE să adopte propuneri, recomandări și măsuri pentru a preîntâmpina amplificarea acestui fenomen.

4.3.3

Drepturile imigranților în situație neregulamentară trebuie respectate în orice împrejurare, din momentul salvării sau plasării lor în detenție până în momentul în care li se acordă protecție sau sunt repatriați. Migraţia neregulamentară pe mare duce adeseori la pierderea de vieţi omeneşti. În această privinţă, CESE subliniază importanţa respectării în orice situaţie a drepturilor fundamentale ale omului.

4.4   Frontierele externe și vizele

4.4.1

Uniunea Europeană are nevoie de o politică comună în domeniul frontierelor externe credibilă, eficientă, legitimă şi care să facă obiectul unor controale democratice. Statele membre care fac parte din spațiul Schengen nu efectuează controale la frontierele care le separă. Aceasta presupune că ele trebuie să colaboreze și să-și asume responsabilități comune în ce privește gestionarea frontierelor exterioare. Codul frontierelor Schengen reglementează trecerea frontierelor și controalele, ținând seama de cerințele pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe pentru a intra și a rămâne pe teritoriul UE maximum trei luni. UE elaborează lista țărilor ai căror resortisanți au nevoie de vize.

4.4.2

CESE consideră că rolul Frontex trebuie consolidat pentru ca, pe termen mediu, agenția să se transforme într-un serviciu european de pază a frontierelor, compus dintr-un contingent european de agenți de pază a frontierelor. Principala sa misiune va fi punerea în aplicare a normelor comune prevăzute de Codul frontierelor. CESE consideră că trebuie consolidată solidaritatea UE în relația cu statele sale membre, luându-se în considerare localizarea lor geografică.

4.4.3

Combaterea exploatării și traficului de ființe umane trebuie să aibă întotdeauna în vedere garantarea respectării legislației umanitare internaționale în raport cu victimele, precum și a convențiilor europene privind drepturile omului. În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Codul frontierelor Schengen, agenții de pază a frontierelor nu discriminează persoanele pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală; de asemenea, în conformitate cu articolul 13, resortisanţii ţărilor terţe cărora li s-a refuzat intrarea vor avea dreptul de a face recurs.

4.4.4

Comitetul susține propunerile Comisiei de modificare a legislației în domeniul vizelor. Colaborarea cu țările terțe este fundamentală pentru politica în domeniul vizelor care, în multe cazuri, presupune reciprocitate.

4.5   Returnarea

4.5.1

Parteneriatele pentru mobilitate ar trebui să stabilească proceduri de returnare bazate în principal pe returnarea voluntară, prevăzute totodată cu sisteme de sprijin (6). Totuși, în cazul aplicării procedurii de returnarea forțată, trebuie să se asigure respectarea deplină a drepturilor omului în cazul persoanelor respective, în conformitate cu recomandările Consiliului Europei (7).

4.5.2

Orice acord cu țările terțe trebuie să se bazeze pe principiul condiționalității pozitive, oferind asistență financiară și lansând programe de dezvoltare pentru prevenirea imigrației neregulamentare.

4.5.3

Repatrierea imigranților care intră pe teritoriul UE în mod neregulamentar trebuie efectuată în conformitate cu regulile stabilite. În această privinţă, acordurile în materie de returnare semnate cu ţări terţe sunt esenţiale pentru asigurarea respectării depline a drepturilor migranţilor în cazul cărora se aplică procedura de returnare.

4.5.4

Carta interzice în mod expres expulzările colective și garantează că nimeni nu poate fi strămutat, expulzat sau extrădat către un stat unde există un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante – principiul nereturnării. Cu toate acestea, diverse ONG-uri au denunțat practici de expulzare colectivă și de expulzare de imigranți în situație neregulamentară și de solicitanți de azil către țări unde sunt încălcate drepturile omului. CESE reamintește că Convenția europeană a drepturilor omului și Carta conțin dispoziții care sunt aplicabile politicii europene în domeniul imigrației neregulamentare – în special în ceea ce privește protecția în caz de strămutare, expulzare sau extrădare.

4.5.5

Persoanele care suferă de boli grave, precum și femeile însărcinate nu vor putea fi deținute și nici expulzate, conform interpretării date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) articolului 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, dat fiind că în aceste situații se impun îngrijiri medicale. Situaţia minorilor necesită și ea o atenţie specială şi o protecţie specifică, mai ales dacă aceștia nu sunt însoțiți.

4.5.6

CESE reafirmă că se opune menţinerii în condiţii de detenţie a solicitanţilor de azil şi a imigranţilor în situație neregulamentară, reţinerea acestora în centre de detenţie trebuind să constituie, în orice caz, o măsură excepţională (8). CESE solicită o mai mare transparență în ceea ce privește centrele de detenție atât din interiorul, cât și din exteriorul UE și transmiterea de informații către ICNUR, cu privire la situația persoanelor reținute.

5.   Dimensiunea externă a politicii în domeniul imigrației și azilului

5.1   Abordarea globală în materie de migrație și mobilitate

5.1.1

Primul pas a fost efectuat în cadrul Consiliului European, care, la sfârşitul anului 2005, a adoptat Abordarea globală a migrației (AGM). Pentru a dezvolta dimensiunea externă a politicii europene în domeniul migrației, Comisia a lansat diverse inițiative.

5.1.2

Parteneriatele pentru mobilitate reprezintă instrumentul politic cel mai important pentru implementarea AGMM. Faza-pilot a aplicării acesteia s-a încheiat deja, iar, în 2009, Comisia a realizat o evaluare politică a punerii sale în aplicare (9).

5.1.3

Comisia a recomandat abordarea noilor provocări privind politicile în domeniul imigrației și azilului (precum războiul și mișcările de populație în regiunea mediteraneeană) prin instituirea unui dialog privind migrația, mobilitatea și securitatea în UE, în comunicarea sa pe tema „Un dialog cu țările sud-mediteraneene privind migrația, mobilitatea și securitatea”, COM(2011) 292. UE a inițiat de atunci dialoguri cu unele țări.

5.1.4

Au fost încheiate șase parteneriate pentru mobilitate cu următoarele țări: Capul Verde (mai 2008) (10), Republica Moldova (mai 2008) (11), Georgia (noiembrie 2009) (12), Armenia (octombrie 2011) (13), Azerbaidjan (decembrie 2013) (14) și Maroc (iunie 2013) (15). Negocierile privind Parteneriatul pentru mobilitate cu Tunisia s-au încheiat, iar la 3 martie 2014 a fost semnată o declarație. Au început negocierile pentru un parteneriat pentru mobilitate cu Iordania, care ar urma să se termine înainte de încheierea Președinției elene, și se vor iniția noi dialoguri privind migrația, mobilitatea și securitatea cu alte țări sud-mediteraneene, și anume Egipt, Libia, Algeria și Liban. Declarația privind migrația și mobilitatea adoptată în cadrul Summitului UE-Africa (16) are o abordare globală, pe care o adoptă și CESE.

5.1.5

În 2011, Comisia a publicat o evaluare a abordării globale a chestiunii migrației (17), solicitând UE să își consolideze politica externă în materie de migrație și a prezentat o variantă revizuită a Abordării globale în materie de migrație și mobilitate (AGMM), bazată pe patru piloni: 1) organizarea și facilitarea migrației legale și a mobilității; 2) prevenirea și reducerea migrației neregulamentare și a traficului de persoane; 3) promovarea protecției internaționale și consolidarea dimensiunii externe a politicii în domeniul azilului; 4) optimizarea impactului migrației și mobilității asupra dezvoltării.

5.1.6

CESE dorește ca, în următorii ani, să fie depășite limitările pe care le prezintă parteneriatele pentru mobilitate. Din punct de vedere juridic, acestea sunt instrumente neobligatorii (soft law). Ele reprezintă declarații comune între UE, un grup de state membre interesate și o țară terță, însă nu au un caracter obligatoriu pentru părți. Caracterul lor flexibil contribuie la încheierea de acorduri politice, dar nu și la asumarea de responsabilității juridice. Așa cum CESE a semnalat deja (18), parteneriatele pentru mobilitate ar trebui să fie acorduri internaţionale cu caracter obligatoriu pentru părțile semnatare.

5.1.7

Parteneriatele pentru mobilitate ar trebui să își dezvolte în mod mai deschis și mai echilibrat aspectele legate de mobilitate și migrație, iar acest lucru ar trebui să devină prioritar. Până în prezent, priorităţile s-au axat pe securitate, returnare, readmisia imigranților în situație neregulamentară și supravegherea frontierelor. Comunicarea Comisiei privind dialogul afirmă că „mobilitatea sporită” va depinde de condițiile specifice care trebuie îndeplinite de țările terțe. CESE consideră că UE trebuie să ofere țărilor respective posibilități de migrare prin proceduri legale și transparente (19).

5.1.8

CESE propune ca și UE să ofere țărilor partenere o serie de căi de mobilitate a persoanelor, de facilitare a sistemului de obținere vizelor și de acceptare de noi imigranți. Comitetul (20) sprijină ideea includerii și a altor aspecte în noile acorduri, și anume:

îmbunătățirea capacităților de echilibrare a cererii și a ofertei de mână de lucru;

recunoașterea competențelor și a calificărilor academice și a celor profesionale;

elaborarea și punerea în aplicare a unor cadre juridice care să permită îmbunătățirea transferului drepturilor de pensie;

îmbunătățirea accesului la informații privind locurile de muncă vacante din UE;

măsuri pentru intensificarea cooperării în domeniul competențelor și al echilibrării cererii și ofertei de mână de lucru, pe baza activității deja desfășurate de Fundația Europeană de Formare.

5.1.9

Crearea de centre pentru imigrație de către UE în țările de origine va îmbunătăți prezența UE în acele țări și va împiedica dezinformarea propagată prin rețelele de traficanți, încurajând depunerea de cereri legale de imigrare. Trebuie să se acorde o atenție specială consolidării societății civile de la nivel local sau creării acesteia acolo unde ea nu există.

5.1.10

În situațiile de criză umanitară prin care trec teritoriile de tranzit din cauza strămutărilor masive, crearea de centre pentru imigrație și de centre de cazare temporară ar putea fi finanțată de UE, luându-se în considerare principiul condiţionalităţii pozitive. În colaborare cu ICNUR și cu OIM, în aceste centre li se va garanta persoanelor protecția necesară, prin intermediul sistemului internațional de azil.

5.1.11

UE trebuie să încheie acorduri cu țările de tranzit și să acorde o atenție specială cerințelor referitoare la principiile drepturilor omului și la repatriere.

5.1.12

Semnarea de acorduri s-ar putea extinde astfel la cooperarea cu Frontex și Europol. Combaterea rețelelor de trafic este elementul-cheie al prevenirii și reducerii imigrației neregulamentare. Persoanele care cad pradă acestor traficanți ar trebui considerate victime inocente.

5.1.13

În urma catastrofei din Lampedusa, în cadrul Consiliului JAI din 7 și 8 octombrie 2013 s-a înființat Grupul operativ pentru Marea Mediterană. Această inițiativă a culminat cu publicarea Comunicării privind activitatea Grupului operativ pentru Marea Mediterană [COM(2013) 869], care cuprinde un pachet de acţiuni pe termen scurt, mediu și lung, în cinci domenii de acțiune principale: acțiuni în cooperare cu ţările terțe; protecție regională, relocare și consolidarea căilor legale către Europa, combaterea traficului de persoane, a introducerii ilegale de imigranți și a criminalităţii organizate; consolidarea supravegherii frontierelor și asistența oferită statelor membre care fac față unei puternice presiuni a migrației și solidaritatea cu acestea.

5.1.14

CESE consideră esențială completarea acțiunilor pe termen scurt cu acțiuni pe termen lung menite să elimine cauzele profunde ale migrației non-voluntare.

5.1.15

Consiliului European din decembrie 2013 a sprijinit acțiunile propuse și a reiterat necesitatea de a acționa cu hotărâre pentru a evita pierderea de vieți omenești pe mare și pentru a preîntâmpina tragedii în viitor. Cu această ocazie, s-a confirmat caracterul prioritar al cooperării cu țările terțe, în vederea prevenirii acestor evenimente.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  A se vedea REX/375 și REX/351.

(2)  A se vedea Avizul SOC/373.

(3)  JO C 191, 29.6.2012, p. 134-141.

(4)  UE are obligații în ceea ce privește politica în domeniul azilului, în temeiul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, al Cartei drepturilor fundamentale și al convenţiilor internaţionale.

(5)  EUREMA este un proiect-pilot al UE pentru relocarea pe teritoriul UE a persoanelor din Malta care beneficiază de protecţie internaţională, aprobat prin Concluziile Consiliului European din 18 și 19 iunie 2009 (doc. 11225/2/09 CONCL 2).

(6)  În colaborare cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie.

(7)  „Douăzeci de orientări privind returnarea forțată”, CM(2005) 40.

(8)  A se vedea Avizul CESE din 16 iulie 2009 privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre; raportor: dna An LE NOUAIL MARLIÈRE, adoptat în sesiunea plenară din 15 şi 16 iulie 2009.

(9)  Comisia Europeană (2009), Parteneriatele pentru mobilitate ca instrument în abordarea globală a migrației, document de lucru al Comisiei, SEC (2009) 1240, Bruxelles, 18 septembrie.

(10)  Consiliul Uniunii Europene (2008), Declarația comună privind un parteneriat pentru mobilitate între Uniunea Europeană și Capul Verde, 9460/08 ADD2, Bruxelles, 21 mai.

(11)  Consiliul Uniunii Europene (2008), Declarația comună privind un parteneriat pentru mobilitate între Uniunea Europeană și Moldova, 9460/08 ADD1, 21 mai.

(12)  Consiliul Uniunii Europene (2009), Declarația comună privind un parteneriat pentru mobilitate între Uniunea Europeană și Georgia, 16396/09, Bruxelles, 20 noiembrie.

(13)  Consiliul Uniunii Europene (2011), Declarația comună privind un parteneriat pentru mobilitate între Uniunea Europeană și Armenia, 14963/1/11, marți, 11 octombrie 2011.

(14)  http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-1215_en.htm 5.12.2013.

(15)  Consiliul Uniunii Europene (2013), Declarația comună privind un parteneriat pentru mobilitate între Uniunea Europeană și Maroc, 6139/13, 3 iunie 2013.

(16)  Summitul UE-Africa, 2 și 3 aprilie 2014, Bruxelles.

(17)  Comunicarea Comisiei pe tema „Abordarea globală în materie de migrație și mobilitate” COM(2011) 743 final, 18.11.2011.

(18)  A se vedea REX/351.

(19)  A se vedea REX/351.

(20)  A se vedea SOC/268 și REX/236.


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/10


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Finalizarea UEM – propunerile Comitetului Economic şi Social European pentru viitoarea legislatură europeană”

(aviz din proprie inițiativă)

(2014/C 451/02)

Raportori:

dl Joost VAN IERSEL și dl Carmelo CEDRONE

La 19 septembrie 2013, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

„Finalizarea UEM – propunerile Comitetului Economic şi Social European pentru viitoarea legislatură europeană”.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 19 mai 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 9 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 195 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă și 9 abțineri.

1.   O foaie de parcurs pentru viitoarea legislatură europeană

Având în vedere extraordinarele provocări cu care se confruntă uniunea economică şi monetară europeană, CESE consideră că:

obiectivul UEM, cheia de boltă a oricărei evoluții viitoare a UE, îl reprezintă promovarea calității vieții, prosperității și stabilității, pentru cetățenii europeni. Consolidarea încrederii și crearea unor condiții favorabile dezvoltării unei economii reale sunt premisele creșterii, ocupării forţei de muncă, competitivităţii și investițiilor. Aceste aspecte scot în evidență importanța UEM atât pentru statele membre ale zonei euro, cât și pentru cele din afara ei;

impredictibilitatea evoluțiilor impune zonei euro să creeze de urgență condiții corespunzătoare, deoarece, în contextul globalizat de astăzi, nicio țară europeană nu își poate asigura libertatea de a acționa singură. Acest lucru are consecințe majore pentru guvernanţa UEM și pentru politicile sale;

UEM nu este o entitate autonomă. Ea a fost concepută inițial ca o încununare a unui spațiu intern european deschis și a pieţei unice. Pe lângă disciplina bugetară, UE și statele membre trebuie să pună la punct simultan politici economice şi sociale de însoțire, care să favorizeze creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă, factori esențiali ai unei consolidări reușite (1);

pentru a garanta un proces de convergență într-o serie de domenii între statele membre, vor fi necesare reforme profunde ale politicilor economice și structurale, considerate până de curând ca fiind în mare măsură de competență exclusiv națională. Neîncrederea și tensiunile vor trebui să lase loc unui sentiment din ce în ce mai puternic de încredere reciprocă. O uniune mai aprofundată are impact asupra întregii societăți. La toate nivelurile vor trebui întreținute dialoguri de natură socială și civilă.

Având în vedere cele de mai sus, CESE solicită viitoarei legislaturi europene să elaboreze de urgență o foaie de parcurs care să rezolve problemele cele mai acute.

În acest scop, CESE propune:

I.

Finalizarea UEM, plecând de la o structură solidă de guvernanță și gestionare a zonei euro, bazată pe:

i.

un pilon monetar și financiar, inclusiv instituirea unei uniuni bancare veritabile sub egida UE, care să creeze o piață paneuropeană de capital, protejându-i în același timp pe contribuabili de asumarea unor riscuri excesive și de insolvențele necontrolate;

ii.

un pilon economic,care să reflecte interdependența crescândă a statelor membre, atât la nivel macro, cât și micro, în vederea consolidării procesului decizional din domeniul politicii economice, promovând astfel creșterea, ocuparea forţei de muncă, competitivitatea, convergența și solidaritatea europeană;

iii.

un pilon social, pentru a ține seama așa cum se cuvine de efectele sociale ale ajustărilor economice;

iv.

un pilon politic, care să presupună o mai mare responsabilitate și legitimitate democratică, în vederea consolidării credibilității și încrederii.

II.

Inițierea, de urgență, a unui veritabil plan european de creştere şi de ocupare a forţei de muncă, bazat pe un program viguros de investiții care să fie finanțat din fonduri publice și private și care să creeze un declic bugetar. Va trebui asigurată reechilibrarea și utilizarea corespunzătoare a instrumentelor existente, în special a pachetului de șase propuneri legislative, a celui de două propuneri legislative și a semestrului european.

III.

Definirea unui calendar și a modalităților de lansare a Europei politice în ansamblu, inclusiv printr-un proces de reflecție privind structura sa instituţională în contextul unei noi convenţii europene.

IV.

Demararea unei strategii de comunicare și simplificare în privința UEM, printr-un efort comun al Comisiei, Parlamentului European, statelor membre și societăţii civile.

2.   UEM, o cheie de boltă

2.1

CESE subliniază că finalizarea cu succes a UEM va avea un impact care va cântări mult mai mult decât acordurile bugetare, monetare și bancare. O conducere cu direcție clară va întări încrederea cetățenilor și agenţilor economici într-o misiune comună și sentimentul apartenenței lor la Europa.

2.2

Următorii cinci ani sunt esențiali în ceea ce privește consolidarea structurii încă fragile a UEM. Aceasta presupune, în primul rând, un sentiment de asumare a proiectului, deschidere și transparență; este nevoie așadar de politici eficiente, precum și de o comunicare clară și neevazivă (fără dublu limbaj!) din partea guvernelor statelor membre ale zonei euro, a Consiliului și a tuturor celorlalte organisme ale UE.

2.3

Alăturându-se apelului unor politicieni europeni eminenți, CESE vede în uniunea politică o stea călăuzitoare pentru viitor (2). Așadar, în acord cu poziția lor, CESE privește uniunea politică nu doar ca o desăvârșire a UEM în sine, ci și în perspectiva contextului internațional mai amplu al lumii globalizate de astăzi, care pune serios sub semnul întrebării sistemul westphalian și capacitățile de reglementare ale fiecărui stat în parte.

2.4

În lumea globalizată de astăzi, niciun stat european nu este în măsură să supraviețuiască de unul singur. Prin urmare, suveranitatea statală poate fi mai bine garantată într-un cadru politic şi economic comun.

2.5

Raportul președintelui Van Rompuy „Către o veritabilă uniune economică și monetară” și comunicarea pe această temă a Comisiei Europene, din noiembrie și respectiv decembrie 2012, au prezentat un proiect de foaie de parcurs cu măsuri concrete care se înscriau aceeași logică. CESE a salutat această inițiativă (3). Principala problemă constă în faptul că, în ciuda unor progrese substanțiale, separarea dintre gestionarea unei monede comune și guvernanţa economică interguvernamentală creează tensiuni insurmontabile. CESE insistă asupra necesității ca raportul Van Rompuy să constituie, în perioada următoare, baza politică a inițiativelor legislative.

2.6

Criza economică și financiară a afectat în special zona euro, scoțând în evidență limitele actuale ale UEM. Astfel, în loc să constituie un factor edificator al integrării europene, euro a fost perceput de foarte mulți ca un element de separare între țări și în interiorul societății civile, punând în primejdie viitorul însuși al Uniunii. Această percepție greșită nu ține seama de faptul că, în lipsa unei monede comune, criza (ale cărei cauze se situează în principal în afara zonei euro) ar fi fost și mai gravă.

2.7

Pentru moment, dezechilibrele și diferențele economice existente, care au apărut din 1991 între unele grupuri de țări, fără a fi vreodată abordate, frânează evoluția procesului de integrare, începând chiar să se manifeste tendințe îngrijorătoare de separatism și renaționalizare.

2.8

În aceste condiții, viitorul devine o necunoscută. Semnalele privind redresarea îndeamnă însă la optimism și îndepărtează spectrul crizei. Însă, în parte datorită nefinalizării UEM și fragmentării pieței financiare europene, pentru o bună bucată de timp se prevăd doar creșteri reduse sau moderate. Având în vedere instabilitatea economiei și eventualele repercusiuni negative în următorii ani, CESE atrage atenția asupra atitudinilor relaxate cu privire la aceste aspecte.

2.9

În acest context, decizii recente, ca de exemplu cele privind pachetul de două propuneri legislative, pachetul de șase propuneri legislative și uniunea bancară, deși limitate, s-au dovedit urgente și salutare. Însă aceste noi mecanisme de guvernare țin seama într-o mai mare măsură de preocupări bugetare și de stabilitate decât de cele privind cetățenii, motiv pentru care măsurile sociale și de creștere au fost lăsate de-o parte. În plus, procesul decizional îndelungat și complexitatea sistemului generează rezistență, fie ea tacită sau manifestă, în statele membre și în Consiliu, ca urmare a neîncrederii politice și a accentului pus pe suveranitatea naţională. Situația a implicat deja costuri economice și sociale pentru Uniune și i-a afectat poziția internațională, lucru care face din clădirea unui sentiment de încredere un factor esențial pentru depășirea obstacolelor.

2.10

Prin urmare, CESE insistă asupra necesității elaborării unei foi de parcurs credibile pentru următoarea legislatură europeană, care să prevadă, cu termene precise, măsuri viitoare care să pună accentul pe finalizarea UEM, în strânsă relație cu obiectivele Strategiei Europa 2020 și ale iniţiativelor emblematice ale acesteia. Prezentul aviz propune câteva elemente considerate esențiale pentru foaia de parcurs.

2.11

Integrarea diferențiată în UE, aplicată deja cu succes într-o serie de domenii politice, ar trebui să reprezinte în continuare un principiu fundamental. Multe dintre deciziile necesare finalizării UEM pot fi adoptate pe baza legislației actuale și/sau a cooperării consolidate, în vreme ce altele vor presupune încheierea unui nou tratat și/sau modificarea celor existente. Deciziile respective vor permite recuperarea întârzierilor în finalizarea UEM și aplicarea unei serii de măsuri rapide fără neglijarea perspectivelor pe termen lung, ținând seama de faptul că și zona euro are nevoie, la nivel instituțional, de reforme structurale autentice, în paralel cu cele care trebuie desfășurate în fiecare țară.

3.   Primele etape: un plan autentic pentru creștere economică și locuri de muncă, pe baza legislației existente

3.1

O primă etapă, care va trebui parcursă imediat, a foii de drum pentru viitoarea legislatură europeană, ar consta în încheierea și aplicarea unui pact autentic de creștere economică, ocupare a forței de muncă și stabilitate, pentru a stimula redresarea și a crea condițiile care să permită plata datoriei (un New Deal european). Un asemenea plan ar trebui să includă cel puțin elementele următoare:

euro-obligațiuni emise de Banca Europeană de Investiții (BEI) și Fondul european de investiții (FEI), – acțiune deja concretizată parțial odată cu emiterea de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, – fără îndatorarea suplimentară a țărilor, pentru finanțarea IMM–urilor și proiectelor din domeniile infrastructurii, sănătății, educației, regenerării urbane, mediului și rețelelor transeuropene. Astfel de acțiuni precis orientate ale BEI și ale FEI vor constitui un semnal al angajării active a UE în sensul creării unui mediu financiar mai propice investiţiilor private (4);

investiții publice, inclusiv în domeniul social (5), ale statelor membre, care să se adauge investiţiilor publice europene, printr-un sistem de parametri agreați în comun care, în combinație cu reformele structurale adecvate, să încurajeze inclusiv investiţiile private („regula de aur”);

atenuarea sau suspendarea temporară a politicilor de austeritate pe perioada crizei, acestea numărându-se printre cauzele principale ale recesiunii, ale reducerii cererii și ale creșterii șomajului, și întârziind demararea redresării. Altfel spus, trebuie asigurată trecerea de la simpla austeritate la reforme agreate în comun, care să permită creşterea durabilă, crearea de locuri de muncă și sporirea productivităţii (6);

prevederea unor măsuri de însoțire – general acceptate – în materie de creştere, de ocupare a forţei de muncă şi în domeniul social, care să facă parte din implementarea pachetului de două propuneri legislative, a celui de șase propuneri legislative și a pactului bugetar;

o mai bună aplicare a semestrului european: semestrul european, introdus acum patru ani, are un rol esențial pentru convergența și ajustarea economiilor, în contextul evoluției către uniunea economică. Deși este produsul metodei neconstrângătoare de coordonare, el poate produce rezultate. Cu toate acestea, ar trebui să fie pus în aplicare în mod adecvat și ar trebui să fie mai transparent și mai bine popularizat. Trebuie asigurată implicarea și angajarea partenerilor sociali şi a organizaţiilor societăţii civile, atât la nivel european, cât și național;

respectarea strictă a planurilor naționale de reformă (PNR): guvernanței îi revine un rol crucial. Modul de lucru al administraţiilor naţionale este decisiv în această privință, îmbunătățirile necesare trebuind a fi clar evidenţiate, acolo unde este cazul. Punerea în aplicare a programelor naționale de reformă, inclusiv sub aspectul calității administraţiei naționale, va trebui analizată de toate părţile interesate și va trebui supravegheată îndeaproape de către Comisie;

asumarea unei depline responsabilități de către statele membre: procedura actuală presupusă de semestrul european are încă un caracter prea tehnocratic, fapt care îi îngreunează aplicarea. Parlamentele naţionale ar trebui implicate în semestrul european, pentru a-l analiza corespunzător, împreună cu partenerii sociali și alte organizaţii ale societăţii civile (7).

4.   Aprofundarea și finalizarea UEM în cursul următorului mandat legislativ

4.1   Pilonul monetar şi financiar

4.1.1

În ceea ce priveşte politica monetară, mandatul Băncii Centrale Europene (BCE) va trebui completat, în logica consolidării guvernanței macroeconomice din zona euro, pentru ca această instituție să se regăsească pe picior de egalitate cu alte bănci centrale din țări care nu se află în Europa sau care, deși sunt europene, nu fac parte din UE sau din zona euro, lucru care îi va permite, printre altele, să acționeze ca creditor de ultimă instanţă și ca partener egal în forurile internaționale, cu respectarea pe deplin a autonomiei sale. BCE va trebui înzestrată cu toate puterile care permit evitarea crizelor de lichidități, sprijinindu-se astfel investiţiile (IMM-uri).

4.1.2

Însă BCE nu îi poate reveni toată responsabilitatea. O uniune bancară autentică este esențială pentru realizarea unei uniuni bugetare și monetare (8). Datorită persistenței legăturilor dintre guverne și bănci, statele membre rămân reticente față de crearea condițiilor politico–economice necesare, aceasta determinând amânarea deciziilor celor mai pertinente și mai eficiente (9). Aceasta împiedică și o supraveghere eficace a tuturor băncilor de către BCE, care să combată fragmentarea financiară, să întrerupă legăturile inoportune dintre bănci și politica națională și să creeze condiții favorabile pentru fuziunea transfrontalieră a băncilor.

4.1.3

În cursul negocierilor Parlamentului European cu Consiliul pe tema uniunii bancare, s-a reușit formularea unui acord în privința evoluțiilor către un mecanism unic de rezoluție și un fond unic de rezoluție (10). CESE susține pe deplin punctul de vedere al PE. În viitor, deciziile vor trebui să contribuie la crearea unei piețe europene unice de capital, similară celei din Statele Unite.

4.1.4

O uniune bancară finalizată presupune un mecanism unic de rezoluție bine structurat, scheme armonizate de garantare a depozitelor în statele membre și un mecanism european de stabilitate (MES) care să permită o recapitalizare directă a băncilor (11). Sistemul de adoptare a deciziilor în materie ar trebui să fie unul eficient și să garanteze o reacție rapidă. Punerea la punct și aplicarea unor măsuri în acest sens va trebui accelerată.

4.1.5

Uniunea bancară singură nu este suficientă pentru a stimula economia și investiţiile. În vederea creării unui sector financiar european mai rezistent, va trebui ca agenda următorilor ani să se concentreze și asupra punerii pe deplin în aplicare a Acordului Basel III, asupra Consiliului pentru Stabilitate Financiară și asupra găsirii unei soluții pentru băncile considerate „prea mari pentru a se prăbuși”, în conformitate cu acordurile mondiale (G-20).

4.1.6

Pachetul legislativ voluminos al comisarului Barnier privind băncile și pieţele financiare, recent publicat, poate aduce o contribuție importantă la funcționarea adecvată a piețelor financiare din Europa, precum și la crearea unui sector bancar stabil și fiabil. Acest lucru este esențial pentru economia reală. Cele mai recente decizii ale Consiliului în domeniu se îndreaptă doar parțial în direcția dorită.

4.1.7

Acordarea unor credite suficiente reprezintă o prioritate fundamentală pentru redresarea și creşterea economică, dar și pentru dezvoltare. Acest lucru înseamnă că legislația UE va trebui să asigure un echilibru între instituirea unor condiții-cadru stricte pentru bănci și promovarea unui număr suficient de oportunități pentru activităţile lor operaţionale, mai ales în vederea facilitării investițiilor, care sunt indispensabile pentru orice politică de creștere. Este de la sine înțeles că existența unor dispoziții care să favorizeze întreprinderile nou-înfiinţate și IMM–urile este crucială (12).

4.2   Pilonul bugetar și macroeconomic

4.2.1

În ceea ce privește acest aspect, discuțiile amănunțite desfășurate în Consiliul European pe tema contractelor de reformă economică cu caracter obligatoriu sunt revelatoare și decepționante (13). Prin urmare, CESE insistă asupra necesității dezvoltării de către Comisie a propunerii privind contractele respective, ceea ce impune dezbateri suplimentare privind forma, finanțarea și legitimitatea lor democratică (14).

4.2.2

Parteneriatele bazate pe un sistem de înțelegeri contractuale convenite de comun acord și de mecanisme de solidaritate aferente ar putea contribui la facilitarea și sprijinirea unor politici viabile de ajustare. Aceste înțelegeri ar urma să contribuie atât la responsabilizarea statelor membre într-un cadru comun, cât și la reformele din toate domeniile care au legătură cu creșterea durabilă, competitivitatea și ocuparea forţei de muncă, trei factori care vor consolida UE în ansamblu (15). Un astfel de cadru ar putea contribui la configurarea unui răspuns al UE la șocurile asimetrice resimțite de o anumită țară, lucru care ar constitui o formă de solidaritate europeană.

4.2.3

Parteneriatele de acest tip ar urma să promoveze coeziunea și încrederea în rândul cetățenilor, esențiale pentru depășirea preocupărilor legate de suveranitatea naţională. Acest lucru va consolida la rândul său spiritul apartenenței la Europa, care va constitui fundamentul indispensabil al creării unor instrumente europene precum bugetul zonei euro, Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene și euro-obligaţiunile.

4.2.4

Convergența sistemelor economice, inclusiv sub aspect fiscal (16), împreună cu un instrument de solidaritate, reprezintă un factor-cheie pentru depășirea treptată a dezechilibrelor macro și microeconomice dintre țări. Chiar dacă ar putea să facă necesară modificarea tratatelor, acest instrument va trebui să devină un mecanism de compensare economică, pentru a reechilibra și integra economiile ţărilor din zona euro. El ar putea deveni, în cele din urmă, un element al bugetului comun al zonei euro. Fondurile structurale și de coeziune ar putea sluji și ele aceluiași scop.

4.2.5

Noua Comisie, în calitatea ei de actor primordial al procesului, va trebui să își asume responsabilitatea formulării de propuneri legislative, conform metodei aplicate de comisarul Barnier pentru reglementarea sistemului financiar, în domeniile în care dezbaterile au fost dominate până în prezent de statele membre, pentru a suscita dezbateri fructuoase în cadrul Consiliului, pe baza unor propuneri concrete.

4.2.6

Până în prezent, Comisia nu a utilizat suficient această metodă. Câteva exemple de cazuri în care s-ar putea face apel la ea sunt coordonarea ex-ante a planurilor de reforme majore de politică economică, contractele de reformă economică însoțite de un mecanism de solidaritate, instituirea unui fond european de rambursare a datoriei și euro-certificatele de trezorerie (eurobills). Comisia ar trebui să precizeze clar membrilor zonei euro dacă aceste propuneri vor implica modificarea tratatelor.

4.2.7

O astfel de abordare va obliga Consiliul să își exprime punctul de vedere asupra propunerilor respective. Aceasta va conferi claritate și transparenţă diverselor poziții politice și va constitui singura modalitate de depășire a blocajului interguvernamental din actuala structură. De asemenea, Comisia va trebui să transmită în mod adecvat aceste mesaje diferitelor părţi interesate, inclusiv marelui public.

4.2.8

Prin urmare, pe termen mediu se simte nevoia (și s-a simțit încă de la momentul Tratatului de la Maastricht) unei guvernanțe economice pentru zona euro, sub aspectul politicilor micro și macroeconomice, care să treacă de la actuala metodă de coordonare, cu rezultate nesatisfăcătoare până acum, la cea a unui proces decizional comun în privința elementelor fundamentale ale respectivelor politici. Zona euro nu mai poate merge înainte cu o monedă unică dar cu politici economice separate, care vor trebui așadar integrate, printre altele pentru a facilita sarcina BCE.

4.2.9

Un mecanism de redistribuire pentru cazurile de șocuri asimetrice: principiul responsabilității (nu doar a statelor, ci și a cetățenilor) nu trebuie despărțit de cel al solidarității. Prin urmare, vor trebui adoptate, pentru o perioadă limitată, măsuri concrete destinate celor mai vulnerabile categorii de populaţie. Este vorba de o responsabilitate care revine fiecărui cetățean și fiecărei țări.

4.2.10

În aceeași logică, va trebui inițiat un parcurs către un buget propriu corespunzător al zonei euro, cu reguli general acceptate; aceasta este singura modalitate care permite evoluția către o politică bugetară comună și absorbirea eventualelor șocuri viitoare. Acest buget ar putea fi finanțat, de pildă, printr-un impozit special, printr-o taxă pe tranzacțiile financiare (cu condiția extinderii ei la toată zona euro), o taxă pe emisiile de dioxid de carbon sau printr-o prelevare temporară din excedentul balanței de plăți care depășește 6 %, ori, în fine, prin emiterea de obligațiuni comune.

4.2.11

Datoria suverană: ar trebui pus la punct un mecanism care, fără a elimina responsabilitatea țărilor în ce privește datoria, înlătură posibilitatea speculațiilor financiare în domeniu. Datoria națională, convertită treptat până la o cotă maximă de 60 % din PIB (așa cum a propus CESE) (17), sau partea care depășește pragul de 60 % (conform propunerii Comisiei referitoare la un fond de rambursare a datoriei) (18) ar putea fi plasată într-un cont al datoriei consolidat și rambursată pro rata de diferitele state membre. O altă variantă ar consta în crearea unui fond temporar de euro-certificate de trezorerie, printr-un tratat interguvernamental care ar permite emiterea de titluri de datorie publică pe termen scurt pentru zona euro, eliminând astfel riscul unei crize de lichidităţi pentru guvernele țărilor din această zonă. În urma concluziilor grupului său de experți, înființat cu scopul precis de a analiza avantajele și riscurile diferitelor opțiuni de emitere a unor titluri comune de datorie publică, Comisia va trebui să treacă la formularea de propuneri concrete în privința instrumentelor care vor trebui utilizate și a calendarului.

4.3   Pilonul microeconomic

4.3.1

O atenție deosebită trebuie acordată și politicilor microeconomice, în special celei industriale și celor sectoriale, cruciale pentru creșterea economiei europene, în cazul căreia nu se mai poate continua cu o abordare fragmentată. Este necesară așadar punerea în comun a acelor politici (și a procedurilor decizionale conexe) care au un impact indirect asupra bugetelor naționale, pentru a se ajunge la o viziune și la acțiuni comune ale Comisiei și statelor membre, mai ales în ceea ce privește:

finalizarea pieței unice;

crearea unor condiţii favorabile pentru menținerea sau atragerea întreprinderilor în Europa, în special prin eliminarea fragmentării pieței;

o politică industrială comună (19) care să consolideze bazele performanțelor economice existente, dar și pe ale celor inovatoare și durabile, pe tot continentul;

o politică energetică comună, a cărei nevoie se resimte acut și absolut indispensabilă pentru asigurarea unor condiții economice echitabile și stabile în UE;

proiecte de infrastructură și politici de transport comune și de mare amploare, care să îmbunătăţească conectivitatea;

convergența impozitării întreprinderilor;

serviciile, inclusiv cele destinate întreprinderilor;

piața forței de muncă și mobilitatea lucrătorilor;

politica de cercetare.

4.4   Pilonul social

4.4.1

CESE insistă asupra adoptării de măsuri concrete privind dimensiunea socială a UEM (20). Rata ocupării forţei de muncă în rândul tinerilor rămâne extrem de scăzută. Împreună cu statele membre, noua Comisie ar trebui să își asume răspunderea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă și de muncă, prin:

sprijinirea creării de locuri de muncă și a întreprinderilor nou înfiinţate;

propunerea unor ajustări ale politicilor în domeniul educației, la toate nivelurile, pretutindeni în Europa, precum și în domeniul asistenţei medicale, dacă este cazul;

crearea condiţiilor care să permită mobilitatea transfrontalieră a lucrătorilor;

propuneri în domeniul fiscal care să faciliteze crearea de locuri de muncă;

propuneri vizând protejarea drepturilor consumatorilor;

garantarea egalității de gen;

efectuarea de investiții sociale (21).

4.4.2

Este nevoie de un dialog social adecvat la toate nivelurile. Acesta presupune depășirea obstacolelor în calea unor consultări eficiente în interiorul statelor membre și între acestea. UE ar trebui să se dovedească de mare folos în aducerea părţilor interesate din diferite țări la masa discuțiilor privind practicile de succes și conceperea de planuri de îmbunătăţire a condițiilor de creare de locuri de muncă.

4.4.3

Dacă se dorește ca Uniunea, și în special zona euro, să fie finalizate, nu pot fi ignorate consecințele sociale ale politicilor economice actuale, lăsându-le în responsabilitatea exclusivă a statelor. Atât măsurile economice, cât și cele sociale vor trebui să țină seama nu numai de parametrii pactului de stabilitate, ci și de o gamă mai largă de parametri macroeconomici, ca de exemplu rata șomajului, rata de creștere, balanța de plăți, rata de ocupare a forței de muncă, rata sărăciei, distribuirea veniturilor și a bogăției etc. E imposibil să se asigure stabilitatea UEM în lipsa unor mecanisme sociale pentru zona euro care să poată contracara consecințele recesiunilor economice și/sau dezechilibrelor grave. Unele dintre aceste măsuri ar putea implica modificarea Tratatului. Printre ele s-ar putea număra, pe termen mediu:

crearea unui sistem comun de asigurări de șomaj, complementar sistemelor naționale, eventual în corelație cu elaborarea de reguli comune pentru piața muncii din zona euro și cu mobilitatea forței de muncă;

acordarea unui venit minim corespunzător anumitor categorii de persoane, aflate sub pragul de sărăcie, și crearea de reguli comune în materie de protecție și asistență socială.

4.4.4

Totodată, în interesul cetățenilor, ar trebui puse în comun și alte politici, care să întărească sentimentul apartenenței și să faciliteze mobilitatea acestora. Printre acestea se numără:

recunoașterea reciprocă a calificărilor și diplomelor;

calitatea și furnizarea bunurilor și serviciilor publice în zona euro, pentru a garanta continuitatea acestora, mai ales în perioade de criză etc.

4.5   Pilonul politic

4.5.1

Un program atât de amplu poate fi îndeplinit doar dacă procesul decizional beneficiază de legitimitatea democratică necesară. Deși apreciază cu adevărat progresele considerabile înregistrate în ultimii ani, CESE consideră că în următorul mandat se vor putea face pași înainte doar dacă se va acorda o atenție specială responsabilităţii, legitimităţii, democrației, transparenței și comunicării.

4.5.2

Dezbaterea politică din Europa pe tema procesului de integrare devine din ce în ce mai acerbă. La nivelul UE, partidele politice trebuie să își definească precis opțiunile, care urmează să fundamenteze pozițiile diverselor grupuri politice din Parlamentul European și să contribuie la creșterea vizibilităţii partidelor politice europene. Alegerile europene transnaționale, la care vor participa formațiuni politice transnaționale, vor consolida și vor facilita semnificativ dezbaterea europeană.

4.5.3

Asumarea în comun a responsabilității și necesitatea dobândirii sprijinului public presupun o mult mai mare implicare a parlamentelor naţionale în dezbaterea europeană. Acestea ar trebui să dezbată așa cum se cuvine propunerile legislative ale UE și planurile naționale de reformă. Trebuie prevăzute consultări interactive pe teme strategice între PE și parlamentele naţionale, ceea ce ar conduce inclusiv la sporirea dinamicilor dintre acestea din urmă.

4.5.4

Atunci când prezintă propuneri și măsuri legislative, Comisia trebuie să aplice metoda comunitară cât mai eficace posibil, inclusiv în cazul competenţelor partajate cu statele membre. La fel ca în trecut, o atitudine proactivă și curajoasă va da roade.

4.5.5

La solicitarea parlamentelor naţionale și/sau a societății civile, Comisia ar trebui să participe la dezbateri naționale pe teme europene.

4.5.6

Consiliul European și diferitele formațiuni ale Consiliului UE, în special Consiliul Ecofin, sunt principalii factori de decizie și au un rol esențial sub aspectul responsabilităţii și legitimităţii. De aceea este nevoie de mai multă transparenţă, element care satisface cerințele democratice.

4.5.7

Membrii Consiliului, care sunt reprezentanți ai intereselor naționale, dar și factori de codecizie în procesul decizional european, au adesea un discurs diferit la Bruxelles față de cel de acasă, lucru care creează de obicei destulă confuzie și împiedică ajungerea la un acord. Dublul limbaj este inacceptabil. Statele membre ar trebui să se pună de acord asupra mesajelor politice și să le susțină la toate nivelurile decizionale.

4.5.8

Statele membre sunt atât subiecte, cât și obiecte ale construcției UEM. Convergența către o metodologie europeană, cu menținerea procedurilor și tradiţiilor administrative naționale, este posibilă, dar va presupune totuși ajustări semnificative într-o serie de țări. Practicile politice și administrative fiabile se vor dovedi cruciale pentru consolidarea încrederii.

4.5.9

CESE subliniază că societatea civilă va trebui și ea să își îndeplinească rolul, adesea subestimat, în construirea viitoarei arhitecturi a UE și a unei zone euro mai integrate. Există multe domenii în care progresul depinde parțial sau complet de actorii neguvernamentali. Societatea civilă va trebui implicată pe deplin în proces. Sunt prea multe țările în care ea este încă ținută deoparte, deși ar trebui, dimpotrivă, înzestrată cu instrumentele de care are nevoie pentru a stabili legături cu factori instituționali de decizie. Societatea civilă trebuie să își asume responsabilitățile și să participe la procesul decizional al UE, pentru a consolida fundamentul democratic al acestuia. Fără angajarea sa activă, UEM nu va putea fi niciodată finalizată cu succes.

4.5.10

Ar fi foarte util, mai ales pentru partenerii sociali, să se analizeze rezultatele unui model consensual în statele membre, care se bucură de susținerea fermă a CESE. De asemenea, se recomandă schimbul de bune practici.

4.5.11

CESE consideră evident faptul că regulile actuale nu sunt adecvate și nu au funcționat conform așteptărilor, și că acțiunea interguvernamentală nu se ridică la înălțimea provocărilor cu care se confruntă UEM. Nu ne putem nici amăgi în privința faptului că, odată cu depășirea crizei, mecanismele de stabilizare instituite în mare grabă, la apogeul turbulențelor, vor fi suficiente pentru a garanta progresul și a împiedica alte crize.

4.5.12

Unica modalitate de a evita apariția unor situații similare constă în schimbarea regulilor de funcționare și a procesului decizional din zona euro, astfel încât acesta să devină mai transparent și mai democratic, prin:

crearea unei autorități care să guverneze euro și să vorbească cu o singură voce, prin instituționalizarea Eurogrupului. Pentru îmbunătățirea guvernanței zonei euro, Eurogrupul ar trebui să fie în măsură să adopte decizii rapide și să intervină în caz de criză. Acest lucru ar spori gradul de democrație și transparență al procesului decizional, mai întâi prin abolirea dreptului de veto;

introducerea unui mecanism de redistribuire și/sau a unui autentic buget al zonei euro, așa cum s-a menționat la punctele 4.2.9 și 4.2.10, în mod treptat, pentru a asigura furnizarea bunurilor publice și o repartizare mai echitabilă a resurselor în vederea sprijinirii proceselor de reformă, pentru reducerea decalajelor dintre țări, cu posibilitatea unei politici fiscale comune etc.;

asigurarea unei reprezentări unice în cadrul organizaţiilor internaţionale;

sprijinirea și aprobarea prin votul membrilor PE din zona euro (un Europarlament din care să poată face parte și parlamentarii din afara zonei, dar fără drept de vot) a acțiunilor acestui organism de guvernare.

5.   Pe termen lung: lansarea proiectului Europei ca întreg politic

5.1

Pe lângă finalizarea UEM, în maniera descrisă mai sus, ar fi util ca în cursul următoarei legislaturi să fie demarat un proces de reflecție serios privind consolidarea UE ca întreg și funcționarea organelor sale instituționale, și să aibă loc o selecție a politicilor care ar trebui să devină comune. În opinia CESE, reflecția ar urma să vizeze aspectele ce vor fi abordate mai jos.

5.2

Ar trebui ca activitatea Comisiei să fie supusă aprobării PE, cu care ar urma să împartă și dreptul de inițiativă. PE ar putea fi ales pe baza unor liste politice europene ale partidelor europene.

5.3

În vederea promovării vizibilității, legitimităţii democratice și separației puterilor, ar trebui abolită duarhia reprezentată de președintele Consiliului European și de cel al Comisiei, care ar urma să fie ales de PE sau direct de cetățeni, cu condiția modificării inclusiv a rolului acestuia. Actualul Consiliu s-ar putea transforma într-un „senat al statelor”, cu noi reguli de funcționare.

5.4

În ceea ce privește politicile pe care UE ar trebui să le gestioneze singură sau în comun – având putere de decizie în privința lor –, printre acestea s-ar putea număra politica externă și rolul internațional al Uniunii, inclusiv reprezentarea unică în cadrul organismelor internaționale, politica de apărare (pe baze voluntare), politica energetică, politica de cercetare, politica referitoare la azil și imigrație, precum și respectarea standardelor și drepturilor, în condițiile existenței unor puteri de intervenție împotriva statelor contraveniente, așa cum se întâmplă deja în cazul chestiunilor economice și regulilor bugetare.

5.5

Noul cadru instituțional, care nu poate fi pus în practică doar prin intermediul cooperării consolidate, precum și rolul Parlamentului, al Consiliului, al Comisiei, al CESE și al CoR ar putea fi definite printr-o nouă convenție, care ar trebui să își finalizeze lucrările înainte de 2019, anul alegerilor europene care vor urma celor din 2014.

6.   Comunicare şi simplificare

6.1

Buna comunicare este indispensabilă în procesul de refacere a încrederii. CESE este convins că modalitatea cea mai eficientă de comunicare este asigurată de existența unor bune practici și politici, care prezintă o perspectivă pe termen lung pentru întreaga societate europeană.

6.2

Se impune promovarea și îmbunătăţirea comunicării cu publicul. Comunicarea stârnește interesul, care facilitează înțelegerea. Această lecție a fost multă vreme ignorată, greșeală de care sunt responsabile Comisia și statele membre. Ar trebui utilizată întreaga gamă a mass–mediei sociale.

6.3

UEM și aspectele conexe au fost prezentate adesea drept domenii pur tehnice. Acest lucru nu se justifică, ele având o natură esențialmente politică și un mare impact asupra vieții cotidiene a fiecărui cetăţean. Cu toate acestea, sunt rareori aduse în discuție și încă mai puțin prezentate din această perspectivă, lucru care explică în mare măsură inclusiv prăpastia dintre UE și cetăţenii obişnuiţi.

6.4

Diversitatea tradițiilor și situațiilor evidențiază dramatic, în fiecare zi, lipsa unui „limbaj comun al UEM”, ceea ce creează uneori o mare confuzie și știrbește susținerea publică. În opinia CESE, Comisia este singura autoritate în măsură să prezinte o soluție, în virtutea dreptului său de inițiativă în procesul legislativ al UE. Acest aspect trebuie considerat din perspectiva unei Comisii și a unui Parlament European cu un rol politic mai marcat decât până acum.

6.5

În calitate de actori care împărtășesc o responsabilitate comună, societatea civilă și partenerii sociali trebuie să își îndeplinească rolul care le revine în ce privește comunicarea, dar căruia nu i s-a acordat până în prezent destulă atenție. Societatea civilă și partenerii sociali ar trebui să transmită autorităților preocupările cetățenilor și întreprinderilor și să coopereze la găsirea răspunsului la acestea. Schimbul de opinii ar trebui să se facă în ambele sensuri.

6.6

Europa nu mai trebuie să dea impresia unui turn de fildeș, impresie împărtășită de o mare parte a opiniei publice. Avantajele integrării europene, evoluțiile concrete și beneficiile directe care decurg de aici, mai ales pentru investiții, crearea de locuri de muncă și consumatori, trebuie prezentate clar cetăţenilor. Așa-numitul „nou discurs narativ privind Europa” trebuie să înceapă cu o strategie de comunicare și de simplificare împărtășită de Comisie și de statele membre, care sunt actori-cheie, la fel ca partidele politice și societatea civilă.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  A se vedea Avizul CESE ECO/336 pe tema „Politicile economice ale statelor membre a căror monedă este euro” (raportor: dl DELAPINA), punctul 1.6 (JO C 133, 9.5.2013).

(2)  A se vedea mai ales discursul Dr. Wolfgang Schäuble din biserica Sf. Paul (Paulskirche), din 3 octombrie 2011, și cel pronunțat cu ocazia decernării premiului Charlemagne, în mai 2012, precum și discursul dlui Giorgio Napolitano, pronunțat la 3 februarie 2014 în Parlamentul European.

(3)  A se vedea Avizul CESE ECO/340 pe tema „O uniune economică și monetară profundă și veritabilă” (raportor: dl CEDRONE) (JO C 271, 19.9.2013).

(4)  A se vedea Avizele CESE ECO/307 pe tema „Relansarea creșterii” (JO C 143, 22.5.2012), ECO/334 pe tema „Euro – încotro?” (JO C 271, 19.9.2013) și ECO/340 pe tema „O uniune economică și monetară profundă și veritabilă” (JO C 271, 19.9.2013); raportor: dl CEDRONE.

(5)  A se vedea Avizul CESE SOC/496 pe tema „Impactul investițiilor sociale”; raportor: dl GREIF (încă nepublicat în JO).

(6)  A se vedea Avizul CESE ECO/336 pe tema „Politicile economice ale statelor membre a căror monedă este euro”; raportor: dl DELAPINA (JO C 133, 9.5.2013).

(7)  A se vedea Avizul CESE EUR/006 pe tema „Analiza anuală a creşterii pentru 2014”; raportor: dna PICHENOT (încă nepublicat în JO).

(8)  A se vedea Avizul CESE ECO/339 on „Pachetul privind uniunea bancară”; raportor: dl TRIAS PINTÓ (JO C 11, 15.1.2013).

(9)  A se vedea Concluziile Consiliul European din 19 și 20 decembrie 2013.

(10)  A se vedea acordul la care au ajuns Consiliul și PE în privința mecanismului unic de rezoluție, la 20 martie 2014.

(11)  A se vedea Avizele CESE ECO/333 pe tema „Redresarea și rezoluția instituțiilor de credit”, raportor: dna ROUSSENOVA (JO C 44, 15.2.2013) și ECO/350 pe tema „Un mecanism de rezoluție unic”, raportor: dl MAREELS (JO C 67, 6.3.2014).

(12)  A se vedea Avizele CESE ECO/347 pe tema „Finanțarea pe termen lung – sectorul serviciilor financiare”, raportor: dl SMYTH (JO C 327, 12.11.2013) și ECO/365 pe tema „Finanțarea pe termen lung – monitorizare”, raportor: dl SMYTH, coraportor: dl FARRUGIA (încă nepublicat în JO).

(13)  A se vedea Concluziile Consiliul European din 19 și 20 decembrie 2013.

(14)  A se vedea Avizul ECO/348 pe tema „ICC/Reforme majore ale politicilor economice”, raportor: dl CROUGHAN (JO C 271, 19.9.2013), și Avizul CESE EUR/006 pe tema „Analiza anuală a creşterii pentru 2014”, raportor: dna PICHENOT (încă nepublicat în JO).

(15)  A se vedea și discursul în aceeași tonalitate al președintelui Eurogrupului, dl DIJSSELBLOEM (pronunțat la 17 februarie 2014, cu ocazia seminarului OCDE din Bruxelles, intitulat „Zona euro la răscruce”).

(16)  A se vedea Avizul CESE ECO/336 pe tema „Politicile economice ale statelor membre a căror monedă este euro”; raportor: dl DELAPINA (JO C 133, 9.5.2013). Și alte aspecte fiscale relevante ar trebui luate treptat în considerare.

(17)  A se vedea Avizul CESE ECO/307 pe tema „Relansarea creșterii”; raportor: dl CEDRONE (JO C 143, 22.5.2012).

(18)  A se vedea COM(2012) 777 final/2.

(19)  A se vedea Avizul CESE CCMI/108 pe tema „Politica industrială (revizuire)”; raportor: dl VAN IERSEL, coraportor: dl GIBELLIERI (JO C 327, 12.11.2013).

(20)  A se vedea Avizul din proprie inițiativă al CESE SOC/494 pe tema „Consolidarea dimensiunii sociale a uniunii economice şi monetare”; raportor general: dl DASSIS (JO C 67, 6.3.2014).

(21)  Aceasta presupune inclusiv eliminarea sărăciei în rândul populației. În acest sens, a se vedea Avizul CESE SOC/496 pe tema „Impactul investițiilor sociale”; raportor: dl GREIF (încă nepublicat în JO).


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/20


Avizul Comitetului Economic și Social European privind fondurile pentru întreprinderi: examinarea mecanismelor alternative de finanțare

(aviz din proprie inițiativă)

(2014/C 451/03)

Raporto

dl Michael SMYTH

La 22 ianuarie 2014, Comitetul Economic și Social European, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Fondurile pentru întreprinderi: examinarea mecanismelor alternative de finanțare

(aviz din proprie inițiativă).

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 17 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 9 iulie 2014), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 141 de voturi pentru și 4 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

După mai mult de șase ani de instabilitate financiară și economică, canalele de finanțare normale pentru întreprinderi, în special IMM-uri, rămân parțial blocate. Băncile, sursa tradițională pentru cea mai mare parte a finanțării IMM-urilor, sunt mai puțin dispuse să acorde împrumuturi, din cauza unei serii de factori precum reducerea continuă a efectului de levier, cerințele cu privire la proporția mai mare de capital minim de lichidități, provizionul pentru creanțe incerte și aversiunea față de risc. Această fragmentare a piețelor financiare și a canalelor de finanțare a fost una dintre cele mai persistente caracteristici ale crizei financiare din Europa.

1.2

Declinul împrumuturilor de capital circulant acordate IMM-urilor reprezintă o formă cronică de disfuncționalitate a pieței, care necesită un răspuns adecvat din partea factorilor de decizie din UE. Până în prezent, acest răspuns nu a fost proporțional cu problema.

1.3

Inițiativa LTRO a BCE (1) a fost încununată de succes, evitând prăbușirea sistemului bancar, dar cea mai mare parte a fondurilor sale nu au ajuns în economia reală, ci au fost utilizate pentru consolidarea bilanțurilor băncilor și aceasta reprezintă o șansă ratată, deoarece întreprinderile continuă să fie lipsite de capital circulant.

1.4

BEI, care a fost foarte activă în sprijinirea IMM-urilor din întreaga Europă, a fost recapitalizată și și-a intensificat în mod considerabil volumul împrumuturilor acordate IMM–urilor. Sprijinirea IMM-urilor reprezintă cea mai mare prioritate politică a Grupului BEI, reprezentând mai mult de 20 % din volumul de împrumuturi anuale ale BEI și 100 % din activitățile FEI. Deși BEI este un furnizor important de capital de dezvoltare pentru IMM-uri, cota sa din totalul activităților de creditare în zona euro rămâne redusă.

1.5

CESE a sprijinit anul trecut Cartea verde privind finanțarea pe termen lung a economiei (2) și aceasta a fost urmată de un recent pachet de măsuri (3) de promovare a finanțării pe termen lung în general și care au în vedere finanțarea IMM-urilor în special. Pachetul cuprinde măsuri pentru a stimula securitizarea împrumuturilor pentru IMM-uri. De asemenea, Comisia propune noi norme care să încurajeze fondurile de pensii să investească în active financiare și astfel să susțină finanțarea creșterii pe termen mai lung în economia reală (4). Există, de asemenea, propuneri privind crearea unei piețe secundare lichide și transparente pentru întreprinderi și alte tipuri de obligațiuni. CESE salută aceste propuneri și consideră că ele pot, în timp, să contribuie la o piață reformată și mai eficientă de finanțare a IMM-urilor.

1.6

Mai multe alte inițiative sunt în curs de derulare în vederea eliminării obstacolelor din calea unei evaluări mai corecte de către creditori a solvabilității și a riscului. Acestea includ utilizarea sporită a arhivelor digitale cu prezentarea standard a registrelor întreprinderilor, a birourilor de statistică, a evaluărilor creditului de către bănci și alți creditori, cât și crearea, în final, a unui registru central de credite european. Informații mai bune și mai actualizate cu privire la performanța financiară a IMM-urilor ar trebui să permită o mai bună evaluare a riscului de către creditori și stabilirea unui preț mai adecvat al riscului respectiv.

1.7

Mai multe alte propuneri de îmbunătățire a accesului la finanțare pentru IMM-uri sunt, în prezent, fie în curs de realizare, fie avute în vedere. CESE sprijină acest răspuns mai proactiv al factorilor de decizie, dar ei vor avea nevoie de timp pentru a-l pune în aplicare. Provocarea rămâne legată de ceea ce trebuie făcut acum și pe termen scurt pentru a îmbunătăți accesul IMM-urilor la finanțare.

1.8

O „soluție universală” nu poate fi adecvată în toate statele membre. Unele state membre au dezvoltat abordări care sunt adaptate structurilor și reglementărilor financiare naționale. Una dintre cele mai interesante inițiative este Funding for Lending Scheme (sistemul de finanțare pentru împrumuturi) din Regatul Unit (5). Aceasta s-a bucurat de un foarte mare succes în stimularea împrumuturilor ipotecare și a împrumuturilor acordate populației din Regatul Unit în cursul ultimilor doi ani și are în vedere în prezent numai stimularea împrumuturilor acordate IMM-urilor. Programul stimulează băncile participante să crească valoarea împrumuturilor nete acordate IMM-urilor prin reducerea costurilor de finanțare. Susținătorii argumentează că nivelul împrumuturilor pentru IMM-uri ar fi mult mai redus dacă nu ar funcționa acest sistem.

1.9

CESE consideră că Funding for Lending Scheme (FLS) este un exemplu de bună practică și recomandă ca BCE să ia serios în considerare introducerea unei inițiative similare în zona euro. La 5 iunie 2014 BCE a anunțat un set de măsuri privitoare la lichidități și menite să stimuleze creditarea bancară a IMM-urilor (6). CESE constată cu satisfacție că principala propunere a BCE, denumită „operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung” (TLTRO) este similară cu sistemul de finanțare pentru împrumuturi FLS prezentat în prezentul aviz. Merită de asemenea observat că munca depusă de CESE în acest aviz a precedat linia de gândire a factorilor de decizie.

2.   Criza creditelor pentru întreprinderi în Europa

2.1

Dezbaterea cu privire la creditarea și finanțarea întreprinderilor tinde să se concentreze asupra ofertei și cererii de capital pentru dezvoltare sau pentru investiții, în special pentru IMM-uri. Creditorii subliniază faptul că există o penurie de proiecte noi și, prin urmare, de cerere de finanțare pentru dezvoltare. Reprezentanții IMM-urilor și ai întreprinderilor cu capitalizare medie se plâng adesea atât de oferta de credite pentru dezvoltare, cât și de costul unor astfel de credite, susținând că băncile stabilesc un preț exagerat de mare pentru capitalul de risc. Ambele puncte de vedere pot conține elemente de adevăr. În orice caz, în statele membre UE, disponibilitatea de creditare pentru întreprinderi, atât mari, cât și mici, a fost staționară, în cele mai bune cazuri și, în cele mai rele, a scăzut brusc.

2.2

În sensul prezentului aviz CESE, accentul nu se pune pe capitalul de dezvoltare sau pe finanțarea de noi proiecte, de noi întreprinderi sau de inovații. Mai degrabă avizul abordează problema accesului la capital circulant – facilitățile de tip „descoperit de cont” și facilități de credit permanent, care sunt seva celor mai multe întreprinderi. Tendințele pieței în materie de împrumut de capital circulant sunt dificil de identificat cu exactitate din cauza lipsei de date, însă în linii mari tendința se poate observa din datele BCE privind împrumuturile acordate societăților nefinanciare. Acestea au scăzut în ultimii patru-cinci ani și au prezentat unele semne de refacere numai în ultimele câteva luni.

2.3

Una dintre dimensiunile cele mai de durată ale crizei financiare și economice din ultimii șase ani este scăderea dramatică a finanțărilor pentru întreprinderi. Deoarece băncile europene au depus eforturi pentru a-și reduce expunerea la împrumuturi neperformante și creanțe nerecuperabile, oferta normală de capital circulant pentru întreprinderi, în special întreprinderi mai mici, a scăzut atât în termeni nominali, cât și reali. Declinul împrumuturilor către întreprinderi ar putea fi descris ca o formă cronică de disfuncționalitate a pieței. În plus, fragmentarea piețelor financiare europene a condus la o structură cu două straturi a ratei dobânzilor. De exemplu, întreprinderile mici din Italia și Spania se confruntă cu rate ale dobânzilor mult mai mari decât întreprinderile similare din Germania și Regatul Unit. Până în prezent, răspunsul factorilor de decizie din UE nu a fost proporțional cu problema și există anumite dovezi că efectele reglementării bancare sporite la nivel internațional și al UE au contribuit la exacerbarea problemei creditelor pentru întreprinderi deoarece au sporit adversitatea față de risc a băncilor.

3.   Răspunsul factorilor de decizie

3.1

Factorii de decizie ai UE au depus eforturi pentru a face față consecințelor crizei financiare și impactului acesteia asupra economiei reale. Fragilitatea sistemului bancar al UE devine o constrângere majoră pentru redresarea economică. Pentru a contribui la atenuarea acestei fragilități, în 2012-2013, Banca Centrală Europeană (BCE) a luat o inițiativă fără precedent, și anume de a permite băncilor din UE accesul la peste 1 trilion de EUR, bani relativ necostisitori. Această inițiativă a fost numită operațiune de refinanțare pe termen lung (LTRO). Acesta a fost răspunsul la amenințarea cu înghețul sau colapsul bancar, deoarece băncile au avut dificultăți în a-și echilibra bilanțurile și a se conforma reglementărilor mai stricte legate de proporția de capital minim. LTRO a avut succes în evitarea colapsului, dar cele mai multe din aceste fonduri nu au circulat prin intermediul economiei reale. În schimb, au fost utilizate pentru a consolida bilanțurile băncilor. Pe de o parte, acest rezultat era previzibil și ușor de înțeles. Pentru majoritatea băncilor europene, prioritatea a fost și continuă să fie supraviețuirea. În alt sens, acest rezultat reprezintă o șansă ratată, fiindcă întreprinderile continuă să fie lipsite de capital circulant.

3.2

În martie 2013, Banca Europeană de Investiții (BEI) a fost recapitalizată în mod substanțial. Capitalul subscris și vărsat a fost suplimentat cu o injecție de lichidități în valoare de 10 miliarde EUR din partea acționarilor. Este de așteptat ca BEI să poată să își extindă împrumuturile deja substanțiale acordate IMM-urilor cu până la 40 de miliarde EUR în următorii trei-patru ani. Recapitalizarea a permis BEI să sporească împrumuturile acordate IMM-urilor. Sprijinirea IMM-urilor reprezintă cea mai mare prioritate politică a Grupului BEI, reprezentând mai mult de 20 % din volumul de împrumuturi anuale ale BEI și 100 % din activitățile FEI. Însă împrumuturile BEI către IMM-uri sunt folosite în principal pentru capitalul de dezvoltare, inovare și proiecte noi. Se pare că BEI examinează în prezent posibilitatea de a oferi creditare pentru capital circulant și va fi interesant de observat rezultatul deliberărilor. Deși BEI este un furnizor important de capital de dezvoltare pentru IMM-uri, cota sa în totalul activităților de creditare în zona euro rămâne redusă.

3.3

Pentru a asigura lichidități în sistemul bancar, autoritățile monetare din Regatul Unit și Statele Unite au recurs la unele măsuri nu tocmai ortodoxe, cum ar fi programul de relaxare cantitativă. Această politică implică achiziționarea de cantități foarte mari de obligațiuni suverane și corporative de către băncile centrale și crearea de bani noi în sistemul bancar. Aceasta a ajutat la evitarea înghețării piețelor monetare și a mecanismului de transmisie monetară din SUA și Regatul Unit. Există dovezi că în SUA programul de relaxare cantitativă a contribuit la extinderea finanțării și creditării în economia reală. Autoritățile monetare din SUA au acum în vedere moderarea sa, deoarece redresarea economică devine tot mai solidă. În Regatul Unit, orientările Băncii Angliei sugerează că odată ce redresarea economică va fi bine pusă pe făgaș, politica de relaxare cantitativă va lua sfârșit.

3.4

În martie 2013 (7), Comisia a publicat o Carte verde privind finanțarea pe termen lung a economiei, urmată de un pachet de măsuri de promovare a finanțării pe termen lung în general și care au în vedere finanțarea IMM-urilor în special (8). În centrul acestui pachet se află măsuri de stimulare a utilizării titlurilor garantate cu active (ABS) de credite pentru IMM-uri. Utilizarea pe scară mai largă a ABS ar da băncilor și altor instituții financiare libertatea de a se angaja la volume mai mari de creditare pentru întreprinderi. De asemenea, Comisia propune noi norme care să încurajeze fondurile de pensii să investească în active financiare cum ar fi ABS și astfel să sprijine finanțarea creșterii pe termen mai lung în economia reală (9). Există, de asemenea, propuneri legate de crearea unei piețe secundare lichide și transparente pentru obligațiunile corporative și de îmbunătățire a atractivității obligațiunilor garantate și a plasamentelor private. Există o comunicare privind multifinanțarea (crowd funding) (10), care are scopul de a promova cele mai bune practici, de a monitoriza evoluția piețelor de multifinanțare și de a facilita apariția unei etichete de calitate „multifinanțare”.

3.5

Mai multe alte inițiative sunt relevante în acest context. De obicei, obstacolele din calea unei evaluări mai corecte de către creditori a solvabilității și a riscului se leagă de cost și de lipsa de informații financiare relevante. Institutul de finanțe internaționale propune o serie de măsuri pentru a reduce aceste obstacole. Acestea includ utilizarea sporită a arhivelor digitale cu prezentare standard a registrelor întreprinderilor, a birourilor de statistică, a evaluărilor creditului de către bănci și alți creditori. Aceste registre naționale de date referitoare la riscul de credit ar trebui să fie consolidate cu Depozitul de Date European, pentru a se înființa în cele din urmă un registru central de credite european. Institutul de finanțe internaționale solicită stabilirea de standarde la nivel european privind colectarea de informații și raportare, astfel încât să fie posibilă realizarea unor analize comparative între societăți și între țări. Informații mai bune și mai actualizate cu privire la performanța financiară a IMM-urilor ar trebui să permită o mai bună evaluare a riscului de către creditori și stabilirea unui preț mai adecvat al riscului respectiv.

3.6

Alte propuneri de îmbunătățire a fluxului de finanțare a IMM-urilor cuprind:

măsuri care să permită instituțiilor mutuale, cooperative și colective să acorde împrumuturi IMM-urilor prin sprijinirea lor direct din fonduri publice;

evitarea avantajului fiscal al îndatorării prin scutirea de impozit al noilor capitaluri proprii;

acordarea unui rol oficial agențiilor de dezvoltare regională în cadrul evaluărilor de risc, asigurând, în același timp, o ajustare corespunzătoare pentru erorile sistematice în direcția optimistă;

încurajarea un accent mai mare pe asigurarea de credit dacă aceasta este eficientă din punctul de vedere al costurilor, astfel încât să asigure portofoliile de împrumuturi negarantate pentru IMM-uri, pe care băncile le-ar putea vinde apoi unor investitori nebancari;

acordarea de facilități investitorilor cu capital privat și capital de risc, pentru a extinde investițiile în IMM-uri și a răspunde lacunelor de finanțare;

folosirea stimulentelor fiscale pentru a extinde baza investitorilor în IMM-uri și în fonduri pentru IMM-uri;

informarea IMM-urilor cu privire la posibilitățile alternative de finanțare și beneficiile comparative ale mecanismelor de finanțare alternative;

consolidarea sistemelor de garantare a creditelor și schimbul de cunoștințe și de bune practici pentru a îmbunătăți schemele de garantare naționale existente;

utilizarea sporită a creditelor comerciale, a creditelor „business to business”, a instrumentelor de creditare de tip leasing și factoring.

Se fac progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a numeroase propuneri prezentate anterior, dar există încă probleme legate de ceea ce se poate face în prezent și pe termen scurt cu privire la îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare.

4.   O cale de finanțare alternativă pentru întreprinderi

4.1

Sarcina de a concepe un program care să încurajeze accesul la finanțare în întreaga Uniune nu este simplă. Unele state membre au elaborat soluții potrivite pentru structurile financiare și reglementările lor naționale. O abordare „universală” nu poate fi adecvată în toate statele membre. Una dintre cele mai interesante inițiative este Funding for Lending Scheme (FLS) din Regatul Unit și aceasta merită o examinare mai atentă.

4.2

Trezoreria Regatului Unit și Banca Angliei au introdus FLS în iulie 2012, în încercarea de a stimula creditarea economiei reale (11). Trezoreria, în calitate de acționar al Băncii Angliei, supraveghează funcționarea FLS. FLS oferă băncilor participante o sursă ieftină de finanțare și aceste costuri de finanțare mai mici ar trebui să permită băncilor să sporească accesibilitatea creditelor prin reducerea ratelor dobânzilor pe care le percep. Sistemul stimulează băncile să mărească volumul împrumuturilor permițându-le să efectueze retrageri de fonduri suplimentare din sistem. Încă de la începutul existenței sale, FLS a contribuit la o scădere substanțială a costurilor de finanțare ale băncilor, iar acest lucru s-a reflectat în îmbunătățirea condițiilor de creditare. Este corect să afirmăm că cel mai mare succes al FLS, până în prezent, a fost stimularea împrumuturilor acordate gospodăriilor și în special creditele ipotecare. A avut mai puțin succes în stimularea creditelor pentru întreprinderi și, prin urmare, în noiembrie 2013, autoritățile au ajustat FLS, astfel încât aceasta să se concentreze numai pe stimularea acordării de împrumuturi IMM-urilor.

4.3

FLS este un sistem menit să ofere băncilor participante motivația comercială de a-și mări capacitatea netă de finanțare (și anume creditele brute minus rambursările). Sistemul oferă finanțare la preț redus tuturor băncilor, chiar și acelora afectate de reducerea efectului de levier. Schema nu prevede o limită superioară cu privire la suma pe care băncile o pot retrage. De exemplu, în cazul în care un participant are o disponibilitate de creditare pentru întreprinderi de 100 de miliarde EUR la începutul programului, el ar putea trage fonduri de cel puțin 5 miliarde EUR. Dacă aceeași bancă își crește capacitatea de creditare a IMM-urilor cu încă 1 miliard de EUR, ea ar trebui să aibă dreptul de a trage o sumă suplimentară de 5 miliarde EUR de la FLS. Acest raport de cinci la unu dintre trageri și noile împrumuturile nete acordate IMM-urilor, împreună cu costurile de finanțare mai mici, oferă stimulente puternice băncilor pentru a extinde creditarea (12).

4.4

Banca Angliei monitorizează FLS în varianta modificată. Majoritatea instituțiilor financiare din Regatul Unit participă la FLS. Sistemul revizuit, conceput cu unicul scop de a stimula activitatea de creditare, este în vigoare din noiembrie 2013 și este probabil prea devreme pentru a trage concluzii pertinente cu privire la eficiența sa. Unele dintre cele mai mari bănci din Regatul Unit și din zona euro a continuat să reducă gradul de îndatorare destul de rapid și probabil explică o mare parte din scăderea creditării întreprinderilor. Susținătorii FLS susțin că situația creditării din Regatul Unit ar fi mult mai grea fără disponibilitatea finanțării prin FLS.

4.5

CESE consideră că, în zona euro, ar trebui să fie pus în aplicare un sistem similar cu FLS. Un regim de tip FLS în zona euro, pe o perioadă limitată, de doi-trei ani ar putea să contribuie la restabilirea finanțării întreprinderilor la niveluri mai apropiate de situația normală, facilitând, totodată, procesul de reducere a efectului de levier în curs de desfășurare.

4.6

La 5 iunie 2014 BCE a anunțat un set de măsuri privitoare la lichidități și menite să stimuleze creditarea bancară a IMM-urilor (13). CESE constată cu satisfacție că principala propunere a BCE, denumită „operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung” (TLTRO) este similară cu sistemul de finanțare pentru împrumuturi FLS prezentat în prezentul aviz.

4.7

Majoritatea propunerilor de îmbunătățire a accesului la finanțare pentru IMM-uri propuse de Comisie au fost salutate de CESE, dar acestea vizează în mare parte un termen mediu și lung și pot necesita noi acte legislative și/sau instituții. Între timp, criza de finanțare a fondului de rulment pentru întreprinderi este imediată, presantă și probabil din ce în ce mai acută. CESE consideră că factorii de decizie ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a oferi soluții pe termen scurt, cum ar fi schemele de stimulare prezentate mai sus (FLS sau LTRO). Orice sporire a riscurilor financiare sau reputaționale trebuie puse în balanță cu cele 26 de milioane de persoane fără loc de muncă (5,6 milioane de tineri cu vârsta sub 25 de ani) din UE.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  Operațiunea de refinanțare pe termen lung, care oferă băncilor din zona euro credite cu dobândă redusă.

(2)  JO C 327, 12.11.2013, p. 11.

(3)  COM(2014) 168 final.

(4)  COM(2014) 167 final.

(5)  http://www.bankofengland.co.uk/markets/Pages/FLS/default.aspx

(6)  http://www.ecb.europa.eu/press/pr/date/2014/html/pr140605_2.en.html

(7)  COM(2013) 0150 final.

(8)  COM(2014) 168 final.

(9)  COM(2014) 167 final.

(10)  COM(2014) 172 final.

(11)  http://www.bankofengland.co.uk/markets/Pages/FLS/default.aspx

(12)  Pentru o descriere cuprinzătoare a modului de funcționare a FLS a se vedea R. Churm și A. Radia „The Funding for Lending Scheme” BoE Quarterly Bulletin, 2012 Q4 http://www.bankofengland.co.uk/publications/Documents/quarterlybulletin/qb120401.pdf

(13)  http://www.ecb.europa.eu/press/pr/date/2014/html/pr140605_2.en.html


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/25


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Societatea digitală: acces, educație, formare, ocuparea forței de muncă, instrumente pentru egalitate”

(aviz din proprie inițiativă)

(2014/C 451/04)

Raportor:

dna Isabel Caño Aguilar

La 22 ianuarie 2014, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

Societatea digitală: acces, educație, formare, ocuparea forței de muncă, instrumente pentru egalitate.

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 18 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 şi 10 iulie 2014 (şedinţa din 10 iulie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 128 de voturi pentru, fără voturi împotrivă.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Uniunea Europeană trebuie să nu mai fie doar utilizator, ci să devină proiectant și producător în mediul digital în vederea promovării talentelor. Pentru aceasta, informarea și educația sunt prioritare.

1.2

CESE consideră că asigurarea accesului la societatea digitală trebuie să constituie un obiectiv prioritar pentru societatea europeană, în ansamblul său. Politicile puse în aplicare în acest domeniu sunt insuficiente pentru abordarea decalajului digital, care se adâncește tot mai mult.

1.3

CESE aminteşte că trebuie luate măsurile corespunzătoare pentru garantarea accesului persoanelor cu handicap la societatea digitală și a condițiilor egale în raport cu noile tehnologii.

1.4

Societatea digitală nu poate fi un alt factor de excluziune. CESE subliniază în mod special necesitatea adoptării unor politici corespunzătoare pentru ca persoanele în vârstă să nu fie supuse excluziunii, ci dimpotrivă, să se integreze pe deplin în utilizarea tehnologiilor care fac parte din viața cotidiană.

1.5

Este necesară o acțiune comună a autorităţilor europene şi naţionale pentru ca să existe echipamente și programe informatice la prețuri mai accesibile, cu respectarea multilingvismului.

1.6

Politica europeană în domeniul educaţiei trebui să îi pregătească pe cetățeni pentru viață. CESE insistă asupra faptului că trebuie consultate organizaţiile profesionale din sectorul educației.

1.7

În limitele posibilităţilor financiare ale statelor membre, sprijinul acordat sistemului public de învăţământ este, în opinia CESE, fundamental pentru îndeplinirea obiectivului egalității.

1.8

CESE scoate în evidență importanța bibliotecilor publice în procesul de formare și educare pentru mediul digital.

1.9

CESE recomandă promovarea unor modele de inovare deschisă și a unor standarde deschise. Trebuie evitate măsurile nejustificate de protecție a proprietăţii intelectuale, care sunt susceptibile de a restrânge procesele de inovare în economia digitală.

1.10

Comitetul sugerează să se dea curs recomandărilor în materie de învățământ formulate de Fundația Europeană pentru Calitate în e-Learning (European Foundation for Quality in e-Learning – EFQUEL).

1.11

CESE reiterează rolul important al formării profesionale și al educației în combaterea crizei economice și în promovarea redresării economice, subliniind rolul Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) în acest domeniu. Ca atare, CESE pledează pentru:

o atenție sporită acordată formării inițiale și permanente a corpului didactic;

stimularea învățării limbilor străine;

dirijarea resurselor educative deschise către formarea profesională.

1.12

Iniţiativa Orizont 2020 trebuie să contribuie la consolidarea poziţiei Uniunii Europene în domeniul tehnologiei digitale, în care întreprinderile înregistrează mai puține investiţii decât concurentele lor din Asia și SUA.

1.13

CESE consideră drept fundamentală promovarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) europene din sectorul tehnologii ale informației și comunicațiilor (TIC), întrucât ele pot stimula proiectele inovatoare, care sunt vitale pentru o industrie în permanentă schimbare. În plus, măsurile fiscale și de sporire a posibilităților de finanțare ale IMM-urilor vor reprezenta o contribuție semnificativă în lupta împotriva crizei economice.

1.14

Sprijinul acordat întreprinderilor nou-înființate în domeniul tehnologiei digitale poate contribui la consolidarea industriei europene de hardware și software. CESE apreciază inițiativa de a susține programe cu grad ridicat de risc în contextul Agendei digitale, dar solicită mai mult sprijin din partea sistemului financiar.

1.15

CESE propune o serie de măsuri pentru încurajarea participării femeilor la societatea digitală.

2.   Context

2.1

Diverse decizii politice, programe și inițiative ale UE se referă la încorporarea TIC în sistemul de educație, printre care:

programul e-Learning (2004-2006);

programul de învățare pe tot parcursul vieții (2007-2013), în cadrul căruia promovarea TIC în educație este considerată o prioritate a componentei sale transversale, prin subprogramele Comenius, Erasmus, Grundtvig și Leonardo;

programul Erasmus + (2014-2020), care se încadrează în Strategia Europa 2020, în strategia „Educație și formare 2020” și în strategia „Regândirea educației” (Rethinking Education);

Comunicarea privind noile tehnologii și resurse educaţionale deschise („Deschiderea educaţiei: Metode inovatoare de predare și învățare pentru toți, facilitate de noile tehnologii și de resursele educaționale deschise”, COM(2013) 654 final).

2.2

„O agendă digitală pentru Europa” (2010), strategia centrală a Uniunii pentru îndeplinirea obiectivelor inițiativei „Orizont 2020”, prevede numeroase acțiuni, vizând, printre altele:

interoperabilitatea și standardele;

internetul ultrarapid;

e-learningul;

accesibilitatea pentru persoanele cu handicap;

alfabetizarea, consolidarea capacităților și incluziunea digitală.

2.3

CESE a abordat aceste aspecte în diverse avize (1).

2.4

Acest aviz din proprie inițiativă abordează unele aspecte legate de accesul la societatea digitală, învățământ, egalitate și ocuparea forței de muncă.

3.   Observații generale

3.1   Accesul la societatea digitală

3.1.1

Instrumentele puse la dispoziție de TIC sunt utilizate din ce în ce mai mult în viața de zi cu zi. Accesul la societatea digitală este un drept și o sursă de oportunităţi de care trebuie să se profite la maximum.

3.1.2

CESE a constatat în repetate rânduri importanța pe care o are banda largă pentru societatea și economia europeană (2), motiv pentru care salută generalizarea acesteia, prin intermediul satelitului, în cele 28 de state membre. Persistă însă numeroase cauze ale diviziunii digitale, agravată de creșterea ratei sărăciei care, la rândul său, a sporit din cauza crizei economice și sociale.

3.1.3

Decalajul digital nu se reduce din mai multe motive, printre care: educația (posibilitatea de a fi utilizator al internetului este de trei ori mai mare în cazul persoanelor cu studii superioare decât în cazul a 33 % din populație cu un nivel mai scăzut de educație), vârsta (internetul s-a generalizat în rândul tinerilor și este folosit de aproape toți studenții, însă în rândul persoanelor în vârstă gradul său de utilizare este foarte scăzut), informația, care, în cea mai mare parte, este disponibilă în limba engleză, diferenţele dintre zonele rurale, urbane și insulare etc.

3.1.4

Deseori, autoritățile publice se confruntă cu mari dificultăţi de finanțare a costului tehnologiei informatice în educație, într-un context de reduceri bugetare care par a fi mai drastice în contextul Pactului de stabilitate. Unul dintre eventualele mijloace de finanțare – introducerea unor taxe de utilizare – poate afecta accesibilitatea și egalitatea în educație.

3.1.5

Accesibilitatea este un drept al omului (3). În plus, trebuie amintit că Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, parte componentă a Tratatului de la Lisabona, la articolele 20, 21 și 26, consacră nu numai interdicția oricărei discriminări întemeiate pe criterii de handicap, ci și dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri specifice; în același timp, Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap obligă statele membre să adopte măsuri corespunzătoare privind garantarea accesului persoanelor cu handicap la tehnologiile informației și comunicațiilor, inclusiv la internet (4), în condiții de egalitate cu ceilalți.

3.1.6

Dat fiind că riscul de a deveni șomer este dublu în cazul persoanelor cu handicap și că noile tehnologii (inclusiv internetul) reprezintă calea de acces la activitățile recreative, educative, culturale și la multe alte servicii publice și private, inclusiv pentru stimularea participării democratice, TIC accesibile sunt neapărat necesare pentru ca persoanele cu handicap să poată concura în condiții echitabile pe o piață digitală tot mai extinsă și să se poată integra în așa-numita „societate digitală”.

3.1.7

Societatea digitală nu poate fi un alt factor de excluziune. Dimpotrivă, în cadrul ei, persoanele vulnerabile trebuie să găsească o cale de ieșire din situația de excluziune.

3.2   Educaţia în societatea digitală

3.2.1

Societatea digitală reclamă o dorință de deschidere a instituțiilor către schimbare. UE trebuie să promoveze sisteme de învăţământ şi formare accesibile tuturor, care să vizeze dezvoltarea cunoștințelor, a aptitudinilor și competenţelor cetățenilor în ceea ce privește o gamă largă de teme, a competențelor sociale, civice și culturale, a capacității de a învăța, precum și a creativității, inovării și deprinderii de a lucra în echipă.

3.2.2

Toți factorii de răspundere din sistemul de educație trebuie să creeze în școală un climat pedagogic care să favorizeze o atitudine pozitivă față de inovare, calitate și cooperare în practica pedagogică; trebuie să încurajeze participarea activă a tuturor studenților la procesul de învățământ, să promoveze diseminarea bunelor practici, participarea civică și experienţele din școală, precum și o cultură a evaluării.

3.2.3

Politica UE în domeniul educaţiei nu a reușit să stimuleze îndeajuns autoritățile din sectorul educației de la nivel național pentru a garanta utilizarea pedagogică a TIC de către cadrele didactice încă din etapa de formare inițială și de către instituţiile de învăţământ, mai ales în învăţământul primar, secundar și în formarea profesională. Mai precis, nu a încurajat statele membre în suficientă măsură pentru a realiza investițiile necesare într-o educaţie modernă, inovatoare și de calitate, bazată pe TIC.

3.2.4

Ministerele educației trebuie să programeze sesiuni de formare destinate cadrelor didactice și să stimuleze regândirea modului de a învăța.

3.2.5

CESE scoate în evidență importanța bibliotecilor publice în procesul de formare și educare pentru mediul digital.

3.2.6

Încă de la cea mai fragedă vârstă, elevii ar putea fi inițiați în modul de funcționare a calculatoarelor și, poate, chiar în programare, în manieră ludică, astfel încât, cât mai repede cu putință, europenii să nu mai fie doar utilizatori ai TIC, ci să devină creatori și producători. În UE există centre de excelență în domeniul cercetării (de exemplu, cercetarea în domeniul nanocomponentelor electronice), dar trebuie să se meargă mai departe pe această cale.

3.2.7

Sistemele europene de învăţământ oferă exemple de educaţie de înaltă calitate încă de la ciclul primar, dar și în învățământul profesional și în universități. Sunt totuși necesare schimbări ale programelor de învățământ care să presupună utilizarea și evaluarea TIC în context educațional.

3.2.8

CESE recomandă promovarea unor modele de inovare deschisă și a unor standarde deschise, precum și evitarea măsurilor nejustificate de protecție a proprietăţii intelectuale, care sunt susceptibile de a restrânge procesele de inovare în economia digitală.

3.2.9

Protocolul SPI (Simple Publishing Interface) – elaborat de Comitetul European de Standardizare (CEN) – are obiectivul de a facilita comunicarea între instrumentele de producţie a conținuturilor și bazele care gestionează în permanență resursele de învățare și metadatele.

3.2.10

Interoperabilitatea poate facilita și utilizarea tehnologiilor de asistenţă care le sunt necesare persoanelor cu handicap pentru a avea acces la TIC.

3.3   Formarea – un instrument util în confruntarea cu criza economică

3.3.1

Învățământul și formarea profesională oferă bogăție pentru o viață și zestrea de competențe necesare într-o societate democratică. Dezvoltarea socioeconomică depinde în mare măsură de formarea profesională, întrucât permite accesul la competențe și deschide calea către piața muncii. În special pentru categoriile defavorizate și marginalizate, poate înlesni o viață mai bună. Totuși, formarea profesională nu este numai o punte între educaţie şi ocuparea forţei de muncă, ci este deosebit de importantă prin sine însăși. Institutul de Statistică al UNESCO a semnalat că există o corelație între dezvoltarea economică și formarea profesională.

3.3.2

Programul Erasmus+ constituie strategia centrală a Uniunii în acest domeniu și, după cum a subliniat CESE, „ar trebui să constituie un instrument-cheie pentru mărirea sprijinului acordat educației și formării cu scopul de a ridica nivelul de calificare al cetățenilor, de a contribui la combaterea nivelurilor ridicate ale șomajului în rândul tinerilor din multe state membre [...]”. Cu toate acestea, statele membre – care dețin competențe în acest domeniu – sunt cele care trebuie să depună eforturi pentru ca formarea profesională să dispună de resursele necesare și să se bucure de prestigiul cuvenit ca parte a sistemului de învăţământ.

3.3.3

CESE aminteşte că activitatea Cedefop în domeniul învățării pe tot parcursul vieții și al formării profesionale abordează teme – precum educaţia pentru adulți, calificările şi competenţele, certificarea și procedurile de garantare a calităţii – fundamentale pentru persoanele care întâmpină dificultăţi în a pătrunde pe piața forței de muncă. Se recomandă dotarea Cedefop cu mai multe resurse.

3.3.4

CESE propune:

punerea în valoare a învățământului profesional;

acordarea unei atenții sporite formării inițiale și permanente a corpului didactic;

stimularea învățării limbilor străine, care este esențială pentru mobilitatea lucrătorilor;

dirijarea resurselor educative deschise către formarea profesională.

3.4   Economia digitală și ocuparea forţei de muncă

3.4.1

În UE se înregistrează o rată ridicată a șomajului și, în același timp, potrivit Comisiei, Uniunea se confruntă pe termen scurt cu lipsa a 9 00  000 de persoane calificate care să ocupe locurile de muncă din sectorul TIC.

3.4.2

Puternica influență a TIC asupra ocupării forței de muncă și a succesului Agendei digitale este legată de existenţa unor întreprinderi de înaltă tehnologie: în 2008, TIC au contribuit în cadrul UE cu o valoare adăugată de 574 de miliarde EUR și au oferit un loc de muncă la 8,3 milioane de persoane. Întreprinderile europene – care se confruntă cu probleme cum ar fi piețele fragmentate sau finanțarea insuficientă – trebuie să își consolideze poziția în raport cu giganții care domină piețele mondiale, majoritatea acestora fiind din America de Nord.

3.4.3

Ca orice evoluție tehnologică, TIC provoacă schimbări radicale în materie de ocupare a forței de muncă. Acest fapt trebuie analizat din perspectiva creării unor filiere de meserii, calificări, competențe, certificări, atât pentru persoanele supuse excluziunii din cauza TIC, cât și pentru cele pe care TIC le ajută în sensul incluziunii.

3.4.4

Marea coaliție pentru crearea de locuri de muncă în economia digitală – creată de Comisie în martie 2013 – abordează principalele teme (formarea și adecvarea cursurilor în raport cu locurile de muncă din domeniul digital; mobilitate; certificare; sensibilizare; învățare și predare inovatoare), dar nu dispune de resurse financiare. În plus, în contextul Agendei digitale există și alte inițiative: strategia e-Skills, pachetul privind ocuparea forței de muncă (Employment Package), inițiativa „Deschiderea educației” (Opening up Education), strategia „Regândirea educației” (Rethinking Education), inițiativa „Oportunități pentru tineret” (Youth Opportunities) și Panorama competențelor în UE (EU Skills Panorama).

3.4.5

În această coaliție trebuie implicate atât sectorul industrial, cât și mediul educațional, astfel încât, prin efectuarea unor stagii de practică în întreprinderi, să se creeze o legătură mai strânsă cu sectorul TIC.

3.4.6

Trebuie remarcat faptul că aceste programe nu țin seama în suficientă măsură de nevoile speciale ale persoanelor supuse excluziunii din cauza handicapului, în special în ceea ce privește dobândirea competenţelor digitale (e-Skills), alfabetizarea digitală și incluziunea pe piața digitală a muncii.

3.4.7

Chiar dacă investesc în C-D, cele mai mari companii de înaltă tehnologie din Europa o fac într-o proporție mai mică decât întreprinderile din Asia și Statele Unite ale Americii. CESE speră ca programul Orizont 2020, dotat cu un buget de 78,6 miliarde EUR, să contribuie la consolidarea poziției europene pe piețele mondiale.

3.4.8

CESE consideră că promovarea IMM-urilor în Europa în sectorul TIC este esențială, întrucât acestea pot iniția proiecte inovatoare, care sunt vitale într-o industrie aflată în permanentă schimbare. Ca o contribuție la ieșirea din criză, trebuie găsite soluții pentru dificultățile de finanțare cu care se confruntă atât micile întreprinderi, cât și proiectele inovatoare (întreprinderile nou-înființate) dedicate inovării tehnologice.

3.5   În era digitală, societatea trebuie să fie incluzivă

3.5.1

În prezent, doar 30 % din cele cca 7 milioane de persoane care lucrează în domeniul TIC sunt femei, acestea fiind subreprezentate la toate nivelurile și, mai presus de orice, în funcțiile de decizie. În ceea ce privește educația terțiară, femeile înregistrează un procent mai ridicat decât bărbații, însă persistă în cazul lor dezavantaje în materie de locuri de muncă, salarii, condiții de muncă și acces la posturi de mare responsabilitate.

3.5.2

O schimbare a politicii este necesară mai ales din cauza unei scăderi a numărului de femei absolvente în domeniul TIC: în prezent, doar 29 dintr-o mie de femei deținătoare ale unei diplome de masterat sau doctorat au obținut-o în domeniul TIC și doar patru dintre ele lucrează direct în acest domeniu.

3.5.3

Cu toate că integrarea femeilor în sectorul TIC ar putea spori PIB-ul zonei euro cu 9 miliarde EUR, din diverse motive (tradiţii și stereotipuri culturale, printre altele) participarea lor la acest sector este insuficientă, aceasta nefiind o problemă doar la nivel european, ci una globală.

3.5.4

De aceea, CESE sugerează:

aprofundarea analizei pentru identificarea factorilor care determină absența femeilor din sectorul TIC și, în general, a motivelor pentru care opțiunile lor vizează în mai mică măsură studiul științelor, matematicii și tehnologiei;

luarea în considerare a adoptării unor planuri și măsuri active, dotate cu resursele financiare necesare, pentru promovarea egalităţii de gen;

luarea în considerare a situației femeilor și fetelor cu handicap care, de regulă, în comparație cu bărbații cu handicap, sunt supuse discriminării în ceea ce privește accesul la educație și la un loc de muncă și, de asemenea, întâmpină dificultăți mai mari la intrarea pe piața muncii, fiindu-le așadar mai greu să ducă o viață independentă.

identificarea unor modele și trasee profesionale care să trezească interesul femeilor și fetelor;

revizuirea codului european de bune practici în domeniul TIC, în favoarea femeilor;

realizarea unor campanii de succes derulate în mediile sociale;

predarea dintr-o etapă timpurie (încă din școala primară) a unor lecții despre modul de funcționare a calculatorului și programare nu ar putea decât să încurajeze implicarea fetelor în domeniul TIC.

4.   Observaţii specifice

4.1

Accesibilitatea trebuie să fie un obiectiv prioritar nu numai pentru autorități, ci și pentru societate, în ansamblul său, cu angajamentul tuturor actorilor economici și sociali în acest sens, însă politicile Uniunii și, în general, ale statelor membre au fost insuficiente până în prezent.

4.2

CESE sugerează ca Uniunea și autoritățile naționale să promoveze acțiuni comune pentru a obține o reducere substanţială a costurilor materialului informatic – incluzând generalizarea utilizării unor programe informatice gratuite și cu sursă deschisă, precum Linux – și pentru a contribui cu conținuturi europene la procesul de informare și cunoaștere.

4.3

O politică adecvată pentru o Uniune a secolului XXI reclamă o mentalitate deschisă schimbării. Obiectivul principal al sistemelor de educaţie și formare europene nu trebuie să fie doar satisfacerea necesităţilor specifice pieței forței de muncă (aspect pe care Comisia Europeană și-a axat cu precădere politica în domeniul educației), ci educația pentru viață. Elaborarea politicilor educative ale UE trebuie să se bazeze pe participarea organizaţiilor europene ale profesorilor și a centrelor de învăţământ, ceea ce nu se întâmplă în prezent.

4.4

Ținând seama de faptul că statele membre se confruntă cu reduceri bugetare și că – în cadrul instituţiilor democratice – adoptă deciziile pe care le consideră cele mai bune pentru cetățenii lor – trebuie reliefată necesitatea imperioasă de a investi în educaţia publică în scopul îndeplinirii obiectivului egalității în materie de acces la învățământ, indiferent de originea socială a studenților și de mijloacele financiare de care dispun.

4.5

Comisia trebuie să pună accent pe imperativul accesului liber la metadatele educative, care trebuie să fie considerate de interes general și să nu facă obiectul unor brevete de proprietate ale întreprinderilor private. Pe lângă programul european în materie de standardizare SPI, trebuie evidențiată importanța e-Contentplus, programul Comisiei privind metadatele.

4.6

Pentru a garanta calitatea și adecvarea educației și formării furnizate, profesorii și centrele de învăţământ trebuie să dețină controlul asupra conținutului educațional. CESE consideră că trebuie să se acorde atenție recomandărilor privind măsurile legislative, armonizarea, drepturile de proprietate intelectuală etc., formulate de Fundația Europeană pentru Calitate în e-Learning (EFQUEL).

4.7

CESE și-a exprimat dezamăgirea față de reducerea drastică a bugetului Agendei digitale pentru perioada 2014-2020, de la suma de 9,2 miliarde EUR, propusă inițial, la 1,14 miliarde EUR, aprobate în final.

4.8

CESE întâmpină cu satisfacție acordarea unui sprijin financiar pentru inițiativele inovatoare cu risc ridicat elaborate de IMM-uri, care a fost stabilit în contextul programului Orizont 2020. De mare importanță sunt măsurile luate în scopul majorării finanțării obținute de IMM-uri și de întreprinderile nou-înființate, nu numai din partea autorităților publice, ci și a piețelor și a sistemului financiar.

4.9

CESE recomandă integrarea dimensiunii accesibilităţii în toate inițiativele din domeniul informatic, asigurându-se accesul persoanelor cu handicap și al tuturor persoanelor vulnerabile la programele de e-learning, la TIC, la materiale și instrumente (on-line și off-line). În plus va trebui să se acorde atenție specială incluziunii persoanelor cu handicap în ocuparea noilor locuri de muncă în domeniul TIC, preconizată de UE.

Bruxelles, 10 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic Și Social European

Henri MALOSSE


(1)  JO C 271, 19.9.2013, p. 127; JO C 318, 29.10.2011, p. 9; JO C 214, 8.7.2014, p. 31.

(2)  JO C 67, 6.3.2014, p. 137.

(3)  JO C 177 11.6.2014, p. 15.

(4)  JO C 271, 19.9.2013, p. 116.


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/31


Avizul Comitetului Economic și Social privind atacurile cibernetice în UE

(aviz din proprie inițiativă)

(2014/C 451/05)

Raportor:

dl Thomas McDONOGH

La 27 februarie 2014, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

Atacurile cibernetice în UE.

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 18 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 10 iulie 2014), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 135 de voturi pentru și 1 vot împotrivă.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul ar dori o autoritate creată la nivelul UE în materie de securitate informatică, în mod analog cu autoritatea centrală în sectorul aviației (AESA), pentru a asigura soliditatea capacității manageriale necesare la nivelul UE pentru a face față complexității punerii în aplicare a unei politici de securitate informatică, eficace la nivel european.

1.2

Cetățenii informați și pregătiţi sunt esențiali pentru securitatea cibernetică în Europa. Educaţia cetățenilor în materie de securitate cibernetică și de protecție a datelor ar trebui să devină un element fundamental al programelor şcolare și al programelor de formare la locul de muncă. În plus, UE ar trebui să desfăşoare pe întreg teritoriul său activităţi şi iniţiative de informare a opiniei publice în legătură cu aceste chestiuni.

1.3

Întreprinderile ar trebui obligate prin lege la o abordare proactivă pentru a se proteja împotriva atacurilor cibernetice, inclusiv tehnologii ale informației și comunicațiilor (TIC) sigure și flexibile, care să ofere pregătirea necesară pentru angajaţi în ceea ce priveşte politicile de securitate cibernetică, așa cum se întâmplă deja în domeniul sănătăţii și siguranţei la locul de muncă;

1.4

În fiecare stat membru ar trebui să existe o organizație al cărei rol să fie cel de a informa, pregăti și sprijini sectorul IMM-urilor pe teme legate de cele mai bune practici de securitate cibernetică. Companiile mari pot dobândi cu ușurință cunoștințele necesare, însă IMM-urile au nevoie de sprijin.

1.5

Ar trebui extins mandatul Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA), oferindu-i fondurile necesare în vederea asumării unei responsabilităţi directe mai cuprinzătoare pentru educaţia în domeniul securităţii cibernetice şi pentru programe de sensibilizare destinate cetăţenilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri).

1.6

Organele de conducere la nivel de întreprinderi şi organizaţii ar trebui sensibilizate cu privire la responsabilitatea ce le revine pentru securitatea cibernetică. Directorii organizaţiilor ar trebui informaţi în mod explicit în legătură cu consecințele pe care le pot avea politicile şi măsurile inadecvate în materie de securitate cibernetică.

1.7

Prin rolul lor esențial în furnizarea de servicii online, toţi furnizorii de servicii de internet (ISP) din UE ar trebui să-şi asume o responsabilitate specială pentru a-şi proteja clienţii de atacuri cibernetice. Această răspundere ar trebui definită şi consacrată în legislaţie la nivelul UE.

1.8

Pentru a se garanta că se pune în practică rapid potenţialul de creştere economică care derivă din extinderea dinamică a cloud computing  (1), se recomandă impunerea, la nivelul UE, a unor cerinţe şi obligaţii speciale referitoare la securitate şi pentru furnizorii de servicii de cloud computing.

1.9

Comitetul consideră că măsurile voluntare sunt insuficiente și că trebuie să se impună statelor membre obligații ferme în materie de reglementare pentru a se asigura armonizarea, guvernanța și punerea în aplicare a securității cibernetice în Europa. De asemenea, este necesară adoptarea unei legislații pentru a impune obligaţia de notificare a incidentelor grave de securitate cibernetică la nivelul tuturor întreprinderilor și organizațiilor, nu doar pentru furnizorii de infrastructuri critice. Aceasta ar putea îmbunătăți răspunsul Europei la ameninţări și ar contribui la creşterea nivelului de cunoștințe și înțelegere cu privire la atacurile cibernetice, permițând dezvoltarea unor sisteme de apărare mai bune.

1.10

Comitetul recomandă cu fermitate ca UE să opteze pentru o abordare conceptuală ca răspuns la amenințările atacurilor cibernetice, luând măsurile necesare pentru ca tehnologiile și serviciile utilizate pentru furnizarea accesului la internet și la servicii online în Europa să fie astfel concepute încât să fie garantat cel mai bun nivel de protecție posibil împotriva atacurilor cibernetice. Criteriile pentru elaborarea acestora ar trebui să se concentreze asupra interfeţei om-mașină.

1.11

CESE dorește să fie definite norme solide de securitate cibernetică, puse în aplicare de organismele europene de standardizare pentru toate tehnologiile și serviciile TIC în rețea. Aceste norme ar trebui să conțină un cod de practici pentru a garantă că toate echipamentele TIC și toate serviciile de internet oferite cetățenilor europeni respectă cele mai înalte standarde.

1.12

UE ar trebui să acţioneze neîntârziat pentru a garanta că fiecare stat membru dispune de un centru de răspuns la incidente de securitate cibernetică (CERT) deplin funcțional, pentru a se proteja și a proteja Europa de atacuri cibernetice.

1.13

Comitetul solicită ca Centrul european de combatere a criminalității informatice (EC3) din cadrul Europol să primească finanțarea suplimentară de care are nevoie pentru combaterea criminalităţii cibernetice și consolidarea cooperării între forțele de poliție din Europa și din afara Europei, pentru a îmbunătăți capacitatea Europei de a-i aresta și deferi justiției pe infractorii din domeniul cibernetic.

1.14

În rezumat, CESE consideră că politica UE privind securitatea cibernetică ar trebui să se concentreze în special pe următoarele aspecte: consolidarea poziției de lider a UE; politici de securitate cibernetică care să crească gradul de siguranță respectând în același timp viața privată și alte drepturi fundamentale; sensibilizarea cetățenilor și o abordare proactivă în ceea ce privește protecția; o guvernanță cuprinzătoare a statelor membre; măsuri responsabile, bazate pe o bună informare, din partea întreprinderilor; un parteneriat consolidat între guverne, sectorul privat și cetățeni; un nivel adecvat de investiții; standarde tehnice adecvate și investiții suficiente în cercetare, dezvoltare și inovare; un angajament la scară internațională. În acest sens, Comitetul reiterează recomandările cu privire la politica de securitate cibernetică, așa cum au fost ele exprimate în numeroasele sale avize anterioare pe această temă (2) și solicită Comisiei monitorizarea măsurilor solicitate în aceste avize.

2.   Tematica avizului

2.1

Economia internetului generează peste o cincime din creșterea PIB-ului în UE și 200 de milioane de europeni efectuează cumpărături on-line în fiecare an. Depindem de internet și de tehnologia digitală conectată, care vin în sprijinul serviciilor esențiale din domeniul energiei, sănătății, finanțelor și serviciilor publice. Infrastructura și serviciile digitale critice, care joacă un rol esențial în viața noastră economică și socială, sunt însă vulnerabile, expuse riscului din ce în ce mai mare al unor atacuri informatice care ne amenință prosperitatea și calitatea vieții.

2.2

Comitetul consideră că dependența tot mai mare a Uniunii Europene de internet și de tehnologii digitale este insuficient corelată cu politicile și practicile care pot asigura un nivel adecvat de securitate cibernetică în întreaga Europă, atât în prezent, cât și în viitor. Scopul prezentului aviz este de a scoate în evidență lacunele pe care, în opinia Comitetului, le prezintă politica UE în materie de securitate cibernetică, dorind să recomande îmbunătățiri care ar atenua riscurile legate de atacurile cibernetice.

2.3

Motivele pentru care au loc atacuri cibernetice sunt foarte variate; poate fi vorba de motive foarte personale (răzbunarea îndreptată către o persoană sau o întreprindere) sau de spionaj cibernetic la nivel de stat sau război cibernetic între diferite țări. În cursul elaborării acestui aviz s-a decis restrângerea domeniului de aplicare prin limitarea sa strictă la atacurile cibernetice cu motivaţie infracţională, pentru a se concentra astfel asupra recomandărilor pentru preocupările esenţiale ale majorităţii Comitetului. Dezbaterea politică complexă privind atacurile cibernetice ale statelor membre îndreptate împotriva cetățenilor sau împotriva altor state ar servi drept subiect pentru un viitor aviz.

2.4

Prezentul aviz abordează numai chestiunea atacurilor cibernetice de către infractorii informatici a căror motivaţie constă în obţinerea de foloase materiale, care reprezintă marea majoritate a atacurilor. Prin punerea în aplicare a unor politici și practici în materie de securitate cibernetică dedicate combaterii eficiente a atacurilor cibernetice din motive infracţionale se reduc şi riscurile legate de atacuri cibernetice cu motivaţie politică sau cu caracter personal.

2.5

Cu toate că UE a realizat progrese importante în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de încredere şi securitate prevăzute de Agenda digitală și a dezvoltat o amplă strategie privind securitatea cibernetică, care abordează cea mai mare parte a obiectivelor menționate mai sus, mai sunt încă multe de făcut.

3.   Atacurile cibernetice și securitatea cibernetică

3.1

Un atac cibernetic înseamnă orice tip de acțiune ofensivă care vizează sistemele de informare pe calculator, infrastructurile, rețelele informatice și/sau terminalele digitale personale prin diferite mijloace ale unor acțiuni răuvoitoare cu intenţia de a fura, a modifica sau a distruge un anumit obiectiv. Obiectivul poate consta în bani, date sau tehnologie cibernetică.

3.2

Infractorii din domeniul cibernetic lansează atacuri informatice pentru a sustrage bani sau date, pentru a comite fraude, spionaj sau extorcarea de fonduri. Atacurile cibernetice pot deteriora rețelele și serviciile de care depind sănătatea, siguranța și bunăstarea noastră economică, afectând inclusiv administraţia, transporturile și rețelele energetice.

3.3

Amenințarea atacurilor informatice corespunde cu nivelul nostru de dependență de internet și de tehnologii digitale. Conform unui recent raport Symantec, numărul total de încălcări ale securității datelor la nivel mondial a crescut cu 62 % în 2013, ridicându-se la peste 552 milioane de înregistrări. Aceste încălcări duc adesea la expunerea numelor reale, a datelor de naștere, a numerelor din documentele oficiale de identificare, a dosarelor medicale sau a unor informații cu caracter financiar. În plus, 38 % dintre utilizatorii de telefoane mobile au fost victime ale criminalității informatice în ultimele 12 luni.

3.4

Atacurile cibernetice pot avea un impact major asupra întreprinderilor individuale şi asupra economiei Europei în ansamblul ei.

Un raport din 2011 cu privire la acest sector sugerează că victimele atacurilor informatice pierd aproximativ 290 de miliarde EUR în fiecare an la nivel mondial, făcând aceste infracțiuni mai profitabile decât comerțul mondial cu marijuana, cocaină și heroină laolaltă.

Cetățenii sunt în permanență amenințați de furtul de identitate ca urmare a atacurilor cibernetice. În mai 2014, o bază de date conținând datele cu caracter personal a 145 de milioane de titulari de cont eBay au fost furate cu ocazia unui singur atac. Potrivit unui sondaj din 2013 al Universităţii din Kent privind securitatea cibernetică, într-un singur an (2012-13), au fost piratate peste 9 milioane de conturi online ale unor cetățeni adulți din Marea Britanie; 8 % din populație a pierdut bani din cauza criminalității cibernetice, iar 2,3 % din populația Regatului Unit a pierdut mai mult de 10  000 de lire sterline din această cauză.

În 2011, un raport al Guvernului Marii Britanii estimează costurile totale ale criminalității informatice în economia Regatului Unit la 27 de miliarde de lire sterline:

fraude online: 1,4 miliarde de lire sterline

furt de identitate: 1,7 miliarde de lire sterline

furt de proprietate intelectuală: 9,2 miliarde de lire sterline

spionaj: 7,6 miliarde de lire sterline

pierderea datelor clienților: 1 miliard de lire sterline

furt online (direct) de la întreprinderi: 1,43 miliarde de lire sterline

extorcare 2,2 miliarde de lire sterline

fraudă fiscală: 2,3 miliarde de lire sterline.

An de an, atacurile cibernetice provoacă daune economice considerabile în Europa. La calcularea costurilor trebuie avute în vedere următoarele:

pierderea proprietății intelectuale și a datelor sensibile;

costurile de oportunitate, inclusiv cele referitoare la întreruperea serviciilor și a muncii;

deteriorarea imaginii mărcii și a reputației întreprinderii;

sancțiuni și plăți compensatorii către clienți (pentru inconveniente sau pierderile conexe), compensații contractuale (pentru întârzieri etc.);

costurile contramăsurilor și asigurărilor;

costurile strategiilor de atenuare și redresare în urma unor atacuri informatice;

pierderi comerciale și de competitivitate;

denaturarea comerţului și

pierderile de locuri de muncă.

Potrivit raportului pe 2014 privind încălcările securității cibernetice publicat de Guvernul Regatului Unit, 81 % din companiile mari și 60 % din IMM-uri au suferit o violare a sistemului de securitate în 2013.

Același raport guvernamental estimează că costul mediu pentru o organizație mare ca urmare a celei mai grave încălcări a securității cibernetice ar putea ajunge la 1 4 00  000 EUR, respectiv la 1 40  000 EUR pentru o IMM.

Chiar dacă atacurile nu reușesc, costurile de atenuare cresc cu rapiditate. În 2014, la nivel mondial, creșterea pieței de securitate a informațiilor va ajunge la 8,6 % și va depăși 73 de miliarde de dolari.

3.5

Tehnicile atacurilor cibernetice evoluează în permanență:

Un atac informatic implică, de obicei, utilizarea unui vector de atac din partea unui infractor, prin care acesta ajunge să aibă acces la date de identitate online, la un calculator sau un server de rețea pentru a obține un rezultat rău-intenţionat. Printre vectorii tipici de atac se numără dispozitivele USB, fișierele atașate în e-mailuri, paginile web, ferestrele pop-up, mesajele instantanee, spaţiile de chat și înșelăciunile de tipul atacurilor phishing.

Cele mai comune forme de atac implică transmiterea de programe malware. Prin malware se înţelege o aplicaţie de software care poate prelua controlul asupra unui dispozitiv digital pentru atingerea obiectivului infracţional, de exemplu pentru a sustrage datele de conectare sau bani sau pentru a transmite aplicaţia către alte dispozitive. Malware include şi virușii informatici [inclusiv viermi informatici (worms) şi programe disimulate (Trojan horses)], ransomware, programe-spion, adware, scareware și alte tipuri de programe răuvoitoare. Astfel, prin ransomware se înțelege un anumit tip de malware care blochează accesul la sistemul de calculator infectat, solicitând o sumă de răscumpărare pentru a-l debloca.

De asemenea, programele de malware pot transforma un calculator într-un așa-numit bot, conectat la o rețea botnet sau o rețea zombie, pe care infractorul le controlează pentru a lansa atacuri împotriva victimelor.

Un atac de tip spam are loc atunci când infractorul trimite mesaje de e-mail nesolicitate, deseori pentru a induce în eroare victima cu scopul de a o face să cheltuie bani pe produse contrafăcute. Rețelele botnet sunt utilizate pentru a transmite majoritatea mesajelor spam.

Atacurile de tip phishing sunt încercări de a fura numele de utilizator, parolele și detaliile privind cardurile de credit, pretinzând a fi o entitate de încredere; astfel infractorul putând dobândi controlul asupra conturilor de e-mail, de rețele sociale și asupra conturilor bancare ale victimei. Atacurile de phishing sunt deosebit de eficiente pentru săvârșirea acestor infracţiuni, deoarece 70 % dintre utilizatorii de internet aleg aceeași parolă pentru aproape toate serviciile de internet pe care le utilizează.

Uneori, infractorii iniţiază atacuri de tip denial-of-service (DoS) pentru a obține bani de la organizații sau întreprinderi. Un atac DoS este o încercare de a face un calculator sau o rețea inaccesibilă pentru utilizatori prin saturarea acestuia cu cereri de comunicare externă, astfel încât el nu mai poate răspunde traficului de date legitim, sau răspunde atât de lent încât devine, în realitate, indisponibil. La fel, botnet-urile sunt utilizate de infractori pentru atacuri de tip DoS.

3.6

Există un acord comun între organizațiile de securitate informatică referitoare la acțiunile prioritare pe care cetățenii și întreprinderile ar trebui să le adopte pentru a se proteja împotriva atacurilor cibernetice. Aceste practici ar trebui comunicate în cadrul fiecărui program de educație și de sensibilizare în materie de securitate cibernetică:

a.

Pentru cetățeni

utilizaţi parole puternice, uşor de memorat;

instalaţi programe antivirus pe dispozitivele noi;

verificați parametrii de confidențialitate pe platformele de comunicare socială;

efectuaţi cumpărături online numai în condiții de siguranță, verificând mereu dacă site-ul internet al vânzătorului este securizat; şi

descărcați actualizările de software atunci când sunteţi invitaţi s-o faceţi.

b.

Pentru întreprinderi

identificarea aplicaţiilor sigure;

utilizarea unor configurații standard sigure ale sistemelor;

instalarea actualizărilor de programe în termen de 48 de ore;

instalarea actualizărilor sistemelor de operare în termen de 48 de ore; şi

reducerea numărului de utilizatori cu drepturi de administrator.

3.7

Adesea întreprinderile mici nu dispun de suficient sprijin informatic pentru a ține pasul cu potențialele amenințări informatice; astfel, ele au nevoie de asistență specială pentru a se proteja împotriva atacurilor cibernetice.

3.8

Divulgarea unor atacuri informatice și vulnerabilitățile sistemului sunt esențiale pentru combaterea atacurilor cibernetice, în special în cazul combaterii atacurilor așa-numite zero-day, adică a unor atacuri de tip necunoscut anterior pentru comunitatea specialiştilor din domeniul securităţii cibernetice. Deseori însă întreprinderile nu fac cunoscute publicului atacurile cibernetice la care au fost expuse din cauza temerilor legate de reputație şi de răspundere. Această lipsă de informare afectează capacitatea Europei de a reacționa rapid și eficient la amenințările informatice și de a îmbunătăți nivelul general al securităţii cibernetice prin învăţare reciprocă.

3.9

Cetățenii și întreprinderile cumpără serviciile și accesul la internet prin intermediul furnizorilor de servicii internet (ISP). Prin rolul lor esențial în furnizarea de servicii online, este de o importanță fundamentală ca furnizorii de servicii internet să ofere cel mai înalt nivel de protecție posibil față de atacurile informatice asupra clienților lor. În plus, pentru a se asigura că propriile servicii și propria infrastructură sunt concepute și întreținute astfel încât să ofere cele mai înalte niveluri de securitate cibernetică, furnizorii de servicii internet ar trebui să asigure o consiliere la cel mai înalt nivel privind securitatea informatică a clienților lor, dispunând de protocoale speciale pentru a ajuta la identificarea și combaterea atacurilor cibernetice asupra clienților pe măsură ce apar acestea. Această răspundere ar trebui definită şi consacrată în legislaţie la nivelul UE.

3.10

Accelerarea adoptării cloud computing-ului de către cetățenii și întreprinderile din Europa este foarte importantă pentru economia UE (3). În condiţiile în care încrederea în cloud computing pentru aplicații profesionale și personale creşte, este important ca Europa să garanteze mai ales securitatea cibernetică a furnizorilor de servicii de cloud. Incertitudinea privind securitatea serviciilor de cloud computing are un impact negativ asupra ritmului de adoptare a acestor tehnologii dinamice. Comitetul dorește ca UE să impună cerințe și obligații speciale de siguranță furnizorilor de servicii de cloud computing.

3.11

Este nevoie de eforturi deosebite pentru a recruta specialiști pentru industria securității informatice din Europa. Estimările privind cererea de specialişti în domeniul securităţii informațiilor pleacă de la o creştere de peste două ori mai mare în comparaţie cu nivelul cererii pe ansamblul industriei informatice. În acest context, Comitetul atrage atenția Comisiei asupra succesului concursurilor din SUA și unele state membre, care contribuie la creșterea nivelului de conștientizare în materie de securitate cibernetică și pregătirea generației viitoare de specialişti în materie de securitate cibernetică.

3.12

Una din cele mai bune strategii de protecție împotriva atacurilor cibernetice constă într-o abordare conceptuală, luând măsurile necesare pentru ca tehnologiile și serviciile utilizate pentru furnizarea accesului la internet și la servicii online în Europa să fie astfel concepute, încât să fie garantat cel mai bun nivel de protecție posibil împotriva atacurilor cibernetice. Criteriile pentru elaborarea acestora ar trebui să se concentreze asupra interfeţei om-mașină. Acest lucru ar implica colaborarea dintre producătorii de tehnologie, furnizorii de servicii de internet, industria de securitate informatică, EC3, ENISA, agențiile naționale de apărare și de securitate din statele membre, precum și pe cetățeni. Organizarea acestei abordări de proiectare a securității cibernetice ar putea avea loc la nivelul UE la Comisie, eventual sub coordonarea ENISA.

4.   Politica UE în materie de securitate cibernetică

4.1

În prezent, UE elaborează o strategie cuprinzătoare (4) a nivelului securității informatice pentru cetățenii Europei:

Pilonul dedicat încrederii și securității din cadrul Agendei digitale include 14 acțiuni care vizează îmbunătățirea securității cibernetice și a protecției datelor.

Directiva privind atacurile cibernetice (5), care trebuie să fie transpusă în legislația națională până la 4 septembrie 2015, stabilește instrucțiuni minime privind definirea faptelor penale în acest domeniu și prevede sancțiuni pentru persoanele care au fost găsite vinovate de comiterea acestora.

Pentru a spori cunoștințele în materie de securitate cibernetică și a facilita colaborarea transfrontalieră dintre statele membre, UE a consolidat mandatul Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA).

Centrul european de combatere a criminalității informatice (EC3) din cadrul Europol a fost creat cu scopul combaterii criminalității informatice.

Această inițiativă politică privind protecția infrastructurilor critice de informații (CIIP) se concentrează asupra protecției Europei împotriva perturbării funcționării sistemelor informatice, inclusiv prin atacuri, prin îmbunătățirea securității cibernetice și a rezilienței pe întreg teritoriul UE.

Strategia pentru un internet mai bun pentru copii vizează crearea unui mediu sigur pentru copii pe internet și combaterea materialelor online ce conţin abuzuri sexuale asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor.

Propunerea de directivă privind securitatea rețelelor și a informației (NIS) presupune ca statele membre să pună la dispoziţie o serie de capacităţi în domeniul NIS, cum ar fi un centru de răspuns la incidente de securitate cibernetică (CERT) deplin funcțional. Ea menționează, de asemenea, securitatea rețelelor și cerințele de raportare pentru furnizorii de infrastructuri critice.

4.2

CESE a reacționat cu fermitate la propunerea de directivă a Comisiei privind securitatea rețelelor și a informațiilor (NIS) (6), deoarece măsurile propuse au fost considerate ca fiind prea puţin severe și insuficiente pentru a încuraja statele membre să-și protejeze cetățenii și întreprinderile împotriva atacurilor informatice. Odată cu adoptarea propunerii de directivă, Parlamentul a slăbit și mai mult caracterul acesteia prin limitarea strictă a aplicării directivei la furnizorii de „infrastructuri critice”, eliminând astfel aplicarea sa la motoarele de căutare, platformele sociale, procesatori de plăți online și furnizorii de servicii de cloud computing.

4.3

Propunerea de directivă privind NIS nu va fi suficientă pentru a crea cadrul legislativ necesar pentru a spori conștientizarea amenințării și capacitatea de reacție față de atacuri cibernetice în cadrul Uniunii. Comitetul ar dori să fie adoptată o nouă legislație prin care notificarea tuturor incidentelor de securitate cibernetică semnificative să fie obligatorie pentru toți actorii, nu doar pentru furnizorii de infrastructuri critice. Faptul că notificarea nu este obligatorie îi încurajează pe infractorii informatici să profite de pe urma ignoranţei obiectivelor lor vulnerabile.

4.4

UE ar trebui, de asemenea, să ia în considerare extinderea mandatului ENISA pentru a consolida conștientizarea amenințării atacurilor cibernetice și de reacție la nivelul Uniunii. Poate că rolul ENISA ar putea fi extins pentru a-și asuma o mai mare responsabilitate directă pentru programe de educare și de sensibilizare a publicului referitoare la securitatea cibernetică, care să vizeze în special cetățenii și IMM-urile.

4.5

Centrul european de combatere a criminalității informatice (EC3) a fost înființat în cadrul Europol în 2013, pentru a crește capacitatea Europei de a combate infracționalitatea informatică. EC3 acționează ca un centru de colectare a informațiilor de natură criminală în Europa și sprijină statele membre în operațiunile și investigațiile atacurilor informatice. Cu toate acestea, în primul său raport anual, EC3 atrage atenția asupra faptului că resursele actuale alocate limitează deja evoluția anchetelor și că EC3 nu va putea respecta nivelul principalelor anchete în curs.

4.6

UE ar trebui să solicite organizațiilor europene de standardizare – CEN, CENELEC și ETSI – să dezvolte standarde minime de securitate informatică pentru orice software sau hardware TIC sau servicii bazate pe internet care se vând în UE. Aceste standarde ar trebui actualizate în permanență pentru a ține pasul cu noile amenințări.

4.7

Este necesară adoptarea unei legislații pentru a impune obligaţia de notificare a incidentelor grave de securitate cibernetică la nivelul tuturor întreprinderilor și organizațiilor, nu doar pentru furnizorii de infrastructuri critice. Aceasta ar contribui la sporirea reacțiilor de atenuare la amenințările iminente, precum și a nivelului de cunoaștere și de înțelegere a atacurilor informatice comise, ajutând astfel autoritățile, specialiștii din domeniul securității cibernetice, întreprinderile și cetățenii să îmbunătățească securitatea informatică și să combată amenințările. Pentru a încuraja schimbul de informații, legislația ar trebui să prevadă că întreprinderile și organizațiile care oferă informații cu privire la atacuri își păstrează anonimatul. De asemenea, ar trebui să se aibă în vedere garantarea protecției răspunderii, acolo unde este cazul.

4.8

În pofida inițiativelor întreprinse de UE, statele membre au niveluri foarte diferite de capacitate și de pregătire, ceea ce duce la fragmentarea răspunsurilor la atacurile cibernetice în întreaga UE. Ca urmare a faptului că rețelele și sistemele sunt interconectate, statele membre care au avut o abordare foarte slabă a securității cibernetice slăbesc capacitatea generală a UE de a face față atacurilor cibernetice. Sunt necesare acțiuni pentru a aduce toate statele membre la un nivel acceptabil de securitate informatică. Este nevoie de atenţie specială pentru a garanta că fiecare stat membru dispune de un centru de răspuns la incidente de securitate cibernetică (CERT) deplin funcțional.

4.9

Așa cum a recomandat în avizele sale anterioare (7), pentru ca UE să îmbunătățească protecția împotriva atacurilor informatice, Comitetul consideră că măsurile voluntare nu funcționează și că trebuie să existe obligații ferme de reglementare impuse statelor membre pentru a asigura armonizarea, guvernanța și punerea în aplicare a securității cibernetice în Europa.

4.10

În rezumat, pentru a se plasa într-o poziţie care să permită furnizarea unui nivel real şi actual de protecție pentru cetățeni și întreprinderi faţă de atacurile cibernetice, politica de securitate informatică a UE ar trebui să se concentreze asupra următoarelor acțiuni:

preluarea de către UE a rolului de lider puternic, punând în aplicare politicile, legislația și instituțiile care să susțină un nivel ridicat de securitate cibernetică în întreaga Uniune;

politici de securitate informatică care să sporească securitatea individuală și colectivă, păstrând în același timp drepturile cetățenilor la viață privată și alte valori și libertăți fundamentale.

un nivel înalt de sensibilizare în rândul tuturor cetățenilor cu privire la riscurile legate de utilizarea internetului și încurajarea unei abordări proactive a dispozitivelor digitale, protejarea identității și a vieții private, precum și a tranzacțiilor online;

o guvernanță cuprinzătoare din partea tuturor statelor membre, pentru a se asigura că infrastructurile informaţionale critice sunt sigure și flexibile;

măsuri informate și responsabile din partea tuturor întreprinderilor, pentru a garanta că sistemele informatice ale acestor țări sunt sigure și flexibile şi pentru a proteja activitățile lor și interesele clienților lor;

o abordare proactivă din partea furnizorilor de servicii de internet pentru a-i proteja pe clienții lor de atacuri cibernetice;

o abordare bazată pe parteneriat a securității cibernetice la nivelul UE între guverne, sectorul privat și cetățeni, atât la nivel strategic, cât și la nivel operațional;

o abordare bazată pe concept pentru a integra securitatea cibernetică deja din faza de elaborare a tehnologiilor și serviciilor de internet;

niveluri adecvate de investiții în cunoștințe în domeniul securității cibernetice și dezvoltarea competențelor, pentru a dispune de o forță de muncă puternică în domeniul securității cibernetice;

standarde de securitate cibernetică adecvată și investiții suficiente în cercetare, dezvoltare și inovare, pentru a sprijini dezvoltarea unei industrii puternice în domeniul securității informatice, pentru soluții la nivel mondial;

un angajament internațional activ cu țări din afara UE, în vederea dezvoltării unei politici globale coordonate ca răspuns la amenințările crescânde la adresa securității cibernetice.

Bruxelles, 10 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  JO C 24, 28.1.2012, p. 40; JO C 76, 14.3.2013, p. 59.

(2)  JO C 97, 28.4.2007, p. 21;

JO C 175, 28.7.2009, p. 92;

JO C 255, 22.9.2010, p. 98;

JO C 54, 19.2.2011, p. 58;

JO C 107, 6.4.2011, p. 58;

JO C 229, 31.7.2012, p. 90;

JO C 218, 23.7.2011, p. 13 0;

JO C 24, 28.1.2012, p. 40;

JO C 229, 31.7.2012, p . 1;

JO C 351, 15.11.2012, p . 73;

JO C 76, 14.3.2013, p. 59;

JO C 271, 19.9.2013, p . 127;

JO C 271, 19.9.2013, p. 133.

(3)  JO C 24, 28.1.2012, p. 40; JO C 76, 14.3.2013, p. 59.

(4)  JOIN/2013/01 final.

(5)  JO L 218, 14.8.2013, p. 8–14.

(6)  JO C 271, 19.9.2013, p. 133.

(7)  JO C 255, 22.9.2010, p. 98; JO C 218, 23.7.2011, p. 130; JO C 271, 19.9.2013, p. 133.


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/39


Avizul Comitetului Economic şi Social European privind îmbunătățirea transparenței și a caracterului incluziv al procesului de aderare la Uniunea Europeană

(aviz din proprie inițiativă)

(2014/C 451/06)

Raportor:

dna Marina ŠKRABALO

La sesiunea plenară din 22 ianuarie 2014, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Îmbunătățirea transparenței și a caracterului incluziv al procesului de aderare la Uniunea Europeană.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 12 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 10 iulie 2014), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 132 de voturi pentru și 2 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Politica de extindere a UE, deși poate nu cea mai populară politică a Uniunii, se numără cu siguranță printre cele mai reușite proiecte politice ale UE. În ultimii ani s-au înregistrat o serie de îmbunătățiri sub aspectul transparenţei și caracterului incluziv al procesului de aderare, lucru care s-a făcut simțit în cazul Serbiei şi Muntenegrului. Deplasarea strategică a instituțiilor UE către principiile fundamentale, adică statul de drept și guvernanţa economică, oferă șansa consolidării democraţiei participative în cadrul politicii de extindere în ansamblul ei, mai degrabă decât în paralel cu aceasta.

1.2

Cu toate acestea, se profilează o serie de provocări. Se simte nevoia unei mai mari coerențe, pentru a garanta că atât instituţiile UE, cât și guvernele vizate vor adopta o abordare transparentă și favorabilă incluziunii pe parcursul întregului proces de aderare, în cazul tuturor domeniilor politice și în toate țările candidate și potențial candidate. Se impune o integrare politică mai profundă în ceea ce privește (1) negocierile actuale, (2) stimularea dezvoltării societăţii civile și a dialogului social și (3) consolidarea capacităţii instituţionale, toate aceste aspecte trebuind să se regăsească într-o măsură mai mare în finanțarea asistenţei pentru preaderare.

1.3

CESE recomandă Comisiei Europene, Consiliului Uniunii Europene și Parlamentului European:

să își sporească semnificativ asistenţa financiară destinată întăririi capacităţilor instituționale și creșterii gradului de angajare a cetățenilor în procesul de aderare, precum și măririi nivelului de profesionalism și independenţă a mass-mediei;

să încurajeze intensificarea dialogului social, precum și a celui civil în țările candidate sau potențial candidate și să îl asocieze mai strâns cu procesul de aderare;

să depună mai multe eforturi în privința prezentării avantajelor și provocărilor politicii de extindere cetățenilor UE, în cooperare cu organizaţiile societăţii civile;

să facă publice și să difuzeze pe site-urile internet ale delegaţiilor UE toate documentele esențiale legate de negocierile în vederea aderării, ca de exemplu rapoartele de țară, traducerea acquis-ului UE și criteriile de referință pentru deschiderea și închiderea capitolelor de negociere;

să oblige țările implicate în procesul de aderare să adopte și să aplice o legislație ce reglementează accesul publicului la informații și consultările publice și să garanteze că aceste aspecte fac parte integrantă din procesul de monitorizare a progreselor înregistrate;

să aplice Orientările 2014-2020 ale DG Extindere privind sprijinul UE pentru societatea civilă din țările implicate în procesul de aderare  (1) cu aceeași strictețe în toate țările respective și să revizuiască orientările respective astfel încât acestea să abordeze mai detaliat provocările specifice cu care partenerii sociali se confruntă în contextul dialogului social;

să urmărească aplicarea în totalitate a Orientărilor 2014-2020 ale DG Extindere privind sprijinul UE pentru libertatea și integritatea mass-mediei din țările implicate în procesul de aderare  (2).

1.4

CESE recomandă guvernelor din țările implicate în negocieri:

să adopte și să publice o politică scrisă privind accesul la informațiile legate de negocieri și difuzarea acestora, care să asigure:

transparența și disponibilitatea publică a datelor privind structura, procedurile și calendarele de negociere;

aducerea la cunoștința parlamentarilor a pozițiilor naționale de negociere și furnizarea către public măcar a unor sinteze ale acestora;

să invite reprezentanţi ai societății civile, inclusiv partenerii sociali, să ia parte la activitățile tuturor grupurilor de experți și grupurilor de lucru care se ocupă de capitolele de negociere, precum și la reuniunile principalei echipe de negociere atunci când sunt afectați de aspecte legate de aderare;

să își definească prioritățile naționale înainte de începerea procesului de negociere, pentru permite echipei principale de negociere să apere mai bine sectoarele prioritare și să obțină rezultate mai bune în final;

să efectueze regulat evaluări ale impactului reglementărilor, în contextul pregătirii pozițiilor naționale de negociere și al armonizării legislației, în vederea identificării riscurilor legate de ajustare, și să implice actorii nestatali, inclusiv mediul de afaceri, sindicatele și reprezentanții grupurilor sociale interesate în desfășurarea evaluărilor de impact;

să implice mai mult partenerii sociali și asociațiile de întreprinderi în reformele guvernanţei economice și ale pieței muncii, precum și în calcularea costurilor sociale și economice ale armonizării, asigurând astfel luarea în considerare a preocupărilor legate de coeziunea socială și de competitivitate;

să implice consiliile economice şi sociale în programarea asistenţei pentru preaderare care vizează satisfacerea necesităților partenerilor sociali;

să includă partenerii sociali și alte părţi interesate relevante, precum asociațiile patronale, printre beneficiarii asistenței tehnice și ai sistemelor de finanțare aflate la dispoziția societății civile;

să încredințeze parlamentelor naţionale un rol proactiv de deliberare și supraveghere în procesul de aderare, care să fie îndeplinit în mod oportun și strategic;

să se abțină de la a face numiri directe în cadrul comitetelor consultative mixte (CCM), utilizând în schimb proceduri transparente și favorabile incluziunii și implicând consiliile economice şi sociale și organismele consultative naționale ale societății civile în selecţia candidaților.

1.5

Recomandări adresate CESE:

comitetele consultative mixte ar trebui să încerce să se plaseze în negocieri pe „poziții de nișă” neocupate de alte organisme și să se concentreze pe un număr restrâns de domenii, în special pe cele patru teme generale ale actualei strategii de extindere – statul de drept, guvernanţa economică, consolidarea instituțiilor democratice și a drepturilor fundamentale, precum și intensificarea dialogului social și a celui civil;

CCM-urile ar trebui să își exploateze la maximum legăturile cu actorii de la nivel național și de la alte niveluri prin audieri publice, consultări online și cooperarea cu consilierii TACSO (3), precum și prin lansarea de proiecte de monitorizare a principalelor politici;

ar trebui îmbunătățit schimbul de informații între CCM-uri și organele Comisiei, Consiliului şi Parlamentului European responsabile cu extinderea, în vederea facilitării comunicării între instituţiile UE și actorii societăţii civile din țările candidate și potențial candidate;

Comitetul ar trebui să adopte urgent măsuri care să promoveze și să faciliteze un mai bun echilibru de gen în cadrul CCM–urilor.

2.   Principalele aspecte și schimbări în politica de extindere a UE înregistrate în ultimii cinci ani

2.1

Deși unele dintre efectele sale societale și politice pe terme lung pot fi puse în discuție, politica de extindere a UE a fost fără îndoială esențială pentru accelerarea evoluției structurilor naţionale de guvernanţă către economia de piață și democrație, precum și pentru promovarea cooperării regionale în Balcanii de Vest după încetarea războiului din această regiune. În ceea ce priveşte sfera negocierilor de aderare la UE, perioadele de tranziție pentru implementarea legislației UE, precum și costurile financiare aferente, atât din perspectiva UE, cât și din cea a țărilor candidate vizate, sunt chestiuni esențiale. În condițiile în care deschiderea și închiderea fiecărui capitol de negociere se face printr-un vot unanim al Consiliului, ritmul și calendarul negocierilor se pot dovedi foarte imprevizibile, dacă se ține seama de eventualul impact al politicii naționale într-un stat membru sau în mai multe.

2.2

UE s-a arătat dispusă să îmbunătățească și să adapteze procesul de negociere în funcție de evoluția circumstanţelor politice. Este important de reținut că actuala metodologie de negociere a evoluat considerabil de-a lungul anilor, pe baza abordării „învățarea prin practică”.

2.3

După cum s-a menționat în Comunicarea Comisiei „Strategia de extindere și principalele provocări pentru perioada 2013-2014” (4), „un învățământ-cheie desprins din trecut este importanța abordării cu prioritate a elementelor fundamentale”, începând cu statul de drept, care „este acum în centrul procesului de extindere”. Aceasta reprezintă o reorientare semnificativă, de la ajustările politice punctuale la problema globală a guvernanţei democratice, văzută în fine ca o condiție prealabilă a unei alinieri politice efective și durabile la acquis-ul UE. Prin urmare, pe perioada actualelor negocieri de aderare (cu Muntenegru, Serbia și Turcia), Comisia intenționează să mențină deschise până la final capitolele 23 (Sistemul judiciar și drepturile fundamentale) și 24 (Justiție, libertate și securitate), ritmul negocierilor urmând să depindă de progresele înregistrate la aceste două capitole cruciale.

2.4

Pe de o parte, schimbările survenite în metodologia de negociere din cadrul procesului de aderare sunt revelatoare în privința flexibilității UE și a preocupării sale sincere față de eficiența negocierilor. Acordarea unei atenții sporite aderării „pe baza dovezilor” a consolidat poziția actorilor nestatali, ale căror informații din surse independente au o mare valoare pentru evaluările periodice care figurează în rapoartele de țară elaborate de Comisie. Pe de altă parte, dacă nu vor exista proceduri clare privind culegerea datelor și angajamentul actorilor implicați, schimbările operate ar putea fi percepute ca reflectând în principal nevoia selectivă a Comisiei de a dispune de probe și ignorând sarcinile administrative impuse țărilor aflate în negocieri.

2.5

Cadrul de negociere cu Serbia (5) este primul de acest tip care menționează explicit principiile transparenței și deschiderii. El precizează că: „Pentru a consolida încrederea publică în procesul de extindere, deciziile vor fi luate cât de deschis va fi cu putință pentru a garanta o mai mare transparență. Consultările și deliberările interne vor fi protejate în măsura în care acest lucru va fi necesar pentru a garanta procesul decizional, în conformitate cu legislația UE referitoare la accesul public la documente în toate domeniile activităților UE.” Acestea sunt învățăminte prețioase, trase în urma experienței cu Croația, unde s-a înregistrat cea mai slabă participare la vot dintre toate referendumurile privind aderarea la UE (doar 43 %), și reprezintă un progres sub aspectul formalizării unei serii de practici îmbunătățite utilizate în cazul Muntenegrului.

2.6

Concentrarea mai puternică a UE pe guvernanţa economică are în vedere introducerea unor strategii naţionale de reformă economică și unor planuri de acțiune în domeniul gestionării finanțelor publice, în speranța că informarea și supravegherea macroeconomică la momentul oportun vor putea contribui la prevenirea unei situații de prelungire a recesiunii economice și a situației de deficit excesiv, așa cum s-a întâmplat în Croația imediat după aderarea la UE. Așadar, se prevede ca țările candidate și potențial candidate să fie supuse unor verificări comparabile cu cele care au loc cu statele membre ale UE în contextul semestrului european. Este esențial să se asigure pregătirea din timp a sectorului întreprinderilor, pentru a le ajuta pe acestea să devină mai competitive și să facă față provocărilor de pe piața unică a UE, implicarea partenerilor sociali având și ea un rol esențial în evaluarea și acceptarea dimensiunii sociale a reformelor economice.

2.7

Conform Orientărilor 2014-2020 ale DG Extindere privind sprijinul UE pentru libertatea și integritatea mass-mediei din țările implicate în procesul de aderare  (6), existența unei societăţi civile dinamice este esențială pentru promovarea pluralismului și a democraţiei participative. Pin urmare, sprijinul UE față de societatea civilă ar trebui să urmărească: (1) crearea unui mediu propice activităților societății civile și (2) consolidarea capacităţii organizaţiilor societăţii civile de a acționa ca actori independenți, eficienți și responsabili. Orientările se vor dovedi un instrument util pentru integrarea societății civile, cu condiția ca punerea lor în aplicare să se ridice la înălțimea ambițiilor.

2.8

Până acum, politica de extindere nu s-a achitat pe deplin de obligația informării cetățenilor UE cu privire la importanța sa esențială pentru securitatea şi prosperitatea întregului continent, acest lucru putând contribui la calmarea temerilor pe care perspectiva unei noi extinderi le poate genera odată cu alte forme de xenofobie, mai ales într-o perioadă de criză economică. Pe măsură ce amintirea războiului din Balcani se șterge, actuala criză din Ucraina poate acționa ca un memento al faptului că lipsa păcii și a democrației ne poate afecta pe toți.

3.   Accesul publicului la documentele de negociere

3.1

Chiar dacă procesul de aderare nu prevede stabilirea de condiții în materie de transparență și incluziune, așteptările cetățenilor în domeniu sunt din ce în ce mai mari în țările care își negociază aderarea la UE. În cazul Croației au lipsit informațiile privind procedurile tehnice de negociere. Deși a fost adoptat un protocol privind coordonarea politicii interne privind pozițiile de negociere cu UE, documentul nu a fost niciodată publicat în jurnalul oficial. Toate documentele elaborate de guvernul croat în contextul negocierilor cu UE, altele decât proiectele legislative, au fost discutate și adoptate în ședințe de guvern desfășurate cu ușile închise. Aceasta a însemnat că publicul nici măcar nu a putut solicita să consulte documentele neclasificate, deoarece nu a existat nicio informație oficială cu privire la existența lor. A fost nevoie de câțiva ani de presiune din partea societății civile pentru ca guvernul să înceapă să publice informații elementare despre documentele discutate în timpul ședințelor.

3.2

Sub aspectul controlului parlamentar, nicio țară nu a dat dovadă de practici mai bune decât Slovenia, al cărei parlament naţional a avut drept de veto asupra pozițiilor de negociere (7), acestea din urmă fiind prezentate și cetățenilor. Deși guvernul croat a acționat cu succes în calitate de gardian al consensului politic pe parcursul celor șase ani de negocieri dificile cu UE, el nu a reușit să exploateze amplul angajament al parlamentarilor, experților și publicului larg în dezbaterile politice. Accesul la pozițiile de negociere ale guvernului și la rapoarte a fost restrâns la funcţionarii guvernamentali și la un număr limitat de membri ai comitetului național de monitorizare a negocierilor de aderare, ceea ce a însemnat practic excluderea marii majorități a membrilor parlamentului și cu atât mai mult a marelui public. Acest scenariu nu trebuie să se repete în viitoarele runde de negociere.

3.3

Informarea la momentul oportun a actorilor nestatali și a mass-mediei și monitorizarea independentă a procesului de negociere au fost împiedicate și de faptul că documentele elaborate de Comisia Europeană şi de Consiliu, precum pozițiile comune ale UE, nu erau proprietatea Republicii Croația. Drept urmare, guvernul acestei țări a afirmat că nu era îndrituit să le facă publice. În acelaşi timp, nici instituțiile UE nu au publicat documentele din proprie inițiativă (8).

3.4

În cazul Muntenegrului s-a înregistrat o îmbunătățire evidentă sub aspectul publicării documentelor de negociere. Comisia a publicat pe site-ul său toate rapoartele de țară, care pot servi drept instrumente utile de evaluare, de către toate părţile interesate, a gradului de nealiniere a legislaţiei naţionale la acquis. În plus, Consiliul a anticipat în mod proactiv așteptările, publicând pozițiile comune ale UE pentru capitolele 23 și 24, având în vedere importanța reformelor implicate și interesul manifestat de public față de acestea. Rămâne de văzut dacă această bună practică se va concretiza într-o politică ce ar urma să se aplice în cazul Serbiei și Turciei, ori pentru capitolele deja deschise. De asemenea, nu există niciun motiv oficial pentru care Consiliul să nu poată face publice toate criteriile de referință de deschidere a unui capitol, odată ce acestea au fost aprobate în unanimitate. Accesul în timp util la astfel de documente esențiale în negocieri are o importanță crucială pentru furnizarea de informații și contribuții de către societatea civilă, prezentarea corectă în mass-media și monitorizarea independentă a îndeplinirii obligațiilor guvernamentale.

3.5

Profitând de învăţămintele trase la finalul ultimelor valuri de extindere, Comisia a devenit mai conștientă de rolul crucial al mass-mediei independente și profesioniste, fapt evidențiat de organizarea, în 2011 și 2013, a două conferințe sub titlul Speak-up, precum și de adoptarea Orientărilor 2014-2020 privind sprijinul UE pentru libertatea și integritatea mass-mediei din țările implicate în procesul de aderare, care pot servi și drept bază pentru alocarea finanțării. O provocare încă prezentă constă însă în identificarea modului în care mass-media poate menține contactul cu publicul din UE, care trebuie și el informat cu privire la sensul și dinamica politicii de extindere.

4.   Rolul societății civile în procesul de aderare la UE

4.1

Angajarea societății civile în procesul de aderare se face prin (1) implicarea ei directă în negocierile efective (adică în evaluare, pregătirea pozițiilor naționale și supravegherea evoluțiilor), (2) dialogul social și civil în materie de formulare a politicilor și armonizare legislativă cu acquis-ul, (3) participarea la programarea fondurilor de preaderare și (4) monitorizarea independentă a progreselor și efectelor sociale ale proceselor de reformă. Îndeplinirea acestor sarcini presupune un sprijin financiar adecvat, prin intermediul guvernului naţional și al fondurilor de preaderare ale UE.

4.2

Experții societății civile au reprezentat un procent ridicat în cadrul grupurilor de lucru ale Croației și Muntenegrului care au lucrat la pregătirea pozițiilor de negociere (peste o treime din numărul total de membri). În ambele cazuri au fost lansate cereri deschise de candidaturi, iar întreaga componență a grupurilor de lucru a fost făcută publică. Însă, în cazul Croației, amploarea participării a depins în special de stilul de conducere din fiecare grup. În mai multe rânduri, membrii societății civile nu au avut acces la proiectul pozițiilor de negociere care trebuiau prezentate. Prin urmare, contribuția societății civile s-a limitat în principal la faza inițială de examinare, având un impact redus asupra conceperii strategiei de negociere și asupra evaluărilor timpurii privind costurile și beneficiile socioeconomice.

4.3

Instituțiile UE au pus la punct mai multe canale de consultare a societății civile, în scopul culegerii de dovezi privind evoluția reformelor legate de aderare: corespondență online, consultări anuale ale societății civile la Bruxelles, întâlniri în țările vizate, informări și evenimente publice cu ocazia vizitelor efectuate de reprezentanți ai UE. De asemenea, Comisia s-a arătat receptivă față de elaborarea de către organizaţiile societăţii civile a unor rapoarte independente de monitorizare. Însă Comisia a mai recunoscut și că a avut o atitudine mult mai proactivă față de ONG-uri decât față de sindicate și de asociațiile de întreprinderi. Acest lucru este reflectat atât de nivelurile la care au avut loc contactele, dar și de sfera de aplicare și obiectivele mecanismelor de finanțare pentru preaderare destinate consolidării capacităților și monitorizării politicilor.

4.4

O privire retrospectivă asupra procesul de aderare al Croației arată că nu s-a profitat de acest prilej pentru a se consolida dialogul social național, lucru care ar fi putut contribui la crearea unor condiții mai favorabile și mai durabile pentru apartenența acestei țări la UE, așa cum s-a întâmplat în Bulgaria. Consiliile economice şi sociale naționale nu au fost utilizate suficient pentru organizarea de dezbateri pe teme legate de costurile de ajustare socioeconomice sau de măsurile de sprijin, ori pentru programarea asistenței pentru preaderare. Procentul fondurilor de preaderare destinat consolidării structurilor dialogului social și capacităţilor organizaționale ale partenerilor sociali a fost foarte mic. Ar trebui ca structura capilară a asociațiilor de întreprinderi și a sindicatelor să fie utilizată din ce în ce mai frecvent ca platformă de dezbatere privind costurile şi beneficiile aderării, precum și în vederea pregătirii din timp a economiei.

4.5

În ceea ce priveşte elaborarea politicilor, în Croaţia, ca o confirmare a tendințelor negative observate cu ocazia valurilor precedente de extindere, peste 80 % din legislația de transpunere a acquis-ului a urmat un parcurs accelerat, adesea în absența oricărei consultări publice și cu minime evaluări ale impactului reglementărilor, ceea ce a afectat calitatea și transparența elaborării actelor normative (9). Dimpotrivă, s-a putut constata cu satisfacție că programarea Instrumentului de asistență pentru preaderare s-a făcut în mod participativ, mai ales în ce privește componenta societăţii civile, fiind coordonată de Consiliul pentru dezvoltarea societății civile, cu asistență tehnică din partea Biroului guvernamental pentru societatea civilă. Aceasta a dus la crearea unor sisteme de subvenții foarte utile, care au sprijinit monitorizarea independentă a politicii în mai multe domenii principale de reformă. și a permis implicarea considerabilă a partenerilor sociali în procesul de alocare a fondurilor destinate consolidării competențelor de dialog social. Incoerențele dintre cele două procese menționate mai sus ar trebui evitate, iar abordarea participativă în cadrul procedurilor decizionale ar trebui să ocupe o poziție dominantă în cadrul viitoarelor procese de aderare.

5.   Rolul CESE în facilitarea implicării societății civile în procesul de aderare

5.1

În calitatea sa de susținător convins al politicii de extindere, CESE a instituit comitete consultative mixte (CCM) care aduc laolaltă organizaţiile societăţii civile în vederea formulării de recomandări către autoritățile politice naționale și europene și a promovării, în țările candidate și potențial candidate, a dezbaterilor publice pe tema integrării în UE. Aceste structuri au permis desfășurarea de discuții informate pe tema negocierilor, din perspective multiple, și au permis identificarea consecințelor preluării acquis-ului UE pentru diverse componente ale societății, susținând implicarea societății civile în proces. Alături de CCM–uri, Forumul societății civile din Balcanii de Vest servește drept platformă regională de comunicare cu autoritățile politice și oferă ocazia conectării în rețea a organizaţiilor societăţii civile din regiunea respectivă, analizând în același timp problemele majore cu care se confruntă societatea civilă.

5.2

Lista următoare cuprinde câteva dintre provocările cu care se confruntă CCM-urile în activitatea lor:

guvernele tind să exercite o influență excesivă în numirea membrilor CCM;

s-au produs sincope în activitatea și raporturile din cadrul CCM, din cauza înlocuirii frecvente a membrilor CESE care au făcut parte din CCM-uri; însă este posibil și ca rotația prea redusă a membrilor din țările partenere să fi împiedicat contactarea altor organizații;

CCM-urile au o capacitate limitată de a stabili contacte cu o gamă mai extinsă de organizaţii locale ale societăţii civile, mai ales cu acelea care activează în afara capitalei și a centrelor urbane;

CCM-urile au tendința de a-i prefera pe membrii CESE de sex masculin, cota medie a acestora fiind în prezent de 78 %. Aceasta reprezintă un dezechilibru serios în materie de gen, CESE fiind îndemnat stăruitor să conceapă și să aplice măsuri care să remedieze această situație nesatisfăcătoare.

5.3

Creșterea nivelului de conştientizare în privința rolului societății civile și includerea partenerilor sociali în procesul de aderare au constituit pentru CESE atât o misiune, cât și o provocare. Într-o serie de țări, guvernele au păstrat o atitudine negativă față de societatea civilă, motiv pentru care recomandările CCM-urilor au avut un ecou restrâns. Cu toate acestea, CCM-urile au creat oportunități privind schimburile directe dintre societatea civilă și funcționarii și politicienii UE și ai țărilor respective, în ciuda faptului că ele au influențat prea puțină politicile guvernamentale. Având în vedere aceste lucruri, este limpede că CCM-urile vor avea foarte multe de câștigat de pe urma unei susțineri mai ferme din partea Comisiei, Consiliului şi Parlamentului European și a unei cooperări mai strânse cu aceste instituții și vor face astfel încât principalele preocupări cu privire la consecințele naționale ale aderării, formulate în urma dialogului civil și social din țările vizate, să se facă auzite în toate forurile de decizie relevante.

Bruxelles, 10 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/civil_society/doc_guidelines_cs_support.pdf

(2)  http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/press_corner/elarg-guidelines-for-media-freedom-and-integrity_210214.pdf

(3)  TACSO este un proiect de asistență tehnică pentru dezvoltarea societății civile din țările implicate în procesul de aderare, finanțat de UE http://www.tacso.org/

(4)  COM(2013) 700 final.

(5)  http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&t=PDF&gc=true&sc=false&f=AD%201%202014%20INIT

(6)  A se vedea nota de subsol 2.

(7)  http://www.ijf.hr/eng/EU4/marsic.pdf

(8)  În practică, Consiliul a permis, la cerere, accesul la documentele de negociere, după eliminarea din acestea a informațiilor sensibile, referitoare în special la pozițiile și documentele statelor membre, prevalându-se de faptul că acestea presupun consultări interguvernamentale și țin de relaţiile internaţionale, conform articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 din 30 mai 2001. Politica de clasificare a documentelor aplicată de Consiliu limitează și accesul la informațiile privind aderarea din Parlamentul European, unde există săli speciale rezervate depozitării și consultării documentelor clasificate.

(9)  SIGMA (Sprijin pentru îmbunătățirea guvernanței și a gestionării) – Raport de evaluare privind Croația, mai 2011.


III Acte pregătitoare

COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

500-a sesiune plenară a CESE din 9 și 10 iulie 2014

16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/45


Avizul Comitetului Economic şi Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile structurale de ameliorare a rezilienței instituțiilor de credit din Uniunea Europeană

[COM(2014) 43 final – 2014/0020 (COD)]

(2014/C 451/07)

Raportor:

dl Edgardo Maria IOZIA

La 25 februarie 2014 și la 27 martie 2014, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Parlamentul European și, respectiv, Consiliul au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile structurale de ameliorare a rezilienței instituțiilor de credit din Uniunea Europeană

COM(2014) 43 final – 2014/0020 (COD).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 23 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 şi 10 iulie 2014 (şedinţa din 9 iulie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 97 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 3 abţineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) își exprimă sprijinul deplin pentru reforma structurală a sistemului bancar, considerând-o reforma-cheie în raport cu numeroasele măsuri legislative luate ca urmare a crizei financiare. CESE subliniază că, prin această reformă, se lansează în premieră o reglementare aprofundată a nucleului sistemului bancar, finalizând uniunea bancară. În plus, acest lucru poate aduce o contribuție importantă la restabilirea încrederii în rândul întreprinderilor și a publicului, și, urmărind să se asigure o finanțare adecvată pentru economie, la o consolidare a sistemului bancar european și la reducerea riscului de contaminare.

1.2

CESE este convins de necesitatea absolută a acestui regulament, care va redefini gestionarea unei game complexe de servicii bancare și financiare. Este evident pentru Comitet că propunerea de regulament nu va fi suficientă pentru a evita o nouă criză. Acest lucru necesită o schimbare majoră a culturii financiare și transpunerea în practică a principiilor etice în activitatea cotidiană a întregului sector financiar. Toate părțile interesate ar trebui să fie implicate în construirea unui nou sistem financiar și economic, cu scopul de a crea un sector financiar durabil și rezistent, și ar trebui găsit un echilibru optim între interesele tuturor părților implicate. În acest scop, CESE sprijină și încurajează un acord major de relansare a economiei și de recâștigare a încrederii în instituţiile financiare, cerând Comisiei să promoveze un pact social european pentru un sistem financiar durabil. Angajații, managementul, acționarii, investitorii, familiile, IMM-urile, sectoarele industriale și clienții comerciali ar trebui să ajungă la un acord stabil și echitabil pentru a crea un sector al serviciilor financiare orientat către dezvoltarea prosperității, sprijinirea economiei reale, a creșterii economice și a creării de locuri de muncă de calitate, care să respecte mediul și să evite consecințele sociale negative și nedorite.

1.3

CESE subliniază necesitatea de a se garanta uniformitatea criteriilor de evaluare a autorităților naționale și recomandă ca reglementarea să se aplice în mod omogen la nivel european și, în măsura posibilului, să se coreleze cu autorităţile naţionale ale țărilor terțe.

1.4

CESE îşi exprimă îndoielile cu privire la coexistența diverselor reglementări naționale alături de cele europene. Într-adevăr, CESE consideră că o astfel de arhitectură s-ar putea să nu garanteze uniformitatea punerii în aplicare a noilor reguli. Comitetul salută faptul că această derogare a fost gândită doar pentru legislația în vigoare la data adoptării propunerii de regulament, cu condiția să fie garantată corelarea totală cu regulamentul de față.

1.5

CESE consideră că regulamentul propus de Comisie este un răspuns valabil și eficient prin care pot fi separate activitățile bancare comerciale de activitățile de investiții. Într-adevăr, în raport cu metodele prevăzute de diverse țări, soluția aleasă se bazează pe un proces dialectic și de evaluare care face posibilă evitarea contradicției cu modelul de bancă universală, menținându-l, acționând doar asupra riscurilor excesive asociate cu acest model.

1.6

CESE subliniază că impactul propunerii legislative asupra locurilor de muncă nu a fost luat în considerare în mod adecvat. Sute de mii de locuri de muncă ar putea fi pierdute ca urmare a introducerii ansamblului de reglementări privind serviciile financiare; este inacceptabil că nu au fost prevăzute măsuri de reducere a impactului social direct și indirect cauzat. Prezentul regulament ar putea avea un impact direct limitat, dar efectele posibile asupra activelor întreprinderilor s-ar putea repercuta asupra întregului sistem financiar. Pe de altă parte, ar trebui recunoscut că reducerea riscului pe care îl reprezintă băncile la unul relativ neînsemnat ar putea aduce beneficii întregii economii reale, cu avantaje neîndoielnice pentru ocuparea forţei de muncă în general.

1.7

Există temeri serioase că aceste costuri vor fi suportate de lucrători. Deși Comisia a ținut seama de acest aspect în evaluarea sa de impact, nu i-a acordat multă atenție și în reformă. Este adevărat că sectoarele de activitate avute în vedere de reformă sunt cele cu utilizare mai puțin intensivă a forței de muncă, dar efectele indirecte ale reformei vor genera politici de reducere a costurilor, care se pot concretiza prin noi pierderi de locuri de muncă, așa cum au avertizat unele instituții bancare importante.

1.8

Forțele care intră în joc sunt numeroase (grupuri de presiune financiară, mari state membre, consumatori și investitori, gospodării, întreprinderi mari și mici, asociații etc.), iar interesele sunt divergente. Învățămintele trase într-o vreme în care prevalau logicile impuse de sistemul financiar ar trebui să fie clare de acum înainte: cel care trebuie să prevaleze este interesul public. Ca atare, Comitetul recomandă schimbarea paradigmei și plasarea interesului comun în centrul preocupărilor, într-un mod care să echilibreze interesele tuturor părților interesate, pentru că este convins că doar în acest mod reforma va funcționa eficient.

1.9

CESE este convins că un sistem financiar sustenabil presupune răbdare din partea actorilor financiari, care renunță să caute profitul pe termen scurt indiferent de costuri, acordând prioritate eficienței și stabilității pe termen lung. Acest regulament propune o modificare a modelului de afaceri.

1.10

În opinia CESE, Comisia ar trebui să acorde mai multă atenție investitorilor și lucrătorilor, de care reforma nu prea ține seama acum. Pe termen lung, durabilitatea sistemului este garantată de încrederea reînnoită, pe care o va crea un mediu mai sigur atât pentru investitori, cât și pentru lucrători, participanți activi la procesul de gestionare a riscurilor.

1.11

CESE consideră că este util și recomandabil ca reglementarea să fie aplicată în mod flexibil. „Biodiversitatea” (1) activităților bancare reprezintă, de fapt, o garanție pentru stabilitatea și eficiența sistemului. CESE dorește însă să precizeze că acest principiu nu trebuie confundat cu aplicarea arbitrară a regulilor.

1.12

CESE recomandă Comisiei să includă în evaluarea sa de impact o evaluare detaliată a interacțiunii dintre principalele propuneri ale actualului regulament și alte inițiative luate recent, precum Directiva privind cerințele de capital, DRRB și MUR etc., precum și o evaluare a riscurilor legate de migrație către băncile din sistemul paralel.

1.13

CESE recomandă o cooperare strânsă și coordonarea activităților de supraveghere între Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și autorităţile naţionale, care cunosc bine piețele și care vor juca un rol esențial în gestionarea noului sistem financiar european reformat.

2.   Propunerea de regulament

2.1

În opinia Comisiei, propunerea reprezintă o parte esențială a răspunsului Uniunii la problematica dilemei bancare TBTF („too big to fail”„prea mare pentru a fi lăsat să eșueze”), urmărind să evite ca în sistemul bancar al Uniunii să existe zone cu riscuri necontrolate și negestionate. Propunerea va frâna extinderea activităților pur speculative.

2.2

Propunerea de regulament are ca obiectiv prevenirea riscurilor sistemice, a tensiunilor financiare sau a falimentului entităților mari, complexe și interconectate din sistemul financiar, în special al instituțiilor de credit, și îndeplinirea următoarelor obiective:

(a)

reducerea asumării unor riscuri excesive în cadrul instituției de credit;

(b)

eliminarea conflictelor importante de interese între diferitele părți ale instituției de credit;

(c)

evitarea alocării neadecvate a resurselor și încurajarea acordării de împrumuturi către economia reală;

(d)

contribuția la asigurarea unor condiții de concurență nedenaturate pentru toate instituțiile de credit din cadrul pieței interne;

(e)

reducerea gradului de interconectare din cadrul sectorului financiar care conduce la riscuri sistemice;

(f)

facilitarea gestionării, monitorizării și supravegherii eficiente a instituției de credit;

(g)

facilitarea rezoluției ordonate și a redresării grupului.

Propunerea de regulament stabilește norme referitoare la:

(h)

interzicerea activităților de tranzacționare pe cont propriu;

(i)

separarea anumitor activități de tranzacționare.

2.3

Alte tipuri de servicii și produse financiare suplimentare (securitizare, obligațiuni corporative, produse derivate etc.) ar trebui să fie autorizate în continuare.

3.   Observații introductive

3.1

În opinia Comisiei, criza financiară a costat guvernele UE în jur de 1  600 de miliarde EUR (13 % din PIB-ul UE) sub formă de ajutoare de stat prin intermediul acțiunilor de salvare a sectorului financiar.

3.2

Concentrarea sectorului bancar este foarte ridicată: 14 grupuri bancare europene figurează pe lista instituțiilor financiare de importanță sistemică la nivel mondial (SIFI), iar 15 grupuri bancare dețin 43 % din totalul activităților de piață, ceea ce corespunde unui procent de 150 % din PIB-ul UE-27, primele 30 de grupuri deținând 65 % din aceste activități!

3.3

Criza financiară – apărută în SUA, dar propagată cu viteza fulgerului în sistemul european – are mai multe cauze, între care cele mai pregnante sunt asumarea unor riscuri excesive, utilizarea exagerată a efectului de pârghie, inadecvarea exigențelor în materie de capital și de lichidități și structura complexă a sistemului bancar în general.

3.3.1

În octombrie 2012, grupul Liikanen a făcut următoarea declarație: „este necesar să se solicite separarea juridică a anumitor activități financiare deosebit de riscante de activitățile băncilor care acceptă depozite în cadrul aceluiași grup bancar. Activitățile ce urmează a fi separate ar include activitățile de tranzacționare în cont propriu de valori mobiliare și instrumente derivate, și anumite alte activități strâns legate de valorile mobiliare și de piețele instrumentelor derivate” (2).

3.4

Prin această propunere, Comisia urmărește să reducă marjele de risc ale sistemului bancar și să pună sub control toate operațiunile cu potențial speculativ. Acest regulament trebuie examinat în corelare cu cel privind raportarea și transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare (3), care urmărește să reducă opacitatea așa-numitelor instituții financiare nebancare. Se cuvine reamintit că, la sfârșitul anului 2012, acestea gestionau 53  000 miliarde EUR, ceea ce înseamnă jumătate din totalul activităților sistemului bancar internațional, în principal în Europa (aproximativ 23  000 miliarde EUR) și în Statele Unite (19  300 miliarde EUR). Aceste cifre sunt impresionante dacă sunt comparate cu totalul PIB-ului UE-28, care nu depășea 13  071 miliarde EUR în 2013 (Eurostat).

3.5

În Rezoluția McCarthy a Parlamentului European (4) sunt menționate câteva principii fundamentale, arătându-se printre altele că: „principiul de bază al reformei bancare trebuie să fie acela de a asigura un sistem bancar sigur, stabil și eficient care să fie în slujba nevoilor economiei reale, ale clienților și ale consumatorilor; [...] reforma structurală trebuie să stimuleze creșterea economică prin susținerea furnizării de credite către economie, îndeosebi pentru IMM-uri și noi întreprinderi, să confere mai multă rezistență în fața potențialelor crize financiare, să restabilească încrederea în bănci și să elimine riscurile pentru finanțele publice; [...] un sistem bancar performant trebuie să aducă o schimbare a culturii bancare pentru a reduce complexitatea, a încuraja concurența, a limita intercorelarea între activitățile riscante și cele comerciale, a îmbunătăți guvernanța corporatistă, a crea un sistem de remunerare responsabil, a permite o redresare și o rezoluțiune eficace a băncilor, a întări capitalizarea băncilor și a furniza credite economiei reale”.

Noul sistem de supraveghere a piețelor internaționale a fost consolidat, monitorizarea devenind mai aprofundată și fiind dotată cu puteri mai mari decât în trecut, fiind mai puțin discreţionară și oferind mai multe garanții piețelor și utilizatorilor finali.

4.   Punctele-cheie ale audierii

4.1

CESE consideră că măsurile Comisiei urmează direcția bună, dar dorește să-i prezinte acesteia anumite puncte de vedere apărute din dezbaterea cu părțile interesate și în legătură cu care nu pare să se fi reflectat suficient. De aceea, CESE atrage atenția Comisiei asupra câtorva puncte-cheie din intervențiile diverselor părți interesate. Chiar dacă nu reflectă întru totul punctul de vedere al CESE, ele merită să fie făcute cunoscute întocmai.

4.2

În general, reforma supusă atenției a fost primită favorabil. Interzicerea activităților de tranzacționare pe cont propriu și separarea activităților tradiționale și de tranzacționare sunt percepute de cele mai multe ori ca instrumente prin care pot fi îngrădite speculațiile pe produse financiare și pot fi relansate împrumuturile bancare, acestea din urmă reprezentând principala sursă de finanțare a IMM-urilor, însă fiind puternic restrânse de politicile speculative de tranzacționare din ultimii ani.

4.3

Este important ca, în aplicarea reformei, să se țină seama de diversitatea modelelor economice, pentru ca băncile locale să rămână în continuare în serviciul economiilor locale.

4.4

Modelul economic al băncilor populare și cooperative merită o atenție specială. Se consideră că reforma nu a fost adaptată și nu este adaptabilă la rețeaua specifică a acestora. Preocuparea principală se referă la faptul că reforma ar putea denatura modul de funcționare a acestora și prezența de zi cu zi a lor pe teren, pentru a sprijini economia reală. Ca atare, se recomandă păstrarea specificului acestor bănci și a modului în care acestea lucrează.

4.5

Împreună cu celelalte numeroase măsuri luate de Comisie în ultimii ani, reforma va permite îmbunătățirea transparenței diverselor operații și a sistemului bancar în general, dar va spori și costurile generale la diverse niveluri. În acest sens, dezbaterea a evidențiat în mod clar necesitatea de a dispune de o evaluare de impact globală a reformelor de reglementare financiară, chiar dacă misiunea este una complexă.

4.6

Temerea este că aceste costuri vor fi transferate – așa cum se întâmplă adesea – pe umerii utilizatorilor finali ai serviciilor financiare. Se pune întrebarea dacă efectele benefice pe care noile măsuri ar trebui să le genereze, de exemplu în ceea ce privește securitatea sistemului bancar, nu vor fi mai mici decât cele negative.

4.7

În ceea ce privește problema specifică a protecției denunțătorilor, Comitetul și partenerii sociali care s-au exprimat în legătură cu această problemă salută reglementările propuse de Comisie. Se solicită ca sintagma „protecție adecvată” să fie mai bine definită (art. 30) și să se clarifice extinderea regulilor prevăzute în cazul tuturor lucrătorilor, încurajându-i și stimulându-i să semnalizeze eventuale infracțiuni.

4.8

În ceea ce privește sancțiunile prevăzute (art. 28 și 29), se recomandă ca responsabilitatea eventualelor infracțiuni să fie recunoscută mai întâi la nivel instituțional, de guvernanță, și nu la cel al individului.

4.9

În schimb, în ceea ce privește sistemul de remunerare, se solicită ca regulamentul să reamintească explicit dispozițiile articolului 69 din Directiva privind cerințele de capital (CRD IV).

5.   Observațiile CESE

5.1

CESE salută măsurile prevăzute în propunerea Comisiei și este de acord că un regulament este instrumentul juridic adecvat, deoarece acesta se potrivește cu scopul de a armoniza piața unică, pentru a evita arbitrajul de reglementare și pentru a permite întoarcerea la un sistem bancar eficient și productiv, în beneficiul cetățenilor și comunității, în sprijinul economiei reale, al gospodăriilor și în favoarea unei dezvoltări sociale echilibrate și durabile, cu viziune pe termen lung, reușind să combine inovarea cu securitatea.

5.2

CESE a sprijinit cu convingere reformele succesive, care încep să-și arate rezultatele. Regulamentul de față abordează una din cele mai complexe și sensibile probleme ale întregului sistem: reziliența și structura juridică a instituțiilor financiare, unele dintre ele având un volum de activitate mai mare decât PIB-ul multor state membre. Volumul de activitate global al primelor zece bănci europene depășește PIB-ul UE 28 (5) (peste 15  000 miliarde EUR).

5.3

Propunerea de regulament urmărește să taie ferm nodul gordian reprezentat de mărimea, interconexiunile și complexitatea anumitor instituții așa-zis „sistemice”, adică cele care pot provoca o criză a sistemului. „Too big to fail” – prea mari pentru a fi lăsat să eșueze – a devenit o mantra în spatele căreia au avut loc comportamente ce au încălcat nu doar cele mai elementare principii etice, dar care sunt și frauduloase și ilegale, cum o demonstrează în continuare scandalurile financiare mai mult sau mai puțin recente. Aceste comportamente sunt acoperite de un eufemism, risc etic (moral hazard)!

5.4

Comisarul Barnier a anunțat adoptarea textului prin aceste cuvinte: „Obiectivul nostru este de a evita existența băncilor prea mari pentru a fi lăsate să eșueze, prea costisitoare pentru a fi salvate și prea complexe pentru a fi restructurate”.

5.5

CESE consideră că măsurile propuse sunt adecvate, reducând riscul pentru contribuabili de a trebui să intervină din nou pentru salvarea băncilor falimentare. În urma intervențiilor de salvare repetate, CESE a avertizat cu privire la efectele dezastruoase pe care le-ar avea asupra datoriilor suverane și, în consecință, cu privire la efectele negative ale recesiunii devenite inevitabilă. Din nenorocire, aceste previziuni s-au adeverit cu asupră de măsură, din cauza erorilor incredibile comise în legătură cu efectele multiplicării politicilor de ajustare bugetară solicitate de diversele situații naționale sau din cauza unei politici mioape și eronate a Uniunii, care nu a înțeles că era nevoie de o acțiune flexibilă și de măsuri de compensare pentru combaterea recesiunii.

5.5.1

Abia acum se întrevăd pagubele provocate de această politică și suntem nevoiți să recunoaștem că doar gestionarea înțeleaptă a Băncii Centrale Europene în zona euro a evitat ce e mai rău și a salvat moneda euro și, la urma urmei, Uniunea. Dacă CESE ar fi fost ascultat, poate că am fi putut evita producerea multor pagube!

5.6

Comisia atribuie pe bună dreptate Autorității Bancare Europene (ABE) un rol determinant în cadrul acestui regulament. ABE va fi consultată dacă trebuie adoptate anumite decizii prevăzute de această propunere, va fi însărcinată cu pregătirea proiectelor de standarde tehnice și a normelor de aplicare și va trebui să informeze Comisia prin rapoarte în legătură cu aplicarea regulamentului. În mai multe rânduri, CESE semnalase că, în ciuda profesionismului său indiscutabil, Comisia nu aloca suficiente resurse și responsabilități acestei importante autorități.

5.7

În 1999, Statele Unite au adoptat o lege care abroga Legea Glass-Steagall și mai ales distincția dintre băncile comerciale și băncile de investiții. Din păcate, și Uniunea a urmat opțiunea nefastă a administrației americane. CESE subliniază că dispozițiile actuale restabilesc de facto separarea acestor domenii de activitate și merg chiar mai departe, dat fiind că interzic – în afară de câteva excepții – instituțiilor care primesc depozite să efectueze activități de investiții în cont propriu și să dețină active în vederea tranzacționării.

5.7.1

Este esențial ca UE să colaboreze îndeaproape cu țările terțe, în special cu SUA, pentru a ajunge la o abordare substanțială comună în ceea ce privește regulamentul. CESE solicită Comisiei să consolideze cooperarea internațională.

5.8

Propunerea de regulament lasă o mare marjă de manevră autorităților competente. Este indispensabil ca acestea să acționeze și să-și bazeze evaluările pe criterii clare, armonizate și previzibile, care stabilesc momentul în care o bancă nu mai poate continua să gestioneze riscurile ridicate legate de negociere. Fără un cadru de referință comun, riscul de interpretare subiectivă ar produce efecte contrare celor dorite, în conformitate cu dispozițiile art. 114 din TFUE.

5.9

CESE salută decizia finală a Comisiei de a nu trece la o separare ex-ante a activităților de piață și a celor de negociere în cont propriu și de a prefera o alegere ex-post; din acest motiv, este esențial să existe norme tehnice, a căror elaborare a fost – pe bună dreptate – încredințată ABE. În vederea aplicării normelor în materie de rezoluție și în special a înființării autorității de rezoluție, aprobată în decembrie 2013 de Consiliul Ecofin, CESE recomandă să se prevadă de pe acum modalitățile în care vor fi corelate și identificate responsabilităţile tuturor actorilor naționali și europeni, pentru a evita orice risc de suprapunere a deciziilor sau – și mai rău – de interpretare și evaluare diferită de către autoritățile competente. Autoritatea unică de rezoluție ar trebui să fie asociată încă din momentul înființării sale în implementarea mecanismului și să participe, împreună cu ABE, la definirea standardelor tehnice.

5.10

CESE nu împărtăşeşte niciuna dintre criticile formulate de Comisie cu privire la importanța relativă a activităților care ar putea fi separate. În unele instituții de credit, aceste activități aveau o pondere mai mult decât considerabilă, iar absența unor reguli concrete le-a expus la riscuri foarte ridicate, care ar fi putut provoca o criză sistemică cu mult mai severă decât cea survenită, cu efecte previzibile dezastruoase asupra sistemului de plăți și a economiei în general. Doar injectarea unor noi sume considerabile de bani, în detrimentul contribuabililor, și capacitatea de reacție a BCE au permis evitarea catastrofei.

5.11

CESE îşi exprimă recunoștința și aprecierea pentru integrarea în regulament de către Comisie a dispozițiilor care protejează personalul din sectorul bancar expus repercusiunilor foarte negative în cazul denunțării unor nereguli și care răspund astfel unei îndatoriri civice, suferind însă retorsiuni morale și pierzându-și uneori locul de muncă. Aceste activități de monitorizare internă, cunoscute ca denunțare a abuzurilor (whistleblowing) trebuie încurajate și sprijinite. Respectarea reglementărilor este adesea neglijată, eludată sau chiar încălcată, expunând instituțiile bancare și personalul acestora la riscuri incalculabile. Descoperirea recentă a unor activități care încalcă orice normă și orice lege de către anumite entități cunoscute și foarte respectabile a fost posibilă datorită colaborării active a celor care lucrau acolo!

5.11.1

CESE cere Comisiei să instituie o monitorizare specifică a obligației statelor membre de a adopta legislații de protejare adecvată și să prezinte un raport în materie în termen de doi ani de la punerea în aplicare a regulamentului.

5.12

CESE este foarte sensibil la tema raporturilor cu țările terțe, mai ales în ceea ce privește reciprocitatea și respectarea legislațiilor de către toți actorii care operează pe teritoriul Uniunii, considerând că modul de operare al Comisiei este echilibrat și sprijinind propunerea sa în materie. CESE recomandă să se continue și să se intensifice cooperarea cu Statele Unite, în special în domeniul reglementării sectorului financiar, pentru a dispune de sisteme cât mai omogene cu putință și care să abordeze temele similare în mod uniform.

5.13

De asemenea, CESE salută faptul că regulamentele Comisiei încep să țină seama de unul din punctele asupra cărora a insistat cel mai mult în trecut, în acest caz fiind vorba de sancțiuni administrative, dat fiind că cele penale nu țin de competența sa. Propunerile Comisiei par coerente, adecvate și disuasive.

5.14

În repetate rânduri, CESE și-a exprimat rezervele în ceea ce privește utilizarea actelor delegate. Cu toate că recunoaște importanța adaptării dispozițiilor legislative în decursul timpului, CESE observă că sistemul actelor delegate introduce elemente de incertitudine, ceea ce nu este de dorit în acest domeniu.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  JO C 100, 31.3.2009, p. 84.

(2)  http://ec.europa.eu/internal_market/bank/docs/high-level_expert_group/report_en.pdf

(3)  COM(2014) 40 final.

(4)  http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+COMPARL+PE-506.244+01+DOC+PDF+V0//RO&language=RO (2013/2021(INI).

(5)  http://www.relbanks.com/top-european-banks/assets


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/51


Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei „O foaie de parcurs pentru realizarea pieței unice în domeniul livrării de colete – Consolidarea încrederii în serviciile de livrare și încurajarea vânzărilor online”

[COM(2013) 886 final]

(2014/C 451/08)

Raportor:

dna Daniela RONDINELLI

La 16 decembrie 2013, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei „O foaie de parcurs pentru realizarea pieței unice în domeniul livrării de colete – Consolidarea încrederii în serviciile de livrare și încurajarea vânzărilor online”

COM(2013) 886 final.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 23 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 10 iulie 2014), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 107 voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 6 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută publicarea foii de parcurs pentru realizarea pieței unice în domeniul livrării de produse vândute online, ce reprezintă un element cu potențial ridicat în ceea ce privește dezvoltarea economică și ocuparea forţei de muncă. Serviciile de livrare eficiente și fiabile sunt esențiale atât pentru promovarea comerţului electronic, cât și pentru consolidarea încrederii dintre vânzători și cumpărători.

1.2

În opinia CESE, finalizarea pieței interne a livrărilor și eliminarea decalajelor considerabile dintre așteptări, nivelul de protecție și posibilitățile efective presupune răspundere în solidar, trasabilitate și posibilitatea identificării, interoperabilitate și acces la o gamă mai amplă de opțiuni pe tot teritoriul UE, inclusiv în zonele insulare, certitudine în privința drepturilor și îndatoririlor celor implicați – în special IMM-urile și consumatorii –, mai ales în cazul plângerilor și returnărilor, o culegere a datelor simplă și comparabilă și o dimensiune socială solidă și formativă.

1.3

Comitetul reamintește (1) că, pe lângă binevenitele acorduri și coduri voluntare, atingerea obiectivului ar trebui să se bazeze pe un minim cadru normativ european, care să poată remedia eficient și flexibil carențele care persistă pe piață și descurajează consumatorii și IMM-urile să cumpere online, și care să poată rezolva problemele legate de:

răspunderea comună a operatorilor din întreg lanțul vânzărilor online;

trasabilitatea şi posibilitatea de identificare a livrărilor;

respectarea explicită a normelor europene în materie de protecție a datelor cu caracter personal;

obligația de a-i oferi în mod transparent consumatorului posibilitatea de a alege între mai multe opțiuni de livrare;

definiţii conceptuale comune și interoperabilitate deplină;

accesibilitatea și universalitatea serviciului, la prețuri rezonabile;

culegerea de date statistice comparabile și articulate, simplificate în cazul operatorilor de mici dimensiuni;

obligația aplicării uniforme a TVA;

acceptarea reciprocă și transfrontalieră a sistemelor în rețea de centre naționale de soluționare a problemelor și a sistemelor SOL/SAL (2);

obligaţia de a asigura condiţii de muncă echitabile;

transparența privind condițiile și prețurile serviciului;

formarea profesională permanentă a personalului;

sancțiuni în cazurile de nerespectare a obligațiilor, sesizate prin intermediul unui sistem de alertă rapidă de tip RAPEX/IMI (3);

instituirea etichetei europene de fiabilitate, pe baza unor standarde tehnico-normative și sub conducerea CEN (4), care să fixeze indicatori de calitate;

măsuri în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii, legate de simplificare și de accesul pe piaţă, precum și la platforme web, în condiții egale.

1.4

CESE solicită ca foaia de parcurs să stabilească termene clare și un calendar de implementare definit atât în termeni normativi, cât și de autoreglementare, pentru maximizarea gradului de încredere dintre toți operatorii implicați și, în special, cetățenii europeni, cu respectarea și protejarea deplină a drepturilor reciproce.

1.5

Comitetul solicită includerea în foaia de parcurs a două măsuri suplimentare, una privind accesibilitatea serviciului la prețuri rezonabile, iar cealaltă privind dimensiunea socială a pieței.

1.6

CESE recomandă Comisiei, Parlamentului European și Consiliului:

asigurarea, printr-un cadru normativ european, a accesului tuturor operatorilor din sector pe piaţa unică a livrărilor de colete și acordarea unei atenții speciale universalității serviciului la costuri rezonabile, mai ales în regiunile periferice, montane, insulare și defavorizate;

remedierea lipsei informațiilor statistice detaliate și comparabile privind întregul lanț, de la momentul comenzii online până la livrarea transfrontalieră a produselor, prin proceduri simplificate, conform principiului one size fit all (o soluție unică pentru toate situațiile);

crearea unei arhitecturi comune și deschise, pe baza unor definiții agreate în comun și cu concursul tuturor părților implicate, mai ales al IMM-urilor, pentru gestionarea interoperațională a unor platforme web interactive ușor de utilizat, sub supravegherea Comisiei Europene;

furnizarea unor indicații clare privind utilizarea instrumentelor financiare europene în domeniile cercetării și inovării tehnologice, mediului și climei, energiei și transporturilor, noilor profesii și formării, coeziunii, teritoriului și întreprinderilor de mici dimensiuni;

acordarea unui sprijin adecvat IMM-urilor în acțiunea lor de punere în aplicare a foii de parcurs, prevăzând măsuri concrete și fonduri corespunzătoare pentru promovarea participării lor în condiții echitabile la comerțul online;

elaborarea, în spiritul Small Business Act, a unei reglementări care să răspundă preocupărilor IMM-urilor din întreg sectorul transporturilor și logisticii, în elaborarea căreia să fie implicate organizațiile reprezentative ale acestora;

însărcinarea cu maximă urgență a CEN cu elaborarea unor indicatori standard de calitate pentru o etichetă europeană de siguranță și calitate privind livrările, pentru asigurarea calității și fiabilității, durabilității, garanțiilor sociale și de securitate;

garantarea unei dimensiuni sociale solide și coerente, în măsură să asigure un amplu dialog social european sectorial, accesul la oportunități adecvate de formare și recalificare profesională, condiții de activitate și de remunerare demne și echitabile, precum și eliminarea muncii precare și la negru, întâlnită mai ales în cazul activității externalizate pe „ultimul kilometru”.

1.7

Comitetul cere Comisiei Europene să elaboreze, cu ajutorul Eurofound (Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă), un raport bienal privind condiţiile de angajare şi de muncă din sector și situația consumatorilor și operatorilor din întregul lanț, precum și perspectivele de evoluție sub acest aspect, raport care să fie prezentat CESE, Parlamentului European, Consiliului și partenerilor sociali.

2.   De la Cartea verde la foaia de parcurs

2.1

În Europa, comerțul electronic constituie un potențial motor de creștere economică și de ocupare a forței de muncă, cu o pondere estimată de peste 10 % anual între 2013 și 2016 (5). 45 % din cetățenii UE au făcut achiziţii online în ultimele 12 luni, recunoscând că majoritatea problemelor sunt legate de livrări sau de întârzierile de livrare (6).

2.2

Comisia a identificat (7) câteva „obstacole principale în calea realizării pieței unice digitale, precum și un plan de acțiune pentru a le elimina”, în condițiile în care „10 % dintre consumatori nu cumpără online (8), fiind reticenți din cauza costurilor de livrare, mai ales transfrontaliere, și a calității serviciului”.

2.3

În avizul său privind Cartea verde (9), CESE a solicitat o directivă care să prevadă regimurile de răspundere în solidar a operatorilor, trasabilitatea și posibilitatea de identificare a livrărilor, obligația de a oferi mai multe opțiuni de livrare, o rețea europeană de centre naționale de soluționare a problemelor, obligația de a asigura condiții de muncă echitabile, precum și transparența privind condițiile și prețurile.

2.4

Dezbaterea privind Cartea verde a fost urmată, în decembrie 2013, de Comunicarea privind foaia de parcurs pentru realizarea pieței unice în domeniul livrării coletelor în cazul vânzărilor online (10).

2.5

Conform unor anchete recente efectuate la nivel mondial (11), factorii care creează probleme în dezvoltarea comerțului electronic business to consumer (B2C) sunt:

imposibilitatea cunoașterii imediate a opțiunilor de livrare și incertitudinile privind costul total al achiziției online;

imposibilitatea primirii de informații actualizate privind etapa livrării și trasabilitatea ei;

termenele prea lungi de expediere și/sau lipsa indicațiilor/flexibilității în privința termenelor de livrare;

gestionarea prea complicată și prea costisitoare a returnărilor și a schimburilor de produse;

carențe în asistența acordată clienților în timp real.

2.6

Comisia afirmă că lipsesc încă „date relevante de piață privind fluxurile naționale și transfrontaliere de colete de la toți furnizorii de servicii poștale activi pe piețele livrării de colete B2C și B2B, inclusiv de la intermediari, colectori și operatori alternativi (12)”.

2.7

Diverse studii confirmă faptul că posibilitatea apariției unor comportamente anticoncurențiale pare a fi mai mare în anumite segmente ale serviciilor poștale decât în altele, motiv pentru care pare mai oportună exercitarea unui control reglementar în segmentele respective: de exemplu pe piața B2C mai degrabă decât în cazul serviciilor B2B, în serviciile transfrontaliere mai curând decât în serviciile poştale naționale (13).

2.8

Comitetul apreciază faptul că o parte semnificativă din concluziile formulate în avizul său privind Cartea verde au fost însușite. Într-adevăr, Consiliul (14) și Parlamentul European (15) au invitat și ele Comisia să identifice barierele existente în calea serviciilor transfrontaliere de livrare și să adopte măsuri corespunzătoare de eliminare a acestora. De asemenea, Parlamentul a solicitat (16) servicii de livrare accesibile, la prețuri rezonabile, eficiente și de înaltă calitate, precum și platforme pentru cooperare și schimb de informații între operatorii de livrări, precum și o soluționare rapidă și cu costuri minime a plângerilor și a litigiilor.

3.   Observații generale

3.1

CESE consideră importantă recâștigarea încrederii IMM-urilor și a consumatorilor online prin intermediul unor rețele și sisteme interoperaționale de gestionare rapidă și cu costuri reduse, într-un context adecvat de reglementare și de autoreglementare acceptat de operatorii din întregul lanț, în vederea creării unei piețe interne libere și deschise și evitând orice suprareglementare inutilă. Comitetul solicită prin urmare aplicarea foii de parcurs într-un termen precis, cu respectarea termenului stabilit, de 18 luni.

3.2

Comitetul consideră că UE trebuie să finalizeze piața internă a livrării coletelor, garantând consumatorilor, lucrătorilor și tuturor operatorilor de pe piață, inclusiv IMM-urilor din sectoarele comerțului electronic, transporturilor și logisticii, rapiditate, calitate, fiabilitate și prețuri rezonabile, eliminând deficiențele și inconvenientele întâlnite în prezent pe piața unică.

3.3

Însă CESE ar fi dorit ca în comunicare să se facă trimitere expresă la situația regiunilor dezavantajate geografic, ca de exemplu cele insulare, ultraperiferice și muntoase, deoarece Comitetul înțelege că acestea se confruntă cu probleme specifice, greu de rezolvat, în special datorită condițiilor economice dificile; piața unică a livrărilor de colete va putea fi cu adevărat finalizată doar dacă regiunile respective vor face obiectul unei preocupări și al unor măsuri adecvate.

3.4

În opinia CESE, cadrul acțiunilor propuse se bazează în principal pe procese voluntare de autoreglementare, pe reglementările privind serviciile poștale naționale și pe intervenția Grupului autorităților europene de reglementare din domeniul serviciilor poștale, precum și pe principiul aplicării adecvate a normelor europene în vigoare, fără a se stabili un cadru unitar pentru toți operatorii și fără a se stabili termene specifice în intervalul de 18 luni menționat în comunicare.

3.5

CESE observă că foaia de parcurs nu prevede încă, pe lângă procesele de autoreglementare, necesitatea adoptării unei directive, deja solicitată de Comitet (17), care să răspundă în mod complet, coerent și consolidat cerințelor privind finalizarea pieței interne a livrării transfrontaliere de colete, în cazul tuturor operatorilor din sector.

3.6

Comitetul consideră că UE trebuie să adopte o soluție europeană care să constea în promovarea autoreglementării și a reglementării, pentru a aborda problemele rămase nerezolvate pe piață și a proteja consumatorii și IMM-urile (B2B), cu referire la următoarele aspecte:

răspunderea în solidar a tuturor operatorilor din lanțul de vânzare online față de cumpărător;

obligația referitoare la deplina trasabilitate şi posibilitate de identificare a livrărilor;

respectarea explicită a normelor de securitate și de protecţie a datelor cu caracter personal, conform Directivei 95/46/CE;

obligația de a-i oferi în mod transparent consumatorului posibilitatea de a alege între mai multe opțiuni de livrare;

obligația utilizării unor definiţii conceptuale comune și asigurării deplinei interoperabilități;

obligația de universalitate a serviciului, la prețuri rezonabile, pentru toți operatorii de pe piața liberă, cu respectarea legislației europene în vigoare în domeniu, inclusiv a directivelor privind serviciile poștale și a celorlalte acte normative relevante ale UE;

culegerea de date statistice comparabile și articulate;

obligația aplicării uniforme a TVA;

acceptarea reciprocă la nivel transfrontalier a sistemelor în rețea de centre naționale de soluționare a problemelor și a sistemelor SOL/SAL;

obligaţia de a asigura condiţii de muncă echitabile;

obligația de transparență privind condițiile și prețurile serviciului;

obligația privind formarea profesională permanentă a personalului, pentru asigurarea unui nivel ridicat de profesionalism, în condițiile introducerii de noi tehnologii în sector;

sancțiuni pentru cazurile de nerespectare a obligațiilor, sesizate inclusiv prin intermediul unui sistem de alertă de tip RAPEX/IMI, și sancțiuni bazate pe indicatori de calitate;

măsuri în favoarea IMM-urilor, sub forma reducerii birocrației și a procedurilor administrative, a facilitării accesului pe piaţă și a participării la definirea, în colaborare, de aplicații comune în domeniul noilor tehnologii și platformelor web.

3.7

Chiar dacă propunerile fac referire la compatibilitatea cu cadrul financiar 2014-2020 al UE, CESE consideră că foaia de parcurs are totuși nevoie de orientări explicite privind instrumentele financiare europene relevante în materie de:

cercetare și inovare tehnologică (programele „Orizont 2020”, Galileo și ISA, precum și Agenda digitală) în domeniul interoperabilității, trasabilității și securității;

mediu și climă, energie și transporturi (cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu, cadrul pentru 2030 în domeniul climei și al energiei și acțiunea EU Transport GHG: Routes to 2050 II), sub aspectul impactului livrării pe „ultimul kilometru”;

IMM-uri, în contextul intervențiilor BEI pentru întreprinderile inovatoare, al programului COSME și al tuturor resurselor europene destinate promovării competitivității, în condiții de egalitate cu ceilalți operatori;

coeziune teritorială (noua perioadă de programare a fondurilor structurale 2014-2030 și intervențiile în favoarea zonelor insulare, rurale și ultraperiferice);

ocupare a forţei de muncă și formare (Agenda pentru noi competențe și noi locuri de muncă, Agenda consumatorului european intitulată „Stimularea încrederii și a creșterii economice”, programul Erasmus Plus 2014-2020 pentru educație și formare).

3.8

CESE recomandă Comisiei să procedeze la împuternicirea CEN în sensul elaborării de standarde tehnico-normative europene, cu implicarea totală a tuturor părților interesate, în special a IMM-urilor și a consumatorilor, și consideră că se impune elaborarea unor indicatori pentru o etichetă europeană de siguranță și calitate privind livrările, pentru asigurarea calității și fiabilității, durabilității, garanțiilor sociale și de siguranță.

4.   Observații specifice

4.1

CESE remarcă faptul că se impun două acțiuni suplimentare în ceea ce privește garantarea accesibilității și dimensiunea socială a pieței.

4.1.1   Acțiunea în domeniul accesibilităţii pieței și a utilizării serviciilor la costuri rezonabile

4.1.1.1

Comitetul solicită ca pentru obținerea etichetei de calitate să se prevadă obligația garantării accesului pe piaţă și a utilizării serviciilor la costuri rezonabile în toate regiunile UE. CESE este dezamăgit să constate că regiunilor periferice și insulare nu li s-a acordat o atenție specială, sperând așadar ca noile reglementări să își propună și reducerea vulnerabilității geografice pe piața comerțului electronic, având în vedere că un număr considerabil de cetățeni europeni trăiesc în zonele menționate.

4.1.1.2

CESE consideră că trebuie asigurat accesul deplin al tuturor operatorilor la structurile și resursele de informare utilizate la furnizarea de servicii de livrare, în vederea protejării intereselor utilizatorilor și/sau a promovării unei concurențe eficiente.

4.1.1.3

CESE solicită Comisiei să reexamineze Notificarea 1998 privind aplicarea regulilor de concurență în acest sector, din perspectiva evoluției reglementărilor și pieței, care influențează serviciile transfrontaliere și costurile standard, în vederea aplicării unor politici mai liberale și mai orientate către costuri (18), cu respectarea dispozițiilor Protocolului 26 anexat Tratatului de la Lisabona, în special în ceea ce privește accesul universal și prețurile accesibile pentru serviciile de interes economic general.

4.1.2   Acțiunea privind dimensiunea socială a pieței

4.1.2.1

CESE solicită garantarea unei dimensiuni sociale solide și coerente, în măsură să asigure, împreună cu eforturile în materie de inovare depuse de întreprinderile din sectoarele vizate, un grad ridicat de calitate și profesionalism al forței de muncă, aceasta și mulțumită accesului la oportunități adecvate de formare și recalificare profesională.

4.1.2.2

CESE reafirmă necesitatea asigurării unor condiții de activitate și de remunerare demne și echitabile, pentru eliminarea muncii precare și la negru, mai ales în cazul activității externalizate pe „ultimul kilometru”, reamintind prevederile Regulamentului (CE) nr. 1071/2009 privind condițiile pentru exercitarea ocupației, ale Deciziei nr. 2009/992/UE și ale Regulamentului UE nr. 1213/2010 care introduc o definiție a „raportului de muncă” ce permite adoptarea de măsuri împotriva falselor activități independente, așa cum se amintește într-un aviz recent al CESE (19).

4.1.2.3

CESE recomandă lansarea de către Comisie a unui dialog social european extins, care să reunească partenerii sociali reprezentativi din sectoarele din întreg lanțul vânzărilor online și al livrării de colete (serviciile comerciale, poștale, de transport și de logistică), dialog care să abordeze condiţiile de angajare și de muncă, perspectivele de dezvoltare, inovare și valorificare a resurselor umane.

4.1.2.4

Comisia ar trebui să elaboreze, cu ajutorul Fundaţiei Europene pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă, un raport bienal privind condiţiile de angajare şi de muncă din sector și perspectivele de dezvoltare, raport care să fie prezentat CESE, Parlamentului European și partenerilor sociali.

4.2   Acțiunea 1: informarea consumatorilor cu privire la caracteristicile și costurile de livrare și returnare

4.2.1

CESE consideră că codurile voluntare de conduită și schimbul de bune practici reprezintă alternative complementare, care pot fi aplicate la nivelul UE doar dacă sunt puse la punct și acceptate de toate părțile prezente pe piața vânzărilor online și în contextul unei legislaţii-cadru europene care să reglementeze ansamblul aspectelor implicate de livrarea transfrontalieră de produse achiziționate online, în vederea protejării consumatorilor, a operatorilor de mici dimensiuni și a IMM-urilor, în condiții de egalitate și fără a le impune acestora cerințe greu de îndeplinit.

4.3   Acțiunea 2: informarea operatorilor de comerț electronic privind serviciile de livrare

4.3.1

Elaborarea de definiţii comune ale conceptelor de bază ale serviciilor de livrare de către operatorii de comerț electronic, fără implicarea reprezentanţilor consumatorilor și ai IMM-urilor, riscă să nu țină seama de aspecte importante ale alegerilor făcute de consumatori și să restrângă evantaiul opțiunilor disponibile.

4.3.2

CESE solicită conceperea în colaborare, de către toate părțile interesate, a unei arhitecturi comune deschise și interactive, după modelul transportului de mărfuri informatizat (e-freight) (20).

4.3.3

CESE solicită Comisiei să asigure controlul bunei gestionări a platformelor web pe baza unor criterii obiective predefinite și favorabile consumatorului, în contextul cadrului normativ solicitat de Comitet.

4.4   Acțiunea 3: transparența piețelor de livrare, servicii integrate și standarde de calitate

4.4.1

Lipsa unui cadru statistic detaliat și care să permită efectuarea de comparații în privința lanţului de operațiuni și a actorilor implicați, de la momentul comenzii online până la cel al livrării transfrontaliere a produselor, trebuie remediată prin achiziţionarea de la toți furnizorii de servicii activi pe piețe, de către autoritățile vamale, poștale, fiscale și financiare, și de către sectorul comercial, a unor date relevante, coerente și comparabile privind fluxurile transfrontaliere de colete, acoperirea serviciului universal, modalitățile de returnare și soluționarea plângerilor.

4.4.2

Colectarea datelor trebuie să se facă în mod identic, fără sarcini suplimentare și duplicări birocratice. Comisia ar trebui să evalueze oportunitatea și costurile unei eventuale asigurări forfetare la preț redus pentru livrările transnaționale, legată de obținerea unei etichete europene de calitate.

4.5   Acțiunea 4: interoperabilitatea operațiunilor de livrare a coletelor

4.5.1

Este necesar ca operatorii de servicii de livrare și operatorii de comerț electronic să elaboreze, în mod voluntar, soluții pentru interconectarea sistemelor de informații și a interfețelor deschise, cu un sistem de livrare și de returnare eficace și cu costuri rezonabile de livrare pe „ultimul kilometru”.

4.5.2

CESE consideră însă că aceste evoluții trebuie să aibă loc pe baza unor criterii de interoperabilitate predefinite într-un cadru normativ comun.

4.6   Acțiunea 5: consolidarea protecției consumatorului

4.6.1

CESE susține inițiativa însărcinării CEN cu elaborarea unor standarde, precum și cea menită să ofere statelor membre orientări privind implementarea deplină și uniformă a Directivei 2011/83/UE și să încurajeze utilizarea mai frecventă a mecanismelor de soluționare alternativă a litigiilor, prevăzute de Directiva SAL 2013/11/UE.

4.6.2

Comitetul consideră că problema plângerilor nu poate fi rezolvată doar pe baza faptului că „operatorii de servicii de livrare, operatorii de comerț electronic și asociațiile de consumatori ar trebui (în comun) să asigure o mai bună cooperare cu privire la tratarea plângerilor și la sistemele de protecție a consumatorilor”. CESE apreciază această cooperare, cu condiția ca ea să se înscrie într-un cadru normativ comun.

Bruxelles, 10 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  JO C 161, 6.6.2013, p. 60.

(2)  SOL: soluționarea online a litigiilor; SAL: soluționarea alternativă a litigiilor.

(3)  IMI: Sistemul de informare al pieței interne.

(4)  Comitetul European de Standardizare.

(5)  MEMO-13-1151, Comisia Europeană.

(6)  Sondajul Eurobarometru special 398 – Piața internă – octombrie 2013.

(7)  COM(2011) 942 final, 11.1.2012.

(8)  Eurostat, Anchetă privind familiile, 2009.

(9)  JO C 161, 6.6.2013, p.60.

(10)  COM(2013) 886 final.

(11)  Studiul global UPS Pulse of the Online Shopper, 2013.

(12)  COM(2013) 886 final.

(13)  WIK Consult, raport final 8/2013.

(14)  Consiliul Competitivitate – concluzii privind guvernanța pieței unice și a pieței unice digitale, 30.5.12.

(15)  Parlamentul European – rezoluțiile din 4.2.2014 2013/2043 (INI), 11.12.2012 și 4.7.2013.

(16)  Parlamentul European – rezoluția din 4.2.2014.

(17)  A se vedea nota de subsol 1.

(18)  Poziția comună a UE și SUA la Runda Doha a OMC, 2006.

(19)  JO C 161, 6.6.2013, p. 14.

(20)  Proiectul e-freight 2010-2014 al celui de-al șaptelea program-cadru de cercetare, cu 31 de parteneri din 14 țări, urmărește să reunească într-o rețea toți actorii activi în domeniul logisticii, prin platforme web interactive și ușor de utilizat. Printre recomandări se numără și următoarea: „Comisia Europeană ar trebui să elaboreze cât mai repede o directivă sau un act similar, care să garanteze că interfața ghișeelor unice naționale care vor fi puse în funcțiune de acum înainte utilizează ca format de intrare sistemul comun de raportare (SCR), conceput în contextul transportului de mărfuri informatizat”.


ANEXĂ

la AVIZUL Comitetului Economic şi Social European

Următorul amendament a fost respins, dar a obținut cel puțin o pătrime din voturile exprimate [articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul de procedură]:

Punctul 1.6

Se modifică după cum urmează:

CESE recomandă Comisiei, Parlamentului European și Consiliului:

asigurarea, printr-un cadrul normativ european, inclusiv directivele privind serviciile poștale, a accesului pe piaţa livrărilor și a acordării acordarea unei atenții speciale universalității serviciului la costuri rezonabile, mai ales în regiunile periferice, montane, insulare și defavorizate; […]

Rezultatul votului:

Pentru

:

35

Împotrivă

:

67

Abțineri

:

10


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/59


Avizul Comitetului Economic şi Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind raportarea și transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare

[COM(2014) 40 final – 2014/0017 (COD)]

(2014/C 451/09)

Raportor:

dl Edgardo Maria IOZIA

La 25 februarie 2014 și la 27 martie 2014, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Parlamentul European și, respectiv, Consiliul au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind raportarea și transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare

COM(2014) 40 final – 2014/0017 (COD).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 23 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 9 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 183 de voturi pentru și 3 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE salută propunerea de regulament prezentată de Comisie și menită – împreună cu proiectul de regulament privind reforma sectorului bancar, de care este foarte strâns legată – să pună în aplicare un ansamblu de măsuri pentru sporirea transparenței și rezilienței sistemului financiar european, în contextul operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare (securities financing transactions – SFT).

1.2

Este de o importanță esențială pentru piață și economie în general să se dispună de o cât mai bună acoperire cu informații despre toate zonele pieței, să se monitorizeze riscurile legate de operațiunile în curs și să se reducă volumul operațiunilor bancare netransparente și nereglementate.

1.3

În acest sens, CESE constată că sintagma sistemul bancar din umbră este înșelătoare și o sursă de confuzii inutile pentru marele public. Ceea ce se găsește „în umbră” sunt anumite operațiuni bancare efectuate de entități bancare și nebancare, nu de bănci – sau, mai bine zis, de instituții financiare – ca atare, dat fiind că operatorii care funcționează pe această piață specifică nu sunt adesea de origine bancară. Aceste entități cuprind fonduri de hedging (hedge funds), fonduri suverane și societăți financiare specializate în piața fondurilor monetare sau în cea a produselor derivate structurate și complexe. Deși toți acești operatori sunt cunoscuți, este posibil ca autoritățile să nu cunoască anumite operațiuni nereglementate pe care aceștia le efectuează.

1.4

CESE subliniază importanţa acestui regulament care permite să se scoată la lumină cu limpezime mișcările de piață și domeniile în care se manifestă riscuri excesive, ajutând astfel autoritățile de supraveghere a pieței să monitorizeze constant situația și să intervină preventiv pentru a reduce activitățile considerate în ansamblu ca excesiv de riscante. Astfel, regulamentul de față, pe de o parte, furnizează pieței informații care nu erau disponibile până în prezent și, pe de altă parte, oferă autorităților un instrument suplimentar de analiză și informare.

1.5

La fel de importantă este reglementarea activității de reipotecare, adică a utilizării temporare a titlurilor de valoare încredințate. Obligația de a obține consimțământul specific al investitorului care este proprietarul titlurilor de valoare permite evitarea asumării unor riscuri neprevăzute și menționate eventual în contract doar în termeni generali. Riscul de credit al contrapartidei devine un element de evaluare în sine și permite evitarea sau cel puțin limitarea puternică a prezenței unor operatori care nu sunt foarte demni de încredere. Toate aceste măsuri contribuie la reziliența globală a sistemului în general și a entităților cu o mare prezență pe piață.

1.6

Din perspectiva tuturor măsurilor luate de Comisie pentru a întoarce sistemul financiar la matca sa naturală de motor al economiei și al prosperității gospodăriilor și întreprinderilor, CESE consideră că a venit momentul să fie lansat în Europa un mare pact social pentru un sistem financiar durabil , prin intermediul căruia toate părțile interesate să poată participa la redefinirea obiectivelor și instrumentelor. Prăbușirea reputației băncilor, observată în nenumărate sondaje și anchete din ultimii ani, ar trebui să-i determine pe toți actorii să renunțe definitiv la vechile practici și să lanseze o dezbatere cu societatea. Gospodăriile, întreprinderile, cetățenii și lucrătorii, societatea în ansamblul său reclamă un sistem financiar eficient și de încredere, care să contribuie la dezvoltare și la ocuparea forței de muncă, acordând atenția cuvenită impactului social și de mediu al investiţiilor.

1.7

CESE recunoaște eforturile considerabile ale Comisiei pentru respectarea promisiunii de a prezenta cele 48 de măsuri legislative cuprinse în programul de lucru al noii reglementări și, mai ales, munca depusă de DG MARKT, apreciată atât pentru calitate, cât și pentru cantitate, într-un context foarte dificil. Principiile directoare ale muncii depuse au fost echilibrul și eficiența. CESE consideră că activitățile Comisiei au fost încununate de succes, apreciind acest fapt și, în special, recunoașterea de către aceasta a faptului că există „unele lacune grave în materie de reglementare, un cadru de supraveghere ineficace, piețe opace și produse mult prea complexe în sistemul financiar”.

1.8

Adoptarea acestui regulament va duce, în opinia CESE, la atenuarea riscului de arbitraj de reglementare. Comitetul îndeamnă Comisia să-și continue eforturile depuse pentru realizarea obiectivului de reducere la minimum și la sectoarele cu adevărat marginale a operațiunilor nereglementate ale sistemului financiar european.

2.   Propunerea Comisiei

2.1

Propunerea Comisiei urmărește îmbunătăţirea transparenţei operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare (SFT (1)), în principal prin următoarele trei metode:

în legătură cu monitorizarea riscurilor sistemice legate de SFT, propunerea de regulament cere ca toate aceste operaţiuni de finanțare să fie comunicate unei baze centrale de date. Acest lucru va permite autorităţii de supraveghere să identifice mai bine relațiile dintre bănci și operatori bancari paraleli, scoțând la lumină anumite operațiuni de colectare de fonduri ale acestora din urmă;

comunicarea de informații investitorilor ale căror active sunt utilizate în SFT: conform propunerii, aceste operațiuni – efectuate de fonduri de investiții sau de alte structuri similare – vor fi descrise amănunțit în rapoarte. Aceasta va permite sporirea transparenței față de investitori, care vor putea astfel să-și asume decizii de investiții în mai mare cunoștință de cauză;

activitățile de reipotecare: regulamentul prevede sporirea transparenței activităților de reipotecare a instrumentelor financiare [pentru orice utilizare de către beneficiarul garanției, în scopuri proprii, înainte de executarea acesteia (pre-default)], prin stabilirea unui set minimal de condiții pe care părțile interesate vor trebui să le respecte, inclusiv un acord scris și un consimțământ anterior reipotecării. Aceasta va avea ca efect că, înainte ca reipotecarea să aibă loc, clienții sau contrapărțile vor trebui să-și dea acordul. De asemenea, aceștia vor lua decizia pe baza informațiilor clare privind riscurile pe care le implică această operațiune.

3.   Introducere

3.1

Alături de propunerea sa de reformă structurală a sectorului bancar al UE, Comisia a propus și măsuri complementare menite să sporească transparența SFT și să evite situațiile în care băncile eludează anumite reglementări prin transferarea activităților proprii către sectorul bancar paralel. Aceasta este una din principalele preocupări ale Comisiei.

3.2

Operațiunile de finanțare prin instrumente financiare (SFT) cuprind diverse tipuri de tranzacții, cu efecte economice similare. Principalele SFT sunt darea cu împrumut de titluri de valoare și tranzacțiile de răscumpărare (contracte repo).

3.3

Împrumutul de titluri de valoare este o operațiune determinată în principal de cererea pieței pentru anumite titluri de valoare și este utilizată, de exemplu, pentru vânzare sau plăți pe termen scurt. Operațiunile repo și reverse repo sunt, în general, motivate de necesitatea de a da sau lua cu împrumut bani în mod sigur. Această practică rezidă în cumpărarea sau vinderea de instrumente financiare contra numerar, convenind în prealabil să fie răscumpărate sau revândute la un preț stabilit dinainte, la o anumită dată din viitor.

3.4

Administratorii de fonduri utilizează SFT pentru a obține beneficii sau finanțări suplimentare. Operațiunile repo, de exemplu, sunt utilizate adesea pentru a colecta fonduri destinate unor noi investiții. În același timp, aceste operațiuni pot da naștere unor noi riscuri, precum riscuri de contrapartidă sau de lichiditate. În general, doar o parte din câștigurile suplimentare revin fondurilor respective, deși investitorilor le revine în întregime riscul de contrapartidă. Ca atare, utilizarea acestor operațiuni poate determina alterarea considerabilă a profilului de risc și de randament.

3.5

Este evidentă legătura dintre propunerea de reformă structurală a sectorului bancar european și acest pachet de măsuri. Propunerea Comisiei de reformă structurală a sectorului bancar european urmărește interzicerea anumitor activități ale băncilor sau impunerea unor constrângeri asupra acestora. Efectele scontate ale acestei inițiative ar putea fi atenuate însă în cazul în care aceste activități migrează de la grupurile bancare reglementate către sectorul bancar paralel, unde supervizorii au posibilități de control mai mici.

3.6

Consiliul pentru Stabilitate Financiară (Financial Stability Board – FSB) a scos în evidență că un faliment dezordonat al entităților bancare paralele poate duce la un risc sistemic, atât direct, cât și din cauza interconexiunilor cu sistemul bancare clasic.

3.7

FSB a sugerat și că un exces de consolidare a reglementării bancare ar putea avea ca efect migrarea anumitor activități bancare către sistemul bancar paralel (2).

4.   Observații generale

4.1

CESE salută propunerea de regulament privind raportarea și transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare, care – alături de regulamentul privind reformele structurale ale sistemului bancar – vizează sporirea rezilienței sistemului bancar, a transparenței operațiunilor și rezolvarea eventualelor crize fără ca aceasta să mai cadă pe umerii cetățenilor.

4.2

Ca atare, avizul de față este strâns legat de cel pe care CESE l-a elaborat în legătură cu regulamentul privind reforma structurală.

4.3

CESE apreciază recunoașterea de către Comisie a faptului că au existat „unele lacune grave în materie de reglementare, un cadru de supraveghere ineficace, piețe opace și produse mult prea complexe în sistemul financiar” înainte de declanșarea crizei. Acestea sunt unele din argumentele pe care CESE le-a prezentat încă de la începutul crizei, cerând să fie luate măsuri urgente de intervenție. Cu toate acestea, Comisia nu a ascultat cu atenția necesară avertismentele și recomandările prezentate, care ar fi putut evita unele probleme survenite între timp.

4.4

CESE este conştient că forțele economice, rețelele agresive de influență și enormele interese economice în joc au încercat să împiedice sau să frâneze măsurile necesare și urgente în perioada următoare izbucnirii crizei. Oricum, cu excepția câtorva opțiuni cu care nu a fost de acord, CESE recunoaște implementarea de către Comisie a unui întreg set de măsuri, anunțate ca atare în urma înaintării rapoartelor elaborate de Comisia de Larosière și de Grupul la nivel înalt Liikanen.

4.5

CESE apreciază eforturile constante depuse de comisarul Barnier și de DG MARKT (responsabilă de propunerile privind reglementarea financiară), care, pe ansamblu, a făcut o muncă excelentă și a prevăzut o serie de măsuri coerente și strâns legate între ele, rezultând astfel un corpus juridic de o calitate remarcabilă și o eficiență fără pereche. Efectul cumulat al acestor inițiative legislative va determina depășirea treptată a cauzelor care au dus la crizele financiare ale ultimilor ani.

4.6

CESE a susţinut dintotdeauna că este necesar ca Europa să dispună de un sistem financiar care să funcționeze bine, orientat spre economia reală, cu o atenție specială acordată IMM–urilor, spre economia socială și spre crearea de locuri de muncă. Sectorul creditelor are un rol capital de jucat în furnizarea de servicii pentru societate, redevenind motorul și conducătorul economiei reale, având conștiința responsabilității sociale care trebuie asumată.

4.7

CESE consideră că nu mai poate fi amânată o schimbare radicală în raportul dintre instituţiile financiare și cetăţeni. Prăbușirea încrederii în bănci și în celelalte entități trebuie oprită, pentru că altfel ar putea provoca pagube ireparabile dezvoltării economice și sociale.

4.8

În conformitate cu nenumăratele sale luări de poziție legate de participarea societății civile, CESE dorește instituirea în Europa a unui pact social pentru un sistem financiar durabil, prin intermediul căruia toate părțile interesate să poată participa la definirea unui sistem financiar eficient, rezilient, transparent și care ține seama de impactul social și de mediu al propriilor sale acțiuni.

4.9

CESE sprijină ferm inițiativele Comisiei menite să contracareze riscul prezentat, pe de o parte, de arbitrajul de reglementare și, pe de altă parte, de transferul de activitate către un domeniu subreglementat, cum este cel al operațiunilor paralele, unde se eludează dispozițiile din ce în ce mai aspre care sunt în curs de elaborare.

4.10

În avizele sale pe aceste teme (3), CESE și-a exprimat limpede punctul de vedere, pledând pentru reducerea pe cât posibil a zonelor nereglementate din cadrul sectorului financiar.

4.11

În momentul elaborării propunerii sale de regulament, Comisia a ținut seama de necesitatea de a reduce cât mai mult costurile suplimentare pentru sistemul financiar, identificând posibilele soluții în infrastructură, precum registrele centrale de date, și în procedurile existente în favoarea transparenței în materie de tranzacții cu instrumente financiare derivate, prevăzute de Regulamentul nr. 648/2012. CESE își însușește această abordare care demonstrează atenția pe care Comisia o acordă operatorilor și utilizatorilor finali, asupra cărora s-ar putea repercuta, după toate probabilitățile, costurile suplimentare generate de prezentul regulament.

4.12

CESE consideră că va crește efectiv stabilitatea financiară care decurge din transparența sporită a activităților prevăzute de regulament (operațiuni de finanțare prin instrumente financiare, celelalte structuri de finanțare echivalente și reipotecarea), sporind reziliența generală a sistemului și a diverșilor actori. Includerea tuturor contrapărților active pe piețele financiare garantează informații complete cu privire la amploarea reală a tranzacțiilor și a profilurilor de risc pe care și le asumă diverșii operatori.

4.13

Din aceste motive, regulamentul este esențial pentru a desăvârși eficiența regulamentului privind reforma structurală a sistemului bancar, care se aplică instituțiilor bancare cu o dimensiune ce poate fi considerată ca reprezentând un risc sistemic. De asemenea, regulamentul restrânge posibilitatea de a opta pentru transferul activității către zonele nereglementate ale sistemului financiar.

5.   Observații specifice

5.1

Propunerea Comisiei urmărește îmbunătăţirea transparenţei operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare (SFT), în principal prin următoarele trei metode:

5.1.1

În legătură cu monitorizarea riscurilor sistemice legate de SFT, propunerea de regulament cere ca toate aceste operaţiuni de finanțare să fie comunicate unei baze centrale de date. Acest lucru va permite autorităţii de supraveghere să identifice mai bine relațiile dintre bănci și entitățile bancare considerate în mod obișnuit ca aparținând sistemului paralel, scoțând la lumină anumite operațiuni de colectare de fonduri ale acestora din urmă.

5.1.1.1

CESE consideră că această manieră de a proceda ajută autorităţile de supraveghere să monitorizeze mai eficient expunerea și riscurile asociate SFT, permițând – dacă este necesar – să se intervină precis și la timp.

5.1.1.2

CESE se întreabă dacă este aplicabilă propunerea de a păstra pentru cel puțin 10 ani datele în registre. De exemplu, Regulamentul privind infrastructura pieței europene (EMIR) prevede obligația de a păstra datele pe o perioadă de 5 ani.

5.1.2

Furnizarea de informații investitorilor ale căror active sunt utilizate în SFT: conform propunerii, prin solicitarea unor rapoarte amănunțite cu privire la aceste operațiuni se poate îmbunătăți transparența în ceea ce-i privește pe investitori cu privire la practicile urmate de fondurile de investiții angajate în SFT și de alte structuri de finanțare similare. Aceasta ar duce la decizii de investiții luate în cunoștință mai bună de cauză.

5.1.3

Activitățile de reipotecare: regulamentul prevede sporirea transparenței activităților de reipotecare a instrumentelor financiare [pentru orice utilizare de către beneficiarul garanției, în scopuri proprii, înainte de executarea acesteia (pre-default)], prin stabilirea unui set minimal de condiții pe care părțile interesate vor trebui să le respecte, inclusiv un acord scris și un consimțământ anterior reipotecării. Aceasta va avea ca efect că, înainte ca reipotecarea să aibă loc, clienții sau contrapărțile vor trebui să-și dea acordul. De asemenea, aceștia vor lua decizia pe baza informațiilor clare privind riscurile pe care le implică această operațiune.

5.1.3.1

După prăbușirea băncii Lehman Brothers, în 2008, transparența și promovarea unei culturi a datelor se numără printre chestiunile la ordinea zilei pe piețele financiare, iar CESE își însușește întru totul această orientare și preocuparea pentru transparență aflată în centrul mecanismului propus, precum și ideea asocierii investitorului la orice operațiune, instituind obligația de a obține în prealabil consimțământul acestuia.

5.2

Piețele financiare s-au globalizat, așa că riscurile sistemice generate de entitățile bancare paralele și activitățile trebuie abordate la nivel internațional în mod coordonat. CESE consideră că este indispensabilă consolidarea cooperării dintre autoritățile țărilor terțe cele mai afectate, pentru a conveni asupra unei strategii comune și a unor măsuri coerente și, pe cât posibil, similare.

5.3

CESE consideră că propunerea este coerentă cu Recomandările Consiliului pentru Stabilitate Financiară. În august 2013, acesta a adoptat 11 recomandări pentru gestionarea riscurilor inerente operațiunilor cu împrumuturi de titluri de valoare și contractelor repo. Regulamentul propus este în conformitate cu patru din aceste recomandări (cele care poartă numerele 1, 2, 5 și 7) și se referă la transparența piețelor de operațiuni de finanțare prin instrumente financiare, la informațiile furnizate investitorilor și la reipotecare.

5.4

CESE consideră că sarcinile administrative impuse de regulament sistemului financiar nu sunt prea mari, dar se adaugă altor sarcini administrative și de gestionare impuse de alte dispoziții. CESE subliniază riscul ca acestea să se repercuteze, cel puțin în parte, asupra gospodăriilor și întreprinderilor. Aceasta înseamnă că, pe de o parte, sistemul financiar va deveni mai împovărător pentru utilizatorii săi sau că, pe de altă parte, beneficiile băncilor vor scădea, ceea ce nu este de dorit, dat fiind că sistemul de creditare european se găsește deja într-o situație dificilă.

5.5

CESE subliniază importanţa includerii organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și a administratorilor de fonduri de investiții alternative (AFIA) în domeniul de aplicare a obligației de comunicare legate de rapoartele lor, așa cum era prevăzut în Directiva 2009/65/CE privind reformarea reglementărilor în vigoare și în Directiva 2011/61/CE.

5.6

Un alt punct foarte important se referă la regimul de sancțiuni, care trebuie nu doar să fie eficient, proporționat și disuasiv, ci trebuie să și permită aplicarea unui set de măsuri minime. Statele membre au opțiunea de a înăspri sancțiunile administrative și, pentru cazurile foarte grave, de a institui sancțiuni penale. În acest caz, ele trebuie să asigure schimbul de informații între autoritățile naționale, ESMA (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe) și Comisie.

5.7

Ca și în cazul Regulamentului privind infrastructura pieței europene (EMIR), CESE observă că articolul 24, referitor la publicarea deciziilor de impunere a unor sancțiuni administrative, lasă o marjă de manevră prea mare diverselor autorități competente, care ar putea avea evaluări divergente asupra acelorași cazuri. Această lipsă de omogenitate ar putea spori dacă autoritățile sunt din țări diferite. Cum ar putea fi evaluată concret afectarea stabilității piețelor financiare?

5.8

CESE consideră că, după modelul articolului 13 din Regulamentul privind infrastructura pieței europene, este important să fie menționat în propunere principiul echivalenței, lucru care până acum nu a avut loc, și cere Comisiei să acționeze în acest sens.

5.9

Deși consideră că actele delegate prevăzute de regulament sunt limitate ca aplicare și adecvate, CESE îşi exprimă uimirea că exercitarea acestei delegări nu este circumscrisă temporal. CESE reamintește că, în repetate rânduri, a formulat rezerve în acest sens.

5.10

CESE își însușește în întregime conținutul articolului 15, dar notează că există riscul unui posibil litigiu între contrapartide în legătură cu eficiența și caracterul echivalent al unui alt sistem decât semnătura, sugerând că ar trebui menționate, măcar ca exemple, anumite mecanisme alternative echivalente avute în vedere, de exemplu înregistrarea telefonică sau certificarea digitală.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  Operațiuni de finanțare prin instrumente financiare (SFT).

(2)  JO C 170, 5.6.2014, p. 55.

(3)  JO C 177, 11.6.2014, p. 42, JO C 170, 5.6.2014, p. 55 și avizul privind „Reforma structurii băncilor din UE” (în curs de elaborare).


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/64


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O strategie europeană pentru stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă în turismul maritim și costier

[COM(2014) 86 final]

(2014/C 451/10)

Raportor:

dl Paulo BARROS VALE

La 7 martie 2014, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O strategie europeană pentru stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă în turismul maritim și costier

COM(2014) 86 final.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 23 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară din 9 și 10 iulie 2014 (şedinţa din 9 iulie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 189 de voturi pentru şi 6 abţineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE salută comunicarea care face obiectul prezentului aviz, așa cum a făcut-o și în cazul comunicărilor anterioare, din 2010 și 2012, deoarece, în opinia sa, inițiativele care pot contribui la dezvoltarea turismului costier și maritim sunt importante.

1.2

Fiind conștient de constrângerile impuse de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, CESE sprijină acțiunile prezentate în comunicarea Comisiei. Cu toate acestea, Comitetul ține să prezinte câteva recomandări și avertismente prin care să se contribuie la creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii a sectorului turismului costier și maritim, așa cum preconizează Strategia Europa 2020.

1.3

Europa trebuie să-și valorifice resursele naturale și să-și promoveze siturile de excelență, în care natura și amenajarea teritoriului costier și maritim trebuie să fie în deplină armonie. Având în vedere că zonele costiere prezintă o deosebită importanță strategică din punct de vedere ecologic, economic și social, soluționarea problemelor cu care ele se confruntă trebuie să se înscrie în cadrul unei politici integrate de dezvoltare durabilă, în care amenajarea teritoriului, echilibrul între exploatarea energiei din surse regenerabile și celelalte activități costiere și respectarea normelor de urbanism trebuie să se bucure de atenția care li se cuvin. Schimbările climatice deja resimțite, care continuă să afecteze sau chiar să distrugă zonele costiere, ducând la retragerea liniei de coastă, nu trebuie subestimate, mai ales că ele presupun adaptări de mare amploare și de lungă durată.

1.4

Așa cum a susținut și în trecut, CESE reiterează și în acest context necesitatea creării unei agenții europene de turism, la care să participe toate părțile interesate, precum confederațiile din sectorul turismului, regiunile turistice, autoritățile locale active în domeniu și organizațiile sindicale din acest sector. Crearea unei astfel de organizații ar putea fi o forță motrice a promovării Europei în lume.

1.5

Este posibil să fi venit momentul de a concepe o adevărată politică comună în domeniul turismului, care, chiar dacă protejează spațiul de libertate național, să poată aborda sectorul în mod global, creând sinergii și coordonând politicile fiecărui stat membru. An de an apar idei izolate care nu reușesc să treacă de acest stadiu, din cauza lipsei de coordonare și a faptului că nu există o strategie comună în domeniul turismului, aptă să promoveze sub forma unei mărci europene destinațiile turistice, fie ele convenționale sau inedite, patrimoniul istoric și gastronomia și care, totodată, să fie capabilă să gestioneze eventualele probleme de imagine care pot apărea din când în când.

1.6

Dezvoltarea turismului de masă, la care a contribuit în mare măsură și apariția companiilor aeriene low cost, trebuie să fie valorificată prin crearea sau promovarea unor rețele de transport între zonele deservite de aeroporturi și cele mai îndepărtate, iar teritoriul trebuie fie prezentat fără discontinuități, prin includerea în ghidurile turistice a zonelor mai îndepărtate și creșterea atractivității lor pentru turiști, precum și prin posibilitatea de a combina destinațiile urbane și cele costiere în cadrul aceleiași călătorii. Pentru a se încuraja mobilitatea, este esențial să existe puncte în care să se pună la dispoziție simultan toate informațiile referitoare la legăturile de transport disponibile. CESE reamintește că legislația privind acordarea de vize trebuie revizuită urgent pentru a se înlesni mobilitatea turiștilor din afara Europei, în special a celor proveniți din China și din alte țări care constituie piețe emergente.

1.7

Trebuie să se acorde o atenție deosebită zonelor mai îndepărtate, în special celor din nordul Europei, care dispun de condiții ecologice excepționale, prin facilitarea transportului, prin punerea la dispoziție a echipamentelor, a sistemelor de comunicații și a rețelelor WiFi; toate aceste facilități permit atragerea unui număr sporit de turiști și contribuie la instalarea durabilă a populației în aceste regiuni.

1.8

Este urgent necesar să se îmbunătățească gestionarea porturilor turistice, dat fiind că nu există suficiente informații cu privire la porturile de agrement și la posibilitățile de interconectare a porturilor, fapt care complică accesul iahturilor și al navelor de croazieră. Gestionarea deficientă a porturilor constituie o piedică în calea turismului și a circulației persoanelor și bunurilor; prin urmare, Comisia ar putea aborda această problemă din perspectiva politicilor care sprijină realizarea pieței unice și libera circulație, depunând eforturi pentru a remedia lacunele existente.

1.9

Creșterea exponențială a turismului de croazieră a creat situații inedite, al căror impact nu a fost încă studiat în mod temeinic. Chiar dacă creșterea fluxului de turiști către anumite porturi este importantă pentru dezvoltarea zonelor costiere, este esențial să se reducă la minimum impactul negativ pe care traficul din aceste perioade de vârf îl poate avea asupra zonelor vizitate. Trebuie să existe o pregătire corespunzătoare pentru a face față riscurilor de poluare a apei și a aerului de către combustibilii utilizați de marile nave de croazieră și riscurilor ecologice pe care le presupune prezența a mii și mii de persoane în destinațiile turistice. De asemenea, sunt necesare eforturi pentru a coordona informațiile privind escalele acestor nave cu gestionarea turismului local, astfel încât să se poată evita suprapunerea valului de turiști de pe navele de croazieră cu prezența altor persoane, care își pot planifica vizitele în alte momente ale zilei.

1.10

Propunerea de acțiune referitoare la cartografierea necesităților de formare și la instituirea unei secțiuni pentru „locurile de muncă albastre” în cadrul portalului EURES este importantă; cu toate acestea, este esențial ca Comisia să ia măsuri pentru a o face cunoscută pe scară largă și pentru a sensibiliza statele membre, astfel încât rezultatele acesteia să fie incluse în politicile lor interne în materie de formare. Acțiunile de formare care vor beneficia de sprijin și care ar trebui să se adreseze nu numai angajaților întreprinderilor și instituțiilor din domeniul turismului, ci și întreprinzătorilor din acest sector, trebuie să includă, alături de temele care permit îmbunătățirea calității serviciilor turistice, și pe cele care promovează Europa ca destinație turistică. Merită subliniat că sensibilizarea cu privire la importanța turismului, a patrimoniului european și a mediului trebuie să înceapă în perioada învățământului obligatoriu, formându-i pe tineri încă de la o vârstă fragedă.

1.11

Tot în ceea ce privește problematica turismului de croazieră, Europa va trebuie să monitorizeze atent politicile de ocupare a forței de muncă adoptate de întreprinderile care organizează croaziere. Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor poate și trebuie să fie protejată în acest sector aflat în expansiune și cu un potențial ridicat de ocupare a forței de muncă.

1.12

CESE reafirmă importanța anumitor măsuri prin care se poate răspunde provocărilor din sectorul turismului și în special celor din sectorul turismului maritim și costier:

promovarea unei platforme europene care să ofere informații integrate privind legăturile rutiere, de cale ferată, maritime și aeriene – problemele de mobilitate a fluxurilor turistice blochează dezvoltarea regiunilor îndepărtate care prezintă un potențial turistic ridicat, în special a celor din nordul Europei, din cauza lipsei de informații privind posibilitățile de transport, a dificultăților de coordonare între diferitele tipuri de transport sau chiar a lipsei unora dintre acestea;

promovarea turismului în natură și a turismului durabil, a turismului social, a turismului maritim, cultural și sportiv, a călătoriilor de afaceri, a turismului de turismului de relaxare sau balnear și de recuperare, a turismului istoric, cultural, religios sau gastronomic;

încurajarea turismului în rândul persoanelor în vârstă și al persoanelor cu handicap, al celor cu mobilitate redusă și cu necesități speciale;

recunoașterea moștenirii culturale a Europei și a patrimoniului său unic, prin care se deosebește de celelalte regiuni; protecția patrimoniului și promovarea sa ca destinație turistică de excepție;

punerea accentului pe promovarea siguranței pe care Europa o poate oferi vizitatorilor în ce privește deplasarea și sejurul, calitatea apei și siguranța alimentară, serviciile medicale, produsele farmaceutice, condițiile de spitalizare, siguranța personală și respectul acordat cetățenilor și drepturilor lor fundamentale.

1.13

CESE pledează pentru efectuarea unui studiu referitor la preferințele turiștilor care vizitează sau intenționează să viziteze Europa, care să indice aspectele care le-au plăcut sau care i-au nemulțumit, motivele care i-au determinat să revină sau care îi determină să nu se mai întoarcă și motivele care îi determină să prefere destinații din afara Europei. Acest studiu, care ar urma să fie difuzat de diferiții operatori turistici și de diferitele porturi și porturi de agrement, asociații și autorități din domeniul turismului, guverne și autorități europene, ar permite cunoașterea comportamentelor și caracteristicilor turiștilor, scopul fiind de a sprijini luarea de decizii și definirea unor strategii comune de dezvoltare a acestui sector.

1.14

De asemenea, CESE solicită ca în cadrul dezbaterii privind turismul și acțiunile de întreprins, să se asigure interconectarea între turismul maritim și costier și turismul fluvial, valorificându-se condițiile pe care le oferă râurile și estuarele în completarea activităților din zonele costiere. Exploatarea râurilor oferă posibilitatea de a dezvolta noi produse, cum ar fi croazierele pe teme legate de gastronomie, turism rural și ecoturism, în timp ce estuarele, care reprezintă zone de mare interes peisagistic și educațional, permit observarea păsărilor și a biodiversității specifice acestor locuri.

2.   Introducere

2.1

Comunicarea examinată, care se înscrie în continuarea unei comunicări din 2010, (1) în care se anunță elaborarea unei strategii pentru turismul maritim și costier durabil, și a unei comunicări din 2012 intitulate „Creșterea albastră: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim” (2), abordează unul dintre cele cinci sectoare ale economiei albastre identificate ca domenii de intervenție prioritare, și anume sectorul turismului maritim și costier.

2.2

Sectorul turismului maritim și costier a fost deja identificat ca fiind un lanț de valori important, capabil să genereze în mod durabil creștere economică și locuri de muncă. Turismul maritim și costier reprezintă cea mai importantă activitate maritimă din Europa, numărând aproape 3,2 milioane de angajați, dintre care aproape jumătate sunt lucrători tineri. Generând un total de 183 de miliarde EUR în valoare adăugată brută, acest sector este constituit în mare parte din microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii, în el operând peste o treime din numărul total de întreprinderi europene din domeniul turismului.

2.3

Comunicarea își propune identificarea provocărilor cu care se confruntă acest sector, respectiv: stimularea performanței și a competitivității prin îmbunătățirea cunoștințelor, abordând problematica volatilității cererii și a fragmentării sectorului; promovarea competențelor și a inovării; consolidarea sustenabilității, prin luarea în considerare a presiunilor asupra mediului, prin promovarea unei oferte inovatoare, durabile și de o calitate ridicată și prin transformarea constrângerilor geografice precum insularitatea și caracterul periferic în tot atâtea oportunități.

2.4

Comunicarea abordează, de asemenea, aspectele legate de finanțarea prin fondurile europene și de integrarea politicilor UE care afectează turismul maritim și costier.

3.   Observații generale

3.1

„Creșterea albastră”, care cuprinde sectoarele tradiționale și sectoarele în curs de dezvoltare, precum și pe cele emergente, constituie o provocare complexă și ambițioasă, care necesită o abordare integrată. Exploatarea potențialului zonelor costiere trebuie să țină seama de interesele diferitelor sectoare care contribuie la valorificarea acestuia, fără a trece cu vederea aspectele ecologice și acordând o atenție deosebită amenajării teritoriului și domeniului maritim, deoarece aceștia sunt factorii de care depinde oferta turistică. Un exemplu în acest sens este dimensiunea intersectorială necesară pentru abordarea acestei problematici: atâta timp cât teritoriul și mediul nu sunt protejate, nu este posibilă dezvoltarea turismului costier sau de orice alt tip. Recurgerea la energiile regenerabile este, în mod cert, foarte importantă și necesită o promovare intensivă. Trebuie să se acorde însă o atenție deosebită alegerii locului de instalare a echipamentelor, astfel încât să nu se împiedice dezvoltarea activităților maritimo-turistice. Ar trebui evitată instalarea centralelor nucleare în zone atractive din punct de vedere turistic.

Echilibrul zonelor costiere trebuie considerat dintr-o perspectivă dinamică, dat fiind că fenomenele meteorologice și intervenția omului modifică aceste zone în permanență. Resursele naturale stau la baza economiei; ca atare, ele trebuie privite, alături de inovare, ca adevărați piloni ai creșterii inteligente și favorabile incluziunii.

3.2

Principalele probleme cu care se confruntă turismul au rămas neschimbate de-a lungul anilor; încă nu au fost găsite soluții pentru provocările legate de caracterul sezonier, de munca în condiții precare și slab calificată (în special în rândul tinerilor), de oferta insuficientă în materie de produse noi și inovatoare sau pentru dificultățile legate de accesul la finanțare, în special pentru microîntreprinderi și IMM-uri. De aceea este primordială instituirea unui cadru politic european privind dezvoltarea turismului, a unei adevărate politici europene privind turismul, care să orienteze strategiile comune de dezvoltare, cu respectarea libertății statelor membre de a dezvolta o politică proprie la nivel național.

3.3

Combaterea caracterului sezonier al turismului maritim și costier trebuie să se facă printr-o ofertă de noi produse, care să atragă noi consumatori, mai ales în extrasezon. Dezvoltarea unor noi produse turistice destinate persoanelor în vârstă sau persoanelor defavorizate, exploatarea potențialului turismului nautic, indiferent că este vorba de navigația de agrement (ambarcațiuni cu pânze de croazieră și ambarcațiuni cu motor), de sporturile nautice (mici ambarcațiuni cu pânze, windsurfing, kitesurfing, surfing, bodyboard, ambarcațiuni cu vâsle, canoe, ski nautic, scuter acvatic, pescuit sportiv, vânătoare subacvatică sau scufundări, inclusiv scufundările în jurul unor nave eșuate) sau de excursii cu vaporul și de croazieră, dezvoltarea turismului legat de talasoterapie sau de golf și a turismului în natură – toate acestea reprezintă posibile soluții pentru a crește rata de ocupare în extrasezon, contribuind la stabilirea durabilă a populației în regiunile dependente de turism. La combaterea fenomenului sezonier și la atragerea tinerilor în aceste zone, mai ales în cele îndepărtate, pot contribui și sprijinul pentru dezvoltarea noilor industrii orientate către turism care recurg la produse provenite din zonele costiere, precum și accesul universal la rețele în bandă largă.

3.4

Printre activitățile mai puțin obișnuite legate de activitățile nautice, unele sunt deja dezvoltate pe scară largă de cluburile sportive de la nivel local, iar expertiza lor în acest sens ar putea fi valorificată. Sprijinirea turismului nautic trebuie să fie o realitate, prin demersuri de reglementare, crearea de noi infrastructuri sau modernizarea celor existente și oferirea de noi oportunități care să permită apariția acestor oferte, extrem de atractive pentru noile categorii de turiști.

Turismul maritim și costier este conectat în diverse locuri cu turismul fluvial. Această proximitate nu trebuie trecută cu vederea, fiind de dorit să se definească strategii de dezvoltare comune. În acest context, trebuie încurajate activitățile nautice de agrement, prin dezvoltarea de produse noi, care să combine potențialul activităților maritime cu activitățile din zonele riverane.

3.5

Turismul nu trebuie privit în mod izolat, ci ca un sector influențat de diversele politici adoptate de UE, în special de cele referitoare la transporturi, ocuparea forței de muncă, educație, mediu, inovare, securitate, protecția consumatorilor etc. Răspunsul la problemele identificate trebuie să se facă într-un mod integrat, deoarece dezvoltarea sectorului este direct afectată de măsurile adoptate în cadrul diferitelor politici.

3.6

Deși nu are competența de a interveni direct în sectorul turismului, Comisia poate remedia unele dintre lacunele identificate, prin acțiuni care țin de competența sa, în materie de promovare a pieței unice, în special din perspectiva liberei circulații a persoanelor și a bunurilor și a obiectivelor legate de crearea pieței unice, abordând probleme care depășesc cadrul turismului și au impact și asupra altor domenii în care intervenția nu este numai posibilă, ci și binevenită.

4.   Observații specifice

4.1

Informațiile referitoare la sectorul turismului au un caracter fragmentar, ceea ce îngreunează realizarea de studii și de evaluări, fie pentru că nu există date suficiente, fie pentru că lipsesc indicatorii specifici care să permită compararea lor. CESE salută intenția de a remedia această deficiență, însă atrage atenția asupra faptului că de la publicarea comunicării din 2010, când a fost identificată această problemă, progresele înregistrate în acest sens au fost nesemnificative.

4.2

Eforturile Comisiei în vederea promovării turismului de calitate pe care îl oferă Europa pot contribui la combaterea problemei caracterului sezonier și a problemelor sociale și economice asociate cu acesta. Europa se confruntă cu concurența reprezentată de noile destinații din țările emergente, care practică prețuri scăzute, atrăgătoare, dar care nu oferă aceleași condiții în materie de siguranță sau de bogăție culturală. Promovarea Europei ca destinație turistică trebuie să se bazeze pe calitate ca element de diferențiere și pe toate aspectele în care Europa excelează: bogăția sa culturală unică, siguranța, diversitatea serviciilor, respectarea drepturilor cetățenilor, facilitățile de acces pentru persoanele cu handicap sau cu necesități speciale, disponibilitatea serviciilor de telecomunicații și a rețelelor WiFi. Recunoașterea importanței patrimoniului cultural al Europei și protecția acestuia reprezintă un factor strategic al dezvoltării turismului într-o manieră durabilă și favorabilă incluziunii.

4.3

Turismul pentru persoanele în vârstă trebuie să beneficieze la rândul său de o atenție deosebită. În condițiile în care se constată îmbătrânirea populației din întreaga lume, turismul legat de sănătate, de patrimoniul cultural și natural trebuie să ocupe un loc central în strategiile din acest sector. În fond, turiștii de peste 50 de ani sunt cei care cheltuiesc cel mai mult, iar turiștii de vârsta a treia sunt cei care dispun de cel mai mult timp pentru a călători și care preferă să călătorească în extrasezon.

4.4

Piața navelor de croazieră a înregistrat o creștere considerabilă. Cu toate acestea, impactul lor real prin activitățile costiere ocazionate de escale rămâne limitat, dat fiind că escalele au o durată scurtă și difuzarea informațiilor privind ofertele locale nu se face în mod eficace. Promovarea dialogului între operatorii de nave de croazieră, porturi și părțile interesate din turismul costier, propus în cadrul comunicării, prezintă relevanță și trebuie să se facă în cadrul dezvoltării unor parteneriate transnaționale și interregionale, al unor rețele, clustere și al unor strategii de specializare inteligentă care să combată fragmentarea din acest sector. Eficacitatea coordonării este o realitate pe care turismul nu o poate ignora. Acest sprijin ar putea fi promovat în cadrul activităților care ar urma să fie dezvoltate de agenția europeană de turism propusă în prezentul document, care ar servi drept platformă de dezbateri aprofundate a problemelor din acest sector și ar constitui baza lucrului în rețea și a cooperării.

4.5

Formarea de personal calificat este esențială pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Sectorul turismului se confruntă cu dificultăți specifice în ceea ce privește calificarea lucrătorilor, dat fiind că aici se întâlnesc numeroși tineri care exercită o activitate sezonieră și precară, cu slabe perspective de evoluție în carieră. CESE salută crearea secțiunii referitoare la „locurile de muncă albastre” în cadrul portalului EURES și cartografierea necesităților de formare din sectorul turismului, solicitând ca statele membre să fie invitate să includă rezultatele acestei analize în promovarea ofertelor de formare finanțate prin Fondul social european și a celor care rezultă din inițiative private; totodată, solicită încurajarea creării de rețele între școlile existente și a prezentării de proiecte legate de sectorul turismului în cadrul programului Erasmus+. Formarea trebuie să se adreseze și întreprinzătorilor din acest sector, permițându-le astfel să ia cunoștință de bunele practici de management și să le adopte, să-și actualizeze cunoștințele cu privire la legislația în vigoare și la utilizarea TIC și să devină conștienți de importanța protecției mediului și de problemele specifice din sectorul turismului.

4.6

În ceea ce privește problematica referitoare la faptul că statele membre solicită competențe diferite pentru căpitanii de iahturi, CESE consideră că propunerile Comisiei nu sunt suficient de ambițioase. Este cert că, în materie de turism, competențele Comisiei sunt limitate, însă situația este diferită în cazul aspectelor legate de libera circulație a persoanelor și de creare a pieței unice, în care se încadrează și acest subiect.

4.7

Trebuie stimulată utilizarea schemelor inovatoare de management, prin intermediul portalului inițiativei „ICT and Tourism Business”. Trebuie remarcat că atât acest portal, promovat de Comisie, cât și alte situri legate de turism, precum Observatorul virtual al turismului, Tourism Link Platform sau eCalypso Platform, nu sunt traduse în toate limbile, ceea ce poate îngreuna sau descuraja utilizarea lor de către persoanele din anumite țări.

4.8

Sustenabilitatea turismului maritim și costier trebuie să se bazeze pe respectarea strictă a mediului, iar spațiile terestre și maritime trebuie să fie privite în acest context ca fiind interconectate. Consolidarea sustenabilității prin acțiunile propuse se dovedește a avea o mare importanță pentru dezvoltarea de noi produse care să includă bogăția patrimoniului european și respectarea mediului înconjurător. Este evident, încă o dată, că acțiunile de întreprins în alte domenii, precum cele legate de mediu, mare și transporturi, sunt interconectate cu turismul; de aceea, inițiativele Comisiei pe aceste teme trebuie să acorde o atenție deosebită posibilelor consecințe asupra sectorului turismului.

4.9

CESE salută includerea turismului printre obiectivele specifice ale Programului-cadru COSME 2014-2020, considerând că acest lucru reprezintă o oportunitate importantă pentru dezvoltarea sectorului; în opinia sa, această dezvoltare trebuie să se bazeze pe promovarea proiectelor de cooperare internațională și pe adoptarea unor modele durabile de dezvoltare turistică, promovate în cadrul proiectului „Destinații europene de excelență”. De asemenea, dezvoltarea unui ghid online care să prezinte principalele posibilități de finanțare merită sprijinită de CESE, dat fiind că inițiativele din cadrul turismului pot avea un caracter transversal. Trebuie – însă observat că, și în acest caz, există posibilitatea ca barierele lingvistice să împiedice consultarea și interpretarea ghidului online.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  COM(2010) 352 final –Avizul CESE: JO C 376, 22.12.2011, p. 44.

(2)  COM(2012) 494 final –Avizul CESE: JO C 161, 6.6.2013, p. 87.


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/69


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Eliberarea potențialului de multifinanțare în Uniunea Europeană

[COM(2014) 172 final]

(2014/C 451/11)

Raportor:

dl Juan MENDOZA CASTRO

La 14 martie 2014, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Eliberarea potențialului de multifinanțare în Uniunea Europeană

COM(2014) 172 final.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 23 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 şi 10 iulie 2014 (şedinţa din 9 iulie 2014), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 195 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 5 abţineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE apreciază pozitiv Comunicarea Comisiei și evidențiază potențialul de creștere al multifinanțării (crowdfunding) în UE ca sursă alternativă de finanțare.

1.2

CESE subliniază contribuția benefică a multifinanțării în economie la investiții, inovare și ocuparea forței de muncă, precum și faptul că aceasta sporește totodată posibilitățile de alegere ale consumatorului de credite.

1.3

Caracterul accesibil universal al multifinanțării va face ca persoanele cu handicap să nu fie excluse de la această sursă de finanțare.

1.4

Întreprinderile din UE depind în mai mare măsură de creditul bancar decât cele din SUA și, prin urmare, efectele recesiunii asupra lor sunt mai profunde în cazul unei crize financiare. În plus, condițiile din multe țări din UE sunt adesea foarte restrictive în ceea ce privește creditele pentru IMM-uri.

1.5

CESE subliniază dependența IMM-urilor de creditul bancar, situație care va persista în ciuda existenței unor surse alternative, care nu sunt întotdeauna ușor accesibile.

1.6

Multifinanțarea reprezintă o contribuție la ecosistemul financiar, care nu va putea rezolva singură problemele de finanțare ale întreprinderilor.

1.7

Întreprinderile nou-înființate, tinerii inovatori și întreprinderile din economia socială joacă un rol important în Agenda 2020 și în Agenda digitală.

1.8

Multifinanțarea fără scop lucrativ cunoaște o răspândire amplă în UE. Trebuie studiate efectele stimulentelor fiscale, care diferă de la un stat membru la altul.

1.9

Un cadru legislativ european ar trebui să ia în considerare doar anumite tipuri de multifinanțare lucrativă și nu donațiile și alte forme de sponsorizare fără scop lucrativ.

1.10

Un astfel de cadru ar trebui să fie echilibrat, protejând investitorii și evitând reglementarea excesivă. Cu toate acestea, acțiunea organismelor de reglementare este esențială pentru întărirea încrederii investitorilor.

1.11

Obiectivul reglementării ar trebui să fie: simplitatea procedurilor administrative, termene de soluționare scurte și costuri cât mai mici posibile. Aceasta ar trebui să includă și: neutralitatea, transparența și absența practicilor neloiale, precum și proceduri de reclamație accesibile. Toate acestea ar trebui să fie atât în beneficiul furnizorilor, cât și al consumatorilor.

1.12

Investitorii potențiali ar trebui să obțină informații accesibile, clare, adecvate, veridice și neînșelătoare.

1.13

CESE propune ca UE să completeze acțiunea statelor membre de sprijinire a inițiativelor fără scop lucrativ în măsura în care acestea promovează valori precum ocuparea forței de muncă, solidaritatea, pluralismul, democrația și libertatea.

1.14

Este oportun ca multifinanțarea să se bucure de recunoaștere specifică în legislația statelor membre ca o nouă formă de mecenat, după cum și este.

2.   Introducere

2.1

În ultimii ani, se manifestă o tendință ca anumite mijloace de producție să treacă de la întreprinderi către persoane fizice, acestea din urmă devenind „prosumatori” (1).

2.2

Această tendință s-a accentuat odată cu răspândirea internetului, dând naștere așa-numitei „economii colaborative”, în care o persoană decide să partajeze cu alte persoane un bun aflat în proprietatea sa, uneori contra unor sume de bani. A se vedea în acest sens Avizul CESE „Consumul colaborativ sau participativ: un model de dezvoltare durabilă pentru secolul XXI” (2) și rezoluția Parlamentului European (3).

2.3

În acest context, pe internet înfloresc o serie de întreprinderi nou-înființate, deoarece web-ul permite adesea dezintermedierea, prin care devine cu putință ca indivizii să schimbe bunuri digitale și, de asemenea, fizice. Din păcate, pentru a nu afecta încrederea în acest proces, este necesar să se acorde atenție abuzului pe care l-ar putea comite„aventurierii” asupra acestui sector al internetului.

2.4

Și în domeniul financiar își fac apariția alte modalități precum emiterea de obligațiuni „cu randament înalt” (high yield) pe piața primară europeană sau la nivel local prin intermediul recent createi rețele MARF (piața alternativă cu randament fix).

2.5

„Împrumutul direct” (direct lending) permite întreprinderilor să se finanțeze prin intermediul unor negocieri bilaterale cu agenți specializați de pe piață și fără intermediere bancară; sau, ca alternativă mai radicală, multifinanțarea, care permite micilor investitori să se reunească, în general prin intermediul internetului, pentru a-și pune economiile la dispoziția solicitanților de credit.

3.   Sinteza comunicării

3.1

Cartea verde privind finanțarea pe termen lung a economiei europene (4) a declanșat o amplă dezbatere asupra diverșilor factori care permit economiei europene să canalizeze fonduri spre investițiile pe termen lung necesare pentru asigurarea creșterii economice (5).

3.2

Conform Comisiei, prin multifinanțare (crowdfunding), se înțelege o cerere deschisă publicului larg – de obicei prin intermediul unei pagini web – de strângere de fonduri pentru anumite proiecte sau investiții antreprenoriale. În acest mod, platformele sau campaniile de finanțare pun în contact o multitudine de investitori neprofesionali cu promotorii proiectului. Totuși, trebuie să se evite utilizarea acestor fonduri în scopuri ilegale.

3.3

Modalitățile cele mai obișnuite de multifinanțare sunt:

donațiile,

patronajele (publicitate în schimbul finanțării),

recompensele (se obține un bun sau un serviciu de valoare inferioară contribuției),

prevânzările (strângere de fonduri pentru lansarea unui produs pe piață),

împrumuturi cu sau fără dobândă,

investiții în întreprinderi (cumpărare de obligațiuni sau de acțiuni).

3.4

Avantajele sunt următoarele: este vorba de o formă alternativă de finanțare care se caracterizează prin flexibilitate, participarea societății și o mare varietate de forme. În plus, multifinanțarea ajunge direct la consumator, facilitează studiile de piață și permite accesul la credit al celor care au cele mai mari dificultăți în a-l obține.

3.5

Prezintă însă și riscuri și provocări: posibilități de fraudă sau spălare de bani, inexistența unei piețe secundare etc.

3.6

Reglementările europene în materie sunt, printre altele, cele referitoare la: prospectele ce trebuie publicate în cazul ofertelor publice de valori mobiliare (6), MiFID (7), serviciile europene de plată (8), creditul de consum (9), creditul ipotecar (10).

3.7

Prioritățile stabilite în Cartea verde sunt: înființarea unui grup de experți care să ofere consultanță cu privire la diverse aspecte; sporirea cunoștințelor și a informațiilor; evaluarea reglementărilor în vigoare în statele membre pentru a examina dacă este necesară o acțiune la nivel european.

3.8

Comisia recunoaște că, în UE, acest tip de finanțare este încă marginal în comparație cu împrumuturile bancare, însă este „promițător” în comparație cu alte surse, precum „investitorii providențiali” (business angels) sau capitalul de risc.

3.9

Dezvoltarea multifinanțării trebuie să înfrunte diverse provocări, precum lipsa de transparență a normelor aplicabile, rolul pe care trebuie să îl joace piața internă și integrarea acestui tip de finanțare în ecosistemul financiar.

4.   Observații generale

4.1

CESE ia notă de comunicare și este de acord cu necesitatea îmbunătățirii cunoștințelor cu privire la un canal de finanțare cu potențial de creștere în Europa. De asemenea, este de acord cu faptul că modelele alternative de finanțare pot sprijini întreprinderile nou-înființate să avanseze pe „scara rulantă” a finanțării.

4.2

Datele demonstrează caracterul „marginal” pe care Cartea verde îl atribuie multifinanțării, care, în 2012, a reprezentat 735 milioane EUR (11) față de cele 6  000 de miliarde EUR cât au totalizat împrumuturile bancare către instituții nefinanciare (12).

4.3

Trebuie însă evidențiată creșterea sa. La nivel global, fondurile puse la dispoziție prin intermediul multifinanțării au crescut treptat de la 530 milioane USD în 2009 până la un total estimat de 5,1 miliarde USD în 2013, ceea ce înseamnă o rată de creștere anuală de 76 %. În ce privește răspândirea geografică, cea mai mare piață a reprezentat-o America de Nord (și în majoritate SUA) cu 60 % din total, urmată de Europa, care totalizează aproximativ 36 % (13).

4.4

Multifinanțarea are efecte benefice asupra economiei întrucât reprezintă o sursă alternativă de finanțare față de cele tradiționale și promovează investițiile, inovarea și crearea de locuri de muncă. Trebuie evidențiat, de asemenea, eventualul impact al multifinanțării asupra dezvoltării activităților economiei sociale, întreprinderilor meșteșugărești și microîntreprinderilor (14).

4.5

Este necesar să se promoveze și să se încurajeze accesibilitatea universală, pentru a se garanta participarea la platformele de multifinanțare a persoanelor cu handicap, evitându-se astfel excluderea lor de la această nouă formă de finanțare, care reprezintă o oportunitate suplimentară pentru sectorul terțiar.

4.6

CESE apreciază pozitiv decizia privind includerea reprezentanților IMM-urilor în grupul de experți. În acest grup trebuie să fie reprezentată atât partea de ofertă, precum și cea de cerere.

5.   Structura financiară și creșterea economică

5.1

Structura financiară se află în strânsă relație cu creșterea economică și cu efectele crizei. În SUA întreprinderile obțin finanțare pe piețele de capital într-o proporție mai mare decât întreprinderile din UE, unde depind în principal de creditul bancar. Ponderea relativă a băncilor variază între sub 20 % în SUA și peste 60 % în unele state membre ale UE.

5.2

Băncile sunt mai predispuse să dea împrumuturi în cursul unei recesiuni „normale”, atenuând astfel impactul asupra economiei. Totuși, situația este diferită atunci când la criza economică se adaugă o criză financiară. În acest caz, recesiunile în țările orientate către sisteme bancare sunt de trei ori mai grave decât în cele care au o structură financiară orientată către piață (15).

5.3

În UE, lipsa surselor de finanțare reprezintă a doua cea mai importantă problemă pentru întreprinderi (prima constând în atragerea clienților) (16).

5.4

O injecție de lichidități din partea BCE în sistemul financiar pentru a facilita acordarea de credite întreprinderilor ar reprezenta fără îndoială o măsură foarte benefică pentru economia europeană.

6.   Multifinanțarea cu scop lucrativ (financial return crowdfunding)

6.1   Finanțarea IMM-urilor

6.1.1

CESE a abordat problemele finanțării în diverse avize, evidențiind importanța IMM-urilor pentru economia europeană (17).

6.1.2

Restricționarea creditului (credit crunch) afectează economia și, în special, existența IMM–urilor, pentru care împrumuturile bancare (adesea dificil de obținut) constituie o sursă fundamentală de finanțare. Aceasta este una din cauzele creșterii puternice a șomajului, care afectează în special unele state membre ale UE.

6.1.3

Dat fiind că, în general, este vorba de investiții cu volum redus, multifinanțarea este orientată preponderent către IMM-uri și, dintre acestea, către microîntreprinderi, care constituie majoritatea zdrobitoare a structurii antreprenoriale europene (99,8 % din totalul întreprinderilor nefinanciare din UE-28) și a căror contribuție la ocuparea forței de muncă este decisivă, oferind un loc de muncă la 67,2 % din forța de muncă (18).

6.1.4

CESE constată că există poziții sceptice privind eficacitatea surselor de finanțare alternative. Comunicarea Comisiei privind finanțarea pe termen lung a economiei europene (19) a fost considerată un pas înainte, însă unul insuficient de către asociația europeană a IMM-urilor, în opinia căreia multifinanțarea se va aplica în cazul unui „mic” număr de întreprinderi, în timp ce întreprinderile nou-înființate reprezintă doar 1 % din IMM-uri (20).

6.2   Finanțarea întreprinderilor nou-înființate

6.2.1

CESE evidențiază necesitatea ca Uniunea și statele membre să promoveze și să sprijine multifinanțarea, în special în cazul întreprinderilor nou-înființate (start-ups) inovatoare. Întreprinderile nou-înființate destinate cercetării și dezvoltării de proiecte de înaltă tehnologie – care reprezintă unul din obiectivele Agendei digitale – prezintă un interes special, dată fiind capacitatea lor potențială de a stimula creșterea și ocuparea forței de muncă. Cu toate acestea, nu pot fi excluse sectoarele așa-zis tradiționale sau întreprinderile meșteșugărești, care pot fi și ele foarte inovatoare.

6.2.2

Totodată, CESE recomandă ca UE și statele membre să promoveze și să sprijine multifinanțarea pentru dezvoltarea și încurajarea inovării sociale, a tinerilor inovatori și a economiei sociale. Entitățile din economia socială au un rol esențial în cadrul Strategiei Europa 2020 în vederea îndeplinirii obiectivului incluziunii sociale și al incluziunii grupurilor vulnerabile prin crearea de locuri de muncă, asigurând compatibilitatea dintre valoarea socială și cea economică.

6.2.3

Multifinanțarea, care este inadecvată pentru finanțarea funcționării zilnice a unei întreprinderi, este deosebit de adecvată pentru acest tip de inițiative, promovate în multe cazuri de către tineri întreprinzători, care doresc să dezvolte un proiect antreprenorial concret.

7.   Multifinanțarea în ecosistemul financiar al UE

7.1

CESE atrage atenția că multifinanțarea poate juca un rol important ca sursă de finanțare alături de alte forme netradiționale, precum „investitorii providențiali” (business angels) sau de capital de risc (venture capital), împrumuturile de tip win win  (21) etc. În realitate însă, cea mai mare problemă cu care se confruntă autoritățile economice și monetare o reprezintă, pe lângă restricționarea creditului (credit crunch), faptul că se cer garanții ridicate.

7.2

În UE, promovarea canalelor de finanțare nebancare poate contribui la accentuarea tendinței întreprinderilor – care se manifestă deja de două decenii – de a recurge în mai mare măsură la piețele de capital. Trebuie reflectat la cerințele de solvabilitate necesare pentru a garanta rambursarea capitalurilor investite și trebuie asigurată o mai mare certitudine juridică pentru această sursă de finanțare.

8.   Multifinanțarea fără scop lucrativ (crowdfunding with non-financial return)

8.1

Donațiile, împrumuturile fără dobândă sau cesiunile gratuite de drepturi pot privi proiecte cu caracter comercial, însă, în mod normal, constau în contribuții solidare la inițiative sociale promovate de organizații fără scop lucrativ. Mecenatul poate favoriza crearea sau menținerea unor activități culturale sau sportive.

8.2

Multifinanțarea constituie un model de finanțare obișnuit pentru întreprinderile sociale. Potențialul acestei modalități de finanțare, în special pentru antreprenoriatul incluziv, trebuie evaluat în cadrul mai amplu al inițiativei privind antreprenoriatul social.

8.3

Dat fiind că donațiile și anumite forme de investiții beneficiază de un tratament diferit în materie de impozite în diverse state membre, CESE consideră adecvată propunerea Comisiei de a examina efectele pe care le au stimulentele fiscale.

9.   Observații specifice

9.1   Necesitatea unor norme europene în materie

9.1.1

Multifinanțarea se poate consolida pentru a deveni o alternativă viabilă de finanțare doar dacă se întărește încrederea investitorilor. Autorității de reglementare îi revine un rol esențial în acest sens.

9.1.2

Comisia menționează posibile „acțiuni viitoare” pe care le va lansa după ce va cunoaște criteriul grupului de experți. CESE consideră că, pentru consolidarea multifinanțării transfrontaliere, va fi cu siguranță nevoie de o legislație care să armonizeze criteriile pe care le-au adoptat deja (sau sunt în curs să le adopte) statele membre. Pe aceste „piețe noi” trebuie să se acorde o atenție specială interesului și protecției consumatorilor.

9.1.3

Această armonizare ar putea consta în adoptarea unui regulament privind platformele de multifinanțare cu scop lucrativ, care să includă cel puțin:

modalitățile de funcționare;

serviciile care trebuie prestate;

limite cantitative;

obligații de informare (inclusiv privind posibilele conflicte de interese);

excluderi din domeniul său de aplicare;

interdicții (în special cele derivate din interdicția achiziționării și publicării de proiecte conexe);

cerința unor condiții echitabile de concurență;

cerințe financiare; și

obligativitatea unui registru public (publicitate și transparență).

9.1.4

Activitățile de sponsorizare și alte activități fără scop lucrativ ar trebui excluse din viitoarea legislație europeană, dat fiind că nu presupun riscurile asociate celor cu scop lucrativ. Eventualele nereguli care ar putea fi comise sunt deja prevăzute de dreptul administrativ și penal al statelor membre.

9.1.5

CESE recomandă să se aibă în vedere reglementarea multifinanțării, în principal sub următoarele aspecte:

emiterea și subscrierea de titluri de valoare în societățile pe acțiuni (cumpărarea de obligațiuni sau de acțiuni);

emiterea sau subscrierea de titluri de valoare în societățile cu răspundere limitată;

împrumuturi cu dobândă (pentru persoane fizice sau pentru întreprinderi).

9.1.6

Un eventual act legislativ european ar trebui să fie flexibil și echilibrat, evitând atât reglementarea excesivă (care poate fi un obstacol în calea răspândirii multifinanțării), cât și protecția insuficientă a investitorilor. Aceasta înseamnă că ar trebui să fie obiectiv, transparent, proporțional cu scopurile urmărite și să asigure un nivel înalt de protecție a investitorilor.

9.1.7

În orice caz, investitorii trebuie să fie conștienți de faptul că nu se poate exclude niciodată un anumit grad de risc.

9.1.8

Principiile fundamentale sunt simplificarea procedurilor administrative și reducerea birocrației la minimum. În plus se cer:

condiții echitabile de concurență,

reducerea costurilor administrative,

termene scurte de soluționare.

9.1.9

Normele ar trebui să garanteze faptul că platformele de multifinanțare respectă principiile fundamentale ale:

neutralității,

diligenței,

urmăririi interesului clienților, care trebuie să fie bine informați,

absenței practicilor comerciale neloiale la comercializarea produselor lor,

existenței unor proceduri de reclamație accesibile.

9.1.10

Informarea potențialilor investitori ar trebui să fie:

clară și relevantă,

oportună și completă,

obiectivă și veridică,

neînșelătoare prin acțiune sau omisiune.

9.1.11

Drepturile de proprietate intelectuală ale celor care expun proiecte pe internet vor fi protejate odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului privind crearea brevetului unic european.

9.2   Promovarea surselor de finanțare alternative

9.2.1

CESE consideră oportun ca autoritățile publice să realizeze campanii de informare privind multifinanțarea cu scopul de a încuraja orientarea în mai mare măsură a întreprinderilor către piețele de capital. În special, trebuie furnizate informații relevante IMM-urilor în colaborare cu organizațiile acestora.

9.2.2

Formarea destinată atât întreprinzătorilor, cât și investitorilor – și în special întreprinzătorilor în situație dezavantajată – va juca, de asemenea, un rol esențial în integrarea multifinanțării în economia europeană. În acest scop, resursele necesare pentru transmiterea cunoștințelor adecvate trebuie utilizate atât pentru administrarea platformelor, cât și pentru evaluarea efectivă a riscurilor operațiunilor.

9.2.3

Multifinanțarea fără scop lucrativ

CESE subliniază că aceasta:

poate stimula valorile europene comune, precum solidaritatea, pluralismul, democrația și libertatea. În acest scop, este important ca Uniunea să adopte, și în acest context, măsuri de completare a măsurilor adoptate de statele membre, susținând crearea de platforme de interes european pentru proiecte destinate consolidării coeziunii economice, sociale sau teritoriale, în cadrul cărora organizațiile patronale, sindicale și cele care reprezintă societatea civilă organizată să poată dezvolta un rol activ;

Este oportun ca multifinanțarea să se bucure de o recunoaștere specifică în legislația statelor membre ca o nouă formă de mecenat, ceea ce și este, nu doar din punct de vedere formal, ci și al conținutului, dat fiind că se poate vorbi de inovare privind produse și procese. Acest fapt trebuie recunoscut și sprijinit de către state.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  Alvin Toffler, „Al treilea val”, p. 86 și urm.

(2)  JO C 177, 11.6.2014, p.1.

(3)  Rezoluția PE privind „Agenda consumatorului european” – 2012/2133(INI).

(4)  COM(2013) 150 final.

(5)  A se vedea avizul CESE, JO C 327, 12.11.2013, p.11.

(6)  Directiva 2003/71/CE (JO L 345/64) modificată prin Directiva 2010/73/UE (JO L 327/1).

(7)  Directiva 2004/39/CE (JO L 145/1).

(8)  Directiva 2007/64/CE (JO L 319/1).

(9)  Directiva 2008/48/CE (JO L 133/66).

(10)  Propunere de directivă COM(2011) 142 final.

(11)  Massolution (2013), Crowdfunding Industry Report (Raportul privind sectorul multifinanțării) 2012, http://www.crowdsourcing.org/research

(12)  European Banking Federation Facts and Figures (Datele și cifrele Federației Europene a Băncilor) (2012):http://www.ebf-fbe.eu/uploads/FF2012.pdf

(13)  http://www.bruegel.org/nc/blog/detail/article/1330-the-crowdfunding-phenomenon

(14)  A se vedea avizele CESE pe tema „Fondurile pentru întreprinderi/ mecanisme alternative de finanțare” și pe tema „Finanțarea” (nepublicate încă în Jurnalul Oficial).

(15)  Financial structure and growth (Structura financiară și creșterea). BIS Quarterly Review, martie 2014.

(16)  BCE: Survey on the access to finance of SMEs in the euro area (Anchetă privind accesul la finanțare al IMM-urilor în zona euro), 2013.

(17)  JO C 77, 31.3.2009, p. 23; JO C 27, 3.2.2009, p. 7; JO C 351, 15.11.2012; JO C 48, 15.2.2011, p.33

(18)  Eurostat: Structural business statistics overview (Sinteza statisticilor structurale de întreprinderi), decembrie 2013.

(19)  COM(2014) 168 final.

(20)  UEAPME, comunicatul din 27.3.2014.

(21)  http://www.bofidi.be/en/nieuws-3/recent-posts/148-winwinloananinterestingalternativemethodoffinancing


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/76


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind echipamentele individuale de protecție

[COM(2014) 186 final – 2014/0108 (COD)]

(2014/C 451/12)

Raportor:

dna BUTAUD-STUBBS

La 2 aprilie 2014 și, respectiv, la 24 aprilie 2014, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul European și Consiliul au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind echipamentele individuale de protecție

COM(2014) 186 final – 2014/0108 (COD).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 23 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 şi 10 iulie 2014 (şedinţa din 9 iulie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 191 de voturi pentru şi 2 abţineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE salută demersul Comisiei Europene de a înlocui directiva din 1989 privind echipamentele individuale de protecție (EIP), prin acestea înțelegându-se „orice dispozitiv sau articol destinat purtării sau utilizării de către un individ ca mijloc de protecție împotriva unuia sau mai multor riscuri pentru sănătate și siguranță” cu un regulament în vederea asigurării unei aplicări obligatorii și uniforme în toate statele membre.

1.2

CESE consideră că majoritatea modificărilor propuse sunt pozitive:

alinierea la un cadru comun pentru legislația aplicabilă produselor,

clarificarea responsabilităţilor tuturor operatorilor privaţi și publici implicați în verificarea conformității EIP cu cerințele cuprinse în propunerea de regulament și în anexele sale,

introducerea a două noi categorii de EIP: EIP la comandă și EIP personalizate,

noua durată de cinci ani a perioadei de valabilitate a certificatelor de conformitate.

1.3

Totuși, CESE are îndoieli în ceea ce privește pertinența unora dintre modificările propuse:

includerea EIP fabricate pentru uz privat împotriva căldurii, a umidității și a apei,

varietatea regimurilor lingvistice impuse pentru comunicarea diferitelor informații.

1.4

De altfel, CESE consideră că utilizarea EIP trebuie integrată în cadrul unei politici globale de prevenire a riscurilor la locul de muncă, care să includă în special:

identificarea precisă a factorilor de risc,

adaptarea posturilor de muncă pentru a reduce expunerea la riscuri,

modificarea organizării muncii,

instruirea salariaților pe tema prevenirii riscurilor, a ergonomiei, a purtării și utilizării de EIP.

1.5

Toate aceste obiective se află, de altfel, în centrul noului cadru strategic european pentru securitate și sănătate la locul de muncă 2014-2020, adoptat la 6 iunie 2014, astfel că ar fi de dorit să se facă trimitere la acesta în propunerea de regulament COM(2014) 186 final. Trebuie amintit că, în 2013, 3 milioane de lucrători au suferit un accident la locul de muncă.

1.6

De asemenea, este regretabilă absența oricărui considerent economic pentru piața europeană a EIP în 2010, estimată în 2010 la aproximativ 10 de miliarde de euro, aflată în creștere și stimulată de inovarea tehnologică (fibre noi, textile inteligente, nanomateriale etc.) și orientată spre satisfacerea nevoilor de protecție, dar și a cerințelor societale legate de confort, adecvare, greutate scăzută și estetică.

1.7

În egală măsură, CESE regretă că nu se ține suficient seama de procedurile de întreținere, de control și de revizie pentru EIP, de categoria EIP utilizate de către mai multe persoane și de categoria EIP de ocazie.

2.   Conținutul propunerii de regulament

2.1   Punctele forte și limitele directivei din 1989

2.1.1

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului, având ca temei juridic articolul 114 din tratat, urmărește remedierea lacunelor constatate în ceea ce privește funcționarea echipamentelor individuale de protecție.

2.1.2

Directiva 89/686/CEE privind echipamentele individuale de protecție a fost adoptată la 21 decembrie 1989, devenind pe deplin aplicabilă la 1 iulie 1995.

2.1.3

Directiva EIP definește echipamentele individuale de protecție ca însemnând „orice dispozitiv sau articol destinat purtării sau utilizării de către un individ ca mijloc de protecție împotriva unuia sau mai multor riscuri pentru sănătate și siguranță”.

2.1.4

Această directivă stabilește cerințe esențiale de siguranță pe care trebuie să le îndeplinească EIP pentru a putea fi introduse pe piață și pentru a putea să circule liber în cadrul pieței unice. EIP trebuie să fie proiectate și produse în conformitate cu cerințele acestei directive. De asemenea, producătorii trebuie să aplice marcajul CE și să le ofere utilizatorilor instrucțiuni de depozitare, utilizare, curățare, întreținere, revizie și dezinfectare a EIP.

2.1.5

Din 1995, au apărut o serie de dificultăți legate de punerea în aplicare a directivei:

diferențe de interpretare în transpunerea la nivel național a directivei, care au dus la o fragmentare a pieței unice,

înțelegerea eronată de către fabricanți și de către organismele notificate a anumitor dispoziții,

excluderea încă nejustificată a anumitor categorii de EIP [unul și același echipament de protecție a fost considerat EIP în cazul uzului profesional (de exemplu, mănușile de spălat vase într-un restaurant), dar nu a fost considerat EIP în cazul utilizării private.

2.1.6

În plus, Comisia Europeană are ca obiectiv simplificarea legislației, iar directiva din 1989 ar trebui aliniată la noul cadru juridic care stabilește un cadru comun pentru legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă produselor.

2.2   Conținutul propunerii de regulament

2.2.1   Revizuirea domeniului de aplicare

2.2.1.1

Începând din acest moment, EIP proiectate și fabricate pentru uz privat împotriva căldurii, a umezelii și a apei în condiții care nu sunt de natură extremă (mănuși de spălat vase, mănuși de protecție, cizme de cauciuc și căști etc.) sunt incluse în domeniul de aplicare, în timp ce căștile menite să asigure protecția utilizatorilor de vehicule cu două sau cu trei roți sunt excluse din domeniul de aplicare din cauza unui regulament al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite aplicabil acestor echipamente.

2.2.2   Alinierea la dispozițiile uzuale ale actelor de armonizare ale Uniunii referitoare la produse

2.2.2.1

Obligațiile tuturor operatorilor economici implicați (fabricanţi, reprezentanți autorizați, importatori și distribuitori) sunt definite în conformitate cu dispozițiile actelor de armonizare ale Uniunii aplicabile produselor. Începând din 2008, noul cadru legislativ este un instrument orizontal al pieței unice, prin care se urmărește îmbunătățirea legislației UE privind siguranța produselor (Regulamentul CE nr. 765/2008 privind acreditarea și supravegherea pieței și Decizia nr. 768/2008 de stabilire a unui cadru comun pentru comercializarea produselor).

2.2.3   O nouă repartizare pe categorii de riscuri a procedurilor de evaluare a conformității

2.2.3.1

EIP sunt împărțite în trei categorii de riscuri, fiecare făcând obiectul unei proceduri de certificare specifice.

Categoriile de riscuri

Procedurile de certificare

Exemple

Categoria I

Riscuri minime legate de leziuni mecanice superficiale, de contactul cu apa sau cu suprafețe fierbinți (sub 50o), de expunerea la soare și de condiții atmosferice care nu sunt de natură extremă

Autocertificarea

Controlul intern al producției (modulul A – anexa IV)

Mănuși de spălat vase, mănuși de protecție, ochelari de soare etc.

Categoria II

EIP destinate protecției împotriva altor riscuri decât cele minime (I) și foarte grave (III)

EIP produse la comandă, cu excepția cazului în care aceste EIP sunt destinate protecției împotriva riscurilor minime

Examinarea UE de tip (modulul B – anexa V)

Conformitatea de tip bazată pe controlul intern al producției (modulul C – anexa VI)

Căști de protecție, îmbrăcăminte reflectorizantă etc.

Categoria III

Riscuri foarte grave, substanțe dăunătoare, produse chimice agresive, radiații ionizante, medii cu temperaturi înalte (peste 100o), medii cu temperaturi scăzute (sub 50o), căderi de la înălțime, șocuri electrice, lucrul sub înaltă tensiune, înecare, tăieturi provocate de fierăstraie cu lanț și de dispozitive de tăiere cu jet de apă, răni provocate prin împușcare sau înjunghiere, zgomot dăunător etc.

Examinarea UE de tip (modulul B – anexa V) + procedura suplimentară cu intervenția unui organism notificat:

fie conformitatea de tip bazată pe verificarea produsului (modulul F – anexa VII),

fie conformitatea de tip bazată pe asigurarea calității procesului de producție (modulul D – anexa VIII)

Numărul organismului certificat

Dispozitivele de protecție respiratorie, EIP împotriva căderilor de la înălțime etc.

2.2.3.2

Se poate observa că la categoria III s-au adăugat riscuri noi, ca, de exemplu, riscurile de tăieturi provocate de cuțite și zgomotul dăunător.

2.2.3.3

Tipul de EIP personalizate definite la articolul 3 nu este foarte clar: în ce categorie de riscuri intră și, prin urmare, obiectul căror proceduri de certificare îl fac acestea?

2.2.4   Limitarea la 5 ani a perioadei de valabilitate a certificatului de conformitate

2.2.4.1

Această schimbare majoră a fost introdusă la cererea anumitor autorități de control din statele membre care au constatat prezența pe piețele lor a unor EIP însoțite de certificate încă valabile, în ciuda modificării radicale a standardelor (în special veste de salvare).

2.2.5   O clarificare a cerințelor esențiale de sănătate și de siguranță

2.2.5.1

Regulamentul elimină o serie de secțiuni care conțin cerințe în raport cu trei tipuri de riscuri care s-au dovedit a fi inaplicabile sau a reprezenta o sursă de confuzie:

protecția împotriva vibrațiilor mecanice (secțiunea 3.1.3),

protecția împotriva efectelor dăunătoare ale zgomotului (secţiunea 3.5),

protecția împotriva radiațiilor neionizante (secțiunea 3.9.1).

2.2.6   Intensificarea controalelor asupra organismelor notificate

2.2.6.1

Statele membre dispun de competențe consolidate de control asupra organismelor notificate, putând să se opună notificării unui organism care nu a fost activ de mai mulți ani, care nu mai pare să dispună de resurse umane și tehnice pentru a elibera certificate sau care în trecut a emis certificate de conformitate pentru EIP neconforme.

2.2.7   O perioadă de tranziție după intrarea în vigoare

2.2.7.1

Este prevăzută o perioadă de doi ani de la intrarea în vigoare a regulamentului, în care fabricanții, organismele notificate și statele membre să se poată adapta la noile cerințe.

3.   Observații generale

3.1

Va fi operațională includerea EIP pentru protecția împotriva riscurilor minore, cum ar fi apa sau umiditatea? Cum vor fi sensibilizați consumatorii? Poate ar trebui specificate condițiile pentru marcajul CE (lizibilitate, format etc.), de exemplu, prin precizări deja existente pentru etichetarea, compoziție și instrucțiunile de întreținere a produselor textile pentru toate EIP pentru uz privat destinate vânzării, închirierii sau împrumutării. Vor duce aceste noi obligații la creșterea prețurilor de vânzare?

3.2

Este regretabil că nu se menționează progresul tehnologic, care reprezintă o trăsătură deosebită a acestui sector în domenii precum fibrele și materialele textile (teflon, latex, neopren, nitril etc.), tehnologiile de acoperire și de filtrare, integrarea senzorilor microelectronici capabili să comunice informații sau să transmită energie („smart textiles”) pentru a crește performanțele de protecție în raport cu riscurile.

3.3

Nu se menționează nici potențialul acestei piețe pentru industriile europene ale EIP (textile, îmbrăcăminte, încălțăminte, fabricanți de accesorii), deși aceasta a fost identificată de către Comisia Europeană în 2007 drept una dintre „piețele-pilot” în industrie.

3.4

De asemenea, se poate observa insuficiența propunerii de regulament în ceea ce privește aspectele umane: purtarea unui EIP va avea rezultate optime după sesiunile de informare și de formare a salariaților, pentru ca aceștia să înțeleagă riscurile, condițiile de utilizare a EIP și instrucțiunile necesare. De asemenea, ar trebui prevăzute perioade de încercare și testare a EIP pentru a se asigura că acestea sunt adaptate la morfologia persoanelor care le poartă și la locurile de muncă (anexa II punctul 1.3 urmând să se completeze în special în lumina experienței de la nivel național).

3.5

Toate aceste aspecte sunt, desigur, reglementate prin propunerea de directivă privind securitatea și sănătatea din 12 iunie 1989 (89/391/CEE), care are ca obiectiv îmbunătățirea sănătății și securității la locul de muncă și descrie obligațiile angajatorilor, precum și drepturile și obligațiile salariaților.

3.6

Politica în materie de EIP este integrată într-o politică globală derulată la nivel de întreprindere sau de sector industrial pentru reducerea expunerii la riscuri. Această politică se bazează pe identificarea precisă a factorilor de risc și pe inventarul măsurilor care trebuie puse în aplicare pentru reducerea sau eliminarea acestora: de exemplu, analizarea soluției unui dispozitiv de captare a aerului adaptate înainte de a recurge la aparate respiratorii. Înainte de a se recurge la soluții de protecție individuală, trebuie întotdeauna să prevaleze soluția colectivă de prevenire a riscurilor.

3.7

Această evaluare a riscurilor se realizează cu parteneri din cadrul întreprinderii: instituții reprezentante ale personalului, delegați ai personalului, comitete pentru igienă și siguranță etc. sau în afara întreprinderii: medicina muncii, birou de consultanță, agenții publice pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru etc.

3.8

Trebuie acordată o atenție deosebită procedurilor de întreținere, de control și de revizie a EIP pentru a se asigura protecție maximă împotriva riscurilor pentru care au fost proiectate. Întreținerea cuprinde în special inspecția, îngrijirea, curățarea și depozitarea adecvată.

3.9

Propunerea de regulament abordează doar parțial cazurile de expunere la riscuri multiple.

3.10

Propunerea de regulament nu abordează cazul echipamentelor individuale de protecție utilizate de mai multe persoane (de exemplu, căștile de protecție de pe un șantier de construcții). Ar trebui să se stabilească normele de igienă care trebuie respectate.

3.11

Propunerea de regulament nu abordează nici chestiunea persoanelor a căror capacitate de a purta un EIP este limitată: în realitate, anumiți salariați nu pot purta un EIP din motive medicale. În aceste cazuri rare, dar reale, cum își îndeplinesc angajatorii obligația de a asigura siguranța generală: reangajând salariatul pe alt post, amenajând locul de muncă etc.?

3.12

Situația echipamentelor individuale de protecție de ocazie nu este abordată în propunerea de regulament, deși, potrivit anumitor surse naționale, piața produselor de acest tip, în special pentru riscurile de categoria I, este în plină creștere din cauza crizei economice care a afectat multe dintre sectoarele economice în care sunt angajați cei mai mulți dintre utilizatorii EIP (construcții, lucrări publice, transporturi etc.).

4.   Observații specifice

4.1

Textul propunerii de regulament, considerentul (24): prin stabilirea valabilității certificatului de conformitate al EIP la o durată maximă de 5 ani se poate garanta o examinare pe baza celor mai recente cunoștințe științifice disponibile, aspect aflat în conformitate deplină cu obiectivele de prevenire și de îmbunătățire a securității și sănătății lucrătorilor avute în vedere de Directiva-cadru 89/391 din 12 iunie 1989. În cazul în care nu a avut loc o evoluție semnificativă a normelor, este prevăzută p procedură simplificată.

4.2

Articolul 3: ar putea fi utilă adăugarea mai multor definiții, precum cea a conceptului de „EIP de ocazie”, de „autorități de supraveghere” menționat la articolele 11 și 13, precum și de „autorități de notificare” responsabile la nivel național de notificarea organismelor abilitate să exercite controalele de conformitate a EIP.

4.3

Articolul 8 alineatul (3): durata de păstrare a documentației tehnice, stabilită la 10 ani, poate părea excesivă, mai ales în condițiile în care certificatul de conformitate este valabil doar cinci ani. De ce nu se stabilesc în ambele cazuri perioade de 5 ani?

4.4

Articolul 8 alineatele (3), (7) și (10), articolul 9 alineatul (2) litera (a), articolul 10 alineatele (3), (4) și (7), articolul 11 alineatul (2), articolul 13, articolul 15 alineatele (1), (2) şi (3) și anexa II punctul 2.12: în aceste diferite articole sunt prevăzute regimuri lingvistice distincte pentru diferitele documente privind EIP și conformitatea acestora cu procedurile care li se aplică:

se menționează o „limbă ușor de înțeles de către utilizatorii finali”, expresie preluată din jurisprudența CEJ, dar care poate părea oarecum subiectivă;

de asemenea, se menționează chestiunea lingvistică de la punctul 2.12 al anexei II: „marcajele de identificare… trebuie să fie scrise în limba(limbile) oficială(oficiale) a(ale) statelor membre în care echipamentele urmează să fie utilizate”;

în sfârșit, la articolul 15 alineatele (2) și (3), se întâlnește următoarea sintagmă ce pare mai corectă din punct de vedere juridic: „în limba sau limbile impuse de statul membru în care EIP sunt puse la dispoziție pe piață”.

CESE înțelege motivele care au dus la punerea în aplicare a trei regimuri lingvistice distincte, însă propune ca, în vederea simplificării, să se păstreze doar ultima expresie.

4.5

Articolul 15 alineatul (3): sintagma „se actualizează în permanență” poate face obiectul unor interpretări diferite la nivel național. De ce să nu se stabilească o perioadă clară, ca, de exemplu, intervale anuale?

4.6

Articolul 42: durata propusă de doi ani de la intrarea în vigoare este, într-adevăr, scurtă, având în vedere numeroasele modificări necesare, în special în statele membre cu structuri administrative slabe (renotificarea tuturor organismelor notificate de pe teritoriul celor 28 de state membre, modificarea perioadei de valabilitate a certificatelor de conformitate), însă – date fiind obiectivele de prevenire și de îmbunătățire a condițiilor de lucru, în special în ceea ce privește reducerea numărului accidentelor de muncă – rigoarea este necesară.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/81


Avizul Comitetului Economic şi Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instalațiile pe cablu

[COM(2014) 187 final – 2014/0107 (COD)]

(2014/C 451/13)

Raportor:

dl Jan SIMONS

La 24 și, respectiv, la 2 aprilie 2014, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul și Parlamentul European au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instalațiile pe cablu

COM(2014) 187 final – 2014/0107 (COD).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 23 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (şedinţa din 9 iulie 2014), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 184 de voturi pentru şi 6 abţineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) sprijină decizia de adoptare a unui regulament în temeiul articolului 114 din TFUE, având în vedere interpretările diferite ale anumitor puncte ale directivei existente.

1.2

CESE salută faptul că propunerea de regulament se înscrie în aceeași linie ca Directiva 2000/9/CE, care trebuie aliniată la „pachetul bunuri”, adoptat în 2008, și, în special, la Decizia nr. 768/2008/CE (Decizia NCL), cu privire la care Comitetul a adoptat deja un aviz favorabil.

1.3

CESE recomandă examinarea cât mai îndeaproape a terminologiei – mai ales a celei utilizate în versiunea în limba germană – și a definițiilor și a preluării unor elemente din directiva existentă al căror merit este necontestat, respectiv a unor elemente care decurg din această directivă.

1.4

CESE a constatat prea multe deficiențe pentru a le putea enumera la rubrica „Concluzii”; astfel, CESE face insistent trimitere la punctul 4.2 și următoarele, precum și la secțiunea 5, în care sunt prezentate și soluțiile corespunzătoare.

2.   Introducere

2.1

CESE a adoptat încă din 1994 un aviz (1) privind propunerea Comisiei de adoptare a unei directive privind instalațiile pe cablu care transportă persoane. În avizul respectiv, CESE subscria punctelor de vedere exprimate de Comisie, în special în ceea ce privește obiectivul stabilit de aceasta de a se garanta o acțiune coordonată între statele membre și organizarea unei supravegheri de bază în întreaga Uniune Europeană, în vederea atingerii și menținerii unui nivel ridicat de securitate și, astfel, a reducerii riscului de producere a unor accidente în viitor.

2.2

De asemenea, CESE afirma că rezultatul ar trebui să îl reprezinte o industrie mai competitivă și cu o bază de activitate mai largă, care să fie mai bine plasată pentru a concura pe piețele mondiale. Întrucât majoritatea producătorilor care operează pe piața mondială provin din Europa, orice măsură adoptată pentru îmbunătățirea perspectivelor de vânzare trebuie să pornească de la o abordare rațională și practicabilă.

2.3

Exploatarea instalațiilor pe cablu este, în principal, legată de turism, cu precădere cel montan, care ocupă un loc important în economia regiunilor în discuție și care atârnă tot mai greu în balanța comercială a statelor membre (2).

2.4

Statele membre au răspunderea de a asigura siguranța instalațiilor pe cablu la construirea, punerea în funcțiune și pe durata exploatării. Le revin, de asemenea, alături de autoritățile competente, responsabilități în materie de drepturi asupra solului, amenajarea teritoriului și protecția mediului. Reglementările naționale prezintă diferențe importante din cauza tehnicilor specifice industriei naționale, a tradițiilor și a specificului local. Acestea reclamă dimensiuni și dispozitive speciale, precum și caracteristici speciale. Ca urmare a acestei situații, producătorii sunt nevoiți să își redefinească produsele pentru fiecare contract și pot cu greu să ofere soluții standard.

2.5

Respectarea cerințelor esențiale de siguranță și de sănătate reprezintă o condiție imperativă pentru siguranța instalațiilor pe cablu. Aceste cerințe trebuie să fie aplicate cu discernământ, pentru a ține cont de nivelul tehnologic existent la punerea în circulație, la punerea în funcțiune și în timpul exploatării, precum și de cerințele tehnice și economice.

2.6

În plus, instalațiile pe cablu pot traversa frontiere, iar în aceste cazuri construcția lor poate fi îngreunată de existența unor reglementări naționale contradictorii.

2.7

Totuși, nu s-au luat măsuri legislative efective decât în anul 2000. Directiva 2000/9/CE privind instalațiile pe cablu care transportă persoane (3) a fost adoptată la 20 martie 2000 și a intrat în vigoare la 3 mai 2002. Tipurile principale de instalații pe cablu reglementate de Directiva 2000/9/CE sunt funicularele, telegondolele, telescaunele detașabile, telescaunele fixe, telecabinele, funitelurile, instalațiile combinate (alcătuite din mai multe tipuri de mijloace de transport pe cablu, cum ar fi telegondolele și telescaune) și teleschiurile.

2.8

În prezent – după mai bine de zece ani – dispozițiile legislative privind instalațiile pe cablu trebuie revizuite din diverse motive.

3.   Sinteza propunerii Comisiei

3.1

Propunerea vizează înlocuirea Directivei 2000/9/CE cu un regulament și alinierea acestei directive la „pachetul bunuri”, adoptat în 2008, și, în special, la Decizia nr. 768/2008/CE (Decizia NCL).

3.1.1

Decizia NCL stabilește un cadru comun pentru legislația UE de armonizare aplicabilă produselor. Acest cadru constă din dispozițiile utilizate în mod curent în legislația UE privind produsele (de exemplu, definiții, obligații ale operatorilor economici, organisme notificate, mecanisme de salvgardare etc.). Aceste dispoziții comune au fost consolidate pentru a garanta faptul că directivele pot fi aplicate și că se poate asigura respectarea lor într-un mod mai eficient în practică. Au fost introduse noi elemente, cum ar fi obligațiile importatorilor, care sunt esențiale pentru îmbunătățirea siguranței produselor pe piață.

3.1.2

De asemenea, propunerea urmărește soluționarea unor dificultăți întâmpinate în punerea în aplicare a Directivei 2000/9/CE. Mai exact, autoritățile, organismele notificate și producătorii au avut opinii diferite referitoare la includerea anumitor tipuri de instalații în domeniul de aplicare al Directivei 2000/9/CE și, prin urmare, referitoare la producerea și certificarea acestor instalații în conformitate cu cerințele și procedurile prevăzute de directivă.

3.1.3

Opiniile diferă, de asemenea, cu privire la încadrarea anumitor echipamente în categoriile subsistem, infrastructură sau componentă de siguranță.

3.1.4

De asemenea, directiva nu specifică ce tip de procedură de evaluare a conformității trebuie aplicat subsistemelor.

3.2

Aceste abordări divergente au condus la denaturări ale pieței și la tratarea diferită a operatorilor economici. Producătorii și operatorii instalațiilor vizate au fost nevoiți să modifice echipamentele sau să obțină certificări suplimentare, ceea ce a dus la costuri în plus și la întârzieri în autorizarea și exploatarea acestor instalații.

3.3

Regulamentul propus vizează, prin urmare, creșterea clarității juridice cu privire la domeniul de aplicare al Directivei 2000/9/CE și, astfel, o mai bună punere în aplicare a dispozițiilor legale relevante.

3.4

În plus, Directiva 2000/9/CE conține dispoziții privind evaluarea conformității pentru subsisteme. Totuși, directiva nu prevede o procedură concretă care trebuie urmată de către producător și de către organismul notificat, nici nu le oferă producătorilor gama largă de proceduri de evaluare a conformității care sunt disponibile pentru componentele de siguranță. Prin urmare, regulamentul propus aliniază procedurile de evaluare a conformității disponibile pentru subsisteme la cele deja utilizate pentru componentele de siguranță, pe baza modulelor de evaluare a conformității prevăzute în Decizia 768/2008/CE privind un cadru comun pentru comercializarea produselor (Decizia NCL). În acest context, regulamentul prevede, de asemenea, aplicarea marcajului CE pentru a indica respectarea dispozițiilor sale, în conformitate cu sistemul existent pentru componentele de siguranță.

3.5

Propunerea ține seama de Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană (4). Propunerea cuprinde:

clarificarea domeniului de aplicare în ceea ce privește instalațiile pe cablu concepute atât pentru transport, cât și pentru agrement;

introducerea unei game de proceduri de evaluare a conformității pentru subsisteme, în funcție de modulele de evaluare a conformității existente pentru componentele de siguranță, aliniate la Decizia NCL;

alinierea la Decizia NCL.

Sunt excluse:

instalațiile pe cablu care sunt utilizate în scopuri de agrement în târguri sau parcuri de distracții;

anumite instalații pe cablu concepute în scopuri agricole sau industriale;

toate instalațiile pe cablu în cazul cărora utilizatorii sau vehiculele se deplasează pe apă.

3.6

Propunerea menține procedurile de evaluare a conformității pentru componentele de siguranță. Totuși, modulele corespunzătoare sunt actualizate în conformitate cu Decizia NCL.

3.7

Se păstrează cerința privind intervenția unui organism notificat în faza de proiectare și de producție a tuturor subsistemelor și componentelor de siguranță.

3.8

Propunerea introduce o gamă de proceduri de evaluare a conformității pentru subsisteme pe baza modulelor de evaluare a conformității din Decizia NCL. În plus, se introduce marcajul CE pentru subsisteme, deoarece nu există niciun motiv ca acestea să fie tratate diferit față de componentele de siguranță.

3.9

Propunerea consolidează criteriile de notificare pentru organismele notificate și introduce cerințe specifice pentru autoritățile de notificare. Este necesară adaptarea la noi tehnologii, astfel încât să fie posibilă notificarea online. Este important să se acorde o perioadă de timp în care să poată fi clarificate orice îndoieli sau preocupări privind competența organismelor de evaluare a conformității, înainte ca acestea să înceapă să funcționeze ca organisme notificate.

4.   Observaţii generale

4.1

Întrucât s-a constatat că nu se garantează întotdeauna o interpretare consecventă a dispozițiilor directivelor, CESE subliniază faptul că regulamentele oferă o garanție a interpretării consecvente în cazul acestui tip de armonizare (5), prin care se urmărește creșterea liberei circulații a mărfurilor pe piața unică. CESE sprijină, prin urmare, și alegerea unui regulament, precum și a articolului 114 din TFUE ca temei juridic.

4.1.1

În măsura în care statelor membre li se încredințează controlul punerii în aplicare a Regulamentului, Comisia Europeană trebuie să aibă grijă ca aceste controale să fie uniforme.

4.2

Astfel, anumite elemente ale actualei directive al căror merit este necontestat, precum și dispozițiile și bunele practici care decurg din textul acesteia ar trebui să fie preluate cât mai fidel cu putință (6), în timp ce alte elemente, noi, din regulament, ar trebui formulate cu exactitate lingvistică.

4.2.1

Nu este clar de ce s-a eliminat sintagma „care transportă persoane” din titlul regulamentului, din vreme ce considerentul 8 din preambul afirmă în mod expres că domeniul de aplicare este același ca cel al directivei.

4.2.2

Unii dintre termenii tehnici diferă considerabil de cei de pe lista standardelor armonizate pentru instalațiile pe cablu, iar terminologia ar trebui armonizată.

4.2.3

În forma sa actuală, regulamentul propus [(articolul 2 alineatul (2) litera (a)] nu permite o delimitare clară între ascensoare (în special ascensoare înclinate) în sensul Directivei 95/16/CE și funiculare. Informațiile în acest sens prezentate în considerentul 11 sunt insuficiente și nu sunt adecvate pentru o clasificare clară în practică. Este important să existe în continuare posibilitatea de a construi ascensoare înclinate în sensul Directivei privind ascensoarele pentru diverse aplicații în aer liber (legături între o parcare situată în vale și un castel sau centrul vechi al orașului la un nivel mai sus, legătura între piste de schi etc.).

4.2.4

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) litera (f), instalațiile în cazul cărora utilizatorii sau vehiculele se deplasează pe apă sunt excluse din domeniul de aplicare al regulamentului. Pentru a se evita neînțelegerile și interpretările diferite, s-a introdus considerentul 12, însă acesta nu îmbunătățește înțelegerea textului. Textul articolului 2 alineatul (2) litera (f) ar trebui reformulat cu mai multă exactitate și subîmpărțit în „bacuri fluviale manevrate prin cabluri” în înțelesul definiţiei din Directiva 2000/9/CE și „lifturi pentru schiurile de apă”.

4.2.5

Instalațiile pe cablu care transportă persoane fac obiectul – spre deosebire de alte directive (de exemplu, Directiva privind echipamentele tehnice) – unor proceduri de omologare definite de statele membre. În consecință, nu este necesar să se indice denumirea comercială și adresa poștală pe componentele de siguranță și pe subsisteme, mai ales având în vedere faptul că declarațiile de conformitate UE (7), care includ aceste informații, trebuie să fie disponibile atât pe lângă instalație, cât și la autoritatea responsabilă. Pentru a se putea contura o imagine asupra consecințelor financiare ale prezentului articol, se poate da exemplul telescaunelor cu dispozitiv de prindere fix, care ar necesita aproximativ 500 de plăci. Astfel, articolul 11 (capitolul II) ar trebui modificat prin eliminarea din prima frază a textului „pe subsistem sau pe componenta de siguranță [...] sau, dacă acest lucru nu este posibil, importatorii indică aceste informații pe ambalaj sau”.

4.2.6

Articolul 2 alineatul (2) litera (d) exclude din domeniul de aplicare al regulamentului instalațiile pe cablu din parcurile de distracții, dacă acestea sunt utilizate exclusiv în scopuri de agrement. Comitetul nu înțelege ce importanță are pentru condițiile de siguranță și cerințele de bază faptul că persoana care se deplasează într-o instalație pe cablu utilizează instalația respectivă pentru agrement sau ca mijloc de transport. Prin urmare, se recomandă să se rețină doar textul „echipamentelor fixe sau mobile utilizate în târguri”.

4.2.7

În considerentele 57 și 58, precum și la articolul 41, se definesc dispoziții tranzitorii. Totuși, lipsește afirmația de ordin general că regulamentul propus nu se referă la instalațiile aflate deja în uz. La articolul 9 ar trebui să se adauge ca nou alineat (3) fraza „Nu este necesar ca toate instalațiile pe cablu existente să se conformeze dispozițiilor aplicabile noilor instalații pe cablu” din Directiva privind instalațiile pe cablu care transportă persoane (considerentul 28). De asemenea, dispozițiile de la articolul 9 referitoare la posibila reasamblare a instalațiilor pe cablu, trebuie integrate în actualul alineat (3). „Reasamblarea instalațiilor pe cablu ar trebui să fie posibilă în următoarele condiții:

Ar trebui să fie posibilă instalarea unor componente sau subansamble de siguranță care au fost declarate conforme cu Directiva 2000/9/CE sau cu regulamentul în vigoare și care au fost luate în funcțiune.

Echipamentele care urmează să fie relocate trebuie să îndeplinească un anumit standard tehnic, astfel încât, după reasamblare (după efectuarea, după caz, a unei actualizări a nivelului de siguranță la standardele tehnice actuale în materie de siguranță), să poată garanta un nivel de siguranță comparabil cu cel al unei instalații noi.”

4.2.8

În temeiul articolului 36 alineatul (2), organismele notificate trebuie să furnizeze celorlalte organisme notificate, la cerere, inclusiv informații relevante privind aspecte legate de rezultatele pozitive ale evaluării conformității. Organismele notificate sunt entități independente, care trebuie să acționeze în mod economic. Pentru a împiedica transferul de cunoştinţe, ar trebui eliminat textul „și, la cerere, de rezultatele pozitive ale evaluării conformității”.

4.3

CESE salută faptul că propunerea de regulament urmează aceeași direcție ca Directiva 2000/9/CE și este conformă cu „pachetul bunuri” adoptat în 2008 și, în special, cu Decizia nr. 768/2008/CE (Decizia NCL), cu privire la care Comitetul a adoptat deja un aviz favorabil (8).

5.   Observații specifice

Observații privind alte considerente și articole din propunerea de regulament.

5.1

În versiunea în limba germană a propunerii de regulament, se folosește deseori termenul „konstruiert” sau „Konstruktion” în locul termenului „geplant” sau ”Planung” (care figurează în Directiva 2000/9/CE). Această terminologie se regăsește de-a lungul întregului text în limba germană, ca, de exemplu, în considerentul 1, articolul 1, articolul 2 alineatul (1), articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (1).

5.2

Definiția conceptului de „componentă de siguranță” de la articolul 3 alineatul (4) ar trebui modificată prin eliminarea cuvintelor „sau într-o instalație pe cablu”. Motivul este acela că infrastructura care face obiectul unor proceduri definite de statele membre nu poate cuprinde „componente de siguranță”, în sensul regulamentului, ci, mai degrabă, „componente critice pentru siguranță”.

5.3

Articolul 11 alineatul (9) prevede că, în urma unei cereri motivate din partea statelor membre, producătorii trebuie să furnizeze toate informațiile și documentația referitoare la procedura de evaluare a conformității. Pentru a se asigura că acele componente care sunt construite conform listei de standarde armonizate (și cărora, prin urmare, li se aplică o prezumție de conformitate) nu pot fi afectate de prezentul articol, CESE recomandă clarificarea alineatului 9 prin adăugarea la începutul acestuia a textului următor: „În ceea ce privește componentele care nu sunt puse în circulație în conformitate cu lista de standarde armonizate, ...”.

5.4

În versiunea în limba germană, cuvântul „Drahtseilbahn” din considerentul 8 nu este cunoscut și nu corespunde versiunilor în limbile neerlandeză și engleză.

5.5

Propunerea cuprinde termenul „întreținere”, de exemplu, în considerentul 17. Întreținerea este însă doar un aspect al mentenanței, aceasta incluzând activități de inspecție, întreținere și reparații. Prin urmare, cuvântul „întreținere| ar trebui înlocuit în tot textul cu „mentenanță”. Cuvântul „maintained” din versiunea în limba engleză este corect.

5.6

În versiunea în limba germană a propunerii de regulament, în locul termenului „grundlegende Anforderungen” din Directiva UE privind instalațiile pe cablu care transportă persoane se folosește (de exemplu, la articolul 6) termenul „wesentliche Anforderungen”. În versiunea în limba engleză, se folosește tot termenul „Essential requirements”, la fel ca în Directiva 2000/9/CE. Întreaga propunere de regulament ar trebui corectată, înlocuindu-se „wesentliche Anforderungen” cu „grundlegende Anforderungen”.

5.7

Considerentul 19 nu are legătură cu niciun fragment din partea dispozitivă, astfel că ar trebui eliminat.

5.8

Considerentul 23 este neclar, deoarece se referă la libera circulație a mărfurilor și la analiza de siguranță în același context, și ar trebui, prin urmare, să fie eliminat.

5.9

Articolul 1 definește obiectul acestui regulament. Totuși, conceptele de planificare, montare și dare în exploatare nu au fost preluate din Directiva 2000/9/CE. Ar trebui să se preia aceste noțiuni sau textul directivei.

5.10

Definiția conceptului de „instalație pe cablu” de la articolul 3 alineatul (1) este greu de înțeles. Ar trebui preluată cea din Directiva 2000/9/CE.

5.11

Termenul „Schleppaufzug” de la articolul 3 alineatul (8) din textul în limba germană ar trebui înlocuit cu „Schlepplift”. Aceeași corectură s-a făcut și la revizuirea listei conexe de standarde armonizate.

5.12

Întrucât „punerea în funcțiune” menționată la articolul 3 alineatul (12) nu se referă neapărat la întreaga instalație – ca, de exemplu, în cazul transformărilor, textul trebuie completat cu cuvintele „sau a componentelor acestora”.

5.13

La articolul 8 alineatul (1), cerințele privind analiza de siguranță au fost modificate în așa măsură încât nu se mai precizează responsabilitățile. Întrucât analiza de siguranță este documentul fundamental pentru constructori, articolul ar trebui completat cu cuvintele „comandate de către constructor sau de către reprezentantul autorizat al acestuia”.

5.14

Articolul 8 alineatul (2) prevede că analiza de siguranță este inclusă în raportul de siguranță. Totuși, Directiva 2000/9/CE prevede că, pe baza analizei de siguranță, se realizează un raport de siguranță, ceea ce reprezintă o diferență importantă. Se recomandă preluarea textului articolului 4 alineatul (2) din directivă.

5.15

Articolul 9 alineatul (4) este greu de înțeles și ar trebui înlocuit cu formularea articolului 12 din Directiva 2000/9/CE.

5.16

Articolul 10 alineatul (1) prevede că o instalație pe cablu poate rămâne în funcțiune numai dacă respectă condițiile enumerate în raportul de siguranță. Instrucțiunile de utilizare și mentenanță reprezintă un document important pentru exploatarea instalației în condiții de siguranță. Prin urmare, se recomandă înlocuirea sintagmei „rămâne în funcțiune” cu cuvântul „funcționează” și a sintagmei „prevăzute în raportul de siguranță” cu „din documentele prevăzute la articolul 9 alineatul (2)”.

5.17

În conformitate cu modulele stabilite în anexă, un producător poate realiza procedurile de evaluare a conformității numai împreună cu un organism notificat. În consecință, textul articolului 11 alineatul (2) ar trebui adaptat, înlocuindu-se textul „și efectuează procedura relevantă de evaluare a conformității menționată la articolul 18 sau dispun efectuarea acestei proceduri” cu „dispun efectuarea procedurii relevante de evaluare a conformității menționată la articolul 18”.

5.18

Conceptul de „informații de siguranță” de la articolul 11 alineatul (7) este neclar și ar trebui clarificat.

5.19

La articolul 16 se face trimitere la alineatul (1), însă acesta nu există.

5.20

Dispozițiile Deciziei 768 privind formularea obiecțiilor formale față de normele armonizate (articolul R9 și, respectiv, R19) ar trebui preluate și în articolul 17.

5.21

Articolul 18 alineatul (4) comportă riscul ca acesta să se aplice și instalațiilor de încercare. Pentru a se evita această situație, ar trebui adăugat textul „cu excepția instalațiilor de încercare”.

5.22

Articolul 19 alineatul (2) ar putea fi interpretat în sensul că și declarațiile de conformitate ale componentelor de siguranță sau ale subsistemelor deja introduse pe piață ar trebui actualizate. Prin urmare, în prima frază, textul „se actualizează în permanență” ar trebui înlocuit cu „se actualizează în momentul introducerii pe piață a subsistemului sau a componentei de siguranță”.

5.23

La articolul 21 alineatul (2) se stipulează că și subsistemele ar trebui prevăzute cu un marcaj CE. Întrucât nu există pe piață subsisteme care să nu cuprindă cel puțin o componentă de siguranță, care deja este prevăzută cu marcajul CE, ar trebui să se renunțe la această cerință. Prin urmare, se recomandă eliminarea cuvintelor „subsistemul sau”.

5.24

De asemenea, anexa II trebuie revizuită. Revizuirea ar trebui să fie însă cuprinzătoare, cu includerea obligatorie a tuturor părților implicate.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  JO C 388, 31.12.1994, p. 26.

(2)  Acest punct, precum și următoarele trei sunt considerente preluate din Directiva 2000/9/CE.

(3)  JO L 106, 3.5.2000, p. 21.

(4)  JO L 316, 14.11.2012.

(5)  Articolul 114 din TFUE.

(6)  Este surprinzător faptul că, la o verificare prin sondaj, în diferite locuri din anexe sau din articolele preluate din Decizia CE nr. 768/2008 (Articolul R 2 și urm.] s-au constatat unele imperfecțiuni.

(7)  Comitetul pornește de la premisa că certificatele de conformitate CE nu își vor pierde valabilitatea.

(8)  JO C 120, 16.5.2008, p. 1.


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/87


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce privește încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește anumite elemente ale declarației privind guvernanța corporativă

[COM(2014) 213 final – 2014/0121 (COD)]

(2014/C 451/14)

Raportor:

dl Michael SMYTH

La 16 aprilie și la 6 mai 2014, în conformitate cu articolele 50 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul European și, respectiv, Consiliul Uniunii Europene au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la:

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce privește încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește anumite elemente ale declarației privind guvernanța corporativă

COM(2014) 213 final – 2014/0121 (COD).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 23 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 9 iulie 2014), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 188 de voturi pentru și 5 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Propunerile Comisiei de amendare a Directivei privind drepturile acționarilor ar trebui privite drept o parte a unui parcurs către o guvernanță corporativă și un mediu de investiții mai stabile și mai durabile în Europa. Aceste propuneri se axează pe opinia că, în cazul în care acționarii pot fi încurajați să adopte o perspectivă pe termen mai lung, acest lucru va crea un mediu de operare mai bun pentru societățile cotate la bursă.

1.2

CESE sprijină prevederile Directivei privind drepturile acționarilor, în special cele care urmăresc întărirea legăturii dintre remunerarea administratorilor și performanța pe termen lung a întreprinderilor.

1.3

CESE ia act de faptul că, în evaluarea de impact, Comisia susține că propunerile sale nu vor duce decât la o sporire minimă a sarcinii administrative pentru societățile cotate la bursă. În cadrul evaluării ex-post a directivei, va fi important ca acest echilibru să fie analizat.

1.4

CESE acceptă argumentul că, printr-o mai mare transparență cu privire la impactul politicilor de investiții, investitorii vor lua decizii mai bine informate și se vor implica probabil în mai mare măsură în societățile în care investesc. Aceasta ar trebui să ducă la o mai bună performanță pe termen lung a societăților cotate.

1.5

De la declanșarea crizei financiare, factorii de decizie politici au acceptat provocarea de a schimba mentalitatea sectoarelor corporatist și financiar din Europa, căutând să mute accentul dinspre performanța pe termen scurt spre o perspectivă de investiții mai durabilă, pe termen lung. În măsura în care o asemenea schimbare de mentalitate poate fi realizată prin reglementare, Comisia merge în direcția cea bună.

2.   Contextul propunerii de directivă

2.1

Această propunere de directivă a Comisiei ar trebui privită în contextul altor inițiative menite să îmbunătățească finanțarea pe termen lung a economiei europene. În centrul ei se află convingerea că încurajarea unei perspective pe termen mai lung a acționarilor va asigura un mediu de funcționare mai favorabil pentru întreprinderile cotate la bursă. Aceste propuneri reprezintă în parte rezultatul unui amplu proces de consultare a părților interesate în domeniul guvernanței corporative. În 2010, Comisia a publicat o Carte verde pe tema „guvernanţa corporativă în instituțiile financiare și politicile de remunerare” (1). Aceasta a fost urmată în 2011 de o altă Carte verde, „cadrul de guvernanță corporativă în UE” (2). Aceste consultări au dus apoi la publicarea în 2012 a „Planului de acțiune: Dreptul european al societăților comerciale și guvernanța corporativă – un cadru juridic modern pentru acționari mai angajați și societăți durabile” (3).

2.2

Directiva se bazează pe o evaluare de impact care vizează lacunele din relația dintre principalii protagoniști ai guvernanţei corporative – așa-numita relație comitent-comisionar. Aceasta se referă la relația dintre comisionari (directori) și comitenți (acționari, ca de exemplu investitorii instituționali, administratorii de active și consilierii de vot). Ea identifică cinci astfel de neajunsuri, după cum urmează: (i) implicarea insuficientă a investitorilor instituționali și a administratorilor de active; (ii) corelație insuficientă între remunerația și performanța administratorilor; (iii) lipsa monitorizării de către acționari a tranzacțiilor dintre părți afiliate; (iv) un nivel necorespunzător de transparență al consilierilor de vot; (v) exercitarea dificilă și costisitoare a drepturilor care decurg din valorile mobiliare pentru investitori.

2.3

Pentru fiecare dintre aceste chestiuni, Comisia analizează opțiunile politice relevante și alege cinci seturi de măsuri politice, după cum urmează:

1)

un nivel obligatoriu de transparență din partea investitorilor instituționali și a administratorilor de active în ceea ce privește votul și implicarea acestora și anumite aspecte legate de procedurile de administrare a activelor;

2)

comunicarea informațiilor privind politica de remunerare și remunerațiile individuale, combinate cu votul acționarilor asupra acestora;

3)

mai multă transparență și o opinie independentă privind tranzacțiile mai importante cu părți afiliate și prezentarea tranzacțiilor mai importante pentru a fi aprobate de acționari;

4)

cerințe obligatorii de comunicare a informațiilor privind metodologia și conflictele de interese ale consilierilor de vot;

5)

crearea unui cadru care să permită societăților cotate la bursă să își identifice acționarii și obligația intermediarilor de a transmite rapid informații privind acționarii și de a facilita exercitarea drepturilor de către acționari.

3.   Măsurile propuse în directivă

3.1

În ceea ce privește transparența din partea acționarilor, Comisia le solicită investitorilor instituționali să comunice modul în care investiția lor de capital se corelează cu profilul și durata datoriilor și cum contribuie la performanța pe termen mediu și lung a activelor. În plus, în cazul în care recurge la un administrator de active, investitorul instituțional va trebui să publice elementele principale ale acordului cu administratorul de active, precum corelarea dintre administratorul de active și investitorii instituționali, strategiile de investiții, orizontul temporal al strategiei, evaluarea performanței administratorului de active, nivelul cifrei de afaceri a portofoliului etc. La rândul lor, administratorii de active vor trebui să comunice la fiecare șase luni investitorilor instituționali măsura în care strategia lor de investiții funcționează în conformitate cu abordarea convenită.

3.2

În ceea ce privește relația dintre remunerația directorilor și performanță, Comisia este preocupată de faptul că absența unei monitorizări efective a remunerației directorilor poate scădea performanța pe termen lung a întreprinderilor. Consiliile de administrație și cele de supraveghere elaborează politica de remunerare. Societățile cotate la bursă vor fi obligate să publice informații detaliate privind politica de remunerare și remunerarea individuală a administratorilor. Acționarii vor avea dreptul de a aproba politica de remunerare și modul în care politica de remunerare a fost aplicată în anul anterior. Propunerea de directivă lasă la latitudinea societății și a acționarilor acesteia nivelul și condițiile de remunerare.

3.3

Chestiunea tranzacțiilor dintre părți afiliate se axează pe aprecierea că acționarii nu au în general acces la informații suficiente cu privire la propunerile de tranzacții de acest tip și nu dispun de instrumente corespunzătoare care să le permită să se opună unor tranzacții (abuzive). Societăților cotate li se va impune ca tranzacțiile dintre părți afiliate care reprezintă mai mult de 5 % din activele societății să fie transmise spre aprobare către acționari. De asemenea, ele vor trebui să anunțe tranzacțiile dintre părți afiliate care reprezintă mai mult de 1 % din active, tranzacțiile făcând obiectul un raport de audit întocmit de o parte terță independentă. Vor exista excepții pentru tranzacțiile efectuate între o societate și membrii grupului din care face parte care sunt deținuți în întregime de societate.

3.4

Consilierii de vot le furnizează investitorilor recomandări privind modul în care aceștia ar trebui să voteze în adunările generale ale societăților cotate la bursă. Fenomenul utilizării consilierilor de vot a apărut în principal din pricina chestiunilor complexe pe care le presupune deținerea de participații, mai ales la nivel transfrontalier, de către investitori. Consilierii de vot le oferă investitorilor recomandări privind portofolii deosebit de globalizate și diversificate, având o influență substanțială asupra comportamentului de vot și, în consecință, asupra guvernanței corporative. În studiul său de evaluare a impactului, Comisia a descoperit aspecte care pun la îndoială calitatea și acuratețea recomandărilor furnizate de consilierii de vot, precum și modul acestora de a trata chestiunile privind conflictele de interese. Nu există la nivelul UE o reglementare a acestor consilieri de vot, deși unele state membre dispun de coduri de conduită cu caracter neobligatoriu. Li se va impune consilierilor de vot să adopte măsuri corespunzătoare pentru a garanta că recomandările lor de vot sunt precise și fiabile, pe baza unei analize temeinice a tuturor informațiilor de care dispun, și că nu sunt afectați de un eventual conflict de interese existent sau potențial. Aparent, în momentul de față consilierii de vot au cerut aprobarea ESMA pentru un cod de conduită adoptat pe bază voluntară; acest lucru este salutar.

3.5

Investitorii, mai cu seamă deținătorii de portofolii transfrontaliere, se confruntă cu dificultăți în exercitarea drepturilor aferente acțiunilor lor. Aceste dificultăți derivă în principal din capacitatea societăților de a-și identifica acționarii corect, din transmiterea insuficient de rapidă a informațiilor dinspre societăți spre acționari și din discriminarea prin prețuri a deținerilor transfrontaliere. Statele membre vor fi obligate să se asigure că intermediarii oferă societăților cotate la bursă posibilitatea de identificare a acționarilor. În cazul în care societățile cotate la bursă decid să nu comunice direct cu acționarii lor, ele trebuie să furnizeze și să prezinte intermediarului informații legate de exercitarea drepturilor care decurg din acțiuni într-un format standard și în timp util. La rândul lor, intermediarii trebuie să faciliteze acționarilor exercitarea drepturilor, inclusiv dreptul de a participa și de a vota la adunările generale, precum și să-i informeze pe acționari în mod corespunzător.

4.   Observații privind directiva

4.1

Comisia susține că măsurile prevăzute în directivă vor genera probabil doar o creștere marginală a sarcinii administrative a societăților cotate la bursă. În măsura în care impun societăților să le furnizeze acționarilor la timp informațiile relevante, măsurile constituie un exemplu de bune practici și ar trebui privite din această perspectivă. În cazul companiilor cotate mai mici, CESE este preocupat de posibilitatea apariției unei sarcini administrative suplimentare. Deși Comisia se angajează să efectueze o evaluare a directivei la cinci ani după intrarea ei în vigoare, CESE consideră că, având în vedere că este probabil ca propunerile să nu intre în vigoare timp de cel puțin încă 18 luni, această evaluare ar trebui să aibă loc mai devreme.

4.2

În ceea ce privește chestiunea politicii de remunerare și a relației dintre salariile și performanța directorilor, CESE sprijină propunerile Comisiei vizând îmbunătățirea supravegherii de către acționari a remunerațiilor directorilor (4). În timp ce nivelul remunerațiilor va rămâne de competența consiliului de administrație, cerința unui vot al acționarilor va spori nivelul de angajament dintre Consiliu și acționari.

4.3

Este logic argumentul că, printr-o mai mare transparență cu privire la impactul politicilor de investiții, investitorii vor lua decizii mai bine informate și se vor implica probabil în mai mare măsură în societățile în care investesc. Dacă aceste măsuri reușesc să genereze o implicare pe termen mai lung a acționarilor, ele ar trebui să contribuie la îmbunătățirea eficienței și a performanței întreprinderilor.

4.4

Aceste propuneri sunt coerente cu elementele Directivei (5) și ale Regulamentului privind cerințele de capital (CRD IV) (6) care vizează remunerarea și vin totodată în completarea normelor existente privind investitorii instituționali și administratorii de active din cadrul directivei OPCVM, al MIFID și al AFIA. Această directivă ar trebui evaluată în contextul acestui cadru de reglementare reformat, mult mai amplu.

4.5

De asemenea, aceste propuneri se angrenează bine în cadrul general al UE privind guvernanţa corporativă, care le permite statelor membre să precizeze un cadru mai bine adaptat propriilor uzanțe și practici specifice. Accentul explicit transfrontalier al unora dintre propunerile directivei subliniază nevoia unui set de norme ale UE în materie de transparență și implicare.

4.6

Cu toate că recunoaște că, în majoritatea lor, revizuirile propuse ale directivei privind drepturile acționarilor vizează stimularea unui mai mare angajament pe termen lung al acționarilor, CESE consideră că acest angajament pe termen lung ar trebui să implice toate părțile interesate, inclusiv angajații, și sugerează Comisiei să reflecteze asupra unei modalități de a-i implica pe salariați într-o manieră mai bună în crearea de valoare pe termen lung (7).

4.7

În propunerea sa, Comisia afirmă că „obiectivul primordial al prezentei propuneri de revizuire a Directivei privind drepturile acționarilor este de a contribui la viabilitatea pe termen lung a întreprinderilor din UE, de a crea un mediu atractiv pentru acționari și de a consolida votul transfrontalier prin eficientizarea lanțului de investiții de capital cu scopul de a contribui la creșterea economică, la crearea de locuri de muncă și la nivelul de competitivitate al UE”, alături de reformarea în curs a sectorului financiar. Are loc o tranziție masivă, cu accentul pe schimbarea mentalității sectoarelor corporatist și financiar din Europa, dinspre performanța pe termen scurt spre o perspectivă de investiții mai durabilă, pe termen lung. Această sarcină nu va fi una simplă. În măsura în care o asemenea schimbare de mentalitate poate fi realizată prin reglementare, Comisia merge în direcția cea bună.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  COM(2010) 284 final.

(2)  COM(2011) 164 final.

(3)  COM(2012) 740 final.

(4)  JO C 27, 19.9.2013, p.70.

(5)  JO L 176, 27.6.2013, p. 338.

(6)  JO L 176, 27.6.2013, p. 1.

(7)  JO C 161, 6.6.2013, p.35.


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/91


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi către Consiliu privind finanțarea pe termen lung a economiei europene

[COM(2014) 168 final]

(2014/C 451/15)

Raportor:

dl Michael SMYTH

Coraportor:

dl Vincent FARRUGIA

La 14 martie 2014, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind finanțarea pe termen lung a economiei europene

COM(2014) 168 final.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 17 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 9 iulie 2014), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 139 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 3 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE susține în general comunicarea Comisiei, care se înscrie în continuarea Cărții verzi privind finanțarea pe termen lung a economiei europene (1). Ea reprezintă o evoluție pozitivă a dezbaterii politice privind modalitatea cea mai adecvată pentru a răspunde nevoilor de investiţii pe termen lung ale Europei.

1.2

CESE recunoaşte că Comisia trebuie să acționeze în domeniile sale de competență, încurajând în același timp schimbările instituţionale și politice adecvate la nivel global și al statelor membre. Acest lucru este deosebit de important în contextul regimurilor de reglementare naționale și internaționale care au influență asupra orizonturilor pe termen lung ale deciziilor privind investiţiile. De exemplu, în multe state membre, sistemele fiscale tind să favorizeze finanțarea prin îndatorare a întreprinderilor, ceea ce le stimulează să recurgă mai degrabă la îndatorare decât la capitaluri proprii ca sursă de finanţare. Pentru o finanțare pe termen lung mai diversificată și mai stabilă a întreprinderilor, statele membre trebuie să fie încurajate să promoveze utilizarea sporită a investițiilor de capital. Comisia ar trebui să solicite în continuare acest lucru.

1.3

Majoritatea propunerilor Comisiei formulate în comunicare sunt solide și coerente, fiind axate pe promovarea investiţiilor pe termen mai lung, dar implementarea acestora va dura destul de mult. Acum sunt necesare noi instrumente de investiţii pe termen lung (cum ar fi inițiativa privind obligațiunile UE 2020 pentru finanțarea de proiecte), iar CESE solicită Comisiei să treacă rapid la faza de implementare.

1.4

În contextul promovării finanțării sporite pe termen lung a economiei, este esenţială finalizarea unei uniuni bancare. Politica monetară ar trebui să fie ajustată la investiţiile pe termen lung în ceea ce privește rata corespunzătoare a dobânzii atât pentru investitori, cât și pentru depunători. CESE salută angajamentul Comisiei de a investiga fragmentarea fluxurilor transfrontaliere de economii și de a evalua fezabilitatea creării unui produs de economisire la nivelul UE.

1.5

CESE consideră că acum se concretizează o oportunitate unică de a articula, dezvolta și implementa un cadru UE pentru investiţii pe termen lung bazat pe activitatea analitică solidă realizată de, printre altele, Comisie, Institutul de finanțe internaționale și Grupul celor 30. Obstacolele care împiedică finanţarea sustenabilă pe termen lung sunt bine cunoscute și trebuie depășite. Acestea se concentrează pe cinci provocări principale:

încurajarea investitorilor de a-și proiecta deciziile de investiții pe termen mai lung;

crearea de noi intermediari și noi instrumente orientate către investiţii pe termen lung;

dezvoltarea piețelor de capital împrumutat și capital propriu pentru a lărgi gama de instrumente de finanţare;

asigurarea faptului că fluxul de capital transfrontalier este corespunzător și vine în sprijinul investițiilor pe termen mai lung; și

dezvoltarea unei analize sistemice mai adecvate la conceperea viitoarelor politici de reglementare.

CESE consideră că în comunicare sunt vizibile progresele către atingerea acestor obiective și solicită Comisiei să mențină și să accelereze ritmul acestor progrese în viitoarele propuneri privind finanţarea pe termen lung.

2.   Monitorizarea Cărții verzi privind finanțarea pe termen lung

2.1

Prezenta comunicare reprezintă răspunsul chibzuit al Comisiei la procesul de consultare de mare succes demarat în urma publicării, în martie 2013, a Cărții verzi privind finanțarea pe termen lung a economiei europene (2). Aceasta prezintă o serie de propuneri și acțiuni menite să elimine obstacolele care împiedică o mai mare mobilizare a surselor private și publice de finanțare pe termen lung. Conform opiniei Comisiei, în timp ce băncile vor continua să joace un rol important în furnizarea de finanțare pe termen mai lung, trebuie ca și alte surse nebancare, cum ar fi fondurile publice, investitorii instituționali (societăți de asigurări și fonduri de pensii), fondurile de investiții tradiționale sau alternative, fondurile suverane de investiții etc. să fie încurajate să asigure astfel de finanțări.

2.2

Acțiunile propuse în prezenta comunicare se axează pe

i)

mobilizarea surselor private de finanțare pe termen lung,

ii)

utilizarea mai bună a finanțelor publice,

iii)

dezvoltarea piețelor de capital,

iv)

îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare,

v)

atragerea de finanțare privată în infrastructură, și

vi)

consolidarea climatului general pentru finanțe sustenabile.

De asemenea, Comisia a publicat o propunere de revizuire a Directivei privind instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) (3) pentru a sprijini dezvoltarea în continuare a pensiilor ocupaționale, un tip important de investitori instituționali pe termen lung în UE, precum și o Comunicare privind finanţarea participativă (4), o sursă crescândă de finanțare pentru IMM-uri.

3.   Acțiuni propuse

3.1   Mobilizarea surselor private de finanțare pe termen lung

3.1.1

Există o tensiune inevitabilă între, pe de o parte, necesitatea de a solicita băncilor să consolideze capitalul și lichiditățile pentru a spori rezistența acestora și, pe de altă parte, dorința de a nu introduce restricții excesive asupra băncilor care le-ar putea descuraja de la asigurarea finanțării pe termen lung a economiei reale. Găsirea unui echilibru între aceste două obiective importante de politici publice va fi o sarcină dificilă. Comisia va examina oportunitatea Regulamentului privind cerințele de capital în ceea ce privește finanțarea pe termen lung și va revizui măsura în care rata de acoperire a lichidităților și propunerile referitoare la cerința de finanțare stabilă netă pot împiedica finanțarea pe termen lung de către sectorul bancar.

3.1.2

Opinia Comisiei este că, de îndată ce reformele bancare și uniunea bancară vor fi finalizate, încrederea în sectorul financiar va fi restaurată, iar fragmentarea financiară va fi redusă considerabil. În special, setul recent de propuneri privind reforma structurală a băncilor, prin separarea activităților principale de finanțare a economiei reale de activitățile mai riscante de tranzacționare, ar trebui să permită băncilor să își reia rolul tradițional (5). În Avizul său privind pachetul de restructurare, CESE susține propunerile Comisiei.

3.1.3

Probabil cele mai interesante elemente ale comunicării privesc normele societăților de asigurări și ale fondurilor de pensii privind investițiile pe termen lung. Directiva Solvabilitate II revizuită va intra în vigoare la începutul anului 2016; aceasta ar trebui să permită societăților de asigurare să investească în orice tip de active sub rezerva principiului „persoanei prudente”. Acest fapt are potențialul de a contribui la dezvoltarea piețelor sustenabile în domeniul instrumentelor securitizate. În ceea ce privește fondurile de pensii, se propune stabilirea, în parteneriat cu Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (AEAPO), a unui cadru care să ducă la crearea unei piețe unice pentru pensii cu caracter personal în Europa, mobilizând potențial economii mai mari pe termen lung.

3.1.4

În ceea ce priveşte mobilizarea mai multor fonduri private pentru investiţiile pe termen lung, CESE recomandă Comisiei să efectueze un studiu de fezabilitate referitor utilizarea fondurilor suverane alături de mai multe surse de bază pe termen lung, cum ar fi fondurile de pensii și societățile de asigurare mari.

3.1.5

În răspunsul său la Cartea verde (6), CESE a recomandat Comisiei să studieze posibilitatea introducerii unui cont de economii la nivelul UE care să valorifice economiile pe termen lung. Comisia va efectua un studiu privind obstacolele care împiedică crearea unui astfel de instrument pentru economii la nivel transfrontalier în cadrul UE.

3.2   Utilizarea mai bună a finanțelor publice

3.2.1

În ceea ce privește utilizarea mai eficientă a fondurilor publice pentru investițiile pe termen lung, Comisia se angajează să adopte măsuri care ar trebui să încurajeze o cooperare mai strânsă între bănci de promovare naționale și regionale, BEI/FEI și alte bănci de dezvoltare multilaterală, cum ar fi BERD. Un bun exemplu pentru această abordare îl reprezintă înființarea, recent, a Strategic Banking Corporation în Irlanda, care este o asociere în participație a Guvernului irlandez, a BEI și a Băncii KfW (7) și care va putea împrumuta în jur de 800 de milioane EUR IMM-urilor irlandeze. Există, de asemenea, o propunere similară în ceea ce privește o mai bună coordonare și cooperare între agențiile naționale de credit la export. Aceste propuneri sunt binevenite.

3.3   Dezvoltarea piețelor de capital

3.3.1

Multe dintre propunerile Comisiei abordează problema piețelor de capital subdezvoltate din Europa. În comunicare, se remarcă faptul că, deși piața obligațiunilor corporative a crescut în ultimii ani, ea rămâne (împreună cu piețele europene de valori) fragmentată și neatractivă pentru IMM-uri și întreprinderile de dimensiune intermediară (mid-caps) ca sursă de finanțare pe termen mai lung. Ca răspuns la această fragmentare, se realizează un studiu pentru a stabili dacă sunt necesare măsuri ulterioare, în afară de MiFID 2 (8), pentru a crea o piață secundară solidă și lichidă în domeniul obligațiunilor corporative. Există, de asemenea, un angajament de a investiga dacă OPCVM (9) ar putea fi extins pentru a include valorile mobiliare cotate pe piețele de creștere pentru IMM-uri.

3.3.2

De la declanșarea crizei financiare, termenul securitizare a fost asociat, în mod implicit, cu creditele ipotecare subprime din SUA și obligațiunile garantate cu active și swapurile pe riscul de credit derivate din acestea. Eșecul catastrofal al pieței instrumentelor derivate nu a fost cauzat de securitizarea activelor, ci de o reglementare inadecvată, lipsa de înțelegere și lăcomia din partea cumpărătorilor și vânzătorilor. Utilizarea securitizării este ferm prezentă pe ordinea de zi a elaborării politicilor. Din 2011 au fost instituite cerințe de retenție a riscului în întreaga UE și au fost consolidate obligațiile de informare pentru a permite investitorilor să înțeleagă mai bine instrumentele financiare în care investesc. În opinia Comisiei, există acum motive pentru a crea piețe ale securitizărilor sustenabile cu diferențierea prudențială adecvată a diferitelor titluri garantate cu active care să fie tranzacționate. În timp ce CESE susține în principiu utilizarea graduală a securitizării, îndeamnă la prudență pentru ca utilizarea acesteia să fie implementată într-un mod bine reglementat.

3.3.3

Comisia se angajează să coopereze cu Comitetul de la Basel și Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) pentru a elabora și a pune în aplicare standarde globale în materie de retenție a riscului, transparență, coerență în ceea ce privește piețele securitizărilor. De asemenea, și-a luat angajamentul să revizuiască tratamentul obligațiunilor garantate din Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) până la sfârșitul acestui an, acest lucru fiind necesar pentru crearea unei piețe integrate a obligațiunilor garantate; în schimb, această revizuire ar trebui să accelereze realizarea unui studiu privind un cadru UE pentru obligațiunile garantate.

3.3.4

Problema plasamentelor private este revizuită în comunicare și, având în vedere că plasamentele private sunt văzute ca o alternativă realistă la împrumuturile bancare și la emiterea de obligațiuni corporative publice, există un angajament pentru o analiză a bunelor practici pe piețele de plasamente private din Europa și de pe alte continente, precum și pentru a elabora propuneri pentru o utilizare mai răspândită a acestui tip de plasamente în UE.

3.4   Îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare

3.4.1

De asemenea, comunicarea se referă la problema spinoasă a îmbunătățirii accesului IMM-urilor la finanțare pe termen mai lung. Această temă a făcut parte din Planul de acțiune privind finanțarea IMM-urilor publicat în 2011 și s-au realizat progrese limitate de atunci. Lipsa unor informații privind IMM-urile în materie de credit care să fie adecvate, comparabile, fiabile și ușor accesibile este identificată ca fiind principalul obstacol în calea unui acces mai mare la piețele de capital. Una dintre cauzele acestor insuficiențe este natura fragmentată a surselor naționale de informare.

3.4.2

În cadrul unui studiu recent binecunoscut (10), Institutul de finanțe internaționale a menționat aceste asimetrii informaționale ca reprezentând un impediment major pentru finanțarea IMM–urilor, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Institutul de finanțe internaționale propune o serie de măsuri pentru a reduce aceste obstacole. Acestea includ utilizarea sporită a arhivelor digitale în care să se înregistreze standard intrări din registrele întreprinderilor, de la oficiile de statistică, evaluări ale creditului bancar și ale altor creditori. Aceste registre naționale de date referitoare la riscul de credit ar trebui să fie consolidate cu Depozitul de Date European, în vederea eventualei înființări a unui registru central de credite european. Institutul de finanțe internaționale solicită stabilirea de standarde la nivel european pentru colectarea de informații și raportare, pentru a permite realizarea unor analize de comparații între societăți și între țări. Existența unor informații mai bune și mai actualizate cu privire la performanța financiară a IMM-urilor ar trebui să permită o mai bună evaluare a riscului de către creditori și o estimare mai adecvată a riscurilor. Propunerile Institutului de finanțe internaționale merg mult mai departe decât cea a Comisiei, iar CESE îndeamnă Comisia să abordeze aceste probleme legate de informare/confidențialitate la nivel național în regim de urgență.

3.4.3

CESE consideră că ar fi avantajos ca agențiile de dezvoltare regională să primească un rol în evaluarea gradului de risc al IMM-urilor. În majoritatea regiunilor din UE există o astfel de agenție; unele dintre ele asigură deja finanțarea IMM-urilor cliente prin capital propriu și prin îndatorare. Adesea, aceste agenții cunosc mai bine IMM-urile, pe operatorii-proprietari și conducerea acestora decât băncile. CESE recomandă Comisiei să examineze rolul lor potențial ca evaluatori de risc la nivel local.

3.4.4

Există, de asemenea, un angajament din partea Comisiei de a relua dialogul între bănci și IMM-uri cu scopul de a îmbunătăți cunoștințele financiare ale acestora din urmă, în special în ceea ce privește reacția băncilor la cererile de împrumut. Studiul Institutului de finanțe internaționale merge mai departe și recomandă formarea IMM-urilor cu privire la posibilitățile alternative de finanțare disponibile și beneficiile participării la programe de finanțare alternative. CESE este de acord cu acest punct de vedere.

3.5   Atragerea de finanțare privată pentru infrastructură

3.5.1

În ceea ce privește investițiile în infrastructură, Comisia identifică lipsa de coerență a datelor disponibile cu privire la performanța împrumuturilor pentru infrastructură în Europa drept un obstacol în calea participării mai intense a sectorului privat la investițiile în infrastructură. Aspectele sensibile din punct de vedere comercial și obligația de confidenţialitate din partea băncilor, precum și investitorii de capital au făcut deseori imposibilă circulația mai largă a informaţiilor relevante. Comisia se angajează să efectueze o evaluare a potențialului pentru un singur portal prin care să se pună la dispoziție, în mod voluntar, informații privind planurile și proiectele de investiții în infrastructură de către autoritățile naționale, regionale și locale. Se propune, de asemenea, un portal similar pentru punerea la dispoziție a unor statistici cuprinzătoare și standardizarea statisticilor privind creditele pentru datoriile legate de infrastructură. CESE sprijină aceste acțiuni.

3.6   Consolidarea climatului general pentru finanțe sustenabile

3.6.1

Dincolo de problematica acțiunilor specifice discutate mai sus, Comisia analizează, de asemenea, cadrul mai larg de finanțare sustenabilă în ceea ce privește guvernanța corporativă, standardele de contabilitate, fiscalitatea și cadrul juridic. Ea va lua în considerare o propunere de revizuire a Directivei privind drepturile acționarilor, pentru a armoniza interesele pe termen lung ale investitorilor instituționali, ale gestionarilor de active și ale întreprinderilor. CESE este în favoarea revizuirii Directivei privind drepturile acţionarilor pentru a încuraja angajamentul pe termen mai lung al acționarilor.

3.6.2

Se va efectua, de asemenea, o evaluare a sistemelor de participație a angajaților la capital și de participare financiară a salariaților pe teritoriul UE, cu scopul de a identifica obstacolele din calea implementării transfrontaliere a unor astfel de programe și de a formula acțiuni de abordare a acestora. Există, de asemenea, un angajament de a examina dacă utilizarea valorii juste din IFRS 9 revizuit este adecvată pentru modelele de afaceri care presupun investiții pe termen lung.. În plus, Comisia va lansa o consultare mai târziu în cursul acestui an pentru a analiza argumentele pentru standarde de contabilitate simplificate pentru situațiile financiare ale IMM-urilor cotate și utilitatea unui standard de contabilitate de sine stătător pentru IMM–uri necotate.

3.6.3

În comunicare se recunoaște favorizarea fiscală a finanțării prin îndatorare a întreprinderilor, existentă în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. Efectul acesteia este că întreprinderile sunt încurajate să se îndatoreze și mai mult în loc să recurgă la capitalul propriu. Comisia nu are nicio competență în acest domeniu, iar în comunicare se angajează în foarte mică măsură să promoveze mai multe investițiile de capital, prin intermediul recomandărilor specifice fiecărei țări prezentate în cadrul procesului semestrului european. În sfârșit, Comisia va revizui recomandarea recentă privind restructurarea rapidă a întreprinderilor viabile și principiul celei de-a doua șanse cu privire la antreprenorii falimentari, precum și legislația aplicabilă aspectelor legate de terți ale cesiunilor de creanțe. Există puține aspecte care ar fi de criticat în aceste propuneri.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  COM(2013) 150 final/1 și COM(2013) 150 final/2.

(2)  COM(2013) 150 final/1 și COM(2013) 150 final/2

(3)  COM(2014) 167 final.

(4)  COM(2014) 172 final.

(5)  Aceste propuneri sunt examinate în avizul CESE „Reforma structurală a băncilor din UE” (încă nepublicat în JO).

(6)  JO C 327 of 12.11.2013, p. 11.

(7)  O bancă de dezvoltare din Germania în proprietatea statului.

(8)  Directiva privind piețele instrumentelor financiare

(9)  Organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, Directiva 2001/107/CE și 2001/108/CE

(10)  Restabilirea finanțării și creștere pentru IMM-urile din Europa (2013).


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/96


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O Europă deschisă și sigură: transformarea obiectivelor în realitate

[COM(2014) 154 final]

(2014/C 451/16)

Raportor:

dl José Isaías RODRÍGUEZ GARCÍA-CARO

La 14 martie 2014, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O Europă deschisă și sigură: transformarea obiectivelor în realitate

COM(2014) 154 final.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 20 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 şi 10 iulie 2014 (şedinţa din 9 iulie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 85 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 7 abţineri.

1.   Concluzii

1.1

Consecvent cu poziția pe care și-a menținut-o de-a lungul timpului, exprimând-o în avizele privind comunicările Comisiei privind Programul de la Haga (1) și, ulterior, Programul de la Stockholm (2), Comitetul Economic şi Social European (CESE) consideră că fundamentul și punctul de plecare pentru politicile de libertate, securitate şi justiţie trebuie să fie protecţia drepturilor fundamentale garantate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. CESE consideră că politicile promovate de instituțiile europene trebuie să asigure echilibrul dintre drepturile fundamentale și securitate. Prin Hotărârea Curții de Justiție a UE cu privire la Directiva 2006/24/CE privind păstrarea datelor referitoare la comunicațiile electronice și de telefonie ale cetățenilor pentru o perioadă de cel puțin șase luni, se stabilește că această directivă este nevalidă în temeiul principiului proporționalității. CJUE consideră totuși că păstrarea datelor este un obiectiv legitim, care răspunde unor interese generale.

1.2

Comitetul observă cu îngrijorare că în Europa se înregistrează un grad tot mai mare de intoleranţă, rasism şi xenofobie faţă de imigranţi și, de asemenea, constată că în unele state membre este posibil să aibă loc un proces de deteriorare a protecţiei drepturilor fundamentale. Tratamentul egal și politicile de combatere a discriminării reprezintă pilonii politicilor de integrare. CESE propune instituirea de către Comisie a unui comisariat unic, care să ia în considerare, să consolideze și să adopte măsuri de protecţie a drepturilor fundamentale.

1.3

Totodată, CESE consideră că Uniunea Europeană trebuie să insiste pe consolidarea unui sistem internaţional care să faciliteze și să reglementeze imigraţia și mobilitatea, pe baza convențiilor Organizaţiei Națiunilor Unite privind drepturile omului, a Convenției cu privire la drepturile copilului, a Convenției privind protecția drepturilor lucrătorilor migranți și a convențiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

1.4

Ca reprezentant al societăţii civile organizate, CESE este un interlocutor de luat în seamă, trebuind să fie prezent pe parcursul întregului proces de dezbatere pe care îl desfășoară Comisia, Parlamentul European și Consiliul pe tema „O Europă deschisă și sigură”.

1.5

CESE consideră că comunicarea Comisiei ar fi trebuit să fie un document mai concret. Considerăm că este vorba despre un ansamblu de idei care ar necesita un nivel mai ridicat de concretizare și structurare. De asemenea, suntem de părere că în comunicare ar trebui să se pună un accent special pe identificarea problemelor principale care împiedică, în prezent, existența unei Europe mai deschise și mai sigure.

1.6

Imigranţii contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea economică şi socială a Europei, care se confruntă cu o mare provocare demografică din cauza îmbătrânirii populaţiei. UE traversează o gravă criză economică și înregistrează rate mari ale șomajului, dar, chiar și în această situație, pieţele forţei de muncă din diverse state membre solicită noi imigranți. În absența unei politici ferme în domeniul migrației, după depășirea crizei și schimbarea ciclului economic, problemele structurale cauzate de situaţia demografică s-ar putea agrava dacă nu se iau măsuri.

1.7

Uniunea Europeană trebuie să dispună de un sistem comun de azil însoțit de o legislație armonizată, pe baza prevederilor tratatului referitoare la o politică comună în acest domeniu. Convenţia de la Dublin trebuie înlocuită cu un sistem mai solidar în interiorul UE, care să țină seama și de dorințele solicitanților de azil.

1.8

CESE consideră că, pentru o abordare credibilă a migrației neregulamentare și a returnării, este necesară o acțiune incisivă, cu toate instrumentele disponibile, împotriva mafiilor organizate care se ocupă cu traficul de persoane. Suntem ferm convinși că ar fi necesară și utilă o mai strânsă coordonare a statelor membre, pentru a exploata mijloacele și instrumentele existente în lupta împotriva celor care promovează și înlesnesc imigraţia neregulamentară, cu încălcarea legii.

1.9

UE trebuie să-şi asume responsabilități legate de controlul frontierelor externe, care sunt frontierele întregii Uniuni Europene în spațiul Schengen. Acordând prioritate protecției vieții persoanelor aflate în pericol și respectării legislaţiei în vigoare, Frontex trebuie să se transforme într-un serviciu european de pază la frontiere.

1.10

CESE propune ca Europol să se transforme într-o agenție europeană, sub egida unei autorități politice sau judiciare europene, să depășească rolul de coordonare care îi revine în prezent și să dobândească, în cel mai scurt timp cu putință, capacitate operațională proprie pentru a efectua investigații pe tot teritoriul Uniunii Europene în colaborare cu forțele de poliție din statele membre.

2.   Introducere

2.1

Deși au trecut puțini ani de la lansarea Programului de la Stockholm, bazat pe o „Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora”, punerea în aplicare a unora dintre măsurile propuse în cadrul său a permis Uniunii Europene să dezvolte politici menite să clădească o societate mai deschisă și mai sigură pentru toți cei care locuiesc în această amplă comunitate a libertății și bunei înțelegeri care este Uniunea Europeană, în care nu își găsește locul – și în care nu putem cu niciun chip accepta sau tolera – niciun grăunte de discriminare, rasism și xenofobie.

2.2

Consolidarea spațiului Schengen, acordul privind un sistem european comun de azil, îmbunătățirea politicii comune în domeniul vizelor, o mai strânsă cooperare europeană în domeniul combaterii criminalităţii organizate, sub aspectele sale cele mai periculoase pentru ființa umană (terorism, trafic de persoane, criminalitate informatică etc.), precum și intensificarea cooperării cu ţările terţe în materie de migraţie constituie, în ansamblu, succese importante, dar insuficiente.

2.3

Într-o lume din ce în ce mai interconectată și interdependentă, în care fluxul de informații este constant iar provocările la care trebuie găsit un răspuns se ivesc uneori pe neprevăzute, trebuie să facem progrese și să perseverăm în atingerea unui nivel mai ridicat de libertate și securitate, atât pentru toți cetăţenii Uniunii, cât și pentru cei care, provenind din țări terțe, doresc să pătrundă și să se integreze în societatea noastră, contribuind prin eforturile lor la îmbogățirea valorilor noastre și îmbunătățindu-și condițiile de viață.

2.4

Cu puțin timp înainte de încheierea perioadei de desfășurare a Programului de la Stockholm (3), cu privire la care CESE a elaborat un aviz în urma consultării obligatorii (4), trebuie formulat un răspuns la întrebarea ridicată de comunicarea Comisiei, asupra căreia trebuie să ne pronunțăm: cum traducem în fapte idealul unei Europe deschise și sigure?

2.5

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) (5) a declarat în 8 aprilie 2014 invalidă Directiva Europeană 2006/24/CE (6), care impunea obligația statelor de a colecta date privind comunicațiile electronice și de telefonie ale cetățenilor pentru o perioadă de cel puțin șase luni. CJUE a statuat că, prin impunerea păstrării acestor date și permițând accesul autorităților naționale competente, directiva reprezintă o imixtiune deosebit de gravă în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal. În plus, faptul că păstrarea și utilizarea ulterioară a datelor sunt efectuate fără ca abonatul sau utilizatorul înregistrat să fie informat, poate da persoanelor vizate sentimentul că viața lor privată este obiectul unei supravegheri constante. Curtea a precizat că păstrarea datelor de trafic (și, implicit, directiva) reprezintă o interferență serioasă cu dreptul fundamental la viață privată statuat în Articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Decizia CJUE din 8 aprilie 2014 consfințește importanța respectării drepturilor și libertăților cetățenești pentru construcția europeană. Deși a invalidat directiva pe baza principiului proporționalității, CJUE consideră totuși că păstrarea datelor este un obiectiv legitim, care răspunde unor interese generale.

3.   Comunicarea Comisiei

3.1

Comunicarea este rezultatul unui proces de reflecție la care au participat toate acele instituţii și entități interesate de politicile în domeniu ale Uniunii Europene, care au contribuit la acest proces prin intermediul conferinţei „O Europă deschisă și sigură: ce urmează acum?”, care a avut loc la Bruxelles, în luna ianuarie 2014, cu participarea CESE și prin intermediul unei consultări publice de mare amploare.

3.2

Comunicarea este alcătuită dintr-o introducere în care se prezintă sintetic istoricul și progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor ambiţioase stabilite în cadrul Programului de la Stockholm, ce servesc ca bază de reflecție pentru a doua parte a documentului, care stabilește o serie de priorități politice.

3.3

Prioritățile respective sunt grupate după cum urmează:

O politică eficace în domeniul migrației și mobilității.

Schengen, vize și frontiere externe.

Un sistem european comun de azil în practică (SECA).

Consolidarea în continuare a abordării globale în materie de migrație și mobilitate (AGMM).

O Europă care protejează.

4.   Observații

4.1   O politică eficace în domeniul migraţiei și mobilităţii

4.1.1

De-a lungul anilor, CESE s-a pronunţat în repetate rânduri asupra politicilor în domeniul migraţiei, mobilităţii și integrării. Ca atare, dorim să reiterăm toate aceste opinii și, în special, propunerile care au fost avansate, fără a fi fost luate încă în considerare. În acest context, CESE se declară întru totul de acord cu exploatarea la maximum a beneficiilor migraţiei și integrării, dat fiind că ele pot să conducă, cu certitudine, la o creșterii inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, după cum se afirmă în documentul Comisiei. Nu trebuie totuși să uităm că într-o Europă în care proliferează ideologiile rasiste și xenofobe, trebuie manifestată toleranță zero față de aceste tendințe, iar în contextul tuturor măsurilor adoptate pentru realizarea unei Uniuni mai deschise și mai sigure trebuie să se acorde prioritate luptei împotriva discriminării, rasismului şi xenofobiei.

4.1.2

Atragerea talentelor și lucrătorilor cu înaltă calificare, atragerea și reținerea studenţilor din țări terțe pentru ca, ulterior, ei să lucreze în UE, facilitarea recunoaşterii calificărilor din aceste țări, acordarea de asistență și ajutor potențialilor emigranți în țările de origine, pentru a le înlesni intrarea rapidă pe teritoriul Uniunii, sunt tot atâtea măsuri importante, a căror valoare este semnificativă pentru îmbogățirea statelor Uniunii sub aspect intelectual și economic, și care, ca atare, trebuie sprijinite de CESE. Înainte de toate acestea, trebuie însă precizat că recrutarea talentelor și persoanelor calificate din țările terțe cu mare capacitate de generare a valorii intelectuale și bogăției nu este același lucru cu atragerea lor din țări care luptă pentru a ieși la liman și pentru a atinge un nivel mai ridicat de bogăție și prosperitate. Astfel, pentru statele Uniunii, aceasta este o strategie optimă, dar pentru țările terțe poate reprezenta pierderea unui important capital uman. Iată de ce este necesar ca UE să colaboreze cu țările terțe în cadrul parteneriatelor pentru mobilitate.

4.1.3

CESE își exprimă îngrijorarea față de repercusiunile pe care le poate avea această strategie în țările terțe în curs de dezvoltare, care trebuie să își păstreze un capital uman format și calificat pentru a ieși din starea de sărăcie. Atragerea acestui capital prin instituirea unor măsuri compensatorii în țările de origine, pentru a nu le afecta creșterea, trebuie să constituie o prioritate a procesului de elaborare a politicilor UE de atragere a talentelor din afara frontierelor sale. Nu trebuie uitat că, pentru ca cetățenii care provin din țări subdezvoltate să aibă un viitor mai bun, soluția pe termen lung nu constă în atragerea și integrarea lor în UE pentru a obține un loc de muncă și condiții mai bune de trai, ci în acțiuni care să aibă drept scop atingerea de către țările lor a unui nivel de dezvoltare care să le permită cetățenilor proprii să nu mai perceapă emigrarea ca pe singura posibilitate de subzistență.

4.1.4

Legătura complementară și indisolubilă dintre integrare și imigrare a fost deja recunoscută ca atare de către Consiliul Justiție și Afaceri Interne din iunie 2007. De-a lungul timpului, CESE s-a pronunțat în diverse avize pe această temă și și-a exprimat în repetate rânduri opinia în această privință. În aceste vremuri de dificultăți economice, este cu atât mai necesar să afirmăm și să amintim că „tratamentul egal şi politicile de combatere a discriminării reprezintă pilonii politicilor de integrare”. Această recomandare se regăsește în avizul exploratoriu al CESE privind integrarea lucrătorilor imigranți (7), elaborat în anul 2010. Avizul respectiv este în continuare pe deplin valabil, motiv pentru care conținutul său este preluat în prezentul document.

4.1.5

Forumul european pentru integrare constituie o excelentă platformă a organizaţiilor societăţii civile și a imigranților. Comitetul își reafirmă angajamentul de a colabora în continuare cu Comisia la activitățile Forumului și pentru dezvoltarea agendei europene în materie de integrare.

4.1.6

CESE consideră că, pentru o abordare credibilă a migrației neregulamentare și a returnării, este necesară o acțiune incisivă, cu toate instrumentele disponibile, împotriva mafiilor organizate care se folosesc de oameni ca de mărfuri generatoare de profit, atunci când îi introduc în UE, împotriva traficanților de persoane care supun femeile și minorii exploatării sexuale și împotriva celor care utilizează mână de lucru neregulamentară, în condiții similare sclaviei, acțiune care să le garanteze victimelor protecție în virtutea legislației umanitare internaţionale și a convențiilor europene în domeniul drepturilor omului, dat fiind că este vorba despre categorii vulnerabile, care necesită o protecție specială. Suntem ferm convinși că ar fi necesară și utilă o mai strânsă coordonare a statelor membre pentru a exploata mijloacele și instrumentele existente în lupta împotriva celor care promovează și înlesnesc imigraţia neregulamentară, cu încălcarea legii.

4.1.7

Sprijinim, în cadrul Comitetului, cooperarea cu țările terțe, considerată a fi cheia asigurării unei soluții umanitare și reglementate pentru întoarcerea în țările de origine a celor care au optat pentru o intrare ilegală pe teritoriul statelor membre ale Uniunii. Comitetul sprijină recomandările Organizaţiei Internaţionale pentru Migrație (OIM) privind promovarea returnării voluntare asistate.

4.1.8

În acest sens, ar fi necesară o politică de cooperare cu țările din Africa Subsahariană, din sudul Mediteranei și din Orientul Mijlociu, cel puțin similară celei puse în aplicare cu țările din Europa care nu sunt membre ale Uniunii sau cu țările din Asia. Spania, Grecia, Italia, Cipru şi Malta sunt supuse unei puternice presiuni exercitate de migrația neregulamentară care, provenind dintr-o anumită zonă a lumii, implică traversarea Mării Mediterane și a Balcanilor, dând naștere unor situații dramatice precum cele întâlnite pe coastele insulei Lampedusa, situații care trebuie evitate prin toate mijloacele. Comitetul îndeamnă Comisia și Consiliul să adopte măsurile necesare pentru ca Uniunea Europeană să se implice în mai mare măsură într-o problemă care este a sa și, ca atare, a tuturor statelor membre, nu doar a celor de la frontiere, venind cu mai multe soluții și făcând țărilor afectate mai puține reproșuri.

4.1.9

În urma catastrofei de pe insula Lampedusa, din octombrie 2013, s-a înființat Grupul operativ pentru Marea Mediterană (Task Force Mediterranean). Acesta a publicat în final Comunicarea privind activitatea Grupului operativ pentru Marea Mediterană (8), care propune un pachet de acțiuni pe termen scurt, mediu și lung, în cinci domenii de acțiune principale, corelate cu prioritățile comunicării Comisiei care face obiectul prezentului aviz. CESE consideră esențială completarea acțiunilor pe termen scurt cu acțiuni pe termen lung menite să elimine cauzele profunde ale migrației non-voluntare (sărăcia, încălcarea drepturilor omului, conflictele, lipsa oportunităților economice, condițiile de muncă precare, șomajul etc.).

4.1.10

Este, de bună seamă, întemeiată afirmația că migrația neregulamentară și deosebit de primejdioasă pentru viața persoanelor din țările Africii Subsahariene care o practică poate fi combătută mai eficient la origini decât pe traseu și/sau la destinație. CESE va sprijini orice măsură prin care se pot întreprinde acțiuni în țările de origine, abordând mai ferm situațiile de criză umanitară, îmbunătățind condițiile de trai în țările de origine și, în definitiv, punând în aplicare tot ceea ce s-a spus în repetate rânduri, dar nu s-a făcut, în condițiile migrării disperate a sute de mii sau a milioane de persoane.

4.2   Schengen, vize și frontiere externe

4.2.1

În genere, pentru cetățeni, denumirea Schengen trimite la libera circulaţie a persoanelor în toate statele semnatare ale acordului omonim. Libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii este un drept protejat și reglementat de tratate. Completarea și flexibilizarea politicii comune în domeniul vizelor, evaluarea fiecărei cereri în parte, fără a lua în seamă prejudecățile cu privire la anumite naționalități, înființarea unor centre consulare pentru vize Schengen și revizuirea listei de țări care necesită viză sunt, toate, aspecte importante, care merită o acțiune comună în vederea unei susțineri sporite și a unei mai bune puneri în aplicare.

4.2.2

Și totuși, ținând cont de unele acțiuni întreprinse de anumite state membre, Comitetul se teme că nu este de așteptat ca statele membre să faciliteze accesul cetățenilor țărilor terțe în statele Uniunii, când, în același timp, există state membre care îi amenință chiar pe cetățenii Uniunii cu returnarea în țările de origine pe motiv că nu au un loc de muncă sau, pur și simplu, le interzic accesul. CESE regretă faptul că, atâta timp cât pentru cetățenii Uniunii nu există o circulație absolut liberă, nu este plauzibil ca o astfel de circulație să existe în cazul cetățeniilor țărilor terțe.

4.2.3

În ceea ce privește frontierele externe ale Uniunii Europene, CESE își pune întrebarea dacă participarea UE la protejarea frontierei din sudul și estul acesteia corespunde realității de la fața locului. În pofida consolidării rolului Frontex prin modificarea Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului, se ridică întrebarea dacă, la ora actuală, este posibilă în Uniune gestionarea integrată a frontierelor externe. CESE aminteşte și reiterează recomandările formulate în avizul (9) său privind propunerea de modificare a acestui regulament și consideră că Frontex trebuie să se transforme într-un serviciu european de pază la frontiere alcătuit dintr-un contingent european de agenți de pază la frontiere.

4.2.4

Punerea în aplicare a Pachetului „Frontiere inteligente”, cu privire la care CESE a elaborat un aviz (10) și care este bazat pe programul de înregistrare a călătorilor (RTP), ce le va permite pasagerilor frecvenţi din țările terțe să intre în UE în urma unor controale la frontieră simplificate, prin verificări și selecții prealabile, precum și pe un sistem de intrare/ieşire (EES), care va înregistra locul și timpul intrării și ieșirii cetăţenilor din țările terțe care călătoresc în UE și va permite accelerarea facilitarea și consolidarea atât a procedurilor de verificare la frontiere, cât și a trecerii frontierei de către cetăţenii din țările terțe care călătoresc în UE. CESE își exprimă sprijinul pentru punerea în aplicare a acestui pachet, fiind ferm convins că introducerea noilor tehnologii va permite o gestionare mai modernă a frontierelor Uniunii. Pentru aceasta, îndeamnă instituţiile europene să accelereze adoptarea instrumentelor juridice menite să faciliteze implementarea cât mai grabnică a acestor tehnologii.

4.3   Un sistem european comun de azil

4.3.1

Considerăm că s-au înregistrat progrese importante în pregătirea cadrului legislativ necesar Uniunii pentru facilitarea accesului la azil al persoanelor care au nevoie de protecție, prin accelerarea și sporirea fiabilității deciziilor privind acordarea azilului. În pofida acestui fapt, în etapa de transpunere a legislaţiei europene în legislaţiile naţionale și de trecere la punerea în aplicare a acesteia, CESE aminteşte și reiterează observația din avizul său (11) privind Comunicarea Comisiei „Plan strategic în materie de azil: o abordare integrată a protecţiei în ansamblul UE” (12) care, referitor la punerea în aplicare a legislaţiei în domeniul azilului în statele membre, recomanda: „UE ar trebui să elaboreze o legislație comună, fără a compromite în niciun fel standardele de protecție, astfel încât statele membre cu un nivel de protecție scăzut să fie nevoite să-și modifice legislația. Statele membre vor avea întotdeauna o anumită marjă de manevră în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE privind azilul, însă CESE va sprijini doar legislația UE care garantează un nivel de protecție ridicat și reduce interpretările actuale care împiedică aplicarea corectă a legislației”.

4.3.2

Este necesară consolidarea sistemului european comun de azil pentru a avea certitudinea că toate statele aplică aceleași criterii și că securitatea juridică a solicitanților de azil este în continuare garantată. CESE consideră că solidaritatea dintre state poate fi unul dintre aspectele care reclamă eforturi suplimentare. Într-adevăr, sunt situații în care asupra unui anumit stat se exercită o presiune mai mare, la care contribuie mai mulți factori. În acest context, ca și în cazul apărării frontierelor externe, este nevoie de mai multă Uniune.

4.3.3

Cu toate acestea, date fiind experiența și datele acumulate cu privire la migraţia neregulamentară, este cazul să ne întrebăm dacă în împrejurările actuale există posibilitatea de a atinge cote mai înalte de solidaritate și responsabilitate în acest domeniu. De aceea, pentru a răspunde la întrebarea cum se pot încuraja solidaritatea și responsabilitatea între statele membre, împărtășim opinia Comisiei, în sensul încurajării transferului în alte state, supuse unei presiuni mai mici și al instituirii în colaborare a unor centre de primire. După cum a afirmat CESE în avizul său din proprie inițiativă privind imigraţia neregulamentară pe mare în regiunea euromediteraneeană (13): „Acest fapt nu înseamnă doar manifestarea solidarității, ci și ca statele membre să își asume răspunderea prin intermediul unor mecanisme de partajare a consecințelor imigrației neregulamentare”.

4.3.4

În ceea ce privește gestionarea unui număr ridicat de persoane aflate în situație de criză, precum în cazul Siriei și în contextul cererilor de azil, prin aplicarea unor instrumente mai flexibile, lucru susținut de Comisie în comunicarea sa, nu trebuie uitat că CESE a sprijinit deja, la momentul potrivit, instituirea unei proceduri comune de azil care să nu lase loc proliferării unor cerințe disparate în statele membre (14). Flexibilitatea de care a dat dovadă Comisia trebuie să se limiteze la protecția temporară, necesitând eforturi sporite din partea autorităților pentru a evalua cererile depuse de persoane care au într-adevăr nevoie de azil și pentru a le deosebi de cele prin care se încearcă fraudarea legii.

4.4   Consolidarea abordării globale în materie de migraţie și mobilitate

4.4.1

Este o certitudine faptul că mobilitatea și migraţiile ființelor umane nu sunt determinate numai de năzuința către un viitor mai bun. Instabilitatea, frământările politice, schimbările climatice și mulți alți factori au dat naștere, de secole întregi, unor deplasări masive de populație. Ceea ce le deosebește de cele din ziua de azi este garantarea și respectarea drepturilor fundamentale ale oricărei ființe umane. De aceea, Uniunea Europeană, care constituie spațiul de libertate și securitate cel mai cuprinzător al planetei, trebuie să colaboreze cu țările de origine pentru a încuraja o mobilitate ordonată, care să garanteze drepturile cetăţenilor din aceste țări și să îi țină la distanță de rețelele de criminalitate organizată care fac trafic de persoane.

4.4.2

În avizul său (15) privind abordarea globală în materie de migrație și mobilitate (16), CESE a declarat explicit că întâmpină pozitiv „această abordare globală în materie de migrație și mobilitate (AGMM), care unește strâns politicile în domeniul migrației și al azilului cu politica externă a UE”. În acest sens, CESE și-a reiterat poziția de-a lungul timpului prin numeroase declarații, motiv pentru care susținem în continuare dezvoltarea unei legături tot mai strânse între dimensiunea internă și cea externă ale politicii în domeniul migraţiei şi al mobilităţii, precum și o coerență sporită între politicile Uniunii în domeniul imigraţiei şi al azilului și cel al cooperării pentru dezvoltare.

4.5   O Europă care protejează

4.5.1

Adoptată în 2010, Strategia de securitate internă a UE actualmente în vigoare prevede o acțiune europeană comună, ca răspuns la principalele amenințări la adresa securității. Este bazată pe cinci obiective strategice care, deși rămân valabile, ar trebui să fie revizuite pentru a oferi o versiune actualizată a provocărilor cincinalului următor, cu încurajarea sinergiilor cu alte zone importante, în susținerea și progresul cărora securitatea este esențială.

4.5.2

Comitetul împărtăşeşte opinia Comisiei potrivit căreia desființarea rețelelor de criminalitate internaționale care activează în Uniune trebuie să constituie una dintre prioritățile statelor membre în ansamblu, iar coordonarea eforturilor necesare pentru a o transpune în realitate – un obiectiv al Uniunii. Criminalitatea organizată este întotdeauna cu un pas înaintea măsurilor legislative și ale organelor de poliție. Internaționalizarea crimei organizate reclamă eforturi semnificative în materie de cooperare și colaborare între state, care trebuie coordonate cu fermitate de la nivelul Uniunii Europene.

4.5.3

Nu putem accepta ca legislațiile divergente, competențele restrânse ale organelor de poliție, recursurile repetate în fața instanței și un întreg hățiș de căi de atac să permită evitarea sau întârzierea desființării acestor rețele. În condițiile unei criminalități fără frontiere, trebuie să înaintăm mai rapid pe calea unei justiții fără frontiere în cadrul Uniunii. CESE consideră că nu ne mai putem permite să amânăm găsirea unor soluții globale de combatere a criminalității organizate.

4.5.4

Comitetul consideră că formarea și informarea, prin ele însele, nu sunt suficiente pentru a se reuși desființarea rețelelor de criminalitate: ca atare, pledăm pentru ca, fără a fi abandonată dezvoltarea programului european de formare a funcționarilor însărcinați cu aplicarea legii, să se ia în considerare posibilitatea ca Europol să se transforme într-un corp operativ de poliție de investigație, cu competenţe la nivelul întregii Uniuni în materie de urmărire a criminalităţii organizate transfrontaliere, în special în ceea ce privește traficul de persoane, făcând trecerea, din punctul de vedere al atribuțiilor sale, de la acțiuni de coordonare la unele pe deplin operative. În acest sens, reproducem în prezentul document recomandarea formulată în avizul exploratoriu privind participarea societăţii civile la lupta împotriva criminalității organizate și a terorismului (17), care afirma, textual, următoarele: „CESE propune ca Europol să se transforme într-o agenție europeană, sub egida unei autorităţi politice sau judiciare europene, să depășească rolul de coordonare care îi revine în prezent și să dobândească, în cel mai scurt timp cu putință, capacitate operațională proprie pentru a efectua investigații pe tot teritoriul Uniunii Europene în colaborare cu forțele de poliție din statele membre”.

4.5.5

Elaborând în permanență orizonturi de timp, ținte și obiective, totdeauna pe termen lung, putem sfârși prin a-i obosi pe cetățenii care, de fapt, așteaptă soluții. Și în aceste aspecte, atât de importante pentru viața de zi cu zi a oamenilor, trebuie introdusă celeritatea și eliminată birocrația, dacă nu dorim ca ele să constituie un alt vector de racolare a adepților euroscepticismului.

4.5.6

Cel mai recent raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind lupta împotriva corupţiei în Uniunea Europeană evidențiază faptul că în continuare corupția reprezintă o problemă la scară europeană. Abuzul de putere în folos personal trebuie urmărit și pedepsit, cu atât mai mult cu cât poate include și acte de criminalitate organizată. CESE susține pe deplin cooperarea interinstituţională și cu statele membre, pentru a combate acest flagel care subminează credibilitatea sistemului nostru politic.

4.5.7

CESE își exprimă sprijinul și aprobarea pentru toate inițiativele legitime și democratice care vizează prevenirea terorismului și lupta împotriva radicalizării și recrutării. Nu încape îndoială că orice acțiune legitimă și democratică menită să-i împiedice pe tineri să adere la mișcări sau partide extremiste, care îi inițiază și îi incită direct la practici teroriste, trebuie susținută la nivelul întregii Uniuni și în afara frontierelor acesteia. Identificarea zonelor de risc și depistarea focarelor din care ideile extremiste își câștigă adepți constituie priorități absolute pentru garantarea securității noastre individuale și colective. În acest context, informația trebuie să fie fluidă pentru ca, de îndată ce se semnalează activități de radicalizare și recrutare, să fie adoptate măsuri severe, care să le înăbușe din fașă. În acest sens, Comitetul amintește și reiterează recomandările emise în Avizul privind Comunicarea Comisiei „Politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și viitoare provocări”.

4.5.8

Trebuie remarcat că terorismul poate veni din afara frontierelor noastre, dar poate apărea și în interiorul acestora, după cum ne învață istoria recentă a Europei. De aceea, trebuie evitat ca radicalizarea și recurgerea la violențe extreme, în contextul revoltelor de stradă din orașele europene, să constituie un prilej de recrutare în vederea comiterii de acțiuni teroriste de către grupări declarate ca atare. Violențele stradale nu cunosc limite și, în multe cazuri, persoanele violente pot circula de la un stat la altul, profitând de diverse evenimente care au loc în statele respective. De aceea, Comitetul consideră că se impune o coordonare mai strânsă între forțele de poliție din diferitele state, pentru a depista, preveni și reprima aceste grupuri violente, care se pot alătura ulterior unor grupări teroriste.

4.5.9

CESE susține măsurile care sunt puse în aplicare în vederea creșterii nivelurilor de securitate pentru cetățeni și întreprinderi în spațiul cibernetic. În confruntarea cu posibila creștere a numărului de infracțiuni pe internet, acțiunile întreprinse de Uniunea Europeană pentru combaterea criminalității informatice merită tot sprijinul posibil. În mod similar, cooperarea cu țările terțe trebuie să permită abordarea, per ansamblu, a unei probleme de criminalitate de amploare mondială, care nu ține seama de frontiere. În acest domeniu, prevenirea este, o dată mai mult, esențială pentru a evita ca delincvenții din spațiul cibernetic să ne devanseze în ce privește utilizarea noilor tehnologii. În pofida scurtei sale existențe și activități, Centrul european de combatere a criminalității informatice trebuie consolidat atât din punctul de vedere al mijloacelor, cât și al finanțării.

4.5.10

Ca reprezentant al societăţii civile organizate a UE, CESE nu poate concepe că există încă state membre ale Uniunii care nu au ratificat Convenția Consiliului Europei împotriva criminalității informatice.

4.5.11

Într-o Europă bazată, printre altele, pe libera circulație a persoanelor și a mărfurilor, consolidarea securității prin gestionarea frontierelor trebuie să se transforme într-o acțiune politică comună, de garantare a securităţii tuturor cetățenilor din Uniune. Intrarea mărfurilor prin orice vamă și libera lor circulație în Uniune necesită instrumente solide și comune de gestionare eficientă a frontierelor externe, care să nu permită existența unor frontiere greu de trecut și a altora – permisive.

4.5.12

Răspunsul comun la situații grave se produce și fără să fie nevoie de reglementări în acest sens, prin acțiuni întreprinse în mod spontan chiar de cetățenii care își oferă ajutorul fără să fie nevoie de vreo solicitare din partea unei autorități. Și totuși, acțiunea coordonată și răspunsul comun în situații de criză și dezastre prezintă o valoare adăugată sub aspectul eficacității și eficienței în astfel de situații.

4.5.13

CESE împărtăşeşte opinia Comisiei potrivit căreia edificarea securității interne reclamă și acțiuni în afara frontierelor, cu alte cuvinte, acțiuni într-un context global. În toate domeniile conexe libertății și securităţii, cooperarea dintre statele membre și țările terțe devine indispensabilă pentru a înainta către o lume mai bună și mai dreaptă, în care criminalitatea organizată și terorismul nu pun în primejdie gradul de libertate și drepturile pe care le-am dobândit cu atâtea eforturi.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  JO C 65, 17.3.2006, pp. 120-130.

(2)  JO C 128, 18.5.2010, pp. 80-88.

(3)  JO C 115, 4.5.2010.

(4)  JO C 128, 18.5.2010, pp. 80-88.

(5)  http://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2014-04/cp140054en.pdf

(6)  Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE (JO L 105, 13.4.2006, p. 54).

(7)  JO C 354, 28.12.2010, pp. 16-22.

(8)  COM(2013) 869.

(9)  JO C 44, 11.2.2011, pp. 162-166.

(10)  JO C 271, 19.9.2013, p. 97.

(11)  JO C 218/78, 11.9.2009.

(12)  COM(2008) 360 final.

(13)  JO C 67, 6.3.2014, p.32.

(14)  JO C 218/78, 11.9.2009.

(15)  JO C 191, 29.6.2012, p.134.

(16)  COM(2011) 743 final.

(17)  JO C 318, 23.12.2006, p.147.


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/104


Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Agenda UE în domeniul justiției pentru 2020 – Consolidarea încrederii, mobilității și creșterii în Uniune

[COM(2014) 144 final]

(2014/C 451/17)

Raportor:

dl Xavier VERBOVEN

La 14 martie 2014, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Agenda UE în domeniul justiției pentru 2020 – Consolidarea încrederii, mobilității și creșterii în Uniune

COM(2014) 144 final.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 20 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 10 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 72 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 0 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul a luat cunoștință de comunicarea Comisiei și a considerat că este util să formuleze observații cu privire la obiectivele politice propuse de Comisie și să facă alte recomandări specifice.

1.2

În ce privește obiectivul de consolidare a încrederii reciproce, Comitetul consideră că aceasta constituie în mod adecvat o prioritate politică, conformă prevederilor cu privire la justiție din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În ceea ce privește inițiativele care pot fi luate în următorii cinci ani pentru consolidarea încrederii reciproce, Comisia se exprimă mai degrabă vag și nu aprofundează problemele. În opinia Comitetului, cooperarea pusă anterior în practică prin intermediul încheierii de acorduri de cooperare trebuie încurajată în continuare prin elaborarea unor instrumente care să continue eforturile.

1.3

În ce privește obiectivul de sprijinire a creșterii economice, Comitetul observă că se recunoaște drept prioritate importantă dorința de stimulare a creșterii economice, cu condiția însă ca aceasta să vizeze o creștere durabilă. Creșterea economică nu poate fi însă considerată, în sine, un obiectiv al politicii în domeniul justiției, care, din perspectiva TFUE, are ca scop realizarea unui nivel ridicat de siguranță și a unui acces ușor la justiție, obiective care nu pot fi subordonate creșterii economice. Aceasta nu înseamnă că un sistem de justiție care să funcționeze adecvat între statele membre ale Uniunii Europene nu poate avea un efect pozitiv asupra creșterii economice durabile în cadrul Uniunii, în special prin faptul că – în plan civil – se pot soluționa mai rapid și mai eficient conflictele și se îmbunătățește siguranța juridică și prin faptul că – în plan penal – pot fi combătute cu efect fenomene precum spălarea de bani și crima organizată, care aduc daune economiei normale.

1.4

În ceea ce privește obiectivul politic de sprijinire a mobilității, Comitetul observă că sprijinirea mobilității în Uniunea Europeană, în special prin asigurarea faptului că cetățenii își pot exercita drepturile pe tot teritoriul UE, poate fi pus în legătură cu obiectivul stabilit în TFUE privind facilitarea accesului la justiție. Trebuie însă subliniat că în titlul V nu se stabilește ca obiectiv numai libertatea, ci și securitatea și justiția, ceea ce poate implica o limitare a libertății. Mai degrabă decât sprijinirea mobilității, obiectivul trebuie să fie protecția accesului la o justiție eficientă, în beneficiul cetățeanului care își exercită dreptul la liberă circulație.

1.5

Comitetul observă totodată că în comunicarea Comisiei nu sunt menționate anumite aspecte care pot avea totuși o influență asupra unui spațiu de libertate, securitate și justiție:

se poate avea în vedere în primul rând introducerea în statele membre a unor magistrați specializați în drept european, pentru a oferi mai multă securitate juridică cetățeanului în cazul unor dezacorduri cu privire la legislația europeană;

în al doilea rând, se poate avea în vedere înființarea unor servicii operaționale europene de poliție și de inspecție, pentru combaterea eficientă a infracțiunilor și a fraudei cu aspecte transfrontaliere;

în al treilea rând, trebuie verificat în ce măsură se pot institui în domeniul penal norme minime cu privire la stabilirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domenii ale criminalității de o gravitate deosebită cu dimensiune transfrontalieră, precum terorismul, traficul de persoane, exploatarea sexuală, traficul ilegal de droguri, traficul ilegal de arme, spălarea banilor, corupția, falsificarea banilor, criminalitatea cibernetică și crima organizată;

în al patrulea rând se poate lua în considerare introducerea obligatorie a acțiunilor în justiție colective (class action), care ar trebui să amelioreze accesul cetățenilor UE la justiție;

în al cincilea rând este de dorit să se țină un tablou de bord al realizărilor în domeniul justiției și în special al realizării planurilor politice;

în al șaselea rând este absolut recomandabil ca în următoarea componență a Comisiei să se numească un comisar responsabil cu drepturile omului.

2.   Clarificări cu privire la comunicarea Comisiei  (1)

2.1   Contextul comunicării

2.1.1

Comisia Europeană a adoptat deja diverse inițiative legislative, atât în domeniul penal, cât și civil, prin intermediul cărora au fost făcuți deja destui pași în direcția realizării unui spațiu de libertate, securitate și justiție.

2.1.2

Orientările politice au fost schițate în programe pe cinci ani, precum Programul de la Tampere, Programul de la Haga și, cel mai recent, Programul de la Stockholm. Acesta din urmă se încheie în 2014. Având în vedere încheierea Programului de la Stockholm și extinderea atribuțiilor Uniunii în domeniul justiției ca urmare a Tratatului de la Lisabona, această comunicare a Comisiei are ca scop stabilirea priorităților politice care ar trebui urmărite până în 2020 pentru a progresa pe calea unui spațiu european de libertate, securitate și justiție care să funcționeze în mod adecvat, axat pe încredere, mobilitate și creștere.

2.1.3

Această comunicare dorește să contribuie la orientările strategice ale programării legislative și operaționale stabilite de către Consiliul European, în conformitate cu dispozițiile articolului 68 TFUE, în vederea realizării spațiului de libertate, securitate și justiție, precum și la alegerile strategice pe care va trebui să le facă Parlamentul European în acest sens (2).

2.2   Sinteza comunicării Comisiei

2.2.1

Provocări pentru viitor/obiective politice

Comisia menționează în comunicare trei obiective pentru viitor, și anume:

a)

Încrederea reciprocă

consolidarea în continuare a încrederii cetățenilor, a juriștilor și a judecătorilor în hotărârile judecătorești, indiferent în ce stat al Uniunii Europene au fost luate acestea;

b)

Mobilitatea

trebuie reduse în continuare obstacolele cu care se confruntă cetățenii Uniunii Europene atunci când fac uz de libertatea de deplasare;

c)

Creșterea economică

politica în domeniul justiției trebuie să sprijine în continuare creșterea economică, printre altele prin consolidarea posibilităților de aplicare a contractelor în relațiile comerciale transfrontaliere și prin sprijinirea economiei digitale.

2.2.2

Mijloacele definite de Comisie pentru realizarea obiectivelor menționate sunt următoarele: consolidarea, codificarea și completarea. Comisia observă în acest sens că acțiunea de completare a politicii actuale și a instrumentelor juridice existente trebuie să aibă constant ca obiectiv consolidarea încrederii reciproce și facilitarea vieții cetățenilor.

3.   Observații

Observații privind obiectivele politice definite de Comisie

3.1   Competențele Uniunii în domeniul justiției

3.1.1

Competențele Uniunii în domeniul justiției sunt stabilite în mod explicit în Titlul V din partea a 3-a a TFUE. Acest titlu se referă la „spațiul de libertate, securitate și justiție”.

3.1.2

Articolul 67 alineatul (1) din TFUE prevede că Uniunea reprezintă un spațiu de libertate, securitate și justiție, cu respectarea drepturilor fundamentale, a diferitelor sisteme judiciare și tradiții ale statelor membre.

3.1.3

În acest context, instituțiile Uniunii Europene au sarcina (3):

să asigure absența controalelor asupra persoanelor la frontierele interne și să dezvolte o politică comună în domeniul dreptului de azil, al imigrării și al controlului la frontierele externe;

să acționeze pentru a asigura un înalt nivel de securitate;

să faciliteze accesul la justiție.

3.1.4

Pentru a îndeplini aceste sarcini, Uniunea are competențe în domeniul justiției, al poliției și al azilului și migrației.

3.1.5

În domeniul justiției, competențele Uniunii vizează atât dreptul civil, cât și cel penal.

3.1.6

Competențele în materie penală cuprind în primul rând competența de a lua măsuri și a stabili dispoziții minime în procedura penală, în vederea realizării principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești. Această competență presupune, de exemplu, dreptul de a stabili norme minime în ceea ce privește drepturile persoanelor implicate într-o procedură penală sau ale victimelor unei infracțiuni, precum și dreptul de a lua măsuri de preîntâmpinare și rezolvare a conflictelor în materie de jurisdicție. În al doilea rând, competențele în materie penală cuprind dreptul de a stabili norme minime cu privire la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domenii ale criminalității de o gravitate deosebită cu dimensiune transfrontalieră, precum terorismul, traficul de persoane, exploatarea sexuală, traficul ilegal de droguri, traficul ilegal de arme, spălarea banilor, corupția, falsificarea banilor, criminalitatea cibernetică și crima organizată. În al treilea rând, pot fi luate măsuri de stimulare a prevenirii infracțiunilor. În al patrulea rând, competența în materie penală include sprijinirea și consolidarea coordonării și a colaborării autorităților naționale însărcinate cu cercetarea și urmărirea. În al cincilea rând, în domeniul penal, UE are competența de a institui un Parchet european, în vederea urmăririi faptelor penale care aduc daune intereselor financiare ale Uniunii.

3.1.7

În virtutea competențelor în domeniul civil de care dispune în materie de justiție Uniunea Europeană, aceasta este abilitată să ia măsuri cu scopul (1) facilitării recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare între statele membre și aplicarea acestora, (2) facilitării notificării sau comunicării la nivel transfrontalier, (3) stabilirii normelor de desemnare a jurisdicției competente și a legislației aplicabile (dreptul internațional privat), (4) cooperării în materie de obținere a probelor; (5) accesului efectiv la justiție, (6) eliminării obstacolelor din calea bunei funcționări a procedurii civile, (7) compatibilizării normelor aplicabile în materie de conflict de legi și de competență și (8) dezvoltării unor metode alternative de soluționare a litigiilor.

3.2   Conformitatea obiectivelor politice definite de Comisie cu competențele UE în domeniul justiției definite în TFUE

3.2.1   În ceea ce privește obiectivul de promovare a încrederii reciproce:

3.2.1.1

Faptul că Comisia propune ca obiectiv politic în domeniul justiției consolidarea încrederii reciproce a autorităților competente din statele membre în hotărârile omoloagelor lor este corect și merită susținut, chiar dacă este mai curând vorba despre un mijloc pentru realizarea cooperării în domeniul justiției decât de un scop în sine.

3.2.1.2

În temeiul TFUE, Uniunea trebuie să desfășoare atât în domeniul penal, cât și în domeniul civil o politică orientată către o colaborare în domeniul justiției bazată pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești, ceea ce presupune o încredere reciprocă în hotărârile celorlalte instanțe (4).

3.2.1.3

În ceea ce privește inițiativele care pot fi luat în următorii cinci ani pentru consolidarea acestei încrederi reciproce, Comisia se exprimă mai degrabă vag și nu aprofundează problemele. În opinia Comitetului, cooperarea pusă anterior în practică prin intermediul încheierii de acorduri de cooperare poate fi încurajată și sprijinită în continuare prin elaborarea unor instrumente de justiție care să continue eforturile.

3.2.2   În ceea ce privește obiectivul de sprijinire a creșterii economice:

3.2.2.1

Nu este evident motivul pentru care Comisia postulează ca obiectiv politic în domeniul justiției sprijinirea creșterii economice. Prin TFUE se acordă Uniunii competențe în domeniul justiției pentru a putea garanta un nivel înalt de securitate în materie penală și pentru a facilita accesul la justiție în materie civilă. Acestea reprezintă obiective în sine, care nu se subordonează unui obiectiv mai larg, precum creșterea economică.

3.2.2.2

În ultimii ani, mai ales ca urmare a crizei financiare și a crizei datoriilor suverane și în conformitate cu Strategia Europa 2020, și politica UE în materie de justiție a devenit un instrument de sprijinire a relansării economice, a creșterii și a reformelor structurale. Comitetul subliniază însă că creșterea economică nu poate fi considerată în sine ca reprezentând un obiectiv al politicii în materie de justiție. Trebuie evitat ca în viitoarea politică a UE în materie de justiție să se dea prioritate în orice împrejurare inițiativelor care vizează doar facilitarea schimburilor comerciale sau care nu pot fi interpretare decât prin prisma acestui obiectiv. Din această perspectivă, și alte aspecte (la fel de mult – sau chiar mai mult) legate de realizarea unui spațiu de libertate, de securitate și de justiție riscă să nu (mai) fie luate în considerare, cum este cazul protecției drepturilor fundamentale.

3.2.2.3

Realizarea creșterii economice este recunoscută drept o prioritate importantă, cu condiția, în orice caz, ca aceasta să vizeze o creștere durabilă. Creșterea economică nu poate fi însă considerată, în sine, un obiectiv al politicii în domeniul justiției, care, din perspectiva TFUE, are ca scop prioritar realizarea unui nivel ridicat de siguranță și a unui acces ușor la justiție, obiective care nu pot fi subordonate creșterii economice. În aceste condiții, un sistem de justiție care să funcționeze adecvat între statele membre ale Uniunii Europene poate avea un efect pozitiv asupra creșterii economice durabile în cadrul Uniunii, în special prin faptul că – în plan civil – se pot soluționa mai rapid și mai eficient conflictele și se îmbunătățește siguranța juridică și prin faptul că – în plan penal – pot fi combătute cu efect fenomene precum spălarea de bani și crima organizată, care aduc daune economiei normale. Aceasta nu înseamnă că un sistem de justiție care să funcționeze adecvat între statele membre ale Uniunii Europene nu poate avea un efect pozitiv asupra creșterii economice durabile în cadrul Uniunii, în special prin faptul că – în plan civil – se pot soluționa mai rapid și mai eficient conflictele și se îmbunătățește siguranța juridică și prin faptul că – în plan penal – pot fi combătute eficient fenomene precum spălarea de bani și crima organizată, care aduc daune economiei normale.

3.2.3   În ceea ce privește obiectivul sprijinirea mobilității:

3.2.3.1

Faptul că Comisia propune ca obiectiv politic în domeniul justiției sprijinirea mobilității în Uniunea Europeană, în special prin asigurarea faptului că cetățenii Uniunii își pot exercita drepturile pretutindeni, poate fi pus în legătură cu obiectivul stabilit în TFUE privind facilitarea accesului la justiție.

3.2.3.2

Trebuie însă subliniat că în titlul V nu se stabilește ca obiectiv numai „libertatea”, ci și securitatea și justiția, ceea ce poate implica o limitare a libertății. Mai degrabă decât sprijinirea mobilității, obiectivul ar trebui să fie protecția accesului la o justiție eficientă, în beneficiul cetățeanului care își exercită dreptul la liberă circulație. În caz contrar, se intră cu atât mai mult într-un spectru mult mai larg decât cel al justiției și poate fi abordată o gamă deosebit de amplă de teme, precum reducerea birocrației în exercitarea dreptului la liberă deplasare, reglementarea divorțurilor și a moștenirilor în cazul cetățenilor care fac uz de libertatea de deplasare, reglementarea transferului de capital de pensii în beneficiul cetățenilor care fac uz de libertatea de deplasare, reglementarea privind o inspecție europeană a autovehiculelor etc.

3.3   Observaţii specifice

3.3.1

În planul de acțiune al Comisiei nu sunt menționate anumite aspecte care pot avea totuși o influență asupra unui spațiu de libertate, securitate și justiție.

3.3.2

Se poate avea în vedere în primul rând introducerea în statele membre a unor magistrați specializați în drept european, pentru a oferi mai multă securitate juridică cetățeanului în cazul unor dezacorduri cu privire la legislația europeană.

3.3.3

Comisia insistă pe bună dreptate asupra necesității de formare a corpului judecătorilor și al procurorilor în domeniul dreptului Uniunii Europene. Ea solicită totodată „să se facă un pas înainte”, invitând toți profesioniștii din domeniul dreptului să participe la programele de formare europene, în cadrul programului „Justiție 2014-2020”. CESE consideră că acesta este un aspect esențial. În conformitate cu obiectivul stabilit prin programul de la Stockholm privind consolidarea drepturilor apărării, Comitetul consideră că este deosebit de important ca avocații, ca prime puncte de acces la justiție, să poată beneficia de astfel de programe.

3.3.4

În al doilea rând, se poate avea în vedere înființarea unor servicii operaționale europene de poliție și de inspecție pentru combaterea eficientă a infracțiunilor și a fraudei cu aspecte transfrontaliere.

3.3.5

În al treilea rând, trebuie verificat în ce măsură se pot institui în domeniul penal norme minime cu privire la determinarea infracțiunilor și a sancțiunilor în domenii ale criminalității de o gravitate deosebită cu dimensiune transfrontalieră, precum terorismul, traficul de persoane, exploatarea sexuală, traficul ilegal de droguri, traficul ilegal de arme, spălarea banilor, corupția, falsificarea banilor, criminalitatea cibernetică și crima organizată. În ceea ce privește comportamentele în privința cărora diferențele dintre statele membre în domeniul penal sunt atât de ample, încât sunt subminate drepturile omului și securitatea juridică, merită analizat în ce măsură se impune o armonizare a dreptului penal (5).

3.3.6

În al patrulea rând se poate lua în considerare introducerea obligatorie a acțiunilor în justiție colective (class action), care ar trebui să amelioreze accesul cetățenilor UE la justiție.

3.3.7

În al cincilea rând este de dorit să se țină un tablou de bord al realizărilor în domeniul justiției și în special al realizării planurilor politice.

3.3.8

În al șaselea rând este recomandabil ca în următoarea alcătuire a Comisiei să se prevadă o funcție de comisar responsabil cu drepturile omului.

Bruxelles, 10 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  COM(2014) 144 final.

(2)  COM(2014) 144 final – punctul 1, „Introducere”.

(3)  Articolul 67 TFUE.

(4)  Art. 81 și 82 din TFUE.

(5)  Cf. în acest sens și CESE 1302/2012 – Spre un răspuns european mai ferm la problema drogurilor


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/109


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale

[COM(2014) 167 final – 2014/0091 (COD)]

(2014/C 451/18)

Raportor:

dl Krzysztof PATER

Coraportor:

dl Petru Sorin DANDEA

La 14 aprilie 2014 și la 12 iunie 2014, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul European și, respectiv, Consiliul au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (reformare)

COM(2014) 167 final – 2014/0091 (COD).

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 20 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 10 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu unanimitate de voturi.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Având în vedere necesitatea dezvoltării mai rapide și mai intense a pensiilor ocupaționale în cadrul sistemelor de pensii ale statelor membre ale UE, Comitetul sprijină majoritatea propunerilor cuprinse în propunerea Comisiei Europene privind propunerea de directivă privind instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP II).

1.2

Comitetul salută faptul că majoritatea recomandărilor formulate în Avizul său privind Cartea albă pe tema „O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile” (1) au fost preluate în propunerea Comisiei (2).

1.3

Având în vedere necesitatea unor forme suplimentare – atât colective, cât și individuale – de a realiza economii pentru pensie și în special date fiind previziunile de reducere a fondurilor publice pentru pensii, CESE subliniază că sistemele de pensii ocupaţionale, create ca rezultat al deciziilor adoptate de partenerii sociali, pot juca un rol esențial pentru a le garanta angajaților fonduri suplimentare de pensii.

1.4

Totuși, Comitetul își exprimă rezervele cu privire la unele dispoziții propuse în directivă.

1.4.1

CESE nu este de acord cu abordarea ca IORP să fie considerate exclusiv instituții financiare, fără recunoașterea și respectarea aspectelor specifice acestora. IORP sunt instituții care îndeplinesc o importantă funcție socială. Ele sunt în mare măsură răspunzătoare de pensiile ocupaționale și au devenit o completare indispensabilă a prestațiilor oferite de sistemele de stat în cadrul primului pilon. Directiva propusă trebuie să ia în considerare rolul esențial al partenerilor sociali la elaborarea și gestionarea programelor și faptul că principiile care stau la baza funcționării acestora trebuie să reflecte legislația națională în materie de securitate socială și dreptul muncii.

1.4.2

Având în vedere multiplele diferențe fundamentale de la nivelul sistemelor de pensii din statele membre și sistemele de pensii ocupaționale, realizarea obiectivelor Comisiei nu este posibilă prin aplicarea unei metode unice, ceea ce are un impact semnificativ asupra diferitelor statute, drepturi și așteptări ale membrilor și beneficiarilor acestor sisteme. De exemplu, CESE nu este întru totul de acord cu propunerea introducerii unui model uniform de informare a tuturor membrilor afiliați la sistemele de pensii ocupaţionale din întreaga Uniune Europeană. Având în vedere marea diversitate a formelor existente, Comitetul consideră că nu este posibil să se creeze un formular unic care să asigure furnizarea informațiilor esențiale și corespunzătoare fiecărui membru și beneficiar.

1.4.2.1

Comitetul subliniază că standardizarea maximă a sistemelor de pensii ocupaționale poate fi costisitoare și, în loc să ducă la o mai mare dezvoltare a acestora, așa cum dorește CESE, poate provoca dispariția lor progresivă.

1.4.3

Comitetul subliniază că scopul ultim al sistemelor de pensii, inclusiv al sistemelor de pensii ocupaționale, este acela de a asigura un nivel adecvat și stabil de sprijinire a beneficiarilor acestor sisteme. Sprijinirea piețelor de capital, inclusiv a investițiilor pe termen lung, nu poate interveni decât ca obiectiv secundar, fără a prejudicia interesele membrilor și ale beneficiarilor acestor sisteme. Deși sprijină posibilitatea ca IORP să joace un rol mai substanțial în investițiile în „instrumente care au un profil economic pe termen lung”, CESE se opune cu fermitate propunerii Comisiei Europene ca statele membre să nu împiedice instituțiile să investească în instrumente care nu sunt tranzacționate pe piețe reglementate, în sisteme multilaterale de tranzacționare sau în sisteme reglementate de tranzacționare. Condițiile fundamentale pentru asigurarea securității financiare a membrilor și beneficiarilor acestui sistem sunt posibilitatea evaluării sistematice și obiective a activelor sistemului, precum și accesul la o informare actualizată și demnă de încredere privind situația financiară a unui emitent de titluri de valoare în care au fost investite activele sistemului de pensii. Totuși, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a impune sau nu restricții în această privință, după consultarea partenerilor sociali.

1.4.4

În secțiunea următoare a prezentului aviz sunt explicate pe larg obiectivele prezentate mai sus, precum și celelalte observații ale CESE privind propunerea de directivă.

2.   Propunerea Comisiei

2.1

Propunerea Comisiei este o versiune revizuită a Directivei 2003/41/CE privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) (3), care este în vigoare din 2005. Propunerea codifică dispozițiile nemodificate ale directivei în vigoare și, simultan, introduce modificări.

2.2

După cum subliniază Comisia, obiectivul principal al acestei propuneri este de a facilita posibilitățile de a economisi bani pentru pensie sub forma sistemelor de pensii ocupaționale. Totodată, Comisia stabilește patru obiective specifice:

eliminarea ultimelor bariere prudențiale din calea instituțiilor transfrontaliere pentru furnizarea de pensii ocupaționale;

asigurarea unei bune guvernanțe și gestionări a riscurilor;

furnizarea de informații clare și pertinente membrilor și beneficiarilor;

asigurarea faptului că autoritățile de supraveghere dispun de instrumentele necesare pentru a supraveghea IORP în mod eficace.

2.3

Propunerea Comisiei a fost publicată la 27 martie 2014, ca parte dintr-un pachet de instrumente destinate finanțării pe termen lung a economiei europene. Expunerea de motive din cadrul propunerii subliniază în repetate rânduri necesitatea consolidării capacității IORP de a investi în active care au un profil economic pe termen lung.

2.4

Pentru a-și susține propunerea, Comisia susține printre altele că, dacă Uniunea Europeană nu instituie acum un cadru de reglementare actualizat, există riscul ca soluțiile juridice elaborate de diferitele state membre să fie din ce în ce mai divergente, ceea ce va ridica obstacole în calea activităților transfrontaliere ale IORP, astfel încât nu se va putea asigura un nivel minim de protecție a consumatorilor în întreaga Uniune și nu se vor putea realiza economii de scară. Comisia consideră de asemenea că un cadru de reglementare solid pentru IORP poate stimula dezvoltarea lor în statele membre în care aceste instituții nu există aproape deloc în prezent.

2.5

Comisia consideră că punerea în aplicare a directivei va implica costuri suplimentare în valoare de 22 EUR în medie pentru fiecare membru și costuri anuale de 0,27- 0,80 EUR pentru fiecare membru.

3.   Observaţii generale

3.1

Reducerea nivelurilor de acoperire în cadrul sistemelor publice în multe state membre înseamnă că soluțiile complementare, deseori suportate de statele membre prin scutiri de impozite, vor juca un rol din ce în ce mai important pentru asigurarea unor pensii decente. Sistemele de pensii ocupaționale capătă o importanță deosebită, dat fiind că posedă caracteristici pe care nu le au economiile individuale pentru pensii. Aceste sisteme sunt finanțate integral sau în mare parte de către angajator, fiind totodată la îndemâna angajaților, inclusiv a celor cu venituri modeste și au costuri unitare mai scăzute datorită economiilor de scară. Uneori, regulile interne adoptate de parteneri sociali în cadrul unui sistem permit lucrătorilor să beneficieze de o pensie complementară chiar și în perioadele în care nu pot munci (concediu de boală, concediu de maternitate). Când stabilesc o politică în materie de investiții, partenerii sociali introduc în anumite sisteme nu numai criterii economice, ci și, de exemplu, criterii de natură etică, care promovează așadar, pe lângă afaceri, valorile la care țin. Având în vedere că, în prezent, sistemele de pensii ocupaționale furnizează o pensie suplimentară pentru un număr redus de cetățeni ai UE (în prezent, acestea jucând un rol semnificativ numai în câteva state membre și fiind necunoscute în multe altele), Comitetul sprijină inițiativele destinate dezvoltării IORP.

3.2

Sistemele de pensii ocupaționale oferă avantaje atât lucrătorilor, cât și celor care finanțează aceste sisteme, respectiv angajatorilor. Drepturile de pensie dobândite de angajaţi sunt practic o formă suplimentară de remunerare pentru munca depusă. Pentru angajator, aceste sisteme constituie un instrument care permite instituirea unei relații pe termen lung cu lucrătorii. Aceste sisteme determină în general un angajament mai puternic față de întreprindere al angajaților săi și reduc rotația personalului. Prin urmare, Comitetul subliniază că este nevoie de maximă prudență la adoptarea de noi dispoziții juridice pentru a nu diminua atractivitatea IORP prin sarcini financiare suplimentare sau birocrație.

3.3

CESE este conștient de faptul că, în prezent, Comisia Europeană nu deține instrumentele pentru a obține informații cuprinzătoare și obiective privind costurile soluțiilor planificate și trebuie să se bazeze pe informațiile furnizate de IORP relevante. În afară de aceasta, CESE consideră regretabil faptul că s-a făcut o medie a costurilor privind regulamentul propus și, mai ales, că nu există informații privind componentele individuale ale acestor costuri globale. Ca urmare, nu se poate preciza care sunt costurile care revin angajatorilor sau angajaților în cazul fiecărei propuneri și ce diferențe pot să apară între diferitele țări.

3.4

Având în vedere faptul că propunerea de directivă introduce noi obligații pentru IORP, care implică noi costuri, Comitetul propune să se introducă posibile scutiri de la prevederile acestei directive în faza inițială a unei IORP (pentru o perioadă de până la 12 luni). Această măsură ar permite întreprinderii plătitoare să înființeze o IORP fără a face față, din prima zi, costurilor administrative relativ ridicate ale operațiunilor IORP și, mai târziu, să decidă dacă dorește să își continue activitățile finanțându-și propria IOPR sau preferă să se alăture unei IORP care există deja. CESE consideră că acest factor ar contribui la decizia unui angajator de a înființa o IORP.

3.5

Comitetul dorește să sublinieze rolul vital al partenerilor sociali atât în înființarea, cât și în gestionarea unei IORP. Comitetul consideră că trebuie menținută autonomia partenerilor sociali în ceea ce privește elaborarea de soluții pentru sistemele de pensii. Cadrul legislativ ar trebui să stabilească numai norme minime pe care ar trebui să le respecte partenerii responsabili ai sistemelor. De asemenea, CESE subliniază că, în numeroase state membre, se observă legături foarte strânse între sistemele de pensii ocupaționale, dreptul muncii, legislația în materie de securitate socială și dispozițiile care reglementează rolul partenerilor sociali. În propunerea care face obiectul analizei, CESE observă o tentativă de a marginaliza rolul partenerilor sociali, care deseori dispun de o lungă experiență în dezvoltarea sistemelor de pensii ocupaționale, în ciuda declarației de la articolul 21 alineatul (2) al proiectului de propunere conform căreia directiva nu aduce atingere rolului partenerilor sociali în gestionarea instituțiilor. IORP nu pot fi privite numai ca instituții financiare, așa cum reiese din propunere. Acestea fac parte din sistemul de securitate socială, fiind dezvoltate și gestionate în mod activ de către partenerii sociali. Prin urmare, Comitetul își reiterează poziția exprimată în avizul anterior privind Cartea albă (4).

3.6

CESE subliniază că relațiile dintre un IORP și membrii și beneficiarii unui sistem nu pot fi tratate în același mod ca relațiile dintre o instituție financiară și clienții săi (consumatori).

3.7

Comitetul aprobă decizia Comisiei Europene de a nu introduce pentru sistemele de pensii ocupaționale soluții care urmăresc să asigure „condiții de egalitate cu directiva Solvabilitate II” (5), abordare coerentă cu poziția exprimată de CESE în avizul său privind Cartea albă (6). CESE evidențiază faptul că armonizarea reglementării prevăzute în propunerea de directivă, în ceea ce privește cerințele cantitative, cu directiva Solvabilitate II (metoda de evaluare a activelor și obligativitatea unei corelări mai strânse între capitalurile deținute și nivelurile de risc) ar avea efecte nefaste asupra sistemelor de pensii ocupaționale din cauza sporirii cerințelor de capital și a cheltuielilor de funcționare, precum și a posibilelor perturbări ale alocării de capital.

4.   Observații specifice

4.1   Activități transfrontaliere

4.1.1

CESE subliniază că toate aspectele activităților transfrontaliere ale IORP, specificate la articolele 12 și 13 din proiectul de directivă, trebuie să se bazeze pe nevoile angajatorilor care înființează un sistem și ale angajaților lor și trebuie să servească intereselor acestora. Prin urmare, partenerii sociali care creează sistemul trebuie să ia decizii cu privire la desfășurarea unor activități de acest fel.

4.1.2

Comitetul salută introducerea posibilității de a transfera sistemele de pensii către alte instituții și state membre, după obținerea autorizației prealabile din partea autorității competente a instituției destinatare și după ce își dau acordul membrii și beneficiarii sistemului.

4.1.3

Comitetul se declară în favoarea măsurilor de sprijinire a aspectelor transfrontaliere ale activității IORP și subliniază că este foarte important ca IORP să fie promovate și răspândite în țările în care această formă de sistem de pensii nu există sau abia începe să se dezvolte dacă se dorește ca sectorul să facă progrese semnificative.

4.1.4

CESE consideră că faptul de a oferi IORP posibilitatea de a investi în alte state membre ale UE în conformitate cu reglementările statului în care se află sediul social al IORP reprezintă o evoluție pozitivă, care facilitează activitatea acestora pe piața europeană.

4.2   Gestionarea și gestionarea riscului

4.2.1

CESE este de acord cu propunerea de a spori nivelul de transparență în ceea ce privește remunerarea persoanelor care dețin poziții cheie în cadrul IORP, atât timp cât se ține seama de specificitatea structurală a pensiilor ocupaționale la stabilirea cerințelor pentru guvernanța IORP.

4.2.2

Comitetul consideră că, în cazul în care gestionarea activelor se efectuează pe bază de externalizare, ar trebui făcute cunoscute atât dispozițiile pe baza cărora se efectuează remunerarea, cât și sumele percepute de societățile de gestionare, dar nu și remunerația angajaților societății respective. Comitetul adoptă o poziție critică cu privire la planul de a aplica o politică extinsă de transparență în materie de remunerare a societăților care gestionează sistemele pe bază de externalizare. Aceste măsuri ar putea antrena dificultăți în găsirea societăților care să asume aceste sarcini, în special în ceea ce privește gestionarea activelor unui mic sistem de pensii.

4.2.3

Comitetul salută alte propuneri care urmăresc consolidarea reglementării fenomenului de externalizare pentru gestionarea sistemelor de pensii și controlul acestora, recomandând o anumită prudență pentru stabilirea obligațiilor care revin societăților de gestionare.

4.2.4

În ceea ce privește propunerea de definire a criteriilor de identificare a persoanelor competente să gestioneze instituția și a persoanelor care să îndeplinească alte funcții cheie, CESE consideră că aceste dispoziții trebuie să ia în considerare aspectele specifice ale IORP și rolul partenerilor sociali, activi de mulți ani în procesul de gestionare a IORP (de exemplu, prin dreptul de a-și numi proprii lor reprezentanți ca membri ai organismelor de gestionare sau supraveghere a IORP). La urma urmei, IORP nu sunt instituții financiare tipice, create cu scopul realizării unui profit, ci organisme controlate de angajatori și angajați. Din motive evidente, aceștia sunt interesați să reducă la minim costurile organizaționale. Prin urmare, trebuie să se ia în considerare aceste aspecte la definirea cerințelor privind persoanele cu funcții de conducere în cadrul IORP, astfel încât dispozițiile să nu restrângă mai mult decât sistemul actual rolul jucat de partenerii sociali în procesul de gestionare a sistemului de pensii.

4.2.5

Comitetul propune ca evaluarea competențelor persoanelor cu funcții de conducere să se aplice întregului organism de gestionare sau supraveghere, nu numai anumitor persoane. Această propunere s-ar putea aplica prin definirea separată, în cadrul articolului 23, a cerințelor referitoare la persoanele cu funcții de conducere și a celor referitoare la persoanele care joacă un rol cheie în cadrul instituției. O astfel de soluție ar permite ca partenerii sociali să fie permanent reprezentați în organismele de gestionare a IORP, stabilind totodată cerințe referitoare la persoanele direct implicate în activitățile statutare ale IORP.

4.2.6

Comitetul evidențiază faptul că este necesar ca cerințele în materie de gestionare a IORP să ia în considerare aspectele specifice ale pensiilor ocupaționale. În aceste sisteme de pensii, există trei părți interdependente: angajatorul/întreprinderea plătitoare, angajatul/membru al sistemului și IORP. Pe de o parte, această situație asigură sistemului o securitate sporită, printr-un control reciproc al diferiților actori și, pe de altă parte, complică lucrurile, întrucât presupune combinarea legislației privind instituțiile financiare cu dreptul muncii și legislația privind cooperarea dintre partenerii sociali din statele membre.

4.2.7

CESE îşi exprimă satisfacţia cu privire la faptul că Comisia Europeană este conștientă de problemele care ar putea decurge din înăsprirea cerințelor privind gestionarea IORP și sprijină dispozițiile care prevăd ca sistemele de guvernanță să fie adaptate la natura, scara și complexitatea activităților IORP (articolele 22, 24, 25, 26 și 29).

4.2.8

CESE consideră că prioritatea pentru IORP ar trebui să fie securitatea resurselor financiare acumulate în cadrul unui sistem de pensii și asigurarea unui nivel corespunzător de fonduri pentru pensii, la care să contribuie o politică de investiții echilibrată. Sprijinirea investițiilor pe termen lung nu trebuie să prevaleze asupra principalului obiectiv al IORP, care este acela de a asigura membrilor un venit la bătrânețe. Posibilitatea de a evalua în mod regulat și obiectiv activele unui sistem de pensii, precum și accesul la informaţii demne de încredere și actualizate privind situația financiară a emitenților de valori mobiliare în care investesc IORP constituie condiții preliminare pentru investiții sigure ale activelor sistemelor de pensii.

4.2.8.1

CESE are o opinie pozitivă cu privire la propunerea de a permite investirea activelor sistemelor de pensii ocupaționale, fără nicio piedică din partea statelor membre, în instrumente care au un profil economic pe termen lung.

4.2.8.2

Totuși, CESE se opune cu fermitate propunerii Comisiei Europene ca statele membre să nu împiedice „instituțiile să investească în instrumente care nu sunt tranzacționate pe piețe reglementate, în sisteme multilaterale de tranzacționare sau în sisteme reglementate de tranzacționare”. CESE subliniază că, în cazul sistemelor de contribuții definite, când valoarea activelor nu poate fi sistematic evaluată, aceste investiții ar fi o soluție foarte riscantă pentru membri. Orice abordare bazată pe acest tip de politică de investiții ar fi lipsită de transparență din cauza imposibilității de a furniza membrilor afiliați informații demne de încredere privind valoarea resurselor financiare acumulate și avantajele prevăzute odată atinsă vârsta de pensionare, lucru extrem de important pentru membrii care suportă în totalitate riscurile investiției. Totuși, CESE consideră că statele membre ar trebui să aibo libertatea să impună sau nu restricții în această privință după consultarea partenerilor sociali.

4.2.8.3

CESE este de acord ca IORP să poată investi în proiecte de infrastructură pe termen lung.. Totuși, consideră că investițiile nerestricționate cantitativ în astfel de proiecte ar trebui permise numai dacă instrumentele financiare care fac obiectul investiției (acțiuni, obligațiuni) sunt negociate pe o piață publică sau dacă se recurge la vehicule financiare accesibile public pe piața financiară (de exemplu, diferite tipuri de fonduri de investiții, acțiuni cotate pe o piață publică ale unor întreprinderi care investesc direct în proiecte pe termen lung).

4.2.9

CESE propune Comisiei să aibă în vedere posibilitatea modificării articolului 20 alineatul (1) litera (d) din proiectul de directivă, care prevede dispoziții privind investițiile în instrumente derivate. În opinia Comitetului, experiența crizei justifică necesitatea limitării drastice a principiului, aplicat pe scară largă, conform căruia IORP pot investi în instrumente derivate pentru a facilita „gestionarea eficientă a portofoliului”.

4.2.10

Comitetul sprijină pe deplin introducerea depozitarilor pentru sistemele de pensii în care riscul de investiții revine integral membrilor și beneficiarilor, întrucât consideră că activitatea depozitarilor este un instrument esențial care garantează activele organismelor de plasament colectiv în lumea de astăzi.

4.2.11

CESE aprobă cerința referitoare la garantarea unei funcții actuariale eficace în sistemele de pensii în care membrii și beneficiarii nu suportă toate tipurile de risc.

4.3   Informarea membrilor și beneficiarilor

4.3.1

Comitetul salută solicitarea privind lărgirea evantaiului de informații puse la dispoziția membrilor și beneficiarilor sistemelor de pensii, în conformitate cu recomandările sale anterioare. Totodată, el subscrie la introducerea cerinței ca IORP să furnizeze informații-cheie, cel puțin o dată pe an, privind, printre altele, garanțiile sistemului de pensii, valoarea cotizațiilor, costurile de participare la program, profilul investițiilor, rezultatele obținute în trecut ale sistemului și previziunile privind prestațiile la sistemul de pensii.

4.3.2

Comitetul are serioase îndoieli cu privire la fezabilitatea propunerii privind publicarea de informații standardizate, pe două pagini și într-o prezentare grafică cu caractere lizibile. Sistemele de pensii ocupaționale fiind diferite, ele implică tipuri de risc diferite pentru membri, care au așteptări diferite în ceea ce privește viitorul pensiilor lor. În plus, reglementările privind plata fondurilor acumulate în sistemul de pensii ocupaționale sunt prevăzute în legislația statelor membre. Informaţiile transmise membrilor și beneficiarilor acestor sisteme trebuie să reflecte aceste aspecte. În acest scop, CESE solicită modificarea legislației propuse, astfel încât procesul de standardizare a documentului de informare trimis membrilor să fie difuzat în diferite faze de elaborare, iar forma finală să fie stabilită în mod flexibil în cursul procesului.. În faza inițială, lucrările ar trebui să înceapă prin elaborarea de modele pentru anumite tipuri de informații (cel puțin două modele, bazate pe o abordare bazată pe contribuții determinate și una bazată pe beneficii determinate). Acestea pot fi puse în aplicare în statele membre sau IORP selectate sub formă de proiect-pilot, iar lucrările privind actul delegat menționat la articolul 54 ar trebui să înceapă numai pe baza experienței acumulate astfel.

4.3.3

Comitetul crede că, în final, ar trebui să rezulte cel puțin două modele – unul pentru sistemele bazate pe planuri de contribuții determinate și unul pentru sistemele bazate pe planuri de beneficii determinate. În plus, fiecare stat membru trebuie să aibă posibilitatea de a completa acest model cu anumite informații esențiale pentru membrii sau beneficiarii sistemului, pe baza naturii specifice a legislației naționale.

4.3.4

CESE consideră că multe dintre dispozițiile propuse nu sunt suficient de exacte sub multe aspecte și riscă mai curând să inducă în eroare membrii și beneficiarii decât să le furnizeze informații precise.

4.3.4.1

Însuși titlul acestui document (declarație privind drepturile de pensie) induce în eroare, acesta fiind cel mult o declarație privind drepturile de pensie planificate. Prin urmare, acesta trebuie redenumit (de exemplu) drept „Situația actuală a previziunilor privind drepturile de pensie”.

4.3.4.2

Articolul 48 alineatul (1) prevede posibilitatea ca membrii să primească informații privind „garanția completă”. Acest termen induce în eroare, întrucât nu le oferă potențialilor membri nicio informație cu privire la scenariul pesimist în care angajatorul-plătitor dă faliment. Această situație ar avea drept consecință incapacitatea sistemului de pensii de a efectua plățile către beneficiari. Pe de altă parte, la articolul 48 alineatul (2) litera (d), Comisia face referire la „mecanismele de diminuare a prestațiilor” – ceea ce pune sub semnul întrebării existența unei garanții complete.

4.3.5

Comitetul solicită Comisiei să mențină o atitudine prudentă la elaborarea actului delegat menționat la articolul 54, având în vedere posibilele costuri ale acestei soluții. Cheltuielile pe care le implică redactarea de informații suplimentare destinate membrilor sistemului sau costurile suplimentare generate de necesitatea de a furniza explicații suplimentare în cazul în care un model unic european nu este adaptat la realitatea specifică a unui anumit sistem nu trebuie să implice costuri suplimentare pentru IORP. Prin urmare, CESE sugerează Comisiei ca, atunci când elaborează lista informațiilor pentru membrii sistemului, să ia în considerare natura sistemelor la care aceștia sunt afiliați.

4.4   Supravegherea activității IORP

4.4.1

Având în vedere dificultățile de interpretare întâlnite până în prezent din cauza utilizării de practici diferite de către autoritățile de supraveghere din statele membre, Comitetul salută eforturile de a defini mai clar domeniul activităților financiare supuse acestui control și separarea lor de chestiunile reglementate prin legislația în materie de securitate socială și dreptul muncii.

4.4.2

De asemenea CESE aprobă planurile de înăsprire a dispozițiilor privind schimburile interinstituționale de informații între autoritățile competente de supraveghere a sistemelor de pensii ocupaționale.

4.4.3

CESE consideră judicioasă propunerea de extindere a competențelor de supraveghere a IORP; aceasta ar putea implica obligații suplimentare în materie de informare. Dispozițiile directivei propuse în acest domeniu au atins un nivel corespunzător de flexibilitate, permițând ajustarea activităților de control la situații specifice.

Bruxelles, 10 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  COM(2012) 55

(2)  În aviz, a se vedea JO C 299/21, 4.10.2012, p. 115-122. Printre altele, CESE consideră că „nu doar aspectele legate de activitatea transfrontalieră a fondurilor de pensii şi mobilitatea lucrătorilor trebuie avute în vedere, ci şi elemente care ţin de supravegherea şi controlul instituţiilor de pensii, costurile de administrare, precum şi informarea şi protecţia consumatorilor”.

(3)  JO L 235, 23.9.2003

(4)  În acest aviz, CESE se pronunţă în favoarea schemelor de pensii ocupaţionale cu capitalizare, înfiinţate şi administrate de patronate şi de reprezentanţii salariaţilor, şi solicită Comisiei să sprijine partenerii sociali pentru întărirea capacităţii lor administrative în acest domeniu.

(5)  Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335/1, 17.12.2009).

(6)  În avizul său privind Cartea albă, Comitetul își afirmă preocuparea cu privire la anumite propuneri privind pensiile ocupaționale. Având în vedere că sistemele de pensii sunt foarte diferite de serviciile de asigurări de viaţă, Comitetul nu susţine obiectivul enunţat de revizuire a Directivei IORP pentru „a asigura condiţii de egalitate cu directiva Solvabilitate II”, ci recomandă introducerea unor măsuri special concepute pentru asigurarea activelor fondurilor de pensii, după consultări prealabile cu partenerii sociali şi cu alte părţi interesate.


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/116


Avizul Comitetului Economic și Social European privind cadrul de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și restructurare

[COM(2013) 882 final]

(2014/C 451/19)

Raportor:

dl Joost VAN IERSEL

Coraportor:

dl Thomas STUDENT

La 2 ianuarie 2014, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Cadrul de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și restructurare

COM(2013) 882 final.

Comisia consultativă pentru mutaţii industriale (CCMI), însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 11 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 10 iulie 2014), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 77 de voturi pentru și 2 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Restructurarea este un proces continuu, declanșat de o serie de factori care afectează întreprinderile zi de zi. Economia globală trece din nou prin mai multe șocuri tehnologice profunde și perturbatoare, cu o tendință de accelerare.

1.2

În opinia CESE, întreprinderile sunt în centrul procesului de restructurare, adaptare sau anticipare, ceea ce impune participarea personalului și a reprezentanţilor acestora prin intermediul comitetelor de întreprindere și/sau sindicate. Acesta este un aspect al responsabilităţii sociale a întreprinderilor pe care CESE îl susţine cu fermitate. În multe cazuri, și cu siguranță în proiectele de restructurare mai ample, sunt implicate o gamă largă de părți interesate, inclusiv autorități publice și instituții de învățământ.

1.3

Trebuie respectată pe deplin consultarea reprezentanților lucrătorilor, despre care s-a convenit să se desfășoare la nivel antreprenorial naţional şi european, iar accentul trebuie pus pe obținerea unor rezultate tangibile în circumstanţe în schimbare rapidă. Dacă sunt gestionate la în cadrul comitetelor sectoriale de dialog social – ar putea promova soluții pragmatice pe baza unor date, cifre și tendințe globale.

1.4

Angajamentul la nivelul UE trebuie să fie generat de înțelegerea varietății circumstanţelor și abordărilor. Un cadru de calitate al UE pentru anticiparea schimbării și a restructurării, propus de Comisie, ar fi cu siguranță util (1).

1.5

Restructurarea și anticiparea presupun găsirea unor soluții adaptate în întreprinderi și regiuni; cu toate acestea, întrucât există multe aspecte transversale, salutăm călduros încurajarea de către UE a parteneriatelor mai largi cu mediul academic, institutele de cercetare, autoritățile locale, regionale și naționale și instituţiile de învăţământ și de formare de la nivel regional. Același lucru este valabil pentru diseminarea bunelor practici. În acelaşi sens, se pot dovedi foarte utile consiliile sectoriale privind ocuparea forței de muncă și competențele.

1.6

Tehnologia globală și lanțurile de valori fac ca anticiparea schimbărilor să fie un proces foarte complicat. Specializarea actuală inteligentă și adaptată pune în evidență încă o dată nevoia de abordări și soluții specifice fiecărei întreprinderi.

1.7

În termeni mai generali, subiectele și tendințele viitoare precum „ecologizarea” și tehnologiile-cheie (UE) ar trebui să fie în prim plan. Aceste subiecte și tendințe trebuie discutate și de partenerii sociali și incluse în programele de învățământ și formare naționale și regionale.

1.8

Statul, partenerii sociali și întreprinderile trebuie să-și asume responsabilitatea comună față de grupurile vulnerabile, generația mai în vârstă și cetățenii cu nivel scăzut de calificare prin intermediul „planurilor sociale” care sunt deja în vigoare în unele state membre.

Analizele și diagnosticul comune generează responsabilități specifice pentru fiecare parte interesată. Aceasta este practica comună în câteva țări, dar în prezent mai puțin dezvoltată în alte state membre.

1.9

Comisia Europeană poate sprijini dezvoltarea unui spirit comun în Uniune prin facilitarea parteneriatelor dintre diferitele părți interesate. Poate contribui la punerea în practică a condițiilor corecte prin utilizarea adecvată a fondurilor europene în fiecare caz specific. Comisia ar trebui să pună accentul pe acordurile privind dialogul social la nivel național și sectorial ca parte a agendei UE pentru restructurare și anticipare.

1.10

CESE este de acord cu introducerea unui cadru de calitate ale UE, propus de Comisie, pe bază voluntară. Atrage totuși atenția că, pe viitor, ar fi de dorit să existe un temei juridic pentru condițiile specifice ale cadrului cu privire la participarea lucrătorilor, fără a interveni în competențele de la nivel național.

1.11

Părțile interesate și Comisia ar trebuie să fructifice în continuare analizele și datele actualizate fiabile puse la dispoziție de agențiile UE cum ar fi Eurofound și CEDEFOP. În anumite cazuri, dacă este necesar, CESE ar putea fi, de asemenea, implicat în aceste procese.

2.   Restructurarea și anticiparea: context și acțiuni

2.1

În iulie 2012, CESE a adoptat un aviz prin care a contribuit la consultarea publică organizată de Comisie privind restructurarea întreprinderilor și anticiparea schimbărilor (2). Multe dintre observațiile și recomandările din acel aviz sunt la fel de relevante pentru comunicarea recent publicată, privind cadrul de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și restructurare (3).

2.2

Restructurarea este un proces continuu care depinde de o serie de factori care afectează întreprinderile zi de zi. Dinamica „creativității destructive” generează oportunități neașteptate, dar este clar și faptul că rata de creștere scăzută și criza, dependența tot mai accentuată a performanţei economice naționale de piețele globale și relațiile tot mai complicate dintre întreprinderi și furnizorii și clienții acestora pun multe întreprinderi și personalul acestora sub presiune puternică. Oricum, este vital să se mențină o masă critică a industriei.

2.3

În acord cu evoluția globală, economia europeană se aliniază noilor valuri tehnologice și inovatoare. Acestea vor afecta în profunzime modul de organizare al actorilor economici și sociali în vederea consolidării rezistenței și garantării continuităţii.

2.4

Internaționalizarea, fragmentarea lanțului de producție, estomparea granițelor dintre sectoare, importanţa tot mai mare a tehnologiilor (transversale), automatizarea și robotizarea, iar acum digitalizarea, generația abordărilor și soluțiilor adaptate și, mai ales, opinia larg acceptată că o mare parte a produselor și serviciilor disponibile în prezent vor fi înlocuite de serii de noi produse și servicii în viitorul previzibil, toate acestea sunt exemple concludente pentru situația actuală de mutații industriale continue (4).

2.5

Zi de zi, reînnoirea și adaptarea testează abordările și practicile existente. În mod constant, multora, dacă nu chiar tuturor, indiferent de poziția pe care o ocupă, li se cere nu doar deschidere pentru noi tehnologii, ci în primul rând creativitate umană.

2.6

CESE a analizat, într-o serie de avize, tendințele actuale din sectoarele și procesele specifice. Anul trecut a adoptat un punct de vedere general privind politicile dezirabile și punctele centrale ca răspuns la Comunicarea Comisiei privind politica industrială (5). În această perspectivă globală, o serie de domenii strâns legate – și desigur obiectivul de a revitaliza industria – impun promovarea fermă a tehnologiei și inovării, îmbunătăţirea generală a competenţelor și sensibilizarea industriei cu privire la potențialul oferit de noile servicii.

2.7

În avizul său din 2012, CESE afirmă că un sector industrial rezistent implică atât gestionare adecvată, cât și sprijin larg din partea personalului de la toate nivelurile întreprinderii, precum și din partea societății în ansamblu. În multe întreprinderi, angajații participă cu succes la procesele de schimbare. De obicei, contextul consensual aduce beneficii.

2.8

Procesele de restructurare sunt variate și complicate. După cum se afirmă în aviz, pe lângă distincţia între restructurare și anticipare, se pot identifica diferențe substanțiale între întreprinderile mici, mijlocii și mari, între sectoare (afectate în moduri diferite de noile valuri de schimbări și de tehnologie), între regiuni (cele dens populate și celelalte), între gradul de maturitate al contextului economic al țărilor și între culturile naționale.

2.9

Gradul de complexitate este sporit în urma schimbărilor majore pe piețele forței de muncă, în parte, o consecință a recesiunii cauzate de criza financiară și economică și, în parte, o consecință a noului ciclu industrial. După caz, sistemele de parteneriat colectiv și social existente trebuie menținute și consolidate.

2.10

În acest context al turbulențelor și al spectrului larg diversificat în Europa, CESE își subliniază premisa de bază, conform căreia, „întreprinderile reprezintă, prin definiție, elementul esențial al strategiilor de adaptare a operatorilor de pe piață, ele aflându-se în centrul proceselor de restructurare” (6).

2.11

Desigur, întreprinderile trebuie să se restructureze, să se adapteze sau să anticipeze viitorul într-un anumit cadru. Ceea ce înseamnă că, pe lângă procedurile și practicile interne, și alte părţi interesate joacă un rol. Măsurile luate depind de tipul de schimbare cu care se confruntă întreprinderile; acestea au în vedere fie adaptarea organizării interne, fie un răspuns la circumstanţe în schimbare de pe piață, fie ambele.

2.12

Principalul grup de persoane interesate sunt proprii angajați ai întreprinderii. Procesele bine organizate asigură implicarea personalului și a reprezentanţilor acestuia prin intermediul comitetelor de întreprindere și/sau sindicatelor. Este foarte promițător faptul că, în conformitate cu răspunsurile la chestionarul Comisiei (7), respondenții au reacționat preponderent în același fel. CESE pledează pentru un dialog de încredere – care are o bază juridică în multe țări – între management și reprezentanții personalului, care să însoțească cu succes gestionarea mutațiilor și anticiparea (8).

2.13

Având în vedere că întreprinderile depind de o varietate de competențe ale personalului, competențele specifice necesare în lanțurile de valori tot mai rafinate trebuie garantate prin programe de învăţarea pe tot parcursul vieţii adresate tuturor. Acest lucru este în interesul întreprinderilor, dar și al angajaţilor.

2.14

CESE constată că poziția sa, conform căreia educația și formarea ar trebui să facă parte din viața de zi cu zi a întreprinderilor, se bucură de o largă acceptare, cu toate că există diferențe de abordare între întreprinderile (foarte) mici nespecializate și întreprinderile mai mari.

2.15

În paralel, trebuie avută în vedere și imaginea în schimbare radicală a pieţelor forţei de muncă. Un procent tot mai mare de preponderent tineri se pregătesc pentru cariere cu un spectru larg în domenii tehnice sau de altă natură, cu scopul de a fi suficient de flexibili pentru a putea schimba locul de muncă, fie în cadrul aceleiași întreprinderi (mari), fie în alte întreprinderi și sectoare. Acest lucru depinde de doi factori: cererea și oferta de pe piaţa forţei de muncă și competenţele fiecăruia. În timp ce pentru angajații bine pregătiți și calificați restructurarea poate fi o oportunitate, angajații cu un nivel mai scăzut de calificare și mai în vârstă au nevoie de asistență specială din partea statului și a întreprinderilor.

2.16

Pe perioada crizei și în cazul proiectelor mari de restructurare, de exemplu cele referitoare la capacitățile de producție regionale perimate, toate părțile interesate trebuie să-și asume responsabilitatea, mai întâi punând accentul pe planificare economică fiabilă pentru viitor și, simultan, îmbunătățind, pe cât posibil, condițiile pentru forța de muncă într-un nou mediu.

2.17

Pe lângă întreprinderi și sindicate, actorii cei mai importanți pentru remedierea consecințelor sociale sunt autoritățile locale și regionale. În cazul proceselor de restructurare majore trebuie să își ia angajamentul și guvernul naţional. Totuși, experiența practică arată că în majoritatea cazurilor, contextul regional și comunitatea sunt primordiale, după cum a afirmat CESE și în răspunsul său la Cartea verde. Anumite regiuni au făcut față cu succes unei transformări profunde. Regiunile care amână restructurarea inevitabilă suferă, de obicei, de probleme serioase, la fel ca întreprinderile. Ar trebui aduse în prim plan exemple de succes la nivel național și european.

2.18

În avizul său din 2012, CESE identifică diferite căi și mijloace pentru pregătirea anticipării, recunoscând că în acest moment sunt dificil de prezis evoluțiile viitoare. În general, previziunile exponențiale s-au dovedit a fi greșite. Totuși, eforturile comune ale mediului academic și ale organizațiilor sectoriale pot contribui în mod decisiv. Aceasta este o practică comună în industria prelucrătoare. În sectorul serviciilor, acest exercițiu este mai dificil și nu este (încă) maturizat. Este necesară o atitudine proactivă a asociaţiilor de întreprinderi și a celorlalți actori publici și privați pentru a informa IMM-urile despre evoluțiile probabile.

2.19

Paradoxul constă în faptul că dinamica pieței cere anticipare, însă această anticipare este împiedicată de un viitor în mare măsură imprevizibil. În opinia CESE, acest paradox necesită crearea de condiții optime pentru ca schimbările probabile să devină acceptabile la nivel social. Principala responsabilitate pentru conturarea viitorului revine părților direct vizate, respectiv managementul și personalul, reprezentat de comitetele de întreprindere/sindicate. Într-un context mai larg, este o chestiune care îi privește pe partenerii sociali de la diferite niveluri, guverne și structuri de sprijin precum mediul academic, consultanțe, agenţii guvernamentale și ale UE, organizații neguvernamentale și CESE – printre altele, prin intermediul Comisiei consultative pentru mutaţii industriale.

2.20

În ceea ce priveşte integrarea și reintegrarea pe piața forței de muncă, două grupuri necesită atenție deosebită: tinerii și generația în vârstă care se confruntă cu dificultăți considerabile de adaptare. Nu există soluții rapide pentru rezolvarea problemelor profunde cu privire la corelarea ofertei cu cererea. Adaptabilitatea economiilor este strâns legată de modelele și rezultatele lor actuale, de varietatea structurilor economice și de culturile diferite din țări și regiuni. Este general acceptat faptul că, așa cum a afirmat CESE în mod repetat, educația modernă stă la baza oricărei soluții pentru viitor. Aceasta ar trebui să fie fundamentul unor competenţe suficient de flexibile, care să le permită tinerilor să se pregătească pentru mai multe profesii. În ultimii ani, dezvoltarea spiritului antreprenorial în programele educaționale a devenit o prioritate. Și întreprinderile trebuie să aibă un rol în adaptarea educaţiei și să investească în învățarea pe tot parcursul vieții. În anumite țări, antreprenorii iau parte în mod activ în programele de educaţie.

2.21

După cum a susținut CESE în numeroase ocazii, UE, inclusiv CESE, poate ajuta cu siguranță în aceste procese. El subliniază:

sprijinul acordat de agențiile europene cum ar fi CEDEFOP, Eurofound și altele în diseminarea datelor și analizelor;

sprijinul acordat de Comisie, în special DG Ocuparea forţei de muncă, în dezbaterile privind bunele practici în Europa, prezente în anumite publicații și în cadrul unor și conferințe în domeniu, îndeosebi în cadrul dialogului social și al diseminării propriilor analize și propuneri de practici, pregătite de mediul academic și experți europeni;

proiectele specifice desfășurate cu sprijin din partea fondurilor europene: Fondul de coeziune, Fondul de dezvoltare regională, FSE.

2.22

În procesul de restructurare și anticipare a contextului european este foarte dezirabil, ca bază a dezvoltării unui spirit comun și a responsabilității comune în Europa, să se promoveze convergența cu acele abordări care au avut succes, dat fiind că, în prezent, abordările variază semnificativ de la o țară la alta, la fel ca și rezultatele. Experiențele comune și împărtășite pot stimula obținerea unor rezultate mai bune de către întreprinderi, angajați și pentru regiuni.

2.23

Un caz particular în acest sens poate fi mobilitatea forţei de muncă în Europa, care prezintă motive de îngrijorare, dar care poate, în aceeași măsură, să contribuie în mod pozitiv la ocuparea posturilor vacante în industrie și la compensarea lipsei de lucrători calificaţi și necalificaţi (9). Trebuie avute în vedere consecinţele negative pe termen lung ale migrației pentru state, regiuni și lucrători. Exodul de inteligență sau migraţia lucrătorilor cu o calificare înaltă poate dăuna dezvoltării în viitor. Mobilitatea progresivă a forței de muncă presupune o politică socială și regională europeană coerentă, pentru a reduce riscurile nedorite.

2.24

Consiliile sectoriale UE privind ocuparea locurilor de muncă și competențele, Forumul european privind restructurarea și observatoarele, precum și studiile realizate de Eurofound pot contribui la facilitarea împărtășirii bunelor practici în Europa.

3.   Propunere pentru un cadru de calitate al UE

3.1

După părerea CESE, propunerile din comunicarea CE (10) trebuie să aibă ca punct de plecare înțelegerea varietății de circumstanțe și abordări, precum și premisele prezentate mai sus. Sunt orientări utile pentru toți actorii la nivelul la care fiecare este responsabil și ar trebui folosite potrivit fiecărui caz în parte. Este foarte util să se discute despre astfel de diagrame la nivelul UE pentru a se înlesni procesul de împărtăşire a perspectivelor în Uniune.

3.2

CESE este de acord cu propunerile care subliniază examinarea continuă a schimbărilor (deseori subtile) și tranziţiilor privind cerea și oferta de pe piaţa forţei de muncă, precum și a competenţelor dorite. Aceasta este o practică comună în multe întreprinderi și avută în vedere în permanență de management și de personal. În întreprinderile și corporaţiile transfrontaliere, această chestiune trebuie discutată împreună de management și comitetele de întreprindere europene (11). Cu toate acestea, practica curentă nu este satisfăcătoare. Trebuie garantată în mod corespunzător consultarea în timp util a reprezentanţilor lucrătorilor în procesul de restructurare transfrontalieră. Trebuie garantată informarea și consultarea IMM–urilor.

3.3

Dată fiind importanța strategică a dinamicii actuale și a schimbărilor viitoare în sistemele de producţie, datorate de exemplu roboticii, digitalizării, nanotehnologiei și imprimării 3D, practicile existente trebuie perfecționate și aprofundate în continuare, ceea ce este în interesul întreprinderilor, dar și al personalului. Același lucru este valabil pentru propunerile concrete privind măsurile destinate fiecărui angajat în parte.

3.4

Majoritatea întreprinderilor au o abordare adaptată, însă sunt foarte multe aspecte transversale care sunt ilustrative pentru revoluția industrială actuală. Prin urmare, parteneriatele mai largi sunt binevenite, după cum s-a arătat mai sus; acestea ar trebui să includă mediul academic, institute de cercetare, autorități politice și instituţii de învăţământ și de formare de la nivel regional. În ciuda practicilor de succes ale asociațiilor de întreprinderi și ale rețelelor de IMM-uri în privința restructurării, de obicei, IMM-urile nu reușesc să adopte abordări sofisticate sau să organizeze facilităţi de formare. Trebuie să li se ofere șansa de a beneficia de structuri definite la nivel național și regional și de sprijin din exterior.

3.5

CESE acordă o importanță deosebită difuzării bunelor practici. O serie de regiuni din Europa reușesc surprinzător de bine să-și organizeze pregătirea pentru viitor, în beneficiul populației lor și al rezilienţei economiei. UE, inclusiv CESE, poate acorda sprijin mai ferm în acest domeniu.

3.6

Și consiliile sectoriale privind ocuparea locurilor de muncă și competențele de la nivelul UE pot contribui în mare măsură. Acestea pot funcționa ca platforme pentru reuniuni ale actorilor direct implicați. CESE prevede cel puțin trei sarcini pentru aceste consilii: informații privind nevoile în materie de educație, schimburi de previziuni legate de viitoare tendințe/provocări, informații privind motivele care au dus la nevoia de restructurare. Toate acestea ar fi în beneficiul unui schimb continuu de puncte de vedere și ar favoriza convergența către nivelul cel mai avansat. Și agenţiile europene ar trebui să profite de concluziile operaționale și pragmatice ale acestor consilii.

3.7

Analizele și diagnosticul comune generează responsabilități specifice pentru fiecare parte interesată la diferite niveluri, după cum s-a arătat în detaliu în capitolul 2. Acesta este un proces continuu devenit deja practică comună în câteva state membre, dar mai puțin dezvoltat în altele. Economiile în care astfel de practici sunt aplicate corespunzător au rezultate mai bune decât cele care sunt rămase în urmă în acest sens. Sistemele consensuale dau roade, după cum am mai afirmat.

3.8

În procesul de restructurare, UE poate promova o coordonare satisfăcătoare între părțile interesate implicate prin încurajarea procedurilor și proceselor eficiente în cadrul întreprinderilor și regiunilor, și, după caz, prin sprijin financiar provenind din fonduri UE.

3.9

În anexă se pune în evidență rolul fiecărui angajat. Dacă există condiţii și facilităţi adecvate, este la latitudinea angajatului să aleagă abordarea cea mai corespunzătoare pentru el/ea. Din nou, poate fi identificat un spectru larg de opțiuni individuale, de la îmbunătățirea competențelor la locul de muncă la lărgirea competenţelor și chiar până la îndreptarea într-o nouă direcție. Practica de tipul „un loc de muncă pe viață” este înlocuită treptat de cariere flexibile fie în cadrul întreprinderilor (mari), fie într-un context mai larg.

3.10

Toate părţile interesate ar trebui să ia în considerare astfel de mutații fundamentale, acordând o atenție sporită grupurilor vulnerabile. În diferite state membre, partenerii sociali împreună cu statul au elaborat programe orientate. CESE remarcă printre altele:

modelul de piaţă a forţei de muncă din Danemarca, cunoscut sub numele de flexicuritate (flexicurity). După ce la început au apărut diferite probleme și critici, s-a atins un echilibru rezonabil între costurile și rezultatele acestui model, care combină o piaţă a forţei de muncă flexibilă cu statul asistențial (12), inclusiv, printre altele, supravegherea intensificată a pieței forței de muncă, acorduri privind partajarea locului de muncă, aranjamente privind rotația personalului, incubatoare de inovare și un sistem de formare profesională;

sistemul dual de învățare din Germania, care include implicarea întreprinderilor și o politică proactivă în domeniul învăţării și uceniciei;

un program cum ar fi cel din Suedia, intitulat Knowledge Lift, care urmărea în trecut creșterea nivelului de calificare al lucrătorilor, de la nivel scăzut de calificare la nivel mediu, fiind destinat persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25 și 55 de ani.

3.11

Există mai multe exemple. Unele dintre aceste sisteme sunt perimate, altele încă funcționează bine, ilustrând modul în care implicarea statului și angajamentul partenerilor sociali asigură instrumente comune ca răspuns la dinamica actuală. Altele sunt întrerupte însă de ceva timp. Comisia ar trebui să încurajeze partenerii sociali și autoritățile naţionale din toate statele membre ca, prin diseminarea sistematică a bunelor practici, să identifice instrumente pragmatice și utile.

3.12

CESE susține ferm faptul că Comisia, în consens cu opinia CESE, exprimată în mai multe avize, și ca reacție la Cartea verde (13), a atribuit un rol activ autorităţilor naţionale şi regionale în procesele de restructurare și de anticipare, la același nivel cu întreprinderile, angajaţii și partenerii sociali. Cooperarea și asumarea în comun a responsabilității atât de necesare sunt deseori subestimate. Punctele principale prezentate de Comisie pun în evidență importanţa implicării acestor actori (14).

3.13

Diferitele niveluri de guvernare au propriile responsabilităţi. În majoritatea țărilor, administrațiile naționale sunt responsabile de condițiile-cadru (juridice), în timp ce autorităţile regionale pot contribui în mare măsură la organizarea facilităților și la crearea unui spirit comun, după cum reiese din multe cazuri concrete. Acest lucru înseamnă că, deseori, calitatea administraţiilor naţionale şi regionale este un factor decisiv care influențează succesul sau eșecul unor astfel de operațiuni. Aceste administrații ar trebui să fie implicate în studiile de caz privind anticiparea și restructurarea și în practicile de succes.

3.14

Comisia Europeană preia inițiativa în organizarea discuțiilor la nivelul UE și în diseminarea practicilor. Ea poate sprijini crearea unui spirit comun în Uniune. Poate contribui la punerea în practică a unor condiții care să înlesnească utilizarea adecvată a fondurilor europene. De asemenea, are și un rol în promovarea dialogului social privind anticiparea și restructurarea, mai ales la nivel sectorial.

3.15

Colectarea de date privind operaţiunile de restructurare – inclusiv impactul lor economic şi social – ar trebuie să devină mai facilă și să genereze analize. Trebuie asigurată în permanență coordonarea eficientă dintre agenții precum Eurofound și CEDEFOP, Comisie și părți interesate.

Bruxelles, 10 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  Comunicarea CE privind Cadrul de calitate UE, p. 15 et seq.

(2)  J.O. C 299, 4.10.2012 p. 54, observaţii referitoare la Cartea verde a Comisiei privind restructurarea și anticiparea, 2012.

(3)  Comunicarea Comisiei din 13 decembrie 2013.

(4)  Un exemplu grăitor pentru actualele dezvoltări deschizătoare de drumuri este raportul din Germania „Recomandări pentru punerea în aplicare a inițiativei strategice INDUSTRIE 4.0” redactat de Forschungsunion și de Academia Națională de Știință și Inginerie și sponsorizat de Ministerul Federal al Educației și Cercetării, aprilie 2013 (4.0 se referă la a patra revoluţie industrială).

(5)  J.O. C 327, 12.11.2013, p. 82., observaţii referitoare la Comunicarea CE privind politica industrială, 2013.

(6)  J.O. C 299, 4.10.2012 p. 54.

(7)  Rezumatul răspunsurilor la consultarea privind Cartea verde (nota de subsol 1).

(8)  A se vedea J.O. C 161, 6.6.2013, p. 35 plus titlul avizului în limba engleză.

(9)  A se vedea J.O. C 318, 29.10.2011 p. 43.

(10)  Comunicarea CE privind Cadrul de calitate UE, p. 15 et seq.

(11)  (Directiva 2001/23/CE).

(12)  A se vedea „Anticiparea și gestionarea restructurării” (Anticipating and Managing restructuring) – Danemarca, International Training Centre ILO, decembrie 2009

(13)  A se vedea nota de subsol nr. 1.

(14)  A se vedea pagina 19.


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/123


Avizul Comitetului Economic și Social European privind revizuirea orientărilor comunitare privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturi regionale

[COM(2014) 963 final]

(2014/C 451/20)

Raportor:

dl Jacek KRAWCZYK

Coraportor:

dl Nico WENNMACHER

La 8 mai 2014, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Ajutoarele de stat pentru aeroporturi și pentru companii aeriene

Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI), însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 11 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 9 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 183 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă și 2 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută noul regulament al Comisiei Europene privind orientările privind ajutoarele de stat pentru aeroporturi și pentru companii aeriene. Acest regulament, îndelung așteptat atât de aeroporturi, cât și de companiile aeriene, instituie un cadru prevăzut, în special, cu o perioadă de tranziție, abordând unele din principalele probleme ale sectorului transporturilor din UE, care trece prin mutații profunde.

1.2.

CESE regretă că, din pricina unor presiuni nejustificate din partea lobby-urilor regionale și a politicienilor aleși la nivel local, regulamentul final adoptat de Comisia Europeană nu oferă suficiente instrumente pentru îmbunătățirea substanțială a transparenței în sectorul/pe piața europeană a aviației. Dezvoltarea infrastructurii aviatice de la sol trebuie să fie mai bine coordonată pe mai multe niveluri (UE, state membre, regiuni). Cheltuirea banilor contribuabililor, inclusiv a resurselor bugetare ale UE, trebuie să fie pregătită temeinic, pe baza unui studiu de fezabilitate nedistorsionat de politica strict locală, ci validat de cererea economică și socială relevantă. Acest studiu ar trebui să evalueze și sustenabilitatea proiectului, integrând criterii privind utilizarea terenurilor, impactul asupra ocupării forței de muncă, condițiile de muncă și impactul de mediu. Trebuie să se țină seama și de coerența cu proiecte strategice ale UE, precum cerul unic european și SESAR.

1.3.

CESE este îngrijorat de numărul în creștere al „cauzelor de încălcare a normelor de concurență” deschise de Comisie și de atitudinea necorespunzătoare a statelor membre în ceea ce privește condițiile inechitabile de concurență din sectorul aviației în UE. Perioadele de tranziție foarte lungi care să le permită aeroporturilor să atingă pragul de profitabilitate nu oferă un stimul suficient pentru o schimbare semnificativă în acest sens.

1.4.

CESE se declară profund dezamăgit că nu a fost efectuat studiul pe care l-a solicitat într-un aviz anterior, prin intermediul căruia trebuia prezentată situația actuală a ajutoarelor de stat și măsurilor similare în ceea ce privește implementarea orientărilor pentru sectorul aviației. A fost lăsat prea mult spațiu pentru „ceață” politică pe această temă și s-au furnizat prea puține date concrete pentru a propune soluții de încredere. CESE își reiterează solicitarea, considerând-o în continuare relevantă și justificată. Acest studiu ar trebui să ofere informații cu privire la volumul și tipul de ajutor, impactul efectiv al acestuia asupra dezvoltării și eficienței economiei și influența lui asupra ocupării forței de muncă, din punct de vedere cantitativ și calitativ.

1.5.

CESE consideră că este important să se stimuleze dialogul social și să se evite dumpingul social în acest domeniu. De asemenea, este important să se asigure instituirea unui mecanism de asigurare a disponibilității constante a unor date actualizate cu privire la evoluția pieței forței de muncă în sectorul aviatic.

1.6.

Una dintre problemele grave rezultate din implementarea orientărilor anterioare a constituit-o insuficienta supraveghere a punerii în aplicare. CESE este preocupat de faptul că numărul mare de „excepții” existente în regulamentul actual – pe lângă o perioadă de tranziție deosebit de lungă – vor permite continuarea și pe viitor a practicii neaplicării normelor, subminând astfel realizarea principalului obiectiv al prezentului regulament: crearea unor condiții de concurență echitabile.

1.7.

O aplicare retroactivă a orientărilor pentru sectorul aviației în materie de ajutor în vederea operării ar trebui să le permită aeroporturilor și companiilor aeriene care au depășit ani la rând normele stabilite prin orientările din 2005 să respecte noile norme. În mod similar, o aplicare retroactivă a noilor orientări pentru sectorul aviației ar trebui să nu îi penalizeze pe actorii de pe piață care au respectat orientările Comisiei în vigoare în 2005.

1.8.

Condițiile echitabile de concurență sunt necesare pentru a reda aviației europene sustenabilitatea. Audierea publică organizată de CESE în 2014 a ilustrat clar faptul că actuala „cursă pentru subvenții” pune în pericol situația aviației europene și-i subminează grav durabilitatea.

1.9.

CESE recunoaște abordarea adoptată de orientările pentru sectorul aviației în ceea ce privește reglementarea ajutorului la înființare pentru companiile aeriene, deși numai implementarea și punerea în aplicare a noilor norme vor determina în cele din urmă dacă se va fi ajuns la claritate și la simplitate.

1.10.

În ceea ce privește proiectele privind noi companii aeriene care să presupună o finanțare publică substanțială, CESE consideră sunt deja organizate programe de conștientizare și practici de sprijin pentru proprietarii și managerii de aeroporturi regionale care nu dețin suficiente competențe pentru a soluționa astfel de chestiuni.

1.11.

Implementarea normelor în materie de ajutoare de stat pe piața internă trebuie urmărită și în țări terțe. Autoritățile UE trebuie să fie consecvente și să-și adapteze politica în ceea ce privește accesul pe piața UE, în special pentru operatorii care beneficiază de condiții favorabile în țările lor, care au potențialul de a genera o concurență neloială. Importantă este asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toată lumea.

1.12.

Pentru ca aviația UE să facă față cererii tot mai mari în mod durabil, ea trebuie să ofere locuri de muncă de calitate și condiții de muncă adecvate pentru a satisface atât interesele călătorilor, cât și cerințele de securitate. Așa cum s-a mai subliniat, este important să se încurajeze dialogul social și să se preîntâmpine dumpingul social în acest sector. Există deja mai multe grupuri în sectorul aviației din UE pentru discuțiile cu partenerii sociali relevanți, activitățile acestora trebuind intensificate pentru a fi eficiente, iar rândurile lor completate de reprezentanți ai aeroporturilor. De asemenea, este important să se sporească gradul de conștientizare în rândul operatorilor și să se refuze ajutoarele de stat în cazul nerespectării normelor relevante, și în special atunci când legislația muncii în vigoare este încălcată.

1.13.

Din același motiv, va fi deosebit de important să se monitorizeze îndeaproape implementarea „noilor” orientări pentru sectorul aviației. Comisia Europeană ar trebui să reanalizeze în ce măsură au fost realizate obiectivele și să redacteze un raport pe această temă în termen de cel mult 12 luni.

2.   Introducere

2.1.

Sectorul european al aviației a fost conceput drept o piață în cadrul căreia cererea determină prețurile biletelor de avion și utilizatorii plătesc costurile sectorului prin taxe și impozite care vizează stabilirea unui „sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (Cartea albă privind transporturile, 2011). Cu toate acestea, ajutoarele de stat acordate aeroporturilor și companiilor aeriene au creat deficiențe structurale fundamentale pe piața europeană a aviației, care trebuie corectate.

2.2.

Comisia Europeană intenționează de multă vreme să revizuiască orientările din 1994 privind aplicarea articolelor 92 și 93 din Tratatul CE cu privire la ajutoarele de stat în sectorul aviației și orientările UE din 2005 privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturi regionale (numite în continuare „orientările privind aviația”). Erau necesare de mult timp norme mai clare pentru a le permite aeroporturilor să primească sprijin acolo unde au cu adevărat nevoie – mai ales având în vedere că era recunoscut faptul că orientările anterioare pentru sectorul aviației nu fuseseră puse în aplicare în mod efectiv.

2.3.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, desfășurată la 11 iulie 2012, Comitetul Economic și Social European (CESE) a adoptat un aviz suplimentar pe tema „Revizuirea orientărilor din 1994 și 2005 privind aviația și aeroporturile din UE” – CCMI/95. În avizul său, CESE a prezentat clar dezvoltarea pieței europene a aviației, precum și obstacolele grave din calea implementării orientărilor existente pentru sectorul aviației. De asemenea, a prezentat o serie de concluzii și recomandări.

2.4.

În acest aviz, CESE sublinia necesitatea unui cadru juridic armonizat în UE, aplicabil întregului sector al aviației, care ar urma să prevină practicile necontrolate în materie de subvenții și să garanteze condiții de concurență echitabile pentru toți operatorii de pe piață, inclusiv la nivel local.

2.5.

CESE a remarcat că noile orientări ar trebui stabilite prin intermediul unui set clar și simplu de reguli pentru a garanta sectorului european al aviației securitate juridică. CESE a subliniat importanța unei puneri în practică corecte a orientărilor în sectorul aviației; aplicarea acestora este de maximă importanță.

2.6.

Conform avizului anterior al Comitetului (CCMI/95), noile orientări propuse de Comisie privind sectorul aviației ar trebui să urmărească protejarea tuturor tipurilor de companii împotriva acordării de ajutoare discriminatorii, neclare și care denaturează concurența din partea autorităților sau a aeroporturilor regionale. Finanțarea publică nu trebuie să denatureze concurența dintre aeroporturi sau dintre companiile aeriene.

2.7.

CESE sublinia insistent că trebuie să se poată aloca ajutoare de stat pentru investițiile în infrastructura aeroporturilor și ajutoare la înființare pentru companiile aeriene doar în cazuri precis definite, iar acestea să fie limitate în timp și ca amploare. În plus, acestea ar trebui acordate numai în condiții excepționale, cu respectarea fermă a principiilor transparenței, egalității de tratament și nediscriminării.

2.8.

În ceea ce privește transparența, CESE a ajuns la concluzia că ar trebui făcute publice condițiile în care ajutoarele din fonduri publice sunt disponibile. Ajutoarele disponibile pentru aeroporturi și companiile de transport aerian ar trebui divulgate integral, la fel ca și condițiile de acordare a acestora.

2.9.

Ca principiu general, în opinia CESE, investițiile private nu pot fi considerate ajutoare de stat. În același timp, un operator aparținând sectorului public poate acționa în calitate de investitor privat, dacă investiția poate fi justificată din punct de vedere comercial.

2.10.

CESE a considerat necesar să se elaboreze un studiu care să prezinte situația în curs a ajutoarelor publice și a altor practici similare în cadrul punerii în aplicare a orientărilor privind aviația. În special, în vederea evaluării măsurii în care practicile în vigoare influențau sau nu condițiile de concurență echitabile pentru aeroporturi și companii aeriene, studiul ar trebui să ofere informații privind volumul și tipul ajutoarelor acordate, impactul lor asupra dezvoltării și eficienței economice reale și impactul lor cantitativ și calitativ asupra ocupării forței de muncă.

2.11.

CESE a arătat că noile orientări trebuie să țină seama de interesele angajaților și ale pasagerilor. Având în vedere că resursele umane reprezintă o componentă esențială pentru calitatea sistemului de transporturi aeriene, o industrie aeronautică civilă durabilă trebuie să ofere locuri de muncă de calitate și condiții bune de muncă. În această ordine de idei, se recomandă stimularea dialogului social și evitarea dumping-ului social în sector.

2.12.

CESE a solicitat, totodată, elaborarea unei politici pe termen lung cu privire la dezvoltarea aeroporturilor regionale. Orientările privind sectorul aviației pot fi aplicate cu succes numai dacă se definesc priorități politice clare pentru dezvoltarea aeroporturilor regionale. Comisiei ar fi trebuit să-i revină misiunea de a elabora neîntârziat o asemenea agendă politică.

2.13.

CESE le-a solicitat statelor membre sprijinul și angajamentul ferm pentru pregătirea și punerea în aplicare a noilor orientări. Acest lucru era deosebit de important în contextul alocării fondurilor UE în noul cadru financiar multianual. „A realiza mai mult cu un buget mai restrâns presupune definirea unor priorități clare. Dezvoltarea regională este foarte importantă, însă nu ar trebui să justifice dezvoltarea în continuare a unor aeroporturi pentru care nu există posibilitatea creării unei cereri suficient de mari.”

3.   Situația actuală a orientărilor privind sectorul aviației

3.1.

La 20 februarie 2014, Comisia Europeană a adoptat orientările privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturi regionale, înlocuind orientările care au fost în vigoare de aproximativ 10 ani (cele din 1994 și din 2005).

3.2.

Noile norme permit acordarea de ajutor pentru operare micilor aeroporturi neprofitabile pe parcursul unei perioade de tranziție de 10 ani. După această perioadă, aeroporturile trebuie să fie capabile să-și suporte propriile cheltuieli. Volumul de ajutor maxim permisibil este:

50 % din deficitul de finanțare pentru operare inițial pentru aeroporturile care deservesc mai puțin de 3 milioane de pasageri pe an;

80 % pentru aeroporturile care deservesc până la 7 00  000 de pasageri pe an;

3.2.1.

Cu toate acestea, va fi în continuare posibilă primirea de compensații pentru cheltuielile de operare neacoperite ale serviciilor de interes economic general (SIEG). Acest statut va fi aplicabil aeroporturilor cu un rol important de îmbunătățire a conectivității regionale a regiunilor izolate, îndepărtate sau periferice.

3.3.

Ajutorul pentru investiții mai bine orientat este permis numai în cazul în care există o necesitate de transport veritabilă și numai dacă sunt evidente efectele pozitive. Ar trebui să se creeze capacitate de transport suplimentară numai în cazul existenței cererii. Nu ar trebui să se acorde ajutor pentru investiții în cazul în care acesta subminează aeroporturi existente în aceeași zonă de exploatare și nu ar trebui acordat ajutor pentru investiții în zonele deja bine conectate prin alte moduri de transport.

3.3.1.

Volumul de ajutor pentru investiții maxim permisibil:

până la 25 % pentru aeroporturile care deservesc între 3 și 5 milioane de pasageri pe an;

până la 50 % pentru aeroporturile care deservesc între 1 și 3 milioane de pasageri pe an;

până la 75 % pentru aeroporturile care deservesc sub 1 milion de pasageri pe an;

nu se acordă ajutor pentru aeroporturile cu peste 5 milioane de pasageri pe an (cu excepții minore, de ex. în cazul relocalizării).

Plafonul ajutoarelor pentru investiții pentru finanțarea infrastructurii aeroportuare poate fi sporit cu până la 20 % pentru aeroporturile amplasate în regiuni îndepărtate.

3.4.

Companiile aeriene vor putea beneficia de ajutoare care să acopere până la 50 % din taxele aeroportuare pentru destinațiile noi pe o perioadă de 3 ani. Pentru aeroporturile situate în regiuni îndepărtate, se pot justifica aranjamente mai flexibile.

3.5.

Aranjamentele dintre companiile aeriene și aeroporturi vor fi considerate ca neeligibile pentru ajutor în situațiile în care un investitor privat, care operează în condițiile pieței, ar fi acceptat aceleași condiții. Dacă aranjamentul nu este profitabil, înțelegerea dintre aeroport și compania aeriană este considerată sprijin public pentru compania aeriană.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/127


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor — O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier

[COM(2013) 659 final]

(2014/C 451/21)

Raportor:

dl Seppo KALLIO

Coraportor:

dl Brendan BURNS

La 20 septembrie 2013, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor — O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier

COM(2013) 659 final.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 19 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședinţa din 10 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 111 voturi pentru și 5 abţineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE salută noua strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier (SPUE) și cele două documente de lucru ale serviciilor Comisiei aferente ei. Pe fundalul creșterii presiunilor și amenințărilor cu care se confruntă pădurile, precum și al multor politici sectoriale ale UE și norme aferente acestora care afectează silvicultura și pădurile, noua strategie este deosebit de necesară. Ca atare, CESE îndeamnă atât Comisia, cât și statele membre, să asigure o implementare reală și eficientă a strategiei.

1.2

În acest context, Comitetul reamintește Comisiei că Tratatul privind funcționarea UE nu face nicio referire la o politică forestieră comună a UE și că statele membre ar trebui să păstreze controlul asupra politicilor forestiere.

1.3

Comitetul sprijină abordarea de ansamblu și echilibrată din perspectiva celor trei piloni ai durabilității (economic, de mediu și social) evidențiată de cele trei capitole mari ale Strategiei UE pentru păduri, defalcate în opt priorități, în total. CESE consideră că orientările strategice oferite pentru fiecare prioritate ar trebui folosite pentru a asigura o punere rapidă în aplicare a strategiei.

1.4

Având în vedere importanța pădurilor pentru dezvoltarea zonelor rurale și în vederea realizării obiectivelor stabilite în cadrul strategiei, CESE solicită ca programele de dezvoltare rurală să includă măsuri legate de păduri, precum și ca aceste măsuri să fie promovate, pentru a se asigura o utilizare sporită a fondurilor disponibile.

1.5

Ca răspuns la nevoile în creștere ale forței de muncă din cauza nivelului tot mai ridicat de mecanizare din cadrul lanțului valoric forestier și la provocările unei clime și ale unui mediu în schimbare, CESE subliniază necesitatea de a se promova educația, formarea și transferul de cunoștințe la toate nivelurile sectorului. În acest context, Comitetul face apel și la Comisie și la statele membre să stimuleze cercetarea cu privire la îmbunătățirea potențialului de ocupare a forței de muncă și a condițiilor de lucru din sectorul forestier.

1.6

CESE consideră că discuția privind criteriile de gestionare durabilă a pădurilor, indiferent de utilizarea finală a lemnului, ar trebui să se bazeze pe criteriile și indicatorii larg acceptați și recunoscuți care au fost formulați în procesul FOREST EUROPE (1), luând totodată în considerare caracteristicile specifice, sistemele și legislația în domeniul forestier ale statelor membre.

1.7

În ceea ce privește principiile pentru ierarhizarea priorităților în ceea ce privește utilizările lemnului, Comitetul refuză orice normă obligatorie din punct de vedere juridic și sprijină o abordare bazată pe o piață deschisă și libertatea participanților la piață.

1.8

Pentru a face față provocărilor pe care le aduc schimbările climatice, CESE încurajează statele membre să coopereze transfrontalier și susține apelurile în direcția sporirii adaptabilității și a rezistenței pădurilor din UE, inclusiv din perspectiva preîntâmpinării incendiilor și a altor soluții de adaptare menite să asigure protecția împotriva pericolelor naturale. Pentru a fi adecvate, eforturile ar trebui să se concentreze asupra rezistenței și a multifuncționalității pădurilor.

1.9

CESE susține folosirea planurilor de gestionare a pădurilor, însă subliniază faptul că acestea ar trebui, și în continuare, utilizate pe bază voluntară și separate clar de planurile de gestionare Natura 2000, pentru a se evita costurile inutile și birocrația.

1.10

O bază de cunoștințe îmbunătățită reprezintă cheia pentru înțelegerea multitudinii de provocări cu care se confruntă sectorul forestier. Ca atare, CESE consideră necesar să se facă eforturi în vederea armonizării datelor și a creșterii eficienței schimbului de informații și a transparenței acestora, respectând totodată drepturile de proprietate.

1.11

CESE sprijină promovarea lemnului și a altor materiale forestiere, cum ar fi pluta, ca materii prime de sursă indigenă, durabile, regenerabile, fără impact asupra climei și a mediului, și este convins că sectorul forestier trebuie să joace un rol esențial în succesul unei viitoare bioeconomii.

1.12

În vederea stimulării competitivității sectorului forestier, CESE subliniază importanța unei utilizări optime a oportunităților de finanțare existente și viitoare pentru a sprijini cercetarea și inovarea și evidențiază rolul unor inițiative precum parteneriatul european pentru inovare (PEI) (2) sau parteneriatul public-privat (PPP) privind bioindustriile (3).

1.13

Având în vedere amplul potențial și varietatea beneficiilor rezultate din utilizarea biomasei lemnoase pentru o economie verde, CESE încurajează Comisia și statele membre să caute activ modalități de promovare a gestionării active a pădurilor și a utilizării îmbunătățite a lemnului în contextul urmăririi obiectivelor pentru 2020 (4), recunoscând totodată limitele durabilității.

1.14

Comitetul face apel la Comisie și la statele membre să sporească eforturile de evaluare a serviciilor pentru ecosistem și să promoveze o piață pentru acestea. Statele membre ar trebui să creeze mecanisme coordonate de compensare ca reacție la actualele disfuncționalități ale pieței.

1.15

Va fi nevoie de o coordonare și comunicare strânsă cu toate grupurile de interese relevante pentru a dezvolta și monitoriza cu succes strategia UE pentru păduri. CESE subliniază, de aceea, importanța asigurării și sporirii nivelului de participare a părților interesate, ceea ce va necesita consolidarea grupurilor de dialog civile relevante, precum Comitetul consultativ pentru politica în domeniul forestier. Ar trebui avută în vedere și crearea unor grupuri ad-hoc, care să cuprindă reprezentanți ai CESE și CoR.

1.16

CESE îndeamnă Comisia, statele membre ale UE și toți ceilalți actori relevanți să reia negocierile și să ajungă în cele din urmă la un consens cu privire la un acord obligatoriu din punct de vedere juridic privind pădurile în Europa. Împreună cu strategia UE pentru păduri, acordul obligatoriu ar reprezenta un instrument esențial pentru consolidarea sectorului forestier în ansamblul său. Apariția unor definiții și obiective clare pentru o gestionare durabilă a pădurilor la nivel paneuropean ar avea totodată un impact la nivel global.

1.17

În fine, CESE va urmări și se va implica în toate inițiativele în curs și viitoare bazate pe strategia UE pentru păduri sau pe alte documente aferente, inclusiv pe documente de lucru ale serviciilor Comisiei.

2.   Introducere

2.1

Pădurile și alte zone împădurite reprezintă circa 40 % din suprafața de uscat a Europei, importanța lor extraordinară fiind incontestabilă. Există diferențe majore în resursele, structura, gestionarea și utilizarea pădurilor de la o regiune la alta. În general, suprafața împădurită a Europei este în creștere, sporind cu cca 0,4 % pe an în ultimele decenii, în vreme ce situația creșterii suprafețelor este, de asemenea, pozitivă, tăindu-se doar 60 până la 70 % din creșterea anuală. Aproximativ 60 % din terenurile împădurite sunt în proprietate privată, iar restul în proprietate publică.

2.2

În întreaga UE și în special în regiunile cu densitate mare de păduri se pune un accent deosebit pe multifuncționalitate, având în vedere faptul că pădurile servesc unor scopuri sociale și de mediu, nu numai unor scopuri economice. Ele asigură un habitat pentru animale și plante și joacă un rol important în atenuarea schimbărilor climatice și în furnizarea altor servicii de ecosistem, inclusiv vânătoarea, fructele de pădure sau sănătatea umană, recreerea sau turismul. Pădurile sunt importante și din perspectivă socioeconomică, dar acest lucru este adesea subestimat. Sectorul forestier și industriile conexe asigură locuri de muncă pentru mai mult de trei milioane de oameni și sunt esențiale pentru bunăstarea și ocuparea forței de muncă în zonele rurale.

2.3

Silvicultura durabilă nu este o idee nouă. Conceptul de gestionare durabilă a apărut în sectorul forestier acum 300 de ani; de atunci, această abordare a gestionării responsabile a fost dezvoltată constant și s-a extins treptat la toate ramurile economiei. Definiția elementară a gestionării durabile a pădurilor, inclusă în Rezoluția de la Helsinki a Conferinței ministeriale pentru protecția pădurilor în Europa din 1993, a reprezentat o piatră de hotar în acest proces, plasând principiul sustenabilității într-un context global.

2.4

Uniunea Europeană are deja de 15 ani o strategie pentru sectorul forestier. Pe baza unei rezoluții a Parlamentului European (5), Comisia Europeană a publicat o comunicare (6) prin care s-a pus în practică această orientare politică în 1998.

2.5

La solicitarea Consiliului (7), în primăvara lui 2005, Comisia a publicat un raport cu privire la implementarea strategiei privind pădurile (8), completat ulterior prin elaborarea unui plan de acțiune al UE în domeniul pădurilor, cu referire la perioada de cinci ani dintre 2007 și 2011 (9).

2.6

Evaluarea ex post a planului de acțiune (care a folosit ca mijloc de implementare a strategiei pentru sectorul forestier din 1998) a fost întreprinsă în paralel cu Anul internațional al pădurilor din 2011.

2.7

Deși Tratatul privind funcționarea UE nu face nicio referire la o politică forestieră comună a UE, multe politici sectoriale și normele aferente acestora privind, de exemplu, aprovizionarea cu energie sau chestiunile de mediu și climatice au drept consecință dezvoltarea, de facto, a unei politici comune a UE în domeniul forestier. Comisia Europeană și-a publicat comunicarea privind o nouă strategie UE privind pădurile la 20 septembrie 2013, ca replică la provocările tot mai mari și uneori de tip conflictual cu care se confruntă pădurile și sectorul forestier și la necesitatea unei politici mai coerente și mai consecvente.

3.   Rezumatul noii strategii privind pădurile

3.1

Documentul principal al Comisiei este însoțit de două documente de lucru suplimentare ale serviciilor Comisiei, mai detaliate, primul concentrându-se asupra procesului, a analizei și a căii de urmat propuse de strategie, iar al doilea oferind o înțelegere detaliată a industriilor forestiere din UE, cum sunt prelucrarea lemnului, mobila, industria de prelucrare și transformare a celulozei și a hârtiei, precum și industria tipografică (10). Având în vedere caracterul și importanța lor complementară, documentele însoțitoare ar trebui să primească atenția cuvenită. CESE ar trebui să monitorizeze și să se implice în toate inițiativele în curs și viitoare bazate pe strategia UE pentru păduri și pe alte documente aferente.

3.2

Comisia a optat să prezinte viitoarele domenii de acțiune ale strategiei în cadrul a trei capitole, subîmpărțite în opt priorități în total.

3.3

„Orientările strategice” oferite pentru fiecare dintre cele opt priorități asigură faptul că strategia chiar respectă, în același timp, cerința de a propune măsuri tangibile și nu numai de a face declarații de intenție cu caracter general.

3.4

Pentru a permite implementarea rapidă a noii strategii pentru păduri, Comisia nu a propus elaborarea unui plan de acțiune separat. În schimb, strategia conține o listă de măsuri specifice menite să realizeze obiectivele ei.

3.5

Noua strategie privind pădurile a fost publicată în urma evaluării finale a strategiei anterioare și nu cu mult timp înaintea următoarei perioade de programare UE și a cadrului financiar multianual 2014-2020.

3.6

Mediul economic și politic din UE s-a modificat drastic de la momentul publicării strategiei anterioare în 1998. Nu în ultimul rând în ceea ce privește angajamentele internaționale, noua strategie este integrată într-un cadru de reglementare complet nou.

3.7

Comisia s-a organizat în așa fel încât publicarea noii strategii pentru păduri să coincidă cu negocierile Comitetului interstatal de negociere FOREST EUROPE în vederea adoptării unui acord obligatoriu din punct de vedere juridic privind pădurile în Europa (11). Dacă se va aplica, acest acord ar urma să înlocuiască recomandările actuale și să cuprindă definiții și obiective clare pentru gestionarea durabilă a pădurilor, care să fie adoptate de statele semnatare.

3.8

CESE a sprijinit, prin intermediul unor recomandări, mai multe procese relevante pentru sectorul forestier (a se vedea anexa 1), inclusiv noua strategie pentru păduri, de la momentul începerii elaborării ei (12). La momentul publicării raportului Comisiei, în 2005, Comitetul a profitat de ocazie pentru a elabora un aviz cuprinzător privind rolul pădurilor și al sectorului forestier într-un mediu în schimbare. Prezentul aviz are parțial rolul de a actualiza avizul anterior al Comitetului în lumina provocărilor viitoare.

4.   Observații generale privind noua strategie a UE pentru păduri

4.1

Strategia se bazează pe faptul că Tratatul privind funcționarea UE nu face nicio referire la o politică forestieră comună a UE și, astfel, statele membre și-ar păstra controlul asupra politicilor forestiere. Strategia este totodată holistică, echilibrând aspectele economice, sociale și de mediu ale silviculturii durabile și luând în considerare, pe lângă păduri și sectorul forestier, și industria prelucrătoare.

4.2

Strategia pune accentul pe gestionarea durabilă a pădurilor și pe multifuncționalitate, care produce o gamă de produse și servicii în mod echilibrat și asigură protecția pădurilor. În prezent, se exploatează în UE numai puțin mai mult de 60 % din creșterea anuală a pădurilor; obiectivul strategiei este, de aceea, să promoveze ocuparea forței de muncă și prosperitatea în Europa pe baza sectorului forestier, sporind competitivitatea acestui sector și crescând versatilitatea utilizărilor lemnului în contextul eforturilor de a construi o bioeconomie bazată pe materii prime regenerabile.

4.3

Noua strategie reprezintă o abordare holistică și o încercare de îmbunătățire a coordonării din silvicultură în UE, promovând implementarea eficientă și efectivă și lucrând în direcția evitării birocrației inutile și a consolidării performanței pădurilor și ale sectorului forestier în UE.

4.4

Pădurile și industria prelucrătoare bazată pe silvicultură pot aduce o contribuție reală la succesul Strategiei Europa 2020. Cu toate acestea, realizarea acestui deziderat presupune corelarea îndeaproape a strategiei pentru păduri cu îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, prin promovarea implementării efective și eficace a celei dintâi în toate domeniile politice relevante.

4.5

Evaluarea celor mai recente date privind punerea în aplicare a măsurilor referitoare la păduri ale statelor membre în cadrul acțiunilor de dezvoltare rurală a dovedit că instrumentele politicii rurale nu au fost suficient exploatate. Pentru a realiza mai bine obiectivele stabilite în strategie, aceasta îndeamnă statele membre să acorde greutatea cuvenită măsurilor din domeniul forestier în programare și implementare. Acest lucru este necesar în special în vederea sporirii mobilizării și a implicării multitudinii de întreprinderi familiale și de păduri aflate în proprietate privată, iar realizarea sa ar putea fi sprijinită prin simplificarea procedurilor și reducerea birocrației.

4.6

În viitor, intenția este de a sprijini obiectivele strategiei folosind măsurile și instrumentele conținute în pachetul pentru domeniul forestier din cadrul regulamentului privind dezvoltarea rurală (13).

4.7

Strategia încurajează statele membre să dezvolte, în colaborare cu partenerii sociali, măsuri pentru utilizarea mai bună a potențialului de ocupare a forței de muncă al acestui sector, pentru îmbunătățirea competențelor persoanelor active în acesta și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă în continuare. Ar trebui desfășurate cercetări noi și țintite cu privire la forța de muncă angajată în pădurile europene, de exemplu în construcția de drumuri, în plantare, întreținerea pădurilor, recoltare, extracție, transport, serviciile de informații și serviciile de mediu. În general, politicile și programele statelor membre ar trebui să contribuie la îmbunătățirea competitivității silviculturii și a întregului sector bazat pe păduri, pentru a genera creștere și locuri de muncă pe termen lung.

4.8

Strategia evidențiază rolul versatil al pădurilor în realizarea obiectivelor privind clima și mediul. Realizarea acestor obiective poate fi sprijinită prin gestionarea și utilizarea activă a pădurilor, care ar urma să aibă ca rezultat o mai bună creștere a acestora și sechestrarea aferentă a dioxidului de carbon, permițând totodată substituirea surselor de energie și a materialelor din surse fosile cu lemn regenerabil.

4.9

Strategia recunoaște că pădurile și ecosistemele lor necesită o protecție specială ca rezultat al schimbărilor climatice și al altor amenințări externe.

4.10

Strategia recunoaște importanța îmbunătățirii informațiilor publice despre păduri și silvicultură și despre lemn ca materie primă regenerabilă. Această abordare ar trebui sprijinită prin campanii specifice ale Comisiei și statelor membre, orientate către sensibilizarea publicului cu privire la rolul pe care îl joacă pădurile pentru societatea noastră și vice versa.

5.   Observații specifice

5.1

Strategia subliniază faptul că lemnul reprezintă o materie primă durabilă, regenerabilă, cu impact redus asupra mediului și a climei și cu o varietate amplă de posibile utilizări. Procesele și produsele responsabile față de mediu și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și energiei contribuie la competitivitatea sectorului forestier și vor juca, în particular, un rol mai important în bioeconomia UE. Acest lucru va spori cererea și, în consecință, nevoia de mobilizare sporită a lemnului obținut în mod durabil. Se consideră necesar să se reevalueze stocul lemnos potențial, de exemplu prin cartografierea structurilor de proprietate a pădurii, și chestiunea facilitării unei mobilizări sporite a lemnului obținut în mod durabil. Ar trebui elaborate soluții adecvate pentru mobilizarea sporită a lemnului, pe baza consultării întregului lanț valoric forestier.

5.2

Strategia necesită formularea de către Comisie a unor principii pentru stabilirea priorităților între tipurile de utilizare a lemnului, în colaborare cu statele membre și părțile interesate. Cu toate acestea, introducerea unor norme obligatorii din punct de vedere juridic cu privire la ierarhia utilizărilor biomasei forestiere, care să definească utilizările prioritare ale lemnului, ar fi în mod cert contrare economiei bazate pe o piață deschisă și libertății participanților la piață.

5.3

Așa cum se afirmă în strategie, în 2014, Comisia va lansa împreună cu statele membre o evaluare a costului cumulat al legislației UE care afectează lanțurile valorice din industria bazată pe sectorul forestier. Întrucât acest demers este de o importanță capitală pentru întregul sector forestier, toate părțile interesate din lanțul valoric forestier ar trebui implicate în evaluare, pentru a asigura o imagine cuprinzătoare și completă a sectorului și o abordare coerentă.

5.4

Pădurile adăpostesc o mare biodiversitate și, pe lângă lemn și diverse alte produse forestiere ca materie primă (de exemplu, plută), ele asigură o varietate de servicii de ecosistem de care depind comunitățile rurale și urbane. Modificările aduse, de exemplu, de către schimbările climatice, răspândirea speciilor alogene invazive, insuficiența apei, incendiile, furtunile și dăunătorii sporesc presiunea asupra pădurilor și riscul unor dezastre naturale. Pentru a fi adecvate, eforturile de protecție ar trebui să se concentreze asupra rezistenței și a multifuncționalității pădurilor.

5.5

Strategia își stabilește obiectivul de a asigura și a realiza un echilibru între gestionarea durabilă și diversele funcții ale pădurilor până în 2020. În acest context, UE ar trebui să facă mai multe pentru a evalua serviciile de ecosistem și a crea o piață pentru ele. Pentru ca o astfel de piață să poată funcționa mai bine, sunt necesare mecanisme compensatorii coordonate ale statelor membre, prin care să se corecteze disfuncționalitățile pieței existente în prezent, inclusiv prin despăgubirea adecvată a proprietarilor de terenuri pentru restricțiile necesare pentru protejarea serviciilor de ecosystem.

5.6

Pe lângă lemn de construcții și energie, există diverse alte produse furnizate de păduri, cărora li se acordă o atenție redusă în strategie. În special în zona mediteraneeană este foarte importantă, de exemplu, producția de plută, care are diverse avantaje: acesta este un produs natural din surse regenerabile, bazat pe un proces nepoluant care nu necesită recoltarea în întregime a copacilor. Industria plutei își dovedește importanța contribuind în mod semnificativ la crearea de locuri de muncă, în timp ce menține stabilitatea ecologică a ecosistemului mediteraneean fragil și periclitat.

5.7

Elaborarea și punerea în practică a planurilor de gestionare a pădurilor se bazează pe principiul durabilității și pe bunele practici. Strategia conține o propunere de a lua în seamă considerente de biodiversitate, precum obiectivele de conservare Natura 2000, în planurile de gestionare a pădurilor. Corelarea planurilor de gestionare a pădurilor, care slujesc drept instrumente operaționale de planificare pentru proprietarii de păduri, cu planurile de gestionare Natura 2000, care reprezintă instrumente de planificare publică la nivel de autoritate locală, ar amesteca diferitele niveluri de planificare și responsabilități. În plus, aceasta ar spori semnificativ birocrația și costurile asociate ale elaborării unui plan de gestionare a pădurilor.

5.8

Frecvența sporită a fenomenelor meteorologice extreme, ca simptom al schimbărilor climatice, necesită, de asemenea, o abordare activă a pădurilor Europei. Comisia urmărește menținerea și sporirea rezistenței și a adaptabilității pădurilor europene. Materialul reproductiv forestier al speciilor de arbori și hibrizii artificiali care sunt importanți pentru silvicultură nu ar trebui, prin urmare, să fie numai adaptați genetic condițiilor de mediu și să fie de calitate înaltă, ci și să aducă o contribuție durabilă la conservarea biodiversității.

5.9

În strategie, Comisia face apel la stabilirea unui cadru de acțiune pentru prevenirea, minimizarea si atenuarea impactului negativ al speciilor alogene invazive asupra biodiversității și a serviciilor ecosistemice. O astfel de acțiune ar trebui să abordeze și daunele sociale și economice. Cu toate acestea, ar trebui folosită o abordare holistică și bazată pe știință în momentul stabilirii priorității speciilor alogene invazive pe baza unor criterii de includere extrem de stricte. Materialul reproductiv forestier alogen care nu se răspândește în mod invaziv și nu are un impact negativ asupra noului amplasament nu ar trebui, prin urmare, inclus, dat fiind că – mai ales din perspectiva schimbărilor climatice — ar putea aduce o contribuție pozitivă ofertei actuale și viitoare de materii prime și altor servicii de ecosistem.

5.10

În cadrul strategiei, Comisia ar trebui să elaboreze, cu ajutorul statelor membre și al părților interesate, o listă de criterii de gestionare durabilă a pădurilor care să poată fi aplicate indiferent de utilizarea finală a lemnului. La formularea criteriilor, gestionarea durabilă a pădurilor trebuie văzută de manieră globală, independent de utilizarea finală a lemnului. Aceste criterii ar trebui să se bazeze pe cerințele, indicatorii și principiile existente în materie de gestionare durabilă a pădurilor, precum cele incluse în FOREST EUROPE, cadrul în care durabilitatea este privită din perspectivă națională și regională. Criteriile ar trebui să țină totodată seama de caracteristicile particulare ale statelor membre și de legislația națională existentă cu privire la păduri.

5.11

Strategia propune ca grupurile de interese relevante să fie implicate și în continuare în elaborarea și implementarea strategiei pentru păduri. Organisme verificate, precum Comitetul consultativ pentru păduri și lemnul de plută și Comitetul consultativ privind industria forestieră, ar trebui, de asemenea, incluse în platforma pentru cooperarea viitoare dintre părțile interesate și Comisie. În ceea ce privește punerea în aplicare, chestiunile legate de domeniul forestier și progresul implementării strategiei pentru păduri ar trebui să constituie teme abordate sistematic de aceste grupuri. În caz de nevoie, se poate avea în vedere și crearea de grupuri ad-hoc care să includă reprezentanți ai CESE și ai CoR.

Bruxelles, 10 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  FOREST EUROPE — Comisia interguvernamentală de negociere pentru un acord obligatoriu din punct de vedere juridic privind pădurile din Europa; a se vedea și http://www.forestnegotiations.org/

(2)  În contextul silviculturii și al pădurilor, sunt relevante următoarele PEI:

PEI „Productivitatea și durabilitatea agriculturii”: http://ec.europa.eu/agriculture/eip/index_en.htm

PEI privind materiile prime: https://ec.europa.eu/eip/raw-materials/en

PEI privind apa: http://ec.europa.eu/environment/water/innovationpartnership/;

(3)  A se vedea http://bridge2020.eu

(4)  http://ec.europa.eu/europe2020/targets/eu-targets/

(5)  JO C 55, 24.2.1997, p. 22.

(6)  COM (1998) 649 final, 18.11.1998.

(7)  Rezoluția Consiliului, JO C 56, 26.2.1999, p. 1 și Concluziile Consiliului privind planul de acțiune UE privind pădurile, a 2662-a ședință a Consiliului Agricultură și Pescuit, 30 și 31 mai 2005.

(8)  COM(2005) 84 final, 10.3.2005.

(9)  COM(2006) 302 final, 15.6.2006.

(10)  SWD(2013) 342 și 343 final, O imagine de ansamblu a industriilor UE bazate pe sectorul forestier, 20.9.2013.

(11)  Pentru textul actual al negocierilor, a se vedea http://www.forestnegotiations.org/INC/ResINC4/documents

(12)  Avizul privind strategia în domeniul forestier din 1998, JO C 51, 23.2.2000, p. 97-104; Avizul privind raportul cu privire la punerea în aplicare a strategiei UE în domeniul forestier, JO C 28, 3.2.2006, p. 57-65.

(13)  A se vedea considerentul 25 din Regulamentul FEADR, R 1305/2013.


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/134


Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Programul „Aer curat pentru Europa”

[COM(2013) 918 final],

propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici și de modificare a Directivei 2003/35/CE

[COM(2013) 920 final – 2013/0443 (COD)],

propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere

[COM(2013) 919 final – 2013/0442 (COD)]

și propunerea de decizie a Consiliului privind acceptarea modificării Protocolul din 1999 la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi pentru a reduce gradul de acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic

[COM(2013) 917 final]

(2014/C 451/22)

Raportor:

dl Antonello PEZZINI

La 13 ianuarie 2014, la 15 ianuarie 2014 și la 18 decembrie 2013, în conformitate cu articolele 192 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul European, Consiliul și, respectiv, Comisia Europeană au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Programul „Aer curat pentru Europa”

COM(2013) 918 final,

la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici și de modificare a Directivei 2003/35/CE

COM(2013) 920 final – 2013/0443 (COD),

la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere – COM(2013) 919 final – 2013/0442 (COD,

COM(2013) 919 final – 2013/0442 (COD),

și la

Propunerea de decizie a Consiliului privind acceptarea modificării Protocolul din 1999 la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi pentru a reduce gradul de acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic

COM (2013) 917 final.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 19 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 şi 10 iulie 2014 (şedinţa din 10 iulie 2014), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 82 de voturi pentru şi 1 vot împotrivă.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul subliniază cu hotărâre necesitatea asigurării unui mediu sănătos, cu aer curat de cea mai bună calitate, ca o premisă fundamentală a stării de bine pentru condițiile de viață și muncă ale tuturor cetățenilor europeni, și regretă faptul că un astfel de element esenţial pentru Europa nu mai figurează printre priorităţile de pe agenda politică europeană și națională, cu ponderea necesară.

1.2

CESE solicită noului Parlament, noii Comisii și Consiliului ca, pe viitor, instituțiile europene să acorde prioritate absolută acțiunilor de salvgardare a unui mediu atmosferic sănătos și curat, cu acordul deplin al partenerilor sociali și al societăţii civile organizate.

1.3

Comitetul consideră că poluarea mediului constituie unul dintre cele mai mari pericole pentru sănătatea umană și pentru mediul înconjurător, având consecințe negative grave, cum ar fi probleme respiratorii, decese premature, eutrofizarea și degradarea ecosistemelor, și salută iniţiativa Comisiei de a institui un nou program „Aer curat” și de a reduce perspectivele de scădere a speranţei de viaţă în UE de la 8,5 luni, în 2005, la 4,1 în 2030, cu un câștig de 180 de milioane de ani de viață și 200 de mii de km2 restituiți biodiversității.

1.3.1

Comitetul este convins că, pentru stimularea tranziţiei către o economie mai durabilă în Europa, este necesar să se stabilească o țintă pentru 2030, cu o perspectivă mai sigură, pe termen mediu-lung, necesară pentru întreprinderi și investitori.

1.4

În opinia CESE, este recomandabilă accelerarea aplicării limitelor Euro 6 pentru emisiile de NOx ale motoarelor ușoare pe motorină, măsurate pe baza „emisiilor efective în trafic”, ca și în cazul modalităților de înlocuire a motoarelor în doi timpi, întrucât Comitetul are îndoieli cu privire la faptul că punerea în aplicare a acestor măsuri ar putea produce deja rezultatele scontate din 2020.

1.5

CESE subscrie la obiectivul final al Comisiei – propus atât în programul „Aer curat”, cât și în Cadrul privind energia și clima 2020-2030 –, de a stabili pragul de emisii pentru anul 2030 la 70 % din reducerea decalajului (gap closure) dintre legislația de referință actuală și nivelul maxim al reducerilor care poate fi atins din punct de vedere tehnic (Maximum Technically Feasible Reduction– MTFR).

1.6

Comitetul consideră că, pentru atingerea unui astfel de rezultat – care trebuie aplicat și implementat de toate părțile relevante –, este necesar să se întreprindă acțiuni ferme, printre care și:

includerea unor ținte obligatorii de reducere a emisiilor de metan în 2020 și de mercur – în 2020, 2025 și 2030;

o mai mare rigoare privind limitele de emisie ale instalațiilor medii de ardere;

respingerea derogărilor opționale de la dispozițiile directivei privind emisiile industriale, în cazul în care există pericole concrete de efecte asupra sănătății;

acțiuni specifice pentru reducerea amoniacului și a metanului în sectorul agricol;

o acțiune mai fermă privind emisiile provenite din transporturi, incluzându-se sistemele de măsurare „în viața reală” și aplicarea verificărilor în acest sens în 2014, în momentul introducerii standardelor Euro 6;

implementarea fermă, până în 2016, a standardelor OMI privind emisiile de NOx și SO2 ale navelor, conform acordului din 2008, pentru toate zonele maritime din jurul Europei, ca arii de control al emisiilor;

acțiuni în direcția unor standarde stricte în privința particulelor fine – PM – pentru noile aparate electrocasnice;

conceperea și proiectarea unor mașini și instalații ecocompatibile;

aplicarea integrală a evaluării ciclului de viaţă a produselor – ECV;

predictibilitatea, pe termen mediu și lung, fără suprapunerea măsurilor de intervenție;

educarea şi formarea consumatorilor, a lucrătorilor și a tinerilor în ceea ce privește conservarea și dezvoltarea unui ambient sănătos de producție, de recreere și de locuire;

promovarea cercetării și a investițiilor în aplicații inovatoare pe piață (BAT – best available techniques), a creșterii durabile și a ocupării sănătoase și de durată a forței de muncă;

asigurarea dimensiunii internaționale a acțiunilor pentru sustenabilitatea mediului;

garantarea coerenței între această nouă strategie și celelalte politici și obiective ale UE.

1.7

Comitetul este pe deplin de acord cu necesitatea de a integra în legislația UE modificările acceptate ale Protocolului la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi.

1.8

Chiar dacă obiectivele calitative pe termen lung ale noii directive NERC propuse nu intră în discuție, CESE regretă că obiectivele pentru 2025 nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, astfel încât să se asigure punerea în aplicare deplină a acestora.

1.9

Comitetul subliniază necesitatea de a se integra în măsurile de politică regională salvgardarea unui mediu atmosferic sănătos și curat, fiind convins că gestionarea calității aerului poate funcționa doar dacă este susținută de politici ale UE de reducere a emisiilor, ținând cont de nivelul ridicat de poluare acumulată și de condițiile meteorologice regionale specifice.

1.10

Este necesar un angajament ferm din partea guvernelor naționale și al autorităţilor locale de a programa acțiuni concrete, care să vizeze reducerea emisiilor dăunătoare, prin elaborarea unor planuri detaliate pentru calitatea aerului – Planuri regionale de intervenție pentru calitatea aerului, PRIA – acordând o atenție specială diverselor sectoare: de producție, agricol, de servicii, privat și al producției și distribuției de energie. Comisia ar trebui să transmită un mesaj clar cu privire la aplicarea lor efectivă, acționând prompt și hotărât împotriva statelor care nu își îndeplinesc obligațiile. CESE recunoaşte totuși că mai multe state membre au făcut deja progrese în acest sens.

1.11

Trebuie întreprinse acțiuni pentru implicarea organizaţiilor de profil și ale societății civile organizate, a ONG-urilor, a sectorului terțiar, a centrelor de formare de la toate nivelurile și a centrelor de cercetare, pentru atingerea obiectivului unui aer din ce în ce mai curat, indispensabil pentru bunăstarea cetățenilor și a ecosistemului.

1.12

CESE își reafirmă convingerea că este absolut necesară relansarea unei dezvoltări durabile a economiei europene, care să dea întâietate calităţii vieţii, muncii și sănătăţii cetăţenilor săi și salvgardării mediului, în strânsă legătură cu toate celelalte priorităţi politice ale Strategiei Europa 2020 și pe deplin integrată într-o strategie globală de tranziţie către un echilibru planetar bazat pe o creștere economică de calitate, care să contribuie la eradicarea sărăciei și injustiției sociale, menținând totodată resursele naturale pentru generaţiile viitoare.

2.   Introducere

2.1

Poluarea atmosferică reprezintă un real pericol pentru sănătatea omului și pentru mediu: problemele respiratorii, decesele premature, eutrofizarea și degradarea ecosistemelor din cauza depunerilor de azot și de substanțe acide sunt doar câteva dintre efectele acestei probleme care este locală și, în același timp, transfrontalieră.

2.2

În ultimele decenii, politicile adoptate de UE și de comunitatea internaţională au înregistrat deja succese, reducând unele probleme legate de poluarea atmosferică, ca în cazul emisiilor de dioxid de sulf (ce provoacă fenomenul ploilor acide), care au scăzut cu peste 80 %.

2.3

În pofida acestor progrese, UE este încă departe de atingerea obiectivului său pe termen lung, și anume îmbunătăţirea calităţii aerului astfel încât să fie eliminate riscurile semnificative care primejduiesc sănătatea umană și mediul, iar particulele fine și ozonul din troposferă creează în continuare mari probleme, care duc, conform estimărilor Comisiei (1), la 4 06  000 de decese anual.

2.4

Pulberile fine în suspensie și ozonul în special prezintă în continuare riscuri mari pentru sănătate: limitele de siguranță sunt sistematic depășite în cazul acestor substanțe.

2.5

Comisia estimează că totalul efectelor externe în domeniul sănătății cauzate de poluarea atmosferică se cifrează la între 330 și 940 de miliarde EUR pe an, în vreme ce obiectivele propuse pentru 2030 ar produce beneficii între 44 și 140 de miliarde EUR.

2.6

În opinia Comisiei, în 2010, pe lângă faptul că a provocat sute de mii de decese premature, poluarea atmosferică din UE a expus aproximativ două treimi din terenuri unor contaminări nocive. Aceste efecte se datorează emisiilor.

2.7

În ceea ce privește sănătatea cetățenilor europeni, conform estimărilor, cheltuielile pentru îngrijiri medicale se ridică la peste 4 miliarde EUR și se pierd anual 100 de milioane de zile de lucru.

2.8

La nivel internațional, în decembrie 2012, SUA au decis să revizuiască standardele anuale de calitate a aerului, stabilind pentru pulberile fine în suspensie limita de 12 micrograme/m3, o valoare cu mult mai scăzută decât standardul actual al UE, de 25 de micrograme/m3, în vreme ce, în China, guvernul a decis să investească în controlul calității aerului, doar în zona orașului Beijing, 160 de miliarde EUR, în următorii cinci ani. Prin urmare, UE nu ține pasul cu acțiunile întreprinse la nivel internațional.

3.   Observații generale

3.1

CESE aprobă obiectivele generale ale unei îmbunătățiri semnificative a calității aerului odată cu trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, în ceea ce privește atât protecţia sănătăţii, cât și a mediului, obiective stabilite în strategia privind poluarea atmosferică din 2005 și revizuite de Comisie în programul „Aer curat pentru Europa”.

3.2

De la bun început, obiectivele de reducere a emisiilor pentru fiecare stat membru au fost stabilite în funcție de raportul cost-eficacitate, din cauza condiţiilor de mediu diferite. Reducerile de emisii solicitate diferă de la o țară la alta, conform principiului „abordare diferențiată, și nu tarif forfetar”.

3.2.1

Având în vedere daunele aduse de poluarea atmosferică sănătății și calității vieții, precum și ecosistemelor, Comitetul își exprimă îngrijorarea că calitatea aerului nu mai are ponderea necesară pe agenda politică europeană și națională și consideră că, pentru stimularea tranziției către o economie mai durabilă în Europa, este important să se impună o țintă pentru 2030, cu o perspectivă pe termen mediu și lung, care este necesară pentru întreprinderi și pentru investitori.

3.3

În revizuirea strategiei privind poluarea atmosferică se urmărește încetarea actualelor încălcări ale standardelor de calitate existente, pentru a se ajunge la conformitate deplină începând cel târziu cu 2020, prin reducerea emisiilor de NOx ale motoarelor ușoare pe motorină odată cu aplicarea standardului Euro 6, măsurat pe baza „emisiilor efective în trafic”. CESE privește cu scepticism posibilitatea ca aceste măsuri să reușească să aducă efectele dorite deja din 2020, având în vedere că obligativitatea va intra în vigoare abia în 2017, iar reînnoirea flotei existente ar putea necesita mai mult timp în raport cu termenul 2020.

3.4

O astfel de strategie se bazează, printre altele, pe contribuția acțiunilor desfășurate la nivel local și regional, cu toate limitele intrinseci ale măsurilor de acest tip: până în prezent eficacitatea măsurilor de la nivel regional a fost limitată, în special din pricina nivelului ridicat de poluare deja acumulat și a condițiilor meteorologice regionale specifice. CESE este convins că gestionarea calității aerului la aceste niveluri poate funcționa numai dacă este sprijinită de politici UE de reducere a emisiilor la sursă.

3.5

În opinia Comitetului, Comisia trebuie oricum să ia în considerare o multitudine de factori, deopotrivă de importanți și de relevanți:

estimarea raportului costuri/eficiență al măsurilor propuse;

competitivitatea și inovarea durabile;

dimensiunea internațională a sustenabilității mediului;

debirocratizarea și accelerarea proceselor;

coerența și coordonarea dintre diversele politici UE implicate;

susținerea de către nivelul UE și cel național a educației și formării în domeniu;

focalizarea eforturilor UE și a celor naționale de cercetare și inovare (R&I) pentru aplicarea celor mai bune tehnologii existente pe piață;

aplicarea hotărâtă a noilor standarde de calitate în toate sectoarele interesate.

3.5.1

Comitetul susține că trebuie să fie sprijinită, la nivelul UE și al fiecărui stat membru, prioritatea politică acordată domeniului cercetării și inovării și celui al formării și educației, care trebuie să vizeze relansarea creșterii economice și a ocupării durabile a forței de muncă și o reindustrializare de mai bună calitate a economiei europene, în special în beneficiul întreprinderilor mici și mijlocii și al întreprinderilor nou-înființate, fără a fi afectate de constrângerile bugetare europene actuale.

3.6

În plus, în opinia Comitetului, este nevoie să se asigure coerența dintre această nouă strategie revizuită și alte politici ale Uniunii. Astfel, de exemplu, se poate observa că, în pofida faptului că prin arderea lemnului în gospodării se degajă particule PM 2,5, utilizarea lui este încurajată ca sursă alternativă de energie, deși în acest caz s-ar impune o clasificare a instalațiilor respective în funcție de emisii și evaluarea randamentului lor.

3.7

În orice caz, în opinia CESE, în Acordul internațional privind clima, până în 2015 ar trebui să se țină seama de o serie de factori deopotrivă de importanți și de relevanți.

3.8

CESE subliniază importanţa încurajării parteneriatelor public-privat (PPP) la nivel european, precum cel lansat odată cu întreprinderea comună pentru inițiativa privind Clean Sky 2 2014-2020, menită să reducă emisiile din transportul aerian și să contribuie la activităţile de cercetare desfășurate în contextul Regulamentului CE nr. 71/2008 și al Programului Orizont 2020.

4.   Observații specifice (I)

4.1   Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi

4.1.1

Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, încheiată sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a ONU (CEE-ONU) este principalul cadru juridic internațional în ceea ce privește cooperarea și măsurile de limitare și reducere treptată a poluării atmosferice, prin intermediul celor opt protocoale ale sale, inclusiv Protocolul din 1999.

4.1.2

CESE este de acord cu transpunerea modificărilor aduse acestui protocol în legislația europeană.

4.2   Propunerea de directivă revizuită privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți (national emission reduction commitments – NERCs)

4.2.1

Propunerea de directivă stabileşte angajamente naționale de reducere a emisiilor (NERCs) pentru 2020, 2025 și 2030, ale fiecărui stat membru, exprimate în procente, privind reducerea emisiilor anuale de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), amoniac (NH3), compuși organici volatili (COV) nemetanici, particule fine (PM 2,5) și metan (CH4), în comparație cu totalul emisiilor din fiecare dintre acești poluanți, care au fost emise în anul 2005 în fiecare stat membru.

4.2.2

În ultimii 20 de ani, în UE s-au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește calitatea aerului și a emisiilor atmosferice antropice, datorită politicilor și strategiilor adoptate de Uniune și de statele membre în domeniul poluării atmosferice, obiectivul pe termen lung fiind obținerea unor niveluri de calitate a aerului care să nu presupună efecte negative sau riscuri semnificative pentru sănătatea omului și pentru mediu, după cum se subliniază în Al șaptelea program de acţiune pentru mediu (2).

4.2.3

Acest lucru pare evident, chiar dacă a existat o încetinire clară a progreselor în domeniul calității aerului, iar obiectivele propuse în prezent sunt de fapt mai puțin ambițioase decât cele pe care le-ar obține statele membre dacă s-ar aplica pe deplin obligațiile prevăzute de normele UE existente.

4.2.4

Dacă obiectivele calitative pe termen lung propuse sunt practic incontestabile, Comitetul regretă că obiectivele pentru 2025 nu au caracter obligatoriu, având în vedere că s-au constat dificultăți în ceea ce privește respectarea standardelor actuale.

4.2.5

În opinia CESE, sunt necesare platforme consolidate, pe care să se poarte dialoguri punctuale și interactive, pentru valorificarea dispozițiilor din propunerea de directivă.

4.3   Propunerea de directivă privind emisiile provenind de la instalații medii de ardere

4.3.1

În opinia CESE, extinderea controlului emisiilor de substanţe poluante din atmosferă provenite de la instalațiile de ardere cu o putere termică nominală între 1 și 50 MW, care sunt utilizate pentru o gamă largă de aplicații, trebuie realizată cu proceduri simplificate și mai puțin costisitoare, pentru a susține și încuraja dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii și a întreprinderilor nou-înființate, precum și a infrastructurilor de dimensiuni mai mici răspândite în teritoriu.

5.   Observații specifice (II)

5.1

Poluanții atmosferici pot proveni din diverse surse, fiind transportați pe distanțe mari.

5.2

Pentru realizarea deplină a programului „Aer curat pentru Europa”, este necesar ca, în urma consultărilor cu partenerii sociali și cu organizațiile societăţii civile, regiunile să treacă la elaborarea și aprobarea Planurilor regionale de intervenție pentru calitatea aerului (PRIA), care trebuie să ia în considerare, printre altele:

transporturile rutiere, maritime şi aeriene și mobilitatea;

producţia şi consumul de energie;

sistemul de producţie;

sectorul terțiar;

activităţile agricole, zootehnice și forestiere;

sectorul privat.

5.3

Pachetul „Aer curat” lansat de Comisie reia și consolidează politicile derulate până în prezent pentru a continua lupta împotriva poluării atmosferice, înscriindu-se într-o direcție opusă celei în care se îndreaptă agenda politică.

5.3.1

În opinia CESE, este esențial să fie implicate nivelurile regionale și teritoriale împreună cu cel național în acest proces, de comun acord cu partenerii sociali și cu societatea civilă organizată.

5.4   Propuneri pentru planuri de transpunere la nivel local a pachetului „Aer curat”

5.4.1

Pentru transpunerea în teritoriu a pachetului „Aer curat” trebuie identificate sinergiile necesare cu diverse planuri:

deșeurile, valorificarea energetică, reducerea producției per capita, recuperarea materiilor prime;

transporturile și mobilitatea, dezvoltarea transportului public, traseele pentru biciclete, promovarea mobilității și a emisiilor scăzute de CO2, integrarea mijloacelor de transport, a navigației maritime și aeriene;

amenajarea teritoriului și planificarea urbană, utilizarea terenurilor, elaborarea unor noi modele de așezări umane, reabilitarea patrimoniului edilitar;

agricultura și zootehnia, filiera pădure-lemn-energie (utilizarea surselor locale), biomasa și biogazul, reducerea emisiilor de amoniac, mijloacele de absorbție a dioxidului de carbon (carbon sinks);

industria, dezvoltarea tehnologică cu impact redus asupra mediului, inovarea și certificarea calității (ISO 14  000 și EMAS), atenția acordată proiectării ecocompatibile, mărcile de calitate ecologică a produselor, sistemele de gestionare a energiei și conformitatea cu regulamentele privind consumul motoarelor electrice.

5.4.2

Această transpunere la nivel local ar trebui, de asemenea, să ia în considerare măsurile mai urgente, care sunt legate de realitățile economice și de producție din teritoriu, și să impună norme pentru combustia biomasei, precum și cerințe și stimulente pentru reînnoirea parcului auto.

5.5

Măsurile de limitare ulterioară a emisiilor de SO2 (dioxid de sulf) sunt necesare mai ales în regiunile în care există arderi semnificative în procese industriale, precum și instalații de generare a energiei și de prelucrare a combustibililor.

5.6   Măsuri în agricultură

5.6.1

Trebuie introduse în întreaga UE – în special în regiunile cu vocație prioritar agricolă – măsuri de reducere a NH3 (amoniac), N2O (protoxid de azot), CH4 (metan) și COV (compuși organici volatili), urmând exemplul măsurilor puse deja în aplicare în diverse țări membre. Principala sursă (98 %) a emisiilor de NH3 o constituie utilizarea îngrășămintelor pe bază de azot și a tulburelii, care intră în reacție cu SO2 e NO2, formând săruri de amoniu, componenta principală a particulelor.

5.6.2

Deosebit de importantă este așadar respectarea deplină a Directivei privind nitrații (Directiva 91/676/CEE); obligația de acoperire a bazinelor de stocare a dejecțiilor de la complexe zootehnice; crearea unor sisteme de reciclare prin digestie anaerobă pentru producția de digestat, cu caracteristici comparabile cu ale îngrășămintelor artificiale, o gestionare corectă a gunoiului de grajd și a împrăștierii dejecțiilor dăunătoare sănătății. Cu toate acestea, măsurile respective trebuie să păstreze un echilibru între interesele economice, sociale și ecologice: reducerea emisiilor din agricultură este o chestiune foarte complexă, care necesită mai multe investiții în cercetare și dezvoltare

5.6.3

Este necesar să se utilizeze mijloace agricole cu emisii reduse de pulberi.

5.6.4

CESE subliniază că deja se aplică în acest sector o serie de dispoziții care trebuie transpuse pe deplin în practică și își reiterează convingerea că Comisia a ratat șansa de a stabili un cadru legislativ consolidat pentru limitarea emisiilor. Bovinele rămân în afara domeniului de aplicare în această comunicare. Cu toate că acestea, există alte norme referitoare la speciile bovine, care contribuie în cea mai mare măsură la nivelul emisiilor de amoniac.

5.7   Măsuri în centrele urbane

5.7.1

În aglomerările urbane și în zonele cu trafic intens trebuie acordată o atenție specială emisiilor de PM2,5, PM10 (pulberi fine în suspensie cu diametru mai mic de 10 micrometri), CO și CO2 (monoxid și dioxid de carbon) și reducerii NOx. Filtrele de particule sunt în măsură să atingă, în cazul motoarelor pe motorină – și cu filtre experimentale inclusiv pentru benzină –, un nivel de eficiență de peste 90 % (filtre cu ciclu închis) în ceea ce privește reducerea emisiilor.

5.7.2

În școli și în clădirile de birouri care se află pe străzi foarte circulate este foarte important să se asigure izolarea pereților verticali opaci și transparenți, pentru a reduce poluarea cu COV și cu pulberi fine în suspensie (PM10 și PM2,5) (3).

5.8   Măsuri în transporturi la diferite niveluri: local, regional, național și european

5.8.1

În cazul vehiculelor comerciale și al celor destinate transportului de persoane să se prevadă, prin restricții de circulație și stimulente, înlocuirea vehiculelor Euro 3 cu Euro 5 și 6. Tot astfel, înlocuirea – prin aceleași metode – a motoarelor în doi timpi (motociclete și motorete, ferăstraie cu lanț și mașini de tuns iarba), Euro 1. Așadar, se recomandă la nivelurile local, regional și național:

5.8.1.1

Adoptarea cât mai rapid posibil, la nivel european și național – fără a se aștepta termenul din 2017 –, a unor metode corespunzătoare de măsurare a emisiilor de NOx ale autovehiculelor ușoare pe motorină, având în vedere efectele lor negative grave asupra calității aerului din zonele urbane.

5.8.1.2

Sprijinirea utilizării pe scară mai largă, la nivel național și regional, a metanului, a gazului petrolier lichefiat (GPL), a hidrogenului, a gazului natural lichefiat, a etanolului și a altor biocarburanți avansați. Accelerarea dezvoltării mobilității electrice și a infrastructurilor de reîncărcare. Crearea posibilității de recunoaștere a categoriei de emisii a mijloacelor de transport cu ajutorul unui dispozitiv electronic instalat la bord.

5.8.1.3

Intensificarea distribuției gazului metan, prin acordarea de sprijin financiar – la nivel european, național și local – întreprinderilor și primăriilor, pentru realizarea și/sau extinderea rețelelor existente.

5.8.1.4

Finanțarea – prin proiecte multianuale ale UE, cofinanțate la nivel național și local – a investițiilor în TPL (transport public local). Va trebui ca autobuzele să fie:

ecologice, alimentate cu combustibili alternativi;

cu propulsie hibridă bimodală;

electrice (în totalitate electrice, cu baterie la bord) și reîncărcate sau cu sistem de inducție (Faraday).

5.8.1.5

Exploatarea potențialului interactiv dintre structurile fixe, tehnologiile informației și modurile de transport. În special, susținerea utilizării de materiale care conțin substanțe catalitice cu nanopigmenți de dioxid de titan (TiO2), ce scindează moleculele cu substanțe poluante, făcându-le inofensive pentru sănătate (străzi, bariere antitrafic, gleturi și alte lucrări de construcții). În acest sens, prezintă interes racordurile de autostradă, prevăzute cu materialul brevetat „active COAT – Italcementi”, care purifică aerul și sunt reflectorizante, cu luminozitate puternică.

Bruxelles, 10 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  COM(2013) 918 final.

(2)  COM(2012) 710 final.

(3)  Cf. standardul UNI EN 15242: 2008 Ventilația clădirilor – Metode de calcul pentru stabilirea debitului de aer în clădiri, inclusiv a infiltrărilor.


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/142


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 și a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește schema de ajutoare pentru aprovizionarea instituțiilor de învățământ cu fructe și legume, cu banane și cu lapte

[COM(2014) 32 final – 2014/0014 COD]

(2014/C 451/23)

Raportor:

dl Adalbert KIENLE

La 6 februarie 2014, respectiv la 19 februarie 2014, în conformitate cu articolele 43 şi 304 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), Parlamentul European şi, respectiv, Consiliul au hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 și a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește schema de ajutoare pentru aprovizionarea instituțiilor de învățământ cu fructe și legume, cu banane și cu lapte

COM(2014) 32 final – 2014/0014 COD.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 19 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (şedinţa din 9 iulie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat în unanimitate prezentul aviz cu 185 de voturi pentru şi 2 abţineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE se pronunță în favoarea creării unui cadru juridic și financiar comun pentru diferitele programe de distribuire a fructelor și laptelui în școli, care, până în prezent, au fost organizate și finanțate în mod separat.

1.2

CESE salută în mod special consolidarea considerabilă a componentei de sprijin pedagogic a viitorului program, care, dacă se exploatează întregul său potențial, va contribui în mod decisiv la combaterea obezității infantile și a risipei de alimente.

1.3

CESE se așteaptă la o reducere substanțială a eforturilor administrative și de gestionare; statelor membre li se va oferi un spațiu de manevră suficient pentru prioritățile și caracteristicile fiecăruia dintre ele.

1.4

CESE recomandă ca produsele sustenabile de proveniență europeană – de preferință produsele proaspete de sezon de origine regională sau locală – să fie în mod clar privilegiate în acest context.

2.   Introducere

2.1

La momente diferite și independente unele de altele, au fost lansate diferite programe europene destinate școlilor. Dacă obiectivul inițial era mai ales unul de promovare a vânzării produselor, prioritatea actuală a programelor constă în alimentația sănătoasă a copiilor. Programul de distribuire a laptelui în școli din cadrul organizării comune a pieței în sectorul laptelui a fost introdus încă din 1977; în prezent, aproximativ 20 de milioane de copii sunt beneficiari ai programului în fiecare an. Programul de încurajare a consumului de fructe în școli este, în schimb, un program mai recent, creat ca angajament politic în contextul reformei din 2007 a organizării comune a pieței în sectorul fructelor și legumelor; în prezent, numărul copiilor care au beneficiat de program este de 8,6 milioane. În pofida obiectivelor similare și a grupurilor-țintă comparabile, programele au stat sub semnul unui cadru juridic și financiar diferit și a unor diferențe în ceea ce privește concepția și punerea în practică. Ambele programe nu au fost utilizate la capacitatea lor maximă – cu un nivel foarte diferit de utilizare de la un stat membru la altul.

2.2

Ca o consecinţă a criticilor explicite aduse de Curtea de Conturi, urmate de o evaluare amănunțită a celor două programe și de o consultare publică, Comisia Europeană propune acum stabilirea unui cadru juridic și financiar comun pentru distribuirea de fructe și legume și de lapte pentru copii în școli. Trebuie eliminate și alte deficiențe și imperfecțiuni. Astfel, se urmărește în special o mai mare susținere pedagogică a programelor.

2.3

Noul program va dispune de un buget mai substanțial în cadrul politicii agricole comune 2020 destinat programelor destinate școlilor, respectiv de un buget anual de până la 230 de milioane EUR (150 de milioane pentru programul de distribuire a fructelor și 80 milioane pentru cel de distribuire a laptelui în școli).

3.   Observaţii generale

3.1

CESE se pronunță cu fermitate în favoarea programelor sprijinite de UE de distribuire a produselor agricole în instituții de învățământ, destinate copiilor și tinerilor. Trebuie reamintit faptul că CESE s-a declarat în mod hotărât împotriva intenției Comisiei Europene din 1999 de a renunța la sprijinul pentru programul de distribuire a laptelui în școli.

3.2

CESE subliniază importanța crucială a unei diete echilibrate pentru copiii de vârstă școlară. Pe de altă parte, sărăcia, accentuată de criza financiară şi economică, se dovedește a fi un risc deosebit de mare în special pentru copii și adolescenți. Zi de zi însă, un număr mare de copii merg la școală fără a fi mâncat un mic dejun. Atât creșterea numărului de cazuri de obezitate, cât și volumul de deșeuri alimentare reprezintă provocări societale de prim rang.

3.3

CESE speră că, în pofida faptului că participarea statelor membre continuă să fie voluntară, noile programe de distribuire în școli vor fi aplicate și pe deplin utilizate în toate statele membre. CESE este încrezător că ele vor contribui la o majorare substanțială a aportului de produse lactate, precum și de fructe și legume în alimentația copiilor.

3.4

CESE salută în special ponderea mai mare a măsurilor pedagogice din partea UE, care confirmă solicitările anterioare ale sale. Crearea unor deprinderi alimentare mai sănătoase mai ales la copii de vârstă școlară, precum și îmbunătățirea percepţiei asupra agriculturii și a lanțului de aprovizionare cu alimente trebuie să devină o obligație și o sarcină comună pentru autoritățile publice, școli, părinți, precum și pentru sectorul agroalimentar, societatea civilă și mass-media, la care fiecare își poate aduce contribuția.

3.5

Factorul esențial pentru succesul acestor programe destinate instituțiilor de învățământ este reprezentat de cadrele didactice, care, în mod salutar, sunt din ce în ce mai interesate și motivate de aceste chestiuni. Ele ar putea fi motivate în special prin sprijinirea suplimentară a programelor prin scheme complementare la nivel național sau prin sponsori și asociații ale societății civile. Acest lucru este de dorit în special în zonele vulnerabile din punct de vedere social. Prin urmare, CESE susține inițiativa Comisiei Europene de inițiere a unor proiecte-pilot pentru grupuri vulnerabile și defavorizate din punct de vedere social.

3.6

De aceea, CESE sprijină ferm extinderea posibilităţilor de a spori nivelul de percepţie asupra sectoarelor agricole și alimentare locale, a produselor, activității și a beneficiilor lor sociale, ca, de exemplu, prin amenajarea de grădini în școli, excursii școlare sau degustări de produse la ferme agricole şi întreprinderi artizanale sau prin dobândirea unui „permis de conducere” în domeniul alimentelor. CESE apreciază exemplul pozitiv din unele state membre, în care agricultorii livrează laptele în mod direct către şcoli, păstrând astfel legătura cu copiii.

3.7

De asemenea, CESE apreciază că astfel se creează posibilitatea de a discuta ocazional despre alte produse agricole, cum ar fi uleiul de măsline sau mierea, sau despre chestiuni de agricultură ecologică. Acelaşi lucru este valabil şi pentru întrebări referitoare la mediu sau la risipa de alimente. CESE recomandă ca măsurile de însoţire să fie evaluate încă dintr-o fază incipientă.

3.8

Un program al UE pentru școli nu poate avea succes dacă nu ține seama de particularitățile naționale și regionale referitoare la grădinițe și școli, precum și de așteptările copiilor și ale părinților. Înseși consultările anterioare au confirmat în mod clar că proporția mare de cheltuieli administrative și de gestionare a fost considerată ca o sursă de nemulțumire sau chiar ca justificare pentru renunțarea la participarea la programele existente destinate școlilor. CESE consideră cu atât mai importantă realizarea unor sinergii în ceea ce privește punerea în practică a noilor programe de distribuire a alimentelor în școli. Școlile, întreprinderile și administrația implicată trebuie să aibă o scădere semnificativă a cheltuielilor administrative și organizaționale.

3.9

Posibilităţile prevăzute de o finanţare extinsă pentru logistică şi echipamente – cum ar fi cea pentru răcirea alimentelor proaspete – sunt, în opinia CESE, adecvate şi importante.

3.10

CESE consideră că este corectă promovarea distribuirii de fructe și legume, inclusiv de banane, precum și de lapte, în cadrul unor astfel de programe. Din punctul de vedere al CESE, limitarea programului la laptele de consum este discutabilă; în schimb, CESE recomandă extinderea gamei de produse lactate, ținând seama de aspectele nutriționale și pedagogice. CESE doreşte în mod explicit să se acorde prioritate alimentelor provenind din agricultura europeană sustenabilă. În măsura în care programele o permit, se recomandă ca produsele şi activităţile prevăzute să aibă o dimensiune sezonieră şi regională sau să aparţină categoriei de produse cu denumire de origine protejată (DOP) sau cu indicație geografică protejată (IGP).

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/145


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Guvernanța și politica în domeniul internetului – Rolul Europei în modelarea viitorului guvernanței internetului

[COM(2014) 72 final]

(2014/C 451/24)

Raportor:

dl Antonio LONGO

La 7 martie 2014, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Guvernanța și politica în domeniul internetului – Rolul Europei în modelarea viitorului guvernanței internetului

COM(2014) 72 final.

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 18 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 10 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 180 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă și 13 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Înainte de toate, CESE reamintește ceea ce a afirmat în numeroase avize elaborate în cursul ultimilor ani cu privire la importanța internetului ca o condiție esențială a dezvoltării economice, a ocupării forţei de muncă, a inovării tehnologice și a incluziunii sociale.

1.2

CESE împărtăşeşte pe deplin dorința Comisiei de a reafirma cu forță apărarea și promovarea drepturilor fundamentale și a valorilor democratice, precum și noțiunea juridică de rețea unică, supusă unor reguli comunitare omogene, după exemplul altor sectoare, și nefragmentată de reglementări diferite și aflate potențial în conflict unele cu altele.

1.3

În centrul viitoarei guvernanțe a internetului este important să se afle valoarea esențială care rezidă în natura sa deschisă, răspândită, neutră și accesibilă tuturor, cu obstacole minime. Cu toate acestea, CESE evidenţiază că în comunicare nu se oferă o definiție suficientă a conceptului de guvernanță cooperativă, la care UE ar trebui să contribuie, nici a instrumentelor și modalităților care ar trebui să garanteze procesele multiparticipative de luare a deciziilor privind internetul. Ar trebui să se clarifice mai ales cui îi revine efectuarea controalelor referitoare la guvernanța rețelei.

1.4

În ceea ce privește mai ales rolul îndeplinit până acum de ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers – Corporația pentru alocarea de nume și numere de domenii internet) și funcțiile IANA (Internet Assigned Numbers AuthorityAutoritatea pentru alocarea numerelor pe internet), Comitetul consideră că ar trebui ridicată ferm de către Comisie chestiunea rolului Uniunii Europene în viitorul organism transnaţional.

1.5

La consolidarea încrederii în internet contribuie fără îndoială habeas corpusul digital, adoptat de Parlamentul European, și aplicarea măsurilor prevăzute în pachetul Telecom pentru piața unică europeană a telecomunicaţiilor.

1.6

Alegerea standardelor tehnice ar putea avea un impact important asupra drepturilor cetățenești – inclusiv cele privind libertatea de exprimare, protecția datelor personale și securitatea utilizatorilor, ca și dreptul de acces la conținuturi. Încă de la crearea sa, internetul a fost conceput să sprijine fără rezerve drepturile cetățenilor. Amenințările la adresa acestor drepturi au venit din partea acțiunii guvernelor și a operatorilor de site-uri internet, al căror control este independent de rețea. Chiar și în aceste condiții, ar trebui elaborate recomandări care să asigure compatibilitatea cu drepturile omului a acestor soluții tehnice.

1.7

În ceea ce privește aspectele juridice ale internetului, CESE sprijină dorința Comisiei de a lansa o reevaluare a riscurilor legate – la nivel internațional – de conflictele dintre diversele legi și jurisdicții, adesea agravate de regulamentele autorităților independente de reglementare.

1.8

CESE subliniază că nu există în comunicare nicio referință la o serie de aspecte tehnice și operaționale care, în opinia Comitetului, stârnesc îngrijorare. Principalele aspecte sunt următoarele:

capacitatea internetului în viitor, dată fiind creșterea exponențială a traficului și absența unei planificări organizate a capacității;

neutralitatea rețelei, recunoscută ca fiind esențială pentru agenda digitală;

metodologia motoarelor de căutare și prezentarea rezultatelor, care constituie serioase motive de îngrijorare.

1.9

Comitetul subliniază importanţa incluziunii. Contribuția Uniunii Europene la o guvernanță mondială a internetului nu poate fi disociată de promovarea politicilor de incluziune în materie de TIC, astfel încât să fie realizate condițiile prealabile unei societăți cu adevărat incluzive [a se vedea Carta de la Riga (2006), elaborată pe marginea Conferinţei ministeriale „TIC pentru o societate favorabilă incluziunii”, care prevede o serie de angajamente pentru asigurarea punerii în aplicare a soluțiilor TIC în favoarea persoanelor în vârstă și pentru accesibilitate digitală în UE)]. Prin însuși modul său de concepere, internetul este favorabil incluziunii, fapt consacrat în Carta ICANN. În prezent, accesul este controlat de furnizorii de servicii de comunicații și de furnizorii de servicii internet, a căror activitate este reglementată de administraţiile naţionale. Responsabilitatea pentru incluziune revine acestor autorități de reglementare, iar la nivelul UE, Comisiei Europene.

1.10

În fine, CESE speră într-o consolidare continuă a Forumului pentru guvernarea internetului (FGI) ca loc de întâlnire a tuturor părților interesate de problemele internetului. UE trebuie să joace un rol de frunte în cadrul următorului FGI de la Istanbul, acționând împreună cu Comisia, cu statele membre și cu societatea civilă.

2.   Introducere

2.1

Internetul este un fenomen multidimensional, care nu face obiectul unui control global. Cele mai importante elemente ale sale sunt următoarele:

(a)

Internetul este, prin definiție, o rețea de rețelele. Fiecare rețea este autonomă, iar multe dintre ele sunt întreprinderi publice. Dat fiind că nu există o planificare globală, care să ia în considerare creșterea exponențială a traficului internet, rețelele fizice reprezintă probabil aspectul cel mai vulnerabil al internetului, cu implicații profunde asupra dezvoltării societății globale;

(b)

Administrarea și înregistrarea numelor de domenii (.com) și a adreselor IP, gestionate în mod descentralizat de către ICANN, corporație cu sediul în California. Participarea la gestionarea ICANN este tema principală a comunicării Comisiei;

(c)

Standardele și protocoalele World Wide Web sunt elaborate de către Consorțiul World Wide Web (W3C), în timp ce IETF (Internet Engineering Task Force) are aceeași responsabilitate în ceea ce privește internetul;

(d)

Furnizorii de servicii de internet înregistrează utilizatorii și le asigură accesul la internet;

(e)

Browserele, precum Internet Explorer și motoarele de căutare, precum Google permit utilizarea internetului. Unele dintre aceste servicii s-au dovedit a fi deosebit de controversate;

(f)

Serviciile de rețele sociale precum Facebook și Twitter au jucat un rol evident în tulburările civile și în lupta pentru libertăți cetățenești în multe țări;

(g)

Serviciile de tip cloud computing și serviciile media în flux continuu contribuie la intensificarea traficului internet. Netflix (conținuturi video la cerere) necesită viteze mari de descărcare, fapt ce a suscitat în SUA o dezbatere pe tema neutralității rețelei;

(h)

Acțiunile necesare pentru maximizarea avantajelor și pentru diminuarea dezavantajelor internetului stau la baza Agendei digitale europene. Pe lângă faptul că promovează economia europeană bazată pe internet, aceasta abordează aspecte precum securitatea cibernetică, criminalitatea informatică, protecția datelor, decalajul digital, sprijinul acordat persoanelor defavorizate și celor cu handicap etc. În multe privințe, agenda digitală a UE este un exercițiu de guvernanță a UE, mai degrabă decât de guvernanță a internetului, deși însumează cele mai importante acțiuni necesare pentru ca Europa să exploateze la maximum potențialul acestuia.

3.   Sinteza comunicării

3.1

Comisia a elaborat o serie de orientări destinate întemeierii unei viziuni europene comune privind guvernanța internetului, în vederea consolidării rolului Europei în dezvoltarea internetului, ca pilon fundamental al pieței unice digitale și motor al inovării, al creșterii economice, al democrației și drepturilor omului. Comisia doreşte să confirme orientările pe care le-a prezentat deja în precedenta sa comunicare din 2009 (1) pe aceeași temă, consolidând modelul multiparticipativ.

3.2

Pentru a contrabalansa lipsa unui control global, a fost înființat sub auspiciile Națiunilor Unite un Forum pentru guvernarea internetului (FGI). Evoluția acestui forum constituie cea de-a doua temă a comunicării Comisiei. Având în vedere preocupările exprimate de Comisie în legătură cu FGI și aspirația ei de a fi implicată în controlul ICANN, este greu de evitat concluzia că subiectul comunicării este, de fapt, controlul politic al internetului. În opinia CESE, soluționarea problemelor legate de guvernanța tehnică și operațională, precum cele evocate la literele (a), (e) și (g) de mai sus, necesită concentrarea atenției asupra lor și măsuri concrete.

3.3

Această viziune europeană se bazează pe o serie de principii comune la nivel european, precum protecția drepturilor fundamentale și a valorilor democratice [înscrise în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în Convenția europeană a drepturilor omului și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene] sau promovarea unei rețele unice nefragmentate (în care deciziile sunt adoptate pe baza unor valori precum transparenţa, responsabilitatea și participarea tuturor părților interesate). Printre entitățile enumerate de comunicare și cu care este nevoie să se colaboreze în strânsă legătură se numără Forumul pentru guvernarea internetului (FGI) [organism înființat în urma Summitului mondial privind societatea informațională (World Summit on the Information Society – WSIS) și promovat de Națiunile Unite prin Rezoluția 56/183 (21 decembrie 2001)], Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (ICANN) și Internet Assigned Numbers Authority (IANA).

3.4

Abordarea Comisiei în legătură cu guvernanţa internetului este sintetizată de acronimul COMPACT: conceperea internetului ca spațiu de responsabilitate Civică, Organizat astfel încât să reprezinte o unică resursă nefragmentată și dotată cu o guvernanță Multiparticipativă, urmărind Promovarea democrației și a drepturilor omului, o rețea bazată pe o solidă Arhitectură tehnologică, în măsură să Câștige încrederea utilizatorilor și să faciliteze o guvernanță Transparentă, atât pentru structura subiacentă rețelei, cât și pentru serviciile furnizate cu ajutorul acesteia. Această abordare se bazează pe Agenda de la Tunis pentru societatea informațională din 18 noiembrie 2005, ale cărei principii nu par să fie susținute, din păcate, la nivel mondial, ci doar de un număr restrâns de țări și doar în zone geografice limitate [de exemplu, Recomandarea Consiliului OCDE privind principiile de elaborare a politicilor în domeniul internetului (2011) sau Declarația G8 de la Deauville (2011)].

3.5

În special, Comisia propune:

stabilirea – împreună cu toate părțile interesate – a unui set coerent de principii de guvernanță a internetului;

sprijinirea FGI, prin definirea clară a rolului autorităţilor publice;

generalizarea ICANN, cu un calendar precis, și a funcțiilor IANA, asigurând stabilitatea și securitatea sistemului de nume de domenii;

demararea în 2014 a activităţilor Observatorului global pentru politica privind internetul (Global Internet Policy Observatory – GIPO), ca resursă a comunității internaționale;

lansarea unei largi consultări publice referitoare la participarea tuturor părţilor interesate la formularea viitoarei politici europene privind guvernanța internetului;

crearea unor mecanisme structurate, prin intermediul cărora să fie posibilă participarea la decizii tehnice, obiectivul fiind asigurarea compatibilității acestora cu respectarea drepturilor omului;

întărirea încrederii în activitățile online, cu referire specială la protecția datelor și securitatea rețelelor și a informațiilor;

reevaluarea riscurilor legate de conflictele dintre diversele legi și jurisdicții referitoare la internet.

4.   Evaluări și considerații

4.1

Comisia propune stabilirea unei viziuni europene comune pentru guvernanța internetului, care să permită UE să joace un rol important într-un context esențial pentru viitor, atât pe plan economic, cât și politic și social. Este vorba de o alegere de importanță majoră pentru asigurarea unui puternic impuls pentru dezvoltarea economică a statelor membre, odată cu consolidarea principiilor democratice și a drepturilor omului.

4.2

O guvernanță durabilă trebuie să se bazeze pe un sistem de multiparteneriat, așa cum este definit acesta în Agenda de la Tunis, între: guverne, sectorul privat, societatea civilă, organizații interguvernamentale și internaționale, comunități universitare și tehnice.

4.3   O abordare bazată pe principii

4.3.1

Înainte de toate, CESE reamintește ceea ce a afirmat în numeroase avize elaborate în cursul ultimilor ani cu privire la importanța internetului ca o condiție esențială a dezvoltării economice, a ocupării forţei de muncă, a inovării tehnologice și a incluziunii sociale. Sprijinirea de către CESE a societății informaționale, a Strategiei Europa 2020 și a agendei digitale a fost întotdeauna deplină și fermă, cu multe propuneri și uneori cu critici.

4.3.2

Obiectivul urmărit este ca UE să aibă un rol de protagonist în dezvoltarea infrastructurii digitale (în special a tehnologiilor de mare viteză în bandă largă, accesibile tuturor), în crearea unei piețe unice digitale cu conținuturi europene diverse care să favorizeze incluziunea, în depășirea decalajului digital prin diseminarea competențelor digitale, în conceperea unui cloud computing european (2), în stabilirea unor reglementări adecvate de protecție împotriva criminalității informatice, a intruziunii în viața privată, a furtului de identitate și a pericolelor pentru minori și în ceea ce privește dreptul de a fi uitat.

4.3.3

CESE împărtăşeşte pe deplin dorința Comisiei de a reafirma cu forță apărarea și promovarea drepturilor fundamentale și a valorilor democratice, precum și noțiunea juridică de rețea unică, supusă unor reguli comunitare omogene, după exemplul altor sectoare, și nefragmentată de reglementări naționale diferite și aflate potențial în conflict unele cu altele. Se consideră că această opțiune este necesară pentru crearea unui spațiu european unic, accesibil, rapid și durabil pentru administrațiile locale, cetățeni, întreprinderi și sectorul nonprofit (3).

4.3.4

În acest context, Comitetul împărtășește preocupările exprimate de Comisie cu privire la blocarea rețelelor sociale de către Agenția pentru informare, tehnologie și comunicare din Turcia, precum și la măsurile privind libertatea de exprimare din recentul pachet legi de combatere a terorismului, adoptat de Parlamentul Federației Ruse.

4.4   Un cadru de guvernanță bazat pe cooperare

4.4.1

CESE evidenţiază că în comunicare nu se oferă o definiție suficientă a conceptului de guvernanță, la care UE ar trebui să contribuie, nici a instrumentelor care ar trebui să garanteze procesele multiparticipative ale deciziilor privind internetul, așa cum s-a întâmplat deja în cazul propunerilor de acțiune cuprinse în comunicarea „O agendă digitală pentru Europa”  (4). În cadrul unei guvernanțe generale comune pot fi definite mai precis nivelurile și modalitățile de exercitare.

4.4.2

După modelul experiențelor pozitive ale unor state membre și ale altor state neeuropene, Comisia propune înființarea platformei GIPO (Observatorul global pentru politica privind internetul), ca inițiativă unică, importantă și pozitivă, rezervându-și posibilitatea de a formula și alte propuneri operaționale, în urma viitoarei consultări publice. Trebuie însă menționat că o vastă consultare fusese deja efectuată anume în vederea acestei comunicări, consultare care nu numai că n-a determinat o abordare mai concretă a propunerilor cuprinse în comunicarea respectivă, dar a și scos la iveală un interes prea scăzut din partea instituțiilor și a actorilor respectivi.

4.4.2.1

Comisia trebuie să precizeze mai bine rolul specific și valoarea adăugată a UE în domeniu și ce i se cere fiecărui stat membru, inclusiv din perspectiva obiectivelor Agendei digitale pentru Europa. Comisia trebuie să definească și competențele exclusive și competențele partajate, pentru a evita de asemenea suprapunerile și posibilele conflicte.

4.4.3

CESE îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că statele membre și toți actorii implicați nu prea manifestă interes și subevaluează în mod grav o temă de importanță fundamentală pentru viitorul economic și social al Uniunii. CESE cere Comisiei să inițieze acțiuni de stimulare directă a guvernelor, întreprinderilor și ONG-urilor active în domeniul protecției drepturilor cetățenilor și – mai ales – a asociațiilor de consumatori, nemenționate în comunicare.

4.4.4

CESE a elaborat în acești ani nenumărate avize referitoare la internet, în special la Agenda digitală pentru Europa, astfel că trebuie să fie implicat în aceste acțiuni.

4.5   Globalizarea deciziilor de bază privind internetul

4.5.1

Un alt aspect important îl reprezintă acțiunile pe care UE în ansamblul său le-ar putea iniția la nivel internațional în legătură cu guvernanța tuturor comunicațiilor electronice și cu drepturile cetățenilor. Din comunicare lipsesc indicațiile specifice cu privire la modul de diseminare a acestor inițiative la nivel internațional.

4.5.2

Acest aspect este cu atât mai relevant dacă se ține seama de faptul că – cu ocazia scandalului Snowden (Datagate) – a ieșit la iveală slăbiciunea UE, care – în timpul summitului din octombrie 2013, de la Bruxelles – nu a știut să ofere un răspuns colectiv ferm, apărând pe scena internațională cu o poziție șovăitoare.

4.6   Procesul multiparticipativ: generalizarea icann

4.6.1

CESE evidenţiază că este necesar un cadru strategic. Deși guvernanța rețelei nu mai poate rămâne în mâinile guvernului american, ar trebui de asemenea stabilit cu precizie un regim multipartenerial, astfel încât să fie cu adevărat reprezentativ. Trebuie găsit echilibrul just între instituțiile de guvernanță, marile întreprinderi care răspund intereselor propriilor acționari și ONG-urile care îi reprezintă direct pe cetățeni.

4.6.1.1

Crearea unor instrumente informatice inovatoare, precum GIPO, este sprijinită de CESE ca o resursă importantă aflată la dispoziția comunității internaționale pentru monitorizarea politicilor de reglementare legate de internet și de noile tehnologii, înlesnind schimburile dintre diversele instanțe. Acest aspect este mai ales în avantajul acelor componente ale societăţii civile care dispun de resurse limitate.

4.6.2

În ceea ce privește ICANN și IANA, organismul tehnic a anunțat în sfârșit lansarea unui proces de gestionare globală și multipartită a funcțiilor tehnice, începând cu septembrie 2015, data de expirare a contractului cu Guvernul Statelor Unite privind gestionarea domeniilor naționale de primul nivel. CESE cere Comisiei să stabilească precis care ar trebui să fie rolul Uniunii Europene în viitorul organism transnaţional și să solicite prezența unui reprezentant tehnic al său și a unuia politic în Consiliul de administrație al noului ICANN.

4.6.3

Este important și sprijinul acordat de Comisie consolidării FGI, ca loc de confruntare între toate părțile interesate. CESE dorește ca UE să joace un rol de frunte în cadrul următorului Forum pentru guvernarea internetului, care se va desfășura la Istanbul în septembrie 2014, printr-o acțiune comună fermă cu Comisia, cu statele membre și cu societatea civilă, reiterând conținutul comunicării.

4.7   Consolidarea încrederii

4.7.1

Este important ca, la nivel intracomunitar, Comisia să sublinieze adecvat în comunicare necesitatea instaurării unui climat de încredere în internet, prin intermediul unor instrumente normative care să-i sporească securitatea, stabilitatea și reziliența, așa cum s-a reușit prin reforma cadrului normativ privind protecția datelor personale și directiva privind securitatea rețelelor și a informațiilor.

4.7.2

Ca urmare a raportului Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, elaborat în urma afacerii Snowden (Datagate), Parlamentul European a decis pe bună dreptate instituirea unui Habeas Corpus digital european – Protejarea drepturilor fundamentale în epoca digitală, prin intermediul unor acțiuni specifice, cum ar fi programul prioritar pentru următoarea legislatură.

4.7.3

CESE va urmări cu multă atenție desfășurarea acestor acțiuni și aplicarea măsurilor prevăzute în pachetul Telecom privind realizarea pieței unice a telecomunicațiilor (5).

4.8   Norme tehnice de modelare a internetului

4.8.1

Un aspect fundamental este reprezentat de standardele tehnice. Caracterul deschis și transnaţional al rețelei presupune ca stabilirea unor standarde tehnice să se facă independent de anumite considerații de ordine publică definite la nivelul fiecărui stat membru sau al unor structuri interguvernamentale regionale, însă printr-un proces de autoreglementare a comunității tehnice, care să nu se coreleze cu instituțiile decât în anumite cazuri precise. Impactul pe care aceste opțiuni îl pot avea asupra drepturilor cetățenilor, între care cele privind libertatea de exprimare, protecția datelor personale (inclusiv dreptul de a fi uitat) și securitatea utilizatorilor, fără a uita dreptul de acces la conținuturi, impune efectuarea unor alegeri precise și elaborarea unor recomandări care să garanteze compatibilitatea soluțiilor tehnice cu drepturile omului.

4.8.2

CESE sprijină propunerea Comisiei de a organiza seminarii cu experţi internaționali în diverse domenii juridice, sociale, economice şi tehnice, pentru a asigura coerența dintre cadrele normative existente și noile forme de configurare a internetului.

4.8.3

În domeniul concurenței și al pieței libere, se cuvine însă ridicată și problema situației în care un mic număr de algoritmi privați exercită un control unic al datelor personale, al metadatelor și al veniturilor provenite din publicitate sau din drepturi de autor (6).

4.9   Conflicte de jurisdicții și de legi

4.9.1

În ceea ce privește aspectele juridice ale internetului, necesitatea creării unei piețe digitale până în 2015 a fost reiterată ferm de Comisie, iar acest demers nu poate avea loc fără armonizarea reglementărilor naționale și internaționale aplicate tranzacțiilor online. CESE sprijină dorința Comisiei de a lansa o reevaluare a riscurilor legate – la nivel internațional – de conflictele dintre diversele legi și jurisdicții, adesea agravate de regulamentele autorităților independente de reglementare.

4.9.2

CESE subliniază că nu există în comunicare nicio referire la neutralitatea rețelei, deși aceasta este recunoscută ca esențială pentru agenda digitală. Comitetul reiterează pozițiile sale deja exprimate în diverse avize, manifestându-și îngrijorarea cu privire la inițiativele normative aflate în dezbatere în SUA și „recomandă cu tărie ca principiul unui internet liber și cel al neutralității rețelei să fie consacrate în mod oficial în legislația UE cât mai curând cu putință, având în vedere permanent evoluția tehnologiilor («state of the art») din acest domeniu”  (7).

4.10   Un internet incluziv

4.10.1

În fine, CESE subliniază importanţa unui aspect fundamental: incluziunea. Contribuția Uniunii Europene la o guvernanță mondială a internetului nu poate fi disociată de promovarea politicilor de incluziune în materie de TIC, astfel încât să fie realizate condițiile prealabile unei societăți cu adevărat incluzive [în 2006, miniștrii statelor membre ale Uniunii Europene, ai țărilor în curs de aderare, ai celor din Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) și ai altor țări care și-au asumat responsabilități de politici de incluziune digitală au semnat Carta de la Riga cu ocazia Conferinţei ministeriale pe tema „TIC pentru o societate favorabilă incluziunii”. Această cartă prevede o serie de angajamente menite să asigure implementarea soluțiilor TIC în favoarea persoanelor vârstnice și în materie de accesibilitate digitală în UE]. Comitetul consideră că s-ar cuveni ca în comunicare să fie introdus principiul conform căruia unele tehnologii ale informației și comunicațiilor (TIC), accesibile și ușor de utilizat, sunt recunoscute ca instrumente esențiale pentru persoanele cu dizabilități, permițându-le accesul, astfel încât să se poată bucura complet, eficient și echitabil de posibilitățile oferite.

Bruxelles, 10 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  COM(2009) 277 final.

(2)  JO C 107, 6.4.2011, p. 53-57; JO C 318, 29.10.2011, p. 9; JO C 229, 31.7.2012, p. 1; JO C 161, 6.6.2013, p. 8; JO C 76, 14.3.2013, p. 59-65.

(3)  JO C 67, 6.3.2014, p. 137.

(4)  JO C 54, 19.2.2011, p. 58.

(5)  JO C 177, 11.6.2014, p. 64.

(6)  COM (2012) 573.

(7)  JO C 24, 28.1.2012, p. 139-145.


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/152


Avizul Comitetului Economic și Social European privind cadrul de acțiune de la Hyogo post-2015: gestionarea riscurilor în vederea obținerii rezilienței

[COM(2014) 216 final]

(2014/C 451/25)

Raportor:

Giuseppe IULIANO

La 8 aprilie 2014 în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei Europene „Cadrul de acțiune de la Hyogo post-2015: gestionarea riscurilor în vederea obținerii rezilienței”

COM(2014) 216 final.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 12 iunie 2014.

În cea de-a 500-a sesiune plenară, care a avut loc la 9 şi 10 iulie 2014 (şedinţa din 10 iulie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 103 voturi pentru, 1 vot împotrivă şi o abţinere.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE consideră că o luare de poziție a UE referitoare la reducerea riscului de dezastre (RRD) în vederea revizuirii Cadrului de acțiune de la Hyogo (CAH) în 2015 ar fi foarte pertinentă și necesară. Faptul că această revizuire intervine concomitent cu alte inițiative post-2015 privind dezvoltarea sau schimbările climatice face ca această luare de poziție să fie și mai relevantă.

1.2

CESE solicită statelor membre să furnizeze Comisiei datele privind riscurile și dezastrele de pe teritoriul lor în modul cel mai dezagregat posibil, astfel încât aceste date să poată contribui la o apreciere mai profundă și mai exactă a situației din domeniu.

1.3

CESE este convins că trebuie să se acorde mai multă atenție factorilor de risc subiacenți și cauzelor profunde ale dezastrelor. Printre acești factori subiacenți se numără dezvoltarea urbană neplanificată, vulnerabilitatea mijloacelor de subzistență în mediul rural și ecosistemele în declin.

1.4

O mare parte a pierderilor de vieți omenești și a prejudiciilor economice pe care le cauzează dezastrele se produc din cauza unor dezastre minore foarte frecvente. CESE consideră că în CAH 2015 trebuie să se acorde o importanță sporită acestui „risc extensiv”, urmărindu-se, de asemenea, consolidarea rezilienței comunităților afectate de astfel de dezastre.

1.5

CESE consideră că ar trebui analizate mai în profunzime impacturile economice și sociale ale dezastrelor și acordată mai multă atenție unor aspecte precum infrastructurile productive.

1.6

În opinia CESE, CAH post 2015 trebuie să conducă la progrese în ceea ce privește o abordare de tip „amenințări multiple”, încorporând totodată mai hotărât decât până acum amenințările de origine antropică.

1.7

Gestiunea riscurilor (GRD) trebuie să se bazeze pe o abordare axată pe drepturi, concentrându-se pe nevoile și drepturile grupurilor și persoanelor mai vulnerabile și evidențiind și integrând dimensiunea de gen.

1.8

CESE pledează pentru încurajarea abordărilor locale în materie de gestionare a riscurilor, cu implicarea organizațiilor societății civile de la nivel local și a grupurilor în mod normal excluse. Trebuie integrată în mod mai hotărât guvernanța locală a riscurilor.

1.9

De asemenea, trebuie recunoscut rolul organizațiilor societății civile în RRD, atât la nivel local, cât și internațional.

1.10

Sectoarele antreprenoriale și private trebuie să joace un rol relevant, integrând RRD în întregul ciclu productiv și contribuind cu capacitatea lor de inovatoare.

1.11

Deși trebuie să își păstreze caracterul voluntar, noul CAH 2015 trebuie să pună accentul pe sisteme de responsabilizare și transparență, prin intermediul unui set de indicatori acceptați la nivel internațional. Acești indicatori trebuie să treacă dincolo de domeniul pur tehnic și să includă dimensiuni sociale.

1.12

CESE apreciază pozitiv mecanismele de analiză între părți omoloage instituite de diverse state membre, însă consideră că, pe termen mediu, trebuie făcute progrese către sisteme de responsabilizare mai exigente.

1.13

În ceea ce privește finanțarea, CESE consideră că este necesar să se stabilească, în mod orientativ, procente minime recomandabile de finanțare a acțiunilor de RRD în politica de dezvoltare și umanitară a UE.

2.   Justificare

2.1

Adoptarea CAH „Consolidarea rezilienței națiunilor și comunităților în fața dezastrelor” în 2005 a reprezentat, fără îndoială, o etapă în abordarea care urmărește reducerea riscului de dezastre. Faptul că 168 de state au adoptat CAH reprezintă o dovadă a acestei schimbări de percepție din partea comunității internaționale în fața unei realități din ce în ce mai preocupante.

2.2

După adoptarea CAH, UE a integrat treptat elemente de RRD și de GRD în multe din politicile comunitare, atât la nivel intern, cât și în cooperarea pentru dezvoltare sau în ajutorul umanitar, și, deși inegale, progresele au fost semnificative.

2.3

Revizuirea CAH în 2015 reprezintă, de aceea, o oportunitate pentru UE de a-și revizui politicile în acest domeniu, adaptându-le la noua realitate internațională, și de a contribui totodată la dezbaterea internațională privind riscul de dezastre și privind modul în care se poate înfrunta mai bine această realitate.

2.4

CESE primește cu interes Comunicarea Comisiei „Cadrul de acțiune de la Hyogo post-2015: gestionarea riscurilor în vederea obținerii rezilienței”, considerând că este foarte oportună în momentul actual, și dorește să contribuie la această dezbatere expunând propunerile diverselor sectoare ale societății civile pe care le reprezintă.

2.5

De la aprobarea CAH în 2005, tendințele din domeniul dezastrelor la nivel mondial au confirmat modele îngrijorătoare de agravare a riscului și au obligat statele membre, organismele internaționale, organizațiile societății civile și comunitățile, în general, să își revizuiască pozițiile privind RRD.

2.6

Toate datele disponibile în prezent indică agravarea dezastrelor, în special a celor care au legătură cu amenințările hidrometeorologice cauzate de schimbările climatice, dar și cu alte amenințări generate de procesele accelerate de urbanizare, de planificarea inadecvată a teritoriului, de utilizarea necorespunzătoare a solului și a resurselor naturale, precum și de o creștere a gradului de expunere la aceste amenințări.

2.7

Impactul acestor dezastre variază, în mod evident, de la o regiune sau țară la alta, iar pierderile de vieți omenești sau prejudiciile economice depind de nivelurile de dezvoltare. Însă nicio țară și nicio regiune a planetei nu este scutită de aceste riscuri, datele din ultimul deceniu indicând impactul crescut al dezastrelor și în țările dezvoltate și chiar în Uniunea Europeană.

2.8

Faptul că în 2015 se vor reformula, de asemenea, obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) și că discuțiile asupra schimbărilor climatice au înregistrat unele progrese obligă la depunerea unor eforturi pentru a se asigura o mai mare coerență a diverselor poziții asupra acestor teme, la care CESE dorește să contribuie.

3.   Noi viziuni privind contextul și tipologia dezastrelor

3.1

Comunicarea Comisiei și, în special, cele două anexe care o însoțesc (1) sunt foarte exhaustive în analiza amenințărilor și riscurilor la nivel global și, în special, la nivelul UE. Sunt, de asemenea, foarte precise în descrierea politicilor europene care au încorporat elemente de RRD. CESE apreciază foarte pozitiv efortul Comisiei, întrucât se bazează pe date fiabile și solide din punct de vedere tehnic, care furnizează o viziune globală în materie de dezastre pe teritoriul UE, și definește politici pentru a le înfrunta.

3.2

Cu toate acestea, în ceea ce privește viziunea de ansamblu a dezastrelor din UE, CESE deplânge faptul că se bazează pe date directe din doar 16 state membre plus Norvegia. CESE îndeamnă restul statelor membre care nu au prezentat încă date dezagregate să contribuie cât mai curând la acest efort, pentru a se emite un diagnostic cât mai precis cu putință privind amenințările și dezastrele pe teritoriul UE.

3.3

La scara mondială, studiile Strategiei internaționale pentru reducerea dezastrelor (UNISDR conform prescurtării în engleză) indică faptul că, dincolo de marile dezastre cu un impact mediatic considerabil, „dezastrele mici” sunt cele mai frecvente, cele care cauzează cele mai multe pierderi de vieți omenești și prejudicii economice și cele care au un impact mai mare în viața de zi cu zi a milioane de ființe umane și de comunități de pe întreaga planetă. CESE consideră că, în CAH post-2015, trebuie să se acorde mai multă importanță „riscului extensiv” (2) care se manifestă în acest tip de evenimente, mai degrabă decât „riscului intensiv”, pe care s-a pus accentul în trecut. În plus, atenția față de acest tip de dezastre, care se produc foarte frecvent, deși la scară mică, trebuie să constituie punctul de plecare pentru consolidarea rezilienței comunităților afectate. CESE consideră că trebuie să se acorde mai multă atenție impactului local al acestui tip de dezastre.

3.4

În ciuda studiilor numeroase privind impactul economic al dezastrelor, rareori se analizează costurile în termeni de ocupare a forței de muncă, condiții de muncă și locuri de muncă decente, impact asupra antreprenorilor, țesut productiv etc. CESE consideră că ar trebui analizate mai în profunzime aceste chestiuni și acordată mai multă atenție unor aspecte precum infrastructurile productive (3).

3.5

Pe de altă parte, datele disponibile arată că multe dezastre se produc din cauza unei multiplicități de amenințări și nu a unui unic factor cauzal. Aceasta implică necesitatea unei analize de tip „amenințări multiple” și luarea în considerare a unei abordări mai holistice a dezastrelor și a complexității acestora. Conceptul de „urgență complexă”, care a fost utilizat și se utilizează în sectorul umanitar, poate fi util pentru a evita viziunile simpliste privind cauzele dezastrelor, care pot conduce, uneori, la răspunsuri de asemenea simpliste. Deși abordările dominante după aprobarea CAH pun accentul pe amenințările „naturale” sau „antropice neintenționate”, realitatea arată că factori precum violența în contexte urbane marginale, lipsa de guvernanță, diferitele tipologii de conflicte, între alți factori de origine umană, agravează dezastrele și ar trebui luați în considerare. CESE consideră că în CAH 2015 trebuie să se abordeze aceste elemente legate de conflict și violență într-un mod mai global. De asemenea, trebuie abordată mai ferm problematica dezastrelor cauzate de amenințări tehnologice sau așa-numitele „dezastre triple” (cutremur, tsunami, accident nuclear), precum cel care a afectat Fukushima.

3.6

De asemenea, CESE este convins că trebuie să se acorde mai multă atenție factorilor de risc subiacenți și cauzelor profunde ale dezastrelor. Toate analizele și revizuirile CAH arată că a patra prioritate de acțiune „Reducerea factorilor de risc subiacenți” a fost cea care a avansat cel mai puțin (4).

4.   O gestionare a riscului de dezastre axată pe drepturile persoanelor și în special pe cele ale grupurilor mai vulnerabile la nivel local

4.1

În ciuda progreselor înregistrate de la adoptarea CAH, abordarea bazată pe drepturi nu a fost suficient încorporată în GRD. Inclusiv, în unele ocazii, referințele la vulnerabilitatea și la drepturile diferențiale ale anumitor grupuri au contribuit la sporirea „vulnerabilității” acestora în și mai mare măsură, nerecunoscându-se faptul că persoanele respective posedă, de asemenea, și capacități. Acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, cu viziunile simpliste ale dimensiunii de gen. CESE consideră că abordarea bazată pe persoane, pe drepturile lor, pe echitate, pe dreptul la protecție, dar și pe dreptul la dezvoltare durabilă, inclusiv la durabilitatea mediului, ar trebui să apară drept principii mai ferme în CAH 2015. Includerea aspectelor de gen, a abordărilor bazate pe drepturi, a grupurilor vulnerabile trebuie să facă parte din setul de indicatori de monitorizare a CAH 2015 și din mecanismele de responsabilizare care se vor institui. Organizațiile societății civile care luptă pentru promovarea și protecția drepturilor, în special cele care militează pentru drepturile femeilor și echitatea de gen și cele care reprezintă grupurile vulnerabile, ar trebui consultate mai frecvent și ar trebui să participe la forumurile de dezbatere privind RRD.

4.2

Experiența arată că inițiativele locale sau inițiativele care pun accentul pe o abordare locală sunt cele care au avut cel mai important și mai eficace impact asupra grupurilor vulnerabile. CESE pledează pentru încurajarea abordărilor locale în materie de gestionare a riscurilor, cu implicarea organizațiilor societății civile de la nivel local și a grupurilor în mod normal excluse. Aceasta implică avansarea către sisteme de guvernanță locală a riscurilor, care să permită realizarea acțiunilor și mecanismelor instituționale necesare. În cadrul inițiativelor naționale și a celor sprijinite de organisme internaționale, ar trebui să se acorde prioritate finanțării activităților de gestionare locală a riscurilor.

4.3

Recunoscând că statele membre sunt sau trebuie să fie cele care se angajează să respecte și să aplice CAH și că succesul sau eșecul CAH 2015 va depinde de voința politică a acestora, CESE dorește să sublinieze necesitatea aducerii laolaltă a tuturor entităților de la nivel local – localități, primării, organizații ale societății civile, ONG-uri, instituții academice, sectoare antreprenoriale, organizații sindicale – la elaborarea planurilor de GRD sau a instrumentelor similare. Actuala lipsă de conectare între nivelul local și alte niveluri administrative superioare restrânge capacitatea de acțiune imediată a populației direct afectate de o amenințare. Acest lucru dobândește o relevanță specială în țările în curs de dezvoltare, cu structuri instituționale deficitare.

4.4

Întreprinderile și sectorul privat pot juca un rol fundamental în cadrul RRD nu doar prin intermediul parteneriatelor public-privat sau al responsabilității sociale a întreprinderilor, ci și prin contribuția lor bazată pe inovare și experiență și prin integrarea unor concepte de reziliență, atenuare și adaptare în întregul proces de producție. Comunicarea menționează asigurarea, însă, pe lângă aceasta, ar trebui să conțină trimiteri mai clare la necesitatea imperioasă de reducere a riscurilor pentru a se putea genera o dezvoltare productivă.

4.5

Fără a pierde din vedere particularitățile specifice fiecărui caz în parte, CESE consideră că implicarea organizațiilor societății civile în GRD la nivel global și în gestionarea locală a riscurilor ar trebui extinsă atât în cadrul politicilor externe ale UE, cât și în cadrul acțiunii externe.

4.6

CESE dorește să evidențieze rolul educației, atât al celei școlare formale, cât și al celei non–formale, ca o cale foarte eficientă de sensibilizare și eficientizare a acțiunilor cetățenilor de combatere a dezastrelor. Organizațiile societății civile pot juca un rol important în îndeplinirea acestei sarcini care depășește cadrul educației formale.

5.   Către un cadru de stabilire a răspunderii și de transparență cu privire la obiectivele și indicatorii de progres ai CAH 2015

5.1

CESE este, pe ansamblu, de acord cu „Principiile pentru noul cadru” ale comunicării Comisiei în materie de răspundere și de indicatori. Actualul sistem de monitorizare a CAH este foarte deficitar și nu a folosit la măsurarea progreselor într-un mod serios. De fapt, multe dintre statele membre nu au prezentat date precise în timp util și nu dispun de baze de date solide și fiabile cu privire la acest subiect. Dată fiind sensibilitatea publică și politică față de dezastre, este absolut necesar ca, în contextul RRD, să se instituie mecanisme credibile de transparență și stabilire a răspunderii.

5.2

CESE apreciază pozitiv inițiativele de evaluare dintre organisme omoloage, create de unele state membre, și consideră că ar trebui generalizate pentru a stimula progresele. Pe termen mediu și lung, CESE consideră că UE ar trebui să dea dovadă de mai multă ambiție pentru a îmbunătăți colectarea datelor statelor membre, astfel încât acestea să fie comparabile și accesibile nu doar pentru instituțiile guvernamentale, ci și pentru societatea civilă, mijloacele de comunicare în masă, mediul academic, comunitatea științifică și alte grupuri interesate.

5.3

În orice caz, CAH 2015 ar trebui să instituie un sistem de indicatori comuni care să permită măsurarea progreselor și a gradului de îndeplinire a obiectivelor atât pentru țări, cât și pentru restul actorilor. Fără a intra aici în detalii, CESE susține eforturile depuse de organizațiile societății civile cu privire la indicatori și dorește să își exprime convingerea că aceștia nu trebuie să aibă un caracter strict tehnic sau chiar tehnocratic, ci să includă elemente sociale, de reziliență, de participare etc. (5).

5.4

Transparența și responsabilizarea trebuie să încurajeze, de asemenea, dialogul cu privire la RRD între diverșii actori implicați: organismele oficiale, instituțiile politice, organizațiile societății civile, sectorul privat și antreprenorial și instituțiile academice etc..

6.   Coerența între agendele privind dezvoltarea, schimbările climatice și RRD

6.1

Într-o lume atât de interconectată și de interdependentă precum cea în care trăim, reprezintă un paradox dificultatea de conectare a „agendelor” internaționale privind teme care, prin definiție, sunt foarte interconectate. UE trebuie să profite de oportunitatea care se oferă în 2015, când se discută simultan diferite inițiative referitoare la schimbările climatice, dezvoltare și RRD, pentru a stimula coerența și la nivel internațional. Această recomandare privind coerența conține multe implicații conceptuale, instituționale, referitoare la priorități etc., care ar trebui să fie abordate pe baza experienței comunităților afectate și ținând seama de faptul că dezvoltarea, schimbările climatice și dezastrele nu pot fi planificate în continuare în mod static. CESE sprijină eforturile internaționale de definire a unor criterii și indicatori comuni în materie de ODD și CAH 2015.

6.2

Date fiind importanța schimbărilor climatice în creșterea frecvenței și a gravității amenințărilor (în special a celor hidrometeorologice), precum și obiectivele comune de RRD și de adaptare la schimbările climatice, trebuie extinsă semnificativ coordonarea între structurile care promovează concepția și punerea în aplicare a fiecărei dintre aceste discipline.

6.3

Viitorul CAH 2015 trebuie să evidențieze cu mai multă claritate legăturile dezastrelor cu dezvoltarea, care pot fi foarte diverse și complexe. Dezvoltarea poate reduce riscurile, dacă este bine gândită, dar poate să le și intensifice, așa cum se poate observa adesea. În mod similar, relațiile dintre schimbările climatice și dezastre sunt complexe și interdependente. CESE consideră că abordări și concepte precum cel de reziliență pot fi utile în abordarea acestor complementarități.

6.4

Totodată, CESE dorește să scoată în evidență necesitatea abordării relațiilor RRD de tip tradițional cu agenda de securitate. Până acum, abordarea dominantă a CAH a fost, așa cum s–a spus, axată pe „dezastrele naturale”, însă alte amenințări și realități legate de violență, conflict și lupta pentru resurse justifică inițierea acestei convergențe. Conceptul de securitate umană implică această realitate și ar trebui studiată utilitatea sa în acest sector.

7.   Finanțarea RRD și angajamentul UE

7.1

Lipsa unei „culturi a prevenirii” a făcut ca, atât la nivelul intern al UE, cât și în acțiunea sa externă, RRD și prevenirea riscurilor, atenuarea sau pregătirea pentru dezastre să nu constituie o prioritate. Așa cum se afirmă, pe bună dreptate, în comunicarea Comisiei, unele programe au avut rol de pionierat (DIPECHO (6)), însă cota fondurilor destinate acestor sarcini a fost foarte redusă. CESE consideră că este necesar să se stabilească, în mod orientativ, procente minime recomandabile de finanțare a acțiunilor de RRD în politica de dezvoltare și umanitară a UE, în concordanță cu modul de a proceda al altor donatori (7). Din acest motiv, statele membre trebuie să se doteze cu mecanisme de monitorizare financiară pentru acțiunile de RRD, care pot rămâne încorporate în politicile de dezvoltare și acțiune umanitară.

Bruxelles, 10 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, „Overview on natural and man-made disasters risks in the EU” (Prezentarea riscului de dezastre naturale și provocate de om în UE) SWD (2014) 134 final. „EU policies contributing to disaster risk management” (Politicile UE care contribuie la gestionarea riscului de dezastre) SWD (2014) 133 final.

(2)  Studiile UNISDR arată că 90 % din prejudiciile cauzate de dezastre la nivel mondial se datorează acestor dezastre „extensive”. [Global Assessment Report (Raport de evaluare global) – GAR, UNISDR, 2013)

(3)  Recent, această temă a început să fie tratată mai în profunzime. „The Labour Market Impacts of Natural and Environmental Disasters” (Impactul pe piața forței de muncă al catastrofelor naturale și ecologice). ADAPT Italia și Institutul japonez pentru politica de ocupare a forței de muncă și formare în domeniu (The Japan Institute for Labour Policy and Training) http://moodle.adaptland.it/mod/page/view.php?id=9533

(4)  CAH conține cinci priorități de acțiune: (1) asigurarea faptului că reducerea riscului de dezastre reprezintă o prioritate națională și locală, cu o bază instituțională solidă pentru punerea în aplicare, (2) identificarea, evaluarea și monitorizarea riscului de dezastre și consolidarea sistemelor de alertă timpurie, (3) utilizarea cunoștințelor, a inovării și a educației în vederea creării unei culturi a siguranței și a rezilienței la toate nivelurile, (4) reducerea factorilor de risc subiacenți, (5) consolidarea pregătirii pentru dezastre, pentru a garanta un răspuns mai eficace la toate nivelurile.

(5)  Joint Civil Society Position on Post 2015 Framework for Disaster Risk Reduction (Poziția comună a societății civile privind Cadrul post-2015 de reducere a riscului de dezastre). Documentul urmează orientările stabilite în „Elements for Consideration in the Post-2015 Framework for Disaster Risk Reduction” (Elemente de luat în considerare în Cadrul post-2015 pentru reducerea riscului de dezastre) (UNISDR decembrie 2013)

(6)  DIPECHO (Pregătire pentru dezastre ECHO) este un program destinat RRD, lansat în 1996 de DG ECHO, Comisia Europeană.

(7)  O trecere în revistă, pe scurt, a posibilităților de finanțare a RRD și a experiențelor aferente se găsește la adresa: http://www.odi.org.uk/sites/odi.org.uk/files/odi-assets/publications-opinion-files/8574.pdf


16.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 451/157


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de abrogare a Directivei 93/5/CEE a Consiliului din 25 februarie 1993 privind asistența ce trebuie acordată Comisiei și colaborarea dintre statele membre în domeniul examinării științifice a problemelor legate de produsele alimentare

[COM(2014) 246 final – 2014/0132 COD]

(2014/C 451/26)

La 22 mai 2014, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de abrogare a Directivei 93/5/CEE a Consiliului din 25 februarie 1993 privind asistența ce trebuie acordată Comisiei și colaborarea dintre statele membre în domeniul examinării științifice a problemelor legate de produsele alimentare

COM(2014) 246 final – 2014/0132 COD.

Comitetul sprijină fără rezerve conținutul propunerii și și-a prezentat deja punctul de vedere în avizul CESE 404/2001 – 2000/0286 (COD), adoptat la 28 martie 2001 (1), în cea de-a 500-a sesiune plenară din 9 și 10 iulie 2014 (ședința din 9 iulie), Comitetul a hotărât, cu 185 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 2 abțineri, să nu elaboreze un nou aviz pe această temă și să facă trimitere la poziția pe care a susținut-o în documentul menționat anterior.

Bruxelles, 9 iulie 2014.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  avizul CESE (NAT/099) privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, 2001/C 155, din 29 mai 2001, pag. 32-38.