ISSN 1977-1029

doi:10.3000/19771029.C_2014.052.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 52
European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 57
22 februarie 2014

Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2014/C 052/01

Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 45, 15.2.2014

1

 

Curtea de Justiție

2014/C 052/02

Depunerea jurământului de către noii membri ai Curții

2

2014/C 052/03

Decizii adoptate de Curte în cadrul reuniunii generale din 5 noiembrie 2013

2

2014/C 052/04

Liste pentru determinarea compunerii completelor de judecată

3

 

Tribunalul

2014/C 052/05

Depunerea jurământului de către un nou judecător la Tribunal

4

 

V   Anunțuri

 

PROCEDURI JURISDICȚIONALE

 

Curtea de Justiție

2014/C 052/06

Cauzele conexate C-239/11 P, C-489/11 P și C-498/11 P: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 decembrie 2013 — Siemens AG (C-239/11 P), Mitsubishi Electric Corp. (C-489/11 P), Toshiba Corp. (C-498/11 P)/Comisia Europeană [Recurs — Concurență — Înțelegere — Piața proiectelor referitoare la instalații de comutație cu izolație în gaz — Împărțirea pieței — Regulamentul (CE) nr. 1/2003 — Dovada încălcării — Încălcare unică și continuă — Denaturarea elementelor de probă — Forța probantă a declarațiilor contrare intereselor declarantului — Amenzi — Cuantum de plecare — An de referință — Coeficient multiplicator de descurajare — Competență de fond — Egalitate de tratament — Dreptul la apărare — Obligația de motivare]

5

2014/C 052/07

Cauza C-281/11: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 decembrie 2013 — Comisia Europeană/Republica Polonă (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic — Directiva 2009/41/CE — Transpunere incorectă și incompletă)

5

2014/C 052/08

Cauza C-500/11: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 decembrie 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice Queen's Bench Division (Administrative Court) — Regatul Unit] — The Queen, Fruition Po Limited/Minister for Sustainable Farming and Food and Animal Health [Trimitere preliminară — Regulamentul (CE) nr. 2200/96 — Regulamentul (CE) nr. 1432/2003 — Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Fructe și legume — Organizații de producători — Condiții de recunoaștere de către autoritățile naționale — Punerea la dispoziție a mijloacelor tehnice necesare pentru stocarea, ambalarea și comercializarea produselor — Obligația organizației, în cazul delegării sarcinilor sale unor societăți terțe, de a exercita un control asupra societăților menționate]

6

2014/C 052/09

Cauza C-9/12: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de commerce de Verviers — Belgia) — Corman-Collins SA/La Maison du Whisky SA [Competență judiciară în materie civilă și comercială — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Articolul 2 — Articolul 5 punctul 1 literele (a) și (b) — Competență specială în materie contractuală — Noțiunile vânzare de mărfuri și prestare de servicii — Contract de concesiune comercială]

6

2014/C 052/10

Cauza C-10/12 P: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 decembrie 2013 — Transnational Company Kazchrome AO, ENRC Marketing AG/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Euroalliages [Recurs — Dumping — Regulamentul (CE) nr. 172/2008 — Importuri de ferosiliciu originare din China, Egipt, Kazahstan, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia — Reexaminare intermediară parțială — Regulamentul (CE) nr. 384/96 — Articolul 3 alineatul (7) — Factori cunoscuți — Prejudiciu produs industriei Uniunii — Legătură de cauzalitate]

7

2014/C 052/11

Cauza C-84/12: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin — Germania) — Rahmanian Koushkaki/Bundesrepublik Deutschland [Spațiul de libertate, securitate și justiție — Regulamentul (CE) nr. 810/2009 — Articolul 21 alineatul (1), articolul 32 alineatul (1) și articolul 35 alineatul (6) — Proceduri și condiții de eliberare a vizelor uniforme — Obligația de a elibera o viză — Evaluarea riscului de imigrare ilegală — Intenția solicitantului de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei solicitate — Îndoială întemeiată — Marjă de apreciere a autorităților competente]

7

2014/C 052/12

Cauza C-116/12: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Dioikitiko Protodikeio Serron — Grecia) — Ioannis Christodoulou, Nikolaos Christodoulou, Afoi N. Christodoulou AE/Elliniko Dimosio (Valoare în vamă — Mărfuri exportate către o țară terță — Restituiri la export — Transformare în țara de export considerată ca fiind nesubstanțială — Reexport al mărfurilor către teritoriul Uniunii Europene — Stabilire a valorii în vamă — Valoare de tranzacție)

8

2014/C 052/13

Cauza C-174/12: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Handelsgericht Wien — Austria) — Alfred Hirmann/Immofinanz AG (Trimitere preliminară — Dreptul societăților comerciale — A doua directivă 77/91/CEE — Răspunderea unei societăți pe acțiuni pentru încălcarea obligațiilor sale în materie de publicitate — Inexactitatea informațiilor conținute într-un prospect de emisiune — Întinderea răspunderii — Reglementare a unui stat membru care prevede restituirea prețului plătit de cumpărător pentru achiziționarea acțiunilor)

9

2014/C 052/14

Cauza C-202/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof 's-Gravenhage — Țările de Jos) — Innoweb BV/Wegener ICT Media BV, Wegener Mediaventions BV [Directiva 96/9/CE — Protecția juridică a bazelor de date — Articolul 7 alineatele (1) și (5) — Drept sui generis al producătorului unei baze de date — Noțiunea reutilizare — Parte substanțială a conținutului bazei de date — Metamotor de căutare dedicat]

10

2014/C 052/15

Cauza C-209/12: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Walter Endress/Allianz Lebensversicherungs AG (Trimitere preliminară — Directivele 90/619/CEE și 92/96/CEE — Asigurare directă de viață — Drept de renunțare — Lipsa unei informări cu privire la condițiile de exercitare a acestui drept — Expirarea dreptului de renunțare după un an de la plata celei dintâi prime — Conformitate cu Directivele 90/619/CEE și 92/96/CEE)

10

2014/C 052/16

Cauzele conexate C-241/12 și C-242/12: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank te Rotterdam — Țările de Jos) — proceduri penale împotriva Shell Nederland Verkoopmaatschappij BV (C-241/12), Belgian Shell NV (Cauza C-241/12) [Mediu — Deșeuri — Noțiune — Directiva 2006/12/CE — Transporturi de deșeuri — Informarea autorităților naționale competente — Regulamentul (CEE) nr. 259/93 — Existența unei acțiuni, a unei intenții sau a unei obligații de a se debarasa de o substanță sau de un obiect]

11

2014/C 052/17

Cauza C-262/12: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État — Franța) — Association Vent De Colère ! Fédération nationale și alții/Ministre de l'écologie, du développement durable, des transports et du logement, Ministre de l'Économie, des Finances et de l'Industrie (Trimitere preliminară — Ajutor de stat — Noțiunea intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat — Electricitate de origine eoliană — Obligație de achiziționare la un preț superior prețului pieței — Compensație integrală — Contribuții datorate de consumatorii finali de electricitate)

11

2014/C 052/18

Cauza C-267/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation — Franța) — Frédéric Hay/Crédit agricole mutuel de Charente-Maritime et des Deux-Sèvres (Directiva 2000/78/CE — Egalitate de tratament — Convenție colectivă prin care se rezervă un avantaj în materie de remunerare și de condiții de muncă salariaților care încheie o căsătorie — Excludere a partenerilor care încheie un pact civil de solidaritate — Discriminări bazate pe orientarea sexuală)

12

2014/C 052/19

Cauza C-274/12 P: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2013 — Telefónica SA/Comisia Europeană (Recurs — Acțiune în anulare — Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE — Dreptul la o cale de atac — Calitate procesuală activă — Persoane fizice sau juridice — Act care le privește individual — Act normativ care nu presupune măsuri de executare — Decizie prin care o schemă de ajutoare de stat este declarată incompatibilă cu piața comună — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă)

12

2014/C 052/20

Cauza C-279/12: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal — Regatul Unit) — Fish Legal, Emily Shirley/The Information Commissioner, United UtilitiesWater plc, Yorkshire Water Services Ltd, Southern Water Services Ltd (Trimitere preliminară — Convenția de la Aarhus — Directiva 2003/4/CE — Accesul publicului la informațiile despre mediu — Domeniu de aplicare — Noțiunea autoritate publică — Întreprinderi de colectare a apelor reziduale și de distribuție a apei — Privatizarea sectorului apei în Anglia și în Țara Galilor)

13

2014/C 052/21

Cauza C-281/12: Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Trento Sviluppo srl, Centrale Adriatica Soc coop/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato [Trimitere preliminară — Protecția consumatorilor — Practici comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori — Directiva 2005/29/CE — Articolul 6 alineatul (1) — Noțiunea acțiune înșelătoare — Caracter cumulativ al condițiilor enumerate de dispoziția în cauză]

13

2014/C 052/22

Cauza C-292/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tartu Ringkonnakohus — Estonia) — Ragn-Sells AS/Sillamäe Linnavalitsus [Trimitere preliminară — Directiva 2008/98/CE — Gestionarea deșeurilor — Articolul 16 alineatul (3) — Principiul proximității — Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 — Transferuri de deșeuri — Deșeuri urbane mixte — Deșeuri industriale și deșeuri provenind din activități de construcție — Procedură de atribuire a unui contract de concesiune de servicii având ca obiect colectarea și transportul deșeurilor generate pe teritoriul unei municipalități — Obligația viitorului concesionar de a transporta deșeurile colectate în instalații de tratare desemnate de autoritatea concedentă — Cele mai apropiate instalații de tratare adecvate]

14

2014/C 052/23

Cauza C-303/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de première instance de Liège — Belgia) — Guido Imfeld, Nathalie Garcet/État belge (Libertatea de stabilire — Egalitate de tratament — Impozit pe venit — Legislație referitoare la evitarea dublei impuneri — Venituri obținute în alt stat decât statul de reședință — Metoda exonerării cu rezervă de progresivitate în statul de reședință — Luare în considerare parțială a situației personale și familiale — Pierdere a anumitor avantaje fiscale legate de situația personală și familială a lucrătorului)

15

2014/C 052/24

Cauza C-327/12: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Ministero dello Sviluppo Economico, Autorità per la Vigilanza sui Contratti Pubblici di lavori, servizi e forniture/Soa Nazionale Costruttori — Organismo di Attestazione Spa (Articolul 101 TFUE, 102 TFUE și 106 TFUE — Întreprinderi publice și întreprinderi cărora statele membre le acordă drepturi speciale sau exclusive — Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general — Noțiuni — Organisme însărcinate cu verificarea și certificarea respectării condițiilor impuse de lege de către întreprinderile care realizează lucrări publice — Articolul 49 TFUE — Libertatea de stabilire — Restricție — Justificare — Protecția destinatarilor serviciilor — Calitatea serviciilor de certificare)

15

2014/C 052/25

Cauza C-361/12: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Napoli — Italia) — Carmela Carratù/Poste Italiane SpA (Politica socială — Directiva 1999/70/CE — Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată — Principiul nediscriminării — Noțiunea condiții de încadrare în muncă — Reglementare națională care prevede, în cazul stabilirii nelegale a duratei unui contract de muncă, un regim de indemnizare diferit de cel aplicabil în cazul încetării nelegale a unui contract de muncă pe durată nedeterminată)

16

2014/C 052/26

Cauza C-362/12: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court of the United Kingdom — Regatul Unit) — Test Claimants in the Franked Investment Income Group Litigation/Commissioners of Inland Revenue Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs (Protecție jurisdicțională — Principiul efectivității — Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime — Restituirea plății nedatorate — Căi de atac — Legislație națională — Reducerea termenului de prescripție a căilor de atac aplicabile fără preaviz și cu efect retroactiv)

16

2014/C 052/27

Cauza C-411/12: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 12 decembrie 2013 — Comisia Europeană/Republica Italiană (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Ajutoare de stat — Tarif preferențial la energia electrică — Decizia 2011/746/UE — Ajutoare incompatibile cu piața internă — Recuperare — Neexecutare în termenul stabilit)

17

2014/C 052/28

Cauza C-425/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Administrativo e Fiscal do Porto — Portugalia) — Portgás — Sociedade de Produção e Distribuição de Gás, SA/Ministério da Agricultura, do Mar, do Ambiente e do Ordenamento do Território (Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor — Directiva 93/38/CEE — Netranspunere în dreptul intern — Posibilitatea statului de a invoca această directivă împotriva unui organism concesionar al unui serviciu public în lipsa transpunerii acestui act în dreptul intern)

17

2014/C 052/29

Cauza C-437/12: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof te 's-Hertogenbosch — Țările de Jos) — procedură inițiată de X (Impozite interne — Articolul 110 TFUE — Taxă de înmatriculare — Produse naționale similare — Neutralitatea taxei între autovehiculele de ocazie importate și vehiculele similare aflate deja pe piața națională)

18

2014/C 052/30

Cauza C-443/12: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 decembrie 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (Chancery Division) — Regatul Unit] — Actavis Group PTC EHF, Actavis UK Ltd/Sanofi [Medicamente de uz uman — Certificat suplimentar de protecție — Regulamentul (CE) nr. 469/2009 — Articolul 3 — Condiții de obținere a acestui certificat — Introduceri pe piață succesive a două medicamente care conțin, în parte sau în totalitate, același principiu activ — Compoziție de principii active dintre care unul a fost deja comercializat sub forma unui medicament cu principiu activ unic — Posibilitatea de a obține mai multe certificate pornind de la același brevet și de la două autorizații de introducere pe piață]

18

2014/C 052/31

Cauza C-445/12 P: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 12 decembrie 2013 — Rivella International AG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Baskaya di Baskaya Alim e C. Sas (Recurs — Marcă comunitară — Marcă figurativă care conține elementul verbal BASKAYA — Opoziție — Convenție bilaterală — Teritoriul unui stat terț — Noțiunea utilizare serioasă)

19

2014/C 052/32

Cauza C-452/12: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Krefeld — Germania) — Nipponkoa Insurance Co (Europe) Ltd/Inter-Zuid Transport BV [Cooperare judiciară în materie civilă și comercială — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Articolele 27, 33 și 71 — Litispendență — Recunoașterea și executarea hotărârilor — Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR) — Articolul 31 alineatul 2 — Reguli de coexistență — Acțiune în regres — Acțiune în constatare negativă — Hotărâre judecătorească de constatare negativă]

19

2014/C 052/33

Cauza C-484/12: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank 's Gravenhage — Țările de Jos) — Georgetown University/Octrooicentrum Nederland, acționând sub denumirea NL Octrooicentrum [Medicamente de uz uman — Certificat suplimentar de protecție — Regulamentul (CE) nr. 469/2009 — Articolul 3 — Condiții de obținere a acestui certificat — Posibilitate de a obține mai multe certificate suplimentare de protecție pornind de la același brevet]

20

2014/C 052/34

Cauza C-495/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 decembrie 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) — Regatul Unit] — The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs/The Bridport and West Dorset Golf Club Limited [Fiscalitate — TVA — Directiva 2006/112/CE — Scutiri — Articolul 132 alineatul (1) litera (m) — Prestarea anumitor servicii strâns legate de sport — Acces la un teren de golf — Vizitatori care nu sunt membri ai unui club de golf și care achită o taxă de acces pe green (green fee) — Excluderea scutirii — Articolul 133 primul paragraf litera (d) — Articolul 134 litera (b) — Venituri suplimentare]

20

2014/C 052/35

Cauza C-563/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Kúria — Ungaria) — BDV Hungary Trading Kft (în lichidare)/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Közép-magyarországi Regionális Adó Főigazgatósága (TVA — Directiva 2006/112/CE — Articolul 146 — Scutiri la export — Articolul 131 — Condiții stabilite de statele membre — Legislație națională potrivit căreia bunul destinat exportului trebuie să fi părăsit teritoriul vamal al Uniunii Europene într un termen fix de 90 de zile de la data livrării)

21

2014/C 052/36

Cauza C-586/12 P: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 19 decembrie 2013 — Koninklijke Wegenbouw Stevin BV/Comisia Europeană (Recurs — Înțelegeri — Piața olandeză a bitumului rutier — Stabilirea prețului brut al bitumului rutier — Stabilirea unei reduceri pentru constructorii de drumuri — Probă — Principiul egalității de tratament — Competență de fond — Proporționalitatea amenzii — Controlul Curții)

21

2014/C 052/37

Cauza C-524/12 P: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 14 noiembrie 2013 — TeamBank AG Nürnberg/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Fercredit Servizi Finanziari SpA (Recurs — Marcă comunitară — Marca figurativă f@ir Credit — Opoziția titularului mărcii figurative comunitare FERCREDIT — Refuzul înregistrării)

22

2014/C 052/38

Cauza C-534/12 P: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 5 decembrie 2013 — Luigi Marcuccio/Comisia Europeană [Recurs — Acțiune în revizuire — Ordonanță a Tribunalului Uniunii Europene prin care acțiunea este declarată inadmisibilă — Repartizare — Schimbarea repartizării de la Luanda (Angola) la Bruxelles (Belgia) — Decizie de ambalare și mutare a efectelor personale ale reclamantului în lipsa lui — Consecințele unei hotărâri ulterioare a Tribunalului]

22

2014/C 052/39

Cauza C-50/13: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale ordinario di Aosta — Italia) — Rocco Papalia/Comune di Aosta (Trimitere preliminară — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Politica socială — Directiva 1999/70/CE — Clauza 5 din acordul-cadru privind munca pe durată determinată — Sectorul public — Contracte succesive — Abuz — Repararea prejudiciului — Condiții de despăgubire în cazul stabilirii în mod nelegal a încetării contractului de muncă — Principiile echivalenței și efectivității)

23

2014/C 052/40

Cauza C-159/13: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 12 decembrie 2013 — Fercal — Consultadoria e Serviços, Lda/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Jacson of Scandinavia AB [Recurs — Marcă comunitară — Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Marca verbală JACKSON SHOES — Cerere de declarare a nulității formulată de titularul denumirii comerciale naționale Jacson of Scandinavia AB — Declararea nulității — Inadmisibilitate vădită]

23

2014/C 052/41

Cauza C-224/13: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 7 noiembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Cagliari — Italia) — procedură penală împotriva lui Sergio Alfonso Lorrai [Trimitere preliminară — Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții — Drepturi fundamentale — Durată excesivă a procedurii penale — Suspendarea unei proceduri penale, pe o durată nedeterminată, pentru boala învinuitului, făcând astfel imposibilă participarea conștientă a acestuia din urmă la procedură — Boală ireversibilă a învinuitului — Neaplicarea dreptului Uniunii — Necompetență vădită a Curții]

23

2014/C 052/42

Cauza C-355/13: Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Commissione Tributaria Regionale dell'Umbria — Italia) — Umbra Packaging srl/Agenzia delle Entrate — Direzione Provinciale di Perugia [Trimitere preliminară — Regulamentul de procedură — Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 — Răspuns la o întrebare preliminară care poate fi dedus cu claritate din jurisprudență — Cerere vădit inadmisibilă — Rețele și servicii de comunicații electronice — Directiva 2002/20/CE (Directiva privind autorizarea) — Articolul 3 — Aplicarea unei taxe de autorizare guvernamentală în cazul unui contract de abonament telefonic — Taxă care nu se aplică în cazul unei cartele telefonice preplătite — Articolul 102 TFUE]

24

2014/C 052/43

Cauza C-304/13: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Curtea de Apel Timișoara (România) la data de 3 iunie 2013 — Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) — Centrul Județean Timiș/Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului Timiș

24

2014/C 052/44

Cauza C-469/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Verona (Italia) la 30 august 2013 — Shamim Tahir/Ministero dell’Interno e Questura di Verona

25

2014/C 052/45

Cauza C-568/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 6 noiembrie 2013 — Azienda Ospedaliero-Universitaria di Careggi-Firenze/Data Medical Service srl

25

2014/C 052/46

Cauza C-592/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 20 noiembrie 2013 — Ministero dell'Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Ministero della Salute, Ministero dello Sviluppo Economico/Ediltecnica SpA

26

2014/C 052/47

Cauza C-600/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Giudice di pace di Matera (Italia) la 21 noiembrie 2013 — Intelcom Service Ltd/Vincenzo Mario Marvulli

26

2014/C 052/48

Cauza C-611/13 P: Recurs introdus la 26 noiembrie 2013 de Hansa Metallwerke AG și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013 în cauza T-375/10, Hansa Metallwerke AG și alții/Comisia Europeană

26

2014/C 052/49

Cauza C-613/13 P: Recurs introdus la 26 noiembrie 2013 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013 pronunțate în cauzele conexate T-379/10 și T-381/10, Keramag Keramische Werke AG și alții, Sanitec Europe Oy/Comisia Europeană

27

2014/C 052/50

Cauza C-636/13 P: Recurs introdus la 4 decembrie 2013 de Roca Sanitario, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013 în cauza T-408/10, Roca Sanitario/Comisia

28

2014/C 052/51

Cauza C-637/13 P: Recurs introdus la 4 decembrie 2013 de Laufen Austria AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013 în cauza T-411/10, Laufen Austria/Comisia

28

2014/C 052/52

Cauza C-638/13 P: Recurs introdus la 4 decembrie 2013 de Roca împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013 în cauza T-412/10, Roca/Comisia

29

2014/C 052/53

Cauza C-643/13 P: Recurs introdus la 4 decembrie 2013 de Melkveebedrijf Overenk BVși alții împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 11 septembrie 2013 în cauza T-540/11, Melkveebedrijf Overenk și alții/Comisia

29

2014/C 052/54

Cauza C-670/13 P: Recurs introdus la 13 decembrie 2013 de The Cartoon Network, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 2 octombrie 2013 în cauza T-285/12, Cartoon Network/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

29

2014/C 052/55

Cauza C-677/13: Acțiune introdusă la 18 decembrie 2013 — Comisia Europeană/Republica Elenă

30

2014/C 052/56

Cauza C-679/13: Acțiune introdusă la 19 decembrie 2013 — Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene

31

2014/C 052/57

Cauza C-683/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal do Trabalho da Covilhã (Portugalia) la 23 decembrie 2013 — Pharmacontinente-Saúde e Higiene SA și alții/Autoridade Para As Condições do Trabalho (ACT)

31

2014/C 052/58

Cauza C-7/14 P: Recurs introdus la 10 ianuarie 2014 de Wünsche Handelsgesellschaft International mbH & Co KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 12 noiembrie 2013 în cauza T-147/12, Wünsche Handelsgesellschaft International mbH & Co KG/Comisia Europeană

32

 

Tribunalul

2014/C 052/59

Cauza T-385/11: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — BP Products North America/Consiliul [Dumping — Subvenții — Importuri de biomotorină originară din Statele Unite — Circumvenție — Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 — Articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 — Produs similar căruia i s-au adus mici modificări — Securitate juridică — Abuz de putere — Erori vădite de apreciere — Obligația de motivare — Egalitate de tratament — Principiul bunei administrări]

33

2014/C 052/60

Cauza T-528/11: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Aloe Vera of America/OAPI — Detimos (FOREVER) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare figurative FOREVER — Marca națională figurativă anterioară 4 EVER — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Utilizarea serioasă a mărcii anterioare — Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009]

33

2014/C 052/61

Cauza T-95/12 P: Hotărârea Tribunalului din 15 ianuarie 2014 — Stols/Consiliul (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Promovare — Exercițiul de promovare 2007 — Decizie de nepromovare a persoanei interesate la gradul AST 11 — Comparația meritelor — Control de către instanță al erorii vădite de apreciere)

34

2014/C 052/62

Cauza T-149/12: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Investrónica/OAPI — Olympus Imaging (MICRO) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative MICRO — Marcă națională figurativă anterioară micro — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Putere de reformare]

34

2014/C 052/63

Cauza T-279/12: Hotărârea Tribunalului din 15 ianuarie 2014 — SICOM/Comisia (Clauză compromisorie — Ajutor alimentar — Furnizare de ulei de rapiță colza către Guineea — Neexecutarea contractului — Prescripție)

34

2014/C 052/64

Cauza T-304/12: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Message Management/OAPI — Absacker (ABSACKER of Germany) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative ABSACKER of Germany — Marca națională figurativă anterioară ABSACKER — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

35

2014/C 052/65

Cauza T-383/12: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Ferienhäuser zum See/OAPI — Sunparks Groep (Sun Park Holidays) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Sun Park Holidays — Marcă comunitară figurativă anterioară Sunparks Holiday Parks — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

35

2014/C 052/66

Cauza T-433/12: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Steiff/OAPI (buton metalic aplicat în zona mediană a urechii unei jucării din pluș) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare care constă în fixarea unui buton în zona mediană a urechii unei jucării de pluș — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

35

2014/C 052/67

Cauza T-434/12: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Steiff/OAPI (etichetă sub formă de steguleț cu buton metalic aplicată în zona mediană a urechii unei jucării de pluș) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare care constă în fixarea printr-un buton a unei etichete în zona mediană a urechii unei jucării de pluș — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

36

2014/C 052/68

Cauza T-475/12: Hotărârea Tribunalului din 13 ianuarie 2014 — LaserSoft Imaging/OAPI (WorkflowPilot) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale WorkflowPilot — Motive absolute de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

36

2014/C 052/69

Cauza T-538/12: Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Optilingua Holding/OAPI — Esposito (ALPHATRAD) [Marcă comunitară — Procedură de decădere — Marca comunitară figurativă ALPHATRAD — Utilizare serioasă a mărcii — Importanța utilizării — Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) și articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

36

2014/C 052/70

Cauza T-385/13 P: Ordonanța Tribunalului din 19 decembrie 2013 — Marcuccio/Comisia (Recurs — Funcție publică — Respingerea acțiunii în primă instanță ca vădit inadmisibilă — Inexistența unei identități între cererea introductivă trimisă prin fax și originalul depus ulterior — Depunere a originalului după expirarea termenului — Tardivitatea acțiunii — Recurs vădit nefondat)

37

2014/C 052/71

Cauza T-633/13: Acțiune introdusă la 22 noiembrie 2013 — Reed Exhibitions/OAPI (INFOSECURITY)

37

2014/C 052/72

Cauza T-637/13: Acțiune introdusă la 27 noiembrie 2013 — Bimbo/OAPI — Cafe' do Brasil (Caffè KIMBO)

37

2014/C 052/73

Cauza T-638/13: Acțiune introdusă la 27 noiembrie 2013 — Bimbo/OAPI — Cafe' do Brasil (Caffè KIMBO GOLD MEDAL)

38

2014/C 052/74

Cauza T-653/13 P: Recurs introdus la 6 decembrie 2013 de Kari Wahlström împotriva Hotărârii din 9 octombrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-116/12, Wahlström/Frontex

38

2014/C 052/75

Cauza T-663/13 P: Recurs introdus la 16 decembrie 2013 de Curtea de Conturi a Uniunii Europene împotriva Hotărârii din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-69/11, BF/Curtea de Conturi

39

2014/C 052/76

Cauza T-669/13 P: Recurs introdus la 17 decembrie 2013 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii din 7 octombrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-97/12, Thomé/Comisia

40

2014/C 052/77

Cauza T-671/13: Acțiune introdusă la 17 decembrie 2013 — PAN Europe și Confédération paysanne/Comisia

40

2014/C 052/78

Cauza T-684/13: Acțiune introdusă la 23 decembrie 2013 — Copernicus-Trademarks/OAPI — Bolloré (BLUECO)

41

2014/C 052/79

Cauza T-685/13: Acțiune introdusă la 23 decembrie 2013 — Copernicus-Trademarks/OAPI — Blue Coat Systems (BLUECO)

41

2014/C 052/80

Cauza T-686/13: Acțiune introdusă la 17 decembrie 2013 — Unibail Management/OAPI (Reprezentarea a două linii și patru stele)

42

2014/C 052/81

Cauza T-687/13: Acțiune introdusă la 13 decembrie 2013 — Unibail Management/OAPI (Reprezentarea a două linii și cinci stele)

42

2014/C 052/82

Cauza T-691/13: Acțiune introdusă la 27 decembrie 2013 — Ricoh Belgium/Consiliul

43

2014/C 052/83

Cauza T-695/13: Acțiune introdusă la 31 decembrie 2013 — ENAC/Comisia și TEN T EA

44

2014/C 052/84

Cauza T-696/13: Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Meta Group/Comisia

44

2014/C 052/85

Cauza T-698/13 P: Recurs introdus la 30 decembrie 2013 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-127/12, Marcuccio/Comisia

44

2014/C 052/86

Cauza T-699/13 P: Recurs introdus la 30 decembrie 2013 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-145/12, Marcuccio/Comisia

45

2014/C 052/87

Cauza T-700/13: Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Bankia/Comisia

45

2014/C 052/88

Cauza T-701/13: Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Asociación Española de Banca/Comisia

46

2014/C 052/89

Cauza T-702/13: Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Unicaja Banco/Comisia

46

2014/C 052/90

Cauza T-703/13: Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Liberbank/Comisia

47

2014/C 052/91

Cauza T-704/13: Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Banco de Sabadell și Banco Gallego/Comisia

47

2014/C 052/92

Cauza T-705/13: Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Catalunya Banc/Comisia

47

2014/C 052/93

Cauza T-719/13: Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Lico Leasing și Pequeños y Medianos Astilleros Sociedad de Reconversión/Comisia

48

2014/C 052/94

Cauza T-1/14: Acțiune introdusă la 7 ianuarie 2014 — Aluminios Cortizo și Cortizo Cartera/Comisia

49

2014/C 052/95

Cauza T-2/14: Acțiune introdusă la 1 ianuarie 2014 — Caixabank/Comisia

49

2014/C 052/96

Cauza T-3/14: Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2014 — Anudal Industrial/Comisia

50

2014/C 052/97

Cauza T-4/14: Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2014 — Industrias Ponsa/Comisia

50

2014/C 052/98

Cauza T-5/14: Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2014 — Anudal/Comisia

50

2014/C 052/99

Cauza T-10/14: Acțiune introdusă la 3 ianuarie 2014 — Inditex și Naviera Nebulosa de Omega/Comisia

51

2014/C 052/00

Cauza T-15/14: Acțiune introdusă la 6 ianuarie 2014 — Simet/Comisia

51

2014/C 052/01

Cauza T-390/12: Ordonanța Tribunalului din 7 ianuarie 2014 — Lifted Research et LRG Europe/OHMI — Fei Liangchen (Lr geans)

52

 

Tribunalul Funcției Publice

2014/C 052/02

Cauza F-114/13: Acțiune introdusă la 29 noiembrie 2013 — ZZ și ZZ/Comisia

53

2014/C 052/03

Cauza F-118/13: Acțiune introdusă la 9 decembrie 2013 — ZZ/Comisia

53

2014/C 052/04

Cauza F-121/13: Acțiune introdusă la 16 decembrie 2013 — ZZ/Comisia

53

2014/C 052/05

Cauza F-122/13: Acțiune introdusă la 17 decembrie 2013 — ZZ/Europol

53

2014/C 052/06

Cauza F-123/13: Acțiune introdusă la 18 decembrie 2013 — ZZ/Comisia

54

2014/C 052/07

Cauza F-124/13: Acțiune introdusă la 19 decembrie 2013 — ZZ/Parlamentul European

54

2014/C 052/08

Cauza F-1/14: Acțiune introdusă la 6 ianuarie 2014 — ZZ/Comisia

54

RO

 

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/1

2014/C 52/01

Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

JO C 45, 15.2.2014

Publicații anterioare

JO C 39, 8.2.2014

JO C 31, 1.2.2014

JO C 24, 25.1.2014

JO C 15, 18.1.2014

JO C 9, 11.1.2014

JO C 377, 21.12.2013

Aceste texte sunt disponibile pe:

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

Curtea de Justiție

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/2

Depunerea jurământului de către noii membri ai Curții

2014/C 52/02

Numit judecător la Curtea de Justiție prin decizia reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 26 iunie 2013 (1), pentru perioada cuprinsă între 6 octombrie 2013 și 6 octombrie 2015, doamna Jürimäe a depus jurământul în fața Curții la 23 octombrie 2013.

Numit avocat general la Curtea de Justiție prin decizia reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 16 octombrie 2013 (2), pentru perioada cuprinsă între 16 octombrie 2013 și 6 octombrie 2018, domnul Szpunar a depus jurământul în fața Curții la 23 octombrie 2013.

(1)  JO L 179, 29 iunie 2013, p. 94.

(2)  JO L 277, 18 octombrie 2013, p. 11.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/2

Decizii adoptate de Curte în cadrul reuniunii generale din 5 noiembrie 2013

2014/C 52/03

Cu ocazia reuniunii generale din 5 noiembrie 2013, Curtea a decis să o repartizeze pe doamna Jürimäe în Camera a patra și în Camera a noua.

Camera a patra și Camera a noua se compun, așadar, după cum se arată mai jos.

 

Camera a patra

 

domnul Bay Larsen, președinte de cameră

 

domnul Malenovský, doamna Jürimäe, domnul Safjan și doamna Prechal, judecători

 

Camera a noua

 

domnul Safjan, președinte de cameră

 

domnul Malenovský și doamnele Prechal și Jürimäe, judecători

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/3

Liste pentru determinarea compunerii completelor de judecată

2014/C 52/04

Cu ocazia reuniunii generale din 5 noiembrie 2013, Curtea a stabilit lista pentru determinarea compunerii Marii Camere după cum urmează:

 

domnul Rosas

 

doamna Jürimäe

 

domnul Juhász

 

domnul Biltgen

 

domnul Arestis

 

domnul Rodin

 

domnul Borg Barthet

 

domnul Vajda

 

domnul Malenovský

 

domnul Da Cruz Vilaça

 

domnul Levits

 

domnul Fernlund

 

domnul Ó Caoimh

 

domnul Jarašiūnas

 

domnul Bonichot

 

doamna Prechal

 

domnul Arabadjiev

 

doamna Berger

 

doamna Toader

 

domnul Šváby

 

domnul Safjan

Cu ocazia reuniunii generale din 5 noiembrie 2013, Curtea a stabilit lista pentru determinarea compunerii Camerei a patra, care judecă în complet de cinci judecători, după cum urmează:

 

domnul Malenovský

 

doamna Jürimäe

 

domnul Safjan

 

doamna Prechal

Cu ocazia reuniunii generale din 5 noiembrie 2013, Curtea a stabilit lista pentru determinarea compunerii Camerei a noua, care judecă în complet de trei judecători, după cum urmează:

 

domnul Malenovský

 

doamna Prechal

 

doamna Jürimäe

Tribunalul

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/4

Depunerea jurământului de către un nou judecător la Tribunal

2014/C 52/05

Numit judecător la Tribunal prin decizia reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene din 16 octombrie 2013 (1), pentru perioada cuprinsă între 6 octombrie 2013 și 31 august 2016, domnul Madise a depus jurământul în fața Curții la 23 octombrie 2013.

(1)  JO L 277, 18 octombrie 2013, p. 12.

V Anunțuri

PROCEDURI JURISDICȚIONALE

Curtea de Justiție

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/5

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 decembrie 2013 — Siemens AG (C-239/11 P), Mitsubishi Electric Corp. (C-489/11 P), Toshiba Corp. (C-498/11 P)/Comisia Europeană

(Cauzele conexate C-239/11 P, C-489/11 P și C-498/11 P) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegere - Piața proiectelor referitoare la instalații de comutație cu izolație în gaz - Împărțirea pieței - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Dovada încălcării - Încălcare unică și continuă - Denaturarea elementelor de probă - Forța probantă a declarațiilor contrare intereselor declarantului - Amenzi - Cuantum de plecare - An de referință - Coeficient multiplicator de descurajare - Competență de fond - Egalitate de tratament - Dreptul la apărare - Obligația de motivare)

2014/C 52/06

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Siemens AG [reprezentanți: I. Brinker, C. Steinle și M. Hörster, Rechtsanwälte (C-239/11 P)], Mitsubishi Electric Corp. [reprezentanți: R. Denton, solicitor, și K. Haegeman, advocaat (C-489/11 P)], Toshiba Corp. [reprezentanți: J. MacLennan, solicitor, A. Dawes, solicitor, A. Schulz, Rechtsanwalt, și S. Sakellariou, dikigoros (C-498/11 P)]

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Antoniadis, precum și R. Sauer, N. Khan și P. Van Nuffel, agenți)

Intervenientă în susținerea intimatei: Autoritatea de Supraveghere AELS (reprezentanți: M. Schneider și M. Moustakali, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 3 martie 2011, Siemens/Comisia (cauza T-110/07), prin care Tribunalul a respins acțiunea recurentei având ca obiect anularea Deciziei C(2006) 6762 final a Comisiei din 24 ianuarie 2007 privind o procedură în temeiul articolului 81 din Tratatul CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE în cazul unei înțelegeri pe piața proiectelor referitoare la instalații de comutație cu izolație în gaz sau, cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate recurentei — Încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare, a principiului egalității de tratament și a obligației de motivare — Denaturarea elementelor de probă — Aplicarea eronată a normelor privind prescripția — Încălcarea articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Dispozitivul

1.

Respinge recursurile.

2.

Obligă Siemens AG, Mitsubishi Electric Corp. și Toshiba Corp. la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 232, 6.8.2011;

JO C 347, 26.11.2011.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 decembrie 2013 — Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-281/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic - Directiva 2009/41/CE - Transpunere incorectă și incompletă)

2014/C 52/07

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Pignataro-Nolin și M. Owsiany-Hornung, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentanți:B. Majczyna și M. Szpunar, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transpunere incorectă și incompletă a Directivei 2009/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic (JO L 125, p. 75).

Dispozitivul

1.

Întrucât nu a transpus articolul 3 alineatul (3), articolul 7, articolul 8 alineatele (2) și (3), articolul 9 alineatul (2) litera (a), precum și articolul 18 alineatul (1) al doilea paragraf și alineatele (3) și (4) din Directiva 2009/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2.

Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3.

Comisia Europeană și Republica Polonă suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 252, 27.8.2011.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/6

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 decembrie 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice Queen's Bench Division (Administrative Court) — Regatul Unit] — The Queen, Fruition Po Limited/Minister for Sustainable Farming and Food and Animal Health

(Cauza C-500/11) (1)

(Trimitere preliminară - Regulamentul (CE) nr. 2200/96 - Regulamentul (CE) nr. 1432/2003 - Agricultură - Organizarea comună a piețelor - Fructe și legume - Organizații de producători - Condiții de recunoaștere de către autoritățile naționale - Punerea la dispoziție a mijloacelor tehnice necesare pentru stocarea, ambalarea și comercializarea produselor - Obligația organizației, în cazul delegării sarcinilor sale unor societăți terțe, de a exercita un control asupra societăților menționate)

2014/C 52/08

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice Queen's Bench Division (Administrative Court)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: The Queen, Fruition Po Limited

Pârât: Minister for Sustainable Farming and Food and Animal Health

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — High Court of Justice Queen's Bench Division (Administrative Court) — Interpretarea articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței în sectorul fructelor și legumelor (JO L 297, p.1, Ediție specială 3/vol. 20, p. 29) și a articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul CE) nr. 1432/2003 al Comisiei din 11 august 2003 privind normele de aplicare a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 2200/96 al Consiliului în ceea ce privește autorizarea organizațiilor de producători și autorizarea prealabilă a grupărilor de producători (JO L 203, p.18, Ediție specială 3/vol.48, p. 193) — Criterii pentru recunoașterea de către autoritățile naționale — Punere la dispoziție a mijloacelor tehnice de stocare, ambalare și comercializare a produselor — Obligația organizațiilor, în cazul unei delegări substanțiale către societăți terțe, de a exercita un control asupra acestor societăți

Dispozitivul

Articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței în sectorul fructelor și legumelor, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2699/2000 al Consiliului din 4 decembrie 2000, trebuie interpretat în sensul că, pentru a putea îndeplini condițiile de recunoaștere prevăzute de această dispoziție, o organizație de producători care a încredințat unor terți desfășurarea activităților esențiale pentru recunoașterea sa în temeiul dispoziției menționate este obligată să încheie un acord contractual care să îi permită să rămână responsabilă de această desfășurare de activități și de controlul global al gestiunii, astfel încât organizația respectivă să păstreze, în ultimă instanță, puterea de control și, dacă este cazul, de intervenție în timp util asupra acestei desfășurări de activități pe toată durata acordului. Instanța națională competentă are sarcina să verifice, în fiecare caz în parte și ținând seama de toate împrejurările pertinente din speță, inclusiv natura și întinderea activităților externalizate, dacă organizația de producători vizată a păstrat un asemenea control.

(1)  JO C 370, 17.12.2011.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/6

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de commerce de Verviers — Belgia) — Corman-Collins SA/La Maison du Whisky SA

(Cauza C-9/12) (1)

(Competență judiciară în materie civilă și comercială - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 2 - Articolul 5 punctul 1 literele (a) și (b) - Competență specială în materie contractuală - Noțiunile „vânzare de mărfuri” și „prestare de servicii” - Contract de concesiune comercială)

2014/C 52/09

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de commerce de Verviers

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Corman-Collins SA

Pârâtă: La Maison du Whisky SA

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunal de commerce de Verviers — Interpretarea articolului 2 și a articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială commerciale (JO L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) — Contract de concesiune de vânzare exclusivă a mărfurilor încheiat între un concedent stabilit în Franța și un concesionar stabilit în Belgia — Admisibilitatea unei reglementări naționale care prevede competența instanțelor concesionarului, independent de locul de stabilire al concedentului

Dispozitivul

1.

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, atunci când pârâtul are domiciliul în alt stat membru decât cel în care are sediul instanța sesizată cu litigiul, acesta se opune aplicării unei norme de competență naționale precum cea prevăzută la articolul 4 din Legea belgiană din 27 iulie 1961 privind rezilierea unilaterală a contractelor de concesiune comercială exclusivă cu durată nedeterminată, astfel cum a fost modificată prin Legea din 13 aprilie 1971 privind rezilierea unilaterală a contractelor de concesiune comercială.

2.

Articolul 5 punctul 1 litera (b) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că norma de competență stabilită la a doua liniuță a acestei dispoziții pentru litigiile referitoare la contractele de prestare de servicii își găsește aplicarea în cazul unei acțiuni judiciare prin care un reclamant stabilit într-un stat membru invocă împotriva unui pârât stabilit în alt stat membru drepturi întemeiate pe un contract de concesiune, fiind astfel necesar ca în contractul încheiat de părți să existe clauze speciale privind distribuția de către concesionar a mărfurilor vândute de concedent. Este de competența instanței naționale să verifice dacă această situație se regăsește în litigiul cu care este sesizată.

(1)  JO C 73, 10.3.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/7

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 decembrie 2013 — Transnational Company „Kazchrome” AO, ENRC Marketing AG/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Euroalliages

(Cauza C-10/12 P) (1)

(Recurs - Dumping - Regulamentul (CE) nr. 172/2008 - Importuri de ferosiliciu originare din China, Egipt, Kazahstan, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia - Reexaminare intermediară parțială - Regulamentul (CE) nr. 384/96 - Articolul 3 alineatul (7) - Factori cunoscuți - Prejudiciu produs industriei Uniunii - Legătură de cauzalitate)

2014/C 52/10

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Transnational Company „Kazchrome” AO, ENRC Marketing AG (reprezentanți: A. Willems și S. De Knop, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, și G. Berrisch, avocat)

Interveniente în susținerea celeilalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: H. van Vliet și S. Thomas, agenți), Euroalliages (reprezentanți: J. Bourgeois, Y. van Gerven și N. McNelis, avocați)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 25 octombrie 2011, Transnational Company „Kazchrome” și ENRC Marketing/Consiliul (T-192/08), prin care Tribunalul a respins o acțiune având ca obiect anularea în parte a Regulamentului (CE) nr. 172/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de ferosiliciu originare din Republica Populară Chineză, Egipt, Kazahstan, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia (JO L 55, p. 6)

Dispozitivul

1.

Respinge recursul.

2.

Obligă Transnational Company „Kazchrome” AO și ENRC Marketing AG la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

3.

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

4.

Euroalliages suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 65, 3.3.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/7

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin — Germania) — Rahmanian Koushkaki/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-84/12) (1)

(Spațiul de libertate, securitate și justiție - Regulamentul (CE) nr. 810/2009 - Articolul 21 alineatul (1), articolul 32 alineatul (1) și articolul 35 alineatul (6) - Proceduri și condiții de eliberare a vizelor uniforme - Obligația de a elibera o viză - Evaluarea riscului de imigrare ilegală - Intenția solicitantului de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei solicitate - Îndoială întemeiată - Marjă de apreciere a autorităților competente)

2014/C 52/11

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamant: Rahmanian Koushkaki

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Verwaltungsgericht Berlin — Interpretarea Regulamentului (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize — JO 2009, L 243, p. 1) și, în special, a art. 21 alin. (1) și a art. 32 alin. (1) — Proceduri și condiții de acordare a vizelor — Dreptul unui solicitant de viză care îndeplinește condițiile de intrare de a i se acorda o viză — Evaluarea riscului de imigrare ilegală — Marja de apreciere a statelor membre în cauză

Dispozitivul

1.

Articolul 23 alineatul (4), articolul 32 alineatul (1) și articolul 35 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) trebuie interpretate în sensul că autoritățile competente ale unui stat membru nu pot refuza, în urma examinării unei cereri de viză uniformă, să elibereze o astfel de viză unui solicitant decât în cazul în care poate fi invocat în privința acestuia unul dintre motivele pentru respingerea cererii de viză enumerate în aceste dispoziții. Autoritățile menționate dispun în cadrul examinării acestei cereri de o largă marjă de apreciere, în ceea ce privește condițiile de aplicare a acestor dispoziții și evaluarea faptelor pertinente, pentru a stabili dacă poate fi invocat în privința solicitantului unul dintre aceste motive de refuz.

2.

Articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 810/2009 coroborat cu articolul 21 alineatul (1) din acesta trebuie interpretat în sensul că obligația autorităților competente ale unui stat membru de a elibera o viză uniformă este supusă condiției să nu existe o îndoială întemeiată cu privire la intenția solicitantului de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei solicitate, având în vedere situația generală din țara în care locuiește solicitantul și caracteristicile proprii acestuia, stabilite în raport cu informațiile furnizate de acesta din urmă.

3.

Regulamentul nr. 810/2009 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții din cadrul reglementării unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede că, atunci când sunt îndeplinite condițiile de eliberare prevăzute de acest cod, autoritățile competente au posibilitatea să elibereze o viză uniformă solicitantului, fără să se precizeze că sunt obligate să elibereze această viză, în măsura în care o astfel de dispoziție poate fi interpretată într-un mod care este conform articolului 23 alineatul (4), articolului 32 alineatul (1) și articolului 35 alineatul (6) din codul menționat.

(1)  JO C 133, 5.5.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/8

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Dioikitiko Protodikeio Serron — Grecia) — Ioannis Christodoulou, Nikolaos Christodoulou, Afoi N. Christodoulou AE/Elliniko Dimosio

(Cauza C-116/12) (1)

(Valoare în vamă - Mărfuri exportate către o țară terță - Restituiri la export - Transformare în țara de export considerată ca fiind nesubstanțială - Reexport al mărfurilor către teritoriul Uniunii Europene - Stabilire a valorii în vamă - Valoare de tranzacție)

2014/C 52/12

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Dioikitiko Protodikeio Serron

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Ioannis Christodoulou, Nikolaos Christodoulou, Afoi N. Christodoulou AE

Pârât: Elliniko Dimosio

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Dioikitiko Protodikeio Serron — Interpretarea articolelor 24, 29, 32 și 146 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p.1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) — Valoare în vamă — Valoarea contractelor — Determinare — Mărfuri exportate care, în țara exportatoare, au făcut obiectul unei prelucrări sau al unei transformări insuficiente pentru a fi considerate produse originare din țara ultimei prelucrări, în sensul articolului 24 din regulament, și care nu au fost supuse regimului de perfecționare pasivă, în vederea unei reimportări în țara exportatoare inițială

Dispozitivul

1.

Articolele 29 și 32 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 decembrie 1996, trebuie interpretate în sensul că se aplică în ceea ce privește stabilirea valorii în vamă a unor mărfuri importate pe baza unui contract care, deși este calificat drept contract de vânzare, se dovedește a fi, în realitate, un contract de prelucrare sau de transformare. În cadrul acestei stabiliri, este indiferent dacă operațiunile de prelucrare sau de transformare îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 24 din acest regulament pentru ca mărfurile în cauză să fie considerate ca fiind originare din țara în care au avut loc aceste operațiuni.

2.

Articolele 29 și 32 din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 82/97, trebuie interpretate în sensul că, în cadrul stabilirii valorii în vamă, trebuie să se țină seama de valoarea restituirii la export de care a beneficiat o marfă și care a fost obținută prin intermediul unei practici constând în aplicarea unor dispoziții din dreptul Uniunii în scopul de a obține în mod abuziv un profit de pe urma acestora.

(1)  JO C 138, 12.5.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/9

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Handelsgericht Wien — Austria) — Alfred Hirmann/Immofinanz AG

(Cauza C-174/12) (1)

(Trimitere preliminară - Dreptul societăților comerciale - A doua directivă 77/91/CEE - Răspunderea unei societăți pe acțiuni pentru încălcarea obligațiilor sale în materie de publicitate - Inexactitatea informațiilor conținute într-un prospect de emisiune - Întinderea răspunderii - Reglementare a unui stat membru care prevede restituirea prețului plătit de cumpărător pentru achiziționarea acțiunilor)

2014/C 52/13

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Handelsgericht Wien

Părțile din procedura principală

Reclamant: Alfred Hirmann

Pârâtă: Immofinanz AG

Cu participarea: Aviso Zeta AG

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Handelsgericht Wien — Interpretarea articolelor 12, 15, 16, 18, 19 și 42 din A doua Directivă 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora (JO 1977, L 26, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 8), cu modificările ulterioare, a articolelor 6 și 25 din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 345, p. 64, Ediție specială, 06/vol. 7, p. 23), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008 (JO L 76, p. 37), a articolelor 12 și 13 din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților (JO L 258, p. 11), a articolelor 7, 17 și 28 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, p. 38, Ediție specială, 06/vol. 7, p. 172), precum și a articolului 14 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (JO L 96, p. 16, Ediție specială, 06/vol. 5, p. 210) — Răspunderea unei societăți pe acțiuni pentru încălcarea obligațiilor sale în materie de publicitate — Inexactitatea informațiilor conținute într-un prospect de subscriere — Reglementarea unui stat membru care prevede într-un astfel de caz restituirea prețului plătit de cumpărător pentru acțiunile subscrise — Situație în care acțiunile menționate au fost achiziționate pe piața secundară, pe baza prospectului de subscriere

Dispozitivul

1.

Articolele 12, 15, 16, 18, 19 și 42 din A doua Directivă 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului [48 al doilea paragraf CE], pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/101/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1992, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care, în cadrul transpunerii directivelor

—

2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE;

—

2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE și

—

2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață),

pe de o parte, prevede răspunderea unei societăți pe acțiuni, în calitate de emitentă, față de un cumpărător de acțiuni ale aceleiași societăți ca urmare a încălcării obligațiilor de informare prevăzute de aceste din urmă directive și, pe de altă parte, impune, în temeiul acestei răspunderi, obligația societății în cauză de a răscumpăra acțiunile și de a restitui cumpărătorului suma care corespunde prețului de achiziție a acțiunilor.

2.

Articolele 12 și 13 din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului [48 al doilea paragraf CE], pentru protejarea intereselor asociaților sau terților trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care, în împrejurări precum cele din cauza principală, prevede anularea cu efect retroactiv a contractului de achiziționare de acțiuni.

3.

Articolele 12, 15, 16, 18, 19 și 42 din A doua directivă 77/91, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/101, precum și articolele 12 și 13 din Directiva 2009/101 trebuie interpretate în sensul că răspunderea instituită de reglementarea națională în discuție în litigiul principal nu este în mod necesar limitată la valoarea acțiunilor la data formulării solicitării, calculată la cursul acestora dacă societatea este cotată la bursă.

(1)  JO C 151, 26.5.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/10

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof 's-Gravenhage — Țările de Jos) — Innoweb BV/Wegener ICT Media BV, Wegener Mediaventions BV

(Cauza C-202/12) (1)

(Directiva 96/9/CE - Protecția juridică a bazelor de date - Articolul 7 alineatele (1) și (5) - Drept sui generis al producătorului unei baze de date - Noțiunea „reutilizare” - Parte substanțială a conținutului bazei de date - Metamotor de căutare dedicat)

2014/C 52/14

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof Den Haag, fostă Gerechtshof 's-Gravenhage

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Innoweb BV

Pârâte: Wegener ICT Media BV, Wegener Mediaventions BV

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Gerechtshof te 's Gravenhage — Țările de Jos — Interpretarea articolului 7 alineatele (1) și (5) din Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date (JO CE L 77, p. 20, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 102) — Dreptul creatorului unei baze de date de a interzice extragerea și/sau reutilizarea unei părți substanțiale din conținutul bazei de date — Interzicerea reutilizării repetate și sistematice a unor părți nesubstanțiale din conținutul unei baze de date care include acte contrare unei exploatări normale a acestei baze, sau care cauzează un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale producătorului bazei — Caracter suficient al unei reutilizări repetate sau condiție cumulativă a unei reutilizări sistematice — Reutilizare prin intermediul unui sistem automatizat

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date trebuie interpretat în sensul că un operator care publică pe internet un metamotor de căutare dedicat precum cel în discuție în litigiul principal efectuează o reutilizare a ansamblului sau a unei părți substanțiale a conținutului unei baze de date protejate de articolul 7 menționat atunci când acest metamotor de căutare dedicat:

—

furnizează utilizatorului final un formular de căutare care oferă, în esență, aceleași funcționalități ca formularul bazei de date;

—

traduce „în timp real” cererile utilizatorilor finali în motorul de căutare cu care este echipată baza de date, în așa fel încât sunt explorate toate datele din această bază, și

—

prezintă rezultatele găsite utilizatorului final în formatul exterior al site ului său internet, reunind repetările într-un singur element, însă într-o ordine întemeiată pe criterii care sunt comparabile cu cele utilizate de motorul de căutare al bazei de date în cauză pentru prezentarea rezultatelor.

(1)  JO C 243, 11.8.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/10

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Walter Endress/Allianz Lebensversicherungs AG

(Cauza C-209/12) (1)

(Trimitere preliminară - Directivele 90/619/CEE și 92/96/CEE - Asigurare directă de viață - Drept de renunțare - Lipsa unei informări cu privire la condițiile de exercitare a acestui drept - Expirarea dreptului de renunțare după un an de la plata celei dintâi prime - Conformitate cu Directivele 90/619/CEE și 92/96/CEE)

2014/C 52/15

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Walter Endress

Pârâtă: Allianz Lebensversicherungs AG

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Bundesgerichtshof — Interpretarea articolului 15 alineatul (1) prima teză din Directiva 90/619/CEE a Consiliului din 8 noiembrie 1990 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea directă de viață, de stabilire a dispozițiilor destinate să faciliteze exercitarea eficientă a libertății de a presta servicii și de modificare a Directivei 79/267/CEE (JO L 330, p. 50) coroborat cu articolul 31 alineatul (1) din Directiva 92/96/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea directă de viață și de modificare a Directivelor 79/267/CEE și 90/619/CEE (JO L 360, p. 1) — Anuități — Drept de retractare al deținătorului poliței de asigurare — Termen — Obligația de informare a deținătorului — Legislație națională care prevede că deținătorul poliței de asigurare pierde orice drept de retractare după un an de la plata primei prime, chiar dacă nu a fost informat corect cu privire la condițiile de exercitare a acestui drept.

Dispozitivul

Articolul 15 alineatul (1) din A doua directivă 90/619/CEE a Consiliului din 8 noiembrie 1990 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea directă de viață, de stabilire a dispozițiilor destinate să faciliteze exercitarea eficientă a libertății de a presta servicii și de modificare a Directivei 79/267/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/96/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992, coroborat cu articolul 31 alineatul (1) din această ultimă directivă trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care nu recunoaște deținătorului poliței de asigurare un drept de renunțare decât pentru o perioadă de cel mult un an de la plata celei dintâi prime de asigurare, chiar și în cazul în care acesta nu a fost informat despre dreptul său de renunțare.

(1)  JO C 200, 7.7.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/11

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank te Rotterdam — Țările de Jos) — proceduri penale împotriva Shell Nederland Verkoopmaatschappij BV (C-241/12), Belgian Shell NV (Cauza C-241/12)

(Cauzele conexate C-241/12 și C-242/12) (1)

(Mediu - Deșeuri - Noțiune - Directiva 2006/12/CE - Transporturi de deșeuri - Informarea autorităților naționale competente - Regulamentul (CEE) nr. 259/93 - Existența unei acțiuni, a unei intenții sau a unei obligații de a se debarasa de o substanță sau de un obiect)

2014/C 52/16

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank te Rotterdam

Părțile din procedura principală

Shell Nederland Verkoopmaatschappij BV BV (C-241/12), Belgian Shell NV (C-242/12)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Rechtbank te Rotterdam — Țările de Jos — Interpretarea Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și ieșirea din Comunitatea Europeană (JO L 30, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 161) și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 172) — Noțiunea „deșeuri” — Transfer de Ultra Light Sulphur Diesel (ULSD) pe navă din Țările de Jos spre Belgia — ULSD amestecat accidental, în momentul încărcării navei, cu Methyl Tertiary Butyl Ether (MTBE) — Produs care nu mai corespunde specificațiilor convenite între cumpărător și vânzător — Cumpărător care a luat cunoștință de acest fapt cu ocazia livării în Belgia — Diesel preluat de vânzător și transferat în Țările de Jos — Preț de achiziționare restituit cumpărătorului — Vânzător care are intenția de a plasa din nou cantitatea diesel pe piață, după amestecarea (sau nu) cu un alt produs — Includere (sau neincludere) în noțiunea de deșeuri

Dispozitivul

Articolul 2 litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și ieșirea din Comunitatea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei din 28 decembrie 2001, trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în litigiile principale, nu intră în sfera de aplicare a noțiunii „deșeu”, în sensul acestei dispoziții, o încărcătură de motorină amestecată accidental cu o altă substanță, cu condiția ca deținătorul acesteia să aibă în mod real intenția de a reintroduce pe piață această încărcătură amestecată cu un alt produs, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice.

(1)  JO C 243, 11.8.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/11

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d'État — Franța) — Association Vent De Colère ! Fédération nationale și alții/Ministre de l'écologie, du développement durable, des transports et du logement, Ministre de l'Économie, des Finances et de l'Industrie

(Cauza C-262/12) (1)

(Trimitere preliminară - Ajutor de stat - Noțiunea „intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat” - Electricitate de origine eoliană - Obligație de achiziționare la un preț superior prețului pieței - Compensație integrală - Contribuții datorate de consumatorii finali de electricitate)

2014/C 52/17

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Association Vent De Colère ! Fédération nationale, Alain Bruguier, Jean-Pierre Le Gorgeu, Marie-Christine Piot, Eric Errec, Didier Wirth, Daniel Steinbach, Sabine Servan-Schreiber, Philippe Rusch, Pierre Recher, Jean-Louis Moret, Didier Jocteur Monrozier

Pârâți: Ministre de l'écologie, du développement durable, des transports et du logement, Ministre de l'Économie, des Finances et de l'Industrie

Cu participarea: Syndicat des énergies renouvelables

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Conseil d'État (Franța) — Interpretarea articolului 87 CE, devenit 107 TFUE — Noțiunea de intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat — Obligația de achiziționare a electricității din sursă eoliană la un preț superior prețului de piață — Compensația integrală a supracosturilor — Schimbarea modului de finanțare a acestei compensații — Contribuții datorate de consumatorii finali de electricitate

Dispozitivul

1.

Articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că un mecanism de compensare integrală a supracosturilor impuse unor întreprinderi ca urmare a unei obligații de achiziționare a electricității de origine eoliană la un preț superior celui al pieței, a cărui finanțare este suportată de toți consumatorii finali de electricitate de pe teritoriul național, precum cel care rezultă din Legea nr. 2000-108 din 10 februarie 2000 privind modernizarea și dezvoltarea serviciului public de electricitate, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2006-1537 din 7 decembrie 2006 privind sectorul energiei, constituie o intervenție prin intermediul resurselor de stat.

(1)  JO C 243, 11.8.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/12

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation — Franța) — Frédéric Hay/Crédit agricole mutuel de Charente-Maritime et des Deux-Sèvres

(Cauza C-267/12) (1)

(Directiva 2000/78/CE - Egalitate de tratament - Convenție colectivă prin care se rezervă un avantaj în materie de remunerare și de condiții de muncă salariaților care încheie o căsătorie - Excludere a partenerilor care încheie un pact civil de solidaritate - Discriminări bazate pe orientarea sexuală)

2014/C 52/18

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Reclamant: Frédéric Hay

Pârât: Crédit agricole mutuel de Charente-Maritime et des Deux-Sèvres

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Cour de cassation (Franța) — Interpretarea articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7) — Admisibilitatea unei convenții colective naționale prin care se rezervă un avantaj în materie de remunerare și de condiții de muncă salariaților care încheie o căsătorie și sunt excluși de la beneficiul acestui avantaj partenerii care încheie un pact civil de solidaritate — Discriminări bazate pe orientarea sexuală — Posibilitatea justificării discriminării indirecte printr-un obiectiv legitim, necesar și adecvat

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții dintr-o convenție colectivă precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia un lucrător salariat care încheie un pact civil de solidaritate cu o persoană de același sex este exclus de la dreptul de a obține avantaje precum zile de concediu special și o primă salarială, acordate lucrătorilor salariați cu ocazia căsătoriei, atunci când reglementarea națională a statului membru în cauză nu permite persoanelor de același sex să se căsătorească, în măsura în care, ținând seama de obiectul și de condițiile de acordare ale acestor avantaje, el se găsește într-o situație comparabilă cu cea a unui lucrător care se căsătorește.

(1)  JO C 250, 18.8.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/12

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2013 — Telefónica SA/Comisia Europeană

(Cauza C-274/12 P) (1)

(Recurs - Acțiune în anulare - Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE - Dreptul la o cale de atac - Calitate procesuală activă - Persoane fizice sau juridice - Act care le privește individual - Act normativ care nu presupune măsuri de executare - Decizie prin care o schemă de ajutoare de stat este declarată incompatibilă cu piața comună - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă)

2014/C 52/19

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Telefónica SA (reprezentanți: J. Ruiz Calzado și J. Domínguez Pérez, abogados, precum și M. Núñez Müller, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Němečková și C. Urraca Caviedes, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 21 martie 2012, Telefónica/Comisia (T-228/10), prin care Tribunalul a respins ca inadmisibilă o cerere în anularea articolului 1 alineatul (1) din Decizia 2011/5/CE a Comisiei din 28 octombrie 2009 privind amortizarea fiscală a Fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine C 45/07 (ex NN 51/07, ex CP 9/07) pusă în aplicare de Spania (JO 2011, L 7, p. 48).

Dispozitivul

1.

Respinge recursul.

2.

Obligă Telefónica SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 227, 28.7.2012..

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/13

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal — Regatul Unit) — Fish Legal, Emily Shirley/The Information Commissioner, United UtilitiesWater plc, Yorkshire Water Services Ltd, Southern Water Services Ltd

(Cauza C-279/12) (1)

(Trimitere preliminară - Convenția de la Aarhus - Directiva 2003/4/CE - Accesul publicului la informațiile despre mediu - Domeniu de aplicare - Noțiunea „autoritate publică” - Întreprinderi de colectare a apelor reziduale și de distribuție a apei - Privatizarea sectorului apei în Anglia și în Țara Galilor)

2014/C 52/20

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal

Părțile din procedura principală

Reclamante: Fish Legal, Emily Shirley

Pârâți: The Information Commissioner, United UtilitiesWater plc, Yorkshire Water Services Ltd, Southern Water Services Ltd

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Upper Tribunal (Administrative Appeals Chamber) — Regatul Unit — Interpretarea articolului 2 punctul 2 literele (a), (b) și (c) din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 9, p. 200) — Obligația autorităților publice de a pune la dispoziția oricărui solicitant informațiile despre mediu pe care le dețin — Domeniu de aplicare — Noțiunea de persoane fizice sau juridice care „îndeplinește funcții în administrația publică în conformitate cu legislația internă”

Dispozitivul

1.

Pentru a stabili dacă entități precum United Utilities Water plc, Yorkshire Water Services Ltd și Southern Water Services Ltd pot fi calificate drept persoane juridice care exercită, în temeiul dreptului intern, „funcții în administrația publică” în sensul articolului 2 punctul 2 litera (b) din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului, este necesar să se examineze dacă aceste entități sunt învestite, în temeiul dreptului național care le este aplicabil, cu puteri exorbitante în raport cu normele aplicabile în relațiile dintre persoane de drept privat.

2.

Întreprinderi precum United Utilities Water plc, Yorkshire Water Services Ltd și Southern Water Services Ltd, care furnizează servicii publice în legătură cu mediul, se află sub controlul unui organ sau al unei persoane menționate la articolul 2 punctul 2 litera (a) sau (b) din Directiva 2003/4, astfel încât ar trebui calificate drept „autorități publice” în temeiul articolului 2 punctul 2 litera (c) din această directivă, dacă aceste întreprinderi nu stabilesc în mod cu adevărat autonom felul în care furnizează aceste servicii, întrucât o autoritate publică aflată sub incidența articolului 2 punctul 2 litera (a) sau (b) din directiva menționată este în măsură să influențeze în mod decisiv acțiunea întreprinderilor menționate în domeniul mediului.

3.

Articolul 2 punctul 2 litera (b) din Directiva 2003/4 trebuie interpretat în sensul că o persoană care intră sub incidența acestei dispoziții constituie o autoritate publică în ceea ce privește toate informațiile despre mediu pe care le deține. Societăți comerciale precum United Utilities Water plc, Yorkshire Water Services Ltd și Southern Water Services Ltd, care pot constitui o autoritate publică în temeiul articolului 2 punctul 2 litera (c) din directiva menționată doar în măsura în care, atunci când furnizează servicii publice în domeniul mediului, se află sub controlul unui organ sau al unei persoane menționate la articolul 2 punctul 2 litera (a) sau (b) din aceeași directivă, nu sunt obligate să furnizeze informații despre mediu în cazul în care este cert că acestea nu se raportează la furnizarea unor astfel de servicii.

(1)  JO C 250 du 18.08.2012

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/13

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Trento Sviluppo srl, Centrale Adriatica Soc coop/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato

(Cauza C-281/12) (1)

(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Practici comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori - Directiva 2005/29/CE - Articolul 6 alineatul (1) - Noțiunea „acțiune înșelătoare” - Caracter cumulativ al condițiilor enumerate de dispoziția în cauză)

2014/C 52/21

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamante: Trento Sviluppo srl, Centrale Adriatica Soc coop

Pârâtă: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Consiglio di Stato — Interpretarea articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260) — Noțiunea „acțiune înșelătoare” — Caracter cumulativ al condițiilor enumerate de dispoziția în cauză.

Dispozitivul

O practică comercială trebuie să fie calificată drept „înșelătoare” în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) în cazul în care această practică, pe de o parte, conține informații false sau poate induce în eroare consumatorul mediu și, pe de altă parte, este de natură să determine o decizie comercială pe care consumatorul nu ar fi luat-o în altă situație. Articolul 2 litera (k) din această directivă trebuie interpretat în sensul că intră sub incidența noțiunii „decizie comercială” orice decizie care are legătură directă cu aceea de a achiziționa sau de a nu achiziționa un produs.

(1)  JO C 235, 4.8.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/14

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tartu Ringkonnakohus — Estonia) — Ragn-Sells AS/Sillamäe Linnavalitsus

(Cauza C-292/12) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2008/98/CE - Gestionarea deșeurilor - Articolul 16 alineatul (3) - Principiul proximității - Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 - Transferuri de deșeuri - Deșeuri urbane mixte - Deșeuri industriale și deșeuri provenind din activități de construcție - Procedură de atribuire a unui contract de concesiune de servicii având ca obiect colectarea și transportul deșeurilor generate pe teritoriul unei municipalități - Obligația viitorului concesionar de a transporta deșeurile colectate în instalații de tratare desemnate de autoritatea concedentă - Cele mai apropiate instalații de tratare adecvate)

2014/C 52/22

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Tartu Ringkonnakohus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Ragn-Sells AS

Pârâtă: Sillamäe Linnavalitsus

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tartu Ringkonnakohus — Interpretarea articolului 102 TFUE, a articolului 106 alineatul (1) TFUE, precum și a articolului 16 alineatul (3) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, p. 3) — Procedură de atribuire a contractelor de concesiune a serviciilor de transport organizat al deșeurilor municipale — Condiție, prevăzută în documentația privind contractul de concesiune, care impune viitorului concesionar să transporte deșeurilor numai la două centre de gestionare a deșeurilor determinate, aflate pe teritoriul localității respective, în pofida prezenței pe piață a altor prestatori de servicii care îndeplinesc cerințele — Drept exclusiv de a prelucra deșeurile municipale — Abuz de poziție dominantă

Dispozitivul

1.

Dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri, coroborate cu articolul 16 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive, trebuie interpretate în sensul că:

—

aceste dispoziții autorizează o colectivitate locală să oblige întreprinderea care are sarcina colectării deșeurilor pe teritoriul său să transporte deșeurile urbane mixte colectate din gospodăriile private, precum și, dacă este cazul, de la alți producători la cea mai apropiată instalație de tratare adecvată, situată în același stat membru ca și această colectivitate;

—

aceste dispoziții nu autorizează o colectivitate locală să oblige întreprinderea care are sarcina de a colecta deșeurile pe teritoriul său să transporte deșeurile industriale și deșeurile provenind din activități de construcție generate pe teritoriul său la cea mai apropiată instalație de tratare adecvată, situată în același stat membru ca și această colectivitate, având în vedere că aceste deșeuri sunt destinate operațiunilor de valorificare, în cazul în care producătorii deșeurilor menționate sunt obligați fie să le predea respectivei întreprinderi, fie să le livreze direct respectivei instalații.

2.

Articolele 49 TFUE și 56 TFUE nu se aplică unei situații precum cea din litigiul principal, ale cărei elemente se limitează în totalitate la interiorul unui singur stat membru.

(1)  JO C 243, 11.8.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/15

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de première instance de Liège — Belgia) — Guido Imfeld, Nathalie Garcet/État belge

(Cauza C-303/12) (1)

(Libertatea de stabilire - Egalitate de tratament - Impozit pe venit - Legislație referitoare la evitarea dublei impuneri - Venituri obținute în alt stat decât statul de reședință - Metoda exonerării cu rezervă de progresivitate în statul de reședință - Luare în considerare parțială a situației personale și familiale - Pierdere a anumitor avantaje fiscale legate de situația personală și familială a lucrătorului)

2014/C 52/23

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance de Liège

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Guido Imfeld, Nathalie Garcet

Pârât: État belge

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunal de première instance de Liège — Interpretarea articolului 39 CE — Dispoziții convenționale și naționale privind dubla impunere — Venituri profesionale obținute și impozitate integral într-un alt stat membru decât în statul de reședință — Luare în considerare parțială a situației personale și familiale în statul în care sunt obținute veniturile — Calculul impozitului pe venit în statul de reședință în temeiul clauzei privind rezerva de progresivitate — Pierdere a unor avantaje fiscale care sunt legate de situația persoanlă și familială

Dispozitivul

Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării unei reglementări fiscale a unui stat membru, precum cea în discuție în litigiile principale, care are drept efect privarea unui cuplu care are reședința în acest stat și care obține în același timp venituri în statul respectiv și în alt stat membru de beneficiul efectiv al unui avantaj fiscal determinat din cauza modalităților sale de imputare, în condițiile în care cuplul ar beneficia de acesta dacă soțul care are veniturile cele mai mari nu ar obține toate veniturile sale în alt stat membru.

(1)  JO C 287, 22.9.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/15

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Ministero dello Sviluppo Economico, Autorità per la Vigilanza sui Contratti Pubblici di lavori, servizi e forniture/Soa Nazionale Costruttori — Organismo di Attestazione Spa

(Cauza C-327/12) (1)

(Articolul 101 TFUE, 102 TFUE și 106 TFUE - Întreprinderi publice și întreprinderi cărora statele membre le acordă drepturi speciale sau exclusive - Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general - Noțiuni - Organisme însărcinate cu verificarea și certificarea respectării condițiilor impuse de lege de către întreprinderile care realizează lucrări publice - Articolul 49 TFUE - Libertatea de stabilire - Restricție - Justificare - Protecția destinatarilor serviciilor - Calitatea serviciilor de certificare)

2014/C 52/24

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Ministero dello Sviluppo Economico, Autorità per la Vigilanza sui Contratti Pubblici di lavori, servizi e forniture

Pârâtă: Soa Nazionale Costruttori — Organismo di Attestazione Spa

Cu participarea: Associazione nazionale Società Organismi di Attestazione (Unionsoa), SOA CQOP SpA

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Consiglio di Stato — Interpretarea articolelor 101, 102 și 106 TFUE — Noțiunile „întreprinderi publice și întreprinderi cărora [statele membre] le acordă drepturi speciale sau exclusive” și „întreprinderi care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general” — Organisme însărcinate să verifice și să certifice respectarea condițiilor impuse de lege de către întreprinderile care realizează lucrări publice — Reglementare națională care impune acestor organisme tarife minime

Dispozitivul

Articolele 101 TFUE, 102 TFUE și 106 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal care impune societăților care au calitatea de organisme de atestare (Società Organismi di Attestazione) un regim de tarife minime pentru serviciile de certificare furnizate întreprinderilor care doresc să participe la proceduri de atribuire a contractelor de lucrări publice.

O astfel de reglementare națională constituie o restricție privind libertatea de stabilire în sensul articolului 49 TFUE, dar este de natură să asigure realizarea obiectivului de protecție a destinatarilor serviciilor menționate. Revine instanței de trimitere sarcina să aprecieze dacă, ținând cont mai ales de modul de calcul al tarifelor minime, în special în funcție de numărul de categorii de lucrări pentru care este întocmit certificatul, reglementarea națională menționată nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(1)  JO C 295, 29.9.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/16

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Napoli — Italia) — Carmela Carratù/Poste Italiane SpA

(Cauza C-361/12) (1)

(Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată - Principiul nediscriminării - Noțiunea „condiții de încadrare în muncă” - Reglementare națională care prevede, în cazul stabilirii nelegale a duratei unui contract de muncă, un regim de indemnizare diferit de cel aplicabil în cazul încetării nelegale a unui contract de muncă pe durată nedeterminată)

2014/C 52/25

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Napoli

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Carmela Carratù

Pârâtă: Poste Italiane SpA

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunale di Napoli — Interpretarea clauzei 4 a Directivei 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129) — Domeniu de aplicare — Noțiunea de condiții de muncă — Aplicabilitatea orizontală a acestei directive — Noțiunea de organism de stat — Interpretarea articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale și a articolului 6 din CEDO — Principiul echivalenței — Legislație națională care prevede, în cazul stabilirii nelegale a duratei unui contract de muncă, o indemnizație globală pentru perioada cuprinsă între întreruperea raportului de muncă și reintegrarea la locul de muncă, limitată la o sumă cuprinsă între 2,5 și 12 salarii din ultima retribuție globală de fapt — Indemnizație inferioară atât în raport cu indemnizația prevăzută de regimul comun de drept civil în cazul unui refuz nejustificat de acceptare a unei prestații, cât și în raport cu indemnizația prevăzută în cazul unei întreruperi nelegale a unui contract de muncă pe durată nedeterminată

Dispozitivul

1.

Clauza 4 punctul 1 din acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că poate fi invocată direct împotriva unei entități statale precum Poste Italiane SpA.

2.

Clauza 4 punctul 1 din același acord cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretată în sensul că noțiunea „condiții de încadrare în muncă” include indemnizația pe care un angajator trebuie să o plătească unui lucrător ca urmare a stabilirii nelegale a duratei contractului de muncă al acestuia.

3.

Deși acordul cadru menționat nu se opune ca statele membre să introducă un tratament mai favorabil pentru lucrătorii cu contract pe durată determinată decât cel prevăzut de acest acord, clauza 4 punctul 1 din acordul cadru respectiv trebuie interpretată în sensul că nu impune ca indemnizația acordată în cazul stabilirii nelegale a duratei unui contract de muncă și cea plătită în cazul întreruperii nelegale a unui contract de muncă pe durată nedeterminată să fie tratate în același mod.

(1)  JO C 295, 29.9.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/16

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court of the United Kingdom — Regatul Unit) — Test Claimants in the Franked Investment Income Group Litigation/Commissioners of Inland Revenue Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs

(Cauza C-362/12) (1)

(Protecție jurisdicțională - Principiul efectivității - Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime - Restituirea plății nedatorate - Căi de atac - Legislație națională - Reducerea termenului de prescripție a căilor de atac aplicabile fără preaviz și cu efect retroactiv)

2014/C 52/26

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court of the United Kingdom

Părțile din procedura principală

Reclamant: Test Claimants in the Franked Investment Income Group Litigation

Pârâți: Commissioners of Inland Revenue Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Supreme Court of the United Kingdom — Interpretarea articolelor 49 și 63 TFUE — Taxe naționale contrare dreptului comunitar — Restituire a plății nedatorate — Coexistența, în dreptul național, a două căi de atac alternative deschise contribuabililor pentru a solicita rambursarea sumelor datorate, dintre care una beneficiază de un termen de prescripție mai lung decât cealaltă — Legislație națională care reduce, cu efect retroactiv și fără preaviz, termenul mai lung — Compatibilitate cu principiile efectivității, securității juridice și încrederii legitime

Dispozitivul

1.

Într-o situație în care, în conformitate cu dreptul național, contribuabilii pot alege între două căi de atac posibile în materie de restituire a unui impozit perceput cu încălcarea dreptului Uniunii, dintre care una beneficiază de un termen de prescripție mai lung, principiile efectivității, securității juridice și protecției încrederii legitime se opun ca o legislație națională să reducă acest termen de prescripție fără preaviz și cu efect retroactiv.

2.

Împrejurarea că, în momentul în care contribuabilul a formulat acțiunea, posibilitatea de a utiliza calea de atac ce oferă termenul de prescripție cel mai lung nu fusese recunoscută decât recent de o instanță inferioară și nu a fost confirmată definitiv de instanța supremă decât ulterior nu are nicio influență asupra răspunsului dat la prima întrebare.

(1)  JO C 311, 13.10.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/17

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 12 decembrie 2013 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-411/12) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Ajutoare de stat - Tarif preferențial la energia electrică - Decizia 2011/746/UE - Ajutoare incompatibile cu piața internă - Recuperare - Neexecutare în termenul stabilit)

2014/C 52/27

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky, D. Grespan și S. Thomas, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, asistat de S. Fiorentino, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Ajutoare de stat — Neadoptarea măsurilor necesare pentru a se conforma art. 3, 4 și 5 din Decizia 2011/746/UE a Comisiei din 23 februarie 2011 privind ajutorul de stat acordat de Italia în favoarea Portovesme Srl, ILA SpA, Eurallumina SpA și Syndial SpA (JO L 309, p. 1) — Obligația de a recupera fără întârziere ajutoarele declarate ilegale și incompatibile cu piața comună și de a informa Comisia în acest sens

Dispozitivul

1.

Prin neadoptarea în termenul stabilit a tuturor măsurilor necesare pentru a recupera de la Portovesme Srl și de la Eurallumina SpA ajutorul de stat declarat ilegal și incompatibil cu piața internă la articolul 2 din Decizia 2011/746/UE a Comisiei din 23 februarie 2011 privind ajutoarele de stat C 38/B/04 (ex NN 58/04) și C 13/06 (ex N 587/05) puse în aplicare de Italia în favoarea Portovesme Srl, ILA SpA, Eurallumina SpA și Syndial SpA, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 3 și 4 din această decizie.

2.

Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 355, 17.11.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/17

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Administrativo e Fiscal do Porto — Portugalia) — Portgás — Sociedade de Produção e Distribuição de Gás, SA/Ministério da Agricultura, do Mar, do Ambiente e do Ordenamento do Território

(Cauza C-425/12) (1)

(Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor - Directiva 93/38/CEE - Netranspunere în dreptul intern - Posibilitatea statului de a invoca această directivă împotriva unui organism concesionar al unui serviciu public în lipsa transpunerii acestui act în dreptul intern)

2014/C 52/28

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Administrativo e Fiscal do Porto

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Portgás — Sociedade de Produção e Distribuição de Gás, SA

Pârât: Ministério da Agricultura, do Mar, do Ambiente e do Ordenamento do Território

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunal Administrativo e Fiscal do Porto (Portugalia) — Interpretarea articolului 2 alineatul (1) litera (b), a articolului 4 alineatul (1) și a articolului 14 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Directiva 93/38/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 199, p. 84), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 (JO L 101, p. 1) — Efect direct — Posibilitatea statului de a invoca directiva menționată împotriva unui organism concesionar al unui serviciu public în lipsa transpunerii acestui act în dreptul intern

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1), articolul 14 alineatul (1) litera (c) punctul (i) și articolul 15 din Directiva 93/38/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998, trebuie interpretate în sensul că nu pot fi invocate față de o întreprindere privată numai pentru motivul că aceasta are calitatea de concesionar exclusiv al unui serviciu de interes public care intră în domeniul de aplicare personal al acestei directive, în condițiile în care directiva menționată nu a fost încă transpusă în ordinea internă a statului membru respectiv.

O asemenea întreprindere, care a fost însărcinată în temeiul unui act al autorității publice să îndeplinească, sub controlul acesteia din urmă, un serviciu de interes public și care dispune, în acest scop, de puteri exorbitante în raport cu normele aplicabile în relațiile dintre particulari, este obligată să respecte dispozițiile Directivei 93/38, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/4, și, prin urmare, aceste dispoziții pot fi invocate în privința sa de către autoritățile unui stat membru.

(1)  JO C 389, 15.12.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/18

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Gerechtshof te 's-Hertogenbosch — Țările de Jos) — procedură inițiată de X

(Cauza C-437/12) (1)

(Impozite interne - Articolul 110 TFUE - Taxă de înmatriculare - Produse naționale similare - Neutralitatea taxei între autovehiculele de ocazie importate și vehiculele similare aflate deja pe piața națională)

2014/C 52/29

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof te 's-Hertogenbosch

Părțile din procedura principală

X

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Gerechtshof te 's-Hertogenbosch — Țările de Jos — Interpretarea articolului 110 TFUE — Impozite interne — Reglementare națională care impune o taxă de înmatriculare cu ocazia primei utilizări a unui vehicul în rețeaua rutieră națională — Cuantumul taxei depinde începând din anul 2010 de emisiile de CO2 — Vehicule puse în circulație în 2006 în străinătate și înmatriculate în 2010 pe teritoriul național

Dispozitivul

În vederea aplicării articolului 110 TFUE, produsele naționale similare, comparabile cu un vehicul de ocazie precum cel în discuție în litigiul principal, a cărui primă utilizare este anterioară datei de 1 februarie 2008 și care a fost importat și înmatriculat în Țările de Jos în anul 2010, sunt vehiculele care se află pe piața olandeză și care prezintă caracteristicile cele mai apropiate de cele ale vehiculului în cauză.

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei taxe precum taxa pe autoturisme și pe motociclete („belasting personenautos en motorrijwielen”) în vigoare în anul 2010 dacă și în măsura în care cuantumul acestei taxe aplicate vehiculelor de ocazie importate cu ocazia înmatriculării lor în Țările de Jos depășește valoarea reziduală cea mai mică a acesteia încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate în același stat membru.

(1)  JO C 399, 22.12.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/18

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 decembrie 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (Chancery Division) — Regatul Unit] — Actavis Group PTC EHF, Actavis UK Ltd/Sanofi

(Cauza C-443/12) (1)

(Medicamente de uz uman - Certificat suplimentar de protecție - Regulamentul (CE) nr. 469/2009 - Articolul 3 - Condiții de obținere a acestui certificat - Introduceri pe piață succesive a două medicamente care conțin, în parte sau în totalitate, același principiu activ - Compoziție de principii active dintre care unul a fost deja comercializat sub forma unui medicament cu principiu activ unic - Posibilitatea de a obține mai multe certificate pornind de la același brevet și de la două autorizații de introducere pe piață)

2014/C 52/30

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Chancery Division)

Părțile din procedura principală

Reclamante: Actavis Group PTC EHF, Actavis UK Ltd

Pârâtă: Sanofi

Cu participarea: Sanofi Pharma Bristol-Myers Squibb SNC

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — High Court of Justice (Chancery Division) — Interpretarea articolului 3 literele (a) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (JO L 152, p. 1) — Condiții de obținere a certificatului suplimentar de protecție — Noțiunea „produs protejat de un brevet de bază în vigoare” — Criterii — Posibilitatea de a acorda certificatul pentru fiecare medicament în cazul unui brevet care acoperă mai multe medicamente

Dispozitivul

În împrejurări precum cele din litigiul principal, în care, în temeiul unui brevet care protejează un principiu activ novator și al unei autorizații de introducere pe piață a unui medicament care îl conține ca principiu activ unic, titularul acestui brevet a obținut deja, pentru acest principiu activ, un certificat suplimentar de protecție care îi permite să se opună utilizării principiului activ menționat singur sau în combinație cu alte principii active, articolul 3 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente trebuie interpretat în sensul că se opune ca, în temeiul aceluiași brevet, dar al unei autorizații de introducere pe piață ulterioare a unui medicament diferit care conține principiul activ menționat în compoziție cu un alt principiu activ, care nu este, ca atare, protejat de brevetul menționat, titularul respectivului brevet să obțină un al doilea certificat suplimentar de protecție privind această compoziție de principii active.

(1)  JO C 389, 15.12.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/19

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 12 decembrie 2013 — Rivella International AG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Baskaya di Baskaya Alim e C. Sas

(Cauza C-445/12 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Marcă figurativă care conține elementul verbal „BASKAYA” - Opoziție - Convenție bilaterală - Teritoriul unui stat terț - Noțiunea „utilizare serioasă”)

2014/C 52/31

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Rivella International AG (reprezentant: C. Spintig, Rechtsanwalt)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent), Baskaya di Baskaya Alim e C. Sas

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 12 iulie 2012, Rivella International/OAPI — Baskaya di Baskaya Alim (BASKAYA) (T-170/11), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 10 ianuarie 2011 (cauza R 534/2010-4), privind o procedură de opoziție între Rivella International AG și Baskaya di Baskaya Alim e C. Sas — Risc de confuzie între un semn figurative care cuprinde elementul verbal „BASKAYA” și o marcă figurativă anterioară care cuprinde elementul verbal „Passaia” — Încălcarea articolului 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1) — Apreciere eronată a examinării opoziției

Dispozitivul

1.

Respinge recursul.

2.

Obligă Rivella International AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 366, 24.11.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/19

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Krefeld — Germania) — Nipponkoa Insurance Co (Europe) Ltd/Inter-Zuid Transport BV

(Cauza C-452/12) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă și comercială - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolele 27, 33 și 71 - Litispendență - Recunoașterea și executarea hotărârilor - Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR) - Articolul 31 alineatul 2 - Reguli de coexistență - Acțiune în regres - Acțiune în constatare negativă - Hotărâre judecătorească de constatare negativă)

2014/C 52/32

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Krefeld

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Nipponkoa Insurance Co (Europe) Ltd

Pârâtă: Inter-Zuid Transport BV

Cu participarea: DTC Surhuisterveen BV

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Landgericht Krefeld — Interpretarea articolelor 27 și 71 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) — Raportul cu Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR) — Reguli de coexistență — Litispendență — Obligația de a interpreta articolul 31 alineatul 2 din CMR în lumina articolului 27 din Regulamentul Bruxelles I — Raportul dintre acțiunea în despăgubiri a expeditorului sau destinatarului și acțiunea în constatare a transportatorului prin care urmărește să se constate că nu răspunde pentru prejudiciu sau, în caz afirmativ, că nu trebuie să răspundă decât până la concurența unei sume maxime („acțiunea în constatare negativă”).

Dispozitivul

1.

Articolul 71 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că se opune interpretării unei convenții internaționale într-un mod care nu asigură, în condiții cel puțin la fel de favorabile precum cele prevăzute de acest regulament, respectarea obiectivelor și a principiilor care stau la baza regulamentului menționat.

2.

Articolul 71 din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că se opune unei interpretări a articolului 31 alineatul 2 din Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele, semnată la Geneva la 19 mai 1956, astfel cum a fost modificată prin Protocolul semnat la Geneva la 5 iulie 1978, potrivit căreia o acțiune în constatare negativă sau o hotărâre judecătorească de constatare negativă dintr-un stat membru nu are același obiect și aceeași cauză precum o acțiune în regres formulată pentru același prejudiciu între aceleași părți sau succesorii lor în drepturi într-un alt stat membru.

(1)  JO C 26, 26.1.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/20

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Rechtbank 's Gravenhage — Țările de Jos) — Georgetown University/Octrooicentrum Nederland, acționând sub denumirea NL Octrooicentrum

(Cauza C-484/12) (1)

(Medicamente de uz uman - Certificat suplimentar de protecție - Regulamentul (CE) nr. 469/2009 - Articolul 3 - Condiții de obținere a acestui certificat - Posibilitate de a obține mai multe certificate suplimentare de protecție pornind de la același brevet)

2014/C 52/33

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank 's Gravenhage

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Georgetown University

Pârâtă: Octrooicentrum Nederland, acționând sub denumirea NL Octrooicentrum

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Rechtbank 's-Gravenhage — Țările de Jos — Interpretarea articolului 3 litera (c) și a articolului 14 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (JO L 152, p. 1) — Condiții de obținere a certificatului — Brevet de bază în vigoare care protejează mai multe produse — Existența sau inexistența dreptului la certificat pentru fiecare produs

Dispozitivul

În împrejurări precum cele din litigiul principal, în care, în temeiul unui brevet de bază și al autorizației de introducere pe piață a unui medicament care constă într-o compoziție din mai multe principii active, titularul acestuia a obținut deja un certificat suplimentar de protecție pentru această compoziție de principii active, protejată prin respectivul brevet în sensul articolului 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente, articolul 3 litera (c) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca acel titular să obțină și un certificat suplimentar de protecție pentru unul dintre aceste principii active care, considerat individual, este protejat și ca atare prin brevetul menționat.

(1)  JO C 26, 26.1.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/20

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 decembrie 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) — Regatul Unit] — The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs/The Bridport and West Dorset Golf Club Limited

(Cauza C-495/12) (1)

(Fiscalitate - TVA - Directiva 2006/112/CE - Scutiri - Articolul 132 alineatul (1) litera (m) - Prestarea anumitor servicii strâns legate de sport - Acces la un teren de golf - Vizitatori care nu sunt membri ai unui club de golf și care achită o taxă de acces pe green („green fee”) - Excluderea scutirii - Articolul 133 primul paragraf litera (d) - Articolul 134 litera (b) - Venituri suplimentare)

2014/C 52/34

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber)

Părțile din procedura principală

Reclamanți: The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Pârât: The Bridport and West Dorset Golf Club Limited

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) — Regatul Unit — Interpretarea articolului 132 alineatul (1) litera (m), a articolului 133 litera (d) și a articolului 134 litera (b) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Scutiri — Prestări de servicii strâns legate de sport sau de educația fizică — Vânzarea, de către o organizație fără scop lucrativ, a drepturilor de a utiliza un teren de golf pentru o anumită perioadă, pentru a practica golf pe acesta

Dispozitivul

1.

Articolul 134 litera (b) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că nu exclude de la scutirea prevăzută la articolul 132 alineatul (1) litera (m) din această directivă prestarea de servicii care constă în acordarea, de către o organizație fără scop lucrativ care administrează un teren de golf și propune un sistem de afiliere, a dreptului de a utiliza acest teren de golf vizitatorilor care nu sunt membri ai acestei organizații.

2.

Articolul 133 primul paragraf litera (d) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că nu permite statelor membre, în împrejurări precum cele din litigiul principal, să excludă de la scutirea prevăzută la articolul 132 alineatul (1) litera (m) din această directivă prestarea de servicii care constă în acordarea dreptului de a utiliza terenul de golf administrat de o organizație fără scop lucrativ care propune un sistem de afiliere atunci când această prestare de servicii este efectuată în favoarea unor vizitatori care nu sunt membri ai organizației menționate.

(1)  JO C 32, 2.2.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/21

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Kúria — Ungaria) — BDV Hungary Trading Kft (în lichidare)/Nemzeti Adó- és Vámhivatal Közép-magyarországi Regionális Adó Főigazgatósága

(Cauza C-563/12) (1)

(TVA - Directiva 2006/112/CE - Articolul 146 - Scutiri la export - Articolul 131 - Condiții stabilite de statele membre - Legislație națională potrivit căreia bunul destinat exportului trebuie să fi părăsit teritoriul vamal al Uniunii Europene într un termen fix de 90 de zile de la data livrării)

2014/C 52/35

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: BDV Hungary Trading Kft (en liquidation)

Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Közép-magyarországi Regionális Adó Főigazgatósága

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Kúria — Interpretarea articolului 15 din Directiva 77/388/CEE, a Consiliului din 17 mai 1977, A șasea directivă privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) și a articolelor 131, 146 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p.) — Scutiri la export — Societate care desfășoară activități de producție și de comercializare de conserve alimentare care vinde produse destinate comercializării în țări terțe — Legislație națională care supune dreptul de scutire de TVA pentru vânzările de produse la export în afara Uniunii condiției ca termenul scurs între vânzare și data ieșirii produselor de pe teritoriul național să nu depășească 90 de zile

Dispozitivul

Articolul 146 alineatul (1) și articolul 131 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale potrivit căreia, în cadrul unei livrări la export, bunurile destinate exportului în afara Uniunii Europene trebuie să fi părăsit teritoriul Uniunii Europene într-un termen fix de 3 luni sau de 90 de zile de la data livrării, în condițiile în care simpla depășire a acestui termen are drept consecință privarea definitivă a persoanei impozabile de scutirea aferentă acestei livrări.

(1)  JO C 114, 20.4.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/21

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 19 decembrie 2013 — Koninklijke Wegenbouw Stevin BV/Comisia Europeană

(Cauza C-586/12 P) (1)

(Recurs - Înțelegeri - Piața olandeză a bitumului rutier - Stabilirea prețului brut al bitumului rutier - Stabilirea unei reduceri pentru constructorii de drumuri - Probă - Principiul egalității de tratament - Competență de fond - Proporționalitatea amenzii - Controlul Curții)

2014/C 52/36

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurentă: Koninklijke Wegenbouw Stevin BV (reprezentant: E. Pijnacker Hordijk, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentant: F. Ronkes Agerbeek, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 27 septembrie 2012, Koninklijke Wegenbouw Stevin/Comisia (T-357/06), prin care Tribunalul a respins acțiunea având ca obiect, cu titlu principal, o cerere de anulare a Deciziei C(2006) 4090 final a Comisiei din 13 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] [cazul COMP/F/38.456 — Bitum (Țările de Jos)], în măsura în care o privește pe recurentă, și, cu titlu subsidiar, o cerere de reducere a cuantumului amenzii care i-a fost aplicată acesteia prin decizia menționată

Dispozitivul

1.

Respinge recursul.

2.

Obligă Koninklijke Wegenbouw Stevin BV la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 71, 9.3.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/22

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 14 noiembrie 2013 — TeamBank AG Nürnberg/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Fercredit Servizi Finanziari SpA

(Cauza C-524/12 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Marca figurativă f@ir Credit - Opoziția titularului mărcii figurative comunitare FERCREDIT - Refuzul înregistrării)

2014/C 52/37

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: TeamBank AG Nürnberg (reprezentant: D. Terheggen, Rechtsanwalt)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent), Fercredit Servizi Finanziari SpA (reprezentanți: G. Petrocchi, A. Masetti Zannini de Concina și R. Cartella, avvocati)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 19 septembrie 2012, TeamBank/OAPI — Fercredit Servizi Finanziari (T-220/11), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 3 februarie 2011 (cauza R 719/2010-1) referitoare la o procedură de opoziție între Fercredit Servizi Finanziari SpA și TeamBank AG Nürnberg — Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1) — Risc de confuzie între un semn figurativ care conține elementul verbal „f@ir Credit” și o marcă internațională figurativă anterioară care conține elementul verbal „FERCREDIT”

Dispozitivul

1.

Respinge recursul.

2.

Obligă TeamBank AG Nürnberg la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 9, 12.1.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/22

Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 5 decembrie 2013 — Luigi Marcuccio/Comisia Europeană

(Cauza C-534/12 P) (1)

(Recurs - Acțiune în revizuire - Ordonanță a Tribunalului Uniunii Europene prin care acțiunea este declarată inadmisibilă - Repartizare - Schimbarea repartizării de la Luanda (Angola) la Bruxelles (Belgia) - Decizie de ambalare și mutare a efectelor personale ale reclamantului în lipsa lui - Consecințele unei hotărâri ulterioare a Tribunalului)

2014/C 52/38

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Berardis-Kayser și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a treia) din 11 septembrie 2012, Marcuccio/Comisia (T-241/03 REV), prin care Tribunalul a respins o cerere în revizuirea Ordonanței Tribunalului din 17 mai 2006, Marcuccio/Comisia (T-241/03) — Încălcarea articolului 64 alineatul (4) primul paragraf și a articolului 127 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului — Încălcarea articolului 44 alineatele (1) și (2) din statutul Curții — Încălcarea articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Dispozitivul

1.

Respinge recursul.

2.

Obligă pe domnul Luigi Marcuccio la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 71, 9.3.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/23

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale ordinario di Aosta — Italia) — Rocco Papalia/Comune di Aosta

(Cauza C-50/13) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Clauza 5 din acordul-cadru privind munca pe durată determinată - Sectorul public - Contracte succesive - Abuz - Repararea prejudiciului - Condiții de despăgubire în cazul stabilirii în mod nelegal a încetării contractului de muncă - Principiile echivalenței și efectivității)

2014/C 52/39

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Aosta

Părțile din procedura principală

Reclamant: Rocco Papalia

Pârâtă: Comune di Aosta

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunale ordinario di Aosta — Interpretarea clauzei 5 din Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129) — Administrație publică — Despăgubire în cazul stabilirii în mod nelegal a încetării contractului de muncă — Condiții — Proba prejudiciului suferit — Necesitatea dovedirii unei renunțări la oferte de muncă mai bune

Dispozitivul

Acordul-cadru privind munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP trebuie interpretat în sensul că se opune măsurilor prevăzute de o reglementare națională, precum cea în discuție în litigiul principal, care, în cazul utilizării abuzive de către un angajator din sectorul public a unor contracte de muncă pe durată determinată succesive, prevede doar dreptul lucrătorului în cauză de a obține repararea prejudiciului pe care el consideră că l-a suferit ca urmare a acestui fapt, fiind exclusă orice transformare a raportului de muncă pe durată determinată într-un raport de muncă pe durată nedeterminată, atunci când dreptul la această reparare a prejudiciului este condiționată de obligația lucrătorului menționat de a furniza dovada că a trebuit să renunțe la oferte mai bune de încadrare în muncă, dacă această obligație are drept efect să facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea de către lucrătorul respectiv a drepturilor conferite de dreptul Uniunii.

Revine instanței de trimitere sarcina de a stabili măsura în care dispozițiile de drept intern prin care se urmărește sancționarea utilizării abuzive de către administrația publică a unor contracte sau a unor raporturi de muncă pe durată determinată succesive sunt conforme acestor principii.

(1)  JO C 147, 25.5.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/23

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 12 decembrie 2013 — Fercal — Consultadoria e Serviços, Lda/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Jacson of Scandinavia AB

(Cauza C-159/13) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Marca verbală JACKSON SHOES - Cerere de declarare a nulității formulată de titularul denumirii comerciale naționale Jacson of Scandinavia AB - Declararea nulității - Inadmisibilitate vădită)

2014/C 52/40

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Recurentă: Fercal — Consultadoria e Serviços, Lda (reprezentant: A.J. Rodrigues, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: P. Guimarães și G. Schneider, agenți), Jacson of Scandinavia AB

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 24 ianuarie 2013, Fercal — Consultadoria e Serviços/OAPI — Jacson of Scandinavia (T-474/09), prin care Tribunalul a respins calea de atac introdusă împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 18 august 2009 (cauza R 1253/2008-2) privind o procedură de declarare de nulității între Jacson of Scandinavia AB și Fercal — Consultadoria e Serviços, Lda

Dispozitivul

1.

Respinge recursul.

2.

Obligă Fercal — Consultadoria e Serviços, Lda la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 171, 15.6.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/23

Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 7 noiembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Cagliari — Italia) — procedură penală împotriva lui Sergio Alfonso Lorrai

(Cauza C-224/13) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții - Drepturi fundamentale - Durată excesivă a procedurii penale - Suspendarea unei proceduri penale, pe o durată nedeterminată, pentru boala învinuitului, făcând astfel imposibilă participarea conștientă a acestuia din urmă la procedură - Boală ireversibilă a învinuitului - Neaplicarea dreptului Uniunii - Necompetență vădită a Curții)

2014/C 52/41

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Cagliari

Partea din procedura principală

Sergio Alfonso Lorrai

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Tribunale di Cagliari — Interpretarea articolului 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a articolului 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale coroborate cu articolul 6 TUE — Durată excesivă a procedurii penale — Reglementare națională care prevede obligația de a suspenda o procedură penală, pe o durată nedeterminată, în caz de boală a învinuitului, făcând astfel imposibilă participarea conștientă a acestuia la procedură — Obligație de a-l supune pe învinuit unui control periodic — Boală ireversibilă a învinuitului

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de Tribunale di Cagliari (Italia).

(1)  JO C 207, 20.7.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/24

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 12 decembrie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Commissione Tributaria Regionale dell'Umbria — Italia) — Umbra Packaging srl/Agenzia delle Entrate — Direzione Provinciale di Perugia

(Cauza C-355/13) (1)

(Trimitere preliminară - Regulamentul de procedură - Articolul 53 alineatul (2) și articolul 99 - Răspuns la o întrebare preliminară care poate fi dedus cu claritate din jurisprudență - Cerere vădit inadmisibilă - Rețele și servicii de comunicații electronice - Directiva 2002/20/CE (Directiva privind autorizarea) - Articolul 3 - Aplicarea unei taxe de autorizare guvernamentală în cazul unui contract de abonament telefonic - Taxă care nu se aplică în cazul unei cartele telefonice preplătite - Articolul 102 TFUE)

2014/C 52/42

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione Tributaria Regionale dell'Umbria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Umbra Packaging srl

Pârâtă: Agenzia delle Entrate — Direzione Provinciale di Perugia

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Commissione Tributaria Regionale dell'Umbria — Interpretarea articolului 3 din Directiva 20/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) (JO L 108, p. 21, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 183) și a articolului 102 TFUE — Reglementare națională care impune o taxă operatorilor de telefonie mobilă — Aplicarea unei taxe de autorizare guvernamentală în cazul unui contract de abonament telefonic — Taxă care nu se aplică în cazul unei cartele telefonice preplătite

Dispozitivul

Articolul 3 din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea referitoare la taxa pentru activitățile desfășurate în cadrul unei concesiuni guvernamentale.

(1)  JO C 260, 7.9.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/24

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Curtea de Apel Timișoara (România) la data de 3 iunie 2013 — Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) — Centrul Județean Timiș/Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului Timiș

(Cauza C-304/13)

2014/C 52/43

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Timișoara

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) — Centrul Județean Timiș

Pârâte: Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului Timiș

Intervenientă: Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA)

Întrebarea preliminară

Dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 (1), în special art. 115 și art. 135, se opun ca un stat să instituie condiții suplimentare, neincluse în regulament, pentru acordarea primei către agricultor, respectiv condiția ca acesta „să nu aibă datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, la data solicitării primei”?

(1)  Regulamentul (CE) al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177).

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Verona (Italia) la 30 august 2013 — Shamim Tahir/Ministero dell’Interno e Questura di Verona

(Cauza C-469/13)

2014/C 52/44

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Verona

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Shamim Tahir

Pârâte: Ministero dell’Interno, Questura di Verona

Întrebările preliminare

1.

Art. 7 alineatul (1) din Directiva 2003/109 (1) trebuie interpretat în sensul că condiția reședinței legale și fără întrerupere timp de cinci ani în statul membru, prevăzută la art. 4 alineatul (1) din directivă și a cărei existență trebuie dovedită prin înscrisuri la momentul depunerii cererii de permis de ședere pe termen lung, poate fi îndeplinită și de o altă persoană decât cea care formulează cererea și care are legături de familie cu persoana care formulează cererea în sensul art. 2 lit. (e) din directivă?

2.

Art. 13 prima teză din Directiva 2003/109 trebuie interpretat în sensul că printre condițiile mai favorabile în care statele membre pot elibera permise de ședere CE pe termen lung permanente sau cu durată de validitate nelimitată este și aceea care permite să se extindă, în calitate de condiție pentru acordarea statutului de rezident pe termen lung, reședința legală și fără întrerupere timp de cinci ani în statul în cauză, prevăzută la art. 4 alineatul 1 din aceeași directivă, a celui care a dobândit deja statutul de rezident pe termen lung la membrii familiei acestuia astfel cum sunt definiți la art. 2 lit. (e) din directivă, indiferent de durata șederii acestora din urmă pe teritoriul statului membru în care este formulată cererea?

(1)  Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO L 16, p. 44, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 225).

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/25

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 6 noiembrie 2013 — Azienda Ospedaliero-Universitaria di Careggi-Firenze/Data Medical Service srl

(Cauza C-568/13)

2014/C 52/45

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Azienda Ospedaliero-Universitaria di Careggi-Firenze

Pârâtă: Data Medical Service srl

Întrebările preliminare

1.

Articolul 1 din Directiva 50/1992 (1), interpretat și în lumina articolului 1 alineatul (8) din Directiva 18/2004 (2), care i-a urmat, [se opune] unei legislații naționale care ar fi interpretată în sensul că ar exclude-o pe apelanta din prezenta cauză, în calitatea sa de unitate spitalicească cu natură de entitate publică economică, de la participarea la cereri de ofertă?

2.

Dreptul Uniunii în materie de contracte de achiziții publice — în special principiile generale privind libera concurență, nediscriminarea, proporționalitatea — se opune unei legislații naționale care permite unei persoane, de tipul unității spitalicești apelante, care beneficiază în mod stabil de resurse publice și căreia îi este atribuit direct serviciul public de sănătate, de a obține dintr-o astfel de situație un avantaj concurențial determinant în raporturile concurențiale cu ceilalți operatori economici — astfel cum demonstrează caracterul semnificativ al reducerii oferite — fără a fi prevăzute în același timp măsuri corective menite să evite un astfel de efect de denaturare a concurenței?

(1)  Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50).

(2)  Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 20 noiembrie 2013 — Ministero dell'Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Ministero della Salute, Ministero dello Sviluppo Economico/Ediltecnica SpA

(Cauza C-592/13)

2014/C 52/46

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Ministero dell'Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Ministero della Salute, Ministero dello Sviluppo Economico

Pârâtă: Ediltecnica SpA

Întrebarea preliminară

Principiile Uniunii Europene în domeniul mediului înconjurător prevăzute la articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și de Directiva 2004/35/CE (1) din 21 aprilie 2004 [articolul 1 și articolul 8 alineatul (3) și considerentele (13) și (24)], în special principiul „poluatorul plătește”, principiul precauției, principiul acțiunii preventive, principiul remedierii cu prioritate la sursă a daunelor provocate mediului, se opun unei legislații naționale precum cea reprezentată de articolele 244, 245 și 253 din Decretul legislativ nr. 152 din 3 aprilie 2006 care, în cazul contaminării dovedite a unui sit și al imposibilității de a identifica persoana răspunzătoare pentru contaminare sau al imposibilității de a obține de la aceasta din urmă intervențiile de reparare, nu permite autorității administrative să impună proprietarului nerăspunzător pentru poluare luarea măsurilor de securitate de urgență și de reabilitare, prevăzând pentru acesta doar o răspundere patrimonială limitată la valoarea sitului după executarea intervențiilor de reabilitare?

(1)  Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, p. 56, Ediție specială, 15/vol. 11, p. 168).

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Giudice di pace di Matera (Italia) la 21 noiembrie 2013 — Intelcom Service Ltd/Vincenzo Mario Marvulli

(Cauza C-600/13)

2014/C 52/47

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Giudice di pace di Matera

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Intelcom Service Ltd

Pârât: Vincenzo Mario Marvulli

Întrebările preliminare

1.

Legea italiană nr. 89/1913 privind activitatea notarială prevede, la articolele 51 și următoarele, coroborate cu articolele 1350 și 2657 din Codul civil, o adevărată situație de monopol referitoare la prestarea de către notar a serviciilor de întocmire și de autentificare a actelor de vânzare-cumpărare de imobile în Italia, în opoziție evidentă cu normele și principiile tratatelor Uniunii Europene (articolul 49 din Tratatul UE) care prevăd libera circulație a serviciilor în interiorul statelor membre ale Uniunii și, în special, cu Directiva nr. 2006/123/CE (1) din 12 decembrie 2006 (așa-numita „Directivă Bolkestein”) transpusă în Italia prin Decretul legislativ nr. 59 din 26.03.2010 publicat în Gazzetta Ufficiale nr. 94 din 23 aprilie 2010?

2.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene constată, de asemenea, vreo altă contradicție între Legea italiană nr. 89/1913 privind activitatea notarială, coroborată cu articolele 1350 și 2657 din Codul civil, și normele Tratatului UE care prevăd interzicerea monopolurilor în furnizarea serviciilor (articolul 53 din Tratatul UE și articolul 37 din Tratatul UE)?

3.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene constată, de asemenea, vreo altă contradicție între Legea italiană nr. 89/1913 privind activitatea notarială, coroborată cu articolele 1350 și 2657 din Codul civil, și normele Tratatului Uniunii Europene care interzic așa-numitele măsuri cu efect echivalent menționate la articolele 28 și 29 din Tratatul CE, incluse apoi în articolele 34 și 35 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în urma modificărilor aduse de Tratatul de la Lisabona, măsuri interzise de tratat, deoarece riscă să dezavantajeze cetățenii unor state membre față de cetățenii altor state membre în ceea ce privește accesul la serviciile furnizate acestora?

(1)  Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58. P. 50)

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/26

Recurs introdus la 26 noiembrie 2013 de Hansa Metallwerke AG și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013 în cauza T-375/10, Hansa Metallwerke AG și alții/Comisia Europeană

(Cauza C-611/13 P)

2014/C 52/48

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Hansa Metallwerke AG, Hansa Nederland BV, Hansa Italiana Srl., Hansa Belgium, Hansa Austria GmbH (reprezentanți: H.-J. Hellmann și S. Cappellari, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentelor

—

Anularea Hotărârii Tribunalului din 16 septembrie 2013 în cauza T-375/10, Hansa Metallwerke și alții/Comisia, și pronunțarea cu titlu definitiv, după cum urmează:

1.

anularea deciziei Comisiei din 23 iunie 2010, notificată recurentelor la 30 iunie 2010, privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.092 — Produse și accesorii pentru baie), în măsura în care privește pe recurente,

cu titlu subsidiar,

reducerea amenzii;

2.

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată;

—

cu titlu foarte subsidiar,

anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

În primul rând, recurentele invocă o încălcare a principiului individualizării de către o instanță a pedepselor și a sancțiunilor, principiu care este recunoscut în dreptul Uniunii. În special, Tribunalul nu a luat în considerare faptul că noua versiune a Orientărilor din 2006 ale Comisiei în materia amenzilor a determinat o modificare substanțială a metodei generale de calcul, în principal în privința întreprinderilor având o gamă restrânsă de produse. Ca efect al abordării sale, care este caracterizată prin erori de drept, Tribunalul nu și-a îndeplinit obligația de examinare în ceea ce privește stabilirea amenzii de către intimată, respectiv și-a îndeplinit această obligație numai cu săvârșirea unor erori de drept.

În continuare, recurentele susțin că Tribunalul și-a întemeiat în mod insuficient considerațiile pe principiul individualizării pedepselor. În special, Tribunalul nu a examinat nici hotărârea relevantă pronunțată de Camera a opta în cauza T-211/08 (1) și nici punctul de vedere vădit diferit exprimat de Comisie în decizia acesteia în cazul COMP/39.452, deși, în cursul ședinței, recurentele și-au expus argumentele în mod detaliat cu privire la acest aspect.

În sfârșit, recurentele invocă o încălcare a principiului protecției încrederii legitime, care este recunoscut în dreptul Uniunii. În cadrul aprecierii modului în care a acționat Comisia, contrar asigurării date de aceasta în cursul procedurii administrative de a acorda în decizie o reducere a cuantumului amenzii, Tribunalul nu a luat în considerare importanța majoră a cooperării în deplină încredere cu Comisia în cadrul Comunicării acesteia privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului acestora în cazurile referitoare la înțelegeri.

(1)  Hotărârea din 16 iunie 2011, Putters International/Comisia Europeană, Rep., p. II-3729.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/27

Recurs introdus la 26 noiembrie 2013 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013 pronunțate în cauzele conexate T-379/10 și T-381/10, Keramag Keramische Werke AG și alții, Sanitec Europe Oy/Comisia Europeană

(Cauza C-613/13 P)

2014/C 52/49

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre și F. Ronkes Agerbeek, agenți)

Celelalte părți din procedură: Keramag Keramische Werke AG și alții, Sanitec Europe Oy

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—

anularea punctului 1 din dispozitivul hotărârii care face obiectul recursului în măsura în care anulează articolul 1 din decizia atacată referitor la evenimentele survenite în cadrul AFICS și la răspunderea Allia SAS, Produits Céramique de Touraine SA și Sanitec pentru aceste evenimente;

—

anularea în totalitate a punctului 2 din dispozitivul hotărârii care face obiectul recursului;

—

în cazul în care Curtea de Justiție soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, respingerea acțiunii în anulare și în ceea ce privește evenimentele survenite în cadrul AFICS și restabilirea amenzilor aplicate Allia SAS, Produits Céramique de Touraine SA și Sanitec; și, în orice caz,

—

obligarea reclamantelor din prima instanță (în prezent celelalte părți din procedură) la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul recurs și, în cazul în care Curtea de Justiție soluționează ea însăși în mod definitiv acțiunea în anulare, și la plata cheltuielilor de judecată aferente acestei cauze.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv: nerespectarea obligației de motivare și a normelor în materie de probe; Tribunalul nu a analizat mai multe elemente de probă relevante și a aplicat cerințe probatorii prea stricte în ceea ce privește elementele de probă pe care le-a analizat.

Al doilea motiv: motivare contradictorie; aprecierea probelor este în contradicție directă cu cea din alte trei hotărâri pronunțate în aceeași zi referitoare la aceeași decizie și la aceeași situație de fapt.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/28

Recurs introdus la 4 decembrie 2013 de Roca Sanitario, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013 în cauza T-408/10, Roca Sanitario/Comisia

(Cauza C-636/13 P)

2014/C 52/50

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Roca Sanitario, S.A. (reprezentant: J. Folguera Crespo, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

Admiterea argumentelor expuse de Roca Sanitario, S.A. în prezentul recurs.

—

Declararea nulității parțiale a Hotărârii Tribunalului din 16 septembrie 2013 pronunțate în cauza R-408/10.

—

Admiterea concluziilor formulate de Roca Sanitario, S.A. reducându-se cuantumul amenzii care i-a fost aplicată în solidar cu filialele sale Roca France și Laufen Austria.

—

În subsidiar, având în vedere că Roca Sanitario nu a participat direct la încălcarea sancționată și că răspunderea sa rezultă doar din cea atribuită comportamentului filialelor sale, în cazul în care Curtea se pronunță în cadrul recursurilor paralele pe care prevăd să le formuleze Laufen Austria și Roca France împotriva Hotărârilor Tribunalului din 16 septembrie 2013, pronunțate în cauzele T-411/10 și T-412/10, și se acordă o reducere a amenzii aplicate acestor filiale pentru care Roca Sanitario ar răspunde în solidar, aplicarea unei reduceri echivalente a cuantumului amenzii pentru Roca Sanitario, în conformitate cu principiile stabilite la punctul 203 din hotărâre.

—

Obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Roca Sanitario în cadrul prezentei proceduri, precum și a cheltuielilor aferente cauzei T-408/10 în ceea ce privește aceleași motive de recurs.

Motivele și principalele argumente

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de aplicare a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) și a principiilor proporționalității și răspunderii individuale în ceea ce privește amenda aplicată societății Roca Sanitario, S.A. în solidar cu filiala Laufen Austria AG.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în aplicarea jurisprudenței Curții și pe încălcarea principiilor egalității de tratament, proporționalității, motivării și încrederii legitime în cadrul aplicării orientărilor privind calcularea amenzilor aplicate în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (2).

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

(2)  JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/28

Recurs introdus la 4 decembrie 2013 de Laufen Austria AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013 în cauza T-411/10, Laufen Austria/Comisia

(Cauza C-637/13 P)

2014/C 52/51

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Laufen Austria AG (reprezentant: E. Navarro Varona, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

Admiterea argumentelor expuse de Laufen Austria AG în prezentul recurs.

—

Declararea nulității parțiale a Hotărârii Tribunalului din 16 septembrie 2013 pronunțate în cauza R-411/10.

—

Admiterea concluziilor formulate de Laufen Austria AG reducându-se cuantumul amenzii care i-a fost aplicată.

—

Obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Laufen Austria AG în cadrul prezentei proceduri, precum și a cheltuielilor aferente cauzei T-411/10 în ceea ce privește aceleași motive de recurs.

Motivele și principalele argumente

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de aplicare a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) și a principiilor proporționalității și răspunderii individuale în ceea ce privește amenda aplicată individual societății Laufen Austria AG pentru încălcarea anterioară achiziționării sale de către Roca Sanitario, S.A.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în aplicarea jurisprudenței Curții și pe încălcarea principiilor egalității de tratament, proporționalității, motivării și încrederii legitime în cadrul aplicării orientărilor privind calcularea amenzilor aplicate în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (2).

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

(2)  JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/29

Recurs introdus la 4 decembrie 2013 de Roca împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013 în cauza T-412/10, Roca/Comisia

(Cauza C-638/13 P)

2014/C 52/52

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Roca (reprezentant: P. Vidal Martínez, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

Admiterea argumentelor expuse de Roca în prezentul recurs.

—

Declararea nulității parțiale a Hotărârii Tribunalului din 16 septembrie 2013 pronunțate în cauza R-412/10.

—

Admiterea concluziilor formulate de Roca reducându-se cuantumul amenzii care i-a fost aplicată.

—

Obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Roca în cadrul prezentei proceduri, precum și a cheltuielilor aferente cauzei T-412/10 în ceea ce privește aceleași motive de recurs.

Motivele și principalele argumente

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor motivării, nediscriminării și egalității de tratament în ceea ce privește evaluarea gravității reduse a încălcării săvârșite de Roca, rezultată din gama redusă a produselor afectate de încălcare, precum și pe denaturarea faptelor considerate în decizie ca fiind probate.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept în aplicarea jurisprudenței Curții și pe încălcarea principiilor egalității de tratament și încrederii legitime în cadrul aplicării orientărilor privind calcularea amenzilor aplicate în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1).

(1)  JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/29

Recurs introdus la 4 decembrie 2013 de Melkveebedrijf Overenk BVși alții împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 11 septembrie 2013 în cauza T-540/11, Melkveebedrijf Overenk și alții/Comisia

(Cauza C-643/13 P)

2014/C 52/53

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurente: Melkveebedrijf Overenk BV, Maatschap Veehouderij Kwakernaak, Mulders Agro vof, Melkveebedrijf Engelen vof, Melkveebedrijf De Peel BV, M.H.H.M. Moonen (reprezentanți: P. E. Mazel și A van Beelen, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

—

anularea ordonanței împotriva căreia s-a formulat recurs,

—

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

Ordonanța trebuie anulată din cauza neregularităților procedurale care aduc atingere intereselor reclamantelor, precum și din cauza încălcării dreptului Uniunii de către Tribunal.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/29

Recurs introdus la 13 decembrie 2013 de The Cartoon Network, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 2 octombrie 2013 în cauza T-285/12, Cartoon Network/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-670/13 P)

2014/C 52/54

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: The Cartoon Network, Inc. (reprezentant: I. Starr, Solicitor)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) și Boomerang TV, SA

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—

anularea hotărârii Tribunalului și a deciziei Oficiului sau, cu titlu subsidiar,

—

anularea hotărârii Tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața acestuia și

—

obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

1.

Încălcarea articolului 36 și a articolului 53 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”)

Articolele 36 și 53 din statut prevăd că hotărârile Tribunalului se motivează. În hotărârea atacată, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a motivat concluzia sa potrivit căreia publicul relevant este compus numai din profesioniști.

2.

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009  (1) al Consiliului: denaturarea faptelor privind publicul relevant

2.1.

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a conchis că publicul relevant era compus numai din profesioniști și că era același pentru serviciile în cauză desemnate de marca intervenientei și pentru cele desemnate de cererea de înregistrare, întrucât concluzia respectivă se întemeia pe o denaturare a faptelor care au fost prezentate Tribunalului. Acesta din urmă și Camera de recurs ar fi trebuit să își limiteze analiza la desemnarea serviciilor care era menționată în cererea de înregistrare.

2.2.

Cu titlu subsidiar, admițând că Tribunalul a conchis în mod întemeiat că, atât pentru cererea de înregistrare, cât și pentru marca intervenientei, publicul relevant era compus numai din profesioniști, Tribunalul ar fi trebuit să statueze că nu exista un risc de confuzie între marca a cărei înregistrare se solicita și marca intervenientei, ca urmare a gradului mai mare de atenție acordat de profesioniștii relevanți.

3.

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009: denaturarea faptelor privind similitudinea serviciilor; încălcarea articolului 75 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a conchis că serviciile desemnate de cererea de înregistrare a mărcii erau similare cu serviciile desemnate de marca intervenientei, ținând seama, printre altele, de natura acestora, scopul avut în vedere, utilizatorii finali și publicul relevant. În plus, Tribunalul și Camera de recurs a săvârșit o eroare întemeindu-se din oficiu pe anumite fapte.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/30

Acțiune introdusă la 18 decembrie 2013 — Comisia Europeană/Republica Elenă

(Cauza C-677/13)

2014/C 52/55

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Patakia și E. Sanfrutos Cano)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că Republica Elenă,

—

prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a se asigura că (a) gestionarea deșeurilor la depozitul de la Kiato se face fără a pune în pericol sănătatea umană și fără a dăuna mediului și că (b) sunt interzise abandonarea, aruncarea sau gestionarea necontrolată a deșeurilor la depozitul menționat;

—

prin tolerarea funcționării acestui depozit fără condiții de mediu aprobate și fără autorizație valabilă, care să respecte condițiile și conținutul privind eliberarea unei astfel de autorizații și, prin urmare, neasigurându-se că în depozit se elimină numai deșeurile tratate și fără ca deținătorul deșeurilor sau operatorul depozitului menționat să poată face dovada, înainte sau în cursul livrării, că deșeurile în cauză pot fi admise în depozit, în conformitate cu criteriile stabilite în autorizație, și că îndeplinesc criteriile de admitere definite în anexa II;

—

prin faptul că nu a garantat că procedurile de control și de supraveghere pentru fiecare fază de operare îndeplinesc cerințele minime prevăzute de lege,

—

nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 13 și 23 și al articolului 36 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (1), precum și al articolului 6 litera (a), al articolului 8, al articolului 9 literele (a), (b) și (c), al articolului 11 alineatul (1) litera (a) și al articolului 12 din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (2);

—

obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.

Autoritățile elene continuă să tolereze exploatarea depozitului de la Kiato fără condiții de mediu aprobate și fără autorizație valabilă [încălcarea articolului 23 din Directiva 2008/98/CE, precum și a articolului 8 litera (a) și a articolului 9 literele (a), (b) și (c) din Directiva 1999/31/CE]. În lipsa unei autorizări specifice, Republica Elenă nu este în măsură nici să respecte obligațiile care decurg din articolul 6 litera (a) și articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 1999/31/CE.

2.

Inspecțiile care au fost efectuate la 24 octombrie 2007, la 3 noiembrie 2011 și la 31 iulie 2012 au scos în evidență probleme importante legate de o disfuncționare a depozitului de la Kiato și de o suprasaturare a locului. Așadar, sunt încălcate articolul 13 și articolul 36 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE, precum și articolele 8, 9 și 12 din Directiva 1999/31/CE.

(1)  JO L 312, 22.11.2008, p. 3.

(2)  JO L 182, 16.7.1999, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 94.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/31

Acțiune introdusă la 19 decembrie 2013 — Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-679/13)

2014/C 52/56

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: F. Drexler, A. Caiola și M. Pencheva, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—

Anularea Deciziei de punere în aplicare 2013/496/UE a Consiliului din 7 octombrie 2013 privind supunerea substanței 5-(2-aminopropil)indol unor măsuri de control (1);

—

menținerea efectelor Deciziei de punere în aplicare 2013/496/UE a Consiliului până la momentul înlocuirii acesteia cu un act adoptat în forma corespunzătoare;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Cu titlu introductiv, Parlamentul European amintește că preambulul deciziei atacate face trimitere la următoarele baze juridice: articolul 8 alineatul (3) din Decizia 2005/387/JAI a Consiliului din 10 mai 2005 privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive (2) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Parlamentul deduce din aceasta că Consiliul vizează implicit articolul 34 alineatul (2) litera (c) din vechiul Tratat privind Uniunea Europeană.

În susținerea acțiunii sale în anulare, Parlamentul European invocă două motive.

În primul rând, Parlamentul European susține că Consiliul își întemeiază decizia pe o bază juridică [articolul 34 alineatul (2) litera (c) UE] care este abrogată de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, decizia atacată nu ar mai avea ca temei decât Decizia 2005/387/JAI. Aceasta din urmă constituie o bază juridică derivată și ar fi, așadar, nelegală.

În al doilea rând și având în vedere cele de mai sus, Parlamentul European consideră că procedura decizională este viciată de încălcări ale normelor fundamentale de procedură. Pe de o parte, dacă articolul 34 alineatul (2) litera (c) UE ar fi fost aplicabil, Parlamentul European ar fi trebuit să fie consultat anterior adoptării deciziei atacate conform articolului 39 alineatul (1) UE. Or Parlamentul European susține că nu s-a întâmplat acest lucru. Pe de altă parte, dacă se consideră că dispozițiile care trebuie să fie aplicate sunt cele rezultate din Tratatul de la Lisabona, Parlamentul European susține că ar fi trebuit, în orice caz, să fie asociat la procedura legislativă. Parlamentul European susține astfel că dacă faptul de a supune 5-(2-aminopropil)indol-ul unor măsuri de control care constituie un element esențial al Deciziei 2005/387/JAI, procedura legislativă care trebuie urmată în acest caz ar fie cea prevăzută la articolul 83 alineatul (1) TFUE, respectiv procedura legislativă ordinară. Într-o altă ipoteză, dacă Decizia 2013/496/UE este considerată o condiție unitară de punere în aplicare a Deciziei 2005/387/JAI sau o măsură care modifică sau completează un element neesențial al acelei decizii, procedura care trebuie urmată ar fie cea prevăzută la articolele 290 TFUE și 291 TFUE pentru adoptarea actelor de punere în aplicare sau a actelor delegate. În orice caz, întrucât Parlamentul European nu a fost implicat în adoptarea deciziei atacate, aceasta este viciată de o încălcare a unei norme fundamentale de procedură.

În sfârșit, în ipoteza în care Curtea va decide anularea deciziei atacate, Parlamentul European consideră că, în temeiul articolului 264 al doilea paragraf TFUE, se impune menținerea efectelor deciziei atacate până la înlocuirea acesteia printr-un act nou adoptat în forma corespunzătoare.

(1)  JO L 272, p. 44.

(2)  JO L 127, p. 32, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 170.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/31

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal do Trabalho da Covilhã (Portugalia) la 23 decembrie 2013 — Pharmacontinente-Saúde e Higiene SA și alții/Autoridade Para As Condições do Trabalho (ACT)

(Cauza C-683/13)

2014/C 52/57

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal do Trabalho da Covilhã

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Pharmacontinente-Saúde e Higiene SA, Domingos Sequeira de Almeida, Luis Mesquita Soares Moutinho, Rui Teixeira Soares de Almeida, André de Carvalho e Sousa

Pârâtă: Autoridade Para As Condições do Trabalho (ACT)

Întrebările preliminare

1.

Articolul 2 din Directiva 95/46/CE (1) trebuie interpretat în sensul că evidența timpului de lucru, mai exact indicarea orelor la care fiecare lucrător începe și termină ziua de lucru, precum și a pauzelor și a perioadelor neincluse în aceasta, fac parte din noțiunea „date cu caracter personal”?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, statul portughez este obligat, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE, să prevadă măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, a pierderii accidentale, a modificării, a dezvăluirii sau a accesului neautorizat, în special atunci când prelucrarea presupune transmiterea datelor într-o rețea?

3.

De asemenea, în cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, atunci când statul membru nu adoptă nicio măsură de punere în aplicare a articolului 17 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE și atunci când entitatea angajatoare responsabilă cu prelucrarea acestor date adoptă un sistem de acces restrâns la astfel de date, care nu permite accesul automat al autorității naționale competente să monitorizeze condițiile de muncă, principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că statul membru nu poate sancționa entitatea angajatoare pentru comportamentul menționat?

4.

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anterioară, în măsura în care nu s-a demonstrat sau nu s-a afirmat că informațiile care provin din evidență nu au fost modificate în speță, este proporțională cerința punerii imediate la dispoziție a unei evidențe care să permită tuturor părților la un raport de muncă să dispună de un acces generalizat la date?

(1)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10).

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/32

Recurs introdus la 10 ianuarie 2014 de Wünsche Handelsgesellschaft International mbH & Co KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 12 noiembrie 2013 în cauza T-147/12, Wünsche Handelsgesellschaft International mbH & Co KG/Comisia Europeană

(Cauza C-7/14 P)

2014/C 52/58

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Wünsche Handelsgesellschaft International mbH & Co KG (reprezentanți: K. Landry și G. Schwendinger, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită:

—

anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 12 noiembrie 2013, pronunțată în cauza T-147/12 și anularea Deciziei C(2011) 6393 final a Comisiei adoptată la 16 septembrie 2011 în cazul REM 02/09;

—

cu titlu subsidiar, trimiterea litigiului la Tribunal pentru a se pronunța din nou asupra acestuia;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată corespunzătoare procedurii.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul a încălcat articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Codul vamal (1), întrucât acesta a considerat că eroarea autorităților vamale ar fi putut fi detectată de recurentă. Acest lucru este incorect. Dispozițiile individuale sunt complexe iar textul lor este neclar și derutant. Acest aspect este dovedit în special de corespondența dintre Ministerul Federal de Finanțe și Comisie. În plus, durata și întinderea practicii eronate a autorităților vamale împiedică detectarea erorii de către recurentă.

În al doilea rând, Tribunalul a încălcat articolul 239 alineatul (1) a doua liniuță din Codul vamal, prin faptul că acesta a reținut în mod eronat o neglijență evidentă din partea recurentei.

În al treilea rând, Tribunalul nu și-a motivat suficient decizia cu privire la două puncte, astfel încât recurenta nu poate înțelege raționamentul pe care acesta l-a urmat pentru a ajunge la decizia menționată.

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58).

Tribunalul

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/33

Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — BP Products North America/Consiliul

(Cauza T-385/11) (1)

(Dumping - Subvenții - Importuri de biomotorină originară din Statele Unite - Circumvenție - Articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 - Produs similar căruia i s-au adus mici modificări - Securitate juridică - Abuz de putere - Erori vădite de apreciere - Obligația de motivare - Egalitate de tratament - Principiul bunei administrări)

2014/C 52/59

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: BP Products North America, Inc. (Naperville, Illinois Statele Unite) (reprezentanți: inițial C. Farrar, solicitor, H.-J. Prieß, B. Sachs și M. Schütte, avocați, ulterior C. Farrar, H.-J. Prieß, M. Schütte și K. Arend, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, asistat de B. O'Connor, solicitor și S. Gubel, avocat)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: M. França și A. Stobiecka-Kuik, agenți) și European Biodiesel Board (EBB) (reprezentanți: O. Prost și M. S. Dibling, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare în parte, pe de o parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 443/2011 al Consiliului din 5 mai 2011 de extindere a aplicării taxei compensatorii definitive instituite de Regulamentul (CE) nr. 598/2009 asupra importurilor de biomotorină originare din Statele Unite ale Americii la importurile de biomotorină expediate din Canada, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Canada, și de extindere a aplicării taxei compensatorii definitive instituite de Regulamentul (CE) nr. 598/2009 la importurile de biomotorină în amestec cu un conținut în greutate de maximum 20 % de biomotorină originară din Statele Unite ale Americii și de încheiere a anchetei privind importurile expediate din Singapore (JO L 122, p. 1) și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 444/2011 al Consiliului din 5 mai 2011 de extindere a aplicării taxei antidumping definitive instituite de Regulamentul (CE) nr. 599/2009 asupra importurilor de biomotorină originare din Statele Unite ale Americii la importurile de biomotorină expediate din Canada, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Canada, și de extindere a aplicării taxei antidumping definitive instituite de Regulamentul (CE) nr. 599/2009 la importurile de biomotorină în amestec cu un conținut în greutate de maximum 20 % de biomotorină originară din Statele Unite ale Americii și de încheiere a anchetei privind importurile expediate din Singapore (JO L 122, p. 12), în măsura în care aceste regulamente afectează reclamanta.

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

BP Products North America Inc. suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene și de European Biodiesel Board (EBB).

3.

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 282, 24.9.2011.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/33

Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Aloe Vera of America/OAPI — Detimos (FOREVER)

(Cauza T-528/11) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare figurative FOREVER - Marca națională figurativă anterioară 4 EVER - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Utilizarea serioasă a mărcii anterioare - Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009)

2014/C 52/60

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Aloe Vera of America, Inc. (Dallas, Texas, Statele Unite) (reprezentanți: R. Niebel și F. Kerl, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Detimos — Gestão Imobiliária, SA (Carregado, Portugalia) (reprezentant: V. Caires Soares, avocat)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 8 august 2011 (cauza R 742/2010-4), privind o procedură de opoziție între Diviril — Distribuidora de Viveres do Ribatejo, Lda, și Aloe Vera of America, Inc.

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Obligă Aloe Vera of America, Inc. la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor pe care Detimos — Gestão Imobiliária, SA le-a efectuat în cursul procedurii care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI).

(1)  JO C 362, 10.12.2011.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/34

Hotărârea Tribunalului din 15 ianuarie 2014 — Stols/Consiliul

(Cauza T-95/12 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Promovare - Exercițiul de promovare 2007 - Decizie de nepromovare a persoanei interesate la gradul AST 11 - Comparația meritelor - Control de către instanță al erorii vădite de apreciere)

2014/C 52/61

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Willem Stols (Halsteren, Țările de Jos) (reprezentanți: S. Rodrigues, A. Blot și C. Bernard-Glanz, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și A. Jensen, agenți)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 13 decembrie 2011, Stols/Consiliul (F-51/08 RENV), prin care se urmărește anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1.

Respinge recursul.

2.

Domnul Willem Stols suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene în cadrul prezentei proceduri.

(1)  JO C 126, 28.4.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/34

Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Investrónica/OAPI — Olympus Imaging (MICRO)

(Cauza T-149/12) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative MICRO - Marcă națională figurativă anterioară micro - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Putere de reformare)

2014/C 52/62

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Investrónica, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: E. Seijo Veiguela și J.L. Rivas Zurdo, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Geroulakos, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Olympus Imaging Corp. (Tokyo, Japonia) (reprezentant: C. Opatz, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 31 ianuarie 2012 (cauza R 347/2011-4), privind o procedură de opoziție între Investrónica, SA și Olympus Imaging Corp.

Dispozitivul

1.

Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 31 ianuarie 2012 (cauza R 347/2011-4).

2.

Admite opoziția în ceea ce privește produsele din clasa 9 și care corespund următoarei descrieri: „Aparate și instrumente fotografice, camere digitale, lentile interschimbabile, precum și componente și accesorii ale acestora cuprinse în clasa 9”.

3.

OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Investrónica, SA.

4.

Olympus Imaging Corp. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Investrónica.

(1)  JO C 194, 30.6.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/34

Hotărârea Tribunalului din 15 ianuarie 2014 — SICOM/Comisia

(Cauza T-279/12) (1)

(Clauză compromisorie - Ajutor alimentar - Furnizare de ulei de rapiță colza către Guineea - Neexecutarea contractului - Prescripție)

2014/C 52/63

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: SICOM Srl — Società industriale per il confezionamento degli olii meridionale (Cercola, Italia) (reprezentant: R. Manzi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Bartelt și F. Moro, agenți)

Obiectul

Acțiune întemeiată pe o clauză compromisorie și prin care se urmărește obligarea Comisiei la plata către reclamantă a unei sume corespunzătoare penalităților aplicate pentru cantitățile nelivrate și pentru întârzieri la livrare, sumă dedusă de Comisie din suma finală plătită reclamantei pentru furnizarea de ulei de rapiță colza rafinat către Republica Guineea, în cadrul unei acțiuni de ajutor alimentar realizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 664/2001 al Comisiei din 2 aprilie 2001 privind furnizarea de ulei vegetal în temeiul ajutorului alimentar (JO L 93, p. 3)

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2.

Obligă SICOM Srl — Società industriale per il confezionamento degli olii meridionale la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 243, 11.8.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/35

Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Message Management/OAPI — Absacker (ABSACKER of Germany)

(Cauza T-304/12) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative ABSACKER of Germany - Marca națională figurativă anterioară ABSACKER - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2014/C 52/64

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Message Management GmbH (Wiesbaden, Germania) (reprezentant: C. Konle, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Pohlmann, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Absacker GmbH (Köln, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 21 martie 2012 (cauza R 1028/2011-1) privind o procedură de opoziție între Absacker GmbH și Message Management GmbH.

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Obligă Message Management GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 273, 8.9.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/35

Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Ferienhäuser zum See/OAPI — Sunparks Groep (Sun Park Holidays)

(Cauza T-383/12) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Sun Park Holidays - Marcă comunitară figurativă anterioară Sunparks Holiday Parks - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2014/C 52/65

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ferienhäuser zum See GmbH (Marienmünster, Germania) (reprezentanți: M. Boden și I. Höfener, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Pohlmann, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Sunparks Groep NV (Den Haan, Belgia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 25 iunie 2012 (cauza R 1928/2011-4) privind o procedură de opoziție între Sunparks Groep NV și Ferienhäuser zum See GmbH

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 355, 17.11.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/35

Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Steiff/OAPI (buton metalic aplicat în zona mediană a urechii unei jucării din pluș)

(Cauza T-433/12) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare care constă în fixarea unui buton în zona mediană a urechii unei jucării de pluș - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2014/C 52/66

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Margarete Steiff GmbH (Giengen an der Brenz, Germania) (reprezentant: D. Fissl, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Pohlmann, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 23 iulie 2012 (cauza R 1693/2011-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn care constă în fixarea unui buton metalic în zona mediană a urechii unei jucării de pluș

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Obligă Margarete Steiff GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 366, 24.11.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/36

Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Steiff/OAPI (etichetă sub formă de steguleț cu buton metalic aplicată în zona mediană a urechii unei jucării de pluș)

(Cauza T-434/12) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare care constă în fixarea printr-un buton a unei etichete în zona mediană a urechii unei jucării de pluș - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2014/C 52/67

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Margarete Steiff GmbH (Giengen an der Brenz, Germania) (reprezentant: D. Fissl, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Pohlmann, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 19 iulie 2012 (cauza R 1692/2011-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn care constă în fixarea printr-un buton a unei etichete în zona mediană a urechii unei jucării de pluș

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Obligă Margarete Steiff GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 366, 24.11.2012.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/36

Hotărârea Tribunalului din 13 ianuarie 2014 — LaserSoft Imaging/OAPI (WorkflowPilot)

(Cauza T-475/12) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale WorkflowPilot - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2014/C 52/68

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: LaserSoft Imaging AG (Kiel, Germania) (reprezentant: J. Hunnekuhl, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 6 august 2012 (cauza R 480/2012-4), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal WorkflowPilot ca marcă comunitară

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Obligă LaserSoft Imaging AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 9, 12.1.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/36

Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2014 — Optilingua Holding/OAPI — Esposito (ALPHATRAD)

(Cauza T-538/12) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de decădere - Marca comunitară figurativă ALPHATRAD - Utilizare serioasă a mărcii - Importanța utilizării - Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) și articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2014/C 52/69

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Optilingua Holding SA (Épalinges, Elveția) (reprezentant: S. Rizzo, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: S. Pétrequin și A. Folliard-Monguiral agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Michele Esposito (Cava de’ Tirreni, Italia) (reprezentant: R. Stella, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 8 octombrie 2012 (cauza R 444/2011-1) privind o procedură de decădere între domnul Michele Esposito și Optilingua Holding SA

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Obligă Optilingua Holding SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 38, 9.2.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/37

Ordonanța Tribunalului din 19 decembrie 2013 — Marcuccio/Comisia

(Cauza T-385/13 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Respingerea acțiunii în primă instanță ca vădit inadmisibilă - Inexistența unei identități între cererea introductivă trimisă prin fax și originalul depus ulterior - Depunere a originalului după expirarea termenului - Tardivitatea acțiunii - Recurs vădit nefondat)

2014/C 52/70

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Berardis-Kayser și G. Gattinara, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 14 mai 2013, Marcuccio/Comisia (F-4/12), având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1.

Respinge recursul.

2.

Domnul Luigi Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în prezenta procedură.

(1)  JO C 284, 28.9.2013.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/37

Acțiune introdusă la 22 noiembrie 2013 — Reed Exhibitions/OAPI (INFOSECURITY)

(Cauza T-633/13)

2014/C 52/71

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Reed Exhibitions Ltd (Richmond, Regatul Unit) (reprezentant: S. Malynicz, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului pentru Armonizare in cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 10 septembrie 2013 în cauza R 1544/2012-5;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „INFOSECURITY” pentru produse și servicii din clasele 16, 35 și 41 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 10 155 596.

Decizia examinatorului: respinge în parte cererea de înregistrare a mărcii comunitare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și a articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca comunitară.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/37

Acțiune introdusă la 27 noiembrie 2013 — Bimbo/OAPI — Cafe' do Brasil (Caffè KIMBO)

(Cauza T-637/13)

2014/C 52/72

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Bimbo, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Cafe' do Brasil SpA (Melito di Napoli, Italia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în parte a Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 25 septembrie 2013 în cauza R 1434/2012-4;

—

obligarea celeilalte părți la procedură la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care formulează cerere de intervenție.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca comunitară vizată: marca figurativă conținând elementele verbale „Caffè KIMBO” în culorile negru, roșu, auriu, alb, albastru deschis, albastru închis, galben și verde deschis pentru produse din clasele 30, 32 și 43 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 4 273 884

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat: marca verbală „BIMBO” înregistrată în Spania cu numărul 291 655 pentru produse din clasa 30 și fosta marcă verbală spaniolă și portugheză renumită „BIMBO”

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatele (1), (2) și (5) din Regulamentul privind marca comunitară

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/38

Acțiune introdusă la 27 noiembrie 2013 — Bimbo/OAPI — Cafe' do Brasil (Caffè KIMBO GOLD MEDAL)

(Cauza T-638/13)

2014/C 52/73

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Bimbo, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: N. Fernández Fernández-Pacheco, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Cafe' do Brasil SpA (Melito di Napoli, Italia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea în parte a deciziei adoptate de Camera a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la 25 septembrie 2013 în cauza R 787/2012-4 și

—

obligarea celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care intervine în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca comunitară vizată: marca figurativă constituită din elementele verbale „Caffè KIMBO GOLD MEDAL” în culorile roșu, auriu, alb și negru pentru produse din clasele 30, 32 și 43 — cerere de înregistrare a mărcii comunitare nr. 4 037 909.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat: marca spaniolă înregistrată cu numărul 291 655 pentru marca verbală „BIMBO” pentru produse din clasa 30 și marca verbală anterioară notorie spaniolă și portugheză „BIMBO”;

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alinatele (1), (2) și (5) din Regulamentul privind marca comunitară.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/38

Recurs introdus la 6 decembrie 2013 de Kari Wahlström împotriva Hotărârii din 9 octombrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-116/12, Wahlström/Frontex

(Cauza T-653/13 P)

2014/C 52/74

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Kari Wahlström (Espoo, Finlanda) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex)

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 9 octombrie 2013 prin care s-a respins acțiunea sa;

—

admiterea concluziilor prezentate în primă instanță, litigiul fiind, în opinia recurentului, în stare de judecată;

—

obligarea celeilalte părți din procedură la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs recurentul solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) prin care acesta a respins acțiunea sa având ca obiect, pe de o parte, anularea raportului de evaluare a recurentului pentru anul 2010 și, pe de altă parte, o cerere de daune-interese.

În susținerea recursului, recurentul invocă două motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de TFP, constând în faptul că acesta a considerat că lipsa de dialog între evaluator și recurent în cadrul exercițiului de evaluare pentru anul 2010 nu constituia o neregularitate procedurală substanțială (referitor la punctul 38 și următoarele din hotărârea atacată). Recurentul susține că:

—

pe de o parte, TFP nu a ținut seama de jurisprudența existentă;

—

pe de altă parte, prin faptul că a întemeiat motivarea hotărârii atacate pe contextul în care fusese întocmit raportul de evaluare și nu doar pe aspectul dacă desfășurarea unui dialog oficial putea avea un efect asupra procedurii, Tribunalul a depășit marjele controlului său jurisdicțional, încălcând competențele de apreciere ale administrației.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de TFP atunci când acesta a statuat că lipsa stabilirii unor obiective pentru prima parte a anului 2010 nu constituia o neregularitate procedurală substanțială de natură să afecteze validitatea raportului de evaluare în cauză (referitor la punctul 50 și următoarele din hotărârea atacată). Recurentul susține că:

—

pe de o parte, TFP nu a ținut seama de liniile directoare referitoare la evaluare, în măsura în care acestea prevedeau obligația de a stabili noi obiective, în cazul schimbării funcției de agent în perioada de referință;

—

pe de altă parte, descrierea sarcinilor atribuite recurentului în noua sa funcție prin trimitere la documente referitoare la instituirea și la funcționarea biroului operațional nu ar implica deloc că îi fuseseră stabilite obiective care trebuiau să fie îndeplinite de recurent în legătură cu aceste sarcini.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/39

Recurs introdus la 16 decembrie 2013 de Curtea de Conturi a Uniunii Europene împotriva Hotărârii din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-69/11, BF/Curtea de Conturi

(Cauza T-663/13 P)

2014/C 52/75

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Curtea de Conturi a Uniunii Europene (reprezentanți: T. Kennedy și J. Vermer, agenți)

Cealaltă parte din procedură: BF (Luxemburg, Luxemburg)

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice în cauza F-69/11;

—

admiterea concluziilor prezentate de Curtea de Conturi în primă instanță, și anume respingerea acțiunii ca nefondate;

—

obligarea BF la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului și a cheltuielilor de judecată aferente procedurii desfășurate în fața Tribunalului Funcției Publice.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe o eroare de drept, întrucât Tribunalul Funcției Publice (TFP) a interpretat și a aplicat articolul 6 din Decizia nr. 45-2010 din 17 iunie 2010 privind procedurile de selecție a șefilor de unitate și a directorilor în mod eronat.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe denaturarea unui element de probă săvârșită de TFP atunci când a considerat că notele atribuite candidaților de Comitetul de preselecție constituiau o informație care trebuia să fie cuprinsă în raportul acestuia din urmă transmis Autorității împuternicite să facă numiri (AIPN).

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe o denaturare a situației de fapt, TFP încălcându-și obligația de a analiza situația de fapt pe care se întemeiază pentru a justifica constatarea neregularității procedurii.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe lipsa motivării și pe o eroare de drept care aduce atingere caracterului unitar al jurisprudenței întrucât TFP a considerat că neregularitatea întemeiată pe lipsa motivării prevăzute la articolul 6 alineatul 1 din Decizia nr. 45-2010 în ceea ce privește raportul Comitetului de preselecție este de natură să determine anularea deciziilor atacate în primă instanță.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/40

Recurs introdus la 17 decembrie 2013 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii din 7 octombrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-97/12, Thomé/Comisia

(Cauza T-669/13 P)

2014/C 52/76

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și G. Gattinara, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Florence Thomé (Bruxelles, Belgia)

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 7 octombrie 2013 pronunțată în cauza F-97/12, Thomé/Comisia;

—

respingerea acțiunii formulate de doamna Thomé în cauza F-97/12 ca inadmisibilă și, în orice caz, ca neîntemeiată;

—

soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea noțiunii de act care lezează. Comisia susține, pe de o parte, că un act deja anulat de AIPN în cadrul procedurii reclamației nu poate face obiectul unei anulări în cadrul procedurii jurisdicționale și, pe de altă parte, o decizie de admitere a unei pretenții a persoanei interesate nu poate fi calificată act care lezează (cu privire la punctele 28-37 din hotărârea atacată).

2.

Al doilea motiv, întemeiat, pe de o parte, pe o eroare de drept în stabilirea întinderii puterii de control a AIPN și a Tribunalului Funcției Publice cu privire la deciziile comisiilor de evaluare, precum și a puterii de control jurisdicțional a TFP și, pe de altă parte, pe o denaturare a obiectului litigiului și pe încălcarea principiului contradictorialității (cu privire la punctele 50-52 din hotărârea atacată). Comisia susține că TFP a aplicat deciziilor cu care este sesizat, și anume deciziile AIPN, un criteriu de control jurisdicțional inadecvat care depășește limitele controlului său jurisdicțional.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea normelor de drept referitoare la aprecierea existenței unei diplome universitare conform anunțului de concurs (cu privire la punctele 56-58 din hotărârea atacată). Comisia susține că TFP a săvârșit o eroare de drept confundând valoarea profesională a unei diplome cu valoarea sa academică și apreciind că o diplomă neoficială, precum un titlu eliberat de o instituție de învățământ privat și care nu se bucură de nicio formă de recunoaștere a valorii sale academice, trebuie să fie luată în considerare de AIPN.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare întrucât TFP nu a explicat cum, la data prezentării candidaturii acesteia, diploma reclamantei, într-o primă etapă, ar fi fost conformă condiției prevăzute în anunțul de concurs, în timp ce această conformitate ar fi fost stabilită decât ulterior, cu ocazia procedurii reclamației (cu privire la punctele 56, 57 și 60-64 din hotărârea atacată).

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe erori de drept întrucât TFP a considerat că reclamanta în primă instanță a pierdut o șansă de a fi recrutată și că trebuia să fie despăgubită (cu privire la punctul 74 din hotărârea atacată).

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/40

Acțiune introdusă la 17 decembrie 2013 — PAN Europe și Confédération paysanne/Comisia

(Cauza T-671/13)

2014/C 52/77

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Pesticide Action Network Europe (PAN Europe) (Bruxelles, Belgia) și Syndicat agricole Confédération paysanne (Bagnolet, Franța) (reprezentant: B. Kloostra, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Comisiei din 9 octombrie 2013 prin care Comisia a declarat inadmisibile:

—

cererea de reexaminare internă a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 485/2013 din 24 mai 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de autorizare a substanțelor active clotianidin, tiametoxam și imidacloprid și de interzicere a utilizării și a vânzării semințelor tratate cu produse de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe active (JO L 139, p. 12);

—

cererea de reexaminare internă a omisiunii Comisiei de a interzice complet substanțele active clotianidin, tiametoxam și imidacloprid.

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că prin adoptarea actului atacat Comisia a încălcat articolul 9 alineatul (3) din Convenția Națiunilor Unite privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului din 25 iunie 1998 (Convenția de la Aarhus). Dispozițiile aplicate de Comisie, și anume articolul 10 coroborat cu articolul 2 alineatul (1) literele (g) și (h) din Regulamentul Aarhus (1), sunt incompatibile cu articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus. Nelegalitatea acestor dispoziții din Regulamentul Aarhus ar fi trebuit să determine Comisia să nu aplice criteriile menționate în decizia în litigiu și să declare admisibile cererile de reexaminare internă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că prin adoptarea actului atacat, Comisia și-a încălcat obligația de a acționa în măsura posibilului conform convenției. Comisia ar fi trebuit să interpreteze articolul 10 din Regulamentul Aarhus și în special termenii „act administrativ” și „omisiune administrativă” prevăzuți la această dispoziție în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus și ar fi trebuit să facă abstracție de definițiile nelegale prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (g) și (h) din Regulamentul Aarhus. Prin urmare, Comisia a încălcat articolul 10 din Regulamentul Aarhus și obligația de a acționa într-un mod conform cu convenția.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/41

Acțiune introdusă la 23 decembrie 2013 — Copernicus-Trademarks/OAPI — Bolloré (BLUECO)

(Cauza T-684/13)

2014/C 52/78

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Copernicus-Trademarks Ltd (Borehamwood, Regatul Unit) (reprezentanți: L. Pechan și S. Körber, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Bolloré SA (Érgue Gaberic, Franța)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) pronunțată la 8 octombrie 2013 în cauza R 2029/2012-1, și modificarea acesteia în sensul că recursul formulat de reclamantă împotriva OAPI este întemeiat și, în consecință, respingerea în totalitate a opoziției;

—

obligarea pârâtului, precum și a Bolloré SA, în cazul în care aceasta intervine în procedură, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „BLUECO” pentru produse din clasa 12 — cererea de înregistrare nr. 9 724 675.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Bolloré SA.

Marca sau semnul invocat: marca verbală „BLUECAR” pentru produse din clasa 12 — marca comunitară nr. 4 597 621.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/41

Acțiune introdusă la 23 decembrie 2013 — Copernicus-Trademarks/OAPI — Blue Coat Systems (BLUECO)

(Cauza T-685/13)

2014/C 52/79

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Copernicus-Trademarks Ltd (Borehamwood, Regatul Unit) (reprezentanți: L. Pechan și S. Körber, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Blue Coat Systems, Inc. (Sunnyvale, Statele Unite ale Americii)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 octombrie 2013 în cauza R 2028/2012-1 și modificarea acesteia în sensul declarării acțiunii drept întemeiată și în consecință respingerea în întregime a opoziției;

—

obligarea pârâtului și a Blue Coat Systems, în cazul în care intervine în prezenta procedură, la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii privind calea de atac.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Copernicus-Trademarks.

Marca comunitară vizată: marca verbală „BLUECO” pentru produse din clasa 9 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 9 724 675.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Blue Coat Systems, Inc.

Marca sau semnul invocat: marca verbală „BLUE COAT” pentru produse din clasa 9 și servicii din clasele 38 și 42 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 3 016 235.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/42

Acțiune introdusă la 17 decembrie 2013 — Unibail Management/OAPI (Reprezentarea a două linii și patru stele)

(Cauza T-686/13)

2014/C 52/80

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Unibail Management (Paris, Franța) (reprezentanți: L. Bénard, A. Rudoni, O. Klimis, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în parte a Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 3 septembrie 2013 în cauza R 300/2013-2 în măsura în care a respins cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 10 940 161 pentru produsele și serviciile din clasele 16, 35, 36, 38, 41 și 42;

—

obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă compusă din patru stele cu cinci colțuri, precedate și urmate de o linie orizontală, pentru produse și servicii din clasele 16, 35, 36, 38, 39, 41, 42 și 43 — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 10 940 161.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 75 prima teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/42

Acțiune introdusă la 13 decembrie 2013 — Unibail Management/OAPI (Reprezentarea a două linii și cinci stele)

(Cauza T-687/13)

2014/C 52/81

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Unibail Management (Paris, Franța) (reprezentanți: L. Bénard, A. Rudoni, O. Klimis, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în parte a Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 3 septembrie 2013 în cauza R 299/2013-2 în măsura în care a respins cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 10 939 981 pentru produsele și serviciile din clasele 16, 35, 36, 38, 41 și 42;

—

obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată..

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă compusă din cinci stele cu cinci colțuri, precedate și urmate de o linie orizontală, pentru produse și servicii din clasele 16, 35, 36, 38, 39, 41, 42 și 43 — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 10 939 981.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 75 prima teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/43

Acțiune introdusă la 27 decembrie 2013 — Ricoh Belgium/Consiliul

(Cauza T-691/13)

2014/C 52/82

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Ricoh Belgium NV (Vilvoorde, Belgia) (reprezentanți: N. Braeckevelt și A. de Visscher, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea acțiunii ca fiind admisibilă și fondată;

—

anularea deciziei Consiliului din 29 octombrie 2013 de a nu atribui în favoarea NV Ricoh Belgium, ci unei alte întreprinderi, lotul 4 din contractul „Cumpărarea sau închirierea de imprimante multifuncționale (MFP) alb/negru și de servicii accesorii de întreținere în clădirile ocupate de Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene — număr de referință 2013/S 83-138901”;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului transparenței prevăzut la articolul 15 TFUE și la articolul 298 TFUE, precum și la articolul 102 alineatul (1) din Regulamentul nr. 966/2012 (1)

—

În mod concret, deși nu era menționat nimic în acest sens în caietul de sarcini aplicabil, pârâtul a testat (rapiditatea) imprimantelor reclamantei începând de la momentul pornirii lor, iar nu la momentul în care acestea funcționează în modul cel mai performant. Din acest motiv, măsurătorile/valorile indicate în oferta reclamantei diferă de măsurătorile/valorile rezultate din teste, care în cele din urmă sunt inferioare și, prin urmare, determină un punctaj dezavantajos. Reclamanta nu poate verifica dacă aparatele concurentului său au fost testate în aceleași împrejurări (nefavorabile). În plus, pârâtul, după efectuarea testelor pentru acest subcriteriu de atribuire (criteriul C „Evaluare tehnică a echipamentelor bazată pe teste”), a stabilit un calcul și un punctaj și le-a comunicat reclamantei. Acest punctaj (și anume 41,2 %) este diferit de punctajul inclus în final în tabelul din decizia atacată (și anume 38,61 %).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, astfel cum rezultă aceasta din articolul 113 alineatul (2) din Regulamentul nr. 966/2012 și din articolul 161 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 (2), precum și pe încălcarea obligației, în cazul cererilor de ofertă, de a atribui contractul ofertantului cu oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, astfel cum rezultă din articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul nr. 966/2012 și din articolul 149 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul delegat nr. 1268/2012

—

În informațiile suplimentare comunicate ulterior reclamantei, pârâtul a susținut că inițial săvârșise o eroare și că rezultatele testelor ar fi trebuit să fie comparate cu standardele prevăzute în caietul de sarcini (copiere și imprimare de 100 pe minut), iar nu cu standardele care erau prevăzute în oferta depusă de reclamantă (copiere și imprimare de 110 pe minut).

—

Deși pârâtul a explicat pretinsa corectură în punctajul final prin faptul că rezultatele testelor trebuiau să fie apreciate din punctul de vedere al unui standard inferior (comparație pe baza de 100 în loc de 110), reclamanta pare, în mod incomprehensibil, total ilogic (din punct de vedere aritmetic) — și, în plus, fără niciun calcul concret sau vreo motivare — să fi obținut în mod subit un punctaj inferior (38,61 puncte în loc de 41,2 puncte, în condițiile în care tocmai, era de așteptat un punctaj superior, de 44,3 puncte, dacă comparația ar fi fost realizată cu standardele din caietul de sarcini).

—

Ținând seama de diferența totală foarte mică dintre cei doi ofertanți pentru lotul 4, și anume 90,81 puncte pentru cealaltă întreprindere față de 89,67 puncte pentru reclamantă, astfel, reclamanta ar fi trebuit să fie desemnată, printr-un calcul corect, drept ofertantul cu oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

(1)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, p. 1).

(2)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, p. 1).

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/44

Acțiune introdusă la 31 decembrie 2013 — ENAC/Comisia și TEN T EA

(Cauza T-695/13)

2014/C 52/83

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Ente nazionale per l'aviazione civile (ENAC) (Roma, Italia) (reprezentanți: P. Garofoli, avocat, și G. Palmieri, agent)

Pârâte: Agenția Executivă pentru Rețeaua Transeuropeană de Transport (TEN-TEA) și Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea notei Comisiei Europene din 23 octombrie 2013, referință Ares (203) 3321778 având ca obiect: „studiu pentru dezvoltarea intermodală a aeroportului Bergamo-Orio al Serio” prin care aceasta a declarat lansarea procedurii de recuperare a unei părți din subvenția acordată pentru realizarea studiului menționat și trimiterea unei note de debit în cuantum de 158 517,54 euro;

—

Anularea deciziei Agenției Executive pentru Rețeaua Transeuropeană de Transport (TEN-TEA) la care se face referire în scrisoarea din 23 octombrie 2013 și având ca obiect „închiderea acțiunii 2009-IT-91407-S — Studiu pentru dezvoltarea intermodală a aeroportului Bergamo-Orio al Serio — Decizia C(2010) 4456 a Comisiei”, în măsura în care aceasta a declarat neeligibile și, în consecință, nesusceptibile de a beneficia de o subvenție, costurile referitoare la activitățile 1, 2.1, 4, 5, 6 și 7, deja realizate, solicitând restituirea acestora într-un cuantum de 158 517,54 euro.

Motivele și principalele argumente

Deciziile care fac obiectul prezentei cauze sunt cele atacate în cauzele T-270/13 și T-692/13, SACBO/Comisia și TEN-T EA.

Motivele și principalele argumente sunt identice cu cele expuse în acele cauze.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/44

Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Meta Group/Comisia

(Cauza T-696/13)

2014/C 52/84

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Meta Group Srl (Roma, Italia) (reprezentanți: A. Bartolini, V. Colcelli și A. Formica, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea faptului că reducerile operate de Comisia Europeană asupra subvențiilor acordate societății META S.r.l sunt nelegale;

—

și, prin urmare, obligarea Comisiei la plata în favoarea reclamantei a sumei suplimentare de 129 153,11 euro, majorată cu dobânzi de întârziere;

—

obligarea administrației la repararea prejudiciului ulterior suferit de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva deciziilor Comisiei prin care a fost redusă subvenția prevăzută inițial pentru proiectele „BCreative”, „Take-It-Up” și „Ecolink+”, ale căror convenții de subvenționare au fost încheiate între reclamantă și pârâtă în cadrul „Programului-cadru de competitivitate și de inovație (CIP) (2007-2013)”.

Mai multe decizii privind aceste proiecte au fost atacate și în cauzele T-471/12, T-4/13 și T-35/13, Meta Group/Comisia.

Motivele și principalele argumente prezentate sunt identice cu cele invocate în aceste cauze.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/44

Recurs introdus la 30 decembrie 2013 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-127/12, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-698/13 P)

2014/C 52/85

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—

anularea în întregime și fără nicio excepție a ordonanței atacate;

—

trimiterea cauzei de qua Tribunalului Funcției Publice spre rejudecare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul arată că ordonanța atacată este vădit injustă, inechitabilă și nelegală pentru lipsă absolută de motivare și pentru lipsa cercetării judecătorești, caracter peremptoriu, tautologic, arbitrar, pentru denaturarea faptelor, precum și pentru eroare de drept.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/45

Recurs introdus la 30 decembrie 2013 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-145/12, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-699/13 P)

2014/C 52/86

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—

Anularea în totalitate și fără excepții a ordonanței atacate;

—

retrimiterea cauzei în discuție la Tribunalul Funcției Publice spre rejudecare.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele care au fost deja invocate în cadrul cauzei T-698/13, Marcuccio/Comisia.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/45

Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Bankia/Comisia

(Cauza T-700/13)

2014/C 52/87

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Bankia, SA (Valencia, Spania) (reprezentanți: J.L. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero, A. Lamadrid de Pablo și A. Biondi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal („SEAF”) drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică investitorii grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind beneficiarii pretinselor ajutoare și singurii destinatari ai ordinelor de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare cu încălcarea principiilor generale ale dreptului UE;

—

anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea unor contracte private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta cauză este aceeași ca în cauza T-515/13, Spania/Comisia (JO C 336, p. 29).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv

—

Reclamanta consideră că decizia atacată încalcă articolul 107 TFUE întrucât a calificat pretinsul SEAF și măsurile individuale care l-ar constitui drept ajutor de stat. Reclamanta susține că Comisia a săvârșit o eroare prin faptul că a apreciat împreună și a imputat Regatului Spaniei un ansamblu de măsuri publice și private independente și autonome. Reclamanta contestă de asemenea faptul că măsurile respective ar putea conferi un avantaj economic selectiv pretinșilor săi beneficiari, precum și faptul că ar putea denatura concurența între acești beneficiari și alte entități, precum și pretinsul efect al acestora asupra comerțului dintre statele membre.

2.

Al doilea motiv

—

În al doilea rând, reclamanta susține că Comisia a săvârșit o eroare manifestă de drept și a încălcat articolele 107 TFUE și 108 TFUE prin faptul că a calificat aplicarea sistemului spaniol de impozitare pe tonaj în anumite cazuri ca fiind un ajutor nou în loc să îl califice drept ajutor existent. Întrucât Comisia a aprobat în 2002 sistemul de impozitare pe tonaj notificat de Spania, în cazul în care Comisia intenționa să conteste aplicarea acestuia, ar fi trebuit, în orice caz, să o facă urmând procedura aplicabilă ajutoarelor existente. Reclamantele consideră că argumentele prezentate în cadrul deciziei pentru a susține existența unui ajutor nou sunt vădit neîntemeiate.

3.

Al treilea motiv

—

Prin intermediul celui de al treilea motiv de anulare, reclamanta invocă, în subsidiar, încălcarea articolelor 107 TFUE și 296 TFUE, susținând că Comisia săvârșește o eroare și, în orice caz, nu prezintă în mod corespunzător motivele pentru care entitățile precum reclamanta (investitori în cadrul GIE-urilor care au realizat operațiuni care intră în domeniul de aplicare al deciziei) sunt considerate beneficiari ultimi și unici ai măsurilor în litigiu.

4.

Al patrulea motiv

—

În al patrulea rând, reclamanta susține, tot în subsidiar, că ordinul de recuperare cuprins în articolul 4 din decizia atacată încalcă principiul general al securității juridice prin faptul că instituie în mod nejustificat o limită temporală în ceea ce privește aplicarea respectivului principiu.

5.

Al cincilea motiv

—

Prin intermediul celui de al cincilea motiv de anulare, reclamanta prezintă motivele pentru care decizia atacată ar fi încălcat și principiul atribuirii de competențe, articolele 107 TFUE și 108 TFUE, articolul 14 din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului și articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a UE, ca urmare a faptului că decizia atacată s-ar pronunța asupra validității unor clauze contractuale cuprinse în contracte private încheiate în temeiul dreptului spaniol între investitori și alte entități private.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/46

Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Asociación Española de Banca/Comisia

(Cauza T-701/13)

2014/C 52/88

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Asociación Española de Banca (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică investitorii grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind beneficiarii pretinselor ajutoare și singurii destinatari ai ordinelor de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare;

—

anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea unor contracte private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-700/13, Bankia/Comisia.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/46

Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Unicaja Banco/Comisia

(Cauza T-702/13)

2014/C 52/89

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Unicaja Banco, SA (Málaga, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero, A. Lamadrid de Pablo și A. Biondi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică investitorii grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind beneficiarii pretinselor ajutoare și singurii destinatari ai ordinelor de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare;

—

anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea unor contracte private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-700/13, Bankia/Comisia.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/47

Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Liberbank/Comisia

(Cauza T-703/13)

2014/C 52/90

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Liberbank, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică investitorii grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind beneficiarii pretinselor ajutoare și singurii destinatari ai ordinelor de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare;

—

anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea unor contracte private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-700/13, Bankia/Comisia.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/47

Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Banco de Sabadell și Banco Gallego/Comisia

(Cauza T-704/13)

2014/C 52/91

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Banco de Sabadell, SA (Sabadell, Spania) și Banco Gallego, SA (Santiago de Compostela, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică investitorii grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind beneficiarii pretinselor ajutoare și singurii destinatari ai ordinelor de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare;

—

anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea unor contracte private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-700/13, Bankia/Comisia.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/47

Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Catalunya Banc/Comisia

(Cauza T-705/13)

2014/C 52/92

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Catalunya Banc, SA (Barcelona, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică investitorii grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind beneficiarii pretinselor ajutoare și singurii destinatari ai ordinelor de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare;

—

anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea unor contracte private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-700/13, Bankia/Comisia.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/48

Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 — Lico Leasing și Pequeños y Medianos Astilleros Sociedad de Reconversión/Comisia

(Cauza T-719/13)

2014/C 52/93

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Lico Leasing, SA (Madrid, Spania) și Pequeños y Medianos Astilleros Sociedad de Reconversión, SA (Madrid) (reprezentanți: M. Sánchez și M. Merola, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

declararea nulității deciziei întrucât este afectată de erori, deoarece SEAF [sistemul fiscal spaniol în materie de leasing fiscal] este considerat un sistem de ajutor de stat în beneficiul GIE [grupuri de interes economic] și al investitorilor acestora și întrucât este afectată de vicii de motivare;

—

cu titlu subsidiar, declararea nulității ordinului de recuperare a ajutoarelor acordate în temeiul SEAF, întrucât este contrar principiilor generale ale ordinii juridice a Uniunii;

—

cu titlu subsidiar, declararea nulității ordinului de recuperare în ceea ce privește calculul cuantumului ajutorului incompatibil care trebuie să fie recuperat, întrucât împiedică Spania să determine formula de calcul a acestui cuantum potrivit principiilor generale aplicabile recuperării ajutoarelor de stat și

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta procedură este aceeași ca și cea vizată în cauza T-515/13, Spania/Comisia (JOUE C 336, p. 29).

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) și a articolului 296 TFUE

—

măsura în cauză respectă criteriul selectivității: pe de o parte, decizia este afectată de o eroare întrucât în aceasta se identifică o selectivitate sectorială, deși măsura care face obiectul deciziei era deschisă investitorilor care activează în toate sectoarele economiei și, pe de altă parte, decizia este afectată de o eroare întrucât în cuprinsul acesteia se concluzionează că o procedură de autorizare prealabilă poate determina caracterul selectiv al măsurii, fără să ia în considerare faptul că această autorizare prealabilă era justificată de complexitatea măsurii în cauză și, în orice caz, faptul că aceasta nu vizează calitățile pretinșilor beneficiari;

—

măsura în cauză respectă criteriul privind denaturarea concurenței și afectarea comerțului dintre statele membre; în special, decizia nu explică în ce mod pretinsul ajutor de stat ar avea un efect asupra piețelor indicate și se limitează să constate acest fapt fără să îl demonstreze.

De asemenea, a doua parte a acestui motiv de anulare vizează faptul că decizia este afectată de o eroare de motivare întrucât nu se explică de ce beneficiul reținut de pretinșii beneficiari constituie un ajutor de stat, deși acești beneficiari au participat numai la beneficiul obținut de armatori care, după cum recunoaște chiar Comisia, nu constituie un ajutor de stat.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 14 din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului

Ordinul de recuperare prevăzut la articolele 4, 5 și 6 din decizie trebuie să fie anulat în temeiul următoarelor principii generale de drept al Uniunii:

—

principiul încrederii legitime, în particular în măsura în care scrisoarea trimisă de comisarul Kroes în anul 2009 a determinat încrederea legitimă a operatorilor cu privire la legalitatea SEAF;

—

principul securității juridice, cu titlu subsidiar, în cazul în care se consideră că ordinul de recuperare nu este contrar principiului încrederii legitime, întrucât anumite circumstanțe au determinat ca ambiguitatea privind legalitatea SEAF rezultată inițial din Decizia Brittany Ferries să crească și să devină mai puternică pe perioada în care SEAF a fost în vigoare.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor generale aplicabile recuperării ajutoarelor de stat

Decizia atacată nu respectă principiile generale aplicabile recuperării ajutoarelor de stat, întrucât aceasta ar putea impune beneficiarilor să restituie un cuantum superior celui al pretinsului ajutor de care au beneficiat efectiv.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/49

Acțiune introdusă la 7 ianuarie 2014 — Aluminios Cortizo și Cortizo Cartera/Comisia

(Cauza T-1/14)

2014/C 52/94

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Aluminios Cortizo, SAU (Extramundi, Spania) și Cortizo Cartera, SL (Extramundi, Spania) (reprezentant: A. Beiras Cal, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea în totalitate a deciziei atacate;

—

cu titlu subsidiar, anularea ordinului de rambursare a ajutoarelor, și

—

cu titlu subsidiar evaluarea ajutoarelor în conformitate cu profitul net efectiv al investitorului.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta procedură este aceeași cu cea vizată în cauza T-515/13, Spania/Comisia (JO C 336, p. 29).

În susținerea acțiunii introduse, reclamantele invocă șase motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE, întrucât ajutorul de stat acordat investitorului nu este selectiv și nu denaturează concurența.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE, având în vedere viciul absolut de motivare a excluderii armatorului și/sau a șantierului naval ca entitate care percepe cea mai mare parte a ajutorului.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității — în legătură cu pierderea profitului — întrucât se solicită investitorului rambursarea unui ajutor care a fost transferat unui terț.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime întrucât Comisia, prin scrisori din partea Comisarului și prin inacțiunea sa, a creat aparența legitimă a legalității „SEAF”.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice, întrucât impunerea obligației de rambursare a unui ajutor neperceput/transferat de investitor constituie o confiscare fără niciun temei juridic.

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament, întrucât măsurile declarate incompatibile au fost admise în proceduri anterioare.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/49

Acțiune introdusă la 1 ianuarie 2014 — Caixabank/Comisia

(Cauza T-2/14)

2014/C 52/95

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Caixabank SA (Barcelona, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care califică seria de măsuri care, potrivit acesteia, constituie așa-numitul sistem spaniol de leasing financiar drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică investitorii în grupurile de interes economic drept beneficiari ai ajutoarelor respective și drept unici beneficiari ai ordinului de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care dispune recuperarea ajutoarelor respective;

—

anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private dintre investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată ale prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele deja invocate în cauza T-700/13, Bankia/Comisia.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/50

Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2014 — Anudal Industrial/Comisia

(Cauza T-3/14)

2014/C 52/96

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Anudal Industrial, SL (Badalona, Spania) (reprezentanți: J. García Muñoz, J. Jiménez-Blanco și J. Corral García, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea articolelor 1-6 din decizie;

—

cu titlu subsidiar, anularea articolului 4 din decizie, în măsura în care prevede recuperarea ajutoarelor, și

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta procedură este aceeași cu cea din cauza T-515/13, Comisia/Spania.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Decizia atacată nu respectă norme fundamentale de procedură și încalcă articolele 20, 21 și 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât a fost adoptată în urma unei proceduri de investigare afectată de neregularități substanțiale.

2.

O eroare de drept constând în încălcarea articolelor 107 și 108 TFUE, prin faptul că s-a considerat că măsurile care fac obiectul prezentei proceduri constituie un ajutor de stat, deși nu s-a demonstrat caracterul selectiv al acestora.

3.

O eroare de drept constând în încălcarea articolelor 107 și 108 TFUE, prin faptul că s-a considerat că măsurile care fac obiectul prezentei proceduri constituie un ajutor de stat, deși nu s-a demonstrat că acestea afectează comerțul comunitar.

4.

O eroare de drept constând în încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și într-un viciu de motivare, întrucât s-a stabilit existența unui ajutor de stat calificând grupurile de interes economic și investitorii acestora drept beneficiari, deși acesta nu le conferă nici un avantaj competitiv și nu afectează schimburile comunitare în sectoarele respective.

5.

O eroare de drept constând în dispunerea recuperării eventualului ajutor cu încălcarea principiilor securității juridice, încrederii legitime și egalității de tratament, precum și a articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/50

Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2014 — Industrias Ponsa/Comisia

(Cauza T-4/14)

2014/C 52/97

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Industrias Ponsa, SA (Manresa-Barcelona, Spania) (reprezentanți: J. García Muñoz, J. Jiménez-Blanco și J. Corral García, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea articolelor 1-6 din decizie;

—

cu titlu subsidiar, anularea articolului 4 din decizie în măsura în care dispune recuperarea ajutoarelor, și

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele care au fost invocate deja în cauza T-3/14, Anudal Industrial/Comisia.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/50

Acțiune introdusă la 2 ianuarie 2014 — Anudal/Comisia

(Cauza T-5/14)

2014/C 52/98

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Anudal, SL (Badalona, Spania) (reprezentanți: J. García Muñoz, J. Jiménez-Blanco și J. Corral García, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea articolelor 1-6 din decizie;

—

cu titlu subsidiar, anularea articolului 4 din decizie în măsura în care dispune recuperarea ajutoarelor, și

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele care au fost invocate deja în cauza T-3/14, Anudal Industrial/Comisia.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/51

Acțiune introdusă la 3 ianuarie 2014 — Inditex și Naviera Nebulosa de Omega/Comisia

(Cauza T-10/14)

2014/C 52/99

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Industria de Diseño Textil, SA (Inditex) (Arteixo, Spania) și Naviera Nebulosa de Omega, AIE (Las Palmas de Gran Canaria, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero, A. Lamadrid de Pablo și A. Biondi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

Anularea deciziei atacate în măsura în care califică ansamblul măsurilor care constituie, în opinia sa, sistemul spaniol de leasing, drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, în care se consideră că investitorii din GIE [grupuri de interes economic] sunt beneficiarii pretinselor ajutoare și unicii destinatari ai ordinelor de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care dispune recuperarea pretinselor ajutoare;

—

anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private dintre investitori și alte entități, și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în această procedură.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele deja invocate în cauza T-700/13, Bankia/Comisia.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/51

Acțiune introdusă la 6 ianuarie 2014 — Simet/Comisia

(Cauza T-15/14)

2014/C 52/100

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Simet SpA (Rossano Calabro, Italia) (reprezentanți: A. Clarizia și P. Clarizia, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei din 2 octombrie 2013 — C(2013) 6251 final — privind o procedură de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și a articolului 62 din Acordul privind Spațiul Economic European — Ajutor de stat SA.33.037 (2012/C) — Italia — Compensație plătită SIMET S.p.A. pentru prestarea de servicii de transport public în perioada 1987-2003;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei Europene din 2 octombrie 2013 — C(2013) 6251 final, potrivit căreia compensațiile plătite în favoarea SIMET, acordate printr-o hotărâre a Consiglio di Stato italian și comunicate de autoritățile naționale, ar constitui un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, iar această măsură nu ar fi fost exceptată de la obligația de informare prealabilă prevăzută la articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1191/69.

SIMET subliniază în această privință că litigiul soluționat de instanța națională privea repararea prejudiciului suferit de reclamantă din cauza nelegalităților care caracterizaseră actele emise de Ministerul infrastructurilor și transporturilor (MIT) în legătură cu exercitarea activităților de serviciu public de transport rutier interregional efectuate în perioada 1987-2003.

În susținerea concluziilor sale, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe incompatibilitatea reglementării naționale în temeiul căreia MIT reglementase activitatea întreprinsă de SIMET, în perioada analizată în hotărârea Consiglio di Stato, cu Regulamentul (CEE) nr. 1191/69, care, în urma modificărilor introduse prin Regulamentul (CEE) n. 1893/91, interzicea statelor membre să supună întreprinderile care, precum SIMET, prestează servicii de transport interregional de persoane cu autobuze, vreunei obligații de serviciu public;

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că, spre deosebire de ceea ce susține Comisia, SIMET era supusă unor obligații de serviciu public, întrucât actele unilaterale de concesionare adoptate de MIT pentru furnizarea de servicii interregionale de transport de pasageri cu autobuze, în conformitate cu cerințele prevăzute de reglementarea italiană, au eliminat în mod clar orice autonomie a SIMET în exercitarea propriei activități antreprenoriale, întrucât aceasta era în mod direct organizată și impusă de administrație;

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor în materia reparării prejudiciului suferit de persoane private ca urmare a încălcării dreptului Uniunii, principii în temeiul cărora, dacă o autoritate a unui stat membru adoptă, în cadrul competenței sale, o măsură administrativă contrară față de ceea ce prevede dreptul Uniunii, această autoritate are obligația de a-și asuma repararea prejudiciului suferit de destinatarul măsurii, având în vedere caracterul nelegal al acesteia;

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că, în orice caz, niciun ajutor de stat nu a fost acordat în favoarea SIMET, întrucât metoda de determinare a sumelor care îi sunt acordate cu titlu de reparare a prejudiciului, prin trimitere la criteriile prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 1191/69, pentru activitățile de transport rutier supuse obligațiilor de serviciu public pe care le-a exercitat în perioada 1987-2003, permite excluderea oricărui risc de supracompensare în favoarea SIMET, aceste sume reprezentând simpla contraprestație a costurilor suplimentare suportate de societate pentru îndeplinirea obligațiilor menționate, care i-au fost impuse în mod nelegal.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/52

Ordonanța Tribunalului din 7 ianuarie 2014 — Lifted Research et LRG Europe/OHMI — Fei Liangchen (Lr geans)

(Cauza T-390/12) (1)

2014/C 52/101

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 355, 17.11.2012.

Tribunalul Funcției Publice

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/53

Acțiune introdusă la 29 noiembrie 2013 — ZZ și ZZ/Comisia

(Cauza F-114/13)

2014/C 52/102

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: ZZ și ZZ (reprezentanți: A. Salerno și B. Cortese, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri prin care se refuză recunoașterea legalității deciziei comitetului local pentru personal din Luxemburg de revocare a mandatului conferit unui mandatar pentru a-l reprezenta în cadrul comitetului central pentru personal al Comisiei

Concluziile reclamantelor

—

Anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri prin care se refuză recunoașterea legalității deciziei comitetului local pentru personal din Luxemburg de revocare a mandatului conferit unui mandatar pentru a-l reprezenta în cadrul comitetului central pentru personal al Comisiei

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/53

Acțiune introdusă la 9 decembrie 2013 — ZZ/Comisia

(Cauza F-118/13)

2014/C 52/103

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentant: F. Frabetti, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea raportului asupra evoluției carierei întocmit pentru perioada 1 iulie 2001 — 31 decembrie 2002 și anularea punctelor de merit atribuite în cadrul exercițiului de promovare 2003

Concluziile reclamantei

—

Anularea raportului asupra evoluției carierei (REC/CDR) întocmit în privința reclamantului pentru perioada 1 iulie 2001 — 31 decembrie 2002;

—

în subsidiar, anularea punctelor de merit atribuite în cadrul exercițiului de promovare 2003, deoarece nu sunt nivelul mediei de puncte atribuite personalului având același grad, pentru același exercițiu de promovare;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/53

Acțiune introdusă la 16 decembrie 2013 — ZZ/Comisia

(Cauza F-121/13)

2014/C 52/104

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: D. de Abreu Caldas și J.-N. Louis, avocați)

Pârâtă: Comisia

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziilor referitoare la transferul drepturilor de pensie ale reclamantului în sistemul de pensii al instituțiilor Uniunii care aplică noile DGA a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la Statutul funcționarilor

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei din 15 aprilie 2013 privind calculul sporului de drepturi de pensie dobândite de acesta anterior angajării în muncă în cadrul Comisiei;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/53

Acțiune introdusă la 17 decembrie 2013 — ZZ/Europol

(Cauza F-122/13)

2014/C 52/105

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: J. Kempeners și M. Itani, avocați)

Pârât: Oficiul European de Poliție (Europol)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Europol de a nu reînnoi contractul reclamantei pentru o perioadă nedeterminată și obligarea Europol la plata diferenței dintre remunerația pe care aceasta ar fi putut să o primească în continuare la Europol și orice altă indemnizație pe care ar fi primit-o în mod efectiv

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei adoptate de Europol la 6 mai 2013 prin care acesta o informează pe reclamantă că nu va reînnoi contractul său pe perioadă determinată care va expira la 31 octombrie 2013;

—

obligarea Europol să plătească reclamantei diferența dintre, pe de o parte, cuantumul remunerației pe care ar fi putut să o primească dacă ar fi continuat să își exercite atribuțiile în cadrul acestuia și, pe de altă parte, cuantumul remunerației, al onorariilor, al indemnizației de șomaj sau al oricărei alte indemnizații compensatorii primite efectiv de reclamantă începând cu data de 1 octombrie 2013 în locul remunerației pe care o primea în cadrul Europol;

—

obligarea Europol la plata cheltuielilor de judecată.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/54

Acțiune introdusă la 18 decembrie 2013 — ZZ/Comisia

(Cauza F-123/13)

2014/C 52/106

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: P. Joassart, avocat)

Pârâtă: Comisia

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de reziliere cu efect imediat a contractului reclamantului în calitate de agent contractual.

Concluziile reclamantului

—

anularea deciziei de concediere, notificată prin scrisoarea din 7 martie 2013;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/54

Acțiune introdusă la 19 decembrie 2013 — ZZ/Parlamentul European

(Cauza F-124/13)

2014/C 52/107

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: C. Bernard-Glanz, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Autorității împuternicite să facă numiri privind respingerea cererii de asistență formulate de reclamant

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei atacate și, dacă este cazul, a deciziei de respingere a reclamației;

—

obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 50 000 EUR, drept despăgubire pentru prejudiciul moral suferit, majorată cu dobânda legală calculată până la efectuarea plății integrale;

—

obligarea pârâtului să plătească reclamantului o pătrime din cheltuielile medicale efectuate ca urmare a deteriorării stării sale de sănătate, drept despăgubire pentru prejudiciul material suferit, majorată cu dobânda legală calculată până la efectuarea plății integrale;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

22.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 52/54

Acțiune introdusă la 6 ianuarie 2014 — ZZ/Comisia

(Cauza F-1/14)

2014/C 52/108

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: F. Frabetti, avocat)

Pârâtă: Comisia

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei EPSO de a nu admite reclamanta la faza de evaluare din cauza nivelului său de studii care nu ar corespunde unui ciclu complet de studii universitare de cel puțin trei ani atestat printr-o diploma, având legătură cu natura funcțiilor, sau unei formări/calificări profesionale având legătură cu natura funcțiilor și de nivel echivalent

Concluziile reclamantului

—

Anularea Deciziei juriului din 3 octombrie 2013;

—

obligarea Comisiei la plata sumei de 1 000 de euro pentru prejudiciul moral suferit de reclamant,

—

pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată și la onorarii și, având în vedere caracterul de act cauzator de prejudiciu al deciziei de respingere a reclamantului, obligarea Comisiei la plata tuturor acestor cheltuieli.