2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/1

—

recomandă insistent, în contextul negocierilor în curs privind cadrul financiar multianual (CFM), ca politica de coeziune să fie considerată o politică de investiții, care necesită atât cheltuieli efectuate cu eficiență, cât și un buget solid; în consecință, îndeamnă statele membre să reexamineze constrângerile bugetare și să mențină cel puțin nivelul actual de finanțare;

—

sprijină ferm echipa de negociatori a Comisiei REGI în procesul de trilog, reamintind în special o serie de subiecte fundamentale în legătură cu care CoR și PE împărtășesc aceleași poziții, ca de exemplu „regiunile de tranziție”, echilibrul între Strategia Europa 2020 și obiectivele tratatului, implicarea efectivă a autorităților locale și regionale, precum și refuzul categoric al condiționalității macroeconomice; prin urmare, speră că acestea vor putea fi preluate în pachetul final;

—

pledează pentru aplicarea integrală a principiului guvernanței pe mai multe niveluri și pentru o mai mare implicare a autorităților locale și regionale în cadrul elaborării contractelor de parteneriat și a programelor operaționale; sprijină propunerea Comisiei Europene de a elabora un cod european de conduită în materie de parteneriat; prin urmare, regretă profund respingerea de către Consiliu a unui astfel de instrument și invită statele membre reticente să-și reevalueze pozițiile cu privire la acest cod de conduită, dat fiind că acest fapt transmite un semnal negativ în legătură cu disponibilitatea acestor state de a colabora cu partenerii legitimi;

—

este în favoarea unei mai bune asumări a răspunderii democratice și consideră că Consiliul ar trebui să discute o serie de chestiuni financiare – de exemplu metoda de alocare a fondurilor la nivel local și regional, rata de plafonare, plasa de siguranță etc. - în cadrul negocierilor care se referă la pachetul legislativ privind politica de coeziune, și nu la CFM; astfel încât Parlamentul European să fie implicat în mod corespunzător, iar CoR să fie consultat;

—

regretă încă o dată că PIB/VNB (și numărul de șomeri, într-o mai mică măsură) sunt singurele criterii utilizate pentru a determina nivelul alocării fondurilor structurale într-o anumită regiune și subliniază că trebuie utilizați indicatori suplimentari pentru a permite o mai bună evaluare a necesităților și provocărilor pe plan social și ecologic.

Raportor

dl Marek WOŹNIAK (PL-PPE), mareșalul voievodatului Marea Polonie

1.

adoptă o rezoluție politică cu privire la actualele negocieri interinstituționale pe tema pachetului legislativ privind politica de coeziune post-2013, luând în considerare pozițiile sale inițiale din perioada februarie-iulie 2012 și ca răspuns la discuțiile și pozițiile recent adoptate de Parlamentul European și de Consiliu;

2.

recomandă insistent, în contextul negocierilor în curs privind cadrul financiar multianual (CFM), ca politica de coeziune să fie considerată o politică de investiții, care necesită atât cheltuieli efectuate cu eficiență, cât și un buget solid, iar acesta din urmă nu poate fi redus, dacă se dorește într-adevăr stimularea creșterii economice și a creării de locuri de muncă, creșterea competitivității și combaterea decalajelor teritoriale din interiorul regiunilor UE și dintre acestea, mai ales în vremuri de criză. Dată fiind importanța sa fundamentală pentru a face față crizei economice și provocărilor Strategiei Europa 2020, fondurile alocate politicii de coeziune nu se pot reduce cu 19 miliarde EUR (în comparație cu propunerea Comisiei Europene), în vreme ce sunt menținute la același nivel sau chiar majorate cheltuielile pentru alte politici ale Uniunii Europene, așa cum se propune în proiectul de concluzii ale Consiliului din 22 noiembrie 2012;

3.

își exprimă deosebita satisfacție în legătură cu mandatele adoptate la 11 și 12 iulie 2012 de Comisia REGI a Parlamentului European, care reflectă în mare măsură solicitările autorităților locale și regionale așa cum au fost formulate și adoptate în cadrul avizelor Comitetului Regiunilor; regretă totuși că anumite aspecte esențiale legate de proiectul de regulament privind Fondul social european (FSE) nu au fost preluate în textul proiectului de raport adoptat de Comisia EMPL la 5 iulie 2012;

4.

salută evoluțiile pozitive în direcția simplificării, conform propunerilor din proiectul de pachet legislativ al CE, precum și prevederile normelor financiare recent adoptate, aplicabile bugetului general al UE, de exemplu cele referitoare la utilizarea tarifelor forfetare și a sumelor forfetare, precum și a reducerii termenelor de plată; insistă pentru ca la nivelul fiecărui stat membru să se stabilească obiective și mai ambițioase în vederea simplificării accesului la procedurile care privesc fondurile UE, a normelor în materie de achiziții publice atât la nivel național, cât și la nivelul UE, precum și a mecanismelor de raportare și control;

5.

sprijină ferm echipa de negociatori a Comisiei REGI în procesul de trilog, reamintind în special o serie de subiecte fundamentale în legătură cu care CoR și PE împărtășesc aceleași poziții și speră că acestea vor putea fi preluate în pachetul final, mai precis:

6.

subliniază necesitatea de a adopta pachetul legislativ cât mai curând posibil după adoptarea CFM; reamintește gravitatea crizei economice și sociale cu care se confruntă UE, ceea ce face și mai necesar ca din 2014 să se lanseze contractele de parteneriat și să se înceapă implementarea programelor operaționale, aceasta fiind singura cale de a pune la dispoziție fonduri europene vitale pentru investițiile și reformele structurale din statele membre, regiuni și orașe;

7.

reamintește că dezbaterea pe tema proiectului de regulament privind GECT trebuie separată de pachetul legislativ global privind politica de coeziune și subliniază că este important ca acest regulament specific, care nu are un impact deosebit asupra bugetului Uniunii Europene, să fie adoptat fără întârziere și fără a se aștepta adoptarea pachetului în ansamblul său. Acest fapt ar permite ca regulamentul să intre în vigoare cât mai curând posibil și ar insufla un nou elan pentru crearea de noi proiecte de GECT, într-un cadru juridic sigur;

8.

reamintește că autoritățile locale și regionale sunt întru totul conștiente de necesitatea ca politica de coeziune să obțină rezultate mai bune, prin îmbunătățirea programării și a utilizării fondurilor structurale, îndeosebi în contextul actual de criză economică și constrângeri financiare;

9.

consideră inacceptabil un cadru financiar multianual cu resurse financiare inferioare celor prevăzute de propunerea Comisiei Europene, întrucât ar duce la slăbirea economiei și competitivității Uniunii Europene și a pieței unice per ansamblu într-un moment în care aceasta are nevoie, mai mult decât oricând, de consolidare. Prin urmare, așa cum se afirmă în cadrul Rezoluției Comitetului Regiunilor „Negocierile în curs privind cadrul financiar multianual” (1), își reiterează îndemnul de a se adopta un buget multianual credibil al UE, care să acționeze ca un instrument de investiție în beneficiul tuturor statelor membre și al regiunilor UE și care, din punctul de vedere al creditelor de angajament ca procent din VNB, să se situeze cel puțin la același nivel cu bugetul aprobat pentru perioada de programare actuală (2007-2013);

10.

consideră totuși inacceptabilă propunerea Președinției cipriote de a se reduce bugetul alocat politicii de coeziune post-2013. În consecință, îndeamnă statele membre să reexamineze constrângerile bugetare și să mențină cel puțin nivelul actual de finanțare;

11.

reafirmă necesitatea menținerii unei politici de coeziune solide și ambițioase la nivelul UE, care să asigure respectarea obiectivelor tratatului în materie de coeziune economică, socială și teritorială, precum și a angajamentului colectiv de a îndeplini obiectivele Strategiei Europa 2020; o reducere de peste 10 miliarde EUR, așa cum propune Președinția Consiliului, ar adânci decalajul dintre regiunile și teritoriile mai puțin dezvoltate și cele mai prospere, precum și diferențele de venituri dintre cetățeni;

12.

insistă asupra faptului că reducerea finanțării pentru politica de coeziune ar avea efecte negative asupra dezvoltării pieței unice și a capacității de investiții a autorităților locale și regionale în domenii esențiale pentru viitorul Europei, precum cercetarea, inovarea, educația, sprijinul pentru IMM-uri, economia ecologică și infrastructura, care reprezintă factori-cheie ai creării de locuri de muncă în viitor; dată fiind actuala perioadă de criză economică și socială, consideră că reducerile bugetare riscă să compromită investițiile pe termen lung, creșterea economică durabilă a Europei și rolul acesteia pe plan mondial în viitor;

13.

reamintește că, pentru prima dată, textele juridice care reglementează politica de coeziune vor fi adoptate în întregime în cadrul procedurii legislative de codecizie, conform prevederilor Tratatului de la Lisabona, statele membre și Parlamentul European fiind astfel plasate pe o poziție de egalitate;

14.

în consecință, în opinia sa, Consiliul ar trebui să discute o serie de chestiuni financiare – de exemplu metoda de alocare a fondurilor la nivel local și regional, rata de plafonare, plasa de siguranță etc. - în cadrul negocierilor care se referă la pachetul legislativ privind politica de coeziune, și nu la CFM; așa cum a afirmat deja în avizul său privind „noul CFM post-2013” (2), condamnă faptul că aspectele menționate sunt incluse în cadrul de negociere al Consiliului și consideră că, fiind vorba de domenii de codecizie, aceste chestiuni ar trebui dezbătute în cadrul Consiliului Afaceri Generale. Mai mult decât atât, Parlamentul European ar trebui implicat în mod corespunzător în aceste discuții alături de Consiliu, iar CoR ar trebui să fie consultat, pentru a se garanta o adevărată responsabilitate democratică; reamintește că CoR își rezervă dreptul de a se adresa Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care Comisia Europeană nu prezintă o propunere legislativă asupra căreia CoR să aibă posibilitatea de a se pronunța;

15.

regretă încă o dată că PIB/VNB (și numărul de șomeri, într-o mai mică măsură) sunt singurele criterii utilizate pentru a determina nivelul alocării fondurilor structurale într-o anumită regiune; prin urmare, salută propunerea de a conferi un impact sporit numărului de șomeri din regiunile mai puțin dezvoltate și în curs de tranziție, așa cum s-a indicat în proiectul de concluzii ale Consiliului European (versiunea din 22 noiembrie 2012), pentru a contrabalansa ponderea PIB-ului în cadrul metodei de alocare și a ține mai bine seama de dimensiunea socială a coeziunii. În același timp, CoR propune ca, atunci când se stabilește alocarea fondurilor structurale la nivelul statelor membre, să se ia în considerare și alți indicatori demografici, de exemplu raportul de dependență demografică;

16.

așa cum a afirmat deja (3), subliniază că trebuie utilizați indicatori suplimentari pentru a permite o mai bună evaluare a necesităților și provocărilor pe plan social și ecologic (ca, de exemplu, accesibilitatea serviciilor publice, sănătatea, venitul pe cap de locuitor, mobilitatea și existența unui mediu curat). Distribuția acestor indicatori la nivel subregional (indicatorul GINI) ar putea fi integrată în metoda de alocare a fondurilor, pentru ca provocările în materie de coeziune teritorială să poată fi mai bine evaluate;

17.

consideră că, pentru a se ține seama de tendințele în materie de dezvoltare regională, evoluția PIB pe cap de locuitor în cursul perioadei de referință (pe baza cifrelor disponibile la nivelul Uniunii pentru ultima perioadă trienală) ar trebui să fie integrată în cadrul metodei viitoare de alocare a fondurilor. Astfel, printr-o abordare mai flexibilă, s-ar permite ca sprijinul să fie dirijat și către regiunile afectate de recesiune economică;

18.

solicită ca „handicapurile naturale sau demografice grave și permanente” să fie adăugate pe lista criteriilor utilizate pentru alocarea resurselor de către statele membre; reamintește, în special, că criteriile demografice, precum dispersarea populației, depopularea anumitor zone ale unei regiuni sau îmbătrânirea populației au consecințe importante asupra dezvoltării economice și a costurilor serviciilor publice; apreciază sprijinul oferit de Parlamentul European în acest sens și solicită Consiliului să-și alinieze la rândul său poziția la cea a Parlamentului;

19.

indiferent de metoda pentru care se optează, reafirmă următoarele principii:

20.

consideră că principiul adiționalității este un principiu fundamental pentru eficiența politicii de coeziune, în lipsa lui toate eforturile depuse de politica regională europeană riscând să devină inutile;

21.

este preocupat în mod special de menținerea de către Președinția Consiliului a perioadei de trei ani 2007-2009 ca perioadă de analiză pentru propunerile sale cu privire la regiuni. Într-un context de criză precum cel actual, calculele privind prosperitatea relativă a regiunilor făcute în această perioadă falsifică realitatea în măsura în care se bazează totuși pe ani de creștere economică, dezavantajând mai ales regiunile în care criza are cel mai puternic impact. În acest sens, Comitetul întâmpină cu satisfacție introducerea clauzei de revizuire în 2016, deși propune totodată un sprijin special, pe lângă plasa de siguranță, prin care să se ofere compensații regiunilor pe care scăderea prosperității relative indusă de situația de criză le situează pe poziții de plecare dezavantajoase, comparativ cu celelalte regiuni din categoria lor;

22.

sprijină rata de plafonare propusă în cadrul de negociere privind CFM din 18 septembrie 2012 (2,5 %), care ține seama de recuperarea decalajului față de statele membre UE-12 și de dificultățile de absorbție cu care s-au confruntat unele state membre în cursul actualei perioade de programare; în consecință, respinge reducerea propusă în proiectul de concluzii ale Consiliului European din 22 noiembrie (2,35 %); cu toate acestea, preconizează ca pentru statele membre care au aderat la Uniune înainte de 2013 și a căror creștere reală medie a PIB-ului în perioada 2008-2010 a fost mai mică de – 1 % să se asigure o limită de plafonare care să permită același nivel de angajamente ca cel din perioada curentă (2007-2013);

23.

sprijină propunerea Comisiei referitoare la o „plasă de siguranță” în valoare de cel puțin două treimi din alocarea actuală pentru regiunile care nu vor mai fi eligibile în temeiul obiectivului de convergență; în aceste condiții, regretă ultimele propuneri din partea Președinției Consiliului European referitoare la reducerea acestei „plase de siguranță” la un nivel inferior acestei alocări;

24.

salută recenta eliminare a unei „prime urbane” din documentele Președinției Consiliului referitoare la cadrul de negociere privind CFM, care consta în alocarea a 4 EUR pe cap de locuitor din orașele cu cel puțin 250 000 de locuitori; această primă ar fi conferit un avantaj financiar regiunilor mai urbanizate, în condițiile în care decalajul de dezvoltare dintre zonele rurale și cele urbane este încă foarte ridicat;

25.

sprijină ferm propunerea Comisiei de a crește alocarea pentru cooperarea teritorială europeană (CTE) până la 11,8 miliarde EUR, în locul celor 8,7 miliarde pentru actuala perioadă de programare; reamintește valoarea adăugată a CTE în ce privește integrarea europeană și coeziunea teritorială, dat fiind că minimizează efectele negative ale frontierelor, crește eficiența politicilor, îmbunătățește calitatea vieții, consolidează și mai mult capacitățile, promovând totodată încrederea și buna înțelegere reciprocă; de aceea regretă că în proiectul de concluzii ale Consiliului European din 22 noiembrie se propune o reducere de 3 miliarde; de asemenea, regretă că s-a reintrodus criteriul celor 150 de km drept condiție pentru desfășurarea cooperării transfrontaliere în cazul frontierelor maritime; cu toate acestea salută faptul că proiectul de concluzii ale Consiliului se aliniază solicitării CoR și poziției PE cu privire la necesitatea de a crește rata de cofinanțare la 85 % pentru programele de cooperare teritorială europeană;

26.

își reafirmă puternicul dezacord față de condiționalitatea macroeconomică, în special față de orice suspendare sau anulare a fondurilor cadrului strategic comun (CSC) legată de sancțiunile din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere, întrucât riscă să penalizeze dur autoritățile locale și regionale, care nu sunt însă responsabile de nerespectarea obligațiilor în materie de către propriile state membre;

27.

salută sprijinul exprimat de Parlamentul European pe această temă și speră că echipa de negociatori va reuși - în cadrul trilogului - să convingă statele membre să retragă toate măsurile legate de condiționalitatea macroeconomică din cadrul Regulamentului privind dispozițiile comune;

28.

își reafirmă sprijinul în favoarea corelării parțiale a fondurilor CSC și a noii guvernanțe economice a UE, prin crearea posibilității de a modifica contractele de parteneriat și programele operaționale pe baza recomandărilor specifice adresate fiecărei țări în cadrul „semestrului european”, însă respinge ferm ipoteza unei suspendări parțiale sau totale a plăților;

29.

reafirmă opoziția față de folosirea „rezervei de performanță” ca recompensă pentru regiunile cu cele mai bune rezultate, deoarece un asemenea mecanism i-ar putea încuraja pe factorii de decizie politică să stabilească obiective deosebit de modeste și ușor realizabile pentru a beneficia de finanțare suplimentară și, totodată, ar putea favoriza dezvoltarea de proiecte prea puțin ambițioase, descurajând inovarea; de aceea sprijină poziția Parlamentului European și speră că Consiliul își va modifica poziția pe această temă; reamintește, în schimb, propunerea de a se crea o „rezervă de flexibilitate”, constituită din resurse provenite din dezangajarea automată, pentru finanțarea unor inițiative experimentale, care ar putea deveni o soluție de compromis între cei doi colegiuitori;

30.

este pe deplin de acord cu abordarea impusă pentru noul cadru, referitoare la o gestionare bazată pe rezultate, și, ca atare, cu importanța acordată măsurării performanțelor. Consideră totuși necesară o reglementare flexibilă, care să permită contextualizarea rezultatelor, în funcție de situațiile economice specifice fiecărei regiuni; mai mult, își reafirmă opoziția față de orice sancțiuni financiare legate de cadrul de performanță;

31.

pledează pentru aplicarea integrală a principiului guvernanței pe mai multe niveluri și pentru o mai mare implicare a autorităților locale și regionale în cadrul pregătirii, negocierii și implementării politicii de coeziune în cursul următoarei perioade de programare;

32.

salută propunerea Parlamentului European de a pune autoritățile locale și regionale pe același plan cu guvernele naționale în cadrul elaborării contractelor de parteneriat și a programelor operaționale, cu respectarea corespunzătoare a principiului subsidiarității;

33.

se așteaptă ca autoritățile locale și regionale să fie implicate pe deplin în elaborarea contractelor de parteneriat, pentru a se asigura astfel o abordare integrată și de jos în sus a strategiilor de dezvoltare regională; îndeamnă statele membre să înceapă lucrările privind planificarea strategică a politicii de coeziune, pentru a fi gata să lanseze programarea fondurilor CSC la 1 ianuarie 2014; în acest sens, solicită Comisiei Europene să monitorizeze îndeaproape elaborarea acestor contracte, evitându-se orice abordare sectorială și de sus în jos în materie de programare;

34.

în consecință, sprijină propunerea Comisiei Europene de a elabora, pentru prima dată, un cod european de conduită în materie de parteneriat; regretă profund respingerea de către Consiliu a unui astfel de instrument, care vizează îmbunătățirea calității parteneriatelor în toate statele membre și invită statele membre reticente să-și reevalueze pozițiile cu privire la acest cod de conduită, dat fiind că acest fapt transmite un semnal negativ în legătură cu disponibilitatea acestor state de a colabora cu partenerii legitimi;

35.

își reafirmă deschis susținerea în favoarea noii categorii a „regiunilor de tranziție” și sprijină Parlamentul European în cadrul actualelor negocieri interinstituționale; invită Președinția Consiliului să își mențină poziția pe această temă până la încheierea negocierilor, dat fiind că această nouă categorie contribuie la îndeplinirea parțială a obiectivului coeziunii teritoriale, prin faptul că oferă un sprijin mai echitabil tuturor regiunilor;

36.

salută propunerea Parlamentului European de a crea o altă plasă de siguranță în valoare de patru cincimi din alocarea pentru 2007-2013 pentru „statele insulare formate dintr-o singură regiune eligibile pentru fondul de coeziune în 2013” și pentru regiunile ultraperiferice care, după 2013, nu vor mai face parte din categoria regiunilor mai puțin dezvoltate;

37.

reamintește necesitățile și provocările din regiunile ultraperiferice și cele cu o densitate scăzută a populației și solicită să se aloce acestor regiuni resurse bugetare suficiente și proporționale, pentru a se atinge obiectivul coeziunii economice, sociale și teritoriale, precum și pentru a le integra mai bine pe piața unică; prin urmare, salută creșterea intensității ajutorului pentru regiunile periferice (de la 20 la 30 de euro pe cap de locuitor), așa cum se propune în proiectul de concluzii ale Consiliului European din 22 noiembrie 2012;

38.

insistă asupra faptului că Tratatul de la Lisabona a adăugat coeziunea teritorială la obiectivul politicii de coeziune economică și socială și este preocupat de faptul că raportul Comisiei EMPL privind proiectul de Regulament FSE nu face nicio referire la această dimensiune teritorială și nici la regiunile supuse mutațiilor industriale și la regiunile insulare, cele cu o densitate scăzută a populației, cele muntoase sau ultraperiferice;

39.

salută abordarea mai flexibilă a concentrării tematice în cadrul Strategiei Europa 2020, așa cum a fost adoptată în cadrul soluțiilor de compromis ale Parlamentului European și ale Consiliului; reamintește principalele obiective politice ale tratatului (coeziunea economică, socială și teritorială) și necesitatea, susținută de ambii legiuitori, de a se ține seama în mai mare măsură de disparitățile și provocările de la nivel regional și național;

40.

salută extinderea obiectivelor tematice și a priorităților de investiții, așa cum reiese din textele Parlamentului European legate de mandatele referitoare la proiectele de regulamente privind FEDER și CTE, precum și în textele de compromis adoptate de Președinția Consiliului în ceea ce privește blocul „concentrarea tematică”. Cu toate acestea, Comitetul semnalează că este important să se acorde în continuare cea mai mare atenție tematicii referitoare la valorificarea patrimoniului cultural și a turismului. În schimb, regretă că raportul Comisiei EMPL privind FSE, contrar sugestiei CoR, nu propune nicio reducere a procentajelor de concentrare propuse de Comisia Europeană;

41.

salută în mod deosebit poziția Parlamentului European în ceea ce privește necesitatea ca extinderea domeniului TIC pentru toate regiunile să includă și infrastructura de bază, însă regretă lipsa de reacție a Consiliului pe această temă, solicitând, prin urmare, statelor membre să își reevalueze pozițiile în legătură cu acest subiect, dat fiind că rețelele TIC de mare viteză sunt încă absente în multe zone rurale izolate, chiar și în regiunile mai dezvoltate;

42.

salută faptul că Consiliul a eliminat din Regulamentul FEDER concentrarea tematică impusă de Comisia Europeană în ceea ce privește alocarea specifică pentru regiunile ultraperiferice și speră ca Parlamentul European să își modifice mandatul de negociere la acest punct, aliniindu-se la poziția Consiliului, în contextul actualelor negocieri interinstituționale;

43.

reafirmă că autoritățile locale și regionale sunt și trebuie să continue să fie actori esențiali în materie de planificare și implementare a programelor operaționale din cadrul FSE, motiv pentru care respinge afirmația din raportul Comisiei EMPL potrivit căreia statele membre ar trebui să rămână „principalii intermediari” pentru toate politicile privind FSE, în virtutea importanței politicilor naționale de ocupare a forței de muncă;

44.

își reiterează solicitarea ca Regulamentul FSE să cuprindă o referire la zonele cu handicap natural sau geografic, similară celei prevăzute la articolul 10 din proiectul de regulament privind FEDER, precum și o referire la regiunile ultraperiferice; subliniază necesitatea de a extinde cooperarea teritorială din cadrul FSE astfel încât, pe lângă cooperarea transnațională, să se includă și cooperarea transfrontalieră și interregională;

45.

regretă reducerea bugetară (2,1 în loc de 2,5 miliarde EUR) referitoare la programul de ajutor alimentar destinat persoanelor celor mai defavorizate, reducere propusă în concluziile Consiliului European din 22 și 23 noiembrie; pledează pentru o separare clară a programului de FSE și insistă asupra alocării de resurse adecvate, printr-un transfer de la rubrica 2 a CFM (PAC);

46.

salută și sprijină propunerea Președinției cipriote de a crea un „Consiliu pentru politica de coeziune” formal, din care să facă parte „miniștrii responsabili cu politica de coeziune”; CoR pledează de multă vreme pentru instituirea unei astfel de reuniuni formale, care ar asigura o vizibilitate sporită pentru politica de coeziune și ar garanta continuitatea dezbaterii politice pe această temă; dorește să participe activ la discuțiile politice privind crearea acestui Consiliu formal, întrucât aceasta ar avea un impact asupra intereselor autorităților locale și regionale din UE, care sunt direct vizate și implicate în implementarea politicii de coeziune pe teren;

47.

regretă faptul că în continuare li se impune autorităților naționale sau regionale care au statutul de autorități de gestiune efortul de a asigura prefinanțarea investițiilor, un efort financiar greu de asumat în situația actuală, de restricții ale piețelor financiare. Prin impunerea principiului prefinanțării investițiilor, Uniunea Europeană ar rata o șansă unică, de a injecta resurse financiare destinate nemijlocit impulsionării economiei și schimbărilor structurale prin furnizarea unor avansuri mai consistente, care să permită finanțarea în ritmul necesar, astfel încât rambursările să poată demara;

48.

referitor la reglementarea privind gestionarea și controlul, nu este de acord cu tratamentul aplicat taxei pe valoarea adăugată, întrucât se limitează eligibilitatea acesteia, ca cost al operațiunilor, la cazuri foarte punctuale, ceea ce, în majoritatea regiunilor, ar face imposibilă autorizarea ei drept cheltuială eligibilă. Aceasta presupune, practic, o reducere efectivă a ratei de cofinanțare a fondurilor care poate ajunge până la 23 %;

49.

este în favoarea menținerii regulii N+3 pentru perioada de programare 2014-2020;

50.

susține eligibilitatea TVA pentru toate categoriile de cheltuieli, în situația în care acestă taxă nu poate fi recuperată de către beneficiari.

2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/8

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 13 și 14 decembrie 2012,

—

având în vedere raportul „Către o veritabilă uniune economică și monetară”, elaborat de președintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, împreună cu președinții Comisiei Europene, al Băncii Centrale Europene și al Eurogrupului (5 decembrie 2012);

—

având în vedere Comunicarea Comisiei Europene „Proiect pentru o uniune economică și monetară profundă și veritabilă [COM(2012) 777/2 – 28 noiembrie 2012]”;

—

având în vedere rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2012, cu recomandări adresate Comisiei privind raportul președinților Consiliului European, al Comisiei Europene, al Băncii Centrale Europene și al Eurogrupului, „Către o veritabilă uniune economică și monetară”;

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2013 privind finanțele publice în UEM – 2011 și 2012;

1.

subliniază că este esențială consolidarea uniunii economice și monetare (UEM) în statele membre pentru a se asigura o creștere durabilă, progres social și o mai amplă integrare politică în UE;

2.

regretă că o serie de chestiuni de politică bugetară și economică evidențiate în Proiectul Comisiei Europene pentru o UEM profundă și veritabilă și în raportul elaborat de președintele Consiliului European împreună cu președinții Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului nu au fost încorporate în concluziile finale ale Consiliului și au fost amânate pentru Consiliul European din luna iunie 2013;

3.

solicită ca autoritățile locale și regionale să fie implicate în procesul semestrului european la nivelul statelor membre și ca CoR să fie implicat la nivelul instituțiilor europene, întrucât coordonarea politicilor bugetare înseamnă în același timp și o coordonare economică la nivel regional și local. Pentru a garanta eficiența coordonării politicilor bugetare, este nevoie de o repartizare clară și neechivocă a responsabilității între UE, statele membre și nivelul regional și local;

4.

subliniază că deciziile europene care au legătură cu UEM au un impact substanțial nu numai asupra finanțelor naționale, ci și asupra celor de la nivel subnațional. Subliniază, în acest context, că autonomia fiscală de la nivel subnațional este garantată, printre altele, de articolul 4 din Tratatul privind Uniunea Europeană; ca atare, solicită sinergii mai ample între bugetele UE, ale statelor membre și cele de la nivel substatal;

5.

sprijină cu fermitate îndemnul adresat de Parlamentul European Comisiei (1) ca „în următoarea sa Analiză anuală a creșterii, să evidențieze și să abordeze pe deplin rolul bugetului UE în cadrul procesului Semestrului european, prin furnizarea de date tangibile și concrete privind efectele sale de multiplicare, de catalizare, de sinergie și de completare asupra cheltuielilor publice globale de la nivel local, regional și național”;

6.

își reafirmă sprijinul față de apelul adresat de Parlamentul European statelor membre, de a lua în considerare semnarea unui „Pact pentru investițiile sociale”, bazat pe modelul Pactului euro plus. Acesta ar stabili ținte pentru efectuarea de investiții sociale de către statele membre, în scopul de a atinge obiectivele în materie de ocupare a forței de muncă, cele sociale și cele privind educația ale Strategiei Europa 2020;

7.

subliniază că eforturile pentru depășirea crizei economice trebuie să acorde acum prioritate elaborării și bunei funcționări a noilor mecanisme convenite, precum și participării nivelului regional și local la semestrul european;

8.

salută faptul că în concluziile Consiliului European (2) se subliniază că „posibilitățile oferite de cadrul bugetar actual al UE, de a ajunge la un echilibru între nevoile de investiții publice productive și obiectivele disciplinei bugetare” ar trebui „exploatate” în mai mare măsură în partea preventivă a Pactului pentru stabilitate și creștere. Acest obiectiv devine încă și mai actual în contextul recentelor concluzii ale Fondului Monetar Internațional conform cărora așa-numiții multiplicatori bugetari, care măsoară impactul negativ al consolidării bugetare asupra creșterii, sunt „substanțial mai ridicați” decât au anticipat analiștii în timpul crizei datoriilor. Se așteaptă, prin urmare, ca Comisia să trateze această chestiune mai în detaliu în cadrul comunicării anunțate privind calitatea cheltuielilor publice, care ar trebui să abordeze, printre altele, tema separării cheltuielilor curente de investiții la calcularea deficitelor bugetare, astfel încât să se evite obstrucționarea investițiilor rentabile pe termen lung;

9.

subliniază că deficiențele sectorului bancar din unele state membre și din Uniune în general amenință finanțele publice, având un impact substanțial la nivel regional și local și regretă că în principal contribuabilii au fost cei care au plătit costurile gestionării crizei bancare, care, totodată, au dăunat creșterii economiei reale;

10.

subliniază că orice măsură luată în contextul unei uniuni bancare ar trebui să fie însoțită de o îmbunătățire a transparenței și a responsabilității, deoarece măsurile pot avea efecte profunde asupra finanțelor publice, atât la nivelul statelor membre și la nivel local și regional, cât și asupra băncilor și a cetățenilor;

11.

salută acordul la care au ajuns Consiliul și Parlamentul European privind un mecanism de supraveghere unic drept cadru de reglementare pentru bănci în Uniunea Europeană și subliniază, în acest context, rolul băncilor regionale în furnizarea de capital pentru IMM-uri, ca și pentru proiectele de investiții publice care vizează dezvoltarea teritorială;

12.

sprijină propunerea de directivă privind redresarea și rezoluția și propunerea de directivă privind schema de garantare a depozitelor și este de acord că adoptarea lor constituie o prioritate; subliniază, cu toate acestea, că este necesar ca normele introduse prin această legislație, și mai ales sistemul de monitorizare și control, să fie proporționale;

13.

consideră că obiectivul pe termen lung privind un cadru unic european al depozitelor necesită cerințe uniforme, comune și obligatorii, care să țină seama în măsură suficientă de circumstanțele naționale diferite din sectorul financiar;

14.

solicită Comisiei Europene să prezinte rapid o inițiativă legislativă ca urmare a raportului Liikanen (3) privind separarea juridică a anumitor activități financiare deosebit de riscante de activitățile de depunere bancară din cadrul unui grup bancar;

15.

dorește să afle motivul pentru care Comisia și-a amânat angajamentul de a prezenta un raport privind înființarea unei agenții europene independente de rating până la sfârșitul lui 2016;

16.

este de acord cu faptul că UEM trebuie însoțită de norme reale în domeniul politicii bugetare și sprijină în acest sens adoptarea rapidă a „pachetului de două dosare” în completarea „pachetului de șase” și a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (TSCG, „Pactul bugetar”), care a intrat în vigoare la începutul lui 2013;

17.

sprijină invitația adresată de Parlamentul European statelor membre „să clarifice responsabilitatea, rolul, transferurile bugetare și sursele de venituri ale diferitelor niveluri ale administrației (național, regional și local) în menținerea unui cadru al finanțelor publice solid și sustenabil, ținând cont în special de impactul Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare asupra autonomiei bugetare locale și regionale”; recomandă, de aceea, ca autoritățile locale și regionale să fie implicate în mod corespunzător în elaborarea în continuare a acestor norme și în punerea lor în aplicare, în conformitate cu spiritul guvernanței pe mai multe niveluri;

18.

regretă faptul că, în concluziile Consiliului European, nu se menționează nevoia unei capacități bugetare destinate sprijinirii reformelor economice naționale și absorbirii șocurilor asimetrice. CoR este convins că o astfel de capacitate bugetară este necesară pentru realizarea unei UEM profunde și veritabile;

19.

consideră că este important ca, în cazul introducerii unei capacități bugetare, aceasta să facă obiectul unei decizii luate în comun și al implementării la nivelul UEM, dar că ar trebui să fie deschisă totodată, pe bază voluntară, statelor membre din afara zonei euro;

20.

este de acord cu solicitarea adresată Comisiei de Parlamentul European de a prezenta cât mai curând posibil o foaie de parcurs în direcția unei emisiuni comune de titluri de datorie publică;

21.

pornește de la premisa că, în eventualitatea introducerii unei capacități bugetare, aceasta va fi tratată separat de CFM pe termen scurt și ca procedură bugetară separată, specifică UEM, pe termen mai îndelungat, însă numai cu condiția ca procedurile Tratatului să fie respectate, garantându-se astfel transparența și supravegherea democratică;

22.

consideră că Strategia Europa 2020 reprezintă cheia unei consolidări a pilonului economic al UEM, în vreme ce, în ultimii ani, accentul a fost pus în principal pe partea monetară;

23.

subliniază importanța potențialului de creștere asociat implementării prevederilor pieței unice, cu condiția ca aceasta să funcționeze în mod corespunzător și să se concentreze asupra unor domenii de mare importanță, în care există o marjă pentru inovare și pentru crearea de locuri de muncă de calitate;

24.

salută instituirea unui mecanism de consolidare a coordonării, convergenței și a asigurării respectării politicilor structurale, pe baza unor înțelegeri de natură contractuală între statele membre și instituțiile UE, cu condiția ca răspunderea democratică să nu fie eludată. Este de acord că încheierea unor astfel de aranjamente ar trebui hotărâtă de la caz la caz și salută faptul că acestea ar urma să fie sprijinite cu resurse financiare temporare, orientate și flexibile. Subliniază, în acest context, rolul specific jucat de finanțarea locală și regională a investițiilor și solicită, în consecință, implicarea autorităților locale și regionale în procesul elaborării acordurilor contractuale, cu respectarea legislațiilor naționale;

25.

este întru totul de acord că politicile economice trebuie să fie orientate către promovarea unei creșteri economice puternice, durabile și favorabile incluziunii, către consolidarea competitivității și stimularea ocupării forței de muncă, pentru ca Europa să rămână o economie socială de piață extrem de atractivă și pentru menținerea modelul social european. Subliniază că principalele instrumente pentru atingerea acestui obiectiv le constituie Strategia Europa 2020 și Analiza anuală a creșterii;

26.

salută propunerea ca toate reformele de anvergură în materie de politică economică pe care plănuiesc să le inițieze statele membre să facă obiectul unor dezbateri ex-ante și, acolo unde este cazul, al unei coordonări între acestea. Subliniază că, la nivel european, astfel de discuții ar trebui să implice instituțiile și organele consultative ale UE, iar la nivelul statelor membre, ar trebui să permită participarea autorităților locale și regionale și ale altor părți implicate;

27.

salută faptul că raportul Comisiei Europene din 2012 privind finanțele publice în UEM consacră un capitol finanțelor publice de la nivel local și regional și solicită Comisiei să-și mențină capacitatea de analiză a descentralizării bugetare în viitoarele rapoarte;

28.

salută propunerea formulată în Analiza anuală a creșterii de a se menține cele cinci priorități stabilite în martie 2012 și sprijină introducerea următoarelor elemente:

29.

subliniază că trebuie să se asigure democrația și legitimitatea în cadrul dezvoltării UEM. De aceea, CoR salută rolul central pe care se preconizează să-l joace Parlamentul European, precum și implicarea parlamentelor naționale, solicitând participarea nivelului local și a celui regional la acest proces, în special a regiunilor cu competențe legislative și a parlamentelor acestora;

30.

dorește să observe creșterea nivelului de răspundere democratică a troicii, prin audieri ale membrilor săi de către Parlamentul European;

31.

observă că discuțiile privind UEM sunt strâns legate de dezbaterea generală privind viitorul UE, la care CoR dorește să contribuie activ, reprezentând opiniile autorităților locale și regionale ale UE;

32.

îl mandatează pe președintele Comitetului Regiunilor să transmită prezenta rezoluție președintelui Parlamentului European, președintelui Consiliului European, președintelui Comisiei Europene, Președinției irlandeze a Consiliului UE și viitoarei Președinții lituaniene.

2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/11

—

având în vedere propunerea Comisiei Europene din 5 decembrie 2012 de recomandare a Consiliului privind înființarea unei garanții pentru tineret [COM(2012) 0729],

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European referitoare la înființarea unei garanții pentru tineret din 16 ianuarie 2013 (2012/2901(RSP)],

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Tineretul în mișcare” [COM(2010) 477],

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor pe aceeași temă (CdR 292/2010 fin),

—

criza economică a ridicat cota șomajului în rândul tinerilor în UE la niveluri inacceptabile, 5,7 milioane dintre ei neavând un loc de muncă,

—

numărul tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare se ridică în prezent la 7,5 milioane, ceea ce reprezintă echivalentul a 1,2 % din PIB-ul UE (1),

—

o garanție pentru tineret ar putea contribui la îndeplinirea a trei din cele cinci obiective principale ale Strategiei Europa 2020, ajutând la reducerea ratei abandonurilor școlare timpurii și a ratei persoanelor expuse riscului sărăciei și excluziunii sociale, ridicând totodată numărul persoanelor cu studii superioare,

—

costurile punerii în aplicare a unei garanții pentru tineret în întreaga zonă euro nu ar depăși 21 miliarde EUR, ceea ce reprezintă circa 0,45 % din cheltuielile publice din această zonă (2),

—

numeroase state membre nu au reușit să răspundă solicitării Comisiei Europene și a Parlamentului European de a introduce o garanție pentru tineret în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor,

—

garanția pentru tineret este un element-cheie al pachetului privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor al Comisiei Europene,

1.

salută hotărârea Comisiei Europene de a da un nou impuls acțiunilor destinate soluționării șomajului în rândul tinerilor, o problemă cu multe fațete, care necesită urgent un efort politic coordonat și cuprinzător; în acest scop, sprijină propunerea Comisiei Europene de recomandare a Consiliului privind înființarea unei garanții pentru tineret, care să constituie un instrument esențial de combatere a șomajului în rândul tinerilor;

2.

amintește că a sprijinit cu fermitate, în avizul său (3) pe această temă, obiectivul de a oferi tuturor tinerilor o ofertă de loc de muncă, formare profesională sau formare superioară într-o universitate sau colegiu în termen de patru luni de la părăsirea școlii, după cum prevede inițiativa emblematică „Tineretul în mișcare” din cadrul Strategiei Europa 2020;

3.

sugerează ca sistemele de garanție pentru tineret, în special componentele acestora privind posibilitățile de angajare, ucenicie sau efectuare a unui stagiu, să se extindă în cazul proaspeților absolvenți până la vârsta de 30 de ani;

4.

subliniază importanța rolului autorităților locale și regionale în domeniul politicilor privind ocuparea forței de muncă, formarea și educația, după cum s-a dovedit încă o dată în cadrul conferinței organizate de CoR pe tema inițiativei emblematice a Strategiei Europa 2020 „Tineretul în mișcare” la 13 decembrie 2012;

5.

salută accentul pus de Comisie pe abordările bazate pe parteneriat pentru introducerea și punerea în aplicare a sistemelor de garanție pentru tineret. Totuși, insistă ca aceste parteneriate să se încheie chiar de la începutul procesului de dezvoltare a politicilor și să implice toate părțile interesate relevante, în special autoritățile locale și regionale. Până în prezent, acestea nu au fost implicate în procesele legate de Strategia Europa 2020 și de semestrul european, în detrimentul legitimității democratice și al eficacității măsurilor adoptate;

6.

este de acord cu Comisia Europeană în ceea ce privește necesitatea unei intervenții și activări timpurii în ceea ce privește ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și este de acord cu ideea că principiul obligației reciproce trebuie aplicat încă de la început;

7.

insistă ca, printre măsurile de sprijin în vederea integrării pe piața muncii prevăzute în contextul garanției pentru tineret, să se numere neapărat competențele lingvistice și experiența practică, care sporesc capacitatea de inserție profesională și stimulează mobilitatea forței de muncă în UE;

8.

subliniază importanța de a se stabili o legătură între sistemele de garanție pentru tineret și mobilitatea tinerilor între statele membre și de a se acorda, în acest scop, un rol sporit inițiativei emblematice „Tineretul în mișcare” și autorităților locale și regionale. Deseori, acestea din urmă pun în aplicare programele de mobilitate la nivel local, iar un sprijin din partea UE pentru îmbunătățirea cooperării interregionale ar putea duce la îmbunătățirea rezultatelor;

9.

în acest context, salută propunerea Comisiei Europene de a introduce un card profesional european, menit să simplifice procedurile de recunoaștere a calificărilor profesionale; subliniază în acest sens că stagiile, remunerate sau nu, care fac parte din formarea în vederea exercitării unei profesii reglementate, ar trebui să fie recunoscute în întreaga UE și să facă obiectul unui contract; acest aspect este important pentru tinerii europeni, care sunt afectați de șomaj într-o măsură îngrijorătoare și pentru care mobilitatea profesională constituie o modalitate realistă de a intra sau de a se întoarce pe piața forței de muncă;

10.

subliniază importanța conștientizării tinerilor cu privire la posibilitățile de a studia, de a se forma sau de a lucra o perioadă într-un alt stat membru; aceste experiențe pot juca un rol esențial în stimularea spiritului de independență și a simțului de răspundere, contribuind totodată la dezvoltarea unor idei noi și creatoare;

11.

subliniază că UE ar trebui să garanteze că aceste programe de mobilitate sunt accesibile tuturor tinerilor, în condiții de egalitate, motiv pentru care recomandă sprijinirea regiunilor cu caracteristici geografice specifice, cum ar fi zonele rurale și slab populate și, mai ales, regiunile ultraperiferice sau insulele;

12.

atrage totuși atenția asupra faptului că principalul mijloc de a ridica rata de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor constă în a stimula crearea de noi locuri de muncă pentru toate nivelurile de calificare și nu numai în sectoarele care necesită o calificare de nivel superior;

13.

subliniază că unul dintre principalele instrumente este crearea unor sisteme de formare la locul de muncă și sprijinul acordat acestor sisteme, în care, încă de la începutul studiilor, se creează legături între student și viitorul său angajator;

14.

subliniază necesitatea concentrării măsurilor menite să stimuleze competențele asupra adaptării ofertei în materie de competențe la nevoile pieței forței de muncă; în acest scop, continuarea studiilor, perioadele de ucenicie și de stagiu trebuie ancorate în mod clar în obiectivul de ocupare a forței de muncă; în plus, este esențial rolul jucat de angajator, în contextul sistemelor de garanție pentru tineret, în a oferi oportunitățile necesare de dezvoltare a carierei;

15.

amintește, în contextul consolidării competențelor în cadrul sistemelor de garanție pentru tineret, că Comitetul Regiunilor a instituit titlul de „Regiune europeană întreprinzătoare” (REI). Unul dintre obiectivele principale ale acestuia este acela de a promova spiritul întreprinzător și punerea în aplicare a unor politici favorabile mediului de afaceri, care să ducă la crearea de locuri de muncă. Regiunile REI au acordat o importanță primordială stimulării spiritului antreprenorial în rândul tinerilor;

16.

salută atenția acordată de Comisia Europeană calității locurilor de muncă, recomandând statelor membre să aibă în vedere ca sistemele lor de garanție pentru tineret să cuprindă o ofertă de locuri de muncă de calitate pentru tineri. În plus, criza economică nu ar trebui utilizată ca o scuză pentru diminuarea exigențelor în materie de sănătate și securitate la locul de muncă. Comitetul subliniază necesitatea unui nivel minim de protecție socială pentru lucrători, dar reamintește că responsabilitatea încheierii acordurilor în materie de drept al muncii le revine partenerilor sociali, la nivel național. Ar trebui ca partenerii sociali să fie implicați pe deplin în elaborarea unui cadru de calitate pentru ocuparea forței de muncă propusă în contextul sistemelor de garanții pentru tineret. Comitetul subliniază, de asemenea, că riscul de sărăcie în rândul tinerilor este considerabil mai ridicat, după cum demonstrează raportul din 2012 al Comisiei Europene privind evoluția ocupării forței de muncă și a situației sociale (4);

17.

solicită statelor membre să implice într-o măsură cât mai mare angajatorii, inclusiv pe cei din sectorul privat, în punerea în aplicare a garanției pentru tineri, pentru a le oferi acestora din urmă cât mai multe oportunități;

18.

subliniază că rata șomajului este extrem de ridicată în rândul tinerilor din statele membre care, în prezent, aplică măsuri drastice de austeritate bugetară. Prin urmare, se angajează să sprijine continuu și în mod specific aceste state membre, prin resurse financiare suplimentare, dacă este cazul, pentru a face față provocărilor procesului de introducere și aplicare a sistemelor de garanție pentru tineret, așa cum prevede, de exemplu Pactul de creștere din iunie 2012;

19.

în lipsa unor fonduri specifice prevăzute de Comisia Europeană pentru sistemele de garanție pentru tineret, este de acord cu utilizarea instrumentelor de finanțare ale politicii de coeziune, în special a Fondului social european (FSE) pentru cofinanțarea inițiativei; avertizează totuși cu privire la reducerile prevăzute în bugetul politicii de coeziune în cadrul Cadrului financiar multianual 2014-2020;

20.

solicită Comisiei Europene și statelor membre să se asigure că viitorul acord de cooperare privind politica de coeziune abordează în mod corespunzător în special problema șomajului în rândul tinerilor și totodată să promoveze sistemele de garanție pentru tineret, utilizând bugetele alocate din Fondul social european pentru implementarea de bune practici și de abordări inovatoare deja utilizate în unele țări;

21.

face apel către statele membre și autoritățile locale și regionale să instituie coordonarea necesară între administratorii agențiilor pentru ocuparea forței de muncă și administratorii unităților din învățământ, astfel încât tinerii care au abandonat școala și sunt șomeri să poată beneficia de fonduri europene destinate acțiunilor de formare și tineretului și, mai ales, să-și poată îmbunătăți calificările în unități de învățământ unde să li se dea o a doua șansă;

22.

solicită statelor membre să transmită în 2013 planurile naționale privind locurile de muncă, care să includă și progresele înregistrate în introducerea și punerea în aplicare a sistemelor de garanție pentru tineret;

23.

solicită introducerea și punerea în aplicare a sistemelor de garanție pentru tineret până în ianuarie 2014 cel târziu;

24.

recunoaște că nu se poate garanta asigurarea unor locuri de muncă de calitate pentru tineri fără îmbunătățirea situației economice generale. Prin urmare, solicită statelor membre să adopte, odată cu măsurile legate de garanția pentru tineret, politici menite să stimuleze creșterea și crearea de locuri de muncă în general, precum și calificarea tinerilor fără un loc de muncă care au părăsit școala fără a obține o diplomă; în acest context, salută includerea acestei inițiative în semestrul european;

25.

solicită statelor membre să țină seama de recomandarea Comisiei de a asigura o cunoaștere cât mai largă a noilor măsuri privind serviciile și căile de sprijin puse la dispoziție de sistemele de garanție pentru tineret, domeniu în care implicarea autorităților locale și regionale este esențială, dat fiind rolul activ al acestora în punerea în aplicare a acestor sisteme;

26.

solicită Comisiei Europene să creeze un mecanism eficace de asistare a statelor membre în punerea în aplicare a garanției pentru tineret, inclusiv în schimbul de bune practici și know-how și cere implicarea CoR în acest proces;

27.

sugerează Comisiei Europene să facă din propunerea privind o garanție pentru tineret una dintre prioritățile sale de comunicare în 2013, utilizând pe scară largă platformele de comunicare socială în acest scop;

28.

îl însărcinează pe președintele Comitetului Regiunilor să transmită prezenta rezoluție președintelui Parlamentului European, președintelui Consiliului European, Președinției irlandeze și viitoarei Președinții lituaniene a Consiliului.

2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/14

—

salută inițiativa Comisiei Europene de a răspunde solicitării Consiliului prin furnizarea unui cadru menit să sporească eforturile de finalizare a Spațiului european de cercetare (SEC) până în 2014;

—

împărtășește opinia potrivit căreia cunoașterea este moneda de schimb a noii economii. Prin urmare, este de acord că o capacitate de cercetare și inovare de talie mondială, cu o bază științifică publică solidă, este crucială pentru realizarea unei redresări economice de durată și pentru asigurarea poziției de actor mondial a Europei;

—

subliniază că finalizarea SEC este necesară pentru depășirea fragmentării cercetării europene prin bariere naționale și instituționale. Fără îndoială, această fragmentare împiedică valorificarea deplină de către Europa a potențialului său de cercetare și de inovare, ceea ce face ca europenii să suporte un cost uriaș în calitate de contribuabili, consumatori și cetățeni. În această privință, în prezent se resimte nevoia unor acțiuni mai numeroase și mai punctuale;

—

solicită Comisiei să promoveze cooperarea interregională în cadrul Orizont 2020 prin elaborarea unor instrumente și stimulente eficace. În acest context, autoritățile locale și regionale pot juca un rol de coordonare și susținere (instituind rețele de cercetare și inovare, oferind sprijin tehnic și administrativ și stimulente pentru finanțare din sectorul privat), pentru a promova cercetarea și pentru a fructifica rezultatele cunoașterii și inovării.

Raportor

dl Grigorios ZAFEIROPOULOS (EL-PPE), membru al Consiliului regional Attica

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Un parteneriat consolidat al Spațiului european de cercetare pentru excelență și creștere

COM(2012) 392 final

1.

salută inițiativa Comisiei Europene de a răspunde solicitării Consiliului prin furnizarea unui cadru menit să sporească eforturile de finalizare a Spațiului european de cercetare (SEC) până în 2014;

2.

este de acord cu Concluziile Consiliului European din februarie 2011 și din martie 2012 în ceea ce privește nevoia urgentă ca SEC să fie finalizat până în 2014;

3.

este de părere că legislația privind finalizarea SEC poate fi considerată utilă pentru anumite sectoare [de exemplu, coordonarea politicilor naționale cu politicile europene în temeiul articolului 181 TFUE și promovarea acțiunilor de diseminare a rezultatelor în temeiul articolului 180, coroborat cu articolul 182 alineatul (5) TFUE];

4.

consideră că, în contextul crizei economice actuale, finalizarea unui Spațiu european de cercetare axat pe cercetare și pe inovarea bazată pe cercetare reprezintă cheia susținerii creșterii economice, a creării de locuri de muncă, a excelenței științifice și a coeziunii dintre regiuni și țări;

5.

împărtășește opinia potrivit căreia cunoașterea este moneda de schimb a noii economii. Prin urmare, este de acord că o capacitate de cercetare și inovare de talie mondială, cu o bază științifică publică solidă, este crucială pentru realizarea unei redresări economice de durată și pentru asigurarea poziției de actor mondial a Europei;

6.

subliniază că atât punerea în aplicare a programului Orizont 2020, cât și instituirea SEC trebuie să se axeze mai mult pe practicile din viața reală și să aibă un impact mai puternic asupra acestora (1), adică nivelurile local și regional trebuie să fie invitate să se implice activ în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

7.

subliniază că SEC va aduce îmbunătățiri în viața noastră, transformând Europa într-un loc în care cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovarea prosperă și răspund provocărilor majore ale vremurilor noastre; consideră că, pentru a promova fructificarea cunoașterii, este necesară îmbunătățirea cooperării dintre mediul științific, industrie și autoritățile publice;

8.

susține ideea că potențialul de excelență al tuturor regiunilor trebuie exploatat și că sunt necesare abordări noi pentru a ajuta regiunile și statele membre mai puțin performante să ajungă la excelență și la o specializare regională inteligentă;

9.

subliniază că finalizarea SEC este necesară pentru depășirea fragmentării cercetării europene prin bariere naționale și instituționale. Fără îndoială, această fragmentare împiedică valorificarea deplină de către Europa a potențialului său de cercetare și de inovare, ceea ce face ca europenii să suporte un cost uriaș în calitate de contribuabili, consumatori și cetățeni. În această privință, în prezent se resimte nevoia unor acțiuni mai numeroase și mai punctuale;

10.

este de acord că măsurile adoptate trebuie să vizeze sporirea concurenței între cercetători și organizațiile de profil și exploatarea sinergiilor transfrontaliere dintre sistemele de cercetare naționale și regionale, prin facilitarea carierei și mobilității cercetătorilor și a liberei circulații a cunoașterii;

11.

nutrește convingerea că unul dintre obiectivele principale ale SEC ar trebui să fie diminuarea exodului de creiere, în special din regiunile care înregistrează rămâneri în urmă în sectorul cercetării, precum și reducerea decalajelor importante dintre regiuni în ceea ce privește rezultatele cercetării și inovării, pentru a se ajunge la excelență pretutindeni în Europa, ținându-se seama de potențialul de inovare. În acest sens, este important ca programele europene de cercetare și inovare să se coreleze cu strategiile de inovare de la nivel național și regional;

12.

salută obiectivul Consiliului European de îmbunătățire a condițiilor de cercetare și dezvoltare (C&D) și de majorare a investiților combinate, publice și private, în C&D la 3 % din PIB-ul UE. Cu toate acestea, trebuie recunoscut că, în comparație cu alte regiuni ale lumii, Europa înregistrează încă rămâneri în urmă în ceea ce privește comercializarea excelenței științifice. De aceea, rolul IMM-urilor ca motor al inovării trebuie subliniat cu insistență;

13.

consideră că instrumentele de coeziune ar putea consolida dezvoltarea excelenței și a capacităților prin promovarea politicilor de cercetare și inovare la nivel regional. Astfel, se vor face progrese pe calea către excelență, regiunile respective putând să participe plenar la SEC și să beneficieze de sursele de finanțare ale cadrului strategic comun;

14.

solicită Comisiei ca, împreună cu Consiliul și cu Parlamentul European, să asigure implementarea reală și eficientă a programului Orizont 2020 instituind norme și proceduri cât mai simple cu putință pentru beneficiari;

15.

recunoaște că prioritățile SEC stabilite de comunicare sunt bine definite și că, odată cu punerea lor în aplicare pe deplin, va crește nivelul performanței și al eficacității activității europene de cercetare până în 2014. Este totuși necesară o implicare plenară și activă în parteneriatul consolidat a statelor membre, a părților interesate din cercetare și a organizațiilor lor europene, precum și a Comisiei, astfel încât să se asigure că finalizarea SEC va aduce în prim-plan excelența europeană, promovând eficiența, calitatea și noile oportunități, pe baza nevoilor Uniunii;

16.

solicită Comisiei Europene să asigure sinergiile și complementaritățile dintre Orizont 2020 și fondurile structurale și să deschidă calea excelenței pentru statele membre și regiunile mai puțin performante, care sunt mai vulnerabile din punct de vedere economic și social, pe baza punctelor forte ale acestora, în scopul sporirii semnificative a capacității lor de cercetare și inovare și al eliminării decalajului de inovare din Europa;

17.

solicită Comisiei să promoveze cooperarea interregională în cadrul Orizont 2020 prin elaborarea unor instrumente și stimulente eficace. În acest context, autoritățile locale și regionale pot juca un rol de coordonare și susținere (instituind rețele de cercetare și inovare, oferind sprijin tehnic și administrativ și stimulente pentru finanțare din sectorul privat), pentru a promova cercetarea și pentru a fructifica rezultatele cunoașterii și inovării;

18.

subliniază necesitatea ca regiunile să fie mai bine pregătite pentru a profita de pe urma cercetării. Competențele, practicile și instrumentele dezvoltate ar trebui utilizate apoi pentru a asigura utilizarea la scară europeană a rezultatelor cercetării. Acest obiectiv poate fi atins doar prin intensificarea sinergiilor în utilizarea tuturor instrumentelor europene de finanțare, precum resursele puse la dispoziție de Orizont 2020, de politica de coeziune, precum și a resurselor locale, regionale și naționale (2). Utilizarea în comun a resurselor nu este însă suficientă, necesitând în plus schimbări în cultura operațională și în practicile administrative;

19.

îndeamnă autoritățile locale și regionale să strângă relațiile de colaborare dintre organizațiile europene și/sau regionale și cele naționale pentru promovarea cercetării și inovării, să introducă măsuri de promovare a alinierii politicilor, a eficienței și eficacității în gestionare, a armonizării procedurilor, prin consolidarea sistemelor comune de gestionare care să înlesnească accesul cetățenilor la politici și să sporească impactul socioeconomic al acestora;

20.

consideră că autoritățile locale și regionale pot și trebuie să joace un rol important în dezvoltarea unor produse și servicii inovatoare, prin promovarea parteneriatelor public-privat. Aceasta va duce la creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă și la intensificarea creșterii economice la nivel local și/sau regional și, totodată, va spori capacitatea operațională și eficiența sectoarelor public și privat;

21.

salută inițiativele luate de DG Cercetare și Inovare și DG REGIO prin care este facilitată instituirea rețelelor regionale de cercetare și inovare, care pot fi susținute de către universități, instituții, autorități publice și de către sectorul privat;

22.

remarcă faptul că, din anul 2000, Comisia și statele membre au înaintat împreună pe calea finalizării SEC, însă relevă că, între diferitele dimensiuni ale SEC și de la un stat membru la altul, aceste progrese sunt inegale;

23.

încurajează implicarea în cadrul SEC, atunci când este cazul, a organizațiilor părților interesate de la nivel regional și a organizațiilor actorilor din domeniul cercetării;

24.

relevă rolul important pe care îl joacă, în general, sectorul public și, în special, cel îndeplinit de autoritățile locale și regionale, ca verigă de legătură între întreprinderi, universități/centre de cercetare și instituțiile publice (conform abordării tripartite), în scopul dezvoltării și implementării concrete a SEC, și observă că, în comunicarea Comisiei, rolul sectorului public nu este luat în considerare în suficientă măsură;

25.

face apel la Comisie, la statele membre și la părțile interesate din cercetare să stabilească și să pună în practică condițiile necesare pentru sporirea eficienței sistemelor europene de cercetare, abordând aspecte esențiale, precum cooperarea și concurența transnațională, piața muncii pentru cercetători, egalitatea dintre sexe și transferul de cunoștințe științifice. Condițiile stabilite de Comisie par a fi suficiente pentru îndeplinirea obiectivelor;

26.

recunoaște că, din cauza concurenței insuficiente din cadrul sistemelor naționale de cercetare, nu se asigură condițiile necesare pentru îmbunătățirea calității științifice. În această privință, concurența limitată dintre institutele de cercetare și universități duce la o specializare insuficientă;

27.

consideră că se impune îmbunătățirea performanțelor Europei în domeniul cercetării fundamentale, motivate de curiozitate, astfel încât să se asigure realizarea inovărilor și descoperirilor necesare pentru a face față marilor provocări. Europa trebuie să facă investiții bine orientate și strategice în cercetarea fundamentală, având drept criteriu principal în luarea deciziilor excelența științifică, aceasta creând premisele pentru formarea și dezvoltarea durabilă a competențelor și a potențialului de cunoaștere, pe plan local și regional;

28.

este de acord cu necesitatea ca statele membre și regiunile să susțină finanțarea pe bază de concurență prin licitații și evaluări inter pares instituționale, ca una dintre metodele principale de alocare a resurselor din fondurile naționale și regionale pentru cercetare și inovare; în anumite cazuri însă, alocarea fondurilor pentru cercetare, dezvoltare și inovare la nivel regional nu necesită o evaluare inter pares;

29.

salută obiectivul formulat în Cartea verde (publicată de Comisie în 2011) privind găsirea echilibrului corespunzător între finanțarea instituțională și cea pe bază de concurență. În conformitate cu punctele de vedere exprimate anterior, Comitetul Regiunilor solicită continuarea dezbaterii privind echilibrul corespunzător dintre finanțarea instituțională și cea pe bază de concurență. Modul în care se va ajunge la acest echilibru este foarte important pentru dinamica sistemului și pentru viabilitatea diferitelor instituții de cercetare;

30.

consideră că sporirea ponderii finanțării de bază și a specializării inteligente permite ca fondurile să ajungă și la comunitățile de cercetare viabile, dar de mici dimensiuni. Alături de unitățile mari și de programele tehnologice majore orientate de sus în jos, care asigură o masă critică, o comunitate de învățământ și de cercetare de mici dimensiuni, concentrată pe o singură disciplină poate genera la rândul său multă competitivitate și inovare atunci când cooperează în mod eficace și construiește relații în rețea, ca parte a unui campus și a unui lanț multidisciplinar de universități și institute de cercetare, în localitatea de origine sau la nivel internațional;

31.

își reiterează punctul de vedere potrivit căruia ar trebui să crească finanțarea de bază pentru institutele de cercetare. Astfel, Comitetul încurajează Comisia și statele membre să preia această idee și să realizeze un model de finanțare a infrastructurii de cercetare care să țină seama și de complementaritatea dintre fondurile structurale. Pentru comunitățile de cercetare, o finanțare de bază mai solidă permite lansarea unor proiecte de cercetare bazate pe o abordare de jos în sus și pe nevoile strategice proprii ale acestora, precum și pe o interacțiune dinamică cu regiunea și orașul în care își au sediul;

32.

subliniază că, la alocarea fondurilor destinate cercetării și activităților de inovare, principalul criteriu de selecție utilizat ar trebui să fie excelența științifică și că ar trebui aplicate de asemenea principiile fundamentale în materie de evaluare inter pares internațională;

33.

recunoaște că modelele de cercetare și inovare care au succes într-o regiune nu pot fi pur și simplu „copiate” și transpuse la nivelul altor regiuni. Cu toate acestea, dacă se ține seama cum se cuvine de condițiile structurale, sociale și culturale respective, acestea pot servi drept exemple pentru dezvoltarea unor modele adecvate în alte regiuni, inclusiv în cele mai puțin performante;

34.

își reafirmă sprijinul pentru coordonarea programelor și priorităților de cercetare regionale, naționale și europene, insistă asupra responsabilității statelor membre, a autorităților regionale și a celor locale în materie de cercetare și inovare și își exprimă în continuare dezacordul în raport cu programele și prioritățile de cercetare centralizate la nivel european;

35.

invită Comisia să promoveze învățarea reciprocă și schimbul de bune practici și de experiență între statele membre și organizațiile părților interesate, cu privire la eliminarea barierelor legislative naționale și/sau a altor bariere din calea SEC, în ceea ce privește prioritățile stabilite în comunicare. Comitetul consideră că ar fi bine-venită, de asemenea, promovarea unor orientări comune întregii UE în materie de politică științifică, pentru a încuraja și facilita acțiunile comune;

36.

solicită Comisiei să sprijine statele membre și regiunile în utilizarea fondurilor structurale în scopul dezvoltării capacității de cercetare și al elaborării strategiilor de inovare adaptate, bazate pe competențele regionale și pe strategii de specializare inteligentă, sprijinind inclusiv programele comune de cercetare, în concordanță cu obiectivele politicii de coeziune;

37.

în acest sens, recunoaște importanța identificării celor mai promițătoare domenii în termeni de avantaj comparativ, ca bază pentru definirea de strategii de specializare regională inteligentă (3). UE ar trebui să încurajeze regiunile să devină pionieri în materie de inovare în domeniile dorite și, totodată, să construiască relații în rețea și să coopereze cu alte regiuni. Comitetul Regiunilor ține să atragă atenția asupra tuturor tentativelor de a se recurge la specializarea inteligentă ca o modalitate de a acorda prioritate autorităților locale și regionale aflate deja într-o poziție fruntașă, neacordând sprijin sau sprijin suficient altor regiuni. Prin urmare, este necesară o hartă europeană a regiunilor, care să arate nivelul de inovare și domeniul de specializare al fiecăreia. Această cartografiere poate să servească la încurajarea cooperării dintre regiuni și la crearea unor instrumente de sprijin specifice pentru regiunile rămase în urmă, prin intermediul unor fonduri ad-hoc care să contribuie la convergența acestor regiuni cu regiunile cele mai inovatoare;

38.

este de acord cu necesitatea unui sistem mai precis de indicatori și obiective, care, pe lângă procentajul de cheltuieli consacrate cercetării-dezvoltării de către întreprinderi, să redea și aspecte legate de îmbunătățirea competitivității și a productivității. Cu alte cuvinte, este vorba despre un sistem cuprinzător, care să măsoare eficiența rezultatelor sistemelor de C&D, precum și productivitatea inovării (4);

39.

subliniază că UE trebuie să acționeze de urgență și în mod coerent pentru a depune eforturile necesare și pentru a obține impactul dorit, astfel încât să facă față provocărilor majore cu resursele publice limitate de care dispune pentru cercetare;

40.

își reafirmă încrederea că îmbunătățirea coordonării și cooperării între statele membre și regiuni, precum și în cadrul acestora, poate duce la sinergii și deci la valoare adăugată pentru SEC. Grupările europene de cooperare teritorială (GECT) constituie un instrument valoros pentru punerea în aplicare cu succes a cooperării teritoriale, inclusiv în domeniul cercetării și inovării. Ele vor contribui la creșterea competitivității Europei pe piața mondială a cunoașterii;

41.

subliniază că atenția acordată producției, diseminării și utilizării cunoașterii ar trebui orientată în mod eficient ținând seama de interesele strategice ale părților interesate din sectoarele public și privat, prin implicarea acestora în elaborarea programelor strategice. Pentru aceasta este necesar sprijinul rețelelor internaționale, astfel încât cei mai buni cercetători să poată lucra împreună pentru a găsi răspunsuri la provocările majore;

42.

subliniază necesitatea unei mai bune coordonări și sinergii între strategiile transfrontaliere de cercetare și inovare la nivel local, regional, național și european, respectând caracteristicile diferitelor contexte și sporind posibilitățile de complementaritate și cooperare între ele;

43.

reafirmă opinia că este necesară o mai bună coordonare între sectorul cercetării și industrie, astfel încât regiunile să facă progrese pe calea specializării inteligente în domeniile tehnologiilor generice esențiale, cum ar fi nanotehnologia, microelectronica și nanoelectronica, biotehnologia industrială, fotonica, materialele avansate și tehnologiile avansate de fabricare, să se promoveze crearea de rețele transnaționale, să se intensifice cooperarea la nivel regional, național și internațional (5) și, în plus, să fie facilitată crearea de locuri de muncă stabile și cu înaltă calificare;

44.

este de acord că statele membre și regiunile ar trebui să promoveze și să pună în aplicare programe comune de cercetare pentru a aborda provocările majore, făcând schimb de informații și bune practici în zonele prioritare stabilite de comun acord, și să asigure finanțarea corespunzătoare, de la nivel național și regional, repartizată strategic în aceste zone;

45.

consideră că trebuie înlăturate barierele legislative și birocratice din calea interoperabilității transfrontaliere a programelor naționale și internaționale, astfel încât să poată fi finanțate în comun proiectele și infrastructurile de cercetare la nivel național, regional sau internațional;

46.

invită Comisia să sprijine în mod concret și cu eficiență statele membre, regiunile și organizațiile de finanțare a cercetării în efectuarea evaluărilor inter pares internaționale și în stabilirea unor standarde de finanțare comune;

47.

subliniază că excelența în cercetare se bazează pe echipamente și infrastructuri de cercetare (IC) de anvergură mondială, printre care și infrastructurile electronice. Aceste IC sunt foarte importante pentru Europa deoarece pot atrage talente și stimula inovarea și oportunitățile de afaceri, contribuind totodată la crearea de noi locuri de muncă;

48.

apreciază rolul esențial al IC în sistemele de inovare bazate pe cunoaștere și salută, în acest sens, noul concept de infrastructuri regionale partenere (IRP) și parteneriatul dintre infrastructurile de cercetare, recunoscând potențialul acestora de a contribui la o dezvoltare mai echilibrată a Spațiului european de cercetare prin implicarea țărilor și regiunilor mai mici sau care dispun de mai puțină experiență în cercetarea competitivă și în dezvoltarea inovării (6);

49.

consideră că trebuie luate măsuri eficace pentru orientarea programului Orizont 2020 în direcția reformelor de care Europa are nevoie. În acest context, o importanță crucială o are pilonul „Provocări societale”, în cadrul căruia ar trebui să se pună accentul pe combinarea know-how-ului european cu proiecte de creare în comun la scară largă, permițând Europei să pună în aplicare reforme structurale ample, la nivel de sistem, care să depășească granițele tradiționale. Cercetarea de orientare unidisciplinară luată individual nu va genera cunoștințele necesare pentru soluționarea marilor provocări societale. De aceea, ar trebui să se pună accentul direct pe activitățile de cercetare, dezvoltare și inovare (CDI) multidisciplinare, capabile să producă concepte și componente necesare în reformele structurale la nivel de sistem menționate. Experimentarea și realizarea de proiecte-pilot se află în centrul activității de cercetare, un bun exemplu în acest sens fiind domeniul de acțiune extins al inițiativei Smart City (Oraș inteligent). Un aspect esențial al acestui demers este adaptarea rezultatelor la diversitatea de condiții din regiunile europene (7);

50.

susține unul dintre angajamentele inițiativei emblematice „O Uniune a inovării”, și anume că, până în 2015, statele membre împreună cu Comisia Europeană vor lansa ori vor finaliza construirea a 60 % din infrastructurile europene prioritare, identificate în Foaia de parcurs a Forumului strategic european pentru infrastructuri de cercetare (European Strategy Forum on Research Infrastructures – ESFRI);

51.

recomandă ca statele membre să asigure angajamentele financiare pentru construirea și funcționarea infrastructurilor de cercetare din cadrul ESFRI și să promoveze dezvoltarea IRP, în special în contextul elaborării foilor de parcurs naționale și a programelor operaționale pentru următoarea perioadă de programare;

52.

invită Comisia Europeană să sprijine efectiv, prin programul Orizont 2020, accesul la IC, precum și integrarea, în curs de realizare, a tuturor IC de interes paneuropean, nu numai a celor cărora li s-a acordat statutul de consorțiu european pentru infrastructuri de cercetare (European Research Infrastructure Consortium – ERIC).

53.

recomandă Comisiei să susțină eventual costurile operaționale ale IC prin surse de finanțare precum fondurile structurale;

54.

solicită autorităților naționale și regionale să pună în legătură foile de parcurs ale IC cu cea a ESFRI și cu strategiile de specializare inteligentă în cadrul programelor de cercetare și inovare cofinanțate prin fondurile structurale, consolidând astfel capacitatea regiunilor defavorizate de a găzdui IC de interes paneuropean și internațional și de a participa la acestea.

55.

consideră că Comisia Europeană ar trebui să colaboreze cu ESFRI pentru a stabili prioritățile punerii în aplicare a Foii de parcurs și pentru a oferi statelor membre consiliere și îndrumare cu privire la depășirea piedicilor juridice, financiare sau tehnice întâmpinate în acest proces;

56.

recunoaște că barierele dintre diferitele piețe ale forței de muncă naționale cu care se confruntă cercetătorii sunt ridicate cu precădere de abordările diferite în materie de recrutare și autonomie instituțională, de abordări divergente în conceperea strategiilor privind resursele umane și în promovarea mobilității în cercetare, precum și de condițiile de lucru care nu sunt de natură să îi atragă pe cercetătorii tineri și pe cei din afara UE;

57.

reamintește că mii de lucrători din statele membre și-au pierdut deja locurile de muncă în decursul crizei economice actuale (8), printre ei regăsindu-se chiar cercetători de elită, mai ales din departamente de C&D ale sectorului industrial; apariția unor piețe noi și relocalizarea întreprinderilor în țări unde costurile de producție sunt mai scăzute vor accentua și mai mult această problemă. Este absolut vitală sporirea competențelor aferente tuturor locurilor de muncă, pentru a le adapta la cerințele de pe piața forței de muncă (9);

58.

consideră că este esențial să se înlăture barierele juridice sau de orice alt tip din calea unei recrutări a cercetătorilor care să fie deschisă, transparentă și bazată pe merite, precum și a accesului transfrontalier la granturile naționale și a transferabilității acestora;

59.

este de acord că organizațiile din domeniul cercetării ar trebui să publice toate posturile libere utilizând profilurile comune stabilite în cadrul european pentru carierele din domeniul cercetării și să ocupe posturile de cercetători prin proceduri de recrutare deschise și transparente, incluzându-i și pe resortisanții țărilor terțe; de asemenea, posturile libere ar trebui publicate pe portalul EurAxess (http://ec.europa.eu/euraxess/index.cfm/lobs/index);

60.

subliniază că ar trebui acordată o atenție specială mobilității cercetătorilor în Europa și solicită să se aplice măsuri concrete în vederea eliminării obstacolelor din calea mobilității (precum transferabilitatea drepturilor de pensie și garantarea protecției sociale, recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale și măsuri pentru reconcilierea vieții familiale cu cea profesională), care să faciliteze mobilitatea cercetătorilor europeni și să sporească atractivitatea perspectivei unei cariere de cercetător în UE;

61.

salută inițiativele Comisiei de a aborda aspectul piedicilor în materie de securitate socială pe care le întâmpină cercetătorii în UE și de a facilita în mai mare măsură intrarea cercetătorilor resortisanți ai țărilor terțe;

62.

reiterează necesitatea de a atrage cercetători de elită din afara Europei și, ca atare, subliniază importanța unor programe europene în domeniul mobilității, precum programul Marie Curie, și măsurile luate sau care urmează a fi aplicate în anumite regiuni pentru a sprijini întoarcerea cercetătorilor și a oamenilor de știință;

63.

încurajează autoritățile locale și regionale să ia măsuri pentru îmbunătățirea mobilității în toate domeniile, în special între sectorul științific și industrie. Este foarte importantă cooperarea strânsă la nivel paneuropean între universități, întreprinderi și organizațiile de cercetare, cu implicarea actorilor politici majori și a administrațiilor de la nivel local, regional și național, sub forma unui model tripartit;

64.

insistă asupra necesității ca tinerii să fie încurajați să aleagă o carieră profesională în activitățile de cercetare și inovare, ca tinerii întreprinzători care contribuie la activitățile de cercetare, dezvoltare și inovare să fie sprijiniți, iar rezultatele lor să fie utilizate în propriile comunități locale sau regionale;

65.

subliniază că, date fiind problemele existente în ce privește ocuparea locurilor de muncă din domeniile strategice pentru viitor, cum ar fi cercetarea și știința, ingineria, sănătatea sau matematica (10), este urgent necesar să se ofere certitudinea faptului că există persoane bine pregătite, care să aibă competențele necesare pentru a lucra în industria cunoașterii, și că, în acest domeniu, condițiile de muncă sunt atrăgătoare. De asemenea, competențele, calificările și cunoștințele lucrătorilor trebuie actualizate permanent și orientate către cererea noilor sectoare și către noile tehnologii, nu doar în beneficiul industriei, ci și al lucrătorilor care își pierd locul de muncă, în vederea readaptării rapide la un nou sector sau la noi tehnologii;

66.

subliniază totodată necesitatea de a se asigura, pe lângă promovarea excelenței și a performanțelor de vârf, și o mai bună educație și formare pentru oamenii din fiecare regiune, ca bază a bunăstării individuale și sociale și a capacității de inovare a regiunilor (11);

67.

recomandă Comisiei Europene să creeze un portal online pentru schimbul de exemple de bune practici la nivel local și regional în ce privește integrarea tinerilor pe piața forței de muncă (12), inclusiv în sectoarele cercetării și inovării;

68.

recunoaște progresele limitate înregistrate până în prezent în ceea ce privește egalitatea dintre sexe și observă că doar câteva state membre și organizații din domeniul cercetării pun în aplicare politici menite să valorifice talentul femeilor care își desfășoară activitatea în domeniul științific și includerea dimensiunii de gen în conținutul cercetării; integrarea dimensiunii de gen în conceperea, evaluarea și punerea în aplicare a acțiunilor de cercetare pare a fi în continuare restrânsă;

69.

pune accent pe necesitatea înlăturării barierelor din calea recrutării, reținerii și evoluției profesionale a femeilor-cercetător, pentru contracararea dezechilibrelor în materie de gen și pentru promovarea dimensiunii de gen în cadrul programelor de cercetare;

70.

este de acord că, în cadrul Orizont 2020, dimensiunea de gen ar trebui integrată în toate programele și proiectele, încă de la elaborarea lor;

71.

salută inițiativa Comisiei de a propune o recomandare adresată statelor membre în 2013, care să conțină orientări comune cu privire la schimbările instituționale necesare pentru a promova egalitatea dintre sexe în universități și în institutele de cercetare;

72.

sugerează Comisiei să instituie o comisie transversală pentru monitorizare și consiliere pe teme de reprezentare a femeilor-cercetător în SEC și în activitățile din cadrul programului Orizont 2020;

73.

observă progresele inegale înregistrate de statele membre în ceea ce privește politicile de sprijinire a accesului liber, care ar putea contribui la reducerea informării asimetrice. În plus, transferul de cunoștințe dintre institutele publice de cercetare și sectorul privat este încă insuficient, acest fapt având un impact asupra calității științifice și a rezultatelor economice obținute din C&D;

74.

subliniază că accesul la cunoștințe și transferul acestora între institutele de cercetare, universități și industrie, precum și în cadrul acestora ocupă un loc central în cercetarea fundamentală și în inovare, motiv pentru care ar trebui să fie încurajate fără rezerve;

75.

subliniază că abordarea privind accesul liber la rezultatele și datele obținute prin cercetarea finanțată din resurse publice constituie un element esențial al construcției Spațiului european de cercetare, urmărindu-se ca cercetătorii să aibă posibilitatea de a construi pe baza cunoștințelor existente, de a evalua noile descoperiri și de a evita suprapunerea eforturilor de cercetare;

76.

insistă asupra importanței coordonării și armonizării politicilor privind accesul la informația științifică și conservarea acesteia, asigurându-se totodată faptul că cercetarea publică stimulează transferul de cunoștințe între sectoarele public și privat prin strategii naționale;

77.

evidențiază nevoia unei interacțiuni și legături optime între mediul universitar și industria de profil, precum și a creării de parteneriate strategice între acestea și, totodată, a stabilirii unei agende comune de colaborare în domeniul cercetării, pentru a exploata la maximum rezultatele activităților de cercetare și impactul lor în materie de inovare și abordare a provocărilor majore;

78.

este de acord cu instituirea accesului liber la publicațiile științifice, ca principiu general pentru toate proiectele finanțate din fonduri europene în cadrul Orizont 2020, și cu faptul că Comisia trebuie să finanțeze în continuare proiecte care au legătură cu accesul liber; în acest context, trebuie garantat că se ține seama pe deplin de interesele oamenilor de știință și ale întreprinderilor cu privire la drepturile de proprietate intelectuală și la drepturile de utilizare;

79.

propune lansarea unor activități de conștientizare a părților interesate în privința accesului liber și a e-științei. Ar trebui ca, în strânsă cooperare cu părțile interesate, Comisia să se ocupe de elaborarea unor modele de acorduri de consorțiu, pentru a intensifica transferul de cunoștințe;

80.

subliniază că statele membre și regiunile trebuie să ducă la capăt reformele necesare la nivel național și regional și să creeze condițiile necesare finalizării SEC. De asemenea, ele trebuie să sprijine realizarea acestor reforme prin facilitarea acțiunilor care cad în sarcina organizațiilor care finanțează și desfășoară activitatea de cercetare;

81.

sugerează crearea unor rețele de parteneriate tripartite în cadrul regiunilor, care să poată colabora pentru a-și coordona acțiunile, și subliniază importanța schimbului de bune practici, inclusiv cu privire la strategiile de specializare inteligentă, prin introducerea unor catedre SEC în sistemele regionale de cercetare și inovare și prin susținerea rețelelor internaționale legate de anumite competențe regionale specifice;

82.

subliniază nevoia monitorizării și evaluării progreselor înregistrate în punerea în aplicare a acțiunilor SEC identificate în comunicare, de către statele membre, Comisie și părțile interesate din cercetare. În această privință, salută elaborarea de către Comisie a mecanismelor de monitorizare a SEC anunțate și invită Comisia să se asigure că procesul de pregătire a mecanismului de monitorizare a SEC anunțat și de selecție a indicatorilor este transparent și că se desfășoară cu participarea statelor membre. Alegerea și numărul indicatorilor ar trebui să fie menținute la minimul necesar pentru o evaluare a progreselor în realizarea SEC. Pentru selectarea datelor prevenite de la institutele de cercetare și universități, ar trebui utilizate procedurile consacrate de cooperare cu Eurostat, cu birourile naționale de statistică și cu autoritățile locale (de exemplu, cu ministerele);

83.

salută eforturile de simplificare a procedurilor, precum și publicarea Ghidului practic privind oportunitățile de finanțare din partea UE (13); salută îndeosebi eforturile continue realizate pentru a permite diferitelor programe să finanțeze diverse etape ale proiectelor, în perspectiva continuității; ar fi favorabil evoluției acestui Ghid practic către un portal digital complet, dar accesibil, cu informații și resurse cu privire la programe relevante în domeniul cercetării și inovării (14);

84.

invită Comisia să asigure contribuția programului Orizont 2020 la consolidarea finalizării și funcționării SEC, prin sprijinirea acțiunilor legate de carierele și mobilitatea cercetătorilor, de infrastructurile de cercetare, de dimensiunea de gen, de cooperarea transfrontalieră, de liberul acces și de transferul de cunoștințe;

85.

salută intenția Comisiei de a transmite anual Consiliului și Parlamentului European, începând din 2014, o evaluare exhaustivă a progreselor înregistrate;

86.

solicită Comisiei Europene să transmită Comitetului Regiunilor Raportul privind progresele înregistrate în domeniul SEC.

2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/22

—

este de acord că punerea în aplicare a strategiei va necesita o abordare coerentă și multidisciplinară și participarea celor mai diverși actori, printre aceștia numărându-se autorități de la diferite niveluri, organe de aplicare a legii, personalul serviciului public, societatea civilă și organizațiile de voluntari. Proximitatea geografică a anumitor orașe și regiuni de locurile de intrare a victimelor traficului de persoane și/sau de locurile în care are loc exploatarea acestora îmbunătățește posibilitățile de identificare și de sprijinire a victimelor și contribuie la lansarea unor inițiative de informare în strânsă colaborare cu societatea civilă, ceea ce este, la rândul său, benefic pentru victime și societate în ansamblul său;

—

subliniază că Comisia ar trebui să evidențieze și să difuzeze mai bine în cadrul acțiunilor sale ulterioare diferitele măsuri disponibile pentru reducerea cererii și solicită Comisiei să diferențieze mai clar, în legătură cu cererea, între cazurile în care este vorba de 1) exploatarea forței de muncă, 2) exploatare sexuală și 3) exploatarea sexuală a copiilor;

—

este convins că autoritățile locale și regionale dispun, mai degrabă decât autoritățile centrale/naționale, de premisele necesare pentru a recunoaște indiciile faptului că cineva a devenit victimă a traficului de persoane. Prin urmare ar fi utilă implicarea Comitetului Regiunilor în elaborarea orientărilor pentru identificarea victimelor și sistemele de protecția copiilor;

—

subliniază faptul că eficacitatea abordării multidisciplinare preconizate de Comisie pentru punerea în aplicare a strategiei depinde în mod decisiv de participarea activă a actorilor de la nivel local și regional;

—

în calitate de reprezentant al autorităților locale și regionale, dorește să participe la Platforma societății civile și la Platforma sectorului privat și angajatorilor;

—

salută propunerea privind aprofundarea cunoștințelor referitoare la dimensiunea de gen a traficului de persoane și la grupurile vulnerabile, dar în același timp solicită Comisiei să nu se concentreze doar pe dimensiunea de gen a victimelor, ci să țină seama și de faptul că există diferențe clare de gen de partea cererii.

Raportor

dna Jelena DRENJANIN (SE-PPE), membră a Consiliului local Huddinge

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor - Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane

COM(2012) 286 final

1.

salută comunicarea Comisiei, precum și eforturile coordonatorului UE, numit de curând, în vederea eradicării traficului de persoane;

2.

salută faptul că, în strategie, Comisia a ținut seama de solicitarea sa anterioară privind elaborarea unor planuri de acțiune specifice pentru eradicarea traficului de persoane și integrarea măsurilor luate în acest sens în relațiile externe cu țările terțe;

3.

recunoaște că s-au realizat pași decisivi pe calea către o colaborare internațională sporită în acest domeniu prin aplicarea Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și prin Protocolul de la Palermo al Națiunilor Unite privind traficul de persoane și Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane. De aceea, Comitetul solicită Comisiei să încurajeze în continuare statele membre să ratifice și să transpună rapid aceste acorduri internaționale importante;

4.

este de acord că punerea în aplicare a strategiei va necesita o abordare coerentă și multidisciplinară și participarea celor mai diverși actori, printre aceștia numărându-se autorități de la diferite niveluri, organe de aplicare a legii, personalul serviciului public, societatea civilă și organizațiile de voluntari. Cu toate acestea, în comunicare nu se atribuie un rol important autorităților locale și regionale, în ciuda importanței majore care le revine deja în prevenirea și combaterea traficului de persoane și în sprijinirea și protecția victimelor și a contribuției suplimentare pe care și-ar putea-o aduce în acest domeniu. Autoritățile locale și regionale sunt cele mai în măsură să abordeze preocupările cetățenilor și locuitorilor lor și în plus pot elabora soluții și strategii pe măsură, care sunt adaptate condițiilor specifice de la fața locului. În ceea ce privește identificarea victimelor, semnalarea abuzurilor și măsurile de sensibilizare, contribuția autorităților locale și regionale ar putea spori în mod considerabil eficacitatea măsurilor planificate. Proximitatea geografică a anumitor orașe și regiuni de locurile de intrare a victimelor traficului de persoane și/sau de locurile în care are loc exploatarea acestora îmbunătățește posibilitățile de identificare și de sprijinire a victimelor și contribuie la lansarea unor inițiative de informare în strânsă colaborare cu societatea civilă, ceea ce este, la rândul său, benefic pentru victime și societate în ansamblul său;

5.

este preocupat de faptul că în multe părți ale strategiei nu se face nicio diferență între diferitele forme de trafic de persoane. Cauzele în țările de origine (sărăcie, marginalizare, lipsa educației etc.) și nevoia de măsuri de ajutor sunt însă adesea asemănătoare. Atunci însă când este vorba de măsuri de reducere a cererii în țările de destinație, trebuie să se distingă între traficul de persoane în scopul exploatării forței de muncă, traficul de persoane în scopul exploatării sexuale și traficul de persoane în scopul exploatării sexuale a copiilor. Traficul de persoane în scopul exploatării sexuale (care în opinia Comisiei constituie forma predominantă de trafic de persoane) are o dimensiune de gen, care în fond se bazează pe inegalitatea dintre bărbați și femei. Ar trebui, de asemenea, luată în considerare creșterea traficului de persoane în scopul exploatării forței de muncă. Comitetul Regiunilor solicită Comisiei să evidențieze mai clar aceste diferențe și să adapteze în mod corespunzător acțiunile propuse de combatere a acestui fenomen (a se vedea punctul 13 de mai jos);

6.

recunoaște că autoritățile locale și regionale participă adesea la mecanismele de sesizare pentru victimele traficului de persoane, dacă acesta are loc într-un stat membru (în diferită măsură în funcție de repartizarea competențelor în statul membru respectiv). Acest lucru ar trebui să se reflecte mai clar în strategie, precizându-se în mod explicit faptul că mecanismele ar trebui instituite de comun acord cu autoritățile locale și regionale competente din fiecare stat membru. Formularea actuală „Aceste mecanisme [de sesizare] ar trebui […] să includă toate autoritățile publice relevante și societatea civilă” nu este suficient de clară;

7.

în cazurile în care competența pentru mecanismele de sesizare revine autorităților locale și regionale, încurajează statele membre să doteze nivelul local cu resurse financiare corespunzătoare;

8.

salută planul Comisiei privind elaborarea unui model pentru un mecanism de sesizare transnațional la nivelul UE. Comitetul Regiunilor ar putea fi implicat în mod benefic în consultările cu privire la acest mecanism, prin încurajarea schimbului de bune practici și utilizarea, acolo unde este cazul, a rețelelor de cooperare existente;

9.

este convins că autoritățile locale și regionale dispun, mai degrabă decât autoritățile centrale/naționale, de premisele necesare pentru a recunoaște indiciile faptului că cineva a devenit victimă a traficului de persoane. Prin urmare ar fi utilă implicarea Comitetului Regiunilor în elaborarea orientărilor pentru identificarea victimelor și protecția copiilor. O atenție specială trebuie acordată sistemului de sănătate, deoarece acesta are uneori primul contact cu victimele;

10.

consideră că autoritățile locale și regionale pot informa activ și eficient despre drepturile victimelor. În orașele și regiunile UE s-au derulat mai multe proiecte de succes, care au arătat că difuzarea informațiilor la nivel local poate fi foarte eficace, de exemplu prin distribuirea de broșuri și organizarea de campanii de informare. Comitetul Regiunilor solicită Comisiei să țină seama de acest lucru și dorește ca perspectiva locală să fie evidențiată în strategie, de exemplu la acțiunea 4 a priorității A;

11.

reamintește că Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia prevede că statele membre trebuie să ia măsuri adecvate pentru a combate și a reduce cererea care favorizează orice formă de exploatare legată de traficul de persoane. În acest context ar trebui luate în considerare măsuri prin care să se instituie sancțiuni pentru obținerea unor servicii din partea unei persoane despre care se știe că este victimă a traficului de persoane. Pe acest fundal, Comisia ar trebui să evidențieze și să difuzeze mai bine în cadrul acțiunilor sale ulterioare diferitele măsuri disponibile pentru reducerea cererii. În acest context, ea poate recurge la măsuri de cercetare, educare și informare, pentru a sensibiliza publicul cu privire la factorii care pot contribui la diversele forme ale traficului de persoane. În ceea ce privește combaterea exploatării forței de muncă, campania OIM intitulată „Să cumpărăm în mod responsabil” („Buy Responsibly”) este un bun exemplu. O altă măsură, pe care unele state membre au aplicat-o sau pe care intenționează să o aplice, constă în interzicerea cumpărării de servicii sexuale, printre altele pentru a lipsi de motivație persoanele care fac trafic de persoane în scopul prostituției;

12.

consideră că referința de la acțiunea 1 a priorității B „înțelegerea și reducerea cererii” la campania OIM intitulată „Să cumpărăm în mod responsabil” („Buy Responsibly”) este nefericită și ar putea fi înțeleasă greșit în sensul că femeile și copiii ar trebui priviți ca o marfă care trebuie cumpărată în mod responsabil. Întrucât este greu de crezut că această a fost intenția textului, acesta ar trebui reformulat;

13.

solicită Comisiei să diferențieze mai clar, în legătură cu cererea, între cazurile în care este vorba de 1) exploatarea forței de muncă, 2) exploatare sexuală și 3) exploatarea sexuală a copiilor. Acest lucru s-ar putea realiza, de exemplu, prin divizarea acțiunii 1 a priorității B în părți separate și prin adaptarea corespunzătoare a măsurilor de reducere a cererii;

14.

invită autoritățile locale și regionale să-și dezvolte în continuare capacitățile de identificare și sprijinire a victimelor traficului de persoane, pentru a putea juca un rol și mai proeminent în eforturile de sprijinire a acestor victime;

15.

recomandă autorităților locale și regionale să atragă atenția asupra problemei traficului de persoane, contribuind la o mai bună sensibilizare a publicului la nivel local prin materiale de informare, evenimente, acțiuni de instruire pentru populația locală și serviciile sociale locale etc. Grupurile locale și din cadrul societății civile ar putea coopera cu poliția (locală), cu autoritățile locale și cu alte părți interesate, pentru a identifica modelele traficului de persoane în regiunile respective și pentru a elabora planuri de acțiune locale în vederea prevenirii și eradicării traficului de persoane. Comisia ar trebui să invite în mod clar în strategie statele membre să promoveze o astfel de colaborare;

16.

subliniază că inițiativele locale și regionale de promovare a creșterii economice și ocupării forței de muncă în țările de origine pot contribui la combaterea traficului de persoane. Acesta este un motiv în plus pentru care autoritățile locale și regionale ar trebui evidențiate ca actori importanți ai eforturilor viitoare;

17.

solicită să participe la evaluarea inițiativelor existente din domeniul prevenirii, precum și la elaborarea unor orientări suplimentare ale UE pentru viitoarele acțiuni de prevenire și pentru campaniile de informare orientate către asigurarea egalității;

18.

încurajează Comisia Europeană să țină seama, la conceperea unor acțiuni suplimentare de sensibilizare ale UE, de cunoștințele relevante ale multor autorități locale și organizații de voluntari și să le includă pe acestea în lucrările sale;

19.

subliniază faptul că poliția locală cunoaște cel mai bine realitățile de la fața locului și prin urmare poate avea o contribuție substanțială la descoperirea traficului de persoane, la clarificarea fundalului unor astfel de infracțiuni etc. Având în vedere principiul subsidiarității, CoR solicită statelor membre să ia în considerare posibilitatea de a asigura accesul organelor locale de aplicare a legii la baze de date și acțiuni de formare privind descoperirea unor astfel de infracțiuni și de a le atribui competențele corespunzătoare;

20.

solicită statelor membre să nu transfere toate competențele și puterile unor unități naționale speciale. În conformitate cu Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, cunoștințele privind infracțiunile care au legătură cu traficul de persoane și recunoașterea indiciilor acestui trafic trebuie să fie disponibile până la nivelul cel mai de jos din cadrul poliției sau al altor autorități, deoarece aici se stabilește contactul cu victimele. Bineînțeles că aceasta nu ar trebui să împiedice instituirea în paralel a unor unități naționale multidisciplinare de aplicare a legii;

21.

propune ca acțiunea preconizată de Comisia Europeană privind instituirea unor unități naționale multidisciplinare de aplicare a legii (C1) să încurajeze statele membre să implice personalul autorităților locale și regionale în unitățile respective, înființate conform strategiei. Solicită de asemenea consolidarea cooperării între partenerii de la nivel local și între forțele de poliție regionale din diferite state membre cu privire la formarea ofițerilor de poliție locali, în special în acele regiuni unde fenomenul respectiv apare frecvent, cu privire la semnalarea și combaterea cazurilor de trafic de persoane. Ar fi util ca autoritățile locale și regionale sau asociațiile lor reprezentative la nivel național (sau regional) să fie implicate activ în consultările premergătoare înființării unor astfel de unități, nu în ultimul rând deoarece astfel s-ar crea canale pentru comunicarea între nivelul local, regional și național;

22.

pentru a evita duplicarea efortului, dorește să facă trimitere la lucrările Comitetului permanent pentru cooperarea operațională în materie de securitate internă (COSI). Combaterea traficului de persoane face parte dintr-o serie de opt priorități care trebuie abordate în comun de statele membre ale UE și în acest sens s-a stabilit o procedură specifică cu obiective clare, un mod de aplicare concret și cerințe în materie de monitorizare (1). La acțiunea 1 a priorității C, se prezintă pe scurt această activitate, însă nu rezultă mai clar în ce raport se află strategia Comisiei cu lucrările COSI;

23.

subliniază faptul că eficacitatea abordării multidisciplinare preconizate de Comisie pentru punerea în aplicare a strategiei depinde în mod decisiv de participarea activă a actorilor de la nivel local și regional;

24.

dorește să contribuie la integrarea luptei împotriva traficului de persoane în activitățile politice externe ale UE. Traficul de persoane este o temă importantă pentru politica externă și de vecinătate; din acest motiv Comitetul ar putea să solicite dezbaterea chestiunilor relevante în comitetele consultative mixte și în grupurile de lucru cu țările candidate, precum și în cadrul ARLEM și CORLEAP;

25.

în calitate de reprezentant al autorităților locale și regionale, dorește să participe la Platforma societății civile și la Platforma sectorului privat și angajatorilor propuse în strategie;

26.

salută propunerea privind aprofundarea cunoștințelor referitoare la dimensiunea de gen a traficului de persoane și la grupurile vulnerabile. Astfel de cunoștințe ar fi foarte utile pentru autoritățile locale și regionale și personalul acestora, deoarece acestea sunt adesea primele care vin în contact cu traficul de persoane și cu consilierea victimelor acestuia;

27.

solicită Comisiei să nu se concentreze doar pe dimensiunea de gen a victimelor, ci să țină seama și de faptul că există diferențe clare de gen de partea cererii. Serviciile sexuale, care, pentru persoanele care fac trafic de persoane în scopul exploatării sexuale, sunt pe departe cea mai puternică forță motrice, sunt cerute în principal de bărbați. Trebuie să se țină seama de această inegalitate de gen în cadrul eforturile de aprofundare a cunoștințelor privind dimensiunea de gen a traficului de persoane.

2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/26

—

subliniază cât este de important ca cetățenii Uniunii Europene să participe la viața democratică a acesteia, în special în țara lor de reședință. Prin implicarea cetățenilor în procesul de integrare europeană și în viața politică din țara lor de reședință, cetățenia Uniunii contribuie la facilitarea afirmării democrației europene;

—

atrage atenția asupra faptului că sentimentul de apartenență are un rol considerabil în a face Uniunea Europeană mai tangibilă pentru cetățeni, de aceea sunt importante consolidarea acestui sentiment și responsabilizarea cetățenilor și trebuie depuse eforturi continue pentru a apropia cetățenii de Uniunea Europeană prin acțiunile și instrumentele pe care le avem la dispoziție;

—

evidențiază că autoritățile locale și regionale joacă un rol important în ceea ce privește promovarea constantă și consolidarea înțelegerii cetățeniei Uniunii și a drepturilor ce decurg de aici, deoarece acestea constituie nivelul de autoritate cel mai apropiat de cetățenii Uniunii Europene și pot contribui în mare măsură la dezvoltarea democrației participative și la o mai bună înțelegere a avantajelor care decurg din integrarea europeană;

—

scoate în evidență faptul că, în ceea ce privește alegerile din 2014 pentru Parlamentul European, este deosebit de importantă sensibilizarea cu privire la drepturile cetățenilor Uniunii și la drepturile electorale din statul membru de reședință, precum și exercitarea acestora;

—

Comitetul Regiunilor îndeamnă statele membre să asigure cetățenilor Uniunii, prin respectarea principiului subsidiarității, posibilitatea de a participa atât la alegerile locale, cât și la cele regionale, în vederea exercitării dreptului de vot ce decurge din cetățenia Uniunii;

—

în conformitate cu principiul subsidiarității, sugerează statelor membre să caute măsuri care ar face posibilă sincronizarea alegerilor locale și regionale cu cele pentru Parlamentul European, ceea ce ar contribui la sensibilizarea în ceea ce privește efectele alegerilor europene, regionale și locale asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor UE.

Raportor

György GÉMESI (HU-PPE), primarul orașului Gödöllő

Document de referință

1.

se angajează să promoveze crearea unui spațiu al libertății, al securității și al justiției, precum și cetățenia Uniunii;

2.

salută faptul că 2013 este „Anul european al cetățenilor”, în cadrul căruia cetățenia Uniunii va ocupa un loc central, acesta reprezentând o ocazie reală de a spori, printre altele, eforturile de încurajare a participării la alegerile de la diferite niveluri, prin implicarea autorităților locale și regionale și a organismelor naționale interesate, precum și a actorilor principali ai vieții politice din statele membre și a cetățenilor acestora;

3.

împărtășește opinia că cea de-a 20-a aniversare a cetățeniei Uniunii introduse prin Tratatul de la Maastricht și 2013, „Anul european al cetățenilor”, vin la momentul oportun pentru a atrage atenția opiniei publice asupra drepturilor și obligațiilor legate de cetățenia Uniunii, pentru a se insista asupra aplicării depline și a eventualei extinderi a drepturilor cetățenești, printre care și a dreptului de vot;

4.

consideră că este important să contribuie la promovarea cetățeniei Uniunii și a drepturilor cetățenilor, astfel încât să fie făcute cunoscute și aplicate pe deplin dreptul de vot și dreptul de a fi ales ale cetățenilor Uniunii, prevăzute în Tratatul de la Lisabona, și să fie promovată participarea la vot, garantându-se drepturile care decurg din cetățenia Uniunii și exercitarea acestora;

5.

reamintește că inițiativa cetățenească europeană, instituită prin Tratatul de la Lisabona, asigură un nou drept de participare democratică la nivelul UE, care ar trebui să joace un rol important în însuflețirea cetățeniei europene; de aceea, solicită Comisiei Europene să ia toate măsurile necesare pentru promovarea acestui instrument;

6.

subliniază cât este de important ca cetățenii Uniunii Europene să participe la viața democratică a acesteia, în special în țara lor de reședință. Prin implicarea cetățenilor în procesul de integrare europeană și în viața politică din țara lor de reședință, cetățenia Uniunii contribuie la facilitarea afirmării democrației europene (1);

7.

atrage atenția asupra faptului că sentimentul de apartenență are un rol considerabil în a face Uniunea Europeană mai tangibilă pentru cetățeni, de aceea sunt importante consolidarea acestui sentiment și responsabilizarea cetățenilor și trebuie depuse eforturi continue pentru apropierea cetățenilor de Uniunea Europeană prin acțiunile și instrumentele pe care le avem la dispoziție;

8.

accentuează importanța cooperării cu Comisia Europeană, cu Parlamentul European și cu autoritățile locale și regionale din toate statele membre, în cadrul acțiunilor de promovare a cetățeniei UE;

9.

subliniază încă o dată importanța considerabilă pe care o dobândește crearea unui spațiu al libertății, al securității și al justiției în serviciul intereselor cetățenilor, într-o lume cu o mobilitate crescândă (2) și că dreptul la libertatea de circulație în acest spațiu este un aspect esențial al cetățeniei europene;

10.

evidențiază că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a-și exercita dreptul de vot și dreptul de a fi ales în cadrul alegerilor locale sau pentru Parlamentul European, organizate într-un stat membru, în țara sa de reședință, în condiții identice cu cele aplicate cetățenilor țării respective (3);

11.

reamintește că, în ciuda faptului că diferitele legislații electorale naționale au fost armonizate în conformitate cu directivele europene, în prezent, punerea deplină în aplicare a drepturilor electorale se confruntă, în continuare, cu o serie de obstacole (4). Acest lucru este subliniat de Comisia Europeană în rapoartele pe care le-a publicat, privind punerea în aplicare a directivelor 94/80/CE și 93/109/CE (5);

12.

salută inițiativele Comisiei Europene de suprimare a obstacolelor din calea exercitării drepturilor care decurg din cetățenia europeană; în acest context, regretă că unii cetățeni ai UE nu își pot exercita pe deplin drepturile care decurg din această calitate, din cauza legislației în vigoare în anumite state membre care nu recunosc drepturile electorale ale cetățenilor care locuiesc sau au locuit în afara țării a cărei cetățenie o poartă; solicită Comisiei să încurajeze statele membre ale UE să se asigure că acest drept democratic fundamental este garantat pentru toți cetățenii UE;

13.

susține elaborarea unui raport privind cetățenia Uniunii, care va fi publicat de Comisia Europeană în 2013, cu ocazia „Anului european al cetățenilor”, care să conțină progresele înregistrate de la raportul din 2010 privind cetățenia Uniunii și să preconizeze pașii următori. Se oferă să colaboreze la realizarea acestui raport;

14.

evidențiază că autoritățile locale și regionale joacă un rol important în ceea ce privește promovarea constantă și consolidarea înțelegerii cetățeniei Uniunii și a drepturilor ce decurg de aici, deoarece acestea constituie nivelul de autoritate cel mai apropiat de cetățenii Uniunii Europene și pot contribui în mare măsură la dezvoltarea democrației participative și la o mai bună înțelegere a avantajelor care decurg din integrarea europeană, prin intermediul unor acțiuni specifice, de informare și educare;

15.

indică faptul că democrația locală și regională trebuie să contribuie în mod fundamental la dezvoltarea unei culturi democratice solide și durabile la diferite niveluri, alegerile locale și regionale jucând, prin urmare, un rol semnificativ în participarea largă la vot a cetățenilor și în exercitarea drepturilor electorale. Totodată, este esențial ca autoritățile locale și regionale să promoveze educația democratică și civică, în limita competențelor lor, și ca această educație să se bazeze pe modul în care procesele democratice sunt trăite de cetățeni în viața reală, de zi cu zi, și pe o cultură a guvernanței democratice;

16.

încurajează participarea cetățenilor Uniunii la viața locală și politică, exercitarea dreptului de vot al acestora, cu respectarea libertății de a decide dacă participă sau nu la alegerile locale și pentru Parlamentul European organizate în țara de reședință. Pentru a facilita cetățenilor Uniunii luarea unor decizii pe baza unor motive fondate, este important ca aceștia să fie informați în mod adecvat cu privire la situațiile transfrontaliere și la drepturile care îi vizează în statul membru de reședință;

17.

este de acord cu faptul că Programul de la Stockholm (6) stabilește ca o prioritate aplicarea dreptului fundamental privind libertatea de circulație și, în cadrul acestuia, promovarea și consolidarea drepturilor electorale ale cetățenilor și sporirea participării la vot, precum și cu faptul că nu este suficientă stabilirea unor drepturi, ci este necesar să se facă în așa fel încât cei îndreptățiți să le poată exercita fără dificultăți. În același timp, în cadrul priorităților sale politice pentru 2012, Comitetul Regiunilor „își menține angajamentul de a contribui la îndeplinirea completă a obiectivelor Programului și Planului de acțiune de la Stockholm” (7);

18.

salută dorința Comisiei Europene de a realiza, împreună cu Comitetul Regiunilor, cu autoritățile locale și regionale și cu asociațiile acestora, o platformă informală pentru promovarea dialogului direct privind aplicarea drepturilor electorale, având drept obiectiv dialogul, facilitarea și stimularea dezbaterilor pe tema cetățeniei Uniunii, identificarea întrebărilor și dificultăților și promovarea schimbului de experiență și bune practici;

19.

face trimitere la faptul că Comitetul Regiunilor și-a propus multe activități pentru 2013 care susțin cunoașterea și exercitarea drepturilor electorale ale cetățenilor Uniunii (8);

20.

reamintește că, în cadrul Anului european al cetățenilor 2013, Comitetul Regiunilor va organiza o serie de activități în strânsă colaborare cu alte instituții ale Uniunii, în special cu Comisia Europeană. Printre aceste activități se numără: difuzarea de informații, prezentări și vizite ale unor școli și universități de către membrii CoR, organizarea de ateliere, dezbateri publice și ședințe în primării, privind chestiunile legate de dreptul la liberă circulație, dreptul de vot și rolul autorităților locale și regionale, activități media cu implicarea jurnaliștilor locali, difuzarea on-line de informații privind activitățile susmenționate, materialele privind pașaportul CoR de cetățean al Uniunii Europene, în toate limbile oficiale; prezentarea, în cadrul Conferinței anuale a EuroPCom, a celor mai bune practici în materie de comunicare descentralizată la nivelul UE;

21.

subliniază că, în temeiul raportului Comisiei (9), participarea alegătorilor care au reședința într-un stat membru, dar nu sunt cetățeni ai acestuia, este, în general, mai mare la alegerile locale (10) în comparație cu alegerile europene, aceasta reprezentând o constatare importantă, care ar merita o analiză științifică mai detaliată. În orice caz, ea arată că problemele locale contează, motivându-i pe unii cetățeni să se implice mai mult. Este important să se profite de această ocazie și să se încerce identificarea și a altor factori care i-ar putea motiva pe cetățeni să se implice în chestiunile politice europene și să participe la alegerile europene;

22.

atrage atenția asupra faptului că sporirea participării – realizarea unei participări cât mai largi cu putință a cetățenilor cu drept de vot – rămâne, în continuare, o miză majoră și în cadrul alegerilor locale;

23.

consideră că trebuie lansate proiecte care să vizeze diferite generații, pentru a sensibiliza cetățenii cu privire la participarea la alegerile locale și europene, pentru a le suscita sentimentul de apartenență la o comunitate și pentru a le prezenta avantajele pe care le-ar putea obține. Astfel de proiecte pot implica asumarea unui rol electoral, schimburi de experiență și utilizarea diverselor canale de informare și sublinierea relevanței deciziilor adoptate la nivel local sau european pentru viața de zi cu zi a cetățenilor dintr-un anumit oraș ori regiune, ceea ce ar putea contribui într-o mare măsură la a-i face pe cetățeni să înțeleagă de ce este în interesul lor să participe;

24.

accentuează că sunt necesare măsuri suplimentare la toate nivelurile de guvernanță, în interesul sporirii participării și a numărului cetățenilor incluși pe listele electorale, că trebuie să se contribuie la combaterea lipsei de informare cu privire la drepturile și procedurile electorale, a dificultăților legate de înregistrare și a barierelor lingvistice;

25.

încurajează simplificarea procedurilor administrative și solicită statelor membre să instituie servicii electronice corespunzătoare, care permit cetățenilor Uniunii exercitarea drepturilor electorale, în special în ceea ce privește înscrierea pe listele electorale, și sprijină schimburile de bune practici în acest sens;

26.

este de acord cu poziția și demersul Comisiei Europene în ceea ce privește realizarea unei înregistrări automate în momentul înregistrării domiciliului; simplificarea din punct de vedere administrativ a înscrierii pe listele electorale ar contribui într-un mod mai eficient la integrare și ar fi un factor stimulativ al exercitării dreptului de vot al cetățenilor;

27.

încurajează statele membre să contribuie la schimburile și diseminarea experiențelor, în colaborare cu autoritățile locale și regionale și prin intermediul comunicărilor și al studiilor de caz, pentru măsurarea eficienței transpunerii și a punerii în aplicare a legislației Uniunii, care să fie puse la dispoziția cetățenilor prin sisteme de informare și popularizare, anume create;

28.

consideră că este important ca, prin aplicarea principiului guvernanței pe mai multe niveluri, să poată fi instituită o cooperare eficientă între diferitele niveluri de guvernanță din statele membre, pentru a se găsi o soluție juridică pentru problemele eventuale generate de aplicarea reglementărilor naționale privind condițiile exercitării drepturilor electorale și pentru a se lua în considerare propunerile tehnice;

29.

încurajează statele membre să înlăture barierele și în ceea ce privește exercitarea dreptului de a fi ales, făcând posibilă candidatura și asumarea unor roluri politice pentru cetățenii Uniunii care nu au cetățenia statului de reședință;

30.

recomandă statelor membre să înființeze puncte de contact pentru facilitarea colectării și a evaluării, la intervale regulate, a datelor cu privire la participarea cetățenilor Uniunii care nu dețin cetățenia statului lor, dar își au reședința în statul respectiv și candidează sau au fost aleși; acest lucru ar favoriza și schimburile de experiență între statele membre și instituțiile Uniunii Europene;

31.

recunoaște că mecanismele introduse de directiva UE, care urmăresc împiedicarea votului dublu și a candidaturii duble în cazul alegerilor pentru Parlamentul European, sunt, în continuare, insuficiente; prin urmare, sprijină eforturile Comisiei Europene de a formula o nouă propunere pentru o abordare mai adecvată a problemei, garantând în același timp că legislația care va rezulta nu va genera noi obstacole administrative în ceea ce privește exercitarea dreptului cetățenilor europeni de a candida la alegerile pentru Parlamentul European, în țara de reședință;

32.

scoate în evidență faptul că, în ceea ce privește alegerile din 2014 pentru Parlamentul European, este deosebit de importantă sensibilizarea cu privire la drepturile cetățenilor Uniunii și la drepturile electorale din statul membru de reședință, precum și exercitarea acestora;

33.

consideră că partidele politice europene sunt elemente-cheie ale sensibilizării conștiinței politice europene și ale exprimării voinței politice a cetățenilor Uniunii, și ele trebuie să reprezinte o punte între politica de la nivel național și cea de la nivelul UE; de asemenea, acestea fac auzite opiniile cetățenilor și lansează dezbateri publice pe chestiuni europene, sprijinind interacțiunea dintre toate nivelurile sistemului de guvernanță pe mai multe niveluri ale Uniunii Europene; prin urmare, încurajează partidele politice europene să-și intensifice activitatea și să dezvolte noi mijloace de sensibilizare a conștiinței politice, de exemplu, prin prezentarea unor candidați de frunte în cadrul alegerilor europene pentru funcții de înalt nivel sau pe liste transnaționale în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European;

34.

consideră că este important ca cetățenii Uniunii să fie sensibilizați într-o mai mare măsură cu privire la statutul lor juridic (11), ca informațiile de care dispun privind drepturile și obligațiile ce decurg din cetățenia Uniunii să fie îmbunătățite, ca posibilitățile oferite de proiectele și fondurile europene destinate difuzării de informații să fie sprijinite prin conferințe, seminare, sesiuni de formare, schimburi de bune practici, activități de cooperare, acordându-se o atenție specială programelor „Drepturi fundamentale și cetățenie” și „Europa pentru cetățeni”, și încurajează autoritățile locale și regionale să participe în mod activ la proiecte transfrontaliere și cele de înfrățire între localități;

35.

consideră că este vorba de programe care, per ansamblu, au ca obiectiv sprijinirea, în statele membre, a promovării activităților de sensibilizare cu privire la legislația și politicile UE și a punerii în aplicare a acestora, care să promoveze cooperarea transfrontalieră și să sporească cunoștințele în diferitele domenii de acțiune;

36.

reiterează faptul că, prin sprijinirea diferitelor forme de cooperare la nivel teritorial, pot fi realizate proiectele și acțiunile care vizează să facă cetățenia Uniunii mai tangibilă, precum și acelea care pot contribui la diminuarea sarcinilor și obstacolelor administrative;

37.

subliniază că ar fi oportună introducerea unei abordări mai simple și mai eficiente în ceea ce privește finanțarea programelor legate de cetățenia UE, că sunt necesare priorități mai bine definite și corelate cu prioritățile politice, că trebuie acordată atenție răspândirii rezultatelor proiectelor, pentru a se asigura o mai bună vizibilitate; consideră că, pentru atingerea obiectivelor politice generale și specifice, sunt necesare și sprijinirea educației și sensibilizării, consolidarea rețelelor și facilitarea cooperării transfrontaliere. În plus, programele privind cetățenia Uniunii trebuie să devină mai atractive printr-o publicitate sporită prin intermediul prezentărilor în statele membre;

38.

scoate în evidență că, prin intermediul activităților sporite de informare și al proiectelor Uniunii, trebuie să se pună accent și pe tineret, implicând școlile și instituțiile de învățământ superior. În cadrul unui aviz din proprie inițiativă, Comitetul Regiunilor a accentuat în mod deosebit promovarea, prin educație, a cetățeniei active a tineretului (12);

39.

atrage atenția că politica în domeniul educației are o importanță esențială pentru informarea cetățenilor Uniunii, în special a tinerilor, cu privire la conceptul de cetățenie a Uniunii și la drepturile care decurg de aici, și ar trebui să contribuie, de asemenea, considerabil mai mult la promovarea multilingvismului și a mobilității studenților și profesorilor;

40.

consideră că este important ca tinerii să dispună de informații ample, pentru ca aceștia să poată deveni cetățeni electori conștienți, să fie mai bine informați și ca să li se explice care este miza și ce se votează în cadrul alegerilor;

41.

atrage atenția asupra experienței bogate pe care Consiliul Europei o are în promovarea rețelelor din domeniul educației și recomandă cooperarea și schimburile de experiență și în ceea ce privește activitățile desfășurate de Consiliul Europei în acest domeniu;

42.

are convingerea că campaniile de informare pot spori sensibilizarea cu privire la drepturile ce decurg din cetățenia Uniunii și numărul cetățenilor Uniunii care se prezintă la urne. Aici joacă un rol important cooperarea în parteneriat cu școlile, cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții de învățământ. În colegii și universități studiază, în cadrul unor programe de schimb, studenți din alte țări a căror activitate electorală poate fi stimulată astfel;

43.

subliniază că, în practică, se poate constata că, atunci când alegerile legislative generale sunt organizate simultan cu cele regionale și locale, poate crește rata de participare la vot (13);

44.

reamintește că, pe baza Avizului CoR privind programul de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm (14), Comitetul Regiunilor solicită tuturor actorilor să analizeze modalitatea prin care pot spori participarea la vot a cetățenilor Uniunii în cadrul alegerilor organizate în statul membru de reședință;

45.

având în vedere faptul că legislația UE în vigoare privind participarea la alegerile locale și pentru Parlamentul European nu stabilește ca o condiție armonizarea totală a sistemelor electorale din statele membre, Comitetul Regiunilor îndeamnă statele membre să asigure cetățenilor Uniunii, prin respectarea principiului subsidiarității, posibilitatea de a participa atât la alegerile locale, cât și la cele regionale, în vederea exercitării dreptului de vot ce decurge din cetățenia Uniunii;

46.

își exprimă intenția să susțină în mod activ evoluția inițiativei privind cetățenia Uniunii, „Lasă-mă să votez” („Let me vote”);

47.

în conformitate cu principiul subsidiarității, sugerează statelor membre să caute măsuri care ar face posibilă sincronizarea alegerilor locale și regionale cu cele pentru Parlamentul European, ceea ce ar contribui la sensibilizarea în ceea ce privește efectele alegerilor europene, regionale și locale asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor UE;

48.

recunoaște că structurile autorităților locale și regionale din diverse state membre diferă între ele, acestea reflectând diverse tradiții juridice și administrative;

49.

este de acord cu Parlamentul European că alegerile pentru Parlamentul European ar trebui organizate în mai în loc de iunie, considerând că aceasta poate avea un impact pozitiv asupra participării electorale;

50.

consideră că este importantă sporirea interesului, a motivării și a sensibilizării cetățenilor Uniunii în ceea ce privește demersul electoral; recomandă statelor membre ca, respectând principiul subsidiarității, să analizeze pe termen lung posibilitatea de a face mai accesibil procesul electoral, de exemplu prin introducerea posibilității de a vota anticipat, de a vota electronic sau de a utiliza urna mobilă, pentru a spori participarea la vot; în acest sens, trebuie respectate și prevederile Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care solicită în mod expres asigurarea accesului nelimitat, fără obstacole, al acestora la exercitarea dreptului de vot;

51.

ia notă de faptul că, în ciuda măsurilor specifice de informare a cetățenilor UE cu privire la drepturile lor electorale, se observă totuși diferențe importante în ceea ce privește rata de participare la alegeri. Din acest motiv, pentru promovarea dreptului de vot, CoR recomandă favorizarea și aprofundarea schimburilor de experiență în materie de bune practici consacrate ale autorităților locale și regionale;

52.

subliniază că stabilirea unei legături între conceptul de cetățenie a Uniunii, pe de o parte, și perspectivele locale și regionale, pe de altă parte, și atragerea atenției cetățenilor asupra importanței rolului autorităților locale și regionale în cadrul procesului decizional european contribuie la conștientizarea importanței prezenței la urne a alegătorilor;

53.

în conformitate cu Avizul său din 2010 pe tema Raportului Comisiei privind cetățenia Uniunii, atrage atenția asupra importanței de a consolida și drepturile politice ale cetățenilor din state terțe. În mai multe state membre ale UE, resortisanții unor țări terțe dispun de dreptul de a alege și de a fi aleși în cadrul alegerilor locale și regionale. Este probabil ca acest drept să atragă după sine un interes crescut al cetățenilor străini pentru alegeri, ceea ce va duce la o creștere a cererii de materiale informative în diferite limbi;

54.

consideră că este util să se depună eforturi în vederea unei cooperări ample cu instituțiile Uniunii, cu reprezentanții acestora, cu centrele Europe Direct, cu autoritățile locale și regionale, cu organizațiile societății civile și cu partenerii economici și sociali, pentru ca fiecare cetățean cu drept de vot al Uniunii să își cunoască în mod responsabil drepturile și modalitățile de exercitare a acestora;

55.

consideră că este necesar ca, în campaniile de sensibilizare, informare și educare din cadrul Anului european al cetățenilor, autoritățile locale și regionale, organizațiile guvernamentale, organizațiile societății civile și presa să utilizeze un limbaj adecvat, simplu, apropiat de cetățeni; publicațiile și documentele de informare în acest sens trebuie să fie disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene;

56.

consideră că este importantă colaborarea mai intensă a instituțiilor Uniunii, a statelor membre și a autorităților locale și regionale cu presa. Comitetul Regiunilor ar putea organiza un concurs prin care să fie premiate cele mai bune articole și reportaje mass-media cu priză la public, cu privire la alegeri, exercitarea drepturilor legate de acestea și pașii procedurii electorale;

2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/32

—

subliniază faptul că autoritățile locale și regionale sunt răspunzătoare de o parte substanțială a cheltuielilor publice în Europa și că investițiile publice de la nivel subnațional au tendința de a se concentra într-o serie de sectoare-cheie prioritare, esențiale pentru reușita Strategiei Europa 2020 și solicită, în consecință, să se acorde o prioritate politică accentuată creării unor sinergii mai puternice între bugetul UE, bugetele naționale și cele subnaționale (ale autorităților locale și regionale);

—

constată că, în ciuda proporțiilor reduse, bugetul UE și Banca Europeană de Investiții (BEI) trebuie să joace un rol esențial de pârghie pentru stimularea investițiilor pe întreg teritoriul UE;

—

salută dezbaterile aflate în desfășurare la nivel european privind modalitatea prin care actuala uniune economică și monetară (UEM) ar putea fi completată de introducerea la nivelul UE a unui cadru bugetar integrat și consideră că gradul ridicat de interdependență și întrepătrundere a economiilor și politicilor bugetare din zona euro impune cu necesitate dezvoltarea unei capacități fiscale care să poată facilita adaptările la șocuri economice;

—

cu toate acestea, își exprimă îngrijorarea în legătură cu tendința crescândă de centralizare a puterii și a procesului decizional, fără ca autoritățile subnaționale să fie implicate efectiv în aceste discuții, și constată că nu poate exista o uniune fiscală veritabilă, fără definirea drepturilor și responsabilităților diverselor niveluri de guvernanță (federalism fiscal), o legătură mai clară între armonizarea politicilor și deciziile bugetare, precum și o viziune ambițioasă privind modul în care pot fi consolidate sinergiile verticale între bugetul UE, bugetele naționale și cele locale/regionale, prin mecanisme de coordonare adecvate;

—

salută includerea – pentru prima oară – în raportul pe 2012 al Comisiei Europene privind finanțele publice în UEM, a unui capitol dedicat descentralizării fiscale în UE și solicită Comisiei Europene să includă un asemenea capitol pe tema stării finanțelor publice la nivel subnațional și în următoarele ediții anuale ale acestui raport;

—

solicită Comisiei Europene să ia în considerare avantajele și modalitățile (precum și eventualele provocări/costuri administrative) unei treceri la o mai bună armonizare a ciclurilor bugetare în cadrul UE, precum și promovarea și încurajarea utilizării cadrelor bugetare pe termen mediu (CBTM) la nivel subnațional;

—

solicită Comisiei Europene să publice o carte verde care să abordeze aceste chestiuni.

Raportor

dl Rhodri Glyn THOMAS (UK-AE), membru al Adunării Naționale din Țara Galilor

1.

subliniază faptul că autoritățile locale și regionale sunt răspunzătoare de o parte substanțială a cheltuielilor publice în Europa: în anul 2011, cheltuielile sectorului public la nivel subnațional au reprezentat 16,7 % din PIB și 34 % din totalitatea cheltuielilor publice din Europa [11,9 % (272,2 miliarde de euro) și, respectiv, 24,3 % numai pentru sectorul public local], reprezentând, în același timp, aproximativ două treimi din investițiile directe din Europa, în 2011 (1);

2.

constată că investițiile publice de la nivel subnațional au tendința de a se concentra într-o serie de sectoare-cheie prioritare, esențiale pentru reușita Strategiei Europa 2020, precum economia, educația, mediul, facilitățile pentru locuințe și comunitate, acest lucru însemnând că impactul măsurilor de austeritate (26 % în Regatul Unit și peste 30 % în Spania) vor avea un repercusiuni considerabile asupra realizării obiectivelor Strategiei Europa 2020 (de exemplu, bugetul investițiilor de capital a fost redus cu 42 % în Țara Galilor);

3.

în consecință, solicită să se acorde o prioritate politică accentuată creării unor sinergii mai puternice între bugetul UE, bugetele naționale și cele subnaționale (ale autorităților locale și regionale), axate pe realizarea priorităților UE convenite, în special Strategia Europa 2020, reiterând rezultatele studiului Parlamentului European din 2010 conform căruia „… sinergiile de ansamblu dintre obiectivele politice strategice ale UE și politicile bugetare sunt slabe … bugetele naționale fac rar referire la contribuția lor în realizarea obiectivelor de la Lisabona [Strategia Europa 2020] sau alte strategii UE (2)”;

4.

subliniază că, în contextul actualei crize, prevalența măsurilor de austeritate la nivelul național și subnațional și presiunea enormă pe care acestea o exercită asupra cheltuielilor publice fac ca îmbunătățirea eficacității și eficienței să devină un obiectiv politic important;

5.

salută concluziile Consiliului European, care accentuează faptul că „posibilitățile oferite de cadrul fiscal existent al UE de echilibrare a necesităților de investiții publice cu obiectivele de disciplină fiscală” ar trebui „exploatate” în continuare, în cadrul componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere. Acest obiectiv devine de și mai mare actualitate în contextul concluziilor recente ale Fondului Monetar Internațional, conform cărora așa-numiții multiplicatori fiscali care măsoară impactul consolidării fiscale asupra creșterii au fost „considerabil mai mari” decât s-a anticipat în analizele efectuate pe durata crizei datoriilor. Prin urmare, CoR se așteaptă ca, în continuare, Comisia să aprofundeze această problemă în cadrul comunicării anunțate privind calitatea cheltuielilor publice, care ar trebui să abordeze, printre altele, chestiunea separării cheltuielilor curente de cele pentru investiții, în procesul de calcul al deficitului bugetar, pentru a se evita contabilizarea negativă a investițiilor publice cu beneficii nete pe termen lung;

6.

accentuează că discuțiile pe tema sinergiilor nu ar trebui, în niciun caz, folosite ca pretext pentru reducerile bugetare propuse în cadrul financiar multianual (CFM), nici ca o scuză pentru renaționalizarea finanțării unor elemente ale bugetului UE (de exemplu, fondurile structurale în așa-numitele state membre „mai bogate”) sau pentru legitimarea condiționalității macroeconomice;

7.

reiterează faptul că bugetul UE reprezintă o mică parte (aproximativ 2 %) din cheltuielile publice totale din UE și nu este suficient în sine pentru a furniza investițiile directe orientate spre viitor, de 1 800 miliarde EUR, necesare pentru inițiativele emblematice din cadrul Strategiei Europa 2020 (așa cum reiese din raportul Parlamentului European pe tema propunerilor privind CFM). Acest lucru înseamnă că realizarea obiectivelor generale ale Strategiei Europa 2020 necesită o mobilizare eficientă a resurselor financiare publice și private de la nivelul național și de la cel subnațional, inclusiv prin finanțarea cu ajutorul împrumuturilor și promovarea parteneriatelor public-privat;

8.

constată că, în ciuda proporțiilor reduse, bugetul UE și Banca Europeană de Investiții (BEI) trebuie să joace un rol esențial de pârghie pentru stimularea investițiilor pe întreg teritoriul UE, în special (dar nu exclusiv), prin fondurile din cadrul strategic comun (CSC) care sunt realizate și puse în aplicare la nivel teritorial (în cele mai multe cazuri, de autoritățile locale și regionale) și care generează un important efect multiplicator asupra economiei;

9.

scoate în evidență faptul că, în perioada crizei economice, finanțarea UE, în special cea din fondurile CSC, a reprezentat o sursă de finanțare stabilă și sigură pentru autoritățile locale și regionale și, în multe cazuri, au fost singurii bani disponibili pentru susținerea investițiilor publice și a inițiativelor-cheie, acolo unde bugetele locale, regionale și naționale au fost tăiate, iar în cazul creditării de către BEI, aceasta a contribuit la eliminarea unei mari lacune în finanțarea prin împrumuturi, ca urmare a efectelor crizei financiare. CoR scoate în evidență impactul negativ pe care l-ar putea avea condiționalitățile macroeconomice propuse asupra stabilității percepute a finanțării din CSC;

10.

subliniază efectul multiplicator și de pârghie pe care îl au asemenea investiții în termeni de beneficii directe și indirecte pentru economia locală și cea de la niveluri superioare:

11.

reamintește că efectele de pârghie ale fondurilor CSC nu sunt numai de natură financiară, ci sunt considerate și pârghii politice, prin concentrarea priorităților strategice locale și regionale în jurul priorităților de la nivelul UE, precum și alte beneficii cum ar fi consolidarea parteneriatului și implicarea în activități de cooperare transnațională, cu o mulțime de exemple de bune practici în toată Europa în acest sens. CoR scoate în evidență valoarea susținerii oferite de BEI prin intermediul diferitelor instrumente de creditare, în consolidarea capacităților la nivel local și regional, pentru a permite gestionarea și implementarea unor sisteme noi și inovatoare;

12.

recunoaște, cu toate acestea, că ratele scăzute de absorbție în anumite părți ale Europei dovedesc existența unor blocaje în implementarea fondurilor structurale și de coeziune în teritoriu. CoR reține, în special, punctele slabe identificate de un studiu recent al OCDE (3), în ceea ce privește măsurile administrative, capacitățile și cadrele de reglementare din anumite state membre și de la nivelul unor autorități subnaționale, precum și nevoia de a interveni pentru a le remedia;

13.

salută eforturile depuse de Comisia Europeană în vederea raționalizării și simplificării regulilor privind gestionarea, punerea în aplicare și raportarea proiectelor susținute prin fonduri CSC, care ar trebui să contribuie la îmbunătățirea ratelor de absorbție. CoR recunoaște nevoia de a atinge un echilibru între eficiența controalelor și nevoia de a avea destulă flexibilitate, pentru a se înlătura sarcinile inutile de reglementare, și salută, prin urmare, pașii făcuți în direcția unei abordări bazate mai mult pe risc în ceea ce privește auditul;

14.

regretă faptul că autorităților naționale sau regionale care îndeplinesc funcția de autorități de management al programelor europene li se impune în continuare efortul de a asigura prefinanțarea investițiilor, un efort financiar greu de asumat în situația actuală, de restricții pe piețele financiare. Prin impunerea principiului prefinanțării investițiilor, Uniunea Europeană ar rata o șansă unică, aceea de a injecta resurse financiare destinate nemijlocit relansării economiei și schimbărilor structurale, prin furnizarea unor avansuri mai consistente, care să permită finanțarea în ritmul necesar, astfel încât rambursările să înceapă să sosească;

15.

consideră inacceptabil un cadru financiar multianual care să aloce cadrului strategic comun fonduri mai mici decât cele prevăzute în propunerea Comisiei Europene pentru perioada 2014-2020, întrucât aceasta ar duce la slăbirea Uniunii Europene când ea are nevoie, mai mult decât oricând, de consolidare;

16.

solicită o mai transparență sporită în ceea ce privește procedurile bugetare locale și regionale, pentru a se vedea clar contribuția pe care o au fondurile CSC la strategiile de investiții din regiune, și să se arate în proiectele anuale de buget modul în care este prevăzută finanțarea UE în cadrul ciclului bugetar. CoR solicită autorităților locale și regionale să prezinte exemple de bune practici în privința unei asemenea abordări în planificarea bugetară;

17.

scoate în evidență îngrijorarea autorităților locale din întreaga UE privind rolul pe care îl pot juca guvernele statelor membre (și cele regionale) în a preveni să se facă uz pe deplin de instrumentele legale din cadrul regulamentelor privind fondurile structurale, care permit subdelegarea unor părți din elaborarea și punerea în aplicare a programelor, și solicită ca această stare de fapt să fie remediată în programele pentru perioada 2014-2020, pentru a se optimiza utilizarea noilor instrumente (precum investițiile teritoriale integrate, operațiunile integrate, planurile de acțiune comune și dezvoltarea locală gestionată de comunitate) prevăzute în proiectul de regulament privind dispozițiile comune al fondului CSC;

18.

salută, în acest sens, raportul din proprie inițiativă al Parlamentului European, adoptat la 15 ianuarie 2013, privind sinergiile din cadrul bugetului UE care se axează în principal pe fondurile CSC. CoR ia notă cu interes de exemplele de inițiative pe teren, care au ca obiectiv simplificarea pentru beneficiari a punerii în aplicare a programelor de finanțare;

19.

este pe deplin de acord cu faptul că Parlamentul European, în rezoluția sa intitulată „Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: punerea în aplicare a priorităților pentru 2012”, a solicitat Comisiei „să trateze în detaliu”, în următoarea sa Analiză anuală a creșterii, „rolul bugetului UE în cadrul procesului Semestrului european, furnizând date bazate pe fapte și date concrete privind efectele sale de stimulare, catalizare și sinergie, precum și efectele complementare asupra cheltuielilor publice globale la nivel local, regional și național”;

20.

salută viitoarele discuții pe tema marjei alocate în cadrul legislativ al UE raționalizării și simplificării execuției programelor pe teren, concentrând energiile pe susținerea proiectelor și inițiativelor care oferă o schimbare transformațională. Printre acestea s-ar putea număra examinarea creării unui fond unic de investiții teritoriale (care să unească diverse fonduri UE, naționale și subnaționale) sau crearea unui ghișeu unic ("one stop shop") pentru accesarea fondurilor, cu regulamente armonizate, directive cuprinzătoare și clare și un accent mai puternic pe obținerea unor rezultate durabile, care să permită o accesare mai rapidă a fondurilor de către beneficiarii finali și o aplicare mai strategică pe teren. Un asemenea proces de planificare și aplicare comună în cadrul tuturor fondurilor va avea ca rezultat o mai bună coordonare și reducerea duplicării;

21.

susține că o dezbatere privind sinergiile între bugetul UE, bugetele naționale și cele subnaționale trebuie să acopere și tema sinergiilor din cadrul bugetului UE, inclusiv programe tematice precum „Orizont 2020”, „Erasmus pentru toți”, Programul pentru schimbări sociale și inovare socială (PSCI), mecanismul „Conectarea Europei”, „COSME” etc., care au relevanță și consecințe directe la nivel teritorial și vizează nemijlocit priorități precum C&D și inovarea, educația și formarea și competitivitatea IMM-urilor în cadrul fondurilor CSC;

22.

salută, prin urmare, eforturile depuse în vederea îmbunătățirii cadrului legislativ în 2014-2020, încurajând sinergiile, de exemplu, prin introducerea articolului 55 alineatul (8) al regulamentului privind fondurile CSC, și solicită o mediatizare largă a proiectelor/inițiativelor elaborate pe baza acestor noi prevederi, pentru a se promova conștientizarea modului în care pot fi obținute sinergiile în practică;

23.

îndeamnă Comisia să explice în detaliu modul în care reglementarea guvernanței politicii economice de la nivelul UE și a altor chestiuni legate de finanțele publice va afecta capacitatea autorităților locale și regionale de a lua decizii cu privire la conținutul propriilor bugete;

24.

regretă că actuala dezbatere privind consolidarea uniunii economice, monetare și politice din cadrul uniunii economice și monetare (UEM) și din restul UE se limitează la principalele instituții UE și la guvernele statelor membre, luându-se în considerare prea puțin sau deloc nivelul subnațional, în ciuda impactului pe care o mai puternică centralizare a controlului la nivelul UE l-ar putea avea asupra drepturilor și responsabilităților bugetare la nivel subnațional și asupra descentralizării fiscale;

25.

regretă, de asemenea – așa cum reiese și din cel de-al treilea Raport de monitorizare privind Strategia Europa 2020, publicat în luna octombrie de Comitetul Regiunilor – că nu s-a reușit, în continuare, o implicare concretă și utilă în cadrul semestrului european a autorităților locale și regionale din întreaga UE și reamintește faptul că sinergiile dintre procedurile bugetare nu pot fi obținute fără realizarea sinergiilor din cadrul proceselor de elaborare și monitorizare a politicilor;

26.

salută dezbaterile aflate în desfășurare la nivel european privind modalitatea prin care actuala uniune economică și monetară (UEM) ar putea fi completată de introducerea la nivelul UE a unui cadru bugetar integrat, pentru asigurarea unor politici bugetare sustenabile în statele membre;

27.

constată că este vorba de o dezbatere care evoluează și care ar putea avea efecte considerabile asupra modului în care sunt abordate, în viitor, chestiunile legate de sinergiile între bugetul UE, bugetele naționale și cele subnaționale;

28.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu tendința crescândă de centralizare a puterii și a procesului decizional, fără ca autoritățile subnaționale să fie implicate efectiv în aceste discuții, și constată că raportul Comisiei Europene din 2012 privind finanțele publice în UEM scoate în evidență viabilitatea unui model fiscal federalist, care să transfere autorităților subnaționale responsabilitățile legate de colectarea veniturilor și de cheltuieli;

29.

observă că modificările din cadrul guvernanței economice a UE (introduse prin semestrul european, pachetul de șase, tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța și propunerile pachetului privind supravegherea și monitorizarea bugetului) au avut ca rezultat elaborarea unor reguli mai stricte de supraveghere a finanțelor publice locale și regionale de la nivelul statelor membre (prin transpunerea așa-numitei reguli de aur de la nivelul național la cel subnațional în multe state membre);

30.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că transpunerea în constituțiile sau legislațiile naționale a reglementărilor din inițiativele interguvernamentale, precum Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (pactul fiscal), s-a făcut fără o consultare prealabilă adecvată a Comitetului Regiunilor pe tema dimensiunii regionale și locale a chestiunilor vizate și subliniază importanța respectării metodei comunitare pe parcursul următorilor pași către uniunea fiscală;

31.

solicită de urgență o implicare mai transparentă și eficientă a autorităților subnaționale cu prerogative bugetare în dezbaterile care se desfășoară pe marginea acestor chestiuni, precum și implicarea formală a Comitetului Regiunilor în posibilele modificări de tratate care ar putea rezulta de aici;

32.

constată o diferență de abordare între istoria federalismului fiscal din SUA și primii pași către o uniune fiscală în UE. SUA au ales într-adevăr o cale prin care guvernul federal nici nu le prescrie, nici nu le impune statelor sale reglementări pentru un buget echilibrat (tot la fel se întâmplă în cazul autorităților federale în raport cu municipalitățile). Aceste reglementări au fost adoptate în mod autonom și au fost puse în aplicare în mod independent față de guvernul federal, în urma unei reguli clare stabilite de acesta din urmă, conform căreia nu sunt permise subvențiile de salvare („no bail out”). Acestea au ca rezultat preluarea completă a responsabilității de nivelul de guvernare vizat, având în vedere caracterul endogen al procesului. Dimpotrivă, în Uniunea Europeană, limitele de îndatorare sunt stabilite la nivel central și puse în aplicare de curțile de justiție, iar scenariu conform căruia un stat membru (sau chiar o municipalitate din cadrul unui stat membru) ar da faliment pare a fi exclus de la bun început;

33.

consideră, prin urmare, că gradul ridicat de interdependență și întrepătrundere a economiilor și politicilor bugetare din zona euro impune cu necesitate dezvoltarea unei capacități fiscale care să poată facilita adaptările la șocuri economice, în contextul unui cadru bugetar integrat al UE;

34.

susține că dezvoltarea unei capacități fiscale în contextul unui cadru bugetar integrat al UE ar putea porni de la aprofundarea ideii unei rezerve de flexibilitate în cadrul bugetului UE. În condițiile respectării principiilor bugetare ale anualității și transparenței, un astfel de mecanism ar permite ca resursele necheltuite de la o linie bugetară să fie transferate în vederea sprijinirii altor măsuri, în loc să fie returnate în mod automat statelor membre, acest lucru fiind în conformitate cu rezoluțiile privind CFM, adoptate de Parlamentul European la 13 iunie și 23 octombrie 2012;

35.

constată, cu toate acestea, că nu poate exista o uniune fiscală veritabilă, fără definirea drepturilor și responsabilităților diverselor niveluri de guvernanță (federalism fiscal), o legătură mai clară între armonizarea politicilor și deciziile bugetare, precum și o viziune ambițioasă privind modul în care pot fi consolidate sinergiile verticale între bugetul UE, bugetele naționale și cele locale/regionale, prin mecanisme de coordonare adecvate;

36.

solicită Comisiei Europene să publice o carte verde în prima jumătate a anului 2013, care să abordeze aceste chestiuni și punctele ce urmează;

37.

solicită stabilirea și respectarea unui set de principii de bază pentru crearea unor sinergii bugetare mai puternice, printre care se numără următoarele:

38.

înțelege că, în prezent, rolul bugetului UE este, în primul rând: (i) de finanțare a politicilor comune de bază ale UE, precum agricultura și pescuitul și (ii) de sprijinire a altor obiective și țeluri politice convenite la nivelul UE, printre care se numără politica de coeziune, prin partajarea competențelor cu statele membre și prin investiții pe termen mediu și lung. Aceste intervenții se bazează și pe noțiuni consacrate precum (a) valoarea adăugată a intervenției UE, (b) adiționalitatea măsurilor sprijinite și (c) efectele multiplicatoare și de pârghie ale intervențiilor UE;

39.

salută, în contextul evoluției dezbaterilor privind consolidarea uniunii economice, monetare și fiscale, viitoarele discuții și clarificări privind posibilele implicații pe care o asemenea evoluție le-ar putea avea asupra rolului și menirii intervențiilor UE și relația acestora cu procedurile bugetare de la nivel național și subnațional;

40.

crede că o coordonare verticală mai bună a politicilor bugetare ar duce la realizarea unor sinergii mai puternice acolo unde sunt respectate și consolidate subsidiaritatea și adiționalitatea, valoarea adăugată europeană și avantajele economiilor de scară (4). Prin urmare, este pe deplin compatibilă cu principiul subsidiarității consacrat în tratatele UE;

41.

subliniază că este important ca, la nivelul UE, să se dispună de date și analize corecte și fiabile privind finanțele publice și procedurile bugetare, până la nivelul subnațional;

42.

constată complexitatea provocării de a genera sinergii, din cauza eterogenității structurilor subnaționale din întreaga UE;

43.

salută includerea – pentru prima oară – în raportul pe 2012 al Comisiei Europene privind finanțele publice în UEM, a unui capitol dedicat descentralizării fiscale în UE și solicită Comisiei Europene să includă un asemenea capitol pe tema stării finanțelor publice la nivel subnațional și în următoarele ediții anuale ale acestui raport;

44.

salută celelalte studii de cercetare pe tema finanțelor publice, a capacităților de investiții publice și a impactului crizei sociale, economice și fiscale la nivel subnațional, în special Raportul Dexia Crédit local și CLRE și studiile OCDE;

45.

constată, cu toate acestea, relativa sărăcie de informații în ceea ce privește finanțele publice locale și regionale din UE și, în general, sărăcia de informații privind sinergiile între finanțele UE, naționale și subnaționale;

46.

solicită Comisiei Europene să ia măsuri suplimentare pentru soluționarea acestei lipse de informații și sugerează crearea unei rețele europene de cercetare între universități, care să contribuie la dezvoltarea cunoștințelor de specialitate în acest important domeniu de activitate. În plus, CoR solicită Comisiei Europene să sprijine schimburile de experiențe pe bază de proiecte între diferitele autorități locale și regionale, încurajând promovarea bunelor practici care se referă la sinergiile create între nivelurile subnațional și național, în statele membre ale Uniunii Europene;

47.

recunoaște că există o serie de blocaje în ceea ce privește procedurile și ciclurile bugetare din UE, exacerbate de eterogenitatea procedurilor bugetare de la nivel subnațional. Ciclurile bugetare de la nivel național și subnațional nu sunt armonizate cu ciclul bugetar al UE (care operează cu ani calendaristici), în plus, elaborarea bugetelor la nivel local și regional are la bază în general cicluri anuale, nu o planificare multianuală (care caracterizează cadrul bugetar al UE);

48.

solicită Comisiei Europene să ia în considerare avantajele și modalitățile (precum și eventualele provocări/costuri administrative) unei treceri la o mai bună armonizare a ciclurilor bugetare în cadrul UE, precum și promovarea și încurajarea utilizării cadrelor bugetare pe termen mediu (CBTM) la nivel subnațional (în conformitate cu măsurile introduse prin pachetul de șase), inclusiv clarificarea modalității în care acest lucru ar funcționa în cadrul ciclurilor anuale ale semestrului european;

49.

ia notă de negocierile în curs pe tema propunerilor privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană [COM(2010) 774 final] și regretă lipsa posibilității de a compara bugetele locale și regionale din UE (în ceea ce privește structura, claritatea și conținutul), precum și lipsa armonizării la nivelul UE, ceea ce îngreunează efectuarea unor comparații și analize semnificative;

50.

constată că articolul 3 din Directiva 2011/85/EU (parte a pachetului de șase) mandatează statele membre să pună în aplicare standardele SEC 95 în sistemele lor naționale de contabilitate publică și „asigură publicarea periodic și în timp util a datelor bugetare pentru toate subsectoarele administrației publice”. CoR regretă faptul că marea majoritate a statelor membre s-a opus propunerii Eurostat de a adăuga ca noi elemente diverși indicatori privind investițiile publice la nivelul regional NUTS2;

51.

salută faptul că Eurostat evaluează, în prezent, oportunitatea utilizării unor norme armonizate de contabilitate publică la diferite niveluri de guvernare din întreaga UE, ca o modalitate de a îmbunătăți sinergiile între bugetul UE, bugetele naționale și cele subnaționale;

52.

evidențiază necesitatea unei posibile îmbunătățiri a standardelor SEC 95 pentru autoritățile locale și regionale în ceea ce privește chestiunea costurilor împrumuturilor. Metoda de contabilizare SEC 95 tratează într-adevăr operațiunile financiare (deci și împrumuturile) în mod diferit și penalizează autoritățile locale și regionale care doresc să efectueze investiții, în încercarea de a-și echilibra bugetele. În cadrul SEC 95, sunt luate în considerare numai operațiunile din anul financiar în cauză, ceea ce nu permite autorităților locale și regionale să elimine un deficit temporar legat de investiții, prin utilizarea rezervelor sau a surplusului reportat. Pentru a atinge rezultate similare în cadrul lor de contabilizare, aceste autorități locale și regionale ar trebui să-și finanțeze investițiile integral, utilizând fondurile proprii;

53.

constată că statele membre care au asociat în mod formal autoritățile locale și regionale în procedurile bugetare (Pactul de stabilitate internă, de exemplu, în Belgia, Spania sau Austria) au implementat, în general, mecanisme care fac ca standardele SEC 95 să fie mai flexibile, astfel încât să le rămână spațiu de manevră pentru investiții. Acestea pot, de exemplu, lua forma unor ajustări multianuale ale obiectivelor bugetare sau ale sistemelor de derogări parțiale de la obiectivul cheltuielilor pentru investiții, pentru a ține seama de ciclul investițional;

54.

solicită ca această problemă să fie rezolvată la nivelul UE prin armonizarea legislației, astfel încât standardele SEC 95 să devină mai flexibile, pentru a le permite autorităților locale și regionale să facă investiții în acest sens, respectând, în același timp, cerințele Pactului de stabilitate și de creștere privind buna gestionare a finanțelor publice;

55.

solicită să se utilizeze mai mult noile mecanisme inovatoare de finanțare, precum împrumuturile și alte fonduri de rulment („revolving funds”); ia notă, de asemenea, de oportunitățile oferite de parteneriatele public-privat și de BEI pentru stimularea investițiilor creative și inovatoare la nivel teritorial, și salută măsurile prevăzute pentru perioada de programare 2014-2020, inclusiv cele privind fondurile CSC, care continuă promovarea acestor activități;

56.

constată că accesul la piețele financiare prezintă mari diferențe în cadrul UE și că acesta nu se face cu ușurință în anumite părți ale Europei în cazul autorităților locale și regionale; prin urmare, aceste deficiențe trebuie remediate la nivelul UE;

57.

așteaptă cu interes discuțiile viitoare pe tema posibilităților oferite de alte instrumente inovatoare la nivelul UE, pentru a stimula investițiile și a sprijini solidaritatea, în încercarea de a scoate Europa din criză, inclusiv pe tema obligațiunilor UE pentru finanțarea proiectelor și a euro-obligațiunilor.

2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/39

—

În conformitate cu principiul subsidiarității, piața unică ar trebui orientată prin legislație UE numai în măsura în care este cu adevărat necesar. Neluarea în considerare a acestui principiu poate duce la dificultăți în etapa de implementare, când nu mai există spațiu de manevră la nivel național, putând astfel periclita dezvoltarea economiei naționale.

—

La elaborarea legislației trebuie să se țină seama de rolul semnificativ al administrațiilor locale și regionale. În special principiul „a gândi mai întâi la scară mică” subliniază importanța activităților locale și condițiile create la nivel local pentru agenții economici. Cadrul este creat la nivel european, dar factorii care definesc bunăstarea și viața economică își au întotdeauna rădăcinile la nivel local și regional. Este important ca acest lucru să fie luat în considerare la elaborarea legislației pieței unice, fiindcă este singura cale de reconciliere a conceptului de „local” cu o economie paneuropeană.

—

Autoritățile locale și regionale sunt cele care implementează o mare parte din legislația pieței unice. Pentru evitarea problemelor ce apar când normele ajung să fie puse în practică, este important ca CoR și autoritățile locale și regionale să joace un rol în elaborarea legislației UE.

—

La identificarea domeniilor-cheie, trebuie să se acorde prioritate acelor domenii care au capacitatea de a inova și de a crea locuri de muncă de calitate. Buna funcționare a pieței unice digitale și a sectorului de servicii în ansamblul său sunt domenii de cea mai mare importanță și prioritate.

Raportor

Markku MARKKULA (FI-PPE), membru al Consiliului local al orașului Espoo

Document de referință

Comunicarea Comisiei privind o guvernanță mai bună pentru piața unică

COM(2012) 259

1.

Piața unică reprezintă un motor esențial al creșterii economice europene. De două decenii, libera circulație a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și lucrătorilor a fost forța motrice a prosperității și economiei europene. Această libertate de circulație precum și evoluția modului în care este guvernată permit acum accelerarea ieșirii din criza economică și crearea condițiilor de realizare în mod coeziv a unei economii de piață sociale în Uniunea Europeană. În plus, politica de coeziune joacă un rol complementar în ceea ce privește realizarea pieței unice în toate regiunile Uniunii Europene, în special datorită faptului că stimulează competitivitatea IMM-urilor, contribuie la ecologizarea economiei și pune accentul pe know-how și pe inovare, îndeosebi în regiunile afectate de dezavantaje structurale.

2.

CoR atrage atenția asupra faptului că statele membre trebuie să aibă în același timp posibilitatea de a alege ele însele instrumentele de relansare economică, ținând seama de necesitățile și interesele concrete ale economiilor lor naționale.

3.

Comunicarea prezintă planul Comisiei de dezvoltare a pieței unice și de îndeplinire a obiectivelor Strategiei Europa 2020.

4.

Potrivit comunicării, deficitul mediu de transpunere era de 1,2 % în februarie 2012, iar implementarea legislației pieței unice durează tot mai mult. În plus, normele nu funcționează întotdeauna corespunzător în practică, chiar și atunci când au fost transpuse la nivel național.

5.

Comunicarea Comisiei solicită reînnoirea angajamentului în direcția unei piețe unice care generează creștere. Propunerea are două componente distincte:

6.

Preocuparea Comisiei pentru dezvoltarea pieței unice este justificată. Cu toate acestea, în vreme ce comunicarea prezintă măsuri generale, se constată că numai anumite domenii specifice sau numai anumite state membre se confruntă cu probleme grave în ceea ce privește implementarea normelor.

7.

Comisia urmărește să îmbunătățească funcționarea pieței unice pe baza măsurilor stabilite în comunicare. Propunerile Comisiei sunt orientate către două obiective-cheie. Pe de o parte, piața unică trebuie să facă progrese rapide în domeniile cu cel mai mare potențial de creștere și, pe de altă parte, trebuie întreprinse acțiuni care să sporească eficiența „ciclului de guvernanță” al pieței unice. Comisia plănuiește să utilizeze cadrul oferit de semestrul european pentru a monitoriza progresele în acest sens. Comitetul Regiunilor consideră că aceasta este calea de urmat.

8.

Comunicarea se concentrează îndeosebi asupra îmbunătățirii implementării la nivel național și asupra consolidării angajamentului statelor membre.

9.

Într-o anumită măsură, ritmul lent de implementare poate fi explicat prin slaba angajare politică a statelor membre de a pune în aplicare anumite norme individuale. Singurul mod de a soluționa problema este de a asigura în măsură suficientă voința și angajamentul nivelului politic. Diferențele de cultură administrativă și legislativă trebuie să fie luate în considerare încă de la începutul lucrărilor pregătitoare în materie de legislație a pieței unice.

10.

Comitetul Regiunilor este de acord cu Comisia în ceea ce privește faptul că suprareglementarea este o problemă serioasă, care a impus poveri suplimentare inutile agenților economici și cetățenilor.

11.

Sub anumite aspecte, propunerile Comisiei sunt „ex post” și comunicarea nu atrage atenția în suficientă măsură asupra cauzelor ritmului lent de implementare.

12.

Potrivit comunicării, domeniile cu cel mai mare potențial de creștere sunt sectorul serviciilor (inclusiv vânzările cu amănuntul și cu ridicata, serviciile furnizate agenților economici și sectorul construcțiilor), serviciile financiare, transportul, economia digitală și sectorul energetic.

13.

Pentru a asigura implementarea eficientă a normelor pieței unice, se propune ca statele membre să se angajeze mai puternic în acest sens și să coopereze cu Comisia în faza de implementare.

14.

Prioritățile Comisiei se concentrează asupra transpunerii normelor UE și a implementării lor eficiente. Comisia ar urma să redacteze un raport anual cu privire la integrarea pieței unice, pentru a monitoriza modul în care aceasta funcționează în practică și a identifica alte acțiuni necesare la nivel UE și național. Comisia ar urma să ia măsuri pentru a asigura implementarea la timp, corectă și eficientă a normelor UE în domeniile-cheie.

15.

Principalul obiectiv al comunicării Comisiei este de a îmbunătăți funcționarea pieței unice. Următorul pas pe calea corectă este selectarea domeniilor-cheie. Pentru a dezvolta piața unică europeană, este esențială identificarea celor mai eficiente măsuri.

16.

În actualul climat economic, statutul serviciilor financiare, care se numără printre domeniile cu potențial de creștere maxim, este important dar, în același timp, problematic.

17.

La identificarea domeniilor-cheie, trebuie să se acorde prioritate acelor domenii care au capacitatea de a inova și de a crea locuri de muncă de calitate. Alegerea de domenii-cheie s-a dovedit avantajoasă pentru administrația locală. Funcționarea pieței unice digitale și a sectorului de servicii în ansamblul său sunt domenii de cea mai mare importanță și prioritate.

18.

Statele membre mai au încă multe de făcut pentru a facilita activitățile pieței digitale. Autoritățile locale pot juca un rol în acest sens, de exemplu prin achizițiile publice. Desfășurarea pe cale electronică a achizițiilor publice și utilizarea generalizată a facturilor electronice ar reprezenta o contribuție semnificativă la dezvoltarea pieței digitale. Obstacolele și provocările cu care se confruntă implementarea comerțului electronic în sectorul public nu se referă numai la funcționalitatea tehnică. Sprijinul din partea conducerii, adaptarea organizațională și formarea personalului reprezintă factori esențiali pentru succesul pieței digitale la nivel local și regional și al achizițiilor publice electronice asociate cu această piață.

19.

Desfășurarea electronică a achizițiilor publice va necesita mai multe măsuri la nivel național și local. La nivel european însă, măsurile care trebuie luate se referă la facilitarea trecerii la mediul electronic. De asemenea, la nivel european trebuie diseminate mai eficient bunele practici.

20.

Responsabilitatea de a elabora legislația națională revine autorităților naționale, cărora li se cere să implementeze legislația UE corect și corespunzător din perspectiva națională.

21.

Salută faptul că Directiva privind combaterea întârzierii efectuării plăților este inclusă pe lista actelor legislative esențiale a căror implementare va fi monitorizată îndeaproape. Întârzierea efectuării plăților de către autoritățile publice este o problemă majoră pentru întreprinderile mici și mijlocii, care se cere urgent soluționată.

22.

Sunt binevenite propunerile de a monitoriza implementarea în statele membre. Publicarea unui raport anual va da statelor membre ocazia de a-și compara propria situație cu a celorlalte. Pe baza raportului anual și a analizei, Comisia va identifica principalele provocări politice și acțiunile care trebuie întreprinse în următorul an, atât la nivel european, cât și național. Raportul anual va prezenta recomandări specifice pentru fiecare țară, pe baza unei analize mai aprofundate a realizărilor acesteia, în contextul semestrului european.

23.

Comunicarea Comisiei subliniază că, la elaborarea reglementării pieței unice, UE trebuie să garanteze că:

24.

Pentru a asigura conformarea la aceste principii, ar trebui ca părțile interesate să fie consultate înainte de elaborarea propunerilor legislative.

25.

Comisia propune ca, în funcție de situație, instrumentul folosit să fie de preferință regulamentul, și nu directiva, în special în cazurile în care nu mai este necesar să se lase o marjă de flexibilitate pentru implementarea normelor UE propuse.

26.

Comitetul este pe deplin de acord cu obiectivele calitative ale legislației. Claritatea și inteligibilitatea acesteia sunt un obiectiv important la nivelul UE și pentru legiuitorii de la nivelul național.

27.

Consideră că Sistemul de informare al pieței interne reprezentă un instrument esențial, la care autoritățile locale și regionale trebuie să aibă un acces nerestricționat; totodată, trebuie să se asigure oportunități de formare pentru personalul acestora, astfel încât să poată utiliza sistemul în mod eficient

28.

În conformitate cu principiul subsidiarității, piața unică ar trebui orientată prin legislație UE numai în măsura în care este cu adevărat necesar. Neluarea în considerare a acestui principiu poate duce la dificultăți în etapa de implementare, când nu mai există spațiu de manevră la nivel național, putând astfel periclita dezvoltarea economiei naționale.

29.

Subliniază utilitatea centrelor SOLVIT pentru cetățeni și pentru întreprinderile mici, în special în regiunile de frontieră și îndeamnă Comisia să le promoveze în continuare activitatea, solicitând totodată tuturor statelor membre să pună la dispoziția acestor centre personalul și resursele necesare.

30.

Observă că procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă nu este suficient de cunoscută de instanțele competente, nefiind încă utilizată decât rareori; o problemă specifică pentru cetățenii care recurg la această procedură este faptul că executarea ulterioară a hotărârii are loc într-un alt stat membru.

31.

Calitatea slabă a unora dintre norme erodează legitimitatea reală a UE din perspectiva cetățenilor și a agenților economici. De exemplu, legislația privind achizițiile publice a limitat în practică sfera în care statele membre și administrația locală pot decide asupra propriilor activități. Normele pieței unice și teama de a nu le încălca orientează organizarea serviciilor într-o direcție care nu este întotdeauna cea adecvată din punct de vedere operațional.

32.

Comisia afirmă că este necesară o utilizare mai inteligentă a instrumentelor IT pentru informarea agenților economici și a cetățenilor. Comisia subliniază că statele membre trebuie să își intensifice eforturile de furnizare a unor informații prezentate într-o manieră accesibilă privind activitățile pieței unice.

33.

Ar trebuie să fie posibilă efectuarea pe cale electronică a procedurilor administrative, în special atunci când formalitățile sunt îndeplinite în alt stat membru. Cooperarea dintre autorități ar trebui facilitată prin Sistemul de informare al pieței interne.

34.

În vederea rezolvării problemelor cu care se confruntă agenții economici și cetățenii, comunicarea propune să se înființeze un serviciu de asistență de prim resort, ușor accesibil, la nivel național, la care aceștia să poată recurge.

35.

Statele membre trebuie să se angajeze în direcția oferirii unor căi judiciare de atac rapide și eficace.

36.

Potrivit comunicării, ar trebui să existe o singură autoritate responsabilă cu supravegherea și monitorizarea pieței unice la nivel național. Comisia recomandă ca statele membre să înființeze „centre pentru piața unică” și intenționează să înființeze o rețea europeană formată din aceste entități naționale.

37.

Este de la sine înțeles că identificarea și diseminarea bunelor practici merită salutate, ele trebuind de altfel să fie întotdeauna prezente în activitățile de dezvoltare obișnuite ale Comisiei.

38.

De asemenea, este de salutat dezvoltarea cooperării dintre autorități în sensul propus de Comisie. De exemplu, înființarea centrelor pentru piața unică se poate justifica prin aceea că ar facilita schimbul de informații dintre autoritățile statelor membre și Comisie. Sarcinile centrelor pentru piața unică trebuie să fie compatibile cu alte aspecte ale administrațiilor statelor membre.

39.

La elaborarea legislației trebuie să se țină seama de rolul semnificativ al administrațiilor locale și regionale. În special principiul „a gândi mai întâi la scară mică” subliniază importanța activităților locale și condițiile create la nivel local pentru agenții economici. Cadrul este creat la nivel european, dar factorii care definesc bunăstarea și viața economică își au întotdeauna rădăcinile la nivel local și regional. Este important ca acest lucru să fie luat în considerare la elaborarea legislației pieței unice, fiindcă este singura cale de reconciliere a conceptului de „local” cu o economie paneuropeană.

40.

Autoritățile locale și regionale sunt cele care implementează o mare parte din legislația pieței unice. Pentru evitarea problemelor ce apar când normele ajung să fie puse în practică, este important ca CoR și autoritățile locale și regionale să joace un rol în elaborarea legislației UE.

41.

Inovațiile se nasc la nivel local. Autoritățile locale și regionale pot juca un rol-cheie în sprijinirea și coordonarea lor. Pentru a dezvolta piața unică europeană, ar trebui elaborat un model în care atât actorii de nivel local, cât și cei de nivel european să-și joace propriile roluri, în mod natural. De exemplu, Comisia ar putea promova o abordare în care eforturile comune ale diferitelor direcții generale să se orienteze către dezvoltarea domeniilor cu cel mai mare potențial de creștere, în timp ce nivelul local ar experimenta cele mai bune practici.

42.

Cu toate acestea, nici măcar cele mai bune practici nu pot fi diseminate fără o rețea europeană. Comisia este cea mai indicată să creeze astfel de rețele. În domeniile politice și în regiunile cu cel mai mare potențial de inovare ar fi recomandabil să se lanseze proiecte de pionierat finanțate de UE, în care cercetarea să asigure un sprijin eficient atât pentru inovare, cât și pentru predare și învățare. Cu sprijinul Comisiei, toți actorii locali ar trebui să aibă acces la practicile dezvoltate pe aceste baze.

43.

Comisia Europeană și-a finalizat comunicarea pe tema Actului privind piața unică II [COM(2012) 573 final]. Potrivit comunicării, implicarea comună a Parlamentului European, a Consiliului UE, a Comitetului Economic și Social European, a Comitetul Regiunilor și a numeroase părți interesate a dus la crearea unei viziuni politice larg împărtășite privind dezvoltarea în continuare a pieței unice și a permis concentrarea atenției politice. CoR este de acord cu Comisia atunci când afirmă că, în perspectiva provocărilor pe care le generează criza economică, activitatea de monitorizare trebuie intensificată.

44.

Cei patru factori prezentați în comunicare sunt: 1. dezvoltarea unor rețele pe deplin integrate în cadrul pieței unice; 2. promovarea mobilității transfrontaliere a cetățenilor și a întreprinderilor; 3. sprijinirea economiei digitale pe întreg cuprinsul Europei; 4. consolidarea antreprenoriatului social, a coeziunii și a încrederii consumatorilor.

45.

Rețelele sunt coloana vertebrală a economiei, iar obiectivul este de a realiza o piață unică în care cetățenii și întreprinderile să beneficieze de o piață unică a transportului și a energiei. Sectorul digital este unul dintre factorii principali de creștere a productivității și a creativității. Antreprenoriatul social înseamnă luarea unor măsuri active de implicare a cetățenilor și a celui de-al treilea sector și o creștere rapidă a diverselor activități în parteneriat. CoR așteaptă măsuri concrete, astfel încât așteptările legate de aceste obiective să fie îndeplinite fără întârziere.

46.

În afara punctelor menționate, există mai multe chestiuni legate de funcționarea pieței unice care ar trebui dezbătute la nivel politic. În lumina experiențelor dobândite odată cu criza financiară, aceste probleme trebuie rezolvate. Deși multe dintre ele au fost deja identificate în Strategia Europa 2020 și în inițiativele emblematice, încă nu au fost găsite soluții. Măsurile necesare au fost de asemenea dezbătute în mai multe avize ale CoR și Comitetul dorește să sublinieze în special măsurile prezentate mai jos.

47.

CoR (CdR 330/2010) „propune să se încheie și pacte teritoriale, în cadrul cărora, printr-o abordare regională flexibilă, autoritățile locale și regionale să-și concentreze acțiunile și finanțarea asupra punerii în aplicare a Strategiei UE 2020 și a inițiativelor emblematice. Trebuie să se pună un accent special pe proiectele care promovează inovarea socială în regiunile în cauză și care au cel mai puternic impact social posibil.” Deosebit de importante sunt măsurile destinate domeniilor-cheie menționate în comunicarea Comisiei, cum ar fi exploatarea tuturor posibilităților digitale în modernizarea proceselor și structurilor serviciilor.

48.

CoR (CdR 330/2010) „recomandă Comisiei să pună în aplicare, în cadrul Actului privind piața unică, toate progresele obținute de Tratatul de la Lisabona care ar putea duce la restabilirea încrederii cetățenilor Uniunii în piața unică, și anume articolul 3 TUE care stabilește noi obiective sociale pentru Uniune în ceea ce privește lupta împotriva excluziunii sociale și a discriminărilor, promovarea justiției și a protecției sociale, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului”. Și în acest caz, problema este cum să generezi inovații societale astfel încât Europa să poată dezvolta proiecte de pionierat, propunând inovații în câteva domenii și o cooperare între domeniile care furnizează soluții decisive de utilitate universală.

2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/44

—

consideră că cunoașterea mediului marin este esențială, în special pentru a realiza o creștere durabilă și pentru ca oceanele să poată fi sănătoase și productive, precum și pentru a îmbunătăți înțelegerea ecosistemelor marine și a consecințelor pe care le au activitățile umane asupra acestora;

—

consideră că este importantă deținerea unor date centralizate cu privire la activitățile din domeniul maritim, pentru o mai bună înțelegere și predicție a posibilelor interacțiuni;

—

scoate în evidență faptul că, în plus față de bugetele proprii pentru colectarea de date, statele membre ar trebui, de asemenea, să poată utiliza fonduri europene pentru colectarea de date și pentru cercetare;

—

consideră că, deși s-au făcut progrese, în special în ceea ce privește finalizarea primei faze a EMODnet, mai trebuie încă depășite o serie de provocări, astfel încât Comisia să-și atingă obiectivele stabilite în 2010;

—

consideră că este necesară elaborarea unor proceduri simplificate și eficace pentru solicitările de autorizare și pentru evaluarea lor, astfel încât aceste solicitări să fie procesate în mod eficient;

—

subliniază importanța de a continua eforturile depuse deja, în special în ceea ce privește EMODnet și de a i se face acesteia din urmă o amplă publicitate odată ce va deveni operațională (în 2014), astfel încât să atragă contribuțiile necesare și să fie adusă în atenția publicului-țintă (sectoarele public și privat și publicul larg).

Raportor

dl Arnold HATCH (UK-NI), membru al Consiliului local Craigavon (Irlanda de Nord)

Document de referință

Cartea verde – Cunoașterea mediului marin 2020: de la cartografierea fundului mării la prognoza oceanografică

COM(2012) 473 final

1.

consideră că cunoașterea mediului marin este esențială, în special pentru a realiza o creștere durabilă și pentru ca oceanele să poată fi sănătoase și productive, precum și pentru a îmbunătăți înțelegerea ecosistemelor marine și a consecințelor pe care le au activitățile umane asupra acestora. CoR constată că datele disponibile în prezent sunt fragmentate și stocate în baze de date distincte de către autoritățile publice, centrele de cercetare și sectorul privat, iar datele colectate depășesc granițele naționale. CoR consideră că este importantă deținerea unor date centralizate cu privire la activitățile din domeniul maritim, pentru o mai bună înțelegere și predicție a posibilelor interacțiuni: de exemplu, explorarea de mare adâncime (exploatările miniere, petroliere și cele de gaz) reprezintă o activitate de mare risc care este în prezent gestionată în mod complet independent de activitățile de pescuit;

2.

având convingerea că natura fragmentată a datelor reprezintă o încetinire a dezvoltării economice și durabile în domeniul maritim, consideră că obiectivul ar trebui să fie acela de a îmbunătăți accesul la date, de a reduce costurile pentru utilizatori, de a stimula inovarea și de a reduce incertitudinile cu privire la natura mărilor noastre. Bazele de date ar trebui să fie ușor de folosit, fiind prevăzute cu un punct de contact local, pentru a-i ajuta pe utilizatori, și să fie legate de o pagină web publică, care ar putea fi concepută în așa fel încât să încurajeze publicul să participe la anchete online pe scară largă;

3.

reamintește că și-a mai exprimat poziția pe tema cunoașterii mediului marin în avizul său din ianuarie 2011 (1), care se referea atât la comunicarea privind cunoașterea mediului marin (2), cât și la propunerea de regulament privind o politică maritimă integrată (3). Cartea verde este o continuare a comunicării menționate anterior și o serie de elemente-cheie menționate în avizul din 2011 rămân valabile;

4.

reamintește faptul că comunicarea din 2010 privind cunoașterea mediului marin a fost și ea elaborată ca urmare a solicitării pentru o abordare mai coordonată în ceea ce privește colectarea și compilarea datelor privind mediul marin, formulate în cadrul concluziilor Consiliului privind politica maritimă integrată, de la 16 noiembrie 2009 (4). Provocările identificate în documentul Comisiei sunt următoarele: durabilitatea inițiativelor-cheie ale UE în acest domeniu, în special a Rețelei europene de observare și date privind mediul marin EMODnet și a Programului european de monitorizare a Pământului (GMES), după 2014; criza financiară și utilizarea judicioasă a bugetelor statelor membre în acest domeniu și accesul la date în domeniul pescuitului;

5.

consideră că, deși s-au făcut progrese, în special în ceea ce privește finalizarea primei faze a EMODnet, mai trebuie încă depășite o serie de provocări, astfel încât Comisia să-și atingă obiectivele stabilite în 2010;

6.

prin urmare, salută Cartea verde a Comisiei Europene.

7.

atrage atenția asupra faptului că cunoașterea mediului marin și a ecosistemelor acestuia este o condiție prealabilă absolută pentru dezvoltarea pe deplin a potențialului „economiei albastre”, care reprezintă dimensiunea maritimă a Strategiei Europa 2020;

8.

accentuează că „economia albastră” trebuie să fie durabilă și să genereze locuri de muncă în sectoarele marin, maritim și al pescuitului prin îmbunătățirea competitivității și a eficienței industriei, a autorităților publice și a comunității de cercetare. Potrivit estimărilor Comisiei Europene, beneficiile creării unei rețele integrate pentru înlocuirea actualului sistem fragmentat de observare a mediului marin s-ar putea ridica la 300 de milioane de euro pe an;

9.

își reafirmă sprijinul pentru conceptul unei rețele europene de observare și date privind mediul marin (EMODnet) care să contribuie la crearea unei rețele paneuropene mai integrate pentru cunoașterea mediului marin;

10.

subliniază importanța de a continua eforturile depuse deja, în special în ceea ce privește EMODnet și de a i se face acesteia din urmă o amplă publicitate odată ce va deveni operațională (în 2014), astfel încât să atragă contribuțiile necesare și să fie adusă în atenția publicului-țintă (sectoarele public și privat și publicul larg). Prin urmare, Comitetul sprijină introducerea unui proces continuu și integrat după 2014;

11.

atrage atenția asupra importanței deținerii unor informații și date mai precise cu privire la biodiversitatea mediului marin, funcționarea diferitelor ecosisteme marine și interacțiunile acestora cu activitățile umane. În plus, CoR consideră că este necesară elaborarea unor proceduri simplificate și eficace pentru solicitările de autorizare și pentru evaluarea lor, astfel încât aceste solicitări să fie procesate în mod eficient;

12.

subliniază că cunoștințele despre starea stocurilor de pește sunt esențiale pentru elaborarea unei reforme realiste și ambițioase a politicii comune în domeniul pescuitului și își reafirmă solicitarea de a se aloca fonduri separate adecvate pentru colectarea de date în cadrul Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) aflat în dezbatere la ora actuală;

13.

scoate în evidență faptul că, în plus față de bugetele proprii pentru colectarea de date, statele membre ar trebui, de asemenea, să poată utiliza fonduri europene pentru colectarea de date și pentru cercetare, în special în cadrul FEPAM și Orizont 2020;

14.

solicită o abordare mai structurată a observării mediului marin, pentru a se furniza platformei CLIMATE-ADAPT indicatori mai preciși în ceea ce privește modificările locale ale parametrilor climatici, cum ar fi creșterea nivelului mării și acidificarea oceanelor, și pentru a contribui astfel la procesul de adaptare la încălzirea globală.

15.

reamintește că, în baza principiului subsidiarității, responsabilitatea colectării datelor revine în principal statelor membre. Având în vedere necesitatea de a asigura coerența între statele membre și diferitele comunități de utilizatori, UE ar putea aduce o valoare adăugată în faza de compilare a datelor. Datele de la nivel național nu ne oferă toate informațiile de care avem nevoie cu privire la mări ca sistem global interconectat prin vânturile schimbătoare, curenții sezonieri și speciile migratoare. În plus, aceste variabile depășesc granițele naționale și, prin urmare, informațiile colectate trebuie coordonate și corelate pentru a obține rezultatele dorite;

16.

prin urmare, consideră că este necesară o analiză la nivel european și că acțiunile la nivelul UE sunt pe deplin justificate în ceea ce privește principiul subsidiarității;

17.

cu toate acestea, atrage atenția asupra necesității de a respecta principiile subsidiarității și proporționalității în momentul elaborării viitoarelor măsuri, în urma acestei consultări, și de a lua în considerare posibilele sarcini administrative sau financiare care s-ar putea ivi pentru autoritățile locale și regionale.

2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/47

—

atrage atenția asupra faptului că economia maritimă, în sens larg, nu se limitează la regiunile și entitățile care dispun de acces direct la mări și oceane, ci privește, în mare măsură, și regiunile aflate la mare distanță de porturi și de zonele costiere, în măsura în care ele găzduiesc, printre altele, producția de echipamente pentru nave maritime, precum și activități în domeniile transporturilor, logisticii, cercetării și dezvoltării;

—

solicită ca particularitățile regionale ale bazinelor maritime europene să fie luate în considerare la dezvoltarea economiei albastre și să fie utilizate la punerea în aplicare a acesteia;

—

subliniază necesitatea unui sprijin financiar pentru acvacultură, din fondurile UE, și respinge propunerea privind modificarea genetică a organismelor marine, în vederea creării de noi specii, mai rezistente la boli și la poluarea mediului;

—

atrage atenția asupra echipamentelor militare care datează din perioada războaielor mondiale și a războiului rece și a deșeurilor radioactive care au fost deversate în mare, considerând că se impune elaborarea unei metodologii la nivel european și asigurarea fondurilor care să garanteze securizarea acestor materiale periculoase;

—

solicită invitarea regulată a Comitetului Regiunilor, în calitatea sa de reprezentant al autorităților locale și regionale, la toate lucrările viitoare legate de conceptul de creștere albastră, inclusiv la cele privind elaborarea și aplicarea strategiilor privind bazinele maritime, pe care le consideră un instrument important de implementare a principiilor-cheie ale creșterii albastre.

Raportor

dl Adam BANASZAK (PL-AE), membru al Adunării regionale Cuyavia-Pomerania

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - „Creșterea albastră”: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim

COM(2012) 494 final

1.

subliniază faptul că la baza conceptului de „creștere albastră” se află convingerea că mările, oceanele și zonele de coastă pot juca un rol esențial în rezolvarea multor probleme actuale, și că acest concept trebuie să aibă la bază principiile dezvoltării durabile și ale unei „specializări inteligente”;

2.

atrage atenția asupra faptului că economia maritimă, în sens larg, nu se limitează la regiunile și entitățile care dispun de acces direct la mări și oceane, ci privește, în mare măsură, și regiunile aflate la mare distanță de porturi și de zonele costiere, în măsura în care ele găzduiesc, printre altele, producția de echipamente pentru nave maritime, precum și activități în domeniile transporturilor, logisticii, cercetării și dezvoltării;

3.

subliniază importanța creșterii economiei albastre, care poate ajuta UE să își sporească competitivitatea pe scena internațională;

4.

consideră că fundamentul creșterii economiei albastre îl reprezintă protejarea biodiversității și a mediului marin, inclusiv a ecosistemelor sale, lucru care va spori importanța rolului natural pe care îl îndeplinesc niște ecosistemele marine și costiere sănătoase și rezistente;

5.

apreciază actualele inițiative ale UE, precum și pe cele planificate pentru 2014-2020, care vizează sprijinirea activităților statelor membre și ale autorităților locale și regionale în favoarea creșterii economiei albastre;

6.

sprijină eforturile de punere la punct a unui sistem concertat de amenajare a spațiului maritim (ASM) în întreaga Uniune Europeană, care va reprezenta un instrument important de echilibrare a intereselor diferitelor sectoare din economia albastră și va contribui la utilizarea eficientă și durabilă a resurselor marine prețioase;

7.

consideră că în Europa lipsește o politică maritimă unitară. Comitetul remarcă și că în comunicare nu sunt luate în considerare anumite sectoare ale economiei maritime, precum transportul maritim și construcțiile navale;

8.

este de acord cu faptul că industria energiei regenerabile offshore, înțeleasă în sens larg, este un sector economic important, care asigură accesul la energie electrică în condițiile unui impact nesemnificativ asupra mediului și care poate impulsiona dezvoltarea unei anume regiuni;

9.

subliniază că fondurile UE reprezintă un instrument important de promovare a acestei ramuri economice, ele fiind folosite la finanțarea investițiilor în domeniu, a activităților de cercetare și dezvoltare, precum și a formării resurselor umane;

10.

observă că trebuie acordată o atenție specială impactului pe care instalațiile legate de producția de energie din surse regenerabile îl au asupra mediului;

11.

atrage atenția asupra faptului că dezvoltarea energiei regenerabile offshore poate constitui un impuls pentru dezvoltarea porturilor maritime de mai mici dimensiuni, în care vor putea fi satisfăcute necesitățile logistice ale acestei ramuri a economiei maritime;

12.

este de părere că reprezentanții autorităților maritime, portuare, locale și regionale ar trebui invitate la discuțiile ce vor analiza și mai amănunțit viitorul industriei energiei regenerabile offshore;

13.

remarcă rolul special care va reveni sectorului public în susținerea viitoarelor inițiative în domeniu;

14.

remarcă faptul că dezvoltarea acvaculturii, alături de creșterea producției pe baza respectului față de mediu, echilibrului ecologic și biodiversității, va avea un impact pozitiv asupra sporirii consumului de pește și de alte organisme marine. Acvacultura va contribui la îmbunătățirea sănătății publice, la sprijinirea operatorilor economici care depind de acvacultură, la reducerea consumului de înlocuitori de proteine din pește și la creșterea ocupării forței de muncă în acest sector al economiei albastre;

15.

subliniază necesitatea unui sprijin financiar pentru acvacultură, din fondurile UE, lucru care va spori importanța sectorului pescuitului și activităților conexe în zonele de coastă;

16.

respinge propunerea privind modificarea genetică a organismelor marine, în vederea creării de noi specii, mai rezistente la boli și la poluarea mediului;

17.

sprijină înlocuirea motoarelor navelor de pescuit și comercializarea unor noi tipuri de nave, mai eficiente din punct de vedere energetic, care să practice un pescuit selectiv și să îmbunătățească siguranța și confortul navelor;

18.

își reafirmă poziția exprimată în Avizul privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului, în care recunoaște necesitatea înființării unui consiliu consultativ pentru acvacultură, care să reunească reprezentanții sectorului de producție;

19.

subliniază rolul Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), organism științific care sprijină activitatea Comisiei Europene de asigurare a unei gestionări durabile a pescuitului;

20.

remarcă faptul că numeroși locuitori ai UE sunt din ce în ce mai interesați de o vacanță la malul mării, într-o țară din Uniune. Mai mult, calitatea crescândă a serviciilor din acest sector economic este factorul care sporește atractivitatea;

21.

susține abordarea strategică în privința infrastructurilor porturilor maritime, danelor și transportului, în sens larg, și evidențiază importanța susținerii financiare a activităților de investiții prin intermediul resurselor Fondului de coeziune, Fondului european de dezvoltare regională și Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime;

22.

consideră că noul cadru financiar pentru perioada 2014-2020 ar trebui să susțină și să promoveze inițiativele care asociază mai multe activități de protecție a zonelor costiere, precum și activități turistice care să respecte mediul;

23.

subliniază rolul pe care zonele marine protejate îl joacă în conservarea și protejarea ecosistemelor marine și în dezvoltarea activităților subacvatice cu caracter turistic și durabil, ca instrument strategic de cunoaștere a mediului marin și de sensibilizare a societății față de acesta;

24.

susține modul în care autoritățile locale și regionale s-au implicat până acum în sprijinirea, promovarea și popularizarea protecției mediului, inițiativelor de dezvoltare a infrastructurii turistice și pregătirea de lucrători cu înaltă calificare în acest sector al economiei;

25.

recunoaște importanța deosebită a școlilor de marină și al centrelor universitare de pregătire, care formează lucrători atât cu o diplomă de studii superioare, cât și extrem de bine calificați profesional pentru economia maritimă. La fel de importantă este și sprijinirea activităților platformei de cooperare a universităților care pregătesc personal pentru domeniul maritim;

26.

este de acord cu faptul că nevoia de materii prime poate spori interesul pentru extragerea acestora de pe fundul mării și al oceanului, ceea ce poate avea consecințe grave asupra echilibrului ecosistemelor marine – dintre care unele sunt încă practic necunoscute – și poate declanșa fenomene severe de degradare a zonei și a mediului natural și antropic (alunecări de teren, eroziuni, avansarea mării etc.) acolo unde fundul de mare supus excavației se află în apropierea coastelor; în consecință, așa cum afirma Comitetul în avizele sale privind dezvoltarea durabilă, trebuie privilegiată refolosirea acestor materii prime și reciclarea lor după utilizare, pentru a se reduce această presiune economică;

27.

consideră că măsurile de sprijinire a activităților de cercetare și dezvoltare, precum și finanțarea centrelor universitare, a studiilor, a programelor științifice și a burselor de studiu pot constitui motorul dezvoltării acestui sector economic;

28.

subliniază importanța susținerii sectoarelor specializate ale industriei navale și a producerii de echipamente pentru diverse tipuri de nave maritime (inclusiv pentru navele implicate în activități miniere) care să contribuie la exploatarea zăcămintelor offshore, conformându-se în același timp unor standarde ecologice ridicate;

29.

atrage atenția asupra unui aspect care se poate dovedi deosebit de important pentru fiecare dintre propunerile privind dezvoltarea economiei albastre, și anume echipamentele militare care datează din perioada războaielor mondiale și a războiului rece și deșeurile radioactive care au fost deversate în mare; din acest motiv, se impune elaborarea unei metodologii la nivel european și asigurarea fondurilor care să garanteze securizarea acestor materiale periculoase;

30.

este de acord cu faptul că, în prezent, întregul domeniu al biotehnologiei bazate pe resurse marine este prea puțin dezvoltat. Exemplele de bune practici prezentate în comunicare, mai precis medicamentele produse pe baza organismelor marine, lasă să se spere că cercetarea din domeniu ar putea deschide perspective foarte promițătoare;

31.

este de părere că urmărirea cercetărilor științifice poate contribui la introducerea de noi tehnologii inovatoare, care odată aplicate la scară industrială ar putea stimula semnificativ economia;

32.

subliniază faptul că dezvoltarea economiei albastre trebuie să aibă la bază respectarea mediului și a principiilor dezvoltării durabile. Foarte important este însă și ca aspectele legate de protecția mediului să fie luate în considerare în contextul acestei dezvoltări;

33.

consideră că dezvoltarea infrastructurilor esențiale, în special a porturilor maritime, a capacităților de acostare și a rețelelor de transport are un rol foarte important pentru chestiunile legate de creșterea albastră. Prin urmare, orice formă de sprijinire și, mai ales, programele de cercetare-dezvoltare ar trebui consolidate și tratate din perspectivă strategică;

34.

solicită ca particularitățile regionale ale bazinelor maritime europene să fie luate în considerare la dezvoltarea economiei albastre și să fie utilizate la punerea în aplicare a acesteia;

35.

solicită invitarea regulată a Comitetului Regiunilor, în calitatea sa de reprezentant al autorităților locale și regionale, la toate lucrările viitoare legate de conceptul de creștere albastră, inclusiv la cele privind elaborarea și aplicarea strategiilor privind bazinele maritime, pe care le consideră un instrument important de implementare a principiilor-cheie ale creșterii albastre.

2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/51

—

observă că dezvoltarea necoordonată și mai rapidă decât era de așteptat a ESR în multe țări a dus la o serie de probleme politice, de reglementare și tehnice în funcționarea sistemelor energetice. Este nevoie de o dezbatere serioasă la nivelul UE cu privire la mecanismele și instrumentele adecvate de promovare a ESR în mod coordonat;

—

subliniază că ar trebui să se elaboreze o schemă de ajutor pentru dezvoltarea ESR, simplă, eficace și bazată pe o strategie comună a Uniunii Europene. Este necesară o strategie comună pentru crearea atât a unor instrumente bazate pe piață, cât și a unor mecanisme de reglementare, în vederea asigurării unei tranziții eficiente și viabile din punct de vedere social către o producție mai substanțială de ESR;

—

consideră că viitoarele scheme de ajutor s-ar putea baza pe procedurile confirmate aplicate în politica de coeziune, pentru a susține producția și distribuția energiei din surse regenerabile și aplicarea pe scară mai largă a noilor tehnologii în domeniul ESR;

—

nutrește convingerea că, pentru stabilizarea situației actuale și crearea unor stimulente pe termen lung pentru investitori, este necesară o mai mare coerență între deciziile luate la nivel de stat membru. Un instrument pentru promovarea acesteia ar putea fi crearea unei scheme paneuropene de ajutor pentru sursele regenerabile de energie;

—

consideră că, la nivelul regiunilor, ar fi posibilă combinarea diferitelor tehnologii de generare a energiei cu noile metode de gestionare a generării de energie electrică și a capacității de transport prin aplicarea tehnologiilor în domeniul rețelelor inteligente, și astfel echilibrarea nevoilor locale de electricitate în raport cu producția, sporindu-se în acest fel substanțial securitatea energetică a regiunilor și reducându-se dependența de importurile energetice de la mari distanțe.

Raportor

dl Witold STĘPIEŃ (PL-PPE), mareșalul voievodatului Łódz

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Energia din surse regenerabile: o prezență majoră pe piața energetică europeană

COM(2012) 271 final

1.

este de acord cu opinia exprimată de Comisia Europeană conform căreia energia din surse regenerabile reprezintă cheia diversificării surselor de aprovizionare cu energie, a creșterii competitivității europene și a creării de locuri de muncă, precum și a îndeplinirii angajamentelor Uniunii Europene în domeniul schimbărilor climatice; consideră totodată că stabilirea unor obiective post 2020 în domeniul energiei regenerabile este esențială pentru a se asigura faptul că ESR va deveni o prezență majoră pe piața energetică europeană;

2.

consideră că, în politica energetică a UE, una din cauzele principale ale problemelor întâmpinate de dezvoltarea ESR o constituie lipsa unei viziuni pe termen lung și lipsa de coordonare dintre țările, regiunile și părțile implicate, în conformitate cu principiul subsidiarității, și subliniază rolul-cheie pe care îl dețin măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice în ceea ce privește realizarea obiectivelor stabilite; de asemenea, este de acord cu opinia Comisiei Europene conform căreia statele membre ar trebui să folosească instrumentele existente pentru promovarea cooperării dintre ele și a comerțului cu energie din surse regenerabile, subliniind rolul deosebit pe care-l pot juca în acest sens regiunile de frontieră, ca „laboratoare” ale cooperării;

3.

subliniază că este necesară elaborarea unei scheme de ajutor pentru dezvoltarea ESR, simple, eficace și bazate pe o strategie comună a Uniunii Europene. Având în vedere principiile subsidiarității și proporționalității, la nivel european ar trebui stabilite în acest sens numai condiții-cadru, acordându-se în special atenție efectelor transfrontaliere. Viitoarele scheme de ajutor s-ar putea baza pe procedurile confirmate aplicate în politica de coeziune, pentru a susține producția și distribuția energiei din surse regenerabile și aplicarea pe scară mai largă a noilor tehnologii în domeniul ESR. Subliniază rolul esențial pe care-l pot juca autoritățile locale și regionale în dezvoltarea și promovarea soluțiilor în materie de energie din surse regenerabile, care trebuie să se bazeze pe experiențele și nevoile diverselor regiuni; de aceea, invită Comisia Europeană și statele membre să implice reprezentanți ai nivelurilor local și regional în conceperea instrumentelor politice de la nivelul UE și în punerea lor în aplicare;

4.

este de acord cu opinia Comisiei Europene potrivit căreia, pentru a se realiza o creștere semnificativă a procentului reprezentat de energia din surse regenerabile, vor trebui îmbunătățite schemele de ajutor actuale. Conform analizei Comisiei, cheltuielile administrative și de capital ridicate generează adesea costuri prea mari pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile și pun astfel în primejdie competitivitatea lor, mai ales în etapa inițială. Comunicarea evidențiază nevoia asigurării coerenței între schemele de ajutor de la nivel național, aceasta putând contribui la înlăturarea distorsiunilor de pe piața energetică. O tranziție către mecanisme care să-i expună treptat pe producători riscurilor prețului pieței ar trebui să intensifice competitivitatea tehnologică a ESR. Existența unei piețe a carbonului care să funcționeze adecvat este esențială pentru descreșterea, pe termen lung, a nevoii de subvenționare a tehnologiilor ajunse la maturitate. Va fi însă nevoie de sprijinirea tehnologiilor noi, mai puțin mature. CoR salută, prin urmare, faptul că CE intenționează să pregătească orientări cu privire la cele mai bune practici și experiențele obținute în aceste domenii;

5.

subliniază importanța fundamentală a dezvoltării infrastructurii pentru succesul unei piețe unice și pentru integrarea energiei din surse regenerabile în sistemele energetice. Îmbunătățirea infrastructurii energetice poate fi realizată prin:

6.

observă că finanțarea cercetării și dezvoltării (C&D) este esențială pentru sprijinirea inovării și dezvoltării tehnologice. Este de acord cu Comisia Europeană că în special tehnologiile oceanice, depozitarea energiei și materialele avansate, precum și dezvoltarea unor tehnologii pentru utilizarea resurselor de biomasă neexeploatate până în prezent, pentru nevoile în materie de energie din surse regenerabile pot juca un rol important în acest proces. Planul strategic european privind tehnologiile energetice (SET) și viitorul program de cercetare Orizont 2020 reprezintă principalele contribuții ale UE la stimularea dezvoltării în domeniul tehnologiilor energetice esențiale; subliniază rolul important pe care îl au de jucat autoritățile locale și regionale în cooperarea cu infrastructura de cercetare și în sprijinirea acesteia, precum și ca investitori publici; reamintește în acest context și faptul că importanța crucială a finanțării de către UE a cercetării în domeniu ar trebui să se reflecte în mod adecvat în dezbaterea în curs privind cadrul financiar multianual al UE;

7.

ia notă de analiza Comisiei privind diferitele grade de deschidere și de integrare ale diverselor piețe energetice (cea în domeniul încălzirii și răcirii, cea a transportului, cea a electricității etc.); este de acord că integrarea piețelor poate sprijini accesul noilor actori, precum ESR, însă subliniază totodată că deschiderea pieței în sine nu este o garanție pentru creșterea eficienței și scăderea prețurilor și că o deschidere eficientă necesită o reglementare și supraveghere europeană adecvată, transparență și informarea consumatorilor; de aceea, așteaptă cu interes viitoarea dezbatere referitoare la propunerile Comisiei privind piața internă a energiei;

8.

observă că proporția reprezentată de energia din surse regenerabile în consumul de energie al UE la mijlocul lui 2012 se cifra la 12,4 %, ceea ce reprezintă o creștere de 1,9 % în raport cu nivelul din 2008; aceasta înseamnă că UE este în prezent pe drumul cel bun pentru a-și îndeplini obiectivul de atingere a unei cote de 20 % energie din surse regenerabile din totalul producției de energie până în 2020, însă înseamnă și că ar trebui să fie mai ambițioasă și să-și stabilească un obiectiv mai ridicat, sau să impună cel puțin un obiectiv de 20 % pentru fiecare stat membru; în plus, este nevoie de eforturi suplimentare pentru perioada de după 2020; ca atare UE ar trebui să-și stabilească cât mai curând repere ambițioase, încercând să atingă un obiectiv de 100 % energie din surse regenerabile până în 2050;

9.

solicită adoptarea unei structuri corespunzătoare și a unor obiective realiste pentru schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), care ar fi trebuit să funcționeze ca o formă indirectă de sprijin pentru ESR;

10.

împărtășește opinia Comisiei Europene conform căreia este necesară sporirea competitivității ESR în cadrul piețelor energetice. Schemele de ajutor ar trebui concepute astfel încât să-i stimuleze pe investitori să producă ESR și să garanteze funcționarea eficientă a acesteia într-o piață energetică competitivă. Schemele de ajutor ar trebui să ducă și la înlocuirea treptată a altor forme de energie, în special a celor cu efecte negative asupra mediului;

11.

este îngrijorat că unele scheme de ajutor pentru energia din surse regenerabile ar putea avea consecințe nedorite sau pot face obiectul unor abuzuri din partea unora dintre producătorii de ERS, ceea ce ar putea duce la prețuri ridicate ale ESR pentru consumatori. Este necesară o strategie coordonată la nivelul UE pentru ERS, care să utilizeze instrumentele existente ale politicilor europene și naționale în domeniul concurenței, pentru a preveni asemenea abuzuri;

12.

atrage atenția asupra faptului că, asemenea sistemului tarifelor fixe, și sistemul bazat pe certificate ecologice elimină riscurile de piață. În plus, în unele țări, este posibil ca sistemul bazat pe certificatele ecologice să nu funcționeze în mod corespunzător în toate privințele. Dezvoltarea rapidă a ESR duce însă la o situație în care numărul certificatelor începe să depășească numărul care trebuie cumpărat, ducând la prăbușirea prețului certificatelor. De aceea, este necesar să se revadă obiectivele ESR și să se adapteze în consecință numărul certificatelor emise;

13.

salută în principiu noul sistem propus, și anume sistemul de „garantare a originii”, Guarantee of Origin, un fel de certificat ecologic european, care va face posibilă comercializarea certificatelor ecologice în toate țările UE care introduc acest sistem. Cu toate acestea, este nevoie de monitorizare, pentru a verifica dacă acest pas va fi suficient pentru corectarea neajunsurilor sistemelor existente;

14.

observă că dezvoltarea necoordonată și mai rapidă decât era de așteptat a ESR în multe țări a dus la o serie de probleme politice, de reglementare și tehnice în funcționarea sistemelor energetice. Este nevoie de o dezbatere serioasă la nivelul UE cu privire la mecanismele și instrumentele adecvate de promovare a ESR în mod coordonat. Este necesară o strategie comună pentru crearea atât a unor instrumente bazate pe piață, cât și a unor mecanisme de reglementare, în vederea asigurării unei tranziții eficiente și viabile din punct de vedere social către o producție mai substanțială de ESR;

15.

afirmă că fluxurile de energie electrică între diferite țări și regiuni trebuie coordonate mai bine. Creșterea semnificativă a proporției ce revine ESR în cantitatea totală de energie produsă necesită o mai bună coordonare a dezvoltării și exploatării rețelei, precum și o reglementare juridică eficientă a sistemelor energetice interconectate, atât între diversele țări și regiuni, cât și între continent și insule, precum și între insule;

16.

remarcă faptul că producția de energie din surse regenerabile poate fi promovată pe coordonatele conceptelor energetice locale, care trebuie să prevadă măsuri de economisire a energiei, de creștere a ponderii energiilor regenerabile și de economisire a resurselor, în condițiile asigurării celui mai înalt grad de durabilitate;

17.

observă că sursele regenerabile sunt conectate la rețele electrice care nu sunt concepute pentru aceste surse de energie. Utilizarea pe scară amplă a energiei regenerabile va necesita timp și investiții pentru modernizarea rețelelor energetice, a căror situație actuală limitează dezvoltarea ESR. Problema poate fi rezolvată prin introducerea rețelelor inteligente și printr-o mai mare interconectare la nivel de rețele electrice între statele membre ale UE, între regiunile continentale și cele insulare, precum și între insule. În plus, multe surse regenerabile, precum parcurile eoliene sau instalațiile fotovoltaice, înregistrează fluctuații considerabile. Ca urmare, este nevoie să se mențină o oarecare capacitate de depozitare liberă în centralele electrice convenționale, să se dezvolte tehnologii adecvate de depozitare si să se încurajeze flexibilitate prin gestionarea cererii;

18.

observă că, în vreme ce utilizarea pe scară largă a unor facilități de depozitare a energiei ar îmbunătăți în mod semnificativ condițiile de funcționare a sistemelor energetice care utilizează ESR, nu este posibilă din punct de vedere tehnic depozitarea directă a electricității. Sistemele de depozitare indirectă a energiei, care convertesc energia electrică în energie chimică (de exemplu bateriile electrice) sau cinetică (de exemplu centralele electrice cu acumulare prin pompare) sunt în momentul de față foarte costisitoare, iar posibilitățile de implementare a lor pe scară mai largă sunt limitate. Utilizarea pe scară mai largă a ESR în sistemele electrice depinde de noi tehnologii, în special noi soluții de depozitare a energiei cu o densitate energetică de două sau trei ori mai mare decât cea actuală și la costuri semnificativ mai scăzute. Ar trebui continuată dezvoltarea tehnologiilor de tip „power-to-gas”, care transformă excedentul de energie electrică în gaz, întrucât acestea prezintă numeroase avantaje. Pentru gazul sintetic s-ar putea utiliza infrastructurile de rețea și de depozitare existente. Comitetul Regiunilor este de părere că cercetarea în vederea unor noi tehnologii de depozitare a energiei ar trebui intensificată, pentru a facilita exploatarea pe scară largă a surselor regenerabile de energie pentru producția de electricitate;

19.

subliniază că absența infrastructurii pentru o utilizare eficientă a resurselor regenerabile de energie pe continentul european, fie că este vorba de parcuri eoliene de mari dimensiuni în Marea Nordului sau de instalații solare în jurul Mediteranei și în Africa de Nord, înseamnă că este nevoie de investiții substanțiale în „autostrăzi electrice europene”. Extinderea acestora presupune respectarea unor cerințe stricte de mediu și implicarea obligatorie a regiunilor vizate. De asemenea, ar trebui alese metode puțin invazive de instalare a infrastructurii, cu luarea în considerare a unor eventuale trasee subterane. De asemenea, ar trebui să se țină seama de faptul că este necesară actualizarea sistemului european actual de energie electrică, gestionat de Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E), care se întinde din Portugalia până la frontiera estică a Poloniei și din Danemarca până în Balcani, pentru a fi capabil să facă față noilor solicitări care decurg dintr-o integrare mai accentuată a pieței europene a energiei; prin urmare, sprijină construirea unor noi rețele electrice de curent continuu, care ar putea spori nivelul de fiabilitate în funcționare a rețelei europene și reduce pierderile de energie în cursul transportului.

20.

relevează că extinderea producției de energie din surse regenerabile trebuie să aibă loc într-un mod pe deplin sustenabil. În momentul dezvoltării sistemelor existente pentru a li se asigura sustenabilitatea sau în momentul creării unora noi, ar trebui să se aibă grijă ca acestea să nu creeze noi obstacole în calea dezvoltării piețelor de energie și de combustibili. Abordările și sistemele existente ar trebui exploatate la maximum. Este extrem de important ca, în contextul extinderii producției de energie din surse regenerabile, să se facă efortul de a se asigura neutralitatea bioenergiei din punctul de vedere al emisiilor de CO2.

21.

observă că s-ar impune efectuarea de către Comisia Europeană a unei analize care să ducă la conceperea unor noi scheme de ajutor pentru ESR, coordonate la nivelul întregii Uniuni Europene și care să țină seama de experiența și bunele practici ale statelor membre și regiunilor. O astfel de abordare ar putea identifica obiective paneuropene și măsuri de realizare a acestora. O nouă schemă ar trebui să implice aspecte juridice, economice, tehnice și sociale;

22.

precizează că schema europeană de ajutor pentru sursele regenerabile de energie ar trebui să implice:

23.

observă că unele dintre statele membre introduc restricții privind sprijinul acordat ESR, în încercarea de a limita creșterea rapidă a prețurilor la energie electrică, pe care o consideră legată, în unele cazuri și într-o anumită măsură, de funcționarea incorectă a schemelor existente de ajutor pentru ESR. Acest tip de reacții politice pe termen scurt dovedesc în ce mod absența unei reglementări stabile și a unei politici coordonate a UE în domeniul surselor regenerabile de energie, precum și riscurile de reglementare importante care rezultă de aici pot avea un efect deosebit de negativ atât asupra mediului, cât și asupra pieței de energie;

24.

nutrește convingerea că, pentru stabilizarea situației actuale și crearea unor stimulente pe termen lung pentru investitori, este necesară o mai mare coerență între deciziile luate la nivel de stat membru. Un instrument pentru promovarea acesteia ar putea fi crearea unei scheme paneuropene de ajutor pentru sursele regenerabile de energie. Totodată, sunt deosebit de importante reducerea subvențiilor naționale pentru combustibilii fosili și încetarea altor politici care stau în calea investițiilor în sursele regenerabile;

25.

arată că, având în vedere nevoia substanțială de investiții pentru realizarea revoluției energetice (estimată la 1 000 de miliarde EUR pe teritoriul UE până în 2030), precum și atitudinea precaută generalizată a investitorilor față de riscuri, în special în climatul actual, este necesar să se facă uz de toate resursele financiare existente (cum ar fi fondurile de coeziune ale UE, veniturile dintr-o ETS revizuită, instrumente financiare inovatoare la diferite niveluri, veniturile rezultate din capacitățile instalate); s-ar putea să fie necesară și luarea în considerare a obligațiunilor de proiect pentru proiecte energetice în domeniul energiei din surse regenerabile, pentru a asigura/genera resurse financiare suficiente pentru cercetare și dezvoltare și capital de investiții pentru ESR;

26.

consideră prin urmare că subvențiile pentru ESR ar trebui coordonate la nivelul Uniunii Europene și între statele membre, ținându-se seama de experiența și bunele practici ale statelor membre și ale regiunilor, ceea ce ar reduce riscurile în domeniul investițiilor și ar crea noi stimulente pentru dezvoltarea ESR;

27.

subliniază că s-ar putea ca unele dintre schemele de ajutor existente, dezvoltate la nivel de stat membru, să nu reflecte întotdeauna în mod corect caracteristicile specifice ale diverselor regiuni. Adesea sursele de energie regenerabilă nu se află în apropierea utilizatorilor finali, necesitând eforturi majore de dezvoltare pentru rețelele de transport și de distribuție. Dezvoltarea insuficientă a infrastructurii de transport reprezintă unul dintre principalele obstacole în calea dezvoltării rapide a surselor regenerabile de energie;

28.

este ferm convins că sporirea rolului regiunilor ar impulsiona efectele de sinergie și ar optimiza totodată costurile dezvoltării infrastructurii de rețea. De aceea este important să se sporească implicarea regiunilor în promovarea surselor regenerabile și în direcționarea fondurilor destinate acestui scop atât către regiuni, cât și către producătorii de energie din surse regenerabile. Schemele de ajutor pentru sursele regenerabile ar trebui totodată să valorifice cunoștințele existente la nivel regional și să încurajeze regiunile să colaboreze.

29.

este convins că regiunile sunt în măsură să identifice cea mai bună combinație de tehnologii în materie de surse regenerabile, cum ar fi dezvoltarea de parcuri eoliene și solare alături de centralele electrice care utilizează biogazul și biomasa, precum și de dezvoltarea resurselor geotermale, în special a tehnologiilor care utilizează căldura geotermală pentru generarea de energie electrică; din aceste motive, ar trebui să se urmărească – acolo unde există posibilitatea tehnică – introducerea biogazului în rețelele de gaze naturale deja existente, precum și încurajarea acestei practici;

30.

consideră că, la nivelul regiunilor, ar fi posibilă combinarea diferitelor tehnologii de generare a energiei cu noile metode de gestionare a generării de energie electrică și a capacității de transport prin aplicarea tehnologiilor în domeniul rețelelor inteligente, și astfel echilibrarea nevoilor locale de electricitate în raport cu producția, sporindu-se astfel substanțial securitatea energetică a regiunilor și reducându-se dependența de importurile energetice de la mari distanțe;

31.

subliniază că regiunile au de jucat un rol deosebit de important în construirea și dezvoltarea microinstalațiilor de generare a ESR și în încurajarea apariției consumatorilor de energie care produc totodată energie pentru consumul propriu sau pentru cel al vecinilor (consumator-producător). Apariția acestor consumatori-producători ar putea contribui nu numai la limitarea costurilor totale ale obținerii și livrării de energie, ci și la dezvoltarea unor noi modele durabile de consum și producție a energiei; CoR sprijină ferm producerea de energie la nivel regional pentru sectorul public și cel privat, inclusiv pentru gospodării;

32.

arată că regiunile au un rol important de jucat și în ceea ce privește dezvoltarea cogenerării. Această tehnologie pentru producerea în tandem a energiei termice și a celei electrice face posibilă extragerea a aproape 90 % din conținutul de energie primară din combustibil. Rolul regiunilor ar putea fi acela de a coordona dezvoltarea cogenerării, ținând seama de rețelele de termoficare existente și de localizarea noilor investiții în cadrul regiunii. Uniunea Europeană ar trebui să creeze condițiile-cadru corespunzătoare pentru acordarea de stimulente pentru ca aceste instalații extrem de eficiente să poată funcționa cu acoperirea costurilor;

33.

constată că actualele sisteme de subvenționare a energiei din surse regenerabile nu permit decât o planificare condiționată a dezvoltării energiei din surse regenerabile și că, în multe cazuri, nu există cerințe pentru operatori;

34.

consideră, de aceea, că un nou sistem pentru subvenționarea surselor regenerabile de energie ar trebui să fie previzibil, cantitatea totală a resurselor rezervate pentru subvenționarea surselor regenerabile trebuind să fie stabilită și cunoscută cu mulți ani înainte, în corelație cu obiectivele ESR. Sistemul ar trebui să fie adaptat la fiecare tehnologie, ținându-se seama de viabilitatea acesteia și de gradul de maturitate, precum și să dispună de flexibilitatea necesară pentru a putea răspunde semnalelor pieței din fiecare stat;

35.

scoate în evidență faptul că rolul regiunilor și al părților interesate de la nivel local ar trebui sporit prin utilizarea experienței existente pentru a estima costurile de investiții și sprijinul de care este nevoie, astfel încât, într-o etapă ulterioară, producătorii ESR să poată opera pe piețele energetice europene;

36.

observă că dezvoltarea unor centre de sprijinire a ESR la nivelul regiunilor va genera locuri de muncă și va promova dezvoltarea mai multor tipuri de formare, care sunt esențiale pentru investitori și pentru firmele implicate în construcție și în conectarea la rețea. Dezvoltarea know-how-ului local va duce și la o intensificare a cercetării privind dezvoltarea regională a surselor regenerabile, putând deveni la rândul ei o componentă a cercetării desfășurate la nivel european și național;

37.

arată că dezvoltarea surselor regenerabile de energie este adesea limitată de o dezvoltare necorespunzătoare a rețelei de distribuție, a celei de transport și a interconexiunilor între statele membre ale UE, între regiunile continentale și cele insulare, precum și între insule. Înlăturarea acestor restricții necesită un demers dublu: dezvoltarea rețelei existente și modernizarea ei, pe de o parte, și gestionarea modernă a rețelei și a consumatorilor și producătorilor de energie electrică conectați la rețea, de cealaltă parte. În plus, în dezvoltarea rețelelor ar trebui integrate diferite tehnologii de depozitare, întrucât instalațiile de stocare pot să reducă necesitatea suplimentării capacităților de rețea și totodată să furnizeze energie de compensare. Alternativ, ar trebui luată în considerare și posibilitatea utilizării rețelei de gaze prin dezvoltarea instalațiilor de tip „power-to-gas”;

38.

de asemenea, consideră că o parte a finanțării trebuie alocată dezvoltării rețelei de distribuție, a celei de transport și a interconexiunilor între statele membre ale UE, între regiunile continentale și cele insulare, precum și între insule. Schema de ajutor ar trebui să permită un sprijin simultan și coordonat pentru dezvoltarea rețelelor și instalațiilor ESR. Aceasta ar contribui, pe de o parte, la utilizarea mai eficientă a fondurilor pentru sprijin, iar pe de altă parte, la cooperarea dintre operatorii de rețea, producătorii de energie din surse regenerabile locali și consumatori-producători. Acest tip de cooperare dintre operatorii rețelelor și producătorii de energie din surse regenerabile, inițiat prin alocarea coordonată a finanțării de sprijin, va elimina unul dintre neajunsurile sistemului actual, care constă în cooperarea necorespunzătoare dintre operatorii de rețea și producători.

39.

observă că producția de energie cu ajutorul tehnologiilor ESR depinde de factori externi, cum ar fi vântul sau nivelul radiației solare. Acest lucru limitează posibilitățile de sporire a capacității instalațiilor de energie din surse regenerabile. Îmbunătățirea modului de funcționare a ESR se poate realiza prin înființarea unor clustere de ESR folosind tehnologii diferite, cum ar fi turbinele eoliene, energia solară fotovoltaică, biomasa și biogazul, precum și energia geotermală și tehnologiile de stocare a energiei, prin intermediul rețelelor inteligente;

40.

consideră că sistemele de producere a energiei din surse regenerabile nu pot fi dezvoltate de fiecare stat membru în mod izolat. Această dezvoltare trebuie corelată cu realizarea obiectivelor legate de politica climatică, de promovarea dezvoltării unor noi tehnologii și de îmbunătățirea securității energetice europene, prin sporirea independenței Europei față de sursele externe de energie. Acest obiectiv comun paneuropean ar trebui pus în practică de toate nivelurile de guvernare împreună și în mod coordonat; în același timp, este important ca tranziția către o posibilă țintă de 100 % ESR să rămână limpede ca obiectiv și să se asigure faptul că energia „neconvențională” sau alte tipuri de energie care par a oferi alternative, dar care nu sunt regenerabile și, ca atare, nici sustenabile, neputând înlocui combustibilii fosili, nu deviază atenția și resursele de la tranziția necesară către ESR;

41.

arată că acțiunile necoordonate pot avea consecințe nedorite, cum ar fi un declin al siguranței aprovizionării sau creșteri nejustificate ale prețurilor, generând atitudini negative în rândul opiniei publice și scăderea susținerii pentru energia din surse regenerabile. Acest lucru poate fi remediat prin dezbateri publice și procese decizionale transparente la nivel politic, precum și prin campanii de informare în rândul populației cu privire la necesitatea de a utiliza energia în mod rațional și la existența unor noi modele durabile de consum și de producție de energie.

2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/57

—

consideră că mecanismul ASR reprezintă un instrument esențial de realizare a obiectivelor de coeziune economică, socială și teritorială;

—

solicită Comisiei Europene să integreze procesul său de modernizare a ajutoarelor de stat într-o strategie europeană mai cuprinzătoare de creștere, coeziune și de ocupare a forței de muncă;

—

consideră că ASR sunt un instrument aflat la dispoziția statelor pentru a combate efectele pe termen lung ale crizei, prin sprijinirea dinamicilor economice ale teritoriilor aflate în dificultate;

—

cere Comisiei Europene să țină seama de toate efectele crizei, sporind pe de o parte plafoanele ajutoarelor și, pe de altă parte, procentul populației acoperite de acest tip de asistență;

—

consideră că noile restricții impuse ajutoarelor acordate marilor întreprinderi, înțelese în sens comunitar, nu sunt justificate în vremuri de criză economică și solicită Comisiei Europene să extindă limitele actualei definiții a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri);

—

solicită îmbunătățirea coordonării normelor privind ajutoarele de stat cu celelalte politici europene, în special cu politica de coeziune, și solicită în acest sens ca reforma ASR să fie corelată cu crearea categoriei de regiuni aflate în tranziție;

—

recomandă Comisiei Europene ca, la stabilirea criteriilor de delimitare a zonelor, să țină seama de handicapurile naturale, geografice sau demografice ale anumitor regiuni.

Raportor

dl Jean-Paul DENANOT (FR-PSE), președintele Consiliului Regiunii Limousin

Document de referință

1.

se felicită de faptul că reforma orientărilor privind ajutoarele de stat regionale (ASR) se integrează într-un context mai general de reformare și simplificare a regulilor europene referitoare la ajutoarele de stat;

2.

subliniază că, pentru contribuabili – între care autoritățile locale și regionale –, dar și pentru beneficiari, este important să se poată baza pe principii clare, lizibile și inteligibile și – în continuarea avizului său (ECOS-V-035) referitor la comunicarea Comisiei privind modernizarea ajutoarelor de stat de stat în UE (1) – își reiterează îndemnul adresat Comisiei Europene de a avansa în procesul său de modernizare și simplificare, concentrându-se pe controlul ajutoarelor cu un impact semnificativ asupra pieței interne;

3.

consideră că, în contextul crizei economice și sociale, investițiile publice sunt esențiale pentru strategia globală de creștere și că regiunile trebuie să dispună de suficientă flexibilitate în cadrul sistemului de acordare a ajutoarelor de stat, pentru a-și spori competitivitatea, a crea locuri de muncă și a ieși din criza actuală;

4.

subliniază de altfel rolul important pe care Comisia Europeană l-a jucat după 2007 pentru a răspunde efectelor crizei, dând dovada unei mari viteze de reacție și a capacității sale de a acționa, prin instituirea unor cadre temporare; Comitetul Regiunilor invită Comisia Europeană să nu-și slăbească eforturile, conștientizând gravitatea situației economice în momentul elaborării viitoarelor orientări privind ASR, și subliniază că sprijinirea întreprinderilor (atât a celor mari, cât și a IMM-urilor) este fundamentală pentru toate regiunile care se confruntă cu restructurări economice, inclusiv pentru regiunile care fac obiectul articolului 107 alineatul (3) litera c);

5.

observă că, în conformitate cu dispozițiile tratatului, ASR se justifică dacă se limitează la anumite regiuni și dacă au ca obiectiv specific dezvoltarea acestora (2). Obiectivul acestor ajutoare specifice este de a sprijini, alături de politica de coeziune, regiunile cele mai fragile în eforturile lor de a ajunge din urmă nivelul economic al altor regiuni europene, pentru a contribui la realizarea obiectivului de coeziune economică, socială și teritorială a Uniunii Europene;

6.

subliniază importanța ajutoarelor de stat regionale ca factor esențial în înființarea, stabilirea și dezvoltarea întreprinderilor – inclusiv a marilor întreprinderi – în regiunile defavorizate și evidențiază faptul că aceste ajutoare sunt absolut necesare, alături de alte tipuri de ajutoare (cum ar fi cele pentru cercetare, dezvoltare și inovare sau ajutoarele destinate protecției mediului etc.), pentru stimularea investițiilor în aceste regiuni;

7.

sprijină demersul de flexibilizare a normelor, deja întreprins de Comisia Europeană odată cu publicarea Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare (RGEC) (3), al cărui articol 13 se referă la ajutoarele regionale;

8.

insistă asupra solicitării sale de a se ridica valoarea pragurilor de minimis stabilite de Regulamentul 2006/1998/CE, de la 200 000 EUR la 500 000 EUR, pe o perioadă de trei ani fiscali. De asemenea, consideră că este necesară revizuirea în mod proporțional a pragurilor de minimis în sectorul agricol și în cel al pescuitului, precum și a valorii ratei nete de nerambursare, corespunzătoare celui mai nefavorabil scenariu pentru schemele de garanții din Uniune;

9.

subliniază contradicția care ar apărea dacă s-ar include în calcularea plafoanelor de intensitate ale ajutoarelor de stat regionale ajutoarele de stat acordate serviciilor de interes economic general (SIEG), care sunt considerate a priori ca fiind compatibile cu tratatul și, în același timp, pot fi cofinanțate din fondurile structurale (4). Această includere ar putea descuraja statele membre să finanțeze ajutoarele de stat acordate SIEG. Ca atare, Comitetul cere Comisiei să ia în considerare excluderea ajutoarelor de stat acordate SIEG din calcularea plafoanelor de intensitate ale ajutoarelor regionale;

10.

consideră că, prin acordarea mai precisă a ajutoarelor de stat, pot fi vizate următoarele patru obiective specifice:

11.

constată că, prin faptul că vizează regiunile defavorizate și izolate, ASR participă la promovarea unei dezvoltări armonioase și echilibrate a teritoriului Uniunii Europene, fără a încălca normele în materie de concurență;

12.

consideră că mecanismul ASR reprezintă un instrument esențial de realizare a obiectivelor de coeziune economică, socială și teritorială, care contribuie la dezvoltarea economică a regiunilor aflate în dificultate, permițând autorităților publice să sprijine întreprinderile situate în aceste zone și înlesnind astfel reechilibrarea distribuției bogățiilor și a investițiilor între diversele regiuni europene;

13.

solicită Comisiei Europene să integreze procesul său de modernizare a ajutoarelor de stat într-o strategie europeană mai cuprinzătoare de creștere, coeziune și de ocupare a forței de muncă;

14.

în acest context, dorește să sublinieze că regiunile din cadrul Uniunii Europene concurează adesea cu țări terțe pentru atragerea de investiții străine directe (ISD) și, de aceea, consideră că revizuirea orientărilor privind ASR trebuie să recunoască efectele pozitive pe care le are pentru economia UE facilitarea acestor investiții și adaptarea corespunzătoare la concurența internațională în materie de investiții;

15.

subliniază importanța corelării reformei orientărilor privind ASR cu obiectivele Strategiei Europa 2020. În acest context, Comitetul Regiunilor notează importanța acordată competitivității întreprinderilor în contextul obiectivelor tematice ale cadrului strategic comun și consideră că reducerea capacităților de intervenție publică asupra întreprinderilor, pe de o parte, și încurajarea autorităților locale și regionale, pe de altă parte, în sensul sprijinirii proiectelor de dezvoltare a acelorași întreprinderi în cadrul utilizării fondurilor structurale, ar fi opțiuni contradictorii;

16.

solicită ca atare îmbunătățirea coordonării normelor privind ajutoarele de stat cu celelalte politici europene, în special cu politica de coeziune, dar și cu politica industrială, politica de cercetare și inovare sau cu piața internă. Comitetul Regiunilor reamintește că, în conformitate cu dispozițiile tratatului, realizarea pieței interne și, prin urmare, reglementarea ajutoarelor de stat trebuie să țină seama de obiectivele de coeziune la nivelul întregului teritoriu al UE, contribuind astfel la realizarea lor (5);

17.

consideră că anumite domenii, precum economia socială și solidară, datorită contribuției lor la activitatea economică și la liantul social din zonele defavorizate, ar trebui tratate în mod diferențiat, independent de problemele cu care se confruntă regiunile, și ar trebui să facă obiectul unei încadrări specifice, în continuarea Ghidului privind inovarea socială, pe care va trebui să-l prezinte Comisia Europeană;

18.

subliniază că, deși tratatele conferă Comisiei Europene o competență exclusivă în ceea ce privește stabilirea regulilor privind compatibilitatea ajutoarelor de stat, ASR sunt, după cum arată și denumirea lor, instrumente puse în serviciul dezvoltării teritoriale. De aceea, Comitetul Regiunilor regretă că nu a fost consultat de Comisia Europeană în momentul difuzării primelor proiecte către statele europene, considerând că este esențial să se exprime cu privire la unele aspecte atât de importante pentru impactul la nivel teritorial. Comitetul Regiunilor solicită Comisiei ca, în momentul elaborării viitoarelor sale orientări, să țină seama de recomandările și de preocupările exprimate în avizul de față;

19.

de asemenea, reamintește că cele mai multe autorități locale și regionale, care dețin competențe în domeniul dezvoltării economice prin intermediul politicilor economice și al rolului lor de susținere a întreprinderilor, sunt în măsură să evalueze impactul măsurilor luate la nivel european, datorită cunoașterii structurii economice locale și apropierii de actorii economici și sociali. În măsura în care autoritățile locale și regionale nu dispun decât de puține pârghii de contestare a hotărârilor luate de Comisia Europeană în domeniul ajutoarelor de stat, Comitetul Regiunilor crede de cuviință că aceste autorități ar trebui să fie asociate de Comisia Europeană încă de la demararea procesului de elaborare a normelor privind acordarea ASR;

20.

salută consultarea publică lansată de Comisia Europeană la 14 ianuarie 2013, în vederea pregătirii revizuirii noilor orientări pentru perioada 2014-2020. Această consultare publică ar trebui să permită în special implicarea autorităților locale și regionale, astfel încât să garanteze că reglementarea ajutoarelor de stat răspunde mai bine nevoilor din teritoriile și regiunile Europei, devenind astfel mai transparentă, ceea ce va duce la îmbunătățirea securității juridice a contribuabililor și a beneficiarilor, respectându-se astfel principiul guvernanței pe mai multe niveluri;

21.

consideră că trebuie găsit un echilibru între stabilirea normelor europene în materie de concurență, necesare pentru funcționarea pieței interne, și aprecierea efectelor reale asupra acestei piețe interne ale ajutoarelor acordate la nivel subnațional;

22.

de asemenea, atrage atenția Comisiei Europene asupra faptului că multe autoritățile locale și regionale au elaborat, în timpul crizei, planuri de redresare sau au înființat mecanisme de asistență care, din motive de eficiență economică, vor trebui coordonate cu ajutoarele de stat autorizate de Comisia Europeană și mai ales cu ASR, pentru a fi cu adevărat efective;

23.

solicită ca punerea în aplicare a orientărilor privind ASR să se facă la un nivel adecvat și consideră că nivelul național va fi interesat într-un parteneriat teritorial care să asocieze toate autoritățile subnaționale, în vederea elaborării și adaptării demersului de delimitare a zonelor;

24.

consideră că ASR sunt un instrument aflat la dispoziția statelor pentru a combate efectele pe termen lung ale crizei, prin sprijinirea dinamicilor economice ale teritoriilor aflate în dificultate, și, ca atare, respinge cu hotărâre reducerea, în raport cu actualele orientări privind ASR, a capacităților de intervenție publică asupra întreprinderilor, care reprezintă un important vector de dezvoltare economică și de creare a locurilor de muncă la nivel regional;

25.

cere Comisiei Europene să țină seama de toate efectele crizei, sporind pe de o parte plafoanele ajutoarelor și, pe de altă parte, procentul populației acoperite de acest tip de asistență, conform estimărilor pe care însăși Comisia le formulase în cadrul orientărilor privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2007-2013 (45,5 % pentru UE-27, cf. nota 15, 2006/C 54/08);

26.

își exprimă preferința pentru menținerea unei delimitări echilibrate a zonelor în alocarea ASR pe perioada 2014-2020, astfel încât să se evite decalaje prea mari între regiunile Uniunii Europene, în special în ceea ce privește zonele menționate la articolul 107 alineatul (3) litera a) și cele menționate la articolul 107 alineatul (3) litera c), pentru a evita riscul unor delocalizări interne în Uniunea Europeană;

27.

cere Comisiei Europene să prevadă un dispozitiv de tranziție, printr-un mecanism de sprijinire, astfel încât teritoriile care puteau solicita acest tip de ajutoare în perioada precedentă, dar care nu mai îndeplinesc criteriile viitoarelor orientări, să nu fie afectate în mod brutal de ieșirea din acest sistem de delimitare a zonelor;

subliniază faptul că Comisia Europeană ar trebui să prevadă dispoziții speciale în cadrul orientărilor privind ASR pentru statele membre ale Uniunii care se găsesc într-o situație de criză economică și financiară gravă și care beneficiază de sprijin prin intermediul mecanismului european de stabilizare financiară, în vederea asigurării coerenței între toate politicile economice ale Uniunii Europene;

28.

salută propunerea Comisiei Europene de a permite luarea în considerare a regiunilor învecinate cu zonele care fac obiectul articolului 107 alineatul (3) litera a) în categoria zonelor acoperite de articolul 107 alineatul (3) litera c);

29.

constată că delimitarea zonelor pentru ASR este legată de distincția făcută în cadrul politicii de coeziune între regiunile de convergență (în care PIB-ul este mai mic de 75 % din media UE) și regiunile de competitivitate (PIB > 75 %). În ceea ce privește noile propuneri ale Comisiei Europene în domeniul politicii de coeziune, în special crearea unei noi categorii de regiuni aflate în tranziție, al căror PIB va fi situat între 75 % și 90 % din media UE, Comitetul Regiunilor solicită ca reforma ASR să fie corelată cu crearea acestei noi categorii și propune un sistem simplificat în care toate regiunile aflate în tranziție să fie considerate ca fiind zone prestabilite, acoperite de articolul 107 alineatul (3) litera c). Comitetul Regiunilor regretă că, în proiectul Comisiei Europene prezentat la 14 ianuarie 2013, doar regiunile aflate în tranziție aparținând zonelor ce fac obiectul articolului 107 alineatul (3) litera a) sunt considerate ca zone prestabilite acoperite de articolul 107 alineatul (3) litera c). Ca atare, CoR îndeamnă Comisia să-și modifice proiectul, astfel încât să se coreleze cu proiectul de regulament general privind fondurile structurale și să împiedice orice inegalitate de tratament între regiuni din aceeași categorie și care se confruntă cu dificultăți economice similare;

30.

atrage atenția Comisiei Europene asupra situației specifice – recunoscută în articolul 107 alineatul (3) litera a) – în care se găsesc regiunile ultraperiferice, insistând asupra necesității unei abordări mai flexibile și adaptate trăsăturilor lor specifice. Comitetul Regiunilor consideră că aceste regiuni, din cauza depărtării față de piața internă a Uniunii Europene și a apropierii lor de alte piețe, trebuie să poată aloca în continuare ajutoare pentru funcționarea întreprinderilor, ajutoare nedescrescătoare și fără caracter temporar, și să aibă dreptul la același nivel de asistență cu cel alocat în trecut. În ceea ce privește ajutoarele pentru investiții, Comitetul consideră că majorarea acordată regiunilor ultraperiferice trebuie să rămână neschimbată, dat fiind că situația lor, care a dus la recunoașterea acestei majorări, este structurală și permanentă;

31.

recomandă Comisiei să ia în considerare și lista regiunilor cu „dispoziții speciale”, care va fi stabilită în cadrul financiar multianual (CFM), pentru a asigura o mai bună corelare între dispozițiile politicii de coeziune și orientările privind ASR;

32.

își pune întrebări în legătură cu relevanța indicatorilor aleși de Comisia Europeană pentru delimitarea zonelor pentru ASR (PIB și rata șomajului), propunând să se reflecteze la alte metode de alocare și supraveghere a acestor ajutoare. Autoritățile locale și regionale trebuie asociate pe deplin la acest proces de reflecție. Comitetul Regiunilor a propus deja piste de reflecție în avizul său intitulat „Măsurarea progreselor – dincolo de PIB”;

33.

în stabilirea criteriilor de delimitare a zonelor, Comisia Europeană ar trebui să țină seama mai ales de handicapurile naturale, geografice sau demografice ale anumitor regiuni:

34.

menționează inadecvarea la zonele rurale a criteriilor de delimitare a zonelor pentru ASR din punctul de vedere al dimensiunii minime și al continuității zonelor. Aceste zone nu beneficiază de tratamentul specific acordat zonelor cu slabă densitate demografică, dar nici nu pot îndeplini criteriile densității populației, menționate în textele normative. Comitetul Regiunilor cere ca aceste condiții să devină mai flexibile, astfel încât să corespundă trăsăturilor specifice ale teritoriilor rurale din Uniunea Europeană, fie prin fixarea unor praguri de populație mai pertinente, fie prin aplicarea alternativă a acestor două criterii;

35.

cere depășirea acestei perspective, solicitând un nou proces de reflecție pentru stabilirea criteriilor de delimitare a zonelor pentru ASR, prin promovarea unei abordări mai regionale care să precizeze mai bine trăsăturile teritoriale specifice;

36.

având în vedere diversele puncte evocate în cele de mai sus și mai ales contextul de criză economică și socială, Comitetul consideră că mecanismul ASR, prin efectele sale pozitive asupra creării de locuri de muncă și de activitate economică, este mai necesar ca oricând; salută intenția Comisiei de a prevedea o revizuire la jumătatea perioadei a hărților regionale în 2016;

37.

observă că, în formularea sa actuală, articolul 107 alineatul (3) litera a) din tratat menționează regiunile „în care există un grad de ocupare a forței de muncă extrem de scăzut”. Comitetul Regiunilor propune ca, pe lângă PIB, să se ia în considerare și criteriul ratei șomajului în determinarea zonelor ce intră sub incidența acestui articol, din cauza degradării situației ocupării forței de muncă în numeroase state membre;

38.

consideră că metoda de stabilire a zonelor care fac obiectul articolului 107 alineatul (3) litera c) trebuie să se bazeze pe media europeană drept referință pentru calculul criteriilor de comparare a PIB-ului și a ratei șomajului. Această modalitate permite o mai bună reflectare a diferențelor de dezvoltare între statele membre și, astfel, concentrarea pe regiunile cele mai fragile în țările care înregistrează o rată ridicată a șomajului și un PIB mai scăzut;

39.

consideră că noile restricții impuse în zonele ce fac obiectul articolului 107 alineatul (3) litera c) și referitoare la ajutoarele acordate marilor întreprinderi, înțelese în sens comunitar, nu sunt justificate, cu atât mai mult în vremuri de criză economică. Comitetul Regiunilor subliniază că în această categorie intră nu doar marile întreprinderi cu capital internațional și piețe globale, ci și un număr important de întreprinderi locale și familiale ale căror nevoi de mână de lucru le obligă să depășească pragul fatidic de 250 de salariați. Categoria cuprinde și mici întreprinderi implantate la nivel strict local care, prin intermediul normelor europene de consolidare[6], pot depăși limita care le desparte de marile întreprinderi. Eliminând orice posibilitate de sprijinire a lor în zonele ce fac obiectul articolului 107 alineatul (3) litera c), Comisia Europeană amenință locurile de muncă și activitatea economică din regiunile aflate cel mai mult în dificultate și care reușesc cu greu să păstreze pe propriul teritoriu acest tip de întreprinderi;

40.

pe de altă parte, evidențiază riscurile de delocalizare, atât în interiorul, cât și în exteriorul Uniunii Europene, care afectează regiunile, în condițiile interzicerii acordării de ajutoare marilor întreprinderi. Astfel, acestea ar putea părăsi zonele ce intră sub incidența articolului 107 alineatul (3) litera c) pentru a se implanta în zonele ce intră sub incidența articolul 107 alineatul (3) litera a) sau în state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, în cazul în care cuantumul ajutoarelor s-ar diminua;

41.

salută clauza de salvgardare propusă de Comisia Europeană în proiectul său din 14 ianuarie 2013, care obligă marile întreprinderi să mențină investițiile și locurile de muncă create în regiunea în care a fost acordat ajutorul pe o perioadă de 5 ani și, în cazul IMM-urilor, pe o perioadă de 3 ani;

42.

recomandă adăugarea unei clauze de recuperare integrală a ajutoarelor, după modelul articolului 57 din actualul Regulament general privind fondurile structurale. Această clauză ar putea fi aplicată timp de 5 ani de la acordarea acestor ajutoare, în cazul în care natura sau condițiile de punere în aplicare ale operației cofinanțate au fost afectate, dacă operația creează un avantaj unei întreprinderi sau unui organism public, dacă intervine o schimbare în natura proprietății unui element de infrastructură sau dacă este oprită o activitate de producție;

statele membre și Comisia veghează ca întreprinderile care fac sau au făcut obiectul unei proceduri de recuperare în urma delocalizării unei activități de producție în interiorul unui stat membru sau către un alt stat membru să nu beneficieze de finanțări din fondurile structurale;

43.

invită Comisia Europeană să introducă un mecanism care să țină seama în faza ex ante de efectele externe negative pe care le pot induce ASR în materie de pierderi semnificative de locuri de muncă în unitățile existente deja pe teritoriul UE, nu doar în cadrul evaluării comparative elaborate de Comisie în faza de notificare, întâlnite în prezent numai în cazul marilor proiecte de investiții (2009/C 223/02, p. 54), ci și în cadrul Regulamentului general de exceptare;

44.

solicită Comisiei Europene să extindă limitele actualei definiții a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), pentru a menține mecanismul ASR în favoarea întreprinderilor ce participă în mare măsură la generarea de creștere și de locuri de muncă în zonele respective și pentru ca aceste întreprinderi să participe la constituirea unui antreprenoriat european puternic și structurat, atașat regiunilor și nedispus la delocalizare, pentru a răspunde în cel mai bun mod cu putință mizelor impuse de competitivitate, de inovare și de internaționalizare, obiective ale Strategiei Europa 2020;

45.

solicită Comisiei să creeze, ca în cazul industriei agroalimentare, o nouă categorie de întreprinderi mediane, între IMM-uri și marile întreprinderi, cu un efectiv cuprins între 250 și 750 de salariați și cu o cifră de afaceri mai mică de 200 de milioane EUR, pentru a sprijini dezvoltarea sectorului IMM-urilor. În același mod, Comitetul Regiunilor face apel la lansarea unui proces de reflecție privind luarea în considerare a categoriei întreprinderilor de dimensiuni intermediare (IDI), provenite din IMM-uri dezvoltate, cu efective cuprinse între 250 și 5 000 de salariați. Astfel, Comitetul propune ca întreprinderile mediane și întreprinderile de dimensiuni intermediare să beneficieze de cuantumuri adaptate ale ajutoarelor, superioare celor ale marilor întreprinderi și inferioare celor ale IMM-urilor;

46.

subliniază că, pentru a ține seama de aspectul determinant al caracterului regional în alocarea ASR, normele de consolidare (6) nu ar trebui să se aplice în zonele eligibile pentru acest tip de ajutoare. În opinia Comitetului Regiunilor, întreprinderile ar trebui să fie considerate autonome, fără legătură cu întreprinderile asociate sau partenere;

47.

subliniază că cuantumul ajutoarelor propuse pentru zonele eligibile pentru ASR pe perioada 2014-2020 se apropie de valorile ajutoarelor acordate IMM-urilor și prevăzute în prezent de RGEC (7), riscul fiind anularea specificului ASR. Ca atare, Comitetul Regiunilor solicită cel puțin menținerea cuantumurilor ajutoarelor prevăzute de orientările privind ASR pe perioada 2007-2013, considerând chiar că, în vremuri de criză economică, aceste valori ar trebui să sporească;

48.

consideră că ar trebui prevăzut un cuantum majorat pentru a favoriza sprijinirea investițiilor și a creării locurilor de muncă în noua categorie de regiuni aflate în tranziție, ținând seama de decalajul economic ce le caracterizează;

49.

semnalează faptul că întreprinderilor situate în zone eligibile pentru ASR nu li se pot acorda ajutoare decât pentru o parte a investițiilor făcute sau pentru un număr de locuri de muncă create ce corespunde creșterii activităților întreprinderii, pentru a favoriza dinamica economică a regiunilor. Comitetul Regiunilor propune ca reluările de activitate și modernizarea echipamentelor de producție, mai frecvente în vremuri de criză, să devină eligibile în contextul noilor orientări privind ASR;

50.

se opune înăspririi regulilor prin care se demonstrează caracterul stimulator al ASR alocate proiectelor de investiții, independent de importanța acestora sau de dimensiunea întreprinderii care le realizează. Comitetul Regiunilor subliniază că, în cadrul regulilor privind ASR, ajutorul are un caracter de stimulare prin faptul că regiunile în cauză se găsesc într-o situație dificilă, investițiile nefiind posibile fără alocarea ajutoarelor;

51.

sprijină propunerea Comisiei, prin care devin eligibile ajutoarele acordate întreprinderilor din sectorul construcțiilor navale, dat fiind că situația acestora nu mai justifică excluderea decisă în momentul în care acest sector traversa o gravă criză de supracapacitate;

În schimb, Comitetul Regiunilor nu este de acord cu propunerea Comisiei de a declara ajutoarele regionale acordate întreprinderilor din sectoarele siderurgic și de producere a fibrelor sintetice ca fiind incompatibile în fapt cu piața internă. Comitetul Regiunilor insistă asupra faptului că situația acestora nu mai justifică excluderea lor, decisă în momentul în care aceste sectoare traversau o gravă criză de supracapacitate;

52.

preconizează instituirea unui mecanism mai flexibil, capabil să se adapteze repede la schimbările economice, în locul unei simple revizuiri efectuate în prezent o dată la șapte ani și care nu permite înfruntarea situațiilor neprevăzute de criză ce ar putea afecta dramatic structura economică a unei regiuni; Comitetul Regiunilor propune, de exemplu, ca, la nivel regional să se constituie o rezervă de populație, care să fie redistribuită în funcție de schimbările economice și de comun acord cu autoritățile subregionale;

53.

propune o evaluare globală a mecanismului ASR la nivel european, realizată în această perioadă, pentru a vedea dacă nu există efecte de balast și delocalizări interne în Uniunea Europeană. Dacă este cazul, ar putea fi stabilite sancțiuni administrative, precum returnarea ajutoarelor.