ISSN 1977-1029 |
||
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202 |
|
Ediţia în limba română |
Comunicări şi informări |
Anul 57 |
Informarea nr. |
Cuprins |
Pagina |
|
IV Informări |
|
|
INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE |
|
|
Curtea de Justiție a Uniunii Europene |
|
2014/C 202/01 |
||
|
V Anunţuri |
|
|
PROCEDURI JURISDICŢIONALE |
|
|
Curtea de Justiție |
|
2014/C 202/02 |
||
2014/C 202/03 |
||
2014/C 202/04 |
||
2014/C 202/05 |
||
2014/C 202/06 |
||
2014/C 202/07 |
||
2014/C 202/08 |
||
2014/C 202/09 |
||
2014/C 202/10 |
||
2014/C 202/11 |
Cauza C-162/14: Acțiune introdusă la 4 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Republica Polonă |
|
2014/C 202/12 |
Cauza C-179/14: Acțiune introdusă la 10 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Ungaria |
|
2014/C 202/13 |
||
2014/C 202/14 |
||
2014/C 202/15 |
||
2014/C 202/16 |
||
2014/C 202/17 |
||
2014/C 202/18 |
||
2014/C 202/19 |
||
|
Tribunalul |
|
2014/C 202/20 |
||
2014/C 202/21 |
||
2014/C 202/22 |
||
2014/C 202/23 |
||
2014/C 202/24 |
||
2014/C 202/25 |
||
2014/C 202/26 |
||
2014/C 202/27 |
||
2014/C 202/28 |
||
2014/C 202/29 |
||
2014/C 202/30 |
Cauza T-200/14: Acțiune introdusă la 27 martie 2014 – Ben Ali/Consiliul |
|
2014/C 202/31 |
Cauza T-207/14: Acțiune introdusă la 28 martie 2014 – Aluwerk Hettstedt/ECHA |
|
2014/C 202/32 |
Cauza T-208/14: Acțiune introdusă la 28 martie 2014 – Richard Anton/ECHA |
|
2014/C 202/33 |
Cauza T-217/14 R: Acțiune introdusă la 9 aprilie 2014 – Gmina Kosakowo/Comisia |
|
2014/C 202/34 |
||
RO |
|
IV Informări
INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
Curtea de Justiție a Uniunii Europene
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/1 |
Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
2014/C 202/01
Ultima publicație
Publicații anterioare
Aceste texte sunt disponibile pe:
EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu
V Anunţuri
PROCEDURI JURISDICŢIONALE
Curtea de Justiție
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/2 |
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 mai 2014 – Comisia Europeană/Parlamentului European, Consiliului Uniunii Europene.
(Cauza C-43/12) (1)
([Acțiune în anulare - Directiva 2011/82/UE - Schimb transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră - Alegerea temeiului juridic - Articolul 87 alineatul (2) litera (a) TFUE - Articolul 91 TFUE - Menținerea efectelor directivei în caz de anulare])
2014/C 202/02
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentată de T. van Rijn și de R. Troosters, în calitate de agenți)
Pârâți: Parlamentul European (reprezentat de F. Drexler, de A. Troupiotis și de K. Zejdová, în calitate de agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentat de J. Monteiro și de E. Karlsson, în calitate de agenți)
Intervenienți în susținerea pârâților: Regatul Belgiei (reprezentat de J. C. Halleux și de T. Materne, în calitate de agenți, asistați de S. Rodrigues și de F. Libert, avocaţi), Irlanda (reprezentată de E. Creedon, în calitate de agent, asistată de N. Travers, BL), Ungaria (reprezentată de M. Z. Fehér, de K. Szíjjártó și de K. Molnár, în calitate de agenți), Republica Polonă (reprezentată de B. Majczyna și de M. Szpunar, în calitate de agenți), Republica Slovacă (reprezentată de B. Ricziová, în calitate de agent), Regatul Suediei (reprezentat de A. Falk și de C. Stege, în calitate de agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentat de C. Murrell și de S. Behzadi Spencer, în calitate de agenți, asistate de J. Maurici și de J. Holmes, barristers)
Obiectul
Acțiune în anulare – Directiva 2011/82/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (JO L 288, p. 1) – Alegerea temeiului juridic – Înlocuirea temeiului juridic propus în domeniul politicii comune în domeniul transporturilor printr-un altul, care ține de domeniul cooperării polițienești – Obiectivul îmbunătățirii siguranței rutiere – Menținerea efectelor directivei în caz de anulare
Dispozitivul
1) |
Anulează Directiva 2011/82/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră. |
2) |
Menține efectele Directivei 2011/82 până la intrarea în vigoare, într-un termen rezonabil care nu poate depăși douăsprezece luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, a unei noi directive, bazată pe temeiul juridic adecvat, și anume articolul 91 alineatul (1) litera (c) TFUE. |
3) |
Obligă Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată. |
4) |
Regatul Belgiei, Irlanda, Ungaria, Republica Polonă, Republica Slovacă, Regatul Suediei, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată. |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/3 |
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation du Grand-Duché de Luxembourg – Luxemburg) – Caisse nationale des prestations familiales/Ulrike Wiering,
(Cauza C-347/12) (1)
([Trimitere preliminară - Securitate socială - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Regulamentul (CEE) nr. 574/72 - Prestații familiale - Alocații familiale - Alocație pentru educație - „Elterngeld” - „Kindergeld” - Calcularea suplimentului diferențial])
2014/C 202/03
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Cour de cassation du Grand-Duché de Luxembourg
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Caisse nationale des prestations familiales
Pârâți: Ulrike Wiering, Markus Wiering
Obiectul
Cerere de decizie preliminară – Cour de cassation du Grand-Duché de Luxembourg – Interpretarea articolului 1 litera (u) punctul (i), a articolului 4 alineatul (1) litera (h) și a articolului 76 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, cu modificările ulterioare (JO L 149, p. 2, Ediţie specială, 05/vol. 1, p. 26) – Interpretarea articolului 10 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 (JO L 74, p. 1, Ediţie specială, 05/vol. 1, p. 74) – Noţiunea „de prestaţii familiale” – Lucrător care locuieşte în Germania și îşi exercită profesia în Luxemburg – Cumulul de drepturi la prestaţii familiale – Calculul suplimentului diferenţial plătit de Luxemburg – Luarea în considerare a alocaţiilor germane pentru educaţie „Elterngeld” și „Kindergeld”
Dispozitivul
Articolul 1 litera (u) punctul (i) și articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 de aplicare a regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1606/98 al Consiliului din 29 iunie 1998, precum și articolul 10 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, trebuie interpretate în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în scopul calculării suplimentului diferențial eventual datorat unui lucrător migrant în statul membru al locului său de muncă, nu trebuie luate în considerare toate prestațiile familiale primite de familia acestui lucrător în temeiul legislației statului membru de reședință, întrucât, sub rezerva verificărilor pe care trebuie să le efectueze instanța de trimitere, „Elterngeld” prevăzută de legislația germană nu este de aceeași natură, în sensul articolului 12 din Regulamentul nr. 1408/71, cu „Kindergeld” prevăzută de această legislație și cu alocațiile familiale prevăzute de legislația luxemburgheză.
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/4 |
Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 8 mai 2014 – Bolloré/Comisia
(Cauza C-414/12 P) (1)
((Recurs - Concurență - Înțelegeri - Piața hârtiei autocopiative - Imputarea încălcării săvârșite de filială societății mamă - Participare directă a societății-mamă la încălcare - Egalitate de tratament - Durata procedurii administrative și jurisdicționale - Termen rezonabil - Dreptul la apărare))
2014/C 202/04
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Bolloré (reprezentanți: P. Gassenbach, C. Lemaire și O. de Juvigny, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Mölls și R. Sauer, agenți, asistați de N. Coutrelis, avocat)
Obiectul
Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 27 iunie 2012, Bolloré/Comisia (T-372/10), prin care Tribunalul a respins o cerere de anulare sau de modificare a Deciziei C(2010) 4160 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/36212 – Hârtie autocopiativă) – Decizie adoptată în urma anulării unei prime decizii – Imputarea încălcării societății-mamă, considerată în calitatea sa de autor direct – Amendă – Legalitatea incriminării și a pedepsei – Egalitatea de tratament – Termen rezonabil – Dreptul la apărare
Dispozitivul
1) |
Respinge recursul. |
2) |
Obligă Bolloré la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs. |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/4 |
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 8 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Grondwettelijk Hof – Belgia) – Pelckmans Turnhout NV/Walter Van Gastel Balen NV și alții
(Cauza C-483/12) (1)
((Trimitere preliminară - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Principiile egalității și nediscriminării - Punere în aplicare a dreptului Uniunii - Domeniu de aplicare al dreptului Uniunii - Lipsă - Necompetența Curții))
2014/C 202/05
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Grondwettelijk Hof
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Pelckmans Turnhout NV
Pârâte: Walter Van Gastel Balen NV, Walter Van Gastel NV, Walter Van Gastel Lifestyle NV, Walter Van Gastel Schoten NV
cu participarea: Ministerraad
Obiectul
Cerere de decizie preliminară – Grondwettelijk Hof – Belgia – Interpretarea articolului 6 alineatul (3) TUE, a articolelor 34 TFUE, 35 TFUE, 36 TFUE, 56 TFUE și 57 TFUE și a articolelor 15, 16, 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Reglementare națională care impune o zi de repaus săptămânal pentru comerțul cu amănuntul – Excepții prevăzute pentru activitățile comerciale desfășurate în anumite locuri sau care comercializează anumite mărfuri
Dispozitivul
Curtea de Justiție a Uniunii Europene este necompetentă să răspundă la întrebarea adresată cu titlu preliminar de Grondwettelijk Hof (Belgia).
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/5 |
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 8 mai 2014 – Bimbo, SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Panrico, SA
(Cauza C-591/12 P) (1)
([Recurs - Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii verbale BIMBO DOUGHNUTS - Marca verbală spaniolă anterioară DOGHNUTS - Motive relative de refuz - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Apreciere globală a riscului de confuzie - Poziție distinctivă autonomă a unui element al unei mărci verbale compuse])
2014/C 202/06
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Bimbo, SA (reprezentanți: C. Prat, abogado și R. Ciullo, barrister)
Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: A. Folliard Monguiral și J. Crespo Carrillo, agenți), Panrico SA (reprezentant: D. Pellisé Urquiza, abogado)
Obiectul
Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 10 octombrie 2012 în cauza T-569/10, Bimbo SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) prin care Tribunalul a respins o acțiune în anulare introdusă de solicitantul mărcii verbale „BIMBO DOUGHNUTS” pentru produse din clasa 30 împotriva deciziei R 838/2009-4 a Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 7 octombrie 2010 de respingere a căii de atac introduse împotriva deciziei diviziei de opoziție prin care se refuză înregistrarea mărcii menționate, în cadrul opoziției formulate de titularul mărcilor verbale internaționale și naționale „DONUT”, „DOGHNUTS” și „DONUTS” și al mărcilor figurative internaționale și naționale care cuprind elementul verbal „donuts”, pentru produse din clasa 30 – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Risc de confuzie
Dispozitivul
1) |
Respinge recursul. |
2) |
Obligă Bimbo SA la plata cheltuielilor de judecată. |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/6 |
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 8 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court – Irlanda) – H.N./Minister for Justice, Equality and Law Reform, Ireland, Attorney General
(Cauza C-604/12) (1)
((Directiva 2004/83/CE - Standarde minime referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară - Directiva 2005/85/CE - Standarde minime cu privire la procedurile din statele membre privind acordarea și retragerea statutului de refugiat - Normă națională de procedură care condiționează examinarea unei cereri de protecție subsidiară de respingerea prealabilă a unei cereri de acordare a statutului de refugiat - Admisibilitate - Autonomie procedurală a statelor membre - Principiul efectivității - Dreptul la bună administrare - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 41 - Imparțialitatea și celeritatea procedurii))
2014/C 202/07
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
Supreme Court
Părțile din procedura principală
Reclamant: H.N.
Pârâți: Minister for Justice, Equality and Law Reform, Ireland, Attorney General
Obiectul
Cerere de decizie preliminară – Supreme Court – Interpretarea Directivei 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (JO L 304, p. 2, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52) – Cerere de acordare a statutului conferit prin protecție subsidiară fără introducerea în prealabil a unei cereri de acordare a statutului de refugiat.
Dispozitivul
Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate, precum și principiul efectivității și dreptul la bună administrare nu se opun unei norme naționale de procedură, precum cea în discuție în litigiul principal, care condiționează examinarea unei cereri de protecție subsidiară de respingerea prealabilă a unei cereri de acordare a statutului de refugiat, cu condiția ca, pe de o parte, cererea de acordare a statutului de refugiat și cererea de protecție subsidiară să poată fi introduse simultan și, pe de altă parte, ca această normă națională de procedură să nu aibă drept consecință examinarea cererii de protecție subsidiară într-un termen nerezonabil, aspecte a căror verificare este de competența instanței de trimitere.
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/7 |
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Hanseatisches Oberlandesgericht Hamburg – Germania) – Technische Universität Hamburg-Harburg, Hochschul-Informations-System GmbH/Datenlotsen Informationssysteme GmbH
(Cauza C-15/13) (1)
((Contracte de achiziții publice de bunuri - Directiva 2004/18/CE - Atribuirea contractului fără desfășurarea unei proceduri de cerere de ofertă - Atribuire așa-numită „in house” - Adjudecatar distinct din punct de vedere juridic de autoritatea contractantă - Condiție privind „controlul analog” - Autoritate contractantă și adjudecatar între care nu există un raport de control - Terț care este autoritate publică și care exercită un control parțial asupra autorității contractante, iar asupra adjudecatarului, un control care ar putea fi calificat drept „analog” - „Operațiune orizontală internă”))
2014/C 202/08
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Hanseatisches Oberlandesgericht Hamburg
Părțile din procedura principală
Reclamante: Technische Universität Hamburg-Harburg, Hochschul-Informations-System GmbH
Pârâtă: Datenlotsen Informationssysteme GmbH
Obiectul
Cerere de decizie preliminară – Hanseatisches Oberlandesgericht Hamburg – Interpretarea noțiunii „contract de achiziție publică”, cuprinsă la articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116) – Includere eventuală a unui contract încheiat între o societate și o universitate, supuse controlului exercitat de același organism de drept public având calitatea de autoritate contractantă în sensul directivei (horizontales In-House-Geschäft) – Întinderea controlului exercitat de acest organism de drept public
Dispozitivul
Articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că un contract care are ca obiect furnizarea de produse încheiat între, pe de o parte, o universitate care este o autoritate contractantă și ale cărei achiziții de produse și de servicii sunt supuse controlului unui stat federat german și, pe de altă parte, o întreprindere de drept privat deținută de statul federal și de state federate germane, printre care statul federat în cauză, constituie un contract de achiziții publice în sensul acestei dispoziții și trebuie, în consecință, să fie supus normelor privind atribuirea contractelor de achiziții publice prevăzute de această directivă.
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/8 |
Hotărârea Curții (Camera a noua) din 8 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Assica – Associazione Industriali delle Carni e dei Salumi, Kraft Foods Italia SpA/Associazioni fra produttori per la tutela del „Salame Felino” și alții
(Cauza C-35/13) (1)
([Agricultură - Produse agricole și alimentare - Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 - Articolul 2 - Protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine - Domeniu de aplicare material - Protecție pe teritoriul național - Lipsa unei înregistrări comunitare - Consecințe - Protecția denumirilor aferente produselor pentru care nu există o legătură specială între caracteristicile lor și originea geografică - Condiții])
2014/C 202/09
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Corte suprema di cassazione
Părțile din procedura principală
Reclamante: Assica – Associazione Industriali delle Carni e dei Salumi, Kraft Foods Italia SpA
Pârâte: Associazioni fra produttori per la tutela del „Salame Felino”, La Felinese Salumi SpA, Salumificio Monpiù Srl, Salumi Boschi F.lli SpA, Gualerzi SpA, Alinovi Tullio di Alinovi Giorgio & C. Snc, Salumificio Gastaldi di Gastaldi Franco e C. Snc, Boschi Cav. Umberto SpA, Fereoli Mario & Figlio Snc, Salumificio Ducale Snc di Morini & Tortini, Fereoli Gino & Figlio Snc, Ronchei Srl, Salumificio B.R.B. Snc
Obiectul
Cerere de decizie preliminară – Corte suprema di cassazione – Interpretarea articolului 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO L 208, p. 1) – Denumire de origine care nu a fost înregistrată și pentru care nu există un act cu forță juridică obligatorie care să definească limitele ariei geografice de producție, caietul de sarcini al produsului și eventualele condiții pe care trebuie să le îndeplinească producătorii pentru a beneficia de dreptul de utilizare a denumirii menționate – Posibilitatea de a interzice pe teritoriul național, ca act de concurență neloială, utilizarea acestei denumiri pentru produse naționale care nu provin din locul evocat de denumire
Dispozitivul
Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 535/97 al Consiliului din 17 martie 1997, trebuie interpretat în sensul că nu conferă un regim de protecție unei denumiri geografice care nu beneficiază de o înregistrare comunitară, dar că aceasta poate fi protejată, eventual, în temeiul unei reglementări naționale care are ca obiect denumirile geografice aferente produselor pentru care nu există o legătură specială între caracteristicile și originea lor geografică, cu condiția însă ca, pe de o parte, punerea în aplicare a acestei reglementări să nu compromită obiectivele urmărite prin Regulamentul nr. 2081/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 535/97, și, pe de altă parte, să nu contravină liberei circulații a mărfurilor prevăzute la articolul 28 CE, aspecte a căror verificare este de competența instanței naționale.
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/9 |
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Puglia – Italia) – Idrodinamica Spurgo Velox și alții/Acquedotto Pugliese SpA
(Cauza C-161/13) (1)
((Achiziții publice - Sectorul apei - Directiva 92/13/CEE - Proceduri eficiente și rapide privind căile de atac - Termene de introducere a acțiunii - Data de la care încep să curgă aceste termene))
2014/C 202/10
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Tribunale Amministrativo Regionale per la Puglia
Părțile din procedura principală
Reclamante: Idrodinamica Spurgo Velox srl, Giovanni Putignano e figli srl, Cogeir srl, Splendor Sud srl, Sceap srl.
Pârâtă: Acquedotto Pugliese SpA
cu participarea: Tundo srl, Giovanni XXIII Soc. coop. arl
Obiectul
Cerere de decizie preliminară – Tribunale Amministrativo Regionale per la Puglia – Interpretarea articolelor, 2a, 2c și 2f din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 76, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 43). – Termen de introducere a acțiunii – Momentul începerii curgerii – Reglementare națională care prevede că termenul de introducere a acțiunii curge începând de la data la care reclamantului i-a fost notificată decizia de atribuire definitivă a contractului de achiziții – Reclamant care a luat cunoștință de existența unei încălcări a dispozițiilor în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice după notificarea menționată
Dispozitivul
Articolul 1 alineatele (1) și (3), precum și articolul 2a alineatul (2) ultimul paragraf din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007, trebuie interpretate în sensul că termenul pentru introducerea unei acțiuni în anulare împotriva deciziei de atribuire a unui contract trebuie să înceapă să curgă din nou în cazul în care a intervenit o nouă decizie a entității contractante, adoptată ulterior acestei decizii de atribuire, dar înainte de semnarea contractului și susceptibilă să afecteze legalitatea deciziei de atribuire menționate. Acest termen începe să curgă de la comunicarea către ofertanți a deciziei ulterioare sau, în lipsa acesteia, din momentul în care aceștia din urmă au luat cunoștință de această decizie.
În cazul în care un ofertant ia cunoștință, după expirarea termenului de introducere a acțiunii prevăzut de reglementarea națională, de o neregularitate pretins săvârșită înaintea deciziei de atribuire a unui contract, un drept la introducerea unei acțiuni împotriva acestei decizii îi este asigurat numai în acest termen, cu excepția cazului în care o dispoziție expresă a dreptului național garantează un astfel de drept în conformitate cu dreptul Uniunii.
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/10 |
Acțiune introdusă la 4 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Republica Polonă
(Cauza C-162/14)
2014/C 202/11
Limba de procedură: polona
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Tokár și K. Herrmann, agenți)
Pârâtă: Republica Polonă
Concluziile reclamantei
Reclamanta solicită Curții:
— |
constatarea faptului că, prin menținerea în vigoare a motivelor obligatorii de excludere a unui operator economic de la o procedură de atribuire a contractelor, astfel cum sunt prevăzute la articolul 24 alineatul 1 punctele 1 și 1a din Legea privind achizițiile publice (Prawo zamówień publicznych), motive care depășesc criteriile legale materiale stabilite în enumerarea exhaustivă a motivelor de excludere prevăzute la articolul 45 alineatul (2) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (1), Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 45 alineatul (2) din această directivă; |
— |
obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Motivele de excludere a unui operator economic de la o procedură de cerere de ofertă, prevăzute la articolul 24 alineatul 1 punctele 1 și 1a din Legea privind achizițiile publice, care se referă la calitățile profesionale ale acestuia – și anume, (i) faptul că operatorul economic a cauzat un prejudiciu, constatat printr-o hotărâre cu autoritate de lucru judecat, ca urmare a neexecutării sau a executării necorespunzătoare a unui contract și (ii) faptul că operatorul economic a fost parte la un contract pe care autoritatea contractantă l-a reziliat, l-a denunțat unilateral sau l-a revocat din cauza unor circumstanțe imputabile operatorului – depășesc domeniul de aplicare al condițiilor de excludere prevăzute la articolul 45 alineatul (2) din Directiva 2004/18/CE, în special la litera (d) a acestui articol.
Interpretarea acestei din urmă condiții a făcut obiectul Hotărârii Curții pronunțate în cauza C-465/11, Forposta și ABC Direct Contact. În hotărârea respectivă Curtea a statuat că noțiunea de abatere profesională prevăzută la articolul 45 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2004/18/CE trebuie interpretată în sensul că acoperă orice comportament culpabil al operatorului economic care afectează credibilitatea sa profesională. Condițiile de excludere stabilite de legea poloneză nu se limitează însă numai la comportamentul operatorilor economici, care denotă o intenție culpabilă sau o neglijență de o anumită gravitate din partea acestora, ci impun autorității contractante obligația de a exclude în mod automat operatorul economic respectiv, fără a aprecia în prealabil comportamentul culpabil imputat acestuia.
(1) JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116.
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/10 |
Acțiune introdusă la 10 aprilie 2014 – Comisia Europeană/Ungaria
(Cauza C-179/14)
2014/C 202/12
Limba de procedură: maghiara
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: Tokár A. și E. Montaguti, meghatalmazottak)
Pârâtă: Ungaria
Concluziile reclamantei
Comisia solicită Curții:
1. |
constatarea faptului că, prin introducerea și prin menținerea sistemului de carduri Szep reglementat prin Decretul guvernamental nr. 55/2011 din 12 aprilie 2011 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. CLVI din 2011), Ungaria a încălcat Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (1), în măsura în care:
|
2. |
cu titlu subsidiar, declararea sistemul de carduri SZÉP introdus prin Decretul 55/2011 din 12 aprilie 2011, ca fiind contrar articolelor 49 TFUE și 56 TFUE în măsura în care dispozițiile Directivei 2006/123 citate la punctul 1 de mai sus nu sunt aplicabile dispozițiilor menționate la acest punct 1. |
3. |
constatarea faptului că sistemul de tichete de masă „Erzsébet”, reglementat de Legea nr. CLVI din 2011 și de Legea nr. CIII din 2012, care instituie un monopol în favoarea instituțiilor publice pentru emiterea de tichete pentru hrană rece și care a intrat în vigoare fără a fi precedat de o perioadă de tranziție și de măsuri tranzitorii adecvate, contravine articolelor 49 TFUE și 56 TFUE, în măsura în articolele 1, 5 și 477 din Legea nr. 2011 CLVI și articolul 2 alineatele 1 și 2, precum și articolele 6 și 7 din Legea nr. 2012 CIII prevăd restricții disproporționate; |
4. |
obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În 2011, Ungaria a modificat reglementările privind emiterea de tichete de vacanță, de agrement și pentru hrană caldă și rece, acordate de angajatori angajaților lor, care constituie beneficii suplimentare față de salarii și sunt, prin urmare, supuse unui regim fiscal și de securitate socială mai favorabil. Noua reglementare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012, fără a fi însoțită de o perioadă de tranziție adecvată. Anterior acestor modificări, normele de drept intern nu prevedeau cerințe specifice în ceea ce privește emiterea unor astfel de tichete sau forma acestora. Ca urmare a introducerii modificărilor menționate, o instituție publică, Magyar Nemzeti Cec Alapítvány (Fundația națională maghiară pentru agremenet) deține monopolul pentru emiterea tichetelor pentru hrană caldă pe suport de hârtie și a tichetelor pentru hrană rece pe suport de hârtie și în format electronic. De asemenea, reglementarea impune condiții deosebit de stricte pentru emiterea de tichete pentru hrană caldă, de vacanță, și de agrement, care deja puteau fi emise doar în format electronic. Măsurile contestate au condus la excluderea operatorilor prezenți pe această piață de mulți ani, restricționează intrarea unor noi operatori pe piață și împiedică libera prestare a serviciilor. În plus, sistemul de carduri SZÉP rezervă de facto piața pentru trei grupuri bancare mari constituite în conformitate cu dreptul maghiar, în timp ce emiterea tichetelor „Erzsébet” este posibilă numai în cadrul unui monopol de stat. Faptul că veniturile instituției publice care se bucură de monopol sunt alocate pentru cheltuielile sociale nu este suficient pentru a justifica restricțiile introduse. Astfel, în conformitate cu dispozițiile relevante ale Tratatului FUE și ale Directivei 2006/123, libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor pot fi restrânse numai dacă aceste restricții se aplică fără distincție, dacă sunt efectuate în interesul public și sunt în concordanță cu principiile necesității și proporționalității.
(1) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50).
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/12 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 16 aprilie 2014 – Skatteministeriet mod DSV Road A/S
(Cauza C-526/11)
2014/C 202/13
Limba de procedură: daneza
Instanța de trimitere
Østre Landsret
Părțile din procedura principală
Reclamant: Skatteministeriet
Pârâtă: DSV Road A/S
Întrebările preliminare
1) |
Articolul 203 alineatul (1) din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că se consideră sustragere de sub supravegherea vamală o situaţie precum cea din litigiul principal dacă se pornește de la premisa că (a) fiecare dintre cele două regimuri de tranzit iniţiate în 2007 şi, respectiv, în 2008 vizau aceleaşi mărfuri sau că (b) nu se poate stabili că mărfurile erau aceleaşi? |
2) |
Articolul 204 din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că datoria vamală ia naştere într-o situaţie precum cea din litigiul principal dacă se pornește de la premisa că (a) fiecare dintre cele două regimuri de tranzit iniţiate în 2007 şi, respectiv, în 2008 vizau aceleaşi mărfuri sau că (b) nu se poate stabili că mărfurile erau aceleaşi? |
3) |
Articolul 859 din dispoziţiile de aplicare trebuie interpretat în sensul că, în împrejurările litigiului principal, are loc o încălcare a obligaţiilor care nu a avut un efect semnificativ asupra corectitudinii regimului vamal dacă se pornește de la premisa că (a) fiecare dintre cele două regimuri de tranzit iniţiate în 2007 şi, respectiv, în 2008 vizau aceleaşi mărfuri sau că (b) nu se poate stabili că mărfurile erau aceleaşi? |
4) |
Primul stat membru în care au fost importate mărfurile poate să îi refuze persoanei impozabile desemnate de statul membru dreptul de a deduce TVA-ul la import în temeiul articolului 168 litera (e) din Directiva TVA în cazul în care TVA-ul la import este perceput operatorului de transport al mărfurilor în cauză, care nu este nici importatorul, nici proprietarul mărfurilor, ci doar a transportat mărfurile şi a fost responsabil de formalităţile vamale de expediere a transportului ca parte a operaţiunilor sale de expediere a mărfurilor, care sunt supuse TVA-ului? |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/12 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Eparchiako Dikastirio Lefkosias (Cipru) la 16 aprilie 2014 – Bogdan Chain/Atlanco LTD
(Cauza C-189/14)
2014/C 202/14
Limba de procedură: greaca
Instanța de trimitere
Eparchiako Dikastirio Lefkosias (Tribunalul districtual Nicosia)
Părțile din procedura principală
Reclamant: Bogdan Chain
Pârâtă: Atlanco LTD
Întrebările preliminare
1) |
Faptul că articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (1) și articolul 14 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 (2) de punere în aplicare se aplică unei „[p]ersoan[e] care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre” trebuie interpretat în sensul că sunt aplicabile și în situația [OR 2] unei persoane care este angajată în temeiul unui contract încheiat cu un singur angajator stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene, în două alte state membre ale Uniunii Europene, deși:
|
2) |
În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările de la punctul 1 de mai sus, articolul 14 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de punere în aplicare poate fi interpretat în sensul că, în scopul aplicării articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, expresia „persoană care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre” se referă și la ipoteza în care există perioade de inactivitate între două angajări ale lucrătorului în state membre diferite, pe durata cărora acesta continuă să fie încadrat prin același contract de muncă? |
3) |
În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările de la punctul 1 de mai sus, faptul că statul membru competent nu emite formularul A1 se opune aplicării articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004? |
4) |
Articolul 16 alineatul (5) și/sau articolul 20 alineatul (1) sau orice alt articol din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de punere în aplicare impun obligația, în sarcina statului membru, în temeiul unei decizii provizorii a statului membru de reședință cu privire la legislația aplicabilă, de a emite formularul A1 din oficiu, fără ca angajatorul în cauză să trebuiască să depună o cerere în acest sens în statul membru competent? |
(1) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82).
(2) Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 284, p. 1).
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/13 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Helsingin hovioikeus (Finlanda) la 22 aprilie 2014 – Valev Visnapuu/Kihlakunnansyyttäjä (Helsinki), Suomen valtio – Tullihallitus
(Cauza C-198/14)
2014/C 202/15
Limba de procedură: finlandeza
Instanța de trimitere
Helsingin hovioikeus
Părțile din procedura principală
Apelant: Valev Visnapuu
Intimați: Kihlakunnansyyttäjä (Helsinki), Suomen valtio – Tullihallitus
Întrebările preliminare
1) |
Admisibilitatea reglementării finlandeze cu privire la perceperea taxei pe ambalajele de băuturi, potrivit căreia această taxă se aplică în cazul în care ambalajul nu este inclus într-un sistem de returnare, trebuie apreciată în raport cu articolul 110 TFUE, iar nu în raport cu articolul 34 TFUE? Sistemul de returnare în discuție trebuie să fie un sistem de reţinere a garanţiei pentru ambalaj, prin care ambalatorul sau importatorul băuturilor asigură, pe cont propriu sau în conformitate cu modalitatea prevăzută de Legea privind deșeurile sau de prevederile legale aplicabile în provincia Åland, refolosirea sau recuperarea ambalajelor de băuturi, astfel încât acestea să fie refolosite sau recuperate ca materie primă. |
2) |
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: reglementarea menționată este conformă cu articolul 1 alineatul (1) şi cu articolele 7 și 15 din Directiva 94/62/CE (1), în condițiile în care se ia în considerare și articolul 110 TFUE? |
3) |
În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: reglementarea menționată este conformă cu articolul 1 alineatul (1) şi cu articolele 7 și 15 din Directiva 94/62/CE, în condițiile în care se ia în considerare și articolul 34 TFUE? |
4) |
În cazul unui răspuns negativ la a treia întrebare: reglementarea finlandeză cu privire la taxa pe ambalajele de băuturi trebuie considerată admisibilă în conformitate cu articolul 36 TFUE? |
5) |
În situația în care un cumpărător finlandez a cumpărat, prin internet sau prin alt mijloc de vânzare la distanță, de la un vânzător care activează în alt stat membru, băuturi alcoolice pe care vânzătorul le transportă în Finlanda, cerința potrivit căreia, pentru activitatea care vizează băuturile alcoolice care urmează a fi importate, persoana care utilizează aceste băuturi în scopuri comerciale trebuie să dețină o autorizație specială pentru comercializarea cu amănuntul, poate fi calificată ca privind existența sau funcționarea unui monopol, astfel încât să nu i se opună dispozițiile articolului 34 TFUE ci să trebuiască apreciată în lumina articolului 37 TFUE? |
6) |
În cazul unui răspuns afirmativ la a cincea întrebare: cerința privind deținerea autorizației este conformă cu condițiile monopolurilor naţionale cu caracter comercial în sensul articolului 37 TFUE? |
7) |
În cazul unui răspuns negativ la a cincea întrebare și în situația în care în speță trebuie să se aplice articolul 34 TFUE: reglementarea finlandeză în temeiul căreia, la comandarea unor băuturi alcoolice prin internet sau prin alt mijloc de vânzare la distanță, importul băuturilor pentru consum propriu este permis doar dacă importul a fost realizat de către persoana care dă comanda sau de către un terț independent de vânzător, altfel impunându-se deținerea unei autorizații prevăzute în Legea privind alcoolul, constituie o restricție cantitativă la import sau o măsură cu efect echivalent, care încalcă prevederile articolului 34? |
8) |
În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară: se poate considera că reglementarea este justificată și proporțională din perspectiva protecției sănătății și vieții persoanelor? |
(1) Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (JO L 365, p. 10, Ediţie specială, 13/vol. 14, p. 238).
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/14 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de cour administrative d'appel de Nantes (Franța) la 13 februarie 2014 – Adiamix/Direction départementale des finances publiques – Pôle Gestion fiscale
(Cauza C-202/14)
2014/C 202/16
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Cour administrative d'appel de Nantes
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Adiamix
Pârâtă: Direction départementale des finances publiques – Pôle Gestion fiscale
Întrebarea preliminară
Curtea de Justiție este invitată să se pronunțe cu privire la validitatea, în raport cu calificarea drept schemă de ajutoare existentă, a Deciziei 2004/343/CE a Comisiei Europene din 16 decembrie 2003 privind sistemul de scutire instituit prin articolul 44f din Codul general al impozitelor cu privire la preluarea întreprinderilor aflate în dificultate (1).
(1) Decizia Comisiei din 16 decembrie 2003 privind regimul de ajutoare pus în aplicare de Franța privind preluarea de întreprinderi în dificultate (JO L 108, p. 38).
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/15 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 25 aprilie 2014 – Hotel Sava Rogaška, Gostinstvo, turizem in storitve, d.o.o./Republica Slovenia – Ministrstvo za kmetijstvo in okolje
(Cauza C-207/14)
2014/C 202/17
Limba de procedură: slovena
Instanța de trimitere
Vrhovno sodišče Republike Slovenije
Părțile din procedura principală
Reclamant: Hotel Sava Rogaška, Gostinstvo, turizem in storitve, d.o.o.
Pârâtă: Republica Slovenia – Ministrstvo za kmetijstvo in okolje
Întrebările preliminare
1) |
Dispozițiile articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2009/54/CE (1) trebuie să fie interpretate în sensul că prin „ape minerale naturale de la una și aceeași sursă”:
|
2) |
În cazul în care nu este posibil să se răspundă afirmativ la niciuna dintre soluțiile propuse la prima întrebare, interpretarea noțiunii „ape minerale naturale de la una și aceeași sursă” trebuie să se bazeze pe împrejurări precum distanța dintre punctele de emergență, adâncimea acestora, calitatea specifică a apei care provine din unicul punct de emergență, legătura hidraulică dintre punctele de emergență, deschiderea sau închiderea acviferului? |
(1) JO L 164, 26.6.2009, p. 45.
(2) JO L 327, 22.12.2000, p. 1.
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/15 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Vrhovno sodišče Republike Slovenije (Slovenia) la 25 aprilie 2014 – NLB Leasing d.o.o./Republica Slovenia – Ministrstvo za finance
(Cauza C-209/14)
2014/C 202/18
Limba de procedură: slovena
Instanța de trimitere
Vrhovno sodišče Republike Slovenije
Părțile din procedura principală
Reclamantă: NLB Leasing d.o.o.
Pârât: Republica Slovenia – Ministrstvo za finance
Întrebările preliminare
1) |
În lumina unor împrejurări precum cele din litigiul principal, articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie interpretat în sensul că restituirea în posesia finanțatorului, din cauza neplății obligațiilor utilizatorului, a bunului care face obiectul leasingului (bunul imobil), în vederea vânzării ulterioare și a compensării în temeiul contractului de leasing, deși aceasta are loc după ajungerea la termen a tuturor ratelor de leasing, constituie o situație de „anul[are], […] refuz[…] sau […] nepl[ată] total[ă] sau parțial[ă]” după livrare, pentru care baza de impozitare se reduce în consecință? |
2) |
Articolul 2 alineatul (1), articolul 14 și articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie să fie interpretate în sensul că suma aferentă opțiunii de cumpărare, care reprezintă partea cea mai mare din obligațiile rezultate din contractele de leasing financiar și pe care utilizatorul o achită finanțatorului, astfel încât, din cauza neplății obligațiilor, finanțatorul a redobândit posesia asupra obiectului leasingului, l-a vândut unui terț și a plătit utilizatorului diferența în plus față de prețul de cumpărare, rezultată din această vânzare, din care, în situația financiară finală, a scăzut și suma aferentă opțiunii de cumpărare, trebuie să fie considerată drept contrapartidă a executării contractului și a livrării de bunuri și, ca atare, să i se aplice TVA, drept contrapartidă a serviciului de închiriere sau de utilizare a bunului imobil (căreia, ca atare, i se aplică TVA în temeiul legii sau la alegerea persoanei impozabile) sau drept despăgubiri pentru denunțarea contractului, achitate pentru a acoperi prejudiciul produs prin neîndeplinirea obligațiilor utilizatorului, care nu au o legătură directă cu vreo prestare de servicii cu titlu oneros și cărora, ca atare, nu li se aplică TVA? |
3) |
În cazul în care, ca răspuns la a doua întrebare, se consideră că este vorba despre contrapartida pentru livrarea de bunuri și pentru executarea contractului, principiul neutralității TVA-ului se opune ca finanțatorul să achite de două ori TVA-ul aferent ieșirilor, și anume, prima dată, cu ocazia încheierii contractelor de leasing financiar (inclusiv pentru suma aferentă opțiunilor de cumpărare, care a reprezentat partea cea mai mare din valoarea contractului) și, a doua oară, din cauza neplății obligațiilor utilizatorului, la vânzarea (ulterioară) a bunului imobil către un terț, având în vedere că, prin situația financiară finală, obligația de a plăti TVA-ul rezultat din a doua livrare a fost trecută în sarcina utilizatorului? |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/16 |
Ordonanța președintelui Curții din 13 martie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Najwyższy – Polonia) – Polska Izba Informatyki i Telekomunikacji/Prezes Urzędu Komunikacji Elektronicznej, cu participarea: P4 Sp. z o.o., Krajowa Izba Gospodarcza Elektroniki i Telekomunikacji
(Cauza C-633/13) (1)
2014/C 202/19
Limba de procedură: polona
Președintele Curții a dispus radierea cauzei.
Tribunalul
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/17 |
Hotărârea Tribunalului din 14 mai 2014 – Donau Chemie/Comisia Europeană
(Cauza T-406/09) (1)
([Concurență - Înțelegeri - Piața carburii de calciu și a magneziului pentru industriile oțelului și gazului în SEE, cu excepția Irlandei, a Spaniei, a Portugaliei și a Regatului Unit - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Stabilirea prețurilor și împărțirea pieței - Amenzi - Articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor - Circumstanțe atenuante - Cooperare pe parcursul procedurii administrative - Obligația de motivare - Egalitate de tratament - Proporționalitate - Capacitate de plată])
2014/C 202/20
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Donau Chemie AG (Viena, Austria) (reprezentantă de: S. Polster, W. Brugger şi M. Brodey, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentată de: inițial de N. von Lingen și M. Kellerbauer, în calitate de agenți, asistați de T. Eilmansberger, profesor, ulterior de N. von Lingen și de M. Kellerbauer)
Obiectul
Cerere de anulare a articolului 2 din Decizia C(2009) 5791 final a Comisiei din 22 iulie 2009 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.396 – Reactivi pe bază de carbură de calciu și de magneziu pentru industriile oțelului și gazului), în măsura în care aceasta o privește pe reclamantă, precum și, cu titlu subsidiar, o cerere de reducere a cuantumului amenzii care i a fost aplicată prin decizia menționată
Dispozitivul
1) |
Stabilește la 4,35 milioane de euro cuantumul amenzii aplicate Donau Chemie AG în temeiul articolului 2 litera (c) din Decizia C(2009) 5791 final a Comisiei din 22 iulie 2009 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.396 – Reactivi pe bază de carbură de calciu și de magneziu pentru industriile oțelului și gazului). |
2) |
Respinge în rest acțiunea. |
3) |
Donau Chemie suportă 90 % din propriile cheltuieli de judecată, precum și 90 % din cele ale Comisiei Europene. Comisia suportă 10 % din propriile cheltuieli de judecată și 10 % din cheltuielile de judecată efectuate de Donau Chemie. |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/17 |
Hotărârea Tribunalului din 14 mai 2014 – Reagens/Comisia
(Cauza T-30/10) (1)
((„Concurență - Înțelegeri - Piața europeană a stabilizatorilor termici de staniu - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE - Stabilirea prețurilor, repartizarea piețelor și schimbul de informații comerciale sensibile - Durata încălcării - Amenzi - Orientările din 2006 privind calcularea amenzilor - Cuantum de bază - Circumstanțe atenuante - Capacitate de contribuție - Egalitate de tratament - Proporționalitate - Competențe de fond - Caracter adecvat al cuantumului amenzii”))
2014/C 202/21
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Reagens SpA (San Giorgio di Piano, Italia) (reprezentanți: B. O’Connor, solicitor, L. Toffoletti, E. De Giorgi și D. Gullo, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Bourke, F. Ronkes Agerbeek și P. Van Nuffel, agenți)
Obiectul
Cerere de anulare a Deciziei C (2009) 8682 final a Comisiei din 11 noiembrie 2009 privind o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul [CE] şi a articolului 53 din Acordul SEE (cazul COMP/38589 – Stabilizatori termici) sau, în subsidiar, o cerere de modificare a cuantumului amenzii aplicate reclamantei
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Obligă Reagens SpA la plata cheltuielilor de judecată. |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/18 |
Hotărârea Tribunalului din 13 mai 2014 – McBride și alții/Comisia
(Cauzele conexate T-458/10-T-467/10 și T-471/10) (1)
((„Pescuit - Măsuri de conservare a resurselor piscicole - Restructurarea sectorului - Cereri de extindere a obiectivelor programului de orientare multianual în vederea ameliorării securității la bord - Cererea Irlandei referitoare la diferite nave - Decizie luată în urma anulării de către Tribunal a deciziei inițiale referitoare la aceeași procedură - Nouă cerere de respingere - Necompetența Comisiei”))
2014/C 202/22
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamanți: Peter McBride (Downings, Irlanda) (cauza T-458/10); Hugh McBride (Downings) (T-459/10); Mullglen Ltd (Largy, Irlanda) (T-460/10); Cathal Boyle (Fiafannon, Irlanda) (cauza T-461/10); Thomas Flaherty (Kilronan, Irlanda) (cauza T-462/10); Ocean Tawlers Ltd (Killybegs, Irlanda) (cauza T-463/10); Patrick Fitzpatrick (Killeany, Irlanda) (cauza T-464/10); Eamon McHugh (Killybegs) (cauza T-465/10); Eugene Hannigan (Killybegs) (cauza T-466/10); Larry Murphy (Castletownbere, Irlanda) (cauza T-467/10); Brendan Gill (Lifford, Irlanda) (cauza T-471/10) (reprezentanți: inițial A. Collins, SC, N. Travers, barrister, și D. Barry, solicitor, ulterior N. Travers, D. Barry și E. Barrington, barrister)
Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: în cauzele T-458/10-T-467/10, inițial K. Banks, A. Bouquet și A. Szmytkowska, ulterior A. Bouquet și A. Szmytkowska, agenți, asistați de B. Doherty, barrister, și, în cauza T-471/10, A. Bouquet și A. Szmytkowska, asistați de B. Doherty)
Obiectul
Cerere de anulare a Deciziilor C (2010) 4758, C (2010) 4748, C (2010) 4757, C (2010) 4751, C (2010) 4764, C (2010) 4750, C (2010) 4761, C (2010) 4767, C (2010) 4754, C (2010) 4753 et C (2010) 4752 ale Comisiei din 13 iulie 2010, de respingere a cererii Irlandei de extindere a obiectivelor programului de orientare multianual IV pentru perioada 1 ianuarie 1997 – 31 decembrie 2001 pentru a ține seama de îmbunătățirile în materie de securitate în privința navelor Peader Elaine II, Heather Jane II, Pacelli, Marie Dawn, Westward Isle, Golden Rose, Shauna Ann, Antartic, Niamh Eoghan, Menhaden și Brendelen, aparținând domnului Peter McBride, domnului Hugh McBride, societății Mullglen, domnului Boyle, domnului Flaherty, societății Ocean Trawlers, domnului Fitzpatrick, domnului McHugh, domnului Hannigan, domnului Murphy și, respectiv, domnului Gill, adoptate în urma anulării Deciziei 2003/245/CE a Comisiei din 4 aprilie 2003 privind cererile primite de Comisie de extindere a obiectivelor POP IV în scopul îmbunătățirii siguranței, navigației maritime, igienei, calității produselor și condițiilor de muncă pentru navele cu o lungime totală mai mare de 12 metri (JO L 90, p. 48) prin Hotărârea Curții din 17 aprilie 2008, Flaherty și alții/Comisia (C-373/06 P, C-379/06 P și C-382/06 P, Rep. p. I-2649) și Hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2006, Boyle și alții/Comisia (T-218/03-T-240/03, Rec. p. II-1699).
Dispozitivul
1) |
Anulează Deciziile C (2010) 4758, C (2010) 4748, C (2010) 4757, C (2010) 4751, C (2010) 4764, C (2010) 4750, C (2010) 4761, C (2010) 4767, C (2010) 4754, C (2010) 4753 et C (2010) 4752 ale Comisiei din 13 iulie 2010 de respingere a cererii Irlandei de extindere a obiectivelor programului de orientare multianual IV pentru a ține seama de îmbunătățirile în materie de securitate în privința navelor aparținând reclamanților. |
2) |
Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată. |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/19 |
Hotărârea Tribunalului din 14 mai 2014 – Adler Modemärkte/OAPI – Blufin (MARINE BLEU)
(Cauza T-160/12) (1)
([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale MARINE BLEU - Marca comunitară verbală anterioară BLUMARINE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])
2014/C 202/23
Limba de procedură: germana
Părţile
Reclamantă: Adler Modemärkte AG (Haibach, Germania) (reprezentanţi: J.-C. Plate și R. Kaase, avocați)
Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentanţi: D. Walicka și G. Schneider, agenți)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Blufin SpA (Carpi, Italia) (reprezentant: F. Caricato, avocat)
Obiectul
Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 3 februarie 2012 (cauza R 1955/2010-2) privind o procedură de opoziție între Blufin SpA și Adler Modemärkte AG
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Obligă Adler Modemärkte AG la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale). |
3) |
Blufin SpA suportă propriile cheltuieli de judecată. |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/20 |
Hotărârea Tribunalului din 14 mai 2014 – Germania/Comisia
(Cauza T-198/12) (1)
((„Apropierea legislațiilor - Directiva 2009/48/CE - Siguranța jucăriilor - Valori limită pentru nitrozamine, substanțe nitrozabile, plumb, bariu, arsen, antimoniu și mercur prezente în jucării - Decizia Comisiei de a nu aproba în întregime menținerea dispozițiilor naționale care derogă de la aceste valori limită - Aprobare limitată în timp - Dovada asigurării unui nivel de protecție mai ridicat pentru sănătatea umană oferit de dispozițiile naționale”))
2014/C 202/24
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și A. Wiedman, agenți)
Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Pataki și G.Wilms, agenți)
Obiectul
Cerere de anulare în parte a Deciziei 2012/160/UE a Comisiei din 1 martie 2012 privind dispozițiile naționale notificate de guvernul federal german de menținere a valorilor-limită pentru plumb, bariu, arsen, antimoniu, mercur și nitrozamine și substanțe nitrozabile din jucării după data intrării în vigoare a Directivei 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța jucăriilor (JO L 80, p. 19)
Dispozitivul
1) |
Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra legalității Deciziei 2012/160/UE a Comisiei din 1 martie 2012 privind dispozițiile naționale notificate de guvernul federal german de menținere a valorilor-limită pentru plumb, bariu, arsen, antimoniu, mercur și nitrozamine și substanțe nitrozabile din jucării după data intrării în vigoare a Directivei 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța jucăriilor, în ceea ce privește bariul. |
2) |
Anulează articolul 1 al doilea paragraf din Decizia 2012/160, în măsura în care prin acesta se limitează până la 21 iulie 2013 aprobarea dispozițiilor naționale de stabilire a valorilor-limită pentru plumb. |
3) |
Respinge în rest acțiunea. |
4) |
Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile efectuate de Republica Federală Germania. |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/20 |
Hotărârea Tribunalului din 20 mai 2014 – Argo Group International Holdings/OAPI – Arisa Assurances (ARIS)
(Cauza T-247/12) (1)
((„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative ARIS - Marca comunitară figurativă anterioară ARISA ASSURANCES S. A. - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Coexistența mărcilor anterioare pe piață - Principiul de drept american denumit «Morehouse defense» - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”))
2014/C 202/25
Limba de procedură: engleza
Părţile
Reclamantă: Argo Group International Holdings Ltd (Hamilton, Bermuda, Regatul Unit) (reprezentanţi: R. Hoy, S. Levine și N. Edbrooke, solicitors)
Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: L. Rampini, agent)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Arisa Assurances SA (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: H. Bock, avocat)
Obiectul
Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 9 martie 2012 (cauza R 193/2011-2), privind o procedură de opoziție între Arisa Assurances SA și Argo Group International Holdings Ltd
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Obligă Argo Group International Holdings Ltd la plata cheltuielilor de judecată. |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/21 |
Hotărârea Tribunalului din 15 mai 2014 – Katjes Fassin/OAPI (Yoghurt-Gums)
(Cauza T-366/12) (1)
((„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Yoghurt-Gums - Motive absolute de refuz - Caracter distinctiv - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”))
2014/C 202/26
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Katjes Fassin GmbH & Co. KG (Emmerich am Rhein, Germania) (reprezentant: T. Schmitz, avocat)
Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)
Obiectul
Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 11 iunie 2012 (cauza R 523/2012-4) privind înregistrarea semnului figurativ Yoghurt-Gums ca marcă comunitară
Dispozitivul
1) |
Respinge acțiunea. |
2) |
Obligă Katjes Fassin GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată. |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/22 |
Hotărârea Tribunalului din 20 mai 2014 – De Luca/Comisia
(Cauza T-200/13 P) (1)
([Recurs - Funcție publică - Funcționari - Numire - Încadrare în grad - Numire într-un post dintr-un grup de funcții superior în urma unui concurs general - Respingerea acțiunii în primă instanță după trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare - Intrare în vigoare a noului statut - Dispoziții tranzitorii - Articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut])
2014/C 202/27
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Patrizia De Luca (Bruxelles, Belgia) (reprezentanţi: iniţial S. Orlandi şi J. N. Louis, avocaţi, ulterior S. Orlandi)
Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentant: J. Currall, agent) și Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și A. Bisch, agenți)
Obiectul
Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 30 ianuarie 2013, De Luca/Comisia, (F-20/06 RENV) având ca obiect anularea acestei hotărâri
Dispozitivul
1) |
Respinge recursul. |
2) |
Doamna Patrizia De Luca și Comisia Europeană suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată în cele două proceduri care s-au aflat pe rolul Tribunalului și în cele două proceduri în fața Tribunalului Funcției Publice. |
3) |
Consiliului Uniunii Europene va suporta propriile cheltuieli de judecată din cele două proceduri care s-au aflat pe rolul Tribunalului și din cele două proceduri care s-au aflat pe rolul Tribunalului Funcției Publice. |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/22 |
Ordonanța Tribunalului din 6 mai 2014 – Unión de Almacenistas de Hierros de España/Comisia
(Cauza T-419/13) (1)
([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente privind două proceduri spaniole în materie de concurență - Respingere implicită a cererii de acces - Decizie explicită adoptată după introducerea acțiunii - Nepronunțare asupra fondului”])
2014/C 202/28
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamantă: Unión de Almacenistas de Hierros de España (Madrid, Spania) (reprezentanţi: A. Creus Carreras, A. Valiente Martin şi C. Maldonado Márquez, avocaţi)
Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz şi F. Clotuche-Duvieusart, agenţi)
Obiectul
Cerere de anulare a deciziei implicite a Comisiei prin care se respinge acordarea în favoarea reclamantei a accesului la anumite documente privind corespondența schimbată între Comisie și Comisión Nacional de la Competencia (CNC, Comisia Națională de Concurență Spaniolă) în cadrul a două proceduri naționale deschise de aceasta din urmă.
Dispozitivul
1) |
Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei. |
2) |
Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererilor de intervenție. |
3) |
Obligă Comisia Europeană să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele ale Unión de Almacenistas de Hierros de España. |
4) |
Republica Federală Germania și Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată. |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/23 |
Ordonanța Tribunalului din 6 mai 2014 – Frucona Košice/Comisia
(Cauza T-103/14 R)
((„Măsuri provizorii - Ajutoare de stat - Băuturi alcoolice și spirtoase - Anularea unei datorii fiscale în cadrul unei proceduri colective de insolvență - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și se dispune recuperarea acestuia - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței - Lipsa fumus bonus juris”))
2014/C 202/29
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Frucona Košice a.s. (Košice, Slovacia) (reprezentanţi: K. Lasok, QC, B. Hartnett, J. Holmes, barristers, şi O. Geiss, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Walkerová şi L. Armati, agenţi)
Obiectul
Cerere de suspendare a executării Deciziei C(2013) 6261 final a Comisiei din 16 octombrie 2013 privind ajutorul de stat SA.18211 (C 25/2005) (ex NN 21/2005), pus în aplicare de Republica Slovacă în favoarea Frucona Košice a.s., în măsura în care obligă Republica Slovacă să procedeze la recuperarea ajutorului
Dispozitivul
1) |
Respinge cererea de măsuri provizorii. |
2) |
Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul. |
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/23 |
Acțiune introdusă la 27 martie 2014 – Ben Ali/Consiliul
(Cauza T-200/14)
2014/C 202/30
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Mehdi Ben Tijani Ben Haj Hamda Ben Haj Hassen Ben Ali (Saint-Étienne-du-Rouvray, Franța) (reprezentant: A. de Saint Remy, avocat)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
— |
luarea unei măsuri de organizare a procedurii în temeiul articolului 64 din regulamentul său de procedură, având ca obiect divulgarea de către Comisie a „tuturor documentelor privind adoptarea” regulamentului atacat; |
— |
anularea, pe de o parte, a Deciziei 2014/49/PESC a Consiliului Uniunii Europene din 30 ianuarie 2014 de modificare a Deciziei 2011/72/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 81/2014 al Consiliului Uniunii Europene din 30 ianuarie 2014 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 101/2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Tunisia; |
— |
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata către reclamant a unei sume globale de 1 00 000 de euro pentru repararea prejudiciilor suferite din toate cauzele; |
— |
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata către reclamant a unei sume de 30 000 de euro pentru cheltuielile sale de apărare în susținerea prezentei cereri și, în plus, în conformitate cu articolul 91 din Regulamentul de procedură, pentru cheltuielile de apărare recuperabile efectuate; |
— |
obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cadrul cauzei T-301/11, Ben Ali/Consiliul (1).
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/24 |
Acțiune introdusă la 28 martie 2014 – Aluwerk Hettstedt/ECHA
(Cauza T-207/14)
2014/C 202/31
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Aluwerk Hettstedt GmbH (Hettstedt, Germania) (reprezentanți: M. Ahlhaus și J. Schrotz, avocați)
Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea Deciziei SME(2013) 4525 a Agenției Europene pentru Produse Chimice din 21 ianuarie 2014, precum și a facturii nr. 10046841 din 23 ianuarie 2014 și |
— |
obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamantă. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.
1. |
Primul motiv întemeiat pe necompetența pârâtei
|
2. |
Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea Regulamentului nr. 1 din 15 aprilie 1958
|
3. |
Al treilea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată nu este justificată, iar taxa administrativă impusă reclamantei este disproporționată
|
(1) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei.
(2) Regulamentul (CE) nr. 340/2008 al Comisiei din 16 aprilie 2008 privind redevențele și drepturile plătite Agenției Europene pentru Produse Chimice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH).
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/25 |
Acțiune introdusă la 28 martie 2014 – Richard Anton/ECHA
(Cauza T-208/14)
2014/C 202/32
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamant: Richard Anton KG (Grâfelfing, Germania) (reprezentanți: M. Ahlhaus și J. Schrotz, avocați)
Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea Deciziei SME(2013) 4524 a Agenției Europene pentru Produse Chimice din 21 ianuarie 2014, precum și a facturii nr. 10046845 din 23 ianuarie 2014 și |
— |
obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamantă. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.
1. |
Primul motiv întemeiat pe necompetența pârâtei
|
2. |
Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea Regulamentului nr. 1 din 15 aprilie 1958
|
3. |
Al treilea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată nu este justificată, iar taxa administrativă impusă reclamantei este disproporționată
|
(1) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei.
(2) Regulamentul (CE) nr. 340/2008 al Comisiei din 16 aprilie 2008 privind redevențele și drepturile plătite Agenției Europene pentru Produse Chimice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH).
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/26 |
Acțiune introdusă la 9 aprilie 2014 – Gmina Kosakowo/Comisia
(Cauza T-217/14 R)
2014/C 202/33
Limba de procedură: polona
Părțile
Reclamantă: Gmina Kosakowo (Kosakowo, Polonia) (reprezentant: M. Leśny, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea Deciziei Comisiei Europene din 11 februarie 2014 referitoare la măsura S.A. 35388 prin care s-a dispus ca Polonia să recupereze de la aeroportul din Gdynia Kosakowo un ajutor de stat plătit în mod nelegal, |
— |
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.
1. |
Primul motiv
|
2. |
Al doilea motiv
|
3. |
Al treilea motiv
|
30.6.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 202/27 |
Recurs introdus la 15 aprilie 2014 de Agenția Europeană pentru Medicamente împotriva Hotărârii din 5 februarie 2014 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-29/13, Drakeford/EMA
(Cauza T-231/14 P)
2014/C 202/34
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) (reprezentanți: T. Jabłoński și N. Rampal Olmedo, agenți, asistați de D. Waelbroeck și de A. Duron, avocați)
Cealaltă parte din procedură: David Drakeford (Dublin, Irlanda)
Concluziile
Recurenta solicită Tribunalului:
— |
anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice pronunțată în cauza F-29/13 în măsura în care acesta anulează decizia EMA de a nu prelungi contractul intimatului; |
— |
admiterea concluziilor prezentate în primă instanță de recurentă, și anume respingerea acțiunii ca fiind în totalitate nefondată; |
— |
obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în procedura desfășurată în fața Tribunalului Funcției Publice. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.
1. |
Primul motiv, întemeiat pe erori de drept ale Tribunalului Funcției Publice în ceea ce privește interpretarea articolului 8 primul paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene întrucât el a considerat că expresia „orice prelungire ulterioară a acestui contract de muncă” trebuia interpretată ca vizând orice procedeu prin care un agent temporar, în sensul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, este pus în situația, la terminarea contractului său de muncă pe durată determinată, de a continua, în această calitate, raportul său de muncă cu angajatorul său, chiar dacă această prelungire este însoțită de o avansare în grad sau de o evoluție în funcțiile exercitate. |
2. |
Al doilea motiv, întemeiat pe eroarea de drept a Tribunalului Funcției Publice în ceea ce privește formularea excepției referitoare la interpretarea articolului 8 primul paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. |
3. |
Al treilea motiv, întemeiat pe eroarea de drept pe care a săvârșit-o Tribunalul Funcției Publice prin exercitarea competenței sale de fond. |