ISSN 1977-1029

doi:10.3000/19771029.C_2013.071.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 71
European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 56
9 martie 2013

Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2013/C 071/01

Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 63, 2.3.2013

1

 

V   Anunțuri

 

PROCEDURI JURISDICȚIONALE

 

Curtea de Justiție

2013/C 071/02

Cauza C-529/09: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 24 ianuarie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Ajutoare de stat incompatibile cu piața comună — Obligație de recuperare — Neexecutare — Excepție de inadmisibilitate — Autoritate de lucru judecat printr-o hotărâre anterioară a Curții)

2

2013/C 071/03

Cauza C-73/11 P: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 24 ianuarie 2013 — Frucona Košice a.s./Comisia Europeană, St. Nicolaus — trade a.s. (Recurs — Ajutoare de stat — Anularea a 65 % dintr-o datorie fiscală în cadrul unei proceduri colective de insolvabilitate — Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună și prin care se dispune recuperarea acestuia — Criteriul creditorului privat — Limitele controlului jurisdicțional — Substituirea de către Tribunal a motivării deciziei în litigiu cu propriile argumente — Eroare vădită de apreciere — Denaturarea unor elemente de probă)

2

2013/C 071/04

Cauze conexate C-186/11 și C-209/11: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 24 ianuarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Symvoulio tis Epikrateias — Grecia) — Stanleybet International LTD (C-186/11), William Hill Organization Ltd (C-186/11), William Hill plc (C-186/11), Sportingbet plc (C-209/11)/Ypourgos Oikonomias kai Oikonomikon, Ypourgos Politismou (Articolele 43 CE și 49 CE — Reglementare națională care acordă un drept exclusiv pentru desfășurarea, gestionarea, organizarea și funcționarea jocurilor de noroc unei singure întreprinderi, având forma juridică a unei societăți pe acțiuni cotate la bursă — Publicitatea pentru jocurile de noroc și extinderea în alte state membre ale Uniunii Europene — Control exercitat de stat)

3

2013/C 071/05

Cauza C-283/11: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 ianuarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundeskommunikationssenat — Austria) — Sky Österreich GmbH/Österreichischer Rundfunk [Directiva 2010/13/UE — Furnizarea de servicii mass-media audiovizuale — Articolul 15 alineatul (6) — Validitate — Evenimente de mare interes pentru public care fac obiectul unui drept exclusiv de transmisie — Dreptul de acces al stațiilor de emisie la astfel de evenimente în scopul realizării de reportaje scurte de știri — Limitarea unei eventuale compensații financiare a titularului dreptului exclusiv la costurile suplimentare generate de oferirea acestui acces — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolele 16 și 17 — Proporționalitate]

3

2013/C 071/06

Cauza C-286/11 P: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 ianuarie 2013 — Comisia Europeană/Tomkins plc (Recurs — Concurență — Înțelegeri — Piața europeană a fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru — Răspundere a societății-mamă care decurge numai din comportamentul ilicit al filialei sale — Principiul ne ultra petita — Efecte asupra situației juridice a societății-mamă ale unei anulări pronunțate într-o hotărâre care vizează o filială)

4

2013/C 071/07

Cauza C-646/11 P: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 24 ianuarie 2013 — Falles Fagligt Forbund (3F), fostă Specialarbejderforbundet i Danmark (SID)/Comisia Europeană, Regatul Danemarcei [Recurs — Ajutoare de stat — Măsuri de reducere fiscală — Marinari care lucrează la bordul navelor înscrise în registrul internațional danez — Articolul 88 alineatul (3) CE — Etapa preliminară de examinare — Decizia Comisiei de a nu ridica obiecții — Acțiune în anulare — Condiții de inițiere a procedurii oficiale de investigare — Existența unor îndoieli în ceea ce privește compatibilitatea ajutorului cu piața comună — Termen de examinare]

4

2013/C 071/08

Cauza C-534/12 P: Recurs introdus la 23 noiembrie 2012 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a treia) din 11 septembrie 2012, cauza T-241/03 REV, Marcuccio/Comisia

5

2013/C 071/09

Cauza C-557/12: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 3 decembrie 2012 — KONE AG, Otis GmbH, Schindler Aufzüge und Fahrtreppen GmbH, Schindler Liegenschaftsverwaltung GmbH, ThyssenKrupp Aufzüge GmbH/ÖBB Infrastruktur AG

5

2013/C 071/10

Cauza C-579/12 RX: Decizia Curții (Camera de reexaminare) din 11 decembrie 2012 vizând reexaminarea Hotărârii Tribunalului (Camera de recursuri) din 8 noiembrie 2012 în cauza T-268/11 P, Comisia/Strack

6

2013/C 071/11

Cauza C-586/12 P: Recurs introdus la 13 decembrie 2012 de Koninklijke Wegenbouw Stevin BV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 27 septembrie 2012 în cauza T-357/06, Koninklijke Wegenbouw Stevin/Comisia

6

2013/C 071/12

Cauza C-589/12: Cerere de decizie preliminară introdusă de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) (Regatul Unit) la 14 decembrie 2012 — The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs/GMAC UK PLC

7

2013/C 071/13

Cauza C-596/12: Acțiune introdusă la 20 decembrie 2012 — Comisia Europeană/Republica Italiană

8

2013/C 071/14

Cauza C-601/12 P: Recurs introdus la 20 decembrie 2012 de Ningbo Yonghong Fasteners Co. Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 10 octombrie 2012 în cauza T-150/09: Ningbo Yonghong Fasteners Co. Ltd/Consiliul

8

2013/C 071/15

Cauza C-611/12 P: Recurs introdus la 31 decembrie 2012 de Jean-François Giordano împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțată la 7 noiembrie 2012 în cauza T-114/11, Giordano/Comisia

9

2013/C 071/16

Cauza C-612/12 P: Recurs introdus la 21 decembrie 2012 de Ballast Nedam NV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 27 septembrie 2012 în cauza T-361/06, Ballast Nedam/Comisia

10

2013/C 071/17

Cauza C-2/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 2 ianuarie 2013 — Directeur général des douanes et droits indirects, Chef de l'agence de la direction nationale du renseignement et des enquêtes douanières/Humeau Beaupreau SAS

11

2013/C 071/18

Cauza C-12/13 P: Recurs introdus la 10 ianuarie 2013 de Gérard Buono, Jean-Luc Buono, Roger Del Ponte, Serge Antoine Di Rocco, Jean Gérald Lubrano, Jean Lubrano, Jean Lucien Lubrano, Fabrice Marin, Robert Marin împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțată la 7 noiembrie 2012 în cauza T-574/08, Syndicat des thoniers méditerranéens și alții/Comisia

12

2013/C 071/19

Cauza C-13/13 P: Recurs introdus la 10 ianuarie 2013 de Syndicat des thoniers méditerranéens, Marc Carreno, Jean Louis Donnarel, Jean-François Flores, Gérald Jean Lubrano, Hervé Marin, Nicolas Marin, Sébastien Marin, Serge Antoine José Perez împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțată la 7 noiembrie 2012 în cauza T-574/08, Syndicat des thoniers méditerranéens și alții/Comisia

12

2013/C 071/20

Cauza C-31/13 P: Recurs introdus la 22 ianuarie 2013 de Ungaria împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțată la 18 noiembrie 2012 în cauza T-194/10, Ungaria/Comisia

13

 

Tribunalul

2013/C 071/21

Cauza T-474/09: Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2013 — Fercal — Consultadoria e Serviços/OAPI — Jacson of Scandinavia (JACKSON SHOES) [Marcă comunitară — Procedură de declarare a nulității — Marcă comunitară verbală JACKSON SHOES — Denumire comercială națională anterioară JACSON OF SCANDINAVIA AB — Motiv relativ de refuz — Cauză de nulitate relativă — Articolul 8 alineatul (4) și articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

15

2013/C 071/22

Cauzele conexate T-339/10 și T-532/10: Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Cosepuri/EFSA [Contracte de achiziții publice de servicii — Procedură de cerere de ofertă — Serviciu de transfer în Italia și în Europa — Respingerea ofertei unui ofertant — Decizie de atribuire a contractului unui alt ofertant — Răspundere extracontractuală — Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Oferta ofertantului reținut — Respingerea cererii de acces — Excepție referitoare la protecția intereselor comerciale ale unui terț]

15

2013/C 071/23

Cauza T-496/10: Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Bank Mellat/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Obligația de motivare — Dreptul la apărare — Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă — Eroare vădită de apreciere)

16

2013/C 071/24

Cauza T-25/11: Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Germans Boada/OAPI (Dispozitiv manual pentru tăiat plăci de gresie) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale — Dispozitiv manual pentru tăiat plăci de gresie — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare — Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 — Obligația de motivare — Articolele 75 și 76 din Regulamentul nr. 207/2009 — Egalitate de tratament]

16

2013/C 071/25

Cauza T-189/11: Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2013 — Yordanov/OAPI — Distribuidora comercial del frio (DISCO DESIGNER) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale DISCO DESIGNER — Marcă comunitară figurativă anterioară DISCO — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Identitatea produselor — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]

17

2013/C 071/26

Cauza T-283/11: Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Fon Wireless/OAPI — nfon (nfon) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare verbale nfon — Marca comunitară figurativă anterioară fon și marca națională verbală anterioară FON — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Cerere de reformare]

17

2013/C 071/27

Cauza T-662/11: Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Müller/OAPI — Loncar (Sunless) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare figurative Sunless — Mărci comunitare verbale anterioare SUNLESS și LONCAR-SUNLESS — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/200]

18

2013/C 071/28

Cauza T-218/00: Ordonanța Tribunalului din 22 ianuarie 2013 — Cooperativa Mare Azzurro și alții/Comisia (Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Reduceri ale contribuțiilor la asigurările sociale în favoarea întreprinderilor stabilite în Veneția și în Chioggia — Decizie prin care se declară schema de ajutoare incompatibilă cu piața comună și prin care se impune recuperarea ajutoarelor plătite — Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)

18

2013/C 071/29

Cauza T-262/00: Ordonanța Tribunalului din 22 ianuarie 2013 — La Vigile San Marco/Comisia (Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Reduceri ale contribuțiilor la asigurările sociale în favoarea întreprinderilor stabilite în Veneția și în Chioggia — Decizie prin care se declară schema de ajutoare incompatibilă cu piața comună și prin care se impune recuperarea ajutoarelor plătite — Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)

19

2013/C 071/30

Cauza T-263/00: Ordonanța Tribunalului din 22 ianuarie 2013 — La Navale/Comisia (Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Reduceri ale contribuțiilor sociale în favoarea întreprinderilor stabilite pe teritoriul Veneției și al Chioggiei — Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața comună și prin care se dispune recuperarea ajutoarelor plătite — Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)

19

2013/C 071/31

Cauza T-403/05 RENV: Ordonanța Tribunalului din 10 ianuarie 2013 — MyTravel/Comisia (Acces la documentele instituțiilor — Documente privind o decizie de concentrare anulată de Tribunal — Respingerea cererii de acces — Nepronunțare asupra fondului)

20

2013/C 071/32

Cauza T-497/10: Ordonanța Tribunalului din 14 ianuarie 2013 — Divandari/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Retragere de pe lista persoanelor vizate — Nepronunțare asupra fondului)

20

2013/C 071/33

Cauzele conexate T-445/11 și T-88/12: Ordonanța Tribunalului din 11 ianuarie 2013 — Charron Inox și Almet/Consiliul și Comisia (Acțiune în anulare — Acțiune în despăgubire — Dumping — Importurile anumitor țevi și tuburi fără sudură, din oțel inoxidabil, originare din Republica Populară Chineză — Taxă antidumping provizorie — Nepronunțare asupra fondului — Taxă antidumping definitivă — Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)

21

2013/C 071/34

Cauza T-21/12: Ordonanța Tribunalului din 15 ianuarie 2013 — Alfacam și alții/Parlamentul European [Acțiune în anulare — Achiziții publice de servicii — Procedură de cerere de ofertă — Prestarea de servicii audiovizuale în beneficiul Parlamentului European — Respingerea ofertei prezentate de un ofertant — Articolele 94 și 103 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 — Acțiune vădit lipsită de orice temei juridic]

22

2013/C 071/35

Cauza T-468/12: Acțiune introdusă la 16 octombrie 2012 — Wojciech Gęsina Firma Handlowa Faktor B. i W. Gęsina/Comisia

22

2013/C 071/36

Cauza T-545/12: Acțiune introdusă la 17 decembrie 2012 — Mory și alții/Comisia

23

2013/C 071/37

Cauza T-4/13: Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2013 — Communicaid Group/Comisia

24

2013/C 071/38

Cauza T-6/13: Acțiune introdusă la 8 ianuarie 2013 — NICO/Consiliul

24

2013/C 071/39

Cauza T-8/13: Acțiune introdusă la 4 ianuarie 2013 — ClientEarth și alții/Comisia

25

2013/C 071/40

Cauza T-20/13 P: Recurs introdus la 17 ianuarie 2013 de Luigi Marcuccio împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 6 noiembrie 2012 în cauza F-41/06 RENV, Marcuccio/Comisia

26

2013/C 071/41

Cauza T-25/13: Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2013 — Mäurer & Wirtz/OAPI — Sacra (4711 Aqua Mirabilis)

27

2013/C 071/42

Cauzele conexate T-445/09 și T-448/09: Ordonanța Tribunalului din 16 ianuarie 2013 — Centre national de la recherche scientifique/Comisia

27

2013/C 071/43

Cauzele conexate T-447/09 și T-449/09: Ordonanța Tribunalului din 16 ianuarie 2013 — Centre national de la recherche scientifique/Comisia

27

2013/C 071/44

Cauza T-125/11: Ordonanța Tribunalului din 16 ianuarie 2013 — Centre national de la recherche scientifique/Comisia

27

2013/C 071/45

Cauza T-167/11: Ordonanța Tribunalului din 16 ianuarie 2013 — Centre national de la recherche scientifique/Comisia

27

 

Tribunalul Funcției Publice

2013/C 071/46

Cauza F-24/11: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 23 ianuarie 2013 — Katrakasas/Comisia (Funcție publică — Concursurile interne COM/INT/OLAF/09/AD 8 și COM/INT/OLAF/09/AD 10 — Combaterea fraudei — Reexaminare a deciziei de admitere la susținerea probei orale — Reexaminare a deciziei de neînscriere pe lista de rezervă — Excepție de nelegalitate a anunțului pentru ocuparea unui post vacant — Condiții privind diplomele și experiența profesională — Regula anonimatului — Încălcarea articolului 31 din statut — Abuz de putere — Subiect al probei scrise care favorizează o categorie de candidați — Comportamentul unui membru al juriului la proba orală)

28

2013/C 071/47

Cauza F-92/12: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 28 ianuarie 2013 — Marcuccio/Comisia [Funcție publică — Articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul de procedură — Cerere introductivă depusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii și semnată prin intermediul unei ștampile care reproduce semnătura unui avocat sau al unui alt mod de reproducere — Tardivitatea acțiunii — Inadmisibilitate vădită]

28

2013/C 071/48

Cauza F-95/12: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 28 ianuarie 2013 — Marcuccio/Comisia [Funcție publică — Articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul de procedură — Cerere introductivă depusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii și semnată prin intermediul unei ștampile care reproduce semnătura unui avocat sau al unui alt mod de reproducere — Tardivitatea acțiunii — Inadmisibilitate vădită]

28

2013/C 071/49

Cauza F-100/12: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 28 ianuarie 2013 — Marcuccio/Comisia [Funcție publică — Articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul de procedură — Cerere introductivă depusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii și semnată prin intermediul unei ștampile care reproduce semnătura unui avocat sau al unui alt mod de reproducere — Tardivitatea acțiunii — Inadmisibilitate vădită]

29

2013/C 071/50

Cauza F-126/12: Acțiune introdusă la 26 octombrie 2012 — ZZ/Comisia

29

2013/C 071/51

Cauza F-130/12: Acțiune introdusă la 2 noiembrie 2012 — ZZ/Parlamentul European

29

2013/C 071/52

Cauza F-148/12: Acțiune introdusă la 7 decembrie 2012 — ZZ/OEDT

30

2013/C 071/53

Cauza F-152/12: Acțiune introdusă la 13 decembrie 2012 — ZZ/Comisia

30

2013/C 071/54

Cauza F-154/12: Acțiune introdusă la 18 decembrie 2012 — ZZ/SEAE

30

2013/C 071/55

Cauza F-156/12: Acțiune introdusă la 20 decembrie 2012 — ZZ/Comitetul Regiunilor

31

2013/C 071/56

Cauza F-157/12: Acțiune introdusă la 21 decembrie 2012 — ZZ/Parlamentul European

31

RO

 

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/1

2013/C 71/01

Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

JO C 63, 2.3.2013

Publicații anterioare

JO C 55, 23.2.2013

JO C 46, 16.2.2013

JO C 38, 9.2.2013

JO C 32, 2.2.2013

JO C 26, 26.1.2013

JO C 9, 12.1.2013

Aceste texte sunt disponibile pe:

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

V Anunțuri

PROCEDURI JURISDICȚIONALE

Curtea de Justiție

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/2

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 24 ianuarie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-529/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Ajutoare de stat incompatibile cu piața comună - Obligație de recuperare - Neexecutare - Excepție de inadmisibilitate - Autoritate de lucru judecat printr-o hotărâre anterioară a Curții)

2013/C 71/02

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn și C. Urraca Caviedes, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 288 TFUE și a articolelor 2 și 3 din Decizia 1999/509/CE a Comisiei din 14 octombrie 1998 privind ajutorul de stat acordat de Spania întreprinderilor din grupul Magefesa și întreprinderilor sale succesoare (JO 1999, L 198, p. 15) — Ajutoare acordate către Industrias Domésticas, S.A. (Indosa)

Dispozitivul

1.

Prin neadoptarea în termenul stabilit a măsurilor necesare pentru a se conforma Deciziei 1999/509/CE a Comisiei din 14 octombrie 1998 privind ajutorul de stat acordat de Spania întreprinderilor din grupul Magefesa și întreprinderilor succesoare ale acestora în ceea ce privește întreprinderea Industrias Domésticas SA, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 288 al patrulea paragraf TFUE, precum și al articolelor 2 și 3 din această decizie.

2.

Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 51, 27.2.2010.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/2

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 24 ianuarie 2013 — Frucona Košice a.s./Comisia Europeană, St. Nicolaus — trade a.s.

(Cauza C-73/11 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Anularea a 65 % dintr-o datorie fiscală în cadrul unei proceduri colective de insolvabilitate - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună și prin care se dispune recuperarea acestuia - Criteriul creditorului privat - Limitele controlului jurisdicțional - Substituirea de către Tribunal a motivării deciziei în litigiu cu propriile argumente - Eroare vădită de apreciere - Denaturarea unor elemente de probă)

2013/C 71/03

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Frucona Košice a.s. (reprezentanți: P. Lasok QC, J. Holmes și B. Hartnett, barristers, O. Geiss, Rechtsanwalt)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Walkerová, L. Armati și B. Martenczuk, agenți), St. Nicolaus — trade a.s. (reprezentant: N. Smaho, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 7 decembrie 2010, Frucona Košice/Comisia (T-11/07), prin care Tribunalul a respins acțiunea având ca obiect anularea Deciziei C(2006) 2087 final a Comisiei din 7 iunie 2006, privind ajutorul de stat acordat de Republica Slovacă în favoarea Frucona Košice, sub forma anulării unei datorii fiscale de către autoritatea fiscală competentă în cadrul unei proceduri colective a insolvabilității (ajutorul de stat nr. C 25/05, ex NN 2005), în măsura în care în decizie măsura este declarată incompatibilă cu piața comună și se dispune ca Republica Slovacă să recupereze ajutorul în întregime

Dispozitivul

1.

Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 7 decembrie 2010, Frucona Košice/Comisia (cauza T-11/07).

2.

Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la motivele care i-au fost prezentate și cu privire la care nu s-a pronunțat.

3.

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1)  JO C 130, 30.4.2011.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/3

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 24 ianuarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Symvoulio tis Epikrateias — Grecia) — Stanleybet International LTD (C-186/11), William Hill Organization Ltd (C-186/11), William Hill plc (C-186/11), Sportingbet plc (C-209/11)/Ypourgos Oikonomias kai Oikonomikon, Ypourgos Politismou

(Cauze conexate C-186/11 și C-209/11) (1)

(Articolele 43 CE și 49 CE - Reglementare națională care acordă un drept exclusiv pentru desfășurarea, gestionarea, organizarea și funcționarea jocurilor de noroc unei singure întreprinderi, având forma juridică a unei societăți pe acțiuni cotate la bursă - Publicitatea pentru jocurile de noroc și extinderea în alte state membre ale Uniunii Europene - Control exercitat de stat)

2013/C 71/04

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Stanleybet International LTD (C-186/11), William Hill Organization Ltd (C-186/11), William Hill plc (C-186/11), Sportingbet plc (C-209/11)

Pârâți: Ypourgos Oikonomias kai Oikonomikon, Ypourgos Politismou

Cu participarea: Organismos prognostikon agonon podosfairou AE (OPAP)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Symvoulio tis Epikrateias Athina — Interpretarea articolelor 49 TFUE și 56 TFUE (ex articolele 43 CE și 49 CE) — Reglementare națională care prevede, în scopul de a limita jocurile de noroc, atribuirea unui drept exclusiv privind desfășurarea, gestionarea, organizarea și funcționarea jocurilor de noroc unei singure întreprinderi, înființată ca societate pe acțiuni și cotată la bursă — Efectuarea de către această societate de publicitate pentru jocuri și extinderea în alte țări ale Uniunii

Dispozitivul

1.

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiile principale, care acordă dreptul exclusiv privind desfășurarea, gestionarea, organizarea și funcționarea jocurilor de noroc unui organism unic, atunci când, pe de o parte, această reglementare nu îndeplinește cu adevărat rolul de a reduce ocaziile de a juca și de a limita activitățile în acest domeniu în mod coerent și sistematic și, pe de altă parte, atunci când nu este asigurat un control strict, doar în măsura necesară combaterii criminalității legate de aceste jocuri, din partea autorităților publice asupra extinderii domeniului jocurilor de noroc, aspecte care trebuie verificate de instanța de trimitere.

2.

În caz de incompatibilitate a reglementării naționale în materia organizării de jocuri de noroc cu dispozițiile din tratat referitoare la libera prestare a serviciilor și la libertatea de stabilire, autoritățile naționale nu se pot abține o perioadă tranzitorie să se pronunțe asupra unor cereri, precum cele în discuție în litigiile principale, privind atribuirea unor autorizații în domeniul jocurilor de noroc.

3.

În împrejurări precum cele din cauzele principale, autoritățile naționale competente pot aprecia cererile de autorizații de organizare a jocurilor de noroc care le sunt prezentate în funcție de nivelul de protecție a consumatorilor și a ordinii sociale pe care înțeleg să îl asigure, însă pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii.

(1)  JO C 186 du 25.06.2011.

JO C 194 du 02.07.2011

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 ianuarie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundeskommunikationssenat — Austria) — Sky Österreich GmbH/Österreichischer Rundfunk

(Cauza C-283/11) (1)

(Directiva 2010/13/UE - Furnizarea de servicii mass-media audiovizuale - Articolul 15 alineatul (6) - Validitate - Evenimente de mare interes pentru public care fac obiectul unui drept exclusiv de transmisie - Dreptul de acces al stațiilor de emisie la astfel de evenimente în scopul realizării de reportaje scurte de știri - Limitarea unei eventuale compensații financiare a titularului dreptului exclusiv la costurile suplimentare generate de oferirea acestui acces - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 16 și 17 - Proporționalitate)

2013/C 71/05

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundeskommunikationssenat

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Sky Österreich GmbH

Pârât: Österreichischer Rundfunk

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Bundeskommunikationssenat — Compatibilitea articolului 15 alineatul (6) din Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (JO L 95, p. 1) cu libertatea de a desfășura o activitate economică și cu dreptul de proprietate, astfel cum sunt garantate în articolele 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și în articolul 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale — Dreptul oricărei stații de emisie de a beneficia, pentru realizarea de reportaje scurte de știri, de un acces la evenimente de mare interes pentru public care fac obiectul unei transmisii exclusive — Limitare a unei eventuale compensări financiare la cheltuielile suplimentare generate de furnizarea acestui acces — Proporționalitate

Dispozitivul

Din examinarea întrebării preliminare nu a rezultat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 15 alineatul (6) din Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale).

(1)  JO C 269, 10.9.2011.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 ianuarie 2013 — Comisia Europeană/Tomkins plc

(Cauza C-286/11 P) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegeri - Piața europeană a fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru - Răspundere a societății-mamă care decurge numai din comportamentul ilicit al filialei sale - Principiul ne ultra petita - Efecte asupra situației juridice a societății-mamă ale unei anulări pronunțate într-o hotărâre care vizează o filială)

2013/C 71/06

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, V. Bottka și R. Sauer, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Tomkins plc (reprezentanți: K. Bacon, barrister, S. Jordan, solicitor)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 24 martie 2011, T-382/06, Tomkins/Comisia, prin care Tribunalul a anulat în parte Decizia 2007/691/CE a Comisiei din 20 septembrie 2006 referitoare la o procedură în temeiul articolului 81 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.121 — Fitinguri) [notificată cu numărul C(2006) 4180], privind o înțelegere referitoare la stabilirea prețurilor și a cuantumului unor reduceri și rabaturi, la punerea în aplicare a unor mecanisme de coordonare a creșterilor de prețuri, la împărțirea clienților și la schimbul de informații comerciale pe piața europeană a fitingurilor din cupru și în special din aliaj de cupru (JO L 283, p. 63) și a redus amenda aplicată Tomkins plc

Dispozitivul

1.

Respinge recursul.

2.

Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 238, 13.8.2011.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/4

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 24 ianuarie 2013 — Falles Fagligt Forbund (3F), fostă Specialarbejderforbundet i Danmark (SID)/Comisia Europeană, Regatul Danemarcei

(Cauza C-646/11 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Măsuri de reducere fiscală - Marinari care lucrează la bordul navelor înscrise în registrul internațional danez - Articolul 88 alineatul (3) CE - Etapa preliminară de examinare - Decizia Comisiei de a nu ridica obiecții - Acțiune în anulare - Condiții de inițiere a procedurii oficiale de investigare - Existența unor îndoieli în ceea ce privește compatibilitatea ajutorului cu piața comună - Termen de examinare)

2013/C 71/07

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Falles Fagligt Forbund (3F), fostă Specialarbejderforbundet i Danmark (SID) (reprezentanți: P. Torbøl, advokat, S. Aparicio Hill, abogada, și V. Edwards, solicitor)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: H. van Vliet P.J. Loewenthal, agenți), Regatul Danemarcei (reprezentanți: C. Vang și C. Thorning, agenți)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 27 septembrie 2011, 3F/Comisia (T-30/03 RENV), prin care Tribunalul a respins cererea de anulare a Deciziei C(2002) 4370 final a Comisiei din 13 noiembrie 2002, prin care au fost considerate ajutoare de stat compatibile cu piața comună măsurile de reduceri fiscale aplicabile marinarilor de la bordul navelor daneze (cauza C-319/07 P trimisă spre rejudecare după casare).

Dispozitivul

1.

Respinge recursul.

2.

Obligă Falles Fagligt Forbund (3F) la plata cheltuielilor de judecată.

3.

Regatul Danemarcei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 65, 3.3.2012

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/5

Recurs introdus la 23 noiembrie 2012 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a treia) din 11 septembrie 2012, cauza T-241/03 REV, Marcuccio/Comisia

(Cauza C-534/12 P)

2013/C 71/08

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

—

Anularea în integralitate și fără excepție a Ordonanței emise de Tribunalul Uniunii Europene la 11 septembrie 2012 în cauza T-241/03 REV

—

Cu titlu principal,

(a)

declararea admisibilității cererii recurentului introduse la 27 decembrie 2011, în revizuirea Ordonanței din 17 mai 2006 a Camerei întâi a Tribunalului în cauza T-241/03, Marcuccio/Comisia, pendinte la Tribunal, cerere din 27 noiembrie 2011, în urma căreia s-a introdus prezenta cauză, și, în consecință, dispunerea continuării procedurii ex lege, precum și

(b)

obligarea Comisiei la plata către recurent a cheltuielilor de judecată efectuate de acesta din urmă cu privire la prezenta procedură sau

—

Cu titlu subsidiar, trimiterea prezentei cauze la Tribunal pentru a se pronunța din nou cu privire la admisibilitatea cererii din 27 decembrie 2011 și, ulterior, dacă este cazul, cu privire la fondul cauzei.

Motivele și principalele argumente

1.

Erori de procedură care aduc atingere intereselor recurentului, din care decurg grave erori de raționament juridic, între care: a) lipsa totală a cercetării judecătorești și a motivării ordonanței atacate; b) încălcarea unor norme fundamentale de procedură; c) încălcarea principiului competenței nederogabile de a soluționa cauza, care aparține instanței naturale determinate în prealabil prin lege; d) încălcarea dispozițiilor de la articolul 64 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Curții, a articolului 127 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat și, în cele din urmă, a dreptului procesual de natură potestativă al recurentului de a propune Tribunalului în orice moment să adopte o măsură de organizare a procedurii privind prezenta cauză;

2.

Încălcarea articolului 44 alineatele (1) și (2) din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene;

3.

Încălcarea unui principiu general de drept cuprins într-o hotărâre a instanței Uniunii, respectiv în Hotărârea Curții din 13 octombrie 1977 în cauza C-56/75 REV, Elz/Comisia;

4.

Lipsa totală a cercetării judecătorești și a motivării ordonanței atacate, ca urmare a denaturării sau a deturnării faptelor și afirmațiilor recurentului.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/5

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 3 decembrie 2012 — KONE AG, Otis GmbH, Schindler Aufzüge und Fahrtreppen GmbH, Schindler Liegenschaftsverwaltung GmbH, ThyssenKrupp Aufzüge GmbH/ÖBB Infrastruktur AG

(Cauza C-557/12)

2013/C 71/09

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: KONE AG, Otis GmbH, Schindler Aufzüge und Fahrtreppen GmbH, Schindler Liegenschaftsverwaltung GmbH, ThyssenKrupp Aufzüge GmbH

Pârâtă: ÖBB Infrastruktur AG

Întrebarea preliminară

Articolul 101 TFUE (articolul 81 CE, articolul 85 TCE) trebuie interpretat în sensul că orice persoană are dreptul să ceară din partea participanților la o înțelegere daune-interese chiar și pentru prejudiciul care i-a fost cauzat de o persoană care nu a participat la înțelegere și care, profitând de prețurile ridicate de pe piață, a majorat prețurile produselor sale mai mult decât le-ar fi majorat în lipsa înțelegerii (umbrella pricing), astfel încât principiul efectivității stabilit de Curtea de Justiție impune recunoașterea sa deopotrivă în dreptul național?

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/6

Decizia Curții (Camera de reexaminare) din 11 decembrie 2012 vizând reexaminarea Hotărârii Tribunalului (Camera de recursuri) din 8 noiembrie 2012 în cauza T-268/11 P, Comisia/Strack

(Cauza C-579/12 RX)

2013/C 71/10

Limba de procedură: germana

Părțile din procedura în fața Tribunalului

Recurentă: Comisia Europeană

Cealaltă parte din procedură: Guido Strack

Chestiuni care fac obiectul reexaminării

Reexaminarea va privi chestiunile dacă, ținând seama de jurisprudența Curții aferentă dreptului la concediu anual plătit ca principiu al dreptului social al Uniunii, consacrat expres de asemenea la articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și vizat în special de Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (1), Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 8 noiembrie 2012, Comisia/Strack (T-268/11 P), aduce atingere unității sau coerenței dreptului Uniunii în măsura în care Tribunalul, în calitate de instanță de recurs, a interpretat

—

articolul 1e alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene ca necuprinzând în sfera sa de aplicare dispozițiile referitoare la organizarea timpului de lucru prevăzute de Directiva 2003/88 și în special concediul anual plătit și,

—

în consecință, articolul 4 din anexa V la statutul menționat ca implicând faptul că dreptul de reportare a concediului anual peste limita stabilită de dispoziția citată nu poate fi acordat decât în cazul unei împiedicări legate de activitatea funcționarului ca urmare a exercitării funcției sale.

Persoanele interesate prevăzute la articolul 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și părțile din procedura care s-a aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene sunt invitate să depună la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în termen de o lună de la notificarea prezentei decizii, observațiile lor scrise cu privire la chestiunile menționate.

(1)  JO L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/6

Recurs introdus la 13 decembrie 2012 de Koninklijke Wegenbouw Stevin BV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 27 septembrie 2012 în cauza T-357/06, Koninklijke Wegenbouw Stevin/Comisia

(Cauza C-586/12 P)

2013/C 71/11

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurentă: Koninklijke Wegenbouw Stevin BV (reprezentant: E. Pijnacker Hordijk, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

Anularea în parte a hotărârii atacate în măsura în care Tribunalul a statuat în aceasta că Comisia a dovedit corespunzător cerințelor legale că KWS a avut rolul de conducător în cadrul înțelegerii constatate de Comisie;

—

anularea în parte a articolului 1 litera (j) din decizia atacată (1), în măsura în care Comisia a aplicat societății KWS o amendă de 27,36 milioane de euro;

—

stabilirea unui nou cuantum al amenzii aplicate societății KWS de Formula milioane de euro;

—

obligarea Comisiei la plata unei părți, care urmează să fie stabilită de Curte, a cheltuielilor de judecată efectuate de KWS în primă instanță și în fața instanței de recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive.

Primul motiv de recurs

În cadrul primului motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament și cerințele fundamentale privind caracterul necontradictoriu al hotărârilor judecătorești prin faptul că a luat în considerare în mod contradictoriu în hotărârea atacată aceleași elemente de probă fără nicio motivare — cu atât mai puțin convingătoare — în privința reclamantelor respective, KWS și Shell Nederland Verkoop Maatschappij B.V. (denumită în continuare „SNV”), (acțiunea formulată de SNV face obiectul Hotărârii Tribunalului din 27 septembrie 2012, cauza T-343/06), în pofida faptului că, potrivit deciziei atacate, KWS și SNV au avut în comun același rol în privința acordurilor încheiate în cadrul înțelegerii.

—

Aprecierea pretinsului rol de instigator și de conducător deținut de KWS și de SNV făcută de Tribunal trebuie analizată în contextul său: Comisia a constatat în decizia sa că KWS și SNV erau în comun forțele motrice din cadrul înțelegerii.

—

Forța probantă a unora dintre elementele de probă prezentate de Comisie împotriva KWS și SNV a fost apreciată de Tribunal în mod contradictoriu și inacceptabil din punct de vedere juridic.

—

Având în vedere considerațiile care precedă, nu poate fi susținută opinia conform căreia singura care avea rolul de conducător al înțelegerii încheiate între furnizorii de bitum și constructorii de drumuri era KWS.

Al doilea motiv de recurs

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, recurenta susține că Tribunalul a încălcat principiul interdicției arbitrariului, principiul egalității de tratament și principiul proporționalității prin faptul că a statuat în hotărârea atacată că majorarea cu 50 % a amenzii aplicate de Comisie societății KWS pentru motivul existenței unui rol de instigator și de conducător al acesteia poate fi menținută, deși Tribunalul a admis că nu există niciun motiv suficient pentru a prezuma existența unui rol de instigator.

—

Întrucât nu se poate susține opinia conform căreia rolul de conducător poate fi atribuit doar societății KWS, această apreciere este valabilă și în ceea ce privește majorarea amenzii.

—

Prin menținerea majorării amenzii aplicate de Comisie, în pofida faptului că aceasta din urmă nu a prezentat probe suficiente pentru a dovedi vreuna dintre cele două împrejurări care justifică majorarea amenzii, Tribunalul a „răsplătit” Comisia pentru considerațiile neglijente formulate în decizia atacată.

—

Principiul egalității de tratament și principiul proporționalității se opun faptului că Tribunalul a menținut majorarea amenzii cu 50 % în privința KWS (în plus în integralitatea sa), în timp ce în procedura paralelă desfășurată în cauza T-343/06 Tribunalul a anulat în totalitate această majorare a amenzii aplicate societății SNV și alții.

—

Având în vedere considerațiile care precedă, majorarea amenzii astfel cum a fost impusă societății KWS nu poate fi menținută.

(1)  Decizia C(2006) 4090 final a Comisiei din 13 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] [cazul COMP/F/38.456 — Bitum (Țările de Jos)].

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/7

Cerere de decizie preliminară introdusă de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) (Regatul Unit) la 14 decembrie 2012 — The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs/GMAC UK PLC

(Cauza C-589/12)

2013/C 71/12

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber)

Părțile din procedura principală

Reclamant: The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Pârâtă: GMAC UK PLC

Întrebările preliminare

1.

În cazul a două operațiuni privind aceleași bunuri, în ce măsură are dreptul o persoană impozabilă să invoce (i) atât efectul direct al unei dispoziții din Directiva (CEE) 77/388 a Consiliului (1) (denumită în continuare „A șasea directivă TVA”) în legătură cu una dintre operațiuni, (ii) cât și dispozițiile de drept național în legătură cu cealaltă operațiune, dacă procedând astfel s-ar ajunge la un rezultat fiscal global în legătură cu cele două operațiuni pe care nici dreptul național, nici A șasea directivă TVA, aplicate în mod separat celor două operațiuni, nu l-ar determina sau nu ar urmări să îl determine?

2.

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este că există împrejurări în care persoana impozabilă nu ar avea dreptul să procedeze astfel (sau nu ar avea dreptul să procedeze astfel într-o anumită măsură), care sunt aceste împrejurări și, în special, care este raportul dintre cele două operațiuni care ar da naștere unor astfel de împrejurări?

3.

Răspunsurile la prima și la a doua întrebare sunt diferite în funcție de aspectul dacă tratamentul național aplicat unei operațiuni este sau nu este în conformitate cu A șasea directivă TVA?

(1)  A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/8

Acțiune introdusă la 20 decembrie 2012 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-596/12)

2013/C 71/13

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Enegren și C. Cattabriga, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, prin excluderea categoriei „dirigenti” (manageri) din domeniul de aplicare al procedurii de mobilitate prevăzute la articolul 4 din Legea nr. 223/1991 coroborat cu articolul 24 din aceeași lege, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (1);

—

obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia susține că, prin excluderea categoriei „dirigenti” (manageri) din domeniul de aplicare al procedurii de mobilitate prevăzute la articolul 4 din Legea nr. 223/1991 coroborat cu articolul 24 din aceeași lege, Republica Italiană nu și-ar fi îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 98/59/CE.

Această directivă reglementează procedura de informare și de consultare a reprezentanților lucrătorilor pe care angajatorul trebuie să o respecte în cazul în care are în vedere concedieri colective, precum și procedura referitoare la concedierile colective.

Aceste proceduri, în temeiul articolului 1 alineatele (1) și (2) din directivă, s-ar aplica concedierilor efectuate de un angajator dintr-unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana lucrătorilor implicați, în cazul în care numărul concedierilor este mai mare de un anumit prag definit în raport cu numărul lucrătorilor întreprinderii. În calculul numărului de lucrători angajați de întreprindere, precum și a numărului de concedieri efectuate, ar fi incluși toți lucrătorii, indiferent de calificările și de atribuțiile lor, cu excepția lucrătorilor pe perioadă de timp limitată, a lucrătorilor din domeniul public și a echipajelor navelor maritime.

În transpunerea Directivei 98/59/CE, legiuitorul italian ar fi exclus din domeniul de aplicare al procedurilor de informare și de consultare instituite de acesta în cazurile de concedieri colective categoria „managerilor”, care, potrivit Codului civil italian, ar intra în noțiunea de lucrător. O astfel de excludere nu ar fi numai contrară domeniului de aplicare general al directivei, ci și absolut nejustificată. Categoria „managerilor” în ordinea juridică italiană ar fi, în fapt, destul de largă și ar cuprinde și lucrători care nu au competențe de gestiune speciale în cadrul întreprinderii și care sunt definiți „manageri” numai pentru că au calificări profesionale de înalt nivel.

(1)  JO L 225, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 95.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/8

Recurs introdus la 20 decembrie 2012 de Ningbo Yonghong Fasteners Co. Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 10 octombrie 2012 în cauza T-150/09: Ningbo Yonghong Fasteners Co. Ltd/Consiliul

(Cauza C-601/12 P)

2013/C 71/14

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Ningbo Yonghong Fasteners Co. Ltd (reprezentant: F. Graafsma, J. Cornelis, advocaten)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, European Industrial Fasteners Institute AISBL (EIFI)

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

—

Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 10 octombrie 2012 în cauza T-I50/09 Ningbo Yonghong Fasteners Co., Ltd./Consiliul prin care Tribunalul a respins cererea de anulare a Regulamentului (CE) nr. 91/2009 al Consiliului din 26 ianuarie 2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză (1);

—

anularea Regulamentului (CE) nr. 91/2009 al Consiliului din 26 ianuarie 2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză, în ceea ce o privește pe recurentă; și

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată din prezentul recurs, precum și a celor din procedura din fața Tribunalului în cauza T-150/09.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că constatările Tribunalului cu privire la primul motiv invocat de ea în fața Tribunalului sunt afectate de multiple erori în drept, precum și de o denaturare a probelor. Prin urmare, recurenta susține că hotărârea atacată trebuie anulată. În plus, recurenta arată că faptele care fundamentează primul motiv sunt dovedite într-o măsură suficientă astfel încât Curtea se poate pronunța cu privire la acest motiv. Recurenta atacă doar aprecierile Tribunalului cu privire la primul motiv (inițial) și aceasta invocând trei motive de recurs.

În primul rând, prin introducerea unui criteriu al „unicei ipoteze plauzibile” în considerarea căruia termenul de trei luni prevăzut de articolul 2 alineatul (7) litera (c) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 384/1996 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (2) (denumit în continuare „regulamentul de bază”) nu s-ar aplica, hotărârea atacată determină caracterul inoperant al termenului de trei luni. În consecință, hotărârea atacată a interpretat articolul 2 alineatul (7) litera (c) al doilea paragraf din regulamentul de bază într-un mod inadmisibil din punct de vedere legal întrucât instanța nu este liberă să adopte o interpretare care ar însemna să facă redundante sau inutile dispoziții sau puncte în întregime.

În al doilea rând, în cadrul aprecierii cu privire la consecințele juridice ale nerespectării unui termen de procedură, hotărârea atacată a aplicat un criteriu eronat, impunând astfel reclamantei o sarcină a probei nejustificată. Dacă hotărârea atacată ar fi aplicat criteriul pertinent, astfel cum a fost definit de Curte în cauzele anterioare, ar fi constatat că nerespectarea termenului de procedură justifica anularea regulamentului atacat.

În sfârșit, ajungând la concluziile sale, Tribunalul a denaturat probele și faptele care i-au fost prezentate.

(1)  JO L 29, p. 1.

(2)  JO L 56, p. 1, Ediție specială 11/vol. 12, p. 223.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/9

Recurs introdus la 31 decembrie 2012 de Jean-François Giordano împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțată la 7 noiembrie 2012 în cauza T-114/11, Giordano/Comisia

(Cauza C-611/12 P)

2013/C 71/15

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-François Giordano (reprezentanți: D. Rigeade și A. Scheuer, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

—

Anularea Hotărârii din 7 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Uniunii Europene în cauza T-114/l1.

În consecință:

—

constatarea faptului că adoptarea Regulamentului (CE) nr. 530/2008 din 12 iunie 2008 (1) de către Comisia Comunităților Europene a cauzat un prejudiciu domnului Jean-François Giordano;

—

obligarea Comisiei să plătească domnului Jean-François Giordano o sumă de cinci sute patruzeci și două de mii cinci sute nouăzeci și patru de euro (542 594 de euro) cu titlu de daune interese, împreună cu dobânda legală și cu capitalizarea acestor dobânzi;

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul invocă șase motive în susținerea recursului.

În primul rând, consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare statuând că prejudiciul pe care îl pretinde nu este real și cert, deși încetarea anticipată a activității de pescuit i-ar cauza un prejudiciu care poate fi intrepretat ca o pierdere de șanse de a nu putea pescui totalitatea cotei sale.

În al doilea rând, reclamantul consideră că Tribunalul a încălcat articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 (2) și a săvârșit o eroare vădită de apreciere. Potrivit articolului 7 din regulamentul citată anterior, numai o amenințare gravă pentru conservarea resurselor acvatice ar permite Comisiei să adopte măsuri de urgență. Or, Comisia nu ar demonstra că s-ar fi pescuit excesiv în cursul campaniei de pescuit de ton roșu pentru anul 2008.

În al treilea rând, adoptarea Regulamentul (CE) nr. 530/2008 ar fi determinat restrângerea activității reclamantului, cu încălcarea articolului 15 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale care prevede că orice persoană are dreptul la muncă și dreptul de a exercita o ocupație aleasă sau acceptată în mod liber.

În al patrulea rând, adoptarea Regulamentul (CE) nr. 530/2008, care interzice, începând de la 16 iunie 2008, pescuitul de ton roșu, ar încălca principiul securității juridice, deși justițiabilul ar trebui să aibă la dispoziție norme clare și stabile.

În al cincilea rând, adoptarea Regulamentului (CE) nr. 530/2008, ar încălca principiul încrederii legitime. Potrivit reclamantului, justițiabilul ar trebui astfel să aibă o asigurare rezonabilă în ceea ce privește angajamentele primite. Întrucât pescuitul de ton roșu era autorizat inițial în Franța până la 30 iunie 2008, reclamantul avea motive să spere în mod legitim, în consecință, că își va putea exercita activitatea de pescuit până la această dată.

În ultimul rând, adoptarea Regulamentului (CE) nr. 530/2008 ar încălca dreptul de proprietate al reclamantului, care este protejat, cu toate acestea, de articolul 1 din Primul protocol la CEDO. Tonul roșu rezultat din pescuit fiind un bun în sensul acestui articol, încetarea anticipată a pescuitului ar cauza o pierdere economică gravă reclamantului și l-ar priva pe acesta din urmă de o creanță virtuală.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei din 12 iunie 2008 de stabilire a unor măsuri de urgență în ceea ce privește navele de pescuit cu plase-pungă care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45 ° longitudine vestică, și în Marea Mediterană (JO L 155, p. 9).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (JO L 358, p. 59, Ediție specială, 04/vol. 6, p. 237).

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/10

Recurs introdus la 21 decembrie 2012 de Ballast Nedam NV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 27 septembrie 2012 în cauza T-361/06, Ballast Nedam/Comisia

(Cauza C-612/12 P)

2013/C 71/16

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurentă: Ballast Nedam NV (reprezentanți: A.R. Bosman și E. Oude Elferink, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

Anularea în tot sau în parte a deciziei Tribunalului, astfel cum este formulată în dispozitivul hotărârii atacate;

—

în cazul în care recursul este admis:

—

admiterea în tot sau în parte a cererilor formulate de Ballast Nedam în primă instanță;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului său, Ballast Nedam invocă două motive de recurs.

Prin intermediul primului motiv de recurs , Ballast Nedam susține că Tribunalul a încălcat articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) și dreptul său la apărare prin faptul că nu a anulat (în parte) decizia Comisiei (2), în măsura în care destinatara acestei decizii era Ballast Nedam. Tribunalul nu a ținut seama de aspectul că, în prezenta cauză, comunicarea privind obiecțiunile din 18 octombrie 2004 nu îndeplinea cerințele impuse de dreptul Uniunii în privința unei astfel de comunicări.

În susținerea acestei afirmații, Ballast Nedam invocă în primul rând faptul că, deși Tribunalul a admis în hotărârea atacată că comunicarea privind obiecțiunile nu era clară în privința unui aspect esențial, acesta nu a constatat nerespectarea de către Comisie a dreptului său la apărare.

În al doilea rând, Ballast Nedam susține că este incorectă constatarea Tribunalului conform căreia Comisia a furnizat în comunicarea privind obiecțiunile elemente suficiente pentru a putea aprecia faptele și împrejurările pe care s-a întemeiat pentru a-și susține afirmația privind existența unei încălcări și a indicat în mod clar care sunt întreprinderile cărora li s-ar putea aplica o amendă. În măsura în care această constatare o privește pe Ballast Nedam, ea se întemeiază pe o interpretare incorectă a jurisprudenței Curții referitoare la cerințele pe care trebuie să le îndeplinească conținutul unei comunicări privind obiecțiunile. În această privință, prezintă relevanță faptul că filiala al cărei comportament ilicit a fost imputat societății Ballast Nedam nu a fost identificată în comunicarea privind obiecțiunile.

În al treilea rând, Ballast Nedam critică constatarea Tribunalului potrivit căreia, având în vedere comunicarea privind obiecțiunile, ea nu putea ignora în calitate de societate-mamă a Ballast Nedam Grond en Wegen B.V. (denumită în continuare „BN Grond en Wegen”) faptul că putea să fie destinatara deciziei finale a Comisiei. Procedând astfel, Tribunalul a încălcat, printre altele, conținutul jurisprudenței Curții conform căreia într-o comunicare privind obiecțiunile trebuie să se indice în ce calitate i se reproșează unei întreprinderi faptele reținute.

În al patrulea rând, recurenta susține că, atunci când a examinat respectarea de către Comisie a dreptului la apărare, Tribunalul a ținut seama în mod neîntemeiat de un pretins răspuns dat de Ballast Nedam cu privire la conținutul comunicării privind obiecțiunile.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs , Ballast Nedam susține că Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii întrucât a aplicat în mod eronat principiile fundamentale aplicabile în privința problemei imputabilității în sarcina societăților-mamă a încălcărilor normelor privind înțelegerile. În opinia Ballast Nedam, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că Comisia putea să îi impute răspunderea pentru săvârșirea unei încălcări a articolului 81 CE, în pofida faptului că încălcarea nu fusese constatată de către Comisie.

În susținerea celui de al doilea motiv de recurs, Ballast Nedam subliniază în primul rând că, în Hotărârea din 24 martie 2011, Tomkins/Comisia (T-382/06, Rep., p. II-1157), Tribunalul a statuat că răspunderea unei societăți-mamă căreia i se impută încălcarea normelor privind înțelegerile nu poate depăși răspunderea filialei. De aici rezultă că unei societăți-mamă nu îi poate fi imputată o încălcare pe care Comisia nu a constatat-o.

În această privință, Ballast Nedam susține că marja de apreciere de care dispune Comisia pentru a decide care sunt entitățile din cadrul unei întreprinderi care pot fi considerate responsabile pentru o încălcare a normelor privind înțelegerile nu este atât de largă încât să îi permită Comisiei să impute unei societăți-mamă răspunderea pentru o încălcare care nu a fost constatată.

În al doilea rând, Ballast Nedam impută Tribunalului că a ținut seama de faptul că ea nu a răsturnat prezumția conform căreia a exercitat o influență decisivă asupra comportamentului pe piață al societății BN Grond en Wegen. Recurenta consideră că această împrejurare este strâns legată de încălcarea dreptului său la apărare și, în plus, este lipsită de relevanță din punct de vedere juridic.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).

(2)  Decizia C(2006) 4090 final a Comisiei din 13 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] [cazul COMP/F/38.456 — Bitum (Țările de Jos)].

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franța) la 2 ianuarie 2013 — Directeur général des douanes et droits indirects, Chef de l'agence de la direction nationale du renseignement et des enquêtes douanières/Humeau Beaupreau SAS

(Cauza C-2/13)

2013/C 71/17

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din procedura principală

Recurenți: Directeur général des douanes et droits indirects, Chef de l'agence de la direction nationale du renseignement et des enquêtes douanières

Intimată: Humeau Beaupreau SAS

Întrebarea preliminară

În procesul de fabricare a încălțămintei, operațiunile de profilare a ștaifului unui carâmb și de cardare a acestui carâmb și a unei tălpi exterioare, prealabile asamblării acestora, trebuie să fie calificate drept „operațiuni de montare” sau „operațiuni de prelucrare de natură să finalizeze fabricarea lor”, în sensul punctului VII din notele explicative referitoare la regula generală 2 litera (a) pentru interpretarea Sistemului armonizat?

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/12

Recurs introdus la 10 ianuarie 2013 de Gérard Buono, Jean-Luc Buono, Roger Del Ponte, Serge Antoine Di Rocco, Jean Gérald Lubrano, Jean Lubrano, Jean Lucien Lubrano, Fabrice Marin, Robert Marin împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțată la 7 noiembrie 2012 în cauza T-574/08, Syndicat des thoniers méditerranéens și alții/Comisia

(Cauza C-12/13 P)

2013/C 71/18

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Gérard Buono, Jean-Luc Buono, Roger Del Ponte, Serge Antoine Di Rocco, Jean Gérald Lubrano, Jean Lubrano, Jean Lucien Lubrano, Fabrice Marin, Robert Marin (reprezentanți: A. Arnaud și P.-O. Koubi-Flotte, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Syndicat des thoniers méditerranéens, Marc Carreno, Jean Louis Donnarel, Jean-François Flores, Gérald Jean Lubrano, Hervé Marin, Nicolas Marin, Sébastien Marin, Serge Antoine José Perez

Concluziile

—

anularea Hotărârii din 7 noiembrie 2012 în cauza T-574/08;

—

obligarea Uniunii la plata următoarelor sume:

—

pentru domnul Gérard Buono (recurentul nr. l) și pentru domnul Jean Luc Buono (recurentul nr. 2), acționând împreună pentru navele lor GERARD LUC III și IV, se solicită suma de 1 523 588,94 euro;

—

pentru domnul Roger Del Ponte (recurentul nr. 3), acționând pentru nava ROGER CHRISTIAN IV, se solicită suma de 1 068 600 euro;

—

pentru domnul Serge Antoine Di Rocco (recurentul nr. 4), acționând pentru nava ANNE ANTOINE II, se solicită suma de 1 094 800 euro;

—

pentru domnul Jean Gérald Lubrano (recurentul nr. 5), acționând pentru nava VILLE D’ARZEW II, se solicită suma de 855 628,20 euro;

—

pentru domnul Jean Lubrano (recurentul nr. 6) și pentru domnul Jean Lucien Lubrano (recurentul nr. 7), acționând împreună pentru navele lor GERALD JEAN III și IV, se solicită suma de 1 523 588,94 euro;

—

pentru domnul Fabrice Marin (recurentul nr. 8) și pentru domnul Robert Marin (recurentul nr. 9), acționând împreună pentru nava lor ERIC MARIN, se solicită suma de 865 784,59 euro;

—

în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal în temeiul soluțiilor pronunțate de Curte.

Motivele și principalele argumente

Recurenții invocă trei motive în susținerea recursului.

În primul rând, recurenții reproșează Tribunalului că a reținut o calificare eronată a prejudiciului suferit de aceștia în cadrul motivului privind existența unei răspunderi extracontractuale pentru acte ilicite.

În al doilea rând, recurenții susțin că Tribunalul, întrucât nu a apreciat corect prejudiciul suferit individual de fiecare dintre recurenți, a adus atingere drepturilor fundamentale garantate prin dreptul Uniunii.

În al treilea rând și în subsidiar, recurenții reproșează Tribunalului că nu a recunoscut, în temeiul principiilor generale comune sistemelor de drept ale statelor membre, o răspundere extracontractuală licită.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/12

Recurs introdus la 10 ianuarie 2013 de Syndicat des thoniers méditerranéens, Marc Carreno, Jean Louis Donnarel, Jean-François Flores, Gérald Jean Lubrano, Hervé Marin, Nicolas Marin, Sébastien Marin, Serge Antoine José Perez împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțată la 7 noiembrie 2012 în cauza T-574/08, Syndicat des thoniers méditerranéens și alții/Comisia

(Cauza C-13/13 P)

2013/C 71/19

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Syndicat des thoniers méditerranéens, Marc Carreno, Jean Louis Donnarel, Jean-François Flores, Gérald Jean Lubrano, Hervé Marin, Nicolas Marin, Sébastien Marin, Serge Antoine José Perez (reprezentant: C. Bonnefoi, avocate)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Gérard Buono, Jean-Luc Buono, Roger Del Ponte, Serge Antoine Di Rocco, Jean Gérald Lubrano, Jean Lubrano, Jean Lucien Lubrano, Fabrice Marin, Robert Marin

Concluziile

—

admiterea recursului formulat, a motivelor și a concluziilor recurenților;

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 7 noiembrie 2012, în cauza T-574/08, în măsura în care a respins acțiunea reclamanților;

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 7 noiembrie 2012, în cauza T-574/08, în ceea ce privește cheltuielile de judecată;

—

declararea cererii introductive a Syndicat des Thoniers de la Méditerranée (STM) admisibilă și admiterea acesteia, inclusiv a cererii de despăgubiri;

—

admiterea cererilor reclamanților la Tribunal care au formulat recurs la Curte;

—

admiterea cererilor reclamanților la Tribunal în ceea ce privește principiul unei despăgubiri compensatorii;

—

admiterea cererilor reclamanților la Tribunal în ceea ce privește valoarea despăgubirii solicitate în cererea introductivă inițială, dar corectată ulterior ca urmare a stabilizării elementelor de calcul al pierderilor din exploatare și a documentelor justificative;

—

în cazul respingerii capătului de cerere anterior, desemnarea unui expert pe cheltuiala Comisiei Europene pentru a calcula despăgubirile datorate pe baza unei modalități de calcul care urmează a se stabili de către Curte;

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată și la rambursarea tuturor cheltuielilor avocațiale, de procedură, de transport și de călătorie suportate de STM și de recurenți individual.

Motivele și principalele argumente

Recurenții invocă patru motive în susținerea recursului.

În primul rând, Syndicat des Thoniers de la Méditerranée consideră că Tribunalul a denaturat elementele din dosar pentru a-i refuza orice interes de a exercita acțiunea și, în consecință, pentru a decide că acțiunea sa este inadmisibilă.

În al doilea rând, recurenții consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a interpretat Hotărârea C-221/09, AJD Tuna din 17 martie 2011 ca permițând să se considere că Regulamentul (CE) nr. 530/2008 (1) este un act nelegal. Potrivit recurenților, acest regulament ar fi în continuare legal și doar nevalid în parte.

În al treilea rând, recurenții reproșează Tribunalului că nu a recunoscut responsabilitatea Comisiei în temeiul unui act licit, pentru motivul că prejudiciul invocat nu ar depăși limitele riscurilor economice inerente activităților de pescuit.

În ultimul rând, recurenții reproșează Tribunalului că s-a pronunțat cu nerespectarea normelor de drept a căror respectare are menirea să o asigure atunci când nu s-a pronunțat asupra motivelor și concluziilor formulate înainte sa de părțile la litigiu. În special, recurenții reproșează Tribunalului că nu s-a pronunțat cu privire la motivele și la concluziile care privesc tratamentul diferențiat al navelor de pescuit spaniole și al solicitanților, prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 530/2008.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei din 12 iunie 2008, de stabilire a unor măsuri de urgență în ceea ce privește navele de pescuit cu plase-pungă care pescuiesc ton roșu în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45 ° longitudine vestică, și în Marea Mediterană (JO L 155, p. 9).

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/13

Recurs introdus la 22 ianuarie 2013 de Ungaria împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțată la 18 noiembrie 2012 în cauza T-194/10, Ungaria/Comisia

(Cauza C-31/13 P)

2013/C 71/20

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Recurentă: Ungaria (reprezentanți: M.Z. Fehér y K. Szíjjártó, agenți)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Slovacă

Concluziile recurentei

—

Anularea hotărârii Tribunalului atacate;

—

soluționarea în mod definitiv a cauzei de către Curte, în temeiul articolul 61 din statutul acesteia;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În recursul formulat, guvernul maghiar susține în primul rând că, în hotărârea atacată, Tribunalul a aplicat în mod eronat dreptul Uniunii prin faptul că a declarat că înscrierea în baza de date E-Bacchus în litigiu nu produce efecte juridice, astfel încât acțiunea introdusă împotriva acestei înscrieri nu trebuie admisă. Pe de altă parte, guvernul maghiar consideră de asemenea că motivarea hotărârii Tribunalului este insuficientă, în măsura în care, cu diferite ocazii, acesta nu a examinat afirmațiile prin care guvernul maghiar punea la îndoială poziția Comisiei și s-a limitat la a confirma această poziție, fără să se pronunțe cu privire la fondul respectivelor afirmații. În al doilea rând, în susținerea pretențiilor sale formulate în fața Curții — în ipoteza admiterii recursului, soluționarea în mod definitiv a cauzei în temeiul articolului 61 din statutul Curții — guvernul maghiar reiterează în esență argumentația de fond prezentată în procedura în fața Tribunalului.

Prin crearea bazei de date E-Bacchus, legiuitorul Uniunii a stabilit un registru al drepturilor de proprietate industrială pentru denumirile de origine și pentru indicațiile geografice protejate în Uniunea Europeană, care confirmă existența unei astfel de protecții la nivelul Uniunii. Fiind vorba despre un registru unic, nu se poate admite faptul că numai denumirile noi produc efecte juridice, aceleași efecte trebuie să însoțească orice înscriere în respectiva bază de date

Este eronată aprecierea Tribunalului potrivit căreia, în cazul denumirilor existente deja, înscrierea în baza de date E-Bacchus nu este decât o tranziție automată (formală) de la un cadru de reglementare la altul. Potrivit guvernului maghiar, este vorba aici despre o transformare de fond care ridică protecția denumirilor, până la momentul respectiv de nivel național, la nivelul Uniunii.

Nu se poate admite, și se încalcă principiul egalității, că, în ceea ce privește efectele juridice ale înscrierii în registrul E-Bacchus, aprecierea este diferită după cum este vorba despre denumiri vechi sau noi. Efectele juridice ale înscrierii trebuie să fie aceleași, oricare ar fi denumirea, chiar dacă procedura de înscriere diferă după cum este vorba despre o denumire veche sau nouă.

Mai mult, din efectele juridice ale înscrierii rezultă în mod necesar o obligație concretă de control din partea Comisiei la momentul elaborării și al modificării conținutului bazei de date E-Bacchus. În special, potrivit principiului bunei administrări, Comisia ar fi trebuit să verifice care era situația juridică în Slovacia la data de referință (1 august 2009) și dacă înscrierea originală era de fapt incorectă.

Tribunalul și-a încălcat de asemenea obligația de motivare întrucât în aprecierile pe care le-a efectuat cu privire la fondul cauzei, nu a examinat afirmațiile prin care guvernul maghiar punea la îndoială poziția Comisiei și s-a limitat la a confirma această poziția, fără să se pronunțe cu privire la fondul respectivelor afirmații.

În opinia guvernului maghiar, prin modificarea înscrierii, Comisia a încălcat dispozițiile relevante ale Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (1) și ale Regulamentului (CE) nr. 607/2009 al Comisiei (2), ținând seama de faptul că, prin rectificarea în litigiu a înscrierii originale în registrul E-Bacchus, s-a garantat protecția automată în temeiul noii reglementări a unei denumiri care nu poate fi considerată ca „denumire protejată în prezent” conform articolului 118s din Regulamentul nr. 1234/2007. Guvernul maghiar afirmă că denumirea „Tokajská vinohradnícka oblast”, cuprinsă în Legea 313/2009 din Slovacia, aprobată la 30 iunie 2009 și publicată în jurnalul oficial slovac din 30 iulie 2009, este cea care trebuie considerată protejată în prezent.

Guvernul maghiar susține de asemenea că în gestionarea bazei de date E-Bacchus, în special la momentul efectuării înscrierii în litigiu în prezenta cauză, Comisia a încălcat principiile fundamentale al bunei administrări, al cooperării loiale și al securității juridice recunoscute de dreptul Uniunii.

(1)  Regulamentul din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO L 299, p. 1).

(2)  Regulamentul din 14 iulie 2009 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, mențiunile tradiționale, etichetarea și prezentarea anumitor produse vitivinicole (JO L 193, p. 60).

Tribunalul

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/15

Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2013 — Fercal — Consultadoria e Serviços/OAPI — Jacson of Scandinavia (JACKSON SHOES)

(Cauza T-474/09) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marcă comunitară verbală JACKSON SHOES - Denumire comercială națională anterioară JACSON OF SCANDINAVIA AB - Motiv relativ de refuz - Cauză de nulitate relativă - Articolul 8 alineatul (4) și articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2013/C 71/21

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Fercal — Consultadoria e Serviços, Lda (Lisabona, Portugalia) (reprezentant: A. Rodrigues, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Novais Gonçalves, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Jacson of Scandinavia AB (Vollsjö, Suedia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 18 august 2009 (cauza R 1253/2008-2), privind o procedură de declarare a nulității între Jacson of Scandinavia AB și Fercal — Consultadoria e Serviços, Lda.

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Obligă Fercal — Consultadoria e Serviços, Lda la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 63, 13.3.2010.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/15

Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Cosepuri/EFSA

(Cauzele conexate T-339/10 și T-532/10) (1)

(Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Serviciu de transfer în Italia și în Europa - Respingerea ofertei unui ofertant - Decizie de atribuire a contractului unui alt ofertant - Răspundere extracontractuală - Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Oferta ofertantului reținut - Respingerea cererii de acces - Excepție referitoare la protecția intereselor comerciale ale unui terț)

2013/C 71/22

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Cosepuri Soc. Coop. pA (Bologna, Italia) (reprezentant: F. Fiorenza, avocat)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) (reprezentanți: D. Detken și S. Gabbi, agenți, asistați de J. Stuyck și A. M. Vandromme, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a procedurii de cerere de ofertă CFT/EFSA/FIN/2010/01, referitoare la furnizarea unui serviciu de transfer în Italia și în Europa (JO 2010/S 51 074689), și o cerere de despăgubiri (cauza T-339/10), precum și o cerere de anulare a deciziei din 15 septembrie 2010 a EFSA de respingere a cererii reclamantei de acordare a accesului la oferta ofertantului reținut în cadrul cererii de ofertă în discuție (cauza T-532/10)

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Obligă Cosepuri Soc. Coop. pA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 288, 23.10.2010.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/16

Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Bank Mellat/Consiliul

(Cauza T-496/10) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă - Eroare vădită de apreciere)

2013/C 71/23

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bank Mellat (Teheran, Iran) (reprezentanți: inițial S. Gadhia, S. Ashley, solicitors, D. Anderson, QC, și R. Blakeley, barrister, ulterior R. Blakeley, S. Zaiwalla, solicitor, și M. Brindle, QC)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și A. Vitro, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Boelaert și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 195, p. 25), a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 281, p. 81), a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 319, p. 71), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 319, p. 11) și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă

Dispozitivul

1.

Anulează, în măsura în care este vizată Bank Mellat:

—

punctul 4 din tabelul B din anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC;

—

punctul 2 din tabelul B din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului;

—

punctul 4 din tabelul B din cadrul titlului I din anexa la Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413;

—

punctul 4 din tabelul B din anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 423/2007;

—

Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413;

—

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010;

—

punctul 4 din tabelul B din cadrul titlului I din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010.

2.

Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Bank Mellat.

3.

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 328, 4.12.2010.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/16

Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Germans Boada/OAPI (Dispozitiv manual pentru tăiat plăci de gresie)

(Cauza T-25/11) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale - Dispozitiv manual pentru tăiat plăci de gresie - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 - Obligația de motivare - Articolele 75 și 76 din Regulamentul nr. 207/2009 - Egalitate de tratament)

2013/C 71/24

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Germans Boada, SA (Rubí, Spania) (reprezentant: J. Carbonell Callicó, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: V. Melgar, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 28 octombrie 2010 (cauza R 771/2010-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului tridimensional reprezentând un dispozitiv manual pentru tăiat plăci de gresie

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Obligă Germans Boada, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 80, 12.3.2011.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/17

Hotărârea Tribunalului din 24 ianuarie 2013 — Yordanov/OAPI — Distribuidora comercial del frio (DISCO DESIGNER)

(Cauza T-189/11) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale DISCO DESIGNER - Marcă comunitară figurativă anterioară DISCO - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Identitatea produselor - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2013/C 71/25

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Peter Yordanov (Ruse, Bulgaria) (reprezentant: T. Walter, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: K. Klüpfel et A. Pohlmann, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Distribuidora comercial del frio, SA (Madrid, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 14 ianuarie 2011 (cauza R 803/2010-2), privind o procedură de opoziție între Distribuidora comercial del frio, SA și M. Peter Yordanov

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Obligă pe domnul Peter Yordanov la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 152, 21.5.2011.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/17

Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Fon Wireless/OAPI — nfon (nfon)

(Cauza T-283/11) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare verbale nfon - Marca comunitară figurativă anterioară fon și marca națională verbală anterioară FON - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Cerere de reformare)

2013/C 71/26

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Fon Wireless Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: inițial F. Brandolini Kujman, ulterior L. Montoya Terán, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: nfon AG (München, Germania) (reprezentant: S. Schweyer, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 18 martie 2011 (cauza R 1017/2009-4) privind o procedură de opoziție între Fon Wireless Ltd și nfon AG

Dispozitivul

1.

Reformează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 18 martie 2011 (cauza R 1017/2009-4), în sensul respingerii acțiunii introduse de nfon AG la camera de recurs.

2.

OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Fon Wireless Ltd.

3.

nfon suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 32, 4.2.2012.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/18

Hotărârea Tribunalului din 29 ianuarie 2013 — Müller/OAPI — Loncar (Sunless)

(Cauza T-662/11) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare figurative Sunless - Mărci comunitare verbale anterioare SUNLESS și LONCAR-SUNLESS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/200)

2013/C 71/27

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Thomas Müller (Gütersloh, Germania) (reprezentant: J. Schmidt, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Loncar, SL (Sabadell, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 27 septembrie 2011 (cauza R 2508/2010-2), privind o procedură de opoziție între Loncar, SL și domnul Thomas Müller.

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Îl obligă pe Thomas Müller la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 49, 18.2.2012.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/18

Ordonanța Tribunalului din 22 ianuarie 2013 — Cooperativa Mare Azzurro și alții/Comisia

(Cauza T-218/00) (1)

(Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Reduceri ale contribuțiilor la asigurările sociale în favoarea întreprinderilor stabilite în Veneția și în Chioggia - Decizie prin care se declară schema de ajutoare incompatibilă cu piața comună și prin care se impune recuperarea ajutoarelor plătite - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)

2013/C 71/28

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Cooperativa Mare Azzurro Soc. coop. rl (Chioggia, Italia), Cooperativa vongolari Sottomarina Lido Soc. coop. rl (Chioggia) (reprezentanți: inițial G. Boscolo, ulterior A. Boscolo, avocați) și Ghezzo Giovanni & C. Snc di Ghezzo Maurizio & C. (Veneția, Italia) (reprezentanți: R. Volpe și C. Montagner, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, agent, asistat de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2000/394/CE a Comisiei din 25 noiembrie 1999 privind măsurile de ajutoare în favoarea întreprinderilor stabilite în Veneția și în Chioggia, prevăzute prin Legile nr. 30/1997 și nr. 206/1995 privind instituirea unor reduceri de contribuții la asigurările sociale (JO 2000, L 150, p. 50)

Dispozitivul

1.

Unește cu fondul excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisia Europeană.

2.

Respinge acțiunea în parte ca vădit inadmisibilă și în parte ca vădit nefondată.

3.

Cooperativa Mare Azzurro Soc. coop. rl, Cooperativa vongolari Sottomarini Lido Soc. coop. rl și Ghezzo Giovanni & C. Snc di Ghezzo Maurizio & C. suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisie.

(1)  JO C 302, 21.10.2000.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/19

Ordonanța Tribunalului din 22 ianuarie 2013 — La Vigile San Marco/Comisia

(Cauza T-262/00) (1)

(Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Reduceri ale contribuțiilor la asigurările sociale în favoarea întreprinderilor stabilite în Veneția și în Chioggia - Decizie prin care se declară schema de ajutoare incompatibilă cu piața comună și prin care se impune recuperarea ajutoarelor plătite - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)

2013/C 71/29

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: La Vigile San Marco SpA (Veneția, Italia) (reprezentant: A. Vianello, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, agent, asistat de A. Dal Ferro, avocat)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Italiană (reprezentanți: inițial U. Leanza, ulterior I. Braguglia, ulterior R. Adam și, în final, I. Bruni, agenți, asistați de G. Aiello și de P. Gentili, avvocati dello Stato)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2000/394/CE a Comisiei din 25 noiembrie 1999 privind măsurile de ajutoare în favoarea întreprinderilor stabilite în Veneția și în Chioggia, prevăzute prin Legile nr. 30/1997 și nr. 206/1995 privind instituirea unor reduceri de contribuții la asigurările sociale (JO 2000, L 150, p. 50)

Dispozitivul

1.

Unește cu fondul excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisia Europeană.

2.

Respinge acțiunea în parte ca vădit inadmisibilă și în parte ca vădit nefondată.

3.

La Vigile San Marco SpA suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisie.

4.

Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 355, 9.12.2000.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/19

Ordonanța Tribunalului din 22 ianuarie 2013 — La Navale/Comisia

(Cauza T-263/00) (1)

(Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Reduceri ale contribuțiilor sociale în favoarea întreprinderilor stabilite pe teritoriul Veneției și al Chioggiei - Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața comună și prin care se dispune recuperarea ajutoarelor plătite - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)

2013/C 71/30

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: La Navale Soc. coop. rl (Veneția, Italia) (reprezentant: A. Vianello, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci, agent, asistat de A. Dal Ferro, avocat)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Italiană (reprezentanți: inițial U. Leanza, ulterior I. Braguglia, ulterior R. Adam, și în final I. Bruni, agenți, asistați de G. Aiello și de P. Gentili, avvocati dello Stato)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2000/394/CE a Comisiei din 25 noiembrie 1999 privind măsurile de ajutor în favoarea întreprinderilor stabilite pe teritoriul Veneției și al Chioggiei, prevăzute de Legile nr. 30/1997 și nr. 206/1995 de instituire a unor reduceri ale contribuțiilor sociale (JO 2000, L 150, p. 50)

Dispozitivul

1.

Unește cu fondul excepția de inadmisibilitate invocată de Comisia Europeană.

2.

Respinge acțiunea ca fiind în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată.

3.

La Navale Soc. coop. rl suportă, în afară de propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisie.

4.

Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 355, 9.12.2000.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/20

Ordonanța Tribunalului din 10 ianuarie 2013 — MyTravel/Comisia

(Cauza T-403/05 RENV) (1)

(Acces la documentele instituțiilor - Documente privind o decizie de concentrare anulată de Tribunal - Respingerea cererii de acces - Nepronunțare asupra fondului)

2013/C 71/31

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: MyTravel Group plc (Rochdale, Lancashire, Regatul Unit) (reprezentanți: inițial S. Cardell, B. Louveaux, P. Walter și P. Horan, solicitors, ulterior B. Louveaux, P. Walter și P. Horan, solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial C. O’Reilly și P. Costa de Oliveira, agenți, ulterior P. Costa de Oliveira)

Interveniente în susținerea reclamantei: Regatul Suediei (reprezentanți: inițial A. Falk, C. Meyer-Seitz, C. Stege și U. Persson, agenți, ulterior A. Falk și U. Persson, agenți), Regatul Danemarcei (reprezentanți: C. H. Vang și V. Pasternak Jørgensen, agenți), Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: C. Wissels și J. Langer, agenți), și Republica Finlanda (reprezentanți: J. Heliskoski, agent)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și B. Klein, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: E. Belliard, G. de Bergues și A. Adam, agenți) și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: E. Jenkinson și S. Ossowski, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziilor Comisiei din 5 septembrie 2005 [D(2005) 8461] și din 12 octombrie 2005 [D(2005) 9763] de respingere a unei cereri introduse de reclamantă în vederea obținerii accesului la anumite documente pregătitoare ale Deciziei 2000/276/CE a Comisiei din 22 septembrie 1999 prin care o concentrare a fost declarată incompatibilă cu piața comună și cu Acordul privind SEE (cazul IV/M.1524 — Airtours/First Choice) (JO 2000, L 93, p. 1), precum și la documente redactate de către serviciile Comisiei ca urmare a anulării acestei decizii prin Hotărârea Tribunalului din 6 iunie 2002, Airtours/Comisia (T-342/99, Rec., p. II 2585).

Dispozitivul

1.

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.

MyTravel Group plc suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele T-403/05 și T-403/05 RENV, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cauzele T-403/05 și T-403/05 RENV.

3.

Comisia Europeană suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele T-403/05 și T-403/05 RENV, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de MyTravel Group plc în cauzele T-403/05 și T-403/05 RENV.

4.

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Regatul Suediei în cauza C-506/08 P.

5.

Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată în cauza T-403/05 RENV.

6.

Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos, Republica Finlanda și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele C-506/08 P și T-403/05 RENV.

(1)  JO C 10, 14.1.2006.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/20

Ordonanța Tribunalului din 14 ianuarie 2013 — Divandari/Consiliul

(Cauza T-497/10) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Retragere de pe lista persoanelor vizate - Nepronunțare asupra fondului)

2013/C 71/32

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Ali Divandari (Teheran, Iran) (reprezentanți: inițial S. Gadhia și S. Ashley, solicitors, D. Wyatt, QC, și R. Blakeley, barrister, ulterior R. Blakeley, S. Zaiwalla și F. Zaiwalla, solicitors, și M. Brindle, QC)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și A. Vitro, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Boelaert și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 195, p. 25), a Deciziei 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 281, p. 81), a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1), a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413 (JO L 319, p. 71), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 319, p. 11), și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant.

Dispozitivul

1.

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.

Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de domnul Ali Divandari.

3.

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 328, 4.12.2010.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/21

Ordonanța Tribunalului din 11 ianuarie 2013 — Charron Inox și Almet/Consiliul și Comisia

(Cauzele conexate T-445/11 și T-88/12) (1)

(Acțiune în anulare - Acțiune în despăgubire - Dumping - Importurile anumitor țevi și tuburi fără sudură, din oțel inoxidabil, originare din Republica Populară Chineză - Taxă antidumping provizorie - Nepronunțare asupra fondului - Taxă antidumping definitivă - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată)

2013/C 71/33

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Charron Inox (Marsilia, Franța) și Almet (Satolas-et-Bonce, Franța) (reprezentant: P.-O. Koubi-Flotte, avocat)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, asistat de G. Berrisch și de A. Polcyn, avocați) (cauza T-88/12) și Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și S. Thomas, agenți) (cauza T-445/11)

Intervenientă în susținerea pârâtului Consiliul: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și S. Thomas, agenți) (cauza T-88/12)

Obiectul

În cauza T-445/11, cu titlu principal, cerere de anulare a Regulamentului (UE) nr. 627/2011 al Comisiei din 27 iunie 2011 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile anumitor țevi și tuburi fără sudură, din oțel inoxidabil, originare din Republica Populară Chineză (JO L 169, p. 1), precum și, cu titlu subsidiar, cerere de despăgubire având ca obiect repararea prejudiciului pe care reclamantele pretind că l-au suferit ca urmare a stabilirii unei date de intrare în vigoare imediate a acestui regulament și, în cauza T-88/12, cu titlu principal, cerere de anulare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1331/2011 al Consiliului din 14 decembrie 2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile anumitor țevi și tuburi fără sudură, din oțel inoxidabil, originare din Republica Populară Chineză (JO L 336, p. 6), precum și, cu titlu subsidiar, cerere de despăgubire având ca obiect repararea prejudiciului pe care reclamantele pretind că l-au suferit ca urmare a perceperii definitive a taxelor antidumping provizorii impuse prin acest regulament

Dispozitivul

1.

Conexează cauzele T-445/11 și T-88/12 în vederea pronunțării ordonanței.

2.

Conexează cu fondul excepțiile de inadmisibilitate invocate în cauzele T-445/11 și T-88/12.

3.

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului în cauza T-445/11.

4.

Respinge acțiunea în cauza T-88/12 ca fiind în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată.

5.

Charron Inox și Almet suportă toate chetuielile de judecată în cauza T-445/11.

6.

Charron Inox și Almet suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene în cauza T-88/12.

7.

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată în cauza T-88/12.

(1)  JO C 290, 1.10.2011.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/22

Ordonanța Tribunalului din 15 ianuarie 2013 — Alfacam și alții/Parlamentul European

(Cauza T-21/12) (1)

(Acțiune în anulare - Achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Prestarea de servicii audiovizuale în beneficiul Parlamentului European - Respingerea ofertei prezentate de un ofertant - Articolele 94 și 103 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 - Acțiune vădit lipsită de orice temei juridic)

2013/C 71/34

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Alfacam (Lint, Belgia); Via Storia (Schiltigheim, Franța); DB Video Productions (Aartselaar, Belgia); IEC (Rennes, Franța) și European Broadcast Partners (Eubropa) (Aartselaar) (reprezentant: B. Pierart, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: inițial P. López-Carceller și C. Braunstein, ulterior P. López-Carceller și G. Hellinckx, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Parlamentului European din 18 noiembrie 2011 prin care a fost atribuit societății watch tv lotul nr. 1 din cererea de ofertă EP/DGCOMM/AV/11/11 privind prestarea de servicii audiovizuale la sediul Parlamentului European din Bruxelles (Belgia), precum și a Deciziei Parlamentului European din 18 noiembrie 2011 de respingere a ofertei prezentate de Eubropa pentru acest lot.

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Reclamantele suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Parlamentul European.

(1)  JO C 89, 24.3.2012.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/22

Acțiune introdusă la 16 octombrie 2012 — Wojciech Gęsina Firma Handlowa Faktor B. i W. Gęsina/Comisia

(Cauza T-468/12)

2013/C 71/35

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamant: Wojciech Gęsina Firma Handlowa Faktor B. i W. Gęsina (Varșovia, Polonia) (reprezentant: H. Mackiewicz, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 554/2012 al Comisiei din 19 iunie 2012 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie, prin adoptarea regulamentului atacat, a Regulamentului (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (1), în special din cauza unei interpretări eronate a notelor explicative aferente poziției 9505 din NC, potrivit căreia, dacă articolele decorative nu conțin modele imprimate, ornamente, simboluri sau inscripții care să facă trimitere la o anumită sărbătoare, atunci acestea nu au fost concepute, fabricate și recunoscute exclusiv drept articole pentru sărbători și, prin urmare, nu pot fi considerate ca atare.

În opinia reclamantului, modul de redactare a poziției 9505 din NC și a notelor explicative aferente acestei poziții indică faptul că, pentru a fi considerat articol pentru sărbători, acesta nu trebuie să conțină în mod obligatoriu modele imprimate, ornamente, simboluri sau inscripții specifice care să facă trimitere în mod direct la o anumită sărbătoare.

Problema caracterului exclusiv al concepției, al fabricării și al recunoașterii unui articol pentru sărbători trebuie apreciat în funcție de simbolul sărbătorii asociate cu un anumit produs într-un stat membru, de legătura sa cu tradiția și cu manifestarea culturală a sărbătorii din acel stat. Susceptibil de a fi recunoscut într-un anumit context cultural în calitate de articol pentru sărbători, un asemenea produs nu trebuie să conțină (chiar dacă are posibilitatea) simboluri, ornamente sau inscripții suplimentare care să sublinieze legătura sa cu o anumită sărbătoare.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie, prin adoptarea regulamentului atacat, a Notelor explicative ale Nomenclaturii combinate a Comunităților Europene (2) aferente poziției 9505 din NC din cauza unei interpretări eronate a acestora, potrivit căreia, dacă articolele decorative nu conțin modele imprimate, ornamente, simboluri sau inscripții care să facă trimitere la o anumită sărbătoare, atunci aceste articole nu au fost concepute, fabricate și recunoscute exclusiv drept articole pentru sărbători și, prin urmare, nu pot fi considerate ca atare.

Notele explicative ale NC prevăd în mod clar că produsele clasificate la poziția 9505 din NC, prin construcția și designul lor (modele imprimate, ornamente, simboluri sau inscripții), sunt destinate utilizării pentru o anumită sărbătoare. Termenii între paranteze constituie doar simple exemple din domeniul „construcției și designului” unui produs. Cu alte cuvinte, Nomenclatura combinată nu exclude ipoteza în care, într-un anumit context cultural, un produs (ca atare) să simbolizeze o sărbătoare specifică, deși nu conține modele imprimate, ornamente, simboluri sau inscripții.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament, săvârșită de Comisie prin faptul că a admis ca o categorie de produse (florile artificiale și platele utilizate cu ocazia sărbătorilor) să fie lipsite de calificarea drept articole pentru sărbători deoarece nu conțin modele imprimate, ornamente, simboluri sau inscripții care să facă trimitere la o sărbătoare, în timp ce această calificare este atribuită altor categorii, conform poziției 9505 din NC, chiar dacă articolele respective nu conțin modele imprimate, ornamente, simboluri sau inscripții.

Actele Uniunii Europene cuprind informații tarifare obligatorii, furnizate de diferite state membre, referitoare la clasificarea la poziția 9505 a NC a unor articole (inclusiv flori artificiale) care nu conțin modele imprimate, ornamente, simboluri sau inscripții. Un articol care nu conține nici ornamente, nici inscripții poate, așadar, ca atare, să simbolizeze o sărbătoare specifică în cultura unui stat al Uniunii Europene și, prin urmare, poate fi recunoscut, conceput și fabricat în calitate de articol pentru sărbători.

Nici din prevederile capitolului 95 al NC, nici din comentariul notelor explicative ale NC nu rezultă că, pentru a obține statutul de articol pentru sărbători, un produs trebuie să poată fi recunoscut pe întreg teritoriul Uniunii Europene în calitate de articol pentru sărbători. O asemenea interpretare a noțiunii „articol pentru sărbători” ar determina îndeplinirea acestui criteriu de un număr foarte mic de produse. Uniunea Europeană numără mai mult de 500 de milioane de cetățeni având tradiții, culturi și religii diferite. În consecință, nu numai că nu există tradiția unor sărbători comune în Uniune, ci însăși lista privind zilele de sărbătoare diferă în funcție de statele membre. În sfârșit, anumite produse clasificate expres la poziția 9505 sunt considerate articole pentru sărbători doar în anumite state membre, iar tradiția care le este asociată nu este cunoscută ori este puțin răspândită în alte state membre.

(1)  JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3.

(2)  JO 2008 C 133, p. 1.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/23

Acțiune introdusă la 17 decembrie 2012 — Mory și alții/Comisia

(Cauza T-545/12)

2013/C 71/36

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Mory SA (Pantin, Franța), Mory Team (Pantin) și Compagnie française superga d’investissement dans le service (CFSIS) (Miraumont, Franța) (reprezentanți: B. Vatier și F. Loubières, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Comisiei;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele invocă cinci motive în susținerea acțiunii lor împotriva Deciziei C(2012) 2401 final a Comisiei din 4 aprilie 2012, prin care Comisia precizează că obligația de rambursare a ajutoarelor de stat impusă societăților Sernam prin articolul 2 din Decizia C(2012) 1616 final a Comisiei din 9 martie 2012 nu este extinsă la cumpărătorii potențiali ai activelor grupului Sernam (1).

1.

Primul motiv, întemeiat pe necompetența Comisiei de a adopta decizia atacată și pe un abuz de putere astfel săvârșit, întrucât Comisia nu avea competența de a adopta o decizie de constatare a faptului că procedura adoptată pentru executarea deciziei din 9 martie 2012 nu constituie o eludare a acesteia fără o nouă examinare aprofundată.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de inițiere a procedurii oficiale de investigare în cadrul controlului ajutoarelor de stat în caz de dubii serioase.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe contrarietatea obiectului și a motivelor, în măsura în care, pe de o parte, obiectul deciziei invocat de Comisie și conținutul real al acesteia nu ar fi echivalente și, pe de altă parte, decizia ar reține criterii contradictorii pentru a aprecia lipsa continuității economice între activitățile care au beneficiat de ajutor și cumpărătorul acestor activități.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe erorile vădite de apreciere cu privire la i) obiectul vânzării, ii) prețul transferului, iii) momentul când a avut loc transferul, iv) gradul de independență a noilor proprietari și acționari și v) logica economică a operațiunii.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe lipsa temeiului legal, în măsura în care decizia ar fi fost adoptată fără a se verifica efectuarea cesiunii activelor la valoarea lor de piață și fără a se studia consecințele faptului că cumpărătorul aparține aceluiași grup precum persoana care a acordat ajutoarele ilegale.

(1)  Ajutor de stat nr. SA.34547 (2012/N) — Franța, care a făcut obiectul unei comunicări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2012, C 305, p. 10).

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/24

Acțiune introdusă la 9 ianuarie 2013 — Communicaid Group/Comisia

(Cauza T-4/13)

2013/C 71/37

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Communicaid Group Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: C. Brennan, Solicitor, F. Randolph, QC, și M. Gray, Barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea, fie în parte, în măsura în care CLL-Allingua a fost clasată pe primul loc, fie în întregime, a fiecăreia dintre deciziile Comisiei Europene din 30 octombrie 2012 privind loturile 1, 2, 3, 7, 8 și 9, adoptate în cadrul procedurii de cerere de ofertă HR/R.3/PR/2012/002 pentru contracte-cadru (multiple) privind formarea lingvistică a personalului instituțiilor, organismelor și agențiilor Uniunii Europene din Bruxelles (JO 2012, S 45-72734) și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

În cadrul primului motiv, reclamanta susține că Comisia a încălcat principiile transparenței, nediscriminării și egalității de tratament și a încălcat articolul 94 din Regulamentul financiar (1) prin faptul că nu a exclus CLL-Allingua din procedura de licitație, în condițiile în care CLL-Allingua a fost asistată la pregătirea ofertei de unul dintre angajații săi care lucrase în unitatea Comisiei în cauză și într-un comitet de evaluare pentru o procedură de cerere de ofertă foarte asemănătoare, la care participaseră atât Communicaid, cât și CLL-Allingua, precum și în timpul etapelor preparatorii ale licitației, încălcându-și astfel obligația de loialitate față de Uniunea Europeană și oferind CLL-Allingua un avantaj nejustificat asupra Communicaid.

2.

În cadrul celui de al doilea motiv, reclamanta susține că Comisia a încălcat principiile transparenței, nediscriminării și egalității de tratament și a interpretat în mod greșit articolul III.2.2) din anunțul de participare (JO S 45-72734), prin faptul că a stabilit că CLL-Allingua avea capacitatea economică și financiară de a executa contractul, în condițiile în care nu erau suficiente elemente în susținerea unei astfel de concluzii și ar fi trebuit să se considere că CLL-Allingua nu îndeplinea această condiție prealabilă.

3.

În cadrul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că au fost comise mai multe erori de apreciere cu privire la fiecare dintre cele patru criterii, și anume că comitetul de evaluare a apreciat în mod repetat ofertele în funcție de sub-criterii de atribuire care nu au fost anunțate în prealabil, a acordat note incoerente, ceea ce a avut ca efect faptul că Communicaid a primit un punctaj mai mic, iar CLL-Allingua un punctaj mai mare la evaluarea tehnică a tuturor loturilor și nu a prezentat motive convingătoare pentru aprecierile sale.

(1)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198).

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/24

Acțiune introdusă la 8 ianuarie 2013 — NICO/Consiliul

(Cauza T-6/13)

2013/C 71/38

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Naftiran Intertrade Co. (NICO) Sàrl (Pully, Elveția) (reprezentanți: J. Grayston, Solicitor, G. Pandey, P. Gjørtler, D. Rovetta, D. Sellers și N. Pilkington, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei 2012/635/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (1) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 945/2012 al Consiliului din 15 octombrie 2012 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (2), în măsura în care actele atacate includ reclamanta pe lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică aceste măsuri restrictive și

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta invocă cinci motive privind încălcarea normelor fundamentale de procedură, precum și încălcarea tratatelor și a normelor de aplicare a acestora: încălcarea dreptului de a fi ascultat, motivarea insuficientă, încălcarea dreptului la apărare, săvârșirea unei erori vădite de apreciere și încălcarea dreptului fundamental la proprietate.

În opinia reclamantei, Consiliul nu a procedat la ascultarea reclamantei, situație care nu a fost justificată de nicio informație contrară, în special în legătură cu sarcinile care îi revin potrivit obligațiilor contractuale actuale. Mai mult, potrivit reclamantei, Consiliul nu a prezentat o motivare suficientă pe care a confirmat-o față de reclamantă, timp în care cererile de acces la documente nu au primit răspuns. Reclamanta susține că, prin aceste omisiuni, Consiliul i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât i s-a refuzat posibilitatea să critice efectiv concluziile Consiliului, în măsura în care acestea nu i-au fost aduse la cunoștință. În mod contrar susținerii Consiliului, reclamanta arată că nu reprezintă o filială a Nico Ltd, societate care nu mai există în Jersey și că, în orice caz, nu există niciun temei pentru care Consiliul a concluzionat că, deși ar fi avut calitatea de filială, ar fi adus un beneficiu economic statului iranian care ar fi contravenit obiectivului deciziei atacate și al regulamentului atacat. În sfârșit, reclamanta consideră că, prin stabilirea unor sarcini asupra drepturilor de proprietate și a obligațiilor contractuale curente gestionate de reclamantă, Consiliul a încălcat dreptul fundamental la proprietate prin luarea unor măsuri a căror proporționalitate nu poate fi stabilită.

(1)  JO L 282, p. 58.

(2)  JO L 282, p. 16.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/25

Acțiune introdusă la 4 ianuarie 2013 — ClientEarth și alții/Comisia

(Cauza T-8/13)

2013/C 71/39

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: ClientEarth (Londra, Regatul Unit), Générations futures (Ons-en-Bray, Franța) și Pesticide Action Network Europe (PAN Europe) (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: A. van den Biesen, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

Anularea deciziei atacate a Comisiei din 26 octombrie 2012 (Ares(2012)1271350);

—

Obligarea Comisiei la plata către reclamante a unei sume care urmează să fie stabilită de Tribunal pentru repararea prejudiciilor materiale și morale suferite;

—

Obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele invocă drepturile acordate prin Regulamentul Aarhus (Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006) (1). În temeiul regulamentului menționat, reclamantele au formulat o cerere de reexaminare internă a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 582/2012 din 2 iulie 2012 al Comisiei (2), prin care s-a aprobat substanța activă bifentrin, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 (3). În cadrul cererii, reclamantele au menționat jurisprudența Tribunalului prin care s-a soluționat un aspect important referitor la regulament (Hotărârile Tribunalului din 14 iunie 2012 în cauzele T-338/08 și T-396/09). Totuși, Comisia a decis, prin decizia atacată din 26 octombrie 2012, să declare inadmisibilă cererea de reexaminare internă în pofida faptului că deciziile anterioare ale Comisiei, care au condus la cele două Hotărâri din 14 iunie 2012, întru totul similare cu cea adoptată în prezenta cauză, au fost anulate de Tribunal, ca urmare a faptului că a stabilit că Regulamentul Aarhus era în parte nelegal întrucât încalcă Convenția de la Aarhus (4). Uniunea Europeană și toate statele membre ale acesteia sunt părți la convenția amintită.

În susținerea acțiunii formulate, reclamantele invocă două motive.

În primul rând, reclamantele susțin că, în mod nejustificat, Comisia nu a respectat Hotărârile Tribunalului din 14 iunie 2012 în cauzele T-338/08, Stichting Natuur en Milieu și Pesticide Action Network Europe/Comisia și T-396/09, Vereniging Milieudefensie și Stichting Stop Luchtverontreiniging Utrecht/Comisia, T-396/09.

În al doilea rând, reclamantele susțin că limitarea Regulamentului Aarhus la „acte administrative cu caracter individual” constituie o încălcare a obligației Uniunii Europene de a respecta Convenția de la Aarhus, în măsura în care articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006 limitează conceptul „acte”, folosit la articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus, la „acte administrative”, definite la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul nr. 1367/2006 drept „măsuri cu caracter individual”.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 582/2012 al Comisiei din 2 iulie 2012 de autorizare a substanței active bifentrin, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului.

(4)  Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (JO 2005 L 124, p. 4, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 204).

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/26

Recurs introdus la 17 ianuarie 2013 de Luigi Marcuccio împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 6 noiembrie 2012 în cauza F-41/06 RENV, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-20/13 P)

2013/C 71/40

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului să declare inexistența ex lege a Hotărârii pronunțate la 6 noiembrie 2012 de Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene în cauza T-41/06 RENV, Marcuccio/Comisia Europeană sau, cu titlu subsidiar, anularea acesteia în tot și fără nicio excepție; și în plus 2a) cu titlu principal și considerând că stadiul în care se află dosarul permite acest lucru: 2.a.a) admiterea oricărei cereri formulate de recurent în primă instanță în prezenta cauză, inclusiv a celei privind obligarea Comisiei Europene la rambursarea către recurent a cheltuielilor de judecată suportate de acesta în cadrul prezentului recurs; sau, 2b) cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de prim grad, pentru ca, ex lege, aceasta să se pronunțe din nou cu privire la fiecare cerere formulată de recurent în cadrul acțiunii în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs are ca obiect hotărârea menționată mai sus, prin care a fost respinsă acțiunea trimisă spre rejudecare la Tribunalul Funcției Publice prin Hotărârea Tribunalului din 8 iunie 2011, Comisia/Marcuccio (T-20/09), de anulare în parte a Hotărârii pronunțate în cauza F-41/06, prin care se statuase cu privire la acțiunea prin care recurentul solicita, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei din 30 mai 2005, prin care fusese dispusă pensionarea sa pe motiv de invaliditate, precum și a unei serii de acte conexe la decizia respectivă și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la repararea prejudiciului.

În susținerea recursului, recurentul invocă șapte motive.

1.

Errores in procedendo (erori de procedură) de natură să aducă prejudicii intereselor sale, din care decurg errores in iudicando (erori de judecată) grave, vădite, flagrante, vizibile, evidente, manifeste, iremediabile și dirimante.

2.

Lipsa absolută de motivare a hotărârii atacate.

3.

Nelegalitatea deciziei în litigiu și pentru necompetența autorului său de a o adopta, vicii în procedura corespunzătoare care includ încălcarea normelor fundamentale de procedură și abuz de putere sub forma abuzului de procedură.

4.

Denaturarea și deturnarea faptelor.

5.

Încălcarea normelor privind proba printr-o aplicare eronată, falsă, înșelătoare și nerezonabilă, precum și a mai multor principii de drept și norme juridice.

6.

Nepronunțarea cu privire la mai multe aspecte fundamentale ale litigiului.

7.

Nelegalitatea unei decizii privind inadmisibilitatea unui motiv formulat de recurent împotriva deciziei în litigiu.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/27

Acțiune introdusă la 21 ianuarie 2013 — Mäurer & Wirtz/OAPI — Sacra (4711 Aqua Mirabilis)

(Cauza T-25/13)

2013/C 71/41

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Mäurer & Wirtz GmbH & Co. KG (Stolberg, Germania) (reprezentant: T. Schulte-Beckhausen, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sacra Srl (Veneția, Italia)

Concluziile

Reclamanta solicită:

—

Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 13 noiembrie 2012 în cauza R 1601/2011-2;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în fața Tribunalului, precum și a cheltuielilor aferente procedurii în fața camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „4711 Aqua Mirabilis” pentru produse din clasa 3 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 8 988 181

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Sacra Srl

Marca sau semnul invocat: marca verbală „Aqua Admirabilis” pentru produse din clasa 3

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b), precum și a articolului 7 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 207/2009

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/27

Ordonanța Tribunalului din 16 ianuarie 2013 — Centre national de la recherche scientifique/Comisia

(Cauzele conexate T-445/09 și T-448/09) (1)

2013/C 71/42

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzelor conexate.

(1)  JO C 24, 30.1.2010.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/27

Ordonanța Tribunalului din 16 ianuarie 2013 — Centre national de la recherche scientifique/Comisia

(Cauzele conexate T-447/09 și T-449/09) (1)

2013/C 71/43

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzelor conexate.

(1)  JO C 24, 30.1.2010.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/27

Ordonanța Tribunalului din 16 ianuarie 2013 — Centre national de la recherche scientifique/Comisia

(Cauza T-125/11) (1)

2013/C 71/44

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 145, 14.5.2011.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/27

Ordonanța Tribunalului din 16 ianuarie 2013 — Centre national de la recherche scientifique/Comisia

(Cauza T-167/11) (1)

2013/C 71/45

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a doua a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 145, 14.5.2011.

Tribunalul Funcției Publice

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/28

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 23 ianuarie 2013 — Katrakasas/Comisia

(Cauza F-24/11) (1)

(Funcție publică - Concursurile interne COM/INT/OLAF/09/AD 8 și COM/INT/OLAF/09/AD 10 - Combaterea fraudei - Reexaminare a deciziei de admitere la susținerea probei orale - Reexaminare a deciziei de neînscriere pe lista de rezervă - Excepție de nelegalitate a anunțului pentru ocuparea unui post vacant - Condiții privind diplomele și experiența profesională - Regula anonimatului - Încălcarea articolului 31 din statut - Abuz de putere - Subiect al probei scrise care favorizează o categorie de candidați - Comportamentul unui membru al juriului la proba orală)

2013/C 71/46

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Nicolas Katrakasas (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial B. Eggers și P. Pecho, agenți, ulterior B. Eggers, agent)

Obiectul

Funcție publică — Cererea de anulare a deciziei juriului de concurs de a nu înscrie reclamantul pe lista de rezervă în cadrul concursului COM/INT/OLAF/09/AD8

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea.

2.

Domnul Katrakasas suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1)  JO C 152, 21.5.2011, p. 33.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/28

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 28 ianuarie 2013 — Marcuccio/Comisia

(Cauza F-92/12)

(Funcție publică - Articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul de procedură - Cerere introductivă depusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii și semnată prin intermediul unei ștampile care reproduce semnătura unui avocat sau al unui alt mod de reproducere - Tardivitatea acțiunii - Inadmisibilitate vădită)

2013/C 71/47

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de executare a reținerilor din prestația de invaliditate a reclamantului pentru recuperarea sumei la care a fost obligat cu titlu de cheltuieli de judecată de Tribunalul Funcției Publice

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2.

Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/28

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 28 ianuarie 2013 — Marcuccio/Comisia

(Cauza F-95/12)

(Funcție publică - Articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul de procedură - Cerere introductivă depusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii și semnată prin intermediul unei ștampile care reproduce semnătura unui avocat sau al unui alt mod de reproducere - Tardivitatea acțiunii - Inadmisibilitate vădită)

2013/C 71/48

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de executare a reținerilor din prestația de invaliditate a reclamantului pentru recuperarea sumei de 3 000 de euro plătită reclamantului în executarea unei Hotărâri a Tribunalului Funcției Publice care a fost ulterior anulată de Tribunalul Uniunii Europene

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2.

Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/29

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 28 ianuarie 2013 — Marcuccio/Comisia

(Cauza F-100/12)

(Funcție publică - Articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul de procedură - Cerere introductivă depusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii și semnată prin intermediul unei ștampile care reproduce semnătura unui avocat sau al unui alt mod de reproducere - Tardivitatea acțiunii - Inadmisibilitate vădită)

2013/C 71/49

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Comisiei prin care a fost refuzată plata către reclamant a unei despăgubiri pentru prejudiciul pe care l-ar fi suferit din cauza întârzierii în procedura de pensionare a sa în temeiul articolului 53 din statut și din cauza inexistenței unei decizii cu privire la eventuala origine profesională a bolii care a constituit cauza pensionării sale

Dispozitivul

1.

Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2.

Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/29

Acțiune introdusă la 26 octombrie 2012 — ZZ/Comisia

(Cauza F-126/12)

2013/C 71/50

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: M. Boury, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea răspunsului la reclamația prin care reclamantul a solicitat, în primul rând, recunoașterea de către Comisie a faptului că numai anumite documente care figurau în dosarul său administrativ personal puteau fi transmise judecătorului de instrucție de la Tribunal de première instance de Bruxelles (Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles) și, în al doilea rând, constatarea nelegalității disimulării față de tribunalul menționat a deciziei din 2 februarie 2001

Concluziile reclamantului

Reclamantul solicită Tribunalului, în special:

—

anularea răspunsului AIPN din 24 august 2012 la reclamația nr. R/367/12;

—

recunoașterea nelegalității disimulării față de justiția belgiană a veritabilului său dosar administrativ personal, precum și a deciziei AIPN din 2 februarie 2001 și a tuturor pieselor aferente, documente care au fost solicitate Comisiei de către justiția penală belgiană;

—

recunoașterea nelegalității transmiterii către Tribunalul din Bruxelles a documentelor confidențiale prezentate fără niciun control de legalitate și la limita normelor statutare în cadrul fostei unități ADMIN B9, însărcinată cu ancheta administrativă inițiată la 2 februarie 2001 de către AIPN, cu încălcarea normelor statutare;

—

recunoașterea nelegalității intervenției în instrumentarea plângerii sale introduse la Tribunal de Bruxelles și cu scopul de a-i aduce prejudiciu de către agenți ai Comisiei care nu aveau nici împuternicirea, nici competențele necesare;

—

recunoașterea faptului că pe întregul parcurs al acestei cauze a fost, atât el însuși, cât și familia sa, victima unor încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale omului și că a suferit grave prejudicii pe plan profesional, moral și material, greu de reparat și că, prin urmare, are dreptul de a obține repararea acestor prejudicii.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/29

Acțiune introdusă la 2 noiembrie 2012 — ZZ/Parlamentul European

(Cauza F-130/12)

2013/C 71/51

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: B. Cortese și A. Salerno, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei prin care s-a refuzat acordarea alocației duble pentru copilul aflat în întreținere în temeiul articolului 67 alineatul (3) din statut

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei șefului Unității Drepturi Individuale din 4 august 2008 prin care dreptul reclamantului la acordarea alocației duble pentru copilul aflat în întreținere a fost supus condiției ca „ansamblul cheltuielilor specifice necesare potrivit naturii handicapului și care rămân în sarcina” reclamantului să fie mai mari de 333,19 euro pe lună, precum și a deciziei din 24 octombrie 2008 a șefului Unității Drepturi Individuale prin care s-a refuzat, în speță, acordarea alocației duble, astfel cum au fost confirmate după redeschiderea dosarului prin decizia șefului Unității Drepturi Individuale din 5 decembrie 2011, astfel cum aceasta a fost confirmată, la rândul său, prin decizia din 20 iulie 2012 a Secretarului General al Parlamentului European de respingere a reclamației reclamantului, notificată acestuia din urmă la 23 iulie 2012;

—

obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/30

Acțiune introdusă la 7 decembrie 2012 — ZZ/OEDT

(Cauza F-148/12)

2013/C 71/52

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: D. Abreu Caldas, S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocați)

Pârât: Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT)

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de stabilire a raportului de evaluare a reclamantului pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2011

Concluziile reclamantului

—

Anularea Deciziei din 9 martie 2012 de stabilire a raportului de evaluare din 2012 pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2011;

—

în măsura în care este necesar, anularea deciziei implicite din 26 octombrie 2012 a autorității împuternicite să încheie contractele, prin care s-a respins reclamația formulată de reclamant pentru revizuirea raportului său de evaluare din 2012,

—

obligarea OEDT la plata cheltuielilor de judecată.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/30

Acțiune introdusă la 13 decembrie 2012 — ZZ/Comisia

(Cauza F-152/12)

2013/C 71/53

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: D. Abreu Caldas, S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a efectua calculul sporului drepturilor de pensie dobândite anterior intrării în serviciu pe baza noilor DGA.

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei din 26 martie 2012 de a efectua calculul sporului drepturilor de pensie dobândite anterior intrării în serviciul Comisiei în temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut;

—

în măsura în care este necesar, anularea deciziei de respingere a reclamației sale din 3 septembrie 2012 îndreptate împotriva deciziei de stabilire a sporului drepturilor de pensie dobândite anterior intrării în serviciu în sistemul de pensii al Uniunii;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/30

Acțiune introdusă la 18 decembrie 2012 — ZZ/SEAE

(Cauza F-154/12)

2013/C 71/54

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: F. Parrat, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea în parte a deciziei prin care s-a stabilit vechimea în grad a reclamantului la 16 noiembrie 2011 cu ocazia numirii sale într-un post din grupa de funcții de administratori în urma procedurii de certificare

Concluziile reclamantului

—

Anularea părții din decizia din 23 ianuarie 2012 prin care a fost modificată vechimea în grad a reclamantului și a fost stabilită la 16 noiembrie 2011, în loc de 1 ianuarie 2011;

—

obligarea SEAE la plata cheltuielilor de judecată.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/31

Acțiune introdusă la 20 decembrie 2012 — ZZ/Comitetul Regiunilor

(Cauza F-156/12)

2013/C 71/55

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârât: Comitetul Regiunilor al Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei prin care se respinge acordarea de despăgubiri pentru comportamentul culpabil al Comitetului Regiunilor și cererea de reparare a prejudiciului material și moral

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei din 17 februarie 2012 de respingere a cererii sale din 19 octombrie 2011 prin care se urmărea acordarea de despăgubiri pentru comportamentul culpabil al Comitetului Regiunilor;

—

în măsura necesară, anularea deciziei din 10 septembrie 2012 a Comitetului Regiunilor, notificată în aceeași zi prin curier electronic și la 12 septembrie 2012 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin care s-a respins reclamația formulată de reclamant;

—

obligarea Comitetului Regiunilor la plata unui cuantum de 354 000 de euro cu titlu de reparare a prejudiciului material, stabilite cu titlu provizoriu, și a unui cuantum de 100 000 de euro cu titlu de reparare a prejudiciului moral, stabilite ex aequo et bono;

—

obligarea Comitetului Regiunilor la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

9.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 71/31

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2012 — ZZ/Parlamentul European

(Cauza F-157/12)

2013/C 71/56

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: S. Rodrigues, A. Tymen, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de schimbare a repartizării reclamantului și a deciziei implicite de încetare cu efect retroactiv a atribuțiilor de consilier al directorului unei direcții a Parlamentului European și cerere de reparare a prejudiciului suferit

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei din 20 iunie 2012 de respingere a reclamației sale introduse împotriva deciziei de schimbare a repartizării din 20 martie 2012;

—

anularea deciziei președintelui Parlamentului European din 20 martie 2012 prin care s-a stabilit încetarea, cu efect retroactiv de la 15 martie 2012, a atribuțiilor de consilier al unui director ale reclamantului și prin care a fost transferat, începând cu aceeași dată, într-un serviciu al unei alte direcții în calitate de consilier;

—

recunoașterea prejudiciului suferit de reclamant la mai multe niveluri (sănătate, demnitate, reputație profesională, pierdere a egalității de șanse în evoluția carierei) din cauza faptelor de hărțuire și de administrare defectuoasă care s-au succedat fără întreruperea continuității din 2009;

—

dispunerea reparării acestui prejudiciu acordând reclamantei daune interese al căror cuantum poate fi evaluat în echitate la 400 000 de euro;

—

obligarea Parlamentului European la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.