ISSN 1977-1029

doi:10.3000/19771029.CE2013.258.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 258E

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 56
7 septembrie 2013


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

REZOLUȚII

 

Parlamentul European
SESIUNEA 2012-2013
Ședințele dintre 18 și 20 aprilie 2012
Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în C 183 E, 23.6.2012.
TEXTE ADOPTATE

 

Miercuri, 18 aprilie 2012

2013/C 258E/01

Rolul politicii de coeziune în regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană în contextul Strategiei Europa 2020
Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la rolul politicii de coeziune în regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană în contextul Strategiei Europa 2020 (2011/2195(INI))

1

2013/C 258E/02

Drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu
Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului (2011/2185(INI))

8

2013/C 258E/03

Negocierile pentru Acordul de asociere UE-Azerbaidjan
Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la recomandările Parlamentului European adresate Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile în curs dintre Uniunea Europeană și Republica Azerbaidjan în vederea încheierii unui acord de asociere (2011/2316(INI))

36

2013/C 258E/04

Negocierile pentru Acordul de asociere UE-Armenia
Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la recomandările Parlamentului European adresate Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile în curs dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia în vederea încheierii unui acord de asociere (2011/2315(INI))

44

2013/C 258E/05

Peștele, un bun comun
Declarația Parlamentului European din 18 aprilie 2012 privind peștele, un bun comun

51

2013/C 258E/06

Copiii care suferă de sindromul Down
Declarația Parlamentului European din 18 aprilie 2012 privind copiii care suferă de sindromul Down

51

 

Joi, 19 aprilie 2012

2013/C 258E/07

Apel pentru soluții concrete de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale
Rezoluția Parlamentului European din 19 aprilie 2012 referitoare la găsirea de modalități concrete de combatere a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale (2012/2599(RSP))

53

 

Vineri, 20 aprilie 2012

2013/C 258E/08

Modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa
Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa (2011/2294(INI))

55

2013/C 258E/09

O piață unică digitală competitivă - guvernarea electronică, un vârf de lance
Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la o piață unică digitală competitivă - guvernarea electronică, un vârf de lance (2011/2178(INI))

64

2013/C 258E/10

Situația din Mali
Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la situația din Mali (2012/2603(RSP))

75

2013/C 258E/11

Situația din Birmania/Myanmar
Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la situația din Birmania/Myanmar (2012/2604(RSP))

79

2013/C 258E/12

Securitatea juridică a investițiilor europene în afara Uniunii Europene
Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la securitatea juridică a investițiilor europene în afara Uniunii Europene (2012/2619(RSP))

84

2013/C 258E/13

Impactul deconcentrării gestionării de către Comisie a asistenței externe
Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la impactul deconcentrării gestionării de către Comisie a asistenței externe de la serviciile sale centrale către delegații (2011/2192(INI))

87

2013/C 258E/14

Femeile și schimbările climatice
Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 privind femeile și schimbările climatice (2011/2197(INI))

91

2013/C 258E/15

Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020
Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020 (2011/2307(INI))

99

2013/C 258E/16

Revizuirea celui de-al șaselea program de acțiune pentru mediu și stabilirea priorităților pentru cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu
Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la revizuirea celui de-al șaselea program de acțiune pentru mediu și la stabilirea priorităților pentru cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu - Un mediu mai bun pentru o viață mai bună (2011/2194(INI))

115

 

III   Acte pregătitoare

 

PARLAMENTUL EUROPEAN

 

Miercuri, 18 aprilie 2012

2013/C 258E/17

Coordonarea sistemelor de securitate socială ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 (COM(2010)0794 – C7-0005/2011 – 2010/0380(COD))

125

P7_TC1-COD(2010)0380Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004

126

2013/C 258E/18

Aderarea Uniunii Europene la Tratatul de prietenie și cooperare în Asia de Sud-Est ***
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aderarea Uniunii Europene la Tratatul de prietenie și cooperare în Asia de Sud-Est (07434/2012 – C7-0085/2012 – 2012/0028(NLE))

126

2013/C 258E/19

Proiectul de protocol privind preocupările poporului irlandez referitoare la Tratatul de la Lisabona (aprobare) ***
Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la propunerea Consiliului European de a nu convoca o convenție pentru adăugarea la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a unui protocol privind preocupările poporului irlandez referitoare la Tratatul de la Lisabona (00092/2011 – C7-0388/2011 – 2011/0816(NLE))

127

2013/C 258E/20

Proiectul de protocol privind preocupările poporului irlandez referitoare la Tratatul de la Lisabona (consultare) *
Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la proiectul de protocol privind preocupările poporului irlandez referitoare la Tratatul de la Lisabona [articolul 48 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană) (00092/2011 – C7-0387/2011 – 2011/0815(NLE))

128

 

Joi, 19 aprilie 2012

2013/C 258E/21

Acordul de parteneriat voluntar dintre UE și Republica Centrafricană cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale cu lemn și produse derivate care intră în UE ***
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 19 aprilie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Acord de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Centrafricană cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale cu lemn și produse derivate care intră în Uniunea Europeană (FLEGT) (14034/2011 – C7-0046/2012 – 2011/0127(NLE))

130

2013/C 258E/22

Acordul de parteneriat voluntar dintre UE și Liberia cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, la guvernanță și la schimburile comerciale cu produse din lemn care intră în Uniunea Europeană ***
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 19 aprilie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Liberia cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, la guvernanță și la schimburile comerciale cu produse din lemn care intră în Uniunea Europeană (11104/2011 – C7-0241/2011 – 2011/0160(NLE))

130

2013/C 258E/23

Instrumentele de împărțire a riscurilor în cazul statelor membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 19 aprilie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la instrumentele de împărțire a riscurilor în cazul statelor membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară (COM(2011)0655 – C7-0350/2011 – 2011/0283(COD))

131

P7_TC1-COD(2011)0283Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 19 aprilie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la instrumentele de împărțire a riscurilor în cazul statelor membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară

132

2013/C 258E/24

Acordul dintre SUA și UE privind utilizarea și transferul de date din registrele cu numele pasagerilor (PNR) către Departamentul pentru Securitate Internă al SUA ***
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 19 aprilie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind utilizarea și transferul de date din registrele cu numele pasagerilor către Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite (17433/2011 – C7-0511/2011 – 2011/0382(NLE))

132

2013/C 258E/25

Baza fiscală consolidată comună a societăților *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 19 aprilie 2012 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (COM(2011)0121 – C7-0092/2011 – 2011/0058(CNS))

134

2013/C 258E/26

Impozitarea produselor energetice și a electricității *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 19 aprilie 2012 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/96/CE a Consiliului privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (COM(2011)0169 – C7-0105/2011 – 2011/0092(CNS))

144

 

Vineri, 20 aprilie 2012

2013/C 258E/27

Proiectul de buget rectificativ nr. 1/2012: finanțarea ITER
Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2012 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012, secțiunea III – Comisia (08136/2012 – C7-0088/2012 – 2012/2011(BUD))

161

Legenda simbolurilor utilizate

*

procedura de consultare

**I

procedura de cooperare, prima lectură

**II

procedura de cooperare, a doua lectură

***

procedura de aviz conform

***I

procedura de codecizie, prima lectură

***II

procedura de codecizie, a doua lectură

***III

procedura de codecizie, a treia lectură

(Procedura indicată se bazează pe temeiul juridic propus de Comisie)

Amendamente politice: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▐.

Corecturile și adaptările tehnice realizate de către servicii: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive; textul eliminat este marcat prin simbolul ║.

RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

REZOLUȚII

Parlamentul European SESIUNEA 2012-2013 Ședințele dintre 18 și 20 aprilie 2012 Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în C 183 E, 23.6.2012. TEXTE ADOPTATE

Miercuri, 18 aprilie 2012

7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/1


Miercuri, 18 aprilie 2012
Rolul politicii de coeziune în regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană în contextul Strategiei Europa 2020

P7_TA(2012)0125

Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la rolul politicii de coeziune în regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană în contextul Strategiei „Europa 2020” (2011/2195(INI))

2013/C 258 E/01

Parlamentul European,

având în vedere dispozițiile coroborate ale articolelor 355 și 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care recunoaște un statut special al regiunilor ultraperiferice, și articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE privind sistemul de ajutor de stat în aceste regiuni,

având în vedere articolul 174 și articolele următoare din TFUE, care stabilesc drept obiectiv coeziunea economică, socială și teritorială și definesc instrumentele financiare structurale necesare pentru a atinge acest obiectiv,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 mai 2004, intitulată „Un parteneriat mai puternic pentru regiunile ultraperiferice” (COM(2004)0343),

având în vedere Rezoluția sa din 28 septembrie 2005 referitoare la un parteneriat consolidat pentru regiunile ultraperiferice (1),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2007 intitulată „Strategie pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective” (COM(2007)0507) și Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 12 septembrie 2007 anexat acestei comunicări, intitulat „Strategie pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective” (SEC(2007)1112),

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2008 referitoare la Strategia pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective (2),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2008 intitulată „Regiunile ultraperiferice: un atu pentru Europa” (COM(2008)0642),

având în vedere memorandumul comun al regiunilor ultraperiferice din 14 octombrie 2009 privind „Regiunile ultraperiferice în perspectiva anului 2020”,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

având în vedere memorandumul comun semnat de Spania, Franța, Portugalia și regiunile ultraperiferice din 7 mai 2010, intitulat „O viziune reînnoită asupra strategiei europene pentru regiunile ultraperiferice”,

având în vedere concluziile celei de a 3022-a reuniuni a Consiliului Afaceri Generale din 14 iunie 2010 (3),

având în vedere Primul raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 24 septembrie 2010 privind impactul reformei POSEI din 2006 (COM(2010)0501),

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2010 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (COM(2010)0498),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500 – părțile 1 și 2),

având în vedere propunerea de regulament al Consiliului din 29 iunie 2011 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0398),

având în vedere raportul intitulat „Regiunile ultraperiferice din UE și piața unică: influența UE în lume”, din 12 octombrie 2011, adresat dlui Michel Barnier, membru al Comisiei Europene, prezentat de către dl Pedro Solbes Mira,

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliul European din 18 octombrie 2010 intitulată „Aviz al Comisiei în conformitate cu articolul 355 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind inițiativa guvernului francez de a modifica statutul insulei Saint-Barthélemy în raport cu Uniunea” (COM(2010)0559) și Decizia 2010/718/UE a Consiliului European din 29 octombrie 2010 de modificare a statutului în raport cu Uniunea Europeană al Insulei Saint-Barthélemy (4),

având în vedere declarația finală a celei de-a XVII-a Conferințe a președinților regiunilor ultraperiferice ale Uniunii Europene din 3 și 4 noiembrie 2011,

având în vedere contribuția regiunilor ultraperiferice din 15 ianuarie 2010 la consultarea publică referitoare la documentul de lucru al Comisiei - Consultare privind viitoarea strategie „UE 2020” (COM(2009)0647),

având în vedere contribuția comună a regiunilor ultraperiferice din 28 ianuarie 2011 la cel de-al Cincilea raport referitor la coeziunea economică, socială și teritorială,

având în vedere contribuția regiunilor ultraperiferice ale UE din 28 februarie 2011, intitulată „Către un Act privind piața unică” (COM(2010)0608, din 27 octombrie 2010),

având în vedere platforma comună din 6 iulie 2010 adresată Președintelui Comisiei Europene, José Manuel Durăo Barroso, de către Conferința deputaților în Parlamentul European din regiunile ultraperiferice,

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru bugete și al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0084/2012),

A.

întrucât tratatul prevede, la articolul 349, un temei juridic propriu, fondat pe dreptul primar, care a permis consolidarea unui statut juridic specific și a politicilor comune în beneficiul regiunilor ultraperiferice;

B.

întrucât politica de coeziune trebuie să se alinieze cu Strategia UE 2020, care prevede organizarea inițiativelor politice în jurul unei creșteri inteligente, sustenabile și favorabile incluziunii, să integreze elementele strategiei, încurajând o economie cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă, ce favorizează coeziunea socială și teritorială, și trebuie să abordeze într-un mod adecvat dimensiunea ultraperiferică; întrucât, în cazul unei regiuni ultraperiferice (RUP), condițiile de pornire pentru a atinge aceste obiective sunt mai dificile decât în alte regiuni, iar regiunile ultraperiferice își asumă angajamentul de a coopera în vederea atingerii, până în 2020, a celor cinci obiective în materie de ocupare a forței de muncă, inovare, educație, incluziune socială, climă și energie; întrucât necesitatea de a orienta obiectivele Strategiei Europa 2020 către exploatarea potențialului lor și către creșterea domeniilor de excelență nu permite totuși ignorarea obstacolelor structurale cu care se confruntă aceste regiuni și nici a rolului fundamental de dezvoltare jucat de sectoarele tradiționale;

C.

întrucât, deși politica de coeziune trebuie să rămână unul dintre principalele instrumente de acțiune europeană pentru reducerea disparităților din regiunile europene, în general, și din RUP, în particular, urmărind integrarea acestor regiuni pe piața internă și afirmarea lor în spațiul geografic respectiv, promovarea dezvoltării și a convergenței economice a acestor regiuni cu UE continentală, precum și îndeplinirea obiectivelor Strategiei „Europa 2020”, fondurile europene constituind instrumente primordiale în acest sens, această politică europeană nu poate soluționa singură toate dificultățile cu care se confruntă RUP;

D.

întrucât marea provocare pentru economiile ultraperiferice constă în a transforma propriile constrângeri în potențial și oportunități de creștere, utilizând instrumente care permit reducerea disparităților în materie de liberă circulație a persoanelor și a mărfurilor, a capitalurilor și a serviciilor, iar provocări precum globalizarea, schimbările climatice, aprovizionarea cu energie, dezvoltarea energiilor regenerabile, gestionarea durabilă a resurselor naturale, marine și agricole și presiunile demografice necesită coordonarea tuturor politicilor și instrumentelor Uniunii;

E.

întrucât deteriorarea situației economice provocate de criza economică și financiară este mult mai acută în RUP decât în restul regiunilor europene, evidențiind deficiențele structurale ale economiilor lor și dependența de exterior a acestor regiuni;

F.

întrucât investițiile europene în regiunile ultraperiferice nu constituie numai o politică de recuperare a decalajelor și de compensare a dezavantajelor, ci sunt, de asemenea, investiții realizate în beneficiul și avantajul întregii Uniuni Europene,

Un tratament diferențiat și de ansamblu pentru RUP

1.

insistă ca, în conformitate cu TFUE, regiunile ultraperiferice să aibă dreptul la un tratament diferențiat și de ansamblu, care să le permită să beneficieze de un număr maxim de ajutoare, indiferent de nivelul de dezvoltare al acestora, astfel încât particularitățile lor să fie luate în considerare și protejate în mod corespunzător;

2.

subliniază necesitatea, în conformitate cu concluziile celui de-al Cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, de a spori flexibilitatea instrumentelor politicii de coeziune astfel încât să permită investiții capabile să asigure un nivel de creștere și de dezvoltare în linie cu obiectivele strategiei UE 2020, chiar în prezența unor condiții geografice și demografice speciale;

3.

împărtășește ideea potrivit căreia RUP trebuie să urmărească obiectivele principale definite în Strategia Europa 2020, dar subliniază necesitatea de a le modula în funcție de propriile lor contexte, ținând seama de diversitatea lor regională, de situația lor structurală și de avantajele lor potențiale; susține totodată că articolul 349 din TFUE, care prevede adoptarea de măsuri specifice pentru a atenua impactul caracteristicilor regiunilor ultraperiferice, ar trebui utilizat într-o măsură mai mare și ar trebui să i se acorde influența juridică, instituțională și politică de care are nevoie pentru a asigura o integrare echitabilă a RUP și a permite dezvoltarea economică și socială a acestora în cadrul pieței interne și, la scară mai mare, în cadrul Uniunii, precum și participarea lor deplină, în aceleași condiții cu celelalte regiuni, la toate programele relevante ale Uniunii;

4.

consideră că este necesară flexibilitatea față de regiunile ultraperiferice în ceea ce privește accentul asupra celor trei obiective tematice principale, stabilite în noile propuneri de regulamente începând cu 2014, ceea ce ar evita restrângerea, în mod disproporționat, a posibilităților de diversificare și de dezvoltare a potențialului existent, precum și a posibilităților de utilizare a avantajelor lor comparative și competitive;

5.

susține utilizarea altor criterii pentru determinarea eligibilității regiunilor ultraperiferice în vederea alocării fondurilor structurale, întrucât criteriul PIB „pe cap de locuitor” nu reflectă realitățile specifice și contravine spiritului statutului de regiune ultraperiferică și tratatului în sine; solicită, în acest sens, punerea în aplicare a unui criteriu specific, care să includă regiunile ultraperiferice printre regiunile cel mai puțin dezvoltate, indiferent de nivelul PIB-ului lor, această abordare fiind cel mai bine adaptată condițiilor specifice ale acestora; insistă, de asemenea, ca ratele de cofinanțare pentru regiunile ultraperiferice să fie de 85 % pentru toate instrumentele de sprijin acordate acestor regiuni; pentru o mai bună executare, solicită prelungirea termenului de executare a fondurilor în regiunile ultraperiferice;

6.

regretă, în cadrul suplimentării alocării FEDER, propunerea de reducere drastică a sumelor alocate RUP și regiunilor cu o densitate scăzută a populației aferente perioadei financiare 2014–2020 și își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că această alocare, inițial concepută pentru a compensa efectele deficiențelor structurale ale regiunilor ultraperiferice și ale celor cu o densitate scăzută a populației, poate fi denaturată de direcționarea creditelor, în proporție de 50 %, către alte obiective; solicită ca această alocare să fie ridicată la un nivel de cofinanțare de 85 %, după modelul principalelor credite din cadrul FEDER; solicită, în acest sens, ca efortul financiar necesar pentru a pune în aplicare Strategia Europa 2020 să presupună accesul la ajutoare europene cel puțin identice în termeni reali cu cele din actualul cadru financiar, pentru a permite punerea în aplicare în mod coerent și eficace a Strategiei Europa 2020;

7.

regretă că, pentru următoarea perioadă de programare, au fost efectuate reduceri în alte domenii care țin de coeziune – mai exact, Comisia propune o reducere generală cu 5,1 % în prețuri constante din 2011 a finanțării destinate coeziunii economice, sociale și teritoriale, procentaj care include o reducere cu 20,2 % a finanțării destinate regiunilor de convergență (excluzând regiunile de tranziție), o reducere cu 5,6 % a finanțării destinate regiunilor de competitivitate și o reducere cu 2,9 % a sumelor alocate din Fondul de coeziune;

8.

salută planul Comisiei de a include în CFM 2014 – 2020 o linie bugetară pentru „Regiunile ultraperiferice și regiunile foarte slab populate”, întrucât astfel se va crea o legătură mai clară între fondurile alocate acestor regiuni și obiectivele acestora;

9.

atrage atenția asupra faptului că, în propunerea de regulament privind următorul FSE, nu trebuie să se omită din nou menționarea situației regiunilor ultraperiferice, ținându-se seama nu doar de caracteristicile structurale menționate la articolul 349 din TFUE, ci și de situația lor economică specială, care le plasează printre regiunile cu cele mai ridicate rate ale șomajului din UE;

10.

subliniază necesitatea de a adapta politicile fiscale și vamale europene pentru a consolida competitivitatea economiilor ultraperiferice; subliniază, de asemenea, că existența dispozitivelor fiscale și vamale corespunzătoare are o importanță capitală în diversificarea activității economice și în crearea de locuri de muncă durabile în regiunile ultraperiferice;

11.

susține necesitatea ca cetățenii din RUP să beneficieze de avantajele pieței interne în aceleași condiții cu ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene și solicită adoptarea de măsuri în conformitate cu recomandările raportului „Solbes”; solicită să se ia în considerare posibilitatea de a se elabora un cadru specific privind ajutoarele de stat acordate regiunilor ultraperiferice și se pronunță în favoarea menținerii nivelurilor actuale de intensitate a ajutoarelor pentru investiții acordate întreprinderilor mari, mijlocii și mici și posibilitatea de a se acorda ajutoare de funcționare care să nu fie degresive și nici limitate în timp, într-un cadru normativ flexibil, având în vedere că aceste ajutoare au dovedit că nu dăunează concurenței și că sprijină RUP în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, îndeosebi în ceea ce privește inovarea, cercetarea și mediul; subliniază, în acest context, importanța serviciilor publice pentru coeziunea economică, socială și teritorială a regiunilor ultraperiferice, în special în domeniul transportului aerian și maritim, al serviciilor poștale, al energiei și al comunicațiilor;

12.

subliniază importanța susținerii întreprinderilor mici și mijlocii prin alocarea de fonduri de către Uniune, în vederea dezvoltării structurilor de producție din RUP, precum și ca mijloc de promovare a competențelor lucrătorilor, îmbunătățindu-se astfel produsele specifice regiunii și economia locală;

13.

consideră că intervențiile Uniunii trebuie să urmărească obiectivul de a juca un rol-cheie și de a dinamiza spiritului de inițiativă, pentru a edifica, utilizând RUP ca punct de plecare, poli de excelență pe baza sectoarelor care valorifică atuurile și competențele, cum ar fi gestionarea deșeurilor, sursele de energie regenerabilă, autosuficiența energetică, biodiversitatea, mobilitatea studențească, cercetarea în domeniul climei sau, de asemenea, gestionarea crizelor; consideră că, dacă măsurile adoptate la nivelul și pe baza caracteristicilor generale ale continentului european nu sunt întotdeauna eficace în regiunile ultraperiferice, dispozitivele experimentale autorizate de articolul 349 din tratat, care cunosc un veritabil succes, pot fi extinse la restul Uniunii; îndeamnă Comisia să extindă la nivelul maxim desfășurarea de experimente în cadrul acestor regiuni, în scopul unei creșteri novatoare, solidare și durabile;

Un cadru corespunzător și specific pentru politicile europene în regiunile ultraperiferice

14.

solicită consolidarea măsurilor de sprijin pentru agricultură în cadrul POSEI, pentru a face față concurenței producătorilor care beneficiază de costuri de producție mai mici și sprijină menținerea dispozitivelor specifice dedicate regiunilor ultraperiferice în cadrul PAC;

15.

apără necesitatea de a realiza o analiză prealabilă a impactului proiectelor de reglementare europeană la nivelul economiilor regiunilor ultraperiferice;

16.

subliniază necesitatea de a menține măsurile de gestionare durabilă și de protejare a resurselor marine, de a restricționa progresiv accesul la zonele maritime identificate ca fiind sensibile din punct de vedere biogeografic numai la flotele locale și care utilizează unelte de pescuit ecologice, de a valoriza acvacultura, de a reintroduce posibilitatea de a acorda ajutoare pentru reînnoirea flotei în vederea îmbunătățirii condițiilor de securitate și de igienă și a punerii în aplicare a bunelor practici, și solicită o consolidare a compensării costurilor suplimentare din cadrul POSEI în domeniul pescuitului; subliniază necesitatea de a dispune de o abordare mai bine adaptată la realitățile fiecărei regiuni, pe baza modelelor de dezvoltare a filierei elaborate de către actorii locali;

17.

regretă faptul că propunerea de reformă a politicii comune a pescuitului nu ține seama, în mod suficient, de situația și de condițiile regiunilor ultraperiferice; subliniază dimensiunea maritimă a regiunilor ultraperiferice și importanța activității de pescuit în amenajarea teritoriului și pentru ocuparea populațiilor locale, având în vedere zona economică exclusivă a acestora, al cărei potențial trebuie să ia forma unor măsuri concrete pentru o adevărată economie maritimă și să fie luat în considerare în mod corespunzător în programul de politică maritimă europeană integrată; reamintește interesul economic în creștere de care se bucură imensa bogăție biogenetică și minerală a fundului mării din RUP, precum și importanța de a ține seama de acestea în cadrul „noii strategii europene pentru RUP”, cu scopul de a asigura dezvoltarea unei economii a cunoașterii bazate pe mare; susține, în acest context, că RUP trebuie să ocupe un loc central în cadrul politicii maritime a Uniunii, subliniind rolul pe care acestea îl pot juca în ceea ce privește exploatarea durabilă a mărilor și a zonelor de coastă, precum și în ceea ce privește guvernanța maritimă internațională, și că RUP din Oceanul Atlantic sunt destinate să facă parte din strategia pentru Oceanul Atlantic în curs de elaborare;

18.

reamintește importanța sectorului turistic și invită Comisia să accelereze punerea în aplicare a planului de acțiune european și să garanteze o mai bună coordonare a liniilor de finanțare existente, acordând o atenție specială regiunilor ultraperiferice;

19.

subliniază faptul că regiunile ultraperiferice intenționează să mizeze pe o strategie pentru cercetare și inovare, precum și pe o creștere a mediului de afaceri; mai ales prin încurajarea spiritului antreprenorial în rândul tinerilor, cu precădere pentru dezvoltarea de IMM-uri și evitarea șomajului în rândul tinerilor; susține crearea de infrastructuri tehnologice și de centre de inovare de anvergură europeană, dezvoltarea de proiecte și parteneriate cu entități din sistemul științific și tehnologic, schimbul de idei și de bune practici prin intermediul rețelelor europene pentru susținerea inovării și al strategiilor de specializare inteligentă, precum platforma S3, precum și al investițiilor pe termen lung destinate RUP în cadrul finanțării coeziunii și pentru a garanta o participare activă la proiectele emblematice ale Strategiei UE 2020; solicită continuarea eforturilor depuse până în prezent în ceea ce privește RUP, pentru a intensifica activitatea de înființare a structurilor locale pentru cercetare la nivelul potențialului lor, pe de o parte, și pentru a încuraja și a sprijini dezvoltarea unor universități atractive, performante, dotate cu mijloace reale și care să se ridice la standardele universităților prezente în restul teritoriului Uniunii, pe de altă parte;

20.

subliniază necesitatea de a se facilita sinergia între fondurile politicii de coeziune și Programul-cadru de cercetare și dezvoltare, în scopul accelerării dezvoltării regiunilor ultraperiferice și al stopării subutilizării fondurilor pentru cercetare;

21.

subliniază faptul că un spațiu unic european al transporturilor trebuie să contribuie la o creștere favorabilă incluziunii a regiunilor ultraperiferice, să reducă deficitul acestora de accesibilitate și să lupte împotriva schimbărilor climatice; solicită crearea unui cadru specific pentru susținerea sectorului transporturilor în RUP, îndeosebi în favoarea transporturilor în comun și pentru dezvoltarea transportului maritim între insule; solicită, de asemenea, crearea unor platforme logistice și pledează în favoarea punerii în aplicare a unor proiecte de tipul autostrăzilor maritime; subliniază potențialul programului Marco Polo pentru RUP; solicită Comisiei o mai mare flexibilitate a acestuia și prelungirea sa până după 2013, precum și ca „mecanismul de conectare a Europei” să conțină referiri specifice la RUP; insistă asupra integrării regiunilor ultraperiferice în rețeaua TEN-T și în noul instrument care vizează facilitarea interconexiunilor în Europa;

22.

reamintește că dependența regiunilor ultraperiferice de combustibilii fosili importați duc la costuri suplimentare ridicate; ia act de faptul că investițiile politicii regionale în regiunile ultraperiferice pentru combaterea schimbărilor climatice sunt relativ scăzute; propune consolidarea sectorului energiilor regenerabile și a eficienței energetice, prin inițiative precum „Pactul insulelor”, care are ca scop elaborarea de planuri locale de acțiune pentru energiile regenerabile și de proiecte profitabile, pentru a se obține o reducere a emisiilor de CO2 cu cel puțin 20 % până în 2020, prin crearea unui program propriu, destinat proiectelor de cercetare în domeniul energiilor regenerabile și al diversificării bazei energetice regionale și, în special, în domeniul energiei geotermale, maremotrice și pe bază de hidrogen, precum și crearea unui program specific în domeniul energetic pentru reducerea costurilor aferente distanței, infrastructurilor și serviciilor prestate, cu scopul de a încuraja politicile ambițioase asumate de RUP în materie de dezvoltare a energiilor regenerabile;

23.

constată cu îngrijorare efectele schimbărilor climatice în RUP, în special creșterea nivelului apelor; invită Uniunea să abordeze aceste probleme în cadrul strategiei sale de prevenire a schimbărilor climatice și de răspuns la acestea; recomandă utilizarea corespunzătoare a resurselor energetice și dezvoltarea potențialului energiei din surse regenerabile;

24.

îndeamnă Comisia să creeze un program specific în domeniul energiei, al transporturilor și al tehnologiei informației și comunicării, pe baza POSEI, cu cel mai ridicat grad posibil de sinergii cu celelalte elemente ale acțiunii Uniunii în aceste domenii;

25.

consideră că este necesar ca statele membre să fie ajutate să se asigure că locuitorii acestor regiuni au acces deplin la sursele de informare și la mijloacele de comunicare oferite de noile tehnologii, de exemplu la tehnologiile de bandă largă și tehnologiile wireless, inclusiv prin satelit, și, în special, la infrastructura în bandă largă, astfel încât să se promoveze creșterea economică și o mai bună administrare prin intermediul digitalizării serviciilor; invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru ca toți locuitorii din regiunile ultraperiferice să aibă acces la internet în bandă largă până în 2013;

26.

având în vedere faptul că economia digitală este, fără îndoială, un factor motrice al dezvoltării economice în Uniunea Europeană, recunoaște efectele problemei tot mai acute pe care o reprezintă excluderea digitală, care poate deveni un obstacol considerabil în calea dezvoltării;

27.

consideră că finanțările novatoare destinate politicii de coeziune ar putea răspunde parțial la lipsa cronică de investiții cu care se confruntă microîntreprinderile/IMM-urile din RUP și. subliniază necesitatea îmbunătățirii accesului la finanțări pentru întreprinderile din RUP, îndeosebi prin stabilirea unui dialog cu „Grupul BEI” și prin sprijinirea atât a creării de fonduri de investiții de proximitate în fiecare RUP, cât și a dezvoltării piețelor de capital de risc regionale, în conformitate cu propunerea din raportul elaborat de Pedro Solbes Mira, referitor la regiunile ultraperiferice europene în cadrul pieței unice, menționat mai sus; solicită Comisiei să propună Parlamentului și Consiliului un act legislativ în acest sens;

28.

solicită ca, în domenii limitate, să fie puse în aplicare dispozitive experimentale în aceste regiuni în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice, cu scopul de a balansa procedurile de alocare prin luarea în considerare a teritorialității actorilor-concurenți;

O mai bună guvernanță și integrare a regiunilor ultraperiferice în UE și în spațiul geografic al acesteia

29.

susține o mai mare participare din partea autorităților regionale ale RUP la pregătirea și executarea programelor Uniunii, în conformitate cu principiile flexibilității, adaptabilității și modularității, ca parte a subsidiarității și a unei guvernanțe pe mai multe niveluri și în parteneriat cu sectorul privat și societatea civilă, cu scopul de a garanta că necesitățile lor specifice sunt luate în considerare la toate nivelurile procesului decizional, precum și o mai mare vizibilitate a acestor regiuni în cadrul instituțiilor europene;

30.

consideră că unul dintre principalele puncte slabe ale RUP îl constituie gestionarea resurselor lor; consideră că este necesară dotarea acestora cu elemente suficiente care să le permită gestionarea propriilor investiții, în special în ceea ce privește infrastructurile, nu doar transporturile, ci și apa, energia și gestionarea deșeurilor;

31.

reamintește că raportul elaborat Pedro Solbes Mera referitor la regiunile ultraperiferice europene în cadrul pieței unice, menționat anterior, a evidențiat faptul că economiile RUP sunt constrânse aproape sub toate aspectele de costurile suplimentare; de asemenea, atrage atenția Comisiei asupra situațiilor de monopol, abuzuri de poziție dominantă și carteluri, care au drept consecință inechitabilă accentuarea costului ridicat de trai; solicită Comisiei să realizeze un studiu detaliat cu privire la formarea prețurilor în regiunile ultraperiferice, pentru a stabili pârghiile de acțiune adecvate pentru a spori eficiența pieței comune în aceste teritorii;

32.

constată rolul regiunilor ultraperiferice în calitate de frontiere ale UE cu restul lumii și pledează pentru o abordare, îndeosebi continuând ideile anunțate de către Comisie în parteneriat cu regiunile ultraperiferice, care să recunoască vecinătatea UE cu țările terțe, inclusiv cu țările în cazul cărora există relații istorico-culturale privilegiate; atrage atenția asupra dificultăților de integrare din respectivele zone geografice și a necesității de a găsi formule inovatoare specifice care să încurajeze o integrare regională reală prin programe și proiecte comune între regiunile ultraperiferice și țările terțe învecinate, precum și de a contribui la stabilirea unei conectivități corespunzătoare în zonele geografice respective; subliniază importanța impactului dimensiunii externe a anumitor politici europene asupra RUP și necesitatea de a se realiza studii pentru a se măsura impactul acordurilor internaționale în materie de schimburi comerciale și de pescuit și efectele acestora asupra RUP și a producțiilor locale ale acestor regiuni, stabilindu-se, de asemenea, măsuri compensatorii care să permită remedierea prejudiciile cauzate de încheierea acestor acorduri;

33.

regretă reticența inițială de care a dat dovadă DG Comerț în a lua în considerare caracteristicile ultraperiferice în timpul negocierii acordurilor de parteneriat economic (APE), și îndeamnă Comisia să continue să caute compromisuri care respectă interesele regiunilor periferice în cauză în cadrul acordurilor definitive care urmează să fie încheiate cu țările ACP;

34.

reamintește încă o dată necesitatea unei sinergii mai bune între fondurile politicii de coeziune și Fondul european de dezvoltare, pentru a îmbunătăți proiectele de interes comun și integrarea regională a regiunilor ultraperiferice; reamintește, în acest sens, poziția repetată a Parlamentului European față de un buget FED;

35.

subliniază importanța cooperării teritoriale pentru RUP și solicită continuarea programelor de cooperare teritorială în aceste regiuni; pledează, în acest context, în favoarea unei flexibilități normative, în vederea unei mai bune utilizări a creditelor bugetare disponibile și a concretizării proiectelor de cooperare, precum și în favoarea unei majorări la 85 % a ratei de cofinanțare FEDER, astfel încât să se acorde o importanță sporită cooperării transnaționale și, în ceea ce privește RUP, să se elimine criteriul privind cei 150 km de frontieră maritimă în cooperarea transfrontalieră; subliniază, de asemenea, faptul că situarea geografică privilegiată și importanța rolului geostrategic al RUP constituie o valoare adăugată importantă pentru Uniune în cadrul relațiilor sale cu țările din Africa, America Centrală și cu Statele Unite ale Americii;

36.

consideră că dezvoltarea serviciilor transfrontaliere de guvernare electronică va contribui la integrarea RUP pe piața internă a Uniunii.

37.

reamintește faptul că țările și teritoriile daneze, franceze și olandeze de peste mări, vizate la articolul 355 alineatul 1 și alineatul 2 din TFUE pot opta să devină regiuni ultraperiferice, prin alegerea statutului adecvat, și atrage atenția asupra rolului decisiv pe care actualele regiuni ultraperiferice îl pot avea în promovarea și consolidarea statutului lor;

38.

semnalează iminenta acordare a statutului de regiune ultraperiferică pentru Mayotte și îndeamnă Comisia să consolideze sprijinul, în special, administrativ și tehnic, esențial pentru o absorbție adecvată a fondurilor; reamintește, în această privință, linia bugetară disponibilă pentru acțiunea pregătitoare de sprijinire a regiunii Mayotte și necesitatea de a prevedea, în următorul cadru financiar multianual, dispozitive specifice pentru această regiune sau pentru oricare alt teritoriu care ar putea fi afectat, în procesul de tranziție la statutul de regiune ultraperiferică, pentru a veni în ajutorul teritoriilor în timpul procesului de transformare în RUP;

*

* *

39.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.


(1)  JO C 227 E, 21.9.2006, p. 512.

(2)  JO C 279 E, 19.11.2009, p. 12.

(3)  Documentul nr. 11021/2010 al Consiliului.

(4)  JO L 325, 9.12.2010, p. 4.


7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/8


Miercuri, 18 aprilie 2012
Drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu

P7_TA(2012)0126

Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului (2011/2185(INI))

2013/C 258 E/02

Parlamentul European,

având în vedere Raportul anual 2010 privind drepturile omului și democrația în lume al UE (11501/2/2011) publicat de Serviciul European de Acțiune Externă la 26 septembrie 2011,

având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu din 12 decembrie 2011, referitoare la drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă (COM(2011)0886),

având în vedere Concluziile Consiliului privind intoleranța, discriminarea și violența pe motive de religie sau credință, adoptate la cea de a 3069-a reuniune a Consiliului Afaceri Externe de la Bruxelles, la 21 februarie 2011,

având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 referitoare la clauza privind drepturile omului și democrația în acordurile încheiate de Uniunea Europeană (1),

având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2010 referitoare la cea de a treisprezecea sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (2),

având în vedere Rezoluția sa din 19 mai 2010 referitoare la Conferința de revizuire a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale, din Kampala, Uganda (3), rezoluțiile și declarațiile adoptate de Conferința de revizuire din Kampala, Uganda, 31 mai-11 iunie 2011 și angajamentele semnate de UE,

având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților (4),

având în vedere Decizia 2011/168/PESC a Consiliului din 21 martie 2011 privind Curtea Penală Internațională (5) și planul de acțiune revizuit,

având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului, activitățile reprezentanților speciali ai Secretarului General al ONU care se ocupă de situația apărătorilor drepturilor omului, orientările UE referitoare la apărătorii drepturilor omului, precum și Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului (6),

având în vedere rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor (7),

având în vedere liniile directoare ale UE privind promovarea și protecția drepturilor copilului și liniile directoare privind copiii și conflictele armate, precum și numeroasele rezoluții anterioare ale Parlamentului European cu privire la aceste aspecte,

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale (8),

având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la dimensiunea externă a politicii sociale, promovarea standardelor de muncă și sociale și responsabilitatea socială a întreprinderilor europene (9),

având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării (10),

având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, precum și revizuirile sale ulterioare din februarie 2005 și iunie 2010,

având în vedere toate rezoluțiile sale referitoare la cazurile urgente de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și discriminare pe bază de religie și credință,

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 66/167 privind combaterea intoleranței, a stereotipurilor negative, a stigmatizării, a discriminării, a incitării la violență și a violenței împotriva persoanelor pe bază de religie sau credință,

având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe din 20 iunie 2011 privind politica europeană de vecinătate, adoptate în cadrul celei de a 3101-a reuniuni a sa,

având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2011 referitoare la Tibet, în special la autoincendierea călugărițelor și a călugărilor (11),

având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la delegarea puterii legislative (12),

având în vedere Declarația Parlamentului European și a Consiliului cu privire la utilizarea actelor delegate în viitorul cadru financiar multianual (CFM) 2014-2020, anexată Rezoluției sale legislative din 1 decembrie 2011 referitoare la proiectul comun, aprobat de Comitetul de conciliere, de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1934/2006 privind stabilirea unui instrument financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate (13),

având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Fondul european pentru democrație, adoptate la 1 decembrie 2011, în cadrul celei de a 3130-a reuniuni a sa și Declarația privind crearea unui Fond european pentru democrație, convenită de COREPER la 15 decembrie 2011,

având în vedere articolele 3 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere orientările Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului,

având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (14),

având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea (15),

având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință (16),

având în vedere adoptarea de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, la 7 aprilie 2011, a Convenției privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie,

având în vedere Rezoluția nr. 65/208 a Adunării Generale a ONU din 21 decembrie 2010 referitoare la execuțiile extrajudiciare, sumare și arbitrare,

având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a Națiunilor Unite 46/121, 47/134 și 49/179, referitoare la drepturile omului și sărăcia extremă, 47/196, referitoare la instituirea unei Zile internaționale pentru eradicarea sărăciei și 50/107, referitoare la celebrarea Anului internațional pentru eradicarea sărăciei și proclamarea primului deceniu al Organizației Națiunilor Unite pentru eradicarea sărăciei,

având în vedere documentele Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite E/CN.4/Sub.2/1996/13, E/CN4/1987/NGO/2, E/CN4/1987/SR.29 și E/CN.4/1990/15, privind drepturile omului și sărăcia extremă, E/CN.4/1996/25, privind dreptul la dezvoltare și Rezoluția 1996/25 privind exercitarea drepturilor economice, sociale și culturale a Subcomisiei ONU pentru prevenirea discriminării și protecția minorităților,

având în vedere Raportul raportorului special al Organizației Națiunilor Unite referitor la sărăcia extremă și drepturile omului (A/66/265), care analizează legile, regulamentele și practicile care impun restricții comportamentului în spațiul public al persoanelor care trăiesc în sărăcie,

având în vedere Rezoluția 17 (13) a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 17 iunie 2011 privind sărăcia extremă și drepturile omului și toate celelalte rezoluții pertinente ale Consiliului pentru Drepturile Omului,

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 13 octombrie 2011, intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637),

având în vedere Rezoluțiile nr. 1325, 1820, 1888, 1889 și 1960 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea,

având în vedere Rezoluția nr. 65/276 a Adunării Generale a ONU din 3 mai 2011 referitoare la participarea Uniunii Europene la activitățile Organizației Națiunilor Unite,

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 7 decembrie 2011 de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii pentru acțiuni externe (COM(2011)0842),

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 7 decembrie 2011 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și a drepturilor omului la scară mondială (COM(2011)0844),

având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate (17),

având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 8 martie 2011, intitulată „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” (COM(2011)0200),

având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei din 25 mai 2011, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (COM(2011)0303),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011„O strategie reînnoită a Uniunii Europene 2011-2014 pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681) și „Studiul cadrului legal privind drepturile omului și mediul înconjurător aplicabil întreprinderilor europene care își desfășoară activitatea în afara teritoriului Uniunii Europene” realizat de Universitatea din Edinburgh în octombrie 2010,

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale (18),

având în vedere recomandarea sa din 2 februarie 2012 adresată Consiliului privind o politică consecventă față de regimurile cărora UE le aplică măsuri restrictive în privința intereselor personale și comerciale ale liderilor lor pe teritoriul UE (19),

având în vedere Raportul din 16 mai 2011 al raportorului special al ONU (A/HRC/17/27) privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, care subliniază aplicabilitatea normelor și standardelor internaționale privind dreptul la libertatea de opinie și de exprimare în cazul internetului, ca mijloc de comunicare,

având în vedere Raportul anual din 13 ianuarie 2012 al reprezentantului special al Secretarului General al ONU referitor la violența împotriva copiilor, care reafirmă că protejarea copiilor împotriva violenței are ca fundament normativ drepturile omului și solicită ratificarea universală a protocoalelor opționale la Convenția privind drepturile copilului, precum și adoptarea unor legi naționale care să interzică toate formele de violență împotriva copiilor,

având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la dezvoltarea politicii de securitate și apărare comune în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona (20),

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și toate instrumentele internaționale relevante privind drepturile omului,

având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

având în vedere toate convențiile Organizației Națiunilor Unite privind drepturile omului și protocoalele lor facultative (21),

având în vedere Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene,

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și negocierile în curs de desfășurare referitoare la aderarea UE la Convenție,

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0086/2012),

A.

întrucât tratatele fondatoare angajează Uniunea pe o cale care să îi permită orientarea acțiunilor sale externe după principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, după respectul pentru demnitatea umană și drepturile minorităților, după principiile egalității și solidarității, după respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite și după dreptul internațional;

B.

întrucât justiția și statul de drept sunt pilonii pe care se sprijină o pace sustenabilă, garantând drepturile omului și libertățile fundamentale; întrucât Statutul de la Roma al CPI aduce o contribuție decisivă la respectarea drepturilor omului, la dreptul internațional și la combaterea impunității;

C.

întrucât democrația, statul de drept, justiția și responsabilitatea reprezintă cele mai bune modalități de protejare a drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a toleranței și a egalității;

D.

întrucât libertatea de gândire, de conștiință și de religie stă la baza Uniunii Europene și acest lucru ar trebui să se reflecte în mod constant în acțiunile sale externe;

E.

întrucât există o legătură între drepturile omului și dezvoltare; întrucât drepturile omului sunt esențiale în atingerea și susținerea ODM;

F.

întrucât libertatea de conștiință, de religie, de opinie și de exprimare fără riscul unei pedepse din partea statului reprezintă drepturi universale fundamentale;

G.

întrucât apărătorii drepturilor omului sunt actori esențiali în protejarea și promovarea drepturilor omului și în consolidarea democrației;

H.

întrucât organizațiile neguvernamentale sunt esențiale pentru dezvoltarea și succesul societăților democratice și pentru promovarea înțelegerii și toleranței reciproce;

I.

întrucât libertatea de religie sau de credință continuă să se afle sub o amenințare crescândă, în multe părți ale lumii, din cauza restricțiilor guvernamentale și ale societății, conducând la discriminare, intoleranță și violență împotriva persoanelor și comunităților religioase, inclusiv împotriva reprezentanților minorităților religioase;

J.

întrucât trebuie să se desprindă învățături din eșecurile anterioare ale Uniunii Europene în remodelarea acțiunilor sale externe, consacrând, în același timp, drepturile omului și democrația în centrul politicilor sale și promovând tranziția în țările cu regimuri autoritare și un sprijin de facto pentru aceste regimuri, în special unde preocupările legate de stabilitate și securitate au compromis politica principială de promovare a democrației și a drepturilor omului; întrucât aceste eșecuri au arătat nevoia redefinirii actualelor instrumente ale UE cu privire la acest domeniu și instituirii unor instrumente noi, precum Fondul european pentru democrație – un instrument specializat, proactiv, flexibil și, prin urmare, eficient din perspectiva costurilor, deciziilor și răspunsurilor, aflat la îndemâna UE, în măsură să utilizeze cunoștințe aprofundate și perspective asupra situației locale din țările de impact, prin intermediul cooperării directe cu partenerii locali și al programelor de înfrățire între partenerii europeni și locali și care utilizează, de asemenea, în mod direct sau prin intermediul refinanțării, resurse din partea UE, a statelor membre și din alte surse, pentru a susține capacitatea societății civile pentru opoziție democratică și actorii politici care luptă pentru schimbări democratice în țări nedemocratice și în țări în tranziție, în condiții de siguranță reciprocă și într-un mod care poate fi negat, dacă este necesar;

K.

întrucât alegerile libere și corecte reprezintă doar un prim pas spre democrație, care este un proces pe termen lung, bazat pe respectarea drepturilor omului, pe statul de drept și pe buna guvernanță;

L.

întrucât aplicarea clauzelor privind drepturile omului și a condiționalității legate de drepturile omului în acordurile de parteneriat dintre UE și țările terțe care implică ajutorul pentru dezvoltare al UE, rămâne nesatisfăcătoare;

M.

întrucât anul 2010 a marcat cea de a zecea aniversare a Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU (RCSONU) 1325 (2000) privind femeile, pacea și securitatea; întrucât, cu toate acestea, sunt necesare eforturi suplimentare pentru punerea sa in aplicare în UE și în lume;

N.

întrucât diferite state membre au experiențe unice de oferit în ceea ce privește înfrângerea regimurilor autoritare din propriul lor trecut și întrucât experiența lor în materie de tranziție ar trebui să fie utilizată mai bine în relațiile Uniunii cu țările partenere pentru consolidarea democrației și a drepturilor omului;

O.

întrucât Raportul anual pe 2010 al UE privind drepturile omului și democrația în lume oferă o prezentare generală a politicii UE în domeniu;

P.

întrucât prezenta rezoluție urmărește să analizeze, să evalueze și, dacă este necesar, să formuleze critici constructive privind activitățile în domeniul drepturilor omului întreprinse de Comisie, de Consiliu, de Înaltul Reprezentant și de Serviciul European de Acțiune Externă, precum și activitățile generale ale Parlamentului, cu scopul de a verifica acțiunile UE și de a contribui la revizuirea politicii UE în acest domeniu,

Aspecte generale

1.

subliniază faptul că, pentru ca Uniunea Europeană (UE) să fie un actor credibil în relațiile externe, trebuie să acționeze în mod coerent, în conformitate cu dispozițiile tratatului și cu obligațiile prevăzute în acquis și să evite coexistența a două regimuri de norme între politica sa privind drepturile omului și alte politici externe, sau între politicile interne și cele externe, precum și în cadrul relațiilor sale cu țările terțe, combinând această abordare cu provocarea de a elabora documente de strategie națională referitoare la drepturile omului și de a implementa planuri de acțiune care să acopere, de asemenea, democratizarea, reflectând particularitatea fiecărei țări în ceea ce privește impactul și utilizând pe deplin instrumentele pertinente ale UE;

2.

subliniază că trebuie luate măsurile necesare pentru a asigura faptul că drepturile omului și libertățile fundamentale nu vor fi compromise sau reduse în perioadele de criză economică;

3.

subliniază, de asemenea, că politicile Uniunii ar trebui să fie consecvente și exemplare în UE, precum și coerente și în conformitate cu valorile și principiile fundamentale pentru a spori la maximum credibilitatea UE la nivel global și eficacitatea politicilor în domeniul drepturilor omului; insistă asupra faptului că trebuie incluse indicații clare de punere în aplicare a recomandărilor prezentate în raportul Fava din anul 2007 privind transportarea și deținerea ilegală de prizonieri și salută inițiativa de a redacta un raport parlamentar privind urmărirea acestei situații; consideră că este regretabil faptul că, în ciuda apelului explicit lansat de Parlamentul European în raportul Fava din anul 2007, un număr de state membre ale UE nu au reușit să abordeze pe deplin și în mod deschis problema complicității lor la încălcările drepturilor omului la nivel mondial, care au avut loc în contextul programului SUA de extrădare și detenție secretă, precum și la încălcările concomitente ale drepturilor omului pe plan intern; consideră că această situație este un obstacol grav în calea promovării de către UE a drepturilor omului în lume și a pretențiilor sale de autoritate morală; invită instituțiile UE să mențină presiunea asupra statelor membre în vederea efectuării unor investigații complete și deschise; subliniază importanța continuării demersurilor în privința responsabilității în cazul detenției secrete în contextul luptei împotriva terorismului;

4.

reamintește că drepturile economice și sociale fac parte integrantă din drepturile omului de la adoptarea Declarației universale a drepturilor omului (DUDO) în anul 1948; consideră, prin urmare, că este esențial pentru UE să contribuie la punerea în aplicare a acestor drepturi în țările cel mai puțin dezvoltate și în țările în curs de dezvoltare cu care semnează acorduri internaționale, inclusiv acorduri comerciale;

5.

consideră că reformarea directivelor privind acordarea azilului ar trebui să pună capăt preocupărilor constante referitoare la încălcarea drepturilor omului, precum și acuzațiilor cu privire la coexistența a două regimuri de norme ale statelor membre în acest domeniu; susține că statele membre ar trebui să asigure tabele de corelație pentru dispozițiile pertinente ale directivelor, pentru a permite controlul corespunzător al implementării acestora; subliniază că exercițiul dificil de dezvoltare a unei politici comune constituie o posibilitate de creare a unor practici optime; subliniază rolul pe care trebuie să îl aibă Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO); insistă ca statele membre să aibă un rol în reinstalarea refugiaților și își reînnoiește solicitările vizând crearea unui veritabil program comun al UE de reinstalare a refugiaților;

6.

solicită Statelor Unite să își onoreze angajamentul de a închide centrul de detenție de la Guantánamo Bay; îndeamnă statele membre să își intensifice eforturile pentru a reinstala deținuții din afara Europei eliberați de la Guantánamo care nu pot fi repatriați în statele lor de origine, întrucât sunt în pericol de moarte, tortură sau tratamente crude și inumane;

7.

solicită UE, statelor membre și Comisiei să adopte imediat măsurile necesare în vederea asigurării salvării pe mare a migranților care încearcă să intre în Uniune și să asigure coordonarea și cooperarea între statele membre și autoritățile competente în vederea evitării înecării și morții pe mare a sute de femei, copii și bărbați;

8.

încurajează negocierile cu privire la aderarea UE la Convenția Europeană a Drepturilor Omului;

9.

salută elaborarea de documente de strategie de țară privind drepturile omului și subliniază faptul că acestea ar trebui să acopere și procesul de democratizare; solicită punerea promptă în aplicare a acestor strategii, prin planuri de acțiune vizând completarea acestora, pe baza unor ample consultări cu organizațiile civile internaționale și locale și a analizelor privind situația și nevoile specifice din fiecare țară, cu utilizarea deplină a instrumentelor pertinente ale UE; insistă asupra necesității de a utiliza aceste documente de strategie de țară ca documente de referință care să fie integrate în toate politicile și instrumentele de finanțare externă pertinente; își reiterează solicitarea ca documentele de strategie de țară să fie puse la dispoziția Parlamentului; subliniază nevoia de consistență și de evitare a standardelor duble;

10.

accentuează rolul esențial jucat de societatea civilă în protejarea și promovarea democrației și a drepturilor omului; solicită încheierea desemnării persoanelor de contact pentru societatea civilă și apărătorii drepturilor omului în delegațiile UE; subliniază faptul că la baza organizării contactelor UE cu societatea civilă ar trebui să stea un parteneriat autentic, inclusiv un dialog sistematic, oportun și periodic desfășurat în condiții de egalitate, ceea ce trebuie să garanteze participarea activă a actorilor societății civile în cadrul procesului de bună guvernare; subliniază că informațiile colectate în acest cadru trebuie valorizate, dar și protejate în cadrul politicilor Uniunii Europene, în special prin intermediul clauzelor privind democrația și drepturile omului; insistă asupra necesității îmbunătățirii schimbului de informații între diferiții actori implicați în procesul de apărare a drepturilor omului din lume, pentru a le permite să cunoască mai bine activitățile și acțiunile întreprinse, în special în ceea ce privește cazurile particulare și greutățile întâmpinate; în acest sens, subliniază faptul că ar trebui creat un mecanism de monitorizare a societății civile pentru a asigura implicarea sa sistematică în punerea în aplicare a acordurilor și a programelor; totodată, salută inițiativele precum Forumul societății civile al Parteneriatului estic și încurajează instituțiile UE să adopte mai multe recomandări și declarații elaborate în cadrul PE-FSC din 2009 de la Bruxelles, din 2010 de la Berlin și din 2011 de la Poznań;

11.

regretă faptul că unele țări partenere ale UE inițiază procese politizate și trucate împotriva unor persoane, încălcând astfel drepturile omului și normele fundamentale ale statului de drept; este extrem de îngrijorat din cauza faptului că, în ciuda apelurilor internaționale, în aceste țări terțe nu se adoptă nicio măsură pentru a garanta și a respecta drepturile persoanelor condamnate în cauze cu miză politică;

12.

subliniază faptul că facilitarea participării directe a cetățenilor la viața publică prin apartenența lor directă la partide politice la nivel național și european constituie un drept esențial la exprimare și democrație;

13.

îndeamnă UE să depună eforturi suplimentare, să integreze într-un mod mai eficient drepturile omului și democrația în cadrul cooperării pentru dezvoltare și să asigure că programele de dezvoltare ale UE contribuie la îndeplinirea obligațiilor internaționale privind drepturile omului de către țările partenere; solicită ca drepturile omului și democrația să fie integrate în programele de legătură dintre ajutorul de urgență, reconstrucția și dezvoltarea (LRRD), datorită importanței vitale a acestora în procesul de tranziție de la urgența umanitară la dezvoltare;

14.

salută importanța deosebită acordată drepturilor omului, democrației și statului de drept în cadrul Comunicării privind creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării (COM(2011)0637), și subliniază faptul că democrația, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, buna guvernare, pacea și securitatea reprezintă condiții prealabile pentru dezvoltare, având o relație de cooperare și de consolidare reciprocă cu, reducerea sărăciei și realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; reafirmă importanța politicii de dezvoltare centrate pe drepturile omului și solicită UE să stabilească obiective specifice, măsurabile, realizabile și limitate în timp privind drepturile omului și democrația în cadrul programelor sale de dezvoltare; solicită UE să concentreze asistența pentru dezvoltare pe îmbunătățirea construcției instituționale și pe dezvoltarea societății civile din țările beneficiare, întrucât aceste elemente sunt de o importanță crucială pentru o bună guvernanță și pentru a asigura responsabilitatea și asumarea responsabilității în cadrul proceselor de dezvoltare; solicită consolidarea clauzelor referitoare la drepturile omului și condiționalitate din programele sprijinite de UE; invită Serviciul European de Acțiune Externă și Comisia să identifice noi modalități de a asigura legături mai bune între dialogurile privind drepturile omului cu țările partenere și cooperarea pentru dezvoltare;

15.

subliniază faptul că UE ar trebui să se asigure că există o consolidare reciprocă între acțiunile sale din domeniul politicii de dezvoltare, al consolidării păcii, al prevenirii conflictelor și al securității internaționale; subliniază, în acest context, necesitatea de a elabora strategii corespunzătoare pentru țările aflate în situații instabile;

16.

subliniază interdependența dintre sărăcia extremă și absența drepturilor omului, precum și necesitatea dezvoltării unui set de principii privind aplicarea unor standarde și criterii referitoare la drepturile omului în lupta împotriva sărăciei extreme;

17.

reiterează faptul că 70 % din populația săracă a planetei trăiește în zone rurale și că supraviețuirea și bunăstarea acestor persoane depinde direct de resursele naturale, iar locuitorii săraci din zonele urbane sunt, de asemenea, dependenți de aceste resurse; solicită UE să apere accesul populației la resursele naturale și esențiale ale țărilor lor, accesul la terenuri și securitatea alimentară ca un drept fundamental; regretă faptul că un număr considerabil de oameni nu dispun de bunuri de bază, cum ar fi apa; atrage atenția asupra drepturilor prevăzute de Pactul ONU privind responsabilitatea socială, precum dreptul la alimentație adecvată, la standarde sociale minime, la educație, la îngrijiri medicale, la condiții de muncă echitabile și favorabile și dreptul de a participa la viața culturală, care ar trebui tratate în mod egal.

Raportul anual al UE pentru 2010

18.

subliniază importanța Raportului anual al UE privind drepturile omului și democrația în cadrul analizei și al evaluării politicii UE în domeniu; constată cu regret faptul că, anul acesta, Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele Comisiei (ÎR/VP) și/sau Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), pentru prima dată de la prezentarea Rapoartelor anuale privind drepturile omului în lume, nu au prezentat raportul plenului și încurajează cu fermitate ÎR/VP ca, pe viitor, să prezinte Parlamentului fără întârziere rapoartele viitoare de acest tip;

19.

regretă caracterul în general descriptiv al Raportului anual și atenția excesivă acordată acțiunilor punctuale; reiterează solicitarea sa privind asigurarea unei abordări mai sistematice, inclusiv utilizarea de indici și de repere pentru țările individuale și analizarea, în raportul anual, a performanței în raport cu aceste obiective, pentru a facilita o evaluare fundamentată a performanței;

20.

salută secțiunea cuprinzătoare privind violența împotriva femeilor și drepturile copilului din cadrul raportului anual din acest an; atrage atenția, în acest context, asupra flagelurilor precum avorturile forțate și în funcție de sex, sterilizarea forțată și mutilarea genitală a femeilor; recunoaște prioritatea acordată susținerii eforturilor de abolire la nivel mondial a pedepsei cu moartea și problemelor legate de reforma judiciară; susține accentul practic pus de ÎR/VP pe acțiunile UE în cadrul forumurilor internaționale;

21.

menționează faptul că raportul anual nu include o secțiune specifică referitoare la dezvoltare; subliniază faptul că în cadrul raportului anual, o secțiune tematică ar trebui să fie dedicată „drepturilor omului și dezvoltării”, în special după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și având în vedere actuala strategie integrată referitoare la drepturile omului;

22.

îndeamnă ÎR/VP ca la elaborarea viitoarelor rapoarte anuale să se consulte în mod activ, sistematic și transparent cu Parlamentul, în timp util și în mod cuprinzător cu ONG-urile pentru apărarea drepturilor omului, cu invitarea publică a tuturor organizațiilor interesate să-și ofere contribuția, consolidând utilizarea rețelelor de socializare și a mijloacelor media pentru a consulta cât mai multe organizații; de asemenea, invită ÎR/VP să se consulte în mod sistematic cu Parlamentul și să raporteze cu privire la modul în care rezoluțiile Parlamentului au fost luate în considerare; solicită ÎR/VP să furnizeze în mod mai regulat informații cu privire la stadiul de pregătire a viitoarelor rapoarte anuale oricând Parlamentul o solicită;

Integrare

23.

ia act de declarația ÎR/VP de la 13 decembrie 2011 care a răspuns solicitării îndelungate a Parlamentului privind numirea unui reprezentant special al UE pentru drepturile omului; solicită ca, în cazul în care un astfel de post este creat, reprezentantul special al Uniunii Europene să dispună de competențe transsectoriale, care să permită punerea în aplicare a unei politici coerente de integrare a drepturilor omului în totalitatea politicilor Uniunii Europene; avertizează, totuși, cu privire la orice încercare de a izola politica în materie de drepturile omului de strategiile generale de politică externă prin crearea unui astfel de reprezentant special;

24.

consideră că este vital ca acordurile internaționale, în special cu privire la comerț, energie, readmisie, securitate și cooperare tehnică, să nu fie în contradicție cu principiile fondatoare ale UE consacrate în articolul 21 din TUE; propune ca evaluările de impact asupra drepturilor omului cu obiective de referință să fie efectuate înainte de inițierea negocierilor cu privire la aceste acorduri, precum și pe durata etapei de negociere și să fie monitorizate prin rapoarte regulate privind progresul, conținând evaluările realizate de instituțiile și serviciile UE responsabile cu implementarea și evaluările furnizate de organizațiile locale și internaționale ale societății civile ca parte a mecanismelor de monitorizare instituționalizate ale societății civile; insistă asupra utilizării depline în această privință a articolului 218 din TUE în conformitate cu care Comisia este obligată să informeze Parlamentul și Consiliul în cadrul tuturor etapelor negocierilor acordurilor internaționale cu țările terțe; consideră că este extrem de important, în acest sens, să furnizeze instituțiilor UE cunoștințe independente și de înaltă specializare cu privire la situațiile individuale ale țărilor legate de drepturile omului și democrație;

25.

recomandă ca, pentru a merge mai departe față de ideile generale de integrare a drepturilor omului, să se elaboreze o serie de măsuri practice care trebuie să fie obligatorii pentru toți funcționarii UE care lucrează în exterior, precum și pentru tot personalul statelor membre care participă la acțiuni operaționale ale agențiilor UE, inclusiv FRONTEX, și pentru experții care lucrează în numele Uniunii Europene, care sunt finanțați cu mijloace ale UE și care ar trebui să respecte normele și standardele acceptate la nivel internațional; subliniază faptul că instruirea cu privire la drepturile omului trebuie să fie obligatorie pentru întregul SEAE și pentru departamentele competente ale Comisiei; recomandă ca sarcinile privind integrarea să fie incluse în fișele de post ale funcționarilor, ca parte a evaluării anuale a personalului;

26.

de asemenea, recomandă ca, de fiecare dată când se încalcă grav drepturile omului de către o țară parteneră cu care a fost încheiat un acord internațional precum acordul de parteneriat și cooperare, UE să ia măsuri mai îndrăznețe în aplicarea sancțiunilor corespunzătoare prevăzute în clauzele privind drepturile omului din acordul respectiv, inclusiv o eventuală suspendare temporară a acordului;

27.

subliniază importanța elaborării de programe de monitorizare adecvate pentru rapoartele privind misiunile UE de observare a alegerilor în cooperare strânsă cu Parlamentul European, asigurând, de asemenea, conectarea acestor programe de monitorizare cu programele de dezvoltare;

28.

subliniază faptul că, în integrarea aspectelor privind justiția internațională, trebuie să se ia în considerare în mod sistematic lupta împotriva impunității și principiul complementarității în contextul mai amplu al schimburilor comerciale, al dezvoltării și al asistenței acordate în domeniul statului de drept; subliniază că reabilitarea și reintegrarea în societate a victimelor, precum și a comunităților afectate, trebuie să constituie preocuparea principală, cu un accent special pe grupurile vulnerabile, inclusiv femei, copii, tineri și persoane cu handicap; subliniază importanța stabilirii de structuri constituționale, inclusiv un sistem judiciar eficient, separarea puterilor și un sistem judiciar recunoscut și independent pentru a consolida promovarea drepturilor omului în orice țară; recomandă adăugarea Statutului de la Roma al CPI la pachetul de tratate internaționale privind buna guvernanță și statul de drept care trebuie să fie ratificat de țările terțe admise în Sistemul Generalizat de Preferințe Plus (SGP+); recomandă includerea în mod consecvent a clauzelor CPI în clauzele privind drepturile omului și democrația din acordurile UE cu țările terțe, având în vedere că aceste clauze urmează a fi considerate elemente esențiale ale acordurilor, acordându-se o atenție specială parteneriatelor strategice, precum și țărilor din cadrul politicii de vecinătate;

Acțiunea UE în contextul Organizației Națiunilor Unite

29.

salută adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a Rezoluției nr. 65/276 referitoare la participarea UE la activitățile ONU ca un punct de pornire modest al unui demers mai amplu de îmbunătățire a rolului UE în cadrul organizației; subliniază că adoptarea unei viziuni unitare nu ar trebui să dezavantajeze preocupările cu privire la drepturile omului, din contră, consideră că, acum, UE trebuie să insiste cu putere asupra exercitării drepturilor sale și să își utilizeze statutul său consolidat pentru a continua o strategie ambițioasă de promovare a drepturilor omului și a democrației;

30.

reiterează solicitarea sa adresată Consiliului de a autoriza ÎR/VP să redacteze linii directoare pentru consultările periodice între ambasadorii statelor membre și ambasadorii UE, în special între cei care lucrează la un nivel multilateral la Geneva și New York, astfel încât UE să își poată urmări cu succes agenda cu privire la ONU și să acționeze pentru promovarea și apărarea drepturilor omului;

31.

salută rolul constructiv jucat de UE în reformarea Consiliului pentru Drepturile Omului (HCR), în special sprijinul total al acesteia pentru independența Biroului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului, apărarea rolului procedurilor speciale și a mandatelor specifice pentru diferite țări, precum și poziția sa de principiu privind indivizibilitatea tuturor drepturilor omului; recomandă UE și statelor sale membre să își declare opoziția categorică față de practica anumitor grupuri regionale care susțin conceptul de „clean slates” (practică potrivit căreia fiecare regiune propune un număr de candidați egal cu numărul de locuri) în cadrul alegerilor pentru HRC; salută realizarea primului ciclu complet al revizuirii periodice universale (UPR) și recomandă statelor membre ale UE să dea un bun exemplu, pornind de la informațiile obținute în prima rundă ulterior consultărilor de la nivel național; susține includerea monitorizării UPR în agenda UE a dialogurilor privind drepturile omului cu țări terțe și în documentele de strategie de țară;

32.

subliniază faptul că, pentru a atrage un consens cu privire la cât mai multe dintre propunerile sale în cadrul HCR, capacitatea de sensibilizare a UE trebuie urgent îmbunătățită, inclusiv prin mobilizarea sprijinului ÎR/VP pentru a convinge capitalele țărilor terțe să susțină pozițiile UE; salută abordarea pe termen mediu mai strategică privind pregătirea sesiunilor HCR existentă în cadrul Grupului de lucru pentru drepturile omului (COHOM) al Consiliului;

Politica UE privind Curtea Penală Internațională (CPI) și combaterea impunității

33.

salută actualizarea politicii UE privind CPI la 12 iulie 2011; remarcă faptul că Statutul de la Roma al CPI stabilește un mecanism de „ultimă instanță” pentru a aduce în fața justiției persoanele responsabile de crime împotriva umanității, genocid, crime de război și crima de agresiune, astfel cum este prevăzut de principiul complementarității consacrat în Statutul de la Roma; recunoaște eforturile Comisiei de a stabili un „Set de instrumente de complementaritate al UE” care vizează sprijinirea dezvoltării capacităților naționale și generarea voinței politice de a ancheta și urmări penal presupusele infracțiuni internaționale și subliniază importanța consultărilor detaliate cu statele membre, Parlamentul European și organizațiile societății civile pentru a finaliza setul de instrumente; salută eforturile societății civile din statele membre de a sprijini eforturile de complementaritate în țări unde au avut loc crime în temeiul dreptului internațional și încălcări masive ale drepturilor omului și încurajează continuarea acestor eforturi; încurajează UE și statele sale membre să adopte o serie de orientări interne care să stabilească un cod de conduită în cazul contactelor cu persoanele căutate de CPI; solicită tuturor statelor membre (în special Republicii Cipru, Republicii Cehe, Ungariei, Italiei, Luxemburgului și Portugaliei) să adopte acte legislative naționale cu privire la cooperarea cu Curtea și să încheie acorduri-cadru cu CPI pentru a facilita cooperarea, în special pentru a asigura executarea mandatelor de arestare și a altor cereri ale Curții;

34.

salută adoptarea în cadrul Conferinței de revizuire de la Kampala a amendamentelor la Statutul de la Roma cu privire la infracțiunea de agresiune și la anumite crime de război și solicită tuturor statelor membre să ratifice imediat aceste amendamente fundamentale și să le pună în aplicare în cadrul sistemelor penale naționale proprii; solicită, în acest context, Consiliului și Comisiei să își investească propria autoritate internațională în interesul asigurării și consolidării universalității Statutului de la Roma, în vederea stabilirii unei definiții acceptate la nivel internațional a actelor de agresiune ce contravin dreptului internațional; salută angajamentele asumate de UE, în special în ceea ce privește combaterea impunității, ca o valoare fundamentală pe care trebuie să o împărtășească cu partenerii săi la semnarea de acorduri și solicită punerea în aplicare coerentă a acestor angajamente;

35.

recomandă UE să includă în mod sistematic clauzele CPI în acordurile cu țări terțe și să promoveze respectul față de CPI, cooperarea cu aceasta și asistența acordată acesteia în cadrul Acordului de la Cotonou și al dialogurilor dintre UE și organizațiile regionale, precum Uniunea Africană, Liga Arabă, Organizația Statelor Americane și OSCE, și țările terțe;

36.

salută sprijinul logistic și financiar acordat CPI de către UE și de către statele sale membre și recomandă continuarea acestuia; își exprimă profunda preocupare în ceea ce privește rezultatul discuțiilor privind bugetul din cadrul sesiunii din decembrie 2011 a Adunării Statelor Părți, care amenință că nu va finanța Curtea în mod suficient, subminându-i astfel capacitatea de a face dreptate și de a răspunde situațiilor noi; solicită UE și statelor sale membre să arate un sprijin adecvat pentru funcționarea Curții, inclusiv prin adoptarea unui rol proactiv în predarea inculpaților;

Politicile UE în susținerea democratizării

37.

insistă asupra faptului că obiectivele privind dezvoltarea, democrația, drepturile omului, buna guvernanță și securitatea sunt interconectate; își reiterează convingerea că toate acțiunile externe ale UE trebuie să combine o dimensiune politică ce susține pluralismul, democrația și respectul pentru drepturile omului, libertățile fundamentale și statul de drept, precum și o dimensiune a dezvoltării care pune accentul pe progresul socioeconomic, inclusiv eradicarea sărăciei, lupta împotriva inegalității și nevoia fundamentală de alimente, pe baza dezvoltării durabile; adaugă, în acest context, că programele de ajutor pentru dezvoltare ale UE ar trebui să includă reforme concrete și substanțiale pentru a asigura respectul pentru drepturile omului, transparența, egalitatea de gen și lupta împotriva corupției în țările beneficiare; remarcă, în plus, că o condiționalitate mai strictă și suspendarea ajutorului ar trebui aplicate în țările beneficiare care nu țin seama în mod evident de drepturile omului și libertățile fundamentale și care nu adoptă o legislație care respectă obligațiile internaționale;

38.

consideră că abordarea bazată pe performanță „mai mult pentru mai mult” ar trebui să conducă relațiile UE cu toate țările terțe și că UE ar trebui să acorde numai țărilor partenere un statut avansat dacă sunt îndeplinite cerințele clare privind drepturile omului și democrația și că nu ar trebui să ezite să-l înghețe dacă aceste cerințe nu mai sunt respectate; este de părere că acest lucru ar trebui să fie luat în considerare în mod serios în cadrul viitoarelor negocieri cu Rusia cu privire la noul acord de parteneriat avansat;

39.

solicită un sprijin sistematic pentru parlamentele nou-alese în mod liber și corect, mai ales în țările în tranziție sau în care a activat o misiune a UE de observare a alegerilor; consideră că un astfel de sprijin ar trebui finanțat de Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și instrumentele geografice;

40.

salută planurile de instituire a unui Fond european pentru democrație (FED), astfel cum s-a stabilit în Comunicarea comună a ÎR/VP și a Comisiei, Concluziile Consiliului ale celei de a 3101-a și 3130-a reuniuni, care au dus la Declarația cu privire la Fondul european pentru democrație, convenită în cadrul COREPER la 15 decembrie 2011, împreună cu eforturile grupului de lucru pentru Fondul european pentru democrație creat în cadrul SEAE, în cooperare cu statele membre și instituțiile UE; subliniază funcția potențială a fondului, sub supravegherea Parlamentului, ca instrument flexibil și specializat de susținere a actorilor care luptă pentru o schimbare democratică în țări nedemocratice și în țări în tranziție; îndeamnă Consiliul să asigure că, printre alte acțiuni ale sale, orice astfel de instrument completează activitățile instrumentelor existente, în special IEDDO, fără a înființa structuri birocratice inutile; subliniază faptul că orice contribuție a UE la bugetul Fundații europene pentru democrație trebuie să fie cu adevărat suplimentară și trebuie să fie furnizată în deplină conformitate cu regulile financiare, respectând dreptul de monitorizare și de examinare al autorității bugetare;

Sprijinirea alegerilor

41.

subliniază importanța unui proces politic de susținere, care nu se concentrează doar pe perioada imediat anterioară și ulterioară alegerilor, ci se bazează pe continuitate; salută atenția acordată de ÎR/VP „democrației profunde”, în care procesele democratice sunt corelate cu drepturile omului, libertatea de exprimare și de asociere, libertatea religioasă și de credință, statul de drept și buna guvernanță; subliniază faptul că, în acest context, dreptului la libertate religioasă ar trebui să i se acorde, de asemenea, rolul proeminent care i se cuvine; subliniază că acest drept este de fapt recunoscut în general ca fiind unul din cele mai fundamentale dintre toate drepturile omului;

42.

subliniază încă o dată că este important să se aleagă țări prioritare pentru misiunile de observare a alegerilor pe baza impactului pe care o misiune îl poate avea în favorizarea unui proces de democratizare real și pe termen lung;

43.

solicită Consiliului, Comisiei și SEAE să elaboreze o strategie politică în legătură cu fiecare misiune a UE de observare a alegerilor, urmată de o evaluare a progresului democratic, care să fie realizată la doi ani de la desfășurarea misiunii și prezentată în timpul dezbaterii privind drepturile omului, derulată anual între Parlament și ÎR/VP; salută angajamentul ÎR/VP de a se axa în cadrul observării alegerilor pe participarea femeilor și a minorităților naționale, precum și a persoanelor cu handicap, în calitate de candidați, dar și de votanți (22);

44.

subliniază că este important ca la finalul fiecărei misiuni de observare a alegerilor să se redacteze, după caz, recomandări realistice și realizabile în cooperare cu alți actori internaționali, aceste recomandări urmând să fie diseminate și monitorizate de către delegațiile UE; consideră că delegațiile permanente ale Parlamentului și adunările parlamentare mixte ar trebui să joace un rol pregnant în monitorizarea acestor recomandări și în analizarea progreselor înregistrate în domeniul drepturilor omului și al democrației; sprijină, prin urmare, promovarea unui dialog periodic și durabil cu aceste parlamente ale țărilor terțe; subliniază necesitatea de a îmbunătăți metodologia de lucru a delegațiilor de observare a alegerilor ale Parlamentului European și de a crește competențele personalului și deputaților participanți ai Parlamentului European;

Dialogurile și consultările cu țările terțe pe teme privind drepturile omului

45.

subliniază că participarea la un dialog structurat cu privire la drepturile omului, deși este binevenită, este utilizată prea des ca pretext pentru a evita discutarea acestor chestiuni la niveluri politice înalte, inclusiv la summiturile cu partenerii; solicită tuturor instituțiilor UE, statelor membre și ambasadelor lor să depună eforturi mai mari pentru a integra aceste dialoguri în toate acțiunile externe ale țărilor din UE; subliniază nevoia de transparență și de o consultare anterioară autentică a organizațiilor societății civile, precum și de o dezbatere în urma dialogurilor, pentru a prezenta un raport cu privire la rezultate;

46.

își exprimă, prin urmare, dezamăgirea cu privire la lipsa progresului într-o serie de dialoguri cu privire la drepturile omului (care în prezent sunt peste patruzeci) și ia act de opinia exprimată în anumite sectoare, și anume aceea că, în anumite cazuri, consultările UE cu privire la drepturile omului sunt instrumentalizate și au devenit mai curând un proces, și nu un mijloc de a obține rezultate măsurabile, tangibile;

47.

regretă că evaluările realizate ulterior consultărilor/dialogurilor nu au dus la dezvoltarea unor indicatori sau a unor repere de performanță clare; recomandă cu tărie stabilirea unor obiective înaintea fiecărui dialog sau a fiecărei consultări și evaluarea acestora imediat după încheierea dialogului sau a consultării respective, în mod transparent și cu implicarea cât mai multor părți interesate posibil; subliniază necesitatea introducerii concluziilor acestor evaluări în cadrul ședințelor summiturilor și al altor legături dintre UE și partenerii săi, servind drept suport documentar și pentru acțiunile bilaterale și multilaterale ale UE și ale statelor sale membre; consideră că trebuie să se acorde o atenție deosebită acestor indicatori pentru a asigura eficacitatea clauzelor privind democrația și drepturile omului în toate acordurile Uniunii Europene, indiferent de natura lor;

48.

subliniază importanța și urgența îmbunătățirii modalităților și fondului acestor dialoguri, cu consultarea societății civile; reiterează faptul că dialogurile pot fi constructive și pot avea un impact real pe teren numai dacă sunt monitorizate prin acțiuni concrete, luând în considerare obiectivele și liniile directoare ale UE cu privire la dialogurile pe tema drepturilor omului cu țările terțe, precum și dacă sunt implementate măsuri corective;

49.

reamintește faptul că UE ar trebui să utilizeze aceste dialoguri ca un instrument de semnalare a cazurilor individuale de încălcări ale drepturilor omului în țările terțe, precum cazurile prizonierilor politici și ale deținuților, de exemplu din Vietnam și China, încarcerați pentru exercitarea pașnică a drepturilor fundamentale, precum libertatea de exprimare, de întrunire, de asociere și de religie; în plus, solicită UE să utilizeze în mod periodic această oportunitate și să monitorizeze răspunsurile la cazurile individuale pe care le-a semnalat, să monitorizeze aceste cazuri și să le coordoneze îndeaproape cu organizațiile din domeniul drepturilor omului implicate, precum și cu alte țări care poartă dialoguri pe tema drepturilor omului cu țara în cauză;

50.

este dezamăgit să observe că doar un număr limitat de evaluări a fost realizat și în mod neregulat, în pofida prevederii liniilor directoare conform căreia dialogurile „trebuie evaluate de preferat o dată la doi ani”; regretă cu tărie că nu a existat o implicare sistematică a Parlamentului European în evaluările la zi, inclusiv pentru Rusia și China; solicită formalizarea accesului Parlamentului European la aceste evaluări și o garanție că acest lucru va fi realizat în cel mai accesibil și transparent mod posibil; amintește că liniile directoare prevăd că „societatea civilă va fi implicată în acest exercițiu de evaluare” și consideră că implementarea acestui angajament impune stabilirea unui mecanism concret în acest sens;

51.

se declară deosebit de preocupat de situația din Mali din urma loviturii de stat din 22 martie 2012 și de faptul că această țară se confruntă cu „cea mai gravă criză umanitară din ultimii săi douăzeci de ani” din cauza nesiguranței alimentare de care sunt afectate trei milioane de persoane și a strămutărilor provocate de conflictele din nord; solicită deblocarea de către Uniunea Europeană a unui ajutor umanitar suplimentar pentru a face față acestei situații; consideră, de asemenea, că este necesar ca Uniunea Europeană și statele sale membre să promoveze o ieșire pașnică din conflict, bazată pe protecția populațiilor, fără amestecul extern în afacerile politice ale țării;

52.

reafirmă faptul că drepturile femeii ar trebui să reprezinte o parte importantă a dialogurilor privind drepturile omului desfășurate de către UE și a dialogului politic al UE cu țările terțe cu care au fost semnate acorduri de cooperare sau de asociere, în conformitate cu clauzele privind drepturile omului din aceste acorduri și subliniază încă o dată că ar trebui extinsă participarea femeilor în procesele de tranziție pașnică, atât la masa negocierilor, cât și în roluri active; invită Comisia și Consiliul să adopte toate măsurile adecvate în cazul în care se încalcă aceste dispoziții;

53.

regretă că, în ciuda tuturor apelurilor Parlamentului sau ale altor instituții internaționale, Mihail Hodorkovski a fost condamnat în cadrul celui de-al doilea proces al său, politizat și motivat din punct de vedere administrativ, care nu a respectat principiile unui sistem judiciar corect și independent, încălcând astfel în mod grav drepturile omului;

Clauzele privind drepturile omului și democrația

54.

solicită ca toate relațiile contractuale cu țările terțe, atât cele industrializate, cât și cele în curs de dezvoltare, și, inclusiv, acordurile sectoriale, comerciale și acordurile de asistență tehnică sau financiare să includă clauze clar formulate obligatorii referitoare la drepturile omului și la democrație, fără excepție; solicită Comisiei să asigure o aplicare mai strictă a acestor clauze; reiterează nevoia elaborării unui repertoriu unic al obiectivelor de referință în materie de drepturile omului și democrație, recunoscut de toate instituțiile UE, care să fie utilizat în scopuri descriptive și de evaluare; sugerează că punerea în aplicare a Convenției Europene a drepturilor omului și a altor convenții internaționale fundamentale privind drepturile omului ar putea reprezenta un element esențial al unui astfel de obiectiv de referință în materie de drepturile omului și democrație;

55.

solicită Comisiei să nu fie reticentă în a utiliza mecanismul de suspendare pentru convenții permanente ori de câte ori clauzele standard privind drepturile omului sunt încălcate în mod repetat;

56.

subliniază că aplicarea clauzei actuale în acordurile de liber schimb (ALS), care trebuie să fie prezentate curând în fața Parlamentului, oferă Parlamentului o șansă de a explora posibilitatea stabilirii unor repere privind drepturile omului, înainte de ratificare, pentru a obține un progres concret și verificabil în ceea ce privește drepturile omului; solicită încă o dată Comisiei să redacteze o nouă „clauză-model” care să menționeze obligațiile internaționale ale părților și care să includă o procedură de consultare și să precizeze mecanismele politice și juridice care trebuie utilizate în cazul suspendării unei cereri de cooperare pe motive de încălcare repetată sau sistemică a drepturilor omului, ce contravine dreptului internațional; consideră că mecanismul de aplicare a clauzei privind drepturile omului și democrația, astfel cum este solicitat de Parlament, este singura modalitate de a asigura punerea în aplicare autentică a acestor clauze și ar trebui considerat drept un mecanism de prevenire și alertare ce stabilește un dialog între UE și țara parteneră, care să fie urmat de un mecanism de monitorizare; recomandă dezvoltarea unui sistem clar și progresiv de sancțiuni fără a aduce atingere unei eventuale suspendări finale; insistă cu tărie asupra nevoii ca Parlamentul să ia parte la procesul decizional alături de Comisie și de Consiliu în această privință;

57.

subliniază nevoia de a asigura o monitorizare eficientă a aplicării angajamentelor asumate în privința respectării și a promovării drepturilor omului și principiilor democratice; solicită utilizarea studiilor de impact privind drepturile omului și democrația, pe lângă cele existente privind dezvoltarea durabilă, luarea în considerare la negocieri a evaluărilor și a concluziilor conținute în studii și reflectarea lor în acordurile finale;

58.

propune utilizarea unor indicatori și a unor criterii obiective în studiile de impact asupra drepturilor omului și în evaluarea acestora;

Comerțul și drepturile omului

59.

așteaptă elaborarea pe viitor a unui capitol cuprinzător referitor la drepturile omului, pe lângă cele referitoare la societate și mediul înconjurător, în acordurile de liber schimb și, în contextul negocierilor în curs de desfășurare în prezent, regretă obiecțiile la acest principiu exprimate de o parte dintre parteneri, precum India și Canada; solicită consolidarea capitolului privind dezvoltarea durabilă din acorduri prin includerea unei proceduri de reclamații deschise partenerilor sociali și societății civile, prin stabilirea unui organism independent pentru a soluționa litigiile pertinente și prin posibilitatea de recurs la un mecanism de soluționare a litigiilor, cu dispoziții privind aplicarea de amenzi și suspendarea beneficiilor comerciale în cazul unei încălcări grave a standardelor de mediu și de muncă implicate, echivalent cu mecanismele pentru dispozițiile privind accesul pe piață; subliniază că mecanismele de monitorizare și de aplicare a sistemului SPG+ ar trebui consolidate în continuare; solicită ca obiectivele privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) aplicabile întreprinderilor europene care activează în țări cu deficiențe instituționale să dobândească un caracter obligatoriu;

Politica europeană de vecinătate (PEV)

60.

consideră că „Primăvara arabă” a demonstrat lacunele politicilor de până acum ale UE în susținerea eficientă a dorinței puternice a populației de a beneficia de democrație, de respectarea libertăților fundamentale și de justiție și de a avea un guvern responsabil și reprezentativ în țările în care acest lucru este negat; salută, prin urmare, comunicările comune ale Comisiei și ale ÎR/VP intitulate „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”, care exprimă, printre alte aspecte, nevoia de a înființa un Fond european pentru democrație, și „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”, precum și abordarea adoptată vizând angajamente comune și răspundere reciprocă în ceea ce privește valorile universale ale drepturilor omului, ale democrației și ale statului de drept, de sporire a condiționalității pe bază de stimulente, de diferențiere a politicilor, de promovare a cooperării multilaterale și subregionale, alături de principiul unei implicări intensificate a societății civile; subliniază faptul că „Primăvara arabă” ar deveni un paradox dacă ar evolua într-o direcție care neagă drepturile fundamentale ale femeilor, ale apărătorilor drepturilor omului, ale minorităților religioase și ale altor categorii sociale din așa-numitele țări ale Primăverii arabe;

61.

consideră că, de la începutul „Primăverii arabe”, ONG-urile naționale și cetățenii organizați joacă un rol esențial în mobilizarea populației și în promovarea participării acesteia la viața publică, în vederea informării populației despre drepturile sale și oferirea posibilității de a înțelege și îmbrățișa democrația; subliniază faptul că prioritățile politice în ceea ce privește viitoarele reforme trebuie să fie stabilite în urma consultărilor participative cu ONG-urile naționale și cu apărătorii drepturilor civile;

62.

subliniază nevoia de a sprijini, mișcările democratice din țările vecine din est; și salută noua abordare privind PEV, care are ca scop sporirea susținerii acordate partenerilor implicați în crearea unei democrații profunde și durabile și susținerea dezvoltării economice favorabile incluziunii, precum și consolidarea celor două dimensiuni regionale ale politicii europene de vecinătate;

63.

susține o abordare „mai mult pentru mai mult” bazată pe performanță și conformă noii viziuni a PEV; insistă asupra faptului că diferențierea ar trebui să se bazeze pe criterii clar definite și pe standarde supuse unei monitorizări periodice și propune ca standardele prevăzute în comunicări să fie considerate drept obiective și să fie completate prin standarde mai specifice, măsurabile, fezabile și definite în timp; solicită SEAE și Comisiei să asigure o metodologie clară și adecvată de evaluare a respectării și promovării democrației și drepturilor omului de către țările PEV, să prezinte rapoarte periodice care să reprezinte baza alocării fondurilor în temeiul abordării „mai mult pentru mai mult” și să includă aceste evaluări în rapoartele de activitate anuale; subliniază faptul că fondurile care nu pot fi alocate sau transferate din cauza unei evaluări negative ar trebui redistribuite către alte proiecte întreprinse în țări partenere vecine cu Uniunea Europeană, atât din sud, cât și din est;

64.

reliefează însemnătatea crucială a participării și a contribuției active ale societății civile la procesele de guvernanță și la transformarea societății, recunoscând nevoia de a include în astfel de procese reprezentante ale femeilor și reprezentanți ai grupurilor de minorități; susține cu putere o implicare mai mare alături de societatea civilă în aceste procese, atât în ceea ce privește un domeniu de acțiune din ce în ce mai extins, cât și o atenție mai mare acordată includerii opiniilor societății civile în procesul de elaborare de politici; în acest sens, salută toate programele UE care au ca scop formarea tinerilor profesioniști și simplificarea programelor de schimb de studenți pentru resortisanții țărilor terțe, deoarece acestea contribuie efectiv la dezvoltarea societății civile; subliniază nevoia unui sprijin structural și financiar independent pentru societatea civilă; consideră că, după exemplul procesului de evaluare periodică universală al Consiliului ONU pentru drepturile omului, actorii societăților civile locale și internaționale ar trebui să se implice în rapoartele Comisiei privind progresele înregistrate în domeniul PEV, prin prezentarea separată a propriilor evaluări care urmează să fie adăugate respectivelor rapoarte; salută acțiunile întreprinse în direcția înființării Facilității pentru societatea civilă, precum și a Fondului european pentru democrație și solicită o finanțare substanțială pentru acestea prin viitorul cadru financiar multianual; și insistă că, pe viitor, societatea civilă trebuie să fie implicată astfel încât să contribuie direct, printr-un „mecanism de monitorizare instituționalizat al societății civile”;

65.

este profund preocupat de faptul că patru dintre țările partenere europene învecinate nu au semnat Protocolul opțional la Convenția ONU împotriva torturii, că unsprezece țări nu l-au ratificat și că altele paisprezece nu au stabilit măsurile preventive naționale necesare; solicită UE să ia măsuri urgente în vederea abordării acestei deficiențe;

66.

consideră că promovarea și susținerea nonviolenței reflectă o valoare internațională care constituie o modalitate adecvată de a apăra și promova drepturile omului din interior, în special luând în considerare faptul că metodologia neviolentă oferă rezultate eficiente în ceea ce privește prevenirea conflictelor și sprijinul pentru democrație, statul de drept și societatea civilă la nivel mondial; propune să se acorde nonviolenței un rol relevant și cu greutate politică, în cadrul politicilor interne și externe ale Uniunii Europene, prin sprijinirea acelor inițiative care pot susține și dezvolta un activism neviolent și pașnic la nivel mondial prin diseminarea de asistență practică în vederea susținerii activiștilor neviolenți și a apărătorilor drepturilor omului;

67.

invită din nou VP/ÎR și statele membre să acționeze în favoarea unei poziții comune solide a UE privind consecințele misiunii de informare referitoare la conflictul din Gaza, solicitând în mod public aplicarea recomandărilor acesteia și responsabilitatea pentru toate încălcările legislației internaționale, indiferent de autorul prezumtiv, prin derularea unor investigații independente, imparțiale, transparente și eficiente; consideră că fără responsabilitate și dreptate, nu poate exista un proces de pace eficient în Orientul Mijlociu;

Instrumentele financiare externe, în special IEDDO

68.

constată că, deși au existat declarații politice solide ale UE în favoarea drepturilor omului, s-a observat o atenuare spre finalul ciclului de programare și, ca urmare, angajamentele privind drepturile omului dispar din instrumentele specifice și din alocările sectoriale la nivel de țară; remarcă faptul că, din nefericire, drepturile omului și democrația au fost, uneori, „marginalizate” în cadrul IEDDO, afectând integrarea acestor aspecte în toate instrumentele;

69.

salută Comunicarea Comisiei referitoare la „O agendă a schimbării” și atenția deosebită pe care aceasta o acordă interdependenței obiectivelor privind dezvoltarea, democrația, drepturile omului, buna guvernanță și securitatea; salută preocuparea sporită față de angajamentele țărilor partenere în stabilirea gamei de instrumente și de modalități la nivel de țară; în același timp, subliniază necesitatea eliminării actualelor standarde duble și a evitării lor pe viitor; salută transpunerea acestei politici în Comunicarea Comisiei referitoare la „Abordarea viitoare a sprijinului bugetar destinat țărilor terțe”, care prevede că sprijinul bugetar general va fi furnizat numai atunci când țările partenere se angajează să îndeplinească standardele internaționale în domeniul drepturilor omului și al democrației; solicită Comisiei și SEAE să transpună acest cadru politic în activități concrete, operaționale, măsurabile și definite în timp, integrate în diverse domenii de cooperare și însoțite de consolidarea necesară a cadrelor instituționale și a capacităților administrative;

70.

recomandă insistent ca în cadrul viitoarelor instrumente de dezvoltare să se pună accentul mai ales pe programe tematice, întrucât acestea abordează în special chestiuni legate de drepturile omului pentru a promova consolidarea reciprocă a legăturilor dintre dezvoltare și drepturile omului;

71.

constată că, pentru sporirea la maximum a coerenței și a eficienței, este necesară o abordare strategică de combinare a diferitelor instrumente geografice și tematice în vederea protejării și promovării drepturilor omului, pe baza unei analize solide a contextului local care să elimine actualele standarde duble și să le evite pe viitor; salută, în acest sens, angajamentul exprimat în Comunicarea comună din 12 decembrie 2011 referitoare la drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene: către o abordare mai eficientă de a lua în considerare strategiile de țară privind drepturile omului în cadrul ciclurilor de programare și de aplicare a asistenței din partea UE și invită ÎR/VP să elaboreze o metodologie mai detaliată pentru punerea în aplicare a acestui angajament;

72.

salută propunerile Comisiei privind instrumentele de acțiune externă de după 2014, în special atenția acordată nevoii de a introduce proceduri decizionale simplificate și flexibile, care să permită adoptarea mai rapidă a măsurilor de punere în aplicare a programelor de acțiune anuale și, astfel, acordarea asistenței; apreciază amplele consultări realizate în cadrul societății civile și are încredere că documentele finale vor reflecta preocupările semnalate de toate părțile interesate;

73.

salută definiția mai clară a obiectivelor IEDDO și a domeniului său de aplicare actualizat, ceea ce reflectă o axare mai puternică pe drepturile economice, sociale și culturale, pe libertatea de gândire, de conștiință și religioasă sau în materie de convingeri și pe sprijinirea democrației; salută noua posibilitate de a acorda direct subvenții pentru finanțarea acțiunilor în cele mai dificile condiții sau situații sau de a consolida sprijinul acordat apărătorilor drepturilor omului și organizațiilor neînregistrate;

74.

subliniază faptul că în programarea IEDDO și a celorlalte instrumente trebuie să se țină seama de prerogativele Parlamentului, acordând o atenție specială drepturilor omului și democrației; în consecință, susține în mod ferm că documentele de strategie pentru aceste instrumente nu pot fi considerate drept acte de implementare și trebuie adoptate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 290 din TFUE privind actele delegate;

Pedeapsa cu moartea

75.

salută rezultatul încununat de succes al Rezoluției nr. 65/206 a Adunării Generale a ONU din 21 decembrie 2010 referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea, care dovedește consolidarea susținerii mondiale pentru abolirea acestei pedepse și intensificarea sensibilizării activiștilor, a judecătorilor, a politicienilor și a populației în general; de asemenea, salută rolul important pe care l-a jucat UE în garantarea acestei victorii; speră la un parteneriat puternic cu statele membre și SEAE în ceea ce privește Rezoluția Adunării Generale din 2012;

76.

reiterează faptul că Uniunea este împotriva pedepsei cu moartea în orice circumstanță și solicită UE să continue să utilizeze, în scopul abolirii pedepsei cu moartea, cooperarea și diplomația în toate forurile de la nivel mondial, în conformitate cu Orientările UE privind pedeapsa cu moartea și, de asemenea, să asigure că dreptul la un proces echitabil este pe deplin respectat pentru fiecare persoană condamnată la execuție, fără utilizarea torturii și a altor maltratări care au ca scop forțarea confesiunii; în țările unde, în ciuda eforturilor UE și ale altor părți, se utilizează încă pedeapsa cu moartea, solicită respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor condamnate, inclusiv accesul deplin la informații privind situația lor, cel puțin pentru familie și rudele apropiate, respectarea trupului neînsuflețit și dreptul la o înmormântare decentă; condamnă execuția lui Dźmitryj Kanawałau și a lui Uładzisłaua Kawaliou, care au avut loc recent în Belarus; subliniază faptul că nu s-au respectat drepturile fundamentale, deoarece execuțiile s-au derulat în secret, fără a înștiința familiile și fără posibilitatea de a recupera trupurile condamnaților pentru a le înmormânta cu respect; reamintește faptul că Uniunea Europeană este principalul donator de asistență organizațiilor societății civile care luptă împotriva pedepsei cu moartea; solicită Comisiei să mențină lupta împotriva acestei pedepse crude și inumane printre prioritățile tematice în cadrul IEDDO;

77.

subliniază importanța continuării de către UE a monitorizării condițiilor în care se desfășoară execuțiile în țările care încă mențin pedeapsa cu moartea, precum și importanța susținerii reformei juridice și constituționale în vederea abolirii complete și totale a acestei pedepse;

78.

solicită ÎR/VP, SEAE și Comisiei să asigure îndrumare cu privire la o politică exhaustivă în ceea ce privește cetățenii UE care sunt condamnați la execuție în țări terțe, incluzând mecanisme puternice privind identificarea, acordarea de asistență juridică și intervenția juridică din partea UE;

79.

salută decizia Comisiei din 20 decembrie 2011 de a modifica Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 și, ca urmare, de a înăspri controalele asupra exporturilor de anumite medicamente care pot fi utilizate pentru execuții și de anumite echipamente care pot fi utilizate pentru tortură; solicită Comisiei să abordeze omisiunile rămase în regulament prin introducerea unei clauze generale privind utilizarea finală, care ar interzice exportul oricărui medicament care ar putea fi utilizat pentru tortură sau execuții;

Controlul armelor

80.

constată că 60 % dintre cazurile individuale de încălcări și de abuzuri asupra drepturilor omului, atât în cadrul, cât și în afara conflictelor armate documentate de Amnesty International, au implicat în mod direct utilizarea de arme de calibru mic și de armament ușor; recunoaște impactul foarte serios al armelor de calibru mic și al armamentului ușor asupra exercitării drepturilor copiilor și asupra protejării copiilor împotriva violențelor; laudă spiritul de conducere de la nivel global arătat de UE în adoptarea unei poziții comune obligatorii din punctul de vedere juridic privind exportul de arme în 2008, însă remarcă necesitatea monitorizării suplimentare a implementării sale la nivelul UE; solicită UE să dea dovadă de spirit de lider în procesul de realizare a unui tratat internațional privind comerțul cu arme la Conferința ONU din acest an și să asigure aprobarea unui tratat solid, obligatoriu din punct de vedere juridic;

81.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recrutarea copiilor ca soldați; solicită ca UE să întreprindă acțiuni imediate pentru ca dezarmarea, reabilitarea și reintegrarea acestora să fie elemente centrale ale politicilor UE care au ca scop consolidarea drepturilor omului, protecția copiilor și înlocuirea violenței cu mecanisme politice de rezolvare a conflictelor;

Tortura și alte tratamente sau pedepse cu cruzime, inumane sau degradante

82.

solicită tuturor statelor membre care încă nu au ratificat Protocolul opțional la Convenția ONU împotriva torturii să îl ratifice, astfel încât să se consolideze coerența politicilor interne și externe;

83.

solicită tuturor statelor membre, ÎR/VP și SEAE să intervină în mod activ în problema drepturilor omului în privința deținuților și să abordeze problema supraaglomerării închisorilor din interiorul și din afara Uniunii Europene;

84.

subliniază importanța recunoașterii formelor de tortură și a tratamentelor degradante în funcție de gen (de exemplu, mutilarea genitală a femeilor (MGF) și violul) și insistă ca eforturile coordonate ale UE care au ca scop combaterea torturii să abordeze în mod corespunzător dimensiunea de gen în cazul torturii;

85.

solicită Comisiei să introducă în Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante o clauză privind „utilizarea finală a torturii”, care să permită statelor membre, pe baza unor informații prealabile, să autorizeze și, astfel, să refuze exportul oricărui articol care constituie un risc semnificativ de a fi utilizat în aceste scopuri de către utilizatorii finali propuși;

86.

reamintește cazul tragic al lui Serghei Magnițki, care a luptat împotriva corupției la nivel înalt și care a fost torturat până la moarte de către funcționari; regretă faptul că acest caz nu este încă soluționat și că cei care sunt responsabili de moartea lui Serghei Magnițki nu au fost pedepsiți; îndeamnă autoritățile judiciare din Rusia să reînceapă ancheta și să indice și să pedepsească vinovații;

Apărătorii drepturilor omului

87.

salută angajamentul politic al UE de a sprijini apărătorii drepturilor omului, ca o componentă permanentă a politicii UE privind relațiile externe în domeniul drepturilor omului, și numeroasele exemple pozitive de demersuri, observările proceselor, vizitele la închisoare și celelalte măsuri concrete realizate de misiunile și delegațiile UE, cum ar fi reuniunile periodice, instituționalizate cu apărătorii drepturilor omului, însă este preocupat de lipsa implementării liniilor directoare ale UE privind apărătorii drepturilor omului în anumite țări terțe; consideră că ÎR/VP ar trebui să formuleze recomandări pentru o acțiune consolidată, adresate acelor misiuni în care aplicarea a fost în mod evident moderată;

88.

îndeamnă UE și statele sale membre să încurajeze misiunile și delegațiile UE să își demonstreze sprijinul și solidaritatea pentru activitățile întreprinse de către apărătorii drepturilor omului și de către organizațiile acestora, prin întruniri periodice, prin implicarea proactivă în activitățile acestora și prin includerea contribuțiilor acestora în procesul de elaborare de strategii de țară privind drepturile omului și democrația, precum și prin implicarea în activitățile Parlamentului European;

89.

își reiterează solicitarea adresată UE de a aduce sistematic în atenție cazurile individuale ale apărătorilor drepturilor omului în cadrul dialogurilor privind drepturile omului pe care le are cu țările terțe unde apărătorii drepturilor omului continuă să sufere hărțuiri și atacuri;

90.

subliniază importanța unei monitorizări sistematice a contactelor cu societatea civilă independentă, precum și a unui acces mai direct și mai facil la delegațiile UE pentru apărătorii drepturilor omului în țări terțe; salută numirea, în cadrul delegațiilor și/sau al ambasadelor statelor membre, a unor ofițeri de legătură pentru apărătorii drepturilor omului și subliniază că aceștia ar trebui să fie funcționari experimentați și formați în mod corespunzător ale căror funcții sunt bine cunoscute atât intern, cât și extern; salută foarte mult faptul că ÎR/VP a indicat că se va întâlni întotdeauna cu apărătorii drepturilor omului pe parcursul vizitelor în țări terțe și solicită ca această practică să fie urmată de toți comisarii cu atribuții în domeniul relațiilor externe și ca rapoarte privind aceste contacte să fie puse la dispoziția Parlamentului;

91.

reamintește rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 cu privire la situația din Sahara Occidentală; denunță reprimarea populației sahraoui din teritoriile ocupate și solicită respectarea drepturilor sale fundamentale, în special în materie de libertate de asociere, de exprimare și de organizarea manifestațiilor; solicită eliberarea celor 80 de prizonieri politici sahraoui, cu prioritate a celor 23 de persoane deținute din noiembrie 2010 fără proces în închisoarea din Salé, în urma desființării taberei din Gdeim Izik; își reînnoiește cererea de aplicare a unui mecanism internațional pentru supravegherea drepturilor omului în Sahara Occidentală și de identificare a unei soluții juste și durabile pentru conflictul bazat pe dreptul la autodeterminare a poporului sahraoui, în conformitate cu rezoluțiile Organizației Națiunilor Unite;

92.

își reiterează solicitarea privind cooperarea la nivel interinstituțional cu privire la apărătorii drepturilor omului; consideră că aptitudinea UE de a interveni și coerența dintre acțiunile diferitelor instituții privind crizele urgente în favoarea apărătorilor drepturilor omului vor fi deservite în mod corespunzător de către un sistem de alertă partajat bazat pe puncte focale și încurajează SEAE și Comisia să exploreze această posibilitate în continuare, împreună cu Parlamentul European;

93.

salută angajamentul luat de către Parlamentul European de a intensifica rolul Premiului Saharov și de a consolida rețeaua Saharov și subliniază rolul important al acestei rețele, printre altele, în animarea cooperării interinstituționale în sprijinul apărătorilor drepturilor omului la nivel mondial; solicită tuturor instituțiilor UE să fie mai implicate și mai cooperante și, în acest context, salută trimiterea pe care Raportul anual privind drepturile omului o face la Premiul Saharov; cu toate acestea, solicită din nou Consiliului și Comisiei să țină legătura cu candidații și laureații Premiului Saharov pentru a asigura un dialog continuu și o monitorizare a situației drepturilor omului în țările respective, pentru a oferi protecție celor care sunt persecutați în mod activ și pentru a raporta acest lucru Parlamentului European;

94.

se angajează să includă mai sistematic drepturile femeilor în propriile dezbateri și rezoluții privind drepturile omului și să utilizeze rețeaua Premiului Saharov și, în special, femeile care au câștigat premiul pentru a pleda pentru drepturile femeilor în lume;

Femeile și drepturile omului

95.

subliniază rolurile, experiențele și contribuțiile distincte ale femeilor în contextul păcii și securității; condamnă utilizarea violenței sexuale în țări precum Republica Democratică Congo (RDC) și solicită toleranță zero față de făptuitori, în special în rândul forțelor militare și polițienești implicate în misiuni și operațiuni mandatate de UE; subliniază cât de important este să se asigure victimelor accesul la servicii de reabilitare multidisciplinare și holistice care includ configurațiile necesare de servicii de asistență medicală și psihologică, precum și servicii juridice, sociale, comunale, profesionale și educaționale, alături de un sprijin economic intermediar;

96.

salută faptul că UE este un lider în aplicarea Rezoluției nr. 1325 a CSONU și a rezoluțiilor însoțitoare; solicită Consiliului, Comisiei și SEAE să își intensifice eforturile pentru a reduce discrepanța dintre politică și practică și solicită statelor membre care nu au adoptat încă planuri naționale de acțiune să facă acest lucru de urgență;

97.

salută crearea ONU Femei și invită UE să coopereze îndeaproape cu această instituție la nivel internațional, regional și național pentru a asigura punerea în aplicare a drepturilor femeilor; solicită Comisiei și Consiliului să se asigure că femeile aflate în situații conflictuale beneficiază de un acces echitabil la sistemele publice de sănătate, la îngrijiri obstetrice și ginecologice adecvate, conform prevederilor Organizației Mondiale a Sănătății; subliniază, în special, necesitatea promovării educației în domeniul sănătății și a unor programe adecvate privind sănătatea sexuală și a reproducerii, care dețin o importanță primordială în politica privind dezvoltarea și drepturile omului condusă de UE în relație cu țările terțe;

98.

salută Carta femeilor adoptată de Comisie, care promovează egalitatea de gen, atât la nivelul UE, cât și la nivelul internațional, precum și planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen și afirmarea rolului femeilor în dezvoltare pentru perioada 2010-2015 și solicită intensificarea eforturilor de îndeplinire a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului privind egalitatea de gen și sănătatea maternă;

99.

este preocupat de faptul că, în Egipt, Consiliul Suprem al Forțelor Armate (SCAF) nu a anchetat rapoartele privind abuzurile sexuale împotriva protestatarelor, inclusiv așa-numitele „testări ale virginității” și amenințările cu moartea împotriva protestatarelor;

100.

salută atenția acordată de ÎR/VP autonomizării femeilor și solicită acestuia să instituționalizeze Grupul operativ neoficial interinstituțional al UE privind femeile, pacea și securitatea (FPS), asigurându-i un președinte permanent, care va reprezenta și autoritatea centrală în domeniul egalității de gen din cadrul SEAE, ca parte a alocării de resurse umane și financiare adecvate sarcinii sale;

101.

solicită ÎR/VP să promoveze egalitatea de șanse cu o distribuție echilibrată geografic și din punct de vedere al genului în cadrul SEAE, astfel cum prevede Statutul funcționarilor; îndeamnă ÎR/VP și statele membre să propună candidați femei de nivel superior pentru funcții de conducere în SEAE și în cadrul misiunilor politicii de securitate și apărare comune (PSAC); salută progresele înregistrate, în contextul misiunilor PSAC, în numirea de consilieri în materie de gen în aproximativ toate misiunile, precum și în asigurarea de formare în cadrul misiunilor; solicită Consiliului să includă o trimitere la Rezoluția nr. 1325 a Consiliului de Securitate al ONU în deciziile Consiliului de stabilire a mandatelor misiunilor; recomandă ca statele membre să ofere întregului personal militar, precum și personalului civil detașat module standardizate de formare în materie de gen, anterior misiunilor;

102.

salută adoptarea Convenției de referință a Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, creând un cadru cuprinzător pentru a preveni violența, pentru a proteja victimele și pentru a pune capăt impunității, și, de asemenea, solicită UE și tuturor statelor membre să semneze și să ratifice urgent această Convenție;

103.

condamnă cu tărie mutilarea genitală a femeii (MGF) ca o practică anacronică și o încălcare barbară a integrității corporale a femeilor și a fetelor, încălcare ce trebuie combătută prin adoptarea unei legislații care să interzică această practică; respinge cu fermitate orice trimitere la practica tradițională, culturală sau religioasă ca un factor atenuant; solicită Comisiei să acorde o atenție specifică acestor practici tradiționale dăunătoare în strategia sa de a combate violența împotriva femeilor; solicită SEAE să dezvolte un set de instrumente specifice privind această chestiune ca parte a procesului de implementare a strategiei din liniile directoare ale UE privind drepturile copiilor și violența împotriva femeilor; felicită șefii de stat africani pentru adoptarea, în cadrul Summitului Uniunii Africane din iulie 2011, a unei decizii care susține o rezoluție a Adunării Generale a ONU de interzicere la nivel mondial a mutilării genitale a femeii (MGF); de asemenea, condamnă tratamentele crude, inumane și degradante, precum avorturile și sterilizarea forțate și solicită măsuri specifice de combatere a acestora;

104.

condamnă cu tărie căsătoriile forțate, care constituie o încălcare a drepturilor omului, astfel cum prevede articolul 16 din Declarația universală a drepturilor omului; solicită Consiliului să includă problemele „căsătoriilor forțate” și a „avorturilor în funcție de sexul copilului” în liniile directoare ale UE privind violența împotriva femeilor și a fetelor; încurajează Comisia și Consiliul să dezvolte indicatori și metode de colectare a datelor cu privire la aceste fenomene și încurajează SEAE să includă aceste probleme în dezvoltarea și implementarea strategiilor de țară privind drepturile omului; în ceea ce privește „căsătoriile forțate”, solicită statelor membre să adopte și să pună în aplicare o legislație de interzicere a acestor căsătorii și să elaboreze o definiție comună, să stabilească planuri naționale de acțiune și să intensifice schimbul de bune practici;

105.

amintește că Rezoluția Consiliului ONU pentru drepturile omului privind mortalitatea și morbiditatea materne care pot fi prevenite și Obiectivele de dezvoltare ale mileniului reafirmă că accesul la informații, la educație și la îngrijire medicală reprezintă drepturi de bază ale omului; subliniază că UE ar trebui, prin urmare, să joace un rol important în prevenirea decesului femeilor însărcinate; solicită ca Programul de acțiune de la Cairo să fie implementat în aspectele legate de politica privind drepturile omului și dezvoltare, pentru a promova egalitatea de gen și drepturile femeilor și ale copiilor, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile în acest domeniu;

Drepturile omului, libertatea religioasă și persecutarea creștinilor în lume

106.

condamnă cu asprime orice persecuție pe motiv de religie sau credință; este angajat în continuare în realizarea libertății religioase peste tot în lume, ca parte a eforturilor consolidate ale UE din cadrul acțiunilor sale bilaterale și multilaterale; își reiterează preocuparea privind respectarea deplină și efectivă a dreptului la libertatea religioasă pentru toate minoritățile religioase din mai multe țări terțe; solicită din nou Consiliului și Comisiei dezvoltarea imediată a unui set de instrumente privind promovarea dreptului la libertatea religioasă sau a credinței în cadrul politicii externe a UE, inclusiv a unor mecanisme de identificare a încălcărilor și a acțiunilor pe care UE ar trebui să le desfășoare în aceste cazuri, și implicarea Parlamentului, a organizațiilor societății civile și a academicienilor în pregătirea acestuia; salută acțiunile derulate de UE în diferite forumuri ale ONU împotriva intoleranței și a discriminării pe motiv de religie sau credință și atitudinea sa fermă și principială față de rezoluțiile privind combaterea defăimării religiilor; susține că libertatea de întrunire este un aspect vital al dreptului la libertatea religioasă sau de credință și subliniază că înregistrarea grupurilor religioase nu ar trebui să constituie o condiție esențială pentru practicarea credinței; solicită Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene să furnizeze Parlamentului European date exacte și fiabile privind încălcările libertății religioase sau de credință în Uniunea Europeană și să acorde consultanță privind modul în care acestea ar putea fi abordate;

107.

subliniază în special importanța angajării într-un dialog constructiv cu Organizația Conferinței Islamice (OCI) cu privire la acest aspect; solicită Consiliului și Comisiei să acorde o atenție specială implementării dreptului la libertatea religioasă sau a credinței în țările candidate și în țările PEV, în special în lumina Primăverii arabe; își exprimă profunda îngrijorare în ceea ce privește numărul în creștere al actelor de intoleranță și de discriminare pe motive religioase din diverse țări; condamnă cu fermitate toate actele de violență îndreptate împotriva creștinilor, evreilor, musulmanilor sau a altor comunități religioase, precum și toate formele de discriminare și intoleranță, bazate pe criterii ce țin de religie sau de credință, îndreptate împotriva persoanelor credincioase, a apostaților sau a necredincioșilor; subliniază încă o dată că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie este un drept fundamental al omului (23); recunoaște că în mai multe țări există necesitatea tot mai stringentă a depunerii unor eforturi pentru soluționarea conflictelor și pentru reconciliere, inclusiv pentru dialogul dintre credințe la diferite niveluri, și îndeamnă UE și ÎR/VP Ashton să abordeze, în dialogurile lor cu țările terțe, conținuturile discriminatorii și provocatoare, de exemplu conținuturile din mass-media, precum și obstacolele din calea liberei exercitări a credinței, în contextul inițiativelor UE privind drepturile omului; consideră că în țările terțe unde minoritățile religioase se confruntă cu încălcări ale drepturilor lor, astfel de probleme nu pot fi soluționate prin protejarea și izolarea acestor minorități „de” societățile din jur și, astfel, prin crearea unor „societăți paralele”; în lumina evenimentelor recente din țări precum Nigeria, Egipt și Indonezia, îndeamnă SEAE și statele membre ale UE să implementeze acțiuni concrete pentru a contribui la prevenirea apariției unui ciclu de violențe;

108.

îndeamnă SEAE să doteze Direcția Generală pentru Afaceri Globale și Multilaterale cu mijloace permanente pentru a integra chestiunea libertății religioase sau de credință în direcțiile și unitățile geografice, corelând-o, de asemenea, cu promovarea drepturilor generale ale omului în cadrul aceleiași DG și prezentând-o în cadrul organizațiilor internaționale și multilaterale; încurajează SEAE să raporteze anual cu privire la evoluția libertății religioase sau de credință în lume;

109.

invită SEAE și alte instituții ale UE să combată practicile inacceptabile, precum convertirea forțată și incriminarea/pedepsirea cazurilor de așa-zisă „apostazie”, exercitând presiune asupra țărilor terțe, precum Pakistan, Iran și Arabia Saudită, care încă mai au astfel de practici, astfel încât acestea să fie eliminate; solicită o poziție la fel de fermă împotriva instrumentalizării legislației în materie de blasfemie cu scopul de a persecuta membrii minorităților religioase;

110.

invită instituțiile competente să coopereze îndeaproape cu Comisia SUA pentru libertatea religioasă internațională în cadrul forurilor bilaterale și multilaterale, de exemplu Consiliul ONU pentru drepturile omului;

Discriminarea

111.

condamnă toate formele de încălcare a drepturilor omului, comise împotriva persoanelor discriminate pe criterii de ocupație și descendență, precum și accesul limitat la justiție pentru victime; solicită UE și statelor membre ale acesteia să susțină proiectul ONU privind Principiile și orientările pentru eliminarea eficientă a discriminării pe criterii de ocupație și descendență;

112.

salută semnarea de către UE a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) și adoptarea Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu handicap, în special domeniul de acțiune nr. 8; condamnă toate formele de discriminare pe motiv de handicap și solicită tuturor statelor să ratifice și să pună în aplicare UNCRPD; subliniază că este nevoie ca și UE să monitorizeze punerea în aplicare a UNCRPD pe propriul teritoriu; regretă lipsa de acțiune a UE cu privire la drepturile omului pentru persoanele cu handicap în cadrul strategiei UE-Africa;

113.

salută angajamentul Consiliului, al SEAE, al ÎR/VP, al Comisiei și al statelor membre în favoarea drepturilor omului pentru persoanele LGBT în cadrul relațiilor bilaterale cu țările terțe, în cadrul forurilor multilaterale și prin IEDDO; salută reintroducerea de către Adunarea Generală a ONU a orientării sexuale ca un argument pentru protecția față de execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare și salută eforturile UE în acest sens; solicită Comisiei să susțină retragerea identității sexuale din lista de tulburări mintale și de comportament la negocierile celei de a unsprezecea versiuni a Clasificării internaționale a bolilor (ICD-11) și să caute o reclasificare nepatologică; reafirmă că principiul nediscriminării, inclusiv pe criterii de sex și de orientare sexuală, nu trebuie să fie compromis în cadrul parteneriatului ACP-UE; își reiterează solicitarea realizării de către Comisie a unei foi de parcurs detaliate și cuprinzătoare împotriva homofobiei, transfobiei și discriminării pe motive de orientare sexuală și de identitate sexuală, abordând, de asemenea, încălcările drepturilor omului din aceste motive în lume; solicită statelor membre să acorde azil persoanelor care fug de persecuție din țările unde persoanele LGBT sunt incriminate, având în vedere teama bine întemeiată față de persecuție a solicitanților și bazându-se pe autoidentificarea lor ca lesbiene, gay, bisexuali și transsexuali;

114.

salută setul de instrumente adoptat în 2010 de Grupul de lucru pentru drepturile omului din cadrul Consiliului, cu scopul de a ajuta instituțiile UE, statele membre, delegațiile și alte organisme să reacționeze rapid în cazurile în care sunt încălcate drepturile omului în cazul persoanelor LGBT; invită Comisia să abordeze cauzele structurale ale acestor încălcări și invită Consiliul să acționeze în favoarea introducerii unor orientări obligatorii în acest domeniu;

115.

subliniază faptul că nevoile comunităților tradiționale ale minorităților naționale sunt specifice și diferite de cele ale altor grupuri minoritare și că este necesar să se asigure un tratament egal pentru aceste minorități în ceea ce privește educația, serviciile medicale, serviciile sociale și alte servicii publice; de asemenea, subliniază necesitatea promovării, în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale, a unei egalități depline și efective între persoanele care aparțin unei minorități naționale și cele care aparțin majorității;

116.

solicită UE să încurajeze guvernele țărilor în curs de dezvoltare să organizeze o reformă funciară pentru a garanta titlurile de proprietate ale persoanelor indigene, ale populațiilor nomade și ale agricultorilor mici și mijlocii, în special ale femeilor, și pentru a preveni practicile de acaparare a terenurilor de către corporații; solicită UE să impună dreptul de acces la resurse naturale, în special pentru persoanele originare și indigene, în cadrul negocierilor acordurilor comerciale; încurajează toate statele membre să urmeze exemplul Danemarcei, al Țărilor de Jos și al Spaniei și să ratifice Convenția OIM 169 privind populațiile indigene și tribale, pentru a-și demonstra hotărârea de a le oferi acestora o protecție reală; susține campaniile actuale pentru ratificarea și implementarea Convenției OIM 169 de către statele nesemnatare, ca mijloc de demonstrare, printre altele, a angajamentului UE față de cooperarea multilaterală și de ONU;

117.

recomandă inițiative pentru o legislație a UE care să asigure că se acordă atenție politicilor UE privind drepturile omului și instrumentelor de cooperare pentru a elimina discriminarea pe motiv de castă, precum și acțiuni în țările care au sisteme de caste, inclusiv Nepal, India, Bangladesh, Pakistan, Sri Lanka și Yemen;

118.

consideră că ar trebui să se majoreze bugetul pentru noile și actualele linii de finanțare destinate susținerii societății civile și a apărătorilor drepturilor omului, în special a celor proveniți din rândul comunităților indigene; consideră că aceste linii ar trebui, de asemenea, să își demonstreze capacitatea de a răspunde în mod flexibil și rapid crizelor și situațiilor în curs de desfășurare de oriunde și să își optimizeze raportul calitate-preț și impactul; salută faptul că UE a contribuit foarte mult la activitățile de consolidare a capacității pentru pentru populațiile indigene în cadrul ONU; subliniază că este esențială creșterea eficienței reprezentanților populațiilor indigene în timpul evenimentelor organizate de ONU asigurând logistica, documentația și informațiile adecvate; solicită UE să continue această contribuție;

Drepturile copiilor

119.

reamintește Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și necesitatea de a asigura protecția deplină a drepturilor prevăzute în convenție și de a preveni erodarea acestor drepturi; salută adoptarea de către Adunarea Generală a ONU la 19 decembrie 2011 a Protocolului opțional la Convenția cu privire la drepturile copilului referitor la o procedură de comunicare și solicită Consiliului și Comisiei să își intensifice eforturile pentru a obține o ratificare universală a Convenției cu privire la drepturile copilului și a protocoalelor opționale la aceasta și să promoveze punerea efectivă în aplicare a acestora; de asemenea, solicită eforturi decisive pentru progresul punerii în aplicare a Orientărilor UE privind promovarea și protejarea drepturilor copilului și a strategiei UE în vederea combaterii tuturor formelor de violență împotriva copiilor; solicită ÎR/VP și Serviciului European de Acțiune Externă să includă în rapoartele anuale ale UE privind drepturile omului o secțiune privind drepturile copilului;

120.

atrage atenția asupra problemei grave existente în mai multe țări din Africa Subsahariană a copiilor acuzați de vrăjitorie, care are consecințe grave care variază de la excluziunea socială la infanticid și la uciderea rituală a copiilor ca sacrificiu; constată că statul are răspunderea de a proteja copiii de toate formele de violență și de abuz și, în consecință, solicită SEAE să acorde o atenție specială protejării copiilor împotriva tuturor formelor de violență și sorții acestor copii în dialogurile referitoare la drepturile omului cu guvernele țărilor în cauză și în programarea instrumentelor financiare externe;

Libertatea de exprimare și mass-media (socială)

121.

subliniază faptul că libertatea de exprimare și independența și pluralismul mass-mediei sunt elemente esențiale pentru o democrație durabilă, sporind la maximum implicarea societății civile și autonomizând cetățenii; prin urmare, solicită un sprijin sporit în domeniul promovării libertății mass-mediei, al protejării jurnaliștilor independenți, al reducerii decalajul digital și al facilitării accesului la internet;

122.

îndeamnă Consiliul și Comisia să includă în negocierile de aderare, în dialogurile privind drepturile omului și în orice contract privind drepturile omului, solicitarea de a pune capăt oricărui discurs de incitare la ură din mass-media;

123.

constată că internetul, precum și mass-media socială offline și online, a devenit unul dintre cele mai importante mijloace prin care persoanele își exercită dreptul la libertatea de opinie și de exprimare, precum și că internetul și mass-media socială au jucat un rol important în promovarea drepturilor omului, a participării democratice, a responsabilizării, a transparenței, a dezvoltării economice și a unor noi forme de acces public; totodată, subliniază faptul că, având în vedere că nu toate grupurile societății, în special populația vârstnică și cea rurală, au acces la internet, nu trebuie să se atenteze la demnitatea umană și condamnă toate formele de discriminare din rețelele de socializare; susține elaborarea de norme concrete ale UE și de acorduri cu țările terțe care limitează accesul la comunicare și informație prin intermediul cenzurii, al blocărilor de rețea sau al subordonării libertății de informare intereselor economice; salută potențialul pe care internetul și rețelele sociale l-au demonstrat în desfășurarea Primăverii arabe; solicită o monitorizare mai bună a utilizării internetului și a noilor tehnologii în regimurile autocratice care caută să le limiteze; solicită un sprijin sporit în domeniul promovării libertății mass-mediei, al protejării jurnaliștilor independenți și a bloggerilor, al reducerii decalajului digital și al facilitării accesului nerestricționat la informații și comunicare și a accesului necenzurat la internet (libertatea digitală);

124.

ia act de potențialul demonstrat de internet în promovarea și sprijinirea revoluțiilor „Primăverii arabe”; constată, totuși, că TIC pot fi, de asemenea, utilizate în mod neadecvat pentru a încălca drepturile omului și libertățile fundamentale și solicită, prin urmare, o monitorizare mai bună a utilizării internetului și a noilor tehnologii în regimurile autocratice care caută să le limiteze; salută inițiativa Comisiei referitoare la strategia „No Disconnection”; invită Comisia să depună, în cursul anului 2013 cel târziu, propuneri inteligente de reglementare, inclusiv îmbunătățirea transparenței și a răspunderii companiilor cu sediul în UE, în vederea îmbunătățirii monitorizării exportului de produse și de servicii care au ca scop blocarea site-urilor, supravegherea în masă, monitorizarea întregului trafic de pe internet și a comunicațiilor (mobile), ascultarea conversațiilor private și transcrierea acestora, filtrarea rezultatelor căutărilor și intimidarea utilizatorilor de internet, inclusiv a apărătorilor drepturilor omului; consideră că furnizorii de servicii de telecomunicații și internet trebuie să învețe din greșelile trecute, precum decizia companiei Vodafone de a ceda în fața solicitărilor din partea autorităților egiptene în ultimele săptămâni de regim Mubarak de a suspenda serviciile, de a disemina propagandă proguvernamentală și de a monitoriza adversarii și publicul în general, precum și companiile din alte state membre care au vândut tehnologii de telecomunicații și tehnologii ale informațiilor altor state terțe, cum ar fi Libia, Tunisia etc.; consideră că furnizorii de servicii de telecomunicații și internet și producătorii de software trebuie să învețe din greșelile trecute și ar trebui să se implice alături de factorii de decizie politică, de ONG-uri și de activiști într-un dialog deschis în vederea stabilirii de standarde minime comune pentru evaluarea impactului asupra drepturilor omului și pentru îmbunătățirea transparenței;

125.

salută includerea unei interdicții asupra exporturilor de tehnologii și de servicii în măsurile restrictive ale UE aplicate împotriva autorităților de la guvernare din Siria; constată că această interdicție ar trebui să constituie un precedent pentru viitoarele măsuri restrictive aplicate împotriva altor regimuri represive, în special față de Iran; constată totuși că politicile UE ar trebui să fie precise pentru a fi eficace și pentru a nu-i afecta pe apărătorii drepturilor omului;

126.

constată că noile tehnologii permit, de asemenea, martorilor și apărătorilor drepturilor omului să colecteze informații și să partajeze documente privind abuzurile împotriva drepturilor omului care mai târziu ar putea fi folosite pentru a garanta justiția victimelor; salută inițiativele și codurile de conduită ale mai multor părți interesate, precum Global Network Initiative; observă totuși că supravegherea democratică, apărarea și promovarea drepturilor fundamentale sunt atribuții principale ale guvernului; solicită Comisiei să susțină dezvoltarea și răspândirea tehnologiilor de securitate digitală în vederea împuternicirii apărătorilor drepturilor omului prin mecanisme sigure de colectare, de codificare și de stocare pentru astfel de înregistrări sensibile, precum și utilizarea tehnologiei dematerializate („cloud”) pentru a se asigura faptul că astfel de materiale nu pot fi descoperite și șterse;

Activitatea economică și drepturile omului

127.

reamintește faptul că UE însăși a stabilit obiectivul de promovare a responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI) în cadrul politicilor externe și salută apelul către o aliniere mai bună a abordărilor europene și globale la RSI;

128.

solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că întreprinderile care intră sub incidența legislației naționale sau comunitare nu sunt scutite de respectarea drepturilor omului și a normelor sociale, de sănătate și de mediu care li se impun în momentul în care își stabilesc sediul sau își desfășoară activitățile într-o țară terță;

129.

în plus, amintește că susținerea drepturilor omului și a democrației este strâns legată de promovarea transparenței și a bunei guvernanțe; în acest sens, este de părere că paradisurile fiscale și jurisdicțiile offshore sunt în detrimentul luptei anticorupție și răspunderii politice din țările în curs de dezvoltare; solicită ca UE să promoveze ratificarea și implementarea Convenției ONU împotriva corupției la nivelul UE și la nivel mondial în cadrul susținerii acordate de UE programelor privind buna guvernanță în țările terțe;

130.

laudă UE pentru sprijinul său în vederea dezvoltării principiilor de îndrumare ale ONU privind întreprinderile și drepturile omului și adoptarea lor unanimă în Consiliul pentru drepturile omului; salută ședința de inaugurare a Grupului de lucru pentru întreprinderi și drepturile omului organizată în perioada 16-20 ianuarie 2012 și solicită UE să susțină și să contribuie în continuare la mandatul acestui organism; subliniază rolul esențial pe care îl joacă instituțiile naționale pentru drepturile omului și cooperarea respectivelor organisme din UE și din țările învecinate în evoluția implementării Principiilor de îndrumare ale ONU privind întreprinderile și drepturile omului, astfel cum sunt recunoscute, printre altele, în Rezoluția Consiliului ONU pentru drepturile omului nr. 17/4; salută inițiativele care au ca scop transferul de bune practici, coordonarea și animarea cooperării dintre instituțiile naționale pentru drepturile omului din UE și din țările învecinate, precum programul 2009-2013 de cooperare dintre mediatorii din țările membre ale Parteneriatului estic care a fost creat în comun de către mediatorul polonez și mediatorul francez în vederea consolidării capacității funcției mediatorilor, a organismelor guvernamentale și a organizațiilor neguvernamentale din țările membre ale Parteneriatului estic, pentru protejarea drepturilor individuale și pentru construirea statelor democratice bazate pe supremația legii; subliniază nevoia ca astfel de acțiuni să fie coordonate în cadrul instituțiilor UE și ca instituțiile UE să se bazeze pe experiența dobândită în acest domeniu;

131.

salută angajamentul UE de a lucra cu întreprinderile și părțile interesate în 2012 în vederea dezvoltării îndrumării cu privire la drepturile omului pentru sectoarele industriale și IMM-uri, pe baza Principiilor de îndrumare ale ONU; solicită Comisiei să aducă în discuție angajamentul său de a publica, până la sfârșitul anului 2012, un raport privind prioritățile UE în implementarea Principiilor și, prin urmare, să emită rapoarte periodice privind progresul; insistă ca toate întreprinderile europene să își îndeplinească obligația de a respecta drepturile omului, în conformitate cu Principiile de îndrumare ale ONU; solicită statelor membre ale UE să dezvolte, până la sfârșitul anului 2012, planuri naționale pentru implementarea acestora;

132.

consideră că dezvăluirea de către companiile mari a informațiilor sociale și de mediu, inclusiv a impactului asupra drepturilor omului, este vitală pentru transparența și eficiența acestora; salută scopul Consiliului internațional pentru raportare integrată (IIRC) de a dezvolta un cadru general acceptat de raportare integrată;

133.

salută studiul „Edinburgh” delegat de DG Întreprinderi privind deficiențele de guvernanță în UE cu privire la întreprinderi și drepturile omului și solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative ca răspuns; solicită în special UE să asigure că victimele abuzurilor corporatiste din țări terțe aduse de către companii din UE au acces la sistemele de reclamații și la mecanismele justiției din statele membre ale UE, precum în cazul recent Trafigura;

134.

constată că întreprinderile transnaționale se bazează tot mai mult pe societățile private din domeniul militar și de securitate (PMSC), ceea ce uneori a dus la încălcarea drepturilor omului de către angajații PMSC; consideră că este necesară adoptarea de măsuri de reglementare ale UE, inclusiv a unui sistem normativ cuprinzător privind înființarea, înregistrarea, autorizarea, monitorizarea și raportarea de către aceste societăți; solicită Comisiei să propună o recomandare care să constituie punctul de plecare al unei directive destinate să armonizeze măsurile naționale care reglementează serviciile PMSC, inclusiv furnizorii de servicii și achizițiile de servicii, și elaborarea unui cod de conduită care să constituie baza unei decizii de reglementare a exportului de servicii PMSC în țări terțe; solicită ÎR/VP să pună la dispoziția Parlamentului informații detaliate privind angajarea de servicii PMSC în cadrul misiunilor PSAC și de politică externă și de securitate comună (PESC), precizând cerințele profesionale și standardele corporative pe care contractanții trebuie să le îndeplinească, regulamentele aplicabile, responsabilitățile și obligațiile juridice impuse acestora și mecanismele de monitorizare;

135.

sprijină participarea unui număr tot mai mare de femei în consiliile administrative ale întreprinderilor la nivel național, european și internațional;

Intensificarea acțiunilor Parlamentului European în domeniul drepturilor omului

136.

își reiterează apelul adresat Consiliului și Comisiei de a prelua sistematic rezoluțiile și alte comunicări ale Parlamentului pentru a răspunde în mod fundamentat; propune ca Parlamentul să aibă în vedere crearea unui mecanism sistematic care să asigure o monitorizare mai eficace și mai tangibilă a deciziilor sale;

137.

recunoaște nevoia integrării preocupărilor privind drepturile omului în activitatea tuturor comisiilor și a delegațiilor parlamentare din domeniul relațiilor externe, inclusiv aplicând recomandările provenite din rapoartele elaborate de grupuri de lucru ad hoc ale Parlamentului European; recomandă ca deputații Parlamentului European să se întâlnească sistematic cu apărătorii drepturilor omului în cadrul misiunilor lor oficiale în țările terțe, inclusiv cu activiștii deținuți, când este posibil, pentru a le asigura acestora o vizibilitate mai mare; salută decizia privind sporirea resurselor de care dispune Subcomisia pentru drepturile omului, în contextul schimbărilor generate de Tratatul de la Lisabona;

138.

salută decizia luată de Biroul său la 12 decembrie 2011 de a institui o direcție pentru susținerea democrației în cadrul DG Politici Externe pentru a organiza și a conferi coerență activității Parlamentului în ceea ce privește promovarea democrației;

Politica strategică a Uniunii Europene privind drepturile omului

Contextul general

139.

salută călduros revizuirea politicii UE privind drepturile omului și democratizarea, descrisă în Comunicarea comună din 12 decembrie 2011, ca o perspectivă pozitivă a potențialului UE; solicită statelor membre ale UE să se angajeze pe deplin în proces și să aplice rezultatul său în acțiunile lor naționale, precum și la nivel european;

140.

susține faptul că această comunicare este ancorată în conceptul de universalitate și de indivizibilitate a drepturilor omului și că această comunicare axează acțiunea UE pe promovarea aderării la angajamentele și obligațiile existente ale țărilor terțe conform dreptului internațional al omului și dreptului umanitar și încearcă să consolideze sistemul internațional de justiție;

141.

confirmă, ca urmare a Primăverii arabe, concentrarea pe abordările personalizate „ascendente” și necesitatea de a muta respectul pentru drepturile omului în centrul politicii externe a UE; prin urmare, subliniază faptul că UE trebuie să susțină și să implice guvernele, parlamentele și societatea civilă în procesul de respectare și de monitorizare a drepturilor omului; consideră că UE trebuie să învețe din greșelile anterioare rezumate prin faptul că, până la izbucnirea războiului civil în Libia, se desfășurau negocieri privind un acord-cadru și un acord de readmisie cu Libia, despre care Parlamentul European nu a fost informat în mod adecvat, în pofida dovezii uciderii a 1 200 de prizonieri cu un deceniu în urmă, a lungii liste de torturi, a disparițiilor forțate și a execuțiilor extrajudiciare; în același timp, reafirmă faptul că parteneriatul UE privind procesul de democratizare și prosperitatea economică din sud trebuie să se desfășoare în paralel cu angajamentele sale din țările vecine din est; subliniază faptul că fondurile care nu pot fi alocate sau transferate statelor vecine cu Uniunea Europeană din cauza unei evaluări negative ar trebui să fie redistribuite către alte proiecte realizate în state partenere vecine cu Uniunea Europeană, atât din sud, cât și din est;

Proces

142.

solicită acum un progres rapid, transparent și favorabil incluziunii, care trebuie făcut spre o strategie a UE comună, finală și ambițioasă, cu acțiuni, calendare și responsabilități clare și dezvoltată prin contribuția deplină a părților interesate pentru a pune „firul de argint” în acțiune; se angajează să contribuie în mod pozitiv împreună cu Consiliul la acest proces interinstituțional, inițial prin prezenta rezoluție și, apoi, printr-o rezoluție parlamentară ulterioară; consideră că acest proces ar trebui să se încheie cu instituțiile care vin împreună să adopte o strategie comună care stabilește în mod clar rolul și responsabilitățile fiecărei instituții și care evaluează în permanență implementarea, inclusiv în legătură cu liniile directoare;

143.

consideră că anumite măsuri prezentate în cadrul comunicării ar trebui avansate în paralel cu progresul spre o strategie generală, și anume numirea unui reprezentant special al UE pentru drepturile omului cu un profil public înalt și cu experiență internațională în promovarea drepturilor internaționale ale omului și stabilirea unui COHOM cu sediul permanent la Bruxelles care ar trebui să aprobe în mod obișnuit concluziile cu privire la situația drepturilor omului în anumite țări ca urmare a dialogurilor privind drepturile omului și stabilirea unui calendar pentru completarea punctelor focale ale delegațiilor UE pentru drepturile omului și pentru identificarea ofițerilor de legătură pentru apărătorii drepturilor omului în toate țările terțe;

Conținutul

144.

salută importanța acordată în Comunicare strategiilor de țară privind drepturile omului; consideră că ar trebui să existe un model inițial comun pentru a asigura un nivel de consistență și că, în toate cazurile, consultarea este necesară; subliniază că valoarea potențială a strategiilor va fi îndeplinită doar dacă importanța acestora este recunoscută de-a lungul relațiilor bilaterale cu țările individuale și dacă acestea sunt suficient de flexibile pentru a reacționa în mod consistent la evoluția situațiilor privind drepturile omului;

145.

susține propunerea personală a ÎR/VP pentru trei teme privind acțiunea colectivă specifică a instituțiilor pentru următorii trei ani; caută criterii clare pentru procesul actual și viitor prin care sunt alese aceste teme; caută o clarificare cu privire la modul în care aceste campanii ar permite progresul în domenii specifice fără a aduce prejudicii angajamentului cuprinzător al UE privind toate obligațiile în materie de drepturi ale omului;

146.

subliniază importanța acordată în cadrul revizuirii societății civile ca un partener real în implementarea strategiei UE privind drepturile omului, și nu numai în realizarea proiectelor; recunoaște importanța specială a apărătorilor drepturilor omului în acest proces; solicită UE să recunoască potențialul deplin al gamei de actori locali pentru a aduce schimbări în ceea ce privește drepturile omului în interiorul unei țări și să asigure o bază largă de sprijin pentru activitatea acestora;

147.

este preocupat în special de degradarea situației în Turcia și de creșterea represiunii împotriva apărătorilor drepturilor omului, împotriva opozanților guvernului, inclusiv a politicienilor, sindicaliștilor, jurnaliștilor, artiștilor și, în special, împotriva comunității kurde;

148.

susține conceptul UE de „democrație profundă” dezvoltat de Înaltul Reprezentant; regretă că nediscriminarea și criteriile de egalitate de gen nu au fost incluse în acest concept; solicită ca SEAE să integreze pe deplin măsuri și repere antidiscriminare pentru a asigura că există o concentrare clară asupra subiectului privind drepturile femeilor și ale minorităților, drepturile cetățenești egale și participarea egală în politică;

149.

indică faptul că provocări majore persistă în ceea ce privește inadecvarea dialogurilor existente privind drepturile omului și monitorizarea și punerea în aplicare a clauzelor privind drepturile omului; reafirmă că aceste clauze trebuie incluse, de asemenea, în toate acordurile comerciale și sectoriale;

150.

împărtășește părerea că „diplomația digitală” este un instrument nou și vivace; solicită SEAE să dezvolte linii directoare clare pentru delegațiile sale cu privire la utilizarea optimă a mijloacelor sociale și pentru dezvoltarea unui director de mijloace sociale actualizat în mod regulat pentru actorii UE;

151.

remarcă faptul că la acest moment aproape jumătate dintre cei mai mari 100 de actori economici din lume sunt companii private; felicită Comisia în ceea ce privește Comunicarea sa ambițioasă și de perspectivă privind RSI din 2011 și susținerea sa clară pentru elaborarea principiilor de îndrumare ale ONU cu privire la întreprinderi și drepturile omului, ambele trebuind să stea la baza noii strategii;

152.

recunoaște că această Comunicare acceptă necesitatea ca toate activitățile de combatere a terorismului să fie realizate în deplină conformitate cu drepturile internaționale ale omului, cu dreptul umanitar și cu cel privind refugiații; subliniază că acest principiu trebuie să facă parte din discuțiile cu privire la toate măsurile noi de combatere a terorismului din cadrul UE și cu partenerii din țări terțe; consideră că UE trebuie să aducă în mod sistematic la cunoștința partenerilor strategici toate cazurile de măsuri neconforme de combatere a terorismului și să caute responsabilii pentru comiterea acestor încălcări atât în interiorul, cât și în afara UE; reafirmă că politica UE privind combaterea terorismului ar trebui să facă referire în mod special la interzicerea absolută a torturii în contextul combaterii terorismului, astfel cum este recunoscut în concluziile Consiliului din 29 aprilie 2008;

153.

aplaudă recunoașterea necesității de a aborda încălcările drepturilor omului în cadrul statelor membre și de a asigura conformitatea UE cu obligațiile sale internaționale pentru a consolida credibilitatea UE; solicită ca Grupului de lucru pentru drepturile fundamentale, drepturile cetățenilor și libera circulație a persoanelor (FREMP) să i se acorde un mandat complet pentru a analiza unde există încălcări și pentru a căuta soluții;

154.

consideră combaterea impunității ca fiind un domeniu pentru acțiunea UE prioritară; consideră actualizarea instrumentelor UE privind CPI din 2011 ca fiind un progres considerabil care trebuie reflectat într-o strategie de perspectivă a UE privind drepturile omului;

155.

consideră parte a creării unei culturi reale a drepturilor umane și a democrației, în special prin intermediul educației pentru cetățenia democratică și drepturile omului, faptul că trebuie să existe, de asemenea, o revizuire clară a rolului pe care îl joacă funcționarii geografici de birou și grupurile de lucru ale Consiliului și că această strategie este importantă pentru activitatea zilnică a acestora;

156.

solicită un rol însemnat pentru Parlamentul European în promovarea transparenței și a răspunderii pentru implementarea strategiei UE privind drepturile omului; reiterează faptul că raportul anual realizat de Consiliu nu este echivalent în sine cu un mecanism de răspundere; reiterează recomandările privind integrarea formulate de Parlament în rapoartele sale anuale anterioare și în Documentul Comitetului politic și de securitate (CPS) din 1 iunie 2006 privind integrarea drepturilor omului în PESC și în alte politici ale UE, care încă nu au fost aplicate complet;

*

* *

157.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale statelor candidate, Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, precum și guvernelor țărilor și teritoriilor menționate în prezenta rezoluție.


(1)  JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107.

(2)  JO C 348 E, 21.12.2010, p. 6.

(3)  JO C 161 E, 31.5.2011, p. 78.

(4)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0507.

(5)  JO L 76, 22.3.2011, p. 56.

(6)  JO C 236 E, 12.8.2011, p. 69.

(7)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0127.

(8)  JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101.

(9)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0260.

(10)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0334.

(11)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0474.

(12)  JO C 81 E, 15.3.2011, p. 6.

(13)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0533.

(14)  JO C 236 E, 12.8.2011, p. 107.

(15)  JO C 371 E, 20.12.2011, p. 5.

(16)  Texte adoptate, P7_TA(2010)0489.

(17)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0576.

(18)  JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31.

(19)  Texte adoptate, P7_TA(2012)0018.

(20)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0228.

(21)  Convenția ONU împotriva torturii; Convenția ONU privind drepturile copilului; Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor; Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate.

(22)  Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale UE - către o abordare mai eficientă, Comunicarea comună, 12 decembrie 2011.

(23)  Texte adoptate, P7_TA(2010)0489.


7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/36


Miercuri, 18 aprilie 2012
Negocierile pentru Acordul de asociere UE-Azerbaidjan

P7_TA(2012)0127

Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la recomandările Parlamentului European adresate Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile în curs dintre Uniunea Europeană și Republica Azerbaidjan în vederea încheierii unui acord de asociere (2011/2316(INI))

2013/C 258 E/03

Parlamentul European,

având în vedere negocierile în curs dintre UE și Republica Azerbaidjan în vederea încheierii unui acord de asociere,

având în vedere concluziile Consiliului din 10 mai 2010 privind Republica Azerbaidjan, prin care au fost adoptate directivele privind negocierile,

având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre Republica Azerbaidjan și Uniunea Europeană, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999,

având în vedere planul de acțiune pentru politica europeană de vecinătate (PEV), adoptat la 14 noiembrie 2006,

având în vedere Declarația semnată de președinții Republicii Armenia, Republicii Azerbaidjan și Federației Ruse la 2 noiembrie 2008 la Moscova,

având în vedere declarația comună semnată de președinții Armeniei, Azerbaidjanului și Federației Ruse la 23 ianuarie 2012 la Sochi,

având în vedere Declarația comună adoptată în cadrul Summitului Parteneriatului estic, desfășurat la Praga la 7 mai 2009,

având în vedere Concluziile din 25 octombrie 2010 ale Consiliului Afaceri Externe referitoare la Parteneriatul estic,

având în vedere Declarația comună privind coridorul sudic al gazelor, semnată de președintele Republicii Azerbaidjan și de președintele Comisiei la 13 ianuarie 2011,

având în vedere Declarația comună adoptată în cadrul Summitului Parteneriatului estic, desfășurat la Varșovia la 29-30 septembrie 2011,

având în vedere Actul constitutiv al Adunării Parlamentare UE-Vecinătatea de est (EURONEST) din 3 mai 2011,

având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant Catherine Ashton cu privire la situația drepturilor omului în Azerbaidjan, din 20 mai, 27 mai și 12 octombrie 2011,

având în vedere rezoluțiile sale referitoare la Republica Azerbaidjan, în special cea din 12 mai 2011 (1),

având în vedere raportul final OSCE/ODIHR din 7 noiembrie 2010 cu privire la alegerile parlamentare,

având în vedere avizul privind compatibilitatea legislației Republicii Azerbaidjan de reglementare a organizațiilor neguvernamentale cu normele în materie de drepturi ale omului, adoptat de Comisia de la Veneția a Consiliului Europei în perioada 14-15 octombrie 2011,

având în vedere avizul referitor la proiectul de lege privind modificările la legea privind partidele politice ale Republicii Azerbaidjan, adoptat de Comisia de la Veneția a Consiliului Europei în perioada 16-17 decembrie 2011,

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la necesitatea unei strategii UE pentru Caucazul de Sud (2),

având în vedere rezoluțiile sale din 20 ianuarie 2011 referitoare la o strategie UE pentru Marea Neagră (3) și din 17 ianuarie 2008 referitoare la o abordare (4) a politicii regionale din zona Mării Negre,

având în vedere comunicarea comună din 25 mai 2011, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”,

având în vedere rezoluțiile sale referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate, adoptate la 7 aprilie 2011 (5) (dimensiunea estică) și la 14 decembrie 2011 (6),

având în vedere raportul de evaluare privind Republica Azerbaidjan al Comisiei Europene, adoptat la 25 mai 2011,

având în vedere Decizia 2011/518/PESC a Consiliului din 25 august 2011 de numire a Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru Caucazul de Sud și criza din Georgia (7),

având în vedere Raportul special nr. 13/2010 al Curții de Conturi Europene referitor la rezultatele Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP) în Caucazul de Sud,

având în vedere un nou program național de acțiune privind creșterea eficacității protejării drepturilor omului și a libertăților în Republica Azerbaidjan, aprobat de președintele țării la 27 decembrie 2011,

având în vedere Decretul de grațiere semnat de președintele Azerbaidjanului la 26 decembrie 2011,

având în vedere articolul 90 alineatul (4) și articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0071/2012),

A.

întrucât Republica Azerbaidjan joacă un rol important în contextul Parteneriatului estic al Uniunii Europene și întrucât, în ultimii câțiva ani, Republica Azerbaidjan a înregistrat un nivel de creștere economică remarcabil;

B.

întrucât Parteneriatul estic consolidează relațiile multilaterale dintre țările implicate, contribuie la schimbul de informații și experiență cu privire la aspecte precum transformarea, reforma și modernizarea și oferă Uniunii Europene instrumente suplimentare pentru a sprijini aceste procese;

C.

întrucât Parteneriatul estic oferă cadrul politic necesar pentru consolidarea relațiilor bilaterale prin intermediul unor noi acorduri de asociere, ținând seama de situația specifică, de avantajele reciproce și de ambițiile Uniunii Europene și ale statelor partenere și de interesul strategic al UE față de stabilitatea și dezvoltarea democratică a regiunii;

D.

întrucât cooperarea parlamentară, atât în cadrul Parteneriatului estic european, cât și la nivel bilateral, este un element esențial pentru dezvoltarea unei cooperări politice avansate între UE și Azerbaidjan;

E.

întrucât Republica Azerbaidjan a devenit un furnizor de energie important pentru UE, precum și o țară de tranzit importantă pentru resursele energetice din Asia Centrală în special, iar UE constituie o piață energetică majoră pentru Republica Azerbaidjan; întrucât a existat un progres favorabil în domeniul cooperării energetice, care include sprijinul Azerbaidjanului pentru coridorul sudic al gazelor;

F.

întrucât Azerbaidjanul joacă un rol pozitiv în cadrul PEV și contribuie la soluționarea problemelor de securitate energetică ale UE;

G.

întrucât acordurile de asociere constituie cadrul adecvat pentru aprofundarea relațiilor, prin consolidarea asocierii politice, a integrării economice și a armonizării legislative cu UE și prin dezvoltarea relațiilor culturale, având astfel un impact important asupra procesului de democratizare;

H.

întrucât, în această privință, dimensiunea multilaterală a Parteneriatului estic este complementară și inseparabilă de dimensiunea sa bilaterală și ar trebui să se dezvolte simultan cu negocierea în curs pentru acordurile de asociere, astfel încât să deschidă calea pentru implementarea lor deplină și să pună bazele unei cooperări regionale reale, astfel cum prevăd principiile pe întemeiază politica europeană de vecinătate;

I.

întrucât acordul de asociere ar trebui să aducă avantaje și oportunități concrete poporului azer și Uniunii Europene;

J.

întrucât Uniunea Europeană a făcut din drepturile omului, democrație și statul de drept un aspect central al PEV;

K.

întrucât angajamentul activ al Republicii Azerbaidjan față de valorile și principiile comune, printre care se numără democrația, statul de drept, buna guvernanță și respectul față de drepturile omului, este esențial pentru continuarea procesului și pentru sporirea importanței negocierilor și a aplicării ulterioare a acordului de asociere însă, întrucât în prezent, există preocupări în ceea ce privește statul de drept și libertatea de exprimare a oponenților politici ai administrației actuale;

L.

întrucât Azerbaidjanul a progresat rapid în domeniul TIC, în special în ceea ce privește e-guvernarea, fapt ce sporește transparența administrației publice și ajută la combaterea corupției, accesul facil la serviciile și informațiile publice dă un imbold suplimentar procesului de democratizare a Azerbaidjanului;

M.

întrucât Adunarea Parlamentară Euronest își va desfășura a doua sesiune plenară în Baku, în aprilie 2012, punând la dispoziție un forum important pentru discutarea întrebărilor legate de democrație, politică, energie, securitate și afaceri sociale;

N.

întrucât, în cadrul relațiilor sale cu Armenia și Azerbaidjan, UE respectă principiile suveranității și integrității teritoriale, iar în cadrul abordării sale pentru soluționarea conflictelor regionale aceasta susține principiile de bază ale Actului final de la Helsinki; întrucât conflictul nesoluționat Nagorno-Karabah subminează stabilitatea și dezvoltarea regiunii Caucazului de Sud și împiedică dezvoltarea deplină a politicii europene de vecinătate; întrucât în Comunicarea comună intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”, UE și-a confirmat ambiția de a se angaja într-un mod mai proactiv în soluționarea conflictelor din Caucazul de Sud și de a-și intensifica sprijinul în consolidarea încrederii și disponibilitatea sa de a se implica în structuri în care nu este încă reprezentată, de exemplu, în Grupul de la Minsk din cadrul OSCE;

O.

întrucât RSUE pentru Caucazul de Sud are un rol important în contribuirea la soluționarea pașnică a conflictului din regiune;

P.

întrucât Republica Azerbaidjan manifestă un angajament puternic față de cooperarea parlamentară multilaterală în cadrul Adunării Parlamentare Euronest și este prima țară din Parteneriatul estic care găzduiește o sesiune plenară a Adunării (în Baku, în perioada 2-4 aprilie 2012);

Q.

întrucât alegerea Republicii Azerbaidjan ca membru al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite pentru perioada 2012-2013 constituie o oportunitate importantă în vederea mai multor consultări și a unei armonizări sporite a politicilor statului cu declarațiile UE privind politica externă și de securitate comună (PESC) în vederea promovării în continuare a păcii și stabilității internaționale;

1.

adresează următoarele recomandări Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă: acestea ar trebui

(a)

să asigure că acordul de asociere constituie un cadru cuprinzător și orientat către viitor în vederea dezvoltării ulterioare a relațiilor cu Republica Azerbaidjan, un cadru care să promoveze asocierea politică, convergența economică și apropierea legislativă și care să reflecte relația pe care atât Uniunea Europeană, cât și Azerbaidjanul au decis să o dezvolte;

(b)

să asigure că negocierile privind Acordurile de asociere între Uniunea Europeană și Azerbaidjan, în conformitate cu solicitările incluse în rezoluția sa privind necesitatea unei strategii a UE pentru Caucazul de Sud din 20 mai 2010 și cu toate principiile de bază ale Grupului de la Minsk din cadrul OSCE consacrate în declarația comună „Aquila” din 10 iulie 2009, au legătură cu angajamentele credibile de a face un progres semnificativ spre soluționarea conflictului Nagorno-Karabah, inclusiv, de exemplu, măsurile de consolidare a încrederii precum demilitarizarea, retragerea trăgătorilor de pe linia de contact, retragerea forțelor armene de pe teritoriile ocupate care înconjoară Nagorno-Karabah și revenirea acestora la controlul azer și un mecanism pentru prevenirea în mod activ a incidentelor și de investigare a contravențiilor referitoare la neîncetarea focului de-a lungul liniei de contact, dreptul tuturor persoanelor strămutate în interiorul țării și al refugiaților de a se întoarce la casele și proprietățile lor și garanțiile de securitate internaționale care să includă o operațiune de menținere a păcii pentru a crea condițiile adecvate convenite pentru exprimarea liberă legală pe viitor a liberului arbitru privind statutul final al Nagorno-Karabah;

(c)

să includă în acordul de asociere clauze și criterii de referință referitoare la protecția și promovarea drepturilor omului, în special în ceea ce privește libertatea mass-mediei și dreptul la libertatea de exprimare, libertatea de asociere și libertatea de întrunire, care să reflecte principiile și drepturile consacrate de Constituția Republicii Azerbaidjan, precum și cele mai înalte standarde europene și internaționale, bazându-se cât mai mult posibil pe cadrele Consiliului Europei și ale OSCE, pe care Azerbaidjanul s-a angajat să le respecte; solicită Guvernului Azerbaidjanului să pună în aplicare aceste angajamente; și asigură că negocierile țin pe deplin seama de nevoia de protejare a drepturilor și a mijloacelor de subzistență ale persoanelor strămutate în interiorul țării și ale refugiaților;

(d)

să considere că prezența UE în Grupul de la Minsk din cadrul OSCE intensifică implicarea UE în soluționarea conflictului dintre Armenia și Azerbaidjan;

(e)

să reliefeze în acordul de asociere importanța garantării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, inclusiv a dreptului de întrunire și de asociere, a drepturilor de proprietate privată, a dezvoltării societății civile, a statului de drept, a luptei susținute împotriva corupției, a pluralismului politic și a independenței mijloacelor media și a sistemului judiciar;

(f)

să sublinieze în acordul de asociere importanța respectării în totalitate de către Republica Azerbaidjan respectarea pe deplin a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;

(g)

să sublinieze în acordul de asociere importanța esențială a libertății de exprimare a oponenților politici și să insiste asupra faptului că relațiile mai strânse cu UE sunt condiționate de respectarea de către autoritățile azerbaidjene a statului de drept, asigurând procese corecte pentru toți prizonierii și eliberarea necondiționată a prizonierilor încarcerați pe baza unor acuzații motivate politic;

(h)

să ofere asistență tehnică și financiară Parlamentului Azerbaidjanului pentru dezvoltarea deplină a funcțiilor, organismelor și serviciilor sale constituționale, inclusiv o interacțiune sporită cu societatea civilă;

(i)

să sprijine programele de ajutor pentru dezvoltare destinate să îmbunătățească condițiile de trai ale refugiaților și ale persoanelor strămutate în Azerbaidjan;

(j)

să includă în acord clauze privind protejarea apărătorilor drepturilor omului, în conformitate cu Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului;

(k)

solicită autorităților azere să se asigure că noile clădiri care se construiesc continuu la Baku, acțiune care se consideră a fi parțial legată de concursul muzical Eurovision, ce va avea loc în curând, respectă legislația în vigoare și că strămutarea populației este realizată prin proceduri legale transparente; își exprimă îngrijorarea cu privire la atitudinea critică tot mai sporită a guvernului la adresa activiștilor pentru drepturile omului care profită de acest eveniment cultural pentru a îmbunătăți situația democratică și drepturile omului din această țară;

(l)

să acorde o viză raportorului special al PACE pe tema prizonierilor politici, pentru a-i permite acestuia să viziteze țara, în linie cu mandatul său;

(m)

să își exprime preocuparea cu privire la creșterea numărului de arestări de activiști în domeniul drepturilor omului și al tineretului, la dificultățile întâmpinate în ceea ce privește înregistrarea ONG-urilor și a partidelor politice, precum și la intimidarea și restricțiile libertății de exprimare, de întrunire și a internetului și stabilește criterii de referință în aceste domenii, cu suspendarea acordului dacă aceste criterii nu sunt îndeplinite;

(n)

să îndemne autoritățile azerbaidjene să adopte o legislație împotriva discriminării care să interzică discriminarea pe baza orientării sexuale și a identității de gen în orice domeniu;

(o)

să armonizeze obiectivele acordului de asociere cu Comunicarea comună intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”, permițând astfel organizațiilor societății civile din Republica Azerbaidjan să efectueze o monitorizare internă și garantând că guvernul poartă o mai mare responsabilitate pentru reformele și angajamentele sale;

(p)

să asigure coerența acordului de asociere cu principiile legislației internaționale – în special, cele definite în Carta ONU și în Actul final de la Helsinki – și în cadrul OSCE, și anume, neutilizarea forței, integritatea teritorială și dreptul la autodeterminare, – și că acordul, odată încheiat, se aplică pe întregul teritoriu al Republicii Azerbaidjan;

(q)

să consolideze capacitatea Uniunii Europene de soluționare a conflictelor și de mediere și de a adopta un rol mai eficient în ceea ce privește creșterea încrederii între părțile aflate în conflict, inclusiv prin asistarea acestora prin intermediul unor proiecte finanțate de UE menite să consolideze încrederea, care vizează creșterea sprijinului popular pentru concesii reciproce și soluționare pașnică; să sublinieze necesitatea unui acces necondiționat pentru reprezentanții UE în Nagorno-Karabah și în regiunile ocupate învecinate. să insiste asupra faptului că UE ar trebui să joace un rol mai important în soluționarea conflictului din Nagorno-Karabah prin sprijinirea implementării unor măsuri de consolidare a încrederii, care vor aduce împreună comunitățile armene și azerbaidjene și vor răspândi ideile de pace, reconciliere și încredere în rândul tuturor părților implicate;

(r)

să salute activitatea realizată de copreședinții Grupului de la Minsk din cadrul OSCE și părțile implicate în obținerea unor progrese printr-un acord privind principiile de bază și solicită sprijinul permanent pentru activitatea sa; să sublinieze că, atât Azerbaidjanul, cât și Armenia, ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura că orice decizie luată de formatul Grupului de la Minsk pentru stabilirea și consolidarea unei soluționări pașnice a conflictului din Nagorno-Karabah este pusă în aplicare integral și la timp; să aibă în vedere participarea directă și mai activă în cadrul Grupului de la Minsk;

(s)

să solicite șefilor de stat ai Armeniei și Azerbaidjanului să acționeze responsabil, să adopte un ton mai moderat pentru declarațiile lor și să se abțină de la declarații provocatoare pentru a pregăti terenul pentru un dialog sincer la toate nivelurile societății astfel încât publicul să accepte și să înțeleagă pe deplin beneficiile unei soluționări cuprinzătoare, punând astfel bazele unor măsuri eficiente de consolidare a încrederii;

(t)

să își exprime preocuparea cu privire la consolidarea capacităților militare în regiune și, în special, cu privire la cheltuielile militare mari din Azerbaidjan și, în acest sens, să invite statele membre să înceteze furnizarea de arme și muniții, atât către Azerbaidjan, cât și către Armenia, în conformitate cu solicitarea OSCE din februarie 1992, atât timp cât între cele două părți nu a fost convenit și semnat un acord cuprinzător;

(u)

să insiste asupra necesității de a continua toate eforturilor posibile în cadrul Parteneriatului estic pentru a obține reapropierea din punct de vedere economic și politic între Armenia și Azerbaidjan și a identifica o soluționare a conflictului regional ca și componentă integrantă a acestuia;

(v)

să sublinieze că sute de mii de refugiați și persoane strămutate în interiorul țării care și-au părăsit casele pe durata sau pe motivul războiului din Nagorno-Karabah continuă să fie strămutate și li s-au refuzat drepturile, inclusiv dreptul de a se întoarce acasă, drepturile de proprietate și dreptul la siguranța personală – aceste drepturi ar trebui să fie respectate în mod necondiționat și asigurate fără întârziere; să solicite Comisiei și statelor membre să continue și să extindă asistența și sprijinul financiar acordat Azerbaidjanului pentru rezolvarea situației persoanelor strămutate;

(w)

să sublinieze necesitatea utilizării unui acord de asociere ca o platformă pentru promovarea sinergiilor și cooperării regionale, să sublinieze legăturile de consolidare reciprocă dintre dezvoltarea pluralistă democratică și soluționarea conflictului și să asigure că acordul de asociere conține dispoziții pentru încurajarea facilităților pentru vize pentru toate persoanele din țările sud-caucaziene;

(x)

să clarifice modul în care trebuie exploatat gradul substanțial de complementaritate între diferite inițiative ale UE în regiune, și anume, Parteneriatul estic și Sinergia Mării Negre;

(y)

să solicite Turciei să joace un rol constructiv în soluționarea conflictului din Nagorno-Karabah și să își îndeplinească responsabilitățile în această regiune;

(z)

să asigure că, de îndată ce Republica Azerbaidjan îndeplinește toate condițiile necesare, inclusiv aderarea la OMC și respectarea angajamentelor sale în ceea ce privește drepturile omului, componenta comercială a acordului de asociere poate fi transformată într-o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare și, având acest scop în minte, să asigure asistența tehnică necesară pentru a pregăti Azerbaidjanul pentru negocieri și să încurajeze adoptarea reformelor impuse;

(aa)

să îndemne Republica Azerbaidjan să semneze și să ratifice Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale;

(ab)

îndeamnă autoritățile azere să semneze și să ratifice Convenția privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora și Convenția privind munițiile cu dispersie;

(ac)

să asigure negocieri rapide în vederea încheierii unor acorduri de facilitare a eliberării vizelor și de readmisie pentru a promova contactele între cetățeni și pentru a trata cu prioritate mobilitatea tinerilor și cea academică; să contribuie la lupta împotriva imigrării ilegale și să asigure că dispozițiile privind azilul respectă pe deplin obligațiile și angajamentele internaționale și standardele UE, în special în domeniul drepturilor omului;

(ad)

să sublinieze importanța construirii și dezvoltării unui sector puternic al tineretului și să salute în acest sens diferitele programe de stat care oferă burse pentru a studia în străinătate;

(ae)

să îndemne Azerbaidjanul să nu îngreuneze eliberarea de vize pentru resortisanții din țările terțe de origine armeană care doresc să pătrundă în Azerbaidjan și să ridice interdicția privind apelurile telefonice internaționale către Armenia;

(af)

să încurajeze o cooperare sectorială extinsă între UE și Azerbaidjan și, în special, să explice avantajele convergenței în materie de reglementare și să promoveze această convergență și, în acest scop, să asigure asistența tehnică necesară;

(ag)

să solicite autorităților azerbaidjene să grăbească implementarea Convențiilor de bază ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM);

(ah)

să sporească transparența în cadrul gestionării finanțelor publice și să consolideze legislația privind achizițiile publice pentru a contribui în mod semnificativ la o bună guvernare și la transparența procesului decizional; să salute, în acest sens, participarea Azerbaidjanului la inițiativa privind transparența în sectorul industriilor extractive, care are ca scop creșterea transparenței în ceea ce privește veniturile provenite din sectorul petrolului și al gazelor și să monitorizeze respectarea de către guvernul Azerbaidjanului a obligațiilor sale de a publica informațiile cu privire la finanțele publice conform legislației privind dreptul de acces la informație;

(ai)

să adopte măsurile necesare pentru includerea în acordul de asociere a unor prevederi care să permită Republicii Azerbaidjan să ia parte la programele și la activitățile agențiilor UE, ca instrument de promovare a integrării europene la toate nivelurile;

(aj)

să salute reformele realizate de autoritățile azerbaidjene în domeniul judiciar, în vederea asigurării unei independențe mai mari a judecătorilor, a îmbunătățirii procedurilor de selecție și de numire, a eliminării corupției în justiție și a susceptibilității de a fi influențat de executiv; să recunoască faptul că legislația relevantă, inclusiv legislația privind Baroul, a fost adoptată; să încurajeze autoritățile competente să continue punerea în aplicare a legislației pentru a combate corupția și să-și îndrepte atenția asupra cazurilor de corupție la nivel înalt, precum și să îmbunătățească semnificativ transparența cheltuielilor publice și a finanțării partidelor politice; să sublinieze necesitatea de a îmbunătăți independența, eficiența și resursele sistemului judiciar; să reamintească importanța funcționării sistemului juridic fără influențe politice; să sublinieze necesitatea creării unui dosar convingător al recrutării și numirii judecătorilor și a procurorilor de stat, pe baza aplicării unor criterii uniforme, transparente, obiective și aplicabile la nivel național și de a crea o evidență a aplicării acuzațiilor și a condamnărilor pe baza cărora poate fi măsurat progresul; să solicite unificarea jurisprudenței pentru a se asigura caracterul previzibil al sistemului judiciar și încrederea opiniei publice;

(ak)

să elaboreze programe de înfrățire cu regiuni și comunități locale din UE care au minorități naționale cu un grad ridicat de autonomie;

(al)

să sublinieze necesitatea unei economii durabile, inclusiv prin promovarea diversificării acesteia; să promoveze o deschidere și o transparență sporite în sectorul energetic și să garanteze că dezvoltarea acestuia se realizează în conformitate cu standardele de mediu internaționale; să sprijine dezvoltarea pieței energiei din surse regenerabile; să sublinieze necesitatea unei legislații de mediu corespunzătoare;

(am)

să sublinieze importanța cooperării energetice între UE și Azerbaidjan în diversificarea aprovizionărilor cu energie și a rutelor de livrare a acestora către Europa; Reamintește în acest sens Declarația comună privind furnizarea de gaz semnată la 13 ianuarie 2011 în Baku de către președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, și președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, ca o etapă importantă în realizarea coridorului sudic al gazelor și laudă eforturile Azerbaidjanului de a promova proiecte de pionierat precum conductele Baku-Tbilisi-Ceyhan și Baku-Tbilisi-Erzurum, ca îndeplinire a proiectului AGRI;

(an)

să sublinieze importanța localizării geografice unice a Azerbaidjanului care permite o legătură de tranzit directă și liberă între UE și țările Asiei Centrale; să salute eforturile de a dezvolta cooperarea în ceea ce privește tranzitul transcaspic cu Kazahstan și de a explora mijloacele de stabilire a unei astfel de cooperări cu Turkmenistan; să salute mandatul Consiliului semnat la 12 septembrie 2011 de a încheia un acord cu caracter juridic obligatoriu între UE, Azerbaidjan și Turkmenistan privind conducta transcaspică;

(ao)

să garanteze o atenție permanentă a UE asupra dezvoltării cooperării energetice cu Azerbaidjanul și sprijinul durabil al UE; să ofere asistență tehnică agenției de stat azerbaidjene pentru sursele de energie alternative și regenerabile cu scopul de a ajuta Azerbaidjanul să își diversifice resursele de energie, să promoveze eficiența energetică și să aducă țara în linie cu obiectivele UE privind schimbările climatice;

(ap)

să găsească modalități de încurajare a dialogului și cooperării regionale prin susținerea organizațiilor precum Centrul Regional pentru Mediu (REC) prin proiecte comune transfrontaliere care implică ONG-urile, comunitățile locale și părțile interesate din Armenia, Azerbaidjan și Georgia;

(aq)

să includă în acordul de asociere o dimensiune parlamentară solidă, care să asigure implicarea maximă a Parlamentului Republicii Azerbaidjan (Milli Mejlis) și a Parlamentului European și să intensifice activitatea Adunării Parlamentare Euronest;

(ar)

să implice pe deplin Parlamentul European în aplicarea și monitorizarea acordului de asociere; să stabilească obiective clare privind aplicarea acordului de asociere și să asigure mecanisme de monitorizare, inclusiv prezentarea de rapoarte periodice Parlamentului European;

(as)

să acorde Republicii Azerbaidjan un sprijin financiar și tehnic sporit pentru ca aceasta să-și poată îndeplini angajamentele care decurg din negocierile privind acordul de asociere și punerea în aplicare deplină a acestuia, prin asigurarea, în continuare, a unor programe cuprinzătoare de consolidare instituțională;

(at)

să încurajeze echipa de negociatori a UE să își continue colaborarea cu Parlamentul European și să ofere în permanență un feedback documentat privind progresele realizate, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, care prevede că Parlamentul trebuie informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii;

(au)

să încurajeze în continuare o cooperare profundă cu și în cadrul Parteneriatului estic, precum și să informeze în mod regulat Parlamentul European cu privire la progresele realizate;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei, SEAE, precum și, Republicii Azerbaidjan, prezenta rezoluție referitoare la recomandările Parlamentului European.


(1)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0243.

(2)  JO C 161 E, 31.5.2011, p. 136.

(3)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0025.

(4)  JO C 41 E, 19.2.2009, p. 64.

(5)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0153.

(6)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0576.

(7)  JO L 221, 27.8.2011, p. 5.


7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/44


Miercuri, 18 aprilie 2012
Negocierile pentru Acordul de asociere UE-Armenia

P7_TA(2012)0128

Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la recomandările Parlamentului European adresate Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile în curs dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia în vederea încheierii unui acord de asociere (2011/2315(INI))

2013/C 258 E/04

Parlamentul European,

având în vedere negocierile în curs dintre UE și Republica Armenia în vederea încheierii unui acord de asociere,

având în vedere concluziile Consiliului din 10 mai 2010 privind Republica Armenia, prin care au fost adoptate directivele privind negocierile,

având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre Republica Armenia și Uniunea Europeană, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999,

având în vedere Declarația comună privind parteneriatul de mobilitate dintre UE și Republica Armenia adoptată la 27 octombrie 2011,

având în vedere planul de acțiune pentru politica europeană de vecinătate (PEV) adoptat la 14 noiembrie 2006 și Comunicarea comună din 25 mai 2011 intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”,

având în vedere Declarația comună adoptată în cadrul Summitului Parteneriatului estic, desfășurat la Praga la 7 mai 2009,

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Parteneriatul estic din 25 octombrie 2010,

având în vedere Declarația comună adoptată în cadrul Summitului Parteneriatului estic, desfășurat la Varșovia la 29-30 septembrie 2011,

având în vedere Actul constitutiv al Adunării Parlamentare UE Parteneriatul estic (EURONEST) din 3 mai 2011,

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Caucazul de Sud din 27 februarie 2012,

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2008 referitoare la SOLVIT (1),

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la necesitatea unei strategii UE pentru Caucazul de Sud (2),

având în vedere rezoluțiile sale din 20 ianuarie 2011 referitoare la o strategie UE pentru Marea Neagră (3) și din 17 ianuarie 2008 referitoare la o abordare a politicii regionale din zona Mării Negre (4),

având în vedere Rezoluția sa din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate – dimensiunea estică (5) și Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate (6),

având în vedere Decizia 2011/518/PESC a Consiliului din 25 august 2011 de numire a Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru Caucazul de Sud și criza din Georgia (7),

având în vedere Raportul de evaluare privind Republica Armenia al Comisiei Europene, adoptat la 25 mai 2011,

având în vedere cea de-a treia rundă a dialogului UE-Republica Armenia privind drepturile omului, care a avut loc la 6 decembrie 2011,

având în vedere amnistia generală adoptată de Parlamentul Republicii Armenia la 26 mai 2011 la propunerea președintelui Sargsyan,

având în vedere declarația semnată de președinții Republicii Armenia, Republicii Azerbaidjan și Federației Ruse la 2 noiembrie 2008 la Moscova,

având în vedere declarația comună a președinților Armeniei, Azerbaidjanului și Federației Ruse din 23 ianuarie 2012 de la Soci,

având în vedere articolul 90 alineatul (4) și articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0079/2012),

A.

întrucât Parteneriatul estic oferă cadrul politic necesar pentru consolidarea relațiilor bilaterale prin intermediul unor noi acorduri de asociere, ținând seama de situația specifică și de ambițiile țării partenere și de interesul strategic al UE față de stabilitatea și dezvoltarea democratică a regiunii;

B.

întrucât acordurile de asociere constituie cadrul adecvat pentru aprofundarea relațiilor, prin consolidarea asocierii politice, a integrării socioeconomice și a armonizării legislative cu UE și pentru dezvoltarea relațiilor culturale;

C.

întrucât, în această privință, dimensiunea multilaterală a Parteneriatului estic este complementară și inseparabilă de cea bilaterală și ar trebui să se dezvolte simultan cu negocierile în curs pentru acordurile de asociere pentru a deschide calea implementării lor depline și a stabili baza pentru o cooperare regională autentică, astfel cum prevăd principiile care stau la baza politicii europene de vecinătate;

D.

întrucât angajamentul activ al Republicii Armenia față de valorile și principiile comune, printre care se numără democrația, statul de drept, buna guvernanță și respectul față de drepturile omului, este esențial pentru continuarea procesului și pentru succesul negocierilor și al aplicării ulterioare a acordului de asociere;

E.

întrucât autoritățile armene și-au afirmat în mod repetat dorința de a adera la aceste valori și au invocat ambițiile europene ale Republicii Armenia; întrucât retorica nu a corespuns întotdeauna cu realitatea în ceea ce privește ritmul reformelor; întrucât participarea activă a Armeniei la cooperarea parlamentară unilaterală în cadrul Euronest, care acoperă cele patru platforme tematice ale Parteneriatului estic, oferă un bun exemplu de angajament față de valorile și principiile europene, importanță care este confirmată printr-un consens public larg în societatea armeană;

F.

întrucât conflictul nesoluționat Nagorno-Karabah subminează stabilitatea și dezvoltarea Republicii Armenia și a Caucazului de Sud; întrucât în Comunicarea comună intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”, UE și-a confirmat ambiția de a se angaja într-un mod mai proactiv în soluționarea conflictelor din Caucazul de Sud și de a-și intensifica implicarea să atât prin susținerea structurilor existente de negociere, cât și prin propunerea de noi inițiative; întrucât Reprezentantul Special al Uniunii Europene pentru Caucazul de Sud are un rol important în contribuirea la soluționarea pașnică a conflictului din regiune;

G.

întrucât ocuparea teritoriilor care aparțin unei țări terțe este o încălcare a dreptului internațional și contravine principiilor fundamentale ale politicii europene de vecinătate, prin urmare, pune în pericol întregul proiect privind Parteneriatul estic;

H.

întrucât există rapoarte profund îngrijorătoare cu privire la activități ilegale exercitate de trupele armene în teritoriile azere ocupate, și anume, manevre militare periodice, reînnoirea echipamentelor militare și a personalului și întărirea eșaloanelor defensive;

I.

întrucât buna desfășurare, în conformitate cu standardele internaționale și europene, a alegerilor parlamentare viitoare, care urmează să aibă loc la 6 mai 2012, va fi de o importanță majoră pentru dezvoltarea relațiilor dintre UE și Republica Armenia și întrucât alegerile se vor desfășura în conformitate cu noul cod electoral al Republicii Armenia;

J.

întrucât negocierile privind Acordul de asociere UE-Republica Armenia au progresat într-un ritm satisfăcător și au stimulat reforma internă;

1.

adresează următoarele recomandări Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă: acestea ar trebui

(a)

să asigure că acordul de asociere constituie un cadru cuprinzător și orientat către viitor în vederea dezvoltării ulterioare a relațiilor cu Republica Armenia, un cadru care să promoveze asocierea politică, convergența economică și armonizarea legislativă;

(b)

să asigure că negocierile privind Acordurile de asociere între Uniunea Europeană și Azerbaidjan, în conformitate cu solicitările incluse în rezoluția sa privind necesitatea unei strategii a UE pentru Caucazul de Sud din 20 mai 2010 și cu toate principiile de bază consacrate ale Grupului de la Minsk din cadrul OSCE în declarația comună „Aquila” din 10 iulie 2009, au legătură cu angajamentele credibile de a face un progres semnificativ spre soluționarea conflictului Nagorno-Karabah, inclusiv, de exemplu, măsurile de consolidare a încrederii precum demilitarizarea, retragerea trăgătorilor de pe linia de contact, retragerea forțelor armene de pe teritoriile ocupate care înconjoară Nagorno-Karabah și revenirea acestora la controlul azer și un mecanism pentru prevenirea în mod activ a incidentelor și de investigare a contravențiilor referitoare la neîncetarea focului de-a lungul liniei de contact, dreptul tuturor persoanelor strămutate în interiorul țării și al refugiaților de a se întoarce la casele și proprietățile lor și garanții de securitate internaționale care să includă o operațiune de menținere a păcii pentru a crea condițiile adecvate convenite pentru exprimarea legală liberă pe viitor a liberului arbitru privind statutul final al Nagorno-Karabah;

(c)

să sublinieze importanța majoră a unor alegeri democratice, transparente, libere și corecte care se manifestă nu doar în cadrul bunei desfășurări a alegerilor din mai 2012 în ziua alegerilor, dar care oferă, de asemenea, pluralitate, libertatea discursului politic, libertatea de exprimare și accesul egal al tuturor forțelor politice la difuzarea prin mass-media, libertatea de adunare și de circulație în cadrul întregului proces preelectoral și postelectoral; să sublinieze că Delegației UE în Republica Armenia ar trebui să i se pună la dispoziție resursele necesare pentru sporirea contribuției UE la calitatea proceselor electorale; să laude adoptarea noului cod electoral al Republicii Armenia, care este în conformitate cu obligațiile și recomandările internaționale;

(d)

să sublinieze că este esențială finalizarea unei anchete transparente, independente și imparțiale privind evenimentele din 1 martie 2008, inclusiv o anchetă independentă privind intervenția poliției în timpul dispersării demonstrației;

(e)

să recunoască aspirațiile Republicii Armenia față de Europa și să le considere o pârghie valoroasă și un catalizator necesar pentru implementarea reformelor și a sprijinului public pentru aceste reforme care vizează consolidarea angajamentului Republicii Armenia față de valorile și principiile comune ale statului de drept, respectarea drepturilor omului și buna guvernare;

(f)

să includă în acordului de asociere clauze și criterii de referință referitoare la protecția și promovarea drepturilor omului, care să reflecte cele mai înalte standarde europene și internaționale, bazându-se cât mai mult posibil pe cadrele Consiliului Europei și ale OSCE și pe dialogul în curs UE-Republica Armenia privind drepturile omului;

(g)

să reliefeze în acordul de asociere importanța garantării libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de adunare și de asociere, a dezvoltării societății civile, a statului de drept, a luptei susținute împotriva corupției, asigurând competitivitatea pieței și independența mass-mediei;

(h)

să îndemne autoritățile armene să adopte o legislație privind discriminarea care să interzică discriminarea pe motive de orientare sexuală și identitate de gen în orice domeniu;

(i)

să încurajeze autoritățile armene să continue reforma legislativă din țară cu eforturi reînnoite;

(j)

să încurajeze autoritățile armene să continue consolidarea instituției Biroul Apărătorului Drepturilor Omului (Office of Human Rights Defender), în special prin dotarea acesteia cu resurse financiare și umane suplimentare și prin sprijinirea birourilor regionale nou-înființate; să asigure că sprijinul acordat instituțiilor, precum Apărătorului Drepturilor Omului, este echilibrat în mod proporțional de sprijinul acordat organizațiilor societății civile;

(k)

să sublinieze îndeosebi importanța independenței sistemului judiciar, a unor proceduri de achiziții transparente, a separării sectorului politic de cel comercial și a necesității dezmembrării structurilor oligarhice din cadrul economiei, a unor proceduri judiciare de încredere care garantează un proces corect și accesul la justiție tuturor cetățenilor, a unui mediu sigur pentru jurnalismul de investigație și a accesului la informații și la mijloace sociale și independente și prevenirea tuturor formelor de tortură și de maltratare din centrele de detenție; să încurajeze Guvernul Republicii Armenia să depună toate eforturile posibile pentru a continua să respecte cele mai bune practici și recomandări ale UE în aceste domenii;

(l)

să sublinieze importanța pe care Uniunea Europeană o acordă prevenirii și luptei împotriva corupției din țările Parteneriatului estic, în special în lumina concluziilor Consiliului referitoare la cooperarea în domeniul justiției și afacerilor interne în cadrul Parteneriatului estic de la cea de a 3135-a reuniune din 13 și 14 decembrie 2011;

(m)

să sublinieze relația dintre reforma autorităților de aplicare a legii din țările partenere și măsurile de combatere a infracțiunilor financiare, a corupției, a spălării de bani și a finanțării terorismului;

(n)

să sublinieze necesitatea de a lupta împotriva impunității pentru funcționarii care aplică legea și de poliție, inter alia, asigurând că tortura și încălcarea drepturilor în custodie și în instituțiile închise sunt investigate pe deplin;

(o)

să asigure că societatea civilă și organizațiile neguvernamentale din Republica Armenia sunt consultate în mod periodic și sistematic de-a lungul întregului proces de negociere a acordului de asociere și să asigure că recomandările acestora sunt notate și luate în considerare oricând este adecvat;

(p)

să asigure că acordul de asociere este în concordanță cu principiile legislației internaționale – în special, cu privire la cele definite în Carta ONU și în Actul final de la Helsinki – și în cadrul OSCE, și anume, neutilizarea forței, integritatea teritorială și dreptul la autodeterminare, – și că acordul, odată încheiat, se aplică pe întregul teritoriu al Republicii Azerbaidjan;

(q)

să reamintească tuturor părților că nu poate exista nicio alternativă la soluționarea pașnică a conflictului Nagorno-Karabah; să sublinieze că orice amenințare de utilizare a forței subminează eforturile comune ale comunității internaționale;

(r)

să solicite Republicii Armenia și Azerbaidjanului să asigure măsuri de consolidare a încrederii în liniile întâi, inclusiv retragerea lunetiștilor de pe linia de contact (în conformitate cu recomandările OSCE), retragerea și încetarea utilizării oricărei artilerii și creșterea semnificativă a numărului de observatori OSCE, ca măsură intermediară până la desfășurarea unei forțe multinaționale de menținere a păcii mandatate de ONU, ca parte din punerea în aplicare a unui acord de pace; să solicite Republicii Armenia să oprească trimiterea de forțe militare regulate pentru a servi în regiunea Nagorno-Karabah;

(s)

să consolideze capacitatea Uniunii Europene de soluționare a conflictelor și de mediere, printre altele prin intensificarea sprijinirii eforturilor Grupului de la Minsk și prin oferirea unui rol mai puternic în sprijinirea implementării unor măsuri de consolidare și de creștere a încrederii între părțile conflictului, inclusiv prin promovarea unui proces de negociere mai intensiv și prin asistarea acestora prin intermediul unor proiecte finanțate de UE menite să crească sprijinului popular pentru concesii reciproce și o soluționare pașnică și prin oferirea unui sprijin pentru programe umanitare în zonele afectate de conflict, în special activități de eliminare a minelor;

(t)

să joace un rol mai important în găsirea unei soluționări a conflictului din Nagorno-Karabah prin sprijinirea implementării de măsuri menite să consolideze încrederea care vor reuni comunitățile armene și azere și vor răspândi ideile de pace, de reconciliere și de încredere între toate părțile; să sublinieze faptul că atât Republica Armenia, cât și Azerbaidjan ar trebui să adopte măsuri corespunzătoare pentru a asigura că orice decizie adoptată în cadrul structurii Grupului de la Minsk în vederea consolidării unei soluționări pașnice a conflictului Nagorno-Karabah este realizată pe deplin și la timp; să sublinieze necesitatea unui acces necondiționat pentru reprezentanții UE în Nagorno-Karabah și în regiunile ocupate învecinate;

(u)

să considere că prezența UE în Grupul de la Minsk din cadrul OSCE intensifică implicarea UE în soluționarea conflictului dintre Armenia și Azerbaidjan;

(v)

să consolideze capacitatea Uniunii Europene de soluționare a conflictelor în Caucazul de Sud, printre altele prin sprijinirea eforturilor Grupului de la Minsk și facilitarea aplicării unor măsuri menite să consolideze încrederea, astfel cum au convenit președintele Republicii Azerbaidjan și președintele Republicii Armenia; să sublinieze necesitatea soluționării pașnice imediate a conflictului dintre Republica Armenia și Azerbaidjan pe baza principiilor legislației internaționale și a deciziilor și a documentelor aprobate în acest cadru;

(w)

să solicite tuturor actorilor externi ai conflictului să dea dovadă de bunăvoință și să contribuie în mod pozitiv la soluționarea sa promptă și pașnică;

(x)

să ceară conducătorilor Armeniei și Azerbaidjanului să acționeze în mod responsabil să modereze tonul afirmațiilor și să se abțină de la declarații incendiare pentru a deschide calea unui dialog autentic la toate nivelurile societății și pentru a pune bazele unor măsuri eficiente menite să consolideze încrederea;

(y)

să își exprime îngrijorarea cu privire la escaladarea militară din regiune și, în special, cu privire la cheltuielile ridicate ale Republicii Armenia în domeniul militar, care risipesc resursele destinate aspectelor mai urgente, precum reducerea sărăciei, securitatea socială și dezvoltarea economică și să solicite statelor membre, în această privință, să oprească furnizarea de arme și muniții atât Azerbaidjanului, cât și Republicii Armenia, în conformitate cu solicitarea OSCE din februarie 1992, atâta timp cât o soluționare cuprinzătoare este convenită și semnată de ambele părți;

(z)

să remarce în această privință necesitatea de a ancheta pe baza rapoartelor îngrijorătoare cu privire la politica de instaurare a așezărilor pusă în aplicare de autoritățile armene în vederea creșterii populației armene în teritoriile ocupate din Nagorno-Karabah;

(aa)

să sublinieze importanța ratificării protocoalelor semnate între Armenia și Turcia în Zurich în 2009 și să își intensifice eforturile pentru a facilita normalizarea relațiilor, cu deschiderea ulterioară a frontierei fără condiții preliminare; să salute decizia privind de a iniția negocieri referitoare la zona de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare (ZLSAC), în această privință să sublinieze faptul că este inacceptabil să existe în continuare o frontieră închisă între țări care aspiră să adere sau să se asocieze cu UE și să îndemne la încetarea acestei situații;

(ab)

să îndemne Republica Armenia să depună eforturi pentru a-și alinia politica sa față de Iran la abordarea UE față de această țară;

(ac)

să sublinieze necesitatea de utilizare a acordului de asociere drept platformă de promovare a sinergiilor și cooperării regionale; să sublinieze legăturile de consolidare reciprocă dintre dezvoltarea democrată pluralistă și soluționarea conflictelor; să sublinieze în special importanța creării de sinergii în domeniile transportului și energiei; să solicite tuturor părților să se implice pe deplin la nivelul cooperării multilaterale a Parteneriatului estic, fără a o lega de conflicte;

(ad)

să găsească modalități de încurajare a dialogului și cooperării regionale prin susținerea organizațiilor precum Centrul Regional pentru Mediu (REC) prin proiecte comune transfrontaliere care implică ONG-urile, comunitățile locale și părțile interesate din Armenia, Azerbaidjan și Georgia;

(ae)

să îndemne Republica Armenia să ratifice fără întârziere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale ca un pas esențial spre aducerea legislației naționale în conformitate cu acordurile judiciare internaționale care au fost îmbrățișate de țările Uniunii Europene;

(af)

să îndemne Republica Armenia să semneze și să ratifice Convenția privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora și Convenția privind munițiile cu dispersie;

(ag)

să sublinieze importanța mobilității în promovarea integrării europene; să trateze cu prioritate mobilitatea tinerilor și cea academică în cadrul negocierilor în vederea încheierii unor acorduri de facilitare a eliberării vizelor și de readmisie; să solicite Republicii Armenia să îmbunătățească legislația națională care reglementează învățământul superior cu un accent special pe procedurile de sincronizare pentru diplomele științifice și pe reglementarea juridică a stagiilor pentru studenți în lumina procesului Bologna; să asigure că dispozițiile privind azilul respectă pe deplin obligațiile și angajamentele internaționale și standardele UE;

(ah)

să asigure gestionarea transparentă a finanțelor publice și îmbunătățirea legislației privind achizițiile publice, în scopul asigurării unei bune guvernanțe și a unui proces decizional transparent;

(ai)

să încurajeze o cooperare vastă la nivel sectorial între UE și Republica Armenia; în special să explice avantajele convergenței în materie de reglementare în acest domeniu și să promoveze această convergență și să furnizeze în acest scop asistența financiară și tehnică necesară;

(aj)

să salute includerea practicilor și a recomandărilor optime ale UE în Armenia pe durata pregătirii unor planuri naționale de lucru în domeniul justiției, libertății și securității; să noteze, în special, rezultatele tangibile obține în sectorul migrației prin semnarea declarației comune privind parteneriatul de mobilitate;

(ak)

să adopte măsurile necesare pentru includerea în acordul de asociere a unor prevederi care să permită Republicii Armenia să la parte la programele și la activitățile agențiilor UE, ca instrument fundamental de promovare a integrării europene la toate nivelurile;

(al)

să sublinieze necesitatea unei economii durabile, inclusiv prin promovarea surselor de energie regenerabile și a eficienței energetice în conformitate cu obiectivele UE privind schimbările climatice; să garanteze că dezvoltarea sectorului energetic se realizează în conformitate cu standardele de mediu ale UE și respectând Convenția ONU privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (Convenția de la Espoo);

(am)

să reitereze cererea de a închide centrala nucleară de la Medzamor înainte de 2016, întrucât nu poate fi îmbunătățită pentru a îndeplini actualele norme convenite, recunoscute la nivel internațional;

(an)

să continue să ofere sprijinul tehnic necesar pentru facilitarea lansării prompte a negocierilor asupra tuturor aspectelor acordului de asociere și să asigure că negocierile inițiate recent privind zona de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare (ZLSAC) continuă în ritm constant;

(ao)

să introducă în acordul de asociere o dimensiune parlamentară puternică care prevede implicarea deplină a Adunării Naționale a Republicii Armenia și a Parlamentului European în aplicarea și monitorizarea acordului; să ofere asistență tehnică și financiară Parlamentului Azerbaidjanului pentru dezvoltarea deplină a funcțiilor, organismelor și serviciilor sale constituționale, inclusiv crearea unor comisii permanente cu drepturi depline și o interacțiune sporită cu societatea civilă; să furnizeze Parlamentului European informații periodice cu privire la stadiul actual al procesului de negociere;

(ap)

să includă în acordul de asociere obiective clare pentru aplicarea acestuia și să asigure mecanisme de monitorizare, inclusiv prezentarea de rapoarte periodice Parlamentului European;

(aq)

să acorde Republicii Armenia un sprijin financiar și tehnic mai specific pentru ca aceasta să își poată îndeplini angajamentele care decurg din negocierile privind Acordul de asociere și punerea în aplicare deplină a acestuia, prin asigurarea, în continuare, a unor programe cuprinzătoare de consolidare instituțională, inclusiv în domenii precum administrația publică și reforma justiției;

(ar)

să încurajeze autoritățile armene ca, în cadrul proceselor de negociere și de punere în aplicare, să profite la maximum de experiența și de cunoștințele Grupului UE de consultanță la nivel înalt și, de asemenea, să informeze consultanții UE, pe deplin și în permanență, cu privire la activitățile Grupului inițiativei emblematice privind gestionarea integrată a frontierelor din cadrul Parteneriatului estic; să aibă în vedere acordarea unei astfel de asistențe tuturor partenerilor estici;

(as)

să recunoască programul de reformă ambițios al Republicii Armenia în cadrul Parteneriatului estic și să ofere asistență adecvată în conformitate cu principiul „mai mult pentru mai mult” potrivit ritmului reformelor și în comparație cu indicii privind democrația și drepturile omului;

(at)

să sporească, în conformitate cu Comunicarea comună intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”, asistența acordată de UE organizațiilor societății civile din Republica Armenia, astfel încât acestea să poată efectua monitorizări interne și să poată garanta că, prin urmare, guvernul poartă o mai mare responsabilitate pentru reformele și angajamentele sale;

(au)

să încurajeze echipa de negociatori a UE să își continue buna colaborare cu Parlamentul European și să ofere în permanență un feedback documentat privind progresele realizate, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, care prevede că Parlamentul trebuie informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei, SEAE, precum și, Republicii Armenia, prezenta rezoluție, cuprinzând recomandările Parlamentului European.


(1)  JO C 66 E, 20.3.2009, p. 67.

(2)  JO C 161 E, 31.5.2011, p. 136.

(3)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0025.

(4)  JO C 41 E, 19.2.2009, p. 64.

(5)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0153.

(6)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0576.

(7)  JO L 221, 27.8.2011, p. 5.


7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/51


Miercuri, 18 aprilie 2012
Peștele, un bun comun

P7_TA(2012)0129

Declarația Parlamentului European din 18 aprilie 2012 privind peștele, un bun comun

2013/C 258 E/05

Parlamentul European,

având în vedere articolul 117 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982, conform căruia „Toate statele sunt obligate să adopte măsuri […], care pot să fie necesare pentru conservarea resurselor biologice ale mării libere, sau să coopereze cu alte state pentru adoptarea unor asemenea măsuri.”,

având în vedere Acordul din 1993 privind promovarea respectării măsurilor internaționale de conservare și gestionare de către navele de pescuit în marea liberă și Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al FAO din 1995,

având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât media consumului de pește la nivel mondial a ajuns la cantitatea record de 17 kg pe persoană pe an și întrucât peștele reprezintă 15 % din aportul de proteine a peste 3 miliarde de persoane;

B.

întrucât sustenabilitatea la scară mondială a pescuitului este o cerință obligatorie pentru conservarea stocurilor de pește și pentru accesul generațiilor viitoare la această resursă marină neprețuită; întrucât concentrarea drepturilor de proprietate privind pescuitul în mediul privat are efecte negative grave;

C.

întrucât este necesar să se ia măsuri la nivel mondial pentru a proteja această resursă și pentru a garanta faptul că este percepută ca un bun comun, asigurând, în același timp, distribuția echitabilă a beneficiilor colective legate de aceasta;

1.

invită Comisia să promoveze măsuri legislative la nivelul UE și al statelor membre legate de importanța peștelui ca un bun mondial comun, să pună în aplicare măsurile necesare pentru a proteja resursele marine, să asigure accesul la aceste resurse și utilizarea lor sustenabilă, prin coordonare la nivel internațional, și să realizeze o campanie de informare pentru cetățenii UE;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor (1), Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  Lista semnatarilor este publicată în anexa 1 la procesul-verbal din 18 aprilie 2012 (P7_PV(2012)04-18(ANN1)).


7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/51


Miercuri, 18 aprilie 2012
Copiii care suferă de sindromul Down

P7_TA(2012)0130

Declarația Parlamentului European din 18 aprilie 2012 privind copiii care suferă de sindromul Down

2013/C 258 E/06

Parlamentul European,

având în vedere articolul 123 din Regulamentul de procedură,

A.

întrucât se estimează ca incidența cazurilor de copii care se nasc cu sindromul Down este de 1 la 600-1 000,

B.

întrucât sindromul Down reprezintă cea mai frecventă cauză genetică pentru tulburările de învățare;

C.

întrucât anomaliile congenitale reprezintă una dintre cauzele principale pentru mortalitatea infantilă și pentru dizabilitatea pe termen lung, iar copiii afectați de sindromul Down pot suferi numeroase malformații congenitale, cele mai frecvente fiind bolile de inimă;

D.

întrucât articolul 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că „Uniunea recunoaște și respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității”;

E.

întrucât Uniunea Europeană a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, prin care sunt convenite standarde universale minime pentru protejarea și garantarea unei palete de drepturi civile, politice, sociale și economice,

1.

solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre:

să contribuie la incluziunea socială a copiilor care suferă de sindromul Down, prin intermediul unei campanii de sensibilizare la nivel național și european;

să promoveze cercetarea paneuropeană cu privire la tratamentul acestui tip de afecțiune;

să elaboreze o strategie europeană pentru protejarea drepturilor copiilor din Uniunea Europeană care suferă de sindromul Down;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor (1), Comisiei, Consiliului și autorităților naționale interesate.


(1)  Lista semnatarilor este publicată în anexa 2 la procesul-verbal din 18 aprilie 2012 (P7_PV(2012)04-18(ANN2)).


Joi, 19 aprilie 2012

7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/53


Joi, 19 aprilie 2012
Apel pentru soluții concrete de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale

P7_TA(2012)0137

Rezoluția Parlamentului European din 19 aprilie 2012 referitoare la găsirea de modalități concrete de combatere a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale (2012/2599(RSP))

2013/C 258 E/07

Parlamentul European,

având în vedere concluziile Consiliului European din 1 și 2 martie 2012,

având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral B7-0635/2011 adresată Comisiei la 4 octombrie 2011 cu privire la compatibilitatea dintre acordurile fiscale încheiate de Germania și Regatul Unit cu Elveția și Directiva UE privind impozitarea economiilor,

având în vedere studiul din martie 2012 al OCDE intitulat „Dispozitivele hibride: politica fiscală și probleme de disciplină fiscală”,

având în vedere raportul privind propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților, așa cum a fost adoptată de Comisia pentru afaceri economice și monetare la 21 martie 2012 (A7-0080/2012),

având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2012 referitoare la raportul anual privind fiscalitatea (1),

având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât estimările arată că frauda fiscală și evaziunea fiscală înseamnă pierderi substanțiale de venituri pentru guvernele statelor membre ale UE;

B.

întrucât pierderea de venituri contribuie la mărirea nivelului deficitului și al datoriei în statele membre și reduce fondurile disponibile pentru încurajarea investițiilor publice, a creșterii economice și a ocupării forței de muncă;

C.

întrucât amploarea fraudei și a evaziunii fiscale subminează încrederea cetățenilor în corectitudinea și legitimitatea procesului de colectare a impozitelor;

D.

întrucât sunt necesare îmbunătățiri majore în ceea ce privește informațiile aflate la dispoziția publicului în materie de fraudă și evaziune fiscală în fiecare stat membru;

E.

întrucât, în general, statele membre ar trebui să evite demararea de negocieri bilaterale cu țări terțe sau, în cazul în care consideră totuși că este necesar să încheie astfel de acorduri bilaterale, ele ar trebui să informeze imediat Comisia pentru a evita încălcarea legislației UE;

F.

întrucât țările care beneficiază de programe de asistență și care și-au consolidat procesul de colectare a impozitelor și au eliminat privilegiile fiscale în conformitate cu propunerile troicii s-au confruntat cu un exod fiscal al numeroase mari întreprinderi;

G.

întrucât sunt necesare norme europene clare pentru a împiedica astfel de forme de concurență fiscală, care subminează strategiile de redresare economică ale țărilor respective,

1.

salută concluziile Consiliului European din 1-2 martie 2012 în care statele membre erau invitate, acolo unde este oportun, să-și revizuiască sistemele fiscale cu scopul de a le face mai eficiente și mai eficace, eliminând scutirile nejustificate, lărgind baza impozabilă, transferând impozitele dinspre forța de muncă către alte domenii, eficientizând colectarea impozitelor și abordând evaziunea fiscală, precum și să intensifice rapid lupta împotriva fraudei fiscale și a evaziunii fiscale, inclusiv în legătură cu țările terțe, și să prezinte un raport în acest sens până în iunie 2012;

2.

solicită Comisiei să se ocupe fără întârziere de problemele identificate în urma examinării Directivei privind impozitarea veniturilor și să ajungă la un acord rapid cu Elveția și cu statele membre vizate;

3.

subliniază necesitatea generalizării schimburilor automate de informații și a extinderii domeniului de aplicare al Directivei privind impozitarea veniturilor cu scopul de a se pune efectiv capăt secretului bancar;

4.

reiterează necesitatea de a se pune accentul în continuare pe rolul-cheie pe care baza fiscală consolidată comună a societăților îl poate juca în combaterea fraudei fiscale;

5.

consideră că îmbunătățirea transparenței și consolidarea reglementărilor în ceea ce privește registrele comerciale și înregistrarea trusturilor este o condiție prealabilă a luptei împotriva evaziunii fiscale;

6.

salută propunerile prezentate de Comisie privind raportarea defalcată pe țări în cadrul directivelor privind contabilitatea și transparența; reamintește că cerințele de raportare defalcată pe țări pentru întreprinderile transfrontaliere sunt esențiale pentru a detecta evaziunea fiscală în cazul întreprinderilor;

7.

solicită o revizuire a Directivei privind societățile-mamă și filialele și a Directivei privind dobânzile și redevențele, urmărindu-se eliminarea evaziunii fiscale realizate prin instrumente financiare hibride în UE;

8.

solicită Comisiei să identifice domeniile în care pot fi aduse îmbunătățiri atât în ceea ce privește legislația UE, cât și cooperarea administrativă dintre statele membre pentru a se reduce frauda fiscală;

9.

solicită statelor membre să asigure buna cooperare și coordonare între sistemele lor fiscale pentru a evita neimpozitarea neintenționată și frauda și evaziunea fiscală;

10.

solicită statelor membre să aloce resursele necesare serviciilor naționale care se ocupă de combaterea fraudei fiscale;

11.

solicită statelor membre, în conformitate cu articolul 65 din TFUE, ca în strânsă cooperare cu Comisia și în colaborare cu BCE să adopte măsuri pentru a preveni încălcarea legislației și a reglementărilor naționale, în special în domeniul fiscal; subliniază că acest lucru este deosebit de important pentru statele membre afectate sau amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară în zona euro;

12.

subliniază importanța implementării unor strategii noi și inovatoare de combatere a fraudei în materie de TVA în UE;

13.

solicită statelor membre să revizuiască acordurile bilaterale aflate în vigoare între statele membre și acordurile bilaterale dintre statele membre și țări terțe în măsura în care acestea contribuie la evaziunea fiscală și complică impozitarea efectivă la sursă în anumite state membre;

14.

solicită Comisiei să prezinte un raport cu privire la posibilitatea unei coordonări din partea UE în ceea ce privește modificarea acordurilor bilaterale dintre statele membre în vederea armonizării lor cu obiectivele Consiliului European și a reducerii posibilităților de evaziune fiscală;

15.

reamintește solicitarea sa de a se asigura o transparență crescută și un control mai strict pentru a se preveni utilizarea paradisurilor fiscale, care sunt jurisdicții străine necooperante, caracterizate de absența impozitelor sau de impozite simbolice, de lipsa unui schimb efectiv de informații cu autoritățile fiscale străine și de lipsa de transparență a dispozițiilor legislative, juridice sau administrative ori care sunt identificate ca atare de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică sau de Grupul de Acțiune Financiară Internațională;

16.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  Texte adoptate, P7_TA(2012)0030.


Vineri, 20 aprilie 2012

7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/55


Vineri, 20 aprilie 2012
Modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa

P7_TA(2012)0139

Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa (2011/2294(INI))

2013/C 258 E/08

Parlamentul European,

având în vedere articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011, intitulată „Sprijinirea creșterii și a ocupării forței de muncă – un proiect pentru modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa” (COM(2011)0567) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei privind evoluțiile recente din sistemele de învățământ superior din Europa (SEC(2011)1063),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011, intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010, intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2010, intitulată „Tineretul în mișcare – O inițiativă de eliberare a potențialului tinerilor de a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană” (COM(2010)0477),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 mai 2006 intitulată „Rezultatele programului de modernizare a universităților: educație, cercetare și inovare” (COM(2006)0208),

având în vedere concluziile Consiliului din 28 noiembrie 2011 privind modernizarea învățământului superior (1),

având în vedere Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 privind promovarea mobilității tinerilor în scop educațional (2),

având în vedere concluziile Consiliului din 14 februarie 2011 privind rolul educației și formării în cadrul punerii în aplicare a Strategiei Europa 2020 (3),

având în vedere concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind dimensiunea socială a educației și formării profesionale (4),

având în vedere concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind internaționalizarea învățământului superior (5),

având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) (6),

având în vedere concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010, în special partea intitulată „O nouă strategie europeană pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică” (7),

având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2011 referitoare la agenda pentru noi competențe și locuri de muncă (8),

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 privind „Tineretul în mișcare” - un cadru de îmbunătățire a sistemelor europene de educație și de formare profesională (9),

având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la „O strategie a UE pentru tineret – investiție și mobilizare” (10),

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități (11),

având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la Strategia UE privind incluziunea romilor (12),

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la dialogul dintre universități și mediul de afaceri: un nou parteneriat pentru modernizarea universităților europene (13),

având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 privind Procesul de la Bologna și mobilitatea studenților (14),

având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la contribuția instituțiilor europene la consolidarea și progresul Procesului de la Bologna (15)

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0057/2012),

A.

întrucât criza economică și consecințele acesteia - impunerea unor măsuri de austeritate și reduceri bugetare -, evoluțiile demografice, schimbările tehnologice rapide și cererea de noi competențe rezultată din acestea reprezintă provocări serioase și îndeamnă la adoptarea unor reforme cu aplicabilitate extinsă în sistemele de învățământ superior din Europa, care nu trebuie să afecteze negativ calitatea învățământului;

B.

întrucât, într-o societate bazată pe cunoaștere, viitorul depinde de educație, cercetare și inovare,

C.

întrucât actualmente oamenii trebuie susținuți pentru a-și regândi cariera, a-și extinde și a-și actualiza competențele și cunoștințele într-un ritm tot mai rapid, ținând seama de faptul că există o diferență între programele de studii profesionale, în care armonizarea la nivel european este fezabilă și de dorit, și disciplinele umaniste, domenii în care ar trebui să existe în continuare o libertate și autonomie substanțiale la nivelul programelor de studii și cercetare, date fiind diferențele istorice și culturale dintre statele membre ale Uniunii Europene și diversitatea metodelor de predare și a misiunilor specifice din instituțiile de învățământ superior;

D.

întrucât în Strategia Europa 2020 se afirmă că, până în anul 2020, 40 % dintre europenii cu vârsta între 30 și 34 de ani ar trebui să finalizeze studii superioare sau studii echivalente, dat fiind faptul că s-a estimat că 35 % din totalitatea locurilor de muncă din Uniunea Europeană vor necesita astfel de calificări; observă, cu toate acestea, că în 2010 numai 26 % din forța de muncă din UE a atins acest nivel de calificare;

E.

întrucât mai mult de 21 % din tinerii din UE sunt șomeri;

F.

întrucât, în UE, în 2010, 16,5 % dintre tineri nu erau incluși nici în sistemul de învățământ, nici pe piața muncii;

G.

întrucât în UE, în 2010, șomajul în rândul absolvenților de studii universitare era de 5,4 %, comparativ cu peste 15 % în rândul celor care absolviseră doar învățământul secundar; întrucât, pe de altă parte, pentru majoritatea absolvenților de studii universitare este necesar din ce în ce mai mult timp pentru a-și găsi un loc de muncă sigur;

H.

întrucât peste 60 % dintre absolvenții de studii universitare sunt femei, dar majoritatea posturilor superioare din universități (de exemplu, posturi postdoctorale sau de profesor universitar) sunt ocupate încă de bărbați;

I.

întrucât numai 13 % dintre instituțiile de învățământ superior și numai 9 % dintre universități se află sub conducerea unor femei și întrucât femeile au astfel o influență considerabil redusă la nivelul proceselor decizionale din cercetare;

J.

întrucât 75 dintre primele 200 de universități cel mai bine cotate din lume se află în statele membre ale UE;

K.

întrucât numai 200 din cele 4 000 de instituții de învățământ superior din Europa fac parte din primele 500 din lume;

L.

întrucât universitățile reprezintă o importantă resursă europeană de aproape un mileniu, a cărei importanță pentru evoluția societății nu trebui redusă la contribuția sa la economie și a cărei evoluție nu ar trebui să depindă numai de capacitatea sa de adaptare la exigențele economice ale modelului economic actual;

M.

întrucât accesul egal pentru toți tinerii la învățământul superior și la formare ar trebui încurajat;

N.

întrucât universitățile favorizează autonomia și creativitatea individuală și au un rol extrem de important în promovarea cunoașterii și întrucât, prin urmare, statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru ca învățământul superior să fie accesibil unui număr cât mai mare de persoane, fără nicio discriminare, în special de natură socială, economică, culturală, rasială sau politică;

O.

întrucât educația, și în special învățământul superior, este cea care formează atitudinile și valorile care stau la baza societății civile;

P.

întrucât legislația națională a statelor membre tratează învățământul superior ca un factor determinant al viitorului cetățenilor UE;

Q.

întrucât educația este de responsabilitatea statelor membre și întrucât este importantă susținerea financiară a instituțiilor de învățământ superior în primul rând prin alocarea de fonduri publice adecvate;

R.

întrucât crearea unui Spațiu european al învățământului superior (SEIS) reprezintă o evoluție importantă, care ar putea contribui la integrarea europeană, respectând totodată diversitatea sistemelor de învățământ din diferitele state ale UE și obiectivele învățământului superior în raport cu societatea;

S.

întrucât Uniunea Europeană are un rol important de jucat în consolidarea acestui spațiu, sprijinind eforturile și cooperarea statelor membre în acest sens;

Rolul în schimbare al instituțiilor de învățământ superior

1.

solicită instituțiilor de învățământ superior să integreze învățarea continuă în programele lor, prin intermediul unei asistențe economice și cu ajutorul unor programe de studiu diferite, și să se adapteze la o bază de studenți care include adulți, cursanți netradiționali și studenți la cursuri de zi care trebuie să lucreze pe durata studiilor, precum și persoane cu dizabilități, și, prin urmare, solicită instituțiilor de învățământ superior să pună în aplicare programe axate pe înlăturarea obstacolelor și a barierelor existente;

2.

invită instituțiile de învățământ superior să ia în considerare exigențele celor care lucrează, aceștia având nevoie, ca și participanți la formarea continuă, de actualizarea și lărgirea competențelor lor la intervale regulate, inclusiv prin organizarea unor cursuri bine adaptate de aducere la zi, care să fie accesibile tuturor grupurilor sociale, prin cooperarea mai strânsă cu angajatorii și prin conceperea unor cursuri care să răspundă cerințelor pieței muncii și care să faciliteze o revenire la activitățile de formare a șomerilor;

3.

solicită instituțiilor de învățământ superior să mențină spiritul autonomiei în cadrul activităților de predare și de cercetare, punând la dispoziție programe de studii specifice, care să vină în întâmpinarea nevoilor lucrătorilor care doresc să-și actualizeze competențele;

4.

reiterează faptul că învățământul superior are potențialul de a promova incluziunea socială și mobilitatea socială în sens ascendent; solicită, cu respectarea principiului subsidiarității, statelor membre, autorităților regionale și locale și instituțiilor de învățământ superior, să-și intensifice eforturile - inter alia prin crearea unor sisteme adecvate de sprijin financiar - pentru a oferi la scară cât mai largă un acces echitabil pentru toate persoanele, de la începutul copilăriei până la învățământul superior, indiferent de sex, origine etnică, limbă, religie, dizabilități sau context social, și să combată toate formele de discriminare, recunoscând multiculturalismul și multilingvismul, inclusiv limbajul semnelor, ca valori fundamentale ale UE, care trebuie promovate;

5.

solicită statelor membre să acorde mai multă atenție și să sprijine instituțiile de învățământ superior dedicate minorităților naționale, etnice sau lingvistice tradiționale, axându-se în special pe culturile și limbile amenințate;

6.

invită instituțiile din învățământul superior să încurajeze participarea studenților la activități sportive;

7.

subliniază rolul complementar al formelor publice, private și religioase de învățământ superior din Europa;

8.

subliniază importanța promovării valorilor democratice, evidențiind totodată necesitatea unei cunoașteri solide a integrării europene și a înțelegerii regimurilor totalitare din trecutul Europei ca parte a istoriei sale comune;

9.

subliniază, de asemenea, necesitatea de a continua educația tradițională într-un spirit academic, nepermițând subordonarea totală a sistemului de învățământ față de piața muncii, întrucât este necesară formarea unor valorilor etice și morale în rândul studenților, și acordând atenție, în același timp, progresului academic;

10.

solicită statelor membre și instituțiilor de învățământ superior să stabilească un cadru general - al normelor, responsabilităților, obiectivelor politice și educaționale, precum și al calității formării și cercetării și al priorității acordate acestora - prin care să se promoveze practicile optime și să se răspundă provocărilor societății comunicaționale;

11.

subliniază faptul că personalul academic și studenții, precum și organizațiile și asociațiile lor trebuie implicați în modernizarea instituțiilor de învățământ superior; subliniază faptul că excelența în cercetare, în sensul larg al termenului, și excelența în predare trebuie recompensate, fără a penaliza instituțiile de învățământ superior - de exemplu facultățile umaniste - care nu se încadrează în criteriile de evaluare și de performanță legate exclusiv de competențele cerute în economia de piață;

Informații cu privire la instituțiile de învățământ superior

12.

subliniază faptul că relevanța și calitatea învățământului superior reprezintă o condiție fundamentală pentru exploatarea la maximum a capitalului intelectual al Europei;

13.

propune introducerea unor criterii clare și uniforme pentru crearea unei clasificări paneuropene a instituțiilor de învățământ superior, permițând astfel potențialilor studenți să-și aleagă universitatea în cunoștință de cauză și oferindu-le o informare cuprinzătoare cu privire la universități;

14.

încurajează inițiativa Comisiei de a lansa, în cooperare cu toate instituțiile, studenții și alți actori implicați, un instrument multidimensional pentru clasificarea diferențiată și realizarea unui clasament al instituțiilor de învățământ superior pe baza unor caracteristici precum vechimea tradiției învățământului universitar în Europa, calitatea predării, sprijinirea studenților (burse, consiliere, cazare), accesibilitatea fizică și info-comunicațională, angajamentul regional și transferul de cunoștințe; se opune, în schimb, clasificării instituțiilor de învățământ superior pe baza unor indicatori de performanță neomogeni, care nu iau în considerare diversitatea parcursurilor și a programelor educaționale și nici diversitatea lingvistică din universitățile europene;

15.

subliniază, de asemenea, faptul că acest instrument nu ar trebui să implice numai crearea de tabele convenționale de clasificare și că ar trebui acordată atenția corespunzătoare, în calcularea rezultatelor, de caracteristicile specifice ale instituțiilor respective;

16.

sugerează luarea examinarea posibilității creării unui mecanism unitar de monitorizare și evaluare a respectării standardelor academice în instituțiile de învățământ superior, atât în cele publice, cât și în cele private;

Finanțarea sistemului universitar

17.

subliniază faptul că învățământul superior reprezintă un bun public, care favorizează cultura, diversitatea, valorile democratice și dezvoltarea personală, și îi pregătește pe studenți pentru a deveni cetățeni activi care susțin coeziunea europeană;

18.

insistă încă o dată asupra faptului că statele membre ar trebui să ajungă să investească 2 % din PIB în educație;

19.

subliniază că în primul rând finanțarea publică, dar și cea privată, au o importanță vitală pentru modernizarea sistemelor de educație; subliniază faptul că investițiile în învățământul superior din Europa este crucială pentru depășirea crizei economice actuale; solicită statelor membre și instituțiilor de învățământ superior să extindă bursele și programele de finanțare și să dezvolte metode inovatoare pentru mecanisme de finanțare care să contribuie la funcționarea mai eficientă a instituțiilor de învățământ superior, completând fondurile publice, fără a crește presiunea asupra familiilor, și făcând educația universitară accesibilă tuturor; regretă reducerile semnificative ale bugetelor educației în unele state membre, precum și creșterea constantă a taxelor în învățământ, care conduc la o creștere semnificativă a numărului studenților vulnerabili;

20.

solicită includerea în bugetul UE pentru 2014-2020, în cadrul Fondului european pentru dezvoltare regională și al Fondului social european, a unor finanțări pentru învățământul superior care să permită investiții în infrastructura universitară și în personalul academic;

Tranziția de la învățământul superior la piața muncii

21.

solicită instituțiilor de învățământ superior să se adapteze la noile provocări, prin crearea de noi discipline de studiu, care să reflecte nevoile de pe piața muncii, ținând seama de dezvoltarea științei și a tehnologiei și menținând un echilibru adecvat între cunoștințele teoretice și competențele practice;

22.

îndeamnă la promovarea practicilor optime, care ajută instituțiile de învățământ superior să consolideze predarea și cercetarea în toate domeniile prin includerea studenților, precum și să furnizeze calificări-cheie suplimentare pentru piața muncii, pentru a facilita tranziția tinerilor de la învățământul superior către piața muncii;

23.

solicită deschiderea instituțiilor de învățământ superior pentru a oferi o formare profesională continuă și pentru a stabili cursuri adecvate pentru lucrătorii care nu au atins nivelul celui de al doilea ciclu de învățământ gimnazial, astfel încât să se exploateze acest potențial suplimentar pentru a atinge cotele de absolvenți;

24.

îndeamnă Comisia să prezinte propunerea privind cadrul de calitate dedicat stagiilor și subliniază succesul „stagiilor în întreprindere Erasmus”, care le oferă studenților ocazia de a câștiga experiență profesională în străinătate și insistă ca această acțiune să fie continuată în cadrul noului program și consolidată prin finanțări adecvate;

25.

solicită instituțiilor de învățământ superior și instituțiilor responsabile de sectorul educațional la nivel regional, național și european să monitorizeze tendințele cerințelor de pe piața muncii, pentru a reflecta mai exact viitoarele necesități în materie de oportunități de învățare;

26.

subliniază că este necesară monitorizarea rezultatelor angajării absolvenților, pentru a evalua în ce măsură învățământul superior răspunde cererii de pe piața muncii; salută, așadar, angajamentul Comisiei de a îmbunătăți disponibilitatea unor astfel de date, vizând în principal să ofere studenților informațiile necesare pentru a se putea orienta în alegerea studiilor și, furnizând, în același timp, instituțiilor de învățământ superior și de cercetare informațiile necesare pentru a identifica și, implicit, a dezvolta programe de studii care să cuprindă atât cunoștințe generale, cât și competențe profesionale specifice în cadrul formării continue, dialogând permanent cu actorii implicați în producerea de cunoștințe, dar și cu societatea în ansamblu și cu statele;

27.

îndeamnă statele membre să colecteze și să publice date statistice privind corelația dintre diferitele diplome oferite de învățământul superior și posibilitățile de angajare;

28.

solicită crearea unei bănci de date internaționale, asemănătoare cu AlmaLaurea, care să îi ajute pe absolvenți să identifice oportunitățile potrivite de angajare, de formare, de studiu și de cercetare potrivite, înlăturând obstacolele economice prin burse și împrumuturi pentru studenți, pentru a asigura o egalitate reală între aceștia și încurajând astfel mobilitatea și concordanța dintre competențe și locurile de muncă; reiterează importanța unei comunicări adecvate pentru a asigura că aceste informații pot fi accesate cu ușurință de către studenți, proaspăt absolvenți, șomeri, persoane care caută un loc de muncă și angajatori;

29.

consideră că programele de garanții pentru tineret reprezintă un instrument extrem de util, care facilitează tranziția de la studiile superioare la locurile de muncă, și solicită statelor membre să le includă în strategiile lor naționale de tranziție;

30.

reamintește rolul important pe care îl pot juca fondurile structurale în această privință; salută angajamentul asumat în Comunicarea privind oportunitățile pentru tineri (COM(2011)0933), în direcția utilizării la maximum a resurselor disponibile și solicită instituțiilor de învățământ superior și autorităților locale să folosească această ocazie pentru a-și intensifica sprijinul și consilierea acordate studenților care intră pe piața muncii;

Echilibrul de gen în învățământul superior

31.

constată că mai există încă disparități de gen la nivelul sistemelor de educație europene, în pofida politicilor de combatere a acestora aplicate de majoritatea țărilor, și că aceste disparități influențează atât performanța școlară, cât și alegerea cursurilor și a profesiilor, și au consecințe negative asupra creșterii economice și a bunăstării sociale;

32.

subliniază faptul că multe eleve din școlile profesionale sau din licee continuă să aleagă cariere care reflectă roluri tradiționale de gen; subliniază, prin urmare, necesitatea unei mai bune orientări profesionale pentru combaterea stereotipurilor persistente;

33.

subliniază că, deoarece calificările obținute din învățământul superior nu sunt suficient de „vandabile” pe piața muncii, femeile sunt adesea supra-calificate și plătite mai puțin pentru locurile lor de muncă, ajungând adesea șomere sau ocupând locuri de muncă ocazionale, ceea ce le dezavantajează și mai mult pe piața muncii la începutul carierei lor, perpetuându-se astfel ciclul inegalității de remunerare;

34.

reamintește că în toate statele membre există încă foarte puține inițiative de informare asupra egalității de gen și asupra promovării acesteia în domeniul educației; sugerează ca profesorii să urmeze cursuri de pregătire specifică dedicate egalității de gen;

35.

subliniază că împărțirea responsabilităților domestice și familiale între femei și bărbați reprezintă o condiție sine qua non pentru promovarea și realizarea egalității între femei și bărbați; recomandă instituțiilor din învățământul superior să recunoască faptul că studentele pot avea responsabilități specifice suplimentare, pe lângă învățat, de exemplu, îngrijirea copiilor sau a rudelor în vârstă; subliniază că universitățile trebuie să le ofere părinților, mai ales femeilor, servicii de îngrijire suficiente (cantitativ și calitativ), de bună calitate, accesibile și la prețuri acceptabile, inclusiv centre comunitare, astfel încât să le permită participarea egală la studii și cercetări; încurajează, de asemenea, diversificarea tipurilor de studii, de exemplu învățământul cu frecvență redusă și la distanță, și reamintește, în acest sens statelor membre și instituțiilor UE să crească sprijinul financiar pentru învățarea pe tot parcursul vieții, pentru a le permite femeilor să-și continue studiile, să se reintegreze în forța de muncă și să-și echilibreze responsabilitățile profesionale cu cele personale;

Instituții de învățământ superior implicate

36.

încurajează instituțiile de învățământ superior să se implice mai intens în cadrul regiunilor lor și să stabilească acțiuni de colaborare dinamică cu administrațiile regionale, consiliile locale, organismele publice, organizațiile neguvernamentale și întreprinderile mici și mijlocii, pentru îmbunătățirea dezvoltării regionale; subliniază că acest lucru ar trebui, de asemenea, să intensifice interacțiunea dintre instituțiile de învățământ superior și angajatori;

37.

solicită statelor membre și autorităților lor centrale și regionale să includă și să susțină, în cadrul cooperării transfrontaliere, instituțiile de învățământ superior;

38.

încurajează statele membre să intensifice interacțiunea dintre laturile „triunghiului cunoașterii” (educație, cercetare, inovare) ca element esențial pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă;

39.

subliniază că dezvoltarea parcursurilor și a programelor de cercetare din instituțiile de învățământ superior ar trebui să rămână o sarcină a universităților, ținând seama de cererea de pe piața muncii în privința șanselor de angajare;

40.

salută susținerea acordată de Comisie „Alianțelor cunoașterii” și „Alianțelor competențelor sectoriale”, în care instituțiile de învățământ superior fac schimb de informații cu mediul de afaceri dezvoltând, în același timp, programe pentru a soluționa carențele de competențe; lansează un apel mediului de afaceri și antreprenorilor, inclusiv întreprinderilor mici și mijlocii, să dezvolte în mod activ parteneriate cu instituțiile de învățământ superior, oferind stagii de înaltă calitate pentru studenți și cadrele didactice și profitând de competențele generale transferabile ale acestora din urmă; reiterează, cu toate acestea, faptul că instituțiile de învățământ superior produc un conținut cultural care nu se traduce numai în competențe profesionale, ci și într-o cunoaștere de ansamblu în termeni de experiență intelectuală a realității și de valorilor comune, care orientează viața oamenilor;

41.

solicită asumarea unor perspective mai flexibile și mai inovatoare asupra învățării, precum și aplicarea unor metode centrate permanent pe nevoile studenților;

42.

constată necesitatea cooperării dintre instituțiile de învățământ superior și întreprinderi în programe practice și în conturarea viitoarei cariere a studenților, prin identificarea parcursurilor specifice, a exigențelor și a provocărilor care îi așteaptă pe piața muncii;

43.

subliniază utilitatea dezvoltării unor mecanisme și strategii de management care să faciliteze transferul ideilor inovatoare și al rezultatelor cercetării în societate și în mediul de afaceri și care să permită mediului de afaceri și societății să ofere instituțiilor de învățământ superior informații cu privire la cerințele actuale și la cele prevăzute pentru viitor în materie de competențe și inovare, luând în considerare cele mai bune practici existente la nivel mondial; atrage atenția asupra faptului că o astfel de legătură ar putea favoriza, din punct de vedere financiar, numai instituțiile de învățământ superior și de cercetare care se specializează pe inovare și tehnologie, în detrimentul educației legate exclusiv de domeniul umanist;

44.

reafirmă valoarea guvernanței democratice ca modalitate fundamentală de a asigura libertatea academică și de a promova participarea activă a tuturor actorilor în viața unei instituții de învățământ superior;

45.

subliniază faptul că transparența, distribuția echitabilă a drepturilor și a obligațiilor între partenerii de cooperare relevanți și instituțiile de învățământ superior, precum și un principiu echilibrat de reprezentare trebuie respectate în cadrul cooperării, astfel încât instituțiile de învățământ superior să se poată organiza și dezvolta independent, ca instituții publice, în conformitate cu principiile academice;

46.

subliniază, de asemenea, faptul că principiul democrației și al autoreglementării în rândul instituțiilor de învățământ superior și al personalului și studenților lor ar trebui respectat și menținut în cadrul tuturor proiectelor de colaborare;

47.

solicită, prin urmare, ca instituțiilor de învățământ superior și diverselor organisme ale acestora să li se solicite să facă publice acordurile de cooperare cu părți terțe;

48.

subliniază importanța cooperării între instituțiile de învățământ superior și ONG-uri și sectorul european de voluntariat, pentru a promova cetățenia activă și implicarea studenților în participarea activă, prin desfășurarea de activități pentru sectorul ONG-urilor;

49.

subliniază importanța sportului în procesul educațional; solicită statelor membre să susțină și să încurajeze activitățile sportive în rândul studenților și să sporească sprijinul acordat programelor sportive de bază;

50.

atrage atenția asupra faptului că dimensiunea și intensitatea colaborării dintre instituțiile de învățământ superior și partenerii lor din mediul de afaceri și din societate diferă foarte mult la nivelul statelor membre, al instituțiilor și al disciplinelor academice;

51.

subliniază faptul că investițiile continue în legătura dintre educație, cultură, cercetare și inovare sunt necesare; subliniază importanța faptului de a sprijini și de a dezvolta în continuare Institutul European de Inovare și Tehnologie, precum și comunitățile sale de cunoaștere și inovare;

52.

subliniază importanța culturii în învățământul superior și solicită includerea unor criterii speciale pentru științele umaniste, atât în programele de cercetare, cât și în cele de inovare;

53.

subliniază necesitatea implicării instituțiilor de învățământ superior și a sprijinirii inițiativelor studenților, precum și a acordării de asistență în privința corelării unor astfel de activități între alte instituții de învățământ superior, întreprinderi și autorități locale din diverse state membre;

Recunoașterea reciprocă a calificărilor

54.

recunoaște bogăția inerentă marii varietăți a instituțiilor de învățământ superior din Europa; îndeamnă statele membre și aceste instituții să dezvolte modalități clare, integrate, care să le permită cursanților să progreseze de la alte tipuri de învățământ la învățământul superior și să aleagă între diferite parcursuri și între tipuri de instituții;

55.

subliniază, cu toate acestea, necesitatea menținerii diversității filierelor și programelor, a metodelor de predare și a sistemelor universitare în cadrul UE; consideră că este, prin urmare, necesar să se dezvolte un cadru național de calificări, promovând totodată recunoașterea reciprocă între statele membre a diplomelor și a calificărilor;

56.

îndeamnă toate statele UE să implementeze cadre naționale de calificare corelate cu cadrul de calificări din Spațiul european al învățământului superior, precum și să dezvolte și să sprijine financiar recunoașterea reciprocă;

57.

subliniază că mobilitatea studenților și, mai mult decât orice, studiul în alte universități în cadrul programului Erasmus, contribuie la schimbul de bune practici și, prin urmare, la modernizarea învățământului superior; constată, de aceea. necesitatea ca universitățile de origine să recunoască calificările obținute în timpul perioadei de studiu în alte universități;

58.

susține propunerea Comisiei de a îmbunătăți recunoașterea studiilor în străinătate, prin consolidarea Sistemului European de Credite Transferabile (ECTS); solicită eforturi suplimentare din partea UE și a statelor sale membre pentru asigura o mai mare eficiență a recunoașterii și un grad mai mare de armonizare a diplomelor universitare;

Creșterea mobilității în cadrul SEIS și în afara acestuia

59.

reiterează faptul că învățământul superior este un bun public comun al Europei și că statele membre, administrațiile regionale și autoritățile locale și UE împărtășesc responsabilitatea comună de a dezvolta și de a consolida SEIS, Spațiul european de cercetare (SCE) și Procesul de la Bologna;

60.

subliniază faptul că o mai bună coordonare între statele membre în domeniul învățământului superior - inclusiv printr-un sprijin financiar și politic solid pentru acordurile privind programe de bază comune și obiective bine definite ale învățării – reprezintă o condiție preliminară pentru îndeplinirea obiectivelor de inserție profesională și creștere economică în Europa; solicită statelor membre să își intensifice cooperarea între ministerele relevante, pentru a actualiza programele educaționale existente în vederea satisfacerii nevoilor pieței muncii;

61.

subliniază necesitatea colaborării între SEIS și SEC, ca mijloc de sprijinire a programelor universitare de cercetare, atât în domeniul științific, cât și în cel umanist;

62.

solicită creșterea atractivității SEIS și a SEC pentru studenții și cercetătorii din toată lumea și intensificarea colaborării cu țările nemembre ale UE în domeniul educației și în chestiuni legate de mobilitate la nivelul studenților și al profesorilor, în special cu țările vizate de Politica europeană de vecinătate (PEV) sau care au frontiere comune cu UE, pentru a transforma SEIS într-un punct de atracție pentru formare și cunoaștere, atât la nivel macroregional, cât și global, în special în privința programelor de schimb și formare profesională;

63.

solicită Comisiei să propună crearea unor programe Erasmus și Leonardo da Vinci euromediteraneene, orientate către promovarea mobilității transnaționale a studenților de pe ambele maluri ale Mediteranei;

64.

solicită deschiderea unor programe de mobilitate, schimb, cercetare și experiență profesională pentru studenții din țările Parteneriatului Estic;

65.

reamintește importanța mobilității studenților și profesorilor și, în acest sens, invită Comisia să avanseze în privința Codului UE al vizelor;

66.

reamintește obiectivul ca, până în 2020, 20 % dintre absolvenții europeni să profite de mobilitate și subliniază importanța competențelor lingvistice, care sunt o condiție preliminară pentru o mobilitate mai mare în cadrul SEIS și pentru o mai bună capacitate de inserție profesională;

67.

susține intensificarea, în SEIS, a predării limbilor străine și a limbajului semnelor, precum și a predării și dezvoltării limbilor locale și regionale, aceasta fiind o condiție necesară pentru o adevărată cetățenie europeană, bazată pe multiculturalism și pluralism lingvistic;

68.

subliniază necesitatea ca sistemele de învățământ superior din statele membre să ofere un nivel de predare mai bun, astfel încât creșterea oportunităților de mobilitate a studenților să nu genereze un „exod al creierelor”, care constituie actualmente o reală problemă socială în unele state membre;

69.

atrage atenția asupra faptului că disparitățile persistente între sistemele de învățământ superior din vestul Europei și din zona centrală și estică a Europei trebuie diminuate prin măsuri reale de integrare, pentru a încuraja și susține colaborarea transfrontalieră dintre instituțiile de învățământ superior; solicită, de aceea, Comisiei să dezvolte o strategie și să elaboreze un plan profesionist de acțiune financiară pentru a reduce aceste disparități regionale semnificative;

70.

solicită ca statele membre, UE și sistemele de învățământ superior din Europa să evalueze posibilitatea promovării, în cadrul ciclului de studiu, a unei perioade obligatorii de formare în cadrul unei universități dintr-un stat membru diferit de cel al universității la care studentul este înscris;

71.

reiterează principiul potrivit căruia programele de creditare nu pot substitui sistemele de subvenționare aplicate pentru a sprijini accesul la educație pentru toți studenții, indiferent de mediul social din care provin;

72.

solicită Comisiei clarificări suplimentare cu privire la propunerea de a crea un instrument financiar pentru a-i ajuta pe studenți să își asigure finanțarea studiilor de masterat într-un alt stat membru decât cel de origine, indiferent de situația lor financiară și de mediul social din care provin; solicită un acces corect și transparent la acest proiect în toate statele membre;

73.

aprobă propunerea Comisiei de a majora bugetul UE pentru educație, formare profesională, cercetare și tineret în următorul cadru financiar multianual, completând astfel măsurile luate de statele membre, dat fiind faptul că investițiile în educație, formare și cercetare reprezintă cheia pentru a îndeplini obiectivele UE pentru anul 2020 și a realiza o creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă în Europa;

*

* *

74.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/en/educ/126375.pdf.

(2)  JO C 199, 7.7.2011, p. 1.

(3)  JO C 70, 4.3.2011, p. 1.

(4)  JO C 135, 26.5.2010, p. 2.

(5)  JO C 135, 26.5.2010, p. 12.

(6)  JO C 119, 28.5.2009, p. 2.

(7)  http://ec.europa.eu/eu2020/pdf/council_conclusion_17_june_en.pdf.

(8)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0466.

(9)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0230.

(10)  JO C 161 E, 31.5.2011, p. 21.

(11)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0453.

(12)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0092.

(13)  JO C 161 E, 31.5.2011, p. 95.

(14)  JO C 8 E, 14.1.2010, p. 18.

(15)  Texte adoptate, P7_TA(2012)0072.


7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/64


Vineri, 20 aprilie 2012
O piață unică digitală competitivă - guvernarea electronică, un vârf de lance

P7_TA(2012)0140

Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la o piață unică digitală competitivă - guvernarea electronică, un vârf de lance (2011/2178(INI))

2013/C 258 E/09

Parlamentul European,

având în vedere acquis-ul comunitar din domeniul pieței interne și al societății informaționale,

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245),

având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la o nouă Agendă digitală pentru Europa: 2015.eu (1),

având în vedere Rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la realizarea pieței interne în ceea ce privește comerțul electronic (2),

având în vedere concluziile Consiliului European din 31 mai 2010 privind „O Agendă digitală pentru Europa”,

având în vedere concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010 privind strategia Europa 2020, inclusiv Agenda digitală (punctul 7),

având în vedere Ghidul privind achizițiile publice de TIC bazate pe standarde – Elemente de bună practică, publicat de Comisie la 23 decembrie 2011,

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Cum poate Europa să profite din plin de avantajele facturării electronice” (COM(2010)0712),

având în vedere Decizia nr. 922/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene (ISA) (3),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Planul european de acțiune privind guvernarea electronică 2011-2015 – Exploatarea TIC pentru promovarea unei guvernări inteligente, sustenabile și inovatoare” (COM(2010)0743),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către interoperabilitatea serviciilor publice europene” – Strategia europeană de interoperabilitate pentru serviciile publice europene (EIS, anexa 1) și Cadrul european de interoperabilitate pentru serviciile publice europene (EIF, anexa 2) (COM(2010)0744),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune pentru e-guvernare i2010 – Accelerarea introducerii e-guvernării în Europa în beneficiul tuturor” (COM(2006)0173),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii: «Împreună pentru o nouă creștere» ” (COM(2011)0206),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2011 privind protecția infrastructurilor critice de informație „Realizări și etape următoare: către un context global de securitate cibernetică” (COM(2011)0163),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 martie 2009 privind protecția infrastructurilor critice de informație – „Protejarea Europei de atacuri cibernetice și perturbații de amploare: ameliorarea gradului de pregătire, a securității și a rezilienței” (COM(2009)0149),

având în vedere pachetul de măsuri al Comisiei privind datele deschise, publicat în decembrie 2011, constând în: Comunicarea Comisiei intitulată „Datele deschise – Un motor al inovării, al creșterii și al guvernanței transparente”, propunerea Comisiei de directivă de modificare a Directivei 2003/98/CE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public (COM(2011)0877) și Decizia 2011/833/UE a Comisiei din 12 decembrie 2011 privind reutilizarea documentelor Comisiei,

având în vedere studiul privind impactul economic al informațiilor din sectorul public, realizat de Comisie în 2011 („studiul Vickery”),

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Legislația europeană comună în materie de vânzare (COM(2011)0635),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru coerent de consolidare a încrederii în piața unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor online” (COM(2011)0942),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Carte verde – către o piață europeană integrată a plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil” (COM(2011)0941),

având în vedere Raportul anual de activitate pentru 2011 privind Agenda digitală pentru Europa, publicat la 22 decembrie 2011,

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Raport privind competitivitatea digitală a Europei - Principalele realizări ale strategiei i2010 în perioada 2005-2009” (COM(2009)0390),

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2011 întitulată „Banda largă europeană: investiție într-un promotor digital al creșterii” (4),

având în vedere studiul privind impactul social al TIC – SMART 2007/0068, publicat la 30 aprilie 2010,

având în vedere raportul privind impactul economic al TIC – SMART 2007/0020, publicat în ianuarie 2010,

având în vedere raportul pregătit pentru Comisie și intitulat „Plan de acțiune pentru e-guvernare i2010 – Analiză intermediară” (SMART 2008/0042), publicat în noiembrie 2009,

având în vedere concluziile Președinției suedeze din 10 noiembrie 2009, din cadrul conferinței de la Visby, privind crearea condițiilor prealabile pentru o Uniune electronică în 2015,

având în vedere raportul Președinției suedeze intitulat „O societate ecologică bazată pe cunoaștere – O agendă politică a TIC până în 2015 pentru viitoarea societate bazată pe cunoaștere din Europa”, publicat în septembrie 2009,

având în vedere raportul Comisiei intitulat „Cloud Computing: raport de consultare publică”, publicat la 5 decembrie 2011,

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune privind semnăturile electronice și identificarea electronică pentru facilitarea furnizării de servicii publice transfrontaliere pe piața unică” (COM(2008)0798),

având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (5),

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, al Comisiei pentru dezvoltare regională și al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0083/2012),

A.

întrucât tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC) are un impact direct și indirect profund asupra vieții politice, economice, sociale, culturale și asupra vieții zilnice a cetățenilor UE; întrucât o piață unică digitală competitivă care ar elimina toate barierele din calea serviciilor electronice transfrontaliere și care nu ar fi afectată de denaturări ale concurenței le-ar aduce beneficii considerabile cetățenilor UE;

B.

întrucât guvernarea electronică integrează toate tehnologiile și toate utilizările legate de informarea, consilierea și procedurile administrative pe internet;

C.

întrucât sectorul TIC generează în mod direct 5 % din PIB-ul UE și are o valoare de piață de 660 de miliarde EUR anual, având însă o contribuție mult mai mare la creșterea globală a productivității (20 % provenind direct din sectorul TIC și 30 % din investițiile în TIC);

D.

întrucât nu există norme uniforme referitoare la facturarea electronică, iar beneficiile acesteia sunt în cea mai mare parte neutilizate;

E.

întrucât TIC poate aduce o contribuție semnificativă la strategia UE 2020, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, creșterea durabilă a economiei și a productivității, emanciparea cetățenilor, cercetarea și dezvoltarea, energia, inovarea și mediul și în ceea ce privește abordarea marilor provocări ale societății;

F.

întrucât IMM-urile joacă un rol deosebit de important pe piața digitală;

G.

întrucât informatica „dematerializată” (cloud computing) reprezintă un instrument economic și ecologic care îmbunătățește performanțele în domeniul TI ale întreprinderilor publice și private, care reduce costurile de prelucrare și limitează costurile de stocare, toate acestea reprezentând avantaje clare, dar conexiunea dintre utilizator și server nu este suficient de sigură, iar utilizatorul pierde într-o anumită măsură controlul;

H.

întrucât tabloul de bord al Agendei digitale pentru 2011 indică un progres, însă 26 % dintre cetățenii UE nu au folosit niciodată internetul și numai 48 % dintre persoanele care aparțin grupurilor defavorizate folosesc internetul;

I.

întrucât decalajul digital, indiferent dacă din punctul de vedere al accesului la internet sau al competențelor informatice/digitale, afectează în mod direct introducerea guvernării electronice și dăunează participării cetățenilor la viața publică și la democrație;

J.

întrucât o piață unică digitală competitivă trebuie să asigure utilizarea cu succes a rețelelor în bandă largă de foarte mare viteză și a rețelelor de telecomunicații în toate regiunile UE și să elimine disparitățile dintre nivelurile de dezvoltare a infrastructurii din și dintre statele membre ale UE pentru a asigura durabilitatea demografică a regiunilor slab populate,

1.

cunoaște contribuția importantă pe care sectorul TIC o aduce în raport cu politica industrială, inovarea, creșterea, competitivitatea și balanța comercială din UE;

2.

subliniază faptul că utilizatorii sunt elementele esențiale ale strategiei digitale și că sensibilizarea, rolul, implicarea, perspectivele și încrederea acestora în legătură cu securitatea, siguranța și confidențialitatea din cadrul societății informaționale trebuie să fie consolidate de urgență în UE și că trebuie dezvoltat capitalul uman în domeniul TIC;

3.

afirmă din nou faptul că guvernarea electronică oferă cetățenilor europeni mai multe posibilități și contribuie la reformarea și la modernizarea administrației publice prin faptul că face administrația publică mai transparentă și mai răspunzătoare și prin reducerea costurilor serviciilor publice;

4.

subliniază faptul că barierele din calea adoptării guvernării electronice nu sunt neapărat numai tehnologice, ci și organizatorice, politice, juridice și culturale, iar succesul soluțiilor și al practicilor depinde de obicei foarte mult de condițiile locale;

5.

subliniază faptul că crearea unei zone europene de guvernare electronică poate reprezenta o parte esențială a agendei Orizont 2020, care să susțină promovarea creșterii economice și sociale, să stimuleze inovarea și dezvoltarea capitalului uman și să contribuie la înfruntarea provocărilor societății și a celor politice întâmpinate de UE;

6.

subliniază că este necesar să se țină seama de decalajul digital și să se combată acesta;

7.

constată că informatica „dematerializată” (cloud computing) permite accesul la un centru comun de resurse TI care pot fi transmise rapid, cu un efort minim de gestionare și cu un nivel de interacțiune minimă din partea furnizorului de servicii și că eficacitatea acestui sistem dematerializat constă atât în flexibilitatea sa, cât și în creșterea productivității pe care o permite și în rolul său de protejare a mediului, însă această „dematerializare” (cloud) trebuie să fie înainte de toate fiabilă și rezistentă din punct de vedere tehnic;

Planul de acțiune privind guvernarea electronică

8.

salută adoptarea Planului de acțiune privind guvernarea electronică 2011-2015, a Strategiei europene de interoperabilitate (EIS) și a Cadrului european de interoperabilitate (EIF) pentru serviciile publice europene (SPE); invită statele membre să ia rapid măsuri pentru a-și alinia strategiile naționale la aceste politici generale;

9.

susține obiectivele generale privind creșterea nivelului de utilizare a serviciilor de guvernare electronică în 2015, și anume la 50 % dintre cetățeni (de la 41 %) și la 80 % dintre întreprinderi (de la 75 %), dar invită Comisia și statele membre să considere aceste obiective drept praguri minime;

10.

solicită să se elaboreze programe și platforme speciale de guvernare electronică, în scopul protejării și al promovării diversității locale, regionale, etnice și lingvistice;

11.

regretă faptul că, potrivit tabloului de bord al Agendei digitale pentru 2011, numai 50 % dintre utilizatorii guvernării electronice au completat formulare online;

12.

observă corelarea dintre PIB și disponibilitatea serviciilor de guvernare electronică și solicită o finanțare corespunzătoare a dezvoltării guvernării electronice atât la nivel național, cât și la nivel european;

13.

subliniază că internetul este utilizat într-o măsură tot mai mare pe dispozitivele mobile, atât de cetățeni, cât și de întreprinderi, și solicită să se ia măsuri pentru a se asigura servicii de guvernare electronică accesibile și adaptate la mai multe canale de distribuție, inclusiv la centrele de asistență telefonică și la internetul mobil (guvernarea mobilă);

14.

subliniază că, pentru o guvernare electronică reușită, sunt necesare o integrare cuprinzătoare și o optimizare a proceselor administrative, respectând dreptul la autoguvernare locală la fiecare nivel și între niveluri;

15.

subliniază faptul că guvernarea electronică este deosebit de benefică pentru cetățenii și întreprinzătorii din UE, în special pentru IMM-uri, care se confruntă adesea cu obstacole insurmontabile atunci când operează la nivel transfrontalier în UE, întrucât guvernarea electronică reduce costurile și sarcinile administrative, sporește productivitatea, eficiența, competitivitatea, transparența, deschiderea, eficacitatea politicilor, accesibilitatea și raționalizarea procedurilor și întrucât ar trebui să faciliteze realizarea unor sinergii și împărțirea resurselor și a capacităților între societăți și să permită crearea unui mediu profesional pentru IMM-uri în care să existe mai multă colaborare;

16.

invită statele membre și Comisia să publice datele obținute prin finanțare din fondurile publice într-o formă care să permită citirea lor automată (și în timp real) sub licențe deschise, pentru a permite reutilizarea inovatoare a informațiilor din sectorul public atât de către mediul academic, inclusiv de către studenți, cât și de către publicul larg, precum și în scopuri de cercetare și de dezvoltare a afacerilor, sporindu-se astfel și transparența;

17.

subliniază faptul că nu există încă o definiție clară a conceptului de „date administrative publice” și că, pentru a clarifica sensul său precis, sunt necesare dezbateri publice prin care să se ajungă la un consens;

18.

invită Comisia să facă tot ce-i stă-n putință pentru a se asigura că instituțiile de învățământ și instituțiile culturale rămân în afara domeniului de aplicare al Directivei 2003/98/CE;

19.

constată că principalele obstacole din calea accesului transfrontalier la serviciile electronice ale administrațiilor publice sunt legate de utilizarea identificării și a semnăturilor electronice și că nu există interoperabilitate la nivelul UE;

20.

consideră că, pentru a asigura servicii transfrontaliere eficiente de guvernare electronică la nivelul UE, garantând o interacțiune reciprocă și/sau automată între administrații și cetățeni și/sau întreprinderi, este necesar un cadru juridic al UE clar și coerent privind recunoașterea reciprocă a autentificării, a identificării și a semnăturilor electronice;

21.

invită Comisia și statele membre să informeze în permanență cetățenii cu privire la portalurile UE existente, cum ar fi SOLVIT și Europa Ta, întrucât lipsa de informații din prezent atrage după sine întârzierea dezvoltării mediului de afaceri și a mecanismelor de protecție a consumatorului, în special în zonele transfrontaliere;

22.

invită Comisia să urmărească toate instrumentele online existente de soluționare a problemelor și toate portalurile de informare puse la dispoziție de aceasta și de statele membre și să le coreleze sau să le consolideze ori de câte ori este posibil; recomandă să se dezvolte noi portaluri online numai atunci când integrarea în soluțiile existente nu este fezabilă;

23.

salută adoptarea Planului de acțiune privind semnăturile electronice și identificarea electronică, precum și contribuția acestui plan, dar și a proiectului-pilot STORK, în ceea ce privește interoperabilitatea serviciilor publice transfrontaliere; invită Comisia să revizuiască Directiva privind semnăturile electronice și solicită elaborarea unei decizii pentru a asigura recunoașterea reciprocă a identificării și a autentificării electronice;

24.

subliniază faptul că, ori de câte ori în instituțiile de învățământ și culturale se utilizează proceduri de prelucrare a datelor, datele cu caracter personal trebuie să facă obiectul unor drepturi de acces individual pentru a le proteja împotriva utilizării neautorizate;

25.

consideră că, din perspectiva guvernării electronice, interoperabilitatea semnăturilor electronice are aspecte juridice [utilizarea semnăturii electronice în sectorul public – articolul 3 alineatul (7) din Directiva privind semnăturile electronice, relația semnătură/autentificare, dilema supraveghere/acreditare, perspectiva națională, nivelurile de securitate, calificările semnăturii], precum și aspecte tehnice (elementele de identificare din certificate, tipul semnăturii, formatul semnăturii, validarea semnăturii); este de părere că, pentru evoluția aplicațiilor către un serviciu european de semnături electronice complet interoperabil pentru scopuri de validare a semnăturilor, cea mai importantă recomandare este de a înființa o Federație a autorităților de validare (FVA) care să coordoneze autoritățile naționale de validare (NVA) ale statelor membre (6);

26.

constată că Comisia a însărcinat CEN, CENELEC și ETSI să actualizeze și să raționalizeze cadrul european de standardizare privind semnăturile electronice; invită Comisia să prezinte Parlamentului un raport anual de activitate, bazat pe rapoartele prezentate semestrial de organismele europene de standardizare;

27.

invită statele membre să dezvolte programe informatice educaționale cu sursă deschisă în cadrul instituțiilor europene de învățământ, să facă schimb de bune practici și să dezvolte platforme online pentru colaborarea sub aspectul materialelor și al resurselor educaționale care să fie gratuite pentru studenți și care să respecte în mod corespunzător normele de protecție a datelor și legislația privind drepturile de autor;

28.

subliniază faptul că aplicațiile de guvernare electronică ar trebui revizuite și, dacă este necesar, modificate pentru a asigura accesibilitatea acestora și pentru utilizatorii nerezidenți; subliniază faptul că interoperabilitatea este necesară la nivel local, regional și național, precum și la nivelul UE;

29.

consideră că interoperabilitatea aplicațiilor de guvernare electronică necesită interoperabilitatea infrastructurilor cu cheie privată (Private Key Infrastructures-PKI) naționale printr-un serviciu european de validare (European Bridge);

30.

salută consultarea publică lansată cu privire la proiectele de orientări referitoare la legăturile dintre standardizarea TIC și achizițiile publice și solicită o propunere pe această temă;

31.

invită statele membre să elaboreze strategii naționale de guvernare electronică, în conformitate cu obiectivele și cu scopurile Planului de acțiune privind guvernarea electronică și ale Agendei digitale, ca mijloc de dezvoltare a pieței unice europene în domeniul digital și a zonei europene de guvernare electronică;

32.

indică faptul că, având în vedere că planul de acțiune european privind guvernarea electronică, infrastructura și serviciile se dezvoltă, trebuie respectate cerințele de siguranță la toate nivelurile și trebuie garantată o protecție maximă a sferei private și a datelor cu caracter personal și financiar, în vederea prevenirii oricărei monitorizări ilegale a acestora sub orice formă;

33.

invită statele membre să utilizeze instrumentele TIC pentru a îmbunătăți transparența, responsabilizarea și implicarea cetățenilor, a spori eficiența și competitivitatea, a reduce sarcinile, perioadele și costurile administrative, a îmbunătăți procesele administrative, a reduce emisiile de dioxid de carbon, a economisi resursele publice și a contribui la o democrație mai participativă, consolidând, în același timp, nivelul de încredere și de convingere;

34.

încurajează statele membre să oblige entitățile publice să pună date la dispoziția populației prin păstrarea de arhive și cataloage de date publice și prin asigurarea stabilirii de norme privind dezvăluirea și reutilizarea, ținând seama în mod corespunzător de legislația în materie de drepturi de autor și de cea privind protecția bazelor de date;

35.

invită statele membre să creeze „ghișee unice” și să folosească actori intermediari pentru a furniza utilizatorilor un sistem de puncte de contact armonizate, integrate și ușor accesibile atât pentru serviciile de guvernare electronică naționale, cât și pentru cele transfrontaliere;

36.

subliniază că guvernarea electronică poate crește calitatea democrației noastre și poate avea un rol important în intensificarea participării active a cetățenilor, în special a generațiilor tinere, și a întreprinderilor la viața publică și politică și la procesele democratice; observă că în acest sens ar trebui încurajate consultările sau referendumurile-pilot, în special la nivel local;

37.

salută lansarea programelor informatice pentru colectarea de semnături online(OCS - Online Collection Software), dezvoltate la inițiativa Comisiei în cadrul programului ISA și cu scopul de a permite semnatarilor să-și prezinte online, începând cu 1 aprilie 2012, susținerea pentru o propunere de inițiativă a cetățenilor și de a fi folosite de cei care lansează o petiție în gestionarea colectării, a stocării și a prezentării semnăturilor; solicită, prin urmare, ca aceste strategii de guvernare electronică să fie puse în aplicare cât se poate de repede;

38.

subliniază că serviciile interoperabile transfrontaliere de guvernare electronică ar trebui să beneficieze de o arhitectură și de tehnologii inovatoare (servicii publice din sfera informaticii „dematerializate” și arhitectura orientată spre servicii) și solicită modernizarea la nivel IPv6 a infrastructurii de guvernare electronică relevante și a serviciilor online de interes public;

39.

recunoaște potențialul major al informaticii „dematerializate” pentru întreprinderi și pentru persoanele private deopotrivă; subliniază, cu toate acestea, că, având în vedere creșterea gradului de utilizare a serviciilor informatice „dematerializate”, este necesar să se supravegheze relocarea resurselor TI și să se monitorizeze cu strictețe accesul la servere și la date, între altele pentru a împiedica utilizarea acestora în scopuri comerciale de către alte părți, și că aceste chestiuni ar trebui, prin urmare, să fie abordate în cadrul reformei normelor UE de protecție a datelor conform propunerilor Comisiei (COM(2012)0011), COM(2012)0010));

40.

subliniază că un sistem transfrontalier sigur de guvernare electronică reprezintă o parte integrantă din programul european privind protecția infrastructurilor critice; solicită aplicarea unor măsuri adecvate pentru a asigura protecția datelor și a confidențialității și pentru a reduce vulnerabilitatea în fața atacurilor cibernetice; recunoaște rolul important jucat de ENISA în sprijinirea UE și a statelor membre în ceea ce privește eforturile lor de a furniza servicii de guvernare electronică sigure și solide; solicită introducerea unor forme de monitorizare a utilizării datelor și a metodelor folosite cu adevărat democratice;

41.

salută contribuția programelor IDA, IDABCD și ISA și a proiectelor-pilot pe scară largă legate de PIC, precum și a forumului ePractice la elaborarea și la punerea în aplicare a soluțiilor transfrontaliere interoperabile; invită Comisia și statele membre să asigure sustenabilitatea pe termen lung a acestor acțiuni;

42.

salută și susține propunerea privind mecanismul „Conectarea Europei” (MCE), care alocă aproximativ 9,2 miliarde de euro pentru susținerea investițiilor în rețele în bandă largă rapide și foarte rapide și în servicii digitale paneuropene; subliniază că MCE va asigura subvenții pentru a construi infrastructura necesară lansării serviciilor de identitate electronică, de identificare electronică, de guvernare electronică, de achiziții publice electronice, de e-sănătate, de e-justiție și a serviciilor legate de proceduri vamale și va servi la asigurarea interoperabilității și la acoperirea costurilor de exploatare a infrastructurii la nivel european, conectând infrastructurile statelor membre;

43.

consideră că Inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte va mobiliza fonduri private pentru investiții specifice în viitoarele infrastructuri principale ale UE, precum drumuri, căi ferate, rețele de energie, conducte și rețele în bandă largă;

44.

reamintește importanța serviciilor viitoare de mare viteză, prin care se vor realiza obiectivele UE în materie de eficiență și de siguranță energetică și se vor crea alte mijloace de comunicare (de exemplu sisteme eficiente și inteligente de transport și sisteme de comunicare între persoane și mașini);

45.

salută adoptarea pachetului de măsuri privind datele deschise și invită statele membre să susțină reutilizarea în mod inovator a informațiilor din sectorul public (informații fără caracter personal); solicită o mai mare implicare a autorităților locale și regionale cu privire la accesul la informațiile din sectorul public pentru a îmbunătăți furnizarea de informații pentru public, întreprinderi și instituții, precum și pentru a facilita crearea de noi locuri de muncă, susținând, totodată, dezvoltarea la nivel local și regional;

46.

subliniază importanța metodologiilor de măsurare (cantitativă și calitativă), axate pe eficiența și eficacitatea guvernării electronice și a democrației și care folosesc obiective SMART (7), care ar trebui să fie utilizate în mod activ în cadrul administrațiilor;

47.

regretă faptul că statele membre nu au aprobat încă lista tuturor serviciilor publice transfrontaliere esențiale care urmează să fie puse la dispoziție online până în 2015; invită Comisia să își intensifice eforturile de realizare a acestui obiectiv;

48.

invită Comisia și statele membre să elaboreze și să pună în aplicare instrumente TIC specifice pentru a facilita participarea electronică – de exemplu, sisteme comune de petiționare electronică – în scopul de a pune la dispoziția cetățenilor și a asociațiilor reprezentative din UE mijloacele concrete pentru a-și exercita drepturile care le revin în temeiul dispozițiilor privind inițiativele cetățenilor cuprinse la articolul 11 din TUE;

49.

reamintește angajamentul esențial de a reduce până în 2015 cu 50 % decalajele în materie de competențe digitale și de aptitudini și salută, în acest sens, propunerile de îmbunătățire a competențelor și a aptitudinilor digitale și de intensificare a incluziunii electronice, în special propunerea de a transforma competențele digitale și componentele conexe într-o prioritate a Regulamentului privind Fondul social european (2014-2020); reafirmă nevoia unei abordări de „incluziune a tuturor cetățenilor – incluziunea prin proiectare” și subliniază nevoia unei proiectări centrate pe utilizatori și pe cetățeni a serviciilor de guvernare electronică;

50.

invită Comisia și statele membre să lanseze programe de instruire în domeniul competențelor digitale pentru a promova utilizarea deplină a serviciilor de guvernare electronică, a consolida competențele digitale și a depăși barierele electronice care afectează IMM-urile și categoriile dezavantajate ale populației, cum ar fi persoanele mai în vârstă, persoanele cu dizabilități, minoritățile, imigranții, șomerii și persoanele care locuiesc în regiunile cele mai îndepărtate ale Uniunii; consideră, în acest sens, că învățământul online ar trebui să fie inclus în politicile naționale de învățământ și formare, inclusiv elaborarea programelor, evaluarea rezultatelor formării și dezvoltarea profesională a profesorilor și a formatorilor;

51.

regretă faptul că propunerea legislativă care vizează să asigure până în 2015 accesibilitatea deplină a site-urilor de internet ale sectorului public este amânată; salută Foaia de parcurs privind incluziunea digitală și solicită punerea în aplicare a Inițiativei privind accesibilitatea site-urilor web (WAI), inclusiv a Orientărilor privind accesibilitatea conținutului web (WCAG) pentru portalurile de guvernare electronică, precum și disponibilitatea și accesibilitatea financiară a terminalelor personalizate, adaptate la nevoile persoanelor cu dizabilități;

52.

recomandă, pentru a asigura calitatea prestării acestor servicii, alinierea acestora la standardele, normele și orientările internaționale privind bunele practici, precum ISO 27001, în ceea ce privește siguranța informațiilor, sau ISO 20000, în ceea ce privește calitatea proceselor de gestionare prin servicii de TI;

Achizițiile publice electronice

53.

subliniază că achizițiile publice electronice asigură realizarea de achiziții publice în UE, precum și o gamă maximă de opțiuni pentru autoritățile publice, ceea ce conduce la o cheltuire eficientă a fondurilor, la transparență, la răspundere, la încredere publică și la consolidarea pieței interne și a concurenței;

54.

subliniază faptul că, în UE 27, cheltuielile publice reprezintă 16 % din PIB și îndeamnă la utilizarea achizițiilor publice electronice pentru toate achizițiile publice până în 2015; solicită utilizarea achizițiilor publice electronice și pentru concesiuni;

55.

regretă faptul că, în 2010, numai 13 % dintre întreprinderile din UE au folosit internetul pentru a transmite o propunere autorităților publice prin intermediul unui sistem de licitații publice electronice; invită statele membre să încurajeze participarea IMM-urilor la sistemul de achiziții publice electronice;

56.

subliniază faptul că achizițiile publice electronice au loc în două etape: pre-atribuirea (8) și post-atribuirea (9); invită statele membre să pună în aplicare și să integreze pe deplin ambele etape în portalurile lor de achiziții publice electronice până în 2015;

57.

invită Comisia și statele membre să promoveze nivelul calitativ al proiectelor TIC în administrațiile publice, astfel încât să asigure urmărirea obiectivelor strategice de inovare ale administrațiilor și ridicarea standardelor generale în materie de calitate, durată și costuri ale licitațiilor;

58.

invită Comisia și statele membre să promoveze, în cadrul administrațiilor publice centrale și locale, modelul achiziției înainte de comercializare (pre-commercial procurement - PCP), care permite achizitorilor publici să împartă cu furnizorii riscurile și avantajele de proiectare, prototipizare și testare a noilor produse și servicii, să pună în comun resursele mai multor achizitori, să creeze condițiile optime pentru o comercializare și o difuzare la scară largă a rezultatelor activităților de cercetare și dezvoltare și să contribuie la menținerea acestor proiecte în limitele bugetului de funcționare alocat acestora;

59.

subliniază activitățile de succes ale proiectelor-pilot de achiziții publice electronice utilizate pe scară largă PEPPOL și e-CERTIS;

60.

subliniază faptul că sistemele naționale de achiziții publice electronice trebuie să avanseze pentru a facilita serviciile transfrontaliere și pentru a pune pe deplin în aplicare Directiva privind serviciile;

61.

îndeamnă Comisia să prezinte Cartea albă privind interconectarea capacității achizițiilor publice electronice în UE – „O strategie pentru achizițiile publice electronice”;

62.

invită Comisia să introducă un mecanism de monitorizare a procesului de punere în aplicare pentru a analiza progresele, obstacolele și măsurile corective etc. în contextul introducerii achizițiilor publice electronice în statele membre;

63.

este de părere că, în calitatea sa de lider, Comisia ar trebui să dea tuturor un exemplu și să introducă un sistem de achiziții publice electronice în toate organismele sale;

Facturarea electronică

64.

salută inițiativa privind facturarea electronică, care vizează să transforme facturarea electronică în metoda predominantă de facturare în UE până în 2020, precum și decizia Comisiei de a înființa un Forum european multipartit privind facturarea electronică (EMSFEI);

65.

subliniază beneficiile semnificative oferite de facturarea electronică în calitatea sa de instrument pentru gestionarea mai eficientă și mai simplă a tuturor relațiilor client-furnizor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, prin perioade de plată mai scurte, mai puține erori, o încasare mai eficientă a TVA, reducerea costurilor de imprimare și de expediere și integrarea operațiunilor comerciale; observă, de asemenea, că acest instrument permite o mai mare transparență a fluxurilor de informații și a schimburilor care servesc la întocmirea facturilor;

66.

ia act de fragmentarea pieței din cauza normelor naționale privind facturarea electronică; regretă faptul că numai 22 % dintre IMM-uri primesc sau trimit facturi electronice;

67.

salută noile norme privind TVA-ul (10) în ceea ce privește facturarea electronică, care introduc un tratament egal între facturile pe suport de hârtie și cele electronice;

68.

subliniază importanța „ghișeelor unice” pentru TVA în vederea facilitării comerțului electronic transfrontalier pentru IMM-uri și a promovării facturării electronice;

69.

subliniază importanța certitudinii juridice, a unui mediu tehnic clar și a unor soluții deschise și interoperabile privind facturarea electronică, bazate pe cerințe juridice, pe operațiuni comerciale și pe standarde tehnice comune, pentru facilitarea adoptării la scară largă;

70.

invită industria și organizațiile europene de standardizare să își continue eforturile pentru a promova convergența către un model comun de date pentru facturarea electronică;

71.

salută inițiativele Danemarcei, Finlandei, Italiei, Spaniei și Suediei de a impune facturarea electronică autorităților publice și solicită ca facturarea electronică să devină obligatorie pentru toate achizițiile publice până în 2016;

72.

constată faptul că problemele de interoperabilitate transfrontalieră legate de semnăturile electronice încetinesc adoptarea soluțiilor transfrontaliere de facturare electronică;

73.

invită Comisia să folosească EMSFEI pentru a analiza aspectele juridice și a coordona inițiativele naționale; invită Comisia să prezinte anual rapoarte și să invite deputații din PE să participe la reuniunile EMSFEI;

74.

încurajează statele membre să înființeze forumuri naționale privind facturarea electronică, cu o reprezentare echilibrată a părților interesate;

75.

consideră că ar trebui să se țină seama și de utilizatorii cu acces limitat sau inexistent la internet și că ar trebui să existe întotdeauna și opțiunea primirii unor facturi pe suport de hârtie;

Observații generale

76.

recunoaște valoarea adăugată a celor 132 de proiecte din cadrul priorităților strategice ale programului de sprijin al politicii TIC din cadrul PIC și subliniază importanța C&D și a inovării în dezvoltarea și în îmbunătățirea serviciilor transfrontaliere; solicită susținerea unui acces „simplu și rapid” la fondurile UE pentru C&D în domeniul TIC, precum și a unei majorări a fondurilor alocate serviciilor și infrastructurii transfrontaliere de guvernare electronică pentru perioada 2014-2020;

77.

recunoaște contribuția și rolul general al programului ISA în definirea, promovarea și susținerea implementării de soluții și de cadre privind interoperabilitatea pentru administrațiile publice europene, în realizarea de sinergii și în promovarea reutilizării infrastructurilor, a serviciilor digitale și a soluțiilor software, precum și în transpunerea cerințelor de interoperabilitate ale administrațiilor publice în caiete de sarcini și în norme privind serviciile digitale și solicită majorarea fondurilor alocate pentru soluțiile de interoperabilitate dintre administrațiile publice din UE (programul ISA) pentru perioada 2014-2020;

78.

subliniază faptul că Planul european de acțiune privind guvernarea electronică 2011-2015 reprezintă o șansă unică de a moderniza administrațiile publice europene și naționale și de a reduce costurile acestora, permițându-le să exploateze pe deplin potențialul continuării integrării europene și să stimuleze creșterea, inovarea, mobilitatea cetățenilor și șansele profesionale pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, precum și participarea populației la procesul de elaborare a politicilor; subliniază importanța parteneriatelor public-private și rolul sectorului privat în furnizarea de soluții, de aplicații și de servicii inovatoare pentru dezvoltarea infrastructurii interoperabile de guvernare electronică din UE și în valorificarea resurselor disponibile;

79.

invită Comisia să evalueze anual obiectivele Agendei digitale, în special pe cele referitoare la Planul de acțiune privind guvernarea electronică, și să prezinte Parlamentului rapoarte anuale;

80.

salută prioritatea acordată aspectelor privind guvernarea electronică și piața digitală de către președințiile suedeză, spaniolă, poloneză și daneză ale Consiliului și subliniază contribuția pozitivă a conferințelor privind guvernarea electronică organizate la Malmo, Poznan și Madrid; consideră că 2012-2013 este o perioadă crucială pentru interoperabilitatea transfrontalieră a serviciilor de guvernare electronică și, prin urmare, așteaptă cu interes lucrările și concluziile Conferinței privind guvernarea electronică de la Copenhaga din martie 2012;

*

* *

81.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO C 81 E, 15.3.2011, p. 45.

(2)  JO C 50 E, 21.2.2012, p. 1.

(3)  JO L 260, 3.10.2009, p. 20.

(4)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0322.

(5)  JO L 376, 27.12.2006, p. 36.

(6)  IDABC - Studiu preliminar privind recunoașterea reciprocă a semnăturilor electronice pentru aplicații ale guvernării electronice, 2007.

(7)  SMART: obiective specifice, măsurabile, realizabile, realiste și datate.

(8)  Informarea electronică, licitarea electronică, prezentarea electronică, acceptarea semnăturilor electronice.

(9)  Comanda electronică, facturarea electronică, plățile electronice, utilizarea semnăturilor electronice.

(10)  Directiva 2010/45/UE.


7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/75


Vineri, 20 aprilie 2012
Situația din Mali

P7_TA(2012)0141

Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la situația din Mali (2012/2603(RSP))

2013/C 258 E/10

Parlamentul European,

având în vedere Strategia pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel, adoptată în martie 2011,

având în vedere declarațiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite referitoare la Mali din 22 martie (1), 26 martie (2), 4 aprilie (3) și 9 aprilie (4) 2012,

având în vedere declarațiile Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 22 martie, 26 martie și 7 aprilie 2012 referitoare la situația din Mali,

având în vedere Acordul-cadru din 6 aprilie 2012 dintre junta militară și CEDEAO,

având în vedere Concluziile Consiliului din 22 și 23 martie 2012 privind regiunea Sahel,

având în vedere Acordurile de la Alger din 2006 privind dezvoltarea și pacea în nordul Republicii Mali,

având în vedere declarația din 12 aprilie 2012 a Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Navi Pillay (5),

având în vedere declarația Direcției Generale Ajutor Umanitar din cadrul Comisiei Europene referitoare la preîntâmpinarea unei crize umanitare în Mali,

având în vedere apelul diferitor agenții ale ONU - UNICEF, ICNUR și OMS - din 10 aprilie 2012 de a furniza fonduri suplimentare pentru milioanele de persoane afectate de insecuritatea alimentară în regiunea Sahel,

având în vedere apelul lansat de UNICEF în vederea obținerii sumei de 26 de milioane de dolari pentru a putea satisface nevoile de sănătate și de nutriție ale copiilor malieni până la sfârșitul anului,

având în vedere apelul Agenției ONU pentru refugiați din 23 februarie 2012 de a pune la dispoziție fonduri în valoare de 35,6 milioane de dolari pentru a răspunde crizei umanitare crescânde din Mali,

având în vedere rezoluțiile sale precedente privind Africa de Vest,

având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în noaptea dintre 21 și 22 martie 2012, președintele malian Amadou Toumani Touré a fost răsturnat printr-un puci care a pus capăt unui lung proces democratic început de mai bine de două decenii;

B.

întrucât, în zilele care au urmat puciului, presiunile internaționale și eforturile de mediere, depuse în special de Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (CEDEAO), au condus la încheierea, la 6 aprilie 2012, a unui acord-cadru între Comitetul național pentru redresare și democrație (Comité national pour le redressement et la démocratie - CNRDE) și CEDEAO, permițând instalarea lui Dioncounda Traoré ca președinte interimar, însărcinat cu organizarea alegerilor naționale în termen de 40 de zile;

C.

întrucât, în conformitate cu Constituția din 1992, președintele Adunării Naționale a fost învestit în funcția de președinte interimar;

D.

având în vedere valul de arestări din 16 și 17 aprilie 2012, în absența oricărei proceduri judiciare, a unor lideri politici, inclusiv a doi candidați la alegerile prezidențiale, și a unor înalți responsabili militari, care sunt deținuți la baza militară a celor care au inițiat lovitura de stat;

E.

întrucât țara se confruntă și cu reluarea luptelor în nord dintre forțele guvernamentale și rebeli, care au dus la strămutarea a peste 200 000 de persoane începând cu luna ianuarie; întrucât numărul estimat al persoanelor strămutate în interiorul țării depășește 100 000, iar aproximativ 136 000 de refugiați au căutat adăpost în țările vecine (Algeria, Mauritania, Niger și Burkina Faso), unde seceta serioasă a dus deja în ultimii ani la o penurie accentuată de alimente;

F.

întrucât rebelii tuaregi, aparținând în principal Mișcării Naționale pentru Eliberarea Azawadului (MNLA), au mărșăluit prin nordul țării după lovitura de stat militară, au alungat forțele guvernamentale din cele trei regiuni nordice maliene (Kidal, Gao și Tombouctou) și au proclamat, la 6 aprilie 2012, în mod unilateral, independența noului stat „Azawad”;

G.

întrucât grupul islamist Ansar Dine, care are legături strânse cu Al Qaida din Maghrebul Islamic (AQMI), a declarat că deține controlul orașului Tombouctou, intenționând să introducă legea șaria în Mali;

H.

întrucât proliferarea armelor provenite din Libia, traficul de droguri, rata ridicată a șomajului și sărăcia contribuie la destabilizarea întregii regiuni;

I.

întrucât grupările teroriste din zona sahelo-sahariană au legături dovedite cu traficanții de droguri, arme, țigări și ființe umane, în special prin luarea de ostatici în vederea obținerii unei răscumpărări;

J.

întrucât alte câteva mișcări extremiste sunt prezente în nordul Republicii Mali, cum ar fi AQMI (Al-Qaida din Maghrebul islamic), Mișcarea pentru unitate și jihad în Africa de Vest (MUJAO) sau mișcarea Boko Haram, bazată în Nigeria;

K.

întrucât tuaregii din Mali s-au revoltat de mai multe ori, în 1963, 1990 și 2006, pentru a încerca să obțină îmbunătățirea condițiilor lor de viață, iar anumite promisiuni neținute care au fost făcute tuaregilor, în special în cadrul „Pactului național” din 1992, au putut alimenta un sentiment de frustrare;

L.

întrucât imensitatea acestui teritoriu slab populat și lungimea frontierelor, imprecis delimitate, impun o bună coordonare regională a informațiilor și a acțiunilor;

M.

întrucât UE este interesată în mod esențial de securitatea, stabilitatea și dezvoltarea întregii regiuni Sahel, mai ales pe timp de penurie serioasă de alimente, care afectează milioane de oameni din această regiune; întrucât actele recente de violență vor exacerba și mai mult situația de criză alimentară din nordul Republicii Mali și din țările vecine, unde refugiații se deplasează spre zone caracterizate de o lipsă acută a securității alimentare; întrucât există o strategie a UE pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel; întrucât regiunea Sahel se confruntă cu cea mai gravă criză umanitară din ultimii douăzeci de ani;

N.

întrucât lupta împotriva terorismului în Sahel implică, de asemenea, o politică activă de dezvoltare, de justiție socială, de consolidare a statului de drept și de integrare; întrucât perspective economice alternative la economia criminală trebuie să fie oferite populațiilor locale;

O.

întrucât, la 16 aprilie 2012, Reprezentantul Special al Secretarului General al ONU pentru copii și conflictele armate, Radhika Coomaraswamy, și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la faptul că există informații privind recrutarea de copii pentru fi făcuți soldați;

P.

întrucât au fost raportate încălcări grave ale drepturilor omului, comise împotriva populației din Mali, cu precădere în regiunile din nord, controlate de rebeli;

Q.

întrucât mulți malieni sunt blocați în regiunile din nord și au un acces limitat la alimente și la alte bunuri de strictă necesitate, în timp ce operațiunile de sprijin rămân în mare parte suspendate din cauza lipsei de siguranță și a faptului că, în multe cazuri, echipamentul, vehiculele și proviziile agențiilor care acordă ajutor au fost furate;

R.

întrucât persoanele strămutate trăiesc în condiții de sărăcie cruntă, însemnând lipsa satisfacerii nevoilor umane de bază și intensificarea tensiunilor sociale; întrucât peste 50 % din populația strămutată reprezintă femei lipsite de orice fel de protecție, adică o populație extrem de vulnerabilă;

S.

întrucât, în urma jefuirii instalațiilor și depozitelor lor, majoritatea organizațiilor umanitare au părăsit regiunea nordică;

T.

întrucât Uniunea Europeană a deblocat o sumă suplimentară de 9 milioane EUR ca ajutor financiar pentru cei 1,4 milioane de malieni care, conform estimărilor, au nevoie de ajutor alimentar;

U.

întrucât între 175 000 și 220 000 de copii vor suferi de malnutriție acută anul acesta, iar accesul în nordul Republicii Mali și în zonele în care refugiații s-au stabilit de cealaltă parte a frontierei este tot mai problematic,

1.

condamnă lovitura de stat militară din Mali și desființarea instituțiilor republicane;

2.

salută semnarea acordului-cadru care prevede o serie de măsuri de restabilire a ordinii constituționale; îndeamnă toate părțile interesate din Mali să pună imediat în aplicare acest acord;

3.

susține demersurile CEDEAO, ale Uniunii Africane și ale Organizației Națiunilor Unite, precum și pe cele ale țărilor vecine, de a ajuta Mali să revină rapid la ordinea constituțională și să ia măsuri concrete de protejare a suveranității, a unității și a integrității sale teritoriale; ia act de rezultatul conferinței organizate la Ouagadougou în perioada 14-15 aprilie 2012 sub auspiciile Președintelui Burkinei Faso, Blaise Compaoré, mediatorul numit de CEDEAO, și își exprimă speranța că se vor clarifica rapid calendarul și modalitățile detaliate de realizare a tranziției;

4.

subliniază necesitatea de a menține și a respecta suveranitatea, unitatea și integritatea teritorială a Republicii Mali; solicită autorităților maliene și Mișcării tuarege de eliberare să ajungă la o soluție pașnică și de durată prin intermediul unui dialog constructiv;

5.

invită părțile să dea dovadă de reținere în vederea restabilirii autorității reprezentanților aleși și să coopereze pentru a asigura organizarea rapidă a alegerilor sub supraveghere internațională și o revenire rapidă la democrație;

6.

consideră că nu există nicio soluție militară la conflictul din nord și că trebuie găsită imediat o soluție prin negociere;

7.

invită UE și statele sale membre să susțină în mod activ următorii pași din cadrul procesului de tranziție, inclusiv prin trimiterea unei misiuni de observare a alegerilor care să monitorizeze alegerile; îl îndeamnă pe Vicepreședinte/Înaltul Reprezentant să accelereze punerea în aplicare a diferitelor componente ale Strategiei UE pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel;

8.

solicită eliberarea imediată a persoanelor deținute în mod arbitrar de către personalul militar responsabil pentru lovitura de stat;

9.

solicită eliberarea imediată a tuturor persoanelor răpite și încetarea imediată a tuturor actelor de violență și invită din nou toate părțile din Mali să caute o soluție pașnică printr-un dialog politic adecvat;

10.

își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu amenințarea teroristă crescândă din nordul Republicii Mali cauzată de prezența în rândul rebelilor a unor membri ai Al-Qaida din Maghrebul Islamic și a unor elemente extremiste; condamnă, în această privință, toate actele de violență și toate jafurile, inclusiv la adresa persoanelor care lucrează în cadrul misiunilor umanitare, precum și răpirea personalului diplomatic algerian din Gao;

11.

condamnă actele de violență comise de grupările armate;

12.

condamnă în special atrocitățile comise împotriva populației civile, cărora le-au căzut victime mai ales femeile, și condamnă îndeosebi utilizarea răpirilor și a violurilor ca arme de război; solicită desfășurarea unei anchete cu privire la atrocitățile comise în ultimele luni în Mali;

13.

invită UE și statele sale membre să acorde o atenție deosebită situației femeilor și a fetelor din regiunea Sahel și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecția acestora împotriva oricărui tip de violență și de încălcare a drepturilor omului în ceea ce le privește;

14.

solicită autorităților maliene să combată ferm toate formele de trafic mafiot;

15.

condamnă jafurile și spolierea patrimoniului cultural;

16.

îndeamnă Uniunea Europeană și statele sale membre să sprijine coordonarea regională a eforturilor lor;

17.

solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să sprijine consolidarea capacităților statelor din regiune și să mobilizeze toate mijloacele disponibile pentru a proteja populația și a promova securitatea și dezvoltarea regiunii, în cooperare cu statele din regiune și cu organizațiile interstatale CEDEAO și UEMAO;

18.

solicită examinarea posibilității unei misiuni europene, în cadrul PESA, sub egida Consiliului de Securitate al ONU, pentru a acorda sprijin logistic armatei maliene dacă guvernul Republicii Mali va solicita acest lucru, precum și a unei forțe CEDEAO sau a unei forțe comune CEDEAO/Uniunea Africană/Organizația Națiunilor Unite pentru a asigura securitatea acelor zone din Mali care nu au fost ocupate de grupări armate ilegale;

19.

dorește ca misiunea PESA să ajute țările din subregiune să își controleze mai bine frontierele, în special pentru a lupta împotriva traficului de arme, droguri și ființe umane;

20.

condamnă, de asemenea, răpirea, în perioada 24-25 noiembrie 2011, a doi cetățeni francezi, a unui cetățean suedez, a unui cetățean olandez și a unui cetățean sud-african cu pașaport britanic, precum și uciderea unui cetățean german care s-a împotrivit răpitorilor; constată că aceasta înseamnă un total de doisprezece ostatici europeni în regiunea Sahel, Al-Qaida din Maghrebul Islamic reținând în continuare doi cetățeni spanioli și un cetățean italian răpiți în vestul Algeriei în octombrie 2011, patru cetățeni francezi răpiți în Niger în septembrie 2010, precum și un misionar creștin elvețian răpit la 15 aprilie 2012 în Tombouctou;

21.

își exprimă din nou profunda îngrijorare cu privire la înrăutățirea rapidă a crizei umanitare și alimentare și invită Comisia și statele membre să intensifice și să accelereze livrarea de provizii umanitare către persoanele aflate în dificultate; ia act de faptul că Comisia acordă în plus 9 milioane de euro pentru a veni în întâmpinarea noilor nevoi de natură umanitară din nordul Republicii Mali; subliniază că este necesar să se depună urgent eforturi pentru a deschide spațiul umanitar și pentru ca alimentele și medicamentele să poată ajunge în nordul țării; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în absența unor astfel de măsuri rapide, s-ar putea ajunge la o criză umanitară majoră, care ar putea avea un impact negativ și asupra țărilor vecine;

22.

solicită deschiderea unui coridor umanitar pentru a ajuta zecile de mii de persoane strămutate ca urmare a conflictului din Mali, multe dintre acestea refugiindu-se în țări vecine, cum ar fi Niger, Mauritania și Burkina Faso; solicită, de asemenea, să se răspundă rapid și pe deplin la criza umanitară din regiunea Sahel în general;

23.

subliniază faptul că actuala criză din Mali își are originea în problemele economice și sociale ale țării, precum și necesitatea urgentă de a răspunde nevoilor populațiilor în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, sănătate, locuințe și servicii publice, în mod egal pentru toți, cu garantarea drepturilor umane fundamentale, inclusiv a drepturilor minorităților;

24.

solicită Uniunii Europene să-și intensifice activitățile în favoarea populațiilor din regiune, contribuind la un acces mai bun la apă și la servicii publice de educație și sănătate, precum și la o infrastructură mai bună pentru a conecta regiunea;

25.

solicită ca sprijinul Uniunii Europene pentru această regiune să facă obiectul unei evaluări detaliate;

26.

este convins că o soluție de durată în regiune ar trebui să vizeze consolidarea instituțiilor de stat, promovarea participării active a cetățenilor la luarea deciziilor și stabilirea fundamentului pentru o dezvoltare economică sustenabilă și echitabilă;

27.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, instituțiilor CEDEAO și ale Uniunii Africane, Președintelui interimar al Republicii Mali, precum și Consiliului de Securitate al ONU.


(1)  SC/10590.

(2)  SC/10592.

(3)  SC/10600.

(4)  SC/10603.

(5)  http://www.unhcr.org/refworld/docid/4e9bd7382.html


7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/79


Vineri, 20 aprilie 2012
Situația din Birmania/Myanmar

P7_TA(2012)0142

Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la situația din Birmania/Myanmar (2012/2604(RSP))

2013/C 258 E/11

Parlamentul European,

având în vedere articolele 18-21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

având în vedere articolul 25 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

având în vedere declarația Președinției UE din 23 februarie 2009 care îndeamnă la un dialog amplu între autoritățile și forțele democrate din Birmania/Myanmar,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Birmania/Myanmar, în special Rezoluția din 25 noiembrie 2010 (1) și Rezoluția din 20 mai 2010 (2),

având în vedere măsurile restrictive impuse de Uniunea Europeană prin Decizia 2010/232/PESC a Consiliului din 26 aprilie 2010 și modificate ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 1083/2011 al Consiliului din 27 octombrie 2011,

având în vedere concluziile Consiliului din 12 aprilie 2011 privind ridicarea suspendării reuniunilor la nivel înalt și ridicarea interdicției de eliberare a vizelor pentru membrii civili ai guvernului (Decizia 2011/239/PESC a Consiliului),

având în vedere declarația Înaltului Reprezentant din 28 aprilie 2011,

având în vedere raportul prezentat la 12 martie 2012 de raportorul special al ONU pentru drepturile omului în Birmania/Myanmar,

având în vedere declarația din 2 aprilie 2012 a Secretarului General al ONU privind alegerile din Birmania/Myanmar,

având în vedere decizia summitului ASEAN din noiembrie 2011 de a încredința președinția ASEAN în 2014 Birmaniei/Myanmar,

având în vedere declarația Președintelui Consiliului European din 30 ianuarie 2012 privind reformele din Birmania/Myanmar,

având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant din 28 aprilie 2011 și 14 octombrie 2011 cu privire la alinierea anumitor țări terțe la deciziile Consiliului 2011/239/PESC și 2011/504/PESC privind măsurile restrictive împotriva Birmaniei/Myanmar,

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 23 ianuarie 2012 cu privire la Birmania/Myanmar,

având în vedere vizita efectuată de Andris Piebalgs, comisarul pentru dezvoltare, în Birmania/Myanmar în perioada 12-14 februarie 2012,

având în vedere rezultatele primei reuniuni interparlamentare UE-Birmania/Myanmar din 26 februarie-2 martie 2012,

având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant, în special declarația din 13 noiembrie 2010 privind eliberarea lui Aung San Suu Kyi, declarațiile din 13 ianuarie 2011 și din 12 octombrie 2011 privind eliberarea prizonierilor politici și declarația din 2 aprilie 2012 privind desfășurarea alegerilor parțiale,

având în vedere declarația summitului ASEAN din 3 aprilie 2012 cu privire la rezultatul alegerilor parțiale din 1 aprilie 2012 și apelul la ridicarea sancțiunilor,

având în vedere diferitele întâlniri care au avut loc începând din luna august 2011 între președintele U Thein Sein și Daw Aung San Suu Kyi,

având în vedere discursul privind starea Uniunii susținut la 1 martie 2012 de președintele Thein Sein cu prilejul primei aniversări a guvernului său, în care domnia sa a recunoscut că, în pofida eforturilor depuse, „mai sunt încă multe de făcut”,

având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât în Birmania/Myanmar au avut loc alegeri parțiale la 1 aprilie 2012 pentru peste 40 de locuri vacante din camera inferioară a Parlamentului (Pyithu Hluttaw), la care Liga Națională pentru Democrație a lui Aung San Suu Kyi a putut participa în mod neîngrădit; întrucât aceste alegeri parțiale, pe care comunitatea internațională le-a considerat în general libere și corecte, sunt un semn al faptului că Birmania/Myanmar se află pe drumul democratizării;

B.

întrucât guvernul președintelui Thein Sein a realizat în primul său an de guvernare mai multe progrese către democrație și pace decât tot ce s-a făcut în ultimele decenii în acest sens;

C.

întrucât opoziția deține în prezent numai 6,6 % din locurile din Parlament (42 din 659), în timp ce marea majoritate a locurilor este controlată de Partidul Solidarității și Dezvoltării Uniunii (USDP) aflat la putere, inclusiv cele 25 % din locuri rezervate ofițerilor militari;

D.

întrucât următoarele alegeri programate în 2015 pentru 75 % din locurile din Parlament vor fi un adevărat test al voinței de democratizare a autorităților din Birmania/Myanmar;

E.

întrucât organizarea alegerilor parțiale de la 1 aprilie 2012, la care observatori și jurnaliști străini au fost invitați să asiste și au fost prezenți, printre aceștia numărându-se un reprezentant al Parlamentului European, este o dovadă a dorinței guvernului din Birmania/Myanmar de a continua procesul de reformă, care ar trebui să fie durabil și ireversibil;

F.

întrucât aceste schimbări în curs creează oportunități majore pentru dezvoltarea unei relații mult îmbunătățite între Uniunea Europeană și Birmania/Myanmar;

G.

întrucât trebuie să se dea dovadă de prudență, având în vedere faptul că, potrivit raportului prezentat de raportorul special al ONU pentru drepturile omului în Birmania/Myanmar, există în continuare preocupări serioase legate de drepturile omului, sute de deținuți politici se află încă în închisoare, iar mulți dintre cei care au părăsit închisoarea au fost eliberați condiționat;

H.

întrucât guvernul abordează moștenirea lăsată de deceniile de război civil și de conflicte armate și a încheiat acorduri de încetare a focului cu majoritatea grupurilor etnice armate, situația din Kachin fiind o excepție; întrucât ajutoarele umanitare pentru zeci de mii de persoane strămutate sunt blocate, iar politica de discriminare față de minoritatea rohingya continuă nestingherită,

I.

întrucât guvernul a declarat că în ceea ce privește problemele etnice urmărește un proces de instaurare a păcii în trei etape, începând cu încetarea focului, trecând prin desfășurarea unor procese socioeconomice, culturale și politice și culminând cu încheierea unui acord general, proces care va presupune modificarea Constituției și va include demobilizarea și integrarea foștilor combatanți, împărțirea resurselor și o mai mare autonomie;

J.

întrucât există o mare distanță între deciziile politice de la cel mai înalt nivel și capacitățile instituționale și tehnice limitate de pe teren și întrucât este nevoie de mult timp pentru reformele să aibă un impact real în viața celor mai mulți cetățeni, care continuă să se confrunte cu o sărăcie profundă, cu niveluri mari ale îndatorării, cu lipsa locurilor de muncă și cu absența serviciilor sociale,

K.

întrucât în trecut numeroase sectoare economice din Birmania/Myanmar, cum ar fi sectorul mineritului, al prelucrării lemnului, al petrolului, al gazelor naturale și al construcției de baraje, au fost direct implicate în încălcări grave ale drepturilor omului și în distrugerea mediului înconjurător și au fost totodată principala sursă de venituri publice pentru conducerea militară;

L.

întrucât guvernul a luat măsuri pentru a extinde libertățile civile în țară, cum ar fi asigurarea unei mai mari libertăți de informare și de exprimare, ridicarea interzicerii a numeroase site-uri de internet și publicații, asigurarea libertății de întrunire, crearea unei Comisii naționale pentru drepturile omului și desființarea planificată a comisiei de cenzură înainte de sfârșitul lui 2012;

M.

întrucât Baroneasa Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, va efectua o vizită în Birmania/Myanmar la scurt timp după reuniunea Consiliului din 23 aprilie 2012;

N.

întrucât o putere judecătorească independentă și imparțială este esențială pentru respectarea statului de drept și a justiției în Birmania/Myanmar; îndeamnă guvernul acestei țări să inițieze reforme ale justiției pentru a asigura o putere judecătorească într-adevăr independentă și imparțială;

O.

întrucât guvernul ține seama în sfârșit de preocupările cetățenilor legate de proiecte care ar putea avea efecte destructive pentru mediu și societate;

P.

întrucât măsurile restrictive impuse de UE împotriva Birmaniei/Myanmar vor fi reexaminate în cadrul următoarei reuniuni a Consiliului Afaceri Generale din 23 aprilie 2012,

1.

salută organizarea transparentă și credibilă a alegerilor parțiale de la 1 aprilie 2012, considerate libere de către observatorii internaționali, dar remarcă neregulile semnalate în perioada premergătoare scrutinului; își exprimă speranța că parlamentarii nou-aleși își vor prelua atribuțiile cât mai curând posibil; sprijină eforturile autorităților de a garanta că procesul de reformă este durabil și ireversibil;

2.

își exprimă respectul profund pentru lupta de decenii a liderului opoziției Aung San Suu Kyi, laureată a Premiului Saharov, o felicită pe aceasta pentru victoria partidului său în alegerile parțiale din aprilie și îi aplaudă curajul și tenacitatea ca un exemplu de abnegație și curaj și de luptă pentru libertate și democrație împotriva tiraniei;

3.

ia act de măsurile întreprinse în ultimul an de președintele Thein Sein și de alți reformatori din cadrul regimului aflat la putere pentru a implementa reforme democratice și îi încurajează să continue de urgență acest proces, astfel încât schimbările să devină ireversibile;

4.

salută cu căldură eforturile guvernului, ale parlamentului și ale conducerii armatei de a pune capăt conflictelor armate interne vechi de zeci de ani și solicită să fie finalizate rapid negocierile de pace cu grupul etnic kachin;

5.

îndeamnă guvernul din Birmania/Myanmar să modifice Constituția din 2008 înainte de alegerile din 2015, eliminând rolul armatei în politica civilă, în special suprimând locurile care îi sunt rezervate în ambele camere ale Parlamentului;

6.

salută apropierea reciprocă dintre președintele U Thein Sein și Daw Aung San Suu Kyi, precum și dialogul dintre guvern și opoziție;

7.

salută eforturile internaționale de la nivel înalt de a încuraja schimbările democratice din Birmania/Myanmar și ia act în acest sens de vizita efectuată de prim-ministrul britanic David Cameron după alegerile parțiale din aprilie; salută discuțiile fructuoase pe care domnia sa le-a purtat cu președintele Thein Sein și cu Aung San Suu Kyi;

8.

salută eliberarea unui număr mare de deținuți politici și libertatea mult îmbunătățită a presei și a internetului, dar își exprimă preocuparea față de continuarea cenzurii și a unor restricții; salută noua legislație privind libertatea de întrunire și progresele raportate cu privire la modificarea legii și a practicilor în vederea eliminării utilizării muncii forțate;

9.

solicită guvernului din Birmania/Myanmar să elibereze rapid și necondiționat toți deținuții politici care sunt reținuți în continuare și să permită accesul neîngrădit al Comitetului Internațional al Crucii Roșii și al organizațiilor internaționale din domeniul drepturilor omului la închisorile din Birmania/Myanmar; de asemenea, solicită Comisiei naționale pentru drepturile omului să își intensifice activitatea de promovare și de protecție a drepturilor fundamentale ale cetățenilor;

10.

solicită ca legea din 1982 privind cetățenia să fie modificată pentru a se asigura recunoașterea corespunzătoare a dreptului la cetățenie al minorității etnice rohingya;

11.

solicită autorităților din Birmania/Myanmar să garanteze o presă liberă și independentă și să se asigure că noile reglementări din domeniul media permit accesul nerestricționat la tehnologiile informației și comunicațiilor;

12.

îndeamnă guvernul din Birmania/Myanmar să inițieze reforme ale justiției pentru a asigura existența unei puteri judecătorești cu adevărat independente și imparțiale și pentru a institui un proces de administrare a justiției și de tragere la răspundere pentru abuzurile din trecut asupra drepturilor omului;

13.

salută rezultatul celei de a 19-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, care a extins cu un an mandatul raportorului special pentru situația drepturilor omului în Birmania/Myanmar;

14.

solicită președintelui Thein Sein să demareze o investigație a acuzațiilor de folosire a violenței sexuale de către armată și să îi aducă în fața justiției pe soldații care se fac vinovați de astfel de acte; îndeamnă guvernul din Birmania/Myanmar să pună capăt fără întârziere recrutării și folosirii copiilor-soldați, să intensifice măsurile pentru a asigura protecția copiilor de conflictele armate și să continue să coopereze cu Reprezentantul Special al Secretarului General al ONU pentru copii și conflictele armate;

15.

solicită președintelui Thein Sein să consulte comunitățile locale afectate de proiectele planificate de construire a unor baraje și să efectueze evaluări independente ale impactului asupra mediului;

16.

salută gestul pozitiv al UE în sprijinul demarării tranziției politice în Birmania/Myanmar, inclusiv angajamentul de a acorda 150 de milioane de euro sub formă de asistență umanitară, în special pentru dezvoltarea unităților de învățământ și de îngrijire a sănătății și pentru asistarea persoanelor strămutate;

17.

salută măsurile luate de autoritățile din Birmania/Myanmar cu privire la cursul de schimb al monedei naționale;

18.

solicită Consiliului să suspende măsurile restrictive aflate în vigoare, cu excepția embargoului asupra armelor, pentru o durată inițială de un an și să monitorizeze îndeaproape situația din țară;

19.

solicită Comisiei și Consiliului să stabilească termene și criterii clare cu privire la evaluarea procesului în curs de reformă politică și economică din Birmania/Myanmar;

20.

recunoaște faptul că investițiile și schimburile comerciale responsabile și sustenabile, inclusiv cu și din Uniunea Europeană, vor contribui la eforturile Birmaniei/Myanmar de a combate sărăcia și de a repercuta beneficiile asupra unor segmente mai largi ale populației; solicită Consiliului și Comisiei să analizeze posibilitatea acordării unui acces privilegiat pentru această țară la piața Uniunii Europene;

21.

salută angajamentul UE de a spori ajutorul destinat populațiilor afectate de conflicte și îndeamnă guvernul din Birmania/Myanmar să permită agențiilor de ajutor și ONU accesul la statele etnice sau să se asigure că ajutorul local oferit de comunități și ajutorul transfrontalier ajunge la populația vulnerabilă;

22.

salută apropiata vizită oficială în Birmania/Myanmar a Baronesei Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și decizia domniei sale de a stabili o prezență diplomatică în această țară și de a inaugura biroul de reprezentanță al UE de la Yangon cu această ocazie;

23.

readuce în atenție invitația adresată lui Daw Aung San Suu Kyi, laureată a Premiului Saharov, de a efectua o vizită la Parlamentul European pentru a i se înmâna oficial Premiul Saharov care i-a fost acordat în 1991 pentru eforturile sale de promovare a democrației și a libertății în Birmania/Myanmar;

24.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Secretarului General al ASEAN și Parlamentului și Guvernului din Birmania/Myanmar.


(1)  JO C 99 E, 3.4.2012, p. 120.

(2)  JO C 161 E, 31.5.2011, p. 154.


7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/84


Vineri, 20 aprilie 2012
Securitatea juridică a investițiilor europene în afara Uniunii Europene

P7_TA(2012)0143

Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la securitatea juridică a investițiilor europene în afara Uniunii Europene (2012/2619(RSP))

2013/C 258 E/12

Parlamentul European,

având în vedere articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale (1),

având în vedere rezoluția sa din 21 octombrie 2010 referitoare la relațiile comerciale ale UE cu America Latină (2),

având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2011 referitoare la barierele din calea comerțului și a investițiilor (3),

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European si al Consiliului de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe (regulament de anterioritate) (COM(2010)0344),

având în vedere comunicarea Comisiei Europene din 7 iulie 2010, „Către o politică globală în domeniul investițiilor internaționale”, (COM(2010)0343),

având în vedere rezoluția EUROLAT din 19 mai 2011 referitoare la perspectivele relațiilor comerciale dintre Uniunea Europeană și America Latină (4),

având în vedere Declarația Comună a OMC din 30 martie 2012 privind practicile și politicile de import restrictive ale Argentinei (5),

având în vedere declarațiile G20 de la Washington (15 noiembrie 2008), Londra (2 aprilie 2009), Pittsburgh (25 septembrie 2009), Toronto (26 iunie 2010), Seul (12 noiembrie 2010) și Cannes (4 noiembrie 2011) care includ angajamente în vederea combaterii protecționismului,

având în vedere Acordurile de promovare reciprocă și protecție a investițiilor, semnate de Argentina cu Spania, precum și cu alte state membre UE,

având în vedere negocierile pentru un Acord de asociere intra-regional între UE și Mercosur, în special Acordul de instituire a unei zone de liber schimb,

având în vedere rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la strategia UE în relațiile cu America Latină (6),

având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4)din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât articolul 207 din TFUE prevede că investițiile europene în țările terțe sunt un element fundamental al politicii comerciale comune a Uniunii Europene și sunt, prin urmare, o parte intrinsecă a politicii sale externe și întrucât, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, investițiile străine directe (ISD) țin de competența exclusivă a UE, consacrată la articolul 3 alineatul (1) litera (e) și la articolele 206 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

B.

întrucât Uniunea a început să-și exercite această competență, deschizând negocierile în vederea încheierii de acorduri de investiții cu India, Singapore și China și prezentând propuneri de mandate de negociere cu Marocul, Tunisia, Iordania și Egiptul;

C.

întrucât investițiile vor fi tema centrală a viitorului summit UE-ALC, care va avea loc la Santiago de Chile, în ianuarie 2013;

D.

întrucât investițiile UE din Argentina sunt protejate de acordurile bilaterale de investiții încheiate de statele membre, în cazul în care există astfel de acorduri și întrucât 18 dintre statele membre ale UE dispun, în prezent, de acorduri în vigoare cu Argentina;

E.

întrucât guvernul Republicii Argentina și-a anunțat decizia de a prezenta un proiect de lege Congresului său pentru a valida exproprierea a 51 % din acțiunile Corporației de hidrocarburi YPF, care este deținută în majoritate de o întreprindere europeană, iar majoritatea acțiunilor acesteia constituie obiectul specific al exproprierii propuse;

F.

întrucât anunțul menționat mai sus a fost însoțit de preluarea imediată a controlului asupra sediului central al societății de către autoritățile din cadrul guvernului federal argentinian, care a evacuat din clădiri personalul de conducere legitim și angajații din cadrul societății menționate anterior;

G.

întrucât în ultimele luni, întreprinderea a fost ținta unei campanii publice de hărțuire care, împreună cu numeroasele decizii luate de autoritățile administrative, a avut drept rezultat diminuarea valorii acțiunilor sale, cu repercusiuni asupra tuturor acționarilor și a întreprinderilor asociate;

H.

întrucât, înaintea acestui anunț, guvernul spaniol și YPF-Repsol au încercat să ajungă la o soluție pe calea negocierilor, dar guvernul argentinian nu a dat curs acestor încercări;

I.

întrucât alte societăți europene pot fi afectate la rândul lor de acțiuni similare sau de interferențe politice pe piața liberă din partea autorităților argentiniene;

J.

întrucât Republica Argentina, ca membru cu drepturi depline al Mercosur, negociază în prezent un Acord de asociere cu UE;

K.

întrucât, în pofida acestor negocieri, Comisia a constatat în Raportul privind obstacolele în calea comerțului și a investițiilor că Argentina a adoptat o serie de măsuri protecționiste care au provocat deteriorarea climatului economic pentru investitorii din UE prezenți în această țară;

L.

întrucât Comisia Europeană și-a exprimat preocuparea cu numeroase ocazii față de OMC cu privire la natura și aplicarea măsurilor restrictive aplicate importurilor de către guvernul argentinian, care au afectat un număr crescând de țări membre ale Organizației Mondiale a Comerțului;

M.

întrucât Republica Argentina a beneficiat în mod tradițional de sistemul generalizat de preferințe (SGP) acordat unilateral de UE;

N.

întrucât Argentina, în calitate de membru al G20, s-a angajat, cu ocazia fiecărui summit G20, să combată protecționismul și să mențină deschiderea piețelor față de comerț și investiții,

1.

regretă decizia adoptată de către guvernul argentinian, care nu ține seama de o soluție negociată, de a recurge la exproprierea majorității acțiunilor unei societăți europene; susține că această decizie este unilaterală și arbitrară, atentând la exercitarea libertății de a întreprinde și la respectarea principiului securității juridice, deteriorând în acest mod climatul investițional pentru întreprinderile din UE prezente în această țară;

2.

ia act de faptul că această decizie afectează doar o întreprindere din sector și doar o parte din acțiunile sale, ceea ce ar putea fi considerat fapt discriminator;

3.

își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu această situație, întrucât aceasta constituie neîndeplinirea unor obligații asumate în temeiul unor acorduri internaționale; avertizează cu privire la posibilele consecințe negative pe care le-ar putea avea aceste măsuri, cum ar fi reducerea investițiilor și consecințele negative pentru Argentina în cadrul comunității internaționale;

4.

reamintește că obiectivul negocierilor în curs pentru Acordul de asociere dintre UE și Mercosur este de a introduce un cadru de integrare economică și dialog politic între cele două părți pentru a atinge cel mai înalt nivel de progres și de prosperitate pentru ambele regiuni și consideră că ambele părți trebuie să abordeze dialogul într-un spirit de deschidere și respect reciproc pentru ca acesta să reprezinte o reușită; subliniază, de asemenea, că deciziile de tipul celor adoptate de autoritățile argentiniene pot submina climatul de înțelegere și prietenie necesar pentru atingerea acestui acord;

5.

regretă că Argentina nu a respectat acest principiu și a introdus mai multe măsuri restrictive în materie de comerț și investiții, ca de exemplu barierele netarifare, care au ridicat obstacole în calea întreprinderilor din UE și a comerțului global cu Argentina;

6.

invită Comisia să reacționeze la restricțiile în cauză, apelând la toate instrumentele adecvate de soluționare a litigiilor disponibile în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului și al G20 și să coopereze cu alte țări care se confruntă cu obstacole discriminatorii similare în materie de schimburi comerciale și investiții;

7.

invită președintele Consiliului European, președintele Comisiei Europene și Înalta Reprezentantă pentru PESC să depună toate eforturile împreună cu autoritățile argentiniene pentru a apăra interesele Comunității și să apere principiul securității juridice care garantează prezența și investițiile europene în această țară a Americii de Sud, revenind la calea dialogului;

8.

îndeamnă Comisia Europeană și Consiliul să analizeze și să adopte toate măsurile necesare pentru apărarea intereselor europene, inclusiv eventuala suspendare a preferințelor tarifare unilaterale prevăzute de regimul SGP, pentru a evita repetarea unor astfel de situații;

9.

reamintește relațiile de prietenie profundă dintre UE și Republica Argentina, ambele părți împărtășind valori și principii comune, și îndeamnă autoritățile argentiniene să revină la calea dialogului și a negocierilor, întrucât acestea constituie mijloacele cele mai potrivite pentru soluționarea eventualelor divergențe dintre partenerii comerciali și țările care au o tradiție de prietenie;

10.

salută declarația prin care Înalta Reprezentantă, dna Ashton, condamnă demersul întreprins de către guvernul Argentinei și anularea reuniunii Comisiei mixte de cooperare UE-Argentina; solicită comisarului De Gucht și Înaltei Reprezentante, dnei Ashton, să folosească toate căile diplomatice pentru a rezolva această situație împreună cu omologii argentinieni; invită Comisia și statele membre să coopereze strâns cu colegii din forurile internaționale, precum G20 și OMC, pentru a ajunge la un consens prin care să se opună măsurilor guvernului argentinian;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Republicii Argentina, precum și membrilor Consiliului MERCOSURULUI.


(1)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0141.

(2)  JO C 70 E, 8.3.2012, p. 79.

(3)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0565.

(4)  http://www.europarl.europa.eu/intcoop/eurolat/assembly/plenary_sessions/montevideo_2011/resolutions/trade_en.pdf

(5)  http://eeas.europa.eu/delegations/wto/documents/press_corner/2012_03_30_joint_statement_argentina.pdf

(6)  JO C 81 E, 15.3.2011, p. 54.


7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/87


Vineri, 20 aprilie 2012
Impactul deconcentrării gestionării de către Comisie a asistenței externe

P7_TA(2012)0144

Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la impactul deconcentrării gestionării de către Comisie a asistenței externe de la serviciile sale centrale către delegații (2011/2192(INI))

2013/C 258 E/13

Parlamentul European,

având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „obiectivul principal al politicii Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare îl reprezintă reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei. Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”,

având în vedere Declarația Mileniului a ONU din 2000, în special cel de-al optulea obiectiv de dezvoltare al mileniului,

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei Europene intitulat „Evaluarea procesului de deconcentrare: Raport final” (SEC(2004)0561),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Creșterea impactului politicii EU în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”(COM(2011)0637),

având în vedere concluziile Consiliului din 30 iunie 2005 privind deconcentrarea (1),

având în vedere concluziile Consiliului din 28 iunie 2011 cu privire la Raportul special nr. 1/2011 al Curții de Conturi Europene: „Deconcentrarea gestionării de către Comisie a asistenței externe de la serviciile sale centrale către delegații a condus la îmbunătățirea furnizării ajutorului?” (2),

având în vedere concluziile Consiliului cu privire la Poziția comună a UE pentru cel de al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului (HLF-4, Busan, 29 noiembrie-1 decembrie 2011),

având în vedere Raportul special nr. 1/2011 al Curții de Conturi Europene intitulat „Deconcentrarea gestionării de către Comisie a asistenței externe de la serviciile sale centrale către delegații a condus la îmbunătățirea furnizării ajutorului?”,

având în vedere paragrafele 122 și 123 din Consensul european privind dezvoltarea cu privire la progresul reformelor legate de gestiunea ajutorului extern al UE,

având în vedere Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare,

având în vedere Declarația de la Paris din 2005 privind eficacitatea ajutorului, Agenda de acțiune de la Accra din 2008 și Parteneriatul de la Busan privind cooperarea eficientă pentru dezvoltare din 2011,

având în vedere evaluarea inter pares a Comunității Europene realizată de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE (OCDE-CAD) din 2007,

având în vedere raportul OCDE-CAD din 2008 intitulat „Gestiunea eficientă a ajutorului: 12 lecții din evaluările inter pares ale CAD”,

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum și cel al Comisiei pentru control bugetar (A7-0056/2012),

A.

întrucât o abordare descentralizată a furnizării ajutorului apropie procesul decizional de realitățile de pe teren și de locurile unde armonizarea și coordonarea donatorilor sunt mai eficiente din punct de vedere operațional, ținând cont în același timp de necesitatea asumării responsabilității la nivel local;

B.

întrucât obiectivul principal al deconcentrării și al reformei mai ample a asistenței externe gestionate de Comisie este acela de a îmbunătăți viteza, fiabilitatea procedurilor de gestiune financiară, precum și calitatea ajutorului în țările partenere;

C.

întrucât concluzia generală a raportului Curții de Conturi Europene este aceea că deconcentrarea a contribuit la o furnizare îmbunătățită și la o accelerare a furnizării ajutorului, precum și la creșterea fiabilității procedurilor financiare, dar că există încă suficient loc pentru îmbunătățiri;

D.

întrucât, având în vedere că termenul de realizare a ODM este de încă 3 ani, este nevoie de o creștere substanțială în ceea ce privește capacitatea UE de a furniza ajutor și capacitatea de absorbție a țărilor beneficiare;

E.

întrucât 74 % din asistența externă a UE acordată de la bugetul UE și din Fondul European de dezvoltare (FED) este gestionată direct prin intermediul a 136 de delegații UE;

F.

întrucât Agenda pentru schimbare a recunoscut necesitatea atât a intensificării coordonării între UE, statele membre și țările partenere, cât și a coordonării și armonizării activităților de dezvoltare și a creșterii eficienței și eficacității;

G.

întrucât recenta reorganizare din cadrul Comisiei și crearea SEAE în urma a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona nu au avut ca efect creșterea prevăzută în ceea ce privește eficiența globală și coerența ajutorului pentru dezvoltare a UE;

H.

întrucât, odată cu crearea SEAE, delegațiile au fost obligate să accepte competențe suplimentare, precum diplomația, informarea/comunicarea și politicile în domeniul libertății, securității și justiției, confruntându-se în același timp cu provocările existente legate de coordonare, coerență și penuria de resurse;

I.

întrucât ajutorul gestionat de diferitele delegații continuă să acopere o gamă largă de domenii, conducând la creșterea presiunii asupra resurselor la nivel de delegații;

J.

întrucât regulamentele și procedurile greoaie pot compromite utilizarea sistemelor la nivel de țară și programarea în comun și întrucât în cadrul cooperării internaționale pentru dezvoltare ar fi adecvată utilizarea unor cadre de programare multianuală;

K.

întrucât sprijinul bugetar general și sectorial reprezintă modalitatea de acordare a ajutorului cea mai indicată în vederea reducerii costurilor de tranzacție pentru țările partenere, din moment ce se concentrează într-un mod mai ferm asupra calității ajutorului, asupra tipului de parteneriate și asupra nevoilor țărilor partenere;

L.

întrucât procesul de deconcentrare ar trebui asociat cu un mecanism la nivel de stat membru pentru a oferi informații cu privire la modul în care agențiile plănuiesc să își cheltuiască bugetele, făcând astfel ajutorul mai direcționat și permițând identificarea lipsei de resurse și a posibilităților de finanțare din diferitele țări;

M.

întrucât reforma privind ajutorul extern al UE ar trebui folosită în vederea expunerii modului în care efectele ajutorului au îmbunătățit viețile oamenilor săraci, atât ca răspuns la sprijinul tot mai accentuat oferit de cetățenii europeni asistenței oficiale pentru dezvoltare ca mijloc de eradicare a sărăciei și de atingere a ODM, cât și prin lumina acestor fapte, capabile să dezmintă scepticismul referitor la eficacitatea ajutorului;

N.

întrucât vizitele la fața locului întreprinse de către OCDE/ CAD în vederea examinării inter pares ilustrează în mod regulat faptul că personalul local se simte marginalizat sau nu este integrat pe deplin în echipa locală de donatori;

1.

salută concluziile generale ale raportului Curții de Conturi Europene și solicită Comisiei să își continue eforturile de creștere a eficienței furnizării ajutorului;

2.

salută raportul foarte cuprinzător și analitic pregătit de Curtea de Conturi Europeană, precum și momentul oportun la care s-a finalizat evaluarea rezultatelor procesului de deconcentrare;

3.

invită Comisia să se asigure că sediile sale dispun de o capacitate satisfăcătoare și de resurse umane suficiente pentru a acorda un sprijin adecvat delegațiilor prin intermediul directoratului operațiunilor de calitate;

4.

subliniază că, în conformitate cu raportul Curții, sunt necesare eforturi suplimentare din partea Comisiei în vederea îmbunătățirii modului de evaluare a calității și a rezultatelor intervențiilor sale; consideră că aceasta va spori responsabilitatea intervențiilor de natură financiară ale UE și va asigura o vizibilitate crescută a acțiunilor sale;

5.

încurajează Comisia să perfecționeze criteriile și să consolideze procedurile de evaluare a calității proiectelor finanțate în vederea îmbunătățirii calității ajutorului și a reducerii în continuare a numărului proiectelor neperformante; ia act de faptul că impactul cheltuielilor pentru ajutor este de importanță primordială pentru Parlamentul European;

6.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, pe perioada 2005-2008, componența personalului delegațiilor s-a reorientat către funcții politice și comerciale și solicită Comisiei să găsească un echilibru corespunzător la nivelul personalului delegațiilor între funcția de gestionare a ajutorului și restul funcțiilor;

7.

consideră că rata ridicată de rotație a personalului în cadrul delegațiilor este inacceptabilă (40 % din personalul Comisiei îl reprezintă agenții contractuali), întrucât compromite memoria instituțională și influențează în mod negativ eficiența acțiunilor;

8.

constată că 6 % dintre angajamentele din bugetul disponibil pentru 2006 nu au fost contractate până în 2009 și, prin urmare, au fost pierdute prin aplicarea regulii D+3; solicită ca acest procent să fie micșorat, și ar dori să fie informat cu privire la procentele și cuantumurile respective pentru 2010 și 2011;

9.

solicită Comisiei și SEAE să abordeze în mod special domeniile identificate în urma auditului, mai ales volumul de muncă din cadrul delegațiilor, nivelul adecvat de asigurare a personalului în delegații și raportul dintre resursele umane afectate funcțiilor de gestionare a ajutorului și cele afectate altor funcții;

10.

invită Comisia să aibă în vedere promovarea consultărilor locale, acolo unde este posibil, atunci când ia decizii cu privire la proiectele de ajutor și monitorizează progresele înregistrate de acestea;

11.

consideră că, pentru a face politica de dezvoltare a UE mai coerentă și mai eficientă, serviciile Comisiei din cadrul delegațiilor UE ar trebui să contribuie la elaborarea de politici de ajutor pentru dezvoltare și să gestioneze implementarea acestora; solicită din nou Comisiei să desemneze responsabili cu Coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) în cadrul fiecărei delegații, pentru a monitoriza impactul politicilor UE la nivelul țărilor partenere;

12.

subliniază faptul că trebuie să se acorde atenția cuvenită utilizării de specialiști locali și că personalul existent al delegațiilor UE ar trebui să facă tot posibilul pentru a se implica mai mult în societățile locale, atât cu scopul de a acoperi lacunele de cunoștințe, cât și pentru a asigura o înțelegere exactă a mediului local în care acestea își desfășoară activitatea;

13.

invită Comisia să propună și să asigure într-un mod mai sistematic formarea juridică și financiară a agenților locali, în vederea optimizării gestionării ajutoarelor oferite de UE și a asigurării unei bune guvernanțe pe termen mediu în cadrul administrației locale;

14.

consideră că atât mandatul, cât și competențele SEAE în privința cooperării pentru dezvoltare sunt încă neclare, și solicită Consiliului și Comisiei să ia măsurile necesare pentru a rezolva această situație; constată cu îngrijorare, în acest context, că separarea sarcinilor politice și administrative ale SEAE de sarcinile Comisiei de gestiune a ajutorului poate deveni o sursă de posibile neconcordanțe în ceea ce privește punerea în aplicare a principiilor Declarației de la Paris;

15.

subliniază, în conformitate cu decizia de instituire a SEAE, că întreg personalul care lucrează în cadrul unei delegații se află sub autoritatea șefului delegației, întrucât aceasta este singura posibilitate de a asigura coerența acțiunii externe a UE într-o țară anume, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona;

16.

invită Comisia și Consiliul să susțină în continuare reducerea numărului de domenii de intervenție, conform Codului de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii și Agendei pentru schimbare;

17.

consideră că instrumentele financiare relevante ale UE, precum și Fondul european de dezvoltare (FED) trebuie să se concentreze mai mult pe sărăcie și să fie mai flexibile în ceea ce privește modul de abordare și de funcționare și consideră că trebuie încurajate într-o măsură și mai mare responsabilitatea, transparența și buna utilizare a fondurilor, în vederea atingerii unor rezultate clare;

18.

așteaptă ca Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a depăși neajunsurile sistemelor de supraveghere și control, în special la nivelul delegațiilor, astfel cum a fost indicat de către CCE; solicită Comisiei să informeze comisiile competente ale Parlamentului European până cel târziu la sfârșitul anului 2012 cu privire la măsurile pe care le-a luat;

19.

ia notă de observațiile critice ale Curții de Conturi Europene (3) referitoare la relațiile de lucru dintre sediul central al Comisiei și delegațiile acesteia privind gestionarea ajutorului extern; solicită revizuirea proceselor în cauză și simplificarea acestora în vederea reducerii birocrației interne, precum și transmiterea unui raport Parlamentului cu privire la acțiunile întreprinse;

20.

încurajează Comisia să solicite delegațiilor să efectueze periodic vizite de monitorizare tehnică și financiară a proiectelor și să concentreze mai mult sistemul de raportare internă asupra rezultatelor obținute de intervențiile prin care se acordă ajutor;

21.

invită Comisia să analizeze și să identifice, cu participarea activă a delegațiilor, posibilitățile de mobilizare a programelor pentru ajutor din țările partenere cu implicarea BEI, precum și a instituțiilor naționale și internaționale europene care oferă finanțare pentru dezvoltare;

22.

invită Comisia să ilustreze modul în care o deconcentrare suplimentară a responsabilităților financiare și a celor de resurse umane de la serviciile sale centrale către delegații ar contribui cu o valoare adăugată prin îmbunătățirea dialogului și a coordonării și a planificării ajutorului UE pe teren;

23.

subliniază faptul că nici Comisia și nici statele membre nu ar trebui să folosească criza economică și financiară curentă drept justificare pentru o abordare de tipul „cum să faci mai mult cu mai puțin”, care implică limitarea sau reducerea numărului de angajați în cadrul agențiilor de asistență bilaterală;

24.

subliniază importanța profesionalizării personalului implicat în cooperarea pentru dezvoltare, atât la nivelul Comisiei, cât și în cadrul delegațiilor UE și al agențiilor bilaterale de ajutorare;

25.

consideră că este în interesul unei puneri în aplicare optime a bugetului UE ca șefii de delegație să poată delega gestionarea cheltuielilor administrative ale unei delegații adjuncților săi și că Regulamentul financiar ar trebui să fie revizuit în consecință;

26.

solicită atât Comisiei, cât și statelor membre să depună eforturi mai mari pentru a îmbunătăți legăturile dintre UE și agențiile de asistență bilaterală, guvernele partenere și alte grupuri de dezvoltare cum ar fi grupurile de reflecție, universitățile, fundațiile, ONG-urile și autoritățile subnaționale, întrucât astfel de legături mai strânse maximizează avantajele comparative ale procesului de deconcentrare și ale diverșilor actori din contextul național, evitând în același timp orice suprapunere inutilă a eforturilor;

27.

solicită să se asigure că Parlamentul European își menține competențele de control și evaluare în procesul de descentralizare a administrării ajutorului extern al UE de la serviciile centrale către delegații;

28.

salută precizarea Curții de Conturi Europene conform căreia rolul SEAE în domeniul protecției consulare ar trebui explorat în continuare;

29.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și SEAE.


(1)  Documentul 10749/2005.

(2)  Documentul 12255/2011.

(3)  A se vedea figura 1 din Raportul special nr. 1/2011 al CCE.


7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/91


Vineri, 20 aprilie 2012
Femeile și schimbările climatice

P7_TA(2012)0145

Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 privind femeile și schimbările climatice (2011/2197(INI))

2013/C 258 E/14

Parlamentul European,

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

având în vedere cea de-a patra Conferință mondială privind femeile, organizată la Beijing, în septembrie 1995, Declarația și Platforma de acțiune adoptate la Beijing, precum și documentele finale ulterioare, adoptate în sesiunile speciale Beijing +5, Beijing +10 și Beijing +15 ale Organizației Națiunilor Unite, referitoare la acțiunile și inițiativele ulterioare pentru punerea în aplicare a Declarației de la Beijing și a Platformei de acțiune, adoptate la 9 iunie 2000, 11 martie 2005 și respectiv 2 martie 2010,

având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere Decizia 36/CP.7 a CCONUSC privind îmbunătățirea participării femeilor ca reprezentanți ai părților la organismele instituite conform Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și Protocolului de la Kyoto, din 9 noiembrie 2001,

având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 18 septembrie 2000,

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor,

având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 privind integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European (1),

având în vedere Rezoluția sa din 16 noiembrie 2011 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Durban (COP17) (2),

având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2011 referitoare la elaborarea unei poziții comune a UE înaintea Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20) (3),

având în vedere rezoluția sa din 4 februarie 2009 referitoare la „2050: Viitorul începe azi – recomandări pentru o viitoare politică integrată pentru protecția mediului în UE” (4)

având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2008 referitoare la egalitatea de gen și autonomizarea femeilor, în cadrul cooperării pentru dezvoltare (5),

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0049/2012),

A.

întrucât schimbările climatice nu sunt neutre din punct de vedere al genului, ci afectează în mod diferit cele două sexe;

B.

întrucât modelele de consum și de stil de viață au un impact semnificativ asupra schimbărilor climatice;

C.

întrucât femeile reprezintă aproximativ 50 % din populația lumii și întrucât încă au o responsabilitate relativ mai mare față de alegerile privind consumul zilnic, activitățile de îngrijire a copilului și cele casnice; întrucât bărbații și femeile au modele de consum diferite, femeile consumând mai durabil decât bărbații și demonstrând mai multă disponibilitate de a lua măsuri pentru a păstra mediul prin alegeri de consum durabile;

D.

întrucât, date fiind rolurile de gen, impactul femeilor asupra mediului nu este același cu al bărbaților, iar accesul lor la resurse și modurile în care fac față situațiilor sau se adaptează este puternic afectat de discriminări din punctul de vedere al veniturilor, al accesului la resurse, al puterii politice, al educației și al responsabilităților gospodărești;

E.

întrucât schimbările climatice vor agrava inegalitățile și întrucât există riscul ca politicile din domeniul schimbărilor climatice să aibă un impact negativ și asupra echilibrului dintre sexe și asupra drepturilor femeilor, dacă nu vor ține seama de la bun început de discriminarea bazată pe sex;

F.

întrucât nu va exista nicio echitate în domeniul climei fără o adevărată egalitate de gen și întrucât eliminarea inegalităților și combaterea schimbărilor climatice nu ar trebui considerate contradictorii;

G.

întrucât democrația, respectarea drepturilor omului și egalitatea de șanse între bărbați și femei contribuie la dezvoltarea durabilă și la protecția mediului;

H.

întrucât sursele de discriminare și de vulnerabilitate de altă natură decât de gen (precum sărăcia, geografia, discriminarea tradițională și instituțională, rasa etc.) se combină pentru a obstrucționa accesul la resurse și la mijloacele cu ajutorul cărora se poate face față schimbărilor de amploare, cum sunt schimbările climatice;

I.

întrucât, în unele regiuni, aproape 70 % din femeile angajate lucrează în agricultură (6) și produc până la 90 % din unele recolte (7), cu toate acestea, femeile sunt aproape absente din dezbaterea bugetelor și activitățile privind schimbările climatice;

J.

întrucât, cu toate că 70 % dintre săracii lumii, care trăiesc cu mai puțin de 1 USD pe zi, sunt femei, femeile dețin sub 1 % din proprietăți la nivel mondial; întrucât, în comparație cu bărbații, femeile din țările în curs de dezvoltare reinvestesc o parte considerabilă din veniturile lor în propriile familii;

K.

întrucât planificarea familială poate îmbunătăți în mod semnificativ sănătatea maternă și controlul asupra mărimii familiei, sporind independența și reducând sarcinile domestice ale femeilor care sunt cele care se ocupă în principal de îngrijirea copiilor, crescând astfel rezistența femeilor și a familiilor lor la impactul schimbărilor climatice, astfel cum se prevede în planificarea pe 20 de ani din cadrul Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare;

L.

întrucât problemele de mediu, cauzate și accentuate de schimbările climatice, sunt în prezent responsabile de o creștere a migrației forțate și, întrucât, prin urmare, există o legătura tot mai strânsă între solicitanții de azil și zonele de degradare a mediului; întrucât sunt necesare îmbunătățirea protecției și reinstalarea „refugiaților climatici” și acordarea unei atenții speciale femeilor care sunt cele mai vulnerabile;

M.

întrucât între 75 % și 80 % dintre cei 27 de milioane de refugiați la nivel mondial sunt femei și copii (8); întrucât migrațiile generate de schimbările climatice vor afecta în mod diferit femeile și bărbații, iar femeile vor fi adesea mai puternic afectate; întrucât sunt necesare prevederi speciale în ceea cec privește sănătatea, siguranța și independența pentru a reduce vulnerabilitatea femeilor în caz de migrație voluntară sau forțată;

N.

întrucât proporția femeilor implicate în luarea deciziilor politice și în special în negocierile privind schimbările climatice este încă nesatisfăcătoare, iar progresele realizate sunt mărunte sau inexistente; întrucât femeile reprezintă numai 12 %-15 % dintre șefii de delegații și circa 30 % din totalul delegaților;

O.

întrucât două treimi dintre analfabeții din lume sunt femei (9) și, prin urmare, accesul la informații și la formare profesională prin canale de comunicare adecvate este esențial pentru asigurarea independenței și includerii femeilor, în special în cazuri de urgență, precum cele de dezastre naturale;

P.

întrucât dezastrele naturale au un efect important pe termen mediu și lung asupra educației, sănătății, sărăciei structurale și asupra strămutării populației și întrucât copiii constituie un grup deosebit de vulnerabil la efectele dezastrelor naturale; întrucât există o strânsă legătură între apariția dezastrelor și diminuarea prezenței la școală și întrucât dezastrele exacerbează în mod considerabil decalajul de gen la nivel școlar;

Q.

întrucât seceta și deficitul de apă ca urmare a schimbărilor climatice obligă femeile să muncească mai mult pentru a asigura apa, alimentele și energia și întrucât tinerii abandonează frecvent școala pentru a-și ajuta mamele la aceste activități;

R.

întrucât femeile sunt și importanți agenți ai schimbării și la nivel global, sunt mai active în societatea civilă, iar participarea lor la toate aspectele luptei împotriva schimbărilor climatice ar garanta politici mai echitabile, mai cuprinzătoare și eficiente de abordare a acestei probleme, atât în ceea ce privește adaptarea, cât și în ceea ce privește atenuarea;

S.

întrucât, ca urmare a responsabilităților lor referitoare la gestionarea resurselor naturale limitate, femeile dobândesc cunoștințe importante despre necesitatea de a avea un mediu cât mai durabil, care le conferă acestora posibilitatea de a juca un rol, care nu ar trebui ignorat, la îmbunătățirea strategiilor de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora;

T.

întrucât mecanismele sau finanțarea pentru prevenirea, adaptarea și atenuarea dezastrelor vor rămâne insuficiente, cu excepția cazului în care acestea includ participarea deplină a femeilor la elaborare, luarea deciziilor și punerea în aplicare; întrucât bunele practici din Tunisia, Nicaragua, El Salvador și Honduras, de exemplu, au demonstrat că participarea și cunoștințele femeilor salvează vieți datorită gestionării dezastrelor, sporesc biodiversitatea, îmbunătățesc gestionarea apei, consolidează securitatea alimentară, previn deșertificarea, protejează pădurile și sprijină sănătatea publică,

Dispoziții generale

1.

recunoscând că schimbările climatice exacerbează discriminarea bazată pe sex, pe lângă celelalte efecte dezastruoase, subliniază că evitarea unei schimbări periculoase a climei trebuie să rămână prioritatea de bază a UE, atât în politica internă, cât și în cea externă;

2.

invită Comisia și Consiliul, pentru a se asigura că acțiunile în acest domeniu nu sporesc inegalitățile între sexe, ci îmbunătățesc situația femeilor, să introducă și să integreze problematica de gen în toate etapele politicilor privind clima, de la elaborare la finanțare, punere în aplicare și evaluare;

3.

invită Comisia și statele membre să includă la toate nivelurile procesului decizional egalitatea de gen și obiectivele referitoare la dreptatea de gen în politicile, în planurile de acțiune și în alte măsuri referitoare la dezvoltarea durabilă, la riscul de dezastre și la schimbările climatice, prin efectuarea de analize de gen sistematice, stabilind indicatori și criterii de referință care să țină seama de dimensiunea de gen și dezvoltând instrumente practice corespunzătoare; subliniază că procesul de negociere asupra schimbărilor climatice trebuie să țină seama, în toate etapele, de la cercetare și analiză la proiectare și la crearea și aplicarea de strategii de atenuare și de adaptare, de principiile egalității de gen;

4.

amintește că, în cel de-al 4-lea raport de evaluare, din 2007, Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPPC) a confirmat că impactul schimbărilor climatice variază în funcție de sex, vârstă și clasă socială, săracii având potențial cel mai mult de suferit; consideră că realizarea egalității de gen este esențială pentru dezvoltarea umană și este un obiectiv fundamental al luptei împotriva sărăciei; solicită aplicarea unei abordări generale bazate pe gen la elaborarea politicilor privind dezvoltarea, drepturile omului și schimbările climatice; cere adoptarea unor măsuri care să garanteze că CCONUSC respectă cadrul privind drepturile omului și acordurile naționale și internaționale privind egalitatea de gen și echitatea, inclusiv Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor;

5.

subliniază faptul că schimbările climatice și efectele negative ale acestora ar trebui, de asemenea, considerate o problemă de dezvoltare cu implicații de gen, care afectează toate sectoarele (social, cultural, economic și politic), de la nivel local până la nivel global, și că sunt necesare eforturi concertate din partea tuturor părților implicate pentru a face astfel încât măsurile de reducere a schimbărilor climatice și a riscului de dezastre să respecte dimensiunea de gen, populațiile indigene și drepturile omului;

6.

salută tot mai puternica conștientizare a aspectului de gen al schimbărilor climatice în cadrul discuțiilor la nivel înalt și al intervențiilor principalilor actori în domeniul climei; cu toate acestea, subliniază necesitatea unor pași concreți înspre includerea unui număr mai mare de femei, la toate nivelurile de luare a deciziilor și, în special, în negocierile privind schimbările climatice prin măsuri, cum ar fi introducerea unei cote obligatorii de 40 % în cadrul delegațiilor;

7.

reamintește Comisiei și statelor membre de rezoluția sa referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Durban (COP17) și le îndeamnă să acționeze în sensul angajamentului său de a depune „eforturi pentru o reprezentare a femeilor de cel puțin 40 % în toate organismele relevante” pentru finanțarea acțiunilor în domeniu; subliniază necesitatea aplicării acestui principiu la transferul tehnologic, precum și la organismele de adaptare;

8.

solicită Comisiei și statelor membre să colecteze date defalcate pe sexe la planificarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor, programelor și proiectelor în domeniul schimbărilor climatice pentru a evalua și a aborda eficient efectele diferite ale schimbărilor climatice asupra fiecărui gen și pentru a elabora un ghid privind adaptarea la schimbările climatice, subliniind politicile care pot proteja și împuternici femeile să facă față efectelor schimbărilor climatice;

9.

invită Comisia și statele membre să integreze statisticile care acordă atenție aspectelor de gen în toate domeniile politicii privind mediul pentru a îmbunătăți estimarea situației generale a femeilor și bărbaților în ceea ce privește schimbările climatice;

10.

reamintește faptul că includerea aspectelor referitoare la promovarea egalității de gen și la eliminarea discriminării în politica externă a UE ar trebui să continue să sprijine femeile să îndeplinească un rol important în adoptarea deciziilor, elaborarea și gestionarea politicilor, conservarea și monitorizarea resurselor naturale, în domeniul mediului și al eforturilor de combatere a schimbărilor climatice;

11.

solicită un indicator „favorabil climei” (ca o alternativă la PIB) pentru a monitoriza modul în care modelele de creștere, consum și stil de viață influențează schimbările climatice;

12.

solicită UE și statelor membre să evalueze măsura în care politicile privind clima țin seama de nevoile femeilor și le îndeamnă să integreze dimensiunea de gen în formularea unei politici de dezvoltare durabilă care să țină seama de această dimensiune;

Adaptarea

13.

solicită Comisiei și statelor membre să creeze instrumente ușor de utilizat pentru evaluarea impactului de gen de-a lungul întregului ciclu de viață al proiectelor, cum sunt cele utilizate în cadrul proiectelor de dezvoltare;

14.

solicită soluții și proiecte locale incluzive, care să includă sensibilizarea șa vulnerabilitățile și capacitățile de a face față existente, cum sunt experiențele și cunoștințele tradiționale ale populațiilor locale, în special ale femeilor;

15.

subliniază că, la nivel mondial, femeile sunt foarte implicate în activități la nivelul societății civile și, astfel, invită Comisia să faciliteze și susțină rețelele de organizații ale femeilor și de actori ai societății civile;

16.

invită Comisia să aibă în vedere programe prin care transferul de tehnologii moderne și know-how poate contribui la adaptarea la schimbările climatice a comunităților și a regiunilor în curs de dezvoltare;

17.

subliniază că, în țările în curs de dezvoltare, femeile joacă un rol esențial în extragerea și gestionarea apei, ele fiind deseori cele care colectează, utilizează și distribuie apa, nu numai în gospodărie, ci și în agricultură; îndeamnă Comisia să acorde ajutoare pentru dezvoltare în vederea lansării unor programe accesibile pentru săparea de puțuri cu ajutorul energiei din surse regenerabile și al unor sisteme de tratare a apei simple și ușor de întreținut;

18.

solicită integrarea consolidării capacităților și formării atente la dimensiunea de gen în soluțiile de adaptare, care trebuie să fie compatibile cu nevoile speciale ale femeilor și să țină seama de obstacolele specifice, dar și de capacitățile și experiențele femeilor;

19.

subliniază importanța folosirii cunoștințelor femeilor și a încurajării soluțiilor locale, care au o influență foarte concretă asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, așa cum este proiectul „Fetele la conducerea proiectelor de reducere a riscurilor” din Africa de Sud sau cum sunt mai multe proiecte menite să ajute grupurile de femei să monteze instalații pentru apă potabilă și toalete în cartiere sărace din India;

20.

invită Comisia și statele membre să integreze aspectele legate de gen în strategii de prevenire și administrare a riscurilor asociate dezastrelor naturale și să promoveze emanciparea femeilor prin consolidarea capacităților anterior, în timpul și ulterior producerii dezastrelor cauzate de schimbările climatice, precum și implicarea activă a femeilor în anticiparea, în alertarea timpurie și în prevenirea dezastrelor, în cadrul consolidării capacității de rezistență;

21.

constată că, în multe comunități din întreaga lume, responsabilitățile femeilor în cadrul familiei le fac mai vulnerabile la schimbările de mediu, care sunt exacerbate de consecințele schimbărilor climatice; femeile sunt afectate în rolurile multiple pe care le îndeplinesc, legate de producerea și furnizarea de hrană și de îngrijire, precum și de activitățile economice;

22.

solicită mai multă transparență și incluziune în mecanismele și procesele de planificare existente, precum programele de acțiune naționale pentru adaptare (PANA) sau viitoarele planuri naționale de adaptare, precum și promovarea acestor principii în cadrul viitoarelor tratate privind schimbările climatice, a mecanismelor și a eforturilor de cooperare bilaterale;

23.

subliniază că există dovezi serioase că impactul asupra sănătății al condițiilor exterioare influențate de climă, precum incidența malnutriției sau a bolilor infecțioase, precum malaria, variază în funcție de gen; ia notă cu îngrijorare de rata ridicată a mortalității feminine în situații de dezastru; consideră că cercetări specifice cu privire la impactul schimbărilor climatice asupra sănătății femeilor ar putea ajuta la definirea unui răspuns mai bine țintit; îndeamnă toate guvernele să depună mai multe eforturi pentru a asigura o mai bună prevenire, tratare și acces la medicamente, în special pentru femei, deoarece sunt un grup vulnerabil, în calitatea lor de furnizori de îngrijire, să se angajeze la mai multe acțiuni menite să abordeze riscurile pentru sănătate asociate cu schimbările climatice și să ofere un cadru pentru evaluarea riscurilor pentru sănătate în funcție de sex și pentru măsurile de adaptare/atenuare legate de schimbările climatice;

24.

subliniază că 70 % dintre persoanele cele mai sărace ale lumii sunt femei, care realizează două treimi din totalul orelor de lucru, dar dețin mai puțin de 1 % din proprietăți; de asemenea, li se refuză accesul egal și controlul asupra resurselor, tehnologiilor, serviciilor, proprietății asupra pământului, creditelor, sistemelor de asigurări și puterii de decizie și, astfel, sunt disproporționat vulnerabile și mai puțin capabile să se adapteze la schimbările climatice; evidențiază că 85 % dintre persoanele care mor în urma dezastrelor naturale generate de schimbările climatice sunt femei, că 75 % dintre refugiații din motive de mediu sunt femei și că tot femeile sunt cele mai probabile victime nevăzute ale războaielor pentru resurse și ale violențelor cauzate de schimbările climatice;

25.

invită UE și statele sale membre să instituie un principiu de „justiție climatică”; insistă că cea mai mare nedreptate produsă de incapacitatea noastră de a aborda în mod eficient schimbările climatice ar fi efectele nocive asupra țărilor și populațiilor sărace și, în special, asupra femeilor;

Atenuarea

26.

solicită Comisiei și viitoarelor președinții ale Consiliului Uniunii Europene să lanseze un studiu privind dimensiunea de gen a politicilor de atenuare;

27.

subliniază că este nevoie de politici orientate pentru a evita segregarea pe sexe și discriminarea în cadrul economiei ecologice, în care noile locuri de muncă din domeniile tehnologiei și științelor sunt deja aproape în exclusivitate masculine; subliniază, în acest context, importanța antreprenoriatului în sensul deschiderii economiei ecologice atât pentru femei, cât și pentru bărbați;

28.

invită Comisia și statele membre să încurajeze femeile să se formeze și să urmeze o carieră în sectorul tehnologic și științific și cariere în sectoarele mediului și al tehnologiilor energetice, deoarece necesitatea unei expertize în acest domeniu pentru a promova protecția climei va asigura femeilor locuri de muncă sigure cu un viitor stabil și va asigura conștientizarea necesităților femeilor la definirea politicilor privind schimbările climatice;

29.

solicită Comisiei să sprijine reformarea mecanismelor și fondurilor existente, pentru a le face mai transparente, mai incluzive și pentru a reflecta mai bine contribuțiile la reducerea emisiilor ale comunităților locale și în special ale femeilor, precum și pentru a promova aceste principii în cadrul viitoarelor tratate privind schimbările climatice, a mecanismelor și a eforturilor de cooperare bilaterale, pentru a dezvolta modalități mai bune de emancipare economică a femeilor;

30.

recunoaște impactul pe care creșterea populației îl are asupra climei și subliniază necesitatea de a răspunde în mod corespunzător cerințelor neîndeplinite din domeniul produselor contraceptive ale femeilor și bărbaților din toate societățile;

31.

reamintește că evitarea schimbărilor climatice periculoase și limitarea creșterii temperaturilor medii la 2 °C sau, dacă este posibil, la 1,5 °C în comparație cu nivelurile preindustriale sunt necesare și absolut esențiale pentru a evita consecințele negative dramatice asupra femeilor și a altor populații vulnerabile;

32.

solicită Comisiei să pună la punct un set de instrumente pentru a încuraja procesele mai incluzive de luare de decizii, așa cum s-a procedat în sectoarele transporturilor și energiei la Malmö (Suedia) și în zona Vollsmose (Danemarca) (10);

33.

solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze indicatori pentru evaluarea impactului de gen al proiectelor și programelor și să promoveze integrarea dimensiunii de gen în bugetele pentru politicile din domeniul schimbărilor climatice, indiferent dacă aceste politici sunt destinate nivelului internațional, naționale, regional sau local;

34.

solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte instrumente și orientări pentru analiza de gen a politicilor și programelor de atenuare, precum și a programelor și activităților de cercetare conexe;

35.

subliniază rolul important al femeilor în aplicarea în viața de zi cu zi a unor măsuri de atenuare a schimbărilor climatice, de exemplu prin practici de economisire a energiei, prin măsuri de reciclare, precum și prin utilizarea produselor ecologice, deoarece încă sunt considerate administratorii principali ai gospodăriei; invită Comisia să lanseze campanii de sensibilizare la nivel local, concentrându-se pe alegerile privind consumul zilnic, legate de activitățile casnice și cele de îngrijire a copilului;

36.

recunoaște, prin urmare, contribuția semnificativă pe care femeile o pot aduce la inovare prin capacitatea lor de a educa atât în administrarea afacerilor, cât și în cea a gospodăriilor;

37.

în acest sens, subliniază importanța intensificării participării active a femeilor la inovarea pentru dezvoltarea durabilă ca mijloc de abordare a provocărilor serioase pe care le aduc schimbările climatice;

38.

subliniază faptul că schimbările climatice vor conduce inevitabil la migrații din regiunile afectate de calamități, precum seceta sau inundațiile, și că Uniunea Europeană trebuie să aibă în vedere nevoia de a proteja femeile din taberele de persoane strămutate în interiorul țării și de refugiați;

39.

observă că impactul schimbărilor de mediu asupra migrației și strămutărilor va crește în viitor și că, potrivit Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați, 80 % dintre refugiații din întreaga lume sunt femei și copii; reiterează importanța identificării de strategii care să țină seama de dimensiunea de gen pentru a răspunde la crizele umanitare și de mediu cauzate de schimbările climatice; consideră, prin urmare, că este urgent necesar să se realizeze cercetări privind gestionarea migrației din motive de mediu într-un mod care să țină seama de diferența de gen, lucru care ar include recunoașterea și găsirea de soluții în ceea ce privește rolurile de gen și responsabilitățile din domeniul resurselor naturale și ar putea include garantarea faptului că resursele rare sunt disponibile pentru comunitățile în situații de necesitate și că se furnizează apă pentru refugiați;

Finanțarea

40.

solicită delegațiilor UE să respecte principiul stabilit în cadrul rezoluției menționate anterior referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Durban (COP17) de a garanta echilibrul de gen în cadrul tuturor organismelor care iau decizii financiare în domeniul schimbărilor climatice, inclusiv în cadrul consiliului de administrație al Fondului verde pentru climă și al potențialelor subcomisii pentru finanțarea unor proiecte individuale;

41.

invită Comisia și statele membre să conceapă programe de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea care să aplice analiza aspectelor de gen pentru ameliorarea bunăstării femeilor și a fetelor și să ia în considerare inegalitățile de gen pentru accesul la credite, difuzarea informațiilor, acces îmbunătățit la terenuri și la resurse naturale, la energie durabilă și informații și servicii legate de sănătatea reproductivă; solicită ca aceste programe și strategii să includă soluții inovatoare de finanțare precum schemele de microcredit, în special în cazuri de urgență, precum cele ale refugiaților climatici;

42.

subliniază necesitatea ca mecanismele de finanțare să reflecte prioritățile și nevoile femeilor în mecanismele de finanțare și să includă participarea activă a acestora în dezvoltarea criteriilor de finanțare și alocarea resurselor pentru inițiativele privind schimbările climatice, în special la nivel local și în activitățile Fondului pentru o climă verde;

43.

solicită integrarea egalității de gen, ca problematică orizontală, în toate fondurile și instrumentele privind clima; subliniază că integrarea necesită expertiză în problematica de gen și ar trebui să fie extinsă la misiunea și la metodele de guvernanță și operaționale ale mecanismelor de finanțare, iar metodele operaționale și mecanismele de monitorizare și de evaluare ar trebui să garanteze că femeile și comunitățile locale beneficiază de finanțare adecvată;

44.

solicită Comisiei și delegațiilor UE să sprijine o finanțare crescută, nouă și suplimentară pentru acțiunile de adaptare de care beneficiază în mod direct femeile, care sunt adesea disproporționat de vulnerabile la impactul schimbărilor climatice; solicită ca furnizarea de fonduri pentru adaptare să se facă exclusiv sub formă de finanțări nerambursabile;

45.

invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea surselor regenerabile de energie în țările în curs de dezvoltare, prin procese de schimburi de tehnologie și de cunoștințe, care includ participarea echilibrată a femeilor, cu scopul de a contribui simultan atât la egalitatea de șanse, cât și la atenuarea schimbărilor climatice;

46.

subliniază cu îngrijorare impactul negativ pe care schimbările climatice îl pot avea în atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului ale Organizației Națiunilor Unite, în special a celor legate de condiția și protecția femeilor;

*

* *

47.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.


(1)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0515.

(2)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0504.

(3)  Texte adoptate, P7_TA(2011)0430.

(4)  JO C 67 E, 18.3.2010, p. 44.

(5)  JO C 66 E, 20.3.2009, p. 57.

(6)  FAO, Situația alimentației și agriculturii în 2010-2011 – femeile în agricultură – eliminarea disparităților de gen în ceea ce privește dezvoltarea, http://www.fao.org/docrep/013/i2050e/i2050e.pdf

(7)  Forumul Economic Mondial, „Emanciparea femeilor: măsurarea disparității de gen globale”, 2005, https://members.weforum.org/pdf/Global_Competitiveness_Reports/Reports/gender_gap.pdf

(8)  ONU, Consiliul Economic și Social, „Femeile pe scurt”, http://www.un.org/ecosocdev/geninfo/women/women96.htm

(9)  UNICEF, „Progres pentru copii”, 2005, http://www.unicef.org/progressforchildren/2005n2/PFC05n2en.pdf

(10)  Integrarea dimensiunii de gen în politica privind transporturile publice din Malmö: http://www.nikk.no/A+gender+equal+and+sustainable+public+transport+system.b7C_wljSYQ.ips; și proiectul de formare a femeilor aparținând minorităților etnice pentru a fi ambasadoare de mediu în Vollmose: http://www.nikk.no/Women+are+everyday+climate+experts.b7C_wljQ1e.ips.


7.9.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 258/99


Vineri, 20 aprilie 2012
Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020

P7_TA(2012)0146

Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020 (2011/2307(INI))

2013/C 258 E/15

Parlamentul European,

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2011)0244),

având în vedere viziunea pentru 2050 și obiectivul principal pentru 2020 adoptate de șefii de state și de guverne din UE în martie 2010,

având în vedere concluziile Consiliului de Mediu din 21 iunie 2011 și 19 decembrie 2011 privind „Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020”,

având în vedere îndeosebi rezultatul celei de-a 10-a Conferințe a părților (COP 10) la Convenția ONU privind diversitatea biologică (CBD), în special planul strategic în materie de biodiversitate pentru perioada 2011-2020 și obiectivele Aichi, Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora, precum și strategia de mobilizare a resurselor pentru biodiversitatea globală,

având în vedere Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES) și Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (CMS),

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii’ (COM(2010)0672) și propunerea Comisiei pentru o reformă a PAC după 2013,

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500), împreună cu documentele justificative,

având în vedere cadrul financiar strategic pentru perioada 2014-2020,

având în vedere „Raportul de sinteză privind stadiul de conservare a tipurilor de habitate și a speciilor în conformitate cu articolul 17 din Directiva privind Habitatele”, (COM(2009)0358),

având în vedere Rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la punerea în aplicare a legislației comunitare privind conservarea biodiversității (1),

având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la viitorul Politicii Agricole Comune după 2013 (2) și Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la „PAC în perspectiva anului 2020: cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii” (3),

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Finanțarea programului Natura 2000 - Investirea în programul Natura 2000: Obținerea de beneficii pentru natură și pentru oameni” (SEC(2011)1573),

având în vedere studiul intitulat „Economia ecosistemelor și a biodiversității (TEEB)” (4),

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, al Comisiei pentru dezvoltare regională, al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și al Comisiei pentru pescuit (A7-0101/2012),

A.

întrucât UE nu și-a atins obiectivul privind biodiversitatea pentru 2010;

B.

având în vedere faptul că Organizația Națiunilor Unite a declarat perioada 2010-2020 Deceniul biodiversității;

C.

având în vedere faptul că biodiversitatea este esențială pentru existența omului și pentru bunăstarea societăților, atât în mod direct, cât și indirect, prin serviciile de ecosistem pe care le oferă – de exemplu, numai beneficiile generate de rețeaua Natura 2000 a Uniunii Europene, care cuprinde zonele protejate, sunt estimate la o valoare de 200-300 de miliarde de euro, iar între 4,5 și 8 milioane de posturi cu normă întreagă sunt susținute direct din cheltuielile efectuate de vizitatori în cadrul și în perimetrul acestor zone;

D.

având în vedere faptul că pierderea biodiversității reduce în prezent PIB-ul nostru global cu 3 % în fiecare an;

E.

având în vedere faptul că aproape 65 % dintre tipurile de habitate și 52 % dintre speciile enumerate în anexele la Directiva privind habitatele au un statut de conservare nefavorabil;

F.

având în vedere faptul că 88 % din stocurile de pește sunt pescuite peste nivelul producției maxime durabile;

G.

având în vedere faptul că granițele Uniunii Europene au fost traversate deja de peste 11 000 de specii alogene, dintre care cel puțin 15 % sunt invazive și provoacă daune biodiversității;

H.

având în vedere raptul că fermierii joacă un rol vital în atingerea obiectivelor UE privind diversitatea; având în vedere faptul că, în 1992, a existat primul impuls în direcția integrării protecției biodiversității în PAC (Politica Agricolă Comună) și că reforma din 2003 a introdus ulterior măsuri precum eco-condiționarea, plata agricolă unică (decuplarea) și dezvoltarea rurală, care exercită efecte benefice asupra biodiversității;

I.

având în vedere faptul că plata pentru serviciile ecosistemice (PES) este un instrument financiar inovator promițător pentru conservarea biodiversității;

J.

având în vedere faptul că habitatele și speciile sunt amenințate de schimbările climatice; că biodiversitatea și protejarea naturii sunt cruciale pentru combaterea și adaptarea la modificările climatice;

Observații generale

1.

regretă faptul că UE nu și-a atins obiectivul privind biodiversitatea pentru 2010;

2.

salută și susține Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020, inclusiv toate obiectivele și acțiunile acesteia; consideră, totuși, că anumite acțiuni trebuie întărite și specificate în mod mai clar, și că trebuie întreprinse anumite măsuri pentru a asigura implementarea eficientă a strategiei;

3.

subliniază nevoia urgentă de acțiune și nevoia de a acorda o prioritate politică mai înaltă biodiversității, pentru a realiza obiectivul prioritar al strategiei pentru 2020 a Uniunii Europene, din punct de vedere al angajamentelor referitoare la biodiversitate și biodiversitatea globală; subliniază că, cu resursele financiare adecvate și voința politică necesară, există instrumentele pentru stoparea pierderii biodiversității; subliniază faptul că menținerea biodiversității este o provocare colectivă care ar trebui soluționată cu angajamentul și participarea a numeroase părți interesate:

4.

Salută comunicarea Comisiei privind biodiversitatea pentru 2020 și observă faptul că schimbările climatice, pierderea biodiversității, amenințările din partea speciilor invazive și supraconsumul resurselor naturale reprezintă provocări transnaționale și transregionale care afectează fiecare cetățean UE care locuiește fie în mediul urban, fie în cel rural și că sunt necesare măsuri urgente la toate nivelurile de administrație – local, regional și național – pentru atenuarea acestor efecte;

5.

invită așadar statele membre să integreze strategia în cadrul planurilor, programelor și/sau strategiilor lor naționale;

6.

consideră că garanțiile pentru biodiversitate cuprinse în legislația existentă a UE nu trebuie diminuate;

7.

subliniază faptul că noua strategie nu trebuie să eșueze; îndeamnă așadar Comisia să îi ofere Parlamentului rapoarte bianuale privind progresele înregistrate, în care Consiliul și Comisia să ofere detalii privind starea de fapt;

8.

subliniază faptul că adevăratul test al angajamentului UE de a atinge obiectivele privind biodiversitatea – și adevăratul punct central al acestei probleme – nu este noua strategie, ci, mai degrabă, reformele viitoare ale politicii agricole comune și ale celei privind pescuitul, precum și cadrul financiar multianual; subliniază, de asemenea, că măsura insuficientă în care protecția biodiversității a fost integrată în alte politici europene a generat eșecul primei strategii;

9.

adoptă perspectiva conform căreia dificultățile întâmpinate în atingerea obiectivelor stabilite pentru 2010 îndeamnă la o analiză aprofundată a metodelor aplicate până la momentul de față; își menține convingerea conform căreia trebuie derulate studii strategice care acoperă toți factorii ce pot afecta zonele protejate și că aceste studii ar trebui integrate în planificarea urbană și ar trebui însoțite de campanii de educare și informare privind importanța resurselor naturale locale și a conservării acestora;

10.

insistă asupra faptului că pierderea biodiversității se referă nu numai la specii și la habitate, ci, de asemenea, și la diversitatea genetică; îndeamnă Comisia să dezvolte o strategie pentru conservarea diversității genetice;

11.

observă faptul că moștenirea noastră naturală este un bun ecologic important, fundamental pentru bunăstarea omenirii; consideră că toate statele membre ar trebui să coopereze și să își coordoneze eforturile pentru a asigura o utilizare mai eficientă a resurselor naturale și a evita pierderile nete din punct de vedere al biodiversității și al serviciilor ecosistemice în zonele rurale și urbane;

Obiective – integrarea biodiversității în cadrul tuturor politicilor UE

12.

subliniază importanța integrării protecției și conservării biodiversității în dezvoltarea, implementarea și finanțarea tuturor celorlalte politici europene - inclusiv cele privind agricultura, silvicultura, piscicultura, dezvoltarea și coeziunea regională, energia, industria, transportul, turismul, cooperarea pentru dezvoltare, cercetarea și inovarea – pentru a face ca politicile sectoriale și bugetare ale UE să fie mai coerente și să se asigure că își onorează angajamentele obligatorii referitoare la protecția biodiversității;

13.

subliniază faptul că strategia UE privind biodiversitatea ar trebui să fie pe deplin integrată în strategiile pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

14.

reamintește faptul că principiul precauției constituie un temei juridic care urmează să fie aplicat în toată legislația și în deciziile care afectează biodiversitatea;

15.

insistă asupra faptului că protejarea, valorificarea, inventarierea și restaurarea biodiversității și serviciilor ecosistemice este esențială pentru atingerea obiectivelor Foii de parcurs pentru o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și îndeamnă Comisia și statele membre să ia în calcul, ca parte a măsurilor specifice, prezentarea unei agende pentru inventarierea și evaluarea serviciilor ecosistemice în UE, care vor permite întreprinderea de măsuri specifice și eficiente în vederea stopării degradării biodiversității și a serviciilor ecosistemice;

16.

accentuează faptul că pierderea biodiversității generează costuri economice devastatoare pentru societate, care, până acum, nu au fost integrate suficient în politicile economice și de altă natură; îndeamnă așadar Comisia și statele membre să valorifice serviciile ecosistemice și să integreze aceste valori în sistemele de contabilitate, ca bază pentru politici mai durabile; consideră că orice model economic care nu ia în considerare protejarea adecvată a biodiversității nu este viabil; subliniază de asemenea faptul că acțiunile în vederea restaurării ecosistemului și a biodiversității au un potențial semnificativ de creare de noi competențe, locuri de muncă și oportunități de afaceri;

17.

subliniază necesitatea realizării unei evaluări aprofundate a impactului negativ asupra biodiversității pe care îl înregistrează diferite sectoare ale economiei;

18.

subliniază faptul că strategia privind biodiversitatea este o componentă a inițiativei emblematice la nivel european privind eficiența resurselor și reamintește faptul că politica regională joacă un rol esențial în asigurarea creșterii durabile prin intermediul acțiunilor pe care le susține pentru abordarea aspectelor privind schimbările climatice, energia și mediul;