ISSN 1977-1029

doi:10.3000/19771029.C_2013.327.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 327

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 56
12 noiembrie 2013


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

AVIZE

 

Comitetul Economic și Social European

 

A 491-a sesiune plenară din 10 și 11 iulie 2013

2013/C 327/01

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Potențialul economic nevalorificat al competitivității UE – reforma întreprinderilor publice (aviz exploratoriu)

1

2013/C 327/02

Avizul Comitetului Economic și Social European privind rolul societății civile în relațiile UE-Serbia

5

 

III   Acte pregătitoare

 

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN

 

A 491-a sesiune plenară din 10 și 11 iulie 2013

2013/C 327/03

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde Finanțarea pe termen lung a economiei europeneCOM(2013) 150 final

11

2013/C 327/04

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind gestionarea riscurilor în domeniul vamal și siguranța lanțului de aprovizionare COM(2012) 793 final

15

2013/C 327/05

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Instituirea unui plan european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul COM(2013) 36 final

20

2013/C 327/06

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde privind practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare între întreprinderi cu produse alimentare și nealimentare în Europa COM(2013) 37 final

26

2013/C 327/07

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Reglementarea inteligentă – luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor mici și mijlocii COM(2013) 122 final

33

2013/C 327/08

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui program de sprijin pentru supravegherea și urmărirea spațială COM(2013) 107 final – 2013/0064 (COD)

38

2013/C 327/09

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (reformare) COM(2013) 162 final – 2013/0089 (COD)

42

2013/C 327/10

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului în ceea ce privește dezvăluirea informațiilor nefinanciare și privind diversitatea de către anumite societăți și grupuri mari COM(2013) 207 final – 2013/0110 (COD)

47

2013/C 327/11

Proiect de aviz al Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind promovarea liberei circulații a cetățenilor și întreprinderilor prin simplificarea acceptării anumitor documente oficiale în Uniunea Europeană și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 COM(2013) 228 final – 2013/119 (COD)

52

2013/C 327/12

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Regândirea educației – investiții în competențe pentru rezultate socio-economice mai bune COM(2012) 669 final

58

2013/C 327/13

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea tutunului și a produselor aferente COM(2012) 788 final – 2012/0366 (COD)

65

2013/C 327/14

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei – Actualizare a comunicării privind politica industrialăCOM(2012) 582 final

82

2013/C 327/15

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole COM(2013) 106 final – 2013/0063 (COD)

90

2013/C 327/16

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Plan de salvgardare a resurselor de apă ale Europei COM(2012) 673 final; Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind implementarea directivei-cadru privind apa (2000/60/CE) – Planuri de management al bazinelor hidrografice COM(2012) 670 final; Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor – Raport cu privire la revizuirea politicii europene privind deficitul de apă și seceta COM(2012) 672 final

93

2013/C 327/17

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză COM(2013) 147 final – 2013/0080 (COD)

102

2013/C 327/18

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind finanțarea multianuală a acțiunilor Agenției Europene pentru Siguranța Maritimă în domeniul combaterii poluării provocate de nave și a poluării marine cauzate de instalațiile petroliere și gaziere COM(2013) 174 final

108

2013/C 327/19

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru privind accesul la piața serviciilor portuare și transparența financiară a porturilor COM(2013) 296 final – 2013/0157 (COD)

111

2013/C 327/20

Avizul Comitetului Economic și Social European privind normele comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor aerieni (programul continuu) COM(2013) 130 final

115

2013/C 327/21

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Al patrulea pachet feroviar, compus din următoarele șapte documente: Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Al patrulea pachet feroviar – finalizarea spațiului feroviar unic european pentru a încuraja competitivitatea europeană și creșterea economicăCOM(2013) 25 final; propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1192/69 al Consiliului privind standardizarea conturilor întreprinderilor feroviare COM(2013) 26 final – 2013/0013 (COD); propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția pentru Căi Ferate a Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004 COM(2013) 27 final – 2013/0014(COD); propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători COM(2013) 28 final – 2013/0028(COD); propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european, în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători și guvernanța infrastructurii feroviare COM(2013) 29 final – 2013/0029(COD); propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană (reformare) COM(2013) 30 final – 2013/0015(COD); propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța feroviară (reformare) COM(2013) 31 final – 2013/0016(COD)

122

2013/C 327/22

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 96/53/CE din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional COM(2013) 195 final/2 – 2013/0105 (COD)

133

RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

AVIZE

Comitetul Economic și Social European

A 491-a sesiune plenară din 10 și 11 iulie 2013

12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/1


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Potențialul economic nevalorificat al competitivității UE – reforma întreprinderilor publice” (aviz exploratoriu)

2013/C 327/01

Raportor: dl Raymond HENCKS

La 15 aprilie 2013, în numele viitoarei Președinții lituaniene a Consiliului, dl Vytautas LEŠKEVIČIUS, ministru adjunct pentru afaceri externe, a invitat Comitetul Economic și Social European să elaboreze un aviz exploratoriu cu privire la

Potențialul economic neexplorat al competitivității UE – reforma întreprinderilor publice”.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 iunie 2013.

În cea de-a 491-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 și 11 iulie 2013 (ședința din 10 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 170 de voturi pentru, 10 voturi împotrivă și 2 abțineri.

1.   Context

1.1

Prezentul aviz exploratoriu al CESE are ca obiectiv evidențierea contribuției specifice pe care o pot aduce întreprinderile publice la competitivitatea UE. El dorește să precizeze mizele specifice existente în domeniu pentru politicile și instituțiile europene.

1.2

Avizul se înscrie în cadrul definit de tratate, care acordă o amplă marjă de manevră statelor membre în ceea ce privește conceperea, organizarea și finanțarea serviciilor lor de interes general. De asemenea, conform tratatelor, statele membre sunt competente în ceea ce privește alegerea și statutul (privat, public sau în parteneriat public-privat) întreprinderilor însărcinate cu executarea sarcinilor de servicii publice (1).

1.3

De la caz la caz, în funcție de analiza unui anumit sector, a obiectivelor și a misiunilor stabilite, precum și a orientărilor pe termen lung care trebuie promovate, o autoritate publică poate să hotărască să recurgă la o întreprindere publică ca mijloc de acțiune.

1.4

În sensul Directivei 80/723/CEE a Comisiei din 25 iunie 1980 privind transparența relațiilor financiare între statele membre și întreprinderile publice, prin „întreprindere publică” se înțelege: „o întreprindere asupra căreia autoritățile publice pot exercita direct sau indirect o influență hotărâtoare în virtutea dreptului de proprietate asupra acesteia, a participării lor financiare la aceasta sau a normelor care îi reglementează activitatea

Se consideră că autoritățile publice exercită o influență dominantă atunci când acestea, în mod direct sau indirect în relație cu o întreprindere:

a)

dețin majoritatea capitalului subscris al întreprinderii sau

b)

controlează majoritatea voturilor asociate acțiunilor emise de întreprindere sau

c)

pot desemna mai mult de jumătate din membrii organismului de administrare, de conducere sau de control al întreprinderii.

1.5

De-a lungul istoriei lor, toate țările europene au creat întreprinderi publice, fie în mod direct, fie naționalizând sau trecând în administrația locală întreprinderi private. Motivele pentru această acțiune au fost extrem de variate:

realizarea unor obiective strategice legate de securitatea externă sau internă sau de securitatea aprovizionării cu anumite bunuri sau servicii esențiale;

construirea infrastructurilor necesare vieții economice și sociale;

mobilizarea unor investiții de mare amploare (în special după fiecare dintre cele două războaie mondiale);

promovarea unor activități noi care nu sunt neapărat rentabile pe termen scurt;

remedierea deficiențelor pieței (monopol natural, externalizare) sau ale inițiativei private;

găsirea de răspunsuri la situații de criză, financiară, economică, socială sau de mediu;

realizarea unor sarcini ținând de serviciul public.

1.6

Măsurarea eficacității, a eficienței și, atunci când este cazul, evaluarea nevoii de reformare a întreprinderilor publice nu se pot limita la indicatorii obișnuiți de rentabilitate ai activităților economice, ci trebuie să integreze ansamblul acestor obiective și misiuni care le-au fost încredințate de către autoritățile publice.

1.7

Conform definiției oficiale europene, competitivitatea reprezintă „capacitatea de îmbunătățire durabilă a nivelului de viață al locuitorilor și de a le furniza acestora un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și de coeziune socială”.

1.8

În fiecare an, Uniunea pierde câte puțin teren în materie de productivitate. Această încetinire este sinonimă cu deteriorarea competitivității. Printre indicatorii care scot în evidență acest regres se numără inovarea insuficientă, lipsa de investiții în infrastructuri și tehnologii, precum și în capitalul uman.

1.9

Competitivitatea Uniunii Europene și atractivitatea ei se bazează deci pe investițiile realizate în infrastructuri, educație și formare, în cercetare și dezvoltare, sănătate și protecție socială, protecția mediului etc. - tot atâtea domenii în care autoritățile publice pot face uz, printre altele, de întreprinderi publice ca mijloc de intervenție.

1.10

Însă statele și autoritățile publice regionale și locale nu sunt prin natura lor virtuoase, astfel că există totodată deficiențe ale întreprinderilor publice, care pot fi cauzate de:

controlul administrativ, birocratic sau „politic”;

lipsa de responsabilitate a autorității publice, care se poate limita la obiective exclusiv financiare sau de proprietate;

utilizarea întreprinderii publice ca instrument pentru alte scopuri decât misiunea sa.

1.11

Întreprinderea publică poate face parte dintr-o strategie defensivă sau ofensivă din partea autorității publice competente:

defensivă pentru limitarea efectelor crizei, pentru a acționa ca „salvator de urgență” în cazul falimentului unei întreprinderi sau pentru a salva locuri de muncă, pentru naționalizarea provizorie până la găsirea unui „cumpărător”, pentru sancționarea unui abuz evident al unei întreprinderi private etc.;

ofensivă pentru promovarea unei politici industriale sau a unor noi tehnologii, pentru punerea în practică a unei politici publice, dezvoltarea unor noi obiective politice, promovarea unor noi scopuri (biodiversitate, energie din surse regenerabile, tranziția energetică), generarea unui nou mod de dezvoltare (sustenabil, incluziv).

1.12

Acest lucru presupune că autoritatea publică își asumă responsabilitățile care îi revin în ceea ce privește definirea orientărilor strategice, lăsând totodată o marjă largă de autonomie de gestiune conducerii întreprinderii. Cu toate acestea, autoritatea publică trebuie să vegheze și la organizarea unui control real și a unei reglementări publice veritabile, ceea ce necesită aplicarea unei guvernanțe a întreprinderilor publice bazată pe participarea tuturor părților implicate, precum și a reprezentanților personalului întreprinderilor.

1.13

În ceea ce privește serviciile de interes economic general pe care le furnizează statele membre prin intermediul întreprinderilor lor publice, acestea propun activități de natură industrială și comercială, aflate adesea în concurență directă cu activitățile altor întreprinderi.

1.14

Printre întreprinderile publice care își desfășoară activitatea într-un mediu liberalizat și concurențial trebuie menționate în primul rând industriile de rețea (electricitate, gaz, comunicații electronice, transporturi, servicii poștale), a căror accesibilitate și furnizare continue, de bună calitate și la prețuri accesibile sunt indispensabile, nu numai pentru cetățeni, ci și, deopotrivă, pentru o mare parte a întreprinderilor private. Prin urmare, acestea joacă un rol fundamental pentru economia națională și pentru competitivitatea globală a unui stat membru. Aceste afirmații sunt valabile și pentru alte sectoare, precum audiovizualul, locuințele, sistemele de sănătate sau sociale, în care deficiențele pieței nu permit oricărui cetățean să-și exercite drepturile fundamentale, într-un fel sau altul.

2.   Obiectul solicitării de aviz exploratoriu

2.1

În scrisoarea de sesizare, viitoarea Președinție lituaniană a solicitat, în special, să se pună accentul pe îmbunătățirea eficacității întreprinderilor publice și pe importanța acestora pentru competitivitatea națională. Ea solicită o analiză a situației actuale și a bunelor (sau relelor) practici, analiză care lipsește din păcate la nivelul UE, precum și o reformă structurală bazată pe evaluarea eficacității acestui tip de întreprinderi în contextul coordonării politicii economice și a impactului acesteia asupra pieței interne.

2.2

Cu toate că legislația UE nu privește decât anumite domenii specifice de activitate ale întreprinderilor publice (ajutoare de stat și servicii de interes economic general), viitoarea Președinție lituaniană propune, în ceea ce privește reforma întreprinderilor publice, ca inițiativele luate la nivel european să se limiteze la măsuri nelegislative și să nu se stabilească obiective privind noul cadru legislativ. Privatizarea eventuală a întreprinderilor publice ar trebui, de asemenea, să rămână în competența exclusivă a statelor membre.

2.3

În sfârșit, viitoarea Președinție lituaniană regretă că deocamdată nu a avut loc, în contextul documentelor și inițiativelor existente sau prevăzute ale Comisiei Europene, o dezbatere generală privind reforma întreprinderilor publice, gestionarea acestora, îmbunătățirea eficienței lor și a contribuției lor la competitivitate și la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Comisia și Parlamentul European s-au concentrat până în prezent doar asupra a două aspecte: respectarea regulilor în materie de ajutoare de stat și regulile privind prestarea serviciilor de interes economic general.

3.   Propunerile CESE

3.1

CESE nu poate decât să sprijine solicitarea viitoarei Președinții lituaniene care vizează o analiză a situației actuale și a bunelor (sau relelor) practici, precum și o reformă structurală bazată pe evaluarea eficacității acestui tip de întreprinderi în contextul coordonării politicii economice și a impactului acesteia asupra pieței interne.

3.2

Tratatele presupun obligația consolidată a Uniunii și a statelor membre de a veghea la buna funcționare a serviciilor de interes economic general, ceea ce implică dezvoltarea unei dinamici progresive de evaluare a performanțelor acestor servicii. Atâta timp cât acest obiectiv nu va fi realizat, evaluările de performanță nu vor putea contribui la satisfacerea nevoilor cetățenilor și ale economiei în plan național și european.

3.3

O asemenea evaluare va trebui să servească la creșterea eficacității și a eficienței serviciilor de interes economic general și la adaptarea acestora la evoluțiile necesităților cetățenilor și ale întreprinderilor. În plus, ea va trebui să furnizeze autorităților publice acele elemente care să le permită să aleagă opțiunile cele mai pertinente. Totodată, ea va avea de jucat un rol esențial pentru a se ajunge la un echilibru armonios între piață și interesul general, precum și între obiectivele economice, cele sociale și cele de mediu.

3.4

În avizul său privind o evaluare independentă a serviciilor de interes general  (2), CESE a prezentat propuneri concrete pentru definirea, în plan comunitar, a modalităților de schimb de opinii, de confruntare, de comparație și de coordonare. În consecință, este responsabilitatea Uniunii să stimuleze dinamica acestei evaluări independente, cu respectarea principiului subsidiarității și a principiilor enunțate în protocolul anexat tratatelor reformate, elaborând, în cadrul unui dialog cu reprezentanții părților interesate, o metodologie de evaluare armonizată pe scară europeană, pe baza unor indicatori comuni, precum și modalitățile de funcționare a acesteia.

3.5

În contextul reflecțiilor sale privind modul în care întreprinderile publice ar putea contribui în mai mare măsură la redresarea economică și la competitivitatea Uniunii, CESE s-a ocupat, în diverse avize, de chestiunea serviciilor economice de interes general din Europa.

3.6

Începând cu 8 octombrie 2001 există un statut al societății europene. Acest statut, care a intrat în vigoare de la 8 octombrie 2004, oferă întreprinderilor care operează în mai multe state membre posibilitatea de a se constitui ca societate unică de drept comunitar și, astfel, de a aplica aceleași norme: un sistem unic de gestiune și de publicare a informațiilor financiare. Societățile care adoptă acest statut evită astfel să fie nevoite să se conformeze legislației naționale a fiecărui stat membru în care au o filială, ceea ce le reduce costurile administrative.

3.7

În acest cadru, ar trebui avută în vedere implementarea unui „statut al întreprinderii publice europene”, așa cum a propus Comisia Europeană în 2011 în legătură cu Galileo (3), care este în prezent o „întreprindere publică europeană de facto”.

3.8

În mod specific, s-ar putea avea în vedere crearea de întreprinderi publice europene pentru marile rețele de infrastructură transeuropene, definite în tratate drept politică comună, în domeniul energiei sau transporturilor, în colaborare cu întreprinderile naționale sau locale active în aceste sectoare, pentru a se aplica noile dispoziții și competențe cuprinse în Tratatul de la Lisabona, în special în ceea ce privește politica Uniunii în domeniul energiei (articolul 194 TFUE).

3.9

În avizul său privind Cartea verde Către o rețea energetică europeană sigură, sustenabilă și competitivă  (4), CESE și-a exprimat dorința de a se efectua studii privind caracterul oportun și fezabilitatea unui SIG european pentru energie, aflat în slujba cetățenilor, cu o abordare comună din perspectiva prețului, fiscalității, normelor financiare, securității, continuității, dezvoltării economice și protecției mediului.

3.10

În aceeași Carte verde, Comisia pledează în favoarea unei gestionări la nivel european a sistemului de transport de gaze, prin crearea progresivă a unei întreprinderi independente, însărcinate cu gestionarea unei rețele unice de transport de gaze în toată Europa.

3.11

Asemenea servicii comunitare, independent de statutul prestatorului lor (public, privat, PPP), vor putea aduce o valoare adăugară în domenii esențiale și multinaționale sau transnaționale, precum securitatea aprovizionării cu energie, securizarea resurselor de apă, conservarea biodiversității, menținerea calității aerului, securitatea internă și externă etc., în măsura în care aceste servicii pot fi prestate mai eficient la nivel european decât la nivel național sau local.

3.12

În acest context, CESE se pronunță în favoarea parteneriatelor public (Uniune și statele membre) - privat pentru sporirea securității aprovizionării cu energie și pentru a se ajunge la o gestionare integrată a rețelelor interconectate de energie (gaz, electricitate, petrol). El preconizează în același timp dezvoltarea rețelei de turbine eoliene offshore și conectarea parcurilor eoliene la rețeaua terestră, ceea ce ar putea reduce semnificativ costurile de exploatare și de investiții și ar putea stimula mai mult investirea în noi proiecte de rețele (5).

3.13

În cadrul competențelor fiecărui stat membru, de exemplu în materie de mix energetic, problemele de natură socială și societală ridicate de gestionarea și utilizarea resurselor naturale, a energiei nucleare, de schimbările climatice, de gestionarea durabilă și de securitate depășesc frontierele tradiționale ale statelor și își vor găsi un răspuns mai satisfăcător printr-o concepție europeană a interesului general și a serviciilor corespunzătoare.

3.14

S-ar putea ridica și chestiunea activităților economice ale agențiilor executive europene.

3.15

În prezent acestea sunt în număr de șase (6), coordonând, în perioada 2007-2013, programe în valoare de circa 28 de miliarde EUR. Majoritatea acestor programe se desfășoară în domenii în care UE are competența de a sprijini statele membre.

3.16

Pe de o parte, aceste agenții executive pot fi considerate drept o formă de subcontractare a anumitor funcții ale Comisiei, impunându-se în acest caz întrebarea în ce măsură sunt ele cu adevărat independente, în vreme ce, pe de altă parte, misiunile și responsabilitățile lor le cer să intervină direct în activități economice și sociale. Ne-am îndepărtat oare așa de mult de definiția extinsă formulată de CJCE a noțiunilor de activitate economică și de întreprindere?

Bruxelles, 10 iulie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  Tratatele nu aduc atingere regimului proprietății în statele membre. Articolul 345 din TFUE precizează că UE își menține neutralitatea în ceea ce privește natura publică sau privată a deținătorilor unei părți a întreprinderilor și nu aduce atingere regimului proprietății în statele membre.

(2)  JO C 162, 25.6.2008, p. 42

(3)  Impact assessment on the Proposal for a Regulation on further implementation of the European satellite navigation programme (2014-2020) [Evaluare de impact privind propunerea de regulament privind punerea în aplicare în continuare a programului european de radionavigație prin satelit (2014-2020)] [SEC(2011)1446].

(4)  JO C 306, 16.12.2009, p. 51.

(5)  JO C 128, 18.5.2010, p. 65.

(6)  Agenția Executivă pentru Rețeaua Transeuropeană de Transport (TEN-T EA), Agenția Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (ERCEA), Agenția Executivă pentru Cercetare (REA), Agenția Executivă pentru Competitivitate și Inovare (EACI), Agenția Executivă pentru Sănătate și Consumatori (EAHC), Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA).


12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/5


Avizul Comitetului Economic și Social European privind rolul societății civile în relațiile UE-Serbia

2013/C 327/02

Raportor: dl Ionuț SIBIAN

Coraportor: dl Christoph LECHNER

Prin scrisoarea dlui comisar Maroš ŠEFČOVIČ din data de 12 decembrie 2012, Comisia Europeană a solicitat Comitetului Economic și Social European, în conformitate cu articolul 262 din Tratat și cu articolul 9 din protocolul de cooperare dintre CESE și Comisia Europeană, să elaboreze un aviz exploratoriu pe tema

Rolul societății civile în relațiile UE-Serbia.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 25 iunie 2013.

În cea de-a 491-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 și 11 iulie 2013 (ședința din 10 iulie 2013), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 171 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 1 abținere.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE salută eforturile depuse de guvernele Serbiei în decursul ultimului deceniu în vederea reformării economiei și a instituțiilor acestei țări. Comitetul consideră că procesul de aderare a Serbiei la UE reprezintă o ocazie de consolidare și implementare efectivă a reformelor întreprinse. CESE subliniază importanța implicării societății civile în procesul de aliniere a legislației sârbe la acquis-ul UE și invită guvernul Serbiei și instituțiile UE să își intensifice sprijinul acordat organizațiilor societății civile și să le implice mai îndeaproape în viitoarele etape către aderarea la UE.

1.2

CESE salută decizia Consiliului European de a deschide negocierile cu Serbia cel târziu în ianuarie 2014. CESE felicită Belgradul și Priștina pentru semnarea Primului acord de principiu privind normalizarea relațiilor (Bruxelles, 19 aprilie 2013) și a planului de punere în aplicare a acestuia, adoptat în mai. Comitetul invită ambele părți să pună în aplicare acest acord, cu ajutorul UE. CESE subliniază că organizațiile societății civile trebuie implicate în etapa de punere în aplicare, întrucât pot aduce o contribuție decisivă la reconciliere.

1.3

CESE încurajează autoritățile publice sârbe să organizeze mai multe audieri publice și consultări cu organizațiile societății civile, atât în stadiile incipiente ale proceselor de definire a politicilor, cât și etapa de punere în aplicare. CESE subliniază importanța implicării acestor organizații în domenii-cheie ale procesului de reformă, precum statul de drept, cooperarea și reconcilierea regională, dezvoltarea socio-economică, mediul, agricultura, drepturile minorităților și lupta împotriva discriminării.

1.4

CESE recomandă guvernului să acorde o atenție deosebită combaterii traficului de persoane, a corupției și a criminalității organizate. De asemenea, CESE insistă asupra faptului că securitatea apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor din organizațiile societății civile implicați în combaterea criminalității organizate ar trebui recunoscută drept o necesitate și garantată de către guvern.

1.5

CESE subliniază că, deși s-au făcut progrese considerabile în ceea ce privește promovarea unei societăți mai incluzive, încă mai sunt multe de făcut în vederea edificării unei societăți în care toți oamenii sunt egali, indiferent de gen, orientare sexuală, origine sau religie. CESE solicită guvernului să nu irosească timp și să pună în aplicare Strategia de combatere a discriminării adoptată în iunie 2013. Comitetul recomandă ca, în strânsă colaborare cu organizațiile societății civile, Comisia Europeană (CE) să utilizeze rapoartele sale anuale pentru a monitoriza punerea în aplicare a acestei strategii.

1.6

CESE salută includerea Oficiului pentru cooperarea cu societatea civilă (OCSC) în Grupul de experți al prim-ministrului din cadrul Organului de coordonare pentru aderarea la UE. CESE salută și participarea organizațiilor societății civile, inclusiv a reprezentanților partenerilor sociali, în cadrul Consiliul prim-ministrului pentru integrare europeană. Acest demers constituie o bună practică, ce ar trebui dusă mai departe, analizându-se posibilitatea participării organizațiilor societății civile, inclusiv a reprezentanților partenerilor sociali, la lucrările viitoarei echipe responsabile de negocierile de aderare a Serbiei. În orice caz, ar trebui să se asigure organizarea frecventă a unor consultări pe o gamă amplă de teme cu organizațiile societății civile, pentru a se identifica opinii și recomandări esențiale comune. Este important ca experții organizațiilor societății civile să fie invitați să se alăture mai multor subgrupuri de experți din cadrul acestui Grup de experți al organului de coordonare.

1.7

CESE invită CE să recurgă la IPA II pentru a oferi mai mult sprijin pentru consolidarea capacității organizațiilor societății civile (inclusiv a partenerilor sociali) și să se concentreze în special pe creșterea sprijinului acordat parteneriatelor, nu numai celor dintre organizațiile societății civile, ci și celor dintre organizațiile societății civile și autoritățile publice. Fondurile disponibile în cadrul Facilității pentru societatea civilă ar trebui majorate și direcționate spre mai multe proiecte derulate inclusiv de către partenerii sociali. Ar trebui să se acorde prioritate în continuare dezvoltării capacității pe care o au organizațiile societății civile de a se angaja constructiv în procesul de integrare europeană, prin promovarea unor proceduri simplificate pentru selectarea și implementarea proiectelor, precum și prin utilizarea granturilor instituționale și a subgranturilor. Nu este suficient să se acorde doar sprijin financiar, ci este necesară și sprijinirea unor mecanisme de îmbunătățire a dialogului dintre societatea civilă și autoritățile publice.

1.8

CESE solicită insistent Delegației UE în Serbia să autorizeze în continuare acordarea de subgranturi pentru organizațiile mai mici ale societății civile prin intermediul organizațiilor mai mari, considerând că acest lucru ar reprezenta un pas înainte spre asigurarea disponibilității acestor fonduri pentru întreaga comunitate a organizațiilor societății civile.

1.9

Creșterea transparenței cheltuielilor publice trebuie să rămână o acțiune fundamentală în cadrul strategiei pentru dezvoltarea societății civile, în timp ce mecanismele de planificare și de plată a sumelor cofinanțate pentru proiectele UE implementate de organizațiile societății civile ar trebui îmbunătățite, iar cofinanțarea ar trebui majorată.

1.10

CESE invită guvernul sârb să depună mai multe eforturi pentru punerea în aplicare a unui cadru instituțional și legislativ prielnic dezvoltării și sustenabilității societății civile. CESE recomandă să se aibă în vedere introducerea unei legi care să reglementeze redirecționarea unui procent din impozitul pe venit, în temeiul căreia cetățenii să poată dedica o parte din impozitul lor pe venit organizațiilor societății civile, pentru a promova filantropia individuală (pe baza modelului existent în țările Europei Centrale și de Est), precum și introducerea unor stimulente fiscale pentru filantropia individuală și corporatistă.

1.11

CESE recomandă să se revizuiască recent adoptata Lege privind achizițiile publice, care a creat obstacole organizațiilor societății civile ce intenționează să participe la proceduri de achiziții publice. Această lege introduce obligativitatea unor garanții financiare de care organizațiile societății civile nu au cum să dispună. Acest lucru ar putea să le împiedice să participe la procedurile de achiziții publice, nu doar în domeniul serviciilor sociale, ci și în sectorul serviciilor de sănătate și educaționale.

1.12

CESE invită guvernul Serbiei să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru combaterea și reducerea economiei subterane. Aceasta ar duce la îmbunătățirea situației financiare a țării, ar împiedica concurența neloială și ar crea, astfel, un mediu economic mai propice, garantând totodată o mai bună respectare a drepturilor sociale ale lucrătorilor și contribuind, în același timp, la recâștigarea încrederii în instituții și la promovarea conceptului de stat de drept.

1.13

CESE subliniază importanța dialogului social și invită toate părțile interesate să utilizeze în cel mai bun mod cu putință instituțiile existente, în special Consiliul Social și Economic (CSE). CESE solicită guvernului să promoveze într-o mai mare măsură CSE și să îl consulte într-o manieră mai sistematică cu privire la toate politicile în legătură cu care angajatorii și lucrătorii au un interes legitim. CESE consideră că dialogul social ar trebui să aibă un caracter regulat și structural, și nu ad-hoc, și că ar trebui să fie mai eficient și orientat spre rezultate.

1.14

CESE solicită ca promovarea dialogului social să se numere printre principalele priorități ale instituțiilor UE în ceea ce privește Serbia și să se reflecte, prin urmare, în toate programele CE aflate la dispoziția acestei țări. Acest proces ar necesita o mai mare implicare a CSE, care ar trebui, de asemenea, să fie implicat și consultat în mod oficial în fiecare etapă a negocierilor de aderare și să participe la procesul de monitorizare a punerii în aplicare a Acordului de stabilizare și asociere UE-Serbia. CSE ar trebui să poată prezenta observații și avize în atenția instituțiilor UE în momentul evaluării progreselor înregistrate de Serbia pe calea spre aderarea la UE.

1.15

CESE consideră că dialogul social ar trebui încurajat în mai mare măsură la nivel local și regional, pe baza structurilor regionale ale CSE. De asemenea, dialogul social ar trebui dezvoltat mai sistematic la nivel sectorial, mai ales în sectorul privat. Semnarea – și aplicarea – unui număr cât mai mare cu putință de acorduri colective sectoriale ar duce la stabilizarea relațiilor industriale din Serbia. Autorităților locale și regionale ar trebui să li se reamintească în mod constant avantajele și importanța dialogului social.

1.16

CESE ia notă de faptul că a fost instituit un grup de lucru tripartit care să revizuiască legislația muncii, inclusiv a legilor privind grevele, înregistrarea sindicatelor și reprezentativitatea partenerilor sociali. CESE invită Organizația Internațională a Muncii (OIM) și CE să sprijine aceste lucrări aflate în curs de desfășurare, pentru a asigura alinierea deplină a legislației și practicii sârbe la standardele internaționale și europene.

1.17

CESE consideră că consolidarea capacității partenerilor sociali de a participa activ la dialogul social ar trebui inclusă în prioritățile programelor de asistență UE. Este nevoie de sprijin pentru ca acestea să își poată dezvolta capacitatea de a aduce o contribuție eficace la toate chestiunile economice, sociale și juridice, inclusiv în cadrul negocierilor de aderare la UE. Ar trebui consolidate structura organizatorică a acestora, comunicarea lor internă și capacitatea de a furniza servicii membrilor.

1.18

CESE subliniază că în Serbia încă se încalcă cu regularitate drepturile fundamentale ale lucrătorilor și că mecanismele de împiedicare și de sancționare a încălcărilor atunci când acestea se produc nu sunt suficient de eficiente. CESE invită guvernul sârb să revizuiască funcționarea Agenției pentru soluționarea amiabilă a conflictelor de muncă. CESE propune să se analizeze posibilitatea instituirii unor instanțe judecătorești specializate în domeniul conflictelor de muncă. În plus, CESE solicită CE să includă în rapoartele sale anuale un capitol referitor la drepturile sindicale și la drepturile fundamentale ale lucrătorilor, în strânsă cooperare cu sindicatele naționale și europene și cu OIM.

1.19

Antreprenoarele sârbe joacă un rol important în întreaga regiune balcanică și sunt organizate în rețele eficiente. În prezent, pentru a contribui la dezvoltarea în continuare a spiritului antreprenorial feminin la nivel local, se lucrează la o abordare regională unitară. CESE recomandă să se intensifice sprijinul acordat de la nivel european, național și regional, în vederea accelerării semnificative a avantajelor economice și sociale. În plus, este necesar să se recunoască faptul că sprijinirea spiritului antreprenorial feminin în Serbia este impusă și de imperative de ordin economic și social.

1.20

CESE recomandă ca între CESE și organizațiile societății civile din Serbia să se instituie un comitet consultativ mixt (CCM) al societății civile UE-Serbia. Acest organism mixt al societății civile ar putea fi creat odată deschise oficial negocierile cu privire la aderarea Serbiei la UE. Prin acest CCM, organizațiile societății civile ale celor două părți vor fi în măsură să poarte un dialog mai aprofundat și să furnizeze autorităților politice o contribuție cu privire la capitolele negocierilor de aderare.

2.   Contextul avizului

2.1

În ultimul deceniu, Serbia a depus eforturi colosale pentru a-și reforma instituțiile, cadrul juridic și reglementările economice, în așa fel încât să se conformeze standardelor internaționale și europene și să promoveze o economie de piață deschisă și eficientă.

2.2

Semnarea, în 2008, Acordului de stabilizare și asociere (ASA) dintre Serbia și UE a reprezentat o expresie clară a poziției favorabile a autorităților sârbe față de aderarea la UE și a dat un nou impuls procesului de reformă. În 2010 a intrat în vigoare un Acord interimar privind comerțul și aspecte legate de comerț (care face parte din ASA).

2.3

Noul guvern, care a intrat în funcție în 2012, a confirmat angajamentul Serbiei față de aderarea la UE. Acesta a luat măsuri practice pentru continuarea reformelor întreprinse până acum, concentrându-se în special asupra luptei împotriva corupției, a consolidării statului de drept, a protecției drepturilor minorităților și a redresării economice, și, totodată, a depus eforturi în vederea îmbunătățirii cooperării regionale.

2.4

În decembrie 2012, Consiliul a solicitat Comisiei Europene ca, până în primăvara anului 2013, să elaboreze un raport în care să evalueze progresele înregistrate de Belgrad în dialogul cu Priștina și în reformele orientate spre UE. Pe baza acestui raport, care cuprinde o recomandare pozitivă, la reuniunea sa din 28 iunie 2013, Consiliul European a decis că s-au îndeplinit condițiile necesare pentru deschiderea negocierilor cu Serbia în vederea aderării la UE.

2.5

La 19 aprilie 2013, Belgradul și Priștina au convenit în sfârșit cu privire la viitorul părții de nord din Kosovo, aflată sub control sârb, în cadrul celei de-a zecea runde de negocieri purtate sub egida UE, semnând Primul acord de principiu privind normalizarea relațiilor. Cele două părți au adoptat în mai un plan de punere în aplicare și, cu ajutorul UE, au instituit un comitet de punere în aplicare.

3.   Evoluții politice, economice și sociale

3.1

Serbia este încă o țară aflată în tranziție. Deși au avut loc unele privatizări, o mare parte din economia sa constă încă din întreprinderi de stat, care deseori au nevoie acută de restructurare. Șomajul a înregistrat o creștere puternică (24 % din forța de muncă în 2012). Persoanele tinere încearcă să emigreze. Populația îmbătrânește. O mare parte din populație încă muncește în agricultură și trăiește în zone rurale, unde lipsa de investiții frânează dezvoltarea eficientă. Economia informală este larg răspândită, subminând economia per ansamblu, conducând la slăbirea bugetului de stat și lăsând angajații fără protecție socială. Corupția, uneori corelată cu criminalitatea organizată, nu împiedică doar dezvoltarea economică, ci și consolidarea instituțională. În plus, este imperios necesară reforma sistemului judiciar, dacă se dorește garantarea respectării efective a drepturilor cetățenilor și ale organizațiilor.

3.2

CESE a evidențiat aceste diferite probleme în avizul său pe tema „Relațiile UE-Serbia: rolul societății civile” (29 mai 2008), însă, în același timp, a subliniat eforturile depuse de autoritățile publice pentru realizarea reformelor necesare. S-au introdus multe reglementări noi, au fost create noi instituții, mai ales în vederea organizării dialogului cu partenerii sociali și cu alte organizații ale societății civile, iar drepturile minorităților sunt în prezent recunoscute în mod oficial. Deși acest proces încă nu s-a încheiat, principala problemă o reprezintă punerea în practică a tuturor acestor schimbări instituționale și legislative.

3.3

Serbia a ratificat 77 de tratate și convenții ale Consiliului Europei, inclusiv unele fundamentale, precum Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, Convenția Consiliului Europei privind protecția copiilor, Programul de acțiune împotriva corupției și Carta socială europeană. Alte opt convenții au fost semnate, dar încă mai trebuie ratificate, printre acestea numărându-se Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. La nivel internațional, Serbia a ratificat 75 de convenții ale OIM (dintre care în prezent sunt în vigoare 73).

3.4

După cum a subliniat Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei (1), în cazul multora dintre aceste convenții, este necesar să se ia unele măsuri suplimentare în vederea aplicării lor corespunzătoare. Comisarul Consiliului Europei a evidențiat problema persoanelor dispărute și a persoanelor strămutate cu forța în timpul războiului, discriminarea tot mai răspândită a romilor, violența împotriva femeilor și homofobia larg răspândită.

3.5

Deși în octombrie 2011 guvernul a adoptat o strategie privind media, încă mai au loc acte de violență și amenințări la adresa jurnaliștilor. Imixtiunea economică și politică în media este și ea o realitate, care amenință independența mediei și capacitatea jurnaliștilor de a-și face meseria. În plus, sindicaliștii încă sunt hărțuiți sau concediați pentru apartenența la o organizație sindicală.

3.6

CESE consideră că, în mod clar, continuarea consolidării procesului de reformă, reforma sistemului judiciar și respectarea efectivă a drepturilor civile și sociale și a drepturilor omului constituie o prioritate pentru Serbia. Relațiile dintre UE și Serbia ar trebui în mod clar să se concentreze asupra acestor aspecte. Aceste chestiuni sunt esențiale și pentru organizațiile societății civile și, prin urmare, participarea activă a acestora din urmă ar trebui încurajată pe toate căile.

4.   Situația actuală și rolul organizațiilor societății civile

4.1

Libertatea de întrunire și de asociere este garantată de constituție și, în general, este respectată. Totuși, libertatea de asociere este periclitată de intensificarea amenințărilor din partea unor grupuri naționaliste violente.

4.2

Societatea civilă sârbă este concentrată în orașe și este reprezentată neuniform între regiuni. În mediul rural, societatea civilă este foarte limitată, iar capacitățile sale nu sunt bine dezvoltate. Este nevoie de mai mult sprijin pentru încurajarea mișcărilor de tip asociativ, pentru consolidarea capacităților și pentru sprijinirea creării de rețele între organizațiile societății civile din zonele rurale și/sau din orașele mici.

4.3

Ar trebui acordată o atenție deosebită agriculturii, dezvoltării grupurilor de interese din acest sector și participării agricultorilor la dialogul social. Agricultura joacă în continuare un rol esențial în Serbia: aproximativ un sfert din populația activă muncește în acest sector, care totodată este și un sector economic esențial. Agricultura și politica agricolă vor fi de mare importanță în viitorul proces de aderare la UE; în același timp, alinierea la legislația UE va reprezenta o provocare deosebită pentru sectorul agricol sârb.

4.4

Grupurile de interes bine organizate și structurate ar putea nu doar sã contribuie la promovarea intereselor agricole, ci și, mai presus de toate, să ofere un sprijin util în viitorul proces de integrare, mai ales în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a unor programe de sprijin specifice pentru agricultură, pentru zonele rurale și pentru locuitorii acestora.

4.5

Între organizațiile societății civile există mai multe parteneriate și coaliții active, însă acestea dispun de resurse limitate și nu sunt sprijinite în suficientă măsură pentru a putea deveni mai active și mai influente. În ceea ce privește parteneriatele dintre organizațiile societății civile și autoritățile publice, mecanismele existente SECO (2) și KOCD (3) sunt exemple ce ar putea deveni bune practici, atât timp cât contribuția lor este luată în considerare și dacă se asigură finanțare și sprijin continuu și sistematic.

4.6

Cele mai importante obstacole din calea sustenabilității organizațiilor societății civile sunt faptul că sprijinul din partea statului este insuficient și nu se bazează pe priorități bine definite, nivelul slab al sponsorizării de către întreprinderi, lipsa donațiilor individuale, retragerea donatorilor internaționali, cooperarea scăzută cu autoritățile locale și răspunderea limitată afactorilor decizionali în general. Ar trebui să se depună eforturi și să se acorde sprijin în vederea creșterii numărului de aderenți ai organizațiilor societății civile. O bază de membri limitată aduce atingere imaginii și recunoașterii acestor organizații, în condițiile în care finanțarea publică încă nu este corespunzător reglementată la toate nivelurile. Capacitatea organizațiilor societății civile de a influența agenda socială și politică este în general slabă, excepție făcând în jur de douăsprezece organizații ale societății civile puternice, majoritatea situate în Belgrad.

4.7

CESE salută eforturile depuse pentru îmbunătățirea cadrului juridic al asociațiilor și fundațiilor, din care fac parte Legea privind asociațiile (octombrie 2009), Legea privind fondurile și fundațiile (noiembrie 2010), Legea privind voluntariatul (mai 2010) și Metodele contabile simplificate pentru asociațiile și fundațiile mici (încă neadoptată). Totuși, au fost adoptate și alte legi importante, dar care încă nu au fost puse în aplicare, cum este cazul Legii privind asigurările sociale (2011). CESE sprijină dezvoltarea unui cadru, prevăzut de lege, care să asigure organizațiilor societății civile un acces echitabil la resurse publice menite să sprijine furnizarea de servicii sociale.

4.8

CESE salută modificările aduse articolului 41 din Regulamentul de procedură al guvernului privind audierile publice, care definește criteriile pentru audierile publice obligatorii, prevăzând că audierile publice trebuie să fie o regulă, și nu o excepție, și stabilind termene rezonabile pentru durata lor. CESE subliniază necesitatea de a se asigura că mecanismul este pus în aplicare în mod corespunzător. Ar trebui să se acorde prioritate sensibilizării autorităților publice cu privire la avantajele cooperării cu organizațiile societății civile, atât în primele etape ale procesului de elaborare a politicilor, cât și ulterior, când acestea din urmă sunt puse în aplicare. În plus, ar trebui avută în vedere introducerea unor proceduri privind numirea reprezentanților organizațiilor societății civile în cadrul diferitor organe de la nivel local și național, ținându-se seama de cele mai bune practici din țările vecine și de propunerile organizațiilor societății civile.

4.9

Oficiul pentru cooperarea cu societatea civilă (OCSC) și-a început efectiv activitatea în 2011. Planul operațional pentru perioada 2013-2014 cuprinde o serie de obiective fundamentale care trebuie urmărite:

elaborarea strategiei pentru crearea unui mediu prielnic dezvoltării societății civile și crearea unui consiliu național pentru dezvoltarea societății civile;

promovarea unor noi surse de finanțare ca precondiție a sustenabilității: promovarea granturilor instituționale, a activităților sociale ale întreprinderilor, a filantropiei corporatiste și a spiritului antreprenorial social, elaborarea unor criterii pentru utilizarea spațiilor publice de către organizațiile societății civile etc.;

realizarea mai multor progrese cu privire la un cadru instituțional prielnic dezvoltării societății civile, de exemplu, prin crearea, în cadrul ministerelor de resort, a unor unități sau celule cu responsabilități în domeniu; analizarea posibilității creării unui fond de dezvoltare a societății civile și consolidarea mecanismelor de cooperare dintre organizațiile societății civile și Adunarea Națională a Republicii Serbia.

4.10

CESE salută eforturile depuse de OCSC în vederea creșterii transparenței finanțării organizațiilor societății civile din bugetul de stat prin publicarea unui Raport anual de sinteză privind fondurile alocate asociațiilor și altor organizații ale societății civile din bugetul de stat al Republicii Serbia. Totuși, Oficiului ar trebui să i se confere mai multe competențe, în așa fel încât să crească rata răspunsurilor primite din partea organismelor administrative de la toate nivelurile, pentru a se asigura că datele colectate sunt complete și publicate anual. CESE salută, prin urmare, sprijinul oferit de Delegația UE Oficiului pentru cooperarea cu societatea civilă prin programul de trei ani de asistență tehnică demarat în decembrie 2012 (4).

4.11

Cifrele din 2011 arată că fondurile alocate și efectiv plătite pentru cofinanțarea programelor/proiectelor au fost limitate, chiar și în cazul în care era asigurat sprijinul donatorilor, în pofida faptului că organizațiile societății civile au mare nevoie de această finanțare.

5.   Dialogul social

5.1

Dialogul social este esențial pentru dezvoltarea economică pentru realizarea coeziunii sociale de care are nevoie Serbia. În 2008 a fost semnat un acord colectiv general. În aprilie 2011, Consiliul Social și Economic al Republicii Serbia (CSE) a adoptat un nou acord social și economic, semnat de liderii partenerilor sociali și de prim-ministru, care cuprindea o serie de angajamente importante asumate către părți. În acest acord se afirma că dialogul social reprezintă o precondiție pentru realizarea obiectivelor comune de dezvoltare, pentru soluționarea cu succes a problemelor legate de criza economică și pentru asigurarea progresului economic și social în Serbia. În 2012, CSE a semnat un acord privind salariul minim. La nivel sectorial, în 2011 și 2012 au fost semnate patru acorduri colective sectoriale, în agricultură, construcții, industria chimică și metalurgie. Ministrul muncii a extins aceste acorduri colective în așa fel încât să se aplice tuturor angajatorilor publici. De asemenea, există acorduri colective aplicabile majorității sectorului public, acoperind cadrele medico-sanitare, funcționarii publici de la nivel local și național, lucrătorii din sectorul educației și culturii și poliția.

5.2

CSE a fost instituit prin lege în 2005 și constituie platforma instituțională pentru negocieri tripartite. În plus, în prezent există 18 consilii economice și sociale la nivel local și regional, însă, mai ales din cauza lipsei de angajament din partea autorităților regionale, nici jumătate dintre acestea nu sunt pe deplin operaționale. CSE se confruntă încă cu o serie de probleme care îi îngreunează activitățile, cea mai importantă dintre acestea fiind lipsa de resurse financiare și umane. Cu toate acestea, Consiliul a reușit să creeze grupuri de lucru permanente responsabile de probleme economice, de legislație, de acordurile colective și de securitatea și sănătatea în muncă. În prezent, reprezentanții partenerilor sociali participă cu regularitate la ședințele CSE, spre deosebire de guvern, care deseori este reprezentat de funcționari. De la reinstituirea Consiliului, în septembrie 2012, implicarea lor a crescut. Până și prim-ministrul a devenit membru al CSE, însă CSE întâmpină în continuare probleme la organizarea sesiunilor sale.

5.3

Totuși, chiar dacă dialogul social a reușit să dea rezultate, încă mai trebuie consolidat și extins. Partenerii sociali sunt lipsiți de putere, mai ales în sectorul privat. Acordurile colective, dacă sunt semnate, nu sunt neapărat puse în practică; de asemenea, există o serie de domenii vaste care pur și simplu nu se regăsesc în dialogul social. La nivel național, SEC nu este consultat în mod sistematic cu privire la toate chestiunile din sfera sa de competență sau, dacă este consultat, consultarea este pur formală, recomandările sale fiind deseori ignorate de către guvern. O excepție pozitivă în acest sens o constituie Ministerul Muncii, care solicită Consiliului să elaboreze avize cu privire la toate proiectele de legislație și de strategii. Mai mult, acest minister a propus recent și instituirea unui grup de lucru tripartit, care să elaboreze modificările legislației muncii. Alte îmbunătățiri s-au înregistrat în ceea ce privește legislația din domeniul învățământului, Ministerul Educației și Științei prezentând Consiliului trei proiecte de legi în vederea formulării unui aviz. În pofida acestor semne pozitive, CSE este de cele mai multe ori ignorat în continuare în ceea ce privește politicile și măsurile economice care au totuși un impact direct asupra activităților întreprinderilor și ale lucrătorilor.

5.4

În 2005 a fost înființată Agenția pentru soluționarea amiabilă a conflictelor de muncă, responsabilă de soluționarea conflictelor de muncă atât individuale, cât și colective. Agenția se concentrează în principal pe cazurile individuale, în situația cărora un arbitru, care dispune de aceleași mijloace juridice pe care le are la dispoziție și o instanță judecătorească poate adopta o decizie cu forță obligatorie. Totuși, se pare că în practică agenția nu a reușit cu adevărat să se impună ca alternativă și că majoritatea conflictelor sunt încă înaintate instanțelor, care sunt în mod notoriu suprasolicitate. În ceea ce privește soluționarea litigiilor colective, agenția își asumă rolul de mediator și, astfel, nu poate impune părților o soluție la conflict, ci încearcă să determine ambele părți să ajungă pe cale voluntară la o înțelegere amiabilă.

5.5

În iunie 2013, guvernul Serbiei ar trebui să semneze cu OIM un „program pentru o muncă decentă”. Acest program ar trebui să contribuie la revizuirea diferitelor aspectele ale legislației și procedurilor sociale în vederea alinierii lor pe deplin la standardele internaționale, precum și la consolidarea capacităților partenerilor sociali de a aduce o contribuție eficientă la dialogul social, cu sprijinul fondurilor și programelor UE.

5.6

Mai ales în vederea negocierilor de aderare la UE, este de o importanță crucială ca partenerii sociali să fie mai bine implicați în politicile guvernului în domeniul economic, social și al ocupării forței de muncă. Partenerii sociali ar trebui să fie implicați și în pregătirile pentru îndeplinirea condițiilor necesare pentru ca Serbia să devină eligibilă pentru Fondul social european și alte fonduri ale UE. Numai atunci va fi posibil ca partenerii sociali sârbi să își îndeplinească efectiv viitorul rol în forumurile de democrație participativă de la nivelul UE.

6.   Partenerii sociali – situația actuală

6.1

Uniunea patronală sârbă (UPS) este principalul grup național de interese al angajatorilor. Această asociație reprezintă antreprenorii sârbi în cadrul CSE. Totuși, faptul că majoritatea marilor întreprinderi care își desfășoară activitatea în Serbia, precum și alte organizații, ca, de exemplu, Asociația întreprinderilor mici și mijlocii (AIMM), nu sunt membre ale UPS îi slăbește legitimitatea ca participant la dialogul social.

6.2

În trecut, Camera de comerț și industrie a Serbiei, care este cea mai mare asociație antreprenorială, nu a fost implicată în lucrările CSE, din cauza unui sistem de aderare obligatorie. Totuși, la 1 ianuarie 2013, în Serbia a fost adoptat sistemul de aderare voluntară, iar Camera contribuie cu un ferm angajament la dialogul social, mai ales în domeniul formării profesionale, al promovării comerțului extern și al dezvoltării regionale. Camera sprijină consolidarea poziției Uniunii patronale sârbe în cadrul CSE, cu condiția de a fi în măsură să exprime cele mai variate interese ale angajatorilor prin intermediul unui proces eficient de consultare la care să participe toate asociațiile angajatorilor.

6.3

Dată fiind rata ridicată a șomajului, angajatorii ar trebui să poată avea o influență mai puternică asupra dezvoltării unui mediu de afaceri prielnic. Ar trebui încurajat antreprenoriatul, precum și accelerarea creării de noi întreprinderi, mai ales mici și mijlocii, acestea fiind una dintre principalele surse de noi locuri de muncă din Europa. Printre obstacolele majore din calea îmbunătățirii climatului antreprenorial se numără: lipsa de transparență și previzibilitate a cadrului legislativ, lipsa de atractivitate a sistemului fiscal, inclusiv perceperea unor taxe parafiscale, dificultatea accesului la finanțare, complexitatea procedurilor de înregistrare a întreprinderilor, formalitățile administrative legate de comerțul exterior etc. Comunitatea antreprenorilor din Serbia consideră în general că este insuficient implicată în procesul legislativ și în evaluarea impactului acestuia, mai ales în ceea ce privește efectele asupra IMM-urilor.

6.4

Sindicatele sunt fragmentate și ineficiente. Multe dintre ele sunt membre ale uneia dintre primele două confederații sârbe ca mărime: Confederația sindicatelor autonome din Serbia (SSSS) și Confederația sindicală „Independența” („Nezavisnost”). Mai există două confederații care susțin că sunt reprezentative: Asociația sindicatelor libere și independente din Serbia (ASNS) și Confederația sindicatelor libere (KSSS). Conform unei noi legi, aflată în prezent pe masa dezbaterilor, reprezentativitatea trebuie verificată. În plus, potrivit Ministerului Muncii, în cadrul întreprinderilor există în jur de 2 000 de organizații sindicale care nu sunt membre ale niciunei confederații naționale. Toate organizațiile relevante ale lucrătorilor ar trebui implicate mai îndeaproape în procesul decizional din cadrul parteneriatului social pentru a reprezenta interesele lucrătorilor. Rolul sindicatelor din Serbia este esențial pentru consolidarea dialogului social.

6.5

Dificultățile tranziției și criza economică au accentuat fragmentarea și slăbirea sindicatelor. Procedura greoaie de înregistrare a sindicatelor, ostilitatea și uneori hărțuirea din partea managerilor care nu sunt dispuși să accepte dialogul social la nivel de întreprindere sunt toate aspecte ce împiedică dezvoltarea normală a reprezentării lucrătorilor și subminează dialogul social. Totuși, în acest context, ar trebui salutată cooperarea eficientă ce a început să aibă loc în ultimii ani între cele două confederații reprezentative, SSSS și Nezavisnost.

Bruxelles, 10 iulie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  Thomas Hammarbergh, Comisia pentru drepturile omului a Consiliului Europei, Raport în urma vizitei sale în Serbia din 12-15 iunie 2011. CommDH(2011)29.

(2)  SECO vizează crearea de rețele și consolidarea capacităților în domeniul integrării europene, precum și participarea societății civile la procesul de programare IPA.

(3)  KOCD sunt rețele de organizații în domeniul protecției sociale pentru grupuri marginalizate, care se adresează în comun factorilor decizionali din acest domeniu.

(4)  Bugetul programului de asistență tehnică este de 1,2 milioane EUR și se concentrează pe sprijinirea mai multor modificări aduse cadrului juridic care reglementează organizațiile societății civile, introducerea unui cadru pentru o finanțare transparentă de către stat și implicarea organizațiilor societății civile în procesul decizional.


III Acte pregătitoare

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN

A 491-a sesiune plenară din 10 și 11 iulie 2013

12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/11


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde „Finanțarea pe termen lung a economiei europene”

COM(2013) 150 final

2013/C 327/03

Raportor: dl Michael SMYTH

La 25 martie 2013, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Cartea verde „Finanțarea pe termen lung a economiei europene”

COM(2013) 150 final/2.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 19 iunie 2013.

În cea de-a 491-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 și 11 iulie 2013 (ședința din 10 iulie 2013), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 151 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă și 3 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Unul din elementele cele mai importante ale unei strategii pentru a readuce Europa pe calea creșterii durabile este asigurarea adecvată a finanțării pe termen lung cu costuri rezonabile. Documentul consultativ al Comisiei privind această chestiune este binevenit și oportun.

1.2

CESE salută concentrarea Cărții verzi asupra investițiilor productive și a creării de capital corporal și necorporal cu durată lungă, dar îndeamnă Comisia să acorde mai multă atenție nevoii de a finanța investiții de capital cu o „utilitate socială” mai mare.

1.3

Dacă băncile vor avea probabil un rol mai puțin proeminent în viitor, în calitate de furnizori de finanțare pe termen lung, atunci pot apărea oportunități pentru alți intermediari, cum ar fi băncile naționale și multilaterale de dezvoltare, investitorii instituționali, fondurile suverane și, cel mai important, piețele de obligațiuni. Totuși, este important să se evite crearea de obstacole care să împiedice băncile să își îndeplinească rolul de principali furnizori de finanțare pe termen lung și să se instituie un cadru juridic prin care să se evite deplasarea finanțării și a fluxurilor de capital în afara sectorului reglementat.

1.4

CESE salută recapitalizarea recentă a BEI, în urma căreia aceasta își va consolida capacitatea de a mobiliza fonduri pentru finanțarea suplimentară a investițiilor private și de a juca un rol anticiclic mai puternic în finanțarea investițiilor și acordarea de credite IMM-urilor. Chiar dacă o injecție de capital de 10 miliarde de euro este semnificativă, CESE consideră că este prea puțin în comparație cu ceea ce este necesar în situația actuală.

1.5

Trebuie notată ca o evoluție pozitivă și inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, chiar dacă aceasta se află într-o fază-pilot. Aceste obligațiuni pentru finanțarea proiectelor au fost dezvoltate în comun de Comisie și BEI. Ar trebui avute în vedere și asociații similare în participațiune cu fonduri suverane.

1.6

Dacă inițiative de genul obligațiunilor pentru finanțarea de proiecte reușesc să extindă piața finanțării prin obligațiuni, acestea ar trebui intensificate de îndată ce se încheie și se evaluează faza-pilot.

1.7

Cartea verde analizează rolul economiilor în asigurarea finanțării investițiilor pe termen lung. În timp ce unele state membre au adoptat sisteme de economii speciale în vederea mobilizării economiilor pe termen mai lung destinate investițiilor sociale extinse, poate fi oportună crearea unui instrument de economii în UE sau zona euro, eventual care să ofere o rată a dobânzii mai ridicată.

1.8

Unele state membre au reușit, prin utilizarea iscusită a sistemului de impozitare, să încurajeze economiile pentru pensii și de altă natură. Cetățenii au tendința de a ezita în fața perspectivei de a plăti impozit pe venit și, în plus, impozite pe economiile pe termen lung din venitul impozitat deja. În contextul investițiilor responsabile din punct de vedere social, ar trebui să se poată concepe și comercializa produse de economii personale adecvate cu impozite reduse sau fără impozite, care să aibă limite anuale corespunzătoare, astfel încât să se încurajeze o planificare financiară pe termen lung mai amplă.

1.9

Viziunea pe termen scurt din sistemul financiar a constituit un impediment major pentru investițiile adecvate pe termen lung și este strâns legată de guvernanța corporativă. Schimbarea stimulentelor pentru promovarea performanței pe termen lung nu este o misiune ușoară. CESE salută sugestiile Comisiei în ceea ce privește consolidarea drepturilor de vot și creșterea dividendelor pentru investitorii pe termen lung, precum și modificarea Directivei privind drepturile acționarilor. În plus, ar trebui luată în considerare utilizarea coordonată a reducerilor fiscale aplicate câștigurilor de capital pentru a stimula participarea pe termen mai lung a administratorilor de fonduri.

1.10

În ce privește capitalul de risc, Cartea verde cuprinde câteva sugestii interesante. CESE a propus deja extinderea rolului FEI dincolo de acordarea de împrumuturi, în așa fel încât să includă furnizarea de capital de risc. Acest lucru fusese prevăzut în 1994 în momentul creării Fondului. Dacă FEI ar fi recapitalizat în mod corespunzător, la fel ca BEI, acesta ar putea deveni unul din principalii furnizori de finanțare a capitalului de risc pentru IMM-uri.

1.11

În final, având în vedere că guvernele naționale și regionale s-au angajat deja, prin intermediul organismelor de dezvoltare regională, în promovarea supraviețuirii și creșterii pe termen lung a IMM-urilor, aceste organisme ar putea să își asume un rol în funcționarea platformelor de tranzacționare ale IMM-urilor. Acest rol ar putea cuprinde aspecte variind de la evaluarea bonității financiare a IMM-urilor cliente până la acordarea de garanții limitate investitorilor instituționali.

1.12

CESE ar dori să se pună mai mult accentul pe investițiile responsabile din punct de vedere social și propune crearea unui observator care să monitorizeze condițiile de investiții pe termen lung.

2.   Introducere și contextul Cărții verzi

2.1

Principala motivație a Comisiei Europene pentru elaborarea acestei cărți verzi este nevoia de a readuce Europa pe calea creșterii inteligente, durabile și favorabile incluziunii. Europa se confruntă cu cerințe de investiții majore pe termen lung, la scară largă, ca bază pentru o creștere durabilă. Realizarea acestui lucru este deosebit de complicată din cauza aversiunii actuale față de risc a gospodăriilor și a întreprinderilor și a nevoii de consolidare fiscală a multor guverne, toate laolaltă limitând furnizarea de finanțare a investițiilor pe termen mai lung.

2.2

În prezent, sunt problematice eșecurile căilor tradiționale de intermediere financiară. În UE, băncile au constituit principala sursă de finanțare a investițiilor, dar, în momentul de față, multe dintre ele se concentrează pe reducerea efectului de levier, neavând astfel capacitatea de a-și îndeplini rolul lor obișnuit. Cartea verde privește dincolo de criza actuală, căutând soluții pentru asigurarea finanțării pe termen lung necesare pentru investiții.

2.3

Comisia se concentrează asupra investițiilor productive și creării de capital corporal și necorporal cu durată lungă care tinde să fie mai puțin prociclic decât capitalul cu o durată mai scurtă de viață. Comisia definește finanțarea pe termen lung ca modalitatea prin care sistemul financiar plătește pentru investițiile cu o viață lungă de proiect.

2.4

Europa s-a angajat într-un program de reformă a sectorului financiar pentru a asigura o mai mare stabilitate și încredere în piețele financiare. Stabilitatea sistemului financiar este o condiție necesară pentru încurajarea investițiilor pe termen lung, dar nu este o condiție suficientă. Comisia identifică o serie de domenii suplimentare în care trebui acționat, cum ar fi:

capacitatea instituțiilor financiare de a canaliza finanțarea pe termen lung a proiectelor,

eficiența și eficacitatea cu care piețele financiare oferă instrumente de finanțare pe termen lung,

politici care să încurajeze economiile pe termen mai lung și investițiile și

capacitatea IMM-urilor de a accesa mai ușor finanțarea acordată de bănci și de societăți financiare nebancare.

3.   Observații privind propunerea

3.1   Capacitatea instituțiilor financiare de a canaliza finanțarea pe termen lung a proiectelor

3.1.1

Bănci comerciale. Analiza Comisiei privind provocările legate de garantarea finanțării adecvate pe termen lung în Europa este în esență corectă. Rolul proeminent tradițional al băncilor ca furnizori principali de finanțare pe termen lung este în schimbare, acesta putând fi mai restrâns în viitor. Nu se face referire la posibila incoerență dintre anumite norme bancare noi și obiectivele Cărții verzi de a stimula investițiile pe termen lung. Cartea verde observă doar că efectele reformelor financiare actuale și probabil viitoare ar putea reduce nivelul de activitate a băncilor în lanțul de intermediere. Ar trebui să se asigure un echilibru mai bun între normele prudențiale ale Acordului Basel III și stimulente pentru ca băncile să asigure în continuare finanțarea investițiilor pe termen lung. În orice caz, probabil vor apărea oportunități pentru alte tipuri de intermediari, cum ar fi băncile naționale și multilaterale de dezvoltare, investitorii instituționali, utilizarea sporită a piețelor de obligațiuni și a fondurilor suverane.

3.1.2

Bănci naționale și multilaterale de dezvoltare. Aceste instituții au un rol important în partajarea riscului cu investitorii și operatorii privați pentru dezvoltarea unor proiecte importante, prevenind astfel eșecul pieței. De asemenea, ele au un rol anticiclic prin acțiunile lor strategice pe termen mai lung. BEI și FEI au jucat un rol proeminent în partajarea riscurilor, iar recenta recapitalizare a BEI, deși inadecvată în opinia CESE, va consolida, fără îndoială, capacitatea acesteia de a susține finanțarea suplimentară a investițiilor private. CESE încurajează BEI să depună eforturi pentru promovarea proiectelor importante de infrastructură transfrontalieră care se confruntă cu obstacole specifice de finanțare.

3.1.3

CESE salută lansarea inițiativei Europa 2020 de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, care se află în fază-pilot într-o serie de proiecte de investiții în infrastructură, sub formă de parteneriat public-privat, în domeniul energiei, transportului și al TIC (1). Comisia aduce în discuție rolul potențial al fondurilor suverane în finanțarea investițiilor pe termen mai lung. Ca în cazul obligațiunilor pentru finanțarea de proiecte, dezvoltate în comun de Comisie și BEI, poate fi util să se lanseze o inițiativă comună similară cu fondurile suverane, lărgind astfel rezerva de surse disponibile de finanțare a investițiilor pe termen mai lung.

3.1.4

În ce privește investitorii instituționali, Cartea verde observă un potențial conflict între nevoia de reglementare eficientă a activelor cu risc în rândul asigurătorilor și nevoia de a-i stimula să finanțeze investițiile pe termen mai lung. În prezent au loc discuții pe această temă între Comisie și autoritățile europene responsabile de asigurări. Comisia intenționează să facă propuneri privind fondurile de investiții pe termen lung (LTIF) în vederea stimulării procesului de creare a unei serii de mecanisme pentru mutualizarea riscurilor care implică diferite tipuri de investitori instituționali. Propunerea recomandă cu tărie acest lucru. Fondurile de pensii ar putea juca un rol mai important în investițiile pe termen lung, însă acestea se confruntă cu o serie de obstacole de natură instituțională, de reglementare și politice. Acestea se tem în special de mandatul pe care factorii de decizie ar putea încerca să-l impună de a finanța anumite tipuri de proiecte care nu sunt în interesul membrilor lor. Ar trebui consultate fondurile de pensii cu privire la modalitățile de minimizare sau depășire a acestor obstacole. În acest context, ar putea fi utilă crearea unei uniuni bancare.

3.1.4.1

În contextul favorizării unei participări mai extinse a investitorilor instituționali la acordarea de finanțare pe termen lung, ar putea să le revină un rol și stimulentelor de impozitare a venitului persoanelor juridice. Un sistem de deduceri degresive în ce privește investițiile în proiecte mari de infrastructură ar putea duce la participarea crescută a investitorilor instituționali la acestea.

3.2   Eficiența și eficacitatea cu care piețele financiare oferă instrumente de finanțare pe termen lung

3.2.1

Cartea verde notează că, pentru a lărgi și adânci rezerva de surse disponibile de finanțare pe termen lung, unele piețe de capital din Europa trebuie să se dezvolte și să se maturizeze. Piețele de obligațiuni din UE sunt mai puțin dezvoltate decât cele din SUA și sunt considerate a fi inaccesibile de majoritatea întreprinderilor de dimensiune intermediară (mid-caps) și de IMM-uri. Chiar și lansarea inițiativei de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte a fost salutată cu precauție de agențiile de rating, ceea ce arată sarcina dificilă legată de creșterea capacității pieței de obligațiuni. Dacă inițiative de genul obligațiunilor pentru finanțarea de proiecte, care ar putea genera până la 4,6 miliarde de euro pentru proiecte de infrastructuri noi, reușesc să extindă piața finanțării prin obligațiuni, acestea ar trebui intensificate de îndată ce se încheie și se evaluează faza-pilot.

3.3   Politici menite să încurajeze economiile și investițiile pe termen mai lung

3.3.1

Cartea verde cuprinde o examinare aprofundată a factorilor care influențează economiile pe termen lung în domeniul finanțării. În timp ce unele state membre au făcut eforturi să impulsioneze economiile pe termen lung, sunt necesare eforturi suplimentare în ceea ce privește oferta. Cartea verde sugerează posibilitatea instituirii unor instrumente de economii în întreaga UE, concepute astfel încât să mobilizeze mai multe economii pe termen lung destinate obiectivelor sociale mai largi. Această idee poate avea avantaje în contextul extinderii infrastructurilor transfrontaliere. De asemenea, poate stimula mobilitatea pe piața forței de muncă și planificarea pensionării pe piața unică. Pentru a stimula economiile pe termen mai lung, ar putea fi necesar să se ofere noi produse de economii cu rate ale dobânzii mai ridicate sau diferențiate.

3.3.2

Fiscalitate. Se examinează în detaliu relația dintre fiscalitate, economiile pe termen lung și investițiile pe termen lung. Supunerea investițiilor la regimul fiscal al societăților tinde să genereze o predilecție față de datorii în detrimentul finanțării prin capitaluri proprii. În procesul de căutare a reformelor corespunzătoare pentru încurajarea finanțării prin capitaluri proprii a investițiilor pe termen mai lung, ar putea fi util să se aibă în vedere utilizarea unui sistem de deduceri degresive. Astfel de sisteme se aplică pe scară largă la impozitarea câștigurilor de capital, acestea putând fi configurate în așa fel încât să compenseze unele avantaje fiscale actuale ale finanțării datoriilor.

3.3.3

În ce privește economiile pe termen lung și sistemul de impozitare, Comisia subliniază că este important să se asigure o ofertă stabilă și adecvată de economii și de stimulente necesare pentru realizarea acestei oferte. Unele state membre au reușit să stimuleze economiile pentru pensii și de altă natură prin utilizarea iscusită a sistemului de impozitare. Cetățenii au tendința de a ezita în fața perspectivei de a plăti impozit pe venit și, în plus, impozite pe economiile pe termen lung din venitul impozitat deja. Ar trebui să se poată concepe și comercializa produse de economii personale adecvate cu impozite reduse sau fără impozite, care să aibă limite anuale corespunzătoare, astfel încât să se încurajeze o planificare financiară pe termen lung mai amplă.

3.3.4

Utilizarea stimulentelor fiscale pentru a obține rezultatele dorite cu privire la investițiile pe termen lung are și dezavantaje. Trebuie tratate chestiuni serioase, cum ar fi efectul de balast și arbitrajul. Cu toate acestea, utilizarea stimulentelor fiscale într-o perspectivă coerentă și robustă de planificare pe termen mai lung este necesară pentru stimularea și realizarea nivelurilor dorite de investiții.

3.3.5

Guvernanță corporativă. Perspectiva pe termen scurt este un aspect central pentru asigurarea de investiții pe termen lung și este strâns legată de guvernanța corporativă. Până în prezent, multe dintre stimulentele pentru administratorii de fonduri, directorii băncilor de investiții și directorii de întreprindere au avut tendința de a fi pe termen scurt. Schimbarea stimulentelor pentru încurajarea performanței pe termen lung nu va fi o sarcină ușoară. Cartea verde cuprinde o serie de sugestii interesante, printre care consolidarea drepturilor de vot și creșterea dividendelor pentru investitorii pe termen lung, precum și modificarea Directivei privind drepturile acționarilor. Este posibil ca utilizarea mai proactivă a reducerilor de impozite pe câștigurile de capital să fie un mijloc de încurajare a participării pe termen mai lung a administratorilor de fonduri.

3.4   Capacitatea IMM-urilor de a accesa mai ușor finanțarea acordată de bănci și de societăți financiare nebancare

3.4.1

Cartea verde subliniază dificultățile tot mai mari pe care le întâmpină IMM-urile din multe state membre la accesarea fondurilor pentru a supraviețui și a se dezvolta. Dincolo de consecințele reducerii efectului de levier de către bănci, IMM-urile se confruntă cu un set de surse alternative de finanțare fragmentate și furnizate treptat. Băncile locale au pierdut sau au redus, într-o mare măsură, legăturile cu regiunile lor locale. Relațiile dintre bănci și IMM-uri au scăzut în intensitate și trebuie reclădite sau consolidate. Au fost lansate o serie de inițiative pentru a asigura IMM-urilor surse de finanțare nebancare, inclusiv accesul la fonduri de capital de risc, utilizarea finanțării activelor (2), finanțarea lanțului de aprovizionare și finanțarea colectivă. Mai sunt multe de făcut. Sectorul asigurărilor și fondurile de pensii sunt dispuse să-și asume un rol mai proeminent, însă ele necesită stimulente adecvate, care, în prezent, ar trebui luate în discuție de Comisie. Măsurile adoptate în viitor pentru a ajuta IMM-urile să aibă acces la finanțare pe termen lung ar trebui să garanteze că acestea pot beneficia de aceste măsuri în condițiile preconizate inițial – fără ca băncile să adauge condiții suplimentare excesive, în cazul în care măsurile sunt puse în aplicare prin intermediul împrumuturilor bancare.

3.4.2

Capital de risc. Comisia sugerează o abordare de tipul „fond al fondurilor” pentru a crea o masă critică de finanțare prin capital de risc. În plus, fondul de garanții propus pentru investitorii instituționali ar putea extinde piața. CESE a propus deja extinderea rolului FEI dincolo de acordarea de împrumuturi astfel încât să includă și furnizarea de capital de risc (3). Acest lucru fusese prevăzut în 1994 în momentul creării FEI. Dacă FEI ar fi recapitalizat, la fel ca BEI, acesta ar putea deveni unul din principalii furnizori de finanțare a capitalului de risc pentru IMM-uri.

3.4.2.1

Extinderea finanțării de risc pentru IMM-uri este strâns legată de extinderea sau crearea de noi platforme de tranzacționare pentru finanțarea prin capitaluri proprii a IMM-urilor. Cartea verde cuprinde o serie de propuneri utile pe această temă. Având în vedere că guvernele naționale și regionale s-au angajat deja, prin intermediul organismelor de dezvoltare regională, în promovarea supraviețuirii și creșterii pe termen lung a IMM-urilor, aceste organisme ar putea să își asume un rol în funcționarea platformelor de tranzacționare ale IMM-urilor. Acest rol ar putea cuprinde aspecte variind de la evaluarea bonității financiare a IMM-urilor cliente până la acordarea de garanții limitate investitorilor instituționali.

3.4.3

CESE ar fi dorit susținerea mai puternică prin Cartea verde a investițiilor în fonduri responsabile din punct de vedere social prin instituirea unor norme fiscale și financiare corespunzătoare, precum și prin achiziții publice. În acest sens, probabil este oportună crearea unui observator european pentru investițiile pe termen lung. Acest organism, alături de participarea activă a societății civile organizate, ar putea monitoriza evoluția ofertei și cererii de investiții și economii pe termen lung și ar putea contribui la furnizarea adecvată de informații relevante pentru agenții economici care iau decizii privind investițiile solide pe termen lung.

Bruxelles, 10 iulie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  A se vedea de exemplu COM(2009) 615 final.

(2)  A se vedea, de exemplu, Funding for Lending Scheme („Finanțarea sistemului de împrumut”) http://www.hm-treasury.gov.uk/ukecon_fundingforlending_index.htm.

(3)  JO C 143, 22.5.2012, p. 10


12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/15


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind gestionarea riscurilor în domeniul vamal și siguranța lanțului de aprovizionare

COM(2012) 793 final

2013/C 327/04

Raportor: dl Antonello PEZZINI

La 18 martie 2013, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind gestionarea riscurilor în domeniul vamal și siguranța lanțului de aprovizionare

COM(2012) 793 final.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 iunie 2013.

În cea de-a 491-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 și 11 iulie 2013 (ședința din 10 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 168 de voturi pentru și 1 vot împotrivă.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

În opinia Comitetului Economic și Social European (CESE), este esențial să se adopte o abordare comună a gestionării riscurilor vamale și a siguranței lanțului de aprovizionare, pentru a asigura o aplicare uniformă și nediscriminatorie a legislației europene de către toate autoritățile interesate pe întregul teritoriu al uniunii vamale (UV), aceasta fiind o competență exclusivă a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 3 din TFUE.

1.2

CESE sprijină cu convingere propunerile Comisiei, pentru că acestea sunt destinate să asigure mai eficient și efectiv gestionarea riscurilor și a circulației mărfurilor care traversează frontierele UE, printr-o strategie comună, utilizând sisteme informatice adecvate pentru gestionarea riscurilor la nivelul Uniunii.

1.3

CESE își manifestă marea preocupare pentru faptul că UV – inițiată prin Tratatul de la Roma, din 1957, și pusă în aplicare în 1968 ca politică comună de asigurare a unei zone comerciale unice, în care persoanele și mărfurile circulă liber și este utilizat un sistem de ghișeu unic pentru activitățile vamale ale tuturor operatorilor vamali, pe o bază nediscriminatorie în toată UE – prezintă încă orientări și aplicări diferite, care împiedică gestionarea eficientă și efectivă a riscurilor vamale, încetinind astfel fluxurile de schimburi comerciale și libera circulație a mărfurilor în UE.

1.4

CESE consideră că este esențială îmbunătățirea capacităților vamale în toate punctele teritoriului european, pentru a asigura un nivel ridicat de gestionare a riscurilor în toată UV, în ceea ce privește implementarea uniformă de definiții și clasificări, precum și colectarea și transmiterea informațiilor către băncile de date ale UE, conform unor criterii precise comune, verificate printr-un sistem unic de asigurare a calității și monitorizate, cu prevederea de sancțiuni pentru contravenienți.

1.5

CESE recomandă elaborarea unor standarde tehnice comune, care să fie obligatorii, pentru implementarea omogenă a gestionării riscurilor de calitate la toate frontierele externe ale Uniunii, însoțite de eforturi comunitare pentru asigurarea unor înalte calificări, care să țină seama și de diversitatea situațiilor de la nivel național.

1.6

CESE insistă asupra necesității de a asigura interoperativitatea deplină dintre diversele bănci de date existente în cadrul sistemului european de supraveghere a pieței, pe baza unei strategii comune și prin sprijinirea puternică a programelor UE de dezvoltare tehnologică, pentru a garanta schimbul de informații în timp real între diversele autorități de la niveluri diferite și pentru a îmbunătăți combaterea eventualelor riscuri de dumping sanitar, ecologic și social.

1.7

CESE solicită consolidarea acțiunilor UE de dezvoltare a resurselor umane calificate și de întărire a capacităților manageriale, inclusiv prin măsuri de reechilibrare a distribuției sarcinilor de control și prin înființarea unui Grup operativ vamal comun, care să asigure – la cerere – o intervenție rapidă de sprijin în situații dificile.

1.8

CESE consideră că este esențială consolidarea parteneriatului dintre autoritățile vamale, transportatori și agenți economici autorizați (AEO), prin întărirea statutului și a avantajelor acestora, în vederea asigurării unei cooperări optime în gestionarea riscurilor, efectuând schimbul de date printr-o operație unică, fără inutile duplicări birocratice.

1.9

CESE solicită aplicarea unui sistem de guvernanță reînnoit, care să includă toate autoritățile naționale și de la nivelul UE, agențiile și sistemele de alertă și informare europene, în vederea asigurării unei cooperări mai structurate și sistematice între vămi și celelalte autorități active pe piața internă.

1.10

CESE solicită ca pachetul de măsuri stabilite în planul multianual de supraveghere a pieței să fie pus în aplicare în mod coerent și coordonat, pentru a evita dublarea controalelor, diferențe în aplicarea criteriilor, multiplicarea cererilor pentru date identice, interpretări divergente din partea diverselor autorități de control și supraveghere a pieței și neajunsuri sub aspectul interoperabilității.

2.   Introducere

2.1

Uniunea vamală este o competență exclusivă a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 3 din TFUE.

2.2

CESE subliniase deja în 2004 necesitatea „reorientării abordării strategice privind politicile referitoare la serviciile vamale, care – pe bună dreptate – pune un accent hotărât pe mizele implicate de punerea în aplicare a politicilor vamale comune la noile frontiere externe ale Uniunii, după extindere. De asemenea, Comitetul recunoaște că contextul s-a schimbat datorită noilor preocupări în materie de proceduri de securitate, mai ales după evenimentele din Statele Unite, în scopul protejării cetățenilor Uniunii”  (1).

2.3

În fața gravelor probleme de funcționare cu care se confruntă UV din cauza diferențelor de aplicare a legislației UE, care riscă să-i compromită eficiența globală prin neajunsuri, risipă și lipsă de coordonare între ceea ce este necesar și resursele disponibile, CESE a subliniat că trebuie „să se aibă în vedere o politică vamală unică, bazată pe proceduri uniforme, actualizate, transparente, eficiente și simplificate, care să fie în măsură să contribuie la competitivitatea economică a UE la nivel mondial …”  (2).

2.4

UV este brațul operațional al unei bune părți a măsurilor de politică comercială a UE și pune în aplicare numeroase acorduri internaționale legate de fluxurile comerciale ale UE, dezvoltând – prin intermediul administrațiilor statelor membre – importante procese orizontale de gestionare a datelor și a operatorilor comerciali, precum și „gestionarea riscurilor, care include identificarea, evaluarea, analizarea și atenuarea a nenumărate tipuri și niveluri diferite de riscuri asociate comerțului internațional cu mărfuri”  (3).

2.5

Introducerea unei abordări comune în gestionarea integrată a riscurilor, la punctele de intrare și ieșire, ar urmări realizarea următoarelor obiective:

îmbunătățirea alocării de resurse umane și financiare, concentrându-le acolo unde este nevoie de ele;

aplicarea integrală și uniformă a legislației vamale a UE;

un sistem integrat de cooperare între autorități, operatori și transportatori;

simplificarea practicilor și reducerea timpilor și costurilor de tranzacție.

3.   Rolul de securitate al vămilor

3.1

Așa cum se menționează în raportul Comisiei privind situația uniunii vamale, de la sfârșitul anului 2012, „vama este singura autoritate publică ce exercită atribuții depline de supraveghere și control al tuturor bunurilor care traversează frontierele externe ale UE și care, odată puse în liberă circulație de către o vamă din orice punct al UE, se pot deplasa liber în orice zonă de pe teritoriul vamal al Uniunii”  (4).

3.2

Datorită acestei poziții unice, autoritățile vamale ale Uniunii sunt responsabile în primul rând de supravegherea comerțului internațional al UE și contribuie astfel la punerea în aplicare a dimensiunii exterioare a pieței interne, a politicii comerciale comune și a celorlalte politici cu un impact asupra comerțului, precum și a securității de ansamblu a lanțului de aprovizionare.

3.3

CESE a subliniat că „o uniune vamală eficientă este o condiție sine qua non a procesului de integrare europeană, pentru asigurarea unei libere circulații a bunurilor […], însoțită de o maximă protecție a consumatorilor și mediului și de combaterea eficientă a fraudei și contrafacerii […], pe întregul teritoriu al Uniunii”  (5) și a recomandat o politică vamală unică, bazată pe proceduri uniforme, actualizate, transparente, eficiente și simplificate.

3.4

Deși se bazează pe o legislație și politică comună, funcționarea operativă a UV este complexă și este pusă în aplicare în UE de 27 de administrații diferite, utilizând un amestec de factori umani, tehnici și financiari de la diverse niveluri, atât pentru aplicarea procedurilor de vămuire și de control, cât și pentru gestionarea și procesarea datelor, managementul operatorilor economici, gestionarea diverselor niveluri de risc asociate comerțului internațional cu bunuri și siguranței lanțului de aprovizionare.

3.5

CESE subliniază că trebuie evitat ca statelor membre să le fie îngrădită libertatea de mișcare atunci când este vorba de aplicarea legislației vamale, astfel încât acestea să poată face față în continuare amplorii fluxurilor comerciale respective. În acest sens, CESE constată că statele membre și-au înmulțit dispozitivele de promovare a schimburilor, prin dematerializarea formalităților, simplificarea procedurilor și acordarea statutului de operator autorizat.

3.6

Orice armonizare trebuie să se bazeze pe bune practici, și nu pe un nivel mediu european.

3.7

Pentru a raționaliza costurile, a orienta lucrările în funcție de rezultatele urmărite, inclusiv veniturile (sub aspect financiar), și a obține progrese reale, CESE consideră că se impune concentrarea controalelor nu atât pe tranzacțiile individuale, cât pe o abordare sistemică (systems-based approach), care să se bazeze pe o evaluare a riscurilor.

4.   Gestionarea riscurilor în lanțul de aprovizionare

4.1

În contextul unor fluxuri comerciale în creștere constantă, al unor modele din ce în ce mai complexe și al unor ritmuri din ce în ce mai susținute, funcționarea operativă a UV este supusă unor presiuni crescânde, odată cu creșterea rapidă a numărului de sarcini de îndeplinit și a așteptărilor părților interesate. Modernizarea funcțiilor operative, într-un mediu vamal informatizat, presupune:

aplicarea noilor proceduri la scara UE;

creșterea investițiilor în IT;

noi competențe pentru personal.

4.2

Pentru a concepe strategii eficiente și comune de analiză, control și gestionare a riscurilor, este necesară o schimbare culturală în cadrul tuturor administrațiilor interesate, către obiective strategice și metodologii comune, într-un cadru de gestionare comună a riscurilor, împreună cu alte agenții și cu partenerii internaționali, în special în ceea ce privește siguranța, sănătatea și mediul.

4.3

În special gestionarea eficientă a riscurilor necesită o cooperare mai strânsă la nivel național și european între autoritățile vamale și autoritățile de supraveghere a pieței, a cărei absență ar reprezenta un impediment serios în elaborarea unor criterii comune și a unor profiluri specifice de risc.

4.4

În introducerea unei abordări comune de gestionare a riscurilor la punctele de intrare și ieșire trebuie să se țină seama de faptul că, în prezent, prin mai mult de 60 de acte normative (6), vămilor le sunt delegate responsabilități de control, în timp ce autoritățile de supraveghere sunt responsabile pentru o serie de procese interdependente, de la inspecții la verificarea prin eșantionare, de la probele de laborator la interpretarea rezultatelor, de la evaluarea riscurilor la măsurile de corecție și sancționare, pentru a îmbunătăți siguranța produselor care circulă pe piață, în conformitate cu prevederile Actului privind piața unică I (7) și II (8).

4.5

Metodologiile de evaluare a riscului ar trebui grupate într-o platformă sistemică unică – între altele, prin intermediul grupurilor de cooperare administrativă – prin implicarea la diverse niveluri a autorităților vamale și de supraveghere a pieții, și ar trebui să poată beneficia de experiențele dobândite prin utilizarea diverselor bănci de date, existente în domenii variate.

4.6

Autoritățile vamale și cele de supraveghere a pieței ar trebui să grupeze resurse și competențele pentru a „aplica metode favorabile IMM-urilor”  (9), inclusiv prin punerea în aplicare a orientărilor de către ambele tipuri de autorități, cu consolidarea coordonării și cooperării, a schimburilor de informații și a activităților comune, în vederea gestionării specifice a livrărilor ce prezintă riscuri ridicate de siguranță.

5.   Rolul parteneriatului stabilit între vamă, operatorii comerciali și transportatori

5.1

Parteneriatul dintre autoritățile vamale, operatorii comerciali și transportatori este esențial pentru a garanta integritatea lanțului de aprovizionare, în interesul cetățenilor, întreprinderilor și al administrației publice.

5.2

Acest parteneriat ar trebui să se bazeze pe mecanisme solide de încredere reciprocă, care presupun:

armonizarea obligațiilor generale ale operatorilor economici, pentru a garanta siguranța produselor și responsabilități clare pentru producători, importatori și distribuitori, prin măsuri semnificative pentru siguranța lanțului de aprovizionare;

furnizarea de către operatori a unor date de calitate în formă codificată, pentru toate autoritățile implicate în gestionarea riscurilor, cu identificarea și trasabilitatea mărfurilor și a operatorilor cu adevărat implicați;

asigurarea unui tratament egal pentru operatori din punctul de vedere al gestionării riscurilor, în întreaga Uniune și la toate punctele de la frontierele externe ale acesteia, evitând diferențele de tratament;

intensificarea cooperării cu întreprinderile ce transportă mărfuri dincolo de frontiere;

limitarea sarcinii administrative, procedurale și birocratice a operatorilor, în special a IMM-urilor.

5.3

Restrângerea controalelor intruzive este prevăzută deja de Convenția de la Kyoto pentru simplificarea controalelor vamale (revizuită), desfășurată sub egida Organizației Mondiale a Vămilor (World Customs Organisation - WCO) (10), ca și în cadrul negocierilor OMC privind facilitarea schimburilor comerciale (11), în ciuda tentațiilor de înăsprire a controalelor sistematice, în special după evenimentele din 11 septembrie 2001.

5.4

Trebuie combătută fragmentarea fluxurilor de informații și depășite dificultățile care apar din cauza diferențelor dintre diversele state membre în ce privește capacitatea de gestionare a riscurilor, pentru a garanta un nivel uniform de gestionare și de analiză electronică a riscurilor: la temelia acestora se găsește dezvoltarea unei culturi europene comune a gestionării riscului și a siguranței aprovizionării.

6.   Noile tehnologii: interoperabilitatea sistemelor și schimbul de informații

6.1

Programele multianuale de cercetare și dezvoltare ale Uniunii Europene – în special al șaptelea Program-cadru – dar și programele de furnizare interoperabilă de servicii pan-europene de guvernare electronică administrațiilor publice, întreprinderilor și cetățenilor (IDABC) (12) și ISA (13) – au reprezentat bazele dezvoltării a diverse proiecte comune în materie de gestionare a riscurilor, utilizând instrumente noi de evitare a apariției unor procese și domenii naționale în materie de infrastructură și aplicații informatice, care să difere considerabil de la un stat membru la altul.

6.2

Este esențial ca eforturile de inovare și de cercetare-dezvoltare din domeniul gestionării riscurilor și din cel al siguranței lanțurilor de aprovizionare să fie coordonate la nivelul UE, pentru a asigura rapida difuzare și comercializare a tehnologiilor. În special proiectele demonstrative proof-of-concept și liniile-pilot de producție sunt condiții indispensabile pentru difuzarea tehnologiilor la scară industrială. Parteneriatele public-privat pot fi instrumentul de finanțare a acestor inițiative, prin fonduri structurale sau în cadrul programului Orizont 2020 și al altor programe ale UE.

7.   Cooperare și coordonare structurată și sistematică între vămi și alte autorități

7.1

De asemenea, Comitetul a subliniat recent că este „necesară o cooperare mai strânsă între autoritățile vamale, autoritățile de supraveghere a pieței, serviciile Comisiei și agențiile europene, pentru a asigura un control de calitate mai riguros al bunurilor care trec peste graniță”  (14), insistând asupra necesității de a se furniza informații adecvate și o formare comună.

7.2

Comisia menționează că „la nivel UE, punerea în comun mai eficientă a capacităților și resurselor statelor membre este necesară pentru realizarea obiectivelor UE de gestionare a riscurilor la fiecare punct al frontierei externe într-un mod mai eficient”, inclusiv prin „instalarea în timp real a unui mecanism electronic privind riscul”, consolidând astfel capacitățile la nivelul Uniunii.

7.3

În opinia CESE, chestiunea cooperării și coordonării în materie de gestionare a riscurilor reprezintă unul din punctele nevralgice ale propunerii Comisiei, nu doar la nivelul coordonării sistemice dintre autoritățile statelor membre, ci și la nivelul Uniunii însăși, între diversele direcții generale și diversele agenții care operează în domeniu.

8.   Observații generale

8.1

CESE salută inițiativa Comisiei de a asigura în mod eficient și efectiv o gestionare a riscurilor și a circulației mărfurilor care traversează frontierele UE, printr-o strategie comună aplicabilă la mai multe niveluri, pentru a identifica tipul și nivelul de risc și gama de răspunsuri posibile, într-un cadru european de coordonare între organisme diverse, pe baza unei abordări uniforme și a unor criterii comune, definite în prealabil.

8.2

CESE este convins de necesitatea centralizării procesului de vămuire electronică, Comisia trebuind să dispună de sisteme informatice adecvate pentru o gestionare la nivelul Uniunii a riscului, pe baza unei rețele de bănci de date interoperaționale și cu utilizarea sistematică a metodelor de lucru standardizate, care asigură protecția împotriva riscurilor de dumping sanitar, ecologic și social pentru lucrători, consumatori și întreprinderi.

8.3

CESE consideră că este esențială sporirea capacităților vamale, astfel încât în toate punctele teritoriului european să se asigure un nivel identic de gestionare a riscurilor, conform unor criterii comune precise, verificate printr-un sistem unic de asigurare a calității și monitorizate, cu prevederea de sancțiuni pentru contravenienți.

8.4

În opinia CESE, această chestiune trebuie circumscrisă corect în cadrul planului multianual de supraveghere a pieței, care definește 20 de acțiuni concrete  (15), ce trebuie realizate până în 2015, luând în considerare următoarele aspecte în mod special:

sprijin pentru punerea în aplicare – de către autoritățile vamale și autoritățile de supraveghere a pieței – a orientărilor în statele membre (acțiunea 17);

îmbunătățirea eficienței controalelor la frontieră în materie de siguranță și conformitate (acțiunea 18);

inventarierea diferențelor în ceea ce privește controalele la frontieră în materie de siguranță și conformitate a produselor care intră în UE (acțiunea 19);

elaborarea unei abordări comune a riscurilor – pentru controalele vamale – sub aspectul siguranței și conformității produselor (acțiunea 20).

8.5

CESE consideră că gestionarea controalelor vamale și a supravegherii pieței nu se poate face separat și că diversele autorități interesate ar trebui să se colaboreze la definirea unei abordări comune la nivel european, precum și la obținerea unei depline interoperabilități a instrumentelor de analiză, colectare și procesare a datelor în rețea.

8.6

CESE este în favoarea unui sistem de sprijinire a capacităților de gestionare a riscurilor la nivelul statelor membre, pentru a asigura standarde de calitate omogene, cu un mecanism european de verificare, control și monitorizare și cu sancțiuni, dar și cu eforturi mai mari la nivelul UE pentru asigurarea unor înalte calificări, necesare mai ales acolo unde efortul și costurile sunt mai ridicate, cum este cazul frontierelor spațiului Schengen.

8.7

În acest sens, CESE solicită consolidarea acțiunilor UE de dezvoltare a resurselor umane calificate și de întărire a capacităților manageriale, inclusiv prin înființarea unui Grup operativ vamal comun, care să asigure o intervenție rapidă de sprijin în situații dificile.

8.8

În vederea asigurării unor norme comune clare și coerente, la nivelul pieței unice, pentru garantarea aceluiași nivel de securitate, CESE solicită cu hotărâre o cooperare mai strânsă și îmbunătățirea schimbului de informații – pe baza unor standarde comune de înalt nivel – între autoritățile vamale, autoritățile de supraveghere a pieței, serviciile Comisiei și agențiile europene, pentru a asigura un control de calitate mai riguros al bunurilor care trec peste graniță.

8.9

CESE își însușește concluziile Consiliului cu privire la progresele realizate în cadrul Strategiei pentru evoluția uniunii vamale (16) în ceea ce privește îmbunătățirea guvernanței UV, capacitatea UV de a-și măsura impactul și de a promova aplicarea uniformă a legislației, de a îmbunătăți cooperarea dintre agenții și, mai ales, de „a adopta o abordare mai cuprinzătoare a lanțului internațional de aprovizionare în scopul îmbunătățirii controalelor, permițând o facilitare sporită a comerțului și aducând beneficii reale și tangibile operatorilor economici autorizați”.

Bruxelles, 10 iulie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  JO C 110, 30.4.2004, p. 72.

(2)  JO C 229, 31.7.2012, p. 68.

(3)  COM(2012) 791final.

(4)  COM(2012) 791 final.

(5)  JO C 229, 31.7.2012, p. 68.

(6)  Anexa II a documentului de lucru al serviciilor Comisiei „Evaluarea impactului unui program de acțiune pentru domeniul vamal și fiscal în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (programul FISCUS)” - SEC(2011) 1317 final.

(7)  COM(2011) 206 final.

(8)  COM(2012) 573 final.

(9)  COM(2013) 76 final, acțiunea 9.

(10)  OMV 2003.

(11)  Art. VIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), care urmărește reducerea numărului de proceduri necesare pentru operațiunile de import și export.

(12)  Interoperable Delivery of pan-European eGovernment Services to Public Administrations, Businesses and Citizens. IDABC contributes to the i2010 initiative of modernising the European public sector.

(13)  Interoperability Solutions for European Public Administrations Program 2010–15.

(14)  JO C 229, 31.7.2012, p. 68.

(15)  COM(2013) 76 final.

(16)  JO C 80, 19.3. 2013, p. 11.


12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/20


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Instituirea unui plan european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul

COM(2013) 36 final

2013/C 327/05

Raportor: dna Daniela RONDINELLI

La 18 martie 2013, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Instituirea unui plan european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul

COM(2013) 36 final.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 iunie 2013.

În cea de-a 491-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 și 11 iulie 2013 (ședința din 10 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 174 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 3 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) sprijină abordarea globală prezentată în planul de acțiune și și-a exprimat poziția cu privire la multe din cele 11 acțiuni propuse, a căror punere în aplicare necesită însă timp și diverse măsuri de susținere (inclusiv economice).

1.2

CESE consideră că unele acțiuni riscă să rămână literă moartă sau să nu poată fi puse în aplicare pe deplin, pentru că nu se ține seama de impactul crizei economice asupra sectorului, în special în țările cele mai afectate de măsurile de austeritate.

1.3

În punerea în aplicare a planului, se recomandă să se țină seama de diversitatea formelor pe care le îmbracă IMM-urile și microîntreprinderile și să se fructifice această diversitate.

1.4

CESE apreciază favorabil propunerea de instituire a unui grup permanent pentru competitivitatea comerțului cu amănuntul și dorește ca partenerii sociali europeni și reprezentanții organizațiilor de consumatori și ai IMM-urilor să poată face parte din acesta.

1.5

CESE recomandă ca informațiile relevante și veridice să fie nu doar disponibile, ci și accesibile efectiv pentru consumator, printr-o prezentare sintetică și ușor de înțeles (și nu o prezentare tehnică sau juridică).

1.6

Se recomandă ca statele membre să fie stimulate să identifice formele de comerț cu amănuntul care pot fi considerate de interes general (social și cultural), cum prevede Directiva privind serviciile.

1.7

CESE solicită ca întreprinderile să fie stimulate să integreze comerțul pe internet (on-line) și cel tradițional (off-line), care în prezent sunt încă, în multe cazuri, soluții folosite alternativ, inclusiv prin prisma nevoii de a depăși problemele referitoare la orele și zilele de deschidere/închidere a unităților comerciale.

1.8

Concentrarea excesivă în sectorul distribuției comerciale pune probleme diverse, între care o dificultate obiectivă de a pune în aplicare o concurență efectivă.

1.9

Așa cum a mai făcut într-un aviz anterior al său (1), CESE propune să fie dezbătută la nivel european problema abuzului în stabilirea prețurilor de transfer, prin fixarea prețurilor tranzacțiilor în interiorul grupului, pe baza parametrilor de evaluare legați de obligațiile fiscale ale grupului respectiv, în loc să se raporteze la condițiile normale ale pieței.

1.10

CESE recomandă să se depună eforturi în direcția unui comerț durabil și a reducerii risipei, inclusiv prin promovarea sistemului de vânzare în vrac, care reduce ambalajele poluante.

1.11

Comisia trebuie să se străduiască în continuare în direcția inovării și a schimbărilor, în mod activ, utilizând toate instrumentele de care dispune, concurența fiind o condiție a schimbării și nu un catalizator.

1.12

Pentru CESE este esențială corelarea dintre calificările necesare și competențele salariaților și consideră că participarea întreprinderilor nu ar trebui să se reducă la conținuturile formării profesionale, ci să cuprindă și investiții specifice.

1.13

În siajul experiențelor Consiliului European al calificărilor în sectorul comerțului (European Skills Council for commerce), CESE încurajează statele membre să înființeze forumuri bilaterale între partenerii sociali, pentru dezvoltarea formării profesionale (adecvarea calificărilor la necesitățile întreprinderilor, planuri de formare, finanțare, stabilirea nevoilor de formare, realizare și feedback în materie de formare).

1.14

CESE sprijină inițiativa Comisiei de a lansa un dialog cu toate părțile interesate, pentru a stabili la nivelul UE măsuri eficiente de combatere a economiei informale, a muncii la negru și a economiei subterane. Comitetul pledează pentru ca statele membre să dea dovadă de o puternică voință politică, pe care Comisia ar putea să o coordoneze prin intermediul unui parteneriat consolidat.

2.   Realizarea unei piețe interne a distribuției comerciale

2.1

Pentru a realiza piața internă a distribuției comerciale, în cadrul Strategiei Europa 2020, planul de acțiune propune o foaie de parcurs cu cinci priorități și 11 acțiuni, care vor trebui să fie puse în aplicare până în 2014. Comisia va asigura monitorizarea acestora, iar în 2015 va prezenta un raport cu privire la progresele înregistrate.

2.2

În UE, distribuția comercială are un rol esențial în stimularea creșterii și în crearea de locuri de muncă și de modele de consum inovatoare și mai sustenabile. Acest sector reprezintă 11 % din PIB și aproape 15 % din totalul forței de muncă, adică aproximativ 36 de milioane de angajați, în peste 6 milioane de întreprinderi, adică 29 % din totalul întreprinderilor, dintre care un procent foarte ridicat este reprezentat de IMM-uri și microîntreprinderi.

2.3

Planul de acțiune scoate în evidență faptul că distribuția comercială este din ce în ce mai integrată cu celelalte sectoare economice și că este din ce în ce mai greu de făcut distincție între ele. Se evidențiază că subzistă încă obstacole ce împiedică crearea unei piețe interne eficiente, competitive și integrate pentru distribuția comercială. De aceea, este nevoie de îmbunătățirea competitivității și productivității sectorului și de consolidarea performanțelor sale economice, sociale și ecologice, ținând seama de diversitatea generală și, în special, de situația IMM-urilor și a microîntreprinderilor.

2.4

CESE observă că, în ciuda procesului de modernizare a sectorului în ultimii 20 de ani, multe IMM-uri comerciale își încetează activitatea în prezent, nu doar din motive de concurență sporită a prețurilor și din cauza subțierii marjei de profit, ci și din cauza crizei economice care a determinat o reducere semnificativă a consumului și scăderea tendinței de a face cumpărături.

2.5

Criza financiară, creșterea prețurilor materiilor prime, îmbătrânirea populației, nevoia de mai multă durabilitate și inovarea tehnologică (de exemplu, plățile electronice și serviciul de self-scanning la magazine) schimbă în profunzime procesele și modelele comerciale, atât ale marii distribuții organizate, cât și ale IMM-urilor.

2.6

CESE salută propunerea de instituire a unui grup permanent pentru competitivitatea comerțului cu amănuntul (state membre, părți interesate, IMM-uri), care are ca obiectiv concentrarea dezbaterii politice asupra problemelor din acest sector, identificarea căilor de dezvoltare, monitorizarea progreselor realizate și formularea de recomandări. CESE cere ca partenerii sociali din sector (UNI - Europa commerce și Eurocommerce), care întrețineau de la sfârșitul anilor '80 un dialog social constructiv, să fie asociați la acest grup, ca și reprezentanții societății civile, în special organizațiile consumatorilor și ale IMM-urilor.

2.7

CESE recomandă Comisiei și statelor membre să stimuleze și favorizeze toate formele echitabile și echilibrate de colaborare și de asociere comercială între activitățile comerciale independente și între marile întreprinderi din sectorul distribuției și independenți, pe baza unor contracte însoțite de garanții clare și echilibrate.

3.   Mai multe drepturi pentru consumatori (acțiunile 1 și 2)

3.1

Drepturile sunt reale doar atunci când sunt exercitate, dacă sunt cunoscute. Informația nu este egală cu cunoașterea, care este primul drept al consumatorilor, astfel încât aceștia să poată orienta consumul în mod liber, urmărind bunăstarea și avantajul individual și colectiv. În prezent, multe decizii de achiziționare sunt însoțite de o cantitate amplă de informații disponibile.

3.2

Una dintre cele mai mari probleme actuale din acest sector o reprezintă marketingul în cazul marilor distribuitori, care se concentrează aproape exclusiv pe prețul de vânzare pentru consumatori, neglijând raportul calitate-preț. În multe state membre, rezultatul este o scădere a calității produselor alimentare, inclusiv din cauza substituirii ingredientelor naturale cu înlocuitori. Acest aspect reduce alegerea consumatorilor, care adesea sunt disponibili să plătească mai mult pentru un produs de calitate, dar nu reușesc să-l găsească în ofertă.

3.3

Cunoașterea trăsăturilor produselor permite cetățenilor să facă cumpărături în cunoștință de cauză, orientând oferta spre calitate, diversificare și serviciu. Dar mai multe informații disponibile nu înseamnă mai multă cunoaștere, iar adesea se întâmplă contrariul: în fața avalanșei de informații, consumatorul preferă deseori să nu le citească, din lipsă de timp și din cauza limbajului prea tehnic și puțin inteligibil.

3.4

Pe lângă elaborarea de orientări privind bunele practici și coduri de conduită (acțiunea 1) (2), Comisia ar trebui să prevadă instrumente eficiente și obligatorii, astfel încât producătorii și distribuitorii să ofere consumatorilor date prin care aceștia să poată recunoaște ușor toate trăsăturile produselor, serviciilor și prețurilor proprii, esențiale pentru alte scopuri sociale, ecologice, teritoriale și economice. În plus, toate informațiile necesare ar trebui să fie disponibile în mesaje scurte și ușor de înțeles. Astfel, consumatorii vor putea hotărî în mod liber să privilegieze una sau alta din aceste caracteristici și să nu se bazeze doar pe aspectele de marketing.

3.5

Sistemul ofertei produce multe cunoștințe utile consumatorilor, pentru ca aceștia să poată alege, dar se concentrează în principal pe aspectele legate de achiziția și de utilizarea la început a produsului, concentrându-se pe satisfacția inițială și neglijând restul duratei de viață a produsului (grad de reciclare a ambalajului, durata performanțelor, disponibilitatea asistenței și piese de schimb, valoarea la momentul eventualei revânzări la a doua mână, servicii postvânzare).

3.6

Pe lângă propunerile de metodologii de măsurare și comunicarea impactului global asupra mediului pe care îl au produsele și organizațiile (acțiunea 2) (3), Comisia ar trebui să-și asume misiunea de a completa cunoștințele care stau la baza deciziilor consumatorilor de a cumpăra un produs sau altul (4). În acest mod, punerea în aplicare a acțiunii ar trebui să ofere indicații clare despre:

gradul de reciclare a produselor și a ambalajelor;

cantitatea de ambalaje necesare asigurării funcțiunilor esențiale ale ambalajului (transport, informații utile, conservare și igienă, asigurarea că produsul este în stare bună în perioada de utilizare), în raport cu cele considerate dispensabile;

gradul de compatibilitate între, pe de o parte, filiera de producție și distribuție și, pe de altă parte, normele de producție, de protecție a mediului și privind drepturile lucrătorilor;

ușurința de acces la serviciile de asistență postvânzare.

3.7

Ca atare, CESE propune ca această acțiune să fie implementată efectiv și în mod realist pentru a-i proteja mai bine pe consumatori, dar și în folosul întreprinderilor, în special al IMM-urilor, astfel încât acestea să o poată pune în practică.

4.   Îmbunătățirea accesului la servicii cu amănuntul mai durabile și mai competitive (acțiunile 3, 4 și 5)

4.1

În cazurile în care interzice impunerea respectării anumitor cerințe, Directiva privind serviciile precizează că „această interdicție nu se referă la cerințele de planificare care nu vizează obiective economice, ci țin de motive imperative de interes general”. Astfel, ea „nu afectează libertatea statelor membre de a defini, în conformitate cu legislația Uniunii, serviciile de interes economic general”. Printre „motivele imperative de interes general”, directiva citează în mod explicit „conservarea patrimoniului național istoric și artistic; obiectivele de politică socială și de politică culturală”.

4.2

Există forme de comerț cu amănuntul care sunt expresii ale culturii și stilurilor de viață specifice unor teritorii. Aceste forme – și doar acestea – trebuie să poată concura într-un sistem de întreprinderi similare, care să ducă la îmbunătățiri constante ale calității și eficienței, în beneficiul consumatorilor. Expunerea acestor unități comerciale la riscul de a fi strivite de marile întreprinderi ar putea duce pe termen scurt la conformarea la principiile libertății de piață, dar ar distruge un patrimoniu cultural și moduri de viață greu de recuperat, ceea ce ar slăbi pe plan economic atât comunitatea, cât și regiunea respectivă.

4.3

Concurența a forțat întreprinderile comerțului cu amănuntul să-și îmbunătățească serviciile și să-și sporească eficiența productivă. Este esențial ca Comisia să distingă între – pe de o parte – o concurență sănătoasă între întreprinderile similare, care stimulează căutarea de îmbunătățiri continue pe planul calității și eficienței, în beneficiul consumatorilor, și – pe de altă parte – celelalte forme de concurență economică sau comercială între întreprinderi.

4.4

Ca atare, este important ca într-o regiune să existe o concurență sănătoasă între întreprinderile din acest sector, indiferent de dimensiune, nu într-o logică de rivalitate, ci pentru ca să se poată stimula reciproc, într-un cerc virtuos. Acest lucru va duce la îmbunătățirea serviciilor, la mărirea gamei de produse, la structuri mai comode, la prețuri mai avantajoase sau chiar la favorizarea identității comunității locale.

4.5

Acolo unde forța economică a marilor lanțuri de distribuție reușește să disloce negoțul tradițional, trebuie recunoscut că acest aspect este dăunător, pentru că distruge patrimoniul cultural și de stiluri de viață, precum și țesutul local și teritorial, economic și social al unei regiuni și al unei comunități, a căror valoare depășește simplele beneficii la nivelul asortimentului și al prețului pentru consumatori.

4.6

În ceea ce privește acțiunile 3 și 4, Comisia – în conformitate cu Directiva privind serviciile – trebuie să stimuleze statele membre să examineze dacă și care forme de comerț cu amănuntul pot contribui la realizarea unor obiective de politică socială și culturală. Comisia trebuie să stimuleze deci integrarea comerțului tradițional cu amănuntul și a comerțului independent de la nivel local în cadrul intereselor generale, acolo unde acesta este o formă de exprimare a regiunii și a caracteristicilor sale. Cu toate acestea, trebuie evitat – pe bună dreptate – ca interesele specifice legate de regiune să nu fie prezentate ca interese generale ale colectivității, precum mediul sau amenajarea urbană. În acest scop, Comisia trebuie să arate foarte clar care sunt interesele generale acceptabile ale unei regiuni și, dacă este cazul, să ceară fiecărei regiuni/fiecărui teritoriu să stabilească o listă cu o ierarhie de trei interese prioritare care ar trebui luate în considerare în momentul evaluării unor noi sedii comerciale.

4.7

Comerțul cu amănuntul desfășurat în mediu on-line nu poate înlocui comerțul fizic, dar cele două tipuri trebuie să găsească forme de integrare, mai ales pentru că comerțul cu amănuntul îndeplinește o funcție socială esențială, care nu se reduce la aprovizionarea cu mărfuri și la furnizarea de servicii la cel mai mic preț.

4.8

CESE cere Comisiei să stimuleze, împreună cu statele membre și cu organizațiile IMM-urilor, acțiunile de formare în cadrul IMM-urilor cu privire la diversele forme de vânzare complementare tipului tradițional.

4.9

Posibilitățile de dezvoltare a comerțului on-line nu sunt previzibile, pentru că depind de modul în care piețele și instituțiile îl vor reglementa. Comisia ar trebui să lanseze și să faciliteze orice acțiune de valorificare a serviciilor altele decât vânzarea, adică a celor care nu sunt direct legate de o achiziție specifică în cadrul comerțului cu amănuntul desfășurat off-line.

4.10

Astăzi, unitățile comerciale oferă gratuit clienților multe servicii (de exemplu, expunerea în vitrină – window shopping) al căror cost este suportat din marja de vânzare. Din acest motiv, producătorii descurajează adesea comerțul on-line, obligându-i pe clienți să cumpere off-line. Cu toate acestea, consumatorii se deprind din ce în ce mai mult cu un model mixt de achiziții, on-line (confruntând ofertele și prețurile) și off-line (atingerea produselor și încercarea lor). CESE recomandă să se depășească faza acestei competiții dintre modurile on-line și off-line, promovând integrarea și valorificarea serviciilor oferite de negoțul tradițional, dat fiind că acesta din urmă generează relații sociale și efective, care nu pot fi transformate în relații digitale. Este nevoie de integrare, nu de substituire.

4.11

CESE subliniază că la nivelul statelor membre există dispoziții legislative diferite cu privire la orele de deschidere/închidere a unităților comerciale și la munca pe timpul nopții și în zilele de duminică. În plus, aceste dispoziții fac obiectul dezbaterii în multe state membre, în condițiile concurenței dintre unitățile comerciale independente, IMM-uri și microîntreprinderi și din cauza consecințelor asupra personalului. CESE invită Comisia să acționeze în continuare în vederea depășirii acestui obstacol din calea realizării pieței unice și a modelului social european, inclusiv prin integrarea celor două tipuri de comerț, on-line și off-line.

5.   Relații comerciale mai corecte de-a lungul întregului lanț de comerț cu amănuntul (acțiunea 5)  (5)

5.1

În opinia CESE, sectorul distribuției comerciale este unul dintre cele mai concentrate. Într-adevăr, în fiecare stat membru, piața este controlată de trei-cinci întreprinderi, adesea de dimensiuni multinaționale. Această realitate pune o mare problemă în planul concurenței, dat fiind că sectorul a devenit prea puternic în raport cu furnizorii săi, care sunt mult mai numeroși.

6.   Dezvoltarea unui lanț de aprovizionare cu amănuntul mai durabil (acțiunile 6 și 7)

6.1

CESE se declară în favoarea acțiunii 6, destinată să-i sprijine pe vânzătorii cu amănuntul, astfel încât să adopte măsuri de reducere a risipei de alimente (6), fiind de acord cu decizia de adoptare în 2013 a unei comunicări privind alimentarea durabilă.

6.2

CESE sprijină acțiunea 7 a Comisiei, care urmărește „ca lanțurile de aprovizionare să devină mai ecologice și mai durabile” prin orice metodă de reducere a consumului de energie și a producției de materii poluante. În ceea ce privește substanțele poluante, una din practicile pe care CESE le propune spre promovare este un model de distribuire în vrac a produselor de larg consum, ca alternativă la produsele împachetate. Pentru a pune în aplicare în mod concret această măsură, destinată reducerii produselor ambalate, CESE cere Comisiei să consulte toate părțile interesate.

6.3

Această practică este utilizată astăzi în mod limitat și pentru foarte puține produse, dar ar putea fi extinsă pe scară largă:

Reducerea ambalajelor. Cumpărând produsul dintr-un distribuitor, consumatorii vor avea tendința să nu cumpere un ambalaj nou, ci să-l reutilizeze pe cel vechi.

Igienă. Distribuitorul protejează mai bine produsul, care nu este expus manipulării de către persoane care îl ating fără să-l cumpere.

Reducerea risipei. Cumpărarea produselor în vrac permite și dozarea cantităților, în locul achiziționării în formate disproporționate în raport cu nevoile proprii, aceasta fiind cauza principală a risipei.

Îmbunătățirea comunicării pentru mărci. Distribuitorul de produse în vrac este în general un instrument mai mare decât un produs ambalat, a cărui suprafață permite furnizarea mai multor informații ce nu încap pe o etichetă mică.

6.4

Sistemul de vânzare în vrac este folosit în prezent pe scară mică, de exemplu pentru vânzarea laptelui proaspăt, dar și pe scară largă, de exemplu în cazul carburantului pentru mașini, un produs distribuit în vrac foarte des. Produsul în sine nu este foarte ecologic, dar prin distribuția sa nu se produce nici măcar un singur gram de plastic și nici nu se irosește produsul.

6.5

Acest model de distribuție va duce la o schimbare a structurii punctelor de vânzare, care ar trebui echipate cu mijloace de reaprovizionare între depozit și raioanele magazinelor sau cel puțin cu sisteme de reumplere a distribuitoarelor. În orice caz, raioanele nu vor mai fi un suport lipsit de dinamism și nediferențiat.

6.6

Pentru a avea o șansă reală de răspândire, o astfel de schimbare de model ar trebui promovată de marii distribuitori, care livrează cea mai mare parte a produselor de consum și care ar dispune de capacitatea și resursele necesare pentru lansarea acestui proces de mare transformare. În acest context, și IMM-urile ar trebui să joace un rol-cheie.

6.7

Comisia ar putea contribui la lansarea acestei schimbări, postulând valoarea ei socială și ecologică și utilizând toate instrumentele de care dispune – inclusiv cele economico-financiare – pentru a promova și înlesni inițiativele și proiectele concrete.

7.   Soluții mai inovatoare (acțiunile 8, 9 și 10)

7.1

Relansarea economiei reale depinde și de inovarea pe care sectorul va putea să o impună (acțiunea 8), fiind esențial ca IMM-urile să aibă acces într-un număr mai mare și mai ușor la credite bancare, pentru a lansa proiecte și activități inovatoare.

7.2

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în SUA, este esențial ca investițiile în inovare ale întreprinderilor să se împletească cu protecția lucrătorilor și cu calitatea locurilor de muncă.

7.3

Comisia pare să aștepte aceste schimbări prin „creșterea competitivității sectorului comerțului cu amănuntul”, a cărei promovare ar reprezenta singurul obiect al acțiunilor propuse în comunicare. Deși absența concurenței reprezintă un obstacol în calea schimbării, prezența ei nu garantează însă neapărat schimbarea.

7.4

Atunci când caracterizează întreprinderile comerciale ca fiind „multiplicatori ai inovării”, Comisia recunoaște că IMM-urile din comerțul cu amănuntul, dat fiind că sunt în contact mai direct cu consumatorii, percep mai bine noile cerințe și, ca atare, pentru că sunt mai flexibile decât o întreprindere mare, reușesc să-și adapteze mai ușor oferta la cererea variabilă și diversificată.

7.5

Cu toate acestea, unele schimbări de sistem sau de model necesită o capacitate de a duce la bun sfârșit proiecte și – mai ales – o putere de negociere care fac din marile întreprinderi actori necesari. Comisia trebuie să depună toate eforturile pentru a include toate întreprinderile – mici, mijlocii și mari – în procesele de inovare și schimbare.

7.6

CESE sprijină înființarea unei bănci de date care să cuprindă toate reglementările europene și naționale referitoare la etichetarea mărfurilor alimentare (acțiunea 9) (7).

7.7

CESE sprijină Comisia în eforturile sale de asigurare a unei mai bune integrări a pieței plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil (acțiunea 10) (8) și dorește accelerarea difuzării acestor moduri de plată.

8.   Crearea unui mediu de lucru mai bun (acțiunea 11)

8.1

Adecvarea competențelor este fundamentală pentru creșterea calității locurilor de muncă (9) în acest sector, care reprezintă adesea principala oportunitate de a intra sau reintra pe piața muncii, dar care nu este perceput totdeauna sau nu peste tot ca un domeniu atractiv și interesant, în care să fie investită propria viață profesională.

8.2

Pentru a spori competitivitatea și productivitatea comerțului cu amănuntul, este esențial să existe o corelare mai strânsă între competențele solicitate și cele ale lucrătorilor (acțiunea 11), aceștia din urmă trebuind să poată să-și îmbunătățească performanțele profesionale, mai ales în raport cu creșterea nivelurilor de automatizare.

8.3

Comisia dorește să consolideze cooperarea dintre partenerii sociali, în vederea îmbunătățirii politicilor de formare și recalificare, inclusiv în cadrul unui Consiliu european al competențelor sectoriale.

8.4

În ciuda măsurilor de inovare tehnologică, productivitatea sectorului rămâne mai degrabă scăzută, iar IMM-urile se confruntă cu dificultăți în investițiile făcute în noile tehnologii, în inovare și în formarea profesională a propriilor angajați.

8.5

Cu toate acestea, planul de acțiune nu poate ignora faptul că, în cadrul pieței interne, sectorul suferă din cauza dumpingului social și al concurenței neloiale dintre întreprinderile comerciale, indiferent de dimensiunea lor, în măsura în care sistemele de relații industriale și de contracte colective diferă de la o țară la alta, ceea ce generează modele diferite de dezvoltare și politici investiționale divergente.

8.6

Analiza rămâne una limitată, din cauză că nu face referire decât la adecvarea dintre competențele solicitate și cele disponibile, neținând seama de toate aspectele care împiedică în prezent crearea efectivă a unei piețe interne europene integrate și competitive în acest sector în ceea ce privește condițiile de muncă, organizarea activității, salariile scăzute, flexibilitatea, locurile de muncă precare și prezența multor falși independenți.

8.7

Comunicarea propune investiții în formare profesională, pentru care sunt responsabile guvernele, indivizii și sistemul de învățământ, și invită întreprinderile să joace un rol mai important în elaborarea noilor programe de studii, de formare și de ucenicie. În opinia CESE, participarea întreprinderilor nu ar trebui să se reducă doar la identificarea nevoilor de formare, ci ar trebui și să adopte o abordare proactivă, prin investiții specifice pentru dobândirea competențelor necesare (10).

8.8

Aceste investiții publice și private, integrate între ele, i-ar ajuta nu doar pe tineri să intre pe piața muncii, ci și pe celelalte categorii de lucrători care găsesc mai greu un loc de muncă (șomerii de lungă durată, lucrătorii vârstnici, imigranții și persoanele cu dizabilități). Va trebui acordată atenție specială locurilor de muncă pentru femei, care sunt cele mai expuse riscului de excludere de pe piața muncii din cauza proceselor de reorganizare și care se confruntă cu mai multe dificultăți în concilierea vieții private cu cea profesională.

8.9

Adecvarea competențelor și consolidarea formelor de parteneriat dintre școli și întreprinderi și a formării profesionale centrate pe ucenicie nu vor putea da rezultatele scontate în materie de mobilitate a lucrătorilor și de creștere a productivității sectorului decât dacă – în același timp – certificatele de studii, stagiile practice, formele de ucenicie și competențele dobândite sunt recunoscute la scară europeană.

8.10

În ciuda eforturilor depuse la nivel național, munca la negru și economia subterană rămân probleme grave care provoacă concurență neloială între întreprinderi din punctul de vedere al costului muncii. Lucrătorii care ajung în economia informală rămân nu doar în afara sistemului de asigurări medicale și sociale, ci sunt excluși și de la formare și stagii, ceea ce are consecințe negative evidente asupra șanselor acestora de a dobândi competențe și calificări profesionale.

8.11

Ca atare, este lăudabilă inițiativa Comisiei de a lansa un dialog cu toate părțile interesate, pentru a evalua impactul economiei informale asupra condițiilor de muncă și pentru a stabili măsuri eficiente la nivelul UE de combatere a acesteia. În opinia CESE, această inițiativă va fi cu atât mai eficientă cu cât statele membre vor face dovada unei puternice voințe politice în acest sens, care ar putea fi coordonată de Comisie, printr-un parteneriat consolidat.

8.12

CESE consideră că este esențial ca măsurile privind modul de combatere a muncii la negru și a muncii informale să facă obiectul unei dezbateri permanente între partenerii sociali din sector, în cadrul dialogului social european (11).

Bruxelles, 10 iulie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  Avizul CESE pe tema „Paradisurile fiscale și financiare”, punctele 3.25 și 3.26, JO C 229, 31.7.2012, p. 7.

(2)  Raportul privind Instrumentele de comparare a fost prezentat la Summitul european al consumatorilor (18 martie 2013).

(3)  „Construirea pieței unice pentru produse ecologice”, comunicare adoptată de Comisie la 9 aprilie 2013.

(4)  Exemple de informații care au devenit cunoștințe: proveniența produselor din carne și lanțul de producție și desfacere a acestora, acoperirea teritorială a semnalului de telefonie mobilă sau lanțul de producție scurt care nu implică transport, în sectorul agroalimentar.

(5)  Avizul CESE pe tema „Practicile comerciale neloiale/lanțul de aprovizionare” (A se vedea pagina 26 din prezentul Jurnal Oficial).

(6)  Avizul CESE pe tema „Prevenirea și reducerea risipei de alimente”, raportor: dl SOMVILLE, JO C 161, 6.6.2013, p. 46.

(7)  JO C 198, 10.7.2013, p. 77 și JO C 204, 9.8.2008, p. 47.

(8)  JO C 351, 15.11.2012, p. 52.

(9)  32 % dintre lucrătorii din comerțul cu amănuntul sunt necalificați sau au doar calificări parțiale, în raport cu media generală de 27 %, iar 15 % dintre lucrători au sub 24 de ani, față de media generală de 9 %; 60 % dintre angajați sunt femei.

(10)  În unele țări, precum Italia și Franța, s-au dobândit experiențe semnificative prin utilizarea fondurilor interprofesionale pentru formare, în cadrul unor organisme bilaterale sau comisii paritare.

(11)  Declarație comună UNI – Europa commerce și Eurocommerce, 24 aprilie 2012.


12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/26


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde privind practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare între întreprinderi cu produse alimentare și nealimentare în Europa

COM(2013) 37 final

2013/C 327/06

Raportor: dl Igor ŠARMÍR

La 18 martie 2013, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Cartea verde privind practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare între întreprinderi cu produse alimentare și nealimentare în Europa

COM(2013) 37 final.

Secțiunea pentru, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 iunie 2013.

În cea de-a 491-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 și 11 iulie 2013 (ședința din 11 iulie 2013), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 140 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 9 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE ia notă de publicarea, de către Comisia Europeană, a Cărții verzi care face obiectul prezentului aviz și consideră că aceasta reflectă o evoluție pozitivă și importantă a modului în care Comisia înțelege să abordeze problematica practicilor comerciale neloiale (PCN).

1.2

CESE consideră că recurgerea la astfel de practici comerciale neloiale este nu numai „inechitabilă” sau „imorală”, ci și contrară principiilor juridice fundamentale și intereselor din perspectiva cererii și ofertei. Având în vedere că, în realitate, este vorba de a abuza de o poziție semnificativ mai puternică pe piață, recomandăm utilizarea termenului „practici comerciale abuzive”, utilizat în mod obișnuit în franceză și engleză, de exemplu.

1.3

În opinia Comitetului, amploarea și intensitatea practicilor comerciale neloiale actuale sunt în principal, rezultatul concentrărilor și achiziționările de întreprinderi din ultimii ani.

1.4

CESE consideră că rezultatele obținute până în prezent de Forumul la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente nu sunt foarte clare și că abordările propuse sunt insuficiente pentru rezolvarea problemei practicilor neloiale. Prin urmare, el solicită Comisiei Europene să prezinte noi inițiative.

1.5

Deși nu are nicio îndoială că se poate recurge la practici neloiale în cadrul oricărei relații contractuale, CESE are convingerea că situația este cu atât mai gravă în cazul relației dintre supermarketuri, pe de o parte, și IMM-urile din domeniul agroalimentar, pe de altă parte, caracterizată prin forme și cote de manifestare a abuzurilor pe care nu le întâlnim în alte cazuri.

1.6

CESE apreciază în mod deosebit faptul că Comisia pune explicit sub semnul îndoielii existența unei reale libertăți contractuale în cadrul relațiilor care sunt semnificativ dezechilibrate, opinie îmbrățișată și de CESE.

1.7

Comitetul consideră că Cartea verde a Comisiei Europene surprinde foarte bine natura și tipologia practicilor comerciale neloiale. Cu toate acestea, are ferma convingere că Comisia ar trebui să furnizeze o definiție uniformizată a PCN, similară celei enunțate deja în Directiva 2005/29/CE, dat fiind că practicile la care se referă Cartea verde amintesc într-o oarecare măsură de „practicile de comercializare înșelătoare” (1).

1.8

PCN sunt mai importante într-un „climat de teamă”, atunci când partea contractantă mai slabă se teme că partea mai puternică ar putea pune capăt relației comerciale. Aceasta este situația în care distribuitorii mari exercită în mod neloial presiuni asupra furnizorilor lor și/sau transmit prețuri prea mari distribuitorilor și, în consecință, consumatorilor.

1.9

În opinia CESE, consecințele negative ale recurgerii la practicile comerciale neloiale nu se limitează la relațiile dintre întreprinderi și nu afectează numai părțile contractante mai slabe. Victime sunt, în aceeași măsură, și consumatorii și interesele economice naționale, fapt insuficient subliniat în Cartea verde.

1.10

CESE consideră că adoptarea, în mai multe state membre, a unor legi care să limiteze recurgerea la practici comerciale neloiale este dovada faptului că actuala stare de fapt este inacceptabilă. Deși aceste legi nu au dat, din diverse motive, rezultatele scontate, nu se poate spune că nu au dus la nimic. Transparența sporită în repartizarea beneficiilor și încetarea recurgerii la practicile cele mai scandaloase, de șantaj, constituie un succes.

1.11

Deși CESE nu are niciun motiv să considere că adoptarea acestor legi de către statele membre au efecte negative asupra liberei circulații a bunurilor în UE, pot apărea anumite limitări. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste legi nu are caracter protecționist și se aplică în aceeași măsură întreprinderilor locale și celor din alte state membre.

1.12

CESE recomandă ca inexistența libertății contractuale în anumite relații să constituie punctul de plecare al oricărei reflecții viitoare privind modalitățile de rezolvare a problemei PCN.

1.13

Totodată, CESE recomandă ca orice viitoare propunere de reglementare a relațiilor comerciale dezechilibrate să ia în considerare „factorul teamă”. Trebuie asigurat echilibrul indispensabil dinte părțile contractante, astfel încât acestea să întrețină o relație loială. Din acest motiv, reglementarea privind PCN nu poate avea ca prim obiectiv numai protejarea părții contractante mai slabe, ci și protejarea intereselor economice naționale, astfel încât, de exemplu, furnizorii de produse alimentare vizați să nu trebuiască să participe activ la procedurile administrative și judiciare.

1.14

CESE solicită Comisiei Europene să adopte o legislație care să interzică recurgerea la PCN. Această legislație ar trebui să se bazeze pe o listă orientativă a celor mai curente practici de acest tip utilizate de părțile contractante mai puternice și care sunt menite să transfere propriile costuri și riscuri firești asupra părților mai slabe.

1.15

CESE solicită Comisiei Europene să conlucreze cu autoritățile naționale din domeniul concurenței în vederea unei revizuiri radicale, pe baza experienței concrete din ultimele decenii, a reglementării în vigoare în materie de concurență, care se dovedește învechită, în vederea promovării unei concurențe loiale bazate și pe schimbul loial de informații relevante în acest sector, pentru a lua în considerare toate pozițiile dominante reale.

2.   Introducere

2.1

Cartea verde stabilește o diferență între lanțurile de aprovizionare și de distribuție de produse alimentare și nealimentare. Această distincție este pe deplin justificată, având în vedere caracteristicile specifice ale lanțului de aprovizionare cu produse alimentare în raport cu celelalte.

2.2

În ultimii douăzeci de ani, întreprinderile de aprovizionare și distribuție au cunoscut o puternică concentrare, ceea ce a dus la apariție oligopolurilor. În ceea ce privește lanțurile de aprovizionare/distribuție, acest fenomen este extrem de prezent în sectorul comerțului cu amănuntul, ceva mai puțin în industria prelucrătoare și cel mai puțin în producția agricolă primară. Această situație a dus la mari dezechilibre în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, întrucât oligopolurile dispun de o capacitate de negociere enormă față de partenerii lor comerciali, a căror structură este mai fragmentată.

2.3

CESE este convins că dezechilibrele structurale care au apărut astfel duc, în numeroase cazuri, la practici comerciale neloiale, iar aceste practici contravin deseori nu numai principiilor echității, onestității și moralității, ci și principiilor fundamentale ale legii.

2.4

Este falsă afirmația prezentă în Cartea verde cum că dezbaterile privind PCN au demarat la nivelul UE abia în 2009. În acel an, această problematică a fost înscrisă în agenda Comisiei Europene, dar, încă din anul 2005, Comitetul Economic și Social European a elaborat un important aviz (2), care – într-un moment în care chestiunea PCN era încă tabu – a subliniat și criticat o serie de aspecte negative ale procedeelor utilizate de lanțurile de comerț cu amănuntul. Trebuie amintit totodată rolul important al declarației din 2007 a deputaților europeni privind investigarea și remedierea abuzurilor de putere ale marilor lanțuri de comerț cu amănuntul care operează în Uniunea Europeană (3), prin care aceștia solicitau Comisiei Europene să adopte măsurile necesare soluționării acestei probleme.

2.5

CESE consideră că rezultatele obținute până în prezent de Forumul la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente nu sunt concludente, întrucât cadrul propus de punere în aplicare a bunelor practici nu a permis să se ajungă la un acord în vederea rezolvării problemei practicilor comerciale neloiale, o situație pe care au deplâns-o deja, printre alții, trei comisari europeni (4).

2.6

Raportul Rețelei europene în domeniul concurenței confirmă faptul că PCN sunt o realitate, în special în sectorul alimentar. Această concluzie este în acord cu convingerea CESE că gravitatea modului în care supermarketurile abuzează, având în vedere poziția lor economică dominantă, de IMM-urile din sectorul producerii și prelucrării alimentelor este cu mult mai mare decât în cadrul relațiilor contractuale din alte sectoare. Dovada este faptul că acești furnizori de produse alimentare sunt absolut singurii care se plâng de ani de zile de marile lanțuri de comerț cu amănuntul.

2.7

CESE observă că Comisia Europeană confirmă faptul că recurgerea la PCN are un impact negativ asupra economiei UE ca atare și nu numai asupra relațiilor contractuale dintre două întreprinderi.

3.   Definirea practicilor comerciale neloiale

3.1   Noțiunea de practici comerciale neloiale

3.1.1

Până în prezent, nu exista, în mod oficial, nicio îndoială cu privire la existența unei libertăți contractuale în relațiile comerciale, nici chiar în cazul relațiilor dintre supermarketuri și IMM-urile din sectorul agroalimentar. Până de curând, această libertate se număra printre principalele argumente pe care le invocau nu numai supermarketurile, ci și autoritățile publice împotriva reglementării practicilor comerciale neloiale, care ar dăuna acestei libertăți. CESE consideră extrem de semnificativ faptul că Cartea verde în dezbatere a abandonat această poziție și recunoaște în mod explicit faptul că nu există libertate contractuală în cazul unui dezechilibru de forță economică între doi parteneri contractuali.

3.1.2

Pentru Comitetul Economic și Social European, recunoașterea acestei lipse a libertății contractuale constituie premisa fundamentală a unei căutări eficace de soluții cuprinzătoare pentru problemele care decurg din dezechilibrele existente la nivelul rețelei de aprovizionare și distribuție, în special în sectorul produselor alimentare.

3.1.3

În această parte a Cărții verzi, Comisia Europeană surprinde foarte bine care sunt natura și principalele tipuri de PCN. În cazul relațiilor dintre supermarketuri și furnizorii de produse alimentare, partea cea mai slabă nu dispune de soluții reale, întrucât pe piață nu există decât câțiva mari clienți și, ceea ce este mai important, modul în care aceștia îi tratează pe furnizori este extrem de similar.

3.1.4

O serie de exemple menționate în Cartea verde dezvăluie faptul că anumiți clienți nu ezită să recurgă la orice mijloace pentru a obține avantaje suplimentare, care nu se justifică, în detrimentul celeilalte părți contractante. Unul dintre acestea îl constituie plățile pentru servicii fictive sau servicii nesolicitate, care nu au nicio valoare pentru cealaltă parte.

3.1.5

Răspunsurile CESE la întrebările formulate în această secțiune a Cărții verzi sunt următoarele:

Întrebarea 1: CESE consideră că Cartea verde ar trebui să furnizeze o definiție a PCN similară cu cea oferită de Directiva 2005/29/CE. CESE este de acord totuși cu elementele și parametrii care caracterizează, conform Cărții verzi, situațiile de PCN.

Întrebarea 3: noțiunea de PCN nu ar trebui limitată numai la negocierile contractuale, ci ar trebui să acopere toate fazele relației comerciale.

Întrebarea 4: În teorie, PCN pot apărea în toate etapele lanțului de aprovizionare și distribuție, dar ele nu capătă forma incriminată decât în relațiile dintre supermarketuri și IMM-urile din sectorul producerii și prelucrării produselor alimentare. De exemplu, nu există niciun element care să indice că companiile multinaționale din industria alimentară, care sunt și oligopoluri, solicită din partea furnizorilor lor taxe de listare sau plata unor servicii fictive. Totuși, trebuie menționate cazuri în care o companie multinațională din industria alimentară condiționează furnizarea de produse (solicitate) de interzicerea aprovizionării cu mărfuri similare de la concurență.

Întrebarea 5: Factorul teamă este o realitate cunoscută, în special în cadrul relațiilor dintre lanțurile de comerț cu amănuntul și IMM-urile din sectorul agroalimentar. Această teamă este determinată de amenințarea, explicită sau implicită, de a pune capăt cooperării și de gravele problemele economice cu care furnizorul s-ar confrunta în acest caz. Orice tentativă de reglementare a PCN trebuie să ia în considerare acest factor, dat fiind că teama ar putea face ca, în cursul procedurilor administrative sau juridice, furnizorul să nu depună nicio plângere sau nicio dovadă.

3.2   Exemple de practici comerciale neloiale

3.2.1

CESE salută faptul că Comisia Europeană prezintă în această parte informațiile obținute din partea unor autorități naționale din domeniul concurenței. Pe lângă cele menționate, recomandăm cu căldură cooperarea cu autoritățile franceze și cehe, care au o experiență directă în punerea în aplicare a legislației lor naționale destinate combaterii PCN. În cursul controalelor pe care le efectuează, aceste autorități de combatere a monopolului au dreptul să verifice documentele contabile (contracte, facturi, extrase de cont, etc.,) pe baza cărora se poate dovedi recurgerea la PCN.

3.2.2

Exemplele citate, furnizate de organismele de concurență din Regatul Unit, Spania și Irlanda demonstrează că nu este exagerat ca numeroase practici să fie calificate drept „imorale”, întrucât ele sunt în mod evident în afara legii (în special în cazurile de „hărțuire și intimidare”).

3.3   Efectele posibile ale practicilor comerciale neloiale

3.3.1

Impactul negativ al recurgerii la PCN asupra părții contractante mai slabe de către partea mai puternică este neîndoielnic, aceste practici determinând în mod logic o încetinire a investițiilor și inovării în producție. Cu toate acestea, impactul asupra consumatorilor nu este, în opinia CESE, suficient evidențiat, întrucât acesta nu se traduce numai prin limitarea inovării. Această secțiune nu face nicio referire la amenințarea intereselor economice ale statului, care este evocată anterior în Cartea verde. Această amenințare este mai evidentă în țările din Europa Centrală și de Est, unde supermarketurile sunt în întregime în mâinile unor întreprinderi din alte state membre. Având în vedere că producătorii locali – în marea lor majoritate IMM-uri – nu sunt în măsură să facă față condițiilor comerciale, care deseori se bazează pe șantaj, întregul sector agroalimentar din regiune intră în declin, iar țările care, în mod tradițional, erau capabile să își asigure prin mijloace proprii nevoile în materie de produse alimentare de bază, și-au pierdut, în mare măsură, securitatea alimentară. Astfel, producția locală este înlocuită de importuri, adesea de o calitate îndoielnică.

3.3.2

Răspunsurile CESE la întrebările formulate în această secțiune a Cărții verzi sunt următoarele:

Întrebarea 6: PCN apar în sectorul alimentar în mod curent, în special în cazul supermarketurilor, în practicile lor comerciale de fiecare zi.

Întrebarea 7: Furnizorii de bunuri nealimentare sunt victime ale PCN într-o măsură mult mai mică. Acest lucru se explică, probabil, prin dependența lor scăzută de marile rețele de comerț cu amănuntul, întrucât furnizorii de jucării, articole sportive sau îmbrăcăminte, de exemplu, dispun de o gamă mult mai largă de potențiali cumpărători decât producătorii de alimente. Practici comerciale neloiale există în relațiile de franciză atât în sectorul alimentar, cât și în sectoarele comerțului cu amănuntul altele decât cel alimentar. În principiu, apar problemele prezentate în aviz, și anume, relațiile inegale dintre o parte puternică (francizorul/lanțul) și o parte mult mai slabă (francizatul), astfel încât nu poate fi vorba nici în cazul acesta de libertate contractuală sau de negociere. Francizatul semnează un contract în condițiile stipulate de francizor, neavând de ales dacă dorește să încheie acel contract. Observațiile privind „factorul teamă” și cele referitoare la faptul că cheltuielile furnizorului (francizorului) sunt transferate către achizitor (francizatul), fără ca acesta din urmă să beneficieze de o compensație sau de valoare adăugată, se aplică și în cazul relațiilor de franciză. Pe perioada contractului, francizorul modifică deseori unilateral previziunile contractuale, și anume prin intermediul „instrucțiilor” necontractuale.

Întrebarea 8: PCN au un impact important asupra capacității IMM-urilor din domeniul agroalimentar de a investi și de a inova. Investițiile care vizează protejarea anumitor aspecte de interes public, precum mediul, condițiile de muncă, bunăstarea animalelor și clima, sunt reduse din cauza dependenței de un număr reduse de cumpărători și a incertitudinii care decurge din această situație.

Întrebarea 9: Impactul PCN din cadrul relațiilor dintre întreprinderi asupra consumatorilor face obiectul unei analize aprofundate în cadrul unui studiu specific (5). Consumatorii sunt victimele sistemului actual, cel puțin pe termen lung, din cauza lipsei de investiții în producția durabilă și în inovare. Pe termen lung, consumatorii au de suferit și ca urmare a disfuncționalității pieței în domenii precum mediul, clima, condițiile de muncă și bunăstarea animalelor. Pentru prevenirea acestui fenomen, ni se pare mai acceptabil ca aceștia să plătească în prezent produsele alimentare la un preț puțin mai ridicat, în condițiile în care, la ora actuală, concurența la nivelul lanțurilor de comerț cu amănuntul se bazează numai pe cel mai mic preț le vânzare, în detrimentul oricărui alt considerent.

Întrebarea 10: PCN au fără îndoială efecte negative asupra funcționării pieței unice, întrucât limitează în mod semnificativ posibilitățile IMM-urilor de a se afirma pe piață. Marii distribuitori hotărăsc de fapt ce se vinde și unde și, în multe cazuri, criteriul nu este cel mai bun raport calitate-preț, ci, deseori, cel al „disponibilității” sau „capacității” de a accepta PCN.

4.   Cadrele juridice în materie de practici comerciale neloiale

4.1

Din analiza actualelor cadre juridice efectuată la nivelul statelor membre și al UE, reies două aspecte. În primul rând, recurgerea la PCN de către anumiți actori economici puternici este în prezent un fapt de notorietate publică și de necontestat, iar autoritățile competente din mai multe state membre au ajuns la concluzia că actuala stare de lucruri trebuie reglementată.

4.2

Nivelul actual de recurgere la PCN, în special în relațiile dintre marile lanțuri de comerț cu amănuntul și producătorii de alimente, pune în evidență caracterul învechit al legislației din domeniul concurenței. Anumite forme de PCN evidențiază distorsiunea gravă a mediului concurențial și existența unor poziții dominante clare, pe care actuala legislație privind monopolurile nu reușește să o abordeze.

4.3

În contextul revizuirii legislației în domeniul concurenței, CESE consideră că este perfect legitim să se interzică la nivelul UE recurgerea la anumite PCN bine definite și să se efectueze armonizarea necesară a unui cadru juridic fragmentat. Cu toate acestea, trebuie să existe o legătură logică între reglementarea practicilor comerciale neloiale și legislația revizuită privind monopolurile, astfel încât să se garanteze că sancțiunea este aplicată numai inițiatorului logic al contractelor care recurg la PCN, respectiv părții care deține o poziție dominantă.

4.4

Pentru a fi eficace, această reglementare armonizată trebuie să ia în considerare „amenințarea cu radierea”, așadar imposibilitatea părților contractante mai slabe, în special a furnizorilor din categoria IMM-urilor care aprovizionează supermarketuri, de a depune plângere; trebuie să se aibă în vedere posibilitatea de a se face mai mult decât soluționarea problemelor în cadrul relațiilor dintre întreprinderi.

4.5

Răspunsurile CESE la întrebările formulate în această secțiune a Cărții verzi sunt următoarele:

Întrebarea 11: legislația adoptată în unele state membre în materie de PCN nu a dat, până în prezent, rezultatele așteptate. În opinia CESE, acest fapt se explică, pe de o parte, prin faptul că, în mare parte, această legislație a fost adoptată relativ recent (în Italia, Slovacia, Republica Cehă, Ungaria și România), și, pe altă parte, prin faptul că premisa juridică nu pornește în mod explicit de la lipsa libertății contractuale, deși simpla recunoaștere a recurgerii la PCN înseamnă că, în ceea ce privește libertatea contractuală, lucrurile nu decurg cum ar trebui. Nu se poate totuși afirma că aceste legi nu au produs niciun rezultat. În țările în care ele au fost adoptate, s-a stopat recurgerea la condițiile contractuale cele mai scandaloase, iar supermarketurile, dacă doresc să obțină avantaje nejustificate, trebuie să utilizeze metode mai sofisticate. Cele mai însemnate progrese au fost obținute în Franța, unde, sub presiunea legislației și a măsurilor represive, „retrocomisioanele” s-au redus la un nivel acceptabil (între 10 și 15 %, în loc de 50-60 % în trecut) (6). Rezultatul este creșterea substanțială a nivelului de transparență al repartizării beneficiilor în lanțul de aprovizionare cu alimente.

Întrebarea 12: Măsura în care este urgentă adoptarea unei legislații specifice depinde, printre altele, de nivelul recurgerii la PCN, care variază de la o țară la alta. Situația este diferită în sudul Europei, în țările din Europa Centrală și de Est și în nordul Europei. Fiecare regiune se caracterizează printr-o cultură și o tradiție juridică oarecum diferită. Din acest motiv, anumite țări dispun de un cadru de reglementare (sau de autoreglementare), iar altele nu.

Întrebarea 14: CESE are convingerea că ar trebui adoptate noi măsuri de armonizare la nivelul UE (a se vedea punctele 4.2, 4.3 și 4.4 de mai sus).

Întrebarea 15: Se remarcă deja un anumit efect pozitiv al reglementării (a se vedea mai sus). Introducerea unei reglementări în acest domeniu ridică unele semne de întrebare, în legătură cu existența prealabilă a libertății contractuale. Totuși, având în vedere că aceasta de fapt nu există în relațiile contractuale vizate, aceste semne de întrebare sunt lipsite de fundament.

5.   Aplicarea legislației privind combaterea practicilor comerciale neloiale

5.1   Mecanismele de aplicare la scară națională

5.1.1

CESE este de acord cu opinia Comisiei Europene că actualele mecanisme aplicate la nivel național pentru combaterea PCN sunt în general inadecvate. Această situație se explică în principal prin faptul că nu se ia în considerare un anumit climat de teamă generat de lipsa unei reale libertăți contractuale și amenințarea cu radierea. Până în prezent, aceste probleme au fost cel mai bine soluționate în Franța, unde organismele de control pot acționa pe baza unei informații neoficiale și din proprie inițiativă. Eliminarea PCN se bazează totodată pe protecția intereselor economice naționale și nu pe protecția părții contractante mai slabe.

5.1.2

Unele state membre dispun de o legislație destinată combaterii practicilor comerciale neloiale, altele nu. În plus, există diferențe semnificative între fiecare dintre aceste legislații. Aceste două aspecte constituie, fără îndoială, obstacole în calea schimburilor transfrontaliere (întrebarea 16).

5.1.3

În opinia CESE, singura abordare comună adecvată pentru soluționarea impactului negativ al diferențelor existente între legislațiile aplicabile ar fi adoptarea unei legislații armonizate în ceea ce privește combaterea PCN (întrebarea 17).

5.2   Mecanismele de aplicare la scara UE

5.2.1

CESE este de acord cu opinia Comisiei Europene potrivit căreia nu există niciun mecanism specific de combatere a PCN la nivelul UE. De asemenea, el este de acord că, pentru îndepărtarea „factorului teamă”, este necesar să li se acorde organelor naționale competente în acest domeniu dreptul de a acționa din proprie inițiativă, de a accepta plângeri anonime sau neoficiale și de a impune sancțiuni (întrebarea 18).

6.   Tipuri de practici comerciale neloiale

6.1

CESE este de acord că PCN intervin de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu produse alimentare și nealimentare, dar, în conformitate cu cele afirmate mai sus, este convins că gravitatea situației este maximă în cadrul relațiilor dintre supermarketuri și producătorii din IMM-uri.

6.2

În ceea ce privește listarea, nu este deloc limpede rațiunea taxei pe care trebuie să o plătească furnizorul. În marea majoritate a cazurilor, plata acestei taxe – care este condiția preliminară și necesară a oricărei cooperări comerciale – nu-i oferă furnizorului nicio garanție că clientul său îi va cumpăra marfa respectivă sau că nu-l va radia fără motiv.

6.3

„Retrocomisioanele” au intrat în practica curentă a marilor lanțuri de comerț cu amănuntul. CESE consideră că utilitatea generală a acestora este puțin spus îndoielnică. Pe de o parte, aceste „retrocomisioane” sunt emblematice pentru abuzurile comise de o poziție dominantă, întrucât ele adesea maschează servicii nesolicitate și fictive, și, pe de altă parte, reduc semnificativ transparența în ceea ce privește repartizarea beneficiilor. Din cauza „retrocomisioanelor”, furnizorii (și observatorii externi) au mari dificultăți în a determina suma reală plătită pentru bunurile furnizate. În realitate, furnizarea de bunuri este condiționată de acceptarea serviciilor propuse de client. În opinia CESE, cheltuielile pentru serviciile reale și justificate furnizate de client furnizorului ar trebui incluse în prețul de achiziționare a produselor alimentare.

6.4

Răspunsurile CESE la întrebările formulate în această secțiune a Cărții verzi sunt următoarele:

Întrebarea 19: Ar trebui să se adauge la lista PCN plățile pentru serviciile fictive și nesolicitate, plățile nejustificat de ridicate pentru servicii furnizate în mod real și transferul către furnizor a costurilor legate de riscul comercial și de comercializare.

Întrebarea 20: O listă a PCN constituie o condiție preliminară pentru combaterea acestor practici. Această listă ar trebui, desigur, actualizată. Dar numai listele nu constituie o măsură suficientă. Trebuie propusă o definiție suficient de cuprinzătoare a PCN, care să se aplice în cazurile care nu corespund definiției generale a „bunelor practici comerciale”, care se bazează pe criterii de „bună-credință”, de „echilibru contractual” și pe regulile comune ale întreprinderilor din sectoarele economice relevante.

Întrebarea 21: CESE consideră că fiecare element din lanțul de aprovizionare ar trebui să suporte cheltuielile și riscurile proprii și să își asume astfel cota parte care îi revine din marja globală. Altfel spus, producătorul trebuie să suporte cheltuielile și riscurile legate de producere, iar distribuitorul cele legate de comercializare.

Întrebarea 23: CESE consideră că practicile loiale ar trebui integrate într-un cadru european.

Întrebarea 24: CESE are convingerea că la nivelul UE trebuie adoptat un instrument legislativ constrângător, de exemplu un regulament.

Întrebarea 25: CESE consideră că Cartea verde nu acordă suficientă atenție evaluării impactului recurgerii la PCN în cadrul relațiilor între întreprinderi asupra consumatorilor și a interesului economic național.

Bruxelles, 11 iulie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  A se vedea Avizul CESE, „Practicile comerciale înșelătoare” (JO C 271, 19.09.2013, p. 61-65).

(2)  JO C 255, 14.10.2005, p. 44.

(3)  0088/2007. Written declaration on investigating and remedying the abuse of power by large supermarkets operating in the European Union (Declarație scrisă privind investigarea și remedierea abuzurilor de putere a marilor lanțuri de supermarketuri care operează în Uniunea Europeană).

(4)  A se vedea comunicatul de presă al Comisiei Europene „îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente”, Bruxelles, 5 decembrie 2012.

(5)  Consumers International: "The relationship between supermarkets and suppliers: What are the implications for consumers?" (Relațiile dintre supermarketuri și furnizori: care sunt consecințele asupra consumatorilor?), 2012

(6)  Conform informațiilor de la Direcția generală concurență, consum și prevenire a fraudelor din Franța


ANEXĂ

la Avizul Comitetului Economic și Social European

Următorul amendament, care a întrunit peste un sfert din voturile exprimate, au fost respinse în cursul dezbaterilor purtate în sesiunea plenară [articolul 54, alineatul (3) din Regulamentul de procedură]:

Punctul 1.10

Se modifică după cum urmează:

CESE consideră că adoptarea, în mai multe state membre, a unor legi care să limiteze recurgerea la practici comerciale neloiale este dovada faptului că actuala stare de fapt este inacceptabilă. Deși aceste legi nu au dat, din diverse motive, rezultatele scontate, nu se poate spune că nu au dus la nimic. Totuși, Tmai sunt multe de făcut în ce privește transparența sporită în stabilirea prețurilor, repartizarea beneficiilor și iar încetarea recurgerii la practicile cele mai scandaloase, de șantaj, este încă departe de a fi devenit o realitate constituie un succes.

Expunere de motive

Se vor prezenta oral.

Rezultatul votului

Voturi pentru

:

54

Voturi împotrivă

:

63

Abțineri

:

27


12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/33


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Reglementarea inteligentă – luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor mici și mijlocii

COM(2013) 122 final

2013/C 327/07

Raportor: dna Anna Maria DARMANIN

Coraportor: dl Brendan BURNS

La 18 aprilie 2013, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Reglementarea inteligentă – luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor mici și mijlocii

COM(2013) 122 final.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 iunie 2013.

În cea de-a 491-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 și 11 iulie 2013 (ședința din 11 iulie 2013), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 156 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 2 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE sprijină obiectivul Comisiei de a plasa reglementarea inteligentă în fruntea programului său de lucru. Reglementarea este o necesitate, dar trebuie bine concepută pentru îndeplinirea obiectivelor politice ale UE la costuri minime. CESE salută eforturile depuse de Comisia Europeană de-a lungul anilor pentru promovarea conceperii și aplicării unor instrumente de reglementare mai bune, printre care evaluările impactului și implicarea părților interesate.

1.2

Prin urmare, Comitetul:

a)

observă că, deși reglementarea inteligentă este necesară întreprinderilor de orice dimensiune, birocrația are un impact disproporționat asupra întreprinderilor mici, în special asupra microîntreprinderilor;

b)

reamintește tuturor serviciilor Comisiei că testul IMM face parte din evaluarea impactului. Invită organele legislative europene să țină seama, în cursul pregătirii evaluărilor impactului și elaborării textelor legislative, de caracteristicile întreprinderilor mici și ale microîntreprinderilor în cadrul grupului IMM-urilor;

c)

CESE salută programul REFIT, care va identifica sarcinile și măsurile ineficace aplicate IMM-urilor. Acest program ar trebui utilizat pentru identificarea reglementărilor existente care nu mai sunt adecvate și pentru a propune retragerea lor, precum și pentru consolidarea legislației existente. Comitetul propune Comisiei să lanseze cât mai curând noi verificări ale adecvării, acordând prioritate celor care privesc cele zece reglementări considerate ca fiind cele mai constrângătoare („top ten”) prezentate în comunicare, cu accent pe microîntreprinderi;

d)

evidențiază unul dintre principiile acestui program, care prevede ca evaluările impactului (EI) să devină mai accesibile prin utilizarea unui model standard și redactarea unui rezumat clar, care să redea principalele puncte abordate, printre care costurile de punere în aplicare pe care le suportă în special microîntreprinderile;

e)

sprijină crearea, pe termen lung, a unui Comitet de evaluare a impactului unic și independent, care să opereze în toate instituțiile UE. Acest comitet ar trebui să facă apel la experți externi, care să efectueze o examinare suplimentară a propunerilor Comisiei, pentru a garanta că diferitele concepte implicate sunt înțelese în mod corespunzător;

f)

este de acord că nu este oportun ca microîntreprinderile să beneficieze de excepții generalizate și că este mai adecvată o abordare de la caz la caz a propunerilor legislative, precedată de o aprofundată evaluare a impactului;

g)

amintește Comisiei că ar trebui să specifice ce modificări s-au operat ca urmare a procesului de consultare și din ce motive;

h)

consideră că Comisia Europeană ar trebui să monitorizeze în permanență tabloul de bord privind IMM-urile, elaborat prin intermediul unui serviciu centralizat de coordonare, în strânsă cooperare cu organizațiile de IMM-uri;

i)

dorește un program nou de reducere a sarcinilor inutile impuse prin reglementare și pentru asigurarea faptului că reglementarea inteligentă nu antrenează scutirea întreprinderilor de la respectarea normelor privind protecția lucrătorilor sau a standardelor privind egalitatea de gen sau protecția mediului. Prin urmare, pledează cu fermitate să se atribuie un nou mandat, până în 2020, „Grupului Stoiber”, care să monitorizeze și să pună în aplicare politicile care vizează în special microîntreprinderile și întreprinderile mici, în cooperare cu organizațiile de IMM-uri;

j)

solicită Consiliului și Parlamentului să limiteze sarcina administrativă cu care se confruntă și întreprinderile, în cadrul elaborării legislației UE;

k)

propune ca statele membre să facă schimb de bune practici în domeniul reglementării inteligente pentru evitarea suprareglementării.

2.   Propunerea Comisiei

2.1

În noiembrie 2011, Comisia a publicat un raport pe tema „Reducerea la minimum a sarcinii normative impuse IMM-urilor. Adaptarea reglementărilor UE la necesitățile microîntreprinderilor” (1), care propune măsuri ce vizează în mod specific IMM-urile. Acest raport analiza principiul „a gândi mai întâi la scară mică” definit în „Small Business Act” (2) (SBA), care prevede luarea în considerare a impactului asupra IMM-urilor în cadrul elaborării legislației și simplificarea mediului de reglementare existent. Comisia și-a exprimat voința de a aborda sarcinile impuse IMM-urilor și prin intermediul noului Program privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) (3), lansat în decembrie 2012.

2.2

Comunicarea Comisiei prezentată la Consiliul European de primăvară pe tema „Reglementarea inteligentă – luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor mici și mijlocii” (4), adoptat la 7 martie 2013, evaluează toate măsurile adoptate de Comisie începând din 2011, în ceea ce privește sarcinile impuse IMM-urilor.

Raportul trece în revistă progresele realizate în următoarele domenii:

examinarea rolului jucat de evaluările impactului în reglementarea destinată IMM-urilor;

introducerea tabloului de bord anual privind IMM-urile;

asigurarea verificărilor în ce privește adecvarea reglementărilor.

3.   Observații și comentarii

3.1   Elaborarea unei reglementări inteligente este esențială pentru IMM-uri, în special pentru microîntreprinderi.

3.1.1

CESE a sprijinit și încurajat întotdeauna inițiativele privind o mai bună reglementare, după cum o dovedesc diversele sale avize (5). El recunoaște faptul că, în timp ce reglementarea inteligentă este necesară în cazul tuturor întreprinderilor, birocrația are un impact disproporționat asupra microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici. Prin urmare, aplicarea principiului „a gândi mai întâi la scară mică” se numără printre orientările prioritare în cadrul elaborării unei noi legislații și de-a lungul procesului decizional;

3.1.2

IMM-urile sunt diferite sub aspectul dimensiunii, al domeniului de activitate, al obiectivelor, al finanțării, al gestiunii, al localizării geografice și al statutului juridic (6). Prin urmare, factorii de decizie politică trebuie să ia în considerare aceste diferențe atunci când elaborează acte normative care le sunt destinate și să țină cont de faptul că reglementările, luate în parte, nu par extrem de constrângătoare, dar, printre altele, acumularea dispozițiilor și a normelor descurajează o microîntreprindere sau o întreprindere mică să dezvolte noi idei, să se extindă pe piețele existente sau să își mărească numărul de angajați;

3.1.3

În consecință, multe IMM-uri, în special microîntreprinderile și întreprinderile mici, percep legislația mai curând ca pe un mijloc de a împiedica dezvoltarea antreprenorială decât ca pe un mijloc de încurajare a creșterii. CESE consideră că o reglementare mai inteligentă la nivelul UE nu va ajuta decât cu condiția ca legislația să identifice în mod clar acele întreprinderi pe care încearcă să le ajute și să stabilească scutirile (în cazul în care există) de care acestea beneficiază sau pe care le pot solicita. Prin urmare, CESE solicită insistent Comisiei să pună din plin în aplicare testul IMM în cadrul tuturor exercițiilor de evaluare a impactului desfășurate în diferitele sale direcții generale. El consideră necesar să se includă în testul IMM costurile și beneficiile potențiale ale propunerilor în funcție de dimensiunea întreprinderii și să se facă o distincție clară între microîntreprinderi, întreprinderile mici și cele mijlocii. Dacă nu se efectuează corect, testul IMM va primi un aviz negativ din partea Comitetului de evaluare a impactului.

3.2   Rolul evaluărilor impactului (EI)

3.2.1

În consecință, CESE recunoaște rolul EI (7) ca un element esențial al elaborării politicilor în materie de IMM-uri la nivelul UE. Comitetul insistă ca Comisia să pregătească evaluări ale impactului solide, logice și adaptate. CESE reamintește Comisiei că trebuie respectate principiile subsidiarității și proporționalității. Evaluarea impactului trebuie focalizată și pe analiza cheltuielilor. Costurile din ce în ce mai mari impuse întreprinderilor prin reglementare fac ca anumite activități, care ar fi totuși profitabile în lipsa reglementării, să se dovedească nerentabile. Ca urmare, unele întreprinderi marginale vor fi obligate să părăsească piața, ceea ce va reduce potențialul activității economice din sectorul privat. CESE invită Comisia să publice anual o declarație verificată de experți independenți, privind costul total net al propunerilor de reglementare pentru întreprinderi. Această declarație ar trebui să raporteze de asemenea schimbările esențiale aduse propunerilor politice introduse ca urmare a evaluărilor impactului.

3.2.2

CESE recunoaște că evaluările impactului sunt documente tehnice, ale căror lungime și limbaj le pot conferi un caracter ermetic, în special pentru micile întreprinderi care ar dori să își aducă contribuția. Comitetul recomandă ca acestea să devină mai accesibile (8) prin utilizarea unui model standard și prin redactarea unui rezumat clar, care să redea principalele puncte abordate și care să se concentreze pe fiecare subgrup de IMM-uri.

3.2.3

CESE pledează ca evaluările impactului să facă obiectul unui control independent și transparent din partea părților interesate, în special a organizațiilor de întreprinderi, care reprezintă microîntreprinderile, întreprinderile mici și întreprinderile mijlocii, pentru a garanta calitatea acestora și conformitatea lor cu orientările în acest domeniu (9).

3.2.4

Evaluările impactului trebuie să analizeze în detaliu în ce mod și în ce măsură ar trebui să se recurgă la măsuri și modele speciale (scutiri, simplificări etc.) pentru reducerea sarcinii impuse IMM-urilor de reglementare. CESE salută utilizarea sporită a testelor IMM, dar amintește necesitatea analizei aprofundate și individualizate a impactului legislației asupra celor trei subgrupe diferite și ulterior examinarea posibilității de a scuti microîntreprinderile de noile reglementări sau de a se adopta regimuri mai flexibile.

3.2.5

CESE observă că Comisia pare să abandoneze proiectul de aplicare generalizată a exceptărilor de la reglementările UE în cazul microîntreprinderilor, după încheierea exercițiului de evaluare a impactului. CESE salută această evoluție și subliniază că reglementarea inteligentă ar trebui modulată în funcție de tipul și dimensiunea întreprinderii, fără să fie exagerat de complexă. Dacă se îndeplinesc aceste condiții, întreprinzătorii vor putea cu ușurință să răspundă prin proceduri interne adecvate, care să îndeplinească obiectivele reglementării inteligente.

3.2.6

Microîntreprinderile și întreprinderile mici recunosc că sunt mai apropiate de clienții lor decât marile întreprinderi multinaționale. De asemenea, ele recunosc că clienții doresc într-o măsură din ce în ce mai mare să facă apel la întreprinderile locale care respectă principiile etice și mediul. Prin urmare, CESE amintește Comisiei că este esențial ca standardele și normele privind calitatea întreprinderilor, produsele și serviciile acestora să fie respectate de întreprinderi, dacă doresc să aibă succes și să rămână competitive pe diferite piețe. Astfel, exceptarea microîntreprinderilor de la normele privind protecția consumatorilor și a mediului poate, de exemplu, să aducă prejudicii acelor întreprinderi (10).

3.2.7

Comitetul consideră că studiile de impact, dincolo de aspectele menționate mai sus, trebuie să urmărească și măsurarea cu precizie a efectului de domino pe care l-ar putea avea o măsură de reducere a sarcinii administrative prin modificarea reglementărilor destinate IMM-urilor. Într-adevăr, este posibil să se producă efecte colaterale, care pot modifica echilibrele sociale și raporturile cu administrația de stat (muncă la negru, cunoașterea datelor de natură fiscală, cotizații sociale, calificări și tipul contractului de muncă etc.).

O reglementare inteligentă destinată IMM-urilor trebuie, prin natura sa, să aibă grijă ca efectele externe pe care le induce să fie – dacă nu neutre – fără consecințe negative. În acest sens, CESE Amintește Comisiei că reglementarea inteligentă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor lucrătorilor (11) și nici să reducă nivelul de protecție de bază a acestora, în special din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă.

3.3   Tabloul de bord privind IMM-urile

3.3.1

CESE salută introducerea unui tablou de bord anual privind IMM-urile, care să permită monitorizarea măsurilor concrete pe parcursul ciclului decizional. Așteptăm punerea sa în aplicare și rezultatele.

3.3.2

CESE consideră că Comisia Europeană ar trebui să monitorizeze în permanență tabloul de bord privind IMM-urile prin intermediul unui serviciu centralizat de coordonare, în strânsă cooperare cu diferitele instituții și organe ale UE. Statele membre și organizațiile de IMM-uri sunt și ele invitate să participe la acest exercițiu.

3.4   Îmbunătățirea consultării IMM-urilor

3.4.1

CESE salută faptul că foile de parcurs care informează părțile interesate cu privire la eventualele inițiative ale Comisiei sunt puse la dispoziția acestora în cadrul lucrărilor pregătitoare și consultative planificate. Este necesară o largă informare cu privire la consultările cu părțile interesate, astfel încât acestea să poată răspunde în timp util. Cu toate acestea, consultările trebuie să aibă o bază calitativă, nu cantitativă, și trebuie să se sprijine pe date empirice, colectate prin interviuri cu adevărații întreprinzători, inclusiv lucrătorii, și cu organizațiile întreprinderilor sau în cadrul vizitelor sau al observațiilor efectuate asupra microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici. CESE amintește Comisiei că foaia de parcurs ar trebui să conțină întotdeauna o primă evaluare aproximativă a costurilor prevăzute, pentru a permite părților interesate să efectueze o analiză calitativă a posibilelor consecințe. CESE amintește Comisiei că o largă consultare a părților interesate este de o importanță crucială pentru colectarea de date de calitate superioară, în vederea elaborării de propuneri privind reglementarea inteligentă.

3.4.2

La încheierea consultării, multe asociații de întreprinderi și membrii acestora se întreabă dacă eforturile depuse pentru a ajuta la identificarea eventualelor probleme și a posibilelor soluții au avut o utilitate. CESE pledează ca unele dintre acestea să participe, prin intermediul unei proceduri oficiale, la lucrările Comitetului de evaluare a impactului în calitate de experți externi, pentru o analiză suplimentară a propunerilor Comisiei, astfel încât să se asigure o înțelegere corespunzătoare a diferitelor concepte implicate.

3.4.3

CESE a constat o creștere relativă a numărului de acte delegate adoptate în ultimii ani de instanțele legislative. Multe dintre deciziile adoptate prin acte delegate au un impact semnificativ asupra IMM-urilor. Prin urmare, Comitetul consideră că trebuie extins domeniul consultărilor la anumite acte delegate esențiale, care pot avea un impact economic, de mediu și/sau social considerabil asupra unui anumit sector sau asupra principalelor părți interesate.

3.4.4

CESE pledează pentru un dialog real și structurat privind IMM-urile cu diferitele părți interesate în cursul procesului legislativ. Acest parteneriat trebuie să se bazeze pe participarea tuturor IMM-uri și a organizațiilor acestora, în special a asociațiilor de întreprinderi mici care militează pentru aplicarea principiului „a gândi mai întâi la scară mică” și a principiului „doar o singură dată”, menționate în „Small Business Act (12), pentru a stimula îndeplinirea obiectivelor de eficacitate.

3.4.5

CESE sprijină Rețeaua întreprinderilor europene (Enterprise Europe Network, EEN). Regretă însă că potențialul acesteia nu a fost exploatat la maximum, dat fiind că multe IMM-uri europene nu sunt la curent cu existența sa. Serviciile oferite de Rețeaua întreprinderilor europene ar trebui să se bazeze pe cererile și nevoile reale ale IMM-urilor, în strânsă colaborare cu organizațiilor IMM-urilor. Comitetul consideră că organizațiile care găzduiesc Rețeaua întreprinderilor europene ar trebui să beneficieze de un sprijin care să le permită să consacre mai multe resurse nevoilor IMM-urilor în relațiile acestora cu administrația publică. CESE consideră că acest sprijin ar trebui să vizeze în special cele mai mici întreprinderi, care ar trebui consultate în mod direct prin punctul de contact de la nivel local al rețelei, când există probleme legate de reglementare. Rezultatele întâlnirilor directe și contribuțiile organizațiilor de IMM-uri ar trebui luate în considerare de către toate serviciile Comisiei, pentru a se pune în aplicare principiul a gândi mai întâi la scară mică.

3.4.6

CESE salută prelungirea mandatului grupului la nivel înalt de experți independenți privind sarcinile administrative (numit „Grupul Stoiber”) (13). El ar dori ca acest grup să joace un nou rol determinant, de asistare a Comisiei în procesul de pregătire, monitorizare și punere în aplicare a politicilor privind microîntreprinderile și întreprinderile mici, în strânsă cooperare cu organizații de IMM-uri și sindicate.

3.4.7

CESE ia notă de rezultatele consultării „TOP 10” privind cele mai grave cazuri de birocrație care afectează IMM-urile (14). El invită Comisia să răspundă cât mai curând, prin prezentarea de propuneri concrete de simplificare.

3.5   Luarea în considerare a nevoilor IMM-urilor

3.5.1

CESE susține necesitatea verificării sistematice a adecvării politicilor procesului decizional privind IMM-urile (15) (așa-numitul „program REFIT”). El așteaptă cu nerăbdare rezultatele evaluărilor efectuate cu titlu experimental (16) și dorește să încurajeze Comisia să lanseze, în cadrul programului său pentru 2014, și alte verificări de acest tip, în domeniile-cheie pe care Comitetul le consideră esențiale pentru creștere și crearea de locuri de muncă. Comisia este invitată să publice pe site-ul său internet toate verificările privind adecvarea pe care le-a efectuat sau intenționează să le efectueze.

3.5.2

De asemenea, CESE propune să se realizeze o verificare cuprinzătoare a adecvării legislației UE care se aplică întreprinderilor care efectuează schimburi comerciale în afara granițelor UE. CESE consideră că sarcina administrativă impusă de această legislație este considerabilă și că o astfel de verificare ar contribui semnificativ la programele UE în materie de reglementare inteligentă, creștere economică și comerț.

3.5.3

CESE invită Comisia să utilizeze programul REFIT pentru identificarea reglementărilor existente și a propunerilor în curs de adoptare care nu mai prezintă nicio utilitate și să propună eliminarea lor și, totodată, să continue consolidarea legislației existente în cadrul eforturilor de simplificare. Se recomandă ca toate obiectivele de reducere să fie măsurabile și să ofere întreprinderilor schimbări concrete și pozitive.

3.5.4

CESE consideră că Comisia ar trebui să se recurgă la o mai bună selecție a instrumentelor juridice, care să includă mecanisme de autoreglementare și coreglementare (17).

3.6   Către o mai bună guvernanță și un mecanism de coordonare în elaborarea politicilor privind IMM-urile

3.6.1

CESE subliniază că reglementarea inteligentă este o responsabilitate comună a tuturor actorilor implicați în procesul de elaborare a politicilor UE, atât la nivel european, cât și la nivelul statelor membre.

3.6.2

La nivel european:

Comitetul consideră că, dacă Comisia se angajează să limiteze la maximum costurile administrative impuse întreprinderilor în propunerile sale legislative, Consiliul și Parlamentul ar trebui în aceeași măsură să facă eforturi de reducere sau limitare a sarcinii administrative cu care se confruntă întreprinderile la nivelul vizat de propunerea Comisiei.

În caz de depășire a acestui nivel, Consiliul și Parlamentul ar trebui să aibă obligația de a justifica aceste decizii. Prin urmare, CESE solicită Parlamentului și Consiliului să se angajeze, dacă este necesar, să efectueze evaluări ale impactului privind modificările de fond referitoare la propunerile Comisiei.

3.6.3

La nivelul statelor membre:

CESE consideră că principiul reglementării inteligente nu va funcționa decât dacă este însoțit de o punere în aplicare inteligentă. Comitetul solicită statelor membre să nu submineze măsurile de simplificare adoptate le nivelul UE atunci când le transpun în legislația națională. „Suprareglementarea” împiedică în mod clar dezvoltarea antreprenorială. Prin urmare, el sugerează ca responsabilii politici, funcționarii din ministere și ceilalți actori însărcinați cu transpunerea legislației la nivel național să fie obligați să urmeze cursuri de formare specifice.

Totuși, aceasta nu va împiedica statele membre să aplice standarde mai ridicate dacă doresc.

CESE invită Comisia să acorde asistență statelor membre sub forma unor reuniuni și ateliere cu autoritățile publice pentru facilitarea procesului de punere în aplicare. CESE consideră că Comisia ar trebui să coordoneze cu mare atenție monitorizarea punerii în aplicare, în strânsă colaborare cu diferitele direcții generale și cu statele membre.

CESE propune ca Comisia și statele membre să conlucreze mai strâns pentru a face schimb de bune practici în materie de evaluare a impactului, cu scopul elaborării de proceduri comparabile, transparente și flexibile. Totodată, statele membre sunt invitate să consolideze schimbul de bune practici în materie de simplificare a reglementării privind IMM-urile (18) (de exemplu, soluțiile administrative online, menite să ajute întreprinderile să respecte normele și să le înțeleagă (19)).

Bruxelles, 11 iulie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/simplification/sme/sme_en.htm.

(2)  A se vedea avizul dlui LANNOO privind revizuirea „Small Business Act” pentru Europa, JO C 376, 22.12.2011, p. 51.

(3)  http://ec.europa.eu/governance/better_regulation/documents/1_EN_ACT_part1_v3.pdf

(4)  http://ec.europa.eu/governance/better_regulation/documents/1_EN_ACT_part1_v4.pdf.

(5)  A se vedea avizul dlui PEGADO LIZ privind reglementarea inteligentă, JO C 248, 25.8.2011, p. 87.

(6)  A se vedea avizul dlui CABRA DE LUNA privind diversitatea formelor de întreprindere (aviz din proprie inițiativă) – JO C 318, 23.12.2009, p. 22.

Exemplu: profesiunile liberale, ca grup obligat să se conformeze unei reglementări profesionale stricte pentru a servi interesele clientelei sale și interesul public.

(7)  A se vedea avizul dlui PEGADO LIZ privind reglementarea inteligentă, punctul 4 A. JO C 248, 25.8.2011, p. 87

(8)  Recenta evaluare a impactului referitoare la pachetul privind inspecția tehnică numără 102 pagini, iar cea privind protecția datelor, 241 de pagini.

(9)  A se vedea avizul dlui PEGADO LIZ privind reglementarea inteligentă, punctul 4 B. JO C 248, 25.8.2011, p. 87

(10)  Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC) – Reglementarea inteligentă – Răspuns la consultarea părților interesate.http://ec.europa.eu/governance/better_regulation/smart_regulation/consultation_2012/docs/registered_organisations/beuc_en.pdf

(11)  http://www.etuc.org/IMG/pdf/our_priorities_soc_dial_in_smes.pdf.

(12)  A se vedea punctul 2.

(13)  http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/admin_burden/ind_stakeholders/ind_stakeholders_en.htm.

(14)  http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-168_en.htm?locale=FR.

(15)  http://ec.europa.eu/governance/better_regulation/documents/com_2013_en.pdf.

(16)  http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/evaluation/docs/fitness_check_en.pdf.

(17)  http://www.eesc.europa.eu/?i=portal.en.self-and-co-regulation.

(18)  http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/admin_burden/best_practice_report/best_practice_report_en.htm.

A se vedea următorul exemplu: http://www.bru.gov.mt/15-6-reduction-in-administrative-burden-registered_news-posted-on-17th-december-2012. În Malta, Unitatea ”Îmbunătățirea reglementării” (Better Regulation Unit – BRU) s-a constituit la începutul anului 2006, ca urmare a angajamentului guvernului național de a promova un mediu favorabil unei mai bune reglementări.

(19)  http://www.irma-international.org/viewtitle/21237/. Ron Craig „E-government and SMEs” (Administrarea online și IMM-urile).


12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/38


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui program de sprijin pentru supravegherea și urmărirea spațială

COM(2013) 107 final – 2013/0064 (COD)

2013/C 327/08

Raportor: dl Edgardo Maria IOZIA

La 14 martie 2013 și la 20 martie 2013, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul European și, respectiv, Consiliul au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui program de sprijin pentru supravegherea și urmărirea spațială

COM(2013) 107 final – 2013/0064 (COD).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 iunie 2013.

În cea de-a 491-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 și 11 iulie 2013 (ședința din 10 iulie 2013), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 165 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 7 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE recunoaște că este important ca Europa să dispună de un sistem autonom de supraveghere a spațiului, pentru a-și proteja infrastructura spațială și pentru a-și securiza lansările, și salută inițiativa Comisiei, care abordează această temă pentru prima dată și propune soluții pentru demararea unui proces de colaborare și integrare la nivelul Uniunii Europene în acest domeniu.

1.2

CESE sprijină ideea Comisiei ca statele membre să-i înainteze spre aprobare propuneri operaționale în cazurile în care există un interes european evident cu privire la calitatea și cantitatea informațiilor prevăzute și la schimbul de cunoștințe privind metodologiile și capacitățile de analiză a datelor.

1.3

CESE este conștient de dificultatea de a găsi soluții comune pentru toate statele membre și consideră soluția Comisiei un prim pas important spre obiective mai ambițioase de colaborare. Dată fiind prezența în acest program a unor puternice interese militare, devine foarte complexă crearea unei infrastructuri comune, pe care CESE ar dori-o realizată cât mai repede cu putință, plecând chiar de la această inițiativă. Cu toate acestea, este bine să se pună bazele acestei colaborări între civili și militari, la care ar trebui să participe și Agenția Spațială Europeană (ESA), Agenția Europeană de Apărare și Direcția de gestionare a crizelor și de planificare.

1.4

CESE consideră că finanțările prevăzute pentru activitatea programului european de supraveghere spațială și de urmărire a obiectelor aflate pe orbita terestră, denumit SST (Space Surveillance and Tracking), în acești 7 ani de funcționare a serviciului, trebuie utilizate cu prioritate pentru a construi primul nucleu al capacității europene independente, în care ar putea fi transferată o parte a capacității existente în prezent în cadrul departamentelor de apărare ale statelor membre. Această capacitate ar putea fi realizată prin utilizarea telescoapelor optice deja operaționale în Europa (Insulele Canare) și prin construirea a cel puțin un radar european de clasă echivalentă celor aflate în dotarea structurilor de apărare. Astfel, s-ar putea evolua în direcția unei investiții durabile, prin care ar putea fi transferate în sectorul civil noi capacități și competențe, pentru a îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor europeni.

1.5

Pentru perioada celor 7 ani acoperiți de program, CESE consideră că trebuie definite, prin previziuni specifice, următoarele aspecte: nivelul serviciilor scontate din partea partenerilor naționali în termeni de cantitate de informații ce trebuie furnizate, tipologia, frecvența și calitatea acestor servicii, precum și disponibilitatea lor, astfel încât să se poată conta pe instrumentele necesare pentru evaluarea serviciilor, la fel cum se întâmplă în cazul programelor de cercetare din cel de-al șaptelea Program-cadru, unde acești parametri sunt clar definiți și corelați.

1.6

În opinia CESE, criteriile de acces la program ar trebui să rămână deschise și să fie explicate mai clar în textul articolului 7 alineatul (1) litera a). Este esențial să poată participa la program nu doar țările care dispun deja de o capacitate independentă (de exemplu, Franța, Germania, Regatul Unit), ci toate cele care pot pune la dispoziție competențe pentru procesarea datelor. Textul propus ar trebui revizuit în acest sens.

1.7

CESE observă că ansamblul activităților de supraveghere a spațiului, cunoscut sub numele de programul pregătitor pentru capacități de cunoaștere a situației spațiale (Space Situational AwarenessSSA), cuprinde, pe lângă programul SST, și programul Space Weather privind fenomenele meteorologice spațiale (și referitor la activitatea magnetică a soarelui) și monitorizarea obiectelor din apropierea Pământului (Near-Earth Objects – NEO).

1.8

Recunoscut fiind faptul că pericolul reprezentat de activitatea solară pentru infrastructurile spațiale este cel puțin la fel de mare, dacă nu cu mult mai accentuat decât în cazul evenimentelor foarte intense, CESE consideră că aceste două aspecte ar trebui să facă obiectul unei monitorizări paralele, așa cum prevedea inițial definiția SSA, și invită ca atare Comisia să stabilească un cadru complet și integrat al aspectelor multiple ale apărării infrastructurilor spațiale, mai ales împreună cu ESA, care participă deja activ în programul de protecție împotriva radiațiilor solare. În concluziile Conferinței privind spațiul și siguranța, desfășurată la Madrid în zilele de 10 și 11 martie 2011, despre care se face referire în analiza impactului, se arată clar care este calea pentru consolidarea cooperării în acest domeniu între toate părțile interesate, în special UE, ESA și statele membre.

1.9

CESE este de acord cu propunerea Comisiei de consolidare a cooperării cu SUA și alte state interesate de un proiect comun de protejare a infrastructurilor spațiale, permițând astfel să se evite coliziunile periculoase și uneori catastrofale cu obiecte minuscule care pot scoate din uz un satelit costisitor și indispensabil activităților umane.

2.   Documentul Comisiei

2.1

Comunicarea de față propune crearea unui nou program european de supraveghere spațială și de urmărire a obiectelor aflate pe orbita terestră, denumit SST (Space Surveillance and Tracking).

2.2

Programul a fost înființat ca răspuns la necesitatea de a proteja infrastructurile spațiale europene, în special cele reprezentate de programele Galileo și Copernicus/GMES, dar și lansările europene, împotriva riscurilor de coliziune cu deșeurile spațiale.

2.3

Comunicarea definește și cadrul legal al programului și schema de finanțare a acestuia pentru perioada 2014-2020.

2.4

Comunicarea este însoțită de un raport (1) în care se discută în special cinci sisteme de finanțare și de gestionare a programului, indicându-se caracteristicile, costurile și beneficiile acestuia.

2.5

Textul legislativ propriu-zis este precedat de o expunere de motive care îi explicitează contextul.

2.6

Contribuția indicativă globală a Uniunii la punerea în aplicare a programului SST este de 70 de milioane EUR pentru perioada 2014-2020.

2.7

Această sumă acoperă contribuția la funcționarea senzorilor aflați deja în posesia statelor membre participante – în mod normal, prin intermediul structurilor militare ale acestora – și a unui serviciu de alertă bazat pe datele furnizate de statele membre participante și asigurat de Centrul Satelitar al Uniunii Europene (CSUE).

2.8

Participarea la program este facultativă și prevede că statele participante trebuie să dispună de senzori (telescoape, radare) deja operaționali, precum și de resursele tehnice și umane necesare sau de competențe relevante în domeniul procesării datelor.

2.9

În conformitate cu sinteza evaluării impactului, ce însoțește propunerea, costurile minime asociate evenimentelor legate de coliziunile deșeurilor cu sateliți europeni operaționali ar fi în Europa de 140 de milioane EUR/an, cu o creștere estimată până la 210 milioane EUR, dacă se ține seama de creșterea preconizată de 50 % pentru serviciile legate de industria de sateliți în următorii ani. Aceste date reprezintă o estimare foarte prudentă și nu cuprind pierderile „pe teren”, adică pierderile economice cauzate de întreruperi în funcționare, legate de datele transmise prin satelit.

2.10

Este importantă observația că aproape toate aceste pierderi sunt cauzate nu atât de pierderea fizică a sateliților, cât de reducerea duratei de funcționare, determinată de manevrele de evitare a coliziunilor.

2.11

Deși unele state membre utilizează în prezent propriul serviciu de supraveghere, Comisia consideră că implicarea UE ar fi necesară pentru agregarea investițiilor necesare finanțării proiectului, stabilirea măsurilor în materie de gestionare, definirea unei politici a datelor și asigurarea exploatării capacităților existente și viitoare într-un mod coordonat.

2.12

În prezent, standardul de referință pentru toate serviciile de alertă este Rețeaua de supraveghere a spațiului (Space Surveillance Network – SSN) din SUA, administrată de Ministerul apărării (Department of Defense) din Statele Unite. În acest context, se consideră că cooperarea dintre UE și SUA, prin care datele provenite din Statele Unite sunt oferite cu titlu gratuit, este insuficientă, dat fiind că aceste date nu sunt destul de acurate, iar UE nu are control asupra gestionării lor.

2.13

Ca atare, înființarea acestui serviciu ar răspunde strategiei care urmărește autonomia Europei în domenii considerate esențiale, în special în ceea ce privește accesul la spațiu.

2.14

În prezent, se consideră că, în Europa, 65 % din senzorii pentru sateliții din partea inferioară a orbitei terestre (Low Earth Orbit – LEO) sunt în întregime sau parțial administrați de instituții legate de sectorul apărării (2).

2.15

Se consideră că Agenția Spațială Europeană (ESA) nu este agenția potrivită pentru execuția unui astfel de program, pentru că nu este dotată cu echipamente de procesare a datelor confidențiale, precum cele provenind de la senzorii gestionați de structurile militare.

2.16

Organismul european care ar trebui să se ocupe de activitățile operative legate de coordonare este Centrul Satelitar al Uniunii Europene (CSUE), o agenție a UE înființată prin acțiunea comună a Consiliului la 20 iulie 2001. Aceasta furnizează utilizatorilor civili și militari produse și servicii de informare constând în imagini geospațiale de diverse niveluri de clasificare de securitate. CSUE ar putea înlesni furnizarea unor servicii SST și va participa (în colaborare cu statele membre interesate) la constituirea și funcționarea sistemului SST, care reprezintă unul din obiectivele programului de sprijinire a SST. Cu toate acestea, în prezent, statutul acestui organism nu prevede nicio măsură în domeniul SST.

2.17

Se prevede că, pentru gestionarea programului, va fi necesară angajarea a 50 de persoane (inclusiv personal pus la dispoziție de statele membre participante, de CSUE și de Comisie).

3.   Observații generale

3.1

CESE consideră că propunerea nu prevede crearea de instrumente și competențe suficiente la nivel european pentru colectarea și analiza datelor, consecința fiind că, după scurgerea celor cinci ani ai perioadei de finanțare a acestui program, Europa se va găsi în aceeași situație de la începutul perioadei, fiind așadar nevoită să reînnoiască probabil această convenție, pentru a asigura continuitatea furnizării de date de către structura de apărare a statelor membre participante.

3.2

În raport cu finanțarea propusă de 70 de milioane EUR, nu sunt definite cerințe cu privire la disponibilitatea, calitatea și relevanța datelor ce vor trebui furnizate de structurile naționale. Ca atare, criteriile de evaluare a serviciului oferit vor fi greu de stabilit. Acest lucru va fi posibil doar atunci când Comisia va fi publicat actele de punere în aplicare ce vor trebui să fie redactate.

3.3

Dat fiind că statele membre consideră că ESA nu oferă destule garanții pentru procesarea datelor sensibile, agenția desemnată în acest sens ar fi CSUE. Trebuie notat însă că la nivelul statelor membre, țările ce dispun de un serviciu de supraveghere și monitorizare (precum Regatul Unit, Franța, Germania) îl structurează în cadrul unei colaborări între agențiile spațiale și cele de apărare, ceea ce presupune că – în practică – modelul de colaborare între agențiile spațiale și cele de apărare s-a dovedit eficient. Ca atare, nu este clar motivul pentru care a fost exclusă ESA de la un serviciu de acest tip, cu atât mai mult cu cât agenția participă deja la un serviciu global de alertă și de gestionare a dezastrelor, Carta internațională privind spațiul și dezastrele majore (International Charter on Space and Major Disasters).

3.4

Programul SST este unul din cele trei elemente ale programului pregătitor pentru capacități de cunoaștere a situației spațiale (Space Situational AwarenessSSA), dezvoltat de ESA în mod preoperațional începând cu 2009, celelalte două fiind fenomenele meteorologice spațiale (Space Weather) și obiectele din apropierea Pământului (Near-Earth Objects).

3.5

Programul pregătitor de cunoaștere a situației spațiale (SSA) al ESA este finanțat dintr-un buget de 55 de milioane EUR. Nu este clar care este legătura dintre aceste două programe și – mai ales – nu se înțelege cum va fi sprijinit acest serviciu de SST prin intermediul unui serviciu analog care generează și gestionează alerte legate de riscurile induse de radiația solară.

3.6

Este util să se compare gravitatea daunelor cauzate de coliziunea cu deșeuri cu cea a daunelor ce derivă din activitatea geomagnetică solară. Conform unui studiu al Administrației Naționale a Oceanelor și Atmosferei (NOAA) (3) din Statele Unite, pierderile economice cauzate de furtunile solare infrastructurii de comunicații prin sateliți sunt uriașe. În 2003, activitatea solară intensă a distrus ADEOS-2, un satelit japonez de 640 de milioane USD. În 1997, o furtună magnetică a cauzat pierderea satelitului de telecomunicații Telstar, în valoare de 270 de milioane USD, în timp ce în, 1989, o altă furtună magnetică a provocat timp de nouă ore întreruperea furnizării de energie electrică în regiunea Canadei, cu pagube estimate la 6 miliarde USD.

3.7

Se estimează că o super-furtună solară (solar superstorm) precum cea survenită în 1859 ar provoca astăzi, doar în cazul sateliților de pe orbita geostaționară, daune de 30 de miliarde USD, în afara pagubelor pe care le-ar suferi rețeaua electrică, pagubele totale putând ajunge la 1-2 mii de miliarde USD, necesitând o perioadă de patru până la zece ani pentru deplina recuperare a capacității operaționale (4).

3.8

Nivelul de risc legat de activitatea solară este cel puțin egal celui cauzat de deșeuri. Din acest motiv, ar trebui ca cele două riscuri să facă obiectul unei supravegheri comune, așa cum preconizase de altfel Conferința de la Madrid din martie 2011. Comunicarea nu precizează însă cine va pune în aplicare un serviciu operațional privind alertele legate de activitatea solară.

3.9

CESE consideră că propunerea ar trebui să ia în considerare protejarea infrastructurii spațiale europene, inclusiv o activitate suplimentară de monitorizare a fenomenelor meteorologice spațiale și calendarele de realizare și de integrare a celor două sisteme.

4.   Observații specifice

4.1

Articolul 5 alineatul (2) prevede că nu se construiesc noi capacități, ci că doar se vor reutiliza capacitățile existente ale statelor membre. Cu toate acestea, la punctul 2 al expunerii de motive se menționează explicit că nu sunt suficiente capacitățile actuale. Prin urmare, nu este foarte clar în detaliu ce tip de sistem se dorește a fi realizat, din cele cinci tipuri menționate în raportul însoțitor (Evaluarea impactului).

4.2

Specificațiile tehnice al acestui sistem nu sunt stabilite în mod explicit. Deși sunt descrise obiectivele, decizia de stabilire a componentelor sistemului este amânată pentru o dezbatere a statelor membre.

4.3

Relația dintre utilizările militară și civilă. Sistemul este conceput ca unul civil. Cu toate acestea, cele mai multe informații provin din surse militare. Nu există condiții sau protocoale explicite care să oblige partea militară să furnizeze aceste informații componentei civile. Și în acest caz, propunerea menționează că acest aspect va fi stabilit în viitor.

4.4

Raportul dintre statele membre și UE. Propunerea menționează că toți senzorii sunt și vor trebui să rămână proprietatea statelor membre. Nu pare să existe cerințe explicite care să garanteze un nivel minim de flux de date și informații.

4.5

Definirea serviciului. Propunerea nu menționează explicit acest aspect. Ca atare, nu se poate estima dacă va fi suficient pentru proiectele stabilite în cadrul programului.

4.6

În rezoluția sa din 26 septembrie 2008, intitulată „Promovarea politicii spațiale europene”, Consiliul sublinia necesitatea „de a dezvolta o capacitate care să răspundă necesităților utilizatorului european de conștientizare cuprinzătoare a situației în mediul spațial”.

4.7

Este important să se continue dezvoltarea activă a programului de monitorizare și urmărire spațială (SST) și a programelor actuale privind capacitatea de cunoaștere a situației spațiale (SSA).

4.8

„Indicatorii de rezultat și de impact” menționați la punctul 1.4.4 sunt mai degrabă tautologici, furnizând date operaționale modeste pentru evaluarea ex post a eficienței programului.

4.9

Deși este definită guvernanța, nu același lucru se poate spune despre modelul operațional al sistemului. Participarea statelor membre nu este obligatorie. Care este baza minimă pentru ca serviciul să poată funcționa?

Bruxelles, 10 iulie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  Documentul de lucru al Comisiei – Evaluarea impactului, SWD(2013) 55 final.

(2)  Study on Capability Gaps concerning Space Situational Awareness, ONERA, 2007.

(3)  Value of a Weather-Ready Nation, 2011, NOAA.

(4)  Cf. National Research Council (2008), Severe Space Weather Events. Understanding Societal and Economic Impacts: A Workshop Report. Washington, DC, National Academies Press.


12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/42


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (reformare)

COM(2013) 162 final – 2013/0089 (COD)

2013/C 327/09

Raportor general: dl Bernardo HERNÁNDEZ BATALLER

La 15 aprilie 2013 și la 16 aprilie 2013, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul și, respectiv, Parlamentul European au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (reformare)

COM(2013) 162 final – 2013/0089 (COD).

La 16 aprilie 2013, Biroul a însărcinat Secțiunea pentru piața unică, producție și consum cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere urgența lucrărilor, în cea de-a 491-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 și 11 iulie 2013 (ședința din 11 iulie), Comitetul Economic și Social European l-a numit raportor general pe dl Bernardo Hernández Bataller și a adoptat prezentul aviz cu 116 voturi pentru și 2 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Având în vedere valoarea economică incontestabilă a mărcilor, precum și impactul lor pozitiv asupra funcționării pieței interne, actualul cadru legislativ de protecție supranațională este în mod clar insuficient. Cu toate acestea, propunerea de directivă reprezintă un progres față de situația actuală, caracterizată prin divergențele în materie de reglementare dintre mărcile UE și cele naționale.

1.2

Prin urmare, Comitetul pledează pentru o consolidare a protecției drepturilor de proprietate intelectuală inerente utilizării legitime a unei mărci comerciale; pentru aceasta, este necesar să se promoveze pe cât posibil registrul comunitar al mărcilor și să se recomande Comisiei Europene să se sprijine pe OAPI în exercitarea funcțiilor sale de monitorizare a respectării drepturilor în cauză.

1.3

În acest sens, dreptul Uniunii atribuie titularului unei mărci atât utilizarea sa exclusivă cu scop lucrativ (ius utendi), cât și posibilitatea de a împiedica subminarea exploatării sale prin acțiunile unor terți prin imitarea sau însușirea frauduloasă a semnelor sale distinctive (ius prohibendi). Comitetul solicită să se adopte măsuri preventive și reparatorii împotriva pirateriei, care provoacă scăderea competitivității întreprinderilor europene.

1.4

Cu toate acestea, legislația comunitară în vigoare nu stabilește precis condițiile în care titularul unei mărci poate lua măsurile necesare pentru împiedicarea acțiunilor menționate.

1.5

În general, tot acest proces de armonizare ar trebui să se finalizeze în următorii ani cu o uniformizare a dreptului mărcilor, prin adoptarea unui cod UE al mărcilor, care ar trebui să prevadă, printre altele, crearea unei proceduri flexibile, uniforme și necostisitoare prin care să le fie mai ușor persoanelor interesate să opteze din proprie inițiativă pentru înregistrarea voluntară a mărcii comerciale, punând astfel capăt decalajelor legislative existente în prezent.

1.6

CESE ar trebui să joace un rol activ în procedura legislativă de adoptare a tuturor actelor privind proprietatea intelectuală, motiv pentru care regretă faptul că nu i-a fost prezentată spre consultare propunerea de modificare a regulamentului privind marca comunitară.

1.7

CESE speră ca, pe viitor, să existe un sistem care să garanteze o protecție uniformă a mărcilor pentru întreprinderi și consumatori.

2.   Introducere

2.1

La nivel internațional, legislația cu privire la mărci este reglementată de Convenția pentru protecția proprietății industriale, încheiată la Paris, la 20 martie 1883, revizuită pentru ultima dată la Stockholm, la 14 iulie 1967 și modificată la 28 septembrie 1979 (1) (denumită în continuare Convenția de la Paris).

2.2

În temeiul articolului 19 din Convenția de la Paris, statele cărora li se aplică aceasta își rezervă dreptul de a încheia în mod separat între ele acorduri particulare privitoare la proprietatea industrială.

2.3

Această dispoziție a stat la baza adoptării Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, adoptat în cadrul Conferinței diplomatice de la Nisa, din 15 iunie 1957, revizuit pentru ultima dată la Geneva, la 13 mai 1977 și modificat la 28 septembrie 1979 (2). Clasificarea Nisa se revizuiește o dată la cinci ani de către un comitet de experți.

2.4

Potrivit bazei de date a Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI), dintre statele membre ale Uniunii, doar Republica Cipru și Republica Malta nu sunt părți ale Aranjamentului de la Nisa, deși ambele utilizează Clasificarea Nisa.

2.5

Protecția mărcilor este un aspect prin definiție teritorial, dat fiind că marca reprezintă un drept de proprietate care protejează un semn pe un teritoriu definit.

2.5.1

La nivelul dreptului primar al Uniunii, protecția proprietății intelectuale este inclusă la articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2.5.2

De asemenea, articolul 118 din TFUE prevede că „în cadrul instituirii sau al funcționării pieței interne, Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile referitoare la crearea de titluri europene de proprietate intelectuală pentru a asigura o protecție uniformă a drepturilor de proprietate intelectuală în Uniune, precum și la înființarea unor sisteme centralizate de autorizare, coordonare și control la nivelul Uniunii”.

2.6

În Uniunea Europeană coexistă protecția mărcii naționale și cea a mărcii comunitare. Titularul unei mărci naționale poate exercita drepturile derivate din aceasta pe teritoriul statului membru a cărui legislație națională protejează marca. Titularul unei mărci comunitare poate exercita aceste drepturi pe teritoriul celor douăzeci și opt de state membre, întrucât marca are efecte pe tot acest teritoriu.

2.7

Legislațiile statelor membre cu privire la mărci au fost parțial armonizate prin Directiva 89/104/CEE din 21 decembrie 1988, codificată ulterior ca Directiva 2008/95/CE.

2.8

În paralel cu sistemele mărcilor naționale și în legătură cu acestea, Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară, codificat ca Regulamentul (CE) nr. 207/2009, a instituit un sistem unic de înregistrare a drepturilor unitare, care are aceleași efecte în întreaga UE. În acest context, a fost înființat Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI), responsabil cu înregistrarea și administrarea mărcilor comunitare.

2.9

În ultimii ani, Comisia a inițiat dezbateri publice privind proprietatea intelectuală, la care a participat și CESE, iar în anul 2011 a anunțat o revizuire a sistemului mărcilor din Europa în vederea modernizării sale, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, pentru a-l face mai eficace, mai eficient și mai coerent în ansamblu.

2.10

În Rezoluția sa din 25 septembrie 2008 privind un plan european global de combatere a contrafacerii și a pirateriei, Consiliul a solicitat revizuirea Regulamentului (CE) 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor ce aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală (3). CESE speră să se aducă îmbunătățiri cadrului juridic, în vederea întăririi protecției drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și a garantării certitudinii juridice corespunzătoare.

2.11

Sistemul european al mărcilor se bazează pe principiul coexistenței și complementarității dintre protecția mărcilor naționale și cea a mărcilor europene.

2.12

Regulamentul privind marca comunitară prevede un sistem cuprinzător, care reglementează toate aspectele de drept material și procedural; în schimb, nivelul apropierii legislative prevăzut de directivă se limitează doar la anumite dispoziții de drept material, drept care propunerea prevede ca normele materiale să fie similare și cel puțin dispozițiile procedurale principale să fie compatibile.

2.13

Obiectivul propunerii este stimularea inovării și creșterii economice prin sporirea accesibilității și eficienței pentru întreprinderi a sistemelor de înregistrare a mărcilor la nivelul întregii UE, grație scăderii costurilor și complexității, precum și creșterii vitezei, a previzibilității și a certitudinii juridice.

2.14

Această inițiativă de reformare vizează următoarele obiective concrete:

modernizarea și îmbunătățirea dispozițiilor în vigoare ale directivei, prin modificarea dispozițiilor care nu mai sunt de actualitate, sporind astfel certitudinea juridică și clarificând drepturile conferite de marcă în ceea ce privește domeniul de aplicare și limitele acestora;

realizarea unei mai mari apropieri a legislațiilor și a procedurilor naționale în materie de mărci, cu scopul de a le face mai compatibile cu sistemul mărcilor comunitare,

a)

adăugând alte reguli materiale și

b)

introducând normele procedurale principale în cadrul directivei, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în regulament, în special cele în cazul cărora diferențele existente reprezintă o sursă de probleme majore pentru utilizatori, cu condiția ca astfel de alinieri să fie considerate indispensabile pentru a crea un sistem armonios și complementar de protecție a mărcilor în Europa.

facilitarea cooperării dintre oficiile din statele membre și OAPI, cu scopul de a promova convergența practicilor și dezvoltarea de instrumente comune, prin instituirea unui temei juridic pentru această cooperare.

2.15

Pe de o parte, propunerea de directivă actualizează și îmbunătățește dispozițiile aflate în vigoare cu privire la:

definiția mărcii, întrucât prevede posibilitatea înregistrării unor mărci care pot fi reprezentate prin mijloace tehnologice care oferă garanții satisfăcătoare.

drepturile conferite de marcă (articolele 10 și 11) care se referă la drepturile conferite fără a aduce atingere drepturilor anterioare, cazurile de dublă identitate, utilizarea ca denumire comercială sau ca denumire a societății, utilizarea în publicitatea comparativă, expedierile provenite de la furnizori comerciali, produsele introduse pe teritoriul vamal, actele pregătitoare și limitarea efectelor unei mărci.

2.16

Pe de altă parte, propunerea vizează o mai mare apropiere a dispozițiilor de drept material, prin protecția indicațiilor geografice, a mențiunilor tradiționale și a mărcilor de renume, subliniind mărcile ca obiecte ale dreptului de proprietate, dat fiind că ele pot face obiectul transferurilor de drepturi reale, precum și reglementarea mărcilor colective.

2.17

În ce privește alinierea principalelor norme procedurale, propunerea se referă la desemnarea și clasificarea produselor și serviciilor, examinarea ex officio, taxele, procedura de opoziție, neutilizarea ca mijloc de apărare într-o procedură de opoziție, procedura de decădere din drepturi sau de declarare a nulității și neutilizarea ca mijloc de apărare în cadrul procedurilor de declarare a nulității.

2.18

De asemenea, propunerea vizează facilitarea cooperării între oficii, în completarea cadrului juridic de cooperare în contextul revizuirii regulamentului; articolul 52 prevede un temei juridic pentru a facilita cooperarea dintre OAPI și oficiile pentru proprietate intelectuală ale statelor membre.

3.   Observații generale

3.1

CESE întâmpină cu satisfacție propunerea de directivă a Comisiei Europene, care este deosebit de bine-venită într-un context economic global caracterizat printr-o competitivitate acerbă, precum și prin încetinirea ritmului economiei în Europa.

3.1.1

În acest sens, marca contribuie, pe de o parte, la crearea unei valori în afaceri și la fidelizarea clientului și, pe de altă parte, la protecția consumatorilor.

3.1.2

Cel din urmă aspect capătă o importanță deosebită din mai multe motive:

în primul rând, pentru că protecția mărcilor reduce costurile legate de căutările consumatorilor;

în al doilea rând, pentru că garantează un nivel de calitate coerent, care îl obligă pe producător să-și întrețină produsul sau serviciul;

în al treilea rând, pentru că necesită investiții în îmbunătățire și inovare, ceea ce sporește încrederea consumatorilor în produsele comercializate.

3.2

Propunerea de directivă va îmbunătăți în mod semnificativ cadrul juridic actual al legislațiilor statelor membre sub trei aspecte:

simplificarea sistemelor de înregistrare a mărcilor în întreaga UE, ceea ce implică o reducere a costurilor și accelerarea procedurilor;

certitudinea juridică, ca rezultat al unei mai bune complementarități între normele interne și normele supranaționale în acest domeniu și al coordonării între autoritățile competente și, în sfârșit,

sporirea nivelurilor de protecție a proprietății intelectuale, în principal prin clarificarea regimului bunurilor în tranzit, includerea unor noi criterii de înregistrare, cum ar fi mărcile sonore, și anumite specificații privind protecția indicațiilor geografice sau limbile extracomunitare, printre altele.

3.3

De asemenea, propunerea include, în lumina evoluției economice, comerciale și juridice, noutăți importante, cum ar fi definiția mărcii, permițând o identificare diferită de cea grafică, ce permite o identificare mai exactă a mărcii, întrucât se admite posibilitatea de a înregistra mărci ce pot fi reprezentate prin mijloace tehnologice care să ofere garanții satisfăcătoare.

3.4

Este salutară intenția de a realiza o mai mare apropiere a dreptului material, și anume adăugarea unei protecții a indicațiilor geografice și a mențiunilor tradiționale, protecția mărcilor de renume și tratarea mărcilor ca obiecte ale dreptului de proprietate, în ce privește transferurile și unele aspecte esențiale ale exploatării comerciale. Introducerea în propunerea de directivă a noțiunilor de mărci colective și de mărci de garantare este foarte importantă atât pentru întreprinderi, cât și pentru consumatori.

3.5

În sfârșit, CESE întâmpină cu satisfacție armonizarea principalelor norme procedurale, întrucât astfel se stabilesc norme comune pentru denumirea și clasificarea produselor și serviciilor, în conformitate cu principiile stabilite de Curtea de Justiție, examinarea ex officio, procedurile de opoziție, de decădere din drepturi sau de declarare a nulității.

3.6

De asemenea, Comitetul apreciază pozitiv faptul că procedura de elaborare a propunerii de directivă s-a desfășurat în mod public și cu participarea sectoarelor interesate ale societății civile.

3.7

Cu toate acestea, trebuie manifestate anumite obiecții în ce privește obiectul și conținutul propunerii supuse examinării, fără a aduce atingere prevederilor propunerii de modificare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 aflat în vigoare, care stabilea un sistem unic de înregistrare a drepturilor unitare și care, împreună cu propunerea de directivă, formează un pachet legislativ.

3.8

În acest sens, Comitetul este uimit de faptul că propunerea COM (2013) 161 final din 27.3.2013 de modificare a Regulamentului privind marca comunitară menționat mai sus nu i-a fost prezentată pentru aviz consultativ.

3.9

Având în vedere că este vorba de un act cu impact direct asupra funcționării pieței interne (articolul 118 TFUE) și care afectează nivelul de protecție al consumatorilor (articolul 169 din TFUE), o interpretare contextuală și coerentă a dispozițiilor Tratatelor care atribuie în mod expres Comitetului un rol consultativ în domeniile respective duce la concluzia că este indispensabilă participarea Comitetului la procedura legislativă de adoptare a acestui act.

3.10

În acest sens, dreptul Uniunii conferă titularului unei mărci atât utilizarea exclusivă a acesteia cu scop lucrativ (ius utendi), cât și posibilitatea de a preîntâmpina subminarea exploatării acesteia de către terți, prin imitarea sau însușirea frauduloasă a semnelor sale distinctive (ius prohibendi) [articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009].

3.11

Cu toate acestea, legislația comunitară în vigoare nu definește cu precizie condițiile în care titularul unei mărci poate întreprinde acțiunile necesare pentru a împiedica aceste activități.

3.11.1

Cu toate că propunerea de directivă sporește considerabil numărul de motive pentru care titularul unei mărci este autorizat să interzică utilizarea acesteia de către terți (articolul 10), stabilind inclusiv o nouă dispoziție în acest sens, încălcarea drepturilor titularului prin prezentare, ambalaj sau celelalte suporturi (articolul 11) sau utilizarea necorespunzătoare a mărcii de către un agent sau reprezentant al titularului (articolul 13), determinarea exactă a sferei de aplicare a dreptului rămâne la latitudinea judecătorului competent, în cazul inițierii unei proceduri judecătorești de către interesat.

3.11.2

Așadar, fiecare organ jurisdicțional va aprecia dacă există sau nu un risc de confuzie sau de însușire frauduloasă de către un terț a unei mărci protejate și, în cazul în care acestea există, va determina la ce despăgubiri are dreptul titularul mărcii, în funcție de plângerea introdusă.

3.11.3

În consecință, propunerea de directivă nu oferă o protecție uniformă a drepturilor de exploatare ale titularului mărcii, și nici a drepturilor consumatorilor atunci când aceștia ar putea fi afectați de utilizarea necorespunzătoare sau frauduloasă a unei mărci comerciale.

3.12

Complementaritatea dintre sistemul supranațional și sistemele interne de protecție a drepturilor titularului unei mărci presupune, prin urmare, un risc evident pentru ca această protecție să fie cât mai eficientă și mai promptă cu putință, în conformitate cu obiectivele propunerii de directivă.

3.12.1

Astfel, de exemplu, nu se garantează rezolvarea divergențelor interne rezultate din transpunerea incorectă a dispozițiilor Directivei 2004/48/CE (privind respectarea dreptului de proprietate intelectuală), care se referă la măsurile de siguranță privind acțiunea de:

suspendare, inclusiv posibila distrugere a mărfurilor și mijloacelor utilizate pentru fabricarea acesteia sau impunerea unor amenzi coercitive;

despăgubire pentru daune și prejudicii sau posibilitatea publicării hotărârii corespunzătoare.

3.12.2

Această incertitudine juridică va fi și mai mare în cazurile de încălcare a drepturilor titularului mărcii care au loc în diverse state membre.

3.13

Situația este cu atât mai gravă cu cât însăși propunerea de directivă prevede unele circumstanțe care sporesc gradul de complexitate a acestei protecții.

3.13.1

Astfel, de exemplu, la alineatul (3) de la articolul 4 (motive absolute de refuz sau nulitate) stabilește că „o marcă poate fi declarată nulă în cazul în care cererea de înregistrare a mărcii a fost făcută cu rea-credință de către solicitant” și că „orice stat membru poate prevedea, de asemenea, ca unei astfel de mărci să i se refuze înregistrarea”.

3.14

Dat fiind că, potrivit OAPI, este exclusă din noțiunea de rea-credință lipsa intenției de utilizare, ce autoritate va stabili criterii uniforme pentru ca evaluatorii competenți să poată estima existența altor cauze care să presupună o acțiune de rea-credință?

3.15

Această lacună legislativă este paradoxală dacă se compară cu noua dispoziție de la alineatul (5) al articolului 10 din propunerea de directivă care sprijină titularul unei mărci înregistrate în încercarea sa de a evita ca terțe persoane să introducă produse provenite din teritoriile din afara Uniunii vamale, chiar dacă acestea nu sunt comercializate în mod liber pe teritoriul respectiv. Prin urmare, propunerea nu este în acest sens în concordanță cu jurisprudența în vigoare a Curții de Justiție referitoare la bunurile în tranzit (a se vedea cauzele C-446/09 și C-495/09, Philips vs Nokia) și anulează orice prezumție sau probă privind buna-credință cu care ar putea acționa părțile terțe în cauză (4).

3.16

Pe de altă parte, s-ar consolida în mod clar prevenirea și pedepsirea acestui tip de practici comerciale ilegale dacă, în propunerea de directivă s-ar stabili un temei juridic specific pentru a acorda Comisiei Europene posibilitatea de a-și intensifica acțiunea prin cooperarea cu autoritățile din statele terțe ale căror întreprinderi utilizează aceste practici în mod generalizat și sistematic.

3.17

De asemenea, nu este suficientă nici dispoziția de la articolul 45 alineatul (1) din propunerea de directivă, care stabilește cu caracter general că statele membre prevăd o procedură administrativă eficientă și rapidă la oficiile lor pentru formularea unei opoziții în ceea ce privește înregistrarea unei mărci din motivele prevăzute la articolul 5. Natura acestei proceduri ar trebui precizată mai detaliat și, de asemenea, trebuie delimitat legislativ termenul rezonabil în care trebuie să acționeze autoritățile naționale competente pentru respectarea dispozițiilor alineatului (1) de la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a UE (dreptul la o bună administrație).

3.18

În mod similar, din motive de eficiență și previzibilitate aferente unei protecții supranaționale a titularilor dreptului de marcă, este necesară o revizuire a conținutului altor dispoziții ale propunerii de directivă, cum ar fi cele de la articolele 44 și 52. În ce privește primele, care stabilesc aplicarea unei taxe suplimentare (per clasă) pentru fiecare clasă de produse și servicii suplimentare, înregistrată după prima clasă care ar trebui inclusă în taxa de solicitare de înregistrare inițială, ar trebui stabilită un cuantum maxim pentru aceste taxe.

3.19

Pe de altă parte, în legătură cu articolul 52, care prevede cooperarea dintre statele membre și OAMI în vederea promovării convergenței practicilor și a instrumentelor și pentru a obține rezultate coerente cu examinarea și înregistrarea mărcilor, ar trebui să se stabilească o dispoziție specifică care, în conformitate cu prevederile de la articolul 291 alineatul (2) din TFUE, să confere Comisiei competențe de punere în aplicare, în vederea adoptării unui „cod de conduită” obligatoriu.

3.20

Cooperarea administrativă dintre OAPI și oficiile naționale respective trebuie privită ca pe o chestiune de interes comun, în conformitate cu dispozițiile articolului 197 din TFUE. În acest domeniu, ar fi deosebit de util să se faciliteze schimburile reciproce de informații și de funcționari și să se sprijine programele de formare, alocând în acest sens fonduri din bugetele publice.

3.21

În general, tot acest proces de armonizare ar trebui să se finalizeze în următorii ani cu o uniformizare a dreptului mărcilor, prin adoptarea unui cod UE al mărcilor, care ar trebui să prevadă, printre altele, crearea unei proceduri flexibile, uniforme și necostisitoare, prin care persoanelor interesate să le fie mai ușor să opteze din proprie inițiativă pentru înregistrarea voluntară a mărcii comerciale.

Bruxelles, 11 iulie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  Recueil des traités des Nations unies, vol. 828, nr. 11851.

(2)  Recueil des traités des Nations unies, vol. 818, nr. I-11849

(3)  JO L 196, 2.8.2003, p. 7.

(4)  Alineatul (5) de la articolul 10 din propunerea de directivă dispune că: „titularul unei mărci înregistrate este îndreptățit să împiedice toate părțile terțe să introducă, în contextul unei activități comerciale, produse pe teritoriul vamal al statului membru în care este înregistrată marca, fără a le pune în liberă circulație în statul respectiv, atunci când acele produse, inclusiv ambalajele, provin din țări terțe și poartă, fără a fi autorizate, o marcă identică cu marca înregistrată pentru respectivele produse sau care nu poate fi diferențiată, în aspectele sale esențiale, de acea marcă”. Pe scurt, este vorba de stabilirea unui mecanism solid împotriva contrafacerii bunurilor elaborate în afara UE, care să nu permită ca interesații să beneficieze de ficțiunea juridică potrivit căreia bunurile în tranzit nu intră pe teritoriul vamal al UE.


12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/47


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului în ceea ce privește dezvăluirea informațiilor nefinanciare și privind diversitatea de către anumite societăți și grupuri mari

COM(2013) 207 final – 2013/0110 (COD)

2013/C 327/10

Raportor: dna Evelyne PICHENOT

La 2 mai și la 21 mai 2013, în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul și respectiv Parlamentul European au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului în ceea ce privește dezvăluirea informațiilor nefinanciare și privind diversitatea de către anumite societăți și grupuri mari

COM(2013) 207 final – 2013/0110 (COD).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 iunie 2013.

În cea de-a 491-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 și 11 iulie 2013 (ședința din 11 iulie 2013), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 95 de voturi pentru, 31 de voturi împotrivă și 4 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul salută propunerile Comisiei de modificare a directivelor contabile, atât sub aspectul dezvăluirii informațiilor nefinanciare, cât și al asigurării diversității în cadrul organelor de conducere. Aceste modificări restrânse contribuie la îmbunătățirea cadrului de guvernanță corporativă al UE (1).

1.2

Comitetul recomandă Parlamentului European și Consiliului să ia în considerare echilibrul obținut prin intermediul acestor modificări, care sporesc transparența socială, societală, de mediu și guvernanță (criterii ESG). Propunerea Comisiei prezintă un dispozitiv flexibil și adecvat de îmbunătățire a comunicării cu acționarii, investitorii, lucrătorii și celelalte părți interesate. Ea nu vizează decât societățile mari, evitând să impună cerințe suplimentare întreprinderilor de dimensiuni mai mici.

2.   Recomandări

2.1

Comitetul recunoaște că o combinație echilibrată a elementelor următoare permite furnizarea de informații nefinanciare acționarilor reuniți în Adunare generală și oferă toate datele necesare părților interesate ale marilor societăți. Acest ansamblu de criterii urmărește îndeplinirea obiectivelor de transparență și coerență evocate:

raportul anual va conține informații nefinanciare semnificative;

informațiile vor privi în special chestiunile de mediu, sociale și referitoare la lucrători, respectarea drepturilor omului și combaterea corupției;

informațiile se vor referi la politicile întreprinderii în legătură cu aspectele menționate, la rezultatele acestor politici, la riscurile și incertitudinile aferente, precum și la modul în care societatea le gestionează;

dispozițiile se aplică tuturor societăților de capital care intră sub incidența directivelor contabile existente;

dispozițiile se aplică doar societăților cu un număr de angajați de peste 500, care fie au un bilanț care depășește în total 20 de milioane EUR, fie au o cifră de afaceri de peste 40 de milioane EUR, ceea ce face ca IMM-urile să fie excluse de la obligația prezentării de informații nefinanciare;

întreprinderile pot utiliza cadrele naționale, ale UE sau internaționale, care definesc principii și/sau indicatori, precum și orientări privind publicarea de rapoarte;

întreprinderea va acorda prioritate informațiilor relevante care o privesc;

impunerea principiului „conformare sau justificare” introduce obligația raportării, lăsând totuși o oarecare libertate întreprinderii, în cazul în care aceasta consideră că nedivulgarea informațiilor se justifică;

flexibilitatea dispozitivului permite menținerea sub control a sarcinilor administrative, în special prin intermediul posibilității de a întocmi, în continuare, un raport separat care satisface aceleași cerințe și face parte din raportul anual.

2.2

Comitetul consideră că, în vederea asigurării echilibrului preconizat, adoptarea propunerii de directivă de modificare a directivelor contabile intervine într-un moment propice:

într-o perioadă în care societatea civilă acordă din ce în ce mai multă atenție impactului întreprinderilor asupra societății, în care statelor și mediului de afaceri li se pretinde o transparență sporită și în care investițiile responsabile din punct de vedere social iau amploare (2);

într-un context în care legislațiile și recomandările naționale extrafinanciare ale statelor membre rămân diferite, dar converg și în care – în ultimul deceniu – au fost revizuite cadrele internaționale de referință precum cele ale OCDE și ale OIM, a fost elaborat standardul internațional ISO 26000 și s-au impus instrumente de raportare extrafinanciară precum cele ale Inițiativei de Raportare Globală (Global Reporting Initiative - GRI), Federației europene a companiilor de analiză financiară (European Federation of Financial Analysis Societies - EFFAS), agențiilor de rating, organismelor de analiză societală și cadrelor de referință sectoriale;

într-un moment în care, pe plan european și internațional, concluziile trase de pe urma crizei financiare, economice, sociale și de mediu impun creșterea transparenței (3) în materie de investiții, de fiscalitate și de combatere a corupției, mai ales în sectoarele extractive;

într-o etapă în care sunt elaborate instrumente de măsurare a impactului ecologic al activităților productive, cum ar fi analiza ciclului de viață al produselor, amprenta ecologică sau calcularea costului externalităților negative, și

în care anumite întreprinderi răspund preocupărilor consumatorilor responsabili prin furnizarea de bunuri și servicii mai durabile, evitând de exemplu obsolescența programată și încurajând comerțul echitabil.

2.3

Comitetul salută faptul că modificarea directivelor contabile deschide noi perspective, întrucât ea:

tinde să integreze aspectele ESG în politica și în strategia de comunicare a întreprinderii;

pune în valoare rolul adunărilor generale ale acționarilor și principiile investiției responsabile;

oferă garanții și flexibilitate, permițând tuturor întreprinderilor care percep responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) ca pe o aplicare microeconomică a dezvoltării durabile să se înscrie în acest demers progresist;

inițiază un nou mod de prezentare și de luare a deciziilor în cadrul strategiei întreprinderii, care favorizează abordarea pe termen lung și întărește legătura dintre filiale și societatea-mamă.

2.4

Comitetul atrage atenția Parlamentului European și Consiliului asupra următoarelor recomandări:

ca întreprinderile să prezinte impactul, pozitiv sau negativ, al acțiunilor lor asupra societății;

ca întreprinderile să menționeze în rapoartele lor dacă din consiliile de administrație sau din organele de supraveghere fac parte reprezentanți ai lucrătorilor;

ca organele reprezentative ale lucrătorilor să fie informate și consultate cu ocazia elaborării raportului anual;

ca expertiza necesară pentru abordarea aspectelor ESG ale raportului să fie asigurată de persoane competente în domeniile respective (mai ales cel social și cel ecologic);

ca întreprinderile contractante să ofere detalii privind relațiile cu lanțurile lor de aprovizionare sau de valoare, mai ales în ceea ce privește dreptul muncii și drepturile omului;

ca întreprinderile care nu cad sub incidența directivei să utilizeze în mod voluntar aceste mecanisme de transparență pentru a îmbunătăți modalitatea în care își desfășoară activitatea;

ca statele membre să integreze calitatea raportării nefinanciare în strategia lor națională privitoare la RSI;

ca, în cursul procesului de transpunere, statele membre care ar considera acest lucru oportun, să coboare pragul prevăzut, astfel încât să fie vizat un număr considerabil de întreprinderi naționale;

ca Comisia să fie invitată să inițieze sau să faciliteze un proces la care să participe toate părțile interesate („abordarea multipartită”) (4), pentru a se putea defini mai bine principiile directoare și standardele de referință care vor facilita comparabilitatea și, pe termen mai lung, armonizarea;

ca, în cadrul politicilor sale de promovare și sensibilizare în materie de RSI, așa cum au fost definite acestea în comunicarea sa din octombrie 2011, Comisia să recomande întreprinderilor vizate să utilizeze, ca orientări referitoare la dezvăluirea informațiilor nefinanciare, acele cadre internaționale care prezintă cea mai mare compatibilitate cu noua definiție a RSI.

2.5

Comitetul este de acord cu propunerea de modificare a celei de-a 4-a directive, și care constă în introducerea obligației de a furniza informații privind politica de diversitate a societății în ceea ce privește organele sale de conducere.

2.6

CESE subliniază că consiliile de administrație și organele de supraveghere nu sunt singurele care ar trebui avute în vedere și că ar putea fi utilă extinderea politicii de diversitate la comitetele consiliilor de administrație și mai ales la comitetul de audit.

2.7

Comitetul reamintește că, în majoritatea statelor membre, obiectivul constând în asigurarea prezenței femei în cadrul consiliilor de administrație într-o anumită proporție nu a fost atins (5).

2.8

El consideră că se impune includerea, printre criteriile de diversitate, a participării administratorilor salariați proveniți din câmpul muncii, și mai ales din Comitetul european de întreprindere, care ar urma să fie mandatați de către organizațiile sindicale.

2.9

În cele din urmă, Comitetul recomandă Comisiei să procedeze la modificarea directivelor în condițiile respectării unei clauze de neregresiune în raport cu legislațiile naționale existente și să efectueze o evaluare a impactului modificărilor directivelor contabile asupra practicilor întreprinderilor sub aspectul publicării de rapoarte și dezvăluirii de informații nefinanciare, în termen de cinci ani după intrarea în vigoare a noii directive.

3.   Elemente de context

3.1

Această propunere de modificare a directivelor contabile se înscrie în linia eforturilor inițiate în 2001, odată cu Cartea verde privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (6), căreia i s-a alăturat comunicarea din 2006 (7), și reprezintă urmarea angajamentelor formulate în planul de acțiune care figurează în comunicarea din 2011 (8). Necesitatea modificării reiese din rezultatele studiului de impact, care a beneficiat de contribuții considerabile în cursul consultării publice și care a demonstrat limitele utilității informațiilor nefinanciare dezvăluite de întreprinderi. Calitatea informațiilor variază, iar numărul întreprinderilor implicate este insuficient.

3.2

În aprilie 2011, în comunicarea sa referitoare la Actul privind piața unică, Comisia a afirmat necesitatea îmbunătățirii transparenței societăților în ceea ce privește aspectele sociale și de mediu.

3.3

Încă din 2005, din momentul publicării avizului său privind informațiile și instrumentele de măsură (9), Comitetul a acordat atenția cuvenită celei de-a 4-a directive privind conturile anuale, care conține o prevedere referitoare la informațiile nefinanciare, prin care se oferă întreprinderilor posibilitatea de a face publice anumite informații privind aspectele sociale și de mediu ale activităților lor. În 2012, Comitetul și-a manifestat sprijinul față de Comisie în vederea realizării obiectivului de sporire a diversității în cadrul consiliilor de administrație și organelor de supraveghere. În avizul său din 2012 (10) privind Comunicarea referitoare la RSI, Comitetul și-a reafirmat poziția în favoarea unui raport nefinanciar obligatoriu.

3.4

Regatul Unit a fost primul stat membru care a adoptat încă din 1992, în domeniul guvernanței întreprinderii, un cod (așa-numitul cod Cadbury) (11), care a introdus principiul „conformare sau justificare”. Această prevedere a fost adoptată, sub diverse forme, și de alte țări, printre care Germania și Danemarca. Flexibilitatea metodei permite exercitarea, în anumite domenii sensibile, a dreptului de a nu divulga informații referitoare de exemplu la combaterea corupției, a cărei eficacitate poate impune o anumită discreție, chiar confidențialitate.

3.5

Câteva state membre, printre care Franța, Țările de Jos, Regatul Unit, Suedia și Spania au adoptat în ultimul deceniu legislații care urmăreau să ofere un cadru național de raportare, în perspectiva armonizării standardelor europene.

3.6

În cursul Președinției irlandeze, a fost încheiat un acord european privind transparența în sectorul extractiv, care revizuiește Directiva contabilă. Directiva impune în prezent obligativitatea transparenței (țară cu țară și proiect cu proiect) tuturor plăților efectuate de întreprinderile europene din sectoarele extractive și forestiere către țările în care operează.

3.7

În rezoluția sa din februarie 2013 (12), Parlamentul European recunoscut importanța pe care o are dezvăluirea de către întreprinderi a informațiilor privind durabilitatea, mai precis aspectele sociale și de mediu, în vederea trecerii în revistă a riscurilor de durabilitate și a sporirii încrederii investitorilor și consumatorilor. PE a solicitat Comisiei să prezinte o propunere pe tema dezvăluirii informațiilor nefinanciare de către întreprinderi.

3.8

Într-un context de criză, în care opinia publică din statele membre solicită întreprinderilor să acționeze mai etic, practicile RSI sunt considerate factori de luat în considerare în cadrul politicii comerciale a Uniunii Europene, a politicii sale de dezvoltare, precum și a punerii în aplicare a Strategiei Europa 2020. Ele încurajează dialogul social și cel civil (dialogul societal), urmând să permită totodată o mai bună înțelegere a realităților de-a lungul întregului lanț de subcontractare. Evenimentele catastrofale, precum prăbușirea clădirii Rana Plaza din Bangladesh, reafirmă necesitatea luării în considerare a responsabilității contractantului.

Bruxelles, 11 iulie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  JO C 24, 28.1.2012, p. 91.

(2)  JO C 21, 21.1.2011, p. 33.

(3)  Avizul CESE pe tema „Dreptul european al societăților comerciale și guvernanța corporativă” (încă nepublicat în JO).

(4)  JO C 161, 6.6.2013, p. 35.

(5)  JO C 133, 9.5.2013, p. 68.

(6)  COM(2001) 366 final.

(7)  COM(2006) 136 final. și JO C 286, 17.11.2005, p. 12.

(8)  COM(2011) 681 final. și JO C 229, 31.7.2012, p. 77.

(9)  JO C 286, 17.11.2005, p. 12.

(10)  JO C 229, 31.7.2012, p. 77.

(11)  The financial aspects of corporate governance (Aspectele financiare ale guvernanței corporatiste), 1.12.1992.

(12)  Rezoluția 2012/2098 (INI). Raportor: dl Raffaele BALDASSARRE.


ANEXĂ

la Avizul Comitetului Economic și Social European

Următorul amendament, care a obținut mai mult de o pătrime din voturile exprimate, a fost respins în cursul dezbaterilor [cf. articolul 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]:

Se înlocuiește textul avizului CES3548-2013_00_00_TRA_AS cu următorul text:

1.   Observații generale

1.1

CESE consideră propunerea de directivă ca superfluă (mai ales în ceea ce privește obligația furnizării de informații despre „politica de diversitate”), fiind de părere că în acest domeniu nu se impune adoptarea de noi dispoziții legislative la nivel european. În general vorbind, CESE nu identifică nicio valoare adăugată fundamentală pe care directiva ar oferi-o în raport cu dispozițiile în vigoare, exprimându-și, dimpotrivă, temerea în legătură cu o eventuală creștere a sarcinii administrative.

1.2

CESE consideră că transparența face parte integrantă din gestionarea modernă a întreprinderii. Întreprinderile europene au demonstrat că sunt suficient de transparente din perspectiva legislației în vigoare. În Europa, responsabilitatea socială este de competența întreprinderilor, făcând parte din strategia acestora și fiind pusă în practică în mod voluntar. Chiar și în vreme de criză, întreprinderile europene nu și-au redus nivelurile de transparență și responsabilitate.

1.3

CESE ia notă de faptul că unele părți interesate, precum și publicul larg, simt nevoia unei transparențe sporite în privința politicilor întreprinderilor, mai ales când este vorba despre de dezvăluirea de informații de natură socială și de mediu, și în mod cu totul special în cazul întreprinderilor care își desfășoară activitatea în țări terțe, ca de exemplu întreprinderile extractive din Africa (riscuri de mediu, corupție), întreprinderile textile din Asia (implicații sociale, drepturile omului) etc.

1.4

Singura valoare adăugată care poate fi identificată în propunere constă în faptul că aceasta pune accentul pe problematica riscurilor, definiția și gestionarea lor, precum și obligația de a le declara. Acest lucru ar putea permite întreprinderilor să gestioneze mai bine riscurile și oportunitățile și deci să își asume mai hotărât responsabilitățile implicate de activitățile lor nefinanciare. Dar chiar și așa stând lucrurile, întreprinderea respectivă este cea care ar trebui să poată hotărî dacă dorește să efectueze sau nu acest demers.

2.   Referitor la informațiile nefinanciare

2.1

CESE est conștient de faptul că, în general, sporirea transparenței permite furnizarea unei contribuții semnificative la buna funcționare a pieței interne. O mai mare comparabilitate a informațiilor privind funcționarea întreprinderilor poate influența justețea deciziilor luate de investitori și acționari.

2.2

CESE consideră că modalitatea actuală de dezvăluire a informațiilor nefinanciare, precum și natura acestora sunt foarte potrivite și se dovedesc suficiente din perspectiva obiectivului urmărit. Noile date care ar urma să fie dezvăluite în mod obligatoriu reprezintă o sarcină excesivă, care contravine principiului proporționalității. Prin urmare, CESE ar prefera ca propunerea să solicite doar dezvăluirea informațiilor cu adevărat relevante și grăitoare, pentru ca întreprinderilor să nu li se impună sarcini administrative excesive și, în același timp, pentru ca propunerea să furnizeze cea mai bună valoare adăugată utilizatorilor acestor informații (investitori, acționari și salariați).

2.3

CESE ar prefera ca întreprinderile să dezvăluie informații nefinanciare doar dacă ele aleg să o facă. Prin urmare, Comitetul propune modificarea conținutului articolelor 1 și 2 din propunerea de directivă.

2.4

Propunerea prevede că întreprinderile mici și mijlocii nu vor fi supuse obligației de a dezvălui informații nefinanciare, ceea ce corespunde obiectivelor pe termen lung ale Uniunii Europene, care vizează reducerea sarcinii administrative ce revine întreprinzătorilor.

2.5

CESE apreciază că dispozițiile propunerii supuse examinării, care prevăd dezvăluirea de informații nefinanciare în raportul anual și verificarea lor de către auditorul statutar, sunt complexe și totodată dificil de îndeplinit; va fi nevoie în acest sens de elaborarea complementară a unui ghid practic. Legislația europeană cere ca auditorul statutar să emită un aviz cu privire la coerența dintre raportul anual și conturi, având în vedere că dispozițiile în vigoare impun ca respectivul raport anual să conțină conturile anuale, raportul auditorului statutar și, eventual, alte documente. Verificarea informațiilor nefinanciare ar putea să se dovedească însă extrem de problematică și costisitoare. Este necesar să se definească precis modul în care trebuie prezentate informațiile dezvăluite în raportul anual, ținând totodată seama de necesitatea de a nu împovăra excesiv utilizatorii acestui raport cu informații lipsite de relevanță. CESE va promova dezvăluirea de informații nefinanciare prin intermediul unor documente pentru care nu se solicită un control legal.

3.   Referitor la diversitate

3.1

CESE consideră că prezentarea obligatorie a unei „politici de diversitate” constituie o sarcină administrativă inutilă, care nu se justifică și ale cărei efecte pozitive nu pot fi dovedite. CESE consideră că faptul de a impune unor entități private instituirea unei „politici de diversitate” și mai ales obligația de a prezenta „politica de diversitate” a întreprinderii sau de a explica motivele pentru care aceasta nu a instituit o astfel de politică reprezintă o ingerință nejustificată în libertatea de a întreprinde și în libertatea de decizie a proprietarilor de societăți. Ca atare, Comitetul respinge ferm această ingerință. Dezvăluirea de informații privind o întreprindere ar trebui să rămână, în continuare, o decizie voluntară a întreprinderii respective, în funcție de eventualul avantaj concurențial pe care îl prezintă o astfel de publicare. CESE se opune totodată ansamblului de măsuri care vizează prezentarea unor informații detaliate privind politica de „diversitate”, din mai multe motive.

3.2

Trebuie în primul rând subliniat că prezentarea de informații privind o „politică de diversitate” în ceea ce privește alcătuirea organelor de conducere ale unei societăți nu are consecințe nici asupra gestionării, nici asupra performanțelor acelei societăți, contrar afirmațiilor eronate din expunerea de motive. În opinia CESE, proprietarul, proprietarii sau acționarii societății sunt cei care ar trebui să hotărască ce persoane le vor conduce societatea, care vor fi mecanismele de control al gestionării și ce rol vor juca în acest proces membrii organelor de supraveghere și de administrație. Funcționarea unei societăți depinde înainte de toate de responsabilitatea exclusivă care îi revine proprietarului sau acționarului ei, care acoperă totodată riscul pe care și-l asumă aceștia de a suferi pierderi din pricina adoptării unor decizii de afaceri greșite. Prin modificarea artificială a alcătuirii organelor de supraveghere și de administrație, nu se poate obține decât o perturbare a stării de lucruri actuale, care funcționează bine.

3.3

Comisia Europeană nu ar trebui în niciun caz să intervină în procesul de decizie care vizează, de exemplu, numărul de membri ai consiliului de administrație, calificările, vârsta sau sexul lor. Din analiza Comisiei Europene nu reiese că ar exista o legătură directă între vârstă, sex și alte considerații, pe de o parte, și performanțele unei societăți, de cealaltă parte; și chiar dacă s-ar dovedi că este așa, acest lucru nu ar justifica o ingerință autoritară în alcătuirea organelor de conducere sau de supraveghere ale unei societăți.

4.   Concluzii

Având în vedere argumentele expuse mai sus, CESE:

1)

va încuraja mai înainte de toate, în conformitate cu principiul subsidiarității, dezvăluirea informațiilor nefinanciare nou solicitate pe baza hotărârii voluntare a societăților înseși sau a unei reglementări naționale care să definească obligațiile în materie de informație;

2)

va recomanda retragerea din propunerea de directivă a dispozițiilor articolului 1 alineatul (2) privind „politica de diversitate” și, dacă se va dovedi că acestei solicitări nu i se poate da curs, va recomanda ca dezvăluirea de informații privind politica de diversitate, inclusiv explicarea motivelor pentru care societatea nu a introdus o astfel de politică, să fie lăsată la latitudinea întreprinderii înseși sau, eventual, reglementată la nivel național.

Rezultatul votului

Voturi pentru

:

37

Voturi împotrivă

:

96

Abțineri

:

2


12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/52


Proiect de aviz al Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind promovarea liberei circulații a cetățenilor și întreprinderilor prin simplificarea acceptării anumitor documente oficiale în Uniunea Europeană și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012

COM(2013) 228 final – 2013/119 (COD)

2013/C 327/11

Raportor general: Vincent FARRUGIA

La 13 mai 2013 și 21 mai 2013, în conformitate cu articolul 114 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul și respectiv Parlamentul au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind promovarea liberei circulații a cetățenilor și întreprinderilor prin simplificarea acceptării anumitor documente oficiale în Uniunea Europeană și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012

COM(2013) 228 final – 2013/119 (COD).

La 21 mai 2013, Biroul a însărcinat Secțiunea pentru piața unică, producție și consum cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl Farrugia raportor general în cadrul celei de-a 491-a sesiuni plenare din 10 și 11 iulie 2013 (ședința din 11 iulie 2013), și a adoptat prezentul aviz cu 96 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 2 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Cetățenii se află în centrul integrării europene. Raportul privind cetățenia UE subliniază că cetățenia UE conferă noi drepturi cetățenilor și creează noi oportunități pentru aceștia. Raportul atrage atenția asupra faptului că dreptul pe care cetățenii statelor membre îl asociază cel mai îndeaproape cu cetățenia UE este dreptul de a circula și de a se stabili liber în UE: posibilitatea de a se deplasa dintr-un stat membru UE în altul, pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp, pentru a munci, a studia, a urma un program de formare, a călători în scop profesional sau a face cumpărături în străinătate (1).

1.2

Raportul privind cetățenia UE 2013 prezintă douăsprezece noi acțiuni în următoarele șase domenii, menite să elimine obstacolele rămase în calea exercitării de către cetățeni a drepturilor pe li le conferă UE, inclusiv dreptul de a circula liber în interiorul Uniunii. Acestea includ (2):

(01)

Eliminarea obstacolelor pentru muncitori, studenți și stagiari în UE, ceea ce va facilita buna funcționare a pieței forței de muncă în UE, permițându-le acestora să beneficieze de oportunitățile de muncă din alte state membre, contribuind astfel la economia UE.

(02)

Reducerea birocrației în ceea ce privește dreptul la liberă circulație, dat fiind că cetățenii care fac uz de dreptul lor la liberă circulație se confruntă adesea cu probleme ca urmare a procedurilor administrative îndelungate sau neclare.

(03)

Protejarea celor mai vulnerabile persoane din UE, întrucât răspunsurile la consultare au sugerat că persoanele cu dizabilități întâmpină probleme atunci când se deplasează pe teritoriul UE.

(04)

Eliminarea obstacolelor cu care se confruntă cetățenii UE în domeniul comerțului electronic, care a crescut considerabil, dat fiind că există încă probleme legate de cumpărăturile online.

(05)

Informații țintite și accesibile în vederea conștientizării și înțelegerii de către cetățeni a drepturilor lor UE.

(06)

Participarea cetățenilor UE la viața democratică a UE.

1.3

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută propunerea Comisiei Europene (CE) de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind promovarea liberei circulații a cetățenilor și întreprinderilor prin simplificarea acceptării anumitor documente oficiale în Uniunea Europeană și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 – COM(2013) 228 final – 2013/0119 (COD).

1.4

Propunerea este conformă cu Raportul privind cetățenia UE, întrucât introduce măsuri care vor consolida capacitatea cetățenilor UE de a se bucura cu adevărat de conținutul drepturilor care le sunt conferite prin statutul lor de cetățenii UE.

1.5

Deși Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale a UE au întărit drepturile cetățenilor UE definite de Tratatul de la Maastricht, inclusiv dreptul de a circula și de a se stabili liber pe teritoriul UE, procesul administrativ care sprijină exercitarea acestui drept nu a fost reformat în mod corespunzător. Astfel, prezentarea unei apostile – o formalitate bazată pe Convenția de la Haga referitoare la apostilă din 1961, care avea drept scop să faciliteze circulația la nivel internațional într-o lume lipsită de tehnologie – nu reflectă suprimarea frontierelor interne ale UE și prin urmare mai degrabă îngreunează decât facilitează aplicarea dreptului cetățeniei UE la liberă circulație pe teritoriul UE.

1.6

Simplificarea următoarelor documente oficiale în UE, enumerate în propunere, este o măsură importantă care va avea drept rezultat un cadru juridic mai coerent, care va facilita dreptul la libera circulație pe teritoriul UE:

 

Documente oficiale ale cetățenilor UE

Documente de stare civilă (de exemplu, documente privind nașterea, decesul, numele, căsătoria și parteneriatul înregistrat, filiația și adopția);

Documente privind reședința, cetățenia și naționalitatea;

Documente privind bunurile imobiliare;

Documente privind drepturile de proprietate intelectuală;

Documente privind absența cazierului judiciar; și

 

Documente oficiale ale întreprinderilor din UE (societăți și alte întreprinderi)

Documente privind statutul juridic și reprezentarea;

Documente privind bunurile imobiliare;

Documente privind drepturile de proprietate intelectuală;

Documente privind absența cazierului judiciar.

Simplificarea acestor documente oficiale va facilita, fără îndoială, promovarea liberei circulații a cetățenilor și întreprinderilor, întrucât va duce la creșterea comerțului pe piața internă și va înlesni obținerea unor astfel de documente de către cetățenii fiecărui stat membru.

1.7

Introducerea unui cadru simplificat pentru acceptarea anumitor documente oficiale până la nivelul administrației publice locale trebuie considerată un important instrument de politică întrucât:

reduce costurile pentru întreprinderi și administrația publică: conform datelor din 2010, aproape 30 % din IMM-uri desfășoară activități de import-export, iar 2 % dintre acestea au realizat investiții directe în străinătate. Mai mult, aproximativ 7 % din IMM-urile din UE sunt implicate în practici de subcontractare internațională, iar circa 26 % au clienți într-un alt stat membru (3);

ușurează interacțiunea cu administrația publică și reduce costurile pentru cetățeni și întreprinderi: costul anual mediu pentru obținerea unei apostile se ridică la 13,20 EUR. Se estimează că costurile pe care le suportă cetățenii și întreprinderile UE pentru obținerea apostilelor în scopul utilizării pe teritoriul UE se ridică la peste 25 de milioane EUR. În plus, costul legalizării documentelor oficiale care nu fac obiectul Convenției privind apostila este considerabil, prețul mediu fiind de 16,50 EUR. De asemenea, costurile traducerilor legalizate sunt calculate pe baza valorii de 30 EUR pe pagină; astfel costul traducerilor legalizate necesare pentru căsătoriile transfrontaliere se ridică la 120 EUR pentru majoritatea statelor membre (4).

permite statelor membre să facă economii nete de costuri cifrate între 5 și 7 milioane EUR ca urmare a abolirii apostilei, la care se adaugă alți 500 000 – 1 milion EUR economisiți prin suprimarea legalizării (5).

elimină discriminarea indirectă a resortisanților altor state membre în comparație cu proprii resortisanți ai unui stat membru în cadrul activităților transfrontaliere, dat fiind că, în general, autoritățile naționale nu sunt familiarizate cu cerințele aplicabile documentelor oficiale în statul membru de origine, inclusiv cu semnăturile, sigiliile și ștampilele acestora.

1.8

CESE regretă că reformele introduse prin propunerea care urmărește să faciliteze cetățenilor și întreprinderilor exercitarea dreptului lor la circulație în interiorul UE sunt prezentate la 20 de ani după introducerea cetățeniei UE și la 42 de ani după Convenția de la Haga. De fapt, UE nu a evoluat în paralel cu progresul tehnologic, de care s-ar fi putut profita pentru a reduce sau a elimina sarcinile cu care se confruntă cetățenii și întreprinderile în exercitarea dreptului lor la liberă circulație. CESE subliniază că Sistemul de informare al pieței interne (IMI) este un instrument important care ar trebui exploatat mai bine pentru a permite cetățenilor să își exercite drepturile fundamentale.

1.9

Prin urmare, CESE conchide că recomandările politice prezentate de CE privind:

o măsură legislativă care promovează libera circulație a cetățenilor și întreprinderilor prin simplificarea formalităților administrative referitoare la utilizarea și acceptarea anumitor documente oficiale în UE;

completată prin cooperare administrativă îmbunătățită între statele membre pe baza Sistemului de informare al pieței interne (IMI); și

sprijinită de formularele standard multilingve opționale, utilizate în mod independent în cazurile transfrontaliere

reprezintă o propunere excelentă. Cu toate acestea, subliniază că anumite dispoziții ale propunerii pot fi repoziționate pentru a consolida și mai mult drepturile la circulație ale cetățenilor UE, drepturi care, printre altele, generează beneficii economice reciproce pentru întreprinderi și cetățeni.

1.10

CESE recomandă următoarele:

1.10.1

Viitoarele exerciții de simplificare privind documentele oficiale ar trebui să vizeze documente oficiale importante, cum ar fi cele referitoare la mobilitatea lucrătorilor în interiorul UE (care este fundamentală pentru dezvoltarea întreprinderilor și a comerțului transfrontalier) sau la persoanele vulnerabile, precum cele cu dizabilități, în măsura în care astfel de documente oficiale nu fac obiectul altor directive ale UE.

1.10.2

Un cetățean sau o întreprindere ar trebui să aibă un grad maxim de certitudine în ceea ce privește extinderea scutirii documentelor oficiale prezentate de toate tipurile de legalizare sau formalități similare și prin urmare definiția „îndoielilor întemeiate”, prezentată în propunere, se modifică după cum urmează:

„2.

Îndoielile întemeiate menționate la alineatul (1) se referă la

(a)

autenticitatea semnăturii,

(b)

calitatea în care a acționat semnatarul documentului,

(c)

identitatea sigiliului sau a ștampilei.”

1.10.3

În cazul în care un stat membru înaintează, pe baza unor îndoieli întemeiate, o cerere oficială autorităților competente din statul membru în care a fost emis documentul, el trebuie să informeze explicit persoana sau întreprinderea cu privire la motivele unei astfel de cereri.

1.10.4

Este necesar să se creeze un sistem echilibrat de responsabilitate prin realizarea unei evaluări comparative anuale de către CE, care să vizeze evaluarea modului în care statele membre pun cu adevărat în practică propunerea.

1.10.5

În cazul în care se obțin beneficiile așteptate îndată ce IMI devine un instrument stabil, perioada maximă pentru un răspuns în cadrul mecanismului de cooperare administrativ este redusă la două săptămâni. Aceasta va transmite un mesaj puternic atât cetățenilor, cât și întreprinderilor că UE pune cu adevărat în practică cetățenia și că plasează cetățenii în centrul politicilor UE.

1.10.6

Schimbul și transmiterea informațiilor și documentelor de către statele membre în conformitate cu propunerea reflectă principiile UE în ceea ce privește protecția datelor.

2.   Introducere

2.1

Programul de la Stockholm din 2009 „O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora” (6) a subliniat că este important să se pună în practică cetățenia Uniunii și să se plaseze cetățenii în centrul politicilor UE în domeniul justiției. Planul de acțiune aferent (7) a confirmat acest mandat și a afirmat că un spațiu judiciar european funcțional „ar trebui în special să servească interesele cetățenilor și ale întreprinderilor astfel încât să susțină activitatea economică pe piața unică […]”. CE a răspuns reafirmându-și angajamentul față de facilitarea liberei circulații a documentelor oficiale în UE în Raportul său privind cetățenia din 2010, iar în decembrie 2010 a prezentat publicului o viziune concretă în Cartea sa verde intitulată „Mai puține demersuri administrative pentru cetățeni: promovarea liberei circulații a documentelor oficiale și recunoașterea efectelor actelor de stare civilă” (8).

2.2

În paralel cu documentele menționate mai sus, a fost adoptat un Act privind piața unică (9), menit să consolideze încrederea cetățenilor în piața internă și în valorificarea la maxim a potențialului acesteia ca motor de creștere al economiei UE. În acest scop a fost necesară, printre altele, eliminarea barierelor disproporționate care împiedicau exercitarea libertăților specifice pieței interne de către cetățeni și întreprinderi. Promovarea mobilității cetățenilor și întreprinderilor în UE este unul din principiile de bază ale Actului privind piața unică II (10).

2.3

Planul de acțiune al CE privind dreptul european al societăților comerciale și guvernanța corporativă (11) pune accentul pe sprijinirea întreprinderilor europene în special în ceea ce privește consolidarea securității juridice pentru operațiunile transfrontaliere. Agenda digitală pentru Europa (12) se referă la legislația propusă privind identificarea electronică și semnăturile electronice (13), care include introducerea cadrului de reglementare pentru mecanismele administrative comune referitoare la identificarea electronică a cetățenilor și a întreprinderilor.

2.4

Planul de acțiune Antreprenoriat 2020 (14), publicat recent, subliniază că reducerea sarcinii de reglementare excesive rămâne una dintre prioritățile agendei politice a UE. Planul de acțiune solicită eliminarea sau reducerea birocrației ori de câte ori este posibil pentru toate întreprinderile și în special pentru microîntreprinderi. Prin urmare, reducerea birocrației, simplificarea procedurilor pentru utilizarea și acceptarea la nivel transfrontalier a documentelor oficiale între statele membre, precum și armonizarea regulilor aferente contribuie la toate acele măsuri care urmăresc obținerea de progrese pe calea către realizarea unei Europe pentru cetățeni și a unei pieți unice funcționale pentru întreprinderile din UE.

2.5

Raportul privind cetățenia UE subliniază faptul că cetățenia UE creează noi drepturi și oportunități pentru cetățeni. Raportul atrage atenția asupra faptului că dreptul pe care cetățenii statelor membre îl asociază cel mai îndeaproape cu cetățenia UE este dreptul de a circula și de a se stabili liber în UE: posibilitatea de a se deplasa dintr-un stat membru UE în altul, pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp, pentru a munci, a studia, a urma un program de formare, a călători în scop profesional sau a face cumpărături în străinătate. Raportul privind cetățenia UE 2013 prezintă douăsprezece noi acțiuni în următoarele șase domenii, menite să elimine obstacolele rămase în calea exercitării de către cetățeni a drepturile pe care li le conferă UE, inclusiv dreptul de a circula și de a face afaceri în mod liber pe teritoriul UE. Acestea includ (15):

(01)

eliminarea obstacolelor pentru lucrători, studenți și stagiari;

(02)

reducerea procedurilor birocratice;

(03)

protecția persoanelor mai vulnerabile;

(04)

eliminarea obstacolelor cu care se confruntă cetățenii UE în domeniul comerțului electronic;

(05)

direcționarea și accesibilitatea informațiilor;

(06)

participarea cetățenilor UE la viața democratică a UE.

2.6

Deși Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale a UE au întărit drepturile cetățenilor UE definite de Tratatul de la Maastricht, inclusiv dreptul de a circula și de a se stabili liber pe teritoriul UE, procesul administrativ care sprijină exercitarea acestui drept nu a fost reformat în mod corespunzător. În realitate, cadrul juridic rămâne fragmentat în UE, întrucât statele membre continuă să aplice formalități administrative, cum ar fi prezentarea unei apostile pentru legalizarea copiilor și traducerilor – o formalitate bazată pe Convenția de la Haga referitoare la apostilă din 1961, care urmărea facilitarea circulației la nivel internațional. Această formalitate nu reflectă suprimarea frontierelor în UE și mai degrabă îngreunează decât facilitează aplicarea dreptului cetățeniei UE la libera circulație pe teritoriul UE.

2.7

În prezent, de exemplu, cetățenii care se mută într-un alt stat membru trebuie să investească mult timp și mulți bani pentru a garanta că documentele din statul membru de origine sunt autentice. CESE recunoaște faptul că întreprinderile și cetățenii vor beneficia cu siguranță de un cadru de norme coerente și transparente, care se vor aplica anumitor documente oficiale esențiale pentru fluxul de bunuri, servicii și persoane în UE și pe piața internă.

2.8

UE nu a evoluat în paralel cu progresul tehnologic, care poate fi exploatat pentru a reduce sau elimina sarcinile cu care se confruntă cetățenii și întreprinderile în exercitarea dreptului lor la liberă circulație. CESE înțelege că IMI, o aplicație bazată pe web care permite autorităților locale, regionale și naționale să comunice rapid și ușor cu autoritățile omoloage din alte țări, reprezintă o platformă TIC adecvată, care va facilita cooperarea administrativă după punerea în aplicare a propunerii. IMI va servi și ca un important registru al modelelor celor mai utilizate documente oficiale naționale din UE, inclusiv pentru traducerea lor în toate limbile oficiale ale Uniunii, pentru a ajuta autoritățile care nu dispun de o expertiză lingvistică suficientă să evalueze corectitudinea sau calitatea traducerilor documentelor oficiale ce le sunt prezentate (16).

2.9

CESE regretă că reformele introduse prin propunerea menită să faciliteze cetățenilor și întreprinderilor exercitarea dreptului lor la circulație în interiorul UE este prezentată la 20 de ani după lansarea cetățeniei UE și la 42 de ani după Convenția de la Haga.

3.   Elementele juridice ale propunerii

Acesta este răspunsul CESE la principalele caracteristici ale propunerii.

3.1   Obiect, domeniu de aplicare și definiții

3.1.1

CESE este de acord cu faptul că definiția „documentelor oficiale”, enunțată la articolul 3 alineatul (1) din propunere, vizează documentele oficiale importante care au legătură cu drepturile conferite de UE cetățenilor și întreprinderilor din Uniune.

3.1.2

Cu toate acestea, CESE subliniază că documentele oficiale identificate în propunere ar trebui să fie doar o primă parte a unei serii de documente oficiale care ar trebui să facă obiectul unui proces de simplificare direcționat către îmbunătățirea mobilității în interiorul UE, a activităților transfrontaliere și a funcționării pieței unice a UE.

3.1.3

CESE subliniază că viitoarele exerciții de simplificare referitore la documentele oficiale ar trebui să vizeze documente oficiale importante, precum cele referitoare la mobilitatea lucrătorilor în interiorul UE (care este fundamentală pentru dezvoltarea întreprinderilor transfrontaliere și a comerțului) sau persoanele cu dizabilități, în măsură în care astfel de documente oficiale nu fac obiectul altor directive UE. Astfel de documente oficiale, pot include, de exemplu, certificate de acreditare educaționale naționale și documente oficiale în domeniul securității sociale.

3.2   Scutirea de obligația de legalizare, simplificarea celorlalte formalități și cererea de informații

3.2.1

CESE subliniază faptul că cerințele actuale care impun prezentarea unei apostile au la bază procedurile internaționale, nereflectând astfel evoluția UE ca piață unică. Există aproximativ 12,5 milioane de cetățeni care trăiesc într-un alt stat membru decât cel de origine și peste 380 000 de microîntreprinderi și de IMM-uri implicate în practici de subcontractare transfrontaliere, care sunt confruntați continuu cu o birocrație inutilă la mutarea dintr-un stat membru în altul sau la derularea unor afaceri transfrontaliere. Această situația nu reflectă o Uniune Europeană fără frontiere.

3.2.2

Prin urmare, CESE este de acord cu obiectivul propunerii CE de scutire a documentelor oficiale de cerințele juridice și administrative în vigoare în statele membre. CESE consideră că aceasta constituie o primă etapă dintr-un program continuu de simplificare a documentelor oficiale.

3.2.3

CESE este de acord cu adoptarea unor dispoziții care să garanteze luarea măsurilor de verificare necesare în caz de îndoieli întemeiate. CESE recunoaște că vor exista cazuri în care va fi necesară coordonarea administrativă între statele membre pentru a garanta că un document oficial sau copia sa legalizată sunt autentice.

3.2.4

CESE sprijină principiul conform căruia un cetățean sau o întreprindere ar trebui să aibă un grad maxim de certitudine în ceea ce privește extinderea scutirii documentelor oficiale prezentate de toate tipurile de legalizare sau formalități similare. O astfel de certitudine va permite cetățenilor și întreprinderile să își planifice în mod proactiv activitățile și să se bucure cu adevărat de beneficiile și câștigurile tangibile și intangibile identificate în Evaluarea impactului realizată de CE (17).

3.2.5

CESE observă că, în cadrul sistemului actual, 99 % din numărul de aproximativ 1,4 milioane de apostile prezentate anual pentru activități intra-UE nu dau naștere la probleme. Prin urmare, CESE consideră că opțiunea politică prezentată de CE cu privire la cooperarea administrativă (adică bazată pe IMI în caz de îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea documentelor oficiale și pe formularele multilingve) ar trebui să ducă la rezultate mai bune.

3.2.6

CESE recomandă ca definiția „îndoielilor întemeiate”, așa cum este prezentată în propunerea CE, ar trebui reformulată într-un mod mai neechivoc pentru a elimina incertitudinea. În acest context, CESE propune următorul amendament:

„2.

Îndoielile întemeiate menționate la alineatul (1) se referă la:

(a)

autenticitatea semnăturii,

(b)

calitatea în care a acționat semnatarul documentului,

(c)

identitatea sigiliului sau a ștampilei.”

3.2.7

În cazul în care un stat membru înaintează, pe baza unor îndoieli întemeiate în conformitate cu această nouă definiție, o cerere oficială autorităților competente din statul membru în care documentul a fost emis, el trebuie să informeze explicit persoana respectivă cu privire la motivele unei astfel de cereri.

3.2.8

CESE este încrezător că odată ce IMI este implementat în statele membre și după ce rapoartele periodice privind progresele înregistrate vor arăta că sistemul este stabil și funcțional și că personalul statelor membre a dobândit cunoștințele necesare, cererile de coordonare administrativă între statele membre vor fi cu mult mai eficiente decât perioada maximă de o lună prevăzută de propunere. Prin urmare, CESE recomandă ca în cazul în care rezultatele demonstrează o astfel de îmbunătățire semnificativă, CE ar trebui să reducă perioada maximă prevăzută la două săptămâni. O astfel de revizuire va transmite un mesaj puternic atât cetățenilor, cât și întreprinderilor că UE pune cu adevărat în practică cetățenia și că plasează cetățenii în centrul politicilor UE.

3.2.9

CESE acordă importanță unui sistem echilibrat de responsabilitate care să evalueze modul în care statele membre aplică cu adevărat propunerea. CESE recomandă CE să realizeze o evaluare comparativă anuală a eficacității statelor membre în punerea în aplicare.

3.3   Cooperarea administrativă

CESE este de acord că sistemul de informare al pieței interne (articolul 8) trebuie utilizat în cazurile în care autoritățile unui stat membru au îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea unui document oficial sau a unei copii legalizate a acestuia, care nu pot fi soluționate altfel (articolul 7). Comitetul este, de asemenea, de acord că fiecare stat membru trebuie să desemneze cel puțin o autoritate centrală și că toate autoritățile centrale desemnate și datele lor de contact vor fi comunicate Comisiei (articolul 9) și că aceste autorități centrale vor acorda asistență în ceea ce privește cererile de informații în conformitate cu articolul 7 și vor lua orice alte măsuri necesare în vederea facilitării aplicării acestui regulament (articolul 10).

3.4   Formularele standard multilingve ale Uniunii

Comitetul este de acord ca formularele standard multilingve ale Uniunii privind nașterea, decesul, căsătoria, parteneriatul înregistrat și statutul juridic și reprezentarea unei societăți sau a unei alte întreprinderi sa fie stabilite și prezentate în anexe (articolul 11) și să fie puse, la cerere, la dispoziția cetățenilor, societăților sau altor întreprinderi ca o alternativă la documentele oficiale echivalente, purtând data emiterii, semnătura și sigiliul autorității emitente (articolul 12). CESE este, de asemenea, de acord cu faptul că Comisia elaborează orientări cu privire la utilizarea acestor formulare standard (articolul 13), precum și cu elaborarea versiunilor lor electronice (articolul 14) și că aceste formulare au aceeași valoare oficială probantă ca și documentele oficiale echivalente și sunt acceptate de autoritățile statele membre fără alte formalități (articolul 15).

3.5   Relațiile cu alte instrumente

CESE este de acord că acest regulament nu trebuie să aducă atingere legislației Uniunii sau utilizării altor sisteme de cooperare administrativă stabilite de această legislație (articolul 16) și nu afectează aplicarea convențiilor internaționale la care unul sau mai multe state membre sunt părți, dar prevalează asupra convențiilor încheiate de acestea, în măsura în care aceste convenții vizează aspecte reglementate de prezentul regulament (articolul 18). Comitetul este de acord și cu includerea unui text standard așa cum se prevede la articolul 17.

3.6   Dispoziții generale și finale

3.6.1

CESE este de acord că schimbul și transmiterea de informații și documente de către statele membre servesc scopului de a face posibilă verificarea autenticității documentelor oficiale, prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne (articolul 19). Comitetul este, de asemenea, de acord cu faptul că statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la desemnarea unor autorități centrale și cu privire la orice modificare ulterioară a acestor informații și că Comisia va pune la dispoziția publicului toate aceste informații (articolul 20). În fine, CESE aprobă și faptul că cel mai târziu o dată la trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European un raport privind aplicarea acestui regulament (articolul 21).

3.6.2

CESE subliniază că articolul 19 intitulat „Protecția datelor” trebuie să asigure că schimbul și transmiterea informațiilor și documentelor de către statele membre în conformitate cu propunerea reflectă principiile UE în ceea ce privește protecția datelor.

Bruxelles, 11 iulie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  COM(2013) 269 final.

(2)  Ibid.

(3)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (2013) 144 final.

(4)  Ibid.

(5)  Ibid.

(6)  JO C 115, 4.5.2010, p. 1.

(7)  COM(2010) 171 final.

(8)  COM(2010) 747 final.

(9)  COM(2011) 206 final.

(10)  COM(2012) 573 final.

(11)  COM(2012) 740 final.

(12)  COM(2012) 784 final.

(13)  COM(2012) 238 final.

(14)  COM(2012) 795 final.

(15)  Ibid.

(16)  Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne, publicat în Jurnalul Oficial la 14 noiembrie 2012, oferă un nivel ridicat de flexibilitate pentru o viitoare extindere a IMI la acele acte ale Uniunii care nu au fost încă publicate în anexă (articolul 4 din Regulamentul IMI), pe baza unor proiecte pilot realizate de Comisie și a evaluării rezultatelor acestora, inclusiv chestiunile de protecția datelor și funcționalitățile de traducere reale.

(17)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (2013)144 final.


12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/58


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Regândirea educației – investiții în competențe pentru rezultate socio-economice mai bune

COM(2012) 669 final

2013/C 327/12

Raportor: dl Mário SOARES

Coraportor: dl Pavel TRANTINA

La 20 noiembrie 2012, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social cu privire la

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Regândirea educației – investiții în competențe pentru rezultate socio-economice mai bune

COM(2012) 669 final.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 26 iunie 2013.

În cea de-a 491-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 și 11 iulie 2013 (ședința din 10 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 154 de voturi pentru și 3 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

În general, CESE sprijină inițiativa Comisiei, în special eforturile sale de combatere a șomajului în rândul tinerilor, deși consideră că titlul ambițios al comunicării, „Regândirea educației”, nu este reflectat și de conținutul său.

1.2

Actuala criză economică și socială condiționează deciziile bugetare ale țărilor Uniunii Europene, în special ale celor în care se aplică programe de ajustare bugetară, situație cu atât mai gravă cu cât însuși bugetul Uniunii este afectat de reduceri. CESE avertizează că, din cauza actualelor reduceri ale bugetului pentru educație, există riscul ca inițiative și propuneri considerate drept necesare să devină niște simple declarații de intenție.

1.3

Conștient de faptul că există într-adevăr deficiențe considerabile în cadrul sistemelor educaționale, care se cer remediate, așa cum trebuie îmbunătățită și legătura dintre școală și câmpul muncii, CESE formulează următoarele recomandări:

 

La nivelul instituțiilor europene:

1.3.1

revizuirea mecanismelor de culegere, prezentare și interpretare a datelor privind educația și formarea, astfel încât acestea să fie transparente și comparabile;

1.3.2

revizuirea actualelor procese educaționale europene și a diferitelor instrumente deja existente, în special a standardelor și orientările europene în domeniul asigurării calității (ESGQA);

1.3.3

implementarea măsurilor propuse și încorporarea lor în alte inițiative care urmăresc integrarea tinerilor pe piața forței de muncă, în special Planul de acțiune „Tineretul în mișcare” pentru ocuparea forței de muncă și promovarea antreprenoriatului;

1.3.4

garantarea faptului că viitorul buget al Uniunii prevede fondurile necesare pentru întregul program, în special pentru recent adoptata inițiativă privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor.

 

La nivelul statelor membre:

1.3.5

revizuirea și/sau actualizarea, într-un mod progresist, a politicilor privind ocuparea forței de muncă și serviciile publice de calitate, cu convingerea că, pentru a atinge pe deplin obiectivele care revin educației, investițiile în acest sector trebuie să fie însoțite de politici de ocupare a forței de muncă, sociale și economice de sprijinire a creșterii economice durabile și a bunăstării, garantându-se implicarea deplină în acest proces a partenerilor sociali și a celorlalte organizații ale societății civile;

1.3.6

stimularea integrării în politici și în programele de învățământ a dobândirii de competențe antreprenoriale; dincolo de ceea ce se învață în școală, acestea ar putea fi completate, dacă este cazul, prin formarea la locul de muncă și prin promovarea participării întreprinderilor la inițiativele susținute de școli;

1.3.7

favorizarea integrării în cadrul școlii a sistemelor de formare profesională în alternanță, care combină învățarea în sala de clasă cu dobândirea de experiență la locul de muncă, sensibilizând autoritățile din domeniul educației și întreprinderile cu privire la importanța acestor inițiative;

1.3.8

revizuirea urgentă a legăturii dintre educația și formarea profesională și piața forței de muncă, pentru a se înțelege mai bine care sunt posibilele deficiențe și pentru a se organiza un sistem de formare profesională care să răspundă cu adevărat necesităților acestei piețe;

1.3.9

garantarea, pentru toți, a condițiilor necesare pentru o învățare continuă și pentru îmbunătățirea formării de care dispun (perfecționare și recalificare profesională), respectându-se așa cum se cuvine dreptul la o formare de calitate pe tot parcursul vieții;

1.3.10

recunoașterea și valorificarea, în mod creativ și inovator, a învățării non-formale, asigurându-se o mai bună vizibilitate a competențelor dobândite în afara sistemului formal, încurajând complementaritatea dintre învățarea formală și cea non-formală și promovând totodată egalitatea de șanse;

1.3.11

adoptarea de norme și principii comune, care să permită definirea criteriilor de calitate a sistemelor care vor asigura recunoașterea și validarea formelor de învățare non-formală;

1.3.12

investirea resurselor în formare și în angajarea unor cadre didactice capabile, îmbunătățindu-le formarea academică și profesională, urmărind asigurarea egalității de gen în momentul recrutării, oferindu-le condiții de muncă,de salarizare și de carieră corespunzătoare, astfel încât profesia didactică să devină mai atractivă pentru tineri;

1.3.13

considerarea bugetelor pentru educație și formare ca modalități de a investi în viitor și ca pe o necesitate permanentă care face posibilă îndeplinirea obligației de a asigura o educație de calitate și relevantă pentru toți, evitându-se reducerile bugetare care ar putea afecta negativ această obligație;

1.3.14

la elaborarea și monitorizarea politicilor de învățământ și la depistarea eventualelor probleme trebuie să participe toate părțile interesate (printre care se numără organizațiile de tineret și cele comunitare, școlile, cadrele didactice, părinții și educatorii, întreprinderile și sindicatele), ele trebuind să fie implicate, de asemenea, și în misiunea de a-i educa, forma și integra pe tineri în societate, stabilind obiective clare, evaluări periodice și resurse suficiente pentru a asigura caracterul durabil al acestor eforturi.

 

La nivelul partenerilor sociali:

1.3.15

asumarea răspunderii în ceea ce privește cadrul de acțiune pentru încadrarea în muncă a tinerilor, adoptat în contextul programului lor de lucru comun pentru 2012-2014, și punerea în aplicare corespunzătoare a acestui cadru, punându-se accentul asupra legăturii dintre educație, așteptările tinerilor și necesitățile de pe piața forței de muncă și luând în considerare totodată tranziția tinerilor de la perioada școlară la viața profesională, cu obiectivul de a crește ratele de ocupare ale forței de muncă, în general.

2.   Introducere

2.1

Educația ocupă adeseori un loc central în reflecțiile CESE, motiv pentru care Comitetul salută faptul că comunicarea Comisiei afirmă că „Investițiile în educație și formarea profesională (…) sunt esențiale pentru a stimula creșterea (…) și competitivitatea” (1). În același timp, Comitetul împărtășește preocuparea care rezultă din document referitoare la mutațiile importante constatate la ora actuală pe piața forței de muncă, ceea ce face și mai necesară revizuirea sistemelor de învățământ, pentru a se soluționa eventualele lacune sau deficiențe detectate.

2.2

CESE a contribuit la recunoașterea educației ca drept fundamental al omului prin numeroasele sale avize pe această temă (2), în care afirmă că obiectivul central al educației trebuie să rămână în continuare acela de a forma cetățeni liberi, înzestrați cu spirit critic, autonomi și capabili să contribuie la dezvoltarea societății în care trăiesc și conștienți de faptul că împărtășesc anumite valori și o anumită cultură.

2.3

Comitetul este convins că, în cadrul formării profesorilor, trebuie să se acorde atenție competențelor moderne în materie de comunicare, cu ajutorul cărora viața școlară ar putea deveni mai relevantă și mai interesantă (3).

2.4

CESE este de acord cu necesitatea urgentă de a identifica răspunsuri politice coerente și transversale la anumite probleme fundamentale, și anume persistența unei rate ridicate de părăsire timpurie a școlii în Europa, participarea redusă a lucrătorilor la învățarea pe tot parcursul vieții, milioanele de femei și bărbați care încă prezintă un nivel scăzut de școlarizare, competențele insuficiente ale tinerilor de 15 ani în ceea ce privește citirea, precum și șomajul masiv în rândul tinerilor din anumite țări ale UE.

2.5

Cu toate acestea, CESE se teme ca valoarea inițiativelor propuse în cadrul comunicării să nu sufere de pe urma confruntării cu realitatea țărilor europene afectate de criză. Reducerile bugetare, în special ale resurselor destinate educației și formării, riscă să compromită corectarea inegalităților de bază și promovarea unei educații de calitate pentru toți (4).

2.6

Deși răspunderea în materie de educație este de competența statelor membre, Uniunea Europeană are și ea un rol important de jucat, fie prin intermediul metodei deschise de coordonare între diferiții miniștri ai educației, fie prin mecanisme de culegere de date la nivel european sau prin diferitele inițiative educaționale europene cum ar fi procesele de la Bologna și de la Copenhaga, Comunicatul de la Bruges, Sistemul european de credite transferabile (ECTS), Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET), Cadrul european al calificărilor (CEC) și standardele și orientările europene în domeniul asigurării calității (ESGQA) (5).

2.7

Preocuparea exprimată de numeroase sectoare ale societății civile în legătură cu faptul că competențele actuale ale tinerilor nu sunt corelate cu necesitățile întreprinderilor, precum și cu tranziția anevoioasă de la școală la un loc de muncă sau de la șomaj la încadrarea în câmpul muncii este pertinentă și se cere soluționată. De aceea CESE salută în mod deosebit decizia Comisiei Europene de a consolida partajarea între sistemul de învățământ și întreprinderi a responsabilității de a promova inițiative și acțiuni comune care să faciliteze tranziția de la școală la activitatea profesională, de a reduce obstacolele din calea mobilității pe teritoriul UE, de a îmbunătăți funcționarea pieței forței de muncă și de a garanta egalitatea de șanse. CESE îndeamnă Comisia și statele membre să facă progrese în această direcție, conservând modelul social european și consolidând coeziunea socială.

2.8

CESE salută noul cadru de acțiune pentru încadrarea în muncă a tinerilor, elaborat de partenerii sociali, considerându-l una din componentele esențiale ale programului lor de lucru comun pentru 2012-2014, prezentat pentru prima dată cu ocazia Reuniunii sociale tripartite la nivel înalt de la 14 martie 2013.

3.   Observații generale

3.1

Comitetul salută atenția deosebită pe care Comisia o acordă combaterii șomajului în rândul tinerilor, în cadrul a patru domenii-cheie: o educație și formare profesională de înaltă calitate, includerea unei formări cu caracter practic bazată pe formarea la locul de muncă, introducerea de programe de ucenicie și de modele de formare profesională în alternanță și consolidarea parteneriatelor, astfel încât să se poată atinge un obiectiv comun.

3.2

Titlul comunicării sugerează o ambiție care nu se regăsește în conținut, probabil deoarece Comisia a intenționat să-și axeze reflecția asupra unui singur obiectiv. Cu toate acestea, CESE consideră că s-ar fi putut merge mai departe, abordându-se aspecte sau provocări urgente, precum actuala situație demografică din Europa, chestiunea energetică și migrațiile, care necesită răspunsuri mult mai complexe. În mod similar, pe viitor va trebui să se țină seama și de alte procese de reflecție în domeniu, cum ar fi studiile prezentate recent de ONU și de UNESCO (6).

3.3

În ceea ce privește propunerea Comisiei, CESE atrage atenția asupra pericolului ca educația să fie văzută ca un simplu instrument pentru dezvoltarea competențelor orientate exclusiv către piața forței de muncă și pentru creșterea capacității de inserție profesională (7). CESE își reafirmă convingerea că această capacitate nu depinde numai de dobândirea de competențe de bază și de experiență practică, ci și de calități și atitudini precum cetățenia activă, dezvoltarea personală și starea de bine. Astfel, deși capacitatea de inserție profesională poate fi considerată un obiectiv de dezvoltat în cadrul reevaluării educației, ea nu trebuie interpretată într-un sens prea strict.

3.4

CESE reamintește că, pentru a-și putea atinge pe deplin obiectivele, trebuie ca investițiile în sectorul educației să fie însoțite de politici de ocupare a forței de muncă și de politici sociale și economice care să favorizeze dezvoltarea durabilă și bunăstarea. CESE recomandase deja UE și statelor membre ca, în special în contextul crizei, să finalizeze revizuirea și/sau actualizarea – într-un mod progresist – a politicilor privind ocuparea forței de muncă și serviciile publice de calitate, să se acorde o mai mare atenție grupurilor specifice (copii, persoane cu nevoi speciale, migranți etc.) și să se integreze în toate aceste politici perspectiva de gen și participarea deplină a societății civile organizate (8).

3.5

Odată recunoscut faptul că există o anumită necorelare între competențele care se caută pe piața forței de muncă la ora actuală și cele de care dispun tinerii în general, devine și mai urgentă crearea de legături între lumea școlii și câmpul muncii, astfel încât să se elimine această neconcordanță, chiar dacă se recunoaște în același timp că perioadele dedicate educației și cele consacrate muncii nu sunt aceleași și nici nu ar putea fi.

3.6

CESE salută recenta decizie a Consiliului privind lansarea unei „garanții pentru tineret”, al cărei obiectiv este de a se asigura pentru toți tinerii cu vârsta de până la 25 de ani posibilitatea de a beneficia de o ofertă corespunzătoare de loc de muncă sau de o ofertă de continuare a educației sau de stagiu profesional în cele patru luni imediat următoare încheierii studiilor sau intrării în șomaj.

3.7

Cu toate acestea, CESE atrage atenția asupra faptului că nivelurile actuale ale șomajului nu-i afectează numai pe tineri, ci și pe lucrătorii în vârstă. De aceea, ar fi oportun să se valorifice cunoștințele acestor lucrători, nu numai pentru a-i ajuta pe tineri să se integreze pe piața forței de muncă, ci și pentru a le transmite cunoștințe care decurg dintr-o diversitate de experiențe.

3.8

Comitetul regretă că în această comunicare, Comisia a ratat ocazia de a recunoaște rolul pe care îl poate juca educația non-formală, care este complementară educației formale, și atrage atenția asupra îndemnului lansat de participanții la simpozionul de la Strasbourg în sensul angajării unui proces comun pe termen lung și mediu în vederea recunoașterii educației non-formale în Europa (9).

4.   Observații specifice

4.1   Competențe de bază și transversale

4.1.1

CESE este de acord cu Comisia în ceea ce privește faptul că „Eforturile trebuie să se concentreze pe dezvoltarea competențelor transversale (…), în special a competențelor antreprenoriale”, dar consideră că primul pas trebuie să fie dobândirea competențelor fundamentale sau de bază de către toată lumea. De asemenea, este de acord că învățarea limbilor străine trebuie să beneficieze în continuare de o atenție deosebită. De fapt, unui tânăr care a dobândit competențe de bază și transversale solide (mai ales capacitatea de a lucra în echipă, cunoașterea mai multor limbi, capacitatea de a utiliza instrumentele informatice, cea de a-și putea forma o opinie și de a o exprima, participarea la luarea de decizii etc.) nu îi va veni greu să se integreze pe piața forței de muncă și să aibă succes în mediul antreprenorial.

4.1.2

„Competențele antreprenoriale” reprezintă în mod cert un element important, cu condiția să nu aibă drept unic obiectiv crearea de întreprinderi. Nu se poate reuși nimic în viață fără o atitudine de „întreprinzător”, mai ales în momente dificile ca cele actuale. Din acest motiv, integrarea acestor competențe în politicile și programele de învățământ este, într-adevăr, binevenită.

4.1.3

Pentru a crea un spirit antreprenorial, dincolo de problemele legate de curriculum, ar putea fi importantă posibilitatea formării la locul de muncă sau în cadrul unei organizații, precum și încurajarea participării întreprinderilor și a organizațiilor la inițiativele promovate de către școli. Comisia și statele membre ar trebui să precizeze în mod mai transparent ce înseamnă un acces echitabil la un învățământ corespunzător și la programele de pregătire pentru dobândirea deprinderilor necesare pentru viață și să instituie un ansamblu coerent de indicatori pentru a realiza comparații la diferite niveluri și pentru a evalua rezultatele, cu participarea partenerilor de dialog social și a societății civile.

4.1.4

Cu toate acestea, CESE este de părere că potențialul spiritului antreprenorial nu va fi valorificat pe deplin decât dacă el este însoțit de un spirit de colaborare în echipă, pe care educația ar trebui să-l încurajeze, de asemenea, în rândul copiilor și al tinerilor.

4.1.5

Cunoștințele în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) (10) trebuie să se bucure în continuare de o atenție deosebită din partea sistemelor de învățământ deoarece continuă să ocupe un loc central într-o societate dominată de tehnologii și de dezvoltarea tehnologică, dar și pentru că cererea de lucrători înalt calificați, dispunând de un nivel ridicat de cunoștințe științifice va continua să crească (11). Este însă important ca aceste teme să fie tratate într-un mod mai accesibil și mai creativ și, prin urmare, și mai atrăgător (12), ceea ce facilitează totodată și asigurarea pe scară tot mai mare a unui echilibru de gen mai bun.

4.1.6

În document nu se menționează efectele crizei și ale politicilor de austeritate bugetară asupra științei, cercetării și a actorilor din domeniu (cercetători, personal academic, universități) și nici exodul de creiere care se constată la ora actuală în diferite țări ale UE. În diferite avize (13), CESE și-a exprimat poziția în ceea ce privește importanța progreselor către realizarea Spațiului European de Cercetare, afirmând că libera circulație a cercetătorilor, a cunoștințelor științifice și a tehnologiei ar trebui să constituie cea de-a „cincea libertate” din cadrul pieței unice.

4.2   Competențele profesionale

4.2.1

CESE împărtășește îngrijorarea exprimată de Comisie cu privire la faptul că educația nu este corelată cu piața forței de muncă. Este adevărat că un sistem educațional deconectat de piața forței de muncă poate avea drept consecință dobândirea unor competențe incomplete, ba chiar și șomajul (14). CESE admite că trebuie să se acorde o mai mare atenție revizuirii educației și formării profesionale și să se înțeleagă mai bine raporturile dintre activitățile de formare și piața forței de muncă, astfel încât cele dintâi să răspundă cu adevărat la necesitățile celei din urmă, și subliniază importanța participării partenerilor sociali și a societății civile la o formare profesională care să fie relevantă pentru piața forței de muncă (15).

4.2.2

Formarea și certificarea competențelor din domeniul TIC au o uriașă relevanță pentru piața forței de muncă, motiv pentru care trebuie să se investească în programe adecvate, care să garanteze dobândirea acestor competențe, la nivelul învățământului profesional și superior, în special în ceea ce privește tinerele femei. CESE sprijină propunerea privind o marcă de calitate europeană pentru industria, formarea și certificarea din domeniul TIC.

4.2.3

CESE reafirmă dreptul tuturor persoanelor de a poseda un ansamblu de cunoștințe și competențe care să le permită să se integreze pe deplin în viața profesională și socială. Dreptul la o formare profesională nu trebui recunoscut numai tinerilor care se pregătesc să intre în viața activă, ci și tuturor lucrătorilor, astfel încât aceștia să-și poate actualiza în permanență cunoștințele și să facă față provocărilor generate de mutațiile actuale. Capacitatea de inserție profesională nu se referă numai la tineri.

4.2.4

Formarea la locul de muncă și, în special, sistemele de formare profesională în alternanță, care combină învățământul într-o sală de clasă cu experiența de la locul de muncă, pot juca un rol important în cadrul mutațiilor necesare pentru crearea de locuri de muncă (16), însă ele trebuie să facă parte din sistemul educațional, ceea ce necesită clarificarea rolului diferiților actori. Sensibilizarea școlilor și a întreprinderilor în raport cu acest mod de învățare capătă astfel o importanță vitală (17).

4.3   Stimularea învățării deschise și flexibile

4.3.1

Recunoașterea faptului că paradigmele evoluează mai rapid ca oricând (trecerea de la o societate industrială la una bazată pe cunoaștere și, dincolo de ea, la o societate care funcționează în rețea) ne obligă să adoptăm o abordare mai creativă și mai inovatoare, care să creeze legături între diferite domenii ale vieții și diferite activități, recunoscând și punând în valoare succesele obținute, construind punți între cultură, învățământul general, cel profesional și piața forței de muncă, promovând complementaritatea dintre învățarea formală și cea non-formală, precum și egalitatea de șanse.

4.3.2

Stimularea dobândirii de cunoștințe are un sens, cu condiția de a asigura pentru fiecare persoană condițiile necesare în acest scop, fără ca această sarcină să depindă exclusiv de eforturile pe care fiecare poate și trebuie să le facă. În caz contrar, grupurile care sunt deja cele mai defavorizate sau mai marginalizate vor continua să fie victimele unei segregări colective. De aceea, CESE constată cu tot mai mare îngrijorare că participarea la programele de învățare pentru adulți este extrem de deficitară: potrivit Comisiei, participarea medie a adulților din UE la învățarea pe tot parcursul vieții este de 8,9 %, atingând abia 5 % în 7 state membre.

4.3.3

Trebuie îmbunătățite procedurile, actualmente mult prea formale, de recunoaștere a cunoștințelor dobândite în afara școlii (educație non-formală), însă la fel de necesară este și sublinierea faptului că deciziile trebuie să rezulte din concertarea cu partenerii sociali interesați și cu alte organizații ale societății civile și că statul este cel care trebuie să garanteze calitatea acestei recunoașteri Procedurile de recunoaștere pot contribui în mod mai eficient la creșterea vizibilității beneficiilor aduse de educația non-formală, în special în rândul partenerilor sociali. De asemenea, este important să se pună la dispoziție informații cât mai cuprinzătoare și mai accesibile cu privire la modalitățile de recunoaștere și validare ale competențelor, pentru a se garanta că sunt în beneficiul tuturor.

4.3.4

Într-o perioadă în care se înregistrează niveluri înalte ale șomajului, îndeosebi în rândul tinerilor, necesitatea de a regândi dobândirea de competențe dintr-o perspectivă mai deschisă și mai flexibilă constituie o provocare fundamentală, pe termen mediu și lung, pentru Europa. Răspunsul la aceste provocări presupune pentru statele membre, printre alte aspecte:

a)

garantarea, pentru toți, a condițiilor necesare pentru o învățare continuă, care să permită sporirea competențelor și accesul la locuri de muncă mai calificate, îndeplinind astfel obiectivul de „creștere favorabilă incluziunii” al Strategiei Europa 2020;

b)

să se garanteze tinerilor posibilitatea de a beneficia de asistența unor specialiști în orientare profesională;

c)

îmbunătățirea, prin intermediul unor inițiative concrete, inovatoare și creative, stabilite de comun acord în cadrul dialogului social, a formării (perfecționare și recalificare) celor care se află deja pe piața forței de muncă sau speră să facă parte din ea, dar al căror nivel de calificare școlară sau extrașcolară este insuficient. În cadrul acestor inițiative, este important să se țină seama de vârsta, experiența și de cunoștințele lucrătorilor respectivi;

d)

consacrarea dreptului individual la formare certificată de calitate, stabilindu-se un număr de ore de formare pe an pentru toți lucrătorii, indiferent de nivelul lor de calificare sau de tipul de contract de care dispun;

e)

încurajarea, la nivelul întreprinderilor, a elaborării în comun de către lucrători și angajatori a unor planuri de dezvoltare a competențelor individuale, luând în considerare situația întreprinderilor, în special a IMM-urilor, respectându-se astfel acordul încheiat la nivel european între lucrători și angajatori;

f)

sprijinirea inițiativelor menite să facă mai vizibile competențele dobândite în afara sistemului formal, să consolideze recunoașterea învățării non-formale și să-i asigure calitatea.

4.3.5

Comitetul sprijină intenția Comisiei de a crea un spațiu european pentru competențe și calificări, care să permită o mai mare convergență și transparență în ceea ce privește recunoașterea competențelor și a calificărilor pe teritoriul UE.

4.4   Sprijinirea profesorilor și a educatorilor europeni

4.4.1

După cum afirmă și comunicarea, CESE recunoaște rolul esențial al profesorilor și al educatorilor în ceea ce privește îmbunătățirea formelor de învățare și stimularea copiilor și a tinerilor astfel încât să dobândească competențele necesare confruntării cu provocările globalizării. În consecință, strategia de a miza pe formarea și angajarea unor profesori și educatori de calitate este necesară și pozitivă.

4.4.2

Totuși, a spune că profesorii și educatorii de calitate pot obține rezultate substanțial mai bune nu înseamnă că activitatea lor determină, doar prin ea însăși, învățarea de către elevi sau că trebuie să se subestimeze contextul socioeconomic în care aceasta are loc.

4.4.3

Într-un context de ample și profunde mutații economice, sociale și tehnologice este urgent ca profesia de cadru didactic să fie privită ca un element-cheie pentru promovarea unei educații de înaltă calitate, capabilă să se adapteze la exigențele epocii în care trăim. În acest context, îmbunătățirea formării academice și profesionale în vederea exercitării acestei profesii, asigurarea unor condiții de remunerare și de carieră corespunzătoare și creșterea atractivității sale în rândul tinerilor devin elemente esențiale pentru a se atinge obiectivul menționat. De asemenea, este extrem de important să se asigure un mai bun echilibru de gen la recrutarea profesorilor.

4.4.4

Comitetul atrage atenția asupra faptului că la recrutarea profesorilor este de dorit să se integreze o dimensiune privind diversitatea, în special din punct de vedere al originii etnice, culturii, religiei, vârstei etc. În plus, într-un context caracterizat de libera circulație a persoanelor și de migrație, este cu atât mai important să se consolideze competențele lingvistice și competențele de comunicare interculturală, atât în rândul copiilor și tinerilor, cât și în cel al profesorilor, astfel încât cooperarea să se îmbunătățească chiar și în situațiile în limbile materne sunt diferite. Profesorii trebuie să beneficieze de o formare corespunzătoare pentru a putea lucra cu elevii care riscă să părăsească timpuriu școala sau care se confruntă cu precaritatea, trăiesc în zone cu probleme sociale sau cu risc de excluziune. De aceea, este nevoie de profesori moderni, capabili să se integreze într-un mediu de învățare multicultural și multidimensional (18).

4.5   Finanțarea educației

4.5.1

CESE salută angajamentul Comisiei de a acorda o mai mare atenție finanțării educației, lansând o dezbatere cu actorii cei mai relevanți cu privire la beneficiile investițiilor în sectorul educației (19). De asemenea, salută intenția de a analiza împreună cu partenerii sociali creșterea ofertei de formare la locul de muncă de calitate.

4.5.2

În opinia CESE, este un lucru pozitiv faptul că statele membre promovează dezbateri pe plan național cu privire la mecanismele de finanțare sustenabilă a educației și a formării. Cu toate acestea și în pofida acestei atenții, finanțarea educației și formării este în scădere, în multe state membre (20). CESE subliniază importanța participării ample și permanente a partenerilor sociali și a celorlalte organizații ale societății civile la ansamblul procesului și salută eforturile de implicare a sectorului privat în cofinanțarea sectorului educației, în special a educației și formării profesionale, dar în același timp recomandă să se stabilească criterii clare cu privire la partajarea responsabilităților între diferitele sectoare (public, privat sau de alt tip) în astfel de cazuri. Aceasta nu implică însă anularea responsabilității statului în raport cu obligațiile asumate la nivel național și internațional referitoare la garantarea unor fonduri corespunzătoare și a unei educații de calitate pentru toți (21).

4.5.3

CESE reafirmă cu convingere importanța programelor ca Erasmus, Erasmus Mundus și „Tineretul în acțiune”, a căror contribuție la dezvoltarea personală a tinerilor, atât în ceea ce privește calificările, cât și competențele, a fost unanim recunoscută. De aceea, finanțarea lor se cere consolidată în contextul noului cadru financiar multianual, iar procedura de selecție a participanților trebuie îmbunătățită, astfel încât să se asigure șanse egale, echitabile și reale pentru toți; trebuie ca, prin intermediul diferitelor programe, grupurile expuse unor riscuri specifice să fie încurajate să participe la aceste inițiative și să se ofere soluții pentru depășirea obstacolelor în materie de resurse financiare sau de calificări, cu care se confruntă un mare număr de studenți și de tineri.

4.6   Parteneriate

4.6.1

CESE este de acord cu Comisia în ceea ce privește importanța unei colaborări mai strânse cu diferiții actori și grupuri sociale în materie de educație și de formare. Parteneriatele creează posibilitatea unui schimb bogat de experiențe și oferă oportunitatea de a-i include în procesul educațional pe toți cei care pot aduce și/sau actualiza competențe specifice, în special cele care se caută pe piața forței de muncă.

4.6.2

CESE subliniază importanța implicării în viața școlară a tuturor părților interesate (printre care se numără organizațiile de tineret și cele comunitare, școlile, părinții și educatorii, cadrele didactice, întreprinderile și sindicatele, autoritățile locale și regionale și alte autorități publice naționale), a stabilirii de obiective clare, a efectuării de evaluări periodice și a existenței unor resurse suficiente pentru a asigura caracterul durabil al acestor eforturi. CESE speră ca programul Erasmus pentru toți să contribuie în mod decisiv la sprijinirea, stimularea și promovarea asociațiilor care depun eforturi în vederea asigurării calității educației și a egalității de șanse. Educația, ca urmare a caracterului său holist, este o activitate care necesită un nivel ridicat de orientare profesională, precum și un serviciu de consiliere profesională. Pe de altă parte, este de dorit să se difuzeze bunele practici din numeroase școli care, după cursuri, se transformă în centre de activități culturale, de conferință și de formare continuă și a căror ofertă se adresează diferitelor generații din cadrul populației și unor categorii sociale diferite.

4.6.3

CESE recunoaște valoarea asociațiilor de tineret pentru dinamica participării tinerilor și contribuția lor la soluționarea a numeroase probleme cu care se confruntă tinerii. Printre acestea se numără în mod evident șomajul în rândul tinerilor, ale cărui rate extrem de ridicate sunt absolut inacceptabile. Stabilirea de parteneriate cu aceste organizații, care să permită dezvoltarea competențelor netehnice, legate de organizare, comunicare, conducere, spirit de inițiativă, cunoașterea limbilor străine sau altele, poate reprezenta o strategie pozitivă, cu condiția de a asigura simultan și resursele necesare pentru activitatea acestora (22).

4.6.4

CESE sprijină ideea creării unei garanții pentru tineret în statele membre, finanțate printr-un fond specific și plasate în contextul cadrului de finanțare multianual, însă consideră că suma de 6 miliarde EUR este în mod evident insuficientă, dat fiind că o parte din ea provine din Fondul social european.

Bruxelles, 10 iulie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  COM(2012) 669 final.

(2)  JO C 161, 6.6.2013, p. 67-72; JO C 161, 6.5.2013, p. 27-34; JO C 11, 15.1.2013, p. 8-15; JO C 299, 4.10.2012, p. 97; JO C 191, 29.6.2012, p. 103; JO C 76, 14.3.2013, p. 1; JO C 181, 21.6.2012, p. 154; JO C 143, 22.5.2012, p. 94; JO C 181, 21.6.2012, p. 143; JO C 68, 6.3.2012, p. 11; JO C 318, 29.10.2011, p. 50; JO C 68, 6.3.2012, p. 1; JO C 318, 29.10. 2011, p. 142; JO C 318, 29.10.2011, p. 1; JO C 132, 3.5. 2011, p. 55; JO C 21, 21.1.2011, p. 66; JO C 255, 22.09.2010, p. 81; JO C 318, 23.12.2009, p. 113; JO C 128, 18.5.2010, p. 10; JO C 224, 30.8.2008, p. 100; JO C 204, 9.8.2008, p. 95; JO C 151, 17.6.2008, p. 45; JO C 218, 11.9.2009, p. 85; JO C 151, 17.6.2008, p. 41

(3)  Survey of Schools: ICT in Education (https://ec.europa.eu/digital-agenda/node/51275).

(4)  Raportul de însoțire al inițiativei „Educație pentru toți” a UNESCO, din 2012, pe lângă faptul că denunță slabele progrese în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor acestui program, conchide că, pentru a se putea prezenta cetățenilor rezultate pozitive, sistemele de învățământ trebuie să se poată baza pe fonduri suficiente și durabile. De altfel, OCDE a semnalat în declarațiile sale recente că o educație publică centrată pe calitate și pe egalitate este metoda optimă pentru ca guvernele să poată economisi bani și, totodată, să facă chiar și investiții de succes, cu condiția de a implica comunitățile și persoanele cele mai favorizate. Numai astfel se poate vorbi de un sistem educațional de calitate. Conferința Education International-OCDE pe tema „Quality and dialogue key to public education” (Calitatea și dialogul sunt esențiale pentru învățământul public) – 4 februarie 2013.

(5)  Cu excepția CEC, toate acronimele se referă la denumirile din limba engleză.

(6)  Doisprezece experți internaționali în domeniul educației au inițiat la sediul UNESCO (Paris, 12-14 februarie 2013) o revizuire critică a celor mai importante rapoarte cu privire la educație produse de această organizație în secolul XX – Raportul „A învăța să fii”, de Edgar Faure (1972) și raportul lui Jacques Delors, „În educație se ascunde o comoară” (1996) – în lumina celor mai recente și profunde modificări sociale. www.unesco.org

(7)  Expresiile „capacitate de inserție profesională” și „creare de locuri de muncă” nu înseamnă același lucru și nici nu reprezintă același concept. În timp ce crearea de locuri de muncă reprezintă un fenomen complex, cu partajarea răspunderii între stat, angajatori și muncitori, ceea ce face necesar dialogul social, precum și negocierea, „capacitatea de inserție profesională” pare să țină aproape exclusiv de răspunderea individuală a celui care caută un loc de muncă.

(8)  JO C 18, 19.1.2011, p. 18.

(9)  Simpozionul, care a avut loc în perioada 14-16 noiembrie 2011, a fost co-organizat de către Comisia Europeană, Consiliul Europei și câteva organizații de tineret, cum ar fi Forumul European al Tineretului, organizația germană YiA NA Jugend für Europa și SALTO Training and Cooperation ressource Center. (http://youth-partnership-eu.coe.int/youth-partnership/documents/EKCYP/Youth_Policy/docs/Youth_Work/Policy/STATEMENT_Symposium_participants_160312.pdf).

(10)  Acronimul corespondent în limba engleză este STEM - science, technology, engineering and maths.

(11)  Potrivit Cedefop, este posibil ca cererea de persoane înalt calificate să crească cu 16 milioane până în 2020, iar cea de persoane cu calificare medie cu 3,5 milioane, în timp ce cererea de persoane slab calificate ar putea scădea cu 12 milioane.

(12)  O serie de proiecte desfășurate în diverse state membre au demonstrat că predarea matematicii se poate face într-un mod mai atractiv.

(13)  JO C 95, 23.4.2003, p. 8; JO C 218, 11.9.2009, p. 8; JO C 306, 16.12.2009, p. 13; JO C 132, 3.5.2011, p. 39; JO C 318, 29.10.2011, p. 121; JO C 181, 21.6.2012, p. 111; JO C 299, 4.10.2012, p. 72; JO C 229, 31.7.2012, p. 60; JO C 44, 15.2.2013, p. 88; JO C 76, 14.3.2013, p. 43; JO C 76, 14.3.2013, p. 31.

(14)  Recomandarea revizuită a UNESCO privind educația tehnologică și formarea profesională semnalează că, având în vedere dezvoltarea științifică, tehnologică și socioeconomică masivă, în curs de desfășurare sau preconizată, care caracterizează perioada actuală, și în special globalizarea și revoluția în domeniul TIC, educația tehnologică și cea profesională trebuie să fie componente esențiale ale procesului educativ din toate țările (UNESCO, 2001).

(15)  Memorandum privind cooperarea în domeniul educației și formării profesionale în Europa, Berlin, 10 și 11 decembrie 2012.

(16)  Comunicarea menționează următoarele sectoare cu potențial de creștere: tehnologiile informației și comunicării (TIC), sănătatatea, tehnologiile cu emisii scăzute de carbon, serviciile pentru persoane și întreprinderi, economia maritimă și sectoarele ecologice, precum și cele care necesită mână de lucru mai calificată ca urmare a transformărilor pe care le înregistrează.

(17)  Experiența sistemului de formare profesională în alternanță din Austria este un exemplu de bună practică care ar merita o analiză atentă a condițiilor necesare pentru buna sa funcționare, precum și a rezultatelor obținute între timp.

(18)  JO C 151, 17.6.2008, p. 41; Jo C 218, 11.9.2009, P.85

(19)  UNESCO a publicat un nou studiu care analizează contribuțiile întreprinderilor și fundațiilor private la finanțarea educației, în care arată că acestea nu se ridică decât la un total de 683 milioane USD anual. Pentru a înțelege această cifră, menționăm că ea echivalează cu 0,1 % din cifra de afaceri a celor două mari întreprinderi petroliere din lume și că este egală cu costul a două avioane A380 ale Airbus. În realitate, este vorba de o contribuție minoră, în comparație cu cele 16 miliarde USD necesare anual pentru a garanta accesul tuturor copiilor la școala primară. Prezentare în cadrul Forumului de la Davos, 23 ianuarie 2013.

(20)  Raportul Euydice Funding of Education in Europe 20-2012. The Impact of the Crisis (Finanțarea educației în Europa 20-2012. Impactul crizei)

(http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/147EN.pdf).

(21)  Angajamentul de a garanta o educație de calitate pentru toți se regăsește în toate constituțiile naționale, iar la nivel internațional, în Declarația finală a Conferinței mondiale privind educația, UNESCO, Jomtien, 1990, și în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, ONU, New York, 2000, la care au aderat toate țările UE.

(22)  Un raport al Universității din Bath /GHK 2012 a demonstrat impactul educației formale asupra capacității de inserție profesională a tinerilor și rolul important pe care îl pot juca în acest sens organizațiile de tineret.


12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/65


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea tutunului și a produselor aferente

COM(2012) 788 final – 2012/0366 (COD)

2013/C 327/13

Raportor: dl José Isaías RODRÍGUEZ GARCÍA-CARO

La 15 ianuarie 2013, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul European și Consiliul au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea tutunului și a produselor aferente

COM(2012) 788 final – 2012/0366 (COD).

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 26 martie 2013.

În cea de-a 491-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 și la 11 iulie 2013 (ședința din 11 iulie 2013), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 173 de voturi pentru, 52 de voturi împotrivă și 28 de abțineri.

1.   Concluzii

1.1

Temeiul juridic al proiectului de act legislativ propus de Comisia Europeană este articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (1). Așadar, obiectivul declarat al acestui proiect legislativ este armonizarea dispozițiilor legale aplicabile produselor din tutun, pentru a se veghea la buna funcționare a pieței interne. La punctul 3.9.1 din expunerea de motive a propunerii de directivă se menționează că alegerea acestui temei juridic a fost confirmată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru Directiva 2001/37/CE (2) și că, prin urmare, același temei juridic este adecvat și pentru propunerea supusă examinării, în vederea asigurării unui nivel înalt de protecție a sănătății populației față de riscurile pe care le prezintă fumatul.

1.2

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută, în principiu, acest temei juridic din perspectiva obiectivelor propunerii, pe care CESE le împărtășește întru totul, acestea vizând în special preîntâmpinarea situației în care oamenii, și mai ales tinerii, se apucă de fumat. Cu toate acestea, CESE observă că în anumite situații, de exemplu în Comisia Afaceri juridice a Parlamentului European, au fost formulate rezerve cu privire la acest temei juridic, și anume în virtutea faptului că obiectivul poate fi realizat într-o măsură suficientă de către statele membre.

1.3

CESE împărtășește pe deplin opinia Comisiei Europene potrivit căreia dreptul la sănătate trebuie să fie mai presus de orice considerente economice. În acest sens, CESE se pronunță în mod ferm și în favoarea promovării planurilor și campaniilor publice de educare și sensibilizare în privința gravelor consecințe pe care le are fumatul asupra sănătății. Persistă însă un anumit scepticism cu privire la posibilitatea ca măsurile propuse să contribuie la abandonarea progresivă a fumatului. Ca atare, CESE recomandă să se completeze măsura supusă examinării, astfel încât aceasta să reflecte foarte clar importanța pe care o capătă la scară europeană strategiile educative și de consiliere în școlile primare și gimnaziale, astfel încât toți copiii și tinerii să poată primi informații corecte, exhaustive și periodice despre ce este de fapt tutunul și despre și efectele sale nocive, precum și despre efectele cancerigene ale expunerii la fumul de tutun din mediul ambiant (FTMA) (3).

1.4

Comitetul recunoaște că un număr considerabil de locuri de muncă vor fi puse în pericol la nivelul întregii UE, în toate sectoarele lanțului valoric, de la agricultură, producție, ambalare și până la vânzarea cu amănuntul a tutunului și a produselor aferente. CESE solicită să se acorde atenția cuvenită prevenirii acestor riscuri pe piața forței de muncă și recomandă ferm utilizarea în acest sens a tuturor formelor disponibile de măsuri de tranziție și de restructurare, în special a programelor de formare a lucrătorilor, precum și a sprijinului științific, tehnic și în materie de inovare care poate fi acordat întreprinderilor și fermelor pentru fabricarea de noi tipuri de produse, în vederea conservării locurilor de muncă. Trebuie observată contribuția cultivării tutunului la ocuparea forței de muncă în mediul rural. Fondurile structurale și de coeziune, fondurile regionale și fondurile destinate cercetării și inovării ar trebui folosite în mod eficient în statele membre care sunt cel mai afectate de această posibilă restructurare, mai ales în contextul actualei crize economice.

1.5

Există riscul unei importante pierderi de venituri fiscale, nu numai din cauza creșterii comerțului ilicit, ci și a scăderii vânzărilor și prețurilor. În prezent, se strâng în Uniunea Europeană aproape 100 de miliarde EUR din impozitele pe tutun.

1.6

Se va produce o creștere accentuată a comerțului ilicit (contrabandă și falsificări), condus de rețele criminale, ceea ce va determina o reducere a vânzărilor legale de tutun și a veniturilor fiscale rezultate din colectarea taxelor pe produsele din tutun, va pune în pericol securitatea consumatorilor, în lipsa controalelor sanitare și de calitate și, de asemenea, va înlesni accesul minorilor la tutun. În Uniunea Europeană, în fiecare an se strâng cu 10 miliarde EUR mai puțin (4) (cifre furnizate de OLAF) din cauza comerțului ilicit, întrucât, în prezent, vânzarea de tutun de contrabandă reprezintă 10 % din totalul vânzărilor din UE (5). CESE nu poate decât să salute faptul că, recent, în contextul Convenției-cadru pentru controlul tutunului a OMS, a fost semnat un protocol privind eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun, în care se solicită părților interesate să pună în aplicare măsuri eficiente de eliminare a producției ilicite și a comerțului ilicit cu tutun (6).

1.7

Propunerea actuală va modifica în mod substanțial condițiile de intrare pe piață și de concurență, precum și funcționarea necesară a comercializării libere a unui produs legal, deși extrem de strict reglementat. CESE ia notă de preocupările exprimate în unele evaluări de impact la nivelul UE și internațional. Cu toate acestea, CESE solicită să se ia în considerare îmbunătățirile preconizate în ce privește atât reducerea cheltuielilor de îngrijire a sănătății, cât și creșterea nivelului de sănătate publică, cunoscut fiind faptul că cetățenii europeni sunt îndreptățiți să aștepte din partea Uniunii Europene un nivel înalt de protecție a sănătății umane, conform prevederilor articolului 35 din Carta drepturilor fundamentale.

1.8

Înzestrarea Comisiei cu ample competențe de a dezvolta ulterior unele aspecte esențiale ale directivei prin intermediul actelor delegate va reprezenta o ingerință în competențele suverane ale statelor membre, încălcându-se astfel principiul subsidiarității. CESE nu poate accepta actele delegate care nu intră sub incidența celor dispuse în mod expres în articolul 290 din TFUE. De asemenea, opt parlamente naționale (controlul subsidiarității) au exprimat 14 voturi împotriva propunerii Comisiei, întrucât aceasta nu respectă principiul subsidiarității (7).

1.9

CESE sprijină ideea de reducere a riscului și, prin urmare, solicită Comisiei o definiție clară și un cadru juridic adecvat pentru „produsele cu risc redus”, care, pe baza unor dovezi științifice de netăgăduit, să demonstreze o reducere a riscului față de țigaretele convenționale. Este vorba în special de produsele care conțin tutun (și nu nicotină chimică) și care, în consecință, fac obiectul directivei.

2.   Introducere

2.1

CESE este pe deplin conștient de riscurile pe care le prezintă tutunul pentru sănătatea publică. Așa cum se afirmă la punctul 1 din expunerea de motive a propunerii de directivă, tutunul reprezintă principala cauză de moarte prematură în UE, acesta provocând aproape 700 000 de decese în fiecare an. În acest sens, propunerea evidențiază obiective lăudabile și împărtășite pe deplin, cum ar fi prevenirea începerii consumului de produse din tutun, în special în rândul tinerilor, dat fiind că 70 % dintre fumători încep înainte de a împlini 18 ani, iar 94 % înainte de a împlini 25 de ani, ceea ce sporește necesitatea adoptării de măsuri destinate copiilor și tinerilor (8).

2.2

În acest context, CESE consideră că revizuirea directivei este absolut necesară și, prin urmare, trebuie să aibă loc imediat. De fapt, această revizuire se tot amână, deși Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede faptul că în procesul de elaborare și de implementare a tuturor politicilor și acțiunilor în Uniune trebuie să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane. Este clar că dreptul la sănătate trebuie să fie mai presus de orice considerent economic. De asemenea, trebuie să se țină seama de faptul că, în țările care au adoptat o legislație foarte restrictivă împotriva tutunului, modificările în prevalența consumului abia s-au făcut simțite. Este și cazul Spaniei, în care, în ultimii trei ani consumul a scăzut cu doar două procente, în ciuda legilor severe adoptate, potrivit unui raport recent publicat al Comisiei Europene privind mediile fără fum de tutun (9). Pe lângă măsurile avute în vedere, CESE se pronunță în mod ferm în favoarea promovării planurilor și campaniilor publice de educare și sensibilizare în privința gravelor consecințe pe care le are fumatul asupra sănătății, întrucât înțelege că, pentru sănătatea publică, aceste acțiuni vor consolida eficiența pe termen lung a măsurilor propuse, deși capacitatea acestora de a înlesni abandonarea progresivă necesară a obiceiului de a fuma este privită în continuare cu scepticism.

2.3

Cu toate acestea, proiectul de propunere de revizuire a Directivei privind produsele din tutun 2001/37/CE, prezentat de Comisia Europeană la 19 decembrie 2012, poate avea grave consecințe asupra ocupării forței de muncă, a economiei și a veniturilor fiscale în Uniunea Europeană, ceea ce contravine altor obiective de bază ale Uniunii, cum ar fi ocuparea deplină a forței de muncă și creșterea economică (art. 3 din TUE), în cazul în care nu se pun în aplicare măsuri de însoțire. În Uniunea Europeană, sectorul tutunului generează locuri de muncă pentru aproape 1,5 milioane de persoane. Dintre acestea, 400 000 sunt ale agricultorilor care se ocupă cu plantarea tutunului, în timp ce 956 000 de locuri de muncă depind de vânzarea tutunului cu amănuntul (10). Pe de altă parte, în fiecare an se strâng din impozitele pe activitățile legate de tutun aproape 100 de miliarde EUR; este vorba de un sector de o mare importanță în ce privește exporturile, fiind unul dintre puținele care mențin bilanțuri pozitive atât la nivel european, cât și la nivel național, în multe state membre. Astfel, în 2010, totalul exporturilor din Uniunea Europeană de produse din tutun a fost de cca. 55 000 de tone. Cele mai mari cantități au provenit din Bulgaria (13 200 de tone), Grecia (11 200 de tone) și Franța (8 000 de tone). De asemenea, tutunul este un produs agricol care generează 400 000 de locuri de muncă în Uniune, în principal în regiuni defavorizate, care nu au alternativă. Statisticile UNITAB și COPA demonstrează că 96 % din exploatațiile agricole destinate tutunului sunt afaceri de familie și ocupă o suprafață medie de cultivare de 0,5-3 hectare (11).

3.   Observații generale

3.1

Propunerea de directivă privind produsele din tutun prezentată de Comisia Europeană se concentrează pe șase domenii de acțiune:

etichetare și ambalare;

ingrediente;

formate;

caracteristicile de securitate și trasabilitatea;

vânzări transfrontaliere la distanță;

produse din tutun nefumigene și extinderea gamei de produse reglementate.

Trei dintre aceste șase domenii ar avea un impact uriaș asupra ocupării forței de muncă și asupra veniturilor fiscale în țările membre ale Uniunii Europene. În cazul etichetării, al ambalării și al ingredientelor, propunerea impune avertismente de sănătate extinse, disproporționate față de cele existente, limitând formatul, gustul și conținutul produselor din tutun. Astfel, de exemplu, ar trebui ca toate pachetele de țigări să includă avertismente de sănătate cu imagini și text care să ocupe 75 % din ambalaj, la care se adaugă noile explicații informative pe părțile laterale (50 % pe fiecare parte), pe lângă eticheta fiscală obligatorie în unele țări membre, mesajul privind interzicerea vânzării către minori și spațiul rezervat noilor caracteristici care vor garanta urmărirea și trasabilitatea produselor din tutun. În fapt, aceasta presupune o reducere drastică a spațiului disponibil pentru informațiile privind mărcile comerciale înregistrate în mod legal. Pe de altă parte, pachetele de țigări vor avea dimensiuni minime de înălțime și de lățime, ceea ce înseamnă că unele modele de pachete vor dispărea. Este cazul modelului „casket”, foarte popular în unele țări, cum ar fi Grecia. De asemenea, va dispărea modelul de pachet cel mai căutat în Portugalia. Pe de altă parte, această modificare a ambalajului, care nu se bazează pe probe științifice, poate pune în pericol locuri de muncă din sectorul ambalării și împachetării, foarte important în multe țări europene, cum ar fi Germania, Polonia, Franța, Regatul Unit sau Austria. Trebuie menționat că cerințele minime de înălțime și lățime pentru produsele din tutun nu au fost incluse în consultarea publică și nici nu au făcut obiectul raportului de impact. De asemenea, se interzice vânzarea de țigarete care au arome caracteristice și se inventează o nouă definiție a țigărilor de foi, care contravine legislației fiscale a Uniunii, în vigoare de puțin mai mult de un an (12).

3.2

În consecință, în condițiile în care toate pachetele de țigări au același format și gust, prețul va fi unicul criteriu de diferențiere între mărci, ceea ce va duce la sărăcirea lanțului valoric al întregului sector. În momentul în care prețul va rămâne singurul element competitiv, se va produce o scădere a prețurilor care va provoca, pe de o parte, o reducere a veniturilor operatorilor din sector și a volumului veniturilor fiscale ale statelor și, pe de altă parte, dispariția unor locuri de muncă în sector.

3.3

Această unică diferențiere posibilă, doar prin preț, va face ca, de exemplu, tutunul de calitate care se cultivă în Uniunea Europeană să nu mai fie atrăgător pentru întreprinderile care dispun de fabrici pe teritoriul Uniunii, întrucât criteriul calității nu va mai juca un rol în achiziționarea foii de tutun, ceea ce, în ciuda celor semnalate de Comisiei în evaluarea impactului, va implica un risc grav pentru locurile de muncă ce depind de această cultură. În prezent, în Uniunea Europeană, recolta de foi de tutun este de 250 000 de tone pe an, cel mai mare producător fiind Italia, cu 89 000 de tone, urmat de Bulgaria, cu 41 056 de tone, de Spania, cu 38 400, și de Grecia, cu 24 240. Această verigă a lanțului generează locuri de muncă pentru 400 000 de persoane, cele mai multe fiind în Bulgaria (110 000 de persoane se ocupă cu cultivarea tutunului), urmată de Polonia (75 100) și de Italia (59 300) (13).

3.4

Altă consecință a standardizării formatelor și gusturilor ar putea fi și sporirea activităților de contrabandă cu tutun. Dacă toate produsele sfârșesc prin a fi aproape identice, beneficiarele vor fi mafiile, care vor putea lesne să-și conceapă produsele de contrabandă cu formate și gusturi originale, cu care sunt obișnuiți consumatorii, pentru a satisface această cerere pe căi nereglementate și fără a vărsa niciun euro fiscului statelor membre. În plus, aceste produse nu vor trece prin niciun control de calitate, drept care va fi pusă în grav pericol siguranța consumatorilor.

3.5

Potrivit ultimelor date disponibile, din cauza comerțului ilicit în Uniunea Europeană, în fiecare an se strâng cu 10 miliarde EUR mai puțin din impozitele pe activitățile legate de tutun. În prezent, vânzarea de tutun de contrabandă în UE reprezintă 10 % din total (14). De aceea, CESE nu poate decât să salute semnarea, la 12 noiembrie 2012, în contextul Convenției-cadru pentru controlul tutunului a OMS, a unui protocol privind eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun. Negociat de Comisia Europeană în numele Uniunii și al statelor sale membre, protocolul solicită tuturor părților interesate să adopte măsuri eficiente de eliminare a producției ilicite și a comerțului ilicit cu tutun (15).

3.6

Pe lângă pierderile fiscale, sporirea comerțului ilicit va duce și la scăderea vânzărilor de tutun, care va avea consecințe asupra întregului lanț valoric, putând să afecteze în special punctele de vânzare a tutunului cu amănuntul. Aproape un milion de locuri de muncă depind în mod direct sau indirect de vânzarea cu amănuntul de tutun în Uniunea Europeană, atât prin magazine de cartier, chioșcuri sau prin localuri specializate care, în Franța, Italia, Spania și, de puțină vreme, în Ungaria, dispun de rețele de distribuție a tutunului și a timbrelor reglementate și controlate de statele respective. Numai în Grecia, 40 000 de locuri de muncă depind de vânzarea cu amănuntul a tutunului (16).

3.7

CESE recunoaște amenințarea care planează asupra ocupării forței de muncă din toate sectoarele, în cadrul lanțului valoric al producerii, ambalării și vânzării cu amănuntul a tutunului și a produselor aferente, precum și din zonele agricole în care nu s-au prevăzut alternative și în care nu mai sunt disponibile subvențiile PAC. Trebuie să se țină seama de contribuția cultivării tutunului la ocuparea forței de muncă în zonele rurale. CESE solicită să se acorde atenția cuvenită minimizării acestor riscuri la care este expusă piața forței de muncă și recomandă călduros utilizarea măsurilor de tranziție și de restructurare, sub toate formele disponibile, și în special a programelor de formare a lucrătorilor, precum și a sprijinului științific, tehnic și în materie de inovare care poate fi acordat întreprinderilor și fermelor pentru fabricarea de noi tipuri de produse, în vederea conservării locurilor de muncă. Fondurile de coeziune și cele structurale, fondurile regionale și fondurile pentru cercetare și inovare ar trebui utilizate în mod eficient în statele membre care sunt cel mai afectate de această posibilă restructurare, mai ales în contextul actualei crize economice.

3.8

În concluzie, CESE recunoaște că propunerea de directivă poate comporta riscuri considerabile, dar solicită să se țină seama de îmbunătățirile preconizate în ceea ce privește atât reducerea cheltuielilor în domeniul sănătății, cât și creșterea nivelului de sănătate, cunoscut fiind faptul că cetățenii europeni sunt îndreptățiți să aștepte din partea Uniunii Europene un nivel înalt de protecție a sănătății umane, conform prevederilor articolului 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.9

Pe de altă parte, în propunerea de directivă sunt incluse șaisprezece acte delegate care atribuie Comisiei Europene prerogative de reglementare și decizie privind elementele esențiale ale directivei, chestiune care a fost exclusă în mod expres în articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (17). În acest fel, Consiliul, Parlamentul European și parlamentele naționale rămân aproape fără marjă de manevră în ce privește reglementarea aspectelor fundamentale ale directivei.

4.   Observații specifice

4.1

Măsurile incluse în propunerea de directivă sunt foarte restrictive și se bazează pe criterii menite să reducă atracția pe care o prezintă tutunul, pentru a îndeplini obiectivele sanitare pe care le urmăresc. În plus, CESE atrage atenția asupra necesității implementării unor planuri și campanii educative care vizează în mod specific tinerii din Europa. În acest sens, trebuie reamintit că tocmai estimările Comisiei Europene par să preconizeze viitoarele efecte asupra sănătății ale măsurilor sale ca fiind foarte modeste (2 %); în schimb, acest caracter progresiv va preveni provocarea de pagube economice foarte grave și, prin urmare, potențial disproporționate.

4.1.1

Includerea avertismentelor de sănătate pe 75 % din pachet pe ambele fețe, pe lângă noile explicații informative pe lateral într-o proporție de 50 % (articolul 9) nu se bazează pe dovezi științifice de necontestat. Cu toate că un studiu elaborat de dl Hammond (18) indica eficiența acestor avertismente, alte studii, cum ar fi cele realizate de Universitatea din Maastricht (19) și de US FDA (20) demonstrează contrariul, și anume că avertismentele ilustrate de sănătate nu sunt eficiente pentru reducerea numărului de fumători. În acest sens, potrivit Eurobarometrului, ce ține chiar de Comisia Europeană (21), nouă din zece fumători recunosc că avertismentele de dimensiuni mari nu îi determină să se lase de fumat, iar șapte din zece cred că acest tip de măsuri nu contribuie la reducerea consumului în rândul minorilor. Iar o hotărâre recentă a unui Tribunal de Casație federal din Statele Unite a ajuns la rândul său la concluzia că nu existau dovezi suficiente în ce privește aceste avertismente ilustrate de dimensiuni mari. Astfel, acesta semnalează că „nu există nicio dovadă care să demonstreze că aceste avertismente au determinat direct o scădere substanțială a tabagismului în vreuna dintre țările în care acestea sunt obligatorii în prezent” și adaugă că „dovezile au o forță de convingere foarte scăzută” (22).

4.2

În plus, această sporire disproporționată a dimensiunilor avertismentelor de sănătate va aduce după sine:

suprimarea unilaterală a drepturilor legitime de proprietate intelectuală și industrială ale producătorilor, care nu își vor putea utiliza mărcile înregistrate. Potrivit Curții de Justiție a UE (23), producătorii au dreptul să-și utilizeze mărcile comerciale înregistrate și să continue să-și individualizeze produsele,

o nouă restricție în calea concurenței, într-un sector în care diferențierea este deja dificilă,

încălcarea drepturilor comerciale elementare inerente oricărei activități comerciale legale,

o piedică în calea introducerii de noi produse pe piață și

eliminarea cercetării și a unei posibile sporiri a calității produselor oferite. Se limitează în mod arbitrar intrarea unor noi produse de ultimă generație, fără a se acorda posibilitatea stabilirii unui cadru de reglementare clar, care să contribuie la analizarea reducerii riscurilor pe care le pot aduce aceste produse populației, ceea ce poate reprezenta și o frână în calea generării de bogăție și de locuri de muncă legate de inovarea și cercetarea în domeniul acestor produse. De asemenea, aceste noi produse care ar putea prezenta un risc scăzut nu ar trebui să facă obiectul acelorași restricții care sunt impuse produselor tradiționale.

4.3

Același lucru se întâmplă și în cazul restricției privind ingredientele în vederea eliminării gusturilor sau aromelor caracteristice (articolul 6), care nu se întemeiază pe argumente științifice, cum ar putea fi reducerea toxicității sau a capacității de a induce dependență a acestor ingrediente, ci pe un singur criteriu, cât se poate de subiectiv, cum este cel de reducere a forței de atracție a tutunului și pe prejudecăți subiective privind tipul de tutun pe care îl fumează fiecare categorie de vârstă sau sex. Se face dovadă de aceeași subiectivitate atunci când se interzic, în mod arbitrar și fără nicio argumentație, unele formate, cum ar fi țigaretele slim sau subțiri (ceea ce nu a fost inclus în consultarea publică și nu face obiectul raportului de impact), țigaretele scurte, întreaga categorie de țigarete mentolate, când se stabilește o greutate minimă a pungilor de tutun de rulat, se standardizează formatul cutiilor de tutun de rulat sau, și mai evident, atunci când se inventează o nouă categorie de „țigări de foi”, fapt ce contravine Directivei 2011/64/UE (24), în vigoare de la 1 ianuarie 2011. Această interzicere a țigaretelor slim și mentolate, foarte consumate în diverse țări europene, ar însemna că consumatorii nu ar mai avea acces la ele și ar fi nevoiți să recurgă la piața de contrabandă pentru a le achiziționa. În plus, este vorba de produse din tutun consumate în cea mai mare parte de fumători adulți; așadar, în acest caz concret, nu se poate aduce argumentul că interdicția servește pentru a preveni accesul minorilor la consumul de tutun. De exemplu, în cazul concret al țigaretelor mentolate, trebuie reamintit că acest tip de tutun este consumat în principal de persoanele în vârstă și că, în plus, nu a fost interzis în țările cu legislații foarte centrate pe lupta împotriva tabagismului, cu dispoziții foarte concrete în ce privește interzicerea anumitor ingrediente, cum ar fi Statele Unite sau Canada; din acest motiv, CESE propune să fie eliminată din propunerea de directivă interdicția legată de țigaretele mentolate.

4.3.1

În concluzie, suntem pe deplin de acord cu propunerea Comisiei de a interzice pe piață noi produse cu gust de gumă de mestecat, piña colada, mojito și așa-numitele candy-flavoured cigarettes (țigarete cu gust de dulciuri), care ar putea fi destinate în special tinerilor consumatori.

4.3.2

O restricție excesivă în ce privește ingredientele ar duce la o standardizare a gustului și, prin urmare, la imposibilitatea diferențierii între concurenți, limitând investițiile și posibila lansare de noi produse; toate acestea ar fi în detrimentul consumatorului, care ar fi privat de posibilitatea de a alege.

4.4

CESE solicită Comisiei o definiție clară și un cadru juridic adecvat pentru „produsele cu risc redus”, care, pe baza unor dovezi științifice de netăgăduit, să demonstreze o reducere a riscului față de țigaretele convenționale. Conceptul de risc scăzut poate fi aplicat produselor care pot înlocui țigaretele convenționale, implicând un risc mult mai mic pentru sănătate, însă nu și produselor destinate celor care se lasă de fumat. Produsele care conțin tutun (și nu nicotină chimică) și care, în consecință, fac obiectul directivei, trebuie să dispună de o definiție și o reglementare clară, care să permită informarea consumatorului privind caracteristicile lor.

4.5

Pe de altă parte, Comisia Europeană include în propunerea sa de directivă măsuri menite să reducă comerțul ilicit cu tutun. Astfel, de exemplu, la articolul 14 din propunere, Comisia Europeană stabilește un sistem de urmărire și trasabilitate, precum și diverse caracteristici de securitate suplimentare, astfel încât în Uniunea Europeană să se vândă doar produse care îndeplinesc dispozițiile directivei. Această măsură va impune o sarcină economică și administrativă disproporționată, pe care multe IMM-uri nu și-o vor putea asuma și, departe de a reduce comerțul ilicit, va implica, pentru statele membre, o sarcină administrativă mai mare în ce privește realizarea controlului. În plus, acest sistem nu va servi la frânarea contrabandei și a comerțului ilicit care, în schimb, vor beneficia de pe urma restului măsurilor din propunerea de directivă. În acest sens, CESE consideră că dispozițiile articolului 14 din propunerea de directivă ar trebui să fie identice cu clauzele privind monitorizarea și trasabilitatea incluse în protocolul privind comerțul ilicit, încheiat la sfârșitul anului trecut de Conferința părților (25) a Organizației Mondiale a Sănătății.

4.6

În sfârșit, directiva va acorda Comisiei Europene posibilitatea de a reglementa și modifica, prin multiplicarea actelor delegate, aspecte fundamentale, cum ar fi nivelurile de aditivi, redactarea avertismentelor de sănătate, amplasarea și dimensiunile acestora. În acest sens, statele membre rămân aproape fără nicio marjă de manevră în ce privește implementarea acestei directive, ceea ce presupune un grad de intervenționism extrem, până acum rareori utilizat în Uniunea Europeană, care încalcă principiile subsidiarității și proporționalității, așa cum susțin deja parlamentele naționale din opt state membre (26) (Italia, Republica Cehă, Grecia, Bulgaria, Danemarca, Portugalia, România și Suedia). În Italia, parlamentul nu doar a semnalat că propunerea contravine acestor principii, ci subliniază, de asemenea, că unele modele de țigarete interzise, cum sunt cele slim sau țigaretele cu conținut redus de gudron pot reprezenta instrumente utile în cadrul unei politici menite să reducă sau să determine renunțarea la obiceiul de a fuma (27).

4.6.1

De exemplu, la articolele 8, 9 și 11, propunerea de directivă permite Comisiei Europene să modifice, printr-un act delegat, redactarea, designul, prezentarea, formatul și amplasarea avertismentelor de sănătate. De asemenea, la articolul 6 se permite Comisiei să decidă, printr-un act delegat, în ce privește conținutul și nivelurile maxime de aditivi.

4.6.2

În cazul trabucurilor, al țigaretelor și al tutunului de pipă, propunerea de directivă își rezervă și dreptul de a elimina în mod automat anumite exonerări incluse în textul său, în cazul în care există „o modificare substanțială a circumstanțelor”, modificare ce constă într-o creștere a volumului vânzărilor cu cel puțin 10 % în cel puțin zece dintre statele membre sau o sporire cu 5 % a numărului de fumători cu vârste sub 25 de ani. Comisia nu este conștientă de faptul că în 10 din cele 27 de state membre piața acestor produse este extrem de mică, iar o variație de 10 % ar putea să se producă cu ușurință, ceea ce ar priva măsura de orice sens și ar stârni o mare incertitudine juridică în acest sector.

4.7

Deși delegarea prerogativelor prin acte delegate este prevăzută la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, este necesar ca în aceste cazuri să se îndeplinească o serie de cerințe. Astfel, se va putea utiliza un act delegat doar în cazul elementelor neesențiale ale unui act legislativ, ceea ce nu se întâmplă în cazul propunerii supuse examinării.

Bruxelles, 11 iulie 2013

Președintele Comitetului Economic și Social European

Henri MALOSSE


(1)  Articolul 114 din TFUE:

„1.

Cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel, dispozițiile următoare se aplică în vederea realizării obiectivelor enunțate la articolul 26. Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social European, adoptă măsurile privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne.”

(2)  A se vedea Cauza C-491/01 The Queen v Secretary of State for Health, ex parte British American Tobacco (Investments) Ltd y Imperial Tobacco Ltd.

(3)  JO C 128, 18.5.2010, p. 89-93.

(4)  http://europa.eu/rapid/press-release_OLAF-11-5_en.htm?locale=EN.

(5)  A se vedea studiul The European Tobacco Sector. An analysis of the socio-economic footprint, elaborat de Nomisma, precum și comunicatul de presă al Comisiei Europene, din 16 noiembrie 2012.

(6)  Ibidem.

(7)  http://www.ipex.eu/IPEXL-WEB/dossier/dossier.do?code=COD&year=2012&number=0366&appLng=EN

(8)  JO C 351, 15.11.2012, p. 6-11.

(9)  Report on the implementation of the Council Recommendation of 30 November 2009 on Smoke-free Environments.

(10)  The European Tobacco Sector. An analysis of the socio-economic footprint, studiu elaborat de Nomisma.

(11)  DIVTOB: Diversification for Tobacco Growing Regions in the Southern European Union. Universitatea din Hohenheim. Sixth Framework Programme funded European Research and Technological Development.

(12)  Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 de iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat, JO L 176, 5.7.2011, p. 24-36.

(13)  A se vedea nota de subsol 10.

(14)  A se vedea nota de subsol 5.

(15)  A se vedea nota de subsol 5.

(16)  A se vedea nota de subsol 10.

(17)  JO C 115, 9.5.2008, p. 172.

(18)  Hammond D. Health warning messages on tobacco products: a review (Avertismentele de sănătate pe produsele din tutun, viziune de ansamblu), Tobacco Control 2011; 20:327-3. Sambrook Research International, A review of the science base to support the development of health warnings for tobacco packages (Viziune de ansamblu a bazei științifice ce sprijină elaborarea avertismentelor de sănătate de pe ambalajele produselor din tutun), Newport: Sambrook Research International; 2009 (raport elaborat pentru Comisia Europeană).

(19)  http://www.maastrichtuniversity.nl/web/Main/Sitewide/News1/SmokersWillNotBePutOff1.htm

(20)  Nonnemaker, J., et al., Experimental Study of Graphic Cigarette Warning Labels: Final Results Report Prepared for Center for Tobacco Products, Food and Drug Administration, Contract No. HHSF-223-2009-10135G, decembrie 2010.

(21)  http://ec.europa.eu/health/tobacco/docs/eurobaro_attitudes_towards_tobacco_2012_en.pdf

(22)  RJ Reynolds Tobacco Company v Food & Drug Administration, United States Court of Appeals for the District of Columbia Circuit, august 2012.

(23)  Hotărârea CJUE din 17 octombrie 1990 în cauza C-10/89.

(24)  Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat, JO L 176, 5.7.2011, p. 24-36.

(25)  http://apps.who.int/gb/fctc/PDF/cop5/FCTC_COP5(1)-en.pdf.

(26)  http://www.ipex.eu/IPEXL-WEB/dossier/dossier.do?code=COD&year=2012&number=0366&appLng=EN

(27)  Avizul Comisiei pentru afaceri sociale a Parlamentului italian privind documentul COM(2012) 788 final.


ANEXĂ

la Avizul Comitetului Economic și Social European

Următoarele amendamente au fost respinse în decursul dezbaterilor, deși au primit cel puțin un sfert din voturile exprimate:

Contraaviz

Se înlocuiește textul întregului aviz după cum urmează:

1.    Concluzii

1.1

Temeiul juridic al directivei propuse de Comisie îl constituie articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)  (1) . Obiectivul propunerii este de a apropia actele cu putere de lege și celelalte dispoziții de reglementare aplicabile în cazul fabricării, prezentării și vânzării produselor din tutun, pentru a se asigura funcționarea adecvată a pieței interne. Punctul 3.9.1 din expunerea de motive constată că alegerea acestui temei juridic a fost confirmată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru Directiva 2001/37/CE  (2) și că, prin urmare, același temei juridic este adecvat și pentru această propunere. Așadar, atât directiva din 2001, cât și prezenta propunere de revizuire urmăresc să asigure funcționarea adecvată a pieței interne, cu un înalt nivel de protecție a sănătății publice în ceea ce privește riscurile pe care le prezintă tutunul.

1.2

Comitetul Economic și Social European (CESE) consideră că obiectivul de îmbunătățire a funcționării pieței interne justifică sprijinul puternic din partea sa: de asemenea, oferă statelor membre stimulente suplimentare pentru a urma pașii necesari și dezirabili în direcția protecției sănătății umane și le permite să adopte măsuri mai stricte decât cele conținute în propunere.

1.3

În concordanță cu numeroasele sale avize anterioare privind sănătatea și alte teme conexe, CESE este pe deplin de acord cu Comisia Europeană cu privire la faptul că sănătatea trebuie să prevaleze asupra tuturor considerentelor de natură economică. Prin urmare, CESE se pronunță în mod ferm în favoarea promovării planurilor și campaniilor publice de educare și sensibilizare în privința gravelor consecințe pe care le are fumatul asupra sănătății. Acestea ar trebui să se desfășoare în paralel cu diferitele măsuri propuse aici, de reducere a stimulentelor care îi determină pe tineri să se apuce de fumat și de ajutorare a celor care sunt deja dependenți de nicotină să se lase de fumat. CESE recomandă să se completeze acest punct, subliniind foarte clar importanța pe care o capătă la scară europeană strategiile educative și de consiliere în școlile primare și gimnaziale, astfel încât toți copiii și tinerii să poată primi informații corecte, exhaustive și periodice despre ce este de fapt tutunul și despre efectele sale nocive, despre dependența și alte probleme legate de sănătate cauzate de nicotină, precum și despre efectele cancerigene și alte efecte asupra sănătății ale expunerii directe și la fumul de tutun din mediul ambiant (FTMA)  (3).

1.4

De asemenea, CESE recunoaște că anumite locuri de muncă specifice ar putea fi periclitate în zonele agricole unde nu există forme alternative de ocupare a forței de muncă, subvențiile PAC pentru producția de tutun nemaifiind disponibile. În acest domeniu ar trebui pus la dispoziție de urgență un ajutor de tranziție, alături de asistență științifică și tehnică pentru dezvoltarea unor culturi alternative, la fel de profitabile, mai durabile, mai acceptabile din punct de vedere social și mai puțin nocive și, acolo unde este cu putință, a unor locuri de muncă mai de calitate. Același lucru este valabil în cazul oricăror altor locuri de muncă din lanțul de aprovizionare care sunt periclitate ca o consecință directă a acestei propuneri. În condițiile în care servește cel mai bine interesul sănătății publice, sprijinul public pentru crearea unor locuri de muncă de mai bună calitate este pe deplin justificat și ar trebui încurajat.

1.5

În orice caz, beneficiul principal trebuie totuși luat în considerare – prevenirea deceselor și a bolilor asociate tutunului în rândul managerilor, lucrătorilor și al consumatorilor care fumează deja și în rândul potențialilor fumători de toate vârstele și de toate condițiile sociale care, pe viitor, dacă aceste măsuri vor fi adoptate, vor fi mai puțin expuși unei presiuni comerciale directe pentru a se apuca de fumat. Potrivit evaluării de impact efectuate de Comisie, va exista un beneficiu net pentru economia UE de aproximativ 4 milioane EUR, se vor realiza economii în domeniul asistenței medicale de 506 milioane EUR și se vor salva 16,8 milioane de ani de viață  (4) . Adoptând măsurile adecvate, ar trebui să se genereze noi locuri de muncă prin realocarea fondurilor în interiorul UE și prin mai buna utilizare a veniturilor fiscale la nivel național.

1.6

CESE constată că, în prezent, se strâng în Uniunea Europeană în jur de 100 de miliarde EUR din taxele pe tutun. Aplicarea unor taxe pentru produsele din tutun este modalitatea cea mai eficientă și economică de a reduce consumul de tutun, în special în rândul tinerilor și al categoriilor cu venituri reduse (adică al membrilor celor mai vulnerabili ai societății noastre) (5). Studiile au relevat faptul că prețul produselor din tutun este al treilea motiv ca frecvență invocat cu privire la renunțarea la fumat (6). Banii economisiți din stoparea cheltuielilor pentru produsele din tutun pot fi utilizați pentru a cumpăra alte produse, pentru care se plătesc, de asemenea, taxe. Totodată, este de reținut că taxele colectate în prezent finanțează asistența medicală a persoanelor care au început să fumeze în urmă cu 50 de ani; cei care se apucă azi de fumat vor necesita aceeași asistență peste 50 de ani. Experiențele actuale sugerează faptul că guvernele statelor membre sunt deplin conștiente de acest lucru și au reușit să majoreze în continuare taxele pe tutun, în pofida diminuării consumului și a vânzării de tutun în întreaga Europă. Nu există niciun motiv pentru care propunerea ar trebui să aducă vreo modificare în acest sens.

1.7

Pentru a se preveni sporirea comerțului ilicit (de exemplu, contrabandă, falsificări, vânzare la negru și fabricare ilegală), condus de rețele criminale, care reprezintă singura amenințare majoră la adresa ocupării forței de muncă și în același timp a colectării impozitelor în UE, CESE solicită adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a se asigura că în toate statele membre sunt aplicate rapid și eficient prevederile legale relevante. Ar trebui formulate și alte propuneri, în înțelegere cu industria tutunului, în vederea adoptării unor măsuri suplimentare cu potențial de limitare a falsificării și contrabandei și de facilitare a identificării, de exemplu, prin aplicarea pe pachet a unor semne de identificare greu de reprodus sau a unor etichete electronice. CESE recunoaște că, utilizând tehnologia modernă, este relativ ușor să se falsifice aproape orice produs sau ambalaj, iar acordarea unui spațiu suplimentar avertismentelor de sănătate este puțin probabil să aibă un impact semnificativ asupra unuia sau altuia dintre aceste fenomene.

1.8

În plus, față de amplele competențe acordate Comisiei de a dezvolta ulterior unele aspecte esențiale ale directivei prin intermediul actelor delegate, trebuie garantat faptul că deciziile sunt luate într-o manieră deschisă, respectând interesele statelor membre. CESE subliniază că acțiunile obligatorii trebuie să fie în conformitate cu prevederile articolului 290 din TFUE.

1.9

CESE sprijină cu tărie ideea de reducere a riscului și, prin urmare, solicită Comisiei o definiție clară și un cadru juridic adecvat pentru „produsele cu risc redus”. Specificarea este valabilă în special în cazul produselor care conțin tutun, însă au conținut redus de nicotină, sau care conțin nicotină, însă nu și tutun și care fac obiectul directivei. CESE recunoaște că o parte din aceste propuneri ar putea reprezenta un pas înainte, făcând obiectul unor controale atente care urmează a fi dezvoltate în continuare, în vederea reducerii efectelor negative pe termen lung ale fumatului de tutun, ca o consecință a dependenței de nicotină.

2.    Introducere

2.1

CESE este pe deplin conștient de riscurile pe care le prezintă tutunul, sub toate formele, pentru sănătatea publică. Tutunul este cea mai importantă cauză de moarte prematură în UE, fiind responsabil de aproape 700 000 de decese în fiecare an. Prin urmare, propunerea se axează pe prevenirea începerii consumului de produse din tutun, în special în rândul tinerilor și al celorlalte categorii vulnerabile. Propunerea evidențiază că 70 % dintre fumători încep înainte de a împlini 18 ani, iar 94 % înainte de a împlini 25 de ani, ceea ce sporește necesitatea adoptării unor măsuri destinate copiilor și tinerilor (7).

2.2

În acest context, CESE consideră că revizuirea directivei este absolut necesară și, prin urmare, trebuie să aibă loc imediat. Constată că, în anumite țări, nivelul consumului de tutun rămâne în continuare ridicat, chiar și în cele care au adoptat o legislație restrictivă împotriva tutunului. Este, de asemenea, evident că controalele existente au avut ca rezultat reduceri semnificative ale consumului în majoritatea statelor membre. În Spania s-a înregistrat o reducere de 2 % într-o perioadă scurtă. Propunerea actuală speră să obțină reduceri similare ale consumului în întreaga Europă. De asemenea, CESE se pronunță în mod ferm în favoarea promovării planurilor și campaniilor publice de educare și sensibilizare care evidențiază consecințele grave pe care le are fumatul asupra sănătății.

2.3

CESE constată că propunerea a stârnit îngrijorare legată de locuri de muncă, taxe și economia per ansamblu în Uniunea Europeană. Industria tutunului a precizat că oferă până la 1,5 milioane de locuri de muncă în UE, din care în jur de 400 000 revin cultivării frunzelor de tutun. Datele de la Comisie și din alte surse sugerează că acestea includ locurile de muncă implicate în lanțul de aprovizionare pentru produsele din tutun, cu caracter sezonier, temporar sau cu timp parțial. Numărul persoanelor angajate în mod direct și exclusiv în cultivarea tutunului, de exemplu, este, conform estimărilor, mai mic de 100 000. Producția furnizată de acești fermieri reprezintă în jur de o pătrime din tutunul utilizat pentru fabricare și vânzare în UE, restul fiind importat, cu precădere din SUA. Alte locuri de muncă din ambalare, marketing, vânzări, servicii juridice, cercetare și distribuție nu ar trebui să fie afectate. Prin urmare, nu este clar de ce modificările propuse privind ambalarea produselor finite ar avea un impact major asupra nivelului actual de ocupare a forței de muncă. Este și mai puțin clar cum pot fi descrise măsurile propuse drept „neverificate și cu puține șanse de reușită” și, totodată, drept „potențial catastrofale” pentru industria tutunului. CESE este de părere că, în ambele cazuri, adevărul este cu totul altul: măsurile respective vor avea efecte utile, de apreciat și proporționate asupra sănătății umane, efectul asupra creșterii de ansamblu și asupra rentabilității sectorului fiind unul redus. Într-adevăr, orice pierdere în materie de vânzare suplimentară către tineri ar trebui să fie compensată cu prisosință prin reducerea vânzărilor ilicite, care sunt mult mai mari și de pe urma cărora profită doar bandele de infractori care le practică.

2.4

Cu toate acestea, cultivarea tutunului creează locuri de muncă în special în zonele defavorizate, unde au fost dezvoltate puține alternative până în prezent. Acum că nu mai sunt disponibile subvențiile PAC pentru producția de frunze de tutun, este urgent necesară acordarea de asistență tehnică și financiară de tranziție, pentru a se susține trecerea la surse de venituri mai puțin dăunătoare, mai durabile și pe termen mai lung. Observații asemănătoare se aplică și în cazul altor locuri de muncă din cadrul lanțului de aprovizionare; dacă acestea sunt pierdute în interes public, este în mod evident indicată acordarea de sprijin public.

2.5

În fiecare an se strâng din taxele pe activitățile legate de produsele din tutun aproape 100 de miliarde EUR. CESE constată că, în timp ce acest lucru contribuie la compensarea cheltuielilor pentru sănătate în cazul celor care au început să fumeze în urmă cu 50 de ani sau mai mult, același nivel de taxare va fi necesar peste 50 de ani, pentru a se acorda asistență celor care încep azi să cumpere și să consume produse din tutun. Prin urmare, majorarea taxelor va fi esențială pentru a se contracara orice scădere a vânzărilor. Până în prezent, datele sugerează faptul că guvernele statelor membre sunt conștiente de acest lucru și pot foarte bine să mențină sau chiar să majoreze în continuare cotele lor globale de taxare, în pofida diminuării vânzării în ultimii ani. În Regatul Unit, de exemplu, conform raportului privind fumatul și sănătatea recent publicat, al grupului parlamentar compus din reprezentanții tuturor partidelor (All Party Parliamentary Group Report on Smoking and Health – 2013) (8), în condițiile în care prețurile au crescut constant între 1992 și 2011, iar impozitele reprezintă 75 % sau mai mult din prețul total de consum, vânzările de țigări au scăzut cu 51 %, în vreme ce venitul din impozite al guvernelor a crescut cu 44 %. Fumatul în rândul adulților a scăzut de la 27 % la 20 % în același interval de timp.

2.6

Cu toate că majoritatea produselor din tutun fabricate în UE sunt livrate unor clienți din UE, o anumită cantitate se exportă. Datele provenite din industria tutunului au arătat că totalul exporturilor de produse din tutun s-a situat la aproximativ 55 000 de tone în 2010, în mare parte către țări din Africa și Asia unde speranța de viață este în prezent, din păcate, prea scăzută pentru ca orice consecințe negative specifice asupra sănătății să fie sesizabile. În timp, pe măsură ce alte probleme vor fi rezolvate și speranța de viață va crește, așa cum se intenționează, impactul dependenței de nicotină și al consumului de tutun, alături de cel al altor boli exportate, va deveni mai evident.

2.7

CESE constată în mod special că, în contrast cu cele de mai sus, în țările mai dezvoltate ale UE, pe măsură ce speranța de viață și numărul anilor de muncă cresc în continuare, consecințele fumatului de tutun vor deveni din ce în ce mai evidente la locul de muncă și în societate per ansamblu și, prin urmare, vor deveni o problemă și o responsabilitate tot mai mare și mai vizibilă atât pentru angajatori, cât și pentru organizațiile acestora și ale angajaților. În condițiile recesiunii actuale, decesele premature (care ar putea fi evitate) ale salariaților și pierderea veniturilor sau pensiilor lor se vor adăuga la problemele familiilor care se zbat deja pentru a supraviețui din punct de vedere economic.

2.8

CESE observă că, deși perioada de timp care se scurge până la apariția diferitelor tipuri de cancer cauzate de fumat rămâne constantă, speranța de viață în general a nefumătorilor continuă să se mărească. Scăderea speranței de viață din cauza consumului de tutun este așadar tot mai accentuată, de la 2-3 ani la începutul secolului XX, la 20-30 de ani pentru cei care încep să fumeze tutun azi sau în perioada acoperită de propunere.

3.    Observații generale

3.1

Propunerea de directivă a Comisiei Europene privind produsele din tutun se concentrează pe o serie de măsuri care să asigure funcționarea adecvată a pieței interne (printre care și acțiunile de reducere a comerțului ilicit) și pe un înalt nivel de protecție a sănătății publice în ceea ce privește riscurile cauzate de tutun. Aceste măsuri se referă la:

etichetare și ambalare;

ingrediente;

caracteristicile de securitate și trasabilitatea;

vânzări transfrontaliere la distanță și

produse din tutun nefumigene și extinderea gamei de produse reglementate.

3.2

În cazul etichetării, al ambalării și al ingredientelor, propunerea impune avertismente de sănătate extinse în ceea ce privește riscurile serioase asupra sănătății induse de consumul de tutun.

3.3

De asemenea, propunerea permite producătorilor menținerea aromelor esențiale pentru mărcile lor actuale, însă limitează utilizarea noilor aditivi care nu au legătură cu tutunul, meniți să sporească piața de desfacere, în special în rândul tinerilor. Va trebui ca toate pachetele de țigări să includă avertismente de sănătate cu imagini și text care să ocupe 75 % din ambalaj, la care se adaugă noile explicații informative pe părțile laterale (50 % pe fiecare parte), pe lângă eticheta fiscală obligatorie în unele țări membre, mesajul privind interzicerea vânzării către minori și spațiul rezervat noilor măsuri pentru urmărirea și trasabilitatea produselor din tutun. Aceasta presupune o reducere a spațiului disponibil pentru informațiile privind mărcile comerciale înregistrate în mod legal și pentru alte imagini legate de marketing. Statele membre pot introduce ambalajul neutru dacă doresc, însă aceasta nu se numără printre cerințele propunerii. Pe de altă parte, pachetele de țigări vor avea dimensiuni minime de înălțime și de lățime, ceea ce înseamnă că unele modele de pachete, mai precis cele concepute pentru a atrage tinerii, vor dispărea. Norme similare au fost introduse în SUA în 2009 pentru ca copiii și tinerii să fie vizați în mai mică măsură. CESE susține toate aceste măsuri.

3.4

Acest lucru va necesita modificări în conceperea ambalajelor, însă este greu de văzut motivul pentru care aceste modificări ar avea un impact semnificativ asupra locurilor de muncă în sectorul ambalării în țări precum Germania, Polonia, Franța, Republica Cehă și Austria. Se preconizează ca vânzările de bază la produsele finite din tutun, sub orice formă, să se mențină în general pe o piață cu adevărat captivă de cca. 150 000 000 de consumatori dependenți de nicotină existenți în UE. Cu toate acestea, ar trebui să se scoată în evidență posibilele beneficii semnificative în domeniul sănătății publice – atât din punct de vedere economic, cât și, în primul rând, în ceea ce privește reducerea suferinței umane –, alături de faptul că foștii fumători vor cheltui bani în alte domenii, generând astfel oportunități pentru noi locuri de muncă. În UE se estimează o povară anuală generată de consumul de tutun de 517 miliarde EUR (9). La nivelul statelor membre, costurile totale sunt estimate la aproximativ 4,6 % din PIB-ul UE (10). În prezent, UE pierde 25,3 miliarde EUR prin asistența medicală acordată pentru bolile asociate consumului de tutun și 8,3 miliarde EUR prin reducerea productivității (11). Aceste pierderi sunt aproape echivalente cu veniturile industriei tutunului în cadrul lanțului de aprovizionare (excluzând taxele), care se ridică la 35 de miliarde EUR.

3.5

CESE constată că costurile imputabile direct bolilor rezultate în urma consumului de produse care conțin nicotină și tutun reprezintă cea mai bună estimare actuală a costurilor reale ale statelor membre. Ele sunt cu mult mai mici decât „valoarea unei vieți umane” stabilită în mod teoretic (1 milion EUR pentru fiecare viață pierdută sau diminuată), la care a recurs Comisia în evaluările de impact precedente, pentru a se justifica măsurile legislative și pentru a se echilibra costurile anticipate pentru întreprinderi, printre altele. Dacă s-ar recurge în acest caz la aceste cifre mai mari, cei 700 de miliarde EUR suplimentari rezultați ar spori motivația pentru adoptarea propunerii, eclipsând orice alte considerente.

3.6

De asemenea, ar trebui să se ia notă de faptul că fumatul și obiceiurile legate de fumat nu aduc niciun fel de beneficii sociale sau economice reale pentru cei care recurg la ele, atenuând doar consecințele dependenței lor de nicotină. Renunțarea la fumat este într-adevăr un proces dificil și lent din cauza acestei dependențe. Din păcate, nici chiar conștiința faptului că aproape jumătate din totalul consumatorilor („clienți”, „cetățeni” și „persoane vulnerabile”) vor deceda eventual mai devreme ca urmare a acestui obicei nu este în sine suficientă pentru a învinge dependența; prin urmare, trebuie reduse toate stimulentele care îndeamnă la a se apuca de fumat.

3.7

Măsurile prezentate aici nu urmăresc – de fapt, este și prea puțin probabil – să aibă un impact asupra comportamentului fumătorilor adulți actuali, dar ar trebui – conform experiențelor acumulate în întreaga lume – să reducă mai mult stimulentele care îi determină pe tineri să se apuce de fumat. În primul rând, reducerea numărului de fumători va scădea în mod semnificativ costurile pentru asistență medicală și, în timp, va salva multe vieți și va diminua suferința umană.

3.8

CESE constată că această propunere nu merge atât de departe încât să introducă măsuri pentru un ambalaj în totalitate standardizat, cu culori și caractere standard, ca și în Australia. Mărcile individuale vor rămâne, deosebindu-se prin numele producătorului și aromele specifice de tutun. Cerințele privind calitatea produsului vor fi în continuare aplicabile, deoarece consumatorul va fi în continuare informat cu privire la producătorul produsului cumpărat.

3.9

Există puține dovezi convingătoare că aceste modificări privind regulile de ambalare vor duce la sporirea activităților de contrafacere și contrabandă cu tutun. Din contră, consumul de tutun ilicit este strâns legat de preț și disponibilitate (12). Potrivit ultimelor date furnizate de sectorul tutunului, din cauza acestui comerț ilicit, în Uniunea Europeană, în fiecare an se strâng cu 10 miliarde EUR mai puțin din taxele pe activitățile legate de tutun. În prezent, vânzarea de tutun de contrabandă în UE reprezintă 10 % din total (13). Aprovizionarea se face cu promptitudine din afara UE, în primul rând din Rusia și China. Cererea este mare în țările care suferă de pe urma constrângerilor economice și/sau a nivelului ridicat al impozitării produselor din tutun. Vânzările ilicite pun în primejdie locurile de muncă din UE și duc la reducerea impozitelor percepute de guverne și a profitului obținut prin vânzări legale. Prin urmare, ar trebui întreprinse toate eforturile posibile pentru limitarea contrabandei cu tutun, de exemplu, îmbunătățind securitatea, implementând măsuri de supraveghere și prevenire și supunând produsele din tutun unor controale de calitate mai stricte. Ar trebui luată în considerare utilizarea unor semne de identificare în relief sau a etichetelor electronice, precum și a altor măsuri, asupra cărora s-a ajuns deja la un acord cu industria tutunului.

3.10

Indiferent de costurile punerii în aplicare a acestei propuneri, trebuie să se aibă în vedere că posibilele beneficii globale ale unei sănătăți publice ameliorate datorită reducerii consumului de tutun sunt mult mai ridicate. Studiile au arătat că guvernele și angajatorii care au luat măsuri pentru interzicerea fumatului la locul de muncă au constatat efecte pozitive imediate (productivitate crescută, absenteism mai scăzut, reducerea cheltuielilor pentru întreținerea și mentenanța clădirilor și costuri reduse pentru asistența și asigurarea medicală) (14).

3.11

În propunere sunt incluse șaisprezece acte delegate care atribuie Comisiei Europene prerogative de reglementare și decizie privind anumite elemente ale directivei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (15).

4.    Observații specifice

4.1

Directiva ar trebui să se axeze în continuare pe îndeplinirea obiectivelor propuse atât în materie de piață internă, cât și în domeniul sănătății publice, prin punerea în aplicare a unor măsuri atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. În acest sens, trebuie reamintit că tocmai Comisia Europeană preconizează că viitoarele efecte asupra sănătății ale măsurilor sale vor consta într-o reducere cu 2 % a celor care fumează în prezent sau este probabil că vor fuma. Directiva are în primul rând obiectivul de a limita creșterea nivelurilor actuale de consum, nu de a le reduce. Chiar dacă acest procentaj poate părea scăzut, există efecte pozitive evidente într-o serie de domenii distincte.

4.2

Persoanele de vârstă activă care se lasă de fumat (precum și potențialii fumători care evită să se apuce de fumat) trăiesc mai mult și, în consecință, au o viață profesională mai lungă. În prezent se estimează că fumătorii decedează cu 14 ani mai devreme decât persoanele care nu au fumat niciodată, ca urmare a unei boli legate de fumat sau a unor complicații care pot rezulta de aici. Pe măsură ce crește speranța de viață, în special în cazul nefumătorilor, se va mări și această diferență. O reducere cu 2 % a consumului de tutun este echivalentă cu 2,4 milioane de persoane care se lasă de fumat și 16,8 milioane de ani de viață câștigați. Aceasta ar reprezenta pentru societate un câștig de 10,3 miliarde EUR anual și ar reduce cu 506 milioane EUR pe an cheltuielile pentru asistența medicală. Beneficiile financiare rezultate din creșterea productivității datorită diminuării absenteismului, a pensionărilor premature și a altor fenomene similare ar fi în total de 165 de milioane EUR pe an (16).

4.3

Includerea avertismentelor de sănătate pe 75 % din pachet pe ambele fețe, plus noile texte informative pe lateral într-o proporție de 50 % (articolul 9) fac parte dintr-un pachet de măsuri care contribuie la reducerea numărului total de fumători. Ambalajele produselor din tutun trebuie concepute în așa fel încât informațiile pe care le oferă cu privire la conținutul produsului să nu inducă în eroare. Prin urmare, trebuie să conțină specificarea clară a riscurilor pe care le implică pentru sănătate, printre altele decesul prematur. Avertismentele ar trebui expuse la punctele de vânzare. Publicitatea pentru aceste produse la punctele de vânzare ar trebui, desigur, interzisă.

4.4

Restricțiile privind ingredientele în vederea eliminării aromelor caracteristice introduse în mod intenționat (articolul 6) și privind prezentarea vizuală a pachetelor sunt deosebit de importante. Unul din criteriile obiective, cum ar fi reducerea atractivității produselor din tutun, este deosebit de relevant în cazul anumitor categorii de vârstă sau a unui anumit sex, în special în rândul tinerelor femei și al fetelor care, în prezent, reprezintă o piață cu una din cele mai rapide creșteri în UE și sunt, astfel, supuse presiunii publicitare celei mai puternice, pentru a se apuca de fumat.

4.5

CESE este pe deplin de acord cu propunerea Comisiei de a interzice noi produse cu gust de gumă de mestecat, piña colada, mojito, etc., așa-numitele candy-flavoured cigarettes (țigarete cu gust de dulciuri), care sunt destinate în special tinerilor consumatori, în majoritate de gen feminin. Pachetele slim sunt, de asemenea, destinate tinerelor femei, în încercarea de a corela forma corpului, greutatea și eleganța cu un obicei care poate cauza decesul timpuriu a jumătate dintre ele. Având în vedere că pericolele inevitabile și pe termen lung pe care le prezintă consumul de tutun din cauza dependenței de nicotină sunt, în prezent, înțelese și acceptate de toate părțile vizate, CESE consideră că este de neconceput felul în care a fost posibilă dezvoltarea și chiar punerea în aplicare de către producători responsabili a acestor strategii de marketing.

4.6

CESE solicită Comisiei o definiție clară și un cadru juridic adecvat pentru „produsele cu risc redus”, care, pe baza unor dovezi științifice de netăgăduit, să demonstreze o reducere a riscului față de țigaretele convenționale. Conceptul de risc scăzut poate fi aplicat produselor care pot înlocui țigaretele convenționale, implicând un risc mult mai mic pentru sănătate, însă nu și produselor destinate celor care se lasă de fumat. Produsele care conțin tutun cu conținut redus de nicotină sau, și mai bine, care conțin nicotină, însă nu și tutun („țigările electronice”), și care fac obiectul directivei trebuie să dispună de o definiție și o reglementare clară, care să permită informarea consumatorului privind riscurile sau beneficiile lor pe termen lung, în comparație cu produsele convenționale din tutun.

4.7

Propunerea include și măsuri menite să reducă comerțul ilicit cu tutun. Astfel, de exemplu, la articolul 14 din propunere, Comisia Europeană stabilește un sistem de urmărire și trasabilitate, precum și diverse caracteristici de securitate suplimentare, astfel încât în Uniunea Europeană să se vândă doar produse care îndeplinesc dispozițiile directivei. Aceste măsuri vor impune o sarcină economică și administrativă pe care IMM-urile (spre deosebire de cele 4-5 mari întreprinderi multinaționale care domină comerțul mondial în domeniul produselor pe bază de tutun și nicotină) ar putea avea dificultăți în a o asuma și vor implica, pentru statele membre, o sarcină administrativă mai mare în ce privește realizarea controlului. Se speră că acest sistem va reduce contrabanda și comerțul ilicit. În acest sens, CESE consideră că dispozițiile articolului 14 din propunere ar trebui să fie identice cu clauzele privind monitorizarea și trasabilitatea incluse în protocolul privind comerțul ilicit, încheiat la sfârșitul anului trecut de Conferința părților a Organizației Mondiale a Sănătății (17).

4.8

În cazul trabucurilor, al țigaretelor și al tutunului de pipă, propunerea își rezervă dreptul de a elimina în mod automat anumite exonerări incluse în textul său, în cazul în care există „o modificare substanțială a circumstanțelor”, modificare ce constă într-o creștere a volumului vânzărilor cu cel puțin 10 % în cel puțin zece dintre statele membre sau o sporire cu 5 % a numărului de fumători cu vârste sub 25 de ani. În 10 din cele 27 de state membre piața acestor produse este totuși extrem de mică, iar o variație de 10 % ar putea să se producă cu ușurință fără a cauza efecte semnificative asupra ocupării forței de muncă sau a veniturilor din taxe.

4.9

CESE constată că delegarea prerogativelor prin acte delegate este prevăzută la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ceea ce este în acord cu o serie de cerințe. S-ar putea utiliza un act delegat doar în cazul elementelor neesențiale ale unui act legislativ.

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

89

Voturi împotrivă

:

162

Abțineri

:

17

Punct nou

Se adaugă un punct nou, 1.4:

Subliniind importanța unei populații sănătoase și a beneficiilor ce decurg de aici pentru multe domenii, CESE propune statelor membre să promoveze extinderea mediilor fără fum de tutun (smoke-free environments), în care cetățenii pot găsi sprijin moral și medical, spații destinate mai ales tinerilor, instituțiilor de învățământ, întreprinderilor etc. Tot astfel, ar fi necesar să se sprijine elaborarea și menținerea diverselor metode de sprijinire și a diverselor rețele de cooperare, care să fie inovatoare și educative.

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punctul 1.5

Se modifică după cum urmează:

Există riscul unei importante pierderi de venituri fiscale, nu numai din cauza creșterii comerțului ilicit, ci și a scăderii vânzărilor și prețurilor. În prezent, se strâng în Uniunea Europeană aproape 100 de miliarde EUR din impozitele pe tutun Aplicarea taxei pe tutun reprezintă cel mai eficient și mai economic tip de intervenție pentru a reduce consumul de tutun, mai ales în cazul tinerilor și al categoriilor de cetățeni cu venituri modeste (18). Conform studiilor, prețul produselor din tutun se află pe locul al treilea între motivele cel mai des invocate de fumători pentru a se opri din fumat (19). În plus, se cuvine semnalat faptul că banii economisiți, alocați înainte cumpărării de produse din tutun, vor fi utilizați pentru achiziția altor bunuri, pentru care se plătesc de asemenea taxe.

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punctul 1.8

Se modifică după cum urmează:

Pe lângă f Faptul că se acordă Comisiei ample competențe de a dezvolta ulterior unele aspecte esențiale ale directivei prin intermediul actelor delegate, trebuie garantat că luarea deciziilor se face în mod deschis și în conformitate cu interesele reprezintă o ingerință în competențele suverane ale statelor membre, încălcându-se astfel principiul subsidiarității. CESE nu poate accepta actele delegate care nu intră sub incidența celor dispuse în mod expres în subliniază că o acțiune de constrângere va trebui să respecte dispozițiile articolului 290 din TFUE. De asemenea, opt parlamente naționale (controlul subsidiarității) au exprimat 14 voturi împotriva propunerii Comisiei, întrucât aceasta nu respectă principiul subsidiarității (20).

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punctul 1.9

Se modifică după cum urmează:

CESE sprijină ideea de reducere a riscului și, prin urmare, solicită Comisiei o definiție clară și un cadru juridic adecvat pentru „produsele cu risc redus”; , care, pe baza unor dovezi științifice de netăgăduit, să demonstreze o reducere a riscului față de țigaretele convenționale. Este vorba această observație trebuie să se aplice în special de produselor e care conțin tutun (și nu nicotină chimică) și care, în consecință, fac obiectul directivei.

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punctul 3.1

Se modifică după cum urmează:

[…]

Trei dintre aceste șase domenii ar avea un impact uriaș asupra ocupării forței de muncă și asupra veniturilor fiscale în țările membre ale Uniunii Europene. În cazul etichetării, al ambalării și al ingredientelor, propunerea impune avertismente de sănătate extinse, disproporționate față de cele existente și mai vizibile, limitând formatul, gustul și conținutul produselor din tutun. Astfel, de exemplu, ar trebui ca toate pachetele de țigări să includă avertismente de sănătate cu imagini și text care să ocupe 75 % din ambalaj, la care se adaugă noile explicații informative pe părțile laterale (50 % pe fiecare parte), pe lângă eticheta fiscală obligatorie în unele țări membre, mesajul privind interzicerea vânzării către minori și spațiul rezervat noilor caracteristici care vor garanta urmărirea și trasarea produselor din tutun. În fapt, aceasta presupune o reducere drastică a spațiului disponibil pentru informațiile privind mărcile comerciale înregistrate în mod legal. Pe de altă parte, pachetele de țigări vor avea dimensiuni minime de înălțime și de lățime, ceea ce înseamnă că unele modele de pachete vor dispărea. Este cazul modelului „casket”, foarte popular în unele țări, cum ar fi Grecia. De asemenea, va dispărea modelul de pachet cel mai căutat în Portugalia. Pe de altă parte, această modificare a ambalajului, care nu se bazează pe probe științifice, poate pune în pericol locuri de muncă din sectorul ambalării și împachetării, foarte important în multe țări europene, cum ar fi Germania, Polonia, Franța, Regatul Unit sau Austria. Trebuie menționat că cerințele minime de înălțime și lățime pentru produsele din tutun nu au fost incluse în consultarea publică și nici nu au făcut obiectul raportului de impact. De asemenea, se interzice vânzarea de țigarete care au arome caracteristice și se inventează o nouă definiție a țigărilor de foi, care contravine legislației fiscale a Uniunii, în vigoare de puțin mai mult de un an (21). Noua prezentare grafică a pachetelor, precum și cerințele minime privind lungimea și lățimea acestora vor avea rezultate pozitive constând mai ales în faptul că nu vor mai atrage grupul de risc format din copii și tineri. Există studii care relevă fără echivoc că ambalajul este un instrument de marketing ce servește la vânzarea mărfii. În prezent, ambalajul produselor din tutun este elaborat adesea în mod strategic, pentru a atrage un anumit public: de exemplu, studiile arată că, în Letonia, atunci când aleg produse cu ambalaj de culoare deschisă, femeile cred că conținutul de gudron al acestora este mai mic, fiind așadar mai puțin nocive pentru sănătate. De asemenea, copiii consideră că semnificația unui ambalaj colorat este aceea că produsul nu are niciun efect negativ asupra sănătății (22). Prin urmare, un ambalaj uniformizat, cu aspect simplificat pe cât posibil, nu îi va înșela pe consumatori în privința efectelor reale ale produsului, ci dimpotrivă: potrivit studiilor, un ambalaj simplu provoacă senzații de „plictiseală, miros neplăcut, repulsie, vechime” etc. (23)

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punctul 3.2

Se modifică după cum urmează:

În consecință, în condițiile în care toate pachetele de țigări au același format și gust, prețul va fi unicul criteriu de diferențiere între mărci, ceea ce va duce la sărăcirea lanțului valoric al întregului sector. În momentul în care Dat fiind că prețul va rămâne singurul element competitiv, se va produce o scădere a prețurilor, însă statele membre vor putea aplica accize mai mari, ceea ce va genera venituri care va provoca, pe de o parte, o reducere a veniturilor operatorilor din sector și a volumului veniturilor fiscale ale statelor și, pe de altă parte, dispariția unor locuri de muncă în sector.

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punct nou 3.3

Se introduce punctul:

Chiar dacă ambalarea produselor din tutun va fi standardizată, reducând astfel semnele distinctive ale diverșilor producători, un spațiu delimitat pe ambalaj va fi destinat denumirii standardizate a producătorului și a produsului, ale cărui dimensiune, culoare și caractere imprimate vor fi uniformizate. Criteriul de calitate a produsului va rămâne de actualitate, dat fiind că consumatorul va fi totdeauna informat cu privire la întreprinderea de la care provine produsul achiziționat.

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punctul 3.3

Se modifică după cum urmează:

Această unică diferențiere posibilă, doar prin preț, va face ca, de exemplu, tutunul de calitate care se cultivă în Uniunea Europeană să nu mai fie atrăgător pentru întreprinderile care dispun de fabrici pe teritoriul Uniunii, întrucât criteriul calității nu va mai juca un rol în achiziționarea foii de tutun, ceea ce, în ciuda celor semnalate de Comisiei în evaluarea impactului, va implica un risc grav pentru locurile de muncă ce depind de această cultură. În prezent, în Uniunea Europeană, recolta de foi de tutun este de 250 000 de tone pe an, cel mai mare producător fiind Italia, cu 89 000 de tone, urmat de Bulgaria, cu 41 056 de tone, de Spania, cu 38 400, și de Grecia, cu 24 240. Această verigă a lanțului generează locuri de muncă pentru 400 000 de persoane, cele mai multe fiind în Bulgaria (110 000 de persoane se ocupă cu cultivarea tutunului), urmată de Polonia (75 100) și de Italia (59 300) (24).

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punctul 3.7

Se modifică după cum urmează:

Pe de altă parte, în propunerea de directivă sunt incluse șaisprezece acte delegate care atribuie Comisiei Europene prerogative de reglementare și decizie privind elementele esențiale specifice ale directivei, chestiune care a fost exclusă în mod expres în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (25). În acest fel, Consiliul, Parlamentul European și parlamentele naționale rămân aproape fără marjă de manevră în ce privește reglementarea aspectelor fundamentale ale directivei.

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punct nou 4.1.1

Se introduce un punct nou:

În țările care au suferit de pe urma crizei economice din ultimii ani, precum Letonia, costurile sanitare și economice generate de utilizarea tutunului sunt surprinzător de ridicate: decesele legate de acest tip de consum reprezintă un procentaj de 25 % din totalul deceselor în cazul bărbaților și 4 % în cazul femeilor, 12 % din bolile înregistrate în această țară fiind legate de urmările consumului de tutun. Costurile estimative ale tratamentului pe care îl presupun au atins 29 de milioane de euro, reprezentând 3,27 % din bugetul total al cheltuielilor pentru sănătate. Pierderile de producție ca urmare a absenteismului cauzat de afecțiuni imputabile fumatului ajung la 29,5 %, echivalând, în Letonia, cu un prejudiciu de 12 milioane de euro. De asemenea, decesele premature provocate de fumat generează cheltuieli importante, care se ridică, tot în această țară, la circa 2,5 miliarde de euro, cu alte cuvinte la 9,38 % din PIB (26).

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punctul 4.2

Se modifică după cum urmează:

În plus, această sporire disproporționată a dimensiunilor Aceste avertismentelor de sănătate vor produce următoarele efecte va aduce după sine:

suprimarea unilaterală a menținerea drepturilor legitime de proprietate intelectuală și industrială ale producătorilor, care nu își vor putea utiliza mărcile înregistrate. Potrivit Curtea ții de Justiție a UE consideră că aceste drepturi pot fi limitate, întrucât nu au caracter absolut  (27) , producătorii au dreptul să-și utilizeze mărcile comerciale înregistrate și să continue să-și individualizeze produsele,

nouă restricție în calea concurenței, într-un sector în care diferențierea este deja dificilă,

încălcarea drepturilor comerciale elementare inerente oricărei activități comerciale legale recunoașterea faptului că sănătatea publică și beneficiile aferente constituie o valoare primordială, care prevalează asupra comercializării tutunului,

o piedică în calea introducerii de noi produse pe piață de noi produse extrem de nocive pentru sănătatea populației și, în consecință, pentru creșterea economică.

eliminarea cercetării și a unei posibile sporiri a calității produselor oferite. Se limitează în mod arbitrar intrarea unor noi produse de ultimă generație, fără a se acorda posibilitatea stabilirii unui cadru de reglementare clar, care să contribuie la analizarea reducerii riscurilor pe care le pot aduce aceste produse populației, ceea ce poate reprezenta și o frână în calea generării de bogăție și de locuri de muncă legate de inovarea și cercetarea în domeniul acestor produse. De asemenea, aceste noi produse care ar putea prezenta un risc scăzut nu ar trebui să facă obiectul acelorași restricții care sunt impuse produselor tradiționale.

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punctul 4.3

Se modifică după cum urmează:

Același lucru se întâmplă și în cazul r Restricțieile privind ingredientele destinate în vederea eliminării gusturilor sau aromelor caracteristice (articolul 6), precum și aspectul vizual al ambalajelor sunt deosebit de importante. Unul dintre criteriile obiective, precum reducerea atractivității tutunului, este foarte relevant pentru anumite categorii de vârstă sau pentru un anumit sex. care nu se întemeiază pe argumente științifice, cum ar putea fi reducerea toxicității sau a capacității de a induce dependență a acestor ingrediente, ci pe un singur criteriu, cât se poate de subiectiv, cum este cel de reducere a forței de atracție a tutunului și pe prejudecăți subiective privind tipul de tutun pe care îl fumează fiecare categorie de vârstă sau sex. Se face dovadă de aceeași subiectivitate atunci când se interzic, în mod arbitrar și fără nicio argumentație, unele formate, cum ar fi țigaretele slim sau subțiri (ceea ce nu a fost inclus în consultarea publică și nu face obiectul raportului de impact), țigaretele scurte, întreaga categorie de țigarete mentolate, când se stabilește o greutate minimă a pungilor de tutun de rulat, se standardizează formatul cutiilor de tutun de rulat sau, și mai evident, atunci când se inventează o nouă categorie de «țigări de foi», fapt ce contravine Directivei 2011/64/UE (28), în vigoare de la 1 ianuarie 2011. Această interzicere a țigaretelor slim și mentolate, foarte consumate în diverse țări europene, ar însemna că consumatorii nu ar mai avea acces la ele și ar fi nevoiți să recurgă la piața de contrabandă pentru a le achiziționa. În plus, este vorba de produse din tutun consumate în cea mai mare parte de fumători adulți; așadar, în acest caz concret, nu se poate aduce argumentul că interdicția servește pentru a preveni accesul minorilor la consumul de tutun. De exemplu, în cazul concret al țigaretelor mentolate, trebuie reamintit că acest tip de tutun este consumat în principal de persoanele în vârstă și că, în plus, nu a fost interzis în țările cu legislații foarte centrate pe lupta împotriva tabagismului, cu dispoziții foarte concrete în ce privește interzicerea anumitor ingrediente, cum ar fi Statele Unite sau Canada; din acest motiv, CESE propune să fie eliminată din propunerea de directivă interdicția legată de țigaretele mentolate.

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punctul 4.3.1

Se modifică după cum urmează:

În concluzie, suntem CESE este pe deplin de acord cu propunerea Comisiei de a interzice introducerea pe piață a unor noi produse cu gust de gumă de mestecat, piña colada, mojito și, așa-numitele„candy-flavoured cigarettes”(țigarete cu gust de dulciuri), care ar putea fi destinate în special tinerilor consumatori.

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punctul 4.3.2

Se modifică după cum urmează:

O R restricția e excesivă în ce privește ingredientele ar duce la o standardizare a gustului și, prin urmare, la imposibilitatea diferențierii între concurenți, limitând investițiile și posibila lansare de noi produse; toate acestea ar fi în detrimentul consumatorului, care este privat de posibilitatea de a alege. , ceea ce i-ar incita și mai mult pe consumatorii reali și potențiali ai produselor din tutun să se informeze în legătură cu produsele pe care le consumă sau să evite utilizarea acestora, îmbunătățindu-și astfel sănătatea, productivitatea și toți ceilalți factori care influențează în mod decisiv calitatea vieții.

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punctul 4.5

Se modifică după cum urmează:

Pe de altă parte, Comisia Europeană include în propunerea sa de directivă măsuri menite să reducă comerțul ilicit cu tutun. Astfel, de exemplu, la articolul 14 din propunere, Comisia Europeană stabilește un sistem de urmărire și trasare, precum și diverse caracteristici de securitate suplimentare, astfel încât în Uniunea Europeană să se vândă doar produse care îndeplinesc dispozițiile directivei. Această măsură va impune o sarcină economică și administrativă disproporționată pe care multe IMM-uri nu și-o vor putea asuma și, departe de a reduce comerțul ilicit, va implica, pentru statele membre, o sarcină administrativă mai mare în ce privește realizarea controlului. În plus, acest sistem nu va servi la frânarea contrabandei și a comerțului ilicit care, în schimb, vor beneficia de pe urma restului măsurilor din propunerea de directivă. În acest sens,CESE consideră că dispozițiile articolului 14 din propunerea de directivă ar trebui să fie identice cu clauzele privind monitorizarea și trasabilitatea incluse în protocolul privind comerțul ilicit, încheiat la sfârșitul anului trecut de Conferința părților (29) a Organizației Mondiale a Sănătății.

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29

Punctul 4.6.

Se modifică după cum urmează:

În sfârșit, directiva va acorda Comisiei Europene posibilitatea de a reglementa și modifica, prin multiplicarea actelor delegate, aspecte fundamentale, cum ar fi nivelurile de aditivi, redactarea avertismentelor de sănătate, amplasarea și dimensiunile acestora. În acest sens, statele membre rămân aproape fără nicio marjă de manevră în ce privește reglementarea acestei directive, ceea ce presupune un grad de intervenționism extrem, până acum rareori utilizat în Uniunea Europeană, care încalcă principiile subsidiarității și proporționalității, așa cum susțin deja parlamentele naționale din opt state membre (30) (Italia, Republica Cehă, Grecia, Bulgaria, Danemarca, Portugalia, România și Suedia). În Italia, parlamentul nu doar a semnalat că propunerea contravine acestor principii, ci subliniază, de asemenea, că unele modele de țigarete interzise, cum sunt cele slim sau țigaretele cu conținut redus de gudron pot reprezenta instrumente utile în cadrul unei politici menite să reducă sau să determine renunțarea la obiceiul de a fuma (31).

Rezultatul votului:

Voturi pentru

:

69

Voturi împotrivă

:

157

Abțineri

:

29


(1)  Articolul 114 din TFUE are următorul conținut:

„(1)   Cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel, dispozițiile următoare se aplică în vederea realizării obiectivelor enunțate la articolul 26. Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă măsurile privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne”.

(2)  A se vedea cauza C-491/01 The Queen v Secretary of State for Health, ex parte British American Tobacco (Investments) Ltd and Imperial Tobacco Ltd.

(3)   JO C 128, 18.5.2010, p. 89-93.

(4)  Evaluarea impactului (http://ec.europa.eu/health/tobacco/docs/com_2012_788_ia_en.pdf).

(5)  Stefan Callan, Smoke Free Partnership, Making Tobacco Tax Trendy Toolkit, 2012, p. 5., http://www.smokefreepartnership.eu/sites/sfp.tttp.eu/files/LV%20-%20Tax%20Toolkit_4.pdf.

(6)  Comisia Europeană, Attitudes of Europeans Towards Tobacco,

http://ec.europa.eu/health/tobacco/docs/eurobaro_attitudes_towards_tobacco_2012_en.pdf, p. 84.

(7)   JO C 351, 15.11.2012, p. 6-11.

(8)  http://www.ash.org.uk/APPGillicit2013.

(9)  Evaluarea impactului, p. 15.

(10)  Studiul A study on liability and the health costs of smoking, realizat de Comisia Europeană, estimează costurile totale din 2009 (în termeni de asistență medicală, pierderi în producție și vieți omenești) la 544 de miliarde EUR.(http://ec.europa.eu/health/tobacco/docs/tobacco_liability_final_en.pdf, p. 2.

(11)  Evaluarea impactului realizată de Comisie.

(12)  Moodie C, Hastings G, Joossens L. Young adult smokers’ perceptions of illicit tobacco and the possible impact of plain packaging on illicit tobacco purchasing behaviour. Eur J Public health, publicat online pentru prima dată la 26 martie 2011. DOI:10.1093/eurpub/ckr038., în Claims that Standardised Packaging Would Increase Illicit Trade are Untrue, Smoke Free Partnership, 10 septembrie 2012, http://www.smokefreepartnership.eu/response-to-tobacco-retailers.

(13)  A se vedea nota 5.

(14)  Carin Hakansta, Organizația Internațională a Muncii, document de lucru Workplace smoking: A Review of National and Local Practical and Regulatory Measures, martie 2004, p. 6, http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_protect/---protrav/---safework/documents/publication/wcms_108424.pdf.

(15)   JO C 115, 9.5.2008, p. 172.

(16)  Evaluarea impactului – document de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea tutunului și a produselor aferente: http://ec.europa.eu/health/tobacco/docs/com_2012_788_ia_en.pdf, p.116.

(17)  http://apps.who.int/gb/fctc/PDF/cop5/FCTC_COP5(1)-en.pdf.

(18)  Stefan Callan, Smoke Free Partnership, Tabakas nodokļi un nelikumīga tirdzneicība, Making Tobacco Tax Trendy Toolkit, 2012, p.5., http://www.smokefreepartnership.eu/sites/sfp.tttp.eu/files/RO%20-%20Tax%20Toolkit_4.pdf

(19)  Comisia Europeană, Attitudes of Europeans Towards Tobacco, http://ec.europa.eu/health/tobacco/docs/eurobaro_attitudes_towards_tobacco_2012_en.pdf, p. 84.

(20)  http://www.ipex.eu/IPEXL-WEB/dossier/dossier.do?code=COD&year=2012&number=0366&appLng=EN

(21)  Directiva 2011/64/UE a Consiliului, din 21 de iunie 2011, privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat, JO L 176, 5.7.2011, p. 24-36 .

(22)  http://www.cancercampaigns.org.uk/ourcampaigns/theanswerisplain/moreinformation/

(23)  The Packaging of Tobacco Products, martie 2012, The Centre for Tobacco Control Research Core, înființat de Cancer Research UK, http://www.cancerresearchuk.org/prod_consump/groups/cr_common/@nre/@new/@pre/documents/generalcontent/cr_086687.pdf, p.40.

(24)  A se vedea nota de subsol 11.

(25)   JO C 115, 9.5.2008, p. 172.

(26)  http://ec.europa.eu/health/tobacco/docs/tobacco_liability_final_en.pdf

(27)  Hotărârea CJUE din 17 octombrie 1990 în cauza C-10/89.

(28)   Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat, JO L 176, 5.7.2011, p. 24-36.

(29)  http://apps.who.int/gb/fctc/PDF/cop5/FCTC_COP5(1)-en.pdf.

(30)  http://www.ipex.eu/IPEXL-WEB/dossier/dossier.do?code=COD&year=2012&number=0366&appLng=EN

(31)  Avizul Comisiei pentru afaceri sociale a Parlamentului italian privind documentul COM(2012) 788 final.


12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/82


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei – Actualizare a comunicării privind politica industrială”

COM(2012) 582 final

2013/C 327/14

Raportor: dl Joost VAN IERSEL

Coraportor: dl Enrico GIBELLIERI

La 10 octombrie 2012, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei - Actualizare a comunicării privind politica industrială

COM(2012) 582 final.

Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI), însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 18 iunie 2013.

În cea de-a 491-a sesiune plenară, care a avut loc la 10 și 11 iulie 2013 (ședința din 11 iulie 2013), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 132 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 3 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE salută călduros atenția pe care Comisia o acordă industriei europene – industria prelucrătoare și servicii –, exprimată în actualizarea comunicării Comisiei privind politica industrială din octombrie 2012, inclusiv anexele care conțin analize coerente cu privire la politicile industriale din statele membre și deficiențele acestora. Multe elemente sunt în acord cu punctul de vedere exprimat în mod constant de CESE (1). Adevăratul test va fi punerea în aplicare.

1.2

Politica industrială, una dintre cele șapte inițiative emblematice ale Strategiei Europa 2020, ar trebui să constituie piatra de temelie a unei inițiative UE pentru creștere, despre care se vorbește mult, însă în legătură cu care se întreprind prea puține acțiuni concrete. Sunt necesare o mentalitate adecvată și abordări coerente. Impactul politic este evident. CESE încurajează Comisia, Consiliul și Parlamentul European să intensifice inițiativele (coerente!) și politicile transversale care răspund provocării uriașe pe care o reprezintă consolidarea producției industriale din Europa.

1.3

Consiliul European ar trebui să preia inițiativa în definirea agendei în domeniul politicii industriale. Comisia trebuie să se implice deplin. Pentru definirea și promovarea unor politici moderne în întreaga Europă, este nevoie de o direcție de acțiune orientată și comună în diversele formațiuni ale Consiliului – Competitivitate, Cercetare, Mediu, Social –, în Comisie și în Parlamentul European.

1.4

Pentru a deveni o strategie stimulatoare pentru Europa, deciziile referitoare la acțiuni privind politica industrială, foile de parcurs și termenele trebuie comunicate pe scară largă, ceea ce în prezent lipsește acut.

1.5

De asemenea, UE are nevoie de o convergență optimă între cele 27 de politici industriale naționale și cea europeană, care, potrivit unei serii extinse de analize, nu constituie o realitate astăzi. Diversitatea este un plus, însă fragmentarea este dăunătoare. Trebuie deopotrivă abordate dezechilibrele geopolitice.

1.6

Condiții-cadru mai bune înseamnă înainte de toate realizarea pieței interne a UE în contextul unei economii sociale de piață, care să fie garantată de evaluări, de reglementări și de o implementare corespunzătoare în întreaga Uniune. Investițiile publice în conexiunile transfrontaliere precum șoselele, căile navigabile, porturile, aeroporturile, căile ferate trebuie să contribuie la piața internă.

1.7

În condițiile unui șomaj care a atins peste 26 de milioane de persoane, a unei creșteri reduse și a reducerilor bugetare, industria și inovarea necesită perspective și condiții stimulatoare. Trebuie găsit justul echilibrul între consolidarea fiscală – măsurile de austeritate -, programele naționale de reformă și politica industrială, astfel încât să generăm investiții și locuri de muncă, care vor duce la sporirea încrederii.

1.8

Orice inițiativă a UE ar trebui să consolideze poziția Europei de concurent și de partener în dinamica mondială. Obiectivul foarte ambițios de a atinge o proporție de 20 % a industriei prelucrătoare până în anul 2020 necesită investiții de amploare și ajustări substanțiale la nivel de politică. Creșterea productivității este esențială.

1.9

Crearea unor condiții inteligente pentru industrie înseamnă mult mai mult decât măsuri și ajustări tehnice. Ele privesc întregul mediu al industriei, în special o politică în domeniul climei și al schimbărilor climatice coerentă și previzibilă pe termen lung, care să susțină o bază industrială competitivă. Aceste condiții ar trebui să stea la baza unor performanțe înalte și totodată să promoveze sectoarele industriale noi.

1.10

Politicile UE trebuie să fie adaptate și specifice sectorului în cauză și bazate pe evaluări de jos în sus care să țină seama cel mai bine de capacitățile și dificultățile tehnico-economice. Aceste principii ar trebui să se aplice și în procesul de îndeplinire a obiectivelor inițiativei emblematice „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, care urmărește sporirea eficienței utilizării materiilor prime, dar și promovarea inovării și creșterea rezilienței întreprinderilor europene.

1.11

Politica industrială prezintă o puternică dimensiune socială care afectează toate straturile societății: nivelul regional și local, orice întreprindere, forța de muncă, expusă la modele extrem de dinamice de la locul de muncă – digitalizare, robotizare, producție legată de servicii, TIC, sectorul de învățământ și universitățile, consumatorii și cetățenii. Politica industrială implică atât restructurare, cât și anticipare. Ea ar trebui să prevadă o ofertă de învățământ, de formare profesională și de informare actualizată și, totodată, să promoveze tehnologia, inovarea, creativitatea și spiritul antreprenorial. Totodată, trebuie anticipată și trebuie pregătite răspunsuri corespunzătoare la schimbarea demografică.

1.12

Regiunile ambițioase își cresc performanța industrială. UE și statele membre ar trebui să încurajeze practicile autonome ale acestora, inclusiv specializarea și cercetarea corespunzătoare, calificările și clusterele. În aceste domenii, beneficiile ar fi multiple.

1.13

Trebuie scoase în evidență inițiativele și proiectele, precum și exemplele de la nivel național și regional încununate de succes, care sporesc încrederea cetățenilor și a actorilor socioeconomici. Trebuie intensificate acordurile de parteneriat între UE și statele membre, precum și contactele în rețea între statele membre și regiuni. Semestrul european anual oferă numeroase oportunități de monitorizare continuă.

1.14

Politica industrială a UE ar trebui să fie rezultatul unui proces bazat pe partajarea viziunilor și competențelor de la nivel național și european, precum și pe acțiuni comune UE și statelor membre, în care cercurile de afaceri și sindicatele să fie parteneri cu drepturi depline. Alte părți interesate precum sectorul de învățământ, universitățile (cercetarea), ONG-urile, consumatorii și altele, după caz, ar trebui să fie la rândul lor angajate.

1.15

În ciuda diferențelor substanțiale existente între statele membre în ceea ce privește rezultatele economice, toate ar trebui să beneficieze de cele mai bune practici și de puncte de vedere și abordări care să le susțină.

1.16

CESE prezintă în mod constant propuneri cu privire la diverse sectoare industriale și la politica industrială (a se vedea anexa). Avizul de față se referă în primul rând la coerența dintre temele majore și asigurarea unei guvernanțe eficace asigurată prin coordonare și ajustările necesare.

2.   Context

A.   Situația pe plan mondial

2.1

Potrivit analizei Comisiei, costul forței de muncă „pare să reprezinte o parte din ce în ce mai mică din costurile de producție totale” (2). Productivitatea reprezintă un factor important. O parte a producției se reîntoarce în Europa; însă trebuie să ținem seama de concurența în creștere din alte domenii precum îmbunătățirea infrastructurii economice în țările BRICS (China, India, Rusia și Brazilia), aprecierea monedei euro și prețurile la energie, elemente care stimulează investițiile în străinătate.

2.2

Totodată Europa este devansată de SUA și Japonia în ceea ce privește capacitatea de inovare și specializarea tehnologică. Europa este reprezentată mai mult decât SUA în ceea ce privește industriile tehnologiilor medii superioare și medii inferioare, însă decalajul tradițional dintre cele două continente în segmentul tehnologiilor avansate a crescut în mod substanțial în ultimii ani.

2.3

Casa Albă și Congresul manifestă un angajament ferm față de renașterea industriei prelucrătoare, având o strategie națională în materie de competitivitate pentru perioada 2014-2018 (3). În acest context, un aspect central este reprezentat de rolul și valoarea industriei prelucrătoare pentru economia, securitatea și poziția de lider mondial a SUA.

2.4

Parteneriatele public-privat consolidează infrastructura tehnologică și inovatoare. Sunt direct implicate departamentele pentru apărare, energie și comerț, ca și National Science Foundation și NASA, stimulând un număr mare de institute de cercetare și universități ale țării.

2.5

Aceasta constituie o evoluție remarcabilă într-o țară care, până recent, propovăduia economia post-industrială. Competitivitatea din ce în ce mai mare a Chinei și a altor țări reprezintă un semnal de alarmă. Percepțiile se schimbă. Se prevede că China va deveni principala putere economică a lumii până în 2030, în timp ce SUA își vor menține rolul de coordonator la nivel mondial, iar Europa și Japonia le vor urma la o distanță mare (4).

2.6

Este de așteptat ca noile explorări petroliere și mai ales exploatarea gazului de șist să asigure în cele din urmă independența energetică a Americii. Aceasta este considerată o revoluție energetică care va aduce cu sine o renaștere industrială în SUA, precum și transformări geopolitice. Dar trebuie în continuare găsite răspunsuri la provocările ecologice și în materie de sănătate (5).

2.7

Ascensiunea Chinei, Braziliei și Indiei continuă. Rusia este și ea pe acest drum. Alte țări din Asia și America de Sud vin din urmă cu viteză. Timp de ani de zile, cifrele în materie de creștere ale economiilor emergente au fost cu mult peste medie, în special în Asia. Noile lor sisteme de învățământ produc un număr impresionant de tehnicieni și ingineri calificați și bine pregătiți. În paralele, sunt înființate institute de cercetare de dimensiuni impresionante. Calitatea bunurilor și a proceselor inovatoare se îmbunătățește continuu. Facilitățile de transport și infrastructurile de servicii recuperează cu viteză decalajele existente.

2.8

În China, este pe cale să se nască un sistem mixt, bazat pe un capitalism de stat și pe mecanisme de liber schimb (6), care este intim legat de cultura națională și tradițiile (politice) existente. Generarea bogăției nu este însoțită de democrație și nici de respectarea drepturilor omului și ale lucrătorilor. Condițiile ecologice și în materie de sănătate rămân insuficient dezvoltate, în ciuda creșterii calității producției. Represiunile brutale sunt departe de a fi imaginare. Trebuie să recunoaștem totuși că intervențiile capitaliste din partea statului vor continua să orienteze anumite tipuri de producție care corespund ambițiilor naționale. Investițiile fondurilor suverane ar putea merge în aceeași direcție, atât în exterior, cât și în interior.

2.9

Nu trebuie să uităm că alte țări beneficiază de regulă de o structură de guvernanță mai suplă decât cea de la nivelul UE, deoarece ele dispun de un singur centru decizional, de o strategie comună și de obiective convenite în sectorul public.

2.10

Anumite părți ale Africii cunosc la rândul lor o dezvoltare accelerată. China investește puternic fără a ține seama de impactul societal.

2.11

Contextul mondial și condițiile geopolitice se schimbă în permanență. Datele sunt de o importanță capitală pentru a sensibiliza opinia publică și politicienii. CESE recomandă realizarea anuală la nivelul UE a unui tablou de bord care să conțină o serie de evoluții din domeniul socioeconomic, tehnologic și al locurilor de muncă din părți relevante ale lumii.

B.   Europa

2.12

Analizele detaliate ale Comisiei privind tendințele la nivel european și pe țară indică o conștientizare din ce în ce mai mare a necesității unei industrii prelucrătoare.

2.13

Situația diferă foarte mult de la țară la țară: de la Germania, care concentrează în jur de 30 % din industria prelucrătoare din Europa, la țări, mai mari sau mai mici, care dețin procente mult inferioare sau extrem de mici. În unele state membre, investițiile în industrie au scăzut considerabil în ultimii 20 de ani. În unele cazuri, aceasta se datorează restructurărilor masive, iar în altele, și unei anumite neglijențe (7).

2.14

Dintre multitudinea de politici și mecanisme de guvernanță disponibile în state membre, unele au mai mult succes decât altele. Se înregistrează o scădere constantă a ocupării forței de muncă în industrie. În primul rând, în contextul crizei actuale, din 2008 și până acum, în Europa s-au desființat peste 4 milioane de locuri de muncă în sectorul industriei prelucrătoare.

2.15

Nimic nu lasă de înțeles că politicile și instrumentele sau bunele practici ar fi discutate între statele membre. Concepțiile naționale în materie de politică în domeniul industrial și de inovare sunt determinate în principal de tradițiile și procedurile naționale, fiind caracterizate de cadre și relații între sectorul public și sectorul privat (întreprinderi, institute de cercetare și universități, sindicate și altele) care sunt specifice fiecărei țări.

2.16

De aceea, multe politici și cadrele financiare corespunzătoare sunt înainte de toate orientate către interesul național, ceea ce nu este în favoarea pieței interne sau a proiectelor transfrontaliere cu caracter transversal.

2.17

Așa cum susține pe bună dreptate Comisia, în ciuda unor rezultate foarte bune înregistrate în unele țări, o fragmentare a pieței interne, care nu este de dorit, stânjenește potențialii factori de creștere.

2.18

Diversitatea creatoare reprezint