COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

9.8.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/1

COMUNICARE A COMISIEI

privind finalizarea procesului de restricționare privind cei patru ftalați (DEHP, DBP, BBP și DIBP) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH)

(Text cu relevanță pentru SEE)

2014/C 260/01

1. INTRODUCERE

La 14 aprilie 2011, în conformitate cu articolul 69 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (1) (REACH), Danemarca a depus la Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) un dosar în conformitate cu anexa XV pentru o propunere de restricționare. Obiectivul propunerii a fost de a restrânge la nivelul UE introducerea pe piață a articolelor destinate utilizării în spații închise și a articolelor care pot veni în contact direct cu pielea sau mucoasele, care conțin unul sau mai mulți din cei patru ftalați într-o concentrație mai mare de 0,1 % în greutate din oricare material plastifiat. Cei patru ftalați sunt următorii: ftalat de bis (2-etilhexil) (DEHP; nr. CAS 117-81-7; nr. CE 204-211-0); dibutilftalat (DBP; nr. CAS 84-74-2; nr. CE 201-557-4); ftalat de benzil și butil (BBP; nr. CAS 85-68-7; nr. CE 201-622-7); ftalat de diizobutil (DIBP; nr. CAS 84-69-5; nr. CE 201-553-2). Danemarca a considerat că, datorită toxicității reproductive și a proprietăților care afectează sistemul endocrin ale acestor ftalați, prezența lor în produse și expunerea combinată la aceștia reprezintă un risc pentru sănătatea umană care nu este controlat în mod adecvat și trebuie să fie abordat la nivelul UE.

La 15 iunie 2012, în conformitate cu articolul 70 din REACH, Comitetul ECHA pentru evaluarea riscurilor (CER) și-a adoptat avizul, prin consens, cu privire la restricția propusă. În avizul său, CER a considerat că restricția propusă nu este justificată deoarece datele disponibile nu indică faptul că, în 2012, există un risc datorat expunerii combinate la cei patru ftalați. În conformitate cu CER, cerințele de reglementare existente și reducerea constantă a utilizării diminuează în continuare expunerea, astfel cum va fi cazul și datorită cerințelor de autorizare care vor fi impuse pentru aceștia în următorii câțiva ani.

La 5 decembrie 2012, în conformitate cu articolul 71 din Regulamentul REACH, Comitetul ECHA pentru analiză socioeconomică (CASE) și-a adoptat avizul, prin consens, cu privire la propunerea de restricție, în care acesta concluziona că ea nu avea nicio bază pentru a susține restricția propusă. Această concluzie se bazează pe avizul CER descris mai sus.

La 19 decembrie 2012, în conformitate cu articolul 72 din Regulamentul REACH, ECHA a prezentat Comisiei avizele CER și CASE.

În conformitate cu articolul 73 alineatul (1) din regulamentul REACH, în cazul în care condițiile stabilite la articolul 68 sunt îndeplinite, Comisia pregătește un proiect de modificare a anexei XVII, în termen de trei luni de la primirea avizului CASE.

Cei patru ftalați sunt clasificați în categoria substanțelor toxice pentru reproducere 1B în temeiul anexei VI la Regulamentul CLP (2). Asemenea altor substanțe toxice pentru reproducere din categoria 1B și în conformitate cu rubrica 30 din anexa XVII la REACH, cei patru ftalați nu pot fi introduși pe piață sau utilizați, ca atare și sub formă de constituenți ai altor substanțe sau în amestecuri pentru a fi furnizate publicului larg, în cazul în care concentrația unuia dintre acești ftalați este mai mare sau egală cu 0,3 %.

Utilizarea a trei dintre acești ftalați (DEHP, DBP și BBP) în jucării și articole pentru îngrijirea copilului este limitată prin rubrica 51 din anexa XVII la regulamentul REACH. În cadrul clauzei de reexaminare incluse la această rubrică, la cererea Comisiei, ECHA a evaluat în 2010 dacă rubrica ar trebui să fie modificată în funcție de noile informații științifice. S-a concluzionat (3) că noile informații disponibile cu privire la utilizarea și expunerea la acești trei ftalați nu au adus o nouă perspectivă în evaluările realizate deja și utilizate ca bază pentru aceste restricții. S-a concluzionat, de asemenea, că aceste noi informații nu au indicat necesitatea unei reexaminări urgente a restricțiilor existente.

2. PRINCIPALELE ELEMENTE LUATE ÎN CONSIDERARE DE CĂTRE COMISIE ÎN EVALUAREA SA

În cazul în care se concluzionează că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 68 din REACH și că o restricție este justificată, Comisia a luat în considerare, în special, următoarele elemente din dosarul de restricționare și din avizele comitetelor.

În primul rând, a fost dificil pentru CER să concluzioneze cu privire la contribuția celor patru ftalați la problemele de infertilitate și de sporire a formelor de cancer hormonodependente observate la oameni. De fapt, studiile de epidemiologie umană disponibile nu permit formularea unei concluzii privind o relație cauzală directă între efectele analizate (în principal antiandrogenice) și expunerea la cei patru ftalați. Pe de altă parte, CER a fost de acord că, pe baza datelor provenite din studiile pe animale, mai multe efecte păreau să fie legate de un mod de acțiune antiandrogenic. Prin urmare, comitetul a considerat toate efectele respective ca parametri utili și a selectat cele mai sensibile dintre aceste efecte pentru obținerea unui nivel de expunere la una dintre substanțele de mai sus peste care oamenii nu ar trebui să fie expuși (niveluri calculate fără efect – NCFE). Cu toate acestea, CER a considerat că NCFE erau supraestimate din anumite motive, detaliate în aviz, cum ar fi utilizarea prudentă a nivelurilor dozelor inițiale (4).

În al doilea rând, în evaluarea expunerii, CER a evaluat scenariile propuse în dosarul de restricționare în cazul în care expunerea la ftalații cuprinși în produse poate rezulta din contactul direct cu articolele și cu praful și aerul din interior care conține cei patru ftalați. Expunerea prin aport alimentar a fost, de asemenea, inclusă în evaluare.

CER a considerat că estimările privind expunerea bazate pe modelizarea furnizată în dosarul de restricționare constituie cazul cel mai pesimist și nu sunt fiabile din mai multe motive detaliate în avizul său. Prin urmare, raporturile de caracterizare a riscurilor (RCR-urile) calculate în urma expunerii la produse în interiorul locuințelor și din aportul alimentar, au fost considerate a fi supraestimate.

Cu scopul de a obține o mai bună reprezentare a nivelurilor totale/combinate ale celor patru ftalați la care este expusă populația, CER a consultat studiile de biomonitorizare umană prezentate în dosarul din anexa XV pentru restricționare și în timpul procesului de restricționare pentru a obține estimări ale expunerii. Estimările expunerii calculate prin utilizarea respectivelor date de biomonitorizare au avut ca rezultat RCR-uri combinate pentru cei patru ftalați de 1,59 și 1,23 pentru copii și, respectiv, pentru adulți (scenariul realist cel mai defavorabil), care indică un risc de peste 1. S-a recunoscut de către CER că datele de biomonitorizare ar putea duce la unele subestimări ale expunerii, întrucât datele au fost disponibile numai pentru un număr relativ mic de persoane, care nu acoperea toate grupele de vârstă și, probabil, nu reflecta situația din întreaga Europă (deoarece datele au fost disponibile numai din Germania și Danemarca). Cu toate acestea, CER a considerat că, având în vedere faptul că studiile de biomonitorizare disponibile s-au referit la probe prelevate înainte de 2007, estimările privind expunerea nu au reflectat situația actuală și au fost supraestimate în vederea punerii în aplicare a legislației UE privind prezența ftalaților în materialele care intră în contact cu alimentele (5), cu produsele cosmetice (6) și cu articolele pentru îngrijirea copilului și jucării (7), preconizată să reducă nivelul de expunere.

Astfel cum se menționează în avizul CER, între 2007 și 2010 s-a înregistrat o reducere de 40 % a prezenței celor patru ftalați în produsele fabricate în UE, o scădere de 13 % a prezenței celor patru ftalați în articolelor importate în UE și o scădere de 35 % a prezenței celor patru ftalați în articolele comercializate în UE. S-a constatat, de asemenea, că RCR-urile calculate reprezintă rezultatul expunerii la toate articolele cu conținut de ftalați, inclusiv cele care nu sunt destinate să fie restricționate de către propunere. REC concluzionează, prin urmare, că RCR-urile calculate mai mari de 1 reprezintă în ansamblu o supraestimare a situației actuale.

În plus, CER și CASE au menționat faptul că, pentru numeroase aplicații, eliminarea treptată a celor patru ftalați și/sau a ftalaților în general a avut deja loc sau este în curs de desfășurare. În plus, pe baza unei serii de scenarii diferite, CASE a făcut o estimare cantitativă a celor patru ftalați în articolele comercializate în UE pentru 2015 și 2020. Aceste previziuni indică o scădere continuă considerabilă a prezenței celor patru ftalați în produsele din UE. Pe această bază, CER a concluzionat că scăderea curentă în volum va reduce și mai mult expunerea până la un nivel inofensiv pentru sănătatea oamenilor. CASE a fost, de asemenea, de părere că principalii factori de înlocuire fiind legislația UE – de exemplu, referitor la clasificarea celor patru ftalați ca fiind substanțe toxice pentru reproducere, legislația UE limitând utilizarea acestora în jucării și articole pentru îngrijirea copilului, precum și recentul regulament UE privind materialele din plastic care intră în contact cu alimentele –, înlocuirea celor patru ftalați cu alți plastifianți este susceptibilă să continue datorită includerii acestor ftalați în lista substanțelor candidate care prezintă motive de îngrijorare deosebită în conformitate cu articolul 59 din regulamentul REACH și în anexa XIV la regulamentul REACH și datorită faptului că planul de înlocuire trebuie să fie furnizat în momentul în care se solicită o autorizație dacă există alternative adecvate. Alți factori de piață, cum ar fi tendința de a utiliza plastifianți fără ftalați și incertitudinile privind prețurile și disponibilitatea surselor de ftalați pe termen lung, vin în sprijinul acestei tendințe de înlocuire.

În avizul său, CASE a observat că nu s-a putut efectua o evaluare a proporționalității restricției propuse, dată fiind absența de informații relevante în dosarul de restricționare în conformitate cu anexa XV sau colectate pe parcursul procesului de restricționare. Nu a existat nicio demonstrație sau o evaluare a beneficiilor restricționării propuse în legătură cu o eventuală reducere a impactului asupra sănătății. Informațiile aflate la dispoziția CASE nu permit nicio evaluare a potențialelor beneficii ecologice ale restricționării propuse. În ceea ce privește costurile înlocuirii pentru industrie, CASE a constatat că prețurile pentru substanțele alternative (cuprinzând atât plastifianții pe bază de ftalați, cât și cei pe bază de alte substanțe decât ftalații) se situează, în general, la un nivel cu 0 %-30 % mai mare. CASE a avut la dispoziție informații limitate cu privire la reformulare și la alte costuri relevante de înlocuire, dată fiind marea varietate de aplicații. În ansamblu, CASE a estimat că soluțiile alternative sunt disponibile din punct de vedere tehnic la costuri accesibile pentru majoritatea aplicațiilor. Cu toate acestea, restricția propusă ar putea avea un impact economic negativ asupra sectorului de reciclare a PVC–ului sau ar putea necesita mai mult timp și mai multe resurse pentru înlocuire în anumite sectoare (de exemplu, în industria aerospațială). CASE a menționat, de asemenea, faptul că, având în vedere domeniul larg de aplicare a propunerii, nu s-a demonstrat că restricția propusă ar fi, într-adevăr, măsura cea mai adecvată.

La 9 aprilie și la 12 iulie 2013, Danemarca a furnizat Comisiei informații suplimentare, solicitând ca aceste informații să fie luate în considerare de către Comisie înainte de luarea unei decizii. Informațiile menționate s-au axat cu prioritate pe date provenite din studii de biomonitorizare și asupra prezenței celor patru ftalați în articolele importate. Comisia a solicitat secretariatului ECHA să realizeze o evaluare preliminară a măsurii în care aceste date ar fi de natură să conteste avizele CER și CASE.

În evaluarea sa preliminară, secretariatul ECHA a concluzionat că, pe baza noilor date de biomonitorizare disponibile pentru populația daneză, expunerea în statul membru respectiv în 2011 a fost aproximativ la jumătate din valorile din 2007, confirmând astfel ipotezele unei tendințe descendente și concluziile CER și CASE. Datele de biomonitorizare pentru populația din alte state membre ale UE nu au fost, cu toate acestea, disponibile publicului. Acestea au fost considerate de către ECHA ca fiind prea provizorii (deoarece nu au făcut obiectul unei evaluări inter pares) pentru a putea efectua o analiză adecvată și pentru a trage o concluzie definitivă, precum și pentru a repune în discuție avizele CER și CASE.

În plus, Secretariatul ECHA a estimat că datele și considerațiile suplimentare furnizate de Danemarca privind prezența ftalaților în articolele importate nu permit formularea unei concluzii diferite de concluziile CER și CASE. Cu toate că ar fi putut fi mai puțin exagerate decât a presupus CASE, datele nu contrazic ipoteza CER în ceea ce privește o tendință de scădere a volumului de ftalați în articolele de pe piața UE, ceea ce pare a fi confirmat de evaluarea preliminară efectuată de către ECHA privind datele de biomonitorizare.

Pe baza evaluării preliminare efectuate de Secretariatul ECHA în ceea ce privește informațiile indicate de Danemarca în corespondența sa din 9 aprilie și din 12 iulie 2013, Comisia consideră că, având în vedere disponibilitatea limitată și caracterul lor provizoriu, aceste date nu reprezintă, în acest stadiu, o bază suficientă pentru a repune în discuție avizele CER și CASE.

3. CONCLUZII

În conformitate cu articolul 73 alineatul (1) din REACH, Comisia consideră că cerințele prevăzute la articolul 68 nu sunt îndeplinite și, prin urmare, nu a elaborat un proiect de modificare a anexei XVII și nu a luat o decizie finală în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 73 alineatul (2) din regulamentul REACH.

REACH armonizează condițiile de autorizare sau interzicere a producției, utilizării sau introducerii pe piață a substanțelor chimice care au făcut obiectul procesului de restricționare REACH (articolele 69-73 din Regulamentul REACH). Prin urmare, odată ce procesul de restricționare este finalizat, statele membre nu ar trebui să mențină sau să introducă restricții naționale diferite de cele adoptate la nivelul UE care să vizeze riscurile evaluate în dosarul de restricționare „anexa XV”.

În cazul de față al celor patru ftalați, aceasta înseamnă că, întrucât Comisia a decis să nu adopte restricția propusă la nivelul UE, statele membre nu ar trebui să mențină sau să introducă restricții naționale care să vizeze riscurile deja evaluate în cursul procesului de restricționare al UE.

Comisia reamintește că ECHA are obligația să examineze, după data de caducitate (21 februarie 2015) aplicabilă celor patru ftalați enumerați în anexa XIV, dacă utilizarea respectivilor ftalați în produse prezintă un risc pentru sănătatea umană sau pentru mediu, risc care nu este controlat în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 69 alineatul (2) din REACH. Această procedură ar trebui, de asemenea, să țină seama de recomandarea CER, în avizul său, de a monitoriza tendințele de piață, modurile de folosire, conținutul corporal pe baza biomonitorizării, conținutul și migrarea din produse a respectivelor substanțe.

Comisia consideră că orice noi date disponibile, inclusiv noile date de biomonitorizare, astfel cum sunt menționate de autoritățile daneze în corespondența sa din 9 aprilie și 12 iulie 2013, vor fi evaluate de ECHA în cadrul acestei proceduri. Comisia va solicita ECHA să inițieze această procedură deja înainte de data expirării aplicabilă acestor substanțe.

În cazul în care apar preocupări legate de posibilitatea ca alți ftalați care sunt clasificați drept substanțe toxice pentru reproducere 1A/B să fie luați în considerare sau în cazul în care noi dovezi științifice indică un risc inacceptabil în urma expunerii la cei patru ftalați, ar putea fi evaluat riscul pentru sănătatea umană care derivă din expunerea combinată totală la toți ftalații clasificați și s-ar putea ajunge la un nou proces de restricționare, în conformitate cu articolul 69 din regulamentul REACH.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).

(3) http://echa.europa.eu/documents/10162/13641/dehp_echa_review_report_2010_6_en.pdf;

http://echa.europa.eu/documents/10162/13641/bbp_echa_review_report_2010_6_en.pdf;

http://echa.europa.eu/documents/10162/13641/dbp_echa_review_report_2010_6_en.pdf.

(4) NFEAO (nivelul fără efecte adverse observabile) sau NMEAO (nivelul minim pentru efectul advers observat).

(5) Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE (JO L 338, 13.11.2004, p. 4) și Regulamentul (UE) nr. 10/2011 al Comisiei din 14 ianuarie 2011 privind materialele și obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare (JO L 12, 15.1.2011, p. 1).

(6) Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (JO L 262, 27.9.1976, p. 169).

(7) Directiva 2005/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2005 (JO L 344, 27.12.2005, p. 40), în prezent la rubrica 51 din anexa XVII la REACH.

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI

9.8.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/13

Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

2014/C 260/13

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2)

„Potjesvlees uit de Westhoek”

Nr. CE: BE-PGI-0005-01130 – 10.07.2013

IGP ( X ) DOP( )

1. Denumire

„Potjesvlees uit de Westhoek”

2. Statul membru sau țara terță

Belgia

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1. Categorie de produs

Categorie: 1.2. Produse din carne

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Generalități:

Potjesvlees uit de Westhoek este un preparat din carne în gelatină, cu gust ușor acid. Gelatina constă în trei feluri de carne albă: pui, vițel și iepure; proporția carne/gelatină este de cel puțin 60 %/40 %.

Aspect:

Gelatina are o culoare deschisă, este transparentă și conține bucăți mari și mici de carne albă fiartă, eventual cu os. Culoarea cărnii poate varia de la alb foarte deschis la alb-gri. Ca garnitură se pot folosi feliuțe de lămâie, iar gelatina poate conține și bucățele de ceapă, de morcov, de praz sau de țelină.

Caracteristici organoleptice:

Gustul Potjesvlees uit de Westhoek este dominat de gustul cărnii albe fierte și de fiertura acesteia. Gelatina are un gust ușor acid.

3.3. Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

Potjesvlees uit de Westhoek se prepară din următoarele materii prime:

Carne:

—	pui (maximum 70 %);

—	iepure (minimum 15 %);

—	vițel (minimum 15 %).

Gelatină:

—

apă;

—	substanță acidă: lămâie și/sau vin alb și/sau oțet;

—	gelatină: maximum 100 g la un litru de fiertură de carne;

—

arome:

—	zarzavaturi: se adaugă următoarele zarzavaturi: ceapă, morcov, praz, țelină;

—	ierburi aromatice: se pot adăuga următoarele ierburi aromatice: cimbru, dafin, pătrunjel, cuișoare, cardamom, coriandru, curry;

—	piper și/sau piper de Cayenne;

—

sare.

Preparatul nu conține nici coloranți, nici conservanți.

3.4. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

—

3.5. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Toate etapele preparării produsului Potjesvlees uit de Westhoek se desfășoară în aria delimitată:

—	prepararea fierturii;

—	fierberea cărnii;

—	prepararea gelatinei;

—	finisarea.

3.6. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

—

3.7. Norme specifice privind etichetarea

Eticheta trebuie să conțină următoarele mențiuni: „Potjesvlees uit de Westhoek” și logoul UE.

4. Descriere concisă a ariei geografice delimitate

Aria de producție este alcătuită din „Westhoek” și din localitățile învecinate din zona de coastă din provincia belgiană Flandra de Vest. Aria respectivă cuprinde localitățile: Koksijde, Nieuwpoort, De Panne, Veurne, Alveringem, Diksmuide, Koekelare, Poperinge, Vleteren, Lo-Reninge, Houthulst, Kortemark, Heuvelland, Mesen, Ieper, Langemark-Poelkapelle, Staden, Hooglede, Zonnebeke, Wervik.

5. Legătura cu aria geografică

5.1. Specificitatea ariei geografice

Produsul Potjesvlees uit de Westhoek este legat în mod indisolubil de zona respectivă. La baza lui stă o rețetă casnică locală bazată pe feluri de mâncare foarte vechi cu gelatină. Gospodinele din Westhoek au conservat de secole întregi priceperea care a făcut ca Potjesvlees uit de Westhoek să ajungă efectiv un produs prezent la sărbători populare. Folosirea cărnii de pui, de iepure și de vițel ne sugerează un produs festiv pe care din secolul XIX și până după cel de-Al Doilea Război Mondial oamenii obișnuiți nu și-l puteau permite decât o dată sau de două ori pe an. Ca mâncare pentru sărbătorile populare de vară, avea avantajele sale: putea fi preparat dinainte în cantități mari, iar adăugarea unei substanțe acide îi dădea un gust răcoritor și îi prelungea termenul de conservare.

Măcelarii locali au preluat rețeta după cel de-Al Doilea Război Mondial și au început să ofere Potjesvlees uit de Westhoek în magazinele lor. Produsul a putut astfel să evolueze de la statutul de mâncare pentru sărbătorile populare către un mezel fin care putea fi oferit tot anul atât ca garnitură pentru pâine, cât și ca fel de mâncare, atât de către măcelari, cât și de către producătorii de mezeluri.

Regiunea Westhoek, aflată aproape de coasta belgiană, este o regiune turistică importantă cu câteva tradiții gastronomice puternice, printre care și Potjesvlees uit de Westhoek

5.2. Specificitatea produsului

Rezultatul acestei tradiții locale seculare este un produs foarte specific, la fabricarea căruia se urmărește să se obțină o culoare deschisă și un gust proaspăt prin folosirea:

—	numai a cărnii albe de pui, iepure și vițel;

—	unei fierturi limpezi și deschise la culoare ca bază pentru gelatină;

—	oțetului sau a lămâii pentru culoarea albă și pentru gust.

Această combinație de carne albă, gelatină de culoare deschisă și o notă acidă este specifică Potjesvlees uit de Westhoek produs în aria geografică delimitată.

5.3. Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Legătura cu aria geografică se bazează pe caracteristicile specifice ale Potjesvlees uit de Westhoek care derivă din priceperea stăpânită la nivel local. Potjesvlees uit de Westhoek și reputația sa sunt întrețesute într-un mod indestructibil cu regiunea și cu turismul din această regiune.

În cartea lor „De Belgische keuken” (1995), Dirk De Prins și Nest Mertens stabilesc o legătură între rețeta casnică pentru Potjesvlees uit de Westhoek și ocuparea Belgiei de către Spania în secolul XVI. Specialitatea valonă „escavèches”, un preparat rece și acru pe bază de pește de apă dulce, arată, împreună cu Potjesvlees uit de Westhoek, o înrudire strânsă cu specialitatea spaniolă „escabeche”.

Profesioniștii din domeniu au făcut cunoscută rețeta casnică pe scară mai largă. Astfel și-a făcut drum produsul Potjesvlees uit de Westhoek către concursurile de specialitate, decernându-se premii pentru el la Slavakto în Utrecht în 1994 și la Meat&Fresh Expo, care a avut loc în Belgia în 2009.

Pentru a atrage și mai mult atenția asupra produsului lor regional tradițional, măcelarii locali au decis să se reunească în cadrul asociației denumite Orde van het Potjesvlees uit de Westhoek și să înainteze o cerere comună pentru recunoașterea Potjesvlees uit de Westhoek ca produs regional tradițional flamand. Recunoașterea a fost obținută în septembrie 2008.

Deși produsul este preparat la scară redusă și este vândut mai ales pe plan local, datorită caracteristicilor sale specifice și renumelui său Potjesvlees uit de Westhoek joacă un rol gastronomic important în cadrul regiunii turistice „Westhoek” din Flandra de Vest. Atât autoritatea oficială flamandă de turism „Toerisme Vlaanderen”, cât și Westtoer – serviciul de turism al provinciei Flandra de Vest– vorbesc despre importanța Potjesvlees uit de Westhoek:

—	Prin intermediul asociației „Tafelen in Vlaanderen”, „Toerisme Vlaanderen” a inclus Potjesvlees uit de Westhoek în planul său de acțiune pentru promovarea culturii culinare flamande pentru perioada 2011-2012-2013.

—	Broșura turistică „West-Vlaanderen voor Dummies” menționează Potjesvlees uit de Westhoek ca produs reprezentativ pentru regiunea Westhoek.

—	Pe site-ul oficial al provinciei www.streekproductwestvlaanderen.be sunt enumerați toți producătorii de Potjesvlees uit de Westhoek, iar produsul este inclus și în coșuri-cadou.

Faima și importanța turistică sunt demonstrate și prin menționarea produsului în ghidurile turistice naționale și internaționale. Îl găsim, de exemplu, menționat pe o hartă cu mâncăruri și produse regionale în Ghidul turistic Michelin pentru „Belgia și Marele Ducat al Luxemburgului” din 1999. Apare și în „Ippa’s streekgerechten Gids voor België” din 1995 sau în ghidul produselor regionale al De Rouck din 2008.

Câteva cărți flamande specializate au inclus încă din anii 1970 acest produs regional tradițional: de exemplu, în „Vlaamse gerechten” din 1975, în „De kleine Culinaire encyclopedie van Vlaanderen” din 2009 și, recent, în „De oude Belgen in de keuken” din 2010.

Produsul regional a apărut deja în diverse programe de televiziune pe canalul național: Jeroen Meus, celebru maestru-bucătar al televiziunii flamande, a adus produsul în populara emisiune de seară „De laatste show”; produsul apare și în reportaje turistice despre regiunea Westhoek.

Și pe internet găsim referiri la Potjesvlees uit de Westhoek: pe site-uri de știri, în rețete, în meniuri, la târguri etc.

Această tradiție este comună regiunii Westhoek și Flandrei franceze, regiunea învecinată care în Franța se numește Nord-Pas-de-Calais. Produsul francez „pot’je vleesch” se deosebește în mod foarte evident de rețeta din Westhoek. În Flandra franceză se adaugă întotdeauna carne de porc în preparat și se urmărește obținerea unei culori maronii, printre altele prin adăugarea de caramel.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (3)]

http://lv.vlaanderen.be/nlapps/docs/default.asp?id=180&order

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2) JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3) A se vedea nota de subsol 2.

9.8.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/17

Publicarea unei cereri de modificare în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

2014/C 260/14

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de modificare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

CERERE DE MODIFICARE

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2)

CERERE DE MODIFICARE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 9

„GARDA”

Nr. CE: IT-PDO-0117-01142 – 06.08.2013

IGP ( ) DOP ( X )

1. Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificării

—

☐ Denumirea produsului

—

☒ Descrierea produsului

—

☐ Aria geografică

—

☐ Dovada originii

—

☒ Metoda de obținere

—

☐ Legătura

—

☒ Etichetarea

—

☐ Cerințele naționale

—

☒ Altele:

—	s-au adăugat cerințe care să garanteze originea și trasabilitatea produsului;

—	s-au adăugat informații privind legătura produsului cu zona geografică, acestea nefiind anterior prevăzute în caietul de sarcini, deși erau prevăzute în fișa rezumat.

2. Tipul modificării

—

☐ Modificare a documentului unic sau a fișei rezumat

—

☒ Modificare a caietului de sarcini al DOP sau al IGP înregistrate pentru care nu s-a publicat niciun document unic și nicio fișă rezumat

—

☐ Modificare a caietului de sarcini care nu generează nicio modificare a documentului unic publicat [articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

—

☐ Modificare temporară a caietului de sarcini ca urmare a adoptării unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii de către autoritățile publice [articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

3. Modificare (modificări):

Utilizarea denumirii „Garda”

S-a introdus posibilitatea utilizării denumirii unice „Garda” pentru tot uleiul obținut în zona geografică delimitată, eliminându-se astfel cerința de a se utiliza mențiuni geografice suplimentare.

Descrierea produsului

Caietul de sarcini a fost adaptat la legislația comunitară actuală prin introducerea valorilor medii ale descriptorilor tipici în conformitate cu metoda prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 796/2002 și prin eliminarea vechii metode de analiză, care nu mai era relevantă. Pentru a face acești descriptori mai ușor de înțeles pentru consumatori, s-a adăugat descrierea organoleptică generală pentru uleiul „Garda” DOP.

Aciditatea totală maximă exprimată în conținut de acid oleic a fost armonizată la valoarea mai restrictivă de cel mult 0,5 % pentru tot uleiul Garda; această valoare a fost cerută anterior numai pentru uleiul Garda Trentino. Faptul că acest parametru este acum uniform va încuraja și mai mult producătorii să facă încă un pas către o producție de înaltă calitate.

Valoarea maximă pentru peroxid a fost armonizată la o valoare de 14, limită care a fost, de asemenea, prevăzută anterior numai pentru producția de Garda Trentino.

Valoarea pentru acid oleic a fost eliminată deoarece nu are o importanță semnificativă în ceea ce privește calitatea uleiului Garda; mai mult, rezultatele analizelor obținute în ultimii ani au arătat că valoarea acestui parametru nu este constantă și că este, în medie, mai scăzută decât în trecut; acest fapt pare să se datoreze creșterii temperaturilor medii și reducerii semnificative a cantității de precipitații.

În consecință, s-a preferat să nu se mențină cerința privind o valoare minimă inclusă în caietul de sarcini al produsului.

Metoda de obținere

S-a corectat omisiunea în ceea ce privește denumirea tradițională „Frantoio”, care apare alături de tipul Casaliva, care a fost în mod greșit omisă din cererea originală formulată în 1996 pentru Garda Orientale și care a fost inclusă pentru Garda Bresciano și Trentino.

Faptul că denumirea Frantoio se utilizează și ca denumire tradițională pentru măsline alături de Casaliva sau în locul acesteia este, de asemenea, confirmat de lista de soiuri pentru localitățile situate pe malul de est al lacului, inclusă în documentele privind cultivarea măslinilor din anii 1980.

Din același motiv, a fost necesară corectarea denumirii de „Less” sau de „Lezzo”, vechi sinonime pentru Leccino, acestea înlocuindu-se cu „Leccino”.

Corectarea erorilor va permite stabilirea următorului amestec de soiuri pentru denumirea unică „Garda”, precum și pentru „Garda Orientale” și „Garda Bresciano”: Casaliva, Frantoio și Leccino, reprezentând cel puțin 55 %; pot exista și alte soiuri prezente în livezile de măslini, care nu pot reprezenta mai mult de 45 %.

Această corecție nu schimbă adevăratul amestec de soiuri din livezile de măslini, deoarece el a reflectat întotdeauna realitatea din producția de măsline din localitățile situate pe malul de est al lacului Garda și nu aduce diferențe în ceea ce privește uleiul produs, care rămâne uniform pentru toată denumirea Garda, existând doar diferențe organoleptice care pot fi percepute „numai de experți”, după cum indica documentul original din 1996.

S-au precizat randamentele, situându-le cu claritate și în mod definitiv între 5 000 și 6 000 kg/ha. Caietul de sarcini prevedea de fapt posibilitatea de a majora randamentele producției de măsline cu 20 %, permițând deja să se producă încă din 1996 peste 6 000 kg/ha.

Datele științifice și istorice privind producția arată că producția actuală de măsline din jurul lacului Garda a atins randamente de până la 6 000 kg/ha cu un randament de ulei de până la 25 %. Anumite studii agronomice din anii 1990 indicau că tehnicile de irigare și de fertilizare foliară permiteau să se obțină randamente mai ridicate, depășind 6 000 kg/ha fără să scadă calitatea uleiului.

Au fost realizate studii progresive privind fertilizarea măslinilor, care au arătat că fertilizarea echilibrată și mai ales irigarea, combinate cu o tehnică rațională de tăiere, permit plantelor să devină productive devreme, crescând astfel productivitatea la hectar, precum și randamentul la ulei fără a avea un impact asupra calității.

Procedurile de declarare a producției au fost eliminate deoarece se bazau pe reglementări perimate sau deoarece sunt gestionate în prezent de organismul de control.

Din motive de redundanță, s-au eliminat trimiterile la caracterul adecvat al livezilor de măslini din diferitele zone pentru utilizarea respectivelor mențiuni geografice suplimentare, având în vedere că utilizarea lor este deja reglementată de articolul privind aria de producție.

Trimiterile la dovada originii au fost adăugate într-un articol specific din caietul de sarcini.

Posibilitatea de extracție a uleiului este prevăzută pentru ansamblul ariei geografice în ceea ce privește denumirea unică „Garda”.

Legătura

Trimiterile la legătura cu mediul geografic care include factori de mediu umani și istorici, care nu au fost menționate în caietul de sarcini din 1996, au fost incluse pentru a-l alinia la noul document unic.

Etichetarea

Au fost modificate anumite reguli de etichetare pentru a le face mai clare și mai transparente atât pentru producători, cât și pentru consumatori (dimensiunea caracterelor).

S-a introdus posibilitatea de a indica pe etichetă amplasarea teritorială a livezilor de măslini în cazul în care produsul este obținut exclusiv din măsline recoltate în livezile menționate și în cazul în care mențiunea geografică suplimentară este indicată pe etichetă.

S-a prevăzut posibilitatea de a se indica pe etichetă numai denumirea unică „Garda”, fără obligația de a adăuga una dintre cele trei mențiuni geografice tradiționale suplimentare (Bresciano, Orientale sau Trentino).

S-a introdus, de asemenea, posibilitatea de a se adăuga pe etichetă imaginea lacului Garda.

S-a prevăzut posibilitatea de a se utiliza recipiente din metal adecvate pentru comercializarea produselor alimentare. Acest fapt ameliorează, de asemenea, conservarea produsului.

Utilizarea logo-ului denumirii este acum obligatorie.

Coordonatele structurilor de control

S-au introdus coordonatele structurilor de control.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (3)

„GARDA”

Nr. CE: IT-PDO-0117-01142 – 06.08.2013

IGP ( ) DOP ( X )

1. Denumire

„Garda”

2. Statul membru sau țara terță

Italia

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1. Tip de produs

Clasa 1.5. Uleiuri și grăsimi (unt, margarină, uleiuri etc.)

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Denumirea de origine protejată „Garda”, care poate fi însoțită în mod opțional de mențiunile geografice suplimentare „Bresciano”, „Orientale” sau „Trentino”, vizează doar uleiul de măsline extravirgin care prezintă următoarele caracteristici:

—	culoarea variază între verde și galben având diferite intensități;

—	aroma fructată medie sau ușoară;

—	gust fructat;

—	note dulci și un gust rezidual tipic de migdale.

Evaluarea chimică:

—	aciditate maximă de 0,5 % (exprimată în conținut de acid oleic);

—	peroxizi: maximum <= 14 Meq O2/kg.

Evaluare organoleptică (metoda Consiliului oleicol internațional)

Intervalul de mediană

Min

Max

—	Fructat verde/copt

> 0

≤ 6

—

Migdale

> 0

≤ 5

—

Amar

> 0

≤ 5

—

Picant

> 0

≤ 6

Mediana abaterilor din evaluarea organoleptică trebuie să fie zero.

Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

Uleiul de măsline extravirgin care poartă denumirea „Garda”, care poate fi însoțită de mențiunile geografice suplimentare „Bresciano”, „Orientale” sau „Trentino”, este obținut din următoarele soiuri de măslini care se pot găsi singure sau combinate unele cu altele în livezile de măslini, prezentând următorii parametri:

—	Casaliva, Frantoio și Leccino, reprezentând cel puțin 55 %, precum și alte soiuri care sunt, de asemenea, prezente în livezile de măslini într-o proporție de maximum 45 %, pentru denumirile „Garda”, „Garda Bresciano” și „Garda Orientale”;

—	Casaliva, Frantoio, Leccino și Pendolino, reprezentând cel puțin 80 %, precum și alte soiuri care sunt, de asemenea, prezente în livezile de măslini într-o proporție de maximum 20 %, pentru denumirea „Garda Trentino”.

3.3. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

—

3.4. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Toate etapele procesului de producție (creșterea și recoltarea măslinelor și extracția uleiului) trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată.

3.5. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

Pentru a menținere caracteristicile specifice ale produsului în întregul proces de producție și pentru a garanta respectarea cerințelor de calitate, uleiul „Garda” trebuie să fie întotdeauna ambalat în cadrul ariei menționate la articolul 4. Producătorii locali știu exact cum se comportă uleiul în faza de preambalare și de ambalare, de exemplu, timpii și metodele de filtrare și de decantare și temperatura de ambalare; ambalarea în aria delimitată la sfârșitul procesului de producție permite, de asemenea, menținerea caracteristicilor organoleptice și a celorlalte caracteristici ale uleiului, deoarece acestea s-ar deteriora rapid în contact cu oxigenul. Uleiul de măsline extravirgin cu denumirea de origine protejată „Garda” trebuie să fie comercializat în recipiente de sticlă sau de metal cu o capacitate de maximum 5 litri.

3.6. Norme specifice privind etichetarea

Eticheta produsului ambalat trebuie să indice cu litere clare și indelebile, care să fie mai mari decât orice alt text: „Garda” și „Denominazione di Origine Protetta” [Denumire de origine protejată] sau acronimul său „DOP”.

Această mențiune poate fi însoțită pe etichetă de una dintre mențiunile geografice suplimentare „Bresciano”, „Trentino” sau „Orientale”, dar numai dacă uleiul a fost produs integral din măslini crescuți în aria în cauză și dacă presarea și ambalarea au avut loc în aceeași arie.

Se poate indica pe etichetă amplasarea teritorială a livezilor de măslini în cazul în care produsul este obținut exclusiv pe baza măslinelor recoltate în livezile menționate și în cazul în care mențiunea geografică suplimentară este indicată pe etichetă.

Se poate indica denumirea întreprinderii, a exploatației, a fermei și localizarea teritorială a acestora numai dacă produsul a fost obținut exclusiv din măsline culese în livezi de măslini care aparțin întreprinderii, domeniului sau fermei respective.

Este interzis să se adauge calificative precum „fine” (fin), „scelto” (de calitate), „selezionato” (selecționat) sau „superiore” (superior) denumirii de origine protejată „Garda”. Numele, denumirile, mărcile etc. pot fi utilizate cu condiția să nu aibă scop laudativ și să nu inducă în eroare consumatorul.

Se permite utilizarea imaginii lacului Garda.

Anul de producție a măslinelor din care este făcut uleiul trebuie să fie menționat pe etichetă.

Utilizarea logoului denumirii este obligatorie.

4. Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria de producție a uleiului DOP „Garda” este situată în provinciile Brescia, Verona, Mantova și Trento și include terenuri care înconjoară lacul Garda.

5. Legătura cu aria geografică

5.1. Specificitatea ariei geografice

Factori de mediu

Măslinii Garda sunt cultivați în valea înconjurată de dealuri morenice de origine glaciară care înconjoară lacul Garda și care sunt mărginiți la nord de Alpi. Terenurile cu deschidere către lac sau către sud sunt destinate aproape exclusiv oleiculturii sau viticulturii. Proximitatea munților permite o bună repartiție a precipitațiilor pe întreaga durată a anului și, în special, primăvara și toamna.

În general, climatul zonei, care este afectat puternic de prezența volumului important de apă din lacul Garda și de protecția oferită de munți, este caracterizat de veri calde, dar fără caniculă, și de ierni relativ reci; climatul este suficient de blând pentru a fi caracterizat ca fiind un climat „mediteraneean blând”, prezentând anumite microclimate locale. Zona de producție a măslinelor Garda este, de fapt, cea mai nordică regiune din lume în care cresc măslini. Prezența lacului reduce variațiile dintre temperaturile de pe timpul zile și cele de pe timpul nopții.

Factori umani și istorici

Tradiția creșterii măslinilor în zona lacului Garda face parte din modul de viață și din gastronomia locală, fiind o componentă a veniturilor fermelor, astfel cum a fost menționat în numeroase documente.

Mărturii ale priceperii oamenilor de pe plantațiile de măslini din zona lacului Garda datează din perioada renascentistă, când intervenția omului contribuia la definirea caracteristicilor peisajului agricol și general al lacului Garda. În această perioadă a demarat redesenarea pantelor cu ajutorul unor structuri elaborate, care devin veritabile culturi terasate în fața lacului Garda, fiind adaptate culturii de măsline. Zona a devenit faimoasă pentru acest peisaj tipic și este cunoscută încă din 1968 sub numele de „Riviera degli Ulivi” (Riviera măslinilor).

În ceea ce privește tradițiile umane, este obișnuit, atât pentru consumatori, cât și pentru producători, să folosească una dintre cele trei mențiuni geografice „Bresciano”, „Orientale” sau „Trentino” pentru a identifica mai bine anumite zone foarte importante din punctul de vedere al tradiției umane și administrative, astfel cum se menționa în documentele originale.

Specificitatea produsului

Uleiul Garda și măslinele din care este produs sunt caracterizate de savori și de arome mai puțin intense și mai delicate decât cele obținute în alte zone de creștere a măslinilor situate mai la sud, care sunt mai calde.

Uleiul este în special apreciat de consumatori pentru gustul său delicat, echilibrat și armonios și pentru ușorul său gust rezidual de migdale, caracteristici ce îi oferă unicitate și îl fac ușor de recunoscut între alte uleiuri DOP din Italia.

Ca rezultat al acestor caracteristici unice, uleiul este utilizat în multe rețete în care savoarea sa delicată nu acoperă gustul produselor culinare în cauză, ci îl amplifică. Uleiul este potrivit pentru pește, carne albă, legume crude sau preparate, leguminoase, brânzeturi proaspete sau semimaturate, carne crudă sub formă de carpaccio, „carne salada” (tip de carne sărată) și deserturi.

5.2. Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Prezența munților la nord și a celui mai mare lac din Italia face climatul similar unuia mediteraneean și reduce efectele mediului care, la această latitudine, ar fi ostile dezvoltării culturilor de măsline. Distribuția egală a precipitațiilor pe întreaga durată a anului protejează măslinii de stresul hidric și previne formarea de apă stagnantă care ar dăuna copacilor și calității solului.

Terenul delurit deschis către lac și către sud se încălzește rapid la sfârșitul iernii, permițând astfel revenirea rapidă a măslinilor din starea vegetativă. Aceste terenuri, împreună cu climatul „mediteraneean blând” din zona Garda, ajută la obținerea unor savori mai puțin intense și mai delicate în măslinele și în uleiul din regiune în comparație cu cele obținute în condițiile meteo tipice din regiunile mai calde de la sud. Aceste caracteristici climatice și de mediu contribuie la gustul distinctiv fructat mediu sau ușor fructat al uleiului, precum și la gustul rezidual de migdale; aceste caracteristici îl fac unic și ușor de recunoscut de către consumatori între alte uleiuri DOP din Italia.

Mai mult, în diferitele zone locale din jurul lacului Garda, pornind de la câmpie și ajungând la munți, există microclimate specifice care, deși se menține uniformitatea caracteristicilor specifice ale uleiului pentru întreaga denumire Garda, permit apariția unor diferențe organoleptice pe care le pot percepe numai experții.

Priceperea producătorilor în toate etapele procesului de producție, de la pregătirea terenului (inclusiv terasarea tradițională), la creșterea măslinelor și la ambalare, permite menținerea și protejarea caracterului specific al produsului, și anume gustul său dulce și gustul său rezidual tipic de migdale.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (4)]

Administrația actuală a lansat procedura națională de opoziție, publicând propunerea de modificare a DOP „Garda” în Gazzetta Ufficiale della Repubblica Italiana nr. 135 din 11 iunie 2013.

Textul consolidat al caietului de sarcini este disponibil la adresa: http://www.politicheagricole.it/flex/cm/pages/ServeBLOB.php/L/IT/IDPagina/3335

accesând direct pagina de internet a Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Forestiere (www.politicheagricole.it) și făcând clic pe „Qualità e sicurezza” (în partea superioară dreaptă a ecranului) și apoi pe „Disciplinari di Produzione all’esame dell’UE”.

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2) JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3) A se vedea nota de subsol 2.

(4) A se vedea nota de subsol 2.

9.8.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 260/24

2014/C 260/15

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

CERERE DE MODIFICARE

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2)

CERERE DE MODIFICARE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 9

„BEAUFORT”

Nr. CE: FR-PDO-0317-01097 – 22.02.2013

IGP ( ) DOP ( X )

1. Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificării

—

☐ Denumirea produsului

—

☒ Descrierea produsului

—

☒ Aria geografică

—

☒ Dovada originii

—

☒ Metoda de obținere

—

☐ Legătura

—

☒ Etichetarea

—

☒ Cerințele naționale

—

☒ Altele: controalele

2. Tipul modificării (modificărilor)

—

☒ Modificare a documentului unic sau a fișei rezumat

—

☐ Modificare a caietului de sarcini al DOP sau al IGP înregistrate, pentru care nu s-a publicat niciun document unic și nicio fișă rezumat

—

☐ Modificare a caietului de sarcini care nu generează nicio modificare a documentului unic publicat [articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

—

3. Modificare (modificări):

Descrierea produsului

Etapele de închegare, fierbere și presare care nu fac parte din descrierea produsului sunt mutate la rubrica „metoda de obținere”. Dispozițiile privind conținutul de materie grasă și de substanță uscată se reformulează sub formă de procente și se calculează, în primul caz, după uscarea completă a produsului și, în al doilea caz, folosind produsul maturat.

Paragraful privind identificarea roților de brânză a fost mutat la punctul 4.4 din caietul de sarcini. Reformularea acestei rubrici nu aduce modificări de fond, dar permite o mai bună înțelegere a rubricii.

Aria geografică

Se reformulează prezentarea ariei geografice, pentru a se preciza situația geografică a acesteia.

Singura modificare se referă la localitatea „Les Contamines-Montjoie”, în cazul căreia s-a definit lista sectoarelor cadastrale ale pășunilor alpine.

În anexă, s-a adăugat o hartă a ariei geografice.

Dovada originii

Având în vedere evoluțiile legislative și reglementare naționale, rubrica „Elemente care dovedesc că produsul este originar din aria geografică” a fost consolidată și regrupează, în special, obligațiile referitoare la declarare și la ținerea de registre privitoare la trasabilitatea produsului și la monitorizarea condițiilor de producție.

Controlul caietului de sarcini al DOP „Beaufort” este organizat pe baza unui plan de control elaborat de un organism de control.

În plus, la această rubrică au fost adăugate și completate mai multe dispoziții referitoare la registrele și documentele declarative prin care se garantează trasabilitatea brânzei.

Identificarea operatorilor

Se adaugă un paragraf în care se precizează condițiile de identificare a operatorilor.

Orice operator care pune în aplicare prezentul caiet de sarcini prezintă, înainte de abilitare, o declarație de identificare adresată grupului, întocmită după modelul-tip aprobat de directorul Institut National de l’Origine et de la Qualité.

Monitorizarea respectării condițiilor de producție

S-au introdus mai multe paragrafe care permit să se garanteze trasabilitatea brânzei și care prezintă în detaliu documentele justificative:

—	au fost adăugate și completate dispozițiile privind obligațiile referitoare la declarare;

—	au fost adăugate și completate dispozițiile privind ținerea registrelor și alte documente care se pun la dispoziția structurilor de control;

—	au fost adăugate dispoziții privind celelalte mijloace de control.

S-au completat în caietul de sarcini elementele de trasabilitate și obligațiile referitoare la declarare, necesare pentru cunoașterea și monitorizarea producției.

Identificarea produselor

Paragraful a fost reformulat și completat, iar dispozițiile referitoare la mărcile de cazeină au fost regrupate în cadrul acestei rubrici.

„Brânza destinată comercializării sub denumirea «Beaufort» este identificată printr-o marcă de cazeină albastră de formă eliptică, al cărei diametru mare este de 100 mm, diametrul mic fiind de 55 mm. Aceasta este aplicată pe suprafața laterală a fiecărei roți la începutul presării și, printre altele, trebuie să conțină, cu negru, următoarele mențiuni:

—	cuvântul «France» (Franța);

—	cuvântul «Beaufort»;

—	identificarea atelierului de fabricare;

—	luna și anul fabricării, indicate prin cifre.

De o parte și de cealaltă a mărcii de cazeină albastră figurează ziua și luna fabricării, care trebuie să rămână vizibile până la sfârșitul perioadei minime de maturare.

Doar grupul este abilitat să emită mărcile de cazeină destinate operatorilor. Distribuirea acestora se face lunar sau la începutul sezonului în cazul fabricării sezoniere în timpul verii.

Mărcile de cazeină trebuie să fie înapoiate grupului de către orice operator care a făcut obiectul suspendării sau al retragerii abilitării.”

Aceste modificări permit să se precizeze caracteristicile mărcilor de cazeină, emiterea și retragerea lor, precum și etapa până în care trebuie să rămână vizibile pe roțile de brânză.

Metoda de obținere

Pentru mai multă claritate și lizibilitate, s-au modificat rubricile privind metoda de obținere. S-a precizat definiția „cirezii”, care corespunde totalității vacilor de lapte în lactație și care nu sunt în lactație.

Hrana

S-au precizat modalitățile de hrănire, în special:

—	s-a introdus interdicția de a utiliza pulpa de sfeclă de zahăr pentru hrănirea animalelor. Aceasta poate conferi un gust neplăcut laptelui și poate fi la originea unor defecte majore ale brânzei (butirică);

—	s-au eliminat turtele de copra și de palmier, care au fost înlocuite cu semințe de dovleac și de șofrănaș. Modificarea consistă în înlocuirea turtelor cu subproduse oleaginoase care au o bună valoare alimentară;

—	s-au redefinit datele tehnice referitoare la compoziția hranei complementare, în funcție de reactualizarea referințelor științifice (INRA), acestea fiind prezentate mai ales sub formă de intervale decât de valori de atins (PDIE, PDIN, UFL...);

—	s-a introdus o dispoziție care permite ca, în perioada de iarnă, să se redistribuie cirezii zerul rezultat în urma prelucrării în brânză a laptelui care provine de la aceeași cireadă. Acesta constituie o hrană complementară interesantă din punct de vedere nutrițional în perioada de iarnă;

—	s-a adăugat o dispoziție privind perioada minimă de pășunat: vacile de lapte pășunează după topirea zăpezii, de îndată ce portanța solului permite acest lucru și câtă vreme este posibil datorită condițiilor climatice, de portanță și datorită prezenței ierbii;

—

s-a adăugat o precizare referitoare la perioada de tranziție în ceea ce privește hrana. Între perioada de iarnă și perioada de pășunat, se autorizează o perioadă de tranziție cu o durată de maximum 30 de zile pe an, în locul a 15 zile primăvara și toamna, în timpul căreia hrana de bază este formată din iarbă păscută și din fân. Această modificare permite să se efectueze trecerea de la schema de hrănire din perioada de iarnă la schema de hrănire din perioada estivală, ținând cont, în același timp, de riscurile climatice.

Mulsul

S-au făcut precizări prin care se interzice folosirea anumitor produse pentru îngrijirea mamelelor, precum și a produselor dezinfectante care ar putea fi folosite pentru spălarea instalațiilor de mulgere. Aceste modificări vizează să interzică produsele pe bază de uleiuri esențiale care au un miros foarte puternic și care ar putea conferi un gust neplăcut brânzei. În plus, dispozițiile referitoare la curățarea instalațiilor îndepărtează ambiguitățile privind posibilitatea de a utiliza, din timp în timp, detergenți dezinfectanți.

Prepararea laptelui

S-au precizat modalitățile referitoare la materiile prime care intră în compoziția brânzei „Beaufort”, în special:

—	termenii „crud” și „închegat”, care nu sunt adecvați în acest stadiu de descriere a procesului, au fost mutați mai departe în cadrul rubricii. Reformularea permite o mai bună înțelegere și precizează condițiile de stocare și pe cele privind durata de stocare a laptelui;

—

se introduce o precizare privind modul în care se adaugă lapte răcit și nerăcit, a cărui închegare pornind de la laptele cald în totalitate sau pe jumătate este o specificitate a denumirii de origine „Beaufort”. Dacă adăugarea de lapte are loc o singură dată pe zi și constă în lapte răcit și în lapte nerăcit, mulsul cu cel mai mare volum nu trebuie să depășească volumul celuilalt muls cu mai mult de 135 %;

—

noțiunea de colectare în limita a două ore după muls, durată care este dificil de controlat, a fost înlocuită cu noțiunea de durată maximă pentru efectuarea închegării, care este foarte ușor de controlat și care garantează într-adevăr închegarea rapidă la sosirea în unitatea de prelucrare, folosind laptele cald. Închegarea trebuie să aibă loc sau înaintea orei 12 pentru brânza fabricată dimineața, sau înaintea orei 23 pentru brânza fabricată seara;

—

se introduce o precizare privind volumul maxim de lapte care poate fi conservat în cazul brânzei „Beaufort” care este însoțită de mențiunea „chalet d’alpage”. Pentru brânza „Beaufort” care este produsă în condițiile de producție specifice pentru utilizarea mențiunii „chalet d’alpage”, fabricarea are loc în cel mai scurt timp de la mulgere. După răcirea laptelui, se poate conserva de la o preparare la cealaltă maximum 15 % din volumul total de lapte care provine din cele două mulsuri de peste zi. Într-adevăr, în cabanele de munte, pentru a echilibra cantitățile fabricate seara, se obișnuiește, în mod tradițional, să se conserve o cantitate redusă de lapte până a doua zi dimineața. Această dispoziție permite, fără modificarea obligației de a fabrica brânza de două ori pe zi, să se încadreze practica tradițională în limita a 15 % din volumul total de lapte provenind din cele două mulsuri;

—

dat fiind că pregătirea maielelor și a cheagului face parte dintre caracteristicile denumirii (zerul fiert și răcit în care s-a adăugat cheag natural servește atât pentru cultura acestor maiele lactice, cât și pentru obținerea cheagului), se introduce o limitare în ceea ce privește posibilitatea de a utiliza, dacă este necesar, cheag comercial (în limita a 30 % din laptele coagulat din cuvă).

Metoda de fabricare

Se reformulează paragraful pentru a permite o mai mare lizibilitate în ceea ce privește ordinea etapelor de fabricare. Se introduc în acest paragraf termenii „crud și integral” care se referă la lapte. Se precizează principiul de „fierbere”.

Se încadrează durata de presare, care este de minimum 15 ore.

Maturare

Se reformulează paragraful pentru a permite să se încadreze mai bine dispozițiile privind temperaturile din timpul fazei de maturare. Se elimină dispoziția referitoare la higrometrie, care s-a dovedit a nu fi suficient de pertinentă și care se înlocuiește cu o obligație de atingere a unui obiectiv, mai precis obținerea unei cruste acoperite de floră bacteriană.

Se introduc precizări privind acoperirea cu floră bacteriană, care are loc:

—	fie după sărarea la suprafață cu sare grunjoasă, prin frecarea brânzei cu o soluție sărată, denumită „morge”, cu care au fost frecate în prealabil bucăți de brânză acoperite în mod corect de floră bacteriană;

—	fie prin întoarcerea roților, însoțită de sărare la suprafață cu saramură și de frecare la intervale regulate.

După faza de acoperire cu floră bacteriană, aceste operații continuă să aibă loc cel puțin o dată pe săptămână, pentru întreținerea crustei.

Dată fiind dimensiunea roților de brânză, maturarea a fost mecanizată. Mecanizarea a dus la abandonarea, de către aproape toate unitățile de producție, a sărării la suprafață cu sare grunjoasă, aceasta fiind înlocuită prin sărarea la suprafață cu saramură. Analizele au arătat că conținutul de sare a rămas, în mare, echivalent celui măsurat înainte. Celelalte modificări provin dintr-o redactare diferită, care nu este asociată unei evoluții a practicilor.

Etichetarea

Se introduce obligația de a aplica simbolul „DOP” al Uniunii Europene.

Cerințele naționale

Ținând cont de evoluțiile legislației și ale reglementărilor naționale, rubrica „Cerințele naționale” este prezentată sub forma unui tabel care conține principalele puncte care trebuie controlate, valorile de referință ale acestora și metodele de evaluare aferente.

Altele

Controlul analitic și organoleptic al brânzei: Se introduc dispoziții referitoare la controlul analitic și organoleptic al produselor.

Referințe privind structurile de control: Această parte a fost actualizată în ceea ce privește coordonatele organismului de certificare responsabil cu controlul DOP.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (3)

„BEAUFORT”

Nr. CE: FR-PDO-0317-01097 – 22.02.2013

IGP ( ) DOP ( X )

1. Denumire

„Beaufort”

2. Statul membru sau țara terță

Franța.

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1. Tip de produs

Clasa 1.3. Brânzeturi

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Beaufort” este o brânză fabricată după tehnologia pentru pastă presată fiartă, exclusiv din lapte de vacă integral, prelucrat în stare crudă. Brânza este sărată în saramură și apoi în suprafață și maturată de-a lungul unei perioade de minimum 5 luni.

Pasta este suplă și onctuoasă, de culoare fildeșie până la galben pal și poate prezenta câteva fisuri orizontale fine și câteva găuri mici („ochi de potârniche”). Roțile de brânză sunt plate cu suprafața laterală concavă, au o greutate de 20-70 kg, un diametru de 35-75 cm și o înălțime pe muchie de 11-16 cm. Crusta este frecată, curată, solidă și are o culoare uniformă galben înspre brun. „Beaufort” are un conținut de materie grasă după uscare completă de minimum 48 %, iar conținutul de substanță uscată al brânzei maturate nu trebuie să fie mai mic de 61 %.

Brânza destinată comercializării sub denumirea „Beaufort” este identificată printr-o marcă de cazeină albastră de formă eliptică și prin elemente de trasabilitate înscrise cu cerneală alimentară. Brânza „Beaufort” produsă în condițiile specifice pentru utilizarea mențiunii „chalet d’alpage” trebuie să poarte, pe lângă marca de cazeină albastră, o marcă de cazeină roșie de formă pătrată, amplasată pe suprafața laterală în partea opusă mărcii de cazeină albastre.

3.3. Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

Laptele utilizat la fabricarea brânzei „Beaufort” trebuie să provină exclusiv de la cirezile destinate producției de lapte, compuse din vaci de rase locale, Tarine (altă denumire locală a rasei Tarentaise) și Abondance, care fie îndeplinesc criteriile secțiunii principale a registrului genealogic, fie au fost confirmate, pornind de la caractere fenotipice recunoscute, ca aparținând raselor respective.

Materiile prime care intră în compoziția brânzei „Beaufort” sunt următoarele:

—

lapte integral crud:

—	care fie provine de la mulsul cel mai recent și este nerăcit;

—	fie provine dintr-un amestec de lapte obținut din două mulsuri consecutive, realizat într-un interval de maximum douăzeci de ore de la primul muls, care a fost răcit în cadrul exploatației, mulsul cel mai recent fiind format din lapte nerăcit;

—	cheag provenit din macerarea cheagului natural în zer fiert și răcit. Dacă este necesar, se poate folosi în completare cheag industrial, în limita a 30 % din laptele coagulat din cuvă;

—	maiele de tip termofil, formate în cea mai mare parte din lactobacili. Zerul fiert și răcit în care s-a adăugat cheag natural servește atât pentru cultura maielelor, cât și pentru obținerea cheagului;

—	sare, care provine mai întâi din prima sărare de 20-24 de ore în saramură, iar apoi este adăugată la maturare sub formă de sare grunjoasă sau de saramură.

Se interzice utilizarea oricărui alt produs la fabricarea brânzei „Beaufort”.

3.4. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

Hrana cirezii este compusă:

—

în timpul perioadei de iarnă, dintr-un minimum de 13 kg de fân pe vacă și pe zi, în medie pe cireadă, la care se pot adăuga 3 kg de lucernă deshidratată măcinată. Hrana complementară nu poate depăși 1/3 din greutatea rației de bază medii pe cireada de vaci de lapte pentru vacile în lactație. Furajele combinate sunt formate din furaje cu un bun aport energetic și bogate în proteine și din concentrate de producție cu un conținut total de azot de 16 %. Ele provin din specii definite și din soiuri netransgenice și trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici tehnice: 0,89 UFL pe kilogram, 95 grame PDIN și 125 grame PDIE;

—

în timpul perioadei de pășunat: vacile de lapte pășunează după topirea zăpezii, de îndată ce portanța solului permite acest lucru și câtă vreme este posibil datorită condițiilor climatice, de portanță și datorită prezenței ierbii;

În văi, hrana complementară, de aceeași natură cu cea din perioada de iarnă, constă din 2,5 kg pe zi pe vacă în lactație, în medie pe cireadă. Pe pășunile alpine, hrana complementară este de maximum 1,5 kg pe vacă în lactație pe zi, în medie pe cireadă, iar înainte de 1 august aceasta se compune doar din cereale;

—

între perioada de iarnă și perioada de pășunat, se autorizează o perioadă de tranziție cu o durată de maximum 30 de zile pe an, în timpul căreia hrana de bază este formată din iarbă păscută și din fân.

Aportul de furaje din afara ariei nu poate avea decât un caracter ocazional. Minimum 75 % din necesarul de fân și iarbă pentru păscut al cirezii trebuie să provină din aria geografică, astfel încât minimum 75 % din producția de lapte să provină din furajele obținute în zonă. Minimum 20 % din necesarul anual de fân pentru hrana vacilor de lapte trebuie să provină din aria geografică.

Gestionarea cirezii pe pășuni și dispersarea dejecțiilor animaliere respectă modelul tradițional. Se interzice împrăștierea nămolului de la stațiile de epurare sau a produselor derivate pe pajiștile și pășunile alpine folosite de filiera „Beaufort”.

3.5. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Producerea laptelui, fabricarea și maturarea timp de minimum 5 luni a brânzeturilor au loc în aria geografică.

3.6. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

Atunci când brânza este comercializată preambalată, bucățile trebuie să includă obligatoriu o parte din crusta caracteristică denumirii de origine; această crustă poate fi totuși curățată de flora bacteriană. Atunci când brânza este comercializată rasă, se interzice folosirea denumirii „Beaufort”.

3.7. Norme specifice privind etichetarea

Eticheta brânzei care beneficiază de denumirea de origine „Beaufort” trebuie să includă:

—	denumirea de origine scrisă cu caractere de dimensiune egală cu cel puțin două treimi din dimensiunea celor mai mari caractere care figurează pe etichetă;

—	simbolul „DOP” al Uniunii Europene.

Pe etichete, materiale publicitare, facturi sau documente comerciale se interzice folosirea, alături de denumirea de origine, a oricăror calificative sau mențiuni cu excepția:

—	mărcilor comerciale sau de fabrică specifice;

—	termenilor: „été” (vară) și „chalet d’alpage” (cabană de munte), care pot fi utilizați în condițiile stabilite în continuare:

mențiunea „été” este rezervată pentru brânza fabricată din iunie până la sfârșitul lunii octombrie, inclusiv din lapte produs pe pășunile alpine.

Mențiunea „chalet d’alpage”, este rezervată pentru brânza fabricată după metode tradiționale din iunie până la sfârșitul lunii octombrie, de două ori pe zi, în cabanele de munte situate la peste 1 500 m altitudine, utilizând, într-o cabană, cel mult laptele produs de o singură cireadă.

4. Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria de producție a brânzei „Beaufort” cuprinde zonele montane înalte din departamentul Savoie și include localități din masivele Beaufortain, Val d’Arly, Tarentaise și Maurienne, precum și două sectoare adiacente din Haute Savoie.

Producerea laptelui, fabricarea și maturarea brânzeturilor au loc în aria geografică ce cuprinde teritoriul localităților menționate în continuare.

Departamentul Savoie:

Arondismentul Albertville:

Următoarele cantoane în întregime: Aime, Beaufort, Bourg-Saint-Maurice, Bozel, Moûtiers.

Părți din următoarele cantoane:

Cantonul Ugine: La Giettaz, Flumet, Notre-Dame-de-Bellecombe, Crest-Voland, Cohennoz, Saint-Nicolas-la-Chapelle.

Cantonul Albertville Sud: Rognaix, La Bâthie, Cevins, Saint-Paul-sur-Isère, Esserts-Blay, Tours-en-Savoie.

Părți din următoarea localitate: Albertville, care aparțin sectoarelor cadastrale E2, E3 și E4.

Arondismentul Saint-Jean-de-Maurienne:

Următoarele cantoane în întregime: La Chambre, Lanslebourg-Mont-Cenis, Modane, Saint-Jean-de-Maurienne, Saint-Michel-de-Maurienne.

Părți din următoarele cantoane: Cantonul Aiguebelle: Montsapey.

Departamentul Haute-Savoie:

Arondismentul Bonneville:

Părți din următoarele cantoane:

Cantonul Sallanches: Praz-sur-Arly.

Cantonul Saint-Gervais-les-Bains: Părți din următoarea localitate: Les Contamines-Montjoie, care aparțin sectoarelor cadastrale D8 (în parte), E6, E7, E8 (în parte), F5 (în parte), F6 (în parte), F8 (în parte), F9, F10, F11, F12, F13.

5. Legătura cu aria geografică

5.1. Specificitatea ariei geografice

Factori naturali

Mediul natural în care se produce brânza „Beaufort” este caracterizat prin apartenența sa la masivele din zona internă a Alpilor, definite în principal de masivele cristaline interne compacte, precum și de rocile sedimentare din zona Briançon, și, parțial, de masivele cristaline externe unde pot apărea roci sedimentare moi de tip șist.

Reprezentând o interfață între Alpii de Nord și de Sud, în sens strict, aria geografică a denumirii de origine, în care pășunile permanente reprezintă 95 % din suprafețele utilizate de filieră, profită de următoarele avantaje:

—	precipitații destul de ridicate (dar, totuși, nu foarte abundente) și soluri profunde, care permit obținerea unei producții abundente de iarbă, care este suficient de hrănitoare pentru creșterea vacilor de lapte;

—	o floră diversificată, bogată în plante aromatice, comparabilă cu cea a pajiștilor uscate.

Aria geografică a denumirii de origine „Beaufort”, care acoperă masivul Beaufortain, văile din Tarentaise, Maurienne și o parte din Val d’Arly, este caracterizată de importante suprafețe de pășuni alpine (92 % din unitățile pastorale din Savoie).

Factori umani

Pe aceste suprafețe acoperite de pășuni alpine s-au dezvoltat practici pastorale care, fiecare în parte sau în totalitatea lor, nu se regăsesc la o asemenea scară nicăieri în Alpi și care formează un sistem agro-pastoral unic. Acest sistem se caracterizează prin utilizarea etajată a vegetației, fundurile de văi, versanții și pășunile alpine fiind utilizate în mod complementar. Urmărind creșterea ierbii, deplasarea bovinelor și prezența cotidiană a oamenilor permit mulsul la fața locului și administrarea precisă a pășunilor naturale astfel întreținute.

Sistemul agro-pastoral, existent încă din secolul al 17-lea, a evoluat odată cu trecerea timpului, dar rămâne fidel principiilor sale.

Pășunile alpine utilizate pe parcursul celor 100-110 zile din perioada estivală sunt:

—

marile masive muntoase, care adăpostesc o cireadă importantă (50-150 de vaci de lapte). Datorită creării unor drumuri de acces până la pășunea alpină și în interiorul acesteia, mașinile de muls mobile pot urmări o deplasare a cirezii, în funcție de creșterea ierbii, de 1 500-2 500 m. Cireada este formată prin regruparea mai multor cirezi;

—	masivele muntoase mici, cu dimensiuni mai modeste și cu diferențe de altitudine reduse, care adăpostesc cireada familială. Mulsul se făcea la cabană, dar această practică prezintă o tendință degresivă.

Laptele (mai ales în marile masive muntoase) poate fi prelucrat la fața locului, dar, în majoritate, este colectat de unitățile de producție care îl prelucrează pe toată durata anului în văi (85 %-90 % din producție). Tot în aceste văi are loc și iernarea cirezilor, precum și recoltarea fânului de pe suprafețele neutilizate de cirezi în timpul verii.

Între vale și pășunea alpină există un etaj intermediar numit „montagnette” (muntișor), în care cirezile rămân o anumită perioadă în anotimpurile intermediare.

Aria de producție este caracterizată de tradiția creșterii bovinelor, fiind utilizate vacile din rasa Tarine (altă denumire locală a rasei Tarentaise) și Abondance, în special rasa Tarine, al cărei leagăn este valea Tarentaise. În 1963, E. Quittet îi făcea următoarea descriere: „rasa Tarine posedă o remarcabilă capacitate de anduranță și de rezistență la cele mai dure condiții de viață, datorită, în mare parte, modului său de viață (își petrece vara pe pășunile alpine situate între 1 500 m și 2 000 m altitudine). Vacile se mențin mult timp într-o stare bună de sănătate, deși fată regulat, și au o remarcabilă aptitudine de a utiliza, cu randamente de lapte acceptabile, furaje grosiere în timpul perioadei de iarnă. Tarine este o excelentă rasă de vaci de lapte, mai ales în condiții de climă aspră.”

„Beaufort” se deosebește de celelalte tipuri de brânză cu pastă presată fiartă prin caracterul său gras. Tehnologia fabricării brânzei cu pastă presată fiartă a fost elaborată la începutul secolului al 17-lea și s-a răspândit cu rapiditate în toate sectoarele muntoase din estul Franței. Ea a permis locuitorilor din aria de fabricare a brânzei „Beaufort” să amâne până în perioada de iarnă comercializarea și consumul laptelui produs din abundență pe pășunile alpine în timpul verii. Această tehnologie, care la început a reprezentat doar o oportunitate, a căpătat apoi caracteristici proprii în legătură directă cu mediul în care s-a dezvoltat (utilizarea laptelui integral și maturarea la rece).

5.2. Specificitatea produsului

„Beaufort” se distinge de toate celelalte brânzeturi cu pastă presată fiartă mai ales prin:

—	modul de fabricare, care începe chiar de la sfârșitul mulsului, din lapte crud integral;

—	utilizarea unei forme de lemn, denumită „cercle à Beaufort” (cerc pentru Beaufort), care îi conferă brânzei suprafața laterală concavă;

—	practicile de prelucrare tradiționale (utilizarea culturilor de maiele sălbatice, cu turnarea brânzei în sedile de in, și a cercului pentru „Beaufort”, care necesită întoarceri în timpul presării), în special însămânțarea cu lactobacili termofili cultivați de către fabricant;

—	o pastă (aproape) fără goluri, ca urmare a maturării în pivnițe reci.

Din punct de vedere organoleptic, „Beaufort” are particularitatea de a oferi, la degustare, mai întâi o pastă fermă, care devine apoi fondantă, fără a fi însă prea cleioasă. Brânza trebuie să prezinte arome diverse, dar nu foarte puternice.

5.3. Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Particularitățile descrise ale mediului favorizează existența unei mari bogății floristice și a unei mari diversități a grupurilor vegetale prezente. Sunt reprezentate toate grupurile fitosociologice de pajiști și arbuști, care sunt exploatate pentru pășunat.

Mai multe studii, printre care se numără Dorioz și alții (2000), Dorioz (1995), Inra (1994), Dorioz și Van Oort (1991), Legros și alții (1987) și Dorioz (1995), au demonstrat extrema variabilitate și diversitate a pajiștilor, care adăpostesc în total 250-300 de specii. În funcție de expunerea la soare, de înclinarea rocilor și de tipul de sol, oferta furajeră poate fi foarte variată în cursul unei singure zile de păscut.

Flora foarte apetisantă prezintă, după toate aparențele, un amestec aromatic care se exprimă în calitățile gustative foarte specifice și caracteristice ale brânzei „Beaufort” (Dumont și Adda, 1978; Buchin și alții, 1999; Asselin și alții, 1999, în Dorioz și alții, 2000).

Sistemul pastoral se bazează pe valorificarea acestei mari bogății floristice în administrarea cirezilor din rase locale, Tarine și Abondance, conform unor practici pastorale integral adaptate la mediu. În plus, prelucrarea „laptelui cald” permite păstrarea calităților originare ale acestuia, legate de diversitatea florei, care condiționează fabricarea unei brânze de tip gras, fără degresare și utilizând maiele sălbatice. Folosirea unei forme rotunde convexe permite adaptarea la variațiile semnificative ale cantităților de lapte produs pe pășunile alpine, menținerea temperaturii în interiorul brânzei în timpul fazei de presare și stabilizarea formei roții de brânză. Maturarea în pivniță rece, etapă esențială pentru asigurarea calității brânzei, este adecvată condițiilor climatice din zonele de producție aflate la altitudine și este coerentă cu procesul de fabricare a brânzei de tip gras.

Ansamblul practicilor de producție și de prelucrare formează un sistem coerent, legat de specificitatea produsului și care permite exprimarea diversității aromatice a florei caracteristice în produsul finit.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (4)]

https://www.inao.gouv.fr/fichier/CDCBeaufort.pdf

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2) JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3) A se vedea nota de subsol 2.

(4) A se vedea nota de subsol 2.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 260

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 57 9 august 2014

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2014/C 260/01	Comunicare a Comisiei privind finalizarea procesului de restricționare privind cei patru ftalați (DEHP, DBP, BBP și DIBP) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) ( 1 )	1

2014/C 260/02	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.7266 – D'Ieteren/Continental/JV) ( 1 )	5

2014/C 260/03	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.7202 – Lenovo/Motorola Mobility) ( 1 )	5

2014/C 260/04	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.7320 – PAI Partners/DVD Participations) ( 1 )	6

2014/C 260/05	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.7321 – CVC Capital Partners/Vedici Groupe) ( 1 )	6

2014/C 260/06	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.7295 – Parkwind/Aspiravi Offshore/Summit Renewable Energy Northwind/Northwind) ( 1 )	7

2014/C 260/07	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.7137 – EDF/Dalkia en France) ( 1 )	7

2014/C 260/08	Nonopoziție la o concentrare notificată (Cazul M.7290 – Apple/Beats) ( 1 )	8

	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2014/C 260/09	Rata de schimb a monedei euro	9

2014/C 260/10	Rezumatul deciziilor Comisiei cu privire la autorizațiile de introducere pe piață, pentru utilizarea și/sau în vederea utilizării, a substanțelor enumerate în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) [publicat în temeiul articolului 64 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006]	10

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,3388
JPY	yen japonez	136,45
DKK	coroana daneză	7,4550
GBP	lira sterlină	0,79670
SEK	coroana suedeză	9,2440
CHF	franc elvețian	1,2137
ISK	coroana islandeză
NOK	coroana norvegiană	8,3600
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	27,825
HUF	forint maghiar	313,72
LTL	litas lituanian	3,4528
PLN	zlot polonez	4,2010
RON	leu românesc nou	4,4435
TRY	lira turcească	2,8920
AUD	dolar australian	1,4419
CAD	dolar canadian	1,4614
HKD	dolar Hong Kong	10,3772
NZD	dolar neozeelandez	1,5791
SGD	dolar Singapore	1,6751
KRW	won sud-coreean	1 381,25
ZAR	rand sud-african	14,3352
CNY	yuan renminbi chinezesc	8,2446
HRK	kuna croată	7,6470
IDR	rupia indoneziană	15 766,43
MYR	ringgit Malaiezia	4,2843
PHP	peso Filipine	58,876
RUB	rubla rusească	48,5790
THB	baht thailandez	43,022
BRL	real brazilian	3,0632
MXN	peso mexican	17,7284
INR	rupie indiană	81,9212

	V Anunţuri
	PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENŢEI
	Comisia Europeană
2014/C 260/11	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.7291 – Versalis/Novamont) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	11

2014/C 260/12	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul M.7338 – OJI/INCJ/Rank Group Pulp, Paper & Packaging Business) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	12

	ALTE ACTE
	Comisia Europeană
2014/C 260/13	Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare	13

2014/C 260/14	Publicarea unei cereri de modificare în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare	17

2014/C 260/15	Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare	24

2014/C 260/16	Clasarea plângerii CHAP (2010) 723	33