ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 114

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 57
15 aprilie 2014


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

REZOLUŢII

 

Comitetul Regiunilor

 

A 104-a sesiune plenară, 28 și 29 noiembrie 2013

2014/C 114/01

REZOLUȚIA Comitetului Regiunilor Prioritățile politice ale Comitetului Regiunilor pentru anul 2014, pe baza programului legislativ și de lucru al Comisiei Europene

1

 

AVIZE

 

Comitetul Regiunilor

 

A 104-a sesiune plenară, 28 și 29 noiembrie 2013

2014/C 114/02

Avizul Comitetului Regiunilor Raport privind cetăţenia Uniunii Europene – 2013

6

2014/C 114/03

Avizul Comitetului Regiunilor – Orientările UE privind ajutoarele de stat destinate aeroporturilor și companiilor aeriene

11

2014/C 114/04

Avizul Comitetului Regiunilor – Valoarea adăugată a strategiilor macroregionale

18

2014/C 114/05

Avizul Comitetului Regiunilor – Plan de acțiune pentru o industrie siderurgică competitivă și durabilă în Europa

23

2014/C 114/06

Avizul Comitetului Regiunilor – Sport, handicap, timp liber

27

2014/C 114/07

Avizul Comitetului Regiunilor – Ajutoarele de stat pentru pescuit și acvacultură

33

2014/C 114/08

Avizul Comitetului Regiunilor – Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE

37

 

III   Acte pregătitoare

 

COMITETUL REGIUNILOR

 

A 104-a sesiune plenară, 28 și 29 noiembrie 2013

2014/C 114/09

Avizul Comitetului Regiunilor – Condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, servicii de voluntariat și a altor categorii

42

2014/C 114/10

Avizul Comitetului Regiunilor – Fondul de solidaritate al Uniunii Europene

48

2014/C 114/11

Avizul Comitetului Regiunilor – Cadrul pentru viitoarea politică a UE privind porturile

57

2014/C 114/12

Avizul Comitetului Regiunilor – Strategii de integrare a romilor

73

2014/C 114/13

Avizul Comitetului Regiunilor – Directiva privind facturarea electronică și achizițiile publice electronice de la un capăt la altul

79

2014/C 114/14

Avizul Comitetului Regiunilor – Cooperarea consolidată între serviciile publice de ocupare a forței de muncă

85

2014/C 114/15

Avizul Comitetului Regiunilor – Pachetul Frontiere inteligente

90

2014/C 114/16

Avizul Comitetului Regiunilor – Regulamentul privind controalele oficiale

96

RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

REZOLUŢII

Comitetul Regiunilor

A 104-a sesiune plenară, 28 și 29 noiembrie 2013

15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/1


REZOLUȚIA Comitetului Regiunilor Prioritățile politice ale Comitetului Regiunilor pentru anul 2014, pe baza programului legislativ și de lucru al Comisiei Europene

2014/C 114/01

COMITETUL REGIUNILOR

având în vedere Comunicarea Comisiei referitoare la programul său de lucru pentru 2014 (1),

având în vedere Rezoluția din 4 iulie 2013 privind prioritățile Comitetului Regiunilor pentru anul 2014 din perspectiva programului de lucru al Comisiei Europene (2),

având în vedere Protocolul de cooperare dintre Comisia Europeană și Comitetul Regiunilor semnat la 16 februarie 2012,

Principalele priorități politice pentru 2014

1.

consideră că principalele provocări pentru Uniunea Europeană sunt generarea unei creșteri durabile, asigurarea coeziunii sociale, economice și teritoriale, crearea de locuri de muncă și consolidarea încrederii cetățenilor în proiectul european;

2.

solicită o mai bună coordonare a politicilor economice și sociale pentru a contribui la diminuarea decalajului de competitivitate dintre statele membre; reafirmă necesitatea urgentă de a se soluționa problema șomajului în rândul tinerilor și de a se rezolva inegalitățile geografice dintre regiunile UE, pentru a se preîntâmpina alte pierderi de capital uman;

3.

solicită efectuarea în 2014 a unei evaluări temeinice, la jumătatea perioadei, a Strategiei Europa 2020, bazate pe includerea: i) unei dimensiuni teritoriale care să permită definirea de obiective la nivel subnațional în funcție de diversele situații regionale; ii) unei guvernanțe adecvate care să implice autoritățile locale și regionale în stabilirea obiectivelor și în punerea în aplicare a strategiei; iii) unei finanțări adecvate pentru investițiile pe termen lung, care nu ar trebui sacrificate pe altarul obiectivelor de consolidare bugetară;

4.

subliniază importanța esențială a procesului democratic în Uniunea Europeană în anul electoral 2014 și își va dezvolta contribuția la dezbaterea în curs privind viitorul Uniunii, în vederea consolidării rolului autorităților locale și regionale în procesul de integrare; ca atare, CoR va stimula toate dezbaterile cu privire la reformarea tratatului prin organizarea unor dezbateri politice și printr-o mai bună profilare a principiului subsidiarității și a conceptului guvernanței pe mai multe niveluri ca instrumente importante pentru atingerea acestor obiective;

5.

având în vedere că principiul subsidiarității reprezintă un mijloc recunoscut de asigurare a faptului că deciziile politice sunt luate cât mai aproape de cetățeni, solicită Comisiei Europene să dovedească mai clar în propunerile sale legislative care este valoarea adăugată a acțiunii UE; atrage atenția asupra contribuției pe care acest lucru o va aduce la monitorizarea subsidiarității în cazul inițiativelor UE cuprinse în programul de lucru pentru 2014 care prezintă o dimensiune locală sau regională;

6.

salută faptul că Comisia se concentrează asupra rezultatelor și a punerii în aplicare și, în ceea ce îl privește, se angajează să contribuie la consolidarea dimensiunii teritoriale a evaluării de impact.

Uniunea economică și monetară

7.

subliniază necesitatea coordonării în mai mare măsură a politicilor economice și consideră, de aceea, că autoritățile regionale și locale ar trebui implicate în procesul semestrului european la nivelul statelor membre, solicitând totodată ca și CoR să fie implicat la nivelul instituțiilor UE;

8.

salută recunoașterea nevoii de consolidare a dimensiunii sociale a UEM, în special prin propunerea Comisiei de instituire a unui tabel de bord al principalilor indicatori sociali și în materie de ocupare a forței de muncă, care să fie inclus în procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM); se așteaptă ca Comisia să abordeze în continuare problema calității cheltuielilor publice;

9.

așteaptă propunerile Comisiei, de care este urgent nevoie, privind pregătirea uniunii bancare printr-o reformă a sectorului bancar european care ar avea ca obiectiv îmbunătățirea guvernanței corporative, asigurarea unei rezoluții și redresări eficiente a băncilor, consolidarea capitalului bancar, concentrarea asupra furnizării de credite pentru economia reală și care ar duce la separarea obligatorie a activităților de retail ale băncilor de cele de investiții;

10.

sprijină toate eforturile în direcția finalizării uniunii bancare, având în vedere dimensiunea locală și regională a acesteia și rolul esențial al băncilor regionale în furnizarea de capital pentru întreprinderile mici și mijlocii și pentru proiectele de investiții publice.

Creșterea, ocuparea forței de muncă și incluziunea

11.

este de acord cu Comisia Europeană că ratele șomajului, mai ales în rândul persoanelor tinere, rămân la niveluri nesustenabile din punct de vedere economic și social. Comitetul Regiunilor solicită Comisiei să țină seama de bunele practici ale autorităților locale și regionale și să le includă în propunerile sale pentru stimularea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor; salută prioritatea centrală de combatere a șomajului tinerilor, care reprezintă o amenințare reală la adresa modelului social european; observă importanța garanției pentru tineret ca măsură de asigurare a unor șanse egale pentru tineri pe piața forței de muncă;

12.

salută anunțul Comisiei privind prezentarea unui pachet privind mobilitatea forței de muncă, concentrat asupra mai bunei coordonări dintre sistemele de asigurări sociale ale statelor membre; consideră însă că o condiție preliminară o reprezintă eliminarea blocajului privind executarea Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor (3). Acest lucru ar putea presupune revizuirea măsurilor pentru combaterea fraudei, de exemplu suspendarea recunoașterii formularului A1. Se așteaptă, totodată, ca pachetul viitor să conțină o propunere legislativă privind informarea și consultarea lucrătorilor cu privire la anticiparea și gestionarea restructurărilor și să vină cu propuneri pentru o mai bună coordonare a recunoașterii calificărilor;

13.

sprijină eforturile Parlamentului European de a revizui sistemul troicăi pentru a se garanta transparența democratică și responsabilitatea acestuia;

14.

solicită Comisiei Europene și statelor membre să utilizeze noile programe din CFM pentru a face față provocărilor demografice, pentru a îmbunătăți gradul de conciliere a vieții profesionale cu viața de familie și pentru a promova coeziunea socială;

15.

salută eforturile de modernizare a politicii în domeniul ajutoarelor de stat, în vederea mai bunei adaptări a acesteia la Strategia Europa 2020 și a reducerii birocrației, fără a se pierde din vedere faptul că obiectivul ar trebui să constea, în mod prioritar, în îmbunătățirea competitivității regiunilor mai puțin dezvoltate din punctul de vedere al întreprinderilor, afacerilor și cu niveluri mai ridicate ale șomajului. Își repetă însă solicitarea adresată Comisiei Europene de a fi consultat oficial cu privire la următoarele proiecte de orientări privind normele UE în materie de ajutoare de stat și mai cu seamă cu privire la cele în curs de pregătire vizând infrastructura;

16.

salută Actul european privind accesibilitatea preconizat și subliniază că accesibilitatea bunurilor și a serviciilor reprezintă un factor-cheie pentru calitatea vieții persoanelor cu handicap.

Politica de coeziune

17.

solicită Comisiei Europene să promoveze și să monitorizeze implicarea autorităților locale și regionale în finalizarea acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale aferente, pe baza aplicării regulamentelor și a „Codului de conduită” și solicită un raport pe această temă până în februarie 2014. Acordurile de parteneriat trebuie să devină elementul-pivot al guvernanței pe mai multe niveluri în implementarea Strategiei Europa 2020 pentru creștere și ocuparea forței de muncă;

18.

observă proliferarea unei varietăți necoordonate de inițiative UE care afectează politica în domeniul dezvoltării urbane; solicită pregătirea unei Cărți albe privind o agendă urbană integrată pentru UE și își manifestă intenția de a fi implicat în acest proces;

19.

se angajează să urmărească îndeaproape implementarea măsurilor din cadrul pilonului politicii agricole comune reformate privind dezvoltarea rurală, în special în ceea ce privește diversificarea și modernizarea activităților economice în zonele rurale, precum și să sprijine cooperarea strânsă între localitățile din mediul rural și cele din mediul urban prin parteneriate teritoriale funcționale;

20.

îndeamnă statele membre și Comisia să evalueze elaborarea oricărei noi strategii macroregionale din perspectiva provocărilor și oportunităților comune ale zonelor geografice respective și din cea a valorii adăugate europene; subliniază importanța armonizării structurilor de guvernanță actuale și a consolidării aplicării principiului guvernanței pe mai multe niveluri.

Bugetul UE

21.

își reiterează apelul privind o reformă a sistemului actual de resurse proprii așa cum este prevăzut în tratat și ca mijloc de reducere a contribuțiilor directe ale statelor membre la bugetul UE, de sporire a transparenței și de garantare a durabilității finanțelor UE; așteaptă prin urmare înființarea unui grup la nivel înalt cu un mandat care să permită prezentarea unor propuneri de reformă în vederea revizuirii la jumătatea perioadei a CFM;

22.

se angajează să elaboreze un aviz privind execuția bugetului UE, care să analizeze în mod orizontal cheltuirea fondurilor UE din perspectiva autorităților locale și regionale;

23.

atrage atenția asupra absenței unei viziuni consolidate asupra mijloacelor bugetare disponibile pentru sprijinirea Strategiei Europa 2020; reafirmă că, pentru realizarea obiectivelor propuse, este esențială sinergia dintre bugetele UE și cele naționale și subnaționale; își exprimă preocupările privind consecințele crizei asupra disponibilității resurselor financiare pentru finanțarea investițiilor pe termen lung și solicită Comisiei Europene să exploreze această dimensiune în contextul revizuirii la jumătatea perioadei a Strategiei Europa 2020.

Agricultura și politica maritimă

24.

invită Comisia Europeană să revizuiască Directiva 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice, astfel încât noțiunea de „produs local” să poată constitui un criteriu standard de selecție în cadrul licitațiilor pentru furnizarea de alimente, de exemplu, pentru școli, aziluri sau instituțiile deschise publicului (4);

25.

solicită evaluarea atentă a impactului teritorial al tuturor propunerilor de eliminare a mecanismelor de reglementare a pieței în agricultură, inclusiv a acordurilor comerciale bilaterale și a acordurilor de asociere, și să verifice dacă aceste propuneri nu contrazic obiectivul de coeziune teritorială consacrat în Tratatul de la Lisabona.

Transporturi

26.

solicită Comisiei Europene să monitorizeze implicarea regiunilor și a autorităților locale în platformele de guvernanță a coridoarelor prioritare ale rețelei de transport de bază, precum și să sprijine participarea acestor autorități la pregătirea proiectelor care au impact asupra teritoriilor lor sau care au o dimensiune transfrontalieră;

27.

va participa activ la inițiativele Comisiei Europene privind domeniul transporturilor care promovează utilizarea unor rețele de transport multimodale eficiente și contribuie la consolidarea Spațiului unic european de transport feroviar și a Cerului unic european.

Mediul, energia și schimbările climatice

28.

solicită Comisiei Europene să elaboreze un nou cadru ambițios în domeniul climei și al energiei pentru perioada de până în 2030, în care să fie incluse obiective obligatorii din punct de vedere juridic în materie de emisii de gaze cu efect de seră, de eficiență energetică și de energie din surse regenerabile;

29.

solicită cadre legislative stabile ale UE cu privire la accesul la justiție în probleme de mediu și de protecție a solului;

30.

se așteaptă ca inițiativa Comisiei Europene privind utilizarea eficientă a resurselor și deșeurile să stabilească nu numai indicatori de eficiență, ci și obiective bazate pe acești indicatori;

31.

solicită Comisiei Europene să se asigure că în revizuirea sa din 2014 a legislației privind deșeurile și a obiectivelor existente în materie de prevenire, reutilizare, reciclare, recuperare și soluții alternative la depozitarea deșeurilor, formulate în cadrul inițiativei sale privind eficiența utilizării resurselor și deșeurile, se va ține seama în mod corespunzător de avizul prospectiv al Comitetului solicitat de Comisia Europeană; această revizuire ar trebui să se ridice la înălțimea „obiectivelor ideale” stabilite în Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor și să deschidă calea spre o economie bazată pe reutilizare și reciclare; solicită ca, în cadrul revizuirii din 2014, să se acorde o atenție specială deșeurilor din plastic, luându-se în considerare avizul Comitetului pe această temă;

32.

se așteaptă ca Comisia Europeană să propună o agendă ambițioasă pentru realizarea unei piețe interne a energiei deplin integrate și competitive; solicită Comisiei Europene să promoveze măsuri care facilitează răspândirea micro-producției de energie și integrarea acesteia în rețelele energetice și să asigure, în acest proces, deplina disponibilitate a energiei la prețuri accesibile pentru consumatorii de pe piața cu amănuntul și facilitarea investițiilor în energie durabilă la nivel local și regional prin intermediul unor norme modernizate în materie de ajutoare de stat în domeniul energiei; la solicitarea Președinției elene, CoR va elabora propuneri pentru o strategie UE privind energia la prețuri accesibile pentru toți;

33.

solicită Comisiei Europene să vegheze ca, în sectorul energetic, cadrul de reglementare de la nivel național să rămână stabil și aliniat cu obiectivele stabilite prin Strategia Europa 2020;

34.

așteaptă cu interes propunerile Comisiei Europene privind cadrul legal necesar pentru gazele de șist sau din alte formațiuni compacte, pentru a se garanta siguranța și sustenabilitatea explorării hidrocarburilor neconvenționale în Uniunea Europeană.

Cercetarea și inovarea

35.

așteaptă cu interes inițiativa Comisiei pe tema „Cercetarea și inovarea ca noi surse de creștere” și evaluarea acesteia privind modul în care economia inovării promovează competitivitatea și oferă o bază de informații pentru identificarea investițiilor prioritare care pot fi cofinanțate prin Orizont 2020;

36.

va continua să se implice activ în Platforma pentru specializare inteligentă și în proiectele conexe desfășurate în regiuni și va monitoriza etapa următoare a conceperii și implementării strategiilor de specializare inteligentă la nivelul regional.

TIC

37.

salută accentul pus pe economia digitală, inovare și servicii și solicită Consiliului și Comisiei să avanseze această agendă pentru a stimula investițiile în acest domeniu, pentru a definitiva piața unică digitală până în 2015 și pentru a lansa măsuri de îmbunătățire a competențelor și de reducere a decalajului digital dintre regiunile statelor membre. Se angajează să promoveze modernizarea administrațiilor publice locale și regionale în ceea ce privește furnizarea serviciilor precum e-guvernarea, e-sănătatea, facturarea electronică și achizițiile publice electronice.

Educația, cultura și turismul

38.

acordă o mare importanță asigurării faptului că viitorul Erasmus + oferă în continuare un sprijin adecvat și oportunități echitabile tuturor grupurilor-țintă incluse în programele anterioare și va continua să monitorizeze aspectele legate de distribuirea fondurilor și de gestionarea programului. CoR va sprijini noile măsuri de îmbunătățire a șanselor de angajare ale tinerilor, precum propunerea privind un cadru de calitate pentru stagii și inițiativele care vizează modernizarea politicilor școlare și a profesiunilor din învățământ; așteaptă propunerile Comisiei Europene privind instituirea unui veritabil Spațiu european al competențelor și calificărilor;

39.

își reiterează solicitarea privind o comunicare pe tema turismului cultural durabil și competitiv în UE, susținând că un cadru strategic clar în acest domeniu ar putea fi de mare folos pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii de la nivel local, pentru promovarea și conservarea variatului patrimoniu european și pentru integrarea în mai mare măsură a cetățenilor europeni.

Spațiul de libertate, securitate și justiție și drepturile cetățenilor

40.

așteaptă cu interes răspunsul Comisiei Europene la primul val de inițiative cetățenești de succes și își reiterează oferta de a asista Comisia Europeană la evaluarea acestora și de a participa la audierile publice organizate la Parlamentul European;

41.

așteaptă propunerile Comisiei Europene privind continuarea programului de la Stockholm, urmând să își formuleze propriile așteptări pentru dezvoltarea în continuare a spațiului de libertate, securitate și justiție;

42.

solicită politici UE cuprinzătoare în materie de migrație, mobilitate și azil, bazate pe respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor și apte să asigure protecția granițelor UE, prin intensificarea luptei împotriva traficului de persoane și a imigrației ilegale, prin consolidarea cooperării cu țările terțe de origine și de tranzit și prin construirea unei solidarități autentice între statele membre ale UE, precum și între autoritățile locale și regionale; solicită în special revizuirea Regulamentului Dublin II, pentru a permite o redistribuire echitabilă a solicitanților de azil în toate statele membre; aceste considerații ar trebui să se aplice și proiectului de strategie a UE pentru securitatea maritimă;

43.

intenționează să contribuie la stabilirea acțiunilor prioritare, conform solicitării Consiliului European, în vederea consolidării strategiei europene privind migrația și integrarea migranților; consideră în acest sens că gestionarea fluxurilor migratorii, mai ales în zona mediteraneeană, ar trebui dezvoltată dintr-o perspectivă cuprinzătoare, pentru a se promova soluții durabile care să implice toate părțile interesate, și anume țările terțe, statele membre UE și autoritățile regionale și locale.

Europa ca actor mondial

44.

își va continua eforturile de consolidare a capacității autorităților locale și regionale din țările candidate și potențial candidate în contextul procesului de aderare; atrage atenția asupra activităților și oportunităților oferite de Adunarea autorităților locale și regionale din zona euromediteraneeană (ARLEM) și de Conferința autorităților locale și regionale din Parteneriatul estic (CORLEAP) în ceea ce privește consolidarea democrației prin cooperare economică, socială și teritorială în vecinătatea Europei;

45.

salută angajamentul reiterat al Comisiei de a sprijini procesul de tranziție democratică din țările partenere din regiunea mediteraneeană și reamintește că este nevoie de asumare la toate nivelurile pentru o tranziție de succes; este pregătit să sprijine eforturile de descentralizare ca instrument pentru formularea și implementarea politicilor publice locale și regionale, în scopul sporirii creșterii economice și a coeziunii sociale și teritoriale;

46.

salută propunerea și decizia în curs de aprobare cu privire la un An european al dezvoltării în 2015, pentru a se asigura continuarea procesului inițiat prin Obiectivele de dezvoltare ale mileniului și pentru a se lansa noua agendă internațională pentru dezvoltare durabilă; reafirmă necesitatea implicării depline a autorităților locale și regionale în implementarea atât a viitoarei agende post-2015, cât și a Anului european pentru dezvoltare 2015; ca atare, își repetă solicitarea ca bugetul să asigure un sprijin financiar adecvat pentru inițiativele autorităților locale și regionale.

Bruxelles, 29 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  COM(2013) 739 final.

(2)  CdR 4044/2013.

(3)  Propunerea de directivă privind executarea Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii – COM(2012) 131 final.

(4)  Cf. CdR 341/2010.


AVIZE

Comitetul Regiunilor

A 104-a sesiune plenară, 28 și 29 noiembrie 2013

15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/6


Avizul Comitetului Regiunilor „Raport privind cetăţenia Uniunii Europene – 2013”

2014/C 114/02

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

amintește că, indiferent de modalitățile de atribuire a cetățeniei naționale, cetățenia Uniunii nu numai că permite diferitelor identități naționale să coabiteze în cadrul Uniunii Europene asociindu-i pe cetățeni la procesul de integrare europeană, ci, totodată, contribuie la consolidarea democrației europene;

2.

subliniază că libera circulație reprezintă una dintre pietrele de temelie ale continuării dezvoltării economico-sociale a UE, ea oferind oportunități profesionale și educaționale cetățenilor Uniunii și creând legături mai strânse între aceștia, lucru care o transformă așadar într-un element fundamental al cetățeniei europene;

3.

subliniază că, ținând cont de agravarea constantă a crizei datoriei publice și de creșterea șomajului, care îi afectează din ce în ce mai mult pe cetățenii europeni și în special pe tineri, este necesar să se pună accent și pe dimensiunea economică, în vederea asigurării unei Europe solide din punct de vedere economic, care să fie în măsură să consolideze dimensiunea socială a cetățeniei UE;

4.

ia în considerare distanța pe care o resimt cetățenii europeni, potrivit afirmațiilor lor, față de procesul decizional de la nivel european și amintește că adoptarea deciziilor trebuie să se facă în modul cel mai deschis cu putință și cât mai aproape de cetățeni;

5.

este conștient că autoritățile locale și regionale, fiind în imediata apropiere a cetățenilor, sunt cel mai bine situate pentru a contribui la înțelegerea noțiunii de cetățenie a Uniunii, precum și la promovarea ei și a avantajelor concrete pe care le aduce cu sine pentru fiecare dintre cetățeni;

6.

subliniază că, la ora actuală, când uniunea economică și monetară avansează și, în același timp, se poartă discuții în vederea consolidării uniunii politice, datorită posibilității de revizuire a tratatelor, este indispensabil ca o integrare mai intensă să fie însoțită de o legitimitate democratică sporită;

Cadrul politic și juridic al cetățeniei Uniunii

7.

amintește că o etapă fundamentală și cu deosebită valoare simbolică în procesul de construire a unei identități și democrații europene a fost încheiată odată cu instituirea, prin Tratatul de la Maastricht, a noțiunii de „cetățenie a Uniunii”, aceasta fiind acordată tuturor cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, și cu adoptarea Tratatului de la Amsterdam, prin care cetățenia Uniunii este considerată drept complementară cetățeniei naționale;

8.

subliniază totodată că noutăţile legislative introduse de Tratatul de la Lisabona au însemnat consolidarea cetăţeniei europene, care este considerată adiţională (nu doar complementară) cetăţeniei naţionale, fără însă a se substitui acesteia. Cetățenia europeană nu este concepută ca o expresie a legăturilor preexistente care îmbrățișează corpul politic, ci ca un cadru de reglementare care convertește libera circulație dintr-un stat în altul într-un fundament al drepturilor, și nu al excluziunii;

9.

atrage atenția asupra faptului că, la două decenii după instituirea lor prin Tratatul de la Maastricht, drepturile cetățenilor UE nu constituie întotdeauna o realitate cotidiană pentru ei. Această constatare a fost confirmată de cetățenii UE cu ocazia unei consultări publice ample cu privire la cetățenia europeană, în cursul căreia 12 000 de cetățeni ai UE au dat exemple de piedici birocratice întâmpinate încă în exercitarea unor drepturi precum cel la libera circulație (1). Că trebuie făcut mai mult în acest domeniu confirmă și sondajele Eurobarometru privind drepturile cetățenești (2) și drepturile electorale (3), o serie de dialoguri directe care au fost organizate între cetățeni și factorii politici de răspundere de la nivel național și european, precum și numeroasele întrebări adresate de către publicul larg serviciului de informații „Europe Direct” pe tema drepturilor europene;

10.

subliniază că drepturile la care face referire raportul sunt drepturi conferite cetățenilor Uniunii Europene prin tratatele UE, dar și că multe din acestea sunt drepturi fundamentale care se aplică și în cazul resortisanților țărilor terțe;

11.

observă că relația dintre cetățenia Uniunii și cea a statelor membre rămâne ambiguă. Pe de o parte, ea depinde direct de cetățenia statelor membre, care reprezintă singura condiție pentru dobândirea cetățeniei UE, așa cum este definită de fiecare legislație națională. Acest aspect al cetățeniei europene îi limitează rolul de sursă suplimentară de drepturi legate de cetățenia statelor membre. În același timp, ea duce totuși la decuplarea noțiunii de cetățenie de statul-națiune și nu mai pune accentul asupra integrării individului într-o comunitate de cetățeni în sânul căreia trăiește, ci asupra garantării egalității drepturilor individuale, politice și sociale și a liberei circulații în calitate de cetățean european;

12.

relevă faptul că dobândirea cetățeniei unui stat membru – și, prin urmare, a celei europene – poate constitui un mecanism esențial de integrare a resortisanților țărilor terțe în societățile europene și, ca atare, trebuie să fie suficient de accesibilă pentru imigranții cu situație legală, rezidenți de lungă durată în UE. A acorda cetățenie acestor migranți constituie un instrument esențial pentru integrarea lor în societățile europene;

13.

remarcă faptul că, în avizul său din 2010 privind cetățenia Uniunii, Comitetul a invitat UE să aplice în mai mare măsură democrația și transparența în politicile sale și în cadrul organelor sale decizionale. Totodată, el a solicitat adoptarea unor mecanisme care să poată stimula un dialog politic bidirecțional și să transpună în practică principiul democrației participative;

14.

recunoaște faptul că Comisia întocmește bilanțul acțiunilor întreprinse până în prezent și se străduiește să își respecte angajamentele de promovare a cetățeniei UE prin propunerea unor măsuri în douăsprezece domenii specifice;

15.

observă totuși că raportul formulează propuneri referitoare, în primul rând, la dimensiunea economică a UE și care nu privesc decât în subsidiar dimensiunea politică sau socială a integrării europene. De exemplu, nu există nicio propunere precisă și concretă privind consolidarea drepturilor bolnavilor sau prestarea de servicii medicale transfrontaliere, stimularea multiculturalității, promovarea în mai mare măsură a „Europei sociale” prin, de pildă, combaterea sărăciei și excluziunii sociale, sau construirea progresivă a unei identități europene;

16.

ia notă de faptul că acţiunile prezentate în raportul supus examinării sunt, la prima vedere, în conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Este totuși absolut necesar ca Comisia Europeană să justifice în detaliu orice acțiune individuală pe care o va propune în mod oficial, întrucât anumite propuneri individuale ar putea să necesite o examinare mai aprofundată (de exemplu, emiterea de documente europene unice, de natură facultativă). În plus, măsurile preconizate nu trebuie să presupună o sarcină administrativă și financiară exagerată pentru autoritățile naționale, regionale și locale respective;

17.

observă că, în perspectiva următoarelor alegeri europene din 2014, raportul trebuie citit și în lumina recentei comunicări a Comisiei Europene și a recomandărilor aferente (4). Aceste documente vizează consolidarea proceselor democratice și a democrației reprezentative în sânul UE, prin încurajarea participării la alegerile europene;

18.

reamintește faptul că CoR a fost implicat îndeaproape în pregătirea raportului și că acesta a ținut seama de rezultatele și recomandările unui studiu realizat la solicitarea CoR, referitor la rolul autorităților locale și regionale în promovarea cetățeniei Uniunii și a drepturilor cetățenilor europeni (5);

Condițiile unei cetățenii efective

19.

Propune adoptarea unor măsuri care să asigure formarea și educarea în spiritul cetățeniei, dobândirea de către cetățeni a capacității de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile în mod conștient și liber, consolidarea dimensiunii sociale a cetățeniei în contextul unei crize economice tot mai acute și înlăturarea diferitelor piedici din calea exercitării dreptului cetățenilor europeni la libera circulație;

20.

subliniază că, într-o lume cu mobilitate în creștere, este deosebit de importantă crearea unui adevărat spațiu de libertate, securitate și justiție, în folosul cetățenilor (6), și relevă faptul că asigurarea exercitării nestingherite de către cetățenii UE a dreptului lor la libera circulație și la libera stabilire este esențială, deoarece acesta este dreptul conferit prin Tratatul UE pe care cetățenii îl apreciază cel mai mult și pe care îl consideră drept cel mai important câștig al integrării europene. În acest context, nu este suficient să se creeze drepturi, este absolut necesar să existe şi garanţia faptului că toate nivelurile de guvernare conlucrează în vederea garantării faptului că deţinătorii lor şi le pot exercita fără oprelişti.

Rolul autorităților locale și regionale

21.

subliniază că una dintre concluziile majore ale raportului din 2010 este că dificultățile întâmpinate de cetățenii Uniunii în exercitarea drepturilor lor trebuie puse nu atât pe seama deficitului legislativ de la nivelul UE, cât pe seama factorilor ce țin de transpunerea și punerea în aplicare a acestei legislații la nivel național. Având în vedere considerațiile de mai sus, Comitetul este de părere că raportul Comisiei Europene nu acordă atenția cuvenită contribuției pe care o pot avea autoritățile locale și regionale la exercitarea efectivă a cetățeniei europene și la calitatea acesteia;

22.

atrage atenția asupra faptului că autorităţile locale şi regionale au vocaţia de a juca un rol central în procesele participative care trebuie iniţiate pentru a adopta o veritabilă abordare ascendentă, care le va permite cetăţenilor să contribuie semnificativ la definirea politicilor europene, vizând concretizarea drepturilor lor;

23.

insistă asupra capacității autorităților locale și regionale de a contribui la gestionarea problemelor legate de circulația și șederea cetățenilor Uniunii, precum și de primirea migranților și recunoaște capacitatea lor de a aborda grupurile al căror nivel de participare la procesul politic este deseori redus, ca, de exemplu, tinerii și imigranții;

24.

salută propunerea prin care, elaborând un instrument de formare online a autorităților locale, Comisia urmărește să soluționeze deficitul de informare în domeniul drepturilor cetățenilor europeni al persoanelor abilitate din cadrul acestora, deficit care deseori conduce la difuzarea unor informații eronate în rândul celor interesați și complică exercitarea drepturilor respective. Dat fiind că membrii săi sunt bine plasați pentru a cunoaște nevoile și capacitățile funcționarilor locali din regiunile din care provin, Comitetul Regiunilor este gata să colaboreze activ cu Comisia Europeană pentru a elabora acest instrument și pentru a-l promova în statele membre;

25.

salută noile iniţiative ale Comisiei care urmăresc înlăturarea obstacolelor din calea exercitării efective a drepturilor ce decurg din cetăţenia Uniunii, însă remarcă faptul că persistă încă în statele membre un decalaj între dispoziţiile legislative aplicabile şi realitatea de zi cu zi a cetăţenilor, în special în contexte transfrontaliere, iar Comisia ar trebui să acorde mai multă atenţie acestui aspect;

Dimensiunile cetăţeniei europene  (7):

Cetăţenia activă:

26.

consideră că consolidarea cetățeniei Uniunii se poate baza pe intensificarea participării active a cetățenilor la viața comunităților locale și, în special, pe participarea tinerilor, a căror mobilitate în spațiul european este mai mare;

Cetăţenia socială:

27.

consideră că este absolut necesară consolidarea, la nivel european, a iniţiativelor în favoarea cetăţeniei sociale, în măsura în care accesul la drepturi sociale este legat, în anumite cazuri, de cerinţe și criterii stabilite de statele membre, situație care favorizează diversele forme de discriminare, încălcând principiul egalităţii şi al egalității de tratament prevăzut de dreptul european;

28.

recunoaște că raportul Comisiei Europene cuprinde anumite măsuri de consolidare a cetățeniei sociale – precum, pentru a da numai un exemplu, măsura pozitivă de instituire a unui cadru de calitate pentru stagii –, despre care am putea spune, doar spre informare, că își găsesc pe deplin rostul;

29.

se declară ferm în favoarea consolidării efective a dreptului la libera circulație, mai ales în ceea ce privește mobilitatea tinerilor, având în vedere creșterea continuă a șomajului din statele membre;

Cetăţenia civilă:

30.

ia notă de faptul că mai trebuie luate și alte măsuri în acest sens. Astfel, conform rezultatelor unui Eurobarometru special (8), doar jumătate din participanții la sondaj erau la curent cu existența și cu sfera de competențe a Ombudsmanului European și foarte puțini dintre ei erau informați cu privire la dreptul de a adresa o petiție Parlamentului European (9);

31.

în această privință, propune organizarea de către autoritățile locale și regionale, cu sprijin din partea fondurilor europene respective, a unor acțiuni specifice și eficiente de sensibilizare a cetățenilor europeni pe tema Ombudsmanului European și a dreptului de a adresa petiții Parlamentului European;

Cetăţenia politică:

32.

ia notă de faptul că, din 1979, rata de participare la alegerile europene a fost în scădere constantă, ajungând la 43% în 2009 (10), și că această tendință confirmă constatarea că cetățenii europeni trăiesc cu impresia că părerea lor nu este luată în considerare în procesul decizional de la nivel european; într-adevăr, potrivit unui sondaj Eurobarometru, 68% dintre ei dau glas acestei preocupări;

33.

atrage atenția asupra bunelor practici (11) potrivit cărora autoritățile locale și regionale pot, dacă primesc sprijin constând în resursele europene aferente, să organizeze programe și campanii de sensibilizare la nivel local și regional pentru a-i informa pe locuitorii din regiunile lor cu privire la dreptul lor de a vota, dar și de a candida în cadrul alegerilor europene. În plus, Comitetul Regiunilor subliniază rolul de catalizator pe care îl pot juca autoritățile locale și regionale în materie de informare și sensibilizare, în special în rândul elevilor și studenților, pregătindu-i să își exercite activ drepturile electorale;

34.

remarcă faptul că trebuie consolidate în continuare drepturile politice ale resortisanților țărilor terțe și încurajează statele membre să nu aplice dispoziții exagerat de restrictive în materie de acces al resortisanților țărilor terțe la cetățenia lor. În avizele anterioare, pe de o parte, CoR a recunoscut că imigranţii care au reşedinţă legală pe teritoriul unui stat membru au aşteptări în privinţa dobândirii naţionalităţii Uniunii şi, pe de altă parte, a considerat că participarea acestor imigraţi legali la viaţa politică reprezintă un factor foarte important de facilitare a integrării lor în comunităţile locale;

35.

invită toate statele membre, fără excepţie, să faciliteze exercitarea dreptului de vot de către cetăţenii lor şi să-i încurajeze pe aceştia să candideze la alegerile naţionale, indiferent dacă sunt rezidenţi sau dacă se găsesc sau nu pe teritoriul naţional. Faptul că îşi exercită dreptul la mobilitate în UE nu trebuie să îi priveze de prerogativele lor politice;

36.

consideră că în prezent sunt întrunite toate condiţiile pentru aprofundarea sau lansarea unui dialog privind extinderea dreptului de vot al cetăţenilor UE, astfel încât să acopere şi alegerile regionale și naţionale din ţara de reşedinţă, în orice caz, fără a aduce atingere suveranităţii diferitelor state membre (jus domicilii);

37.

subliniază dinamica pe care conceptul de cetățenie europeană o poate insufla procesului de extindere a UE, care nu se rezumă doar la un demers de ajustare economică și legislativă în materie de acquis comunitar, ci implică și nevoia de a se trece la acțiuni politice în țările în curs de aderare, în vederea consolidării structurilor democratice și a statului de drept. Perspectiva cetățeniei europene poate evidenția în mod concret importanța acestor măsuri;

Cetăţenia administrativă:

38.

amintește că este necesar să se treacă, la nivel local și regional, la acțiuni de simplificare administrativă, pentru ca cetățenii Uniunii să își exercite efectiv drepturile, în special dreptul la libera circulație, precum și la acțiuni de eliminare a oricăror practici disuasive sau a altor forme de discriminare existente, care determină inegalități de tratament între cetățenii europeni, mai ales în ceea ce privește dreptul la rezidență; de asemenea, având în vedere gama de probleme cu care s-au confruntat până în prezent, autoritățile locale și regionale ar trebui să fie în măsură să ofere soluțiile potrivite;

39.

recunoaște că măsurile anunțate de Comisie reprezintă un pas înainte în acest sens. Dat fiind faptul că unul dintre domeniile de acțiune presupune implicarea activă a autorităților locale (12), se impune totodată efectuarea unui studiu de evaluare a impactului și luarea în considerare a finanțării din fonduri europene;

40.

salută propunerea Comisiei Europene de sprijinire a facilitării recunoașterii certificatelor de inspecție tehnică între țările UE, precum și propunerea de armonizare a cerințelor privind inspecția tehnică auto, care ar urma să fie puse în practică cât de curând și într-un mod care să asigure exercitarea de către cetățeni a dreptului la libera circulație, inclusiv prin simplificarea procedurilor de reînmatriculare într-un alt stat membru;

Cultura cetăţeniei:

41.

recomandă consolidarea inițiativelor de cooperare care urmăresc o mai bună informare a cetățenilor despre dreptul lor la liberă circulație, precum înfrățirea orașelor, inițiativele de cooperare transfrontalieră etc.;

42.

amintește că (13), în perspectiva alegerilor europene din 2014, este foarte important ca cetăţenii Uniunii să fie sensibilizaţi în mai mare măsură cu privire la drepturile, mai ales electorale, de care se bucură în statul membru de reşedinţă, precum şi să le fie facilitată exercitarea acestor drepturi;

Mijloace de finanțare a măsurilor, posibilități de creare a unor rețele și parteneriate

43.

în perspectiva noului cadru financiar multianual 2014-2020, evidențiază impulsul semnificativ pe care îl pot da programele „Drepturi fundamentale și cetățenie” și „Europa pentru cetăţeni” în vederea consolidării cetățeniei europene și a promovării cunoașterii și punerii în aplicare a legislației și politicilor europene în statele membre;

44.

recomandă adoptarea unei abordări mai simple și mai eficiente a finanțării acțiunilor aferente programelor privind cetățenia europeană, prin definirea mai precisă a priorităților, în concordanță cu opțiunile politice, și prin asigurarea focalizării asupra difuzării rezultatelor acestor acțiuni, astfel încât să fie cunoscute pe scară cât mai largă, pentru îndeplinirea obiectivelor strategice și politice. Pentru aceasta, este esențială asocierea autorităților locale și regionale la planificarea intervențiilor respective, în special în ceea ce privește formarea și elaborarea programelor de lucru anuale.

Bruxelles, 28 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  http://ec.europa.eu/justice/citizen/files/eu-citizen-brochure_fr.pdf.

(2)  http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_365_fr.pdf.

(3)  http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_364_en.pdf (disponibil doar în limba engleză).

(4)  COM(2013) 126 final, comunicarea Comisiei Europene intitulată „Pregătirea pentru alegerile europene din 2014: consolidarea în continuare a desfășurării eficiente și democratice a alegerilor” și C(2013) 1303 final, recomandarea Comisiei privind consolidarea desfășurării democratice și eficiente a alegerilor pentru Parlamentul European.

(5)  Studiul Comitetului Regiunilor pe tema „Promovarea cetățeniei UE și a drepturilor cetățenilor de către autoritățile teritoriale” (2012). Rezumatul acestui studiu este disponibil la adresa: http://cor.europa.eu/en/events/forums/Pages/ey2013-toolkit.aspx

(6)  CdR 201/2009.

(7)  Această distincţie a fost propusă în avizul CoR „Raport privind cetăţenia UE în 2010 – Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetăţenilor UE” (raportor: Roberto PELLA, Italia, PPE), CdR 355/2010 fin și a fost preluată în prezentul proiect de aviz.

(8)  Studiul Comitetului Regiunilor pe tema „Promovarea cetățeniei UE și a drepturilor cetățenilor de către autoritățile teritoriale” (2012). Rezumatul acestui studiu este disponibil la adresa: http://cor.europa.eu/en/events/forums/Pages/ey2013-toolkit.aspxhttp://cor.europa.eu/en/events/forums/Pages/ey2013-toolkit.aspx, p. 12.

(9)  Cf. articolul 227 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

(10)  Studiul Comitetului Regiunilor pe tema „Promovarea cetățeniei UE și a drepturilor cetățenilor de către autoritățile teritoriale” (2012), p. 10.

(11)  Ibid. p. 11.

(12)  Mai precis, este vorba despre promovarea disponibilităţii informaţiilor punctuale şi accesibile privind Uniunea Europeană, punând la dispoziţia autorităţilor locale instrumente de formare online şi furnizând cetăţenilor informaţii uşor de utilizat pentru a-i ajuta să îşi rezolve problemele.

(13)  A se vedea Avizul privind consolidarea cetățeniei, din 2013.


15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/11


Avizul Comitetului Regiunilor – Orientările UE privind ajutoarele de stat destinate aeroporturilor și companiilor aeriene

2014/C 114/03

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Observații generale

1.

subliniază că, în contextul procesului amplu de modernizare a legislației privind ajutoarele de stat demarat de Comisia Europeană în 2012 (1), transportul aerian s-a numărat printre primele sectoare în care s-a resimțit nevoia de actualizare a cadrului de reglementare privind finanțarea lor publică, în privința infrastructurii, a ajutorului pentru exploatarea aeroporturilor, precum și a ajutorului la înființare pentru companiile aeriene (2);

2.

amintește că, în 1994 (3), Comisia Europeană a introdus prima reglementare a ajutoarelor de stat în sectorul aviației civile, ca urmare a finalizării treptate a programului de liberalizare a sectorului transportului aerian, care a stimulat în mod semnificativ concurența, făcând necesară o intervenție în materie de reglementare menită să instituie o concurență cu reguli valabile pentru toți operatorii din sector;

3.

subliniază că, în 2005 (4), consolidarea liberalizării transportului aerian și evoluția rapidă a sectorului care, în anii următori, a cunoscut intrarea în forță pe piață a noului model comercial de companii low cost, bazat pe aeroporturi de dimensiuni mici, au indus nevoia actualizării cadrului de reglementare existent prin noi orientări ale Comisiei Europene privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturi regionale;

4.

constată că, după numai 8 ani, evoluția pieței europene a determinat o schimbare radicală a volumului traficului aerian, mai ales datorită creșterii exponențiale a cotei de piață a companiilor low cost, al căror model comercial este întemeiat cu precădere pe mici aeroporturi regionale mărginașe, și nu pe aeroporturile tradiționale naționale și pe principalele noduri aeroportuare;

5.

consideră, la unison cu Comisia Europeană, că este necesară de urgență o intervenție asupra cadrului de reglementare privind ajutorul public pentru sectorul aeroportuar, în concordanță cu obiectivul programului de modernizare prin care se oferă statelor membre un pachet legislativ actualizat, simplificat și eficient de norme de protecție a concurenței și a pieței unice, pentru perioada 2014-2020, invocând în acest scop recomandările formulate în avizul său privind modernizarea ajutoarelor de stat (5);

6.

întâmpină cu satisfacție consultarea publică lansată de Comisia Europeană în prima fază la 6 iunie 2011 și, în această a doua fază, începând din 3 iulie 2013, pentru a aduna contribuții de la toate părțile implicate cu privire la revizuirea cadrului legislativ în vigoare și la propunerea de noi orientări; susține abordarea Comisiei Europene de instituire a unor condiții de concurență echitabile între diferiții actori din sectorul transportului aerian european, indiferent de modelul lor de exploatare, pentru a face posibile corecta funcționare și competitivitatea acestui sector;

7.

regretă totuși faptul că dreptul european în sectorul concurenței, care ține de competența exclusivă a Comisiei Europene, ca și utilizarea în exces a instrumentelor juridice fără caracter obligatoriu (soft law) împiedică autoritățile locale și regionale să intervină cu contribuții substanțiale în anumite sectoare-cheie pentru dezvoltarea regională și locală, precum cel al aeroporturilor regionale și al politicilor de susținere a dezvoltării regionale;

8.

atrage atenţia Comisiei asupra caracterului eterogen al situațiilor din aeroporturile existente în spațiul european, și, mai ales, asupra situației regiunilor ultraperiferice (RUP), în cazul cărora, izolarea și depărtarea care le afectează împiedică aeroporturile de pe teritoriul lor, indiferent de volumul traficului de pasageri constatat, să devină rentabile financiar sau să facă concurență altor aeroporturi din UE și cu atât mai puțin să pună în pericol în vreun fel mijloacele alternative de transport, fie ele rutiere sau feroviare;

9.

amintește că, în aceste sectoare, autoritățile regionale și locale sunt protagonistele politicilor de dezvoltare și creștere economică a teritoriilor, inclusiv prin intermediul ajutoarelor de stat, și au cunoștințe aprofundate despre economiile locale datorită apropierii de actorii economici și sociali, de care legislația europeană nu poate face abstracție dacă dorește cu adevărat să se pună în slujba teritoriilor și a coeziunii lor pe piața unică și să consolideze coeziunea teritorială pe tot cuprinsul UE;

10.

reamintește afirmațiile din avizul pe tema „Orientări privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020” (6), exprimându-și dorința ca, în procesul de propunere a normelor în materie de ajutoare de stat, Comisia Europeană să consulte în prealabil și sistematic Comitetul Regiunilor (CoR) (7), astfel încât să adune elementele necesare unei evaluări de impact, cu respectarea principiului guvernanței pe mai multe niveluri (8);

Rolul instituțiilor publice în finanțarea infrastructurii

11.

împărtășește opinia Comitetului Economic și Social European (9), care amintește Comisiei rolul de prim-plan pe care îl dețin aeroporturile regionale în aviația europeană, în ansamblu: într–adevăr, în 2010, cca 60% din aeroporturile din UE au deservit mai puțin de un milion de pasageri. Ca atare, speră ca acest rol de prim-plan să se regăsească și în noile orientări;

12.

insistă asupra importanței aeroporturilor regionale în promovarea dezvoltării locale și în ceea ce privește accesibilitatea, căci ele contribuie pe această cale la obiectivele de coeziune teritorială, de creștere economică a teritoriilor și de ocupare a forței de muncă. Accesibilitatea – de exemplu sub forma unor legături aeriene adecvate – este absolut esențială pentru participarea activă pe piața internă a regiunilor europene cu o densitate a populației mai mică și a regiunilor ultraperiferice (și a celor care depind exclusiv de transportul aerian);

13.

consideră că acest rol este deosebit de relevant și strategic mai ales în acest moment istoric, în care Uniunea se străduiește să iasă din criza economică. Încă de la primele sale semne din 2008, criza actuală a făcut necesară o intervenție în economie a autorităților publice europene și naționale, fermă și incisivă, cu rol anticiclic, care a fost recunoscută și susținută și de Comisia Europeană prin aprobarea utilizării frecvente a derogării de la articolul 107 alineatul (3) litera b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (10). În perioade dificile din punct de vedere economic este deci cu atât mai importantă promovarea şi îmbunătăţirea accesibilităţii tuturor părţilor pieţei;

14.

ținând seama de Comunicarea Comisiei privind politica aeroportuară europeană, subliniază totodată importanța aeroporturilor regionale (11), care permit reducerea considerabilă a supraîncărcării aflate în creștere a marilor noduri aeriene, care reprezintă o povară serioasă pentru populația locală și mediu, și care favorizează în același timp turismul în UE și susțin accesul pe piețe al IMM-urilor, contribuind la îmbunătățirea competitivității acestora (12);

15.

consideră așadar că sustenabilitatea și eficiența transportului aerian din Uniune depind în mare măsură de prezența unei rețele de infrastructuri corespunzătoare, alcătuită din aeroporturi de dimensiuni mici;

16.

împărtășește preocuparea exprimată de Comisia Europeană (13) în ceea ce privește nevoia tot mai mare de infrastructuri la care va conduce Strategia Europa 2020, ce necesită infrastructuri de rețea moderne, adecvate și flexibile în sectorul energiei, al TIC și al transporturilor, care să poată susține transformarea economiei europene într-o economie cu grad ridicat de cunoștințe, cu emisii scăzute de carbon și de mare competitivitate;

17.

de asemenea, împărtășește opinia potrivit căreia piața nu este totdeauna în măsură să furnizeze infrastructurile de care ar avea nevoie Europa, și că, în lipsa unui sprijin public, multe investiții necesare realizării obiectivelor strategiei europene nu ar putea fi obținute sau ar fi amânate pentru după 2020;

18.

întâmpină cu satisfacție apelul făcut de Comisia Europeană la majorarea investițiilor structurale ale Uniunii și precizează că, pentru a răspunde cererii actuale din domeniul transporturilor, necesarul estimat este de peste 1,5 miliarde EUR pentru perioada 2010-2020, evidențiind totodată strânsa legătură dintre accesibilitatea geografică și creșterea economică din teritorii;

19.

ia notă de principiile enunțate în jurisprudența Curții în cauza Leipzig/Halle (14), dar subliniază contextul faptic specific care le-a generat: prin urmare, invită Comisia să țină seama în orientările sale de marea varietate a formelor de sprijin public destinat infrastructurii. Pentru a asigura succesul proiectelor mari de infrastructură, precum aeroporturile (cu destinație comercială sau nu), pe lângă capitalul privat, este nevoie adesea și de implicarea sectorului public;

20.

atrage atenția asupra faptului că numărul absolut de pasageri nu ar trebui să fie folosit decât în cazuri generale drept criteriu pertinent pentru evaluarea rentabilității potențiale a unui aeroport din punctul de vedere al infrastructurii și pentru categorisirea acestuia. Prin urmare, pledează pentru o definiție mai flexibilă a condițiilor de compatibilitate în această privință, care să permită, în cazuri specifice, să se țină seama de anumite particularități;

21.

de asemenea, insistă să se țină seama de faptul că, în situația actuală de ieșire din criză, ar fi mai oportun ca oricând să se evalueze, din perspectiva stabilirii de priorități, efectele pozitive pe care finanțarea infrastructurilor din fonduri publice le-ar avea asupra coeziunii, creșterii economice și ocupării forței de muncă, și să se țină seama de acestea în mod echilibrat față de normele de concurență;

22.

ia cunoștință de criteriile elaborate de Comisie privind principiul operatorului în economia de piață; se declară însă preocupat de efectele aplicării principiului asupra infrastructurii, în care rolul statului este, din punct de vedere istoric și instituțional, de neînlocuit: ținând seama de volumul necesar de investiții și de faptul că costurile de investiție nu pot fi recuperate complet pe seama publicului care utilizează infrastructurile, majoritatea investițiilor în infrastructură sunt în principiu imposibil de susținut de către un investitor privat. Presupunerea că statul poate fi asimilat unui operator privat, care poate face abstracție de orice considerație de natură socială, politico-regională și sectorială, se dovedește a fi irealistă și periculoasă pentru interesul comun în cazul în care se aplică acțiunilor vizând infrastructurile din teritorii, care fac parte integrantă din misiunea publică;

23.

invită Comisia să țină seama de faptul că acțiunile publice de sprijinire a construcției și extinderii infrastructurilor (15), precum și cele menite să corecteze deficitul de accesibilitate a rezidenților reprezintă adesea adevărate măsuri generale de politică economică, care nu constituie deci ajutoare de stat, ci măsuri de interes general. Prin urmare, îndeamnă Comisia să continue acțiunea de modernizare a normelor în materie de ajutoare de stat, ținând cont de principiile fundamentale pe care se întemeiază politica publică și de rolul instituțional al statului. Atrage atenție asupra faptului că, la fel ca infrastructura rutieră și feroviară, aeroporturile sunt infrastructuri cu o funcție publică;

Aeroporturi mici și foarte mici, care nu intră în domeniul de aplicare a normelor privind ajutoarele de stat

24.

invită Comisia să persevereze pe calea modernizării sub semnul unei reale simplificări, concentrându-și eforturile asupra contextelor și cazurilor în care riscul de denaturare a concurenței este major și care reprezintă o serioasă amenințare la adresa pieței interne;

25.

este de acord cu nevoia de norme care să garanteze, în Spaţiul Economic European, condiții echitabile de concurență pentru toate întreprinderile care operează în sectorul transportului aerian, reducând la minimum acțiunile publice de natură să denatureze concurența pe piețele importante și evitând competițiile pentru subvenții dintre statele membre;

26.

consideră însă că eforturile Comisiei trebuie să se concentreze pe marile aeroporturi și că sprijinul public destinat aeroporturilor mici, cu un trafic mediu anual sub 300 000 de pasageri, trebuie considerat în afara domeniului de aplicare a ajutoarelor de stat, întrucât nu poate influența schimburile dintre statele membre iar aceste aeroporturi sunt incapabile structural să acopere costurile de exploatare și de capital. Subliniază că Comisia a recunoscut deja oportunitatea pragului de 300 000 de pasageri în Decizia sa din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general, restrângând totuși aplicarea lui la legături aeriene către insule sau porturi și stabilind un prag mai scăzut în cazul serviciilor de interes economic general pentru aeroporturi. Solicită totuși Comisiei să abordeze mai coerent și mai simplificat chestiunea pragurilor în diversele documente care servesc drept bază juridică și să modifice în consecință propunerea de noi orientări, în special punctele 80 alineatul (1) și 80 alineatul (2) privind clasificarea aeroporturilor, punctul 92 privind intensitatea ajutorului (la care ar trebui să se prevadă crearea unei categorii de aeroporturi cu mai puțin de 300 000 de pasageri), precum și articolul 2 alineatul (1) litera (e) din decizie;

27.

își exprimă satisfacția pentru atenția pe care Comisia a dorit să o acorde categoriei de aeroporturi cu o capacitate foarte redusă în materie de trafic anual de pasageri, recunoscând incapacitatea structurală a acestora, ca și, în general, a celor care deservesc până la cinci milioane de pasageri pe an, de a acoperi costurile de capital și de exploatare fără niciun fel de ajutor public. În același timp, regretă faptul că nu se acordă, în egală măsură, atenția cuvenită criteriilor de compatibilitate a ajutoarelor pentru astfel de aeroporturi (16);

28.

evidențiază mai ales faptul că aceste aeroporturi sunt caracterizate de:

un volum limitat de pasageri;

un acces dificil la regiunea în care sunt situate, din cauza depărtării, a condițiilor orografice sau a carențelor de infrastructură a legăturilor alternative cu teritoriul din jur;

o suprafață redusă a zonei deservite și, implicit, perspective de dezvoltare limitate.

Aceste aspecte fac ca aeroporturile respective să fie prin definiție de anvergură strict locală și lipsite de atractivitate transfrontalieră;

29.

relevă că, în majoritatea cazurilor, este vorba despre aeroporturi mici, care nu pot fi înlocuite sau pot fi înlocuite doar în mică măsură de aeroporturi alternative sau de alte mijloace de transport public, sub aspectul capacității de transport: eventuala redistribuire a pasagerilor lor nu ar avea nicio influență asupra volumului traficului celor din urmă;

30.

consideră așadar că finanțarea acestor aeroporturi nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, deoarece nu există riscul de denaturare a concurenței sau de modificare a schimburilor dintre statele membre, și, ca atare, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare a noilor orientări;

31.

propune (17) ca perioada de tranziție de până la 10 ani pe parcursul căreia Comisia Europeană consideră că ajutoarele de stat sunt compatibile cu funcționarea aeroporturilor să fie aplicată doar aeroporturilor care, în termeni de trafic anual, au peste un milion de pasageri. Interdicția nu ar trebui să aibă ca efect închiderea pe scară largă a aeroporturilor mici. Comitetul propune și ca, în tabelul cu intensitatea maximă autorizată a ajutoarelor pentru investiții, categoria aeroporturilor cu mai puțin de un milion de pasageri să fie redenumită „aeroporturi având între 300 000 și 1 milion de pasageri anual”;

32.

împărtășește părerea Comisiei referitoare la necesitatea de a evita multiplicarea aeroporturilor nerentabile și crearea unor capacități excesive, dar consideră că, atunci când nu sunt valabile cerințele juridice care consideră finanțarea drept ajutor de stat, ca în cazul aeroporturilor mici, de importanță locală, astfel de recomandări nu trebuie să facă obiectul unor norme privind ajutoarele de stat, a căror finalitate o reprezintă protecția echilibrelor concurențiale dintre statele membre, pentru a menține integritatea pieței unice, și nu evaluarea calității opțiunilor guvernelor în materie de cheltuieli publice;

Servicii de interes economic general

33.

ia cunoștință de faptul că Comisia consideră construcția și întreținerea aeroporturilor ca un caz în care se pot oferi plăți compensatorii pentru asumarea unor obligații de serviciu public, însă consideră că domeniul de aplicare este mult prea îngust;

34.

este de părere că se poate lua în considerare și întreținerea unui aeroport situat în afara regiunilor care, fără aeroportul respectiv, ar fi deconectate de restul UE într-un măsură care afectează dezvoltarea lor socială și economică;

35.

atrage atenția că ține de competența statelor membre și a autorităților lor locale și regionale să determine o misiune de interes economic general și că Comisia nu poate verifica această decizie decât în cazul unor erori evidente;

36.

este de părere că construcția și întreținerea unui aeroport corespunde unei misiuni de interes public în special și atunci când acesta poate îmbunătăți situația unei regiuni defavorizate structural în asemenea măsură încât să permită în general o perspectivă de dezvoltare economică regională;

37.

consideră că trebuie derulată o politică de cooperare între regiunile transfrontaliere europene din perspectiva coordonării și/sau creării unor aeroporturi cu extindere regională, care să deservească regiuni din două sau mai multe state;

Ajutoare de exploatare acordate aeroporturilor cu dimensiuni cuprinse între 300 000 și 1 milion de pasageri

38.

constată că Comisia Europeană recunoaște că acordarea unor ajutoare de exploatare pentru aeroporturile mici regionale este condiționată în mare măsură de incapacitatea acestora de a-și acoperi cheltuielile de exploatare. Comisia consideră totodată că va fi posibil ca, peste cel mult zece ani, aceste aeroporturi să fie determinate să adopte modalități de administrare mai orientate către piață, care să permită colectarea unor resurse suficiente pentru a acoperi costurile de exploatare;

39.

are mari îndoieli că o astfel de perioadă de tranziție se poate încheia înainte de atingerea unui volum anual al traficului de peste un milion de pasageri, și mai ales în cei 10 ani preconizați de Comisie, din cauza caracteristicilor de piață ale micilor aeroporturi regionale;

40.

împărtășește, în principiu, abordarea Comisiei Europene orientată către piață, către alocarea de resurse publice pentru anumite modele de aeroporturi eficiente, evitându-se înmulțirea aeroporturilor lipsite de eficiență, și către menținerea concurenței dintre aeroporturi și companii aeriene;

41.

consideră totuși că metoda prin care Comisia înțelege să îndeplinească aceste obiective este neadecvată, întrucât nu ține seama de faptul că dinamicile pieței variază foarte mult în funcție de dimensiunile și caracteristicile aeroporturilor și că, prin urmare, societățile care administrează aeroporturile operează doar în aparență pe aceeași piață;

42.

relevă că, într-o analiză recentă (18), Consiliul Internațional al Aeroporturilor (Airports Council International – ACI) a subliniat că 80% din costurile unui aeroport sunt costuri fixe, care nu depind de traficul de pasageri și trebuie puse pe seama infrastructurii și a costurilor de exploatare ce decurg în mare parte din obligațiile de siguranță: astfel, costul per pasager al unui aeroport mic este cu mult mai mare decât al unui aeroport mare – care își poate repartiza costurile fixe pe un număr mare de pasageri –, pragul de rentabilitate (break even) fiind astfel cu mult mai greu de atins;

43.

subliniază de asemenea că aeroporturile mici se caracterizează prin dezavantaje competitive structurale, care împiedică compensarea costurilor fixe fie din venituri comerciale, strâns legate de volumul de pasageri în tranzit, fie din majorarea tarifelor de aeroport impuse companiilor aeriene, ceea ce ar face ca o escală în aceste aeroporturi să fie și mai puțin atrăgătoare, în condițiile în care zona pe care o deservesc este oricum redusă iar legăturile – insuficiente, determinând deci companiile aeriene să se îndrepte către aeroporturi mai mari;

44.

evidențiază totodată faptul că o mare parte din aeroporturile mici, cu dimensiuni cuprinse între 300 000 și 1 milion de pasageri anual tind să își mențină aceste dimensiuni din cauza caracteristicilor prea puțin favorabile ale teritoriilor în care sunt situate (insularitate, zonă de munte, distanța față de centru, lipsa infrastructurii, conexiuni intermodale reduse etc.). Cu toate acestea, ele reprezintă circa 20% (19) din rețeaua TEN-T principală și generală, având un rol esențial în viitorul rețelelor transeuropene și al obiectivelor în materie de conectivitate ale Strategiei Europa 2020.

45.

subliniază că unele analize recente (20) au demonstrat că, față de un volum total al pierderilor înregistrate de aeroporturile cu mai puțin de 1 milion de pasageri pe an, în valoare de 445 de milioane EUR anual, contribuția pe care o au aceste aeroporturi la majorarea PIB-ului UE se ridică la 16,15 miliarde EUR anual și include aproximativ 265 000 de locuri de muncă;

46.

prin urmare, consideră că noile orientări nu trebuie să interzică finanțarea aeroporturilor cu trafic mai mic de un milion de pasageri pe an, ca și a aeroporturilor din regiunile ultraperiferice, nici măcar la capătul unei perioade de până la 10 ani: aceste ajutoare reprezintă singurul instrument de atenuare a efectelor deficitelor structurale sus-menționate și sunt pe deplin justificate de externalitățile pozitive pe care le generează;

47.

invită Comisia să recunoască că beneficiile aduse cetățenilor Uniunii de ajutorul public acordat micilor aeroporturi regionale sunt prioritare în raport cu considerațiile de natură strict financiară și economică;

48.

amintește Comisiei externalitățile pozitive ale ofertei ample și diferențiate a micilor aeroporturi regionale: creșterea mobilității, nu atât pe plan național, ci mai ales pe plan transeuropean, ca urmare a unei presiuni comerciale sporite asupra tarifelor de transport aerian și a reducerii costurilor, consolidarea coeziunii sociale, culturale și teritoriale a Uniunii;

49.

este de acord cu necesitatea garantării faptului că ajutorul de stat destinat aeroporturilor mici nu ia forma unor transferuri încrucișate către alți beneficiari decât infrastructurile aeroportuare;

50.

propune ca sfârșitul perioadei de tranziție să fie conceput drept o „revizuire la jumătatea termenului”, care să nu excludă posibilitatea continuării ajutoarelor pentru exploatare și după expirarea acestei perioade, în cazul în care condițiile rămân aceleași. Propune totodată ca, în mod analog prevederilor privind ajutorul pentru investiții, ajutoarele pentru exploatare să poată fi adaptate proporțional cu dimensiunile aeroportului și cu o eventuală eficientizare a managementului acestuia, care nu poate și nu trebuie să fie condiționată de o acoperire anuală de 10% în mod nediferențiat pentru toate aeroporturile;

51.

consideră că perioada maximă de 24 de luni acordată pentru promovarea unor rute noi trebuie înțeleasă și ca 24 de luni neconsecutive, în virtutea faptului că modelul comercial al zborurilor sezoniere, deseori legate de turism, este deosebit de răspândit în micile aeroporturi regionale;

Ajutoare pentru investiții acordate aeroporturilor

52.

este preocupat de posibilitatea ca cotele de finanțare rigide bazate pe mărimea aeroportului propuse de Comisie pentru costurile de investiții să nu corespundă diverselor cazuri specifice și invită așadar Comisia să acorde ajutor financiar într-un mod flexibil, conform practicilor sale consacrate, în cazul în care aeroportul servește unui obiectiv comun (în special legat de conexiunile de transport sau de dezvoltarea regională), promite a fi rentabil pe termen lung, ținând seama de traficul preconizat și pe baza unui plan de afaceri, și garantează accesul nediscriminatoriu pentru pasageri și companii aeriene; de asemenea, consideră neadecvată propunerea de condiționare a ajutoarelor de stat pentru investițiile în astfel de aeroporturi, cu o intensitate maximă de 25%, de rambursarea ajutorului în cazul unor investiții de succes; propune ca intensitatea de 25% să nu se prezinte în totalitate sub formă de avans rambursabil;

53.

pune în evidență rezultatele analizei sectoriale (21), din care reiese că aeroporturile reușesc să obțină economii de scară competitive doar dacă ajung să aibă 5 milioane de pasageri pe an: după cum recunoaște însăși Comisia Europeană, aeroporturile cu dimensiuni cuprinse între 3 și 5 milioane de pasageri pe an nu reușesc întotdeauna să își acopere integral costurile;

Finanțarea intermodalității aeroporturilor

54.

susține planurile de transformare a infrastructurilor aeroportuare din centrele regionale, acțiune care va trebui coordonată cu dezvoltarea intermodalității transporturilor la nivel regional; este de acord cu faptul că, așa cum s-a susținut în Cartea albă privind politica transporturilor, din 2011 (22), este absolut necesar și urgent ca Uniunea să intervină rapid în favoarea integrării multimodale a deplasărilor, în special a comodalității transportului feroviar și a celui aerian, și invită Comisia să continue modernizarea sistemului ajutoarelor de stat, astfel încât noile reglementări să faciliteze intervenția publică menită să corecteze actualele carențe infrastructurale periculoase și fragmentarea modală a sistemului de transport aerian, din perspectiva unei politici publice de susținere a mobilității cetățenilor europeni;

Provocările concurenței globale

55.

amintește rolul fundamental care revine aviației în economia europeană, atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderile din Uniune, prin crearea a peste 5 milioane de locuri de muncă și prin contribuția de 365 de miliarde EUR, echivalentul a 2,4% din PIB-ul european, ceea ce reprezintă un aport esențial la creșterea economică, la ocuparea forței de muncă, la turism, la contactele interpersonale, precum și la coeziunea socială și dintre regiunile Uniunii, sectorul aerian rămânând așadar esențial pentru legăturile dintre Europa și restul lumii;

56.

este de acord cu necesitatea de a nu denatura concurența prin practici neloiale, nici în interiorul și nici în exteriorul UE. Invită Comisia să facă în așa fel încât eforturile depuse pentru realizarea pieței interne să nu reprezinte o limită a capacității Uniunii de a face față provocărilor concurenței globale, în confruntarea cu țări care se numără în prezent printre principalii noștri competitori și în raport cu care Comisia a constatat o tot mai mare și îngrijorătoare pierdere de competitivitate a aviației europene (23);

57.

consideră că concurența pentru noile rute nu se limitează la Europa, ci este un fenomen global. Dacă se dorește ca regiunile periferice să rămână sau să devină competitive economic, atunci este nevoie de sprijin pentru creșterea conectivității, în vederea partajării riscurilor inerente exploatării de noi rute. Astfel de legături în afara UE sunt din ce în ce mai importante pentru menținerea și dezvoltarea de conexiuni cu piețele existente și cu cele emergente, precum și pentru beneficiile economice directe pe care le pot furniza, putând fi și ele sprijinite, în anumite condiții;

58.

amintește că sistemul restrictiv de control al ajutoarelor de stat în Uniune este unic pe plan mondial și că competitivitatea aviației europene la nivel global nu poate face abstracție de finanțările publice masive care, în Statele Unite, în Asia și în Orientul Mijlociu se extind continuu la infrastructurile aeroportuare și la companiile aeriene, aducând Uniunea în situația unui dezavantaj competitiv riscant: modernizarea nu poate face abstracție de acest scenariu și Uniunea nu își poate permite la ora actuală să persevereze pe calea unei abordări restrictive, în special în privința ajutoarelor publice pentru infrastructuri, abordare care amenință să pună în și mai mare pericol competitivitatea aviației europene și a întregii economii a UE.

Bruxelles, 28 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  COM(2012) 209 final.

(2)  Consultare publică lansată la 7 aprilie 2011 și încheiată la 7 iunie 2011.

(3)  94/C 350/07.

(4)  2005/C 312/01.

(5)  CdR 1528/2012 fin.

(6)  CdR 2232/2012.

(7)  CdR 76/2005, p. 1.

(8)  Cf. CdR 2232/2012, punctele 18-20.

(9)  2012/C 299/10.

(10)  Cf. măsurile adoptate de Comisia Europeană ca răspuns la criza economică și financiară începând din 2008: http://ec.europa.eu/competition/state_aid/legislation/temporary.html .

(11)  COM(2011) 823 final.

(12)  COM(2006) 819 final.

(13)  SEC(2011) 391 final.

(14)  Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 19 decembrie 2012 – Mitteldeutsche Flughafen AG, Flughafen Leipzig/Halle GmbH/Commissione europea, Republica Federală Germania, Arbeitsgemeinschaft Deutscher Verkehrsflughäfen ev.

(15)  94/C 350/07, p.1.

(16)  Cf. punctele 80 alineatul (1) și 92 din proiectul de Comunicare a Comisiei – Orientările UE privind ajutoarele de stat destinate aeroporturilor și companiilor aeriene (2013).

(17)  Ibid. p. 102.

(18)  Airports and State Aid: How To Protect Both Growth and Competition, ACI, 2013.

(19)  Ibid.

(20)  Ibid.

(21)  Ibid.

(22)  COM(2011) 144 final.

(23)  COM(2012) 556 final.


15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/18


Avizul Comitetului Regiunilor – Valoarea adăugată a strategiilor macroregionale

2014/C 114/04

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

salută raportul Comisiei Europene din 27 iunie 2013 și evaluarea acesteia bazată pe cele două strategii macroregionale existente (cea pentru regiunea Dunării și cea pentru regiunea Mării Baltice). Comitetul salută și propunerile Comisiei de a clarifica conceptul care stă la baza strategiilor macroregionale, precum și recomandările de măsuri ulterioare formulate de aceasta, ținând seama de lucrările în curs din cadrul strategiilor macroregionale existente și de planul de acțiune pentru regiunea atlantică, de strategia în curs de elaborare pentru regiunea Adriatico-Ionică, de strategia macroregională pentru regiunea Alpilor și de orice alte strategii vor fi elaborate pe viitor;

2.

salută concluziile Consiliului din 22 octombrie 2013 privind valoarea adăugată a strategiilor macroregionale, în care se subliniază rolul important al macroregiunilor existente și, în același timp, se recomandă Comisiei și statelor membre să adapteze cele mai bune practici ale abordării macroregionale și la domenii de cooperare de o extindere și intensitate mai mică, atunci când va fi cazul;

3.

împărtășește ideea Comisiei potrivit căreia abordările strategice macroregionale și cele pentru bazinele maritime au aspirații similare, întrucât se bazează pe aceeași filosofie, urmăresc aceleași obiective, aplică același tip de acțiuni pe teritoriile vizate și aparțin aceluiași cadru politic european. Ambele tipuri de strategii permit colaborarea multisectorială și guvernanța pe mai multe niveluri. CoR solicită Comisiei să clarifice cum se pot transfera reciproc învățămintele în cursul implementării pe viitor a ambelor abordări;

4.

este satisfăcut de momentul ales de Comisie pentru prezentarea raportului în raport cu noua perioadă de programare 2014-2020 și reamintește că, în avizul său pe tema „O strategie pentru zona geografică Marea Nordului – Canalul Mânecii” (CdR 99/2010 fin.), CoR a solicitat deja prezentarea unei cărți verzi în care Comisia să examineze mai îndeaproape și să precizeze rolul și funcția macroregiunilor;

5.

își reafirmă sprijinul față de elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor macroregionale și subliniază semnificația politică și strategică a eforturilor depuse până în prezent în cadrul strategiilor pentru Marea Baltică și pentru regiunea Dunării, spre promovarea cooperării în aceste macroregiuni, atât în cadrul UE, cât și cu țările din afara UE. Aceste strategii deschid un nou făgaș prin aplicarea unor noi abordări în materie de cooperare și prin stimularea integrării europene;

6.

observă că principiile fundamentale ale activității privind strategiile macroregionale cuprind sinergiile generate de cooperare în condițiile căutării unor soluții la probleme care afectează o regiune geografică sau în cazul căutării unor idei pentru realizarea potențialului zonei. Esențiale sunt și îmbunătățirea coordonării resurselor disponibile și intensificarea cooperării dintre instituțiile existente, în special în ceea ce priveşte rolul autorităţilor locale şi regionale, fără a se crea un nivel suplimentar de administrare;

7.

subliniază valoarea adăugată a UE la elaborarea și implementarea strategiilor macroregionale și observă că este important ca Comisia Europeană să rămână, în cooperare cu statele membre, un factor strategic de coordonare a elaborării și implementării strategiilor macroregionale;

8.

recunoaște importanța propunerii Comisiei privind discutarea regulată a strategiilor macroregionale în consiliile sectoriale relevante. Prin aprobarea și promovarea unei strategii, Comisia Europeană și Parlamentul European joacă un rol esențial;

9.

invită Comisia Europeană și statele membre să sprijine dezvoltarea unor sisteme inovatoare de guvernanță și să includă regiunile, localitățile și structurile europene, cum ar fi GECT și alte instrumente de cooperare teritorială, de exemplu, comunitățile de lucru, într-o procedură autentică de codecizie, îndeosebi la elaborarea și implementarea strategiilor macroregionale. Comitetul Regiunilor subliniază faptul că valoarea adăugată a GECT și a altor instrumente de cooperare teritorială ar putea fi sporită și mai mult prin implicarea acestora în strategiile macroregionale;

10.

consideră că este importantă intensificarea și extinderea cooperării între autoritățile locale și regionale, astfel încât aceasta să vizeze diversele domenii ale politicii Uniunii și diferite sectoare. Pentru a sprijini aceste obiective, strategiile macroregionale ar trebui să folosească drept instrumente de cooperare între nivelul local și regional, statele membre și UE;

Aplicarea eficientă a abordării macroregionale – rezultatele raportului

11.

ia notă de observațiile-cheie din raportul Comisiei privind activitatea de strategie desfășurată până în prezent în macroregiuni; aceasta a îmbunătățit concentrarea resurselor disponibile pentru realizarea unor obiective comune, a promovat o abordare transsectorială, de ex. în ceea ce privește chestiunile de mediu și sporirea competitivității regiunilor, și a intensificat cooperarea dintre țările participante și dintre diverșii actori de la nivel național;

12.

observă, pe baza acestui raport, că abordarea de tip strategie macroregională a furnizat o valoare adăugată clară în ceea ce privește promovarea coeziunii sociale, economice și regionale în Europa;

13.

remarcă evidențierea – exhaustivă și din perspective diferite – în cadrul strategiilor macroregionale existente a priorităților care necesită o cooperare mai strânsă. Strategia revizuită privind regiunea Mării Baltice prezintă un total de 17 priorități și cinci acțiuni orizontale, în vreme ce strategia pentru regiunea Dunării vizează 11 domenii prioritare. Temele acoperă nevoia de cooperare privind transporturile, mediul, întreprinderile și economia, competențele și cultura, precum și bunăstarea. Planul de acțiune pentru Strategia pentru regiunea Mării Baltice menționează mai mult de 100 de inițiative emblematice, iar Strategia pentru regiunea Dunării cuprinde peste 400 de proiecte de cooperare, dintre care 150 sunt deja în curs de desfășurare;

14.

observă importanța posibilității de reevaluare a priorităților stabilite de strategiile macroregionale pe măsura implementării lor în cazul în care apar modificări fundamentale de circumstanțe, sau în cazul în care învățămintele trase sugerează această necesitate. Această posibilitate va asigura focalizarea eficientă a resurselor în perioada de implementare;

15.

remarcă importanța concentrării strategiilor macroregionale asupra unor obiective realiste, clar definite, care să prezinte aspecte macroregionale; acestea ar trebui să reprezinte baza pentru o monitorizare și evaluare continuă care să implice toate părțile interesate relevante;

16.

subliniază rolul central jucat de proiectele practice desfășurate în colaborare în crearea valorii adăugate reale a strategiilor macroregionale. În cursul implementării practice, ar trebui să se acorde mai multă atenție modalităților de a genera activități sub formă de proiecte noi și inovatoare, care să răspundă obiectivelor strategice macroregionale de manieră bine orientată. În momentul de față, cooperarea în cadrul proiectelor este ghidată mai curând de normele privind instrumentele financiare, lăsând foarte puțin spațiu pentru inovare. Această abordare nu constituie cea mai bună modalitate de a sprijini implementarea strategiilor macroregionale. În viitor va fi nevoie de flexibilitate atât în cadrul, cât și între instrumentele financiare individuale, trebuind sporite posibilitățile de coordonare a diverselor instrumente financiare. Ar trebui întreprinse totodată mai multe eforturi pentru simplificarea normelor care guvernează instrumentele financiare. Subliniază, în acest context, importanţa deosebită a programului INTERREG B, prin intermediul căruia urmează să poată fi realizate proiectele de cooperare în macroregiuni în perioada 2014-2020;

17.

subliniază că, pe viitor, ar trebui adoptată o abordare mai strategică a activității în cadrul proiectelor, care să se întrepătrundă cu Strategia Europa 2020, cu liniile generale ale programării europene pentru perioada 2014-2020 și cu strategiile și programele naționale și regionale. Este important ca, în contextul proiectelor care sprijină implementarea strategiilor macroregionale, să se permită cooperarea dincolo de frontierele sectoarelor sau ale domeniilor de prioritate, precum și o flexibilitate și o capacitate de reacție suficientă pentru a se profita de noile oportunități și pentru a se răspunde noilor provocări;

18.

subliniază nevoia de a se promova noi forme de cooperare și noi inițiative sub formă de proiect și observă, de exemplu, importanța capitalului de pornire pentru dezvoltarea unor noi inițiative de cooperare. Prima rundă de cereri pentru Facilitatea privind capitalul de pornire a Strategiei privind regiunea Mării Baltice s-a încheiat cu alocarea de fonduri unui ansamblu de 14 proiecte de pregătire pentru dezvoltarea de proiecte în cooperare, în vederea sprijinirii aplicării strategiei. S-a acordat cu succes sprijin și activităților de pregătire similare desfășurate în cadrul Strategiei pentru regiunea Dunării;

19.

îndeamnă statele membre care fac parte dintr-o strategie macroregională, precum și Comisia Europeană, să analizeze împreună, în momentul programării cadrului financiar multianual al UE 2014-2020, în ce mod se poate sprijini cel mai bine activitatea din cadrul proiectelor internaționale ca parte a programării naționale și regionale. Statele membre, sub îndrumarea Comisiei Europene, ar trebui să evidențieze clar legătura dintre diversele programe de finanțare UE și implementare a strategiilor macroregionale, precum și, acolo unde este posibil, să identifice instrumentele financiare naționale care ar putea fi folosite în acest scop;

20.

subliniază importanța critică a cooperării dintre coordonatorii domeniilor prioritare și ai acțiunilor orizontale atât în cadrul Strategiei pentru regiunea Mării Baltice, cât și al celei pentru regiunea Dunării, precum și al cooperării la nivel local și regional în ceea ce privește generarea unor noi portofolii de proiect care să ajute la realizarea obiectivelor strategiilor macroregionale. Ar trebui să fie asigurate totodată condiții de funcționare adecvate pentru acești factori; Comisia Europeană și actorii relevanți sunt invitați să examineze toate opțiunile pentru un sprijin financiar simplu și fiabil pentru coordonatorii domeniilor de interes și liderii acțiunilor transversale;

21.

observă că, chiar dacă Comisia a clarificat structurile de guvernanță atât în cazul Strategiei pentru regiunea Mării Baltice, cât și al Strategiei pentru regiunea Dunării și a precizat care sunt sarcinile și responsabilitățile diferiților actori (punctele de contact naționale, coordonatorii zonelor prioritare, liderii acțiunilor orizontale și liderii proiectelor emblematice), conform anchetei realizate, guvernanța este considerată în continuare o problemă. Comitetul Regiunilor solicită Comisiei și statelor membre să aibă în vedere modalități de îmbunătățire a structurilor actuale de guvernanță. Rolul autorităţilor locale şi regionale ar trebui consolidat mai mult;

22.

subliniază importanța faptului de a comunica obiectivele strategiilor macroregionale și ale cooperării permanente către cât mai multe părți interesate, pentru a le sensibiliza cu privire la cooperarea europeană și a încuraja angajamentul deplin față de strategiile de implementare. Comitetul crede că ar trebui elaborate orientări la nivel macroregional și național în sprijinul activităților de comunicare și ale părților interesate. Ar trebui valorificate mai bine oportunitățile oferite de platformele de informare digitale pentru schimbul de experiență și de exemple de bune practici acumulate în cadrul proiectelor;

Rolul de conducere

23.

notează că factorii politici de la nivel înalt trebuie să dovedească un angajament clar şi să-şi asume un rol de conducere, dacă se doreşte progresul în implementarea strategiei în toate ţările participante. Statele membre ar trebuie să se angajeze să sprijine cât mai bine posibil eforturile depuse la nivel local și regional pentru implementarea strategiei;

24.

salută revizuirea separată privind consolidarea rolului de conducere în strategiile actuale, care va fi realizată împreună cu forumurile strategice anuale în 2014;

Guvernanța pe mai multe niveluri: un aspect vital al implementării

25.

atrage atenția asupra avizelor anterioare privind Strategia revizuită pentru regiunea Mării Baltice (2012), Strategia pentru regiunea Dunării (2011), cooperarea teritorială în bazinul mediteraneean prin Macroregiunea adriatico-ionică (2011) și strategia pentru zona geografică Marea Nordului – Canalul Mânecii (2010), în care Comitetul a accentuat cu tărie importanța guvernanței pe mai multe niveluri pentru implementarea strategiilor. Implicarea tuturor părților interesate în mod consecvent și susținut este vitală pentru realizarea obiectivelor unei strategii și pentru succesul acesteia;

26.

consideră că este notabilă propunerea Comisiei de a avea în vedere includerea forumurilor publice și a altor forumuri instituționale ale UE în guvernanța strategiilor și recomandă să se analizeze modul în care ar putea fi implicate mai ales organizațiile. Diferite organizații și platforme de cooperare ar putea fi și mai eficiente ca instrumente de implicare a actorilor în implementarea strategiilor macroregionale. Comitetul este pregătit să coopereze în cadrul diferitelor forumuri de experți;

27.

notează că o treime dintre respondenții la ancheta desfășurată de Comisie au declarat că principiul guvernanței pe mai multe niveluri nu s-a reflectat îndeajuns în orientările de politici ale statelor membre sau la nivel de proiect sau în deciziile privind implementarea proiectelor. Comitetul consideră că ar trebui pus mai mult accentul pe consolidarea principiilor guvernanței pe mai multe niveluri, în special la implementarea strategiei. Acest lucru presupune acțiune, mai ales din partea statelor membre care participă la strategie, în cooperare cu Comisia;

28.

sugerează că, în conformitate cu principiul parteneriatului și al transparenței, ar trebui sporite oportunitățile de implicare în implementarea strategiilor macroregionale, nu doar a actorilor locali și regionali, ci și a actorilor societății civile. Ar trebui să aibă loc consultări regulate ale autorităților locale și ale reprezentanților societății civile la toate nivelurile de guvernanță a implementării strategiilor macroregionale.

Noi strategii

29.

propune să se ia în considerare experiența pozitivă legată de strategiile pentru regiunea Mării Baltice, respectiv regiunea Dunării, atunci când se elaborează Strategia pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice și recomandă, mai ales în acest context, o cooperare mai strânsă între diferitele strategii macroregionale;

30.

amintește avizul său intitulat „O strategie pentru zona geografică Marea Nordului – Canalul Mânecii” (CdR 99/2010fin), adoptat în unanimitate, în care pledează explicit, în contextul marilor provocări cu care se confruntă această zonă, pentru elaborarea unei strategii macroregionale pentru regiunea Marea Nordului – Canalul Mânecii și regretă că până acum Comisia încă nu a prezentat comunicarea anunțată privind punerea în aplicare a politicii maritime integrate în Marea Nordului în sens larg;

31.

în mod asemănător, ar dori să se efectueze o evaluare a eficacității „strategiilor bazate pe bazine maritime” și o comparație a acesteia cu experiențele din cadrul strategiilor macroregionale existente, înainte de elaborarea unor noi strategii pentru bazine maritime;

32.

reamintește opiniile exprimate în avizele CoR anterioare privind implicarea diferiților actori în punerea în aplicare a strategiilor macroregionale; sunt necesare luarea deciziilor într-un mod transparent, schimbul cuprinzător de informații și dezvoltarea unui modus operandi comun la toate nivelurile;

33.

solicită Comisiei Europene și Consiliului să sprijine dezvoltarea viitoarelor strategii macroregionale și a planurilor de acțiune aferente, în strânsă cooperare cu toate părțile interesate relevante. Aceasta ar trebui să reprezinte și o bază pentru sisteme de guvernanță inovatoare, care să le confere autorităților locale și regionale un rol efectiv de codecizie în structurarea și implementarea strategiilor;

34.

subliniază că strategiile macroregionale ar trebui să fie ghidate în continuare către provocările regionale cărora statele membre nu le pot sau întâmpină dificultăți considerabile în a le face față individual sau care sunt atât de speciale în macroregiunea respectivă, încât trebuie să li se acorde atenție specială într-un cadru de politici al UE mai larg. Ca atare, strategiile macroregionale ar trebui să abordeze nu numai interese regionale comune, ci și să facă loc unor strategii de răspuns adaptate pentru a reflecta provocările regionale specifice. Legăturile de transport eficiente în interiorul unei macroregiuni constituie una din condițiile de bază pentru cooperare, iar Comitetul consideră că acest lucru trebuie avut în vedere în dezvoltarea noilor strategii; un alt aspect de o importanţă fundamentală pentru viitorul multor teritorii europene este provocarea demografică, problematica specifică a acesteia ținând de cadrele geografice macroregionale;

35.

este de acord cu Comisia că este necesar să se caute metode adecvate de consolidare a cooperării și a integrării regionale și să se sprijine în continuare modalităţile de cooperare existente care s-au dovedit a fi utile și eficace, strategiile macroregionale reprezentând doar una dintre alternative;

36.

solicită statelor membre să evalueze elaborarea unor noi strategii macroregionale în lumina provocărilor și oportunităților comune ale zonei geografice vizate, ținând seama de principiile coeziunii sociale, economice și teritoriale, acordând o atenție deosebită, prin urmare, zonelor rurale, zonelor afectate de tranziția industrială, precum și regiunilor afectate de un handicap natural sau demografic grav și permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice cu densitate foarte scăzută a populației, precum și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase. Nivelurile local și regional ar trebui implicate în dezbateri din timp, în faza de stabilire a obiectivelor strategiei, cum a fost cazul elaborării Strategiei pentru regiunea Mării Baltice, de exemplu. De asemenea, nu trebuie omisă nici implicarea societății civile în acest proces. Înțelegerea la nivel local și regional și la nivelul societății civile a nevoilor și potențialului unei regiuni, precum și rețelele locale de cooperare constituie un fundament solid pentru conceperea și implementarea unei strategii;

Țările din afara UE și implementarea strategiilor macroregionale

37.

notează că Consiliul a luat în considerare părerile exprimate de Comitet în avizul său privind Strategia UE revizuită pentru regiunea Mării Baltice (CdR1272/2012 fin), în care acesta recomandă continuarea acțiunilor de valorificare la maximum a Dimensiunii Nordice și a parteneriatelor acesteia în implementarea Strategiei pentru regiunea Mării Baltice. Strategia pentru regiunea Dunării are o importanță crucială pentru promovarea cooperării între 14 țări – state membre ale UE și țări terțe;

38.

subliniază că strategiile macroregionale ar trebui să consolideze poziția UE și a macroregiunii, precum și interacțiunea dintre acestea din urmă și regiuni din afara UE. Chiar dacă acestea sunt strategii ale UE, multe dintre obiectivele lor nu vor putea fi realizate fără cooperare sau anumite acorduri privind prioritățile, încheiate cu parteneri din afara UE. Cooperarea cu regiuni din afara UE este esențială pentru activitatea din cadrul strategiilor pentru regiunea Mării Baltice și pentru regiunea Dunării, nu numai pentru promovarea competitivității economice și a coeziunii în macroregiune, ci și pentru dezvoltarea legăturilor externe ale UE. Bazându-se pe aceeași perspectivă, implicarea țărilor terțe, cu consecințe atât la nivelul politicii de vecinătate, cât și al extinderii, poate reprezenta, de la început, un element-cheie al succesului viitoarelor strategii macroregionale;

Concluzii

39.

subliniază faptul că pe baza activităților de până acum din cadrul strategiei nu se pot trage încă concluzii de profunzime cu privire la impactul acestei abordări în ce privește realizarea obiectivelor orizontale și integrate ale UE;

40.

evidențiază faptul că noua perioadă de finanțare a UE începând cu 2014 oferă perspective promițătoare pentru lucrări mai eficiente și productive legate de strategii. Comitetul pledează pentru o cooperare orientată între statele membre și autoritățile de finanțare, atât la nivelul UE, cât și în eforturile de dezvoltare depuse la nivel național;

41.

recomandă Comisiei să continue monitorizarea consecventă a implementării strategiilor macroregionale, dar și a strategiilor bazate pe bazine maritime, și să evalueze valoarea lor adăugată pentru Europa în ansamblu, nu doar din perspectiva strategiilor macroregionale individuale.

Bruxelles, 28 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/23


Avizul Comitetului Regiunilor – Plan de acțiune pentru o industrie siderurgică competitivă și durabilă în Europa

2014/C 114/05

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

consideră că siderurgia joacă un rol hotărâtor pentru economia globală a Uniunii Europene și reprezintă un sector strategic de cea mai mare importanță, cu un impact direct asupra dezvoltării economice, sociale și ecologice a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene;

2.

este de părere că evoluția viitoare a industriei siderurgice europene va avea și ea un efect direct asupra dezvoltării regionale și locale și că o industrie a oțelului competitivă și durabilă reprezintă atât o condiție, cât și un parametru pentru redresarea economică, în numeroase regiuni europene;

3.

consideră că instituirea unei politici de sprijinire a unei industrii siderurgice europene autonome este indispensabilă pentru a garanta pe termen lung securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii Europene. Pentru a-și păstra independența, industria siderurgică trebuie să arate că este pregătită să facă față provocărilor viitoare prin inovare și prin adoptarea unei abordări ecologice. Eventualul sprijin din partea UE trebuie să aibă numai scopul de a imprima un impuls procesului de transformare pe care industria siderurgică trebuie să îl parcurgă singură;

4.

subliniază actualul context economic dificil, în care Uniunea Europeană, a cărei capacitate de producție totală este de circa 217 milioane de tone de oțel pe an, în timp ce producția sa reală reprezintă 11% din cea mondială, riscă să se confrunte cu problema supracapacității și a cererii scăzute din partea pieței, apărută la scară internațională;

5.

în condițiile în care cererea de oțel din Uniunea Europeană „depinde de situația economică și financiară a câtorva domenii industriale cheie în care se folosește oțelul – de exemplu, sectorul construcțiilor și industria auto” (1), face trimitere la avizul său privind politica industrială (2) și la cel pe tema „CARS 2020: Plan de acțiune pentru o industrie a autovehiculelor competitivă și durabilă în Europa” (3);

6.

subliniază că sectorul construcțiilor este, într-adevăr, unul dintre principalii consumatori de oțel și consideră că tot ce ține de construcțiile durabile și eficiența energetică trebuie să aibă prioritate, în cadrul a ceea s-ar putea numi „o renovare a patrimoniului imobiliar public”, care s-ar putea structura, printre altele, în jurul unei agende europene a locuințelor sociale, solicitată în repetate rânduri de CoR și de Parlamentul European;

7.

reamintește că, în cursul ultimilor ani și ca urmare a unei încetiniri puternice a activității industriale, marea majoritate a celor circa 500 de unități de producție distribuite în 23 de state membre s-au confruntat cu o reducere considerabilă a producției, în timp ce altele au fost închise definitiv, și deplânge pierderea a circa 40 000 de locuri de muncă;

8.

observă că această situație economică dificilă a avut urmări negative asupra coeziunii sociale și economice a teritoriilor în cauză;

9.

recunoaște necesitatea unei strategii europene privind viitorul industriei siderurgice în general;

10.

consideră că este indispensabil ca autoritățile locale și regionale să fie implicate nemijlocit în acest proces, respectându-se particularitățile și competențele teritoriale și luându-se în considerare faptul că aceste autorități sunt cel mai bine plasate pentru a evalua provocările de pe plan social și economic și necesitatea și viabilitatea investițiilor suplimentare care au ca scop crearea sau menținerea locurilor de muncă, precum și pentru a identifica posibile resurse pentru astfel de investiții, pe lângă faptul că știu cel mai bine care sunt problemele referitoare la evaluarea impactului asupra mediului;

11.

este de părere că eforturile de consolidare a competitivității UE trebuie să se bazeze pe principiul transparenței și pe condiții-cadru favorabile întreprinderilor. Pentru a se impune în fața concurenților săi, industria siderurgică europeană va trebui să se bazeze, printre altele, pe excelență, capacitatea de inovare și calitate;

12.

pledează pentru o politică industrială voluntaristă, care să vizeze dezvoltarea competitivității industriei siderurgice a UE și, în măsura posibilului, protecția sau extinderea unităților de producție și a locurilor de muncă existente, în special prin valorificarea transformării și a reciclării, astfel încât sectorul să nu piardă cunoștințele și competențele în domeniul metalurgiei dobândite de lucrători de-a lungul mai multor decenii;

13.

solicită, prin urmare, instituirea unor protocoale de formare profesională continuă pentru lucrătorii care își desfășoară activitatea în uzinele susceptibile de a fi afectate de procesul de restructurare, pentru ca aceștia să-și dezvolte competențele legate de meseriile din siderurgie;

14.

solicită cu titlu subsidiar crearea de măsuri suplimentare de reconversie profesională a lucrătorilor afectați de închiderea sau restructurarea uzinelor, extinzându-se posibilitățile de utilizare a fondurilor structurale prin intermediul revizuirii Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) și oferindu-se programe adaptate necesităților individuale și particularităților teritoriale, menținându-se și valorificându-se în același timp competențele specifice sectorului de care dispun acești lucrători;

15.

solicită crearea unui sistem de asistență financiară pentru zonele afectate de restructurări sau de închiderea unităților de producție, centrat pe recalificarea lucrătorilor și pe diversificarea economică și bazat pe resurse provenite de la actorii economici publici și privați;

16.

subliniază importanța unei abordări coordonate din partea tuturor autorităților publice în momentul conceperii și punerii în aplicare a măsurilor de restructurare care afectează sectorul oțelului;

17.

salută înființarea la nivel european a unui grup la nivel înalt privind oțelul, însă regretă că ritmul prevăzut este de o singură ședință pe an și propune ca din acest grup să facă parte un reprezentant al Comitetului Regiunilor, precum și reprezentanți ai autorităților locale și regionale, pentru a se promova cooperarea și schimbul de informații și de bune practici între principalele părți interesate din statele membre;

18.

pe de altă parte, consideră că trebuie prevăzută o evaluare a planului de acțiune în termen de 12 luni de la adoptarea acestuia;

19.

solicită instituirea unui dialog social consolidat pentru a facilita ieșirea din criză și asocierea directă și sistematică a partenerilor sociali la politica industrială, în general, și la politica de sprijinire a sectorului siderurgic, în special;

20.

observă că Uniunea Europeană nu poate înregistra o creștere durabilă în lipsa unui model industrial global bazat pe inovare și pe investiții substanțiale în noile tehnologii;

21.

observă că industria europeană a oțelului trebuie să ofere produse de calitate inovatoare, care să răspundă nevoilor pieței și prin care siderurgia europeană să se diferențieze de concurenții săi; această abordare necesită însă investiții considerabile în anumite tipuri costisitoare de producție sau de prelucrare și în cercetare și dezvoltare;

22.

consideră că ajutoarele pentru inovare trebuie extinse la toate activitățile care au o legătură cu siderurgia. Astfel, în cadrul programului Orizont 2020, trebuie implementate mecanisme financiare ale BEI pentru a promova cooperarea în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării între întreprinderile siderurgice și regiunile în care se află acestea, în scopul promovării și activității economice și dezvoltării durabile;

23.

își reiterează solicitarea privind realizarea de investiții în calificarea și formarea profesională, pentru a promova diversificarea, specializarea și inovarea sectorului siderurgic, astfel încât acesta să devină mai competitiv pe viitor;

24.

susține eforturile Comisiei care au ca scop promovarea măsurilor de stimulare a dezvoltării competențelor, precum și a celor orientate către ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor în sectorul siderurgiei, însă regretă că, în comunicarea sa, Comisia nu propune nicio măsură care să urmărească promovarea transferului de competențe în cadrul întreprinderilor;

25.

salută accentul pus în planul de acțiune pe promovarea inovării care urmărește dezvoltarea unor tehnologii mai ecologice și cu consum mai redus de resurse și energie, astfel încât să se reducă costurile și să se respecte cadrul politicilor europene în materie de schimbări climatice în perspectiva anului 2030;

26.

invită Comisia să acorde prioritate, la nivel european, producției de oțel provenite din cuptoare electrice cu arc, ale căror emisii de CO2 sunt considerabil mai reduse decât cele generate la fabricarea oțelului din minereu;

27.

își reafirmă sprijinul față de abordarea reprezentată de ecologia industrială, care se axează pe reciclarea materialelor și controlul consumului de energie;

28.

subliniază în acest context că oțelul este reciclabil într-o proporție extrem de ridicată și că prin fabricarea oțelului din deșeuri metalice în locul fabricării acestuia din minereu pur se reduce necesarul de energie cu circa 75% și se economisesc aproximativ 90% din materiile prime necesare;

29.

își reafirmă sprijinul pentru investițiile în materie de inovare și pentru îmbunătățirea condițiilor de acces la piață, la capital, la resursele umane și la calificări, ca piloni ai unei politici industriale consolidate;

30.

încurajează Comisia să continue evaluarea sarcinilor în materie de reglementare pe care le impune industriei oțelului și să evalueze impactul lor asupra competitivității;

31.

susține eforturile Comisiei de a lansa un proces de reflecție cu privire la reducerea costurilor de producție pentru industria europeană a oțelului. Consultările ar trebui să se concentreze asupra inovării, a eficienței energetice și a performanței de mediu;

32.

insistă, în special, asupra necesității de a oferi industriilor mari consumatoare de energie electrică posibilitatea de a încheia contracte de aprovizionare pe termen lung, de cel puțin zece ani, însoțite de clauze de revizuire suficient de bine încadrate, astfel încât să se garanteze regularitatea aprovizionării într-un cadru contractual durabil, menținerea costurilor sub control și, ca atare, competitivitatea filierelor;

33.

consideră necesară promovarea rețelelor de transport de mărfuri, element-cheie pentru regiuni, mai ales în cazul regiunilor periferice și transfrontaliere;

34.

salută propunerea Comisiei în ceea ce privește promovarea cererii de oțel produs în UE, atât în interiorul, cât și în afara frontierelor sale, îndeosebi prin acțiuni orientate către consolidarea cererii în sectorul industriei automobile și în cel al construcțiilor sustenabile;

35.

invită Comisia să promoveze diversificarea industriei oțelului, astfel încât să se reducă dependența față de cerere și să se minimizeze riscurile aferente;

36.

susține eforturile de instituire a unor standarde europene de fabricare durabilă a produselor pentru construcții din oțel și a unei mărci de calitate (SustSteel), care ar putea face să crească valoarea adăugată și competitivitatea produselor europene;

37.

reamintește că, din perspectiva coeziunii sociale și economice a Uniunii Europene și a competitivității întreprinderilor europene pe piața mondială, este important ca normele europene în materie de politică socială, de mediu, de protecție a climei, de securitate la locul de muncă și de condiții de ocupare a forței de muncă să fie protejate;

38.

susține eforturile Comisiei de a acționa, împreună cu țările terțe, în direcția combaterii practicilor comerciale neloiale și de a încuraja, printre altele, un tratament egal;

39.

consideră că pentru această ramură este important, pe termen lung, să se asigure comerțul liber și deschis cu oțel și produse din oțel și constată că, în ciuda eforturilor Comisiei de a se ajunge la o liberalizare a schimburilor internaționale în cadrul OMC, estimările industriei pornesc de la principiul că circa 65% din piața mondială a oțelului se confruntă în continuare cu bariere protecționiste de diverse tipuri;

40.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei conform căruia negocierea acordurilor comerciale la nivel bilateral, în special negocierea acordurilor de liber schimb (ALS), poate constitui un instrument-cheie în vederea instituirii unor condiții echitabile pentru întreprinderile din Uniunea Europeană;

41.

invită Comisia ca, la negocierea acordurilor, fie la nivel bilateral, fie la nivelul OMC, să urmeze principiul reciprocității standardelor;

42.

încurajează Comisia să nu ezite să pună în aplicare, dacă este cazul, măsuri împotriva politicilor comerciale inechitabile ale țărilor terțe, dând dovadă de întreaga fermitate și hotărâre care se impun și să-și modernizeze treptat instrumentele de apărare comercială;

43.

invită Comisia să verifice cu precizie dacă sistemul „Surveillance 2” oferă cel puțin aceleași garanții de monitorizare și de control în raport cu practicile neloiale de subvenții și dumping ca sistemul de supraveghere prealabilă pentru importurile de produse din oțel, stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 1241/2009;

44.

își exprimă totodată îngrijorarea în ce privește perioada de timp – în medie, doi ani – de care Comisia Europeană are nevoie pentru a lansa dispozitive antidumping, în timp ce, în cazul Statelor Unite, acestea sunt de doar șase luni și invită Comisia să depună eforturi pentru a putea acționa cu mai multă celeritate;

45.

sprijină Comisia în încercarea sa de a face toate eforturile pentru a garanta accesul liber pe piața materiilor prime primare și secundare, în special pe piața minereului de fier, a cărbunelui cocsificabil și a materiilor prime reciclate, și consideră că acest liber acces este o condiție sine qua non pentru garantarea competitivității industriei europene a oțelului pe plan mondial;

46.

consideră că o productivitate mai mare, un climat propice pentru investiții și depunerea unor eforturi în materie de inovare sunt condiții importante pentru dezvoltarea și menținerea pe termen lung a industriei siderurgice în UE. Pe lângă aceasta, și o eficiență energetică mai mare ar duce la reducerea costurilor pentru energie, ceea ce poate contribui la sporirea competitivității;

47.

atrage atenția asupra faptului că în comunicarea Comisiei nu se menționează costurile logistice, în special în ce privește transportul maritim, aprovizionarea cu materii prime, siguranța aprovizionării și dezvoltarea economică aferentă dezvoltării porturilor;

48.

subscrie la intenția Comisiei de a se implica în crearea unor condiții-cadru mai bune pentru potențialul de creștere al industriei siderurgice din UE, printre care se numără siguranța aprovizionării cu energie și prețurile competitive la energie, precum și promovarea unei producții care utilizează mai eficient resursele și cu emisii reduse de CO2;

49.

sprijină orice inițiativă care urmărește să asigure supravegherea și controlului piețelor de materii prime, inclusiv a pieței de deșeuri metalice, pentru a combate exportul ilegal al acestora;

50.

solicită Comisiei să nu treacă cu vederea o analiză cost-beneficiu a măsurilor propuse pentru sprijinirea industriei siderurgice europene și să ia toate măsurile necesare pentru ca ele să nu intre în contradicție cu alte politici europene, în special cu cele privind protecția mediului, clima și dezvoltarea durabilă;

51.

consideră că măsurile propuse în planul de acțiune pentru o industrie siderurgică competitivă și durabilă în Europa nu reprezintă un scop în sine, ci trebuie însoțite în mod necesar de eforturi din partea acestui sector industrial, îndreptate către investiții și crearea de locuri de muncă în unitățile de producție europene;

52.

observă că planul de acțiune, așa cum este conceput în prezent, nu contravine principiului subsidiarității, nici principiului proporționalității, întrucât este conform cu articolul 173 TFUE, care prevede că UE dispune de o competență de sprijin în materie de politică industrială;

53.

solicită insistent Comisiei ca, în conformitate cu articolul 173 TFUE, să valorifice potențialul Tratatului de la Lisabona în materie de politică industrială, în special prin orice inițiativă utilă pentru promovarea coordonării între statele membre în materie de politică industrială, prin stabilirea de orientări şi indicatori, prin organizarea schimbului celor mai bune practici şi pregătirea elementelor necesare supravegherii şi evaluării periodice.

Bruxelles, 28 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  COM(2013) 407 final.

(2)  Avizul CoR din 11 aprilie 2013 pe tema „O industrie europeană mai puternică pentru creşterea şi redresarea economiei” [raportor: Claude GEWERC (PSE-FR)], CDR2255-2012_00_00_TRA_AC.

(3)  Proiect de aviz al CoR [raportor: Christian BUCHMANN (PPE-AT)], CDR1997-2013_00_00_TRA_PA.


15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/27


Avizul Comitetului Regiunilor – Sport, handicap, timp liber

2014/C 114/06

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Prezentarea contextului

1.

atrage atenția asupra faptului că, potrivit estimărilor, numărul persoanelor cu handicap din UE se ridică la aproximativ 80 de milioane, echivalentul a cca 15% din populație. Persoanele cu mobilitate redusă reprezintă, conform estimărilor, peste 40% din populație;

2.

subliniază că, din cauza riscului sporit de handicap în cazul persoanelor vârstnice și a înmulțirii, în general, a maladiilor cronice, numărul persoanelor aflate în situație de handicap ar putea să crească. Prin urmare, în viitor, regiunile europene se vor vedea confruntate cu provocări noi;

3.

atrage atenția asupra faptului că nu există o definiție a handicapului comună în UE și că definițiile juridice ale acestei noțiuni au făcut obiectul a numeroase dezbateri și interpretări semantice. Handicapul constituie un fenomen complex și o experiență cu fațete multiple, fiind rezultatul interacțiunii dintre caracteristicile fizice și intelectuale ale persoanei și starea societății în care aceasta trăiește. Din acest motiv, trebuie introdusă noțiunea de „persoană aflată în situație de handicap”;

4.

pune în evidență lipsa de cunoștințe și existența unor idei false cu privire la efectele reale ale handicapului și subliniază că trebuie să se pună accent pe „capacitățile” care pot fi luate în considerare în contextul performanțelor sportive;

5.

recunoaște valoarea și importanța activității fizice și a sportului pentru persoanele cu handicap, precum și contribuția sa efectivă la realizarea obiectivelor strategice ale UE, în special ale Strategiei Europa 2020. În ultimii ani, sportul adaptat și sporturile specifice pentru persoanele cu handicap au făcut progrese semnificative. Cel mai recent exemplu îl constituie Jocurile Paralimpice de la Londra din 2012, când mass-media și-a dat toată silința să acopere și să promoveze mișcarea paralimpică;

6.

atrage atenţia asupra faptului că sportul are o valoare de netăgăduit pentru bunăstarea generală a persoanei și exercită influențe pozitive asupra posibilităţilor de recuperare și de abilitare ale persoanelor cu handicap și că, pentru persoanele cu handicap, posibilitatea de a practica activități sportive este, în primul rând, un drept fundamental al omului;

7.

atrage atenția asupra faptului că „sportul pentru persoanele cu handicap” presupune un evantai amplu de activități, de la sportul de performanță la activitatea sportivă recreativă și de la educația fizică adaptată la procesele de recuperare prin sport, evantai la fel de variat pe cât este de complexă definirea termenului de „sport” sau poate chiar mai mult decât atât. Acesta este, de altfel, unul dintre motivele pentru care există definiții diferite în diversele regiuni ale Europei. În contextul activității fizice practicate într-un cadru sportiv, există o serie de nuanțe în funcție de care respectiva activitate poate fi sportivă, recreativă, orientată către sănătate etc. Această orientare este mereu la alegerea celui care o practică. Genul activității este determinat de către practicant, cu mențiunea că, în sport, de regulă, practica duce la îmbunătățirea stării de sănătate, fie ea fizică sau mintală, indiferent de tipul de persoană;

8.

atrage atenția asupra faptului că termenii diferiți și conceptele diferite referitoare la acest sector sau utilizate de actorii săi fac obiectul unor intense dezbateri. În prezentul context, termenul utilizat este cel de „sport(uri) pentru persoane cu handicap”, astfel încât abordarea să fie axată pe persoană, conferind totodată o semnificație generală acestui subiect;

9.

amintește nevoia de a respecta pe deplin principiul subsidiarității și autonomia instanțelor de conducere din sectorul sportului, inclusiv a organizațiilor sportive independente. Recomandările formulate în prezentul aviz urmăresc să joace un rol de catalizator pentru a spori impactul acțiunilor întreprinse de statele membre și autoritățile locale și regionale și să determine o schimbare de percepție în rândul persoanelor cu handicap, punându-le în valoare capacitățile în cadrul comunității, în general;

Contextul politic

10.

își exprimă satisfacția și susține totodată mențiunile pe care le fac politicile UE cu privire la recunoașterea sportului pentru persoanele cu handicap, în special Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap (1), Comunicarea Comisiei intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” (2) și Cartea albă privind sportul a Comisiei Europene (3);

11.

cu toate acestea, regretă faptul că nu se face referire la persoanele cu handicap în propunerea inițială a Comisiei Europene pentru ERASMUS+, noul program al Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport pentru perioada 2014-2020; în acest sens, solicită includerea în noul program, aflat în curs de negociere, a unei referințe clare la necesitatea de a promova creșterea durabilă și favorabilă incluziunii prin facilitarea accesului persoanelor cu handicap la activități sportive;

12.

este de acord că autoritățile naționale, regionale și locale pot să joace, în limita competențelor și posibilităților financiare de care dispun, un rol important în dezvoltarea sportului pentru persoanele cu handicap, în special în ceea ce privește promovarea și investițiile în infrastructurile și activitățile sportive pe termen lung, și subliniază necesitatea de a asigura fonduri pentru proiecte în regiunile în care infrastructura școlilor și a altor instituții de învățământ este slab dezvoltată, iar copiii cu handicap nu au posibilitatea sau au posibilități limitate de a face sport;

13.

în cazul utilizării infrastructurilor publice, organismele publice trebuie să ia în considerare în mod corespunzător interesele sportului pentru persoanele cu handicap, astfel încât să se aibă în vedere cerința de a crea condiții de viață egale pentru persoanele cu handicap. În acest sens, accesibilitatea reprezintă un element esenţial;

14.

insistă asupra rolului specific pe care actorii din sectorul sportului pentru persoanele cu handicap îl joacă în valorificarea potențialului acestuia de a favoriza incluziunea socială, integrarea și egalitatea de șanse;

15.

scoate în evidență faptul că, în numeroase cazuri, sportul pentru persoanele cu handicap nu pare a fi menționat în mod expres decât în contextul incluziunii sociale. Solicită să se facă o distincție mai clară între diferitele fațete ale sportului pentru persoanele cu handicap, și anume sportul de performanță, sportul ca mod de petrecere a timpului liber, educația fizică, posibilitățile de educare și formare prin sport, activitatea fizică adaptată, recuperarea prin sport sau activitățile sportive în scopuri terapeutice specifice;

16.

pledează pentru o mai bună recunoaștere a reprezentanților calificați ai acestui sector în toate activitățile de dezvoltare și evaluare a sportului de masă susținute de instituțiile europene. Ar trebui luată în considerare alocarea unor resurse specifice pentru ca o astfel de participare să devină posibilă, precum și pentru formarea de specialitate a profesioniştilor din domeniul sportului;

17.

face un apel la elaborarea unui document strategic detaliat bazat pe politicile existente, dar dedicat în special sportului pentru persoanele cu handicap, în vederea identificării, printre principalele chestiuni specifice acestui sector, a aspectelor prioritare;

Provocări specifice: practica sportivă

18.

relevă că, în pofida interesului politic crescând pentru participarea persoanelor cu handicap la activități sportive, rata de participare la aceste activități rămâne foarte scăzută. Printre altele, acest lucru se datorează accesului limitat la infrastructuri sportive adaptate la nevoile persoanelor cu handicap;

19.

ia notă de faptul că, dincolo de piedicile fizice, socioeconomice și de barierele de comunicare, practica sportivă este împiedicată de bariere culturale și de factori psihologici, în special atitudinea față de handicap a organizatorilor și a actorilor din cadrul activităților sportive de masă. Aceste atitudini reflectă necunoașterea și lipsa resurselor necesare pentru a face față unei situații diferite, fiind necesară realizarea unor campanii de informare și formare care să faciliteze acceptarea participării persoanelor cu handicap la activitățile sportive. Se recomandă ca orice măsură de îmbunătățire a accesului la acestea să fie elaborată în urma unei consultări aprofundate a actorilor din sector, întrucât diferitele grupuri pot avea nevoie de modalități de sprijin diferite;

20.

îmbunătățirea posibilităților de acces, sub aspectul unor adecvate căi fizice de acces la bazele sportive și al unei mai bune comunicări, constituie o condiție primordială dacă se dorește creșterea ratei de participare la activitățile sportive;

21.

face apel la organizarea unor campanii de sensibilizare coordonate cu privire la posibilitățile de practicare a sporturilor. Asemenea campanii ar putea fi lansate la nivel european, dar trebuie aduse la nivel local și regional, unde este prezentată oferta concretă. Este important ca înseși persoanele cu handicap să fie vizate și informate. Ideal ar fi ca aceste campanii să fie organizate cu sprijinul instanțelor de conducere din cadrul mișcării sportive de masă, al sportului de la nivel național și al sportului pentru persoanele cu handicap, precum și al organizațiilor (sau al asociațiilor) de persoane cu handicap; în plus, este important să se organizeze campanii de informare nu doar pentru persoanele cu handicap, ci și pentru restul populației, pentru a-i ajuta pe cetățeni să-i înțeleagă, să-i accepte și să-i integreze pe concetățenii cu handicap, dar și să învețe să-i sprijine pe aceștia. Se impune favorizarea dobândirii unui grad maxim de autonomie de către persoanele în situație de handicap, precum și încurajarea și susținerea lor în propunerea, promovarea și organizarea de acțiuni în acest sens;

22.

subliniază că ar putea fi necesară o abordare individuală a diferitelor grupuri-țintă, ținând cont de capacitățile lor, de categoria de vârstă respectivă și de situația lor socială; este important, în mod special, să fie luați în considerare și susținuți tinerii. De asemenea, este important să se respecte atât structura sportului din fiecare stat membru, cât și specificul local și regional. Ar trebui susținută furnizarea de informații de calitate, accesibile și actualizate periodic, pentru ca diferitele grupuri-țintă să poată fi informate în permanență cu privire la oferta de activități sportive la care pot avea acces. Încurajarea și sprijinirea unor mișcări organizate la nivel local în acest sens poate înlesni diseminarea acestui gen de informații și poate spori accesibilitatea;

23.

este necesar ca, la nivel local și regional, să existe o rețea de transport adaptată, care să permită persoanelor cu handicap să se deplaseze la infrastructurile sportive pentru a practica sporturi de amatori sau de performanță;

24.

subliniază că părinții joacă un rol esențial în încurajarea tinerilor în vederea participării la activități sportive și că voluntarii constituie coloana vertebrală a acestui sector. De aceea, este necesară sensibilizarea cu privire la importanța muncii voluntare, iar apoi trebuie luată în considerare înființarea unor platforme de recrutare și formare a voluntarilor, precum și adoptarea unor măsuri de recunoaștere și de recompensare a contribuției lor;

25.

recomandă crearea unei platforme de informare privind bazele sportive din UE, precum și a unei pagini de internet complet accesibile, pentru a informa persoanele cu handicap cu privire la infrastructurile sportive, posibilitățile tehnice etc. din localitățile lor;

26.

atrage atenția asupra faptului că anumite grupuri de populație se confruntă cu o dublă sau triplă discriminare, în cazul în care au nu doar un singur handicap, ci mai multe, sunt imigrați la origine, fac parte dintr-o minoritate sau sunt victime ale excluziunii sociale legate de homofobie sau pe criterii de sex. Este important ca tuturor să le fie garantate un sprijin adecvat și posibilități egale de acces la activități sportive;

27.

ia notă de faptul că sportul pentru persoanele cu handicap nu trebuie să rămână izolat de sistemul sportiv de masă și că generalizarea sa, și anume partajarea responsabilității în materie de organizare cu marile organizații din domeniu, pare să constituie deja un obiectiv politic de prim-plan. Ca atare, trebuie să existe certitudinea includerii sportului pentru persoane cu handicap în programele de sport de masă și că diferitele modele, formule și structuri de organizare ar putea fi adoptate în paralel, în funcție de capacitățile reale ale persoanelor aflate în situație de handicap și de obiectivul de integrare;

28.

practicarea unui sport de către persoanele în situație de handicap trebuie facilitată în cadrul federației sportive în care se încadrează disciplina sportivă sau specializarea respectivă, în conexiune cu federațiile sportive ale căror activități sunt dedicate în principal persoanelor cu handicap și cu respectarea rolului acestor federații, a căror vocație indispensabilă sub aspectul furnizării de servicii persoanelor în situație de handicap trebuie încurajată;

29.

federațiile sportive ar trebui să încurajeze participarea la întrunirile lor, cu funcție consultativă, a acelor organizații sportive care, deși nu au calitatea de membru, se ocupă de promovarea activităților sportive practicate de persoanele cu handicap;

30.

constată, pe baza exemplelor identificate, că abordarea privind combinarea turismului cu sportul perceput ca mod de petrecere a timpului liber pentru toți constituie un instrument potrivit pentru ca persoanele cu handicap să poată stabili un prim contact cu sportul, în vederea creșterii ratei de participare a acestora la activități sportive și a sensibilizării marelui public cu privire la capacitățile lor;

31.

includerea unor informaţii de calitate și actualizate cu privire la organizarea unor activităţi sportive adaptate persoanelor cu handicap și la mijloacele de transport și de acces adaptat la bazele sportive, ca reclamă turistică sportivă;

Provocări specifice: educația

32.

recunoaște că dezvoltarea corespunzătoare a sportului pentru persoanele cu handicap necesită specialiști cu un nivel ridicat de educație și formare;

33.

consideră că, și dacă nu sunt stigmatizate, persoanele cu handicap sunt în permanență supuse riscului de excluziune, întrucât numeroase persoane nu știu cum să le abordeze și cum să le integreze în activitățile și structurile sportive. Comitetul solicită o informare concertată, prin intermediul inițiativelor de educare și formare, care să se adreseze nu numai persoanelor direct implicate în organizarea activităților sportive, ci și, în general, publicului larg, recurgând de exemplu la instrumente de formare online ușor accesibile. Pentru aceasta, trebuie ca, în paralel, să crească nivelul de sensibilizare față de drepturile, nevoile și aptitudinile persoanelor cu handicap;

34.

subliniază că toți elevii ar trebui să aibă acces la educație fizică și sport și că un handicap nu ar trebui să constituie o piedică în calea integrării în programele sportive școlare. De multe ori, tinerii prind gustul activităților sportive și ajung să fie pasionați de sport în cadrul orelor de educație fizică de la școală, acest lucru fiind valabil și pentru tinerii cu handicap. În plus, mediul sportiv din școală oferă prilejul de a-i educa pe elevii valizi și de a-i sensibiliza cu privire la capacitățile colegilor lor de clasă. În acest context, va fi bine-venită încurajarea, cu precădere, a derulării unor „programe sportive accesibile pentru toți”. Ideea unei integrări inverse, adică a integrării tinerilor sportivi valizi în sportul pentru persoanele cu handicap constituie un bun exemplu, deoarece permite o schimbarea a atitudinii față de capacitățile celorlalți sportivi. De asemenea, trebuie susținute și dezvoltate inițiativele de tipul „Sportul împreună”. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, sunt esențiale o educare și formare de specialitate a profesorilor din instituțiile de învățământ, cu o atenție specială acordată profesorilor de educație fizică, precum și asigurarea accesului părinților copiilor cu handicap la informațiile referitoare la diferitele activități sportive disponibile;

35.

constată că, de multe ori, cunoștințele și competențele antrenorilor nu sunt valorificate din cauza lipsei de schimburi și coordonare între actorii sportului pentru persoane cu handicap și cei ai sportului de masă. Se propune lansarea de către aceste organizații a unor inițiative de formare în cooperare, cu sprijin din partea organismelor de formare și a autorităților publice;

36.

recomandă implicarea mai strânsă a unor reprezentanți ai învățământului superior în procesele de ajustare menite să preîntâmpine excluziunea socială a persoanelor cu handicap. Scopul unei astfel de implicări ar fi crearea de mutații în formarea viitorilor profesori de educație fizică, permițându-le acestora să înțeleagă mai bine diversele probleme de sănătate cu care se confruntă elevii lor;

37.

consideră că imaginea sportului pentru persoanele cu handicap trebuie revalorizată. Trebuie promovat un sport de performanță pentru sportivii de elită cu handicap. Astfel, statutul lor va fi comparabil cu cel al sportivilor de elită fără handicap. Este unanim împărtășit faptul că sensibilizarea la performanțele atleților cu handicap în sporturile de performanță nu poate decât să determine o schimbare a acestei percepții. În acest sens, strategia de comunicare privind Jocurile Paralimpice și manifestările sportive de înalt nivel pentru persoane cu handicap este foarte importantă;

38.

este de acord că sportul pentru persoane cu handicap se întemeiază în mare măsură pe munca voluntară. Recunoaște că trebuie promovată în continuare o formare de calitate pentru acești voluntari. În anumite privințe, această formare trebuie adaptată la nevoile părților implicate. În plus, gestionarea activităților persoanelor voluntare este din ce în ce mai importantă. Organizațiile care se ocupă de sportul pentru persoane cu handicap trebuie să funcționeze mai eficient prin utilizarea unor instrumente de gestionare a resurselor umane și sporire a calității. Este necesar să formăm profesioniști, dacă dorim îmbunătățirea calității. Aceștia sunt absolut indispensabili, în măsura în care beneficiarii aparțin unor categorii speciale. Structurile trebuie să tindă către profesionalizare autentică;

39.

regretă faptul că potențialul persoanelor cu handicap este deseori subestimat. Comitetul subliniază că o activitate sportivă favorizează dezvoltarea personalității persoanelor cu handicap, aducând o contribuție importantă la integrarea profesională cu succes a acestor persoane;

40.

aprobă orientările UE privind carierele duble ale sportivilor (4), care confirmă că „punerea în aplicare echitabilă a unor măsuri în favoarea carierei duble în cazul tuturor sportivilor ar reprezenta un progres considerabil pentru sport în general și pentru sportul practicat de persoanele cu handicap în particular”. De asemenea, CoR împărtășește pe deplin punctul de vedere exprimat în orientări, conform căruia „întrucât multe discipline sportive pentru persoanele cu handicap sunt integrate în organizațiile de sport de masă, trebuie acordată acestui grup o atenție specială, astfel încât să existe garanția unui tratament echitabil și să poată fi create filiere specifice, atunci când nu este posibilă utilizarea filierelor pentru sportivii valizi”;

41.

subliniază că, de acum înainte, sectorul ar trebui să depună eforturi pentru ca sportivii cei mai tineri să capete autonomie și să fie susținuți pe calea dezvoltării personale. Pentru aceasta, ar trebui sprijinite acțiunile educative specifice propuse pentru tinerii sportivi în cadrul manifestărilor sportive;

Provocări specifice: sănătatea

42.

recunoaște valoarea sportului în ceea ce privește promovarea educației pentru sănătate și subliniază relația specifică dintre activitățile fizice adaptate și readaptarea persoanelor cu handicap în măsura în care sănătatea lor fizică și mintală este în joc;

43.

susține lucrările grupului de experți „Sport, sănătate și participare” al UE, mandatat de Consiliu să propună măsuri de promovare a activității fizice pentru întreținerea sănătății și a participării la sportul de masă și să identifice măsurile respective până la mijlocul lui 2013; CoR insistă ca activitatea fizică și sportul să fie recunoscute în mod explicit și sprijinite, ca instrumente terapeutice pentru persoanele cu handicap;

44.

ia notă de rezultatele lucrărilor grupului de experți „Antidoping” al UE, mandatat de Consiliu să elaboreze observațiile UE privind revizuirea Codului mondial antidoping al Agenției Mondiale Antidoping și recunoaște importanța bunei guvernanțe în sport. CoR recomandă ca părțile implicate din cadrul mișcării paralimpice să fie asociate în mai mare măsură la acestea;

45.

consideră că toate instrumentele de finanțare incluse în noul cadru financiar multianual ar trebui să aibă în vedere chestiunea accesibilității pentru persoanele cu handicap;

Provocări specifice: sprijin financiar și structural

46.

ia notă de propunerea pentru o linie bugetară dedicată sportului în programul Erasmus+, care este în curs de negociere. Cu toate acestea, solicită Comisiei Europene să facă trimitere explicită la sportul pentru persoanele cu handicap în orientările pentru beneficiari ale programului Erasmus+ și să recunoască sportul pentru acest segment de populație ca o prioritate în cadrul Acțiunii „Sport” din program;

47.

sugerează să fie încurajate de către Comisie acțiuni specifice în favoarea proiectelor de promovare a sportului pentru persoanele cu handicap, la nivel local și regional;

48.

este de părere că sectorul se caracterizează printr-o anume fragmentare a diferitelor instrumente ale UE care urmăresc obiective similare. O mai bună armonizare însoțită de angajamente de finanțare pe termen lung ar fi foarte benefică, cel puțin pentru principalii reprezentanți ai sectorului la nivel european;

49.

încurajează recurgerea la fondurile structurale pentru dezvoltarea infrastructurilor sportive accesibile și deschise tuturor la nivel local și regional. Este esențială și finanțarea, în cadrul programului Orizont 2020, a cercetării în domeniul tehnologiilor legate de sportul pentru persoanele cu handicap. Sunt fundamentale investiţiile în cercetare şi inovare, efectuate mai ales prin intermediul universităţilor și întreprinderilor din sector. Într-adevăr, în prezent mulți profesioniști își orientează tezele de doctorat către acest domeniu. Un efort deosebit trebuie depus în raport cu sportul ca instrument terapeutic, de exemplu echinoterapia;

50.

invită instituțiile UE să susțină în continuare pe termen lung manifestările sportive deschise tuturor, și, în special, tinerilor cu handicap;

Rolul autorităților locale și regionale

51.

consideră că autoritățile locale și regionale joacă un rol fundamental în dezvoltarea dimensiunii europene a sportului pentru persoanele cu handicap, în limitele atribuțiilor lor instituționale;

52.

subliniază necesitatea unei participări mai intense a autorităților locale și regionale, pe baza unui program elaborat în comun cu Comisia Europeană, Consiliul și autoritățile naționale care se ocupă de sport, de persoanele cu handicap și de activitățile sportive organizate pentru acestea, în scopul integrării lor în practica sportivă generală. Autoritățile locale și regionale sunt în măsură să apropie UE de nivelul local, pentru a stabili o legătură cu inițiativele promovate de către cluburi, școli și părinți;

53.

recunoaște că, în special la nivel local și regional, există o experiență și parteneriate structurate pentru promovarea dezvoltării sportului și a practicii sportive pentru persoanele cu handicap. Pledează pentru schimbul de bune practici și se declară în măsură să le disemineze, cu sprijinul instituțiilor europene și al părților implicate respective. Traducerea materialelor existente constituie o provocare majoră și, ca atare, ar trebui încurajată. Ar trebui luat în considerare un sistem de recompensare a „practicilor remarcabile”;

54.

susține sistemul de responsabili regionali pentru dezvoltarea sportului pentru persoanele cu handicap. De la ei ar putea porni schimbul și transpunerea în realitate a bunelor practici, de exemplu prin intermediul unor instrumente TIC, precum și conectarea politicilor europene la realitățile regionale. Promovarea și dezvoltarea proiectelor europene pentru schimbul de bune practici va permite aplicarea unor soluții de succes la probleme comune, precum și cunoașterea necesităților altor regiuni și țări;

Concluzii suplimentare

55.

ia notă de primele inițiative de promovare a unei „Săptămâni europene a sportului” și insistă asupra necesității de a prevedea în acest context sporturi special destinate persoanelor cu handicap care să fie integrate în activități sportive deschise tuturor. Insistă să fie luată în considerare și celebrarea anuală a unei „Zile europene a sportului pentru persoanele cu handicap”;

56.

constată lipsa de informații regionale comparabile în acest sector și solicită instituirea unor procese de culegere a unor date fiabile. În acest scop, ar trebui, de exemplu, să se comande un sondaj specific Eurobarometru pe tema sportului pentru persoanele cu handicap sau măcar să se introducă întrebări mai punctuale pe această temă în viitoarele sondaje Eurobarometru privind sportul și/sau handicapul;

57.

încurajează călduros înființarea unui grup de experți europeni pe această temă, care să recunoască misiunea distinctă a acestui sector și să se aplece asupra contribuțiilor unui evantai amplu de actori din sector. Acest grup de experți ar putea iniția cu folos următoarele acțiuni:

pe plan semantic:

să propună o definiție comună a noțiunilor de „Handisport” (pentru persoane cu handicap fizic), „Sport adaptat” (pentru persoane cu handicap intelectual) și „Sportul împreună” (pentru persoane cu și fără handicap), pentru a facilita înțelegerea acestora;

pe plan tehnic:

să inventarieze și să colecteze experiențele regionale și locale cele mai semnificative, pentru a încuraja modelarea și diseminarea acestora;

să ofere factorilor politici instrumentele tehnice indispensabile sensibilizării lor și să permită Comitetului Regiunilor să acționeze pe măsura ambiției sale de a constitui motorul mobilizării în acest domeniu, în care autoritățile locale și regionale joacă un rol de prim rang.

Bruxelles, 29 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  COM(2010) 636 final.

(2)  COM(2011) 12 final.

(3)  COM(2007) 391 final.

(4)  http://ec.europa.eu/sport/library/documents/c3/dual-career-guidelines-final.pdf


15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/33


Avizul Comitetului Regiunilor – Ajutoarele de stat pentru pescuit și acvacultură

2014/C 114/07

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

salută revizuirea normelor privind ajutoarele de stat pentru pescuit și acvacultură, precum și recenta consultare publică organizată de Comisia Europeană în cadrul acestei revizuiri;

2.

subliniază că este important ca revizuirea să fie privită în contextul: (i) reformei politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), (ii) negocierilor privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), al altor fonduri structurale și de investiții europene (ESIF), precum și al altor programe relevante ale UE de finanțare a sectorului pescuitului și acvaculturii, precum și (iii) agendei extinse de modernizare a ajutoarelor de stat, condusă de DG Concurență;

3.

își exprimă sprijinul ferm pentru obiectivele generale ale reformei PCP de a se îndrepta spre un pescuit durabil și salută acordul politic încheiat în acest sens în cadrul Președinției irlandeze a Consiliului UE;

4.

reiterează faptul că reforma regulamentelor privind ajutoarele de stat pentru pescuit și acvacultură trebuie să se realizeze pornind de la sprijinirea și facilitarea aplicării reformei PCP ca principiu de bază fundamental; de asemenea, negocierile privind FEPAM trebuie să asigure utilizarea acestui fond pentru obiectivele PCP și realizarea acestora;

5.

subliniază că durabilitatea sectorului pescuitului înseamnă viabilitatea pe termen lung și durabilitatea stocurilor de pescuit în apele UE, precum și viitorul socio-economic al comunităților de pescari din întreaga UE, fiind necesar să se stabilească un echilibru în evoluția ambelor aspecte;

6.

atrage atenția asupra paradoxului cu care se confruntă UE, fiind vorba, pe de o parte, de o dependență ridicată de importul de produse pescărești și acvicole (în jur de 60% din consumul total), pentru a răspunde cerințelor și aspirațiilor consumatorilor din UE, iar pe de altă parte, de o nevoie esențială de a recupera și de a respecta producția maximă durabilă (MSY) a resurselor de pescuit din UE pentru a asigura disponibilitatea acestora pentru generațiile viitoare; în acest sens, reamintește că activitățile acvicole contribuie la furnizarea unui produs identic cu cel provenit din pescuitul maritim, însă obținut prin mijloace durabile și fără a compromite conservarea stocurilor de pești. În plus, acvacultura asigură niveluri ridicate ale ocupării forței de muncă, îndeplinind rolul unui amortizor social eficient în perioade de criză;

7.

subliniază importanța unei orientări eficiente a ajutoarelor, astfel încât flotele de mici dimensiuni, inclusiv cele de pescuit artizanal, precum și culegerea de crustacee, care însumează majoritatea navelor din totalul flotei UE, cu condiția să opereze pe baza unor practici de pescuit sustenabile, să primească o cotă din PCP și FEPAM care să reflecte reprezentarea lor numerică și socioeconomică;

8.

subliniază faptul că o utilizare mai durabilă a subvențiilor publice din sectorul pescuitului necesită o voință politică puternică și acțiune la toate nivelurile de guvernanță din UE, așa cum se constată din eșecul reformelor PCP din 2002 de a îndeplini obiectivele de mediu, sociale și economice, stocurile de pește fiind exploatate în proporție de 22% la randamente maxime durabile, 35% – supraexploatate, iar 43% – în afara limitelor biologice de siguranță (sursa: studiu IEPM pentru Parlamentul European 2011);

9.

ia act de faptul că Raportul special nr. 12/2011 al Curții de Conturi Europene afirmă că supracapacitatea flotei de pescuit continuă să fie unul dintre principalele motive pentru eșecul PCP în asigurarea unei activități de pescuit durabil;

10.

recunoaște că atingerea acestui obiectiv de durabilitate necesită schimbări structurale și diversificare în sectorul pescuitului și subliniază că normele și măsurile privind ajutoarele de stat trebuie să faciliteze aceste schimbări, concentrându-se în special pe sprijinirea dezvoltării economiei pe uscat (industria de prelucrare, acvacultură durabilă, piețe locale de pește, produse noi, lanțuri de aprovizionare locale etc.), a formelor noi și durabile de pescuit în mările și oceanele Europei (subliniind, în special, rolul flotelor de mici dimensiuni de pescuit de coastă și al pescuitului, dar acordând totodată o atenție specială îmbunătățirilor din celelalte segmente ale flotei în materie de selectivitate, eficiență energetică etc., care contribuie la furnizarea de produse pescărești în UE, în special dacă sunt pentru consum uman) și economiei marine și acvicole în sens larg. Ajutoarele de stat nu trebuie să fie utilizate pentru a sprijini practicile de pescuit nedurabile;

11.

recunoaște valoarea și importanța sectorului pescuitului în UE, atrăgând atenția asupra concentrației mari de locuri de muncă în anumite teritorii și regiuni din Europa, precum și a impactului direct pe care îl are restructurarea sectorului pescuitului asupra acestor comunități;

12.

înțelege că presiunile asupra comunităților rurale, litorale și de pescuit sunt deosebit de acute în contextul crizei socio-economice cu care se confruntă Europa în prezent și că acest lucru înseamnă că un sprijin orientat la nivel teritorial este extrem de important pentru prosperitatea și viabilitatea pe termen lung a acestor comunități;

13.

constată că sectorul pescuitului, ca multe alte sectoare, este subvenționat și că acest lucru reprezintă o provocare semnificativă – în sensul unei dependențe excesive de fondurile publice – și, în același timp, o oportunitate, deoarece oferă Comisiei Europene, statelor membre și autorităților locale și regionale capacitatea de a utiliza resurse publice pentru a aplica reforme-cheie în acest sector;

14.

reiterează necesitatea de a se utiliza toate resursele disponibile cât mai eficient cu putință și solicită să se acorde o prioritate deosebită sprijinirii comunităților de coastă și de pescuit în cadrul pregătirii acordurilor de parteneriat și viitoarelor programe operaționale pentru ESIF, în contextul unui cadru de reglementare reformat al ajutoarelor de stat care să fie sensibil și receptiv la nevoile economice ale acestor comunități;

15.

solicită flexibilitate în utilizarea ESIF pentru a se asigura orientarea resurselor către comunitățile rurale, litorale și de pescuit și solicită Comisiei Europene să se angajeze în mod clar în revizuirea normelor privind ajutoarele de stat pentru a se asigura că în practică ele facilitează această orientare și nu o împiedică;

16.

susține că, dacă sunt mobilizate în mod eficient și eficace, aceste resurse oferă o oportunitate de a transforma industriile de pescuit și acvacultură ale UE și ajută la trecerea către un sector durabil al pescuitului și acvaculturii, susținând totodată aspirațiile mai generale ale Strategiei de creștere albastră de a consolida economia marină și acvicolă, precum și legăturile cu economia de pe uscat, în special adăugând valoare peștelui recoltat, prin dezvoltarea economiei de pe uscat, a piețelor locale și a unor produse inovatoare, precum și prin sensibilizarea consumatorilor (mai ales în legătură cu aspecte precum lanțul scurt de aprovizionare, caracterul sezonier sau tipic al produsului etc.);

17.

invită Comisia Europeană, statele membre și alte autorități publice din Europa să profite de ocazie și să folosească perioada 2014-2020 ca pe o perioadă în care să stimuleze o schimbare reală;

18.

constată că regulamentele de minimis și de exceptare pe categorii nu reprezintă întreaga imagine a subvențiilor pentru sectorul pescuitului și acvaculturii, dat fiind că statele membre au posibilitatea de a stabili scheme de ajutor „notificate” (care necesită aprobarea preliminară a Comisiei Europene);

19.

constată, de asemenea, că sectorul pescuitului beneficiază de scutiri de taxe de combustibil, care produc anual un beneficiu direct în ceea ce privește costurile operaționale ale navelor de pescuit, estimat la aproximativ 1,5 miliarde EUR în UE, în timp ce ajutoarele de minimis permit, de asemenea, furnizarea unor subvenții de combustibil pentru nave;

20.

menționează un studiu realizat la solicitarea DG Afaceri Maritime în 2009, care estimează că în temeiul Regulamentului privind ajutoarele de minimis se vor pune la dispoziție în jur de 718 milioane EUR, deși cifrele reale privind ajutoarele de minimis sunt greu de obținut din cauza lipsei de monitorizare eficientă la nivelul UE; în plus, se estimează că în temeiul Regulamentului de exceptare pe categorii în domeniul pescuitului se acordă anual o sumă de 8 milioane EUR;

21.

constată că studiul 2009 realizat pentru DG Afaceri Maritime a subliniat, de asemenea, o serie de riscuri în punerea în aplicare a regulamentului de minimis, inclusiv: (i) potențialul impact negativ asupra utilizării Fondului European pentru Pescuit (FEP) în statele membre în care s-a dat prioritate sprijinului de minimis, (ii) potențialul efect de denaturare al utilizării diferite a ajutoarelor de minimis de către diferitele state membre și (iii) riscul ca ajutoarele de minimis să fie folosite pentru a sprijini menținerea în activitate a navelor contrar obiectivelor de reformă mai ample, de a reduce dimensiunea și amploarea flotei de pescuit;

22.

salută transparența pe care o capătă ajutorul de minimis prin includerea acestor date în rapoartele anuale ale statelor membre cu privire la ajutoarele de stat, ca fiind un factor important în asigurarea transparenței mecanismului;

23.

recunoaște că Comisia Europeană trebuie să găsească un echilibru între, pe de o parte, încercarea de a reduce birocrația și cerințele de monitorizare și, pe de altă parte, asigurarea punerii în aplicare a unui număr suficient de controale și a transparenței; reiterează faptul că obiectivele generale ale reformelor PCP oferă o justificare suficientă pentru o monitorizare solidă și transparentă a modului de utilizare a ajutoarelor de stat în acest sector;

24.

recunoaște că există solicitări de creștere a actualelor praguri ale ajutoarelor de minimis (30 000 EUR pentru o întreprindere pe o perioadă de trei ani fiscali), pentru a oferi autorităților locale și regionale o mai mare flexibilitate în sprijinirea intervențiilor la nivel teritorial, considerate deosebit de importante, dată fiind concentrația mare de locuri de muncă în sectorul pescuitului în anumite regiuni și comunități; recunoaște că orice revizuire a pragului ajutoarelor de minimis ar trebui să țină seama de necesitatea de a respecta concurența și piața comună;

25.

afirmă, însă, că există riscul ca o creștere a pragurilor de minimis să creeze în continuare posibilitatea de a sprijini practicile de pescuit nedurabile, subminând astfel obiectivul general al reformelor PCP pentru pescuitul durabil în UE; acest risc poate fi totuși prevenit în cazuri specifice, de nivel național, în care lipsa de sustenabilitate este cauzată de motive independente de sectorul de producție sau de prelucrare;

26.

invită, prin urmare, Comisia Europeană ca, în evaluarea impactului pentru regulamentele revizuite și în cadrul evaluării răspunsurilor la consultare, să prezinte o analiză detaliată a impactului potențial (din perspectiva aplicării reformelor extinse ale PCP) al (i) menținerii actualelor praguri de minimis din sector, (ii) creșterii pragurilor de minimis și (iii) reducerii sau eliminării integrale a pragurilor de minimis;

27.

susține că această evaluare a impactului ar trebui să includă, de asemenea, rolul jucat de măsurile de ajutor de minimis, ca parte din spectrul mai larg de intervenții publice în cadrul acestui sectorul, în special modul în care abordează „lacunele” din dispoziții care nu pot fi acoperite de către noul FEPAM, de către Regulamentul general de exceptare pe categorii pentru sectorul pescuitului și acvaculturii, și de schemele notificate de ajutor pentru acest sector;

28.

subliniază că este necesar ca în perioada 2014-2020 FEPAM să fie utilizat mai eficient decât s-a utilizat FEP până în prezent, dat fiind faptul că FEPAM este un mecanism principal de finanțare, prin care sprijinul poate fi orientat către sectorul pescuitului și cel al acvaculturii pentru a realiza obiectivele generale ale reformelor PCP;

29.

consideră că merită examinată posibilitatea de a scoate sprijinul acordat pentru prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură din regulamentele sectoriale de minimis/de exceptare pe categorii și de a îl include în schimb în cadrul regulamentelor generale de minimis/de exceptare pe categorii;

30.

susține că o astfel de schimbare intră în logica obiectivului Comisiei Europene de a crea un sector al pescuitului și al acvaculturii mai comercializat și mai profitabil și de a examina modalități de a adăuga valoare produselor de pescuit și de a dezvolta lanțurile de aprovizionare și economia de pe uscat, în sens mai larg, precum și de a găsi abordări noi și inovatoare;

31.

observă introducerea sprijinului către activitățile de prelucrare pe uscat ale sectoarelor de pescuit și acvacultură în regulamentul general de minimis ar permite ca astfel de măsuri să beneficieze de praguri de intervenție mai mari prevăzute în regulament (200 000 EUR în prezent), ajutând la depășirea barierelor din calea investițiilor în economia pe uscat și contribuind la obiectivul de a maximiza posibila „valoare adăugată” a produselor din pește pentru comunităților locale de pescari;

32.

invită Comisia Europeană să ia în considerare acest lucru în procesul de revizuire a regulamentelor privind ajutoarele de stat pentru pescuit și acvacultură, evaluând în special potențialele beneficii economice pe care o astfel de abordare le-ar putea avea pentru economia pe uscat și pentru comunitățile de pescari și evaluând totodată măsura în care o astfel de schimbare ar putea avea „consecințe neprevăzute”, de exemplu, intensificarea practicilor de pescuit nedurabile;

33.

invită Comisia Europeană să revizuiască lista măsurilor de ajutor cuprinse în regulamentul de exceptare pe categorii pentru a asigura conformitatea acestora cu reforma politicii comune în domeniul pescuitului, precum și pentru a nu permite prin niciunul dintre regulamentele privind ajutoarele de stat (nici prin FEPAM) sprijinirea practicilor de pescuit nedurabile;

34.

subliniază că domeniul de aplicare al regulamentului de exceptare pe categorii cuprinde sprijinirea unei game de măsuri ecologice și de conservare a mediului acvatic și invită Comisia Europeană să mențină și să extindă domeniul de aplicare al regulamentului, pentru a permite investiții care să protejeze, să conserve și să îmbunătățească mediul marin și acvicol, inclusiv sprijin pentru cercetarea marină/acvicolă, colectarea datelor, sprijinirea sectorului în cazuri specifice, de nivel național, în care lipsa de sustenabilitate este cauzată de motive independente de sectorul de producție sau de prelucrare etc.;

35.

invită statele membre, autoritățile locale și regionale, precum și alte părți interesate să privească imaginativ oportunitățile oferite de aceste regulamente (și de FEPAM), pentru a se asigura că se optimizează toate măsurile care sporesc dezvoltarea durabilă a sectorului de pescuit, a acvaculturii, a mediului marin și a comunităților de coastă;

Bruxelles, 29 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/37


Avizul Comitetului Regiunilor – Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE

2014/C 114/08

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

salută comunicarea Comisiei Europene „Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE”, subliniind că producția acvicolă trebuie considerată ca având caracter strategic (la fel ca alte producții din sectorul primar), astfel încât să se poată răspunde viitoarelor provocări legate de alimentație, resurse naturale și teritorii;

2.

reafirmă importanța creșterii albastre și necesitatea categorică a unei strategii la nivel european în favoarea dezvoltării sustenabile a acvaculturii, în vederea realizării obiectivelor de ocupare a forței de muncă și de sporire a productivității sectorului, în conformitate cu Strategia Europa 2020 de relansare a economiei UE;

3.

solicită ca reducerea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat să devină un obiectiv fundamental al orientărilor, prin intermediul unei abordări bazate pe guvernanța pe mai multe niveluri;

4.

reamintește că a sprijinit cauza acvaculturii într-o serie de avize adoptate în ultimul timp, solicitând ca această politică să fie recunoscută ca atare și să fie finanțată și promovată cum se cuvine, astfel încât să devină o alternativă viabilă la pescuitul tradițional. Din acest motiv, Comitetul trebuie recunoscut ca partener esențial pentru promovarea acestei politici;

5.

atrage atenția asupra estimărilor FAO, conform cărora, la ora actuală, 47% din peștele destinat consumului uman provine din acvacultură și deplânge ca atare faptul că producția acvicolă a UE reprezintă doar 2,3% ca volum și 4% ca valoare la nivel mondial (1);

6.

își exprimă adânca îngrijorare pentru faptul că Europa, care ocupa o poziție dominantă în producția de pește de crescătorie, trebuie să importe în prezent mai mult de 60% din produsele acvicole, deși este cu totul în măsură să producă acest tip de hrană pe teritoriul Uniunii, oferind locuri de muncă cetățenilor săi și respectând cele mai înalte standarde;

7.

recunoaște necesitatea dezvoltării potențialului acvicol și a transformării acestui sector aflat în stagnare într-un sector economic înfloritor;

8.

salută recunoașterea necesității de a reduce decalajul dintre cantitatea de pește consumată pe piața UE și cantitatea de capturi rezultate din activitatea de pescuit în UE, ca și rolul pe care trebuie să-l joace sectorul acvaculturii pentru a atinge acest obiectiv;

9.

subliniază că sustenabilitatea dezvoltării a devenit o condiție indispensabilă – la nivel european – a oricărui parcurs de creștere socio-economică, spre care trebuie să conveargă angajamentul politic și resursele necesare, în toate sectoarele;

10.

consideră că sustenabilitatea dezvoltării acvaculturii este un element strategic, date fiind interesul direct al tuturor regiunilor și comunităților locale (inclusiv al celor nemaritime) și interdependența dintre politica de mediu, calitatea apelor (maritime și interioare) și performanțele economice ale sectorului;

11.

reamintește că acvacultura europeană nu este un sector omogen, ci regrupează dimpotrivă o serie eterogenă de tehnici de cultură: sisteme cu circuit închis și cu circuit deschis, culturi extensive sau intensive, pe uscat, în lacuri, iazuri, văi sau bazine hidrografice, în proximitatea litoralului sau în largul mării, acoperind atât cultura piscicolă în apă dulce, cât și cea în apă de mare, precum și cea a crustaceelor, întinzându-se de la apele reci din Scandinavia la cele temperate din mările Europei de sud. Cu toate aceste diferențe, acvacultura trebuie să beneficieze de sprijin pentru a putea deveni un sector economic competitiv și valoros, precum și o sursă de locuri de muncă, de expertiză și de mândrie locală;

12.

recunoaște că este necesară o campanie de comunicare care să valorifice această bogăție și diversitate și propune o mai mare transparență, inclusiv în etichetarea produselor de acvacultură, pentru a putea distinge între produsele provenite din culturi intensive și cele provenite din crescătorii ce respectă mai mult condițiile naturale (precum bazinele maritime etc.);

13.

reiterează opinia că UE trebuie să joace un rol de primplan în dezvoltarea metodelor piscicole ecologice și durabile, deschizând calea pentru o revoluție albastră, grație utilizării tehnologiilor și sistemelor inovatoare de producție, alimentație, eclozare și recoltare a peștelui, dezvoltate în Uniune;

14.

împărtășește îngrijorarea privind caracterul sezonier al producției acvicole a UE, care nu exploatează îndeajuns avantajul competitiv oferit de înalta calitate și igienă alimentară oferită de produsele piscicole europene;

15.

recomandă ca UE să-și mențină la cel mai înalt nivel controalele de garanție, inclusiv în cazul produselor acvicole importate, care reprezintă adesea materia primă pentru procesările succesive de către întreprinderile europene, și să asigure un cadru standardizat de condiții igienico-sanitare, de lucru și de mediu, atât pentru produsele importate, cât și pentru cele provenite din UE;

16.

atrage atenția asupra posibilelor consecințe economico-sociale ce ar putea decurge dintr-o creștere susținută a sectorului acvicol (și a filierelor de producție conexe), ținând seama de posibilitățile de a satisface o cerere internă crescândă, acoperită în prezent de importuri, și de a favoriza procesele de creștere a ocupării forței de muncă în Uniunea Europeană;

17.

salută eforturile Comisiei de a încuraja un proces de cooperare voluntară care să asocieze statele membre la elaborarea unor planuri strategice naționale multianuale, însă recomandă ca stabilirea unor indicatori pentru măsurarea progreselor să nu atragă după sine sarcini birocratice suplimentare excesive pentru întreprinderi și administrațiile locale;

18.

deplânge absența referințelor la rolul pe care îl pot îndeplini autoritățile locale și regionale în dezvoltare sustenabilă a acvaculturii, de exemplu prin contribuția adusă de mai buna cunoaștere a produselor de acvacultură, prin intermediul programelor școlare de informare și prin promovarea consumului de produse locale și de sezon (filiera scurtă);

19.

recomandă ca aportul regiunilor care dețin, în unele state membre, competențe în dezvoltarea economică, să fie valorificat în cadrul Consiliului consultativ pentru acvacultură, a cărui înființare a fost propusă;

20.

împărtășește ideea că, în vederea dezvoltării sustenabile a acvaculturii, este importantă respectarea legislației UE în domeniile mediului, sănătății publice, protecției consumatorilor și dezvoltării durabile a mediului, aceasta fiind o premisă pe baza căreia trebuie concepute în mod coerent obiectivele comune ale planurilor strategice naționale multianuale;

21.

este de acord și cu ideea implementării pe scară cât mai largă a legislației europene de mediu, fără impunerea unor sarcini inutile operatorilor din domeniu. În acest sens, expertiza producătorilor și a autorităților locale și regionale se poate dovedi decisivă în cadrul Consiliului consultativ pentru acvacultură;

22.

subliniază importanța consultărilor desfășurate cu părțile interesate și sugerează posibilitatea de a organiza acest tip de evenimente până în 2017, cu ocazia evaluării intermediare a planurilor naționale;

23.

este de acord cu domeniile prioritare identificate de Comisie și cu orientările referitoare la acestea, care se concentrează asupra necesității de: a) a simplifica procedurile administrative; b) a facilita accesul la regiuni și la apă; c) a ameliora competitivitatea sectorului; și d) a contribui la asigurarea condițiilor echitabile de concurență, prin valorificarea avantajelor competitive oferite de acvacultura UE;

24.

reamintește că peste 90% din activitățile legate de acvacultură sunt desfășurate de IMM-uri, ale căror rentabilitate globală și dezvoltare durabilă depind de transparență, de eficiența procedurilor administrative și de predictibilitate. Fără un cadru clar, operatorii economici nu sunt în măsură să facă alegeri în cunoștință de cauză pentru a investi și a-și extinde activitățile, creând astfel locuri de muncă și sporind producția;

Simplificarea procedurilor administrative

25.

deplânge faptul că obstacolele care împiedică crearea unor noi crescătorii acvicole, deja semnalate în comunicarea din 2002 și în avizul aferent al CoR, nu numai că subzistă, ci blochează și mai mult accesul la această activitate comercială. Durata descurajantă – în medie, de 2 până la 3 ani – necesară pentru înființarea unei noi întreprinderi acvicole (față de 6 luni necesare în Norvegia, țară care este primul producător european în acest domeniu) îi sperie pe numeroșii întreprinzători potențiali, plasând întreaga UE într-o situație dezavantajoasă în raport cu concurenții săi pe plan mondial. Pare din ce în ce mai necesară o legislație care să permită reducerea termenelor medii și a diferențelor dintre statele membre;

26.

cere Comisiei să țină seama în orientările sale strategice de producția maximă durabilă;

27.

se alătură ideii ca, pe baza datelor colectate de statele membre, Comisia să colaboreze cu autoritățile competente pentru identificarea bunelor practici și a posibilităților de îmbunătățire, în termeni de eficiență administrativă. De asemenea, această analiză trebuie aplicată și în cazul procedurilor privind vărsarea contribuțiilor europene în favoarea întreprinderilor acvicole;

28.

reamintește că, în Europa, acordarea licențelor pentru crescătoriile piscicole și sprijinirea IMM-urilor acvicole active în teritoriu ține de competența autorităților locale și regionale. În condițiile existenței unor legi aspre de protecție a mediului, la presiunea ONG-urilor de mediu și a sectorului turismului, pe de o parte, și date fiind declinul economic al pescuitului tradițional și creșterea șomajului, pe de altă parte, autoritățile locale și regionale ar putea să profite doar în cazul unor orientări clare de dezvoltare sustenabilă a acvaculturii europene;

29.

subliniază că autoritățile locale și regionale pot aduce o contribuție importantă la promovarea bunelor practici administrative, prin punerea în comun a informațiilor pe care statele membre trebuie să le colecteze până la sfârșitul anului 2013;

Asigurarea dezvoltării sustenabile și a creșterii acvaculturii prin intermediul amenajării coordonate a teritoriului

30.

subliniază că acvacultura pare în general mai vulnerabilă la poluare decât pescuitul și că este important ca statele membre să fie încurajate să elaboreze hărți de risc și hărți de impact, având ca obiect regiunile interioare, mările teritoriale și liniile de țărm. Aceste hărți ar putea fi transmise Agenției europene pentru siguranță maritimă și ar trebui să cuprindă informații cu privire la infrastructuri și la utilizările care ar putea avea impact asupra calității apelor, a măsurilor de atenuare, a operațiunilor de monitorizare, a noilor proiecte mari etc.;

31.

recunoaște că sectorul acvicol ar putea obține beneficii din amenajarea coordonată a teritoriului, care este indispensabilă și în domeniul maritim, în vederea reducerii conflictelor dintre utilizările care se suprapun, astfel încât să sporească durabilitatea din acest domeniu, să se reducă incertitudinea, să se înlesnească investițiile și să se accelereze dezvoltarea întreprinderilor acvicole;

32.

recomandă să se exploateze la maximum posibilitatea participării Grupurilor de acțiune costieră (GAC) în faza de planificare teritorială. Aceste grupuri permit participarea regiunilor la programarea și gestionarea resurselor și sunt portavoce a unui mare număr de parteneri teritoriali;

33.

subliniază importanța colaborării dintre acvacultură și pescuit, a căror dezvoltare sinergică se concretizează în efectele benefice asupra întreprinderilor și comunităților costiere și insulare, dat fiind că unitățile de lucru legate de pescuit ar putea fi absorbite de un sector acvicol în creștere. De asemenea, dacă se dezvoltă în mod sinergic, cooperarea dintre acvacultură și activitățile de procesare și comerciale poate genera valoare adăugată pentru produsele acvicole;

34.

invită Comisia ca, la elaborarea planurilor strategice naționale multianuale, să solicite statelor membre să cerceteze mai în amănunt efectele asupra întreprinderilor acvicole ce operează pe linia de țărm, criteriile de atenuare a impactului și măsurile de compensare de care pot beneficia aceste întreprinderi;

35.

împărtășește ideea importanței pe care o poate avea recenzarea zonelor care se pretează cel mai mult la acvacultura de apă dulce, sperând că unele dintre bunele practici ce vor trebui să fie identificate de statele membre vor avea ca obiect acvacultura în apă dulce;

36.

este de acord cu posibilitatea reducerii sarcinii administrative pentru întreprinzători, prin evaluarea temei impactului întreprinderilor acvicole asupra mediului, în cadrul procesului de amenajare a teritoriului;

37.

solicită ca, în cadrul orientărilor strategice, să se introducă o referință la importanța pe care o poate avea, în cadrul amenajării coordonate a liniei de țărm, valorificarea biotopurilor cu apă salmastră (văi și lagune), care pot contribui în mod semnificativ la capacitatea socio-economică în perioadă de criză și la sporirea producției acvicole a UE;

Promovarea competitivității acvaculturii din UE

38.

este de acord cu analiza privind efectele pozitive asupra întreprinderilor acvicole ce pot decurge din organizarea mai eficientă a pieței și din îmbunătățirea structurării organizațiilor de producători acvicoli;

39.

invită Comisia să continue consultarea directă a organizațiilor de producători din sectorul acvicol, pentru a scoate în relief obstacolele majore din calea dezvoltării cu care se confruntă aceste organizații și mecanismele decisive care este posibil să fi intervenit;

40.

recunoaște că planurile de producție și comercializare implementate de organizațiile de producători reprezintă instrumente specifice ale acestora în vederea îmbunătățirii competitivității întreprinderilor acvicole (împreună cu acordurile sectoriale și cele interprofesionale și cu politicile privind mărcile) și pentru a răspunde eficient așteptărilor crescânde ale consumatorilor în ceea ce privește calitatea și diversitatea produselor alimentare;

41.

subliniază rolul pe care autoritățile locale și regionale și agențiile acestora (active în cercetare și experimentare) îl pot juca atât în promovarea cercetării orientate spre piață, inovare și transfer de cunoștințe, cât și în îndrumarea statelor membre în procesul de promovare și realizare a sinergiilor dintre diversele programe naționale de cercetare;

42.

încurajează Comisia să acorde în continuare o atenție sporită problemei foarte grave pentru acvacultura extensivă și pentru biodiversitate pe care o reprezintă impactul păsărilor și al altor specii piscivore (de exemplu, vidra) și să evalueze eficiența dispozițiilor derogatorii adoptate de statele membre ca urmare a aplicării Directivei privind conservarea păsărilor și a habitatelor. De asemenea, ar trebui examinat urgent dacă protecția strictă a speciilor animale piscivore și problematice din anumite regiuni mai este încă conformă cu legislația UE, astfel încât să se poată justifica ușor, pe baza clasificărilor modificate, excepțiile necesare la nivelul statelor membre;

43.

consideră foarte nimerit sprijinul acordat de statele membre și de autorităţile locale şi regionale dezvoltării programelor de educație și formare profesională adaptate nevoilor pieței acvicole, care ar trebui să aibă rolul de a furniza elementele cognitive cu privire la oferta actuală și la strategiile de dezvoltare urmărite;

44.

apreciază că, în ceea ce privește transferul de cunoștințe, de bune practici și de inovații, Comisia ar putea acționa atât prin înființarea preconizatului Observator european al piețelor, cât și prin încurajarea statelor membre de acționa astfel încât viitoarele programe operaționale să sprijine mai mult întreprinderile acvicole (mai ales pe cele colective) care pun în aplicare proiecte de transfer de cunoștințe și inovații;

Promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din UE prin exploatarea avantajelor competitive ale acestora

45.

recunoaște că este necesar ca consumatorii să fie informați precis cu privire la calitatea tuturor produselor acvicole, europene sau nu. O informare corectă nu va face decât să sporească competitivitatea sectorului;

46.

consideră că, în ceea ce privește etichetarea și sistemele de certificare voluntară, planurile strategice naționale multianuale oferă un cadru actualizat și o evaluare globală a situației, pe lângă promovarea uniformității la nivelul UE;

47.

dorește ca, în cadrul orientărilor strategice de dezvoltare sustenabilă a acvaculturii în UE, să fie subliniat rolul organizațiilor de producători și al Grupurilor de acțiune costieră (GAC) în promovarea integrată a produselor acvicole și a regiunilor de unde provin aceste produse, obiective la a căror realizare regiunile pot contribui în mod concret;

48.

consideră că statele membre și regiunile ar trebui să fructifice experiențele pozitive din sectorul agricol în ceea ce privește trasabilitatea produselor și filierele alimentare scurte și să promoveze aplicarea acestor experiențe în cazul întreprinderilor acvicole, pentru a le spori competitivitatea;

49.

consideră că planurile locale de gestionare a pescuitului trebuie luate în considerare și din perspectiva sinergiilor cu sectorul acvicol, ținând seama de faptul că abordează teme precum zonele de reproducere, caracterul sezonier al producției, aprovizionarea piețelor, unitățile de lucru din afara sectorului pescuitului etc.;

50.

subliniază că este important să se acorde cea mai mare atenție contribuției pe care cererea de produse ecologice, în continuă creștere, o poate avea asupra dezvoltării sectorului;

51.

este de acord cu repartizarea obiectivelor propuse (state membre, Comisie și Consiliul consultativ pentru acvacultură), considerând că printre obiectivele stabilite pentru statele membre trebuie să se numere și valorificarea parteneriatelor public-privat locale, care însuflețesc Grupurile de acțiune costieră (GAC), organisme ce pot contribui la dezvoltarea sustenabilă a sectorului acvicol;

O nouă guvernanță pentru a sprijini acvacultura din UE

52.

își exprimă satisfacția în legătură cu faptul că a fost luată în seamă de către Comisie recomandarea CoR (formulată în avizul CdR 20/2003) de a înființa un Consiliu consultativ pentru acvacultură, care va avea rolul de a oferi recomandări factorilor politici de decizie. De asemenea, Comitetul reamintește că „se oferă ca for de difuzare și ca garant al participării și informării publicului în legătură cu aspectele referitoare la acvacultură, pentru a contribui [...] la îmbunătățirea guvernanței sectorului acvaculturii”  (2).

Bruxelles, 29 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  Facts and Figures on the Common Fisheries Policy 2012 (Fapte și cifre privind politica comună în domeniul pescuitului, 2012).

(2)  JO C 141, 29.5.2010, pp. 37-44.


III Acte pregătitoare

COMITETUL REGIUNILOR

A 104-a sesiune plenară, 28 și 29 noiembrie 2013

15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/42


Avizul Comitetului Regiunilor – Condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, servicii de voluntariat și a altor categorii

2014/C 114/09

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Cadrul de referință

1.

semnalează că Tratatul de la Lisabona prevede consolidarea rolului Uniunii Europene în ceea ce priveşte politica de imigrare a resortisanţilor ţărilor terţe, în scopul de a asigura gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare, tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în statele membre, precum și prevenirea imigrării ilegale și a traficului de persoane. Pentru aceasta, Tratatul prevede ca Parlamentul European şi Consiliul să ia măsuri în special în ceea ce priveşte condiţiile de intrare, de şedere şi de liberă circulaţie pe teritoriul Uniunii, precum şi să stabilească normele care reglementează acordarea de vize şi de autorizaţii de şedere pe termen lung de către statele membre, inclusiv prevederile relative la reîntregirea familiei. În ceea ce priveşte integrarea resortisanţilor ţărilor terţe, tratatul dispune în mod expres că UE poate adopta măsuri de sprijinire a acțiunilor statelor membre, dar că acest domeniu nu este vizat de obiectivul de armonizare a dispoziţiilor legislative şi de reglementare ale statelor membre;

2.

constată că statele membre își păstrează responsabilitatea de a stabili numărul de migranţi din ţări terţe primiţi pe teritoriul lor pentru muncă. În vreme ce, în majoritatea statelor membre, integrarea migranţilor este în principal o competenţă a autorităților naționale, autorităţile regionale şi locale sunt totuși cele cărora le aparţine în primul rând răspunderea punerii în aplicare a politicilor în materie de integrare, în domenii precum educaţia, sănătatea, locuinţele sau piaţa forţei de muncă;

3.

reamintește că Programul de la Stockholm, care defineşte priorităţile Uniunii în domeniile justiţiei, libertăţii şi securităţii pentru perioada 2010-2014, recunoaşte contribuția pozitivă pe care o poate avea gestionarea corectă a fluxurilor migratorii pentru construirea unei societăți echitabile și incluzive și a unei economii competitive şi subliniază importanța realizării unei integrări eficiente a imigranţilor legali, pe plan social, economic şi cultural, pentru garantarea efectelor pozitive ale imigrației, atât pentru imigranți, cât și pentru societățile gazdă;

4.

reiterează faptul că noua agendă europeană privind integrarea resortisanţilor ţărilor terţe consideră că imigrarea are o contribuţie pozitivă la dezvoltarea UE şi propune măsuri menite să îmbunătăţească integrarea migranţilor. Comisia Europeană abordează integrarea ca pe un proces evolutiv care constituie o responsabilitate comună a diferitelor niveluri de autoritate şi solicită actorilor relevanţi eforturi continue, coerente cu evoluţiile constatate, precum şi o colaborare constantă;

5.

consideră că, printre provocările cu care se confruntă în prezent Europa se numără cea a îmbătrânirii demografice care, în combinaţie cu recenta criză economică mondială, duce la un deficit de resurse de personal calificat şi are ca efect imediat un handicap pentru dinamismul său economic, forţa sa competitivă, creativitatea şi capacitatea sa de inovare. Într-un astfel de context, primirea resortisanţilor ţărilor terţe veniţi pe motive de cercetare, studii, formare practică, voluntariat, participare la programe de schimb sau pentru angajare ca au-pair contribuie la satisfacerea acestei nevoi de capital uman;

6.

atrage atenția asupra faptului că țările europene se confruntă cu o penurie de mână de lucru în anumite sectoare şi cu locuri de muncă vacante pe care nu le pot completa lucrători rezidenți, fie din statul respectiv fie resortisanți din alte țări UE, cu calificări adecvate, mai ales în anumite sectoare precis definite, precum sănătatea, disciplinele ştiinţifice şi cele tehnologice;

7.

semnalează din nou că întărirea capitalului uman constituie unul dintre obiectivele politice clar atribuite Strategiei Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii în UE;

8.

menționează că Directiva 2005/71/CE prevede o procedură rapidă pentru aprobarea şederii cercetătorilor resortisanţi ai unor ţări terţe care au încheiat o convenţie de primire cu un organism de cercetare agreat de un stat membru. Această convenţie certifică faptul că a fost întocmit un proiect de cercetare conform normelor în vigoare şi că cercetătorul în cauză posedă competenţele ştiinţifice dorite pentru a-l duce la bun sfârşit şi dispune de resurse suficiente şi de o asigurare de sănătate. Printre altele, cercetătorii au posibilitatea de şedere pe teritoriul unui alt stat membru în cadrul proiectului lor de cercetare şi dreptul de a preda în acest stat, conform condiţiilor prevăzute de legislaţia naţională;

9.

observă că Directiva 2004/114/CE introduce dispoziţii obligatorii pentru admiterea studenţilor din ţări terţe. Aplicarea acesteia în cazul elevilor, al voluntarilor şi al stagiarilor neremuneraţi este lăsată la libera apreciere a statelor membre. În cazul în care îndeplinesc condiţiile stabilite, studenţii menţionaţi pot solicita o viză de şedere, dispun de anumite drepturi privind angajarea şi au dreptul să circule între statele membre pentru studii;

10.

remarcă faptul că nu există nicio directivă privind intrarea stagiarilor remuneraţi sau a lucrătorilor au-pair și că nu toate statele membre dispun de cadre juridice unificate sau măcar similare. De altfel, acestea nu au adoptat, în foarte marea lor majoritate, Convenţia Organizației internaționale a muncii (OIM) privind lucrătorii în domeniul casnic, care va intra în vigoare în septembrie 2013;

11.

semnalează că prezentul său aviz se înscrie în cadrul trasat de mai multe alte avize adoptate anterior şi are ca obiect a face cunoscute opiniile Comitetului privind modul în care ar trebui reglementate intrarea şi şederea resortisanţilor ţărilor terţe pe teritoriul european în cazul în care aceştia sosesc în scopul participării la cercetare, studii, schimburi de elevi, formare remunerată sau neremunerată, voluntariat sau îndeplinirea unor servicii de au-pair. De asemenea, el conține propuneri ce vizează asocierea mai activă a autoritățile locale și teritoriale la această problematică, precum și punerea în aplicare mai eficientă a directivei;

Principii esenţiale

12.

subliniază că politicile de primire a resortisanților țărilor terțe trebuie să se alinieze la valorile europene fundamentale, precum respectarea drepturilor omului și a diversității, combaterea discriminării sau promovarea egalității de șanse şi a toleranței. De asemenea, aceste politici trebuie să fie compatibile cu politicile fundamentale ale UE în materie de coeziune, ocuparea forței de muncă, dezvoltare, relații externe, precum și de libertate, securitate și justiție;

13.

consideră că aplicarea principiului egalității de tratament, parte integrantă a culturii Uniunii Europene, este determinantă pentru asigurarea calității regimurilor democratice și constituie un câștig fundamental al acestei culturi;

Metodă

14.

consideră că metoda guvernanţei pe mai multe niveluri este cea mai potrivită pentru obţinerea celor mai bune rezultate în materie de intrare și ședere a resortisanților țărilor terțe. Acest tip de abordare va trebui să fie conform cu principiul subsidiarității, care guvernează cooperarea dintre Uniunea Europeană, statele membre și autoritățile locale și regionale;

15.

este convins de faptul că, pentru a genera rezultate concrete, orice iniţiativă întreprinsă în domeniul migraţiei trebuie să se bazeze pe obiective strategice şi pe angajamente comune cu ţările terţe. Eforturile depuse pentru a face Uniunea atrăgătoare şi mai uşor accesibilă pentru resortisanţii ţărilor terţe trebuie plasate sub semnul dialogului pe care ea trebuie să-l poarte cu aceste ţări şi trebuie să fie în concordanţă cu obiectivele acţiunii sale externe şi ale politicii sale privind migraţia de la frontierele externe, aşa cum au fost acestea definite în versiunea revizuită a abordării globale a Uniunii în materie de migrație și mobilitate (AGMM);

Îmbunătățirea cadrului legislativ și remedierea punctelor slabe

16.

crede că trebuie remediate punctele slabe ale cadrului legislativ în vigoare, pentru a încuraja mobilitatea cercetătorilor și a studenților din țările terțe, încurajându-i să se îndrepte către UE. Sporirea fluxurilor migratorii cu potențial de mână de lucru de înaltă calificare provenind din țările terțe va contribui la satisfacerea nevoilor Uniunii;

17.

susține propunerea de directivă COM(2013) 151 vizând ameliorarea cadrului juridic aplicabil resortisanţilor ţărilor terţe care doresc intrarea în UE şi şederea temporară pe termen de mai mult de trei luni pentru cercetare şi studii, pentru dobândirea de experienţă şi/sau pentru a lua parte la diverse activităţi destinate îmbunătăţirii competenţelor şi aptitudinilor lor, în special în calitate de cercetători, studenţi, voluntari, stagiari remuneraţi sau neremuneraţi sau lucrători au-pair;

18.

sprijină eforturile depuse de UE pentru a rămâne un pol de atracţie pentru studenţi şi cercetători. Ea îşi menţine potenţialul substanţial în domeniul competenţelor şi al infrastructurilor indispensabile pentru dezvoltarea unor centre internaţionale de excelenţă în diverse sectoare ale cercetării şi domenii de cunoaştere. Totuși, dacă Uniunea dorește să rămână competitivă pe piaţa internaţională, trebuie ca statele membre să-şi extindă cooperarea economică şi ştiinţifică şi să adopte programe şi obiective comune. De altminteri, având în vedere că alte regiuni ale globului devin, la rândul lor, tot mai atrăgătoare pentru studenţi, cercetători şi alte categorii de resortisanţi ai ţărilor terţe cu calificări înalte, Uniunea va trebui să soluționeze eficient punctele slabe identificate pentru a atrage în Europa grupurile respective;

19.

consideră că o directivă reprezintă instrumentul legislativ adecvat pentru remedierea carențelor regimului existent, precum și pentru a garanta un cadru juridic coerent. Ea permite stabilirea unor norme comune cu caracter obligatoriu în ce privește condițiile de intrare, procedurile și autorizațiile, însă lasă în același timp statelor membre marja de manevră indispensabilă în ce privește punerea în aplicare;

20.

regretă faptul că Comisia Europeană nu face referire în mod direct la adoptarea unui model de jos în sus şi că evaluarea de impact efectuată nu ţine seama de constrângerile pe care le impune în mod specific nivelului local şi regional această politică de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe;

21.

salută crearea unui cadru comun pentru toate categoriile de resortisanți ai țărilor terțe care sunt examinate. Un mecanism eficace pentru atragerea migranţilor talentaţi presupune existenţa unui ansamblu comun și simplificat de condiţii prealabile şi de cerinţe aplicabile admisiei;

22.

recunoaște necesitatea de a se crea un cadru legislativ transparent şi coordonat în ceea ce priveşte condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe, dacă se doreşte ca Uniunea să devină mai atrăgătoare şi mai uşor accesibilă pentru cetăţenii statelor nemembre; Legislaţia UE trebuie să reglementeze aceste condiţii de intrare şi de şedere, vizele şi permisele de şedere pe termen lung, drepturile resortisanţilor ţărilor terţe în situaţie regulamentară cu drept de şedere într-unul dintre statele membre UE, precum şi dispoziţiile care se aplică mobilităţii lor în cadrul UE;

23.

constată cu satisfacție că dispozițiile comune ale directivei vor fi aplicate stagiarilor remunerați și lucrătorilor au pair și consideră că, prin conferirea unui statut juridic acestor două categorii, se vor obține garanțiile indispensabile pentru a asigura un tratament echitabil resortisanților țărilor terțe cu acest statut;

24.

susține crearea de garanții procedurale privind acordarea sau refuzarea unui permis de ședere (articolul 29);

25.

se pronunță în favoarea adoptării de măsuri de consolidare a mobilităţii în interiorul Uniunii pentru toate categoriile vizate, fiind introduse norme mai favorabile pentru beneficiarii programelor europene de mobilitate precum Erasmus Mundus şi Marie Curie (articolul 29);

26.

este de acord cu simplificarea procedurilor aplicabile obținerii unui permis de ședere și consideră ca pozitivă obligația impusă statelor membre de a furniza informații privind condițiile de intrare și de ședere (articolul 30);

27.

acceptă punerea în aplicare a principiului proporţionalităţii pentru stabilirea taxelor percepute pentru procesarea cererilor (articolul 31);

28.

își exprimă satisfacția de a constata că dreptul la egalitate de tratament în raport cu resortisanţii ţării-gazdă le este recunoscut tuturor categoriilor în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii, excepţie făcând însă procedurile de obţinere a unei locuinţe [articolul 21 alineatul (2)];

29.

sprijină dispozițiile care acordă studenţilor dreptul de a lucra în ţara gazdă cel puțin 20 de ore pe săptămână, face accesibilă piața muncii membrilor familiilor cercetătorilor, în timp ce studenții, după încheierea studiilor, vor primi dreptul de şedere pe termen maxim de 12 luni pentru a-şi căuta un loc de muncă;

30.

aprobă dispozițiile articolelor 32 și 33, care prevăd culegerea datelor statistice necesare pentru identificarea numărului de resortisanți ai țărilor terțe care vor primi permisele de intrare în temeiul noii directive;

31.

consideră important faptul că cercetătorilor nu li se aplică restricţiile în ceea ce priveşte securitatea socială prevăzute de Directiva 2011/98/CE privind permisul unic.

Propuneri pentru îndeplinirea obiectivelor

32.

consideră că este necesară o abordare integrată pentru a atinge obiectivele directivei care, în definitiv, urmăresc dezvoltarea unei economii europene competitive într-un mediu internațional. Este de dorit ca eforturile depuse pentru a „seduce” acest potenţial uman al ţărilor terţe să nu vizeze numai condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor acestor state, ci şi sprijinirea măsurilor indispensabile pentru integrarea lor în societatea locală, măsuri care pot avea în vedere un evantai larg de politici precum educaţia, ocuparea forţei de muncă, sănătatea publică sau coeziunea economică, socială şi teritorială, pentru a nu menționa decât aceste câteva exemple;

33.

încurajează statele membre să furnizeze cadrul legal adecvat pentru a garanta tratamentul echitabil al stagiarilor și al asistenților la domiciliu (lucrători au-pair) și le îndeamnă să adopte Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind lucrătorii în domeniul casnic;

34.

este de părere că punerea în practică a guvernanţei pe mai multe niveluri constituie o condiţie prealabilă esenţială pentru reglementarea cu succes a regimului de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe pe teritoriul european. Comitetul Regiunilor ține să sublinieze că, pentru a concretiza în mod eficient o politică menită să atragă migranți talentați, trebuie ca autoritățile locale și regionale să fie implicate activ în promovarea mobilității grupurilor de persoane la care face referire propunerea de directivă. Definirea condiţiilor de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe în UE şi, în consecinţă, primirea şi integrarea acestora în statele membre constituie un domeniu de acţiune şi de interes cu un impact semnificativ asupra autorităţilor locale şi regionale. Instanţele regionale joacă un rol determinant în crearea condiţiilor adecvate pentru ca resortisanţii ţărilor terţe să poată avea acces la informaţii şi la servicii privind educaţia, îngrijirea sănătăţii, ocuparea forţei de muncă, locuinţele şi alte prestaţii cu caracter public;

35.

are convingerea că o abordare europeană coerentă trebuie să fie însoțită de o analiză aferentă a costurilor, pentru a se ține seama de sarcina financiară și administrativă pe care o va genera punerea în aplicare a noilor dispoziții pentru statele membre și pentru autoritățile regionale și locale, acestea reprezentând veriga de legătură care le oferă migranților posibilitatea de a stabili o relație puternică și constructivă cu societatea gazdă. Această misiune ar putea impune costuri suplimentare pentru regiuni și autoritățile locale, care sunt chemate adesea să răspundă provocărilor în materie de integrare, proces deosebit de dificil, dar cu atât mai necesar într-un context de recesiune economică și de severă austeritate bugetară.

II.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Prezenta directivă ar trebui, de asemenea, să vizeze încurajarea contactelor interpersonale și a mobilității, ca elemente importante ale politicii externe a Uniunii, în special în relația cu țările partenere la politica europeană de vecinătate sau cu partenerii strategici ai Uniunii. Aceasta ar trebui să permită o mai bună contribuție la abordarea globală în materie de migrație și mobilitate și la parteneriatele pentru mobilitate din cadrul acesteia, care oferă un cadru concret pentru dialog și cooperare între statele membre și țările terțe, inclusiv în privința facilitării și a organizării migrației legale.

Prezenta directivă ar trebui, de asemenea, să vizeze încurajarea contactelor interpersonale și a mobilității, ca elemente importante ale politicii externe a Uniunii, în special în relația cu țările partenere la politica europeană de vecinătate sau cu partenerii strategici ai Uniunii. Aceasta ar trebui să permită o mai bună contribuție la abordarea globală în materie de migrație și mobilitate și la parteneriatele pentru mobilitate din cadrul acesteia, care oferă un cadru concret pentru dialog și cooperare între statele membre și țările terțe. Această cooperare, la care participă și autoritățile locale și actorii societății civile, reprezintă un element esențial al dezvoltării și contribuie la facilitarea și organizarea , inclusiv în privința facilitării și a organizării migrației legale.

Expunere de motive

A se vedea punctul 34 din aviz.

Amendamentul 2

Considerentul 32

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Normele UE în materie de imigrație și programele Uniunii care cuprind măsuri de mobilitate ar trebui să se completeze reciproc. Cercetătorii și studenții resortisanți ai țărilor terțe care beneficiază de aceste programe ale Uniunii ar trebui să aibă dreptul de a se deplasa în statele membre prevăzute în temeiul autorizației acordate de către primul stat membru, atâta timp cât lista completă cu respectivele state membre este cunoscută înainte de intrarea în Uniune. O astfel de autorizație ar trebui să le permită să își exercite dreptul la mobilitate fără a fi nevoiți să furnizeze informații suplimentare sau să efectueze alte proceduri de depunere a cererilor. Statele membre sunt încurajate să faciliteze mobilitatea în interiorul Uniunii pentru voluntarii resortisanți ai țărilor terțe în cadrul programelor de voluntariat care vizează mai mult de un stat membru.

Normele UE în materie de imigrație și programele Uniunii care cuprind măsuri de mobilitate ar trebui să se completeze reciproc. Cercetătorii și studenții resortisanți ai țărilor terțe care beneficiază de aceste programe ale Uniunii ar trebui să aibă dreptul de a se deplasa în statele membre prevăzute în temeiul autorizației acordate de către primul stat membru, atâta timp cât lista completă cu respectivele state membre este cunoscută înainte de intrarea în Uniune. O astfel de autorizație ar trebui să le permită să își exercite dreptul la mobilitate fără a fi nevoiți să furnizeze informații suplimentare sau să efectueze alte proceduri de depunere a cererilor. Statele membre și autoritățile lor publice de la toate nivelurile sunt încurajate să faciliteze mobilitatea în interiorul Uniunii pentru voluntarii resortisanți ai țărilor terțe în cadrul programelor de voluntariat care vizează mai mult de un stat membru.

Expunere de motive

A se vedea punctul 34 din aviz.

Amendamentul 3

Considerentul 35

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere competenței statelor membre de a reglementa contingentele de admisie a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă.

Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere competenței statelor membre de a reglementa, ținând seama de situația pieței muncii la nivel local și regional, contingentele de admisie a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă.

Expunere de motive

A se vedea punctul 34 din aviz.

Amendamentul 4

Articolul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Condiții speciale pentru lucrătorii au pair

Un resortisant al unei țări terțe care solicită să fie admis ca lucrător au pair trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile generale prevăzute la articolul 6, următoarele condiții:

a)

să aibă cel puțin 17 ani, dar nu mai mult de 30 de ani sau, în cazuri justificate în mod individual, peste 30 de ani;

b)

să facă dovada că familia gazdă își asumă răspunderea pentru acesta pe durata prezenței sale pe teritoriul statului membru în cauză, în special în ceea ce privește cheltuielile de întreținere, cazare, sănătate, maternitate sau riscurile de accidente;

c)

să prezinte un acord încheiat între lucrătorul au pair și familia gazdă care să definească drepturile și obligațiile lucrătorului au pair, inclusiv detaliile cu privire la banii de buzunar pe care urmează să îi primească acesta și măsurile adecvate care îi permit să participe la cursuri și la treburile casnice de zi cu zi.

Condiții speciale pentru lucrătorii au pair

Un resortisant al unei țări terțe care solicită să fie admis ca lucrător au pair trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile generale prevăzute la articolul 6, următoarele condiții:

a)

să aibă cel puțin 17 ani, dar nu mai mult de 30 de ani sau, în cazuri justificate în mod individual, peste 30 de ani;

b)

să facă dovada că familia gazdă își asumă răspunderea pentru acesta pe durata prezenței sale pe teritoriul statului membru în cauză, în special în ceea ce privește cheltuielile de întreținere, cazare, sănătate, maternitate sau riscurile de accidente;

c)

să prezinte un acord încheiat între lucrătorul au pair și familia gazdă care să definească drepturile și obligațiile lucrătorului au pair, inclusiv detaliile cu privire la banii de buzunar pe care urmează să îi primească acesta și măsurile adecvate care îi permit să participe la cursuri și la treburile casnice de zi cu zi;

d)

acordul menționat mai sus între lucrătorul au pair și familia gazdă să prevadă cel puțin o zi liberă completă pe săptămână;

Expunere de motive

Modificarea propusă vizează să le garanteze lucrătorilor au pair egalitatea de tratament în raport cu ceilalți lucrători în ce privește perioadele săptămânale de odihnă, în scopul de a asigura că aceștia dispun de cel puțin o zi completă de odihnă pe săptămână.

Brussels, 28 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/48


Avizul Comitetului Regiunilor – Fondul de solidaritate al Uniunii Europene

2014/C 114/10

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Observații generale

1.

consideră că Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (denumit în continuare, „fondul”) reprezintă instrumentul principal prin care Uniunea poate reacționa atunci când se produc catastrofe majore în statele membre sau în statele candidate la aderare, dând astfel dovadă de solidaritate cu țările, regiunile și orașele afectate (în conformitate cu articolul 222 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene);

2.

constată că, în forma sa actuală, fondul și-a demonstrat în general eficacitatea, dar că funcționarea acestuia ar putea fi îmbunătăţită, mai ales prin simplificarea procedurilor administrative indispensabile pentru mobilizarea fondului, în vederea reducerii semnificative a timpului care se scurge între producerea catastrofei și acordarea ajutorului. Regulile de funcționare a fondului ar putea fi mai clare, iar acesta ar putea fi orientat pentru a răspunde mai bine nevoilor zonelor afectate;

3.

regretă că Comisia Europeană propune ca dotarea maximă anuală a fondului să rămână aceeași din 2002, respectiv 500 milioane EUR (prețurile din 2011), ceea ce pune sub semnul întrebării posibilitatea ca acesta să poată acorda ajutor imediat după producerea unei catastrofe de proporții, cu atât mai mult cu cât frecvența acestui tip de evenimente este tot mai mare;

Subsidiaritatea și proporționalitatea

4.

consideră că regulamentul existent, precum și modificările propuse la acesta sunt în conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii;

Relevanţa la nivel local şi regional

5.

evidențiază faptul că marile catastrofe naturale sunt devastatoare în special pentru localitățile și regiunile afectate de ele. Foarte des, în zonele sinistrate infrastructurile de bază sunt deteriorate grav, la fel ca și patrimoniul natural și cultural;

6.

reamintește că, în general, autorităţile locale şi regionale sunt proprietarele infrastructurilor deteriorate și că, în consecință, lor le revine responsabilitatea de repunere în funcțiune a acestora. De asemenea, ele trebuie să se ocupe de serviciile de salvare, de cazarea temporară a persoanelor evacuate și de curățarea zonelor sinistrate;

7.

consideră, prin urmare, că deși statele membre sau țările candidate sunt principalele beneficiare ale sprijinului acordat de fond, ajutoarele obținute prin acesta permit, în definitiv, finanțarea măsurilor puse în aplicare la nivel local şi regional;

8.

subliniază că, pentru autoritățile regionale și locale, cele mai importante aspecte sunt rapiditatea cu care reacționează fondul și posibilitatea de a concentra resursele disponibile astfel încât ele să răspundă mai bine necesităților reale;

9.

așadar, întâmpină cu satisfacție propunerile Comisiei, care contribuie la dinamizarea și la mai buna concentrare a contribuției din fond și propune câteva recomandări importante îndeosebi pentru autorităţile locale şi regionale;

10.

atrage atenția asupra necesității de a se ține seama de situația specială a regiunilor ultraperiferice, care sunt mai vulnerabile la fenomenele meteorologice extreme;

Domeniul de intervenție a fondului (articolul 2)

11.

salută clarificarea adusă domeniului de intervenție a fondului, care permite remedierea incertitudinii juridice existente și împiedică în acest fel prezentarea unor propuneri care nu îndeplinesc condițiile;

Mobilizarea fondului în caz de catastrofă regională deosebit de gravă (articolul 2)

12.

aprobă eforturile Comisiei menite să simplifice definiția noțiunii de „catastrofă regională”, prin introducerea unui criteriu clar bazat pe PIB. Această nouă definiție va înlesni evaluarea cererilor de către Comisia Europeană și va contribui la sporirea transparenţei și a eficacității fondului. Pentru potențialii solicitanți va fi mai ușor să evalueze în prealabil dacă în cazul catastrofei respective pot fi întreprinse măsuri de ajutor;

13.

propune ca criteriul pe baza căruia o catastrofă este considerată „catastrofă naturală regională” să fie stabilit la 1,0 % din PIB-ul regional, pentru regiunile de nivel NUTS 2. În opinia Comitetului, acest criteriu ar reflecta mai bine voința de a acorda, în caz de catastrofă naturală regională, un ajutor a cărui acoperire să nu varieze mult;

14.

consideră că indicatorii menționați trebuie adaptați în cazul catastrofelor naturale produse în vreuna din insulele situate în regiuni formate din arhipelaguri, de nivel NUTS 2, pentru a se evita ca o abordare exclusiv regională să împiedice utilizarea acestui în fond în cazurile respective;

Definirea unui criteriu regional pentru mobilizarea fondului la nivelul NUTS 3 (articolul 2)

15.

atrage atenția asupra faptului că, din ce în ce mai des, catastrofele afectează zone care se deosebesc în mare măsură de regiunile de nivel NUTS 2 (în unele state membre, ele sunt definite doar din punct de vedere administrativ) și care depășesc chiar și granițele mai multor regiuni astfel delimitate; prin urmare, în cazul în care nu ia în considerare decât regiunile de nivel NUTS 2, criteriul regional riscă să nu mai fie unul obiectiv;

16.

propune introducerea unui criteriu pentru catastrofele regionale care afectează zone de nivel NUTS 3, pentru cazurile în care mai multe regiuni direct învecinate de nivel NUTS 3 afectate de o catastrofă constituie împreună un teritoriu care, prin dimensiunile sale, corespunde nivelului NUTS 2 (cu cel puțin 800 000 de locuitori). În acest caz, procentul din PIB care rezultă de aici este calculat pe baza mediei ponderate a valorilor diferitelor regiuni de nivel NUTS 3;

Catastrofe naturale transfrontaliere extraordinare (articolul 2)

17.

remarcă faptul că, dat fiind caracterul transfrontalier al multor catastrofe, în astfel de cazuri, o intervenție din partea UE ar avea o mare valoare adăugată și ar transmite cetățenilor un semnal pozitiv clar;

18.

recomandă ca, la definirea noțiunii de catastrofă naturală transfrontalieră extraordinară, să se utilizeze criteriul de nivel NUTS 3 menționat mai sus, prin care regiuni vecine de nivel NUTS 3 ar putea aparține unor state membre diferite;

Definirea operațiunilor eligibile (articolul 3)

19.

salută posibilitatea de a recurge la fond nu doar pentru operațiuni „imediate”, dar și pentru operațiuni direct legate de catastrofă, dar care, prin natura lor, pot necesita o punere în aplicare pe termen mai lung;

20.

subliniază faptul că, în urma catastrofelor, există la nivel local şi regional o necesitate reală de a repune în funcțiune infrastructurile în așa fel încât să reziste mai bine la viitoare catastrofe; în anumite cazuri, se poate dovedi necesară deplasarea acestor infrastructuri în locuri mai potrivite;

21.

propune completarea operațiunilor eligibile a fi finanțate de fond și includerea posibilității de finanțare nu doar a unei refaceri a infrastructurilor, dar și a unei repuneri în funcțiune în așa fel încât să reziste mai bine unor catastrofe naturale viitoare. Propune de asemenea să facă parte din operațiunile eligibile pentru fond deplasarea infrastructurilor care se află într-un loc care va fi din nou amenințat în viitor de catastrofe naturale;

Asistența tehnică (articolul 3)

22.

atrage atenția asupra faptului că, pentru anumite autorități locale și regionale, asistența tehnică externă se dovedește a fi adesea absolut necesară pentru a face față catastrofei și pentru a duce la bun sfârșit acțiunile de reabilitare a zonelor afectate;

23.

propune să fie incluse în cheltuielile eligibile ale fondului și cheltuielile legate de asistența tehnică externă, până la nivelul de maximum 2% din contribuția totală a fondului;

Termenul de introducere a cererilor (articolul 4)

24.

evidențiază faptul că pregătirea cererii se dovedește a fi un proces de lungă durată pentru autoritățile publice, mai ales în ceea ce privește evaluarea daunelor și strângerea elementelor doveditoare pentru a susține cererea, ce trebuie dus la bun sfârșit în paralel cu demersurile necesare pentru a înlătura consecințele catastrofei. Dificultatea este și mai mare în cazul unor catastrofe cu evoluție lentă, cum sunt secetele, dar și al unor fenomene cum ar fi inundațiile, care, uneori, pot dura mai multe săptămâni, chiar mai multe luni. Astfel, daunele nu pot fi evaluate decât după retragerea apelor. Ca atare, gravitatea catastrofei nu poate fi constatată decât post factum;

25.

aprobă așadar propunerea Comisiei de a se ține seama de specificitățile catastrofelor cu evoluție lentă;

26.

atrage de asemenea atenția asupra faptului că, pentru restul catastrofelor naturale, propunerea legislativă menține dispoziţiile existente și că nu rezolvă problemele legate de pregătirea cererii în cazul unor inundații de lungă durată;

27.

propune așadar să se introducă posibilitatea ca, în cazul unor inundații de lungă durată, cererea să fie depusă în termen de zece săptămâni, începând din momentul în care încetează amenințarea de catastrofă naturală (de exemplu, odată ridicată starea de urgență declarată de statul membru sau de autoritatea regională etc.);

Dispoziții pentru prevenirea catastrofelor (articolul 4)

28.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei Europene potrivit căruia în cazul catastrofelor naturale este absolut indispensabilă adoptarea măsurilor de prevenire necesare și trebuie depuse eforturi continue de îmbunătățire a acestor măsuri;

29.

se teme ca obligația de a include în cerere informații referitoare la prevenirea riscurilor de catastrofe să nu reprezinte pentru solicitant o sarcină administrativă sporită și să întârzie elaborarea și soluționarea cererilor, ceea ce ar contraveni obiectivului inițial, ce constă în simplificarea procedurilor administrative de mobilizare a acestui fond;

30.

propune ca solicitantului să nu i se impună, în faza de analizare a cererii, decât prezentarea unei scurte descrieri a punerii în aplicare a legislaţiei europene [articolul 4 alineatul (1) litera (e)], eliminând totodată obligativitatea prezentării unor informații complementare [articolul 4 alineatul (1) litera (f)], întrucât acestea trebuie să figureze în raportul privind punerea în aplicare a contribuției din fond;

Posibilitatea obținerii unor plăți în avans [articolul 4 litera (a)]

31.

aderă la propunerea Comisiei ce vizează introducerea posibilității unor plăți în avans, care să permită fondului să reacționeze rapid; totuși, propune ca sistemul de avansuri să rămână în afara cadrului financiar multianual și a fondurilor structurale propuse concret;

Prelungirea termenului de utilizare a contribuției din fond (articolul 8)

32.

salută intenția Comisiei de a accelera procedura administrativă de aprobare a contribuției din fond, astfel încât ajutorul să ajungă mai curând la regiunile afectate; în acest sens, atrage totuși atenția asupra faptului că, în realitate, termenul de utilizare a contribuției din fond este mai scurt;

33.

propune prelungirea până la 24 de luni a termenului de utilizare a contribuției din fond, mai ales din cauza timpului necesar pentru reabilitarea infrastructurilor de bază, precum și pentru restabilirea serviciilor și a aprovizionării de bază (din cauza obligației de a asigura documentația necesară și de a respecta reglementările în materie de achiziții publice);

Utilizarea instrumentelor de simplificare

34.

organismele europene și autoritățile naționale, regionale și locale au afirmat în repetate rânduri necesitatea ca simplificarea gestionării să fie valorificată la maximum pentru a permite orientarea către randament (1). Această simplificare este cu atât mai importantă în cazul Fondului de solidaritate, care acționează în situații de extremă urgență și care include, printre cheltuielile eligibile, pe cele destinate asistenței acordate nevoilor personale imediate. De aceea, ar fi utilă admiterea utilizării costurilor unitare pentru cheltuielile destinate satisfacerii nevoilor populației afectate și care nu intră în categoria reabilitării infrastructurilor;

II.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Considerentul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Fondul ar trebui să contribuie la repunerea imediată în funcțiune a infrastructurilor, la curățarea zonelor afectate de catastrofe și la costurile aferente serviciilor de salvare și cazării temporare a populației în cauză, pe întreaga perioadă de punere în aplicare. De asemenea, ar trebui definită perioada în care poate fi considerată temporară cazarea persoanelor rămase fără adăpost din cauza catastrofei.

Fondul ar trebui să contribuie la repunerea imediată în funcțiune a infrastructurilor sau la adoptarea celor mai bune măsuri de rezistență la dezastrele naturale, inclusiv deplasarea , la curățarea zonelor afectate de catastrofe și la costurile aferente serviciilor de salvare și cazării temporare a populației în cauză, pe întreaga perioadă de punere în aplicare. De asemenea, ar trebui definită perioada în care poate fi considerată temporară cazarea persoanelor rămase fără adăpost din cauza catastrofei.

Expunere de motive

În concordanță cu amendamentul propus de raportor la articolul 3 alineatul (2).

Amendamentul 2

Considerentul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

De asemenea, ar trebui să se precizeze că operațiunile eligibile nu ar trebui să includă cheltuielile aferente asistenței tehnice.

De asemenea, ar trebui să se precizeze că operațiunile eligibile nu ar trebui să includă cheltuielile aferente asistenței tehnice.

Expunere de motive

Pentru anumite autorități locale și regionale, asistența tehnică externă se dovedește a fi adesea absolut necesară pentru a face față catastrofei și pentru a duce la bun sfârșit acțiunile de reabilitare a zonelor afectate. Prin urmare, Comitetul Regiunilor propune să fie incluse în cheltuielile eligibile ale fondului și cheltuielile legate de asistența tehnică externă, până la nivelul de maximum 2 % din contribuția totală a acestuia. Modificarea propusă pentru articolul 3 alineatul (5) este legată de prezentul amendament.

Amendamentul 3

Considerentul 15

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Anumite tipuri de catastrofe naturale, cum ar fi seceta, evoluează pe parcursul unei perioade mai lungi înainte de a se face simțite efectele lor dezastruoase. Ar trebui să se adopte dispoziții prin care să se permită utilizarea fondului și în astfel de cazuri.

Pentru aA numite tipuri de catastrofe naturale, cum ar fi seceta, care evoluează pe parcursul unei perioade mai lungi înainte de a se face simțite efectele salelor dezastruoase sau inundațiile, care sunt catastrofe de lungă durată, . Aar trebui să se adopte dispoziții prin care să se permită utilizarea fondului și în astfel de cazuri.

Expunere de motive

Pregătirea cererii se dovedește a fi un proces de lungă durată pentru autoritățile publice, mai ales în ceea ce privește evaluarea daunelor și strângerea elementelor doveditoare pentru a susține cererea, acesta trebuind să fie dus la bun sfârșit în paralel cu demersurile necesare pentru a înlătura consecințele catastrofei. Dificultatea este și mai mare în cazul unor catastrofe cu evoluție lentă, cum sunt secetele, dar și al unor fenomene cum ar fi inundațiile, care, uneori, pot dura mai multe săptămâni, chiar mai multe luni. Astfel, daunele nu pot fi evaluate decât după retragerea apelor. Ca atare, gravitatea catastrofei nu poate fi constatată decât post factum. Cu toate că propunerea de regulament ia în considerare specificul catastrofelor cu evoluție lentă, în cazul celorlalte catastrofe naturale rămân valabile dispozițiile actuale, rămânând nerezolvate problemele legate de pregătirea cererii în cazul unor inundații de lungă durată. În acest sens, propunem adăugarea unui nou alineat la articolul 4.

Amendamentul 4

Articolul 2 alineatul (3)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

În sensul prezentului regulament, o „catastrofă naturală regională” înseamnă orice catastrofă naturală care provoacă, într-o regiune a unui stat membru sau a unei țări aflate în negocieri de aderare cu Uniunea la nivelul NUTS 2, daune directe care depășesc 1,5 % din produsul intern brut (PIB) al regiunii. În cazul în care catastrofa afectează mai multe regiuni de nivel NUTS 2, pragul se aplică la PIB-ul mediu ponderat al regiunilor respective.

În sensul prezentului regulament, o „catastrofă naturală regională” înseamnă orice catastrofă naturală care provoacă, într-o regiune a unui stat membru sau a unei țări aflate în negocieri de aderare cu Uniunea la nivelul NUTS 2 sau la scara mai multor regiuni direct învecinate de nivel NUTS 3, care formează laolaltă un teritoriu ce corespunde criteriului minim al nivelului NUTS 2, daune directe care depășesc 1,5 % 1 % din produsul intern brut (PIB) al regiunii. În cazul în care catastrofa afectează mai multe regiuni de nivel NUTS 2 sau NUTS 3, pragul se aplică la PIB-ul mediu ponderat al regiunilor respective.

Expunere de motive

Principalul motiv pentru care pragul de catastrofă naturală regională a fost stabilit la 1,5 % a fost dorința de a se ajunge la rezultate aproape identice, în raport cu deciziile adoptate anterior pe baza unor criterii relativ imprecise. Aplicarea acestui criteriu nu ar fi permis totuși acordarea asistenței în cazul celor două catastrofe naturale regionale pentru care cererile au fost aprobate de fapt (este vorba despre erupția unui vulcan în Sicilia, în 2003, când suma totală a daunelor s-a ridicat la 1,36 % din PIB-ul regiunii, și de inundația din delta Ronului, din 2004, care a generat daune în valoare de 1,05 % din PIB). Astfel de praguri ridicate nu vor permite obținerea rezultatelor așteptate de cetățenii care devin victimele acestor catastrofe. Ca atare, Comitetul propune coborârea pragului la valoarea de 1% din PIB.

Pentru a defini catastrofa naturală regională, propunerea de regulament utilizează unitatea de referinţă NUTS 2. Ținând seama de faptul că, din ce în ce mai des, catastrofele afectează zone care se deosebesc în mare măsură de regiunile de nivel NUTS 2 (în unele state membre, ele sunt definite doar din punct de vedere administrativ) și care depășesc chiar și granițele mai multor regiuni astfel delimitate, în cazul în care nu ia în considerare decât regiunile de nivel NUTS 2, criteriul regional riscă să nu mai fie unul obiectiv. De aceea, Comitetul Regiunilor propune extinderea criteriului la nivelul NUTS 3 în cazul în care mai multe regiuni direct învecinate la nivelul NUTS 3 formează laolaltă un teritoriu a cărui trăsătură caracteristică ar corespunde cel puțin criteriului minim definitoriu pentru nivelul NUTS 2 (populație de cel puțin 800 000 de locuitori). În acest caz, procentul din PIB care rezultă de aici este calculat pe baza mediei ponderate a valorilor diferitelor regiuni de nivel NUTS 3;

Amendamentul 5

Articolul 2, alineat nou după alineatul (3)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

 

În sensul prezentului regulament, o „catastrofă naturală transfrontalieră” înseamnă orice catastrofă naturală care provoacă, pe teritoriul statelor membre sau al unei țări aflate în negocieri de aderare cu Uniunea, la scara mai multor regiuni direct învecinate de nivel NUTS 3 care formează laolaltă un teritoriu ce corespunde criteriului minim al nivelului NUTS 2, daune directe ce depășesc 1,0 % din produsul intern brut (PIB) mediu ponderat al acestor regiuni.

Expunere de motive

Numeroase catastrofe sunt de natură transfrontalieră. În astfel de cazuri, o intervenție din partea UE ar avea o mare valoare adăugată și ar transmite cetățenilor un semnal pozitiv clar. Din acest motiv, Comitetul Regiunilor dorește să includă un criteriu nou, prin care să se definească „catastrofa naturală transfrontalieră”. Acest criteriu ar fi evaluat la scara regiunilor de nivelul NUTS 3, care aparțin unor state membre diferite sau unor țări aflate în negocieri de aderare cu Uniunea. În acest caz, amploarea catastrofei ar fi evaluată la scara mai multor regiuni direct învecinate la nivelul NUTS 3, care formează laolaltă un teritoriu ce corespunde criteriului definitoriu pentru regiunea de nivel NUTS 2 (populație de cel puțin 800 000 de locuitori). Procentul din PIB rezultat s-ar calcula astfel pe baza mediei ponderate a valorilor diferitelor regiuni de nivel NUTS 3. Beneficiarele ar fi statele membre pe teritoriul cărora se găsește regiunea delimitată în acest mod.

Amendamentul 6

Articolul 2 alineatul (4)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(4)   De asemenea, ajutoarele din fond pot fi mobilizate pentru orice catastrofă naturală într-un stat eligibil care este o catastrofă naturală majoră într-un stat membru învecinat sau într-o țară învecinată aflată în negocieri de aderare cu Uniunea.

(4)   De asemenea, ajutoarele din fond pot fi mobilizate pentru orice catastrofă naturală într-un stat eligibil care este o catastrofă naturală majoră sau o catastrofă naturală regională într-un stat membru învecinat sau într-o țară învecinată aflată în negocieri de aderare cu Uniunea.

Expunere de motive

Posibilitatea de a cere despăgubiri ca urmare a unei „catastrofe naturale majore”, de care dispun statele membre învecinate şi fără a îndeplini condiţiile, trebuie acordată şi în cazul „catastrofelor naturale regionale”. În caz contrar, dispoziția nu este compatibilă cu ideea europeană.

Amendamentul 7

Articolul 3 alineatul (2)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Obiectivul fondului este completarea eforturilor statelor în cauză și acoperirea unei părți a cheltuielilor publice ale acestora pentru a ajuta statul eligibil să desfășoare, în funcție de tipul catastrofei, următoarele operațiuni de urgență și de recuperare esențiale:

Obiectivul fondului este completarea eforturilor statelor în cauză și acoperirea unei părți a cheltuielilor publice ale acestora pentru a ajuta statul eligibil să desfășoare, în funcție de tipul catastrofei, următoarele operațiuni de urgență și de recuperare esențiale:

a)

repunerea în funcțiune a infrastructurilor și a echipamentelor în domeniile energiei, apelor și apelor uzate, telecomunicațiilor, transporturilor, sănătății și învățământului;

b)

furnizarea de cazare temporară și finanțarea serviciilor de salvare pentru satisfacerea nevoilor imediate ale populației afectate;

c)

securizarea infrastructurilor de prevenție și măsurile de protejare a patrimoniului cultural;

d)

curățarea zonelor afectate de catastrofă, inclusiv a zonelor naturale.

a)

repunerea în funcțiune a infrastructurilor și a echipamentelor în domeniile energiei, apelor și apelor uzate, telecomunicațiilor, transporturilor, sănătății și învățământului;

b)

furnizarea de cazare temporară și finanțarea serviciilor de salvare pentru satisfacerea nevoilor imediate ale populației afectate;

c)

securizarea infrastructurilor de prevenție și măsurile de protejare a patrimoniului cultural;

d)

curățarea zonelor afectate de catastrofă, inclusiv a zonelor naturale.

 

În sensul literei (a), „repunerea în funcțiune” înseamnă refacerea sub o formă care să reziste mai bine la o catastrofă naturală, inclusiv deplasarea acelor proiecte de infrastructură care, în mod clar, sunt situate într-un loc care, în viitor, riscă să fie afectat din nou de o catastrofă naturală.

În sensul literei (b), „cazare temporară” înseamnă cazare care durează până când populația afectată se poate întoarce la locuințele inițiale după repararea sau reconstruirea acestora.

În sensul literei (b), „cazare temporară” înseamnă cazare care durează până când populația afectată se poate întoarce la locuințele inițiale după repararea sau reconstruirea acestora.

Expunere de motive

În general, fondul permite finanţarea unei repuneri în funcțiune a infrastructurilor deteriorate care, pe această cale, sunt readuse la starea inițială. Experiența regiunilor relevă faptul că diferitele proiecte de infrastructură, precum axele rutiere sau legăturile feroviare principale de importanță supraregională, trebuie deplasate pentru a se ține seama de noile cunoștințe privind măsurile necesare protecției împotriva catastrofelor. Totodată, reparația anumitor elemente de infrastructură care au suferit daune majore, precum podurile, necesită investiții care să fie în măsură să înlăture riscul de deteriorare în cazul unei viitoare catastrofe naturale. O simplă refacere a unor asemenea infrastructuri se dovedește atunci a fi insuficientă și contraproductivă.

Amendamentul 8

Articolul 3 alineatul (5)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Asistența tehnică, inclusiv gestionarea, monitorizarea, informarea și comunicarea, soluționarea reclamațiilor, controlul și auditul, nu este eligibilă pentru o contribuție din fond.

Asistența tehnică externă, inclusiv gestionarea, monitorizarea, informarea și comunicarea, soluționarea reclamațiilor, controlul și auditul, nu este eligibilă pentru o contribuție din fond, până la un nivel de maximum 2 % din contribuția totală a acestuia.

Expunere de motive

Pentru anumite autorități regionale, asistența tehnică externă se dovedește a fi adesea absolut necesară pentru a face față catastrofei și pentru a duce la bun sfârșit acțiunile de reabilitare a zonelor afectate. Prin urmare, Comitetul Regiunilor propune să fie incluse în cheltuielile eligibile ale fondului și cele legate de asistența tehnică externă, până la nivelul de maximum 2 % din contribuția totală a fondului.

Amendamentul 9

Articolul 4 alineatul (1)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Cât mai curând posibil și cel târziu la zece săptămâni de la prima apariție a daunelor generate de o catastrofă naturală, un stat poate transmite Comisiei o cerere pentru o contribuție din fond, furnizând toate informațiile disponibile privind, cel puțin:

(a)

totalitatea daunelor directe provocate de catastrofă și impactul acestora asupra populației, a economiei și a mediului în cauză;

(b)

costul estimat al operațiunilor menționate la articolul 3 alineatul (2);

(c)

orice alte surse de finanțare din partea Uniunii;

(d)

orice alte surse de finanțare naționale sau internaționale, inclusiv asigurările publice și private care ar putea contribui la costurile aferente reparării daunelor;

(e)

punerea în aplicare a legislației Uniunii privind prevenirea și gestionarea riscurilor de catastrofe legate de natura catastrofei;

(f)

orice alte informații relevante privind măsurile de prevenire și atenuare întreprinse, legate de natura catastrofei.

Cât mai curând posibil și cel târziu la zece săptămâni de la prima apariție a daunelor generate de o catastrofă naturală, un stat poate transmite Comisiei o cerere pentru o contribuție din fond, furnizând toate informațiile disponibile privind, cel puțin:

(a)

totalitatea daunelor directe provocate de catastrofă și impactul acestora asupra populației, a economiei și a mediului în cauză;

(b)

costul estimat al operațiunilor menționate la articolul 3 alineatul (2);

(c)

orice alte surse de finanțare din partea Uniunii;

(d)

orice alte surse de finanțare naționale sau internaționale, inclusiv asigurările publice și private care ar putea contribui la costurile aferente reparării daunelor;

(e)

o scurtă descriere privind punerea în aplicare a legislației Uniunii privind prevenirea și gestionarea riscurilor de catastrofe legate de natura catastrofei;

(f)

orice alte informații relevante privind măsurile de prevenire și atenuare întreprinse, legate de natura catastrofei.

Expunere de motive

Obligația de a include în cerere informații referitoare la prevenirea riscurilor de catastrofe poate reprezenta pentru solicitant o sarcină administrativă sporită și poate întârzia elaborarea și soluționarea cererilor, ceea ce ar contraveni obiectivului inițial al prezentului instrument, care urmărește simplificarea procedurilor administrative de mobilizare a fondului.Ca atare, Comitetul Regiunilor sugerează menținerea literei (e) de la articolul 4, limitând cerința la o scurtă descriere a punerii în aplicare a legislației europene, și eliminarea literei (f) de la același articol, întrucât aceleași informații trebuie să figureze în raportul privind implementarea contribuției din fond [articolul 8 alineatul (3)].

Amendamentul 10

Articolul 4, alineat nou după alineatul (1a)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

 

În cazul catastrofelor naturale de lungă durată, (precum inundațiile) perioada de zece săptămâni prevăzută pentru depunerea cererilor menționate la alineatul (1) începe din ziua în care autoritățile publice din statul eligibil declară în mod oficial încetarea amenințării de catastrofă naturală (de exemplu, când este ridicată starea de urgență declarată de statul membru sau de autoritatea regională etc.).

Expunere de motive

Pregătirea cererii se dovedește a fi un proces de lungă durată pentru autoritățile publice, mai ales în ceea ce privește evaluarea daunelor și strângerea elementelor doveditoare pentru a susține cererea, ce trebuie dus la bun sfârșit în paralel cu demersurile necesare pentru a înlătura consecințele catastrofei. Dificultățile întâmpinate sunt cu atât mai mari în cazul inundațiilor, care uneori pot dura câteva săptămâni sau chiar câteva luni. Astfel, daunele nu pot fi evaluate decât după retragerea apelor. Ca atare, gravitatea catastrofei nu poate fi constatată decât post factum. Cu toate că propunerea de regulament ia în considerare specificul catastrofelor cu evoluție lentă, în cazul celorlalte catastrofe naturale rămân valabile dispozițiile actuale, rămânând nerezolvate problemele legate de pregătirea cererii în cazul unor inundații de lungă durată.

Prin urmare, Comitetul propune să se introducă posibilitatea ca, în cazul unor inundații de lungă durată, cererea să fie depusă în termen de zece săptămâni, începând din momentul în care încetează amenințarea de catastrofă naturală (de exemplu, odată ridicată starea de urgență declarată de statul membru sau de autoritatea regională etc.).

Amendamentul 11

Articolul 8 alineatul (1)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(1)   Contribuția din fond se utilizează în termen de un an de la data la care Comisia a plătit suma totală a asistenței. Orice parte a contribuției care rămâne neutilizată la data respectivă sau despre care s-a constatat că este utilizată pentru operațiuni neeligibile se recuperează de către Comisie de la statul beneficiar.

Contribuția din fond se utilizează în termen de un an și jumătatedoi ani de la data la care Comisia a plătit suma totală a asistenței. Orice parte a contribuției care rămâne neutilizată la data respectivă sau despre care s-a constatat că este utilizată pentru operațiuni neeligibile se recuperează de către Comisie de la statul beneficiar.

Expunere de motive

Accelerarea procedurii administrative de aprobare a intervenţiei fondului va permite regiunilor afectate să obțină mai rapid asistență. Trebuie subliniat totuși, în această privință, că termenul real de utilizare a contribuției din fond este mai scurt. Comitetul Regiunilor propune prelungirea până la doi ani a termenului de utilizare a contribuției din fond, mai ales din cauza timpului necesar pentru reabilitarea infrastructurilor de bază, din cauza obligației de a asigura documentația necesară și de a respecta reglementările în materie de achiziții publice.

Bruxelles, 28 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  Printre altele, Avizul Comitetului Regiunilor „Recomandări pentru o mai bună gestionare a cheltuielilor”, octombrie 2013 (CDR 3609-2013_00_00_AC).


15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/57


Avizul Comitetului Regiunilor – Cadrul pentru viitoarea politică a UE privind porturile

2014/C 114/11

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Recomandări politice

1.

în contextul în care în prezent 3 milioane de persoane sunt angajate direct sau indirect în porturile UE şi în contextul creşterii preconizate cu 50% până în 2030 a volumului de mărfuri ce trec prin porturi, raportorul Comitetului Regiunilor salută abordarea generală a Comisiei de a-şi structura propunerea în jurul următoarelor priorităţi:

concentrarea măsurilor propuse asupra celor 319 porturi care fac parte din reţeaua transeuropeană, lăsând totodată statelor membre libertatea de a aplica dispoziţiile din proiectul de regulament şi altor porturi;

modernizarea serviciilor portuare şi atragerea de investiţii în porturi prin garantarea accesului la piaţa liberă şi prin creşterea transparenţei financiare a serviciilor portuare, respectând totodată gradul semnificativ de autonomie al autorităţilor portuare;

încorporarea concluziilor Dialogului social european pentru sectorul portuar, lansat la 19 iunie 2013;

asigurarea unei mai mari consecvenţe a gestionării porturilor sub aspectul protecţiei mediului;

asigurarea coerenței cu proiectul-pilot al UE „centura albastră”, care are ca obiectiv să contribuie la dezvoltarea unei piețe unice pentru transportul maritim, conform solicitării din cadrul Actului pentru piața unică II;

2.

se îndoiește însă că Comisia Europeană urmărește o abordare holistică a politicii în domeniul porturilor, având în vedere absența din „pachetul portuar” a referințelor fie la Strategia Europa 2020, fie la inițiativa „Creștere albastră”, precum și absența referințelor la revizuirea regulamentelor extrem de relevante pentru porturi privind limitarea conținutului în sulf al combustibililor marini sau lipsa de sincronizare cu revizuirea liniilor directoare în materie de ajutoare de stat aplicabile sectorului portuar;

Metodologie

3.

observă că, dovedind curaj din punct de vedere politic, Comisia Europeană a optat pentru prezentarea unui proiect de regulament pentru care nu au fost adoptate anumite acte ce reprezintă parametri legislativi, cum sunt proiectul de directivă privind concesiunile, proiectul de regulament privind reţelele transeuropene de transport TEN-T sau proiectul de regulament privind accesul bunurilor şi al serviciilor din ţări terţe pe piaţa internă a achiziţiilor publice a Uniunii [COM(2012) 124 final], aceste elemente rămânând, prin urmare, nişte „ţinte mişcătoare”;

4.

recunoaşte că, din 2011, Comisia Europeană a desfăşurat consultări intense cu părţile interesate. regretă totuşi faptul că nu au fost implicate direct nici Comitetul Regiunilor, nici asociaţiile care reprezintă autorităţile locale şi regionale. De asemenea, îşi exprimă consternarea pentru faptul că, deşi există recentul document de lucru al serviciilor Comisiei privind evaluarea impactului teritorial (1), dimensiunea teritorială nu este abordată în mod explicit în evaluarea impactului. Acest fapt este cu atât mai regretabil din perspectiva provocărilor unei politici privind porturile europene referitoare la coeziunea teritorială. Aceste provocări sunt exacerbate în prezent de fenomenul aşa-numitei „containerizări” şi de ameninţarea aglomerării hinterlandului celor mai mari porturi;

5.

subliniază necesitatea de a lua în considerare diversitatea porturilor din UE, ca urmare a situării lor geografice, a diverselor tipuri de activităţi economice, a regimurilor diferite care reglementează activitatea portuară şi a cadrelor politice diferite care sunt aplicabile porturilor naţionale. Amintește în acest context că pachetul portuar se va aplica, în conformitate cu Decizia nr. 661/2010/UE privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport [art.12 alineatul (2)], porturilor care corespund uneia din categoriile A, B sau C, definite după cum urmează:

„A: porturi maritime internaționale: porturi cu un volum de trafic anual total de cel puțin 1,5 milioane tone marfă sau 200 000 de călători care, exceptând cazurile în care nu este posibil, sunt conectate cu elementele terestre ale rețelei transeuropene de transport și care au în consecință un rol important în transportul maritim internațional;

B: porturile maritime ale Uniunii (...): aceste porturi au un volum de trafic anual total de cel puțin 0,5 milioane tone marfă sau între 100 000 și 199 999 de călători, sunt conectate, exceptând cazurile în care nu este posibil, cu elementele terestre ale rețelei transeuropene de transport și sunt dotate cu echipamentele de transbordare necesare pentru transportul maritim pe distanțe scurte;

C: porturi regionale: aceste porturi (...) sunt situate în regiuni insulare, periferice sau foarte îndepărtate, realizând interconectarea acestor regiuni pe cale maritimă și/sau asigurând legătura acestora cu regiunile centrale ale Uniunii”;

6.

salută faptul că partenerii sociali din sectorul portuar au instituit un Comitet de dialog social la nivelul UE și reamintește importanța încurajării dialogului social la nivel național și local ca instrument de îmbunătățire a condițiilor de trai și de muncă, precum și drept contribuție la sporirea competitivității sectorului;

Temei juridic, subsidiaritate, proporționalitate

7.

sprijină motivaţia Comisiei Europene privind selecţia temeiului juridic [articolul 100 alineatul (2) din TFUE] şi respectarea principiului subsidiarităţii, aşa cum se subliniază în expunerea de motive a proiectului de regulament (punctul 3.3). În ce priveşte principiul proporţionalităţii, raportorul nu este totuşi convins de opţiunea pentru un regulament în loc de o directivă, cum a fost cazul propunerilor anterioare ale Comisiei Europene sau cel al legislației conexe (în special în materie de concesiuni). Ar fi contradictorie alegerea unui instrument juridic cu caracter obligatoriu în toate elementele sale, așa cum este un regulament, recunoscând în același timp rolul principal al statelor membre și al autorităților publice de la nivel regional și local implicate în dezvoltarea infrastructurii portuare. În plus, pentru a ține seama de marea diversitate a porturilor din UE, directiva ar fi mai potrivită;

Fondurile structurale şi ajutorul de stat

8.

subliniază faptul că, din anul 2000, UE a pus la dispoziţie aproximativ 6,2 miliarde EUR prin intermediul fondurilor structurale şi de coeziune pentru cofinanţarea construirii de infrastructuri pentru porturile maritime. În plus, între 2007 şi 2012, 4% din pachetul destinat reţelelor transeuropene de transport TEN-T (echivalentul a 244,6 milioane EUR) a fost alocat porturilor;

9.

atrage atenţia asupra Raportului special al Curţii de Conturi 4/2012 privind eficienţa utilizării fondurilor structurale şi a Fondului de coeziune pentru cofinanţarea de infrastructuri de transporturi în porturile maritime (2). Subliniază recomandarea Curţii de Conturi: „să condiţioneze acordarea de sprijin în cadrul politicii de coeziune de existenţa unei strategii cuprinzătoare de dezvoltare portuară, pe termen lung (bazată pe o evaluare a necesităţilor externe), pentru toate porturile din cadrul regiunii în cauză”;

10.

salută recunoașterea de către Comisia Europeană (3) a faptului că ajutoarele de stat pentru serviciile de interes economic general (SIEG), inclusiv contribuțiile din partea FEDER, nu urmează să fie luate în considerare în calcularea plafoanelor privind intensitatea ajutoarelor regionale, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile stabilite în Decizia din 20 decembrie 2011 (4);

11.

reaminteşte importanţa clarificării aplicabilităţii regimului ajutoarelor de stat în cazul infrastructurilor, în lumina problemelor ce decurg din interpretarea hotărârii Curţii de Justiţie a UE din 24 martie 2011 în cauzele conexe Freistaat Sachsen şi Land Sachsen-Anhalt (T–443/08) şi Mitteldeutsche Flughafen AG şi Flughafen Leipzig-Halle GmbH (T–455/08)/Comisia Europeană, care a dus la întârzieri considerabile în verificarea ex-ante a aproximativ 200 de proiecte de infrastructură finanţate din fondurile structurale;

12.

regretă că Comisia Europeană nu a inclus direct în pachetul portuar propuneri de clarificare a noțiunii de ajutor în ceea ce privește finanțarea infrastructurii, inclusiv în sectorul portuar (acțiunea 5). La 3 iulie 2013, în schimb, Comisia Europeană a lansat un chestionar privind funcționarea și impozitarea porturilor, adresat numai Reprezentanțelor permanente ale tuturor statelor membre. Solicită, prin urmare, Comisiei Europene să adopte în viitoarele luni o abordare mai incluzivă și să implice autoritățile locale și regionale, prin intermediul CoR, în revizuirea normelor privind ajutorul de stat aplicabile infrastructurilor în general și porturilor în special, mai ales în elaborarea normelor de exceptare pentru categoria infrastructurilor portuare, care vor fi probabil finalizate până la sfârșitul anului 2013;

Propunerea legislativă

13.

recomandă excluderea dragării, amarării, pilotajului și tractării din domeniul de aplicare al regulamentului, în temeiul faptului că aceste servicii răspund unor obiective de interes general, precum siguranța, securitatea și protecția mediului; solicită Comisiei ca, în ceea ce privește instalațiile portuare de preluare a deșeurilor, să elimine dispozițiile aflate în conflict cu directivele în vigoare sau să clarifice delimitarea față de acestea. Astfel, condițiile și cerințele referitoare la instalațiile portuare de preluare sunt deja reglementate prin Directiva 2000/59/CE. În special dispozițiile de la articolul 8 contravin accesului liber pe piață pentru toți furnizorii de servicii de eliminare a deșeurilor. În măsura în care operatorul portuar alege anumite instalații portuare de preluare și le include în sistemul de taxe prevăzut de directiva menționată, se aplică dispozițiile privind procedurile de ofertare din Directiva 2004/17;

14.

regretă faptul că articolul 2 (Definiții) nu furnizează o definiție a „autorității competente”, deși aceasta joacă un rol semnificativ în articolele 8 și 9;

15.

regretă faptul că nu este recunoscut suficient rolul autorităţilor locale şi regionale în raport cu legislația aplicabilă sau stabilirea unor cerinţe minime pentru furnizarea de servicii portuare [articolul 4 alineatul (2) litera (d), articolul 4 alineatul (4), articolul 6 alineatul (4)];

16.

are în vedere extinderea domeniului obligaţiilor de serviciu public, aşa cum sunt definite acestea la articolul 8, pentru a include în special criterii referitoare la coeziunea teritorială, ca, de exemplu, accesibilitatea regiunilor îndepărtate sau a insulelor și a regiunilor ultraperiferice;

17.

referitor la procedura pentru limitarea numărului de furnizori de servicii portuare, prevăzută la articolul 7, se întreabă de ce Comisia Europeană, la articolul 10, prevede numai posibilitatea şi nu obligaţia de a acorda personalului angajat anterior de furnizorul istoric al serviciilor portuare drepturile pe care aceştia le-ar fi deţinut dacă ar fi avut loc un transfer în sensul Directivei 2001/23/CE;

18.

se întreabă dacă nu sunt disproporţionate cerinţele stabilite în special la articolul 12 cu privire la gradul de detaliu al informaţiilor pe care autorităţile portuare trebuie să le pună la dispoziţie în legătură cu finanţarea publică primită, ca şi obligaţia de a ţine contabilităţi separate, în special având în vedere structurile de cost foarte diferite, în funcţie de amplasarea porturilor;

19.

solicită Comisiei Europene să precizeze ce se înţelege prin „principiile comune de taxare” menţionate la articolul 14 alineatul (5), având în vedere că orice împuternicire acordată Comisiei Europene în vederea adoptării de acte delegate ar trebui să fie cât mai precisă cu putinţă;

20.

pune sub semnul întrebării valoarea adăugată pe care ar aduce-o existenţa unui organism independent de supraveghere, responsabil pentru monitorizarea şi supravegherea aplicării regulamentului (cf. considerentul 19 şi articolul 17). Acest organism ar putea genera sarcini administrative suplimentare pentru planificarea dezvoltării portuare și ar putea avea efecte asupra bugetelor statelor membre;

21.

de asemenea, se îndoiește de necesitatea instituirii unei cooperări între autorităţile independente de supraveghere pentru a facilita punerea în aplicare uniformă a regulamentului, care este, prin definiţie, direct aplicabil (cf. articolul 18).

II.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Propunerea de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI de stabilire a unui cadru privind accesul la piața serviciilor portuare și transparența financiară a porturilor

Propunerea de DIRECTIVĂ A REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI de stabilire a unui cadru privind accesul la piața serviciilor portuare și transparența financiară a porturilor

Expunere de motive

Comitetul Regiunilor nu este până la urmă convins de opţiunea pentru un regulament în loc de o directivă, așa cum a fost cazul propunerilor anterioare ale Comisiei Europene sau cel al legislației conexe (în special în materie de concesiuni). În plus, pentru a aborda marea diversitate a porturilor din UE, directiva ar fi mai potrivită.

Amendamentul 2

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Majoritatea covârșitoare a traficului maritim din Uniune tranzitează prin porturile maritime din cadrul rețelei transeuropene de transport. Pentru a atinge obiectivul prezentului regulament în mod proporționat, fără a impune nicio sarcină inutilă altor porturi, prezentul regulament ar trebui să se aplice porturilor din cadrul rețelei transeuropene de transport, fiecare dintre acestea având un rol semnificativ în sistemul european de transport, fie datorită faptului că tratează mai mult de 0,1 % din totalul mărfurilor sau al pasagerilor transportați în UE, fie pentru că îmbunătățește accesibilitatea regională a zonelor insulare sau periferice, fără a aduce însă atingere posibilității ca statele membre să decidă aplicarea prezentului regulament și altor porturi. Serviciile de pilotaj efectuate în larg nu au un impact direct asupra eficienței porturilor, întrucât nu sunt utilizate pentru intrarea și ieșirea directă din porturi și, prin urmare, nu este necesar să fie incluse în prezentul regulament.

Majoritatea covârșitoare a traficului maritim din Uniune tranzitează prin porturile maritime din cadrul rețelei transeuropene de transport. Pentru a atinge obiectivul prezentei directive prezentului regulament în mod proporționat, fără a impune nicio sarcină inutilă altor porturi, prezenta directivă prezentul regulament ar trebui să se aplice porturilor din cadrul rețelei transeuropene de transport, fiecare dintre acestea având un rol semnificativ în sistemul european de transport, fie datorită faptului că tratează mai mult de 0,1 % din totalul mărfurilor sau al pasagerilor transportați în UE, fie pentru că îmbunătățește accesibilitatea regională a a zonelor insulare, sau periferice sau ultraperiferice, fără a aduce însă atingere posibilității ca statele membre să decidă aplicarea prezentei directive prezentului regulament și altor porturi. Serviciile tehnico-nautice de pilotaj care îndeplinesc misiuni de interes general efectuate în larg nu au un impact direct asupra eficienței porturilor, întrucât nu sunt utilizate pentru intrarea și ieșirea directă din porturi și, prin urmare, nu este necesar să fie incluse în prezenta directivă ul regulament.

Expunere de motive

Amendament corelat cu amendamentul la articolul 1 (domeniul de aplicare).

Amendamentul 3

Considerentul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Statele membre ar trebui să își mențină competența de a asigura un nivel corespunzător de protecție socială pentru personalul întreprinderii care prestează servicii portuare. Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării normelor sociale și în domeniul muncii ale statelor membre. În cazul limitării numărului de furnizori de servicii portuare, atunci când încheierea unui contract de servicii portuare poate atrage după sine schimbarea operatorului de servicii portuare, ar trebui să fie posibil ca autoritățile competente să solicite operatorului de servicii ales să aplice dispozițiile Directivei 2001/23/CE a Consiliului privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități.

Statele membre ar trebui să își mențină competența de a asigura un nivel corespunzător de protecție socială pentru personalul întreprinderii care prestează servicii portuare. Prezenta directivă ul regulament nu aduce atingere aplicării normelor sociale și în domeniul muncii ale statelor membre. În cazul limitării numărului de furnizori de servicii portuare, atunci când încheierea unui contract de servicii portuare poate atrage după sine schimbarea operatorului de servicii portuare, ar trebui să fie posibil ca autoritățile competente să solicite operatorului de servicii ales trebuie să aplice dispozițiile Directivei 2001/23/CE a Consiliului privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități.

Expunere de motive

Amendament corelat cu amendamentul la articolul 10 alineatul (2).

Amendamentul 4

Considerentul 29

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Pentru a completa și modifica anumite elemente neesențiale ale prezentului regulament și în special pentru a promova aplicarea uniformă a taxelor de mediu, a consolida coerența taxelor de mediu la nivelul Uniunii și a asigura existența unor principii comune de taxare în legătură cu promovarea transportului maritim pe distanțe scurte, ar trebui acordată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește clasificările comune ale navelor, combustibililor și tipuri de operațiuni în funcție de care să varieze taxele de utilizare a infrastructurii și principiile comune de taxare pentru utilizarea infrastructurii portuare. (...)

Pentru a completa și modifica anumite elemente neesențiale ale prezentei directive ului regulament și în special pentru a promova aplicarea uniformă a taxelor de mediu, a consolida coerența taxelor de mediu la nivelul Uniunii și a asigura existența unor principii comune de taxare în legătură cu promovarea transportului maritim pe distanțe scurte, ar trebui acordată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește clasificările comune ale navelor, combustibililor și tipuri de operațiuni în funcție de care pot varia să varieze taxele de utilizare a infrastructurii și principiile comune de taxare pentru utilizarea infrastructurii portuare. (...)

Expunere de motive

Amendament corelat cu amendamentul la articolul 14 alineatul (5). De acord în ceea ce privește clasificarea comună a navelor, combustibililor și tipurilor de operațiuni. Variația taxelor de utilizare a infrastructurii portuare este însă de competența exclusivă a autorităților portuare.

Amendamentul 5

Articolul 1 – Obiect și domeniu de aplicare

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   Prezentul regulament stabilește:

a.

un cadru clar pentru accesul la piața serviciilor portuare;

a.b.

norme comune privind transparența financiară și taxele care urmează să fie aplicate de organismele de administrare sau de furnizorii de servicii portuare.

1.   Prezenta directivă ul regulament stabilește:

a.

un cadru clar pentru accesul la piața serviciilor portuare;

b.b.

norme comune privind transparența financiară și taxele care urmează să fie aplicate de organismele de administrare sau de furnizorii de servicii portuare.

2.   Prezentul regulament se aplică furnizării următoarelor categorii de servicii portuare, fie în interiorul zonei portuare, fie pe căile navigabile de acces la porturi și de ieșire din porturi.

a.

buncheraj;

b.

manipularea mărfurilor;

c.

dragare;

d.

amarare;

e.

servicii pentru pasageri;

f.

instalații portuare de recepție;

g.

pilotaj; și

c.h.

remorcare.

2.   Prezenta directivă ul regulament se aplică furnizării următoarelor categorii de servicii portuare, fie în interiorul zonei portuare, fie pe căile navigabile de acces la porturi și de ieșire din porturi.

(a)

buncheraj;

(b)

manipularea mărfurilor;

(c)

dragare;

(d)

amarare;

(e) (c)

servicii pentru pasageri;

(f) (d)

instalații portuare de recepție;

(g)

pilotaj; și

d.(h)

remorcare.

3.   Prezentul regulament se aplică tuturor porturilor maritime din cadrul rețelei transeuropene de transport, astfel cum este definită în anexa I la Regulamentul XXX [regulamentul privind orientările TEN-T].

3.   Prezenta directivă ul regulament se aplică tuturor porturilor maritime din cadrul rețelei transeuropene de transport, astfel cum este definită în anexa I la Regulamentul XXX [regulamentul privind orientările TEN-T].

4.   Statele membre pot aplica prezentul regulament și altor porturi maritime. Atunci când statele membre decid să aplice prezentul regulament și altor porturi maritime, ele notifică decizia lor Comisiei.

4.   Statele membre pot aplica prezenta directivă ul regulament și altor porturi maritime. Atunci când statele membre decid să aplice prezenta directivă ul regulament și altor porturi maritime, ele notifică decizia lor Comisiei.

Expunere de motive

Pilotajul, remorcarea și amararea reprezintă servicii portuare de interes general (cu obiectivul asigurării siguranței maritime și al protecției mediului), fiind reglementate strict de către statele membre și, deci, nu se pot supune unei abordări de piață.

Includerea serviciilor de dragare în regulament contravine dreptului de proprietate al porturilor, dat fiind că, în cea mai mare parte, acestea nu ar mai putea asigura întreținerea propriilor căi navigabile și bazine portuare cu forțe proprii. În plus, dragarea porturilor poate fi comparată cu lucrările de întreținere la docuri și ecluze, nu însă cu alte servicii portuare aflate în legătură directă cu intrarea unei nave în port și facturate în mod individual pentru fiecare astfel de intrare.

Amendamentul 6

Articolul 2, se adaugă un nou punct 2 bis. – Definiții

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

 

prin „autoritate competentă” se înțelege orice autoritate publică sau grup de autorități publice dintr-unul sau mai multe state membre, care are competența de a interveni în serviciile portuare într-o zonă geografică dată sau orice organism învestit cu o astfel de autoritate

Expunere de motive

Termenul de „autoritate competentă” este folosit în Regulamentul (CE) 1370/2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători ca „orice autoritate publică sau grup de autorități publice dintr-unul sau mai multe state membre, care are competența de a interveni în transportul public de călători într-o zonă geografică dată sau orice organism învestit cu o astfel de autoritate” [articolul 2 litera (b)]. Această definiție ar contribui la coerența textelor juridice ale UE și ar spori transparența juridică în elaborarea unei definiții armonizate, care să nu fie limitată numai la serviciile pentru călători.

Amendamentul 7

Articolul 2 punctul 14. – Definiții

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

„obligație de serviciu public” înseamnă o cerință definită sau determinată cu scopul de a asigura furnizarea serviciilor portuare de interes general a căror furnizare un operator, dacă ar ține seama de propriile sale interese comerciale, nu și-ar asuma-o sau nu și-ar asuma-o în aceeași măsură sau în aceleași condiții;

prin „obligație de serviciu public” se înțelege o cerință definită sau stabilită de către o autoritate competentă, pentru a asigura aceste servicii portuare de interes general, pe care un operator, dacă ar ține seama de propriile sale interese comerciale, nu și le-ar asuma sau nu și le-ar asuma în aceeași măsură sau în aceleași condiții fără compensare;

Expunere de motive

Amendamentul de față preia în special spiritul considerentului 16, în care se specifică următoarele: „Prezentul regulament nu aduce atingere posibilității autorităților competente de a acorda compensații pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu public, cu condiția ca acestea să respecte normele aplicabile privind ajutoarele de stat”.

Amendamentul 8

Articolul 2, punctul 15 – Definiţii

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

„transport maritim pe distanțe scurte” înseamnă deplasarea de mărfuri și de pasageri pe mare între porturi situate în Europa geografică sau între aceste porturi și porturi situate în țările din afara Europei care au un țărm la mările închise de la granițele Europei;

„transport maritim pe distanțe scurte” înseamnă deplasarea de mărfuri și de pasageri pe mare între porturi situate în Europa geografică sau între aceste porturi și porturi situate în țările din afara Europei care au un țărm la mările închise de la granițele Europei sau, în cazul regiunilor ultraperiferice, între porturi situate în țări din aria lor geografică;

Expunere de motive

Limitarea vecinătății la spațiul UE nu este justificată. Acest concept trebuie extins la întregul teritoriu UE, indiferent de localizarea sa geografică, în special în regiunile ultraperiferice, în care CE promovează o strategie de consolidare a integrării acestora în vecinătatea lor imediată.

Amendamentul 9

Articolul 2 punctul 16 – Definiţii

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

„port maritim” înseamnă un spațiu terestru și maritim în care se regăsesc activități și echipamente necesare, în principal, primirii navelor, încărcării și descărcării acestora, depozitării mărfurilor, recepției și livrării mărfurilor, precum și îmbarcării și debarcării pasagerilor; precum și orice alte infrastructuri necesare pentru operatorii de transport în cadrul zonei portuare;

„port maritim” înseamnă un spațiu terestru și maritim în care se regăsesc activități și echipamente necesare, în principal, primirii navelor, încărcării și descărcării acestora, depozitării mărfurilor, recepției și livrării mărfurilor, precum și îmbarcării și debarcării pasagerilor; precum și orice alte infrastructuri necesare pentru operatorii de transport în cadrul zonei portuare;

Expunere de motive

Se propune eliminarea părții finale a definiției unui port maritim. Această parte este o adăugire în raport cu definițiile propuse anterior, însă noțiunea de „zonă portuară” nu este definită. Acest lucru ar putea duce la confuzii cu infrastructurile de transport furnizate de autoritățile locale și regionale între port și hinterland.

Amendamentul 10

Articolul 2 punctul 16 bis, se adaugă un nou punct. – Definiții

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

 

„Servicii tehnico-nautice” înseamnă serviciile portuare de interes general furnizate pentru a se asigura siguranța maritimă și pentru a se proteja mediul, cum ar fi amararea, pilotajul și remorcarea.

Expunere de motive

Decurge din amendamentele la articolele 2 și 18.

Amendamentul 11

Capitolul II – Titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

CAPITOLUL II – Accesul la piață

CAPITOLUL II – Accesul la piață Principii care reglementează prestarea serviciilor portuare și accesul la acestea

Expunere de motive

Titlul actual al capitolului sugerează urmărirea de către Comisie a unui obiectiv de liberalizare, în timp ce conținutul lui se referă în principal la dispozițiile care permit operarea acelor servicii portuare care nu sunt neapărat deschise pieței.

Amendamentul 12

Articolul 4 – Cerințe minime pentru furnizarea de servicii portuare

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   Organismul de administrare al portului poate impune ca furnizorii de servicii portuare să respecte anumite cerințe minime pentru realizarea serviciului portuar corespunzător.

1.   Organismul de administrare al portului, în urma consultării cu autoritățile competente relevante, poate impune ca furnizorii de servicii portuare să respecte anumite cerințe minime pentru realizarea serviciului portuar corespunzător.

2.   Cerințele minime menționate la alineatul (1) pot viza exclusiv, acolo unde este cazul: (...)

(d)

respectarea cerințelor de mediu de la nivel local, național, al Uniunii și internațional.

(...)

2.   Cerințele minime menționate la alineatul (1) pot viza exclusiv, acolo unde este cazul: (...)

(d)

respectarea cerințelor de mediu de la nivel local, regional, național, al Uniunii și internațional.

e.(...)

4.   Dacă cerințele minime includ cunoștințe locale specifice sau familiarizarea cu condițiile locale, organismul de administrare al portului se asigură că există un acces adecvat la o formare relevantă, în condiții transparente și nediscriminatorii, cu excepția cazului în care accesul adecvat la o astfel de formare este asigurat de statul membru.

4.   Dacă cerințele minime includ cunoștințe locale specifice sau familiarizarea cu condițiile locale, organismul de administrare al portului se asigură că există un acces adecvat la o formare relevantă, în condiții transparente și nediscriminatorii, cu excepția cazului în care accesul adecvat la o astfel de formare este asigurat de autoritatea competentă relevantă statul membru.

Expunere de motive

Amendamentul urmărește consolidarea gradului de recunoaștere a rolului autorităţilor locale şi regionale în raport cu legislația aplicabilă sau stabilirea unor cerinţe minime pentru furnizarea de servicii portuare.

Amendamentul 13

Articolul 6 alineatul (4) – Limitarea numărului de furnizori de servicii portuare

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Atunci când un organism de administrare al unui port furnizează el însuși servicii portuare sau prin intermediul unei entități distincte din punct de vedere juridic pe care o controlează direct sau indirect, statul membru poate încredința adoptarea deciziei de limitare a numărului de furnizori de servicii portuare unei autorități independente de organismul de administrare al portului. Dacă statul membru nu încredințează adoptarea deciziei de limitare a numărului de furnizori de servicii portuare unei astfel de autorități, numărul furnizorilor nu poate fi mai mic de doi.

Atunci când un organism de administrare al unui port furnizează el însuși servicii portuare sau prin intermediul unei entități distincte din punct de vedere juridic pe care o controlează direct sau indirect, autoritatea competentă relevantă statul membru poate încredința adoptarea deciziei de limitare a numărului de furnizori de servicii portuare unei autorități independente de organismul de administrare al portului. Organismul de administrare al portului va trebui să dovedească faptul că situația pieței permite o limitare. Limitarea va avea caracter temporar. Dacă statul membru nu încredințează adoptarea deciziei de limitare a numărului de furnizori de servicii portuare unei astfel de autorități, numărul furnizorilor nu poate fi mai mic de doi.

Amendamentul 14

Articolul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   Orice limitare a numărului de furnizori de servicii portuare în conformitate cu articolul 6 trebuie să urmeze o procedură de selecție care să fie deschisă tuturor părților interesate, nediscriminatorie și transparentă.

1.   Orice limitare a numărului de furnizori de servicii portuare în conformitate cu articolul 6 trebuie să urmeze o procedură de selecție care să fie deschisă tuturor părților interesate, nediscriminatorie și transparentă.

2.   Dacă valoarea estimată a serviciului portuar depășește pragul definit la alineatul (3), se aplică normele privind procedura de atribuire, garanțiile procedurale și durata maximă a concesiunilor stabilite în Directiva …/… [privind concesiunile].

2.   Dacă valoarea estimată a serviciului portuar depășește pragul definit la alineatul (3), se aplică normele privind procedura de atribuire, garanțiile procedurale și durata maximă a concesiunilor stabilite în Directiva …/… [privind concesiunile].

3.   Pragul și metoda de determinare a valorii serviciului portuar sunt cele din dispozițiile relevante și aplicabile ale Directivei …/… [privind concesiunile].

3.   Pragul și metoda de determinare a valorii serviciului portuar sunt cele din dispozițiile relevante și aplicabile ale Directivei …/… [privind concesiunile].

4.   Furnizorul sau furnizorii selectați și organismul de administrare al portului încheie un contract de servicii portuare.

4.   Furnizorul sau furnizorii selectați și organismul de administrare al portului încheie un contract de servicii portuare.

5.   În scopul prezentului regulament, o modificare substanțială, în sensul Directivei …/... [privind concesiunile], a dispozițiilor unui contract de servicii portuare în cursul perioadei sale de valabilitate este considerată un nou contract de servicii portuare și necesită derularea unei noi proceduri conform alineatului (2).

5.   În scopul prezentului regulament, o modificare substanțială, în sensul Directivei …/... [privind concesiunile], a dispozițiilor unui contract de servicii portuare în cursul perioadei sale de valabilitate este considerată un nou contract de servicii portuare și necesită derularea unei noi proceduri conform alineatului (2).

6.   Alineatele (1)-(5) din prezentul articol nu se aplică în cazurile menționate la articolul 9.

6 3.   Alineatele (1) și (2)-( 5) din prezentul articol nu se aplică în cazurile menționate la articolul 9.

7.   Prezentul regulament nu aduce atingere Directivei .../... [privind concesiunile], Directivei …/… [privind serviciile de utilități publice] și Directivei .../... [privind achizițiile publice].

7 4.   Prezentul regulament nu aduce atingere Directivei .../... [privind concesiunile], Directivei …/… [privind serviciile de utilități publice] și Directivei .../... [privind achizițiile publice].

4a.   Perioada de valabilitate a contractelor de servicii portuare este proporțională cu investițiile efectuate.

Amendamentul 15

Articolul 8 – Obligații de serviciu public

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   Statele membre pot decide să impună furnizorilor obligații de serviciu public referitoare la serviciile portuare, pentru a asigura următoarele:

(a)

disponibilitatea fără întrerupere a serviciului pe parcursul zilei, al nopții, al săptămânii și al anului;

(b)

disponibilitatea serviciului pentru toți utilizatorii;

(c)

convenabilitatea prețului serviciului pentru anumite categorii de utilizatori.

1.   Statele membre Autorităţile competente pot decide să impună furnizorilor obligații de serviciu public referitoare la serviciile portuare, pentru a asigura următoarele:

(a)

disponibilitatea fără întrerupere a serviciului pe parcursul zilei, al nopții, al săptămânii și al anului;

(b)

disponibilitatea serviciului pentru toți utilizatorii;

(c)

convenabilitatea prețului serviciului pentru anumite categorii de utilizatori.;

(d)

criterii legate de coeziunea teritorială, precum accesibilitatea zonelor îndepărtate, insulare sau ultraperiferice;

(e)

dispoziţii speciale, impuse din raţiuni de securitate sau de mediu, pe care furnizorii de servicii portuare, aplicând criterii economice, nu le-ar impune sau aplica.

2.   Obligațiile menționate la alineatul (1) trebuie să fie clar definite, transparente, nediscriminatorii și verificabile și trebuie să garanteze egalitatea accesului pentru toți furnizorii de servicii portuare stabiliți în Uniune.

3.   Statele membre desemnează autoritățile competente de pe teritoriul lor pentru impunerea unor astfel de obligații de serviciu public. Organismul de administrare al portului poate fi autoritatea competentă în acest sens. (...)

2.   Obligațiile menționate la alineatul (1) trebuie să fie clar definite, transparente, nediscriminatorii și verificabile și trebuie să garanteze egalitatea accesului pentru toți furnizorii de servicii portuare stabiliți în Uniune.

3.   Statele membre desemnează autoritățile competente de pe teritoriul lor pentru impunerea unor astfel de obligații de serviciu public. Organismul de administrare al portului poate fi autoritatea competentă în acest sens, în cazul în care este o instituție publică. (...)

Expunere de motive

Se propune extinderea obligațiilor de serviciu public astfel încât să cuprindă criterii legate de coeziunea teritorială, așa cum se sugerează în expunerea de motive a proiectului de regulament (a se vedea finalul secțiunii 1.4). Ar trebui să se ţină seama și de criterii cu relevanţă deosebită pentru securitatea operaţiunilor portuare şi pentru mediu, dar care nu sunt profitabile.

Având în vedere că organismul de administrare a portului poate fi o entitate privată și poate primi fonduri publice, posibilitatea prevăzută la articolul 8 alineatul (3), ca acest organism să fie autoritatea competentă pentru stabilirea obligațiilor de serviciu public ar trebui să fie limitată la organismele de administrare cu caracter public.

Amendamentul 16

Articolul 9 – Operator intern

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   În cazurile menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (b), autoritatea competentă poate decide să furnizeze ea însăși un serviciu portuar în temeiul unor obligații de serviciu public sau poate impune astfel de obligații direct unei entități distincte din punct de vedere juridic asupra căreia exercită un control asemănător celui exercitat asupra propriilor sale departamente. În acest caz, furnizorul de servicii portuare este considerat operator intern în sensul prezentului regulament.

(...)

1.   În cazurile menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (b), autoritatea competentă poate decide să furnizeze ea însăși un serviciu portuar în temeiul unor obligații de serviciu public sau poate impune astfel de obligații direct prin intermediul unei entități distincte din punct de vedere juridic asupra căreia exercită un control asemănător celui exercitat asupra propriilor sale departamente. În acest caz, furnizorul de servicii portuare este considerat operator intern în sensul prezentei directive ului regulament.

(...)

4.   Dacă o autoritate competentă decide să aplice dispozițiile alineatului (1) în toate porturile maritime dintr-un stat membru care fac obiectul prezentului regulament, aceasta trebuie să informeze Comisia.

(...)

4.   Dacă o autoritate competentă decide să aplice dispozițiile alineatului (1) în toate porturile maritime dintr-un stat membru care fac obiectul prezentei directive ului regulament, aceasta trebuie să informeze Comisia.

(...)

Expunere de motive

Nu este cert că situația în care furnizorul de servicii portuare va fi considerat „operator intern” este limitată la cazul serviciilor portuare în temeiul unor obligații de serviciu public. Ar putea exista motive pur comerciale pentru care un organism de administrare al portului (care poate fi un organism privat) ar putea decide să furnizeze el însuși un serviciu fără ca acesta să fie definit în mod specific drept un serviciu public.

Amendamentul 17

Articolul 10 alineatul (2) – Protejarea drepturilor lucrătorilor

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Fără a aduce atingere legislației naționale și celei a Uniunii, și nici contractelor colective încheiate de parteneri sociali, organismele de administrare ale portului pot solicita ca furnizorul de servicii portuare desemnat în conformitate cu procedura stabilită la articolul 7, dacă acesta este diferit de furnizorul istoric al serviciilor portuare, să acorde personalului angajat anterior de furnizorul istoric al serviciilor portuare drepturile pe care aceștia le-ar fi deținut dacă ar fi avut loc un transfer în sensul Directivei 2001/23/CE.

2. Fără a aduce atingere legislației naționale și celei a Uniunii, și nici contractelor colective încheiate de parteneri sociali, organismele de administrare ale portului pot vor solicita ca furnizorul de servicii portuare desemnat în conformitate cu procedura stabilită la articolul 7, dacă acesta este diferit de furnizorul istoric al serviciilor portuare, să acorde personalului angajat anterior de furnizorul istoric al serviciilor portuare drepturile pe care aceștia le-ar fi deținut dacă ar fi avut loc un transfer în sensul Directivei 2001/23/CE.

Expunere de motive

Este de neînțeles de ce Comisia prevede numai posibilitatea şi nu obligaţia de a acorda personalului angajat anterior de furnizorul istoric al serviciilor portuare drepturile pe care aceştia le-ar fi deţinut dacă ar fi avut loc un transfer în sensul Directivei 2001/23/CE.

Amendamentul 18

Articolul 10 alineatul (3) – Protejarea drepturilor lucrătorilor

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

În cazul în care organismele de administrare ale portului impun furnizorilor de servicii portuare să respecte anumite standarde sociale în ceea ce privește furnizarea serviciilor portuare relevante, documentele de licitație și contractele de servicii portuare trebuie să cuprindă lista personalului respectiv și să ofere detalii transparente cu privire la drepturile contractuale ale acestora și la condițiile în care angajații sunt considerați a fi legați de serviciile portuare.

În cazul în care organismele de administrare ale portului impun furnizorilor de servicii portuare să respecte anumite standarde sociale în ceea ce privește furnizarea serviciilor portuare relevante, documentele de licitație și contractele de servicii portuare trebuie să cuprindă lista personalului respectiv și să precizeze statutul ofere detalii transparente cu privire la drepturilore contractuale ale acestora și la condițiile în care angajații sunt considerați a fi legați de serviciile portuare.

Expunere de motive

Publicarea unor „detalii transparente cu privire la drepturile contractuale” ale angajaților ar putea încălca drepturile privind datele personale.

Amendamentul 19

Articolul 12 alineatul (2) – Transparența relațiilor financiare

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

În cazul în care organismul de administrare al portului care primește fonduri publice furnizează el însuși servicii portuare, acesta trebuie să țină contabilitatea fiecărei activități de serviciu portuar separată de conturile celorlalte activități ale sale, astfel încât:

(a)

toate costurile și veniturile să fie atribuite sau alocate corect, pe baza unor principii de contabilitate a costurilor aplicate în mod consecvent și justificabile în mod obiectiv; și

(b)

principiile de contabilitate a costurilor conform cărora sunt ținute conturi separate să fie clar definite.

În cazul în care organismul de administrare al portului care primește fonduri publice furnizează el însuși servicii portuare, acesta trebuie să țină contabilitatea fiecărei activități de serviciu portuar separată de conturile celorlalte activități ale sale, astfel încât să permită monitorizarea interdicției privind transferarea fondurilor publice plătite unui sector de activitate la un altul și monitorizarea utilizării veniturilor din tarifele de utilizare a infrastructurii și a excedentelor din alte activități comerciale. :

(a)

toate costurile și veniturile să fie atribuite sau alocate corect, pe baza unor principii de contabilitate a costurilor aplicate în mod consecvent și justificabile în mod obiectiv; și

(b)

principiile de contabilitate a costurilor conform cărora sunt ținute conturi separate să fie clar definite.

Expunere de motive

Simplificarea propusă a cerințelor privind contabilitatea derivă din articolul 6 al Directivei 2012/34/UE privind instituirea spațiului feroviar unic european.

Amendamentul 20

Articolul 14 alineatul (4)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

4.   Fără a aduce atingere alineatului (3), taxele de utilizare a infrastructurii portuare pot varia în conformitate cu practici comerciale privind utilizatorii frecvenți sau pentru a promova o utilizare mai eficientă a infrastructurii portuare, a transportului maritim pe distanțe scurte sau a unui nivel ridicat al performanței de mediu, eficienței energetice sau eficienței din punctul de vedere al emisiilor de carbon al operațiunilor de transport. Criteriile folosite pentru această variație trebuie să fie relevante, obiective, transparente și nediscriminatorii și să respecte în mod corespunzător normele în materie de concurență. Variația rezultată trebuie să se afle, în special, la dispoziția tuturor utilizatorilor de servicii portuare relevanți, în condiții de egalitate.

4.   Fără a aduce atingere alineatului (3), taxele de utilizare a infrastructurii portuare pot varia în conformitate cu practici comerciale privind utilizatorii frecvenți sau pentru a promova o utilizare mai eficientă a infrastructurii portuare, a transportului maritim pe distanțe scurte sau a unui nivel ridicat al performanței de mediu, eficienței energetice sau eficienței din punctul de vedere al emisiilor de carbon al operațiunilor de transport. sau din motive de coeziune teritorială, cum ar fi accesibilitatea regiunilor ultraperiferice. Criteriile folosite pentru această variație trebuie să fie relevante, obiective, transparente și nediscriminatorii și să respecte în mod corespunzător normele în materie de concurență. Variația rezultată trebuie să se afle, în special, la dispoziția tuturor utilizatorilor de servicii portuare relevanți, în condiții de egalitate.

Expunere de motive

Scopul amendamentului este ca regulile să admită și alte criterii de taxare, care să țină seama de problemele de accesibilitate ale regiunilor ultraperiferice și de necesitatea de a compensa cheltuielile suplimentare de transport, pentru a se ajunge la condiții de egalitate între toți utilizatorii, așa cum prevede articolul 349 din TFUE.

Amendamentul 21

Articolul 14 – Taxele de utilizare a infrastructurii portuare

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(...)

5.   Comisia este împuternicită să adopte, dacă este necesar, acte delegate în conformitate cu procedura menționată la articolul 21, în ceea ce privește clasificările comune ale navelor, combustibililor și tipurilor de operațiuni în funcție de care pot varia taxele de utilizare a infrastructurii, precum și principiile comune de taxare pentru utilizarea infrastructurii portuare.

(...)

7.   Organismul de administrare al portului pune la dispoziția Comisiei și a organismului independent de supraveghere competent, la cerere, informațiile menționate la alineatul (4) și detalii privind costurile și veniturile care servesc drept bază pentru stabilirea structurii și nivelului taxei de utilizare a infrastructurii portuare, precum și metodologia folosită la stabilirea taxelor de utilizare a infrastructurii portuare în raport cu instalațiile și serviciile la care se referă aceste taxe portuare.

(...)

5.   Comisia este împuternicită să adopte, dacă este necesar, acte delegate în conformitate cu procedura menționată la articolul 21, în ceea ce privește clasificările comune ale navelor, combustibililor și tipurilor de operațiuni în funcție de care pot varia taxele de utilizare a infrastructurii, precum și principiile comune de taxare pentru utilizarea infrastructurii portuare.

(...)

7.   Organismul de administrare al portului pune la dispoziția Comisiei și a organismului independent de supraveghere competent, la cerere, informațiile menționate la alineatul (4) și detalii privind costurile și veniturile care servesc drept bază pentru stabilirea structurii și nivelului taxei de utilizare a infrastructurii portuare, precum și metodologia folosită la stabilirea taxelor de utilizare a infrastructurii portuare în raport cu instalațiile și serviciile la care se referă aceste taxe portuare.

Expunere de motive

Libertatea comercială a organismelor de administrare a porturilor nu poate fi restrânsă prin astfel de principii (taxarea/stabilirea prețurilor reprezintă un domeniu de concurență). În plus, orice împuternicire a Comisiei Europene pentru a adopta acte delegate ar trebui să rămână cât mai precisă și mai limitată posibil.

Amendamentul 22

Articolul 17

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Organismul independent de supraveghere

1.   Statele membre se asigură că un organism independent de supraveghere monitorizează și supraveghează aplicarea prezentului regulament în toate porturile maritime care intră sub incidența prezentului regulament pe teritoriul fiecărui stat membru.

2.   Organismul independent de supraveghere trebuie să fie distinct din punct de vedere juridic și independent din punct de vedere funcțional de orice organism de administrare al unui port sau de orice furnizori de servicii portuare. Statele membre care își mențin proprietatea sau controlul asupra porturilor sau a organismelor de administrare ale porturilor asigură o separare structurală efectivă între funcțiile legate de supravegherea și monitorizarea aplicării prezentului regulament și activitățile asociate proprietății sau controlului respectiv. Organismul independent de supraveghere își exercită competențele în mod imparțial și transparent și respectă în mod corespunzător dreptul de desfășurare liberă a activității.

3.   Organismul independent de supraveghere tratează plângerile depuse de orice parte care prezintă un interes legitim și litigiile care i-au fost prezentate în legătură cu aplicarea prezentului regulament.

4.   În cazul în care survine un litigiu între părți stabilite în state membre diferite, organismul independent de supraveghere al statului membru în al cărui port se consideră că își are originea litigiul este competent pentru soluționarea litigiului.

5.   Organismul independent de supraveghere are dreptul să impună ca organismele de administrare ale porturilor, furnizorii de servicii portuare și utilizatorii portuari să prezinte informațiile necesare pentru a asigura monitorizarea și supravegherea aplicării prezentului regulament.

6.   Organismul independent de supraveghere poate emite avize, la cererea unei autorități competente din statul membru, cu privire la orice aspect legat de aplicarea prezentului regulament.

7.   Organismul independent de supraveghere poate consulta comitetul consultativ al utilizatorilor portuari din portul în cauză atunci când tratează plângeri sau litigii.

8.   Deciziile organismului independent de supraveghere au caracter obligatoriu, fără a aduce atingere controlului jurisdicțional.

9.   Statele membre informează Comisia cu privire la identitatea organismelor independente de supraveghere până cel târziu la 1 iulie 2015 și, ulterior, cu privire la orice modificare a acestora. Comisia publică și actualizează lista organismelor independente de supraveghere pe site-ul său web.

Organismul independent de supraveghere

1.   Statele membre se asigură că un organism independent de supraveghere monitorizează și supraveghează aplicarea prezentului regulament în toate porturile maritime care intră sub incidența prezentului regulament pe teritoriul fiecărui stat membru.

2.   Organismul independent de supraveghere trebuie să fie distinct din punct de vedere juridic și independent din punct de vedere funcțional de orice organism de administrare al unui port sau de orice furnizori de servicii portuare. Statele membre care își mențin proprietatea sau controlul asupra porturilor sau a organismelor de administrare ale porturilor asigură o separare structurală efectivă între funcțiile legate de supravegherea și monitorizarea aplicării prezentului regulament și activitățile asociate proprietății sau controlului respectiv. Organismul independent de supraveghere își exercită competențele în mod imparțial și transparent și respectă în mod corespunzător dreptul de desfășurare liberă a activității.

3.   Organismul independent de supraveghere tratează plângerile depuse de orice parte care prezintă un interes legitim și litigiile care i-au fost prezentate în legătură cu aplicarea prezentului regulament.

4.   În cazul în care survine un litigiu între părți stabilite în state membre diferite, organismul independent de supraveghere al statului membru în al cărui port se consideră că își are originea litigiul este competent pentru soluționarea litigiului.

5.   Organismul independent de supraveghere are dreptul să impună ca organismele de administrare ale porturilor, furnizorii de servicii portuare și utilizatorii portuari să prezinte informațiile necesare pentru a asigura monitorizarea și supravegherea aplicării prezentului regulament.

6.   Organismul independent de supraveghere poate emite avize, la cererea unei autorități competente din statul membru, cu privire la orice aspect legat de aplicarea prezentului regulament.

7.   Organismul independent de supraveghere poate consulta comitetul consultativ al utilizatorilor portuari din portul în cauză atunci când tratează plângeri sau litigii.

8.   Deciziile organismului independent de supraveghere au caracter obligatoriu, fără a aduce atingere controlului jurisdicțional.

9.   Statele membre informează Comisia cu privire la identitatea organismelor independente de supraveghere până cel târziu la 1 iulie 2015 și, ulterior, cu privire la orice modificare a acestora. Comisia publică și actualizează lista organismelor independente de supraveghere pe site-ul său web.

Expunere de motive

Valoarea adăugată a (înființării) unui organism independent de supraveghere, responsabil cu monitorizarea şi supravegherea aplicării regulamentului, merită pusă sub semnul întrebării. Autoritățile competente existente (inclusiv cele de la nivel local și regional) își pot asuma răspunderea pentru o asemenea supraveghere. În plus, un regulament este prin definiție „obligatoriu în toate elementele sale” și, ca atare, nu necesită măsuri care să faciliteze punerea sa uniformă în aplicare. În orice caz, articolul 19 prevede o cale de atac.

Amendamentul 23

Articolul 18 – Cooperare între organismele independente de supraveghere

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Cooperare între organismele independente de supraveghere

1.   Organismele independente de supraveghere fac schimb de informații privind activitatea lor și principiile și practicile lor decizionale, pentru a facilita o implementare uniformă a prezentului regulament. În acest scop, ele trebuie să participe și să colaboreze în cadrul unei rețele care să se reunească la intervale regulate și cel puțin o dată pe an. Comisia coordonează și sprijină și participă la activitățile rețelei.

2.   Organismele independente de supraveghere cooperează îndeaproape pentru a-și acorda reciproc asistență la îndeplinirea sarcinilor lor, inclusiv la realizarea anchetelor necesare pentru tratarea plângerilor și litigiilor în cazurile care implică porturi din diferite state membre. În acest scop, un organism independent de supraveghere trebuie să pună la dispoziția unui alt astfel de organism, în urma unei cereri motivate, informațiile necesare pentru a permite organismului respectiv să își îndeplinească responsabilitățile care îi revin în temeiul prezentului regulament.

3.   Statele membre se asigură că organismele independente de supraveghere furnizează Comisiei, în urma unei cereri motivate, informațiile necesare pentru ca aceasta să își îndeplinească sarcinile. Informațiile solicitate de Comisie sunt proporționale cu îndeplinirea sarcinilor respective.

4.   În cazul în care informațiile sunt considerate confidențiale de către organismul independent de supraveghere, în conformitate cu reglementările Uniunii sau cu cele naționale privind confidențialitatea informațiilor de natură comercială, celălalt organism național de supraveghere și Comisia asigură această confidențialitate. Aceste informații pot fi folosite doar în scopul pentru care au fost cerute.

5.   Pe baza experienței organismelor independente de supraveghere și pe baza activităților rețelei menționate la alineatul (1), precum și pentru a asigura o cooperare eficientă, Comisia poate adopta principii comune privind măsurile adecvate pentru schimbul de informații între organismele independente de supraveghere. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 22 alineatul (2).

Cooperare între organismele independente de supraveghere

1.   Organismele independente de supraveghere fac schimb de informații privind activitatea lor și principiile și practicile lor decizionale, pentru a facilita o implementare uniformă a prezentului regulament. În acest scop, ele trebuie să participe și să colaboreze în cadrul unei rețele care să se reunească la intervale regulate și cel puțin o dată pe an. Comisia coordonează și sprijină și participă la activitățile rețelei.

2.   Organismele independente de supraveghere cooperează îndeaproape pentru a-și acorda reciproc asistență la îndeplinirea sarcinilor lor, inclusiv la realizarea anchetelor necesare pentru tratarea plângerilor și litigiilor în cazurile care implică porturi din diferite state membre. În acest scop, un organism independent de supraveghere trebuie să pună la dispoziția unui alt astfel de organism, în urma unei cereri motivate, informațiile necesare pentru a permite organismului respectiv să își îndeplinească responsabilitățile care îi revin în temeiul prezentului regulament.

3.   Statele membre se asigură că organismele independente de supraveghere furnizează Comisiei, în urma unei cereri motivate, informațiile necesare pentru ca aceasta să își îndeplinească sarcinile. Informațiile solicitate de Comisie sunt proporționale cu îndeplinirea sarcinilor respective.

4.   În cazul în care informațiile sunt considerate confidențiale de către organismul independent de supraveghere, în conformitate cu reglementările Uniunii sau cu cele naționale privind confidențialitatea informațiilor de natură comercială, celălalt organism național de supraveghere și Comisia asigură această confidențialitate. Aceste informații pot fi folosite doar în scopul pentru care au fost cerute.

5.   Pe baza experienței organismelor independente de supraveghere și pe baza activităților rețelei menționate la alineatul (1), precum și pentru a asigura o cooperare eficientă, Comisia poate adopta principii comune privind măsurile adecvate pentru schimbul de informații între organismele independente de supraveghere. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 22 alineatul (2).

Expunere de motive

Argumentație similară cu cea pentru amendamentul la articolul 17: nu este clar de ce este nevoie de cooperare între autorități de supraveghere independente. Acest lucru este și mai puțin clar dacă acceptăm logica Comisiei de a opta pentru un proiect de regulament, care este, prin definiție, „obligatoriu în toate elementele sale” și ar trebui să „prevină crearea unor sarcini administrative suplimentare pentru statele membre și pentru Comisie”, fără să necesite prin urmare nicio măsură de facilitare a punerii sale uniforme în aplicare. În orice caz, articolul 19 prevede o cale de atac.

Amendamentul 24

Articolul 19 – Recurs

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   Orice parte care prezintă un interes legitim are drept de recurs împotriva deciziilor sau măsurilor individuale luate în temeiul prezentului regulament de autoritățile competente, de organismul de administrare al portului sau de organismul independent de supraveghere, în fața unui organism de recurs independent de părțile implicate. Acest organism de recurs poate fi o instanță judecătorească.

1.   Orice parte care prezintă un interes legitim are drept de recurs împotriva deciziilor sau măsurilor individuale luate în temeiul prezentului regulament de autoritățile competente sau, de organismul de administrare al portului sau de organismul independent de supraveghere, în fața unui organism de recurs independent de părțile implicate. Acest organism de recurs poate fi o instanță judecătorească.

2.   În cazul în care organismul de recurs menționat la alineatul (1) nu este de tip judiciar, acesta trebuie să își motiveze în scris deciziile. Deciziile sale sunt supuse de asemenea unei reexaminări de către o instanță națională.

2.   În cazul în care organismul de recurs menționat la alineatul (1) nu este de tip judiciar, acesta trebuie să își motiveze în scris deciziile. Deciziile sale sunt supuse de asemenea unei reexaminări de către o instanță națională.

Expunere de motive

Decurge din amendamentele la articolele 17 și 18.

Bruxelles, 28 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  SWD(2013) 3 final http://ec.europa.eu/governance/impact/key_docs/docs/cswd_ati_en.pdf

(2)  http://eca.europa.eu/portal/pls/portal/docs/1/14018736.PDF

(3)  Ghidul privind aplicarea normelor UE în materie de ajutor de stat, achiziții publice și piață internă în cazul SIEG, SWD(2013)53, 15.2.2013

(4)  În conformitate cu Decizia din 20.12.2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general.


15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/73


Avizul Comitetului Regiunilor – Strategii de integrare a romilor

2014/C 114/12

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Observații generale: promovarea integrării și combaterea eficientă a discriminării

1.

salută comunicarea Comisiei ca pe o dovadă concretă a angajamentului UE de a promova integrarea comunităților de romi (1) și de a combate discriminarea la care aceștia sunt deseori supuși, prin intermediul strategiilor de integrare naționale;

2.

reamintește că romii reprezintă cea mai mare minoritate etnică din Europa, cu o populație estimată la 10-12 milioane (din care 6 milioane locuiesc în UE). Cei mai mulți romi sunt cetățeni UE;

3.

dimensiunea și situația socială și economică a populației rome variază de la o regiune la alta și de la un stat membru la altul; în consecință, abordările la nivel național ale incluziunii romilor ar trebui adaptate circumstanțelor și nevoilor specifice de la fața locului, inclusiv prin adoptarea sau continuarea urmăririi unor politici destinate grupurilor marginalizate și dezavantajate, precum romii, într-un context mai larg;

4.

consideră că instituțiile UE și statele membre au o responsabilitate comună de a îmbunătăți incluziunea și integrarea socială a romilor. Reamintește că combaterea discriminării, prejudecăților și excluziunii sociale cu care se confruntă romii reprezintă o obligație asumată prin Tratat și o obligație legală (2), din punctul de vedere al combaterii discriminării bazate pe origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă, gen sau orientare sexuală. Prin urmare, condamnă energic orice formă de discriminare a comunităților rome;

5.

observă că politicile naționale orientate în mod adecvat către promovarea și protejarea respectării principiului legalității în rândul populației rome, nu pot în niciun caz pune în discuție sau chiar nega dreptul lor (în calitate de cetățeni ai unui stat membru, neapatrizi) la cetățenia europeană. Comitetul deplânge utilizarea unor proceduri vagi de expulzare, prin care se neagă aprioric primirea lor, respingând orice obiectiv de integrare, și invită UE să se pronunțe limpede în această privință;

6.

condamnă stereotipurile și accesul limitat la servicii publice cauzat de percepția unor diferențe culturale. Își reiterează sprijinul pentru eforturile Comisiei de a rezolva problemele cu care se confruntă comunitățile rome, legate de sărăcie, bariere pe piața forței de muncă, acces la locuințe și servicii de îngrijire a sănătății, concentrându-se asupra condițiilor prealabile pentru succesul punerii în aplicare a strategiilor de integrare; recomandă intensificarea eforturilor în acest sens, în condițiile constantei ineficiențe a soluțiilor pentru aceste probleme, inclusiv prin creșterea gradului de responsabilizare a autorităților locale și regionale;

7.

subliniază că integrarea este un proces cu două sensuri. În acest sens, organizațiile care îi reprezintă pe romi ar trebui să informeze comunitățile rome în legătură cu avantajele pe care le pot obține dacă se integrează bine în țara-gazdă, precum și cu obligațiile care le revin atunci când sunt rezidenți într-o țară;

8.

sprijină ordinea de priorități stabilită de Comisie pentru mai multe condiții prealabile structurale care sunt importante pentru succesul punerii în aplicare a strategiilor de integrare, în special colaborarea mai strânsă cu autoritățile locale și regionale și alocarea unor resurse financiare corespunzătoare;

Punerea în aplicare a strategiei UE

9.

solicită Comisiei Europene să definească obiective și indicatori clari și măsurabili pentru acele state membre care au o comunitate romă și să monitorizeze progresele pentru toți cei patru piloni, inclusiv cooperarea cu autoritățile locale și regionale;

10.

reiterează importanța adoptării de către statele membre a unei strategii de integrare cuprinzătoare, multisectoriale și coordonate. Într-adevăr, principalele teme politice identificate de strategia-cadru a UE sunt teme care se întrepătrund. UE și statele membre nu pot să rezolve fiecare problemă prin strategii „de sus în jos” concepute ca pârghii pentru comunitățile rome și ar trebui să se bazeze pe cooperarea cu toți actorii implicați la toate nivelurile;

11.

solicită Comisiei Europene să instituie un mecanism de monitorizare mai solid, pentru o evaluare mai eficientă a progreselor înregistrate în atingerea obiectivelor de către statele membre care au o comunitate romă, și să recomande măsuri practice care să fie luate de aceste state membre;

12.

regretă că documentul Comisiei abia dacă menționează eforturile de integrare a romilor depuse în noile state membre și în țările candidate și potențial candidate la aderare, dintre care unele au o populație romă semnificativă care are o nevoie acută de sprijin, această situație constituind rezultatul excluziunii și discriminărilor sau fiind exacerbată de acestea;

13.

solicită țărilor candidate și potențial candidate să continue adoptarea de acte legislative anti-discriminare și să-și elaboreze/revizuiască propriile strategii de integrare a romilor, în colaborare cu autoritățile locale și regionale respective, precum și să includă obiective măsurabile și dispoziții privind obligația de a publica periodic rezultatele în acest sens;

14.

salută ideea înființării unei rețele de puncte de contact naționale pentru romi, cu scopul de a facilita schimbul multilateral de bune practici, învățarea reciprocă și cooperarea; solicită includerea în rețea a reprezentanților autorităților locale și regionale, precum și a organizațiilor societății civile. O astfel de platformă ar trebui să cuprindă reprezentanți din țările candidate și potențial candidate;

15.

recunoaște activitatea Congresului autorităților locale și regionale (Consiliul Europei), în special rezoluția sa „Situația romilor în Europa: o provocare pentru autoritățile locale și regionale” (3). Solicită instituțiilor UE să colaboreze mai strâns cu Consiliul Europei în vederea îmbunătățirii statutului romilor, inclusiv prin sprijinirea recent înființatei Alianțe europene a regiunilor și orașelor pentru incluziunea romilor, și să sprijine campania „Dosta!” care se bucură de mare succes;

16.

solicită statelor membre să asigure protecția romilor în temeiul legislației internaționale și în special al Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale (4);

17.

solicită politici, strategii și acordarea de finanțare romilor pentru a include în mod explicit romii nomazi, care se deplasează din alte state membre și din țări terțe, nu doar populațiile roma stabile;

18.

propune Comisiei Europene să solicite statelor membre și autorităților locale și regionale să instituie mecanisme de îndrumare pentru a asigura legături între romi și autoritățile publice și a extinde aria oportunităților lor de angajare;

19.

subliniază necesitatea ca societatea civilă să nu se limiteze la o funcție pur consultativă, ci să îndeplinească un rol activ în implementarea și monitorizarea strategiilor naționale;

20.

reiterează importanța implicării la toate nivelurile de guvernanță a unor reprezentanți ai comunităților rome în elaborarea politicilor și strategiilor relevante pentru integrarea romilor;

21.

recunoaște că femeile rome se confruntă cu multiple discriminări și cere autorităților locale și regionale să lucreze cu agențiile guvernamentale naționale și societatea civilă pentru a rezolva această problemă, inclusiv prin identificarea de strategii care să le implice activ și să le responsabilizeze în cadrul programelor de prevenire și de integrare;

Finanțarea

22.

salută cu entuziasm recomandarea Comisiei ca integrarea romilor să fie inclusă în mod explicit în acordurile de parteneriat pentru perioada de programare 2014-2020;

23.

solicită o abordare mai dinamică a modului de alocare a fondurilor, pentru a răspunde mai bine diferitelor nevoi din diferite părți ale Europei, asigurând un sprijin eficient acelor zone cu populație romă mai numeroasă decât media și/sau cu un influx semnificativ de populație romă; de asemenea, solicită un sprijin clar, stabil și dinamic în favoarea acelor administrații regionale și locale care pun deja în practică sau intenționează să pună în practică planuri specifice pentru dezvoltarea și promovarea populației rome;

24.

reiterează nevoia de a asigura fonduri adecvate autorităților locale și regionale care, prin politicile lor în domeniile protecției copilului, serviciilor destinate copiilor preșcolari și promovării dreptului la educație, joacă un rol strategic în asigurarea includerii copiilor romi în sistemele preșcolare și școlare;

25.

consideră că organizațiile societății civile care reprezintă sau susțin interesele romilor trebuie să aibă un acces mai bun la fonduri publice (inclusiv fonduri UE), pentru elaborarea și aplicarea politicilor de integrare;

26.

sugerează o coordonare mai eficientă a resurselor destinate promovării integrării romilor, disponibile din diverse surse de finanțare. O astfel de abordare tematică ar reprezenta un ajutor imens pentru autoritățile locale și regionale cu populații rome substanțiale pentru a face față în mod eficient provocărilor, a asigura măsuri timpurii de prevenire a excluziunii romilor și a promova legăturile cu comunitățile locale;

27.

subliniază că politicile de tip universal se pot dovedi contraproductive. Sunt mai eficiente acele politici privind romii care se bazează pe individ și acordă atenție încurajării, stimulării și recompensării inițiativelor individuale, în special în ceea ce privește ocuparea unui loc de muncă și desfășurarea unei activități independente. De exemplu: stabilirea profilului individual de necesități și formarea sistematică a indivizilor și a familiilor, sprijinul pentru noi întreprinderi și pentru educație, acordarea unei atenții speciale elevilor romi talentați;

Copiii și educația: un factor-cheie în integrare

28.

recunoaște că populația romă este tânără: 35,7 % dintre romi au mai puțin de 15 ani, comparativ cu 15,7 % din populația totală a UE. Vârsta medie a romilor este de 24 de ani, față de 40 în UE. Marea majoritate a romilor de vârstă activă nu au educația necesară pentru a-și găsi locuri de muncă sustenabile, ceea ce arată importanța investițiilor în educația copiilor romi, care să le permită accesul cu succes pe piața forței de muncă și integrarea în societate;

29.

consideră că pentru reușita oricărui program de integrare accentul pus pe educația țintită populației majoritare este la fel de important ca și educația minorității;

30.

reiterează necesitatea unei abordări mai cuprinzătoare a integrării și propune asigurarea alfabetizării și a competențelor numerice de bază ale părinților ca un aspect esențial pentru a obține aceste competențe în educația copiilor și în cazul copiilor romi;

31.

solicită încetarea segregării și a plasării copiilor romi în școli pentru persoanele cu tulburări de învățare, precum și a segregării din școlile obișnuite;

32.

consideră că practicile discriminării pozitive ar trebui introduse numai cu maximă atenție și pe scară limitată, pentru a evita compromiterea principiilor privind egalitatea de drepturi și șanse;

33.

consideră că ar trebui luate măsuri pentru a încuraja formarea profesorilor și a elevilor pentru a deveni mai toleranți cu romii;

34.

subliniază că ar trebui evitată segregarea în școli și, pentru a preveni excluderea și segregarea de majoritate, educația integrată în cadrul școlii ar trebui să fie norma. Într-adevăr, romii înșiși ar trebui să joace un rol mai activ în desființarea barierelor de ostilitate prin includerea părinților în educație și în educația timpurie;

35.

consideră că, pentru a preveni marginalizarea și excluderea copiilor romi, trebuie să se intervină încă din fragedă copilărie, oferind educație și îngrijire copiilor preșcolari;

36.

consideră că angajarea unui număr mai mare de profesori și de asistenți didactici romi ar putea reduce simțitor tensiunile etnice în școli;

37.

împărtășește îngrijorarea că pentru copiii romi există un risc mai ridicat de sărăcie severă și extremă decât orice alt grup minoritar din Europa;

38.

ar dori ca statele membre să adopte strategii eficiente de combatere a muncii prestate de copii, a implicării lor în rețele de cerșetorie, a practicii căsătoriilor forțate și a căsătoriilor cu minori, și care să combată mai eficient traficul de ființe umane;

39.

reamintește avizul său anterior privind romii (5) care a subliniat necesitatea implicării depline a autorităților locale și regionale și a comunităților rome în activitatea de integrare a romilor la nivel național și în politicile de combatere a excluziunii sociale;

Rolul și implicarea autorităților locale și regionale

40.

reiterează faptul că autoritățile locale și regionale reprezintă nivelul de guvernanță cu cele mai numeroase responsabilități în materie de integrare a populațiilor rome;

41.

subliniază că numai parteneriate de lucru stabile între toate părțile interesate, inclusiv organizații ale societății civile și autorități locale și regionale, pot conduce la conceperea unor strategii eficiente de integrare a romilor. Consideră că actuala abordare de sus în jos nu reușește să producă rezultate satisfăcătoare;

42.

consideră că migrarea romilor schimbă caracteristicile populațiilor rome și experiențele lor în materie de excluziune socială pe plan local și necesită diferite modele de intervenție pentru a realiza integrarea, astfel încât este improbabil ca o strategie centralizată, de tipul „măsură universală”, să aibă succes. Prin urmare consideră că pentru a rezolva chestiunea ar fi mai eficientă o abordare descentralizată;

43.

recomandă ca strategiile de integrare a romilor să fie coerente cu strategiile UE de reducere a sărăciei și excluziunii sociale și economice, și ca, la nivel local și regional, să fie elaborate și puse în practică programe și inițiative specifice în acest sens, plecând de la obiective concrete și măsurabile;

44.

își exprimă preocuparea pentru faptul că numai 20 de state membre au implicat autoritățile locale și regionale într-un dialog structurat pentru implementarea strategiilor naționale privind romii; că numai 12 state membre au promovat schimburile de experiență și cooperarea între autoritățile locale și că numai 15 state membre au alocat resurse autorităților locale și regionale pentru integrarea romilor. Prin urmare, solicită guvernelor statelor membre să implice mai activ autoritățile locale și regionale în elaborarea unor strategii naționale de integrare a romilor;

45.

subliniază necesitatea intensificării luptei împotriva discriminării și rasismului care îi afectează pe romi, atât prin creșterea gradului de conștientizare de către societatea civilă din diverse țări cu privire la avantajele sociale și economice ale incluziunii romilor, cât și prin sensibilizarea romilor înșiși sub aspectul drepturilor și îndatoririlor lor;

46.

propune ca sancțiunile precum pierderea avantajelor financiare trebuie să facă parte din orice mecanism sau inițiativă care implică subvenții publice. Sancțiunile ar trebui impuse numai atunci când sunt încălcate normele de conduită acceptate sau când se încalcă legea. Într-adevăr, merită încurajate eforturile de a reduce dependența de stat pe termen lung prin îmbunătățirea ocupării forței de muncă în rândul romilor, promovând totodată obținerea de venituri din munca remunerată care să depășească veniturile din indemnizația de șomaj;

47.

solicită Comisiei Europene să prezinte date mai specifice cu privire la implicarea autorităților locale și regionale în punerea în aplicare a strategiilor naționale privind romii;

48.

solicită înființarea unui punct de contact al autorităților locale și regionale în fiecare stat membru, pentru a consolida dialogul și a asigura implicarea;

49.

solicită agențiilor guvernamentale să sprijine și să faciliteze programele de educație și formare pentru adulți, pentru a da populației rome posibilitatea de a dobândi competențele specifice cerute pe piața forței de muncă. Sectorul privat ar trebui să fie implicat în pregătirea și desfășurarea unor astfel de programe de formare. De exemplu, contractele de muncă sezonieră pot fi o cale eficientă și legală de a oferi minorității rome locuri de muncă în cadrul pieței libere;

50.

reiterează importanța alocării de resurse financiare și umane corespunzătoare către autoritățile locale, dându-le posibilitatea de a contribui eficient în toate fazele de implementare a strategiilor de integrare a romilor;

Subsidiaritate și proporționalitate

51.

În avizul său anterior (6) CoR a evaluat respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității, astfel cum se stabilește la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, după cum urmează:

comunicarea Comisiei este conformă principiului subsidiarității, având în vedere că natura transnațională a comunității de etnie romă și aspectele comune de excluziune socială cu care se confruntă această comunitate în diferite regiuni ale Europei fac ca acțiunile propuse să poată fi realizate mai bine la nivelul UE;

măsurile introduse nu instituie noi instrumente juridice deoarece, pe de o parte, intră în sfera de acțiune a metodei deschise de coordonare și, pe de altă parte, multe dintre ele se bazează pe cadre normative deja în vigoare, în conformitate cu principiul proporționalității.

II.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE LA PROIECTUL DE RECOMANDARE [COM (2013) 460 final]

Amendamentul 1

Punctul 4.2

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Acestea ar trebui să implice regiunile, autoritățile locale și societatea civilă locală în revizuirea, gestionarea, implementarea și monitorizarea propriilor strategii naționale. Părțile interesate relevante ar trebui să fie implicate în ceea ce privește acordurile de parteneriat și programele operaționale cofinanțate de fondurile europene structurale și de investiții. Autoritățile centrale și locale ar trebui să coopereze în mod constant în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiilor. În acest scop, statele membre trebui să aloce autorităților publice locale fonduri suficiente pentru ca acestea să poată pune în aplicare la nivel local seturile de politici specifice.

Acestea ar trebui să implice regiunile, autoritățile locale și societatea civilă locală în revizuirea, gestionarea, implementarea și monitorizarea propriilor strategii naționale. Părțile interesate relevante ar trebui să fie implicate în ceea ce privește elaborarea și implementarea acordurile or de parteneriat și a programelor operaționale cofinanțate de fondurile europene structurale și de investiții. Autoritățile centrale naționale, regionale și locale ar trebui să coopereze în mod constant în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiilor. În acest scop, statele membre trebui să aloce autorităților publice regionale și/sau locale fonduri suficiente pentru ca acestea să poată pune în aplicare la nivel regional și/sau local seturile de politici specifice.

Amendamentul 2

Punctul 4.7

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Statele membre ar trebui să acorde punctelor de contact naționale pentru integrarea romilor, în mod corespunzător, un mandat, precum și resurse umane și financiare, astfel încât acestea să își poată coordona în mod eficient implementarea pe orizontală și monitorizarea politicilor de integrare a romilor la nivel național și local. Statele membre ar trebui să se asigure că punctele de contact naționale pentru integrarea romilor sunt consultate în timpul proceselor decizionale cu privire la definirea, finanțarea și implementarea politicilor relevante. Punctele de contact naționale pentru integrarea romilor ar trebui să faciliteze participarea și implicarea societății civile rome în implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor și a planurilor de acțiune locale.

Statele membre ar trebui să acorde punctelor de contact naționale pentru integrarea romilor, în mod corespunzător, un mandat, precum și resurse umane și financiare, astfel încât acestea să își poată coordona în mod eficient implementarea pe orizontală și monitorizarea politicilor de integrare a romilor la nivel național, regional și local. Statele membre ar trebui să se asigure că punctele de contact naționale pentru integrarea romilor sunt consultate în timpul proceselor decizionale cu privire la definirea, finanțarea și implementarea politicilor relevante. Punctele de contact naționale pentru integrarea romilor ar trebui să faciliteze participarea și implicarea societății civile rome în implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor și a planurilor de acțiune locale sau regionale. Ar trebui ca punctele de contact naționale pentru integrarea romilor să fie clar identificabile, inclusiv pe internet.

Amendamentul 3

Punctul 5.4

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Pe această bază, Comisia va monitoriza îndeaproape situația și, după trei ani de la adoptarea prezentei recomandări, va evalua necesitatea revizuirii și actualizării acesteia.

Pe această bază, Comisia va monitoriza îndeaproape situația și, după 30 de luni trei ani de la adoptarea prezentei recomandări, va evalua necesitatea revizuirii și actualizării acesteia.

Expunere de motive

În cazul în care Comisia Europeană are la dispoziție un an, adică până în iunie 2016, să evalueze modul de punere în aplicare a acestei recomandări, există riscul ca posibilele concluzii să nu poată fi integrate în analiza intermediară a reglementărilor privind fondurile structurale.

Bruxelles, 28 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  Pentru coerență cu comunicarea, termenul de „romi” se referă aici la mai multe grupuri diferite (cum ar fi roma, sinti, kale, țiganii, romanichel, băieșii, așkalii, „egiptenii”, yenish, dom, lom) și include și nomazii.

(2)  Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică.

(3)  Rezoluția 333 a Congresului, octombrie 2011(https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=1855297)

(4)  Consiliul Europei, 1995 (www.coe.int/t/dghl/monitoring/minorities/)

(5)  „Un cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020” (CdR 247/2011 fin); „Integrarea socială şi economică a romilor în Europa” (CdR 178/2010 fin).

(6)  CdR 247/2011 fin


15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/79


Avizul Comitetului Regiunilor – Directiva privind facturarea electronică și achizițiile publice electronice de la un capăt la altul

2014/C 114/13

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Observaţii generale pe marginea directivei

1.

ia notă de faptul că, prin propunerea sa de directivă privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice, Comisia vizează următoarele obiective: CEN, organismul european responsabil de stabilirea standardelor, trebuie să elaboreze un nou standard european pentru facturarea electronică; statele membre trebuie să se asigure că autoritățile contractante și entitățile contractante nu pot să refuze facturi electronice conforme cu acest standard. În conformitate cu propunerea Comisiei, dispozițiile pentru a se conforma prezentei directive trebuie puse în aplicare în termen de la 48 de luni de la intrarea în vigoare a acesteia. Comitetul Regiunilor propune însă ca dispozițiile să intre în vigoare la 30 de luni după publicarea trimiterii la standardul european respectiv, așa cum prevede articolul 3 alineatul (2) din directivă;

2.

consideră că propunerea trebuie considerată drept o etapă importantă a procesului de tranziție la o administrație publică informatizată. Beneficiile recunoscute ale facturării electronice au determinat mai multe state membre ale UE să solicite prezentarea de facturi electronice în materie de achiziții publice în întregul sector public sau într-o parte din acesta. Totuși, de multe ori inițiativele de acest fel au la bază standarde naționale care nu sunt interoperabile;

3.

constată că, în ultimii ani, mai multe părți interesate au solicitat să se ia măsuri la nivel european pentru stimularea facturării electronice, propunând chiar introducerea obligatorie a acesteia; de exemplu, în rezoluția sa din 20 aprilie 2012, Parlamentul European atrage atenția asupra fragmentării pieței din cauza unor reglementări naționale privind facturarea electronică, precum și asupra necesității unor soluții interoperabile pentru facturarea electronică, bazate pe dispoziții legale și norme tehnice comune;

4.

a salutat deja schimbul electronic de informații și utilizarea mijloacelor electronice în cadrul diferitor proceduri de achiziții publice (1), subliniind totuși că, având în vedere condițiile diferite, mai ales în ceea ce privește întreprinderile mici, trebuie să se lase suficient timp pentru pregătiri;

5.

consideră că, pentru o mai mare eficiență și în vederea reducerii cheltuielilor administrative, facturarea, care constituie etapa finală a procedurii de achiziții publice, ar trebui să fie de asemenea un proces electronic;

6.

este de părere că propunerea de directivă poate contribui la crearea unor condiții mai bune pentru interoperabilitate și la optimizarea pieței interne. Aceasta facilitează activitatea autorităților contractante și a entităților contractante, precum și a furnizorilor și contribuie la menținerea costurilor la un nivel scăzut. Totodată, se poate constata că, în prezent, schimburile comerciale transfrontaliere sunt puține. Din acest punct de vedere, există riscul ca directiva de față să aibă efecte financiare disproporționate;

7.

subliniază că propunerea de directivă împuternicește Comisia Europeană să însărcineze organizația de standardizare europeană competentă cu elaborarea modelului de date semantic al facturii electronice de bază. Astfel, se deleagă o parte esențială a conținutului către un organism care nu are puteri legislative. Abia pe baza acestor conținuturi concrete ale standardului care trebuie elaborat, nedisponibile încă, poate fi evaluată în totalitate ușurința punerii în aplicare, necesitatea unor modificări precum și costurile conexe. Prin urmare, nu se poate stabili deocamdată dacă propunerea este conformă principiului proporționalității;

8.

salută faptul că autoritățile și entitățile contractate vor avea, chiar și după introducerea standardului european comun, posibilitatea de a accepta și facturi care îndeplinesc alte standarde, precum și facturi pe hârtie, în măsura în care legislațiile naționale nu cuprind dispoziții în sens contrar. Această opțiune oferă flexibilitate atât autorităților contractante și entităților contractante, cât și furnizorilor care urmează alte standarde. Obligarea autorităților contractante și a entităților contractante care au introdus deja facturarea electronică în conformitate cu un anumit standard să treacă la un standard comun nou ar atrage după sine creșterea cheltuielilor atât pentru autoritățile și entitățile contractante, cât și pentru furnizori. Subscriind propunerii de directivă, Comitetul Regiunilor este, prin urmare, de părere că formatele deja existente ar trebui să poată fi utilizate în continuare, în timp ce standardul european comun ar trebui introdus în cadrul unui proces de tranziție treptată. De asemenea, dezvoltarea unui model de date semantic comun va facilita conversia între diferite formate tehnice. În ceea ce privește informațiile pe care facturile trebuie eventual să le cuprindă pe lângă conținutul de bază în conformitate cu dispozițiile de drept intern, în anumite sectoare etc., facturile cu un astfel de conținut ar trebui să fie admisibile și în formatele utilizate în prezent, care corespund adesea acestor cerințe speciale;

9.

subliniază totuși că este important ca standardul european propus să nu împiedice și să nu îngreuneze activitatea autorităților sau entităților contractate sau a furnizorilor acestora; atrage atenția asupra costurilor ridicate care ar trebui suportate în situația în care autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să accepte facturi electronice în toate formatele tehnice care corespund modelelor de date semantice;

10.

propune, prin urmare, să se clarifice în propunerea de directivă cerințele pe care trebuie să le îndeplinească autoritățile contractante și entitățile contractante. Acestea nu ar trebui să fie obligate să accepte toate formatele tehnice naționale și protejate existente, ci numai un număr limitat de formate. Pe de altă parte, autoritățile contractante nu trebui să poată refuza facturi electronice care au la bază standardul european pentru modelul de date semantic și un format tehnic care, la rândul său, se bazează pe standarde internaționale ale unor organisme de standardizare recunoscute de UE (precum CEN, ISO, ONU/CEFAT și OASIS). În acest context, directiva ar putea fi privită drept o armonizare a standardelor internaționale; totuși, trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru ca conținutul de bază al facturilor să respecte cerințele europene prevăzute în dispozițiile comune etc.;

11.

consideră că elaborarea modelului de date semantic pe baza modelelor disponibile deja în cadrul organizațiilor de standardizare internaționale, precum și limitarea la un anumit format tehnic pot contribui la creșterea interoperabilității și, totodată, la reducerea costurilor. În acest fel se creează condiții unitare pentru actorii comerciali, care pot să dezvolte bune practici pe baza acestui standard;

12.

subliniază, de asemenea, că este foarte important ca Comisia să aibă în vedere promovarea facturării electronice și în cadrul Acordului privind achizițiile publice, astfel încât regulile aplicabile să poată fie valabile pentru majoritatea membrilor OMC, inclusiv pentru toate statele membre ale UE. Acesta este un alt motiv pentru care standardul prescris de Comisie ar trebui să se bazeze pe standardele internaționale. Astfel, acesta nu ar fi doar un standard european, ci și un standard internațional, care respectă și include cerințele și nevoile europene, care se bazează pe dispoziții legislative comune etc.;

13.

subliniază, de asemenea, că este important să se țină seama de activitățile de standardizare începute deja, în special de activitățile derulate de CEN în vederea stabilirii cerințelor pentru informațiile incluse în mesajele comerciale în domeniul achizițiilor publice și pentru schimbul de astfel de mesaje între părți. Mai multe state membre (2) sunt deja implicate în aceste activități, ale căror rezultate sunt destinate și utilizării în proiecte lansate de Comisie (ca, de exemplu, e-SENS (3) și OpenPEPPOL (4));

14.

consideră că este important ca, la elaborarea actualului standard sau la continuarea activităților demarate deja, să se aibă grijă ca standardul să fie simplu de utilizat și să fie testat înainte de a fi recomandat. Ar fi chiar util să se determine, printr-un fel de certificare, dacă facturile bazate teoretic pe acest standard îl respectă și în realitate. Experiența din statele membre în care deja se aplică anumite standarde arată că este nevoie de un cadru de orientare, astfel încât să nu trebuiască ca fiecare autoritate contractantă sau entitate contractantă să justifice de ce nu poate accepta o anumită factură electronică. O astfel de procedură ar trebui dezvoltată și în cadrul organizațiilor internaționale de standardizare recunoscute menționate mai sus;

15.

atrage atenția, de asemenea, asupra faptului că includerea autorităților locale și regionale, precum și a altor administrații și instituții publice finanțate din bugetul de stat în elaborarea standardului este extrem de importantă;

16.

subliniază că, în cadrul negocierilor în curs pe marginea unei propuneri privind un nou regulament privind protecția datelor trebuie să se ia măsurile necesare pentru ca dispozițiile acestui regulament să sprijine utilizarea actualei facturări electronice;

17.

subliniază că, în conformitate cu dispozițiile referitoare la facturarea electronică în conformitate cu Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, facturarea electronică necesită acceptarea de către destinatar. După cum se subliniază deja în propunerea de directivă, acest aspect trebuie avut în vedere și în elaborarea dispozițiilor actuale;

18.

consideră că majoritatea autorităților contractante și entităților contractante nu au în prezent posibilitatea de a accepta și de a prelucra facturi electronice; prin urmare, este de părere că este extrem de important să se prevadă o planificare adecvată înainte de intrarea în vigoare a directivei. Directiva nu ar trebui să intre în vigoare decât în momentul în care diferitele proceduri de achiziții publice se pot desfășura și electronic. Comitetul Regiunilor consideră că ar fi util ca directiva să intre în vigoare la un anumit interval de timp – de exemplu 30 de luni – de la publicarea normei de către Comisie. Astfel s-ar asigura că este suficient timp pentru elaborarea programului de software corespunzător pentru această normă, garantând că autoritățile și entitățile contractante dispun de timpul necesar pentru achiziționarea acestor soluții în sprijinul normei. În plus, statele membre ar trebui să ofere cursuri de formare și sprijin pentru autoritățile contractante, astfel încât dispozițiile din directiva care face obiectul prezentei propuneri să poată fi puse în aplicare în termenul stabilit;

19.

reamintește că introducerea facturării electronice va atrage după sine necesitatea ca multe autorități contractante și entități contractante să achiziționeze soluții informatice corespunzătoare și, în general, să își lărgească cunoștințele în domeniul gestionării facturilor electronice. Măsurile necesare în diferitele state membre trebuie, prin urmare, să cuprindă și acordarea de sprijin la achiziționarea de soluții informatice pentru primirea facturilor electronice, eventual sub forma unui acord-cadru central, la care autoritățile să poată recurge pentru procedurile de achiziții publice și care să le poată oferi sprijin la stabilirea cerințelor pentru achiziționarea de soluții proprii în domeniul facturării electronice;

20.

consideră că, pe lângă programele de formare și alte măsuri pentru autoritățile contractante și entitățile contractante, statele membre trebuie să adopte și măsuri pentru extinderea competențelor întreprinderilor, în special a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM);

21.

având în vedere faptul că obiectivul urmărit de propunerea de directivă de soluționare a problemelor legate de interoperabilitate în comerțul transfrontalier nu poate fi atins într-un mod satisfăcător de către statele membre acționând individual și având în vedere că propunerea de directivă reprezintă instrumentul adecvat în acest sens, consideră că propunerea este conformă cu principiile subsidiarității și proporționalității;

22.

subliniază faptul că CoR a declarat facturarea electronică în cadrul achizițiilor publice ca fiind una din cele cinci priorități ale programului de lucru anual privind subsidiaritatea pe anul 2013; în acest context, CoR a efectuat o consultare a partenerilor din Rețeaua de monitorizare a subsidiarității și a Grupului de experți în materie de subsidiaritate pe această temă;

23.

solicită Comisiei Europene să joace un rol de exemplu, asigurând acceptarea facturilor electronice la atribuirea contractelor în cadrul programelor de finanțare ale UE;

Observaţii generale pe marginea comunicării

24.

având în vedere că majoritatea autorităților contractante și entităților contractante nu practică în prezent facturarea electronică, salută măsurile importante pe care Comisia le introduce la punctul 5.3 al propunerii sale, care, printre altele, prevăd elaborarea de către statele membre de strategii naționale și planuri de acțiune detaliate pentru achizițiile publice electronice de la un capăt la altul;

25.

subliniază că și întreprinderile, în special IMM-urile, trebuie să își extindă competențele în domeniul facturării electronice. De asemenea, este posibil ca în multe state membre să fie necesar să se adopte măsuri pentru infrastructură. Propunerea Comisiei ca statele membre să analizeze posibilitatea de a recurge la fondurile structurale pentru finanțarea programelor de formare (în special pentru IMM-uri), pentru consolidarea capacității administrative și pentru dezvoltarea infrastructurilor corespunzătoare poate contribui la soluționarea acestor probleme;

26.

este de părere că aspectele legate de infrastructură au o importanță crucială la implementarea proiectului facturării electronice și, prin urmare, consideră că propunerea formulată de Comisie la punctul 5.2.(4) privind finanțarea și sprijinirea de către Comisia Europeană a dezvoltării infrastructurii privind achiziții publice electronice de la un capăt la altul (inclusiv facturarea electronică) pe teritoriul Europei prin intermediul mecanismului propus „Conectarea Europei” (MCE) poate contribui la sprijinirea unei infrastructuri funcționale pentru aceste proceduri; consideră că ar putea fi necesare și alte măsuri de infrastructură, întrucât circumstanțele sunt foarte diferite de la un stat membru la altul;

27.

salută intenția Comisiei de a finanța proiectele care stimulează dezvoltarea de soluții interoperabile (e-SENS);

28.

salută propunerea Comisiei de a continua lucrările Forumului european multipartit privind facturarea electronică, dar solicită Comisiei să ia în același timp toate măsurile pentru ca nivelul local și regional să fie reprezentat în acest forum.

II.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

COM(2013) 449 final

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Standardul european pentru modelul de date semantic al facturii electronice de bază ar trebui să se bazeze pe specificații existente, inclusiv, în special, cele elaborate de organizații europene sau internaționale precum CEN (CWA 16356 și CWA 16562), ISO (factură financiară bazată pe metodologia ISO 20022) și ONU/CEFACT (CII v. 2.0). Acesta nu ar trebui să necesite semnături electronice. Un astfel de standard european ar trebui să definească elementele de date semantice referitoare, în special, la datele complementare ale vânzătorului și cumpărătorului, identificatorii de proces, atributele facturii, detaliile privind elementele facturii, informațiile privind livrarea, detaliile și termenii plății. De asemenea, acesta ar trebui să fie compatibil cu standardele existente privind plățile astfel încât să permită prelucrarea automată a plăților.

Standardul european pentru modelul de date semantic al facturii electronice de bază ar trebui să se bazeze pe specificații existente, inclusiv, în special, cele elaborate de organizații europene sau internaționale precum CEN (CWA 16356 și CWA 16562), ISO (factură financiară bazată pe metodologia ISO 20022) și, ONU/CEFACT (CII v. 2.0) și OASIS. Acesta nu ar trebui să necesite semnături electronice. Un astfel de standard european ar trebui să definească elementele de date semantice referitoare, în special, la datele complementare ale vânzătorului și cumpărătorului, identificatorii de proces, atributele facturii, detaliile privind elementele facturii, informațiile privind livrarea, detaliile și termenii plății. De asemenea, acesta ar trebui să fie compatibil cu standardele existente privind plățile astfel încât să permită prelucrarea automată a plăților.

Expunere de motive

În propunerea Comisiei sunt menționate câteva specificații. Standardele de facturare se schimbă din când în când și nu toate standardele menționate au fost puse în aplicare. În plus, nu sunt menționate unele standarde internaționale aplicate în prezent în anumite state membre. Din acest motiv, ar fi mai util să se menționeze specificații pentru standardele de facturare dezvoltate de organizații europene sau internaționale precum CEN, ISO, ONU/CEFACT și OASIS. Această ultimă organizație nu este menționată deloc în propunerea Comisiei. OASIS se ocupă de așa-numitele standarde de facto, care, în prezent sunt utilizate în sectorul public în multe state membre.

Amendamentul 2

Articolul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Facturile electronice care respectă standardul european

Facturile electronice care respectă standardul european

Statele membre se asigură că autoritățile contractante și entitățile contractante nu refuză să primească facturi electronice care respectă standardul european a cărui trimitere a fost publicată în temeiul articolului 3 alineatul (2).

Statele membre se asigură că autoritățile contractante și entitățile contractante nu refuză să primească facturi electronice care respectă standardul european a cărui trimitere a fost publicată în temeiul articolului 3 alineatul (2) și care au la bază formate tehnice elaborate de organizații de standardizare internaționale recunoscute de UE.

Expunere de motive

Ar fi extrem de costisitor dacă autoritățile și entitățile contractante ar fi obligate să accepte facturi electronice în toate formatele tehnice care respectă modelul de date semantic. O posibilitate de limitare a numărului de formate ar consta în impunerea cerinței ca facturile electronice să respecte standardul european pentru modelul de date semantic al facturii electronice de bază și să se bazeze pe formate tehnice (sintaxă) elaborate de organizații de standardizare recunoscute de UE (ca, de exemplu, CEN, ONU/CEFACT, ISO și OASIS).

Amendamentul 3

Articolul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Punere în aplicare

Punere în aplicare

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de cel mult 48 de luni de la data intrării în vigoare. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții.

Statele membre se implică activ pentru ca autoritățile contractante și entitățile contractante să poată primi facturi electronice care respectă standardul european a cărui trimitere a fost publicată în temeiul articolului 3 alineatul (2) și care sunt conforme cu formatul tehnic bazat pe standardele europene și internaționale în vigoare. Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de cel mult 48 30 de luni de la data intrării în vigoare publicării de către Comisie a trimiterii la standardul european în conformitate cu articolul 3 alineatul (2). Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Expunere de motive

Ar fi util ca directiva să intre în vigoare la un anumit interval de la publicarea standardului de către Comisie. Astfel s-ar asigura elaborarea programului de software corespunzător pentru acest standard, garantând că autoritățile și entitățile contractante dispun de timpul necesar pentru achiziționarea acestor soluții în sprijinul standardului. Un termen adecvat ar fi un interval de 30 de luni de la publicarea de către Comisie a normei în conformitate cu articolul 3 alineatul (2). În plus, este important ca statele membre să le ofere autorităților și entităților contractante sprijinul necesar pentru a-și lărgi competențele în domeniul facturării electronice și eventual pentru a introduce și soluții informatice pentru primirea și gestionarea facturilor electronice. Măsurile în acest sens ar trebui să cuprindă și măsuri de formare pentru întreprinderi, mai ales pentru IMM-uri. Textul reformulat propus creează condiții mai bune pentru ca primirea facturilor electronice să se poată face în conformitate cu standardul stabilit și în intervalul de timp propus.

Bruxelles, 28 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  Comitetul Regiunilor a adoptat deja un aviz privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale [COM(2011) 895 final], precum și un aviz privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind achizițiile publice [COM(2011) 896 final].

(2)  A se vedea www.cenbii.eu.

(3)  A se vedea www.esens.eu.

(4)  A se vedea www.peppol.eu.


15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/85


Avizul Comitetului Regiunilor – Cooperarea consolidată între serviciile publice de ocupare a forței de muncă

2014/C 114/14

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

sprijină ferm propunerea Comisiei Europene de a consolida și structura cooperarea între serviciile publice de ocupare a forței de muncă. Prin îmbunătățirea performanțelor serviciilor publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM), această cooperare ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivului definit la articolul 3 din Tratatul de la Lisabona de promovare a ocupării depline a forței de muncă, la combaterea șomajului în rândul tinerilor și la realizarea obiectivelor în materie de ocupare a forței de muncă ale Strategiei Europa 2020;

2.

subliniază faptul că articolul 29 din Carta drepturilor fundamentale prevede că „orice persoană are dreptul de acces la un serviciu gratuit de plasament” și este surprins, în consecință, de absența trimiterii la această dispoziție în propunerea de decizie prezentată de Comisia Europeană;

3.

reamintește că serviciile publice de ocupare a forței de muncă reprezintă un serviciu de interes economic general și, ca atare, sunt reglementate de articolul 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și de articolul 36 din Carta drepturilor fundamentale;

4.

subliniază diversitatea SPOFM din statele membre ale UE, atât în ce privește structura lor, cât și modalitatea de furnizare a serviciilor și activitățile realizate, și faptul că acestea operează în condiții diferite ale piețelor forței de muncă și dispun de niveluri diferite de resurse;

5.

sprijină angajamentele luate de participanții la conferința privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor care a avut loc la 3 iulie la Berlin, și în special promisiunea reprezentanților serviciilor publice de ocupare a forței de muncă de a juca un rol crucial în ce privește promovarea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor în Europa, sporirea eficienței și dezvoltarea cooperării cu celelalte părți interesate;

Activitățile desfășurate de rețeaua SPOFM până în prezent

6.

ia notă de existența, din 1997, a unei rețele consultative informale a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă din Europa, care dispune de grupuri de lucru pe teme ca „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă” sau eficiența serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, de un program de învățare reciprocă și de un dialog între SPOFM;

7.

afirmă că această rețea a contribuit în mod semnificativ la lucrările politice la nivelul UE, formulând observații experte cu privire la subiecte cum ar fi flexicuritatea, rolul SPOFM în „rentabilizarea tranzițiilor” și garanția pentru tineret;

8.

remarcă faptul că această rețea s-a dovedit a fi un forum foarte util și rentabil pentru schimbul de bune practici între SPOFM și o sursă importantă de învățare reciprocă și inovare într-un număr mare de domenii, cum ar fi serviciile digitale și întocmirea de profiluri ale clienților;

9.

recunoaște că învățămintele obținute grație acestei rețele au îmbunătățit atât furnizarea serviciilor, cât și serviciile în sine la nivel de teren în anumite state membre;

Necesitatea unei rețele consolidate, care să dispună de un temei juridic

10.

subliniază că propunerea legislativă prezentată spre examinare ar crea o rețea a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă menită să extindă, întărească și consolideze inițiativele în curs de desfășurare cu scopul de a spori și mai mult eficacitatea SPOFM și de a îmbunătăți funcționarea pieței forței de muncă;

11.

subliniază că propunerea de decizie prezentată de Comisie rămâne în cadrul competențelor de coordonare și de sprijin așa cum acestea sunt definite la articolul 149 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, prin urmare, este în conformitate cu principiul subsidiarității;

12.

consideră că propunerea prezentată spre examinare conferă rețelei o mai mare vizibilitate și legitimitate și un mandat politic mai clar, însă continuă să afirme că rolul său ar trebui să rămână consultativ;

13.

consideră că aceste prevederi legislative ar conferi SPOFM un grad mai mare de asumare a rețelei și le-ar încuraja să acționeze la unison atunci când este cazul;

14.

atrage atenția asupra faptului că nu toate SPOFM au fost asociate în egală măsură la această rețea, ceea ce aduce prejudicii calității rezultatelor rețelei și slăbește răspunsul politic formulat de aceasta;

15.

continuă să afirme că structurarea rețelei va garanta implicarea tuturor statelor membre și faptul că acestora li se va solicita să furnizeze în mod sistematic informații cu privire la modul în care au pus în aplicare schimbările prevăzute de deciziile politice ale UE, contribuind astfel la identificarea performanțelor scăzute și a problemelor structurale legate de acestea;

16.

subliniază că existența unor servicii publice de ocupare a forței de muncă eficiente este esențială pentru punerea în aplicare a unui sistem de garanție pentru tineret și că este vital ca toate SPOFM să cunoască în profunzime structura șomajului în rândul tinerilor, punctele forte și punctele slabe ale tinerilor, posibilitățile de ocupare a forței de muncă și exigențele specifice ale locurilor de muncă;

17.

consideră că trebuie definit foarte clar domeniul de competență al rețelei, astfel încât să se garanteze că lucrările sale nu se suprapun, de exemplu, cu cele ale Comitetului pentru ocuparea forței de muncă (EMCO) și ale subgrupurilor sale, precum și ale altor grupuri cum ar fi Rețeaua europeană pentru dezvoltarea politicilor de orientare de-a lungul vieții și EURES, însă este, totodată, de părere că rețeaua consolidată ar trebui să urmărească crearea de sinergii cu aceste grupuri, atunci când este cazul;

18.

subliniază că rezultatele rețelei consolidate ar trebui să contribuie la lucrările cu privire la politica privind ocuparea forței de muncă la nivel european, în special la cele ale EMCO și ale Consiliul Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate şi Consumatori (EPSCO);

19.

recunoaște că complexitatea tot mai mare a piețelor forței de muncă necesită niveluri sporite de cooperare și parteneriat cu partenerii sociali și alte părți interesate publice, private și non-profit, de care ar trebui să se țină seama în cadrul rețelei consolidate;

Evaluarea comparativă/învățarea comparativă

20.

este de acord cu faptul că există posibilitatea de a aprofunda evaluarea comparativă, care constituie o condiție prealabilă pentru învățarea comparativă, însă consideră că aceasta ar trebui realizată cu tact, ținându-se pe deplin seama de diferențele naționale/regionale;

21.

constată că, în conformitate cu articolul 8, propunerea Comisiei va autoriza Comisia să adopte acte delegate referitoare la punerea în aplicare a inițiativelor de evaluare comparativă și de învățare reciprocă. În această privință, Comitetul Regiunilor atrage atenția asupra faptului că autorităților locale și regionale nu ar trebui să li se impună nicio sarcină administrativă semnificativă prin acte delegate;

22.

consideră că scopul urmărit nu ar trebui să fie în niciun caz întocmirea unui clasament sau definirea de obiective, ci înlesnirea învățării pe baza unei metodologii comune; autoritățile naționale și/sau regionale și locale sunt singurele cărora le revin responsabilitatea de a evalua serviciile lor publice de ocupare a forței de muncă, pe baza unui ansamblu de indicatori calitativi și cantitativi, în conformitate cu articolul 14 din TFUE;

23.

subliniază că ar trebui să se pună un accent calitativ, mai degrabă decât cantitativ, asupra activității de evaluare comparativă/învățare comparativă;

24.

solicită ca rezultatele rețelei să se fondeze pe activități de cercetare temeinice și independente, care exploatează cele mai bune date disponibile;

25.

propune ca noua legislație să prevadă posibilitatea de a dezvolta și mai mult prezența online a rețelei, astfel încât lucrările sale să fie difuzate într-o și mai mare măsură, iar părțile interesate să fie implicate și mai mult;

26.

afirmă că unul dintre rezultatele rețelei consolidate va consta în capacitatea sporită de a lucra în mod mai global, acoperind principalele domenii de competență ale SPOFM și domeniile strâns legate cum ar fi ucenicia, crearea de întreprinderi și educația antreprenorială. Trebuie subliniată importanța și eficacitatea finanțării UE în aceste domenii;

Dimensiunea locală și regională

27.

subliniază că în anumite state membre, autorităților locale și regionale le revine responsabilitatea pentru SPOFM ce dispun de structuri și un mod de luare a deciziilor descentralizate, în timp ce, în numeroase alte state membre, aceste autorități sunt răspunzătoare pentru activități cum ar fi sistemele de ucenicie, coordonarea și anticiparea competențelor, formarea și subvențiile pentru angajare, care sunt fie strâns legate de activitatea principală a SPOFM, fie, în anumite state membre, fac parte din domeniul de competență al SPOFM;

28.

afirmă că bunele și cele mai bune practici se întâlnesc adesea la nivel local și regional, motiv pentru care este imperativ să se recunoască importanța activității realizate la acest nivel. Rețeaua ar trebui să țină seama de soluțiile aplicate și să le disemineze;

29.

remarcă faptul că adesea, nivelul local și regional este cel mai apropiat de persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și de majoritatea angajatorilor și că piața forței de muncă este, în mod predominant, locală;

30.

solicită reprezentanților statelor membre în cadrul rețelei să depună eforturi pentru a se asigura că punctele de vedere și experiențele SPOFM locale și regionale contribuie la activitățile sale și pentru a informa SPOFM locale și regionale în ce privește activitățile sale; consideră că reprezentanților statelor membre le revine, totodată, sarcina de a se asigura că punctele de vedere și experiențele actorilor locali și regionali, care lucrează cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, se reflectă în activitatea rețelei, și de a prevedea o structură corespunzătoare în cadrul dialogului cu SPOFM locale și regionale;

31.

solicită ca rețeaua să includă un reprezentant numit de CoR în calitate de observator pentru a garanta că punctele de vedere, experiențele și practicile de la nivel local și regional se reflectă în rețea.

II.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Preambul

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 149,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articol ele ul 149 și 14 ;

având în vedere Carta drepturilor fundamentale, în special articolele 29 și 36;

Expunere de motive

Decurge din punctele 2 și 3.

Amendamentul 2

Considerentul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Rețeaua SPOFM ar trebui să consolideze cooperarea între membrii săi, să dezvolte inițiativele comune care vizează schimburile de informații și de bune practici în toate domeniile care sunt de competența SPOFM, analizele comparative și consilierea, precum și promovarea unor abordări inovatoare la furnizarea de servicii în materie de ocupare a forței de muncă. Prin înființarea acestei rețele, devine posibilă compararea exhaustivă a tuturor SPOFM, pe bază de date concrete și punând accentul pe performanțe, pentru a se identifica cele mai bune practici. Pornind de la aceste rezultate, membrii rețelei ar trebui să poată modela arhitectura și modalitățile de furnizare a serviciilor de ocupare a forței de muncă în contextul responsabilităților lor specifice. Inițiativele luate de rețea ar trebui să îmbunătățească eficacitatea SPOFM și să eficientizeze cheltuielile publice.

Rețeaua SPOFM ar trebui să consolideze cooperarea între membrii săi, să dezvolte inițiativele comune care vizează schimburile de informații și de bune practici în toate domeniile care sunt de competența SPOFM, analizele comparative și consilierea, precum și promovarea unor abordări inovatoare la furnizarea de servicii în materie de ocupare a forței de muncă.

Prin înființarea acestei rețele, devine posibilă compararea exhaustivă a tuturor SPOFM, pe bază de date concrete și punând accentul pe performanțe, pentru a se identifica cele mai bune practici. Pornind de la aceste rezultate, membrii rețelei ar trebui să poată modela arhitectura și modalitățile de furnizare a serviciilor de ocupare a forței de muncă în contextul responsabilităților lor specifice. Inițiativele luate de rețea ar trebui să îmbunătățească eficacitatea SPOFM și să eficientizeze garanteze eficacitatea cheltuielilor cheltuielile publice.

Expunere de motive

Textul propus de Comisie la considerentul 8 este, în mare parte, redundant, întrucât repetă cele exprimate la punctul 4. Însă prima și ultima frază redau, pe scurt, care ar trebui să fie obiectivul rețelei și cum va funcționa aceasta.

Amendamentul 3

Articolul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

La nivelul UE se înființează, pentru perioada 1 ianuarie 2014—31 decembrie 2020, o rețea a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM), denumită în continuare „rețeaua”.

Rețeaua va lua inițiativele definite la articolul 3.

Rețeaua cuprinde:

(a)

serviciile publice de ocupare a forței de muncă, desemnate de către statele membre și

(b)

Comisia.

Statele membre care au servicii publice de ocupare a forței de muncă cu caracter regional și autonom asigură reprezentarea adecvată a acestora în inițiativele specifice ale rețelei.

La nivelul UE se înființează, pentru perioada 1 ianuarie 2014—31 decembrie 2020, o rețea a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM), denumită în continuare „rețeaua”.

Rețeaua va lua inițiativele definite la articolul 3.

Rețeaua cuprinde:

(a)

serviciile publice de ocupare a forței de muncă, desemnate de către statele membre și

(b)

Comisia.

Statele membre care au servicii publice de ocupare a forței de muncă cu caracter regional, și autonom și descentralizat sau local au datoria de a asigur ăa reprezentarea adecvată a acestora în inițiativele specifice ale rețelei.

Expunere de motive

Prezentul amendament urmărește să garanteze că, atunci când există SPOFM descentralizate parțial sau total, rețeaua are obligația juridică de a se asigura că se ține seama în mod corespunzător de aceste servicii în inițiativele specifice ale rețelei.

Amendamentul 4

Articolul 2

Textul propus de Comisie

Amendament

Obiective

Prezenta măsură de încurajare contribuie, prin intermediul rețelei, la:

Obiective

Prezenta măsură de încurajare contribuie, prin intermediul rețelei, la:

(a)

punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 pentru ocuparea forței de muncă și pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și a obiectivelor sale principale, în special a celor referitoare la ocuparea forței de muncă;

(b)

o mai bună funcționare a piețelor forței de muncă din UE;

(c)

o mai bună integrare a piețelor forței de muncă;

(d)

creșterea mobilității geografice și profesionale;

(e)

combaterea excluziunii sociale și integrarea persoanelor excluse de pe piața forței de muncă.

(a)

punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 pentru ocuparea forței de muncă și pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și a obiectivelor sale principale, în special a celor referitoare la ocuparea forței de muncă;

(b)

promovarea unei ocupări a forței de muncă durabile și de înaltă calitate;

(b c)

o mai bună funcționare a piețelor forței de muncă din UE;

(c d)

o mai bună integrare a piețelor forței de muncă;

(d e)

creșterea mobilității geografice și profesionale, fără o concurență neloială între lucrători, în conformitate cu legislația Uniunii în acest domeniu;

(e f)

combaterea excluziunii sociale și integrarea persoanelor excluse de pe piața forței de muncă.

Expunere de motive

Motive evidente.

Amendamentul 5

Articolul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Cooperare

1.   Rețeaua cooperează cu părțile interesate de pe piața forței de muncă, inclusiv cu alți furnizori de servicii în materie de ocupare a forței de muncă, prin implicarea acestora în activitățile relevante și la reuniunile rețelei, precum și prin schimbul de informații și de date.

Cooperare

1.   Rețeaua cooperează cu părțile interesate de pe piața forței de muncă, inclusiv cu alți furnizori de servicii în materie de ocupare a forței de muncă, prin implicarea acestora în activitățile relevante și la reuniunile rețelei, precum și prin schimbul de informații și de date.

 

2.   Rețeaua va acorda statutul de observator unui reprezentant numit de Comitetul Regiunilor.

Expunere de motive

La fel ca în cazul amendamentului anterior, această adăugire este importantă, întrucât reflectă faptul că în numeroase state membre, autoritățile locale și regionale sunt fie pe deplin răspunzătoare pentru SPOFM, fie întreprind activități precum formarea, orientarea, consilierea, subvențiile pentru angajare, anticiparea competențelor etc., care sunt strâns legate de activitatea SPOFM (sau care, în anumite state membre, intră în domeniul de competență al SPOFM).

Amendamentul 6

Articolul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 8 privind cadrul general de punere în aplicare a inițiativelor de evaluare comparativă și de învățare reciprocă, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1), inclusiv metodologia, indicatorii cantitativi și calitativi de bază pentru a evalua performanțele SPOFM, instrumentele de învățare folosite în cadrul programului integrat de învățare reciprocă și condițiile de participare la aceste inițiative.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 8 privind cadrul general de punere în aplicare a inițiativelor de evaluare comparativă și de învățare reciprocă, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1), inclusiv metodologia, indicatorii cantitativi și calitativi de bază pentru a evalua performanțele funcționarea SPOFM, instrumentele de învățare folosite în cadrul programului integrat de învățare reciprocă și condițiile de participare la aceste inițiative.

Expunere de motive

Rectificare terminologică pentru a se asigura coerența cu punctul 21.

Bruxelles, 28 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/90


Avizul Comitetului Regiunilor – Pachetul „Frontiere inteligente”

2014/C 114/15

I.   RECOMANDĂRI GENERALE

COMITETUL REGIUNILOR

Observaţii generale

1.

salută recenta adoptare a pachetului „Guvernanţa Schengen”, compus din noul mecanism de evaluare a aplicării acquis-ului Schengen (1) şi din normele comune privind reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în circumstanţe excepţionale (2);

2.

recunoaşte că buna funcţionare a spaţiului Schengen depinde de gradul de încredere reciprocă şi de capacitatea statelor membre de a controla frontierele externe conform normelor comune;

3.

consideră pozitivă introducerea unei responsabilităţi comune a statelor membre şi a Comisiei în contextul noului mecanism de evaluare Schengen, care nu mai face obiectul unui regim exclusiv interguvernamental, ceea ce poate contribui la compensarea deficienţelor şi la consolidarea încrederii reciproce; de asemenea, salută extinderea acestei responsabilităţi la toate aspectele acquis-ului Schengen, inclusiv la absenţa controalelor la frontierele interne, astfel încât să se evite controalele ilegale care subminează principiul liberei circulaţii a persoanelor;

4.

subliniază că orice reintroducere a controalelor la frontierele interne trebuie să facă obiectul unei coordonări la nivelul UE, pentru a se evita deciziile unilaterale care aduc atingere liberei circulaţii a persoanelor într-un spaţiu fără frontiere interne;

5.

consideră că existenţa fluxurilor migratorii la frontierele externe nu constituie prin ea însăşi o ameninţare la adresa ordinii publice sau a securităţii interne care să poată justifica reintroducerea controalelor la frontierele interne;

6.

reaminteşte că principiul solidarităţii europene impune ca în situaţia unor presiuni crescânde asupra unei frontiere externe a unui stat membru, să se facă apel la toate măsurile de asistenţă tehnică şi financiară, naţionale şi europene şi la asistenţa din partea organismelor UE precum FRONTEX şi EASO (Biroul European de Sprijin pentru Azil);

7.

salută măsurile care vizează asigurarea unui control mai strict la frontiere, o mai bună aplicare a legii, contribuția la combaterea actelor teroriste și a altor infracțiuni grave și reducerea migrației ilegale;

8.

de aceea, consideră că reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne ca răspuns la existenţa unor deficienţe grave şi persistente legate de controlul la frontierele externe trebuie să fie însoţită de un proces de evaluare obiectiv şi să fie autorizată numai ca măsură excepţională de ultimă instanţă;

9.

solicită să se garanteze participarea deplină a autorităţilor locale şi regionale la evaluarea şi identificarea deficienţelor grave şi persistente legate de controlul la frontierele externe, pentru a se garanta că orice reinstaurare a controalelor la frontierele interne decurge dintr-o evaluare corectă a situaţiei pe teren, având la bază surse de informaţii variate şi contribuţia a diferiţi actori;

10.

recunoaşte importanţa controlului la frontierele externe ale UE, ca modalitate de garantare atât a securităţii, cât şi a mobilităţii de pe teritoriul său (3);

11.

salută recenta adoptare a Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR), o măsură ce urmăreşte consolidarea controlului frontierelor externe prin intermediul schimbului de informaţii operaţionale şi a cooperării între autorităţile naţionale de supraveghere a frontierelor externe, maritime şi terestre şi FRONTEX; subliniază că prevenirea pierderilor de vieţi omeneşti pe mare trebuie să fie principalul obiectiv al acestui mecanism, pe lângă acela de a detecta imigranţii ilegali şi de a consolida securitatea internă prin prevenirea criminalităţii transfrontaliere, ca de exemplu traficul de fiinţe umane şi de droguri;

12.

avertizează însă că acest sistem nu trebuie să pună în pericol protecţia drepturilor omului si să prevaleze asupra dreptului de a solicita azil, şi nici a protecţiei împotriva returnării, garantate prin articolele 18 şi alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale (4);

13.

îşi exprimă îngrijorarea în ceea ce priveşte tendinţele de recuperare a puterii discreţionare în domenii „europenizate” precum libera circulaţie, în special în ceea ce priveşte o propunere recentă din partea anumitor state membre de a introduce posibilităţi lărgite de restrângere a dreptului de liberă circulaţie, esenţial pentru statutul de cetăţean al Uniunii;

14.

reafirmă că libera circulaţie a persoanelor într-un spaţiu fără frontiere interne este unul din principiile fundamentale ale UE şi unul dintre beneficiile sale cele mai tangibile şi mai semnificative pentru cetăţeni, care nu trebuie pus sub semnul întrebării;

15.

consideră că tocmai în acest context global al funcţionării spaţiului de libertate, siguranţă şi justiţie trebuie să se plaseze evaluarea pachetului „Frontiere inteligente”, compus din următoarele propuneri de regulament: crearea unui sistem de intrare/ieşire (EES), menit să înregistreze intrarea şi ieşirea de pe teritoriul UE a resortisanţilor din ţările terţe (5), crearea unui program de înregistrare a călătorilor (RTP) (6), precum şi modificarea Codului Frontierelor Schengen, pentru a permite implementarea celor două sisteme (7);

II.   RECOMANDĂRI POLITICE

Observaţii specifice privind pachetul „Frontiere inteligente”

16.

recunoaşte importanţa noilor tehnologii pentru garantarea eficienţei gestionării frontierelor şi pentru a se face faţă creşterii semnificative a numărului de treceri ale frontierelor externe, asigurându-se totodată securitatea controlului acestora, aşa cum este cazul deja în diferite state membre;

17.

observă că EES este menit să înlocuiască actualul sistem de aplicare manuală a ştampilelor de intrare şi de ieşire pe paşapoarte printr-un sistem electronic de înregistrare a datei şi locului de intrare şi ieşire a resortisanţilor ţărilor terţe admişi pentru o şedere de scurtă durată în spaţiul Schengen (maximum trei luni), permiţând calcularea automată a perioadei de şedere autorizate;

18.

salută obiectivul foarte valoros al RTP de a facilita trecerea frontierelor externe pentru resortisanţii ţărilor terţe care călătoresc frecvent şi care au făcut obiectul unui control prealabil de securitate şi de identitate, prin trecerea prin sisteme de control automat la frontieră, facilitând astfel intrarea în spaţiul european a persoanelor care călătoresc frecvent şi sunt de bună credinţă;

Observaţii privind impactul pachetului „Frontiere inteligente” asupra drepturilor fundamentale

19.

reaminteşte îngrijorarea sa în ceea ce priveşte instituirea EES şi posibilele consecinţe ale acestuia asupra drepturilor fundamentale, în special în materie de protecţie a datelor cu caracter personal (8);

20.

recunoaşte că colectarea unui număr considerabil de date cu caracter personal, inclusiv a celor biometrice, creează o anumită contradicţie între aceste sisteme şi drepturile fundamentale, în special în ceea ce priveşte viaţa privată şi protecţia datelor cu caracter personal, care impun o limitare strictă a obiectivelor şi în special supunerea la un control pentru a se verifica caracterul necesar şi proporţional al acestor sisteme;

21.

reaminteşte că este în favoarea unui nivel ridicat de protecţie a datelor cu caracter personal şi că este preocupat de creşterea exponenţială a informaţiilor digitale referitoare la cetăţeni, ca urmare a dezvoltării tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (9);

22.

avertizează că din punctul de vedere al principiului nediscriminării şi al protecţiei datelor cu caracter personal, sistemele propuse pot constitui un motiv de serioasă îngrijorare din cauza consecinţelor lor asupra drepturilor fundamentale, în special în ceea ce îi priveşte pe resortisanţii ţărilor terţe şi pe solicitanţii de azil care încearcă să intre pe teritoriul UE;

Observaţii privind valoarea adăugată, caracterul necesar şi proporţional al Pachetului „Frontiere inteligente”

23.

consideră că întrucât ambele sisteme din pachetul „Frontiere inteligente” implică colectarea de date la scară largă, inclusiv de date biometrice, trebuie să se demonstreze clar că aceste sisteme au un caracter necesar, legitim şi proporţional şi că obiectivele lor nu pot fi atinse prin sisteme mai puţin intruzive în raport cu viaţa privată şi mai ieftine;

24.

ia notă de poziţia exprimată în cadrul Avizului Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor (AEPD), care a criticat şi contestat caracterul necesar şi proporţional al pachetului „Frontiere inteligente”, pe motiv că nu există o dovadă fiabilă care să justifice necesitatea acestor noi sisteme; AEPD consideră, în special, că EES constituie o atingere adusă dreptului la respectarea vieții private și că adevărata miză este eficiența sistemului din punctul de vedere al costurilor, atât în termeni financiari, cât și în ceea ce privește drepturile fundamentale (10);

25.

observă că Parlamentul European, Grupul de lucru pentru protecţia persoanelor în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal („articolul 29”) şi majoritatea reprezentanţilor societăţii civile şi-au exprimat la rândul lor îndoielile cu privire la necesitatea şi la valoarea adăugată a EES (11);

26.

recunoaşte că aspectele legate de necesitatea şi proporţionalitatea creării unui EES, în mod special, sunt controversate, întrucât nu există dovezi irefutabile ale eficienţei acestora în vederea atingerii obiectivelor propuse în materie de control al frontierelor, de combatere a imigraţiei ilegale şi de intensificare a combaterii formelor grave de criminalitate organizată;

27.

ia notă de faptul că obiectivul principal al EES este identificarea resortisanţilor ţărilor terţe care intră legal în spaţiul Schengen, cu sau fără viză de scurtă şedere şi care depăşesc termenul legal de şedere. În acest scop, EES calculează electronic termenul legal de şedere şi generează o semnalare adresată autorităţilor naţionale cu privire la persoanele care depăşesc acest termen, contribuind la interceptarea şi la returnarea imigranţilor aflaţi într-o situaţie ilegală;

28.

consideră că valoarea adăugată a EES pentru atingerea acestui obiectiv nu se manifestă în mod evident, întrucât existenţa unei semnalări privind prelungirea ilegală a şederii se bazează pe presupunerea că persoanele care intră cu o viză de scurtă şedere sau fără viză sunt obligate fără excepţie să părăsească teritoriul UE în termenul limită de trei luni, fără să se ia în considerare anumite circumstanţe specifice, cum ar fi depunerea unei solicitări de azil sau regularizarea şederii în temeiul dreptului naţional;

29.

observă că analiza cu privire la necesitatea şi proporţionalitatea EES este cu atât mai necesară cu cât inexistenţa arestării pentru șederea neautorizată face ca sistemul să nu poată detecta persoanele decât în momentul în care părăsesc spaţiul Schengen, EES devenind astfel „un mecanism extrem de costisitor de colectare de date statistice cu privire la migraţie” (12);

30.

observă că EES nu are capacitatea de a-i detecta pe acei imigranţi care şi-au regularizat şederea în temeiul legislaţiei în materie de azil sau a normelor naţionale privind imigraţia. Aceste persoane se află în pericolul de a fi deţinute în mod ilegal, ca urmare a unei semnalări lansate de EES pe baza calculării automate a duratei sejurului, care nu ia şi nici nu ar avea cum să ia în considerare astfel de circumstanţe;

31.

consideră că EES trebuie pus sub semnul întrebării şi din perspectiva rapidităţii controalelor, dat fiind că impune colectarea unui număr ridicat de date alfanumerice şi biometrice. Acest fapt va creşte timpul de aşteptare al călătorilor la controlul de la frontieră şi va afecta negativ mobilitatea transfrontalieră, fără ca acest aspect să poată fi compensat în mod eficient de RTP. De asemenea, se pune întrebarea dacă costurile RTP sunt proporţionale cu numărul redus de persoane care, potrivit Comisiei, vor beneficia anual de acest sistem (5 milioane), reprezentând 0,7% din totalul estimat al persoanelor care trec anual frontierele externe ale UE (circa 700 milioane) (13). Faptul că în unele ţări există deja programe destinate pasagerilor care călătoresc frecvent, demonstrează că acestea pot fi implementate şi fără un EES. O serie de state membre au dezvoltat deja sisteme automatizate de control pentru cetăţenii UE care dispun de paşapoarte biometrice;

32.

observă că aspectele legate de proporţionalitatea şi legitimitatea acestor sisteme trebuie să fie evaluate şi în funcţie de costurile lor ridicate, estimate la 1 100 milioane de euro, care urmează să fie acoperite de Fondul pentru securitate internă, suma prevăzută fiind de 4 600 milioane de euro pentru perioada 2014-2020. Reaminteşte că această sumă este cu mult superioară celei estimate de Comisie în 2008, pe lângă faptul că nu se poate garanta că va fi suficientă, aşa cum a remarcat AEPD (14);

33.

reaminteşte îndoielile sale cu privire la faptul că investiţiile masive în controalele la frontieră ar reprezenta modalitatea cea mai eficientă de a determina schimbări importante şi pe termen lung (15) în materie de combatere a imigrației ilegale;

34.

recunoaşte că o analiză a raportului costuri-beneficii trebuie să ia în considerare şi costurile ridicate, şi sarcina administrativă pe care aceste sisteme le-ar putea crea pentru statele membre unde se înregistrează un număr scăzut de călători care trec frontierele externe;

Rolul regiunilor şi al autorităţilor locale în introducerea treptată a unui sistem integrat de gestionare a frontierelor externe

35.

consideră că coerenţa unei abordări europene privind controlul la frontierele externe implică diferite niveluri şi presupune o serie de provocări pentru autorităţile naţionale responsabile cu gestionarea frontierelor, care acţionează în cooperare cu diferiţi actori regionali şi locali;

36.

regretă că dimensiunea unei guvernanţe pe mai multe niveluri nu a fost luată suficient în considerare în dezbaterile politice ale UE pe tema spaţiului Schengen, deoarece implementarea corespunzătoare a principiului subsidiarităţii impune o integrare mai sistematică a dimensiunii locale şi regionale;

37.

solicită o mai mare implicare a autorităţilor locale şi regionale şi Comitetului Regiunilor, pentru a se asigura o abordare ascendentă în aceste domenii, prin care să se garanteze că experienţele şi preocupările autorităţilor locale şi regionale sunt luate în considerare în diferitele etape ale procesului decizional al UE, în special în ceea ce priveşte reintroducerea controalelor la frontierele interne, eficienţa şi valoarea adăugată a finanţării UE şi componenta guvernanţei pe mai multe niveluri din cadrul pachetului „Frontiere inteligente”;

38.

solicită factorilor responsabili cu implementarea pe plan local a Codului Frontierelor Schengen să promoveze acţiuni de formare şi campanii de sensibilizare cu privire la legislaţia europeană în materie de frontiere şi de drepturi ale cetăţenilor, pentru a implica autorităţile locale şi regionale şi principalii actori de pe teren, pentru a promova încrederea reciprocă şi a se evita impactul negativ asupra spaţiului de liberă circulaţie şi asupra drepturilor fundamentale;

39.

reaminteşte că autorităţile locale şi regionale pot juca un rol important în promovarea protecţiei drepturilor fundamentale la diferite niveluri (16), inclusiv în ceea ce priveşte frontierele interne şi externe ale UE;

40.

constată că finanţarea UE destinată gestionării frontierelor externe se concentrează pe aspectele legate de securitate, neglijând chestiunea drepturilor fundamentale, motiv pentru care solicită un rol mai important pentru autorităţile locale şi regionale în ceea ce priveşte definirea priorităţilor bugetare ale UE în materie de gestionare a frontierelor şi de finanţare a politicilor din domeniul migraţiei şi azilului, astfel încât să se garanteze că resursele financiare sunt canalizate către infrastructurile şi serviciile de frontieră care au cea mai mare nevoie de sprijin în acest domeniu;

41.

sugerează, astfel, ca guvernele naţionale să fie constrânse să consulte autorităţile locale şi regionale cu privire la programarea finanţării UE în aceste domenii;

42.

îşi reiterează apelul la creşterea rolului autorităţilor locale şi regionale în domeniul migraţiei şi al azilului „în conformitate cu competenţele atribuite acestora de legislaţia naţională respectivă şi (…) [la utilizarea de] instrumente care să vadă în acestea nişte beneficiari ai fondurilor europene, chiar şi în absenţa unei intervenţii din partea autorităţilor centrale” (17);

43.

consideră că sistemele EES şi RTP implică un transfer treptat de competenţe în materie de control şi de utilizare a datelor colectate de autorităţile naţionale către entităţi ale UE, ceea ce are repercusiuni asupra aspectelor legate de subsidiaritate;

44.

din acest motiv, solicită o consultare mai amplă a autorităţilor locale şi regionale şi a Comitetului Regiunilor cu privire la conceperea acestor sisteme, având în vedere impactul lor asupra regiunilor transfrontaliere şi faptul că gestionarea frontierelor la nivel local poate să fie percepută în mod diferit, în funcţie de interese – autorităţile centrale sau naţionale fiind mai preocupate de dimensiunea securităţii naţionale, şi nu de facilitarea circulaţiei transfrontaliere, aşa cum este cazul regiunilor transfrontaliere;

Recomandări privind pachetul legislativ „Frontiere inteligente”

45.

îndeamnă Parlamentul European şi Consiliul să efectueze o analiză solidă şi exhaustivă a raporturilor costuri-beneficii în ceea ce priveşte EES şi RTP, cu atât mai necesară în contextul recesiunii economice şi a puternicelor restricţii bugetare, precum şi o evaluare a necesităţii, proporţionalităţii şi eficienţei acestor sisteme, înainte de a continua negocierile pe marginea lor;

46.

îndeamnă Parlamentul European şi Consiliul ca în cazul în care înfiinţarea EES se concretizează, aceasta să fie însoţită de garanţii prin care să se evite semnalările care pot cauza deţinerea ilegală a persoanelor pe care sistemul le detectează ca fiind rămase în mod ilegal, când de fapt ele au obţinut un permis de şedere într-un stat membru şi beneficiază prin urmare de dreptul de liberă circulaţie în spaţiul european fără frontiere interne;

47.

atrage atenţia, în contextul restricţiilor bugetare actuale, asupra necesităţii de a se garanta că orice sistem care urmează să fie instituit asigură interoperabilitatea cu sistemele naţionale existente, pentru a nu le pune în pericol funcţionarea şi pentru a nu se irosi investiţiile deja efectuate la nivel naţional;

48.

recomandă să se introducă garanţii solide în ceea ce priveşte nediscriminarea şi garanţii suficiente cu privire la dreptul la protecţia datelor, la dreptul la viaţa privată şi la dreptul la o cale de atac jurisdicţională efectivă pentru resortisanţii ţărilor terţe, în special pentru a preveni o repatriere nejustificată în virtutea unei semnalări eronate emise de EES;

49.

sugerează ca în cazul în care aceste sisteme sunt implementate, să se promoveze acţiuni de formare centrate pe drepturile omului şi campanii de sensibilizare ale profesioniştilor din domeniu la nivel naţional, regional şi local, în special cu privire la riscurile existente şi la implementarea corectă/incorectă, evitându-se astfel utilizarea sistemelor în mod ilicit sau discriminatoriu.

II.

RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

COM(2013) 95 final

Articolul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Fiecare autoritate competentă autorizată să acceseze EES în conformitate cu prezentul regulament garantează că utilizarea EES este necesară, adecvată și proporțională pentru îndeplinirea de către autoritățile competente a sarcinilor care le revin.

Fiecare autoritate competentă autorizată să acceseze EES în conformitate cu prezentul regulament garantează că utilizarea EES este necesară, adecvată și proporțională pentru îndeplinirea de către autoritățile competente a sarcinilor care le revin și că respectă toate dispozițiile UE și naționale relevante cu privire la protecția datelor cu caracter personal.

Expunere de motive

Este important ca respectarea de către „autoritățile competente” a legislației relevante în materie de protecție a datelor cu caracter personal să fie consacrată ca unul dintre „principiile generale” ale acestui regulament.

Bruxelles, 28 noiembrie 2013

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  COM(2011) 559 final

(2)  COM(2011) 560 final

(3)  A se vedea Avizul Comitetului Regiunilor privind Programul de la Stockholm (raportor: dna Anna Terrón i Cusi), JO C 79, din 27.3.2010, punctul 52.

(4)  A se vedea în acest context şi Avizul Comitetului Regiunilor „Migraţie şi mobilitate – o abordare globală” (raportor: dl Nichi Vendola).

(5)  COM(2013) 95 final

(6)  COM(2013) 97 final

(7)  COM(2013) 96 final

(8)  Avizul Comitetului Regiunilor pe tema „Programul de la Stockholm: provocări şi posibilităţi pentru un nou program multianual pentru spaţiul de libertate, securitate şi justiţie al Uniunii Europene”, JO C 79 din 27.3.2010, punctul 56.

(9)  Avizul Comitetului Regiunilor pe tema „Programul de la Stockholm: provocări şi posibilităţi pentru un nou program multianual pentru spaţiul de libertate, securitate şi justiţie al Uniunii Europene”, JO C 79 din 27.3.2010, punctul 37.

(10)  Avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 18 iulie 2013, publicat la https://secure.edps.europa.eu/EDPSWEB/webdav/site/mySite/shared/Documents/Consultation/Opinions/2013/13-07-18_Smart_borders_EN.pdf. A se vedea și Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor (2008), Observaţii preliminare privind propunerea referitoare la Pachetul „Frontiere inteligente”, 3 martie 2008, p. 4, publicate în http://www.edps.europa.eu. A se vedea şi Avizul AEPD privind Programul de la Stockholm, JO C 276, 17.11.2009, punctul 71.

(11)  Documentul de lucru al Comisiei „Evaluarea impactului care însoţeşte propunerea de regulament de instituire a sistemului de intrare/ieşire (EES)”, SWD(2013) 47 final, Bruxelles, 28.2.2013.

(12)  Bigo, Didier, Carrera, Sergio et al (2012), Evaluating current and forthcoming proposals on JHA data bases and a smart borders system at EU external borders (Evaluarea propunerilor actuale şi viitoare privind bazele de date din domeniul justiţiei şi afacerilor interne şi sistemul inteligent de gestionare a frontierelor externe ale UE), studiu elaborat de Parlamentul European, p.37.

(13)  Documentul de lucru al Comisiei „Evaluarea impactului care însoţeşte propunerea de regulament de instituire a sistemului de intrare/ieşire (EES)”, SWD(2013) 50 final, Bruxelles, 28.2.2013.

(14)  Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor (2008), Observaţii preliminare privind propunerea referitoare la Pachetul „Frontiere inteligente”, 3 martie 2008, p. 4, disponibile la adresa http://www.edps.europa.eu.

(15)  Avizul privind instrumentele financiare ale UE în domeniul afacerilor interne (raportor: Samuel Azzopardi), CdR 12/2012, punctul 47.

(16)  A se vedea Avizul Comitetului Regiunilor „Strategia pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale”, JO C 9 din 11.1.2012.

(17)  Avizul Comitetului Regiunilor „Migraţie şi mobilitate – O abordare globală”, a 96-a sesiune plenară, 18 şi 19 iulie 2012.


15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/96


Avizul Comitetului Regiunilor – Regulamentul privind controalele oficiale

2014/C 114/16

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Observații generale

1.

ia cunoștință de propunerea Comisiei privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, precum și a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor, materialul de reproducere a plantelor și produsele de protecție a plantelor, din perspectiva principalelor obiective ale regulamentului, și anume de a asigura un nivel înalt de protecție a sănătății umane și de a garanta buna funcționare a pieței interne;

2.

salută recunoașterea de către Comisie a necesității de a consolida instrumentele de care dispun autoritățile competente din statele membre pentru a verifica respectarea legislației UE (controale, inspecții și teste);

Observații în raport cu politica agricolă comună

3.

confirmă că calitatea produselor agricole ale UE reprezintă unul dintre principalii factori pe care se bazează valoarea adăugată a politicii agricole comune și unul dintre atuurile sale cele mai importante de pe piața mondială. Monitorizarea eficientă a respectării dispozițiilor legislației privind alimentele și furajele, precum și a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor, materialul de reproducere a plantelor și produsele de protecție a plantelor contribuie la stabilizarea pieței, care depinde de încrederea cetățenilor în aceste produse;

4.

susține că singura cale de a se asigura competitivitatea, atât la nivel local, cât și global, este aceea de a îmbunătăți constant piața agroalimentară europeană. Salută prin urmare această inițiativă, care va contribui la asigurarea calității produselor agricole prin intermediul a diferite controale și al altor activități oficiale;

5.

consideră că regulamentul răspunde necesității de a asigura competitivitatea pe scară largă a întreprinderilor din lanțul alimentar care fac obiectul unor controale oficiale efectuate de autoritățile competente;

Subsidiaritate, proporționalitate și o mai bună reglementare

6.

constată că, practic, toate domeniile reglementate prin propunerea de regulament conțin împuterniciri ale Comisiei de a adopta acte delegate (a se vedea articolele 15-24); respinge mai ales acordarea competenței de adoptare a unor acte delegate prevăzută la articolele 15-25, 110, 132 și 133 din propunerea legislativă în ceea ce privește dispozițiile specifice referitoare la efectuarea controalelor oficiale. Se consideră imperios necesară includerea directă în regulament a tuturor dispozițiilor care au un efect considerabil asupra activității de supraveghere și asupra bugetelor naționale ale statelor membre. În plus, în ceea ce privește adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 139, Comisia este invitată să clarifice modul în care intenționează să pună în aplicare abordarea descrisă la considerentul 81. Conform acestuia, Comisia trebuie să efectueze consultări corespunzătoare în cadrul lucrărilor pregătitoare, cu participarea unor experți. Comitetul consideră necesară includerea prevederilor cu privire la consultarea experților naționali în textul articolului 139;

7.

confirmă utilitatea și importanța armonizării legislației privind controalele oficiale, astfel încât să se asigure un nivel suficient de siguranță a alimentelor și furajelor și să se garanteze libera circulație a mărfurilor pe piața internă, să se protejeze în mod eficient piața internă, libera concurență, precum și interesele și informarea consumatorilor în raport cu fraudele și cu afluxul de produse care nu satisfac cerințele europene și să se păstreze încrederea în produsele exportate de UE sau transportate (aflate în tranzit) prin această zonă;

8.

salută faptul că regulamentul integrează o serie de măsuri privind controalele oficiale din cadrul lanțului agroalimentar, inclusiv măsuri împotriva dăunătorilor plantelor, norme care reglementează producția de material de reproducere a plantelor în vederea introducerii pe piață, precum și norme privind subprodusele de origine animală;

9.

confirmă că cea mai bună cale de a proteja în mod eficient produsele agroalimentare din UE este de a garanta că toate produsele vândute în UE, indiferent de origine, sunt supuse unor controale identice sau echivalente în materie de igienă și de siguranță și calitate alimentară. Consideră că în anumite cazuri specifice, regulamentul nu restrânge dreptul statelor membre de a lua măsuri pentru a oferi un nivel superior de protecție a consumatorului, prin intermediul unor controale oficiale;

10.

salută simplificarea normelor care privesc introducerea punctelor de control la frontieră, reglementate printr-o serie de norme comune, introducerea unui document sanitar comun de intrare care înlocuiește actualul sistem, în care se utilizează documente diferite în fiecare sector care face obiectul controlului, standardizarea documentelor și a asigurării calității din punct de vedere al autenticității și introducerea unui sistem UE de supraveghere a controalelor oficiale europene, precum și digitalizarea acestuia;

11.

afirmă că normele în vigoare aplicabile controalelor oficiale privind reziduurile de medicamente veterinare sunt înlocuite cu norme care se bazează într-o măsură mai mare pe evaluări ale riscurilor, fără a aduce atingere necesității de a menține condiții corespunzătoare în vederea protecției sănătății;

Controale mai stricte pentru produsele din țările terțe

12.

salută propunerea Comisiei, care cuprinde, printre altele, norme al căror scop este ca produsele din țările terțe să facă obiectul unor controale mai stricte, pentru a se face față provocărilor apărute în lanțul alimentar și riscurilor care le sunt asociate, din punct de vedere al siguranței cetățenilor UE;

13.

salută simplificarea dispozițiilor, care vizează redesemnarea punctelor de inspecție la frontieră (pentru produsele și subprodusele animale), a punctelor desemnate de intrare (pentru produsele alimentare și furajele de origine vegetală) și a punctelor de intrare (pentru plante și produsele din plante) drept puncte de inspecție la frontieră reglementate printr-o serie de norme comune. Prin această abordare piața europeană va putea să fie protejată mai ușor față de afluxul de produse agroalimentare neconforme;

14.

salută crearea de mecanisme în domeniul „cooperării administrative”, care vor permite autorităților naționale de control să coopereze în ceea ce privește aplicarea transfrontalieră a normelor într-un mod uniform și coerent. Atrage atenția asupra faptului că încălcările normelor UE vor face obiectul unor acțiuni, nu numai în statul membru în care a fost semnalată infracțiunea, ci și în statul membru în care aceasta a avut loc;

Impactul local și regional

15.

afirmă că noua abordare a controalelor bazată pe evaluarea riscurilor permite să se acționeze prompt și să se ia decizii rapide cu privire la diferitele categorii de produse, în funcție de cunoștințele disponibile la ora actuală;

16.

constată că obligația de a elabora un raport pentru fiecare control efectuat și de a-l pune la dispoziția operatorului supus respectivului control reprezintă o sarcină administrativă suplimentară considerabilă pentru autoritățile de resort. Ea trebuie respinsă atât pe motive de sarcini administrative, cât și datorită imposibilității de a exclude recurgerea la mijloace de protecție juridică.

În cazul în care Comisia nu va retrage această cerință, va trebui efectuată o evaluare precisă a impactului, menită să cuantifice sarcinile administrative și financiare cauzate. În plus, acesta este motivul pentru care articolul 34 din propunerea Comisiei ar trebui să precizeze că cea de-a doua expertiză se referă la practica uzuală de a prelevării celui de-al doilea eșantion în vederea efectuării unei contraanalize, cu o examinare ulterioară din partea operatorului și că nu se prevede introducerea unei noi proceduri;

17.

împărtășește, în principiu, punctul de vedere al Comisiei de a ține seama de interesele întreprinderilor mici atunci când se calculează taxele. Scutirea de la plata taxelor a întreprinderilor care au sub 10 angajați și a căror cifră anuală de afaceri sau bilanț anual nu depășește 2 milioane de euro, așa cum se menționează în propunerea legislativă, este însă în contradicție cu principiile de la articolul 76, prin care se urmărește să se asigure dotarea adecvată în materie de personal și resurse financiare. Se propune includerea unei reglementări conform articolului 27 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 în noua reglementare privind cheltuielile, astfel încât statele membre să poată stabili propriile norme privind natura și amploarea scutirilor;

18.

ia notă de faptul că articolul 80 prevede un tratament favorabil pentru operatorii care demonstrează o conformitate constantă, atunci când taxele de control sunt percepute sub forma unei taxe forfetare, în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a). În locul acestei prevederi ar trebui inclusă în noua reglementare privind cheltuielile o prevedere în conformitate cu articolul 27 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, pentru ca statele membre să poată stabili singure natura și amploarea scutirilor, inclusiv în cazul microîntreprinderilor;

19.

atrage atenția asupra necesității de a se asigura un nivel eficient (corespunzător) de protecție a datelor și a informației în cadrul sistemelor create în scopul implementării normelor privind redundanțele și accesul neautorizat, luând în considerare totodată nevoile și obligațiile autorităților competente de a informa publicul cu privire la evenimentele semnificative din cadrul lanțului agroalimentar. Existența, între diverse organisme din anumite state membre, a competențelor partajate în ce privește controlul lanțului alimentar implică în mod obligatoriu ca dezvoltarea sistemelor de informare să grupeze într-un document unic diferitele acțiuni din cadrul controlului oficial, împreună cu crearea și dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare a informațiilor legate de controalele oficiale;

20.

salută, pe lângă extinderea domeniului de aplicare al măsurilor disciplinare existente, și introducerea unor perioade minime de punere în practică a măsurilor care implică aplicarea unor stimulente sub forma exceptărilor sau a reducerilor în ceea ce privește taxele oficiale, acordate operatorilor care respectă sau mențin nivelul adecvat de conformitate cu legislația privind alimentele și furajele, precum și cu celelalte dispoziții referitoare la lanțul alimentar, însă decizia privind taxele pentru controalele de rutină trebuie să rămână la latitudinea statelor membre;

21.

observă că numeroasele autorizări pentru adoptarea actelor legislative delegate reduc posibilitățile de participare ale statelor membre, iar regiunile nu pot preconiza dacă să se aștepte la cheltuieli suplimentare cu personalul și pe plan financiar.

II.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Articolul 1 alineatul (1)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   Prezentul regulament stabilește norme privind:

1.   Prezentul regulament stabilește norme privind:

(a)

efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către autoritățile competente ale statelor membre;

(b)

finanțarea controalelor oficiale;

(c)

asistența și cooperarea administrativă între statele membre în vederea aplicării corecte a normelor menționate la alineatul (2);

(d)

efectuarea controalelor de către Comisie în statele membre și în țări terțe;

(e)

adoptarea condițiilor care trebuie îndeplinite de către animalele și mărfurile care sunt introduse în Uniune dintr-o țară terță;

(f)

instituirea unui sistem de informații computerizat pentru gestionarea informațiilor și a datelor privind controalele oficiale.

(a)

efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către autoritățile competente ale statelor membre;

(b)

finanțarea controalelor oficiale;

(c)

asistența și cooperarea administrativă între statele membre în vederea aplicării corecte a normelor menționate la alineatul (2);

(d)

efectuarea controalelor de către Comisie în statele membre și în țări terțe;

(e)

adoptarea condițiilor care trebuie îndeplinite de către animalele și mărfurile care sunt introduse în Uniune dintr-o țară terță;

(f)

instituirea unui sistem de informații computerizat pentru gestionarea informațiilor și a datelor privind controalele oficiale, care să includă mecanisme de protecție a datelor în conformitate cu reglementările aplicabile, și anume Directiva 95/46/CE, propunerea de regulament COM(2012)11 final și propunerea de directivă COM(2012)10 final.

Expunere de motive

Protecția datelor ar trebui să constituie una din chestiunile căreia să i se acorde atenție, întrucât sistemul este înființat la nivelul UE și una dintre principalele sale funcții constă în schimbul de date privind controalele oficiale realizate.

Amendamentul 2

Articolul 13 alineatul (2) litera (d)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

o evaluare a procedurilor privind bunele practici de fabricație (BPF), bunele practici de igienă (BPI), bunele practici agricole și analiza riscurilor și a punctele critice de control (HACCP);

o evaluare a procedurilor privind bunele practici de fabricație (BPF), bunele practici de igienă (BPI), bunele practici agricole (BPA), și analiza riscurilor și a punctele critice de control (HACCP), precum și a altor sisteme similare a căror utilizare este obligatorie, în conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

Expunere de motive

Este esențial ca gama reglementărilor (sistemelor) care ar putea deveni obligatorii să fie extinsă.

Amendamentul 3

Articolul 82

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Restituirea taxelor și scutirea microîntreprinderilor

Restituirea taxelor și scutirea microîntreprinderilor

1.   Taxele prevăzute la articolul 77 nu se restituie, direct sau indirect, decât dacă au fost percepute în mod necuvenit.

2.   Întreprinderile cu mai puțin de 10 angajați, a căror cifră de afaceri anuală sau bilanț anual total nu depășesc 2 milioane EUR sunt exceptate de la plata taxelor menționate la articolul 77.

3.   Costurile menționate la articolele 77, 78 și 79 nu includ costurile suportate pentru efectuarea controalelor oficiale asupra întreprinderilor la care se face referire la alineatul (2).

1.   Taxele prevăzute la articolul 77 nu se restituie, direct sau indirect, decât dacă au fost percepute în mod necuvenit.

2.   Întreprinderile cu mai puțin de 10 angajați, a căror cifră de afaceri anuală sau bilanț anual total nu depășesc 2 milioane EUR suntpot fi exceptate de la plata taxelor menționate la articolul 77.

3.   Statele membre pot adopta reglementări separate privind calcularea Ccosturileor menționate la articolele 77, 78 și 79 nu includ costurile suportate pentru efectuarea controalelor oficiale asupra întreprinderilor la care se face referire la alineatul (2), în măsura în care acest lucru se face cu respectarea principiilor politicii Uniunii Europene privind concurența, astfel cum sunt formulate acestea la articolele 101-109 ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Expunere de motive

Statelor membre trebuie să li se permită să adopte reguli proprii în acest domeniu, având în vedere diferențele notabile dintre bilanțurile întreprinderilor de diferite dimensiuni din statele membre. Acest lucru este valabil în special pentru țările cu economii fragmentate (care au un număr mare de microîntreprinderi).

Amendamentul 4

Articolul 131

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

IMSOC:

IMSOC:

(a)

permite gestionarea și schimbul computerizat al informațiilor, datelor și documentelor necesare pentru efectuarea controalelor oficiale, rezultate în urma efectuării controalelor oficiale sau a înregistrării efectuării sau a rezultatelor acestora, în toate cazurile în care normele menționate la articolul 1 alineatul (2) și actele delegate menționate la articolele 15 – 24 prevăd schimbul acestor informații, date și documente între autoritățile competente, între autoritățile competente și Comisie și, după caz, între acestea și alte autorități și operatori;

(b)

asigură un mecanism de schimb de date și informații în conformitate cu dispozițiile titlului IV;

(c)

asigură un instrument de colectare și gestionare a rapoartelor cu privire la controalele oficiale, furnizate de către statele membre Comisiei;

(d)

permite producerea, gestionarea și transmiterea, inclusiv în format electronic, a jurnalului de călătorie menționat la articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005, a înregistrărilor obținute cu ajutorul sistemului de navigație prevăzut la articolul 6 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005, a certificatelor oficiale și a documentului sanitar comun de intrare menționat la articolul 54 din prezentul regulament.

(a)

permite gestionarea și schimbul computerizat al informațiilor, datelor și documentelor necesare pentru efectuarea controalelor oficiale, rezultate în urma efectuării controalelor oficiale sau a înregistrării efectuării sau a rezultatelor acestora, în toate cazurile în care normele menționate la articolul 1 alineatul (2) și actele delegate menționate la articolele 15 – 24 prevăd schimbul acestor informații, date și documente între autoritățile competente, între autoritățile competente și Comisie și, după caz, între acestea și alte autorități și operatori;

(b)

asigură un mecanism de schimb de date și informații în conformitate cu dispozițiile titlului IV;

(c)

asigură un instrument de colectare și gestionare a rapoartelor cu privire la controalele oficiale, furnizate de către statele membre Comisiei;

(d)

permite producerea, gestionarea și transmiterea, inclusiv în format electronic, a jurnalului de călătorie menționat la articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005, a înregistrărilor obținute cu ajutorul sistemului de navigație prevăzut la articolul 6 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005, a certificatelor oficiale și a documentului sanitar comun de intrare menționat la articolul 54 din prezentul regulament.;

(e)

include un mecanism de protecție a datelor în conformitate cu reglementările aplicabile, și anume Directiva 95/46/CE, propunerea de regulament COM(2012)11 final și propunerea de directivă COM(2012)10 final.

Expunere de motive

Protecția datelor ar trebui să constituie una din chestiunile căreia să i se acorde atenție, întrucât sistemul este înființat la nivelul UE, iar una dintre principalele sale funcții constă în schimbul de date privind controalele oficiale realizate.

Brussels, 29 noiembrie 2013.

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO