ISSN 1977-1029

doi:10.3000/19771029.C_2013.086.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 86

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 56
23 martie 2013


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2013/C 086/01

Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 79, 16.3.2013

1

 

V   Anunțuri

 

PROCEDURI JURISDICȚIONALE

 

Curtea de Justiție

2013/C 086/02

Cauza C-12/11: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 31 ianuarie 2013 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Dublin Metropolitan District Court — Irlanda) — Denise McDonagh/Ryanair Ltd [Transport aerian — Regulamentul (CE) nr. 261/2004 — Noțiunea împrejurări excepționale — Obligația de asistență a pasagerilor în eventualitatea anulării unui zbor din cauza unor împrejurări excepționale — Erupție vulcanică ce a determinat închiderea spațiului aerian — Erupția vulcanului islandez Eyjafjallajökull]

2

2013/C 086/03

Cauza C-26/11: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 31 ianuarie 2013 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Grondwettelijk Hof — Belgia) — Belgische Petroleum Unie VZW și alții/Belgische Staat (Directiva 98/70/CE — Calitatea benzinei și a motorinei — Articolele 3-5 — Specificații de mediu privind combustibilii — Directiva 98/34/CE — Procedură de furnizare de informații în domeniul standardelor, al reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale — Articolele 1 și 8 — Noțiunea reglementare tehnică — Obligație de a comunica proiectele de reglementări tehnice — Reglementare națională prin care se impune companiilor petroliere care introduc pe piață benzină și/sau motorină să introducă de asemenea pe piață, în același an calendaristic, o anumită cantitate de biocarburanți)

2

2013/C 086/04

Cauza C-175/11: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 31 ianuarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court — Irlanda) — H.I.D., B.A./Refugee Applications Commissioner, Refugee Appeals Tribunal, Minister for Justice, Equality and Law Reform, Ireland, Attorney General (Trimitere preliminară — Regimul de azil european comun — Cererea unui resortisant al unei țări terțe pentru obținerea statutului de refugiat — Directiva 2005/85/CE — Articolul 23 — Posibilitatea de a recurge la o procedură de soluționare prioritară a cererilor de azil — Procedură națională care aplică o procedură prioritară pentru examinarea cererilor introduse de persoane care aparțin unei anumite categorii definite pe criteriul cetățeniei sau al țării de origine — Dreptul la o cale de atac jurisdicțională efectivă — Articolul 39 din directiva menționată — Noțiunea instanță în sensul acestui articol)

3

2013/C 086/05

Cauza C-301/11: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 31 ianuarie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Țărilor de Jos (Legislație fiscală — Transfer al reședinței fiscale — Libertatea de stabilire — Articolul 49 TFUE — Impozitarea câștigurilor nerealizate — Impozit la ieșire imediată)

4

2013/C 086/06

Cauza C-394/11: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 31 ianuarie 2013 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Komisia za zashtita ot diskriminatsia — Bulgaria) — Valeri Hariev Belov/CHEZ Elektro Balgaria AD și alții (Trimitere preliminară — Articolul 267 TFUE — Noțiunea instanță națională — Necompetența Curții)

4

2013/C 086/07

Cauza C-396/11: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 29 ianuarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Constanța — România) — Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța/executarea unor mandate europene de arestare emise împotriva lui Ciprian Vasile Radu (Cooperare polițienească și judiciară în materie penală — Decizia-cadru 2002/584/JAI — Mandat european de arestare și procedurile de predare între statele membre — Mandat european de arestare emis în scopul urmăririi penale — Motive de refuz al executării)

5

2013/C 086/08

Cauza C-642/11: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 31 ianuarie 2013 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad Varna — Bulgaria) — Stroy trans EOOD/Direktor na Direktsia Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite (Fiscalitate — TVA — Directiva 2006/112/CE — Principiul neutralității fiscale — Drept de deducere — Refuz — Articolul 203 — Menționarea TVA ului pe factură — Exigibilitate — Existența unei operațiuni impozabile — Apreciere identică în ceea ce privește atât emitentul facturii, cât și destinatarul său — Necesitate)

5

2013/C 086/09

Cauza C-643/11: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 31 ianuarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Varna — Bulgaria) — LVK — 56 EOOD/Direktor na Direktsia Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite (Fiscalitate — TVA — Directiva 2006/112/CE — Principiul neutralității fiscale — Drept de deducere — Refuz — Articolul 203 — Menționarea TVA-ului pe factură — Exigibilitate — Existența unei operațiuni impozabile — Apreciere identică în privința emitentului facturii și a destinatarului său — Necesitate)

6

2013/C 086/10

Cauza C-496/12: Cerere de decizie preliminară formulată de Krajský súd v Prešove (Slovacia) la 6 noiembrie 2012 — Spoločenstvo vlastníkov bytov MYJAVA/Podtatranská vodárenská prevádzková spoločnosť, a.s.

7

2013/C 086/11

Cauza C-595/12: Cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 19 decembrie 2012 — Loredana Napoli/Ministero della Giustizia — Dipartimento Amministrazione Penitenziaria

7

2013/C 086/12

Cauza C-597/12 P: Recurs introdus la 19 decembrie 2012 de Isdin, SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 9 octombrie 2012 în cauza T-366/11: Bial-Portela & Ca, SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

8

2013/C 086/13

Cauza C-599/12: Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Brugge (Belgia) la 20 decembrie 2012 — JETAIR NV, BTW-eenheid BTWE Travel4you v FOD FINANCIËN

9

2013/C 086/14

Cauza C-604/12: Cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court (Irlanda) la 27 decembrie 2012 — HN/Minister for Justice, Equality and Law Reform, Irlanda și Attorney General

9

2013/C 086/15

Cauza C-617/12: Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court of Justice (Chancery Division) Patents Court (Regatul Unit) la 18 decembrie 2012 — Astrazeneca AB/Comptroller-General of Patents

10

2013/C 086/16

Cauza C-11/13: Cerere de decizie preliminară formulată de Bundespatentgerichts (Germania) la 10 ianuarie 2013 — Bayer CropScience AG

10

2013/C 086/17

Cauza C-17/13: Cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato (Italia) la 14 ianuarie 2013 — Alpina River Cruises GmbH și Nicko Tours GmbH/Ministero delle infrastrutture e dei trasporti — Capitaneria di Porto di Chioggia

10

2013/C 086/18

Cauza C-19/13: Cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato (Italia) la 15 ianuarie 2013 — Ministero dell’Interno/Fastweb SpA

11

2013/C 086/19

Cauza C-20/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichts Berlin (Germania) la 15 ianuarie 2013 — Daniel Unland/Land Berlin

11

2013/C 086/20

Cauza C-22/13: Cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Napoli (Italia) la 17 ianuarie 2013 — Mascolo/Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca

12

2013/C 086/21

Cauza C-35/13: Cerere de decizie preliminară formulată de Corte Suprema di Cassazione (Italia) la 24 ianuarie 2013 — ASS.I.CA. și Krafts Foods Italia SpA/Associazioni fra produttori per la tutela del Salame Felino și alții

13

2013/C 086/22

Cauza C-54/13 P: Recurs introdus la 31 ianuarie 2013 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 21 noiembrie 2012 în cauza T-270/08, Germania/Comisia

14

 

Tribunalul

2013/C 086/23

Cauza T-269/00: Ordonanța Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Sagar/Comisia (Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Reduceri ale contribuțiilor sociale în favoarea întreprinderilor stabilite pe teritoriul Veneției și al Chioggiei — Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața comună și prin care se dispune recuperarea ajutoarelor plătite — Acțiune vădit nefondată)

15

2013/C 086/24

Cauza T-272/00: Ordonanța Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Barbini și alții/Comisia (Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Reduceri ale contribuțiilor la asigurările sociale în favoarea întreprinderilor stabilite în Veneția și în Chioggia — Decizie prin care schema de ajutoare se declară incompatibilă cu piața comună și prin care se impune recuperarea ajutoarelor plătite — Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)

15

2013/C 086/25

Cauza T-273/00: Ordonanța Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Unindustria și alții/Comisia (Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Reduceri ale contribuțiilor sociale în favoarea întreprinderilor stabilite pe teritoriul Veneției și al Chioggiei — Decizie prin care se declară schema de ajutor incompatibilă cu piața comună și prin care se impune recuperarea ajutoarelor plătite — Acțiune vădit nefondată)

16

2013/C 086/26

Cauza T-368/11 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 1 februarie 2013 — Travetanche Injection/Comisia (Măsuri provizorii — Respingerea acțiunii principale — Nepronunțare asupra fondului)

16

2013/C 086/27

Cauza T-551/11: Ordonanța Tribunalului din 5 februarie 2013 — BSI/Consiliul (Acțiune în anulare — Dumping — Extindere a taxei antidumping impuse asupra importurilor anumitor elemente de fixare din fier sau oțel originare dinChina la importurile acestor produse expediate din Malaysia — Importator independent — Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE — Lipsa afectării individuale — Act administrativ care conține măsuri de executare — Inadmisibilitate)

17

2013/C 086/28

Cauza T-347/12 P: Recurs introdus la 8 ianuarie 2013 de Dana Mocová împotriva Hotărârii pronunțate la 13 iunie 2012 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-41/11, Mocová/Comisia

17

2013/C 086/29

Cauza T-1/13: Acțiune introdusă la 4 ianuarie 2013 — Advance Magazine Publishers/OAPI — Montres Tudor (GLAMOUR)

18

2013/C 086/30

Cauza T-12/13: Acțiune introdusă la 4 ianuarie 2013 — Sherwin-Williams Suedia/OAPI — Akzo Nobel Coatings International (ARTI)

18

2013/C 086/31

Cauza T-13/13: Acțiune introdusă la 3 ianuarie 2013 — MasterCard International/OAPI — Nehra (surfpin)

19

2013/C 086/32

Cauza T-14/13: Acțiune introdusă la 3 ianuarie 2013 — Seal Trademarks/OAPI — Exel Composites (XCEL)

19

2013/C 086/33

Cauza T-26/13: Acțiune introdusă la 18 ianuarie 2013 — dm-drogerie markt/OAPI — Semtee (CALDEA)

20

2013/C 086/34

Cauza T-27/13: Acțiune introdusă la 23 ianuarie 2013 — Elan/Comisia

20

2013/C 086/35

Cauza T-31/13 P: Recurs introdus la 24 ianuarie 2013 de Vincent Bouillez împotriva Hotărârii pronunțate la 14 noiembrie 2012 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-75/11, Bouillez/Consiliul

22

2013/C 086/36

Cauza T-32/13 P: Recurs introdus la 24 ianuarie 2013 de Mario Paulo da Silva Tenreiro împotriva Hotărârii pronunțate la 14 noiembrie 2012 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-120/11, da Silva Tenreiro/Comisia

22

2013/C 086/37

Cauza T-33/13: Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2013 — Türkiye Garanti Bankasi/OAPI — Card & Finance Consulting (bonus & more)

23

2013/C 086/38

Cauza T-37/13: Acțiune introdusă la 22 ianuarie 2013 — Exakt Advanced Technologies/OAPI — Exakt Precision Tools (EXAKT)

23

2013/C 086/39

Cauza T-41/13: Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2013 — Roy/Consiliul și Comisia

24

2013/C 086/40

Cauza T-46/13: Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2013 — Sabores de Navarra/OAPI — Frutas Solano (KIT, EL SABOR DE NAVARRA)

24

2013/C 086/41

Cauza T-47/13: Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2013 — Goldsteig Käsereien Bayerwald/OAPI — Vieweg (goldstück)

25

2013/C 086/42

Cauza T-48/13: Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2013 — Out of the blue/OAPI — Mombauer (REFLEXX)

25

2013/C 086/43

Cauza T-50/13: Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2013 — Think Schuhwerk/OAPI — Müller (VOODOO)

26

2013/C 086/44

Cauza T-51/13: Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2013 — Evropaïki Dynamiki/BEI

26

2013/C 086/45

Cauza T-62/13: Acțiune introdusă la 6 februarie 2013 — GOLAM/OAPI- Glaxo Group (METABIOMAX)

27

2013/C 086/46

Cauza T-64/13: Acțiune introdusă la 4 februarie 2013 — ANKO/Comisia

27

2013/C 086/47

Cauza T-74/13: Acțiune introdusă la 7 februarie 2013 — Al-Tabbaa/Consiliul

28

2013/C 086/48

Cauza T-80/13: Acțiune introdusă la 13 februarie 2013 — Syrian Lebanese Commercial Bank/Consiliul

28

2013/C 086/49

Cauza T-650/11: Ordonanța Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Dimension Data Belgium/Parlamentul European

29

 

Tribunalul Funcției Publice

2013/C 086/50

Cauza F-158/12: Acțiune introdusă la 24 decembrie 2012 — ZZ/Comisia

30

2013/C 086/51

Cauza F-162/12: Acțiune introdusă la 28 decembrie 2012 — ZZ/AEM

30

RO

 


IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/1


2013/C 86/01

Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

JO C 79, 16.3.2013

Publicații anterioare

JO C 71, 9.3.2013

JO C 63, 2.3.2013

JO C 55, 23.2.2013

JO C 46, 16.2.2013

JO C 38, 9.2.2013

JO C 32, 2.2.2013

Aceste texte sunt disponibile pe:

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu


V Anunțuri

PROCEDURI JURISDICȚIONALE

Curtea de Justiție

23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/2


Hotărârea Curții (Camera a treia) din 31 ianuarie 2013 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Dublin Metropolitan District Court — Irlanda) — Denise McDonagh/Ryanair Ltd

(Cauza C-12/11) (1)

(Transport aerian - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Noțiunea „împrejurări excepționale” - Obligația de asistență a pasagerilor în eventualitatea anulării unui zbor din cauza unor „împrejurări excepționale” - Erupție vulcanică ce a determinat închiderea spațiului aerian - Erupția vulcanului islandez Eyjafjallajökull)

2013/C 86/02

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Dublin Metropolitan District Court

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Denise McDonagh

Pârâtă: Ryanair Ltd

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Dublin Metropolitan District Court — Interpretarea și validitatea articolelor 5 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218) — Noțiunea „împrejurări excepționale” în sensul regulamentului — Întindere — Anularea unui zbor din cauza închiderii spațiului aerian european ca urmare a erupției vulcanului islandez Eyjafjallajokull

Dispozitivul

1.

Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 din 11 februarie 2004 trebuie interpretat în sensul că împrejurări precum închiderea unei părți a spațiului aerian european în urma erupției vulcanului Eyjafjallajökull reprezintă „împrejurări excepționale” în sensul acestui regulament, care nu scutesc operatorii de transport aerian de obligația lor de a acorda asistență prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (b) și la articolul 9 din Regulamentul nr. 261/2004.

2.

Articolul 5 alineatul (1) litera (b) și articolul 9 din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretate în sensul că, în cazul anulării unui zbor din cauza unor „împrejurări excepționale” cu o durată precum cea în discuție în litigiul principal, obligația de a acorda asistență pasagerilor aerieni prevăzută de aceste dispoziții trebuie să fie îndeplinită, fără ca validitatea respectivelor dispoziții să fie afectată.

Pasagerii aerieni pot obține însă, cu titlu de despăgubire pentru nerespectarea de către operatorul de transport aerian a obligației sale de a acorda asistență prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b) și la articolul 9 din Regulamentul nr. 261/2004, numai rambursarea sumelor care, date fiind circumstanțele proprii fiecărei spețe, se dovedesc necesare, adecvate și rezonabile pentru a suplini neacordarea asistenței respectivilor pasageri de către operatorul de transport aerian, aspect care trebuie apreciat de instanța națională.


(1)  JO C 80, 12.3.2011.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/2


Hotărârea Curții (Camera a treia) din 31 ianuarie 2013 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Grondwettelijk Hof — Belgia) — Belgische Petroleum Unie VZW și alții/Belgische Staat

(Cauza C-26/11) (1)

(Directiva 98/70/CE - Calitatea benzinei și a motorinei - Articolele 3-5 - Specificații de mediu privind combustibilii - Directiva 98/34/CE - Procedură de furnizare de informații în domeniul standardelor, al reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale - Articolele 1 și 8 - Noțiunea „reglementare tehnică” - Obligație de a comunica proiectele de reglementări tehnice - Reglementare națională prin care se impune companiilor petroliere care introduc pe piață benzină și/sau motorină să introducă de asemenea pe piață, în același an calendaristic, o anumită cantitate de biocarburanți)

2013/C 86/03

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Grondwettelijk Hof

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Belgische Petroleum Unie VZW, Continental Tanking Company NV, Belgische Olie Maatschappij NV, Octa NV, Van Der Sluijs Group Belgium NV, Belgomazout Liège NV, Martens Energie NV, Transcor Oil Services NV, Mabanaft BV, Belgomine NV, Van Raak Distributie NV, Bouts NV, Gabriels & Co NV, Joassin René NV, Orion Trading Group NV, Petrus NV, Argosoil Belgium NV

Pârât: Belgische Staat

Cu participarea: Belgian Bioethanol Association VZW, Belgian Biodiesel Board VZW

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Grondwettelijk Hof — Interpretarea articolului 4 alineatul (3) TUE, a articolului 26 alineatul (2), a articolelor 28, 34, 35 și 36 TFUE, a articolelor 3, 4 și 5 din Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului (JO L 350, p. 58, Ediție specială, 13/vol. 26, p. 3) și a articolului 8 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (JO L 204, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 207) — Reglementare națională prin care se impune companiilor petroliere care introduc carburanți pe piață să pună de asemenea în consum, în decursul aceluiași an, o anumită cantitate de bioetanol, pur sau sub formă de bio-ETBE, și de esteri metilici de acizi grași (EMAG)

Dispozitivul

1.

Articolele 3-5 din Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, precum cea în discuție în cauza principală, care, în conformitate cu obiectivul de promovare a utilizării biocarburanților în sectorul transporturilor, fixat statelor membre prin Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2003 de promovare a utilizării biocombustibililor sau a altor combustibili regenerabili pentru transport, prin Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30, și prin Directiva 2009/30, impune companiilor petroliere care introduc pe piață benzină și/sau motorină să introducă de asemenea pe piață, în același an calendaristic, în amestec cu aceste produse, o anumită cantitate de biocarburanți, atunci când această cantitate este calculată proporțional cu cantitatea totală a produselor menționate pe care o comercializează anual, iar cotele acesteia sunt conforme valorilor limită maxime stabilite prin Directiva 98/70, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/30.

2.

Articolul 8 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998, coroborat cu articolul 10 alineatul (1) ultima liniuță din directiva menționată trebuie interpretat în sensul că nu impune notificarea unui proiect de reglementare națională care obligă companiile petroliere care introduc pe piață benzină și/sau motorină să introducă de asemenea pe piață, în același an calendaristic, anumite cote de biocarburanți, atunci când, după notificarea în temeiul articolului 8 alineatul (1) primul paragraf, acest proiect a fost modificat pentru a ține cont de observațiile Comisiei Europene referitoare la acesta din urmă, iar proiectul astfel modificat a fost ulterior comunicat acesteia.


(1)  JO C 113, 9.4.2011.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/3


Hotărârea Curții (Camera a doua) din 31 ianuarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court — Irlanda) — H.I.D., B.A./Refugee Applications Commissioner, Refugee Appeals Tribunal, Minister for Justice, Equality and Law Reform, Ireland, Attorney General

(Cauza C-175/11) (1)

(Trimitere preliminară - Regimul de azil european comun - Cererea unui resortisant al unei țări terțe pentru obținerea statutului de refugiat - Directiva 2005/85/CE - Articolul 23 - Posibilitatea de a recurge la o procedură de soluționare prioritară a cererilor de azil - Procedură națională care aplică o procedură prioritară pentru examinarea cererilor introduse de persoane care aparțin unei anumite categorii definite pe criteriul cetățeniei sau al țării de origine - Dreptul la o cale de atac jurisdicțională efectivă - Articolul 39 din directiva menționată - Noțiunea „instanță” în sensul acestui articol)

2013/C 86/04

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court

Părțile din procedura principală

Reclamanți: H.I.D., B.A.

Pârâți: Refugee Applications Commissioner, Refugee Appeals Tribunal, Minister for Justice, Equality and Law Reform, Ireland, Attorney General

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — High Court of Ireland — Interpretarea articolelor 23 și 39 din Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (JO L 326, p. 13) — Cererea unui resortisant al unei țări terțe de obținere a statutului de refugiat — Conformitate cu dreptul Uniunii a unei proceduri naționale care prevede aplicarea unei proceduri accelerate sau prioritare pentru examinarea cererilor de azil formulate de persoane care aparțin unei anumite categorii definite pe baza cetățeniei sau a țării de origine — Dreptul la o cale de atac efectivă — Noțiunea „curte sau tribunal” în sensul articolului 267 TFUE

Dispozitivul

1.

Articolul 23 alineatele (3) și (4) din Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să supună unei proceduri prioritare sau accelerate examinarea anumitor categorii de cereri de azil definite pe baza criteriului cetățeniei sau al țării de origine a solicitantului, cu condiția respectării principiilor de bază și a garanțiilor fundamentale vizate în capitolul II din aceeași directivă.

2.

Articolul 39 din Directiva 2005/85 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiile principale, care permite unui solicitant de azil fie să introducă o acțiune împotriva deciziei autorității decizionale la o instanță precum Refugee Appeals Tribunal (Irlanda), și să declare apel împotriva deciziei acestuia la o instanță superioară precum High Court (Irlanda), fie să conteste validitatea deciziei aceleiași autorități decizionale la High Court, ale cărei decizii pot face obiectul unui recurs la Supreme Court (Irlanda).


(1)  JO C 204, 9.7.2011.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/4


Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 31 ianuarie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Țărilor de Jos

(Cauza C-301/11) (1)

(Legislație fiscală - Transfer al reședinței fiscale - Libertatea de stabilire - Articolul 49 TFUE - Impozitarea câștigurilor nerealizate - Impozit la ieșire imediată)

2013/C 86/05

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și W. Roels, agenți)

Pârât: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: C. Wissels, J. Langer și M. de Ree, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și K. Petersen, agenți), Regatul Spaniei (reprezentant: A. Rubio González, agent), Republica Portugheză (reprezentant: L. Inez Fernandes, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Interpretarea articolului 49 TFUE — Impozit la ieșire pentru întreprinderile care nu mai au reședința fiscală în Țările de Jos — Impozitarea câștigurilor nerealizate de o întreprindere în cazul schimbării reședinței întreprinderii, al mutării sediului său permanent sau al transferului activelor sale într-un alt stat membru

Dispozitivul

1.

Prin adoptarea și menținerea în vigoare a unei reglementări naționale care prevede impozitarea câștigurilor nerealizate ca urmare a transferului sediului social statutar sau real al unei societăți într-un alt stat membru, Regatul Țărilor de Jos nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 TFUE.

2.

Obligă Regatul Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.

3.

Republica Federală Germania, Regatul Spaniei et Republica Portugheză suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 252, 27.8.2011


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/4


Hotărârea Curții (Camera a patra) din 31 ianuarie 2013 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Komisia za zashtita ot diskriminatsia — Bulgaria) — Valeri Hariev Belov/CHEZ Elektro Balgaria AD și alții

(Cauza C-394/11) (1)

(Trimitere preliminară - Articolul 267 TFUE - Noțiunea „instanță națională” - Necompetența Curții)

2013/C 86/06

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Komisia za zashtita ot diskriminatsia

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Valeri Hariev Belov

Pârâți: CHEZ Elektro Balgaria AD, Lidia Georgieva Dimitrova, Roselina Dimitrova Kostova, Kremena Stoyanova Stoyanova, CHEZ Razpredelenie Balgaria AD, Ivan Kovarzhchik, Atanas Antonov Dandarov, Irzhi Postolka, Vladimir Marek, Darzhavna Komisia po energiyno i vodno regulirane

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Komisia za zashtita ot diskriminatsia — Interpretarea articolului 2 alineatul (1) literele (a) și (b), a articolului 3 alineatul (1) litera (h) și a articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, p. 22, Ediție specială, 20/vol. 1, p. 19) și a articolului 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a considerentului (29) și a articolului 1 și a articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice și de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului (JO L 114, p. 64, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 222) și a articolului 3 alineatul (5) din Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 96/92/CE — Declarații privind operațiunile de dezafectare și de gestionare a deșeurilor (JO L 176, p. 37, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 61) și articolul 3 alineatul (7) din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, p. 55) — Practică administrativă conform căreia întreprinderea de distribuție de electricitate dispune de libertatea de a instala în cartierele de romi contoare electrice pe stâlpii de electrificare de pe străzi la o înălțime inaccesibilă pentru utilizatori, care nu permite consumatorilor din aceste cartiere să își citească contorul, în timp ce în afara cartierelor de romi contoarele electrice sunt instalate la o înălțime accesibilă — Drept sau interes al utilizatorului final de electricitate de a verifica în mod regulat datele afișate pe contorul de electricitate — Sarcină a probei în materie de discriminare

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este competentă să răspundă la întrebările adresate de Komisia za zashtita ot diskriminatsia prin decizia de trimitere din 19 iulie 2011.


(1)  JO C 298, 8.10.2011.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/5


Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 29 ianuarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Constanța — România) — Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța/executarea unor mandate europene de arestare emise împotriva lui Ciprian Vasile Radu

(Cauza C-396/11) (1)

(Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Mandat european de arestare și procedurile de predare între statele membre - Mandat european de arestare emis în scopul urmăririi penale - Motive de refuz al executării)

2013/C 86/07

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Constanța

Partea din procedura principală

Ciprian Vasile Radu

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Curtea de Apel Constanța — Interpretarea Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3), precum și a articolului 6 TUE și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special a articolelor 6, 48 și 52 din aceasta — Mandat european de arestare emis în scopul urmăririi penale — Posibilitatea statului de executare a mandatului de a refuza cererea de predare a persoanei căutate, din cauza nerespectării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și din cauza netranspunerii totale sau parțiale a Deciziei-cadru 2002/584/JAI de către statul membru emitent al mandatului

Dispozitivul

Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretată în sensul că autoritățile judiciare de executare nu pot refuza executarea unui mandat european de arestare emis în scopul efectuării urmăririi penale pentru motivul că persoana căutată nu a fost audiată în statul membru emitent anterior emiterii acestui mandat de arestare.


(1)  JO C 282, 24.9.2011


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/5


Hotărârea Curții (Camera a treia) din 31 ianuarie 2013 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad Varna — Bulgaria) — Stroy trans EOOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-642/11) (1)

(Fiscalitate - TVA - Directiva 2006/112/CE - Principiul neutralității fiscale - Drept de deducere - Refuz - Articolul 203 - Menționarea TVA ului pe factură - Exigibilitate - Existența unei operațiuni impozabile - Apreciere identică în ceea ce privește atât emitentul facturii, cât și destinatarul său - Necesitate)

2013/C 86/08

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Varna

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Stroy trans EOOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Administrativen sad — Varna — Interpretarea articolului 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Drept de deducere a TVA ului în amonte — Taxă datorată ca urmare a meționării sale pe factură, în pofida inexistenței unei livrări de bunuri sau a plății obiectului facturii — Dovada realizării efective a unei livrări de mărfuri — Rectificarea impunerii în privința furnizorului direct al persoanei impozabile care nu cuprinde o rectificare a taxei

Dispozitivul

1.

Articolul 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că:

taxa pe valoarea adăugată menționată pe o factură de o persoană este datorată de aceasta independent de existența efectivă a unei operațiuni impozabile;

din simplul fapt că administrația fiscală nu a corectat, într o decizie de impunere rectificativă adresată emitentului acestei facturi, taxa pe valoarea adăugată declarată de acesta, nu se poate deduce că această administrație a recunoscut că factura respectivă corespundea unei operațiuni impozabile efective.

2.

Principiile neutralității fiscale, proporționalității și încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca destinatarului unei facturi să i se refuze dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată în amonte din cauza lipsei unei operațiuni impozabile efective, deși, în decizia de impunere rectificativă adresată emitentului acestei facturi, taxa pe valoarea adăugată declarată de acesta din urmă nu a fost rectificată. Cu toate acestea, dacă se consideră, ținând seama de fraudele sau de neregulile săvârșite de acest emitent sau săvârșite în amonte de operațiunea invocată în susținerea dreptului de deducere, că această operațiune nu a fost realizată efectiv, trebuie să se stabilească, în raport cu elemente obiective și fără a impune destinatarului facturii să efectueze verificări care nu îi incumbă, că destinatarul știa sau ar fi trebuit să știe că respectiva operațiune era implicată într o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată, fapt ce revine instanței de trimitere să verifice.


(1)  JO C 80, 17.3.2012.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/6


Hotărârea Curții (Camera a treia) din 31 ianuarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Varna — Bulgaria) — LVK — 56 EOOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-643/11) (1)

(Fiscalitate - TVA - Directiva 2006/112/CE - Principiul neutralității fiscale - Drept de deducere - Refuz - Articolul 203 - Menționarea TVA-ului pe factură - Exigibilitate - Existența unei operațiuni impozabile - Apreciere identică în privința emitentului facturii și a destinatarului său - Necesitate)

2013/C 86/09

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Varna

Părțile din procedura principală

Reclamantă: LVK — 56 EOOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Administrativen sad Varna — Interpretarea Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială 09/vol. 3, p. 7) — Drept de deducere a TVA-ului aferent intrărilor — Dovezi ale existenței faptului generator — Practică a administrației fiscale prin care se refuză acordarea dreptului de deducere a TVA-ului destinatarului unei livrări impozabile de bunuri, ca urmare a lipsei documentelor care să justifice livrarea efectivă, în pofida constatării exigibilității taxei la furnizor

Dispozitivul

1.

Articolul 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că:

taxa pe valoarea adăugată menționată pe o factură de către o persoană este datorată de aceasta independent de existența efectivă a unei operațiuni impozabile;

nu se poate deduce din simplul fapt că administrația fiscală nu a corectat, într-o decizie de impunere rectificativă adresată emitentului acestei facturi, taxa pe valoarea adăugată declarată de acesta că respectiva administrație a recunoscut că factura menționată corespundea unei operațiuni impozabile efective.

2.

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că articolul 167 și articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112, precum și principiile neutralității fiscale, securității juridice și egalității de tratament nu se opun ca destinatarului unei facturi să i se refuze dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor, deoarece nu există o operațiune impozabilă efectivă, chiar dacă, în decizia de impunere rectificativă adresată emitentului acestei facturi, taxa pe valoarea adăugată declarată de acesta din urmă nu a fost rectificată. Totuși, dacă, ținând seama de fraude sau de nereguli săvârșite de acest emitent în amontele operațiunii invocate ca temei pentru dreptul de deducere, se consideră că această operațiune nu a fost efectiv realizată, trebuie să se stabilească, în raport cu elemente obiective și fără a solicita din partea destinatarului facturii verificări a căror sarcină nu îi revine, că acest destinatar știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea menționată era implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.


(1)  JO C 80, 17.3.2012


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/7


Cerere de decizie preliminară formulată de Krajský súd v Prešove (Slovacia) la 6 noiembrie 2012 — Spoločenstvo vlastníkov bytov MYJAVA/Podtatranská vodárenská prevádzková spoločnosť, a.s.

(Cauza C-496/12)

2013/C 86/10

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Krajský súd v Prešove

Părțile

Reclamantă: Spoločenstvo vlastníkov bytov MYJAVA

Pârâtă: Podtatranská vodárenská prevádzková spoločnosť, a.s.

Întrebările preliminare

1.

Dispozițiile directivelor Uniunii Europene, cum ar fi Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe (1), Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (2), precum și alte directive având ca obiect protecția consumatorilor, trebuie interpretate în sensul că beneficiază de aceeași protecție garantată consumatorilor și persoanele juridice, cu condiția ca, în contractele care intră în domeniul de aplicare al acestor directive, ele să acționeze în scopuri care nu intră în cadrul activității lor comerciale sau profesionale?

2.

Dispozițiile directivelor Uniunii Europene, cum ar fi Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe, Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect, trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții de drept național precum cea din procedura națională care, deși se constată un defect al produsului furnizat, limitează dreptul de a solicita rambursarea, și anume acțiunea în restituirea plății nedatorate, numai la perioada ulterioară ultimei citiri a contorului de apă defect, efectuată înainte de introducerea cererii?


(1)  JO L 171, p. 12, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 89.

(2)  JO L 210, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 183.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/7


Cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 19 decembrie 2012 — Loredana Napoli/Ministero della Giustizia — Dipartimento Amministrazione Penitenziaria

(Cauza C-595/12)

2013/C 86/11

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Loredana Napoli

Pârât: Ministero della Giustizia — Dipartimento Amministrazione Penitenziaria

Întrebările preliminare

1.

Articolul 15 din Directiva 2006/54/CE (1) (întoarcerea din concediul de maternitate) se aplică frecventării unui curs de formare profesională inerent unui raport de muncă și trebuie să fie interpretat în sensul că, la sfârșitul perioadei de concediu, lucrătoarea are dreptul să fie readmisă la același curs care se desfășoară încă sau poate fi interpretat în sensul că lucrătoarea poate fi înscrisă la un curs ulterior, chiar dacă acesta este incert, cel puțin în privința perioadei de organizare?

2.

Articolul 2 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2006/54/CE, care consideră discriminatoriu orice tratament mai puțin favorabil determinat de concediul de maternitate, trebuie să fie interpretat în sensul de a asigura lucrătoarei o protecție absolută, care nu poate fi redusă în baza unor interese divergente, împotriva oricărei inegalități de substanță (Curtea de Justiție, Hotărârea din 30 aprilie 1998, Thibault, C-136/95), astfel încât să se opună unei reglementări naționale care, impunând încetarea participării la un curs profesional și garantând, în același timp, posibilitatea de a se înscrie la cursul următor, urmărește obiectivul asigurării unei formări adecvate, dar o privează pe lucrătoare de șansa de a avea acces, la o dată anterioară, la o nouă situație profesională, împreună cu colegii de la concurs și de la curs de sex masculin, încasând retribuția corespunzătoare?

3.

Articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2006/54/CE, potrivit căruia diferența de tratament bazată pe caracteristici care constituie exigențe profesionale veritabile nu este discriminatorie, trebuie să fie interpretat în sensul că permite unui stat membru să întârzie accesul la muncă în detrimentul lucrătoarei care nu a putut beneficia de o formare profesională completă din cauza concediului de maternitate?

4.

În cazul menționat la litera (c), chiar dacă se admite, în mod teoretic, aplicarea articolului 14 alineatul (2) la cazul descris în speță, totuși, această dispoziție coroborată cu principiul general al proporționalității, trebuie să fie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede încetarea cursului de către lucrătoarea absentă din cauza concediului de maternitate, în loc să asigure organizarea unor cursuri paralele de recuperare, care să permită depășirea deficitelor de formare, conciliind astfel drepturile salariatei mamă și interesul public, în pofida costurilor organizatorice și financiare care rezultă din această opțiune?

5.

Directiva 2006/54/CE, dacă este interpretată în sensul că se opune legislației naționale menționate deja, stabilește, în această privință, reguli „self-executing” aplicabile direct de instanța națională?


(1)  Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262).


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/8


Recurs introdus la 19 decembrie 2012 de Isdin, SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 9 octombrie 2012 în cauza T-366/11: Bial-Portela & Ca, SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-597/12 P)

2013/C 86/12

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Isdin, SA (reprezentant: H. L. Mosback, Advocate, G. Marín Raigal, P. López Ronda, G. Macias Bonilla, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Bial-Portela & Ca, SA

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

anularea deciziei atacate;

confirmarea deciziei din 6 aprilie 2001 a Camerei întâi de recurs a OAPI prin care se respinge în întregime opoziția;

obligarea Bial-Portela & Ca, SA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o denaturare a probelor întrucât a stabilit, la punctul 34 din hotărârea atacată, că „s-a săvârșit o eroare de către camera de recurs atunci când a stabilit că nu există nicio similitudine fonetică între semne”. Totuși, Camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare, astfel cum a stabilit Tribunalul, atunci când a stabilit că nu există nicio similitudine fonetică între semne, ci a analizat corect similitudinea fonetică dintre semne și a concluzionat că, în pofida similitudinilor fonetice dintre semne, sonoritatea globală a semnelor este diferită. În această abordare, este necesar să se confirme concluzia de mai sus a Camerei de recurs, care a fost denaturată de Tribunal.

În plus, recurenta susține că a existat o denaturare a faptelor de către Tribunal din moment ce acesta, la punctul 40 din hotărârea atacată, a stabilit că bunurile din clasa 3 și mare parte a bunurilor din clasa 5 (…) sunt expuse și vândute în supermarketuri și, în consecință, sunt alese de clienți după o examinare vizuală a ambalajului. Acest aspect de fapt nu a fost susținut cu probe și, astfel, a denaturat faptele pe care ar fi trebuit să se bazeze o decizie. În plus, acest fapt nu a fost invocat de niciuna dintre părți și, în consecință, poate fi luat în considerare numai dacă ar fi bine cunoscut (și, date fiind argumentele în susținerea lipsei de plauzibilitate a acestui fapt, a-l considera ca atare ar constitui în sine o denaturare a faptelor). În consecință, acest fapt nu poate fi invocat drept temei pentru stabilirea unui risc de confuzie.

Recurenta susține de asemenea că s-a încălcat principiul audi alteram partem instituit la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul privind marca comunitară (1) [fostul articol 74 alineatul (1) din Regulamentul 40/94 (2)] și că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a aplicat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară și jurisprudența relevantă, încălcând astfel dreptul Uniunii. Tribunalul nu a desfășurat o evaluare globală a mărcilor în litigiu, cu luarea în considerare a tuturor factorilor relevanți în raport cu împrejurările prezentei cauze.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1).


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/9


Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Brugge (Belgia) la 20 decembrie 2012 — JETAIR NV, BTW-eenheid BTWE Travel4you v FOD FINANCIËN

(Cauza C-599/12)

2013/C 86/13

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Brugge

Părțile din cauza principală

Reclamante: JETAIR NV, BTW-eenheid BTWE Travel4you

Pârât: FOD FINANCIËN

Întrebările preliminare

1.

Este permis ca Belgia să modifice prevederile legislative astfel încât un serviciu scutit de TVA — în speță călătoriile în afara Uniunii Europene — să devină impozabil (la 1 decembrie 1977), cu puțin timp înainte de intrarea în vigoare a celei de A șasea directive (1) (la 1 ianuarie 1978), eludând astfel clauza de „standstill” prevăzută la articolul 28 alineatul (3) din această directivă (articolul 370 din Directiva 2006/112 (2)), care prevede că aceste călătorii pot fi în continuare impozitate numai în cazul în care au fost impozitate și înainte de intrarea în vigoare a celei de A șasea directive?

2.

Belgia trebuia ca, începând cu 13 iunie 1977 (data publicării directivei), să se abțină să impoziteze călătoriile în afara Uniunii Europene?

3.

Belgia încalcă articolul 309 din Directiva 2006/112 în cazul în care agențiile de turism nu sunt asimilate unor intermediari în ceea ce privește serviciile prestate de acestea în afara Uniunii și, în pofida acestui fapt, aceste servicii sunt în continuare impozitate?

4.

Articolele 309, 153, 370 și anexa X la Directiva 2006/112 încalcă principiile generale de drept al Uniunii, principiile egalității de tratament și proporționalității, precum și dispozițiile privind libera circulație a persoanelor, a mărfurilor și a serviciilor, printre altele, articolele 43 și 56 CE, prin faptul că oferă statelor membre un drept de opțiune în ceea ce privește impozitarea serviciilor legate de călătoriile în afara Uniunii?

5.

Faptul că prin Decretul regal din 28 noiembrie 1999 statul belgian a prevăzut, în ceea ce privește călătoriile în afara Uniunii Europene, obligația de plată a unui impozit numai pentru agențiile de turism, însă nu și pentru intermediari, reprezintă o încălcare a principiilor de drept al Uniunii, în special a principiilor egalității de tratament, proporționalității și neutralității TVA-ului?


(1)  Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

(2)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/9


Cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court (Irlanda) la 27 decembrie 2012 — HN/Minister for Justice, Equality and Law Reform, Irlanda și Attorney General

(Cauza C-604/12)

2013/C 86/14

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court

Părțile din cauza principală

Recurent: HN

Intimați: Minister for Justice, Equality and Law Reform, Irlanda și Attorney General

Întrebarea preliminară

Directiva 2004/83/CE a Consiliului (1), interpretată în lumina principiului bunei administrări prevăzut în dreptul Uniunii Europene, în special la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, permite unui stat membru să prevadă în legislația sa că o cerere de acordare a statutului conferit prin protecție subsidiară poate fi examinată numai dacă solicitantul a formulat o cerere de acordare a statutului de refugiat, iar aceasta a fost respinsă în conformitate cu dreptul național?


(1)  Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (JO L 304, p. 2, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52).


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/10


Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court of Justice (Chancery Division) Patents Court (Regatul Unit) la 18 decembrie 2012 — Astrazeneca AB/Comptroller-General of Patents

(Cauza C-617/12)

2013/C 86/15

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Chancery Division) Patents Court

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Astrazeneca AB

Pârât: Comptroller-General of Patents

Întrebările preliminare

1.

O autorizație elvețiană de introducere pe piață care nu este acordată potrivit procedurii administrative de autorizare prevăzută de Directiva 2001/83/CE (1), dar care este recunoscută în mod automat de Liechtenstein poate constitui „prima autorizație de introducere a produsului pe piață” în sensul articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 (2)?

2.

Răspunsul la prima întrebare este diferit dacă:

(a)

Agenția Europeană pentru Medicamente a considerat că setul de date clinice pe baza cărora autoritatea elvețiană a acordat autorizația de introducere pe piață nu îndeplinește condițiile de acordare a unei autorizații de introducere pe piață potrivit Regulamentului (CE) nr. 726/2004 (3) și/sau

(b)

după acordare, autorizația elvețiană de introducere pe piață a fost suspendată, fiind restabilită numai după prezentarea de date suplimentare?

3.

Dacă articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 469/2009 privește numai autorizațiile de introducere pe piață acordate în conformitate cu procedura administrativă de autorizare prevăzută de Directiva 2001/83/CE, împrejurarea că un medicament a fost introdus pe piață mai întâi în cadrul SEE pe baza unei autorizații elvețiene de introducere pe piață recunoscută în mod automat în Liechtenstein, care nu a fost acordată în conformitate cu Directiva 2001/83/CE, determină imposibilitatea acordării certificatului suplimentar de protecție pentru acest produs în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul nr. 469/2009?


(1)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (JO L 152, p. 1).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/10


Cerere de decizie preliminară formulată de Bundespatentgerichts (Germania) la 10 ianuarie 2013 — Bayer CropScience AG

(Cauza C-11/13)

2013/C 86/16

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundespatentgericht

Părțile din procedura principală

Solicitantă și reclamantă: Bayer CropScience AG

Întrebarea preliminară

Adresează Curții de Justiție a Uniunii Europene următoarea întrebare preliminară referitoare la interpretarea articolului 3 alineatul (1) și a articolului 1 punctele 8 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 1610/96 (1):

Noțiunea „produs” prevăzută la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 1 punctul 8 și noțiunea „substanță activă” prevăzută la articolul 1 punctul 3 din acest regulament trebuie interpretate în sensul că includ și un agent fitoprotector?


(1)  Regulamentul (CE) nr. 1610/96 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 1996 privind crearea unui certificat suplimentar de protecție pentru produsele fitosanitare (JO L 198, p. 30, Ediție specială, 03/vol. 19, p. 160).


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/10


Cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato (Italia) la 14 ianuarie 2013 — Alpina River Cruises GmbH și Nicko Tours GmbH/Ministero delle infrastrutture e dei trasporti — Capitaneria di Porto di Chioggia

(Cauza C-17/13)

2013/C 86/17

Limba de procedură: italiana

Instanță de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelante: Alpina River Cruises GmbH, Nicko Tours GmbH

Intimat: Ministero delle infrastrutture e dei trasporti — Capitaneria di Porto di Chioggia

Întrebarea preliminară

Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 (1) trebuie interpretat în sensul că se aplică activității de croazieră realizate între porturile unui stat membru, fără îmbarcarea și debarcarea în aceste porturi a unor pasageri diferiți, întrucât această activitate începe și se termină cu îmbarcarea și debarcarea acelorași pasageri în același port al statului membru?


(1)  Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulații a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim) (JO L 364, p. 7, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 83).


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/11


Cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato (Italia) la 15 ianuarie 2013 — Ministero dell’Interno/Fastweb SpA

(Cauza C-19/13)

2013/C 86/18

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Reclamant: Ministero dell’Interno

Pârâtă: Fastweb SpA

Întrebările preliminare

1.

Articolul 2d alineatul (4) din Directiva 2007/66 (1) trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o autoritate contractantă, înainte de a atribui contractul direct unui anumit operator economic, ales fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene anunțul de transparență ex ante voluntară și a așteptat cel puțin zece zile înainte de a încheia contractul, instanței naționale îi este în mod automat interzis, totdeauna și în orice situație, să pronunțe absența efectelor contractului, chiar dacă se constată încălcarea normelor care permit, în anumite condiții, atribuirea contractului fără desfășurarea unei proceduri de cerere de ofertă?

2.

În subsidiar, articolul 2d alineatul (4) din Directiva 2007/66, dacă este interpretat în sensul că exclude posibilitatea ca, în temeiul dreptului național (articolul 122 din Codul de procedură administrativă), să fie pronunțată absența efectelor contractului, chiar dacă instanța a constatat o încălcare a normelor care permit, în anumite condiții, atribuirea contractului fără desfășurarea unei proceduri de cerere de ofertă, este conform cu principiile egalității părților, nediscriminării și protecției concurenței și garantează dreptul la o cale de atac efectivă conform articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?


(1)  Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice (JO L 335, p. 31).


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/11


Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgerichts Berlin (Germania) la 15 ianuarie 2013 — Daniel Unland/Land Berlin

(Cauza C-20/13)

2013/C 86/19

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamant: Daniel Unland

Pârât: Land Berlin

Întrebările preliminare

1.

Dreptul european primar și/sau derivat, în special, în speță, Directiva 2000/78/CE (1), trebuie interpretat, în ceea ce privește interdicția completă a discriminării nejustificate pe motive de vârstă, în sensul că vizează și normele naționale privind remunerația judecătorilor landului?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: din interpretarea dreptului european primar și/sau derivat rezultă că reprezintă o discriminare directă sau indirectă pe motive de vârstă o dispoziție națională conform căreia nivelul salariului de bază al unui judecător la momentul intrării în funcție iar apoi creșterea acestui salariu de bază depind de vârsta acestuia?

3.

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare: interpretarea dreptului european primar și/sau derivat se opune justificării unei astfel de dispoziții naționale prin obiectivul legislativ de a recompensa experiența în muncă și/sau aptitudinile sociale?

4.

În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare: atât timp cât nu s-a pus în aplicare o legislație nediscriminatorie privind remunerația, din interpretarea dreptului european primar și/sau derivat poate rezulta o altă consecință juridică decât aceea care constă în a remunera în mod retroactiv persoanele discriminate în conformitate cu treapta de salarizare cea mai înaltă din cadrul gradului lor?

Consecința juridică a încălcării principiului nediscriminării rezultă, așadar, direct din dreptul european primar și/sau derivat, în special, în speță, din Directiva 2000/78/CE, sau dreptul persoanei discriminate aplicarea principiului, recunoscut în dreptul Uniunii, al răspunderii statelor membre pentru transpunerea incorectă a prevederilor dreptului Uniunii?

5.

Interpretarea dreptului european primar și/sau derivat se opune unei măsuri naționale conform căreia dreptul la plată (cu titlu retroactiv, sub forma unor diferențe) sau la o compensație depinde de invocarea în timp util a acestui drept de către judecători?

6.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările 1-3: din interpretarea dreptului primar și/sau derivat rezultă că o lege tranzitorie conform căreia judecătorii deja numiți sunt încadrați într-o treaptă a noului sistem numai în funcție de cuantumul salariului de bază obținut conform vechii legislații (discriminatorii) la data stabilită pentru trecerea la noul sistem, iar la avansarea în treptele superioare se va ține seama numai de vechimea în muncă acumulată după intrarea în vigoare a legii tranzitorii, indiferent de vechimea în muncă acumulată anterior de funcționar reprezintă — până în momentul la care judecătorul ajunge la treapta cea mai înaltă — o perpetuare a discriminării pe motive de vârstă deja existente?

7.

În cazul unui răspuns afirmativ și la a șasea întrebare: interpretarea dreptului primar și/sau derivat privind justificarea acestui tratament diferențiat continuu se opune obiectivului legislativ conform căruia prin intermediul legii tranzitorii se urmărește nu (numai) protejarea judecătorilor angajați în ziua reîncadrării, ci (și) așteptările judecătorilor deja numiți în ceea ce privește perspectiva obținerii venitului preconizat conform vechii legislații, în cadrul gradului lor și acordarea unei remunerații mai bune noilor judecători în raport cu cei deja numiți?

Perpetuarea discriminării judecătorilor deja angajați poate fi justificată prin faptul că alternativa legislativă (încadrarea individuală în treaptă a judecătorilor deja angajați pe criteriul vechimii în funcție) implică sarcini administrative considerabile?

8.

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea a șaptea: atât timp cât nu s-a pus în aplicare o legislație nediscriminatorie privind remunerația și pentru judecătorii deja numiți, din interpretarea dreptului primar și/sau derivat poate rezulta o altă consecință juridică decât aceea care constă în a remunera în mod retroactiv și continuu judecătorii deja numiți în conformitate cu treapta de salarizare cea mai înaltă din cadrul gradului lor?

9.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările 1-3 și al unui răspuns negativ la întrebarea a șasea: această interpretare a dreptului european primar și/sau derivat trebuie să conducă la a se considera că constituie o discriminare directă sau indirectă pe motive de vârstă, o dispoziție legală privind reîncadrarea judecătorilor în noul sistem de remunerare care, începând cu o anumită treaptă, face ca judecătorii deja numiți care împliniseră o anumită vârstă la data de referință stabilită pentru trecerea la noul sistem să beneficieze de un ritm de creștere a remunerației mai rapid decât cel prevăzut pentru judecătorii aflați deja în funcție, dar care erau mai tineri la data de referință stabilită pentru trecerea la noul sistem?

10.

În cazul unui răspuns afirmativ la a noua întrebare: interpretarea dreptului primar și/sau derivat privind justificarea acestui tratament diferențiat se opune obiectivului legislativ conform căruia prin intermediul legii tranzitorii se urmărește nu (numai) protejarea funcționarilor angajați în ziua reîncadrării, ci exclusiv așteptările funcționarilor deja numiți în ceea ce privește perspectiva obținerii venitului preconizat conform vechii legislații, în cadrul gradului lor?

11.

În cazul unui răspuns negativ în ceea ce privește justificarea de la întrebarea a zecea: atât timp cât nu s-a pus în aplicare o legislație nediscriminatorie privind remunerația și pentru judecătorii deja numiți, din interpretarea dreptului primar și/sau derivat poate rezulta o altă consecință juridică decât aceea care constă în a acorda tuturor judecătorilor deja numiți același ritm de creștere a remunerației precum judecătorilor privilegiați astfel cum sunt prezentați la întrebarea a noua, în mod retroactiv și continuu?


(1)  Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05 volum 6, p. 7).


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/12


Cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Napoli (Italia) la 17 ianuarie 2013 — Mascolo/Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca

(Cauza C-22/13)

2013/C 86/20

Limba de procedură: italiana

Instanță de trimitere

Tribunale di Napoli

Părțile

Reclamantă: Raffaella Mascolo

Pârât: Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca

Întrebările preliminare

1.

Contextul normativ al sectorului învățământului [care permite o succesiune de contracte pe durată determinată, fără o întrerupere a continuității, cu același profesor pentru un număr nedeterminat de reînnoiri, inclusiv pentru satisfacerea unor necesități stabile de personal] constituie o măsură echivalentă în sensul clauzei 5 din Directiva 1999/70/CE (1);

2.

Când trebuie să se considere că un raport de muncă este „al statului”, în sensul clauzei 5 din Directiva 1999/70/CE, și, în special, în sensul expresiei „sectoare și categorii specifice de lucrători” și, prin urmare, acesta poate stabili consecințe diferite față de raporturile de muncă private?

3.

Ținându-se cont de explicațiile furnizate la articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE (2) și la articolul 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/54/CE (3), noțiunea de condiții de încadrare în muncă menționată la clauza 4 din Directiva 1999/70/CE include și consecințele întreruperii nelegale a raportului de muncă? În ipoteza unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, diferența dintre consecințele prevăzute în dreptul intern pentru întreruperea nelegală a raportului de muncă pe durată nedeterminată și pe durată determinată sunt justificabile în sensul clauzei 4?

4.

În temeiul principiului cooperării loiale, unui stat i se interzice să prezinte, în cadrul unei proceduri preliminare interpretative în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, un cadru normativ intern intenționat necorespunzător cu cel real, iar instanța va fi obligată, în absența unei alte interpretări a dreptului intern care să respecte în egală măsură obligațiile derivate din apartenența la Uniunea Europeană, să interpreteze, dacă este posibil, dreptul intern în conformitate cu interpretarea oferită de stat?

5.

Printre condițiile aplicabile contractului sau raportului de muncă prevăzute de Directiva 91/533/CEE (4) și în special de articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (e) se regăsește și indicarea situațiilor în care contractul de muncă pe durată determinată se poate transforma în contract de muncă pe durată nedeterminată?

6.

În ipoteza unui răspuns afirmativ la întrebarea de mai sus, o modificare cu efect retroactiv a cadrului normativ, care nu garantează lucrătorului subordonat posibilitatea de a invoca drepturile care derivă din directivă, și anume respectarea condițiilor de muncă indicate în documentul de angajare, este contrară articolului 8 alineatul (1) din Directiva 91/533/CEE și rezultatelor prevăzute de Directiva 91/533/CEE, în special, de cel de al doilea considerent al acesteia?


(1)  Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).

(2)  Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).

(3)  Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă) (JO L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262).

(4)  Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă (JO L 288, p. 32, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 174).


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/13


Cerere de decizie preliminară formulată de Corte Suprema di Cassazione (Italia) la 24 ianuarie 2013 — ASS.I.CA. și Krafts Foods Italia SpA/Associazioni fra produttori per la tutela del „Salame Felino” și alții

(Cauza C-35/13)

2013/C 86/21

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte Suprema di Cassazione

Părțile din procedura principală

Recurente: ASS.I.CA. — Associazione Industriali delle Carni, Krafts Foods Italia SpA

Intimate: Associazioni fra produttori per la tutela del „Salame Felino” și alții

Întrebările preliminare

1.

Articolul 2 din Regulamentul nr. 2081/1992 (1) trebuie interpretat în sensul că se opune ca o asociație de producători să poată invoca dreptul de utilizare exclusivă, pe teritoriul comunitar, a unei denumiri de origine geografică utilizată pe teritoriul unui stat membru pentru a desemna un anumit tip de salam, fără să fi obținut în prealabil de la acest stat membru o decizie cu forță juridică obligatorie în care să se stabilească limitele ariei geografice de producție, caietul de sarcini al produsului și eventualele condiții pe care trebuie să le îndeplinească producătorii pentru a beneficia de dreptul de utilizare a denumirii menționate?

2.

Care este, în lumina Regulamentului nr. 2081/1992, regimul juridic aplicabil în cadrul pieței comunitare și în cadrul pieței dintr-un stat membru în cazul unei denumiri geografice care nu a fost înregistrată conform acestui regulament?


(1)  Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO L 208, p. 1).


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/14


Recurs introdus la 31 ianuarie 2013 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 21 noiembrie 2012 în cauza T-270/08, Germania/Comisia

(Cauza C-54/13 P)

2013/C 86/22

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze, agent, C. von Donat și J. Lipinsky, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Regatul Spaniei, Regatul Țărilor de Jos, Republica Franceză

Concluziile recurentei

Recurenta solicită:

1.

anularea, pe de o parte, a Hotărârii Tribunalului pronunțate la 21 noiembrie 2012 în cauza T-270/08, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei (intervenient), Republica Franceză (intervenientă) și Regatul Țărilor de Jos (intervenient) împotriva Comisiei Europene referitoare la anularea Deciziei C(2008) 1615 final a Comisiei din 29 aprilie 2008 privind reducerea contribuției financiare din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) acordate prin Decizia C(94) 1973 a Comisiei din 5 august 1994 în favoarea programului operațional Berlin-Est (Germania) în cadrul obiectivului nr. 1 (1994-1999) și, pe de altă, anularea deciziei atacate în respectiva cauză;

2.

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive.

Primul motiv: Tribunalul a încălcat articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4253/88 (1), coroborat cu articolul 1 din Regulamentul nr. 2988/95 (2) și principiul competențelor atribuite [articolul 5 CE devenit articolul 5 alineatul (2) TUE, articolul 7 TFUE], prin faptul că a considerat în mod neîntemeiat în hotărârea atacată că simplele erori administrative ale autorităților naționale pot constitui „abateri” care autorizează Comisia să efectueze corecții financiare în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4253/88.

Al doilea motiv: Tribunalul a încălcat de asemenea articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4253/88 coroborat cu principiul competențelor atribuite [articolul 5 alineatul (2) TUE, articolul 7 TFUE] prin faptul că considerat, în mod neîntemeiat, că Comisia este autorizată să efectueze corecții financiare extrapolate (primul aspect al celui de al doilea motiv de recurs). Or, chiar dacă din articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4253/88 s-ar putea deduce autorizarea Comisiei de a efectua reduceri prin extrapolare, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept confirmând modurile în care a fost pusă în aplicare extrapolarea în speță. Pe de o parte, Comisia nu ar fi trebuit să califice erorile reproșate ca fiind sistemice raportate la întregul program operațional și nici să extrapoleze rata de eroare calculată astfel la întregul program. Pe de altă parte, Comisia nu ar fi trebuit să utilizeze tehnica sondajului la care a recurs pentru a efectua o reducere prin extrapolare la nivelul întregului program (al doilea aspect al celui de al doilea motiv de recurs). Totodată, prin extrapolarea erorilor nereprezentative și prin efectuarea corecțiilor forfetare, Comisia ar fi redus în mod disproporționat participarea financiară la programul operațional (a treilea aspect al celui de al doilea motiv de recurs).

Al treilea motiv: hotărârea Tribunalului atacată încalcă de asemenea articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4253/88 și principiul competențelor atribuite, în măsura în care se pare că Tribunalul a considerat în mod eronat că, în speță, Comisia este autorizată să efectueze corecții financiare forfetare (primul aspect al celui de a treilea motiv de recurs). Chiar dacă Comisia ar fi abilitată să efectueze astfel de corecții, Tribunalul a săvârșit totuși o eroare de drept prin faptul că a confirmat corecțiile financiare disporporționate efectuate de Comisie în prezenta speță (al doilea aspect al celui de al motiv al recursului).

Al patrulea motiv: În sfârșit, Tribunalul a încălcat obligația de motivarea care îi revine potrivit articolului 81 din Regulamentul său de procedură, coroborat cu articolul 36 și cu articolul 53 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, deoarece din motivarea hotărârii atacate nu rezultă că Tribunal ar fi analizat argumentul reclamantei întemeiat pe nelegalitatea corecțiilor financiare forfetare (primul aspect al celui de al doilea motiv al cererii introductive) și nu este posibil să se stabilească pe baza căror considerente Tribunalul a respins acest argument.


(1)  Regulamentul (CEE) nr. 4253/88 al Consiliului din 19 decembrie 1988 de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2052/88 în ceea ce privește coordonarea colaborării între diferite fonduri structurale, pe de o parte, și între acestea și cele ale Băncii Europene de Investiții și ale altor instrumente financiare existente, pe de altă parte (JO L 374, p. 1)

(2)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 01, p. 166)


Tribunalul

23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/15


Ordonanța Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Sagar/Comisia

(Cauza T-269/00) (1)

(Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Reduceri ale contribuțiilor sociale în favoarea întreprinderilor stabilite pe teritoriul Veneției și al Chioggiei - Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața comună și prin care se dispune recuperarea ajutoarelor plătite - Acțiune vădit nefondată)

2013/C 86/23

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Sagar Srl (Segrate, Italia) (reprezentanți: A. Vianello, M. Merola și M. Pappalardo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, agent, asistat deA. Dal Ferro, avocat)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Italiană (reprezentanți: inițial U. Leanza, ulterior I. Braguglia, ulterior R. Adam și în final I. Bruni, agenți, asistați de G. Aiello și P. Gentili, avvocati dello Stato)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2000/394/CE a Comisiei din 25 noiembrie 1999 privind măsurile de ajutor în favoarea întreprinderilor stabilite pe teritoriul Veneției și al Chioggiei, prevăzute de Legile nr. 30/1997 și nr. 206/1995 de instituire a unor reduceri ale contribuțiilor sociale (JO 2000, L 150, p. 50)

Dispozitivul

1.

Unește cu fondul excepția de inadmisibilitate invocată de Comisia Europeană.

2.

Respinge acțiunea ca fiind vădit nefondată.

3.

Sagar Srl suportă, în afară de propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisie.

4.

Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 355, 9.12.2000.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/15


Ordonanța Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Barbini și alții/Comisia

(Cauza T-272/00) (1)

(Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Reduceri ale contribuțiilor la asigurările sociale în favoarea întreprinderilor stabilite în Veneția și în Chioggia - Decizie prin care schema de ajutoare se declară incompatibilă cu piața comună și prin care se impune recuperarea ajutoarelor plătite - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)

2013/C 86/24

Limba de procedură; italiana

Părțile

Reclamante: Alfredo Barbini Srl (Murano, Italia); Aureliano Toso Srl (Murano); AVMazzega Srl (Murano); Barovier & Toso vetrerie artistiche riunite Srl (Murano); Carlo Moretti Srl (Murano); Effetre SpA (Resana, Italia); Ferro & Lazzarini Srl (Murano); Formia Srl (Murano); Gino Cenedese & Figlio (Murano); La Murrina (Murano); Mazzuccato International Srl (Murano); Nason & Moretti Srl, (Murano); Tfz Internazionale Srl (Murano); V. Nason & C. Srl (Murano); Venini SpA (Murano); Vetreria de Majo Srl (Murano) și Vetreria LAG Srl (Murano) (reprezentanți; A. Vianello, M. Merola et A. Sodano, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, agent, asistat de A. Dal Ferro, avocat)

Interveniente în susținerea reclamantelor: Republica Italiană (reprezentanți: inițial U. Leanza, ulterior I. Braguglia, ulterior R. Adam și, în sfârșit, I. Bruni, agenți, asistați de G. Aiello și de P. Gentili, avvocati dello Stato)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2000/394/CE a Comisiei din 25 noiembrie 1999 privind măsurile de ajutoare în favoarea întreprinderilor stabilite în Veneția și în Chioggia, prevăzute prin Legile nr. 30/1997 și nr. 206/1995 privind instituirea unor reduceri de contribuții la asigurările sociale (JO 2000, L 150, p. 50).

Dispozitivul

1.

Unește cu fondul excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisia Europeană.

2.

Respinge acțiunea în parte ca vădit inadmisibilă și în parte ca vădit nefondată.

3.

Alfredo Barbini Srl, Aureliano Toso Srl, AVMazzega Srl, Barovier & Toso vetrerie artistiche riunite Srl, Carlo Moretti Srl, Effetre SpA, Ferro & Lazzarini Srl, Formia Srl, Gino Cenedese & Figlio, La Murrina, Mazzuccato International Srl, Nason & Moretti Srl, Tfz Internazionale Srl, V. Nason & C. Srl, Venini SpA, Vetreria de Majo Srl et Vetreria LAG Srl suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisie.

4.

Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 355, 9.12.2000.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/16


Ordonanța Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Unindustria și alții/Comisia

(Cauza T-273/00) (1)

(Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Reduceri ale contribuțiilor sociale în favoarea întreprinderilor stabilite pe teritoriul Veneției și al Chioggiei - Decizie prin care se declară schema de ajutor incompatibilă cu piața comună și prin care se impune recuperarea ajutoarelor plătite - Acțiune vădit nefondată)

2013/C 86/25

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Unione degli industriali della provincia di Venezia (Unindustria) (Veneția, Italia), Comitato „Venezia vuole vivere” (Veneția), Siram SpA (Milano, Italia), Fiorital Srl (Veneția), Jesurum di M. e A. Levi Morenos Sas (Veneția), Grafiche Veneziane Srl (Veneția), Cantiere navale De Poli SpA (Pellestrina, Italia), Aive Srl (Marcon, Italia), Bortoli Ettore Srl (Veneția), Tessuti Artistici Fortuny SpA (Veneția), Lorenzo Rubelli SpA (Veneția), Tecnomare SpA (Veneția) și Arsenale Venezia SpA (Veneția) (reprezentanți: A. Vianello, M. Merola și A. Sodano, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, agent, asistat de A. Dal Ferro, avocat)

Intervenientă în susținerea reclamantelor: Republica Italiană (reprezentanți: inițial U. Leanza, ulterior I. Braguglia, ulterior R. Adam și în final I. Bruni, agenți, asistați de G. Aiello și P. Gentili, avvocati dello Stato)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2000/394/CE a Comisiei din 25 noiembrie 1999 privind măsurile de ajutor în favoarea întreprinderilor stabilite pe teritoriul Veneției și al Chioggiei prevăzute de Legile nr. 30/1997 și nr. 206/1995 de instituire a unor reduceri ale contribuțiilor sociale (JO 2000, L 150, p. 50)

Dispozitivul

1.

Unește cu fondul excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisia Europeană.

2.

Respinge acțiunea ca fiind vădit nefondată.

3.

L’Unione degli industriali della provincia di Venezia (Unindustria), le Comitato „Venezia vuole vivere”, Siram SpA, Fiorital Srl, Jesurum di M. e A. Levi Morenos Sas, Grafiche Veneziane Srl, Cantiere navale De Poli SpA, Aive Srl, Bortoli Ettore Srl, Tessuti Artistici Fortuny SpA, Lorenzo Rubelli SpA, Tecnomare SpA și Arsenale Venezia SpA suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de către Comisie.

4.

Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 355, 9.12.2000.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/16


Ordonanța președintelui Tribunalului din 1 februarie 2013 — Travetanche Injection/Comisia

(Cauza T-368/11 R)

(Măsuri provizorii - Respingerea acțiunii principale - Nepronunțare asupra fondului)

2013/C 86/26

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Travetanche Injection SPRL (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: K. Van Maldegem și R. Cana, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Oliver et E. Manhaeve, agenți, asistați de K. Sawyer, avocat)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Regulamentului (UE) nr. 366/2011 al Comisiei din 14 aprilie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) în ceea ce privește anexa XVII (Acrilamidă) (JO L 101, p. 12).

Dispozitivul

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de măsuri provizorii.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/17


Ordonanța Tribunalului din 5 februarie 2013 — BSI/Consiliul

(Cauza T-551/11) (1)

(Acțiune în anulare - Dumping - Extindere a taxei antidumping impuse asupra importurilor anumitor elemente de fixare din fier sau oțel originare dinChina la importurile acestor produse expediate din Malaysia - Importator independent - Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE - Lipsa afectării individuale - Act administrativ care conține măsuri de executare - Inadmisibilitate)

2013/C 86/27

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Brugola Service International Srl (BSI) (Cassano Magnago, Italia) (reprezentanți: S. Bariatti și M. Farneti, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix și P. Mahnič Bruni, agenți, asistați inițial de G. Berrisch și de M. de Morpurgo, ulterior de G. Berrisch, avocați)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: M. França și D. Grespan, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 723/2011 al Consiliului din 18 iulie 2011 privind extinderea taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 privind importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca provenind din Malaysia (JO L 194, p. 6).

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2.

Obligă Brugola Service International Sri (BSI) la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3.

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.


(1)  JO C 370, 17.12.2011.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/17


Recurs introdus la 8 ianuarie 2013 de Dana Mocová împotriva Hotărârii pronunțate la 13 iunie 2012 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-41/11, Mocová/Comisia

(Cauza T-347/12 P)

2013/C 86/28

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Dana Mocová (Praga, Republica Cehă) (reprezentanți: D. Abreu Caldas, S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și É. Marchal, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 13 iunie 2012 pronunțată în cauza F-41/11, Dana Mocová/Comisia Europeană;

anularea deciziei de respingere a cererii de prelungire a contractului reclamantei;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept cu privire la întinderea principiului legalității, întrucât, pe de o parte, TFP a considerat că motivarea prezentată de autoritatea împuternicită să încheie contracte (denumită în continuare „AIIC”) în stadiul respingerii reclamației poate înlocui și modifica motivarea prezentată la respingerea cererii reclamantei de prelungire a contractului său de agent temporar și, pe de altă parte, TFP a apreciat că motivarea este valabilă în condițiile în care s-ar întemeia pe elemente stabilite ulterior actului atacat. Reclamanta arată că:

dacă, în prezenta cauză, contractul reclamantei nu ar fi fost prelungit din cauza regulii anti-cumul de opt ani, AIIC nu ar putea, în continuare, să afirme în răspunsul la reclamație că acesta nu a fost prelungit din motive legate de constrângeri bugetare, de meritele reclamantei și de interesul serviciului pentru ca ulterior, în fața Tribunalului, să limiteze această motivare la constrângerile bugetare.

contrar celor afirmate la punctul 50 din hotărârea atacată, TFP ar fi obligat să examineze excepția de nelegalitate ridicată împotriva regulii de opt ani, motiv prezentat la momentul respingerii cererii de prelungire a contractului de agent temporar.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept, întrucât TFP a considerat că AIIC a adoptat decizia atacată cu respectarea interesului serviciului în condițiile în care TFP ar fi constatat că Comisia a recunoscut în ședință că numai constrângerile bugetare ar fi putut fi invocate pentru a motiva actul atacat în primă instanță. Reclamanta arată în plus că TFP și-a încălcat obligația de motivare și obligația de a examina toate încălcările invocate în fața sa, nefăcând nicio trimitere la argumentația reclamantei referitoare la contradicția dintre motivarea privind suprimarea unor posturi din motive de constrângeri bugetare și înființarea de noi posturi de agenți temporari de grad AD9.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/18


Acțiune introdusă la 4 ianuarie 2013 — Advance Magazine Publishers/OAPI — Montres Tudor (GLAMOUR)

(Cauza T-1/13)

2013/C 86/29

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Advance Magazine Publishers, Inc. (New York, Statele Unite) (reprezentanți: T. Raab, H. Lauf și V. Ahmann, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Montres Tudor SA (Geneva, Elveția)

Concluziile

Anularea totală a Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 10 octombrie 2012 în cauza nr. R 0231/2012-2;

obligarea pârâtului și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „GLAMOUR”, cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 9 380 916.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat: înregistrarea internațională cu efect pe teritoriul Comunității „TUDOR GLAMOUR”, pentru produse din clasa 14.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru toate produsele contestate.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/18


Acțiune introdusă la 4 ianuarie 2013 — Sherwin-Williams Suedia/OAPI — Akzo Nobel Coatings International (ARTI)

(Cauza T-12/13)

2013/C 86/30

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sherwin-Williams Suedia AB (Märsta, Suedia) (reprezentant: L. Ström, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Akzo Nobel Coatings International BV (Arnhem, Țările de Jos)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI nr. R 2085/2011-1 din 18 octombrie 2012, (care a menținut Decizia diviziei de opoziție nr. B 1 717 142 din 9 august 2011);

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „ARTI” pentru produse din clasa 2 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 9 017 427.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat: înregistrarea Benelux nr. 753 216 și înregistrarea internațională nr. 872 478 a mărcii verbale „ARTITUDE” pentru produse din clasa 2.

Decizia diviziei de opoziție: a admis opoziția.

Decizia camerei de recurs: a respins calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/19


Acțiune introdusă la 3 ianuarie 2013 — MasterCard International/OAPI — Nehra (surfpin)

(Cauza T-13/13)

2013/C 86/31

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: MasterCard International, Inc. (New York, United States) (reprezentant: N. Bolter and C. Sawdy, solicitors)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sheetal Nehra (Londra, Regatul Unit)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei în temeiul articolului 8 alineatele (1) litera (b), (4) și (5) din RMC;

admiterea opoziției reclamantei îndreptate împotriva mărcii în totalitate aparținând celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs;

cu titlu subsidiar, admiterea opoziției reclamantei în ceea ce privește serviciile pentru care se constată existența unui risc de confuzie și/sau pentru serviciile pentru care se constată existența unui risc ca marca pentru care se solicită înregistrarea să genereze un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii reclamantei sau să aduce atingere acestora.

obligarea celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca comunitară vizată: marca figurativă în culorile albastru, negru și alb care conține elementul verbal „surfpin” și o reprezentare a trei cercuri care se intersectează pentru servicii din clasele 36 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 8 368 862

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat: mărcile figurative de diferite culori care conțin reprezentarea unor cercuri care se intersectează, unele conținând elementele verbale „MasterCard Worldwide” sau „MasterCard” –marca comunitară înregistrată sub nr. 5 198 585, marca comunitară înregistrată sub nr. 5 198 494, marca înregistrată în Regatul Unit sub nr. 2 425 471, marca înregistrată în Regatul Unit sub nr. 2 429 669, marca comunitară înregistrată sub nr. 5 646 261, marca comunitară înregistrată sub nr. 761 221, marca comunitară înregistrată sub nr. 5 646 492 și marca comunitară înregistrată sub nr. 5 646 609 pentru produse și servicii din clasele 3, 5, 6, 9, 12, 14, 16, 18, 20, 21, 24, 25, 27, 28, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 44 și 45.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatele (1) litera (b), (4) și (5) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/19


Acțiune introdusă la 3 ianuarie 2013 — Seal Trademarks/OAPI — Exel Composites (XCEL)

(Cauza T-14/13)

2013/C 86/32

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Seal Trademarks Pty Ltd (Queensland, Australia) (reprezentant: E. Armijo Chávarri, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Exel Composites Oyj (Mäntyharju, Finlanda)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Camerei a doua de recurs din 11 octombrie 2012 sau

în subsidiar, modificarea acesteia întrucât contravine articolului 42 alineatele (2) și (3) și articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 (și să oblige în mod expres OAPI la plata cheltuielilor de judecată).

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „XCEL” pentru produse din clasele 18, 25 și 28 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 3 809 571.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat: înregistrarea comunitară nr. 2 996 891, înregistrarea austriacă nr. 149 726 și înregistrarea suedeză nr. 324 307 a mărcii verbale „EXEL” pentru produse din clasele 18 și 28.

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 42 alineatele (2) și (3) și a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/20


Acțiune introdusă la 18 ianuarie 2013 — dm-drogerie markt/OAPI — Semtee (CALDEA)

(Cauza T-26/13)

2013/C 86/33

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: dm-drogerie markt GmbH & Co. KG (Karlsruhe, Germania) (reprezentanți: O. Bludovsky și B. Beinert, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Semtee (Escaldes Engornay, Andorra)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 10 octombrie 2012 (cale de atac privind procedura de opoziție nr. R 2432/2011-1) și, în urma corectării, anularea mărcii solicitantei;

cu titlu subsidiar, anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 10 octombrie 2012 (cale de atac privind procedura de opoziție nr. R 2432/2011-1) și trimiterea cauzei la Oficiu spre rejudecare;

cu titlu mai subsidiar, anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 10 octombrie 2012 (cale de atac privind procedura de opoziție nr. R 2432/2011-1).

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca comunitară vizată: marca verbală „CALDEA” pentru produse și servicii din clasele 3, 35, 37, 42, 44 și 45 — cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 9 264 433.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat: înregistrarea internațională nr. 894 004 pentru produse din clasele 3, 5 și 8, care produce efecte, printre altele, în Uniunea Europeană.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția în întregime.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/20


Acțiune introdusă la 23 ianuarie 2013 — Elan/Comisia

(Cauza T-27/13)

2013/C 86/34

Limba de procedură: slovena

Părțile

Reclamantă: Elan, proizvodnja športnih izdelkov, d.o.o. (Begunje na Gorenjskem, Slovenia) (reprezentant: P. Pensa, odvetnik)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Tribunalului:

Anularea articolelor 2-5 din decizia Comisiei din 19 septembrie 2012 referitoare la măsurile luate în favoarea întreprinderii ELAN d.o.o., SA.26379 (C 13/2010),

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată..

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv al acțiunii: încălcarea obligației de motivare (articolul 296 al doilea paragraf TFUE) și încălcarea normelor fundamentale de procedură prin nemotivare (articolul 263 al doilea paragraf TFUE)

Comisia a motivat în mod necorespunzător motivul pentru care reproșează statului acordarea de capitaluri de către societățile Zavarovalnica Triglav și Triglav Naložbe. În plus, nu a expus motivele pentru care nu a acceptat cesiunile în cadrul secțiunii maritime a societății Elan drept măsuri adecvate de compensare.

2.

Al doilea motiv al acțiunii: încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE din cauza unei erori vădite de apreciere a situației de fapt în raport cu existența unor resurse de stat și întrucât a imputat statului modul de operare al societăților Zavarovalnica Triglav, Triglav Naložb și KAD-PPS

În primul rând, Comisia a săvârșit o eroare vădită în evaluarea contextului de fapt în raport cu supravegherea și influența statului asupra Zavod za pokojninsko in invalidsko zavarovanje (ZPIZ) și prin urmare asupra societăților Zavarovalnica Triglav și Triglav Naložbe. În al doilea rând, Comisia nu a menționat niciunul dintre indiciile, necesare în conformitate cu jurisprudența din cauza Stardust Marine, pentru a face posibilă atribuirea în sarcina statului a modului de operare al societăților KAD-PPS, Zavarovalnica Triglav și Triglav Naložbe, ignorând complet că societățile private Zavarovalnica Triglav și Triglav Naložbe au exercitat un control negativ asupra societății Elan.

3.

Al treilea motiv al acțiunii: încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE în ceea ce privește conformitatea modului de operare al societăților cu principiul investitorului privat într-o economie de piață din cauza unei evaluări vădit eronate a situației de fapt în raport cu procesul decizional al asociaților înainte de recapitalizare și cu punerea în aplicare a măsurii nr. 2 (recapitalizarea societății Elan în vara anului 2008)

Comisia a evaluat în mod vădit eronat șese circumstanțe decisive de fapt în temeiul cărora a concluzionat că măsura nr. 2 nu ar fi conformă cu principiul investitorului privat în economia de piață:

în primul rând, Comisia s-a limitat, în mod denaturat, să țină seama de cea mai nefavorabilă estimare a valorii proprietății din capitalul societății Elan deși în evaluarea rapidă a valorii erau citate patru evaluări;

în al doilea rând, a respins în mod arbitrar și fără expertiză profesională, drept obsoletă și irelevantă evaluarea valorii realizate de societatea Audit-IN, și de asemenea a acordat o prioritate nejustificată evaluării rapide a valorii;

în al treilea rând, Comisia a constatat în mod eronat că niciun investitor privat nu a participat la recapitalizare, deși cota capitalului privat a fost de cel puțin 35, 05 %;

în al patrulea rând, Comisia a constatat în mod eronat că aceeași societate Elan a elaborat planul multianual 2008-2012 și planul de redresare, întrucât a ignorat complet faptul că baza de elaborare a planului de redresare a societății Elan era strategia de reorientare pregătită de un consultant extern pentru societate;

în al cincilea rând, este eronată de asemenea constatarea potrivit căreia nu s-a ajuns la un acord cu băncile cu privire la reeșalonarea împrumuturilor existente înainte de recapitalizare, întrucât în mod evident Comisia a ignorat complet înscrisurile potrivit cărora băncile au garantat societății Elan că îi vor reeșalona împrumuturile, în cazul în care asociații ar recapitaliza societatea Elan;

în al șaselea rând, afirmația Comisiei potrivit căreia recapitalizarea societății Elan din 2007 nu a fost un succes și prin urmare asociații privați nu au mai investit în societatea Elan, este falsă.

4.

Al patrulea motiv al acțiunii: evaluarea vădit eronată a situației de fapt în raport cu măsurile compensatorii întemeiate pe punctele 38-40 din Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate și încălcarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE

Comisia a constatat în mod vădit eronat că societatea Elan nu a adoptat măsurile compensatorii corespunzătoare și în consecință a aplicat în mod eronat articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE coroborat cu Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate:

în primul rând, Comisia nu a ținut seama de faptul că în strategia de reorientare se menționează în mod expres că în caz de extremă urgență, societatea de distribuție în Statele Unite ale Americii va intra în lichidare;

în al doilea rând, Comisia a menționat în mod eronat că încetarea cooperării în societatea comună de distribuție a avut loc la inițiativa întreprinderii Dal Bello;

în al treilea rând Comisia nu a analizat, în mod nejustificat, efectul măsurilor compensatorii referitoare la distribuția de schiuri asupra activității „principale” a societății Elan, și prin urmare asupra producției de schiuri.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/22


Recurs introdus la 24 ianuarie 2013 de Vincent Bouillez împotriva Hotărârii pronunțate la 14 noiembrie 2012 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-75/11, Bouillez/Consiliul

(Cauza T-31/13 P)

2013/C 86/35

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Vincent Bouillez (Overijse, Belgia) (reprezentanți: D. Abreu Caldas, A. Coolen, J.-N. Louis și É. Marchal, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 14 noiembrie 2012 în cauza F-75/11, Vincent Bouillez/Consiliul;

anularea deciziei de a nu îl promova pe recurent;

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, recurentul invocă trei motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care TFP ar fi considerat, fără efectuarea unui control efectiv, că decizia atacată în primă instanță este conformă principiului obligației de motivare, în condițiile în care TFP nu ar fi solicitat nicio probă Consiliului cu privire la aplicarea concretă a criteriilor prevăzute la articolul 45 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene cu ocazia examinării comparative a meritelor recurentului cu cele ale celorlalți funcționari promovabili.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept, întrucât TFP s-ar fi întemeiat pe simple afirmații ale Consiliului, potrivit cărora nivelul responsabilităților ar fi fost luat în considerare cu ocazia examinării comparative a meritelor, atunci când a stabilit că recurentul nu a adus proba contrarie, în pofida informațiilor furnizate de recurent în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, din care ar reieși că mai mulți funcționari promovați nu ar avea nici un nivel de responsabilitate, nici o notă armonizată la fel de mari precum cele ale recurentului, și nici un număr mai mare de limbi folosite (punctele 45 și 46 din hotărârea atacată).

3.

Al doilea motiv este întemeiat pe un raționament contradictoriu, întrucât TFP nu ar putea afirma, pe de o parte, că s-a decis în mod întemeiat de Consiliu efectuarea unei noi examinări comparative a meritelor tuturor funcționarilor cu gradul AST 6 promovabili în cadrul exercițiului de promovare 2007, și, pe de altă parte, că Consiliul nu era obligat să ia în considerare meritele unui anumit funcționar deja promovat în temeiul acestui exercițiu și a cărui promovare a devenit definitivă (punctele 69 și 70 din hotărârea atacată).

Recurentul arată, în plus, că TFP a săvârșit o eroare de drept atunci când nu a calificat faptele, în temeiul înscrisurilor de la dosar, ca fiind constitutive pentru o eroare vădită de apreciere.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/22


Recurs introdus la 24 ianuarie 2013 de Mario Paulo da Silva Tenreiro împotriva Hotărârii pronunțate la 14 noiembrie 2012 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-120/11, da Silva Tenreiro/Comisia

(Cauza T-32/13 P)

2013/C 86/36

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Mario Paulo da Silva Tenreiro (Kraainem, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, J.-N. Louis și D. Abreu Caldas, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

să declare

că Hotărârea Tribunalului Funcției Publice pronunțată la 14 noiembrie 2012 (cauza F-120/11, da Silva Tenreiro/Comisia) prin care se respinge acțiunea recurentului, este anulată;

statuând prin noi dispoziții,

să declare

că decizia Comisiei Europene de respingere a a candidaturii recurentului la postul vacant de director al Direcției A „Justiție civilă” din cadrul Direcției generale (DG) „Justiție”, precum și decizia de numire în acest post a doamnei Y, sunt anulate;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă două motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe o denaturare a situației de fapt:

pe de o parte, întrucât TFP ar fi considerat că termenul „background” utilizat în anunțul pentru ocuparea unui post vacant din procedura în litigiu făcea trimitere la o experiență, iar nu la o formare. Recurentul susține că din anunțurile pentru ocuparea unui post vacant publicate de Comisie reiese că atunci când se cere o experiență profesională, se utilizează termenul „experiență”, iar nu „background”;

pe de altă parte, întrucât TFP ar fi considerat că termenul „reglementare” nu făcea trimitere la mecanismele de reglementare, ci la procesul normativ.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe erori de drept, întrucât TFP a examinat indiciile de abuz de putere unul câte unul, iar nu global, fără să încerce să stabilească dacă suma indiciilor permitea, având în vedere numărul de indicii, să repună în discuție prezumția de legalitate a deciziilor contestate în primă instanță.

Recurentul arată în plus că TFP nu respectă, având în vedere inegalitatea armelor părților, dreptul la un proces echitabil, atunci când refuză să adopte măsuri de organizare a procedurii care permit să confirme indiciile de abuz de putere și să dovedească un element care nu ar fi putut fi demonstrat decât printr-o astfel de măsură.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/23


Acțiune introdusă la 24 ianuarie 2013 — Türkiye Garanti Bankasi/OAPI — Card & Finance Consulting (bonus & more)

(Cauza T-33/13)

2013/C 86/37

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Türkiye Garanti Bankasi AS (Istanbul, Turcia) (reprezentant: J. Güell Serra, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Card & Finance Consulting GmbH (Nürnberg, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei contestate și

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „bonus & more” pentru servicii din clasele 35, 36, 38, 41 și 42 — cererea de marcă comunitară nr. 9 037 251.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat: marca figurativă „bonusnet” înregistrată internațional pentru produse și servicii din clasele 9, 35, 36, 38 și 42 — înregistrarea internațională nr. 931 921.

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția.

Decizia camerei de recurs: admite apelul și respinge opoziția.

Motivele invocate: încălcarea articolelor 8(1)(b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/23


Acțiune introdusă la 22 ianuarie 2013 — Exakt Advanced Technologies/OAPI — Exakt Precision Tools (EXAKT)

(Cauza T-37/13)

2013/C 86/38

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Exakt Advanced Technologies GmbH (Norderstedt, Germania) (reprezentant: A. von Bismarck, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Exakt Precision Tools Ltd (Aberdeen, Regatul Unit)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 29 octombrie 2012 în cauza R 1764/2011-1;

obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii în fața camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă care conține elementul verbal „EXAKT”, pentru produse și servicii din clasele 7, 9 și 37 — marca comunitară nr. 3 996 592.

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Exakt Precision Tools Ltd.

Motivarea cererii de declarare a nulității: marca figurativă care conține elementul verbal „EXAKT”, pentru produse și servicii din clasele 7, 8 și 9.

Decizia diviziei de anulare: admite cererea de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/24


Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2013 — Roy/Consiliul și Comisia

(Cauza T-41/13)

2013/C 86/39

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: René Roy (Juillac-le-Coq, Franța) (reprezentant: C.-E. Gudin, avocat)

Pârâți: Comisia Europeană și Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

repararea integrală a prejudiciului astfel suferit cu titlu de condamnări pecuniare, și anume suma de 87 400 de euro;

repararea integrală a prejudiciului moral, și anume suma de 100 000 de euro;

obligarea Consiliului și a Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată și a altor cheltuieli.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă motive care sunt, în esență, identice sau similare cu cele invocate în cauzele T-195/11, Cahier și alții/Consiliul și Comisia (1), și T-458/11, Riche/Consiliul și Comisia (2).


(1)  JO 2011, C 173, p. 14.

(2)  JO 2011, C 298, p. 28.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/24


Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2013 — Sabores de Navarra/OAPI — Frutas Solano (KIT, EL SABOR DE NAVARRA)

(Cauza T-46/13)

2013/C 86/40

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Sabores de Navarra, AIE (Pamplona, Spania) (reprezentanți: J. Calderón Chavero și O. González Fernández, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Frutas Solano, SA (Calahorra, Spania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 7 noiembrie 2012 în cauzele R 2542/2011-2 și R 2550/2011-2;

în consecință, aplicarea Deciziei din 11 octombrie 2011 adoptate de divizia de anulare a OAPI, în procedura de declarare a nulității nr. 4633 C; această decizie declară nulitatea în parte a mărcii comunitare (verbale) nr. 5042346 „KIT, EL SABOR DE NAVARRA” în clasa 29 pentru „Fructe și legume conservate, uscate și gătite; jeleuri, dulcețuri, compoturi; toate provenind din Navarra” și în clasa 30 pentru: „Patiserie și cofetărie, miere, sirop de melasă; sosuri (condimente); condimente”;

admiterea concluziilor reclamantei și obligarea diviziei de anulare a OAPI în cauză să declare din nou nule produsele vizate la paragraful anterior;

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marcă verbală „KIT, EL SABOR DE NAVARRA” pentru produse din clasele 29, 30 și 33 — Marca comunitară înregistrată nr. 5 042 346.

Titularul mărcii comunitare: Frutas Solano, SA

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Motivarea cererii de declarare a nulității: marca figurativă care conține elementul verbal „Sabores de Navarra La Sabiduría del Sabor” pentru produse și servicii din clasele 29, 30, 33, 39 și 42

Decizia diviziei de anulare: admite în parte cererea.

Decizia camerei de recurs: admite în parte calea de atac formulată de Frutas Solano, SA și anulează în parte decizia diviziei de anulare; respinge calea de atac formulată de reclamantă.

Motivele invocate:

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 53 alineatul (1) litera (a) din același regulament;

încălcarea articolului 15 din Regulamentul nr. 207/2009.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/25


Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2013 — Goldsteig Käsereien Bayerwald/OAPI — Vieweg (goldstück)

(Cauza T-47/13)

2013/C 86/41

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Goldsteig Käsereien Bayerwald GmbH (Cham, Germania) (reprezentant: S. Biagosch, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Christin Vieweg (Sonneberg, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 14 noiembrie 2012 în cauza R 2589/2011-1;

obligarea OAPI la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Christin Vieweg

Marca comunitară vizată: marca figurativă care conține elementul verbal „goldstück”, pentru produse din clasele 29 și 30 — cererea de înregistrare nr. 9 153 677

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat: marca verbală „GOLDSTEIG” pentru produse și servicii din clasele 29 și 43

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de opoziție și respinge opoziția formulată de reclamantă

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/25


Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2013 — Out of the blue/OAPI — Mombauer (REFLEXX)

(Cauza T-48/13)

2013/C 86/42

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Out of the blue KG (Lilienthal, Germania) (reprezentanți: G. Hasselblatt și I. George, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Meinhard Mombauer (Köln, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 19 noiembrie 2012, pronunțată în cauza R 1656/2011-4;

obligarea OAPI la plata cheltuielilor sale de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă;

în cazul în care Meinhard Mombauer participă la procedură în calitate de intervenient, obligarea acestuia la plata cheltuielilor sale de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „REFLEXX” pentru produse din clasa 9 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 7 239 511.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Meinhard Mombauer.

Marca sau semnul invocat: marca figurativă care cuprinde elementul verbal „REFLECTS” pentru produse din clasa 9.

Decizia diviziei de opoziție: a admis opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 42 alineatul (5) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/26


Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2013 — Think Schuhwerk/OAPI — Müller (VOODOO)

(Cauza T-50/13)

2013/C 86/43

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Think Schuhwerk GmbH (Kopfing, Austria) (reprezentant: M. Gail, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Andreas Müller (Ulm, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 14 noiembrie 2012 în cauza R 474/2012-4;

obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „VOODOO” pentru produse din clasa 25 — marca comunitară nr. 5 832 464

Titularul mărcii comunitare: Andreas Müller

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta

Motivarea cererii de declarare a nulității: încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009, precum și încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009, precum și încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/26


Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2013 — Evropaïki Dynamiki/BEI

(Cauza T-51/13)

2013/C 86/44

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentant: B. Christianos, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Obligarea BEI la plata către reclamantă a sumei de 536 610,22 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul constând în pierderea posibilității de a încheia acordul-cadru, cu dobânzi compensatorii calculate începând de la 31 ianuarie 2008 până la pronunțarea hotărârii în prezentul litigiu și dobânzi moratorii calculate de la pronunțarea hotărârii în prezentul litigiu până la plata integrală;

obligarea BEI la plata către reclamantă a sumei de 150 000 de euro, cu titlu de despăgubiri cu caracter disuasiv, cu dobânzi compensatorii calculate începând de la 31 ianuarie 2008 până la pronunțarea hotărârii în prezentul litigiu și dobânzi moratorii calculate de la pronunțarea hotărârii în prezentul litigiu până la plata integrală;

obligarea BEI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamanta solicită Tribunalului Uniunii Europene repararea prejudiciului suferit din cauza comportamentului ilegal al Băncii Europene de Investiții (denumită în continuare „BEI”), în temeiul articolului 340 al doilea paragraf TFUE coroborat cu articolul 266 TFUE.

Prejudiciul menționat a rezultat atunci când, astfel cum s-a reținut în Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2011, Evropaïki Dynamiki/BEI, T-461/08, BEI a respins în mod nelegitim oferta prezentată de reclamantă în cadrul cererii de oferte privind încheierea unui acord-cadru referitor la prestarea de servicii.

Într-un astfel de context, reclamanta solicită, în primul rând, despăgubirea prejudiciului suferit prin pierderea posibilității de a încheia acordul-cadru, ca modalitate de restitutio in integrum, și, în al doilea rând, o despăgubire cu titlu disuasiv pentru comportamentele ilicite și abuzive ale BEI față de reclamantă.

Reclamanta susține că, în ceea ce privește despăgubirea solicitată, sunt îndeplinite condițiile răspunderii extracontractuale a BEI, astfel cum sunt intepretate în jurisprudență.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/27


Acțiune introdusă la 6 februarie 2013 — GOLAM/OAPI- Glaxo Group (METABIOMAX)

(Cauza T-62/13)

2013/C 86/45

Limba în care a fost formulată acțiunea: greaca

Părțile

Reclamantă: Sofia Golam (Atena, Grecia) (reprezentant: N. Trovas, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Glaxo Group Ltd (Greenford, Regatul Unit)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

admiterea prezentei acțiuni având ca obiect anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 30 octombrie 2012, în cauza R 2089/2011-2;

respingerea opoziției celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs și admiterea în tot a cererii reclamantei și

obligarea celeilalte părți la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată din prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „METABIOMAX” pentru produse și servicii din clasele 5, 16 și 30 — Marca comunitară nr. 8885261.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat: marca verbală comunitară „BIOMAX” înregistrată cu nr. 2661858, pentru produse din clasele 5, 30 și 32.

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția.

Decizia camerei de recurs: anulează în parte decizia diviziei de opoziție.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 5 din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/27


Acțiune introdusă la 4 februarie 2013 — ANKO/Comisia

(Cauza T-64/13)

2013/C 86/46

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: ANKO AE Antiprosopeion, Emporiou kai Viomichanias (Atena, Grecia) (reprezentant: B. Christianos, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

declararea faptului că reclamanta nu este obligată la rambursarea, ca plată nedatorată, a sumei plătite de Comisie pentru proiectul DOC@HAND;

declararea faptului că reclamanta nu este obligată la plata unei despăgubiri forfetare Comisiei pentru proiectul DOC@HAND; și

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune privește răspunderea Comisiei în cadrul contractului nr. 508015 pentru executarea proiectului „Knowledge Sharing and Decision Support for Healthcare Professionals” (DOC@HAND), potrivit articolului 272 TFUE. În special, reclamanta susține că, deși ea și-a îndeplinit obligațiile contractuale, Comisia, încălcând contractul menționat, principiul bunei-credințe, principiul interzicerii abuzului de drept și principiul proporționalității, a solicitat rambursarea de către ANKO a sumelor plătite acesteia.

Pentru acest motiv, reclamanta susține, în primul rând, că nu este obligată să ramburseze, ca plată nedatorată, totalitatea sumei plătite acesteia de Comisie pentru proiectul DOC@HAND și, în al doilea rând, că nu este obligată să plătească Comisiei despăgubirea forfetară (liquidated damages) pentru proiectul DOC@HAND.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/28


Acțiune introdusă la 7 februarie 2013 — Al-Tabbaa/Consiliul

(Cauza T-74/13)

2013/C 86/47

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Mazen Al-Tabbaa (Beirut, Liban) (reprezentant: M. Lester, Barrister, și G. Martin, Solicitor)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

Anularea Deciziei 2012/739/PESC a Consiliului din 29 noiembrie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Siriei și de abrogare a Deciziei 2011/782/PESC (JO L 330, p. 21), în măsura în care se referă la reclamant;

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1117/2012 al Consiliului din 29 noiembrie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO L 330, p. 9), în măsura în care se referă la reclamant și

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamantul invocă patru motive.

1.

Prin intermediul primului motiv se susține că pârâtul a săvârșit o eroare vădită de fapt și de apreciere atunci când a decis să aplice aceste măsuri restrictive în ceea ce privește reclamantul și atunci când a considerat că erau îndeplinite criteriile stabilite în vederea înscrierii pe listă.

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv se susține că pârâtul nu a oferit o motivare suficientă sau adecvată cu privire la includerea reclamantului în cadrul măsurilor contestate.

3.

Prin intermediul celui de al treilea motiv se susține că pârâtul a încălcat drepturile fundamentale ale reclamantului la apărare și la o protecție jurisdicțională efectivă.

4.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv se susține pârâtul a încălcat, în mod nejustificat și disproporționat, drepturile fundamentale ale reclamantului, în special dreptul acestuia de proprietate, dreptul de a desfășura o activitate economică, dreptul la reputație și dreptul la viață privată și de familie.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/28


Acțiune introdusă la 13 februarie 2013 — Syrian Lebanese Commercial Bank/Consiliul

(Cauza T-80/13)

2013/C 86/48

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Syrian Lebanese Commercial Bank S.A.L. (Beyrouth, Liban) (reprezentanți: P. Vanderveeren, L. Defalque și T. Bontinck, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Anularea articolului 25 din Decizia 2012/739/PESC a Consiliului din 29 noiembrie 2012 și a anexei I secțiunea B la aceasta, în măsura în care reclamanta figurează la nr. 34 din anexa respectivă;

anularea articolului 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1117/2012 al Consiliului din 29 noiembrie 2012 în măsura în care acesta are drept consecință menținerea înscrierii reclamantei în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 36/2012 al Consiliului prin aplicarea articolului 1 din Regulamentul de aplicare nr. 55/2012 al Consiliului din 23 ianuarie 2012 și a punctului 27 din anexa la acest regulament;

în măsura în care este necesar, anularea scrisorii Consiliului din 30 noiembrie 2012;

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe lipsa unei motivări suficiente și precise, Consiliul limitându-se să expună considerații vagi și generale, fără a indica motivele specifice și concrete pentru care consideră că reclamanta trebuie să facă obiectul unor măsuri restrictive.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe o încălcare a dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă prin lipsa caracterului contradictoriu al procedurii de adoptare a actelor atacate și prin refuzul implicit al Consiliului de a prezenta probele care justifică natura și întinderea sancțiunii.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește implicarea reclamantei în finanțarea regimului sirian, întrucât Consiliul nu a adus nici înainte, nici după adoptarea actelor atacate dovada participării reclamantei la finanțarea regimului menționat.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe vicii care afectează examinarea efectuată de Consiliu și care atrag nelegalitatea măsurilor adoptate de acesta, întrucât Consiliul nu ar fi examinat relevanța și temeinicia informațiilor și a probelor care puteau întemeia o măsură restrictivă înainte de a o adopta.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/29


Ordonanța Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Dimension Data Belgium/Parlamentul European

(Cauza T-650/11) (1)

2013/C 86/49

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a treia a dispus radierea cauzei.


(1)  JO C 73, 10.3.2012.


Tribunalul Funcției Publice

23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/30


Acțiune introdusă la 24 decembrie 2012 — ZZ/Comisia

(Cauza F-158/12)

2013/C 86/50

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: A. Salerno și B. Cortese, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei prin care se respinge cererea de angajare a reclamantului în calitate de agent contractual în cadrul grupei de funcții III care a fost formulată de Oficiul Infrastructură și Logistică din Luxemburg și repararea prejudiciului material suferit.

Concluziile reclamantului

Anularea deciziei șefului Unității „Recrutare și încetarea serviciului” (DG HR.B.2) a Comisiei Europene din 6 martie 2012 prin care a fost respinsă cererea de angajare a reclamantului în calitate de agent contractual în cadrul grupei de funcții III care fusese formulată de Oficiul Infrastructură și Logistică din Luxemburg;

obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material cauzat reclamantului prin decizia atacată ce urmează a fi evaluat corespunzător diferenței dintre retribuțiile aferente grupei de funcții III începând din luna octombrie 2011 și cele pe care acesta a continuat să le primească în calitate de agent contractual încadrat în grupa de funcții I, majorat cu dobânzile aferente de la data scadenței fiecărei plăți lunare a salariului până la plata lor efectivă;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.


23.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/30


Acțiune introdusă la 28 decembrie 2012 — ZZ/AEM

(Cauza F-162/12)

2013/C 86/51

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: S. Orlandi, J.-N. Louis și D. Abreu Caldas, avocați)

Pârâtă: Agenția Europeană de Mediu

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de reintegrare a reclamantului în urma unui concediu de boală după data la care acesta ar fi fost apt de muncă potrivit avizelor medicale.

Concluziile reclamantului

Anularea decizie de respingere, adoptată la 20 septembrie 2012 de autoritatea competentă să încheie contractele, a reclamației din 21 mai 2012 prin care se solicita retragerea deciziei din 21 februarie 2012 de a-l reintegra la 24 ianuarie 2012 în urma unui concediu de boală.

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.