ISSN 1977-1029

doi:10.3000/19771029.C_2012.391.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 391

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 55
18 decembrie 2012


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

AVIZE

 

Comitetul Regiunilor

 

A 97-a sesiune plenară din 8, 9 și 10 octombrie 2012

2012/C 391/01

Avizul Comitetului Regiunilor — Elaborarea unei strategii maritime pentru zona Oceanului Atlantic

1

2012/C 391/02

Avizul Comitetului Regiunilor — Cartea albă – O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile

7

2012/C 391/03

Avizul Comitetului Regiunilor — Strategia revizuită a UE pentru regiunea Mării Baltice

11

2012/C 391/04

Avizul Comitetului Regiunilor — Perspectiva energetică 2050

16

2012/C 391/05

Avizul Comitetului Regiunilor — Adaptarea la schimbările climatice și soluțiile regionale: cazul regiunilor de coastă

21

2012/C 391/06

Avizul Comitetului Regiunilor — Strategii regionale specifice de combatere a schimbărilor climatice din UE pornind de la exemplul regiunilor montane

27

 

III   Acte pregătitoare

 

COMITETUL REGIUNILOR

 

A 97-a sesiune plenară din 8, 9 și 10 octombrie 2012

2012/C 391/07

Avizul Comitetului Regiunilor — Noul cadru financiar multianual pentru perioada de după 2013

31

2012/C 391/08

Avizul Comitetului Regiunilor — Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (2014-2020)

37

2012/C 391/09

Avizul Comitetului Regiunilor — Pachet de măsuri privind achizițiile publice

49

2012/C 391/10

Avizul Comitetului Regiunilor — Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF)

84

2012/C 391/11

Avizul Comitetului Regiunilor — Europa în lume: O nouă abordare privind finanțarea acțiunii externe a UE

110

2012/C 391/12

Avizul Comitetului Regiunilor — Revizuirea Directivei privind reutilizarea informațiilor din sectorul public și datele deschise

120

2012/C 391/13

Avizul Comitetului Regiunilor — Pachetul Protecția datelor

127

2012/C 391/14

Avizul Comitetului Regiunilor — Pachetul privind protecția economiei licite

134

RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

AVIZE

Comitetul Regiunilor

A 97-a sesiune plenară din 8, 9 și 10 octombrie 2012

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 391/1


Avizul Comitetului Regiunilor — Elaborarea unei strategii maritime pentru zona Oceanului Atlantic

2012/C 391/01

COMITETUL REGIUNILOR

salută propunerea de elaborare a unei strategii maritime pentru zona Oceanului Atlantic și de elaborare a unui plan de acțiune pentru Atlantic pe perioada 2014-2020;

subliniază că sprijinirea Strategiei pentru Oceanul Atlantic de către Comitet este condiționată de adoptarea unei abordări mai cuprinzătoare, care să includă pe deplin dimensiunea teritorială, să dezvolte legături clare între zona terestră și cea maritimă și să contribuie și la îndeplinirea altor obiective esențiale ale politicilor UE; solicită, prin urmare, Comisiei Europene ca strategia să fie numită „O strategie integrată pentru zona Oceanului Atlantic”;

recunoaște că proiectele din cadrul planului de acțiune pentru Atlantic vor trebui să recurgă la surse de finanțare existente la nivelul UE – fonduri care țin de Cadrul strategic comun (CSC) sau din afara acestuia – și la alte fonduri de la nivel național, regional, local și din sectorul privat;

nu este de acord cu propunerea de a se desființa Forumul pentru Atlantic după adoptarea planului de acțiune și propune menținerea sa până în 2020, cu misiunea de a supraveghea implementarea, de a face bilanțul progreselor și de a încuraja atingerea obiectivelor strategiei;

este de părere că structura de guvernanță trebuie să valorifice la maximum contribuția numeroaselor părți interesate și a posibililor participanți la Strategia pentru Oceanul Atlantic și solicită să se aplice o abordare bazată pe guvernanța pe mai multe niveluri în procesul de elaborare, implementare, evaluare și revizuire planului de acțiune.

Raportor

dl Paul O’DONOGHUE (IE-ALDE), membru al Consiliului comitatului Kerry și al Autorității Regionale South-West

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Elaborarea unei strategii maritime pentru zona Oceanului Atlantic

COM(2011) 782 final

I.   OBSERVAȚII GENERALE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

salută propunerea de elaborare a unei strategii maritime pentru zona Oceanului Atlantic și de elaborare a unui plan de acțiune pentru Atlantic pe perioada 2014-2020;

2.

consideră că zona Atlanticului a suferit până acum de pe urma lipsei unei viziuni strategice comune cu privire la dezvoltarea sa viitoare și consideră că propunerea examinată oferă oportunități reale de a defini o astfel de viziune strategică, care trebuie sa aibă în centrul său coeziunea teritorială și prosperitatea;

3.

sprijină argumentele în favoarea unei strategii europene, dat fiind că provocările și oportunitățile din zona Atlanticului depășesc cadrul frontierelor naționale, necesitând o abordare mai globală și mai integratoare; în același timp, insistă pe faptul că strategia trebuie să demonstreze că are o reală valoare adăugată la nivel de rezultate și de punere în aplicare;

4.

înțelege abordarea Comisiei Europene de a face această propunere sub forma unei „strategii bazate pe bazinele maritime”, în cadrul politicii maritime integrate (și nu sub forma unei strategii macroregionale); cu toate acestea, subliniază că Comitetul nu poate sprijini Strategia pentru Oceanul Atlantic decât dacă aceasta adoptă o abordare mai cuprinzătoare, care să includă pe deplin dimensiunea teritorială, să dezvolte legături clare între zona terestră și cea maritimă și să contribuie și la îndeplinirea altor obiective esențiale ale politicilor UE;

5.

solicită, prin urmare, Comisiei Europene să modifice numele strategiei, intitulând-o „O strategie integrată pentru zona Oceanului Atlantic” și consideră, totodată, că asemenea strategii ar trebui elaborate și pentru alte zone maritime europene, fructificând experiențele acumulate în zona atlantică (ca, de exemplu, în regiunea Mării Nordului);

6.

recunoaște necesitățile specifice ale regiunilor ultraperiferice din zona Oceanului Atlantic și consideră că strategia poate oferi prilejuri favorabile pentru creșterea eficienței și coerenței cadrului de politici al UE în aceste regiuni;

7.

solicită ca Strategia pentru Oceanul Atlantic și planul de acțiune aferent să fie axate puternic pe crearea de locuri de muncă, pe creștere economică durabilă și pe investiții, contribuind în același timp la îmbunătățirea mediului marin;

8.

consideră că, în ceea ce privește zona geografică acoperită, strategia ar trebui să adopte o abordare pragmatică și să definească relativ flexibil frontierele acestei zone, pentru ca problemele să poată fi abordate fără a se impune limite artificiale; în același timp, solicită totuși revizuirea acoperirii geografice către nord, pentru a permite asocierea Islandei la această strategie;

9.

se teme că învățămintele valoroase desprinse din elaborarea strategiilor macroregionale existente și a altor strategii transnaționale (1) nu sunt luate în considerare în cazul procesului privind Strategia pentru Oceanul Atlantic, în special în domenii precum guvernanța, elaborarea, comunicarea și asumarea politicilor, obiectivele și evaluarea;

10.

atrage atenția asupra răspunderii considerabile care revine Forumului pentru Atlantic, și anume de a fi la înălțimea așteptărilor părților interesate, de a asigura un proces participativ de implicare în elaborarea planului de acțiune și de a institui cadre coerente atât pentru programarea, cât și pentru implementarea măsurilor și proiectelor prioritare;

II.   PROVOCĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI

11.

nu contestă provocările și oportunitățile identificate de Comisia Europeană, însă estimează că planul de acțiune trebuie să se concentreze pe obținerea unor rezultate concrete și să abordeze provocările pentru care se vor putea oferi răspunsuri mai eficiente printr-o abordare bazată pe parteneriat;

12.

subliniază că temele planului de acțiune trebuie să fie aliniate mai strict la cele ale Strategiei Europa 2020 și ale inițiativelor sale emblematice, fiind totodată coerente cu temele Cadrului strategic comun (CSC) și cu propunerile de reformă a fondurilor acestui CSC;

13.

în general, este de acord cu temele identificate de Comisia pentru Arcul Atlantic (CPMR) (2), și anume: (1) accesibilitatea și transporturile în zona Atlanticului; (2) economia și industriile maritime; (3) clima și mediul; (4) cercetarea și inovarea și (5) atractivitatea teritoriilor;

14.

subliniază importanța pescuitului, a pescuitului fructelor de mare, a acvaculturii și a lanțului de prelucrare și comercializare a produselor marine în regiunea Atlanticului și numărul de locuri de muncă care depind de această activitate. Orice strategie de creștere economică și de ocupare a forței de muncă pentru această regiune trebuie neapărat să depună eforturi în vederea consolidării și întăririi acestei filiere profesionale;

15.

consideră că planul de acțiune trebuie să răspundă necesității ca mediul marin din zona Atlanticului să fie abordat în mod planificat; afirmă că, în acest scop, va fi nevoie de o coordonare de comun acord a planificării teritoriale maritime și a proceselor de management marin în întreaga zonă, precum și de o mai bună coordonare între cadrele de planificare pentru spațiul maritim și cel terestru;

16.

consideră că litoralul regiunilor din zona Oceanului Atlantic este foarte atractiv, atât în ce privește persoanele care vin pentru a se instala definitiv, cât și activitățile sezoniere, legate în special de navigația în scopuri recreative sau sportive și de turism. Este important ca teritoriile respective să se pregătească să primească aceste fluxuri de populație, care pot exercita presiuni asupra litoralului pe plan funciar, economic, ecologic etc.;

17.

subliniază că strategia trebuie să valorifice realizările proiectelor anterioare și actuale din zona Atlanticului care au fost finanțate de UE, inclusiv prin evaluarea acțiunilor finanțate până în prezent și prin identificarea celor care ar putea fi incluse în Planul de acțiune; toate acestea ar putea avea consecințe asupra anumitor programe, impunând extinderea proiectelor pentru ca impactul lor să fie mai important și mai concret;

18.

pledează pentru ca planul de acțiune să aibă și o dimensiune externă, care să permită promovarea unor obiective strategice împreună cu părțile interesate din întreaga zonă a Oceanului Atlanticului;

III.   FINANȚAREA STRATEGIEI PENTRU OCEANUL ATLANTIC

19.

recunoaște că proiectele din cadrul planului de acțiune pentru Atlantic vor trebui să recurgă la sursele de finanțare existente la nivelul UE – fonduri care țin de Cadrul strategic comun (CSC) sau din afara acestuia – și la alte fonduri de la nivel național, regional, local și din sectorul privat; subliniază că această situație ridică o serie de întrebări cu privire la modalitățile concrete prin care strategia va atrage sprijin financiar în vederea implementării sale , cu atât mai mult cu cât elaborarea planului de acțiune se desfășoară în paralel cu procesul de programare pentru diferitele programe de finanțare ale UE;

20.

insistă asupra faptului că, pentru a se obține rezultate concrete, fondurile disponibile trebuie să corespundă cât mai bine planului de acțiune; prin urmare, este cu atât mai necesar ca strategia să adopte o abordare teritorială mai integrată, iar planul de acțiune să corespundă cât mai direct obiectivelor Strategiei Europa 2020 și să fie compatibil cu cerințele de reglementare ale diferitelor fonduri ale UE;

Finanțarea în temeiul Cadrului strategic comun

21.

sugerează ca Forumul pentru Atlantic să intre în dialog cu autoritățile de gestionare de resort din cele cinci state membre, pentru a se asigura că acordurile naționale de parteneriat reflectă în mod adecvat prioritățile Strategiei pentru Oceanului Atlantic și că există un grad suficient de complementaritate între programele operaționale și măsurile planului de acțiune; cu toate acestea, se teme că o strategie care ține de domeniul politicii maritime integrate nu permite decât o marjă limitată de aliniere la programele finanțate în temeiul CSC, cu excepția Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM);

22.

menționează că elaborarea planului de acțiune va trebui să se facă în conformitate cu principiile și obiectivele fondurilor, în special ale celor care țin de Cadrul strategic comun;

23.

dată fiind concentrarea tematică strictă care a fost deja impusă autorităților de gestionare, nu este favorabil alocării de resurse pentru planul de acțiune pentru Atlantic în cadrul fiecărui program operațional ;

24.

cu toate acestea, propune ca Forumul pentru Atlantic să colaboreze cu autoritățile de gestionare pe durata procesului de programare, pentru a stabili modalitățile prin care s-ar putea finanța măsurile din planul de acțiune, printr-o aliniere clară la prioritățile tematice selectate în programul respectiv și la criteriile specifice de selecție a proiectelor;

25.

subliniază potențialul anumitor elemente ale Regulamentelor CSC, ca de exemplu abordareamulti-fonduri, în ce privește sprijinirea și implementarea unor obiective esențiale ale Strategiei pentru Oceanul Atlantic; de asemenea, afirmă că prin asigurarea coerenței dintre strategie și anumite abordări integrate din CSC (cum ar fi dimensiunea urbană, investițiile teritoriale integrate sau planurile de acțiune comune), s-ar putea valorifica experiența și expertiza autorităților locale pentru a contribui la îndeplinirea unor obiective esențiale pentru Atlantic;

26.

pe lângă aceasta, propune ca rapoartele anuale de implementare pentru programele respective să includă în mod necesar o evaluare a contribuției programelor reglementate de CSC la obiectivele Strategiei pentru Oceanul Atlantic și la implementarea planului de acțiune;

Programele de cooperare teritorială

27.

consideră că viitoarele programele de cooperare teritorială vor fi esențiale pentru concretizarea unor aspecte fundamentale ale Strategiei pentru Oceanul Atlantic și subliniază că în zona corespunzătoare strategiei propuse, funcționează la ora actuală peste 10 programe de cooperare teritorială (transfrontalieră, transnațională și interregională);

28.

este de acord cu menținerea programului (transnațional) pentru zona Atlanticului, cu creșterea pachetului financiar respectiv, astfel încât să corespundă anumitor obiective ambițioase ale Strategiei pentru Oceanul Atlantic; pe lângă aceasta, propune ca programul pentru zona Atlanticului să reprezinte vehiculul adecvat pentru a lansa apeluri specifice privind inițiativele strategice ale Strategiei pentru Oceanul Atlantic (proiecte emblematice), precum și pentru finanțarea platformei pentru implementare (a se vedea punctele 40 și 41);

29.

propune ca Forumul pentru Atlantic să implice programul INTERACT în sprijinirea măsurilor de sensibilizare a cetățenilor și să asocieze autoritățile de gestionare din programele de cooperare teritorială existente în procesul de elaborare a planului de acțiune pentru Atlantic;

30.

subliniază că această implicare ar fi utilă:

(a)

pe durata elaborării planului de acțiune, deoarece ar identifica: învățăminte desprinse din programul de gestionare a INTERREG care se pot aplica strategiei; consecințele probabile ale strategiei asupra implementării programelor, inclusiv în ce privește sinergiile și cooperarea dintre programe; modalitățile prin care proiectele aferente Strategiei pentru Oceanul Atlantic ar putea fi gestionate eficient în cadrul diferitelor programe;

(b)

pe durata procesului de programare: făcând cunoscută strategia în programele de cooperare teritoriale; identificând proiectele pertinente pentru a îndeplini obiectivele strategiei; utilizând programele de cooperare pentru a aborda anumite aspecte tematice și a facilita schimburile între programe;

Finanțarea provenită din alte programe UE

31.

este îngrijorat de faptul că nu există suficientă coerență cu alte programe ale UE, ceea ce va face ca obiectivele Strategiei pentru Oceanul Atlantic și necesitățile sale în vederea finanțării planului său de acțiune să nu dispună de resurse suficiente în perioada de programare 2014-2020;

32.

evocă exemplul noilor „proiecte integrate” din cadrul Programului LIFE+ (2014-2020), care au o durată mai lungă și acoperă teritorii mai întinse, scopul lor fiind de a contribui la o mai bună implementare a politicii privind mediul și clima, dar care nu preconizează finanțarea de proiecte în mediul marin (3); consideră că în acest caz se irosește o ocazie de a contribui concret la anumite obiective esențiale ale politicii maritime integrate și ale Strategiei pentru Oceanul Atlantic;

33.

de asemenea, regretă că zona Atlanticului a fost trecută cu vederea în momentul identificării rețelelor centrale din cadrul rețelelor transeuropene și solicită să se recurgă în mod prioritar la mecanismul „Conectarea Europei”, pentru a aborda problemele fundamentale ale zonei Atlanticului legate de accesibilitate și de caracterul periferic (în transporturi, energie și TIC);

34.

se întreabă cum își propune Forumul pentru Atlantic să direcționeze și să utilizeze mai bine celelalte fonduri UE disponibile și să atragă mai multe resurse în vederea îndeplinirii obiectivelor strategiei; propune, de exemplu, ca planul de acțiune să promoveze parteneriatele de cercetare în întreaga zonă a Atlanticului, astfel încât să valorifice sprijinul acordat de Programul-cadru Orizont 2020;

Alte surse de finanțare

35.

este îngrijorat de faptul că nu s-a pus accentul pe atragerea finanțării din sectorul privat și pe implicarea sectorului privat, în general, în îndeplinirea obiectivelor strategiei; consideră că aceasta este o provocare pe care Forumul pentru Atlantic trebuie să o abordeze în cursul proceselor de consultare și prin campanii de comunicare specific concepute;

36.

observă că actuala criză a bugetelor publice face necesară atragerea investițiilor internaționale în zona Atlanticului pentru a valorifica oportunitățile existente (în sectoare precum energiile maritime din surse regenerabile, alimentele din sursă oceanică și acvacultura, resursele marine, transportul maritim și dezvoltarea porturilor); sugerează că planul de acțiune trebuie să aibă ca element central promovarea zonei Atlanticului ca zonă favorabilă investițiilor și afacerilor;

37.

propune ca Forumul pentru Atlantic să colaboreze cu Comisia Europeană și cu Banca Europeană de Investiții pentru a examina potențialul creării unui instrument financiar specific care să faciliteze pregătirea unor „proiecte finanțabile” prin combinarea subvențiilor cu împrumuturi și cu instrumente de capital și de garantare în caz de riscuri și pe cel al măsurilor de raționalizare a implementării proiectelor;

IV.   GUVERNANȚA ȘI PUNEREA ÎN APLICARE A STRATEGIEI

38.

subliniază că succesul Strategiei pentru Oceanul Atlantic depinde de ancorarea ei solidă în structurile politice și administrative; aceasta presupune:

(a)

voință, implicare și asumare pe plan politic;

(b)

o abordare bazată pe guvernanța pe mai multe niveluri (UE, național, regional și local) și

(c)

mijloace suficiente în materie de resurse umane și de asistență tehnică;

Aspecte privind guvernanța

39.

este de părere că structura de guvernanță trebuie să valorifice la maximum contribuția numeroaselor părți interesate și a posibililor participanți la Strategia pentru Oceanul Atlantic și solicită să se aplice o abordare bazată pe guvernanța pe mai multe niveluri în procesul de elaborare, implementare, evaluare și revizuire planului de acțiune;

40.

cu toate acestea, recunoaște că fără un angajament politic puternic din partea statelor membre, la cel mai înalt nivel, combinat cu procese de coordonare pe plan național în toate domeniile politice relevante, Strategia pentru Oceanul Atlantic nu va răspunde așteptărilor și nu va reuși să-și îndeplinească obiectivele; de asemenea, crede că planul de acțiune va eșua dacă nu se asigură implicarea deplină a părților interesate de pe plan local și regional și aproprierea strategiei de către acestea;

41.

nu este de acord cu propunerea de a se desființa Forumul pentru Atlantic după adoptarea planului de acțiune și propune menținerea sa până în 2020, cu misiunea de a supraveghea implementarea (printr-o platformă pentru implementare, cf. punctele 27 și 41), de a face bilanțul progreselor și de a încuraja atingerea obiectivelor strategiei;

42.

propune elaborarea următorului model de guvernanță pentru Strategia pentru Oceanul Atlantic: (a) Forumul pentru Atlantic – asigură supravegherea politică la nivelul UE, cuprinzând și o platformă pentru implementare , care să fie punctul de contact pentru strategie, să inițieze măsuri de consolidare a capacității, să ofere asistență cu privire la redactarea proiectelor și să promoveze și să gestioneze concretizarea planului de acțiune; (b) puncte de coordonare la nivel național și regional – care să promoveze coerența politicilor și să încurajeze implicarea părților interesate și a potențialilor promotori de proiecte în introducerea Strategiei pentru Oceanul Atlantic;

Aspecte privind punerea în aplicare

43.

subliniază că zona Atlanticului este un spațiu geografic complex, cu caracteristici, culturi și perspective extrem de diferite; consideră că succesul strategiei depinde de intensificarea eforturilor în direcția extinderii și aprofundării cooperării în întreaga zonă a Atlanticului, atât din punct de vedere al nivelului acestei cooperări, cât și al naturii sale; se așteaptă ca Strategia pentru Oceanul Atlantic: (a) să ofere un punct comun de referință în acest scop, dar (b) și să includă în mod necesar o acțiune de consolidare a capacităților, care să ducă la un spirit de cooperare mai marcat;

44.

consideră că, după adoptare, planul de acțiune pentru Oceanul Atlantic va necesita un modul de informare și comunicare, pentru a mări gradul de vizibilitate, a promova înțelegerea obiectivelor, a atrage o participare mai largă (în special din sectorul privat) și, în timp, pentru a face cunoscute realizările strategiei;

45.

subliniază beneficiile posibile pe care Regulamentul GECT le poate oferi, ca instrument care contribuie la implementarea strategiei;

46.

propune înființarea în cadrul Comisiei Europene a unui grup operativ interservicii pentru Strategia pentru Oceanul Atlantic , care să asigure coerența la nivelul domeniilor politice pertinente și compatibilitatea obiectivelor Strategiei pentru Oceanul Atlantic cu cele ale programelor UE și ale solicitărilor de finanțare ale UE; în plus, dat fiind caracterul orizontal al strategiei, propune ca grupul operativ să fie prezidat de Secretariatul general;

V.   PLANUL DE ACȚIUNE PENTRU OCEANUL ATLANTIC – ETAPELE PROCESULUI

47.

subliniază că trebuie să se țină seama mai bine de faptul că procesul de adoptare a planului de acțiune se cere finalizat urgent și propune ca întâlnirile Forumului pentru Atlantic (comitetele de conducere și de coordonare) să fie organizate mai des, pentru a stabili etapele importante și a garanta că se acționează la timp;

48.

așteaptă cu interes documentul de consultare preconizat, care trebuie să stea la baza unui proces mai cuprinzător și mai bine structurat de mobilizare și de consultare a părților interesate în următoarea perioadă a anului 2012 și solicită Comisiei Europene să-și extindă și să-și aprofundeze urgent dialogul cu părțile interesate pentru ca acestea, inclusiv la nivel local și regional, să aibă sentimentul că și-au asumat suficient planul de acțiune și să garanteze că procesul cuprinde componente definite în mod autentic „de jos în sus” și orientate în mod real către cetățeni;

49.

este îngrijorat de faptul că seminarele tematice propuse, câte unul pentru fiecare stat membru, nu sunt suficiente pentru a implica părțile interesate și a le ajuta să-și asume strategia; în consecință, propune activități suplimentare pe tema Strategiei pentru Oceanul Atlantic, care să ducă la o viziune comună, să dezbată aspectele legate de guvernanță, să stabilească ținte și indicatori verificabili ai succeselor obținute și să clarifice impactul financiar; de asemenea, propune ca Comisia Europeană să-și mobilizeze reprezentanțele naționale pentru a face posibilă o participare mai largă la procesul adoptării planului de acțiune;

50.

subliniază că este necesară devansarea calendarului propus pentru adoptarea planului de acțiune, pentru a-l alinia la prioritățile relevante din cadrul programelor de finanțare pe perioada 2014-2020;

51.

recomandă ca procesul privind Strategia pentru Oceanul Atlantic să urmărească într-o primă instanță un acord referitor la o viziune strategică pentru zona Atlanticului , care va constitui referința pentru Planul de acțiune 2014-2020; propune, de asemenea, ca acest plan de acțiune:

să stabilească priorități și măsuri esențiale și să identifice proiecte emblematice – inclusiv acțiuni pe termen scurt, mediu și lung;

să stabilească roluri și responsabilități bine definite pentru toate părțile interesate în materie de politici și de punere în aplicare , într-o structură de guvernanță pe mai multe niveluri, stabilind un lanț clar de rezultate care trebuie obținute pentru a îndeplini obiectivele strategiei;

să includă o acțiune de consolidare a capacităților, care să promoveze un spirit de cooperare mai strânsă în întreaga zonă;

să stabilească obiectivele principale și o serie de indicatori , pentru a evalua rezultatele și a adopta o abordare bazată pe acestea;

să convină asupra unui proces de evaluare a rezultatelor și a unei evaluări la jumătatea perioadei ;

să includă un modul de informare și comunicare, pentru a mări gradul de vizibilitate, a promova înțelegerea obiectivelor și a atrage o participare mai largă în cadrul strategiei;

să identifice resursele necesare , atât pe plan financiar, cât și pe cel al resurselor umane, pentru implementarea planului de acțiune;

52.

solicită ca Strategia pentru Oceanul Atlantic și procesul de elaborare al planului său de acțiune să fie incluse în propunerea conform căreia Comisia Europeană va evalua în 2013 valoarea adăugată a abordării macroregionale, conform solicitării Consiliului European;

53.

propune adoptarea planului de acțiune de către Forumul pentru Atlantic și solicită viitoarei Președinții irlandeze să facă din aprobarea planului de acțiune de către Consiliul European una dintre prioritățile mandatului său, punând accentul pe obținerea de rezultate, pe un proces credibil de monitorizare și de evaluare permanentă și pe planificarea unei evaluări la jumătatea perioadei.

Bruxelles, 9 octombrie 2012

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  În special raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice (EUSBSR), iunie 2011 [COM(2011) 381 final].

(2)  Poziția și propunerile Comisiei pentru Arcul Atlantic privind Comunicarea Comisiei Europene de instituire a unei strategii pentru zona Oceanului Atlantic, document adoptat de Biroul politic la 22 martie 2012.

(3)  A se vedea proiectul de aviz pe tema „Propunere de regulament privind instituirea unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE)”, CdR 86/2012


18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 391/7


Avizul Comitetului Regiunilor — Cartea albă – O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile

2012/C 391/02

COMITETUL REGIUNILOR

subliniază faptul că toți actorii-cheie, inclusiv autoritățile locale și regionale, care administrează sisteme de pensii suplimentare pentru majoritatea angajaților din sectorul public, ar trebui implicați în procesul de consultare pentru reformarea sistemelor de pensii naționale;

subliniază că mai multe aspecte ale politicii de pensii ale UE și ale Strategiei Europa 2020 se întăresc reciproc. Atingerea unei rate mai ridicate de ocupare a forței de muncă în cadrul Strategiei Europa 2020 va contribui în general la viabilitatea sistemelor de protecție socială, precum și de pensii. Pensiile adecvate reprezintă, pe de altă parte, și o premisă esențială pentru îndeplinirea obiectivului stabilit de Strategia Europa 2020 de reducere a sărăciei, întrucât persoanele vârstnice din UE sunt în continuare o grupă socioeconomică vulnerabilă. Pe lângă o reformă a sistemelor de pensii este nevoie și de o serie de măsuri însoțitoare de politică a pieței forței de muncă pentru a garanta și pe viitor venituri adecvate la o vârstă înaintată;

date fiind preocupările exprimate în legătură cu transparența, precum și cu nivelul tarifelor și al costurilor asociate diferitelor sisteme de pensii private, consideră necesară realizarea unui studiu comparativ la scară europeană, în vederea aplicării celor mai bune practici la nivelul întregii UE.

Raportor

dl Paul LINDQUIST (SE-PPE), președintele Consiliului local al orașului Lidingö

Document de referință

Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Carte albă – O agendă pentru pensii adecvate sigure și viabile”

COM(2012) 55 final

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Introducere

1.

salută eforturile Comisiei de a aborda provocările considerabile cu care sunt confruntate sistemele de pensii ale multor state membre;

2.

consideră că este foarte important să se asigure pensii adecvate și viabile pe termen lung, ținând seama nu doar de perspectivele de creștere din Europa, ci și de interesul public și de bunăstarea cetățenilor Uniunii;

3.

este de părere că viabilitatea economică pe termen lung a sistemelor de pensii reprezintă o premisă fundamentală pentru pensii sigure și adecvate;

4.

subliniază faptul că sistemul public de pensii va continua să joace un rol important în viitor în asigurarea faptului că fiecare pensionar primește o pensie adecvată;

5.

consideră că un sistem de pensii bazat pe venituri adecvate obținute pe parcursul întregii vieți contribuie la garantarea unei pensii viabile pe termen lung;

6.

subliniază că sistemele de pensii s-au dezvoltat într-o perioadă lungă de timp în funcție de condițiile existente în fiecare stat membru. Organizarea sistemului public de pensii este prin urmare sarcina fiecărui stat membru;

7.

subliniază faptul că toți actorii-cheie, inclusiv autoritățile locale și regionale, care administrează sisteme de pensii suplimentare pentru majoritatea angajaților din sectorul public, ar trebui implicați în procesul de consultare pentru reformarea sistemelor de pensii naționale;

8.

atrage atenția asupra faptului că în mai multe state membre partenerii sociali sunt responsabili de organizarea asigurărilor de pensii ocupaționale. În acest caz, eventualele modificări în acest domeniu trebuie efectuate desigur de către partenerii sociali;

9.

constată că Cartea albă se bazează pe articolul 153 din TFUE. Organizarea sistemelor de pensii este în primul rând de competența statelor membre. UE poate însă sprijini și completa activitățile statelor membre în domeniul protecției sociale. Cartea albă nu conține niciun fel de propuneri legislative concrete și, prin urmare, nu pune niciun fel de probleme în ceea ce privește principiile subsidiarității și proporționalității. Comitetul dorește însă să sublinieze că orice viitoare propunere legislativă privind pensiile va trebui analizată cu atenție din punctul de vedere al respectării principiului subsidiarității;

10.

subliniază că mai multe aspecte ale politicii de pensii ale UE și ale Strategiei Europa 2020 se întăresc reciproc. Atingerea unei rate mai ridicate de ocupare a forței de muncă în cadrul Strategiei Europa 2020 va contribui în general la viabilitatea sistemelor de protecție socială, precum și de pensii. Pensiile adecvate reprezintă, pe de altă parte, și o premisă esențială pentru îndeplinirea obiectivului stabilit de Strategia Europa 2020 de reducere a sărăciei, întrucât persoanele vârstnice din UE sunt în continuare o grupă socioeconomică vulnerabilă (1). Pe lângă o reformă a sistemelor de pensii este nevoie și de o serie de măsuri însoțitoare de politică a pieței forței de muncă pentru a garanta și pe viitor venituri adecvate la o vârstă înaintată;

Un raport echilibrat între viața profesională și pensie

11.

sprijină obiectivul Comisiei privind mărirea vârstei de pensionare ca urmare a speranței de viață crescute, acolo unde este cazul. Aceasta poate contribui la viabilitatea financiară a sistemelor de pensii. În acest sens vor fi necesare diferite soluții practice în diferite state membre;

12.

consideră că o vârstă de pensionare flexibilă poate determina mai multe persoane să decidă să părăsească mai târziu câmpul muncii decât ar fi posibil în cazul unei vârste de pensionare fixe. În funcție de situația individuală, se permite astfel prelungirea vieții profesionale;

13.

subliniază importanța unei participări sporite a lucrătorilor vârstnici pe piața forței de muncă (cei cu vârsta între 55 și 64 de ani). O creștere considerabilă a ratei de ocupare (2) ar genera mai multe beneficii atât în ceea ce privește creșterea economică, cât și viabilitatea sporită a sistemelor de pensii;

14.

constată că în cazul ocupării femeilor, tinerilor și migranților există un mare potențial de creștere și dorește prin urmare să sublinieze cât este de importantă creșterea ratei de ocupare în toate grupele de vârstă. La fel de importantă este îmbunătățirea condițiilor pentru asigurarea unui acces timpuriu al tinerilor și migranților pe piața forței de muncă;

15.

invită statele și angajatorii să pună în aplicare măsuri care să faciliteze și să încurajeze rămânerea pe piața forței de muncă a lucrătorilor mai vârstnici;

16.

ar aprecia, acolo unde este posibil, o utilizare mai extinsă a pensionării progresive, o tranziție graduală de la un loc de muncă cu normă întreagă la pensionarea deplină;

17.

atrage atenția asupra faptului că odată cu înaintarea în vârstă crește considerabil și probabilitatea unei capacități de muncă limitate în urma unor probleme de sănătate de durată sau a unor handicapuri (3). De aceea, este deosebit de important să există măsuri eficace de reconversie și adaptare pentru schimbarea carierei și a locului de muncă pe parcursul întregii vieți profesionale și să se promoveze la nivel social învățarea pe tot parcursul vieții, precum și îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate;

18.

este de părere că autoritățile și partenerii sociali ar trebui să conceapă și să pună în aplicare măsuri suplimentare, pentru a promova și sprijini ocuparea în continuare a lucrătorilor mai vârstnici și pentru a reduce sau a elimina discrepanța temporală între vârsta propriu-zisă de pensionare și vârsta legală de pensionare;

Pensiile suplimentare

19.

consideră că pensiile ocupaționale pot reprezenta o completare importantă a pensiilor publice. De aceea, UE ar trebui să promoveze difuzarea bunelor practici, pentru a stimula dezvoltarea sistemelor de pensii ocupaționale în statele membre și pentru a extinde contribuția acestora în cadrul unui sistem de pensii bazat pe mai mulți piloni;

20.

solicită Comisiei Europene și statelor membre să țină seama în mai mare măsură de faptul că angajații întreprinderilor mici și mijlocii, precum și lucrătorii cu calificare scăzută, cei atipici sau aflați în situații de precaritate structurală nu beneficiază adesea de sistemele de pensii ocupaționale în aceeași măsură precum alți angajați;

21.

constată că pensia profesională se deosebește de cea privată. Între sistemele de pensii ocupaționale și produsele de asigurare există de altfel o mare diferență. Adoptarea unor dispoziții suplimentare în materie de solvabilitate poate duce la creșterea costurilor sistemelor de pensii profesionale, fără a asigura neapărat condiții îmbunătățite de pensie pentru angajați;

22.

consideră că pensiile publice, combinate eventual cu pensiile ocupaționale, ar trebui astfel calculate încât cetățenii să își poată menține un nivel de trai adecvat la pensie, însă ar trebui încurajate și economiile private, precum și cel de-al treilea pilon de pensii;

23.

evidențiază posibilitatea de a încuraja eliminarea obstacolelor în calea unei inserții profesionale sporite. Pensiile ocupaționale în funcție de vârstă, care sunt caracteristice sistemelor orientate către beneficii, fac ca angajarea și menținerea în câmpul muncii a angajaților mai în vârstă să fie relativ scumpe;

24.

atrage atenția asupra faptului că în cazul pensiilor ocupaționale este necesară adesea o anumită durată de angajare, pentru ca perioadele de contribuție să poată fi luate în considerare. Mulți lucrători mai tineri schimbă însă relativ frecvent locul de muncă și uneori și țara. Comitetul consideră important să li se recunoască acestor lucrători contribuțiile plătite;

25.

salută în principiu transferabilitatea drepturilor la pensie și așteaptă cu interes propunerile Comisiei. Chestiunea este însă deosebit de complexă, întrucât trebuie să se țină seama de multitudinea de sisteme de pensii ocupaționale existente în diferitele state membre. Trebuie mai ales vegheat ca acei angajatori dispuși să finanțeze pensii ocupaționale să nu fie obstrucționați în acest sens. În plus, trebuie să se acorde mai multă atenție implicațiilor fiscale și legislației în materie de împărțire a patrimoniului comun;

26.

date fiind preocupările exprimate în legătură cu transparența, precum și cu nivelul tarifelor și al costurilor asociate diferitelor sisteme de pensii private, consideră necesară realizarea unui studiu comparativ la scară europeană, în vederea aplicării celor mai bune practici la nivelul întregii UE;

Tratamentul egal al femeilor și bărbaților

27.

laudă Comisia pentru faptul că a luat în considerare recomandarea Comitetului (4) de a se ține seama în mai mare măsură de chestiunea tratamentului egal. Acest aspect este de o importanță deosebită pentru autoritățile locale și regionale, deoarece în cadrul acestora în numeroase domenii femeile reprezintă majoritatea (5);

28.

sprijină recomandarea transmisă de Comisie către statele membre, de a introduce aceeași vârstă de pensionare pentru femei și bărbați, pentru a reduce diferențele specifice de gen și a face cu putință pensii mai ridicate pentru femei;

29.

este de părere că marile diferențe în ceea ce privește rata de ocupare între femeile și bărbații cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani fac necesară acordarea unei atenții speciale aspectelor de tratament egal referitoare la prelungirea vieții profesionale și îmbătrânirea activă, de exemplu prin intermediul unor măsuri destinate reconcilierii activității profesionale cu sarcinile familiale;

30.

subliniază că lipsa de posibilități de îngrijire alternativă implică în principal pentru femei în multe state membre obligații suplimentare, care adesea au drept urmare ieșirea prematură la pensie;

31.

subliniază că o rată de ocupare sporită a femeilor atrage după sine cerințe sporite privind accesul la o îngrijire de bună calitate a copiilor și a bătrânilor. Este important ca autoritățile locale și regionale să dispună de mijloace adecvate pentru a putea face față acestei sarcini;

32.

constată că, în unele state membre, femeile sunt mai adesea afectate decât bărbații de afecțiuni cronice persistente sau de infirmități, ceea ce implică o capacitate redusă de muncă, în timp ce în alte state membre, bărbații sunt mai expuși acestui risc. Autoritățile locale și regionale ar trebui, prin urmare, să poarte o răspundere specială privind asigurarea unui bun mediu de muncă pentru personalul lor;

33.

atrage atenția asupra faptului că posibilitatea muncii cu fracțiune de normă, de exemplu în perioada îngrijirii copiilor mici, poate reprezenta pentru multe persoane, și nu în ultimul rând pentru femei, o premisă importantă pentru rămânerea în câmpul muncii. Totodată trebuie să se asigure că nimeni nu este forțat să continue să lucreze cu fracțiune de normă, ceea ce ar avea consecințe negative asupra pensiei viitoare;

34.

Pentru ca concediul parental legal să nu ducă la reduceri ale pensiilor, ar trebui să li se solicite statelor membre să caute posibilități pentru a se ține seama de astfel de perioade la calcularea drepturilor de pensie. Acest lucru ar trebui să fie valabil și pentru serviciul militar;

Informare

35.

consideră că reformele trebuie să vizeze crearea unor sisteme de pensii care să garanteze stabilitatea pe termen lung. Reformele vor avea succes doar dacă sunt percepute ca fiind juste, ceea ce presupune ca opinia publică să fie bine informată cu privire la problemele reale și soluțiile posibile;

36.

subliniază că informațiile cuprinzătoare privind pensiile sunt importante pentru a facilita cetățenilor luarea unor decizii privind planificarea pensiilor lor. În afară de aceasta, libera circulație în UE implică faptul că din ce în ce mai mulți cetățeni ai Uniunii dobândesc pe parcursul vieții lor profesionale drepturi la pensie în diferite țări, ceea ce sporește nevoia de informații cuprinzătoare;

37.

prin urmare, solicită Comisiei să ia în considerare dezvoltarea unei platforme online comune pentru furnizarea de informații cuprinzătoare privind pensiile;

Diverse

38.

subliniază faptul că sistemele de pensii adecvate sunt importante pentru bunăstarea cetățenilor și sunt de o importanță capitală pentru a evita împovărarea financiară a autorităților locale și regionale;

39.

solicită Comisiei să prevadă evaluări de impact corespunzătoare pentru măsurile sale viitoare în acest domeniu, în care să se investigheze în special consecințele pentru autoritățile locale și regionale;

40.

solicită Comisiei să evalueze dacă în acest domeniu este necesară o coordonare în cadrul metodei deschise de coordonare, pentru a promova atât libera circulație a persoanelor, cât și viabilitatea sistemelor de pensii.

Bruxelles, 10 octombrie 2012

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  CdR 319/2010 fin.

(2)  Conform Eurostat, această cotă, așa cum se arată și în Cartea albă, se situează sub 40 % în mai multe din statele membre.

(3)  Applica, CESEP și Alphametrics (2007), „Men and women with disabilities in the EU: Statistical analysis of the LFS ad hoc module and the EU-SILC” (Femei și bărbați cu handicap în UE: analiza statistică a modulului ad hoc al anchetei privind forța de muncă și SILC-UE).

(4)  CdR 319/2010 fin

(5)  Eurostat (2008): „Viața femeilor și bărbaților în Europa: un portret statistic”.


18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 391/11


Avizul Comitetului Regiunilor — Strategia revizuită a UE pentru regiunea Mării Baltice

2012/C 391/03

COMITETUL REGIUNILOR

subliniază că Strategia UE privind regiunea Mării Baltice oferă o bază solidă pentru a verifica în ce măsură o strategie specifică pentru o macroregiune geografică mai amplă poate consolida cu adevărat competitivitatea UE și poate sta la baza creșterii inteligente, durabile și favorabile incluziunii;

salută eforturile de a alinia în mai mare măsură obiectivele revizuite ale Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice – salvarea mării, conectarea regiunii și creșterea prosperității – cu cele ale Strategiei Europa 2020;

dorește să remarce că, pentru a se consolida coeziunea și competitivitatea economică, trebuie să existe relații mai strânse între cercetare, inovare și părțile interesate din sectorul industrial. Regiunile și universitățile din întreaga macroregiune a Mării Baltice ar trebui să coopereze, pentru a constitui un model pentru rețelele de specializare inteligentă;

consideră că ar trebui acordată în continuare atenție susținerii inițiativelor care privesc dezvoltarea durabilă și propunerii unor măsuri suplimentare menite să ridice nivelul de ocupare a forței de muncă și de competențe și să consolideze prosperitatea și incluziunea;

subliniază că, deși Strategia UE privind regiunea Mării Baltice este o strategie internă a UE, cooperarea cu țări terțe și în special cu Rusia este esențială pentru succesul strategiei;

subliniază că ar trebui folosite pe cât posibil structurile Dimensiunii Nordice, în contextul unei cooperări mai strânse între UE și Rusia în regiunea Mării Baltice;

este preocupat de lipsa de vizibilitate a localităților și a regiunilor în punerea în aplicare a strategiei și propune ca atât strategia, cât și planul de acțiune revizuit să prevadă în mod explicit că la punerea în aplicare trebuie să se țină seama de principiul guvernării pe mai multe niveluri;

insistă asupra faptului că factorii politici trebuie să dovedească un angajament clar și să-și asume un rol de conducere, dacă se dorește obținerea de progrese în implementarea strategiei în toate țările participante;

observă că contribuția programelor naționale care au legătură cu fondurile structurale la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice trebuie clarificată, luându-se în considerare diferențele dintre regiunile statelor membre și dintre nevoile acestora în materie de dezvoltare.

Raportor

dna Pauliina HAIJANEN (FI-PPE), membră a Comitetului de administrație al Consiliului local Laitila

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice

COM(2012) 128 final

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

salută comunicarea Comisiei din 23 martie 2012 și consideră că măsurile propuse de aceasta reprezintă un pas în direcția cea bună, către mai buna orientare a Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice, alinierea politicilor și a finanțării, clarificarea responsabilităților diverșilor actori și îmbunătățirea comunicării;

2.

evidențiază faptul că Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice își propune să amelioreze coordonarea politicilor și coeziunea dintre regiunile din această zonă, în vederea rezolvării unor probleme comune care afectează regiunea Mării Baltice și a consolidării prosperității regiunii în mod durabil. Strategia se ocupă de chestiuni care nu pot fi rezolvate separat de diferitele regiuni și state membre. Un factor-cheie îl constituie cooperarea și acțiunea coordonată între statele membre, regiunile și localitățile din această macroregiune, UE, organizațiile pan-baltice, instituțiile finanțatoare și organismele neguvernamentale;

3.

arată că Avizul Comitetului Regiunilor privind rolul autorităților locale și regionale în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 (CdR 72/2011 fin) evidențiază potențialul regiunii Mării Baltice de a fi un deschizător de drumuri la nivel european;

4.

subliniază că, în calitate de primă strategie macroregională integrată, Strategia UE privind regiunea Mării Baltice oferă o bază solidă pentru a verifica în ce măsură o strategie specifică pentru o macroregiune geografică mai amplă poate consolida cu adevărat competitivitatea UE și poate sta la baza creșterii inteligente, durabile și favorabile incluziunii. Aceste experiențe trebuie să joace un rol activ în dezbaterea privind politica de coeziune europeană în special, în perspectiva următoarei perioade de programare;

5.

atrage atenția asupra poziției Comisiei Europene, conform căreia implementarea strategiilor macroregionale nu ar trebui să presupună crearea de noi reglementări, instituirea de noi organisme sau aprobarea unor finanțări suplimentare; consideră, totuși, că ar trebui să existe și „trei da”: aplicarea și monitorizarea de comun acord la nivelul macroregiunilor a reglementărilor existente; crearea – sub responsabilitatea organismelor UE – a unei platforme, unei rețele sau grupări teritoriale a autorităților regionale și locale și a statelor membre, cu participarea părților interesate; utilizarea de comun acord a surselor de finanțare existente în Uniune pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a strategiilor macroregionale;

Relațiile dintre o abordare bazată pe o strategie macroregională și obiectivele Europa 2020

6.

salută eforturile de a alinia în mai mare măsură obiectivele Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice cu cele ale Strategiei Europa 2020. Cele trei obiective generale ale strategiei prezentate în comunicare – salvarea mării, conectarea regiunii și creșterea prosperității – se potrivesc bine cu obiectivele Europa 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. În plus, din punctul de vedere al implementării Strategiei Europa 2020, este esențial să se sublinieze necesitatea aprofundării cooperării regionale în cadrul activităților de inovare;

7.

observă că, pentru implementarea Strategiei Mării Baltice, este important ca inițiativele emblematice ale Strategiei Europa 2020 să se traducă în activități concrete. Dintre aceste inițiative emblematice, o considerație deosebită ar trebui acordată inițiativelor Agenda digitală și O Uniune a inovării, planul de acțiune actualizat trebuind să pună un accent mai puternic asupra promovării obiectivelor acestora în regiunea Mării Baltice. Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice și rețelele de cooperare care operează aici oferă o bază excelentă pentru dezvoltarea cercetării regionale și a strategiilor de inovare pentru specializare inteligentă;

8.

îndeamnă atât statele membre, cât și factorii de la nivel local și regional să analizeze în ce mod se poate transpune în măsuri concrete, prin cooperare, obiectivul actualizat de sporire a prosperității în Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice. În viitor, planul de acțiune va trebui să schițeze în mod clar măsuri menite să ridice nivelul de ocupare a forței de muncă și de competențe și să consolideze prosperitatea și incluziunea. În prezent, el are doar o legătură superficială cu inițiativele emblematice ale Strategiei Europa 2020 în aceste domenii;

9.

consideră că, în punerea în aplicare a Strategiei pentru regiunea Mării Baltice, trebuie luată în considerare prioritatea privind „creștere favorabilă incluziunii – promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă, în măsură să asigure coeziunea economică, socială și teritorială” a Strategiei Europa 2020, având în vedere că există încă decalaje semnificative sub aspectul bunăstării și al performanțelor economice între regiunile din zona Mării Baltice. Ar trebui acordată în continuare atenție promovării măsurilor pentru îmbunătățirea mediului și susținerii inițiativelor emblematice care privesc dezvoltarea durabilă;

10.

subliniază că, în viitor, va fi mai important să se ia în considerare sinergiile între diversele programe de finanțare, în vederea realizării obiectivelor Europa 2020. În ceea ce privește viitorul program Orizont 2020 pentru cercetare și inovare, ar trebui să aibă loc o coordonare strânsă și integrată cu instrumentele politicii de coeziune folosite de statele membre din regiunea Mării Baltice, pentru a evidenția perspectiva regională și pentru a încuraja regiunile să-și sporească acțiunile în domeniile cercetării și inovării;

11.

dorește să menționeze că Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice le-a oferit autorităților locale și regionale noi oportunități de a-și consolida competitivitatea regională și potențialul de inovare, precum și de a promova specializarea regională inteligentă. De aceea, regiunile și universitățile din întreaga macroregiune a Mării Baltice ar trebui să coopereze, pentru a constitui un model pentru rețelele de specializare inteligentă, orientându-se către problemele și activitățile esențiale în fiecare regiune și către dobândirea excelenței și a unei mase critice prin comunicarea în rețea. Dezvoltarea și consolidarea sistemelor de inovare pe model tripartit și cvadripartit, în colaborare cu universitățile, sectorul public, sectorul privat și cetățenii din regiunea Mării Baltice, sunt esențiale în acest sens;

12.

propune ca statele membre UE din regiunea Mării Baltice să încurajeze centrele de cercetare să se concentreze asupra domeniilor de cercetare care sprijină specializările inteligente în propria lor regiune și să împărtășească expertiza de care dispun prin intermediul unei rețele de cooperare a întregii regiuni a Mării Baltice. Ar fi important ca țările din afara UE aflate la frontierele regiunii Mării Baltice să fie încurajate să participe, de asemenea, la această cooperare în domeniul cercetării, de exemplu pe teme de mediu și energie care afectează bazinul maritim comun;

13.

dorește să remarce că, pentru a se consolida coeziunea și competitivitatea economică, trebuie să existe relații mai strânse între cercetare, inovare și părțile interesate din sectorul industrial. Sectorul afacerilor și industria, precum și universitățile, trebuie să aibă ocazia de a juca un rol mai activ în toate activitățile desfășurate în contextul strategiei;

14.

recomandă stimularea cooperării în materie de inovare și clustere între statele membre UE și țările terțe, precum și promovarea cooperării în domeniul marketingului în regiunea Mării Baltice, în vederea atragerii investițiilor și a turismului din afara UE. Aceste măsuri, împreună cu dimensiunea de mediu puternică a strategiei, reprezintă un pas semnificativ către atingerea obiectivelor Europa 2020 în regiunea Mării Baltice;

15.

subliniază că, în lumina observațiilor de mai sus, țările din regiunea Mării Baltice ar trebui să abordeze aceste chestiuni în programele lor naționale de reformă (PNR) și că autoritățile locale și regionale ar trebui implicate îndeaproape în lucrările pregătitoare;

16.

ia notă de faptul că obiectivul esențial al Strategiei Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice constă în curățarea și îmbunătățirea stării celei mai poluate mări din Europa, aceasta presupunând de asemenea asigurarea unei dezvoltări sociale și economice armonioase a regiunilor învecinate, atât din interiorul, cât și din exteriorul UE;

Importanța dimensiunii externe a strategiei și a cooperării

17.

subliniază că, deși aceasta este o strategie internă a UE, cooperarea cu țări terțe și în special cu Rusia este esențială pentru succesul strategiei;

18.

ar dori să evidențieze faptul că, în 2011, Rusia a aprobat la nivel federal Strategia pentru dezvoltarea socială și economică a Districtului de Nord-Vest al Rusiei până în 2020. Strategia pentru Rusia de Nord-Vest stabilește obiective pentru economia, infrastructura și logistica regiunii. Se speră că această strategie va promova o cooperare strategică mai strânsă între regiunea Mării Baltice care face parte din UE și Rusia, în special pe teme de mediu, economie, transport, energie, turism și protecție civilă;

19.

subliniază că ar trebui folosite pe cât posibil structurile Dimensiunii Nordice, în contextul unei cooperări mai strânse între UE și Rusia în regiunea Mării Baltice. Politica Dimensiunii Nordice privește întreaga regiune nordică drept o entitate unică, în scopul consolidării coordonării dintre diversele mecanisme de cooperare în regiunea Mării Baltice și cea a Mării Barents;

20.

salută și susține pașii concreți întreprinși de nivelul local și regional pentru a dezvolta cooperarea practică, în special cu orașul Sankt Petersburg și cu regiunea Leningrad. Un bun exemplu de astfel de abordare de jos în sus este așa numitul proces de la Turku, care reprezintă o inițiativă comună a orașului Turku, a regiunii Finlandei de Sud-Vest și a orașelor Hamburg și Sankt Petersburg;

Guvernanța pe mai multe niveluri și rolul localităților și al regiunilor în punerea în practică a strategiei

21.

salută faptul că în comunicarea Comisiei sunt luate în considerare opiniile cu privire la consolidarea unei aplicări și guvernanțe flexibile, dar ferme, a strategiei, așa cum se arată în avizul CoR privind Strategia Mării Baltice (CdR 255/2009 fin), atunci când se precizează care sunt rolurile și responsabilitățile principalelor părți implicate (punctele naționale de contact, coordonatorii domeniilor prioritare, conducătorii acțiunilor orizontale și liderii proiectelor emblematice);

22.

consideră că propunerile Comisiei de a clarifica structura de guvernanță a strategiei și de a o face mai eficientă reprezintă un pas în direcția corectă, însă este preocupat de lipsa de vizibilitate a localităților și a regiunilor în punerea în aplicare a strategiei. Propune, prin urmare, ca atât strategia, cât și planul de acțiune revizuit să prevadă în mod explicit că la punerea în aplicare trebuie să se țină seama de principiul guvernării pe mai multe niveluri;

23.

subliniază că succesul strategiilor macroregionale în Europa depinde în mare măsură de angajamentul și contribuțiile actorilor de la nivel local și regional la realizarea obiectivelor. Implicarea sectorului privat este, de asemenea, crucială. Factorii politici trebuie să dovedească un angajament clar și să-și asume un rol de conducere, dacă se dorește obținerea de progrese în implementarea strategiei în toate țările participante;

24.

observă că este în continuare nevoie de o mai mare implicare a actorilor de la nivel local și regional în punerea în aplicare a Strategiei Mării Baltice. Trebuie să se țină seama de acest lucru nu numai la actualizarea planului de acțiune al strategiei, ci și în momentul definirii rolului diverselor părți implicate. În prezent, un număr mare de coordonatori ai domeniilor prioritare, de exemplu, vin din ministere sau din alte organe ale administrației centrale. Ar trebui în special să li se solicite punctelor naționale de contact să mențină o legătură permanentă cu autoritățile locale și regionale și organizațiile acestora;

Finanțarea: sistemul de monitorizare și evaluare

25.

observă că, deși Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice nu a fost aprobată decât după ce actuala perioadă de programare a UE începuse de mult, diverse programe ale fondurilor structurale au permis desfășurarea unui număr mare de proiecte care sprijină strategia. Programele de cooperare teritorială europeană puse în practică în regiunea Mării Baltice au constituit un instrument principal de finanțare pentru impulsionarea în special a măsurilor de la nivel local și regional;

26.

atrage atenția asupra deficitului de instrumente de finanțare adecvate proiectelor transnaționale și cu mai multe părți implicate. Faptul că deciziile în materie de finanțare pentru fiecare partener sunt luate în momente diferite devine o problemă atunci când se utilizează surse de finanțare diferite, acest lucru încetinind semnificativ implementarea. Deciziile de finanțare nu sunt neapărat coordonate, așa încât unii parteneri rămân fără susținere, ceea ce poate constitui un obstacol în calea lansării unui proiect;

27.

consideră că este important faptul că propunerile de regulamente publicate de Comisie în octombrie 2011 obligă statele membre să țină seama de o posibilă strategie macroregională la elaborarea și implementarea unor noi programe bazate pe fonduri structurale și subliniază că în special noul program transnațional pentru regiunea Mării Baltice trebuie să fie coerent cu prioritățile Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice. Programarea pentru perioada următoare ar trebui să demareze chiar la începutul lui 2014, pentru a se evita întârzierile inutile ale activităților din cadrul proiectelor în curs;

28.

observă că contribuția programelor naționale care au legătură cu fondurile structurale la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice trebuie clarificată, luându-se în considerare diferențele dintre regiunile statelor membre și dintre nevoile acestora în materie de dezvoltare. Acordarea unei atenții speciale, în activitățile programelor naționale, promovării specializării regionale inteligente oferă oportunități uriașe pentru atingerea obiectivelor strategiei. De asemenea, contractul de parteneriat între statele membre și Comisia Europeană ar trebui să includă și o referire la Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice;

29.

consideră că este important să se asigure fonduri inițiale, așa cum se propune în comunicarea Comisiei, ca mod de promovare a cooperării în privința proiectelor, deoarece acest lucru ar implica în mai mare măsură atât factorii locali și regionali, cât și reprezentanții organizațiilor și ai societății civile în activitățile din cadrul proiectelor;

30.

subliniază că, pe viitor, va fi important ca finanțarea să vizeze măsurile directe de punere în aplicare a strategiei, iar combinarea unor forme diferite de finanțare să fie permisă. Pe lângă finanțarea publică, trebuie promovate utilizarea serviciilor oferite de diverse instituții financiare, evidențiindu-se rolul finanțării private. Trebuie dezvoltate tehnici care să permită includerea mai multor măsuri de cooperare internațională în proiecte finanțate prin programele naționale care au legătură cu fondurile structurale;

31.

salută propunerea, în comunicarea Comisiei, a unor indicatori pentru monitorizarea aplicării strategiei, însă subliniază că sistemul de monitorizare și evaluare trebuie să fie cât mai simplu posibil și bazat pe indicatori care să poată ilustra în mod realist rezultatele obținute prin cooperare în baza strategiei. Comitetul Regiunilor este dispus să participe la dezbaterile privind crearea și selectarea indicatorilor;

Promovarea comunicării și implicarea părților interesate

32.

subliniază că implementarea strategiilor macroregionale necesită un proces de decizie transparent, un schimb de informații cuprinzător și elaborarea unor practici comune la toate nivelurile. Trebuie îmbunătățit, în mod special, atât fluxul de informații dintre statele membre din regiunea Mării Baltice, cât și cel dinlăuntrul acestora. Aceasta va încuraja un angajament mai amplu în îndeplinirea obiectivelor strategiei;

33.

subliniază că sporirea comunicării cu privire la strategie va genera și o mai mare familiarizare a publicului larg cu activitățile UE. Crearea unor pagini de internet cu privire la strategie și consultarea publicului cu privire la actualizarea planului de acțiune al strategiei reprezintă un pas în direcția corectă;

34.

propune Comisiei colectarea și publicarea sistematică de informații cu privire la programele de finanțare, așa încât să poată fi oferită consultanță financiară în mod centralizat, atât la nivel național, cât și local. În prezent, problema este că părțile implicate în proiecte nu au un acces corespunzător la informații. Cunoștințele cu privire la instrumentele de finanțare adecvate ar trebui difuzate în mod mai eficient, așa încât părțile interesate să poată alege fără probleme instrumentele adecvate nevoilor lor;

Concluzii

35.

observă că Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice le-a oferit statelor membre și autorităților locale și regionale noi oportunități de a consolida competitivitatea și inovarea regională, precum și specializarea regională inteligentă. De asemenea, strategia a generat un mai mare interes și o mai mare implicare a factorilor locali și regionali în cooperarea din regiunea Mării Baltice și a multiplicat și consolidat noi forme de cooperare;

36.

propune ca Comitetul Regiunilor să continue să monitorizeze activ implementarea Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice (pe baza planului de acțiune actualizat care va fi publicat în ultima parte a lui 2012) și să-și prezinte observațiile și concluziile în cadrul dezbaterii mai ample cu privire la strategiile macroregionale, mai ales în perspectiva viitoarei perioade de programare a UE (2014-2020).

Bruxelles, 10 octombrie 2012.

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 391/16


Avizul Comitetului Regiunilor — Perspectiva energetică 2050

2012/C 391/04

COMITETUL REGIUNILOR

solicită ca rolul autorităților locale și regionale să fie recunoscut cum se cuvine și ca acestora să le fie asigurate resurse și capacități adecvate, precum și instrumentele de guvernanță potrivite, dat fiind că ele îndeplinesc funcții de prim-plan, fie direct, ca parteneri în cadrul unor proiecte energetice locale durabile, fie în ceea ce privește planificarea noilor infrastructuri, eliberarea autorizațiilor, investițiile, achizițiile publice, producția și menținerea sub control a consumului de energie;

reafirmă că trebuie acordată prioritate integrării în rețeaua de distribuție a energiei din surse regenerabile, produsă la nivel local din surse descentralizate și diversificate, precum energia eoliană, hidraulică, geotermală, solară și cea obținută pe bază de biomasă, printre altele; pentru aceasta, sunt necesare infrastructuri de transport de energie și de distribuție mai inteligente (smart grid), care să constituie premisa unei concurențe efective, concretizată în beneficii reale pentru consumatorii finali;

subliniază că, pentru a răspunde nevoii de flexibilitate a sistemului energetic, resimțită tot mai acut, trebuie asigurate tehnologii de stocare adecvate pentru toate nivelurile de tensiune – cum ar fi centralele care funcționează pe baza acumulării prin pompare –, care să facă posibilă stocarea surplusului pentru a-l converti ulterior în curent electric la scară industrială; în acest sens ar trebui dezvoltate și aplicate instrumente strategice pentru stimularea tehnologiei și pentru cercetarea în domeniu;

recomandă consolidarea rolului deținut de tehnologiile informației și comunicării (TIC), ca vectori de facilitare a preluării inovației și de multiplicare a informației, precum și ca soluții de reducere a consumului de energie în sectoare strategice, precum „Proiectele urbane inteligente” (smart cities), care includ politici privitoare la mobilitatea durabilă, infrastructurile inteligente de distribuție (smart grids) și sectorul construcțiilor durabile;

subliniază că sunt urgent necesare definitivarea pieței interne a energiei, care va contribui la garantarea aprovizionării cu energie la prețuri accesibile până în 2014, depășirea izolării în domeniul energetic a unor state membre până în 2015, asigurarea unei repartiții juste a resurselor între regiuni și stabilizarea și îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru sectorul energetic european, astfel încât să se limiteze costurile suplimentare ale tranziției energetice.

Raportor

dl Ugo CAPPELLACCI (IT-PPE), președintele Regiunii Autonome Sardinia

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Perspectiva energetică 2050

COM(2011) 885 final

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

A.   O strategie europeană de transformare a sistemelor energetice

1.

este de acord cu imperativul stabilirii de urgență a unei strategii europene pe termen lung pentru sectorul energetic, care să poată contribui în mod concret la obiectivul decarbonizării Uniunii Europene în perspectiva anului 2050. Transformarea sistemului energetic ține de responsabilitatea față de generațiile viitoare, dar reprezintă și o reală oportunitate de creștere, dezvoltare, ocupare a forței de muncă, competitivitate și consolidare a independenței energetice pentru Europa;

2.

salută Perspectiva energetică 2050, dar consideră că nu este suficient de detaliată și de clară pentru a permite autorităților regionale și locale și investitorilor să facă, încă de pe acum, dar și după 2020, alegeri inspirate pe calea către un nou model energetic și pentru a asigura un grad suficient de siguranță a planificării, subliniind în același timp că, în siajul ei, trebuie adoptate în prezent măsuri concrete. Ar trebui, de exemplu, să fie posibil să se ia în considerare interdicția de acordare de ajutoare de stat pentru combustibili fosili;

3.

observă că din Perspectiva energetică lipsește o evaluare a situației inițiale, din punctul de vedere al obiectivelor stabilite pentru acest deceniu în Strategia energetică 2020; în aceste condiții, este necesară remedierea în prealabil a acestei lacune, în vederea stabilirii obiectivelor și a cadrului politic pentru 2030, la care face referire ultima concluzie a Perspectivei energetice. În plus, este necesar ca 2030 și 2040 să constituie faze intermediare ale procesului de transformare a sistemului energetic, în concordanță cu obiectivele de reducere a emisiilor prevăzute în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050 (1). Un parcurs în etape ar putea implica utilizarea combustibililor/surselor de energie de tranziție, în măsură să însoțească gradual transformarea, asigurând în același timp independența și securitatea energetică. În plus, acesta ar contribui la înlesnirea obținerii unor rezultate concrete, a monitorizării și a evaluării progreselor înregistrate în aplicarea măsurilor;

4.

este de părere că abordarea neutră din punct de vedere tehnologic (technology-neutral) adoptată în document nu este adecvată și că ea trebuie reconsiderată, astfel încât, pe termen lung, să se acorde prioritate abordărilor, tehnologiilor și combustibililor care dau rezultate certe și care pot fi utilizate în mod durabil și sigur, pe baza experienței și cunoștințelor existente în privința surselor de energie regenerabile și a tehnologiilor inovatoare. În plus, o transformare a sistemului energetic din punct de vedere durabil nu poate face abstracție de schimbările care afectează disponibilitatea resurselor, induse de actuala criză economică, și nici de potențialul ei impact asupra mediului și societății;

5.

este convins de importanța interdependenței dintre politicile de mediu și cele sociale și, implicit, de necesitatea ca, pe termen mediu și lung, să se asigure tuturor posibilități egale de acces la o energie sigură, durabilă, cu impact asupra mediului cât mai scăzut cu putință și la prețuri abordabile și să se garanteze accesul tuturor la modalitățile de menținere sub control a consumului de energie în gospodării și la mijloacele de producere a energiei la nivel local, la costuri rezonabile, din surse regenerabile;

6.

solicită implicarea autorităților locale și regionale în procesul de elaborare a politicilor, cum ar fi politica de decarbonizare a energiei, în ceea ce privește eficiența energetică, menținerea sub control a consumului de energie, producția și noile tehnologii, revizuirea Perspectivei energetice în funcție de potențialul și nevoile autorităților locale și regionale, precum și susținerea rolului important al acestora cu resurse, capacități și instrumente de guvernanță corespunzătoare;

B.   Evaluarea impactului în teritoriu și implicațiile sociale

7.

semnalează faptul că transformarea sistemelor energetice va presupune eforturi și consecințe diferite pentru diversele regiuni, în funcție de vocația energetică și de resursele de care dispune fiecare, și că eventualele costuri economice, financiare și administrative ale unei acțiuni europene în domeniul energiei ar trebui justificate printr-o evaluare de impact detaliată, care să țină cont în mod corespunzător de realitățile specifice de la nivel local și regional, în special în ce privește aspectele legate de izolare în domeniul energetic;

8.

este de acord cu faptul că schimbarea structurală a sistemelor energetice presupune realizarea și/sau modernizarea infrastructurilor, dar atrage atenția asupra costurilor neuniforme ale acestei transformări pentru diversele regiuni din Europa, fapt ce reprezintă o amenințare pentru coeziunea socială;

9.

recomandă crearea de instrumente cu care să poată fi evaluate efectele transformării sistemelor energetice la nivel local și regional, atât din punct de vedere economic, cât și social și de mediu. Amintește așadar importanța creșterii calității și a extinderii domeniului de aplicare a celor mai obișnuiți indicatori macroeconomici utilizați în evaluarea eficienței politicilor, prin introducerea, pe de o parte, a tematicii energiei privite din perspectiva durabilității, și, pe altă parte, a unei dimensiuni sociale și de mediu în măsură să reflecte variațiile în materie de coeziune socială, de acces la bunuri și servicii de bază la costuri rezonabile, de stare de sănătate, de sărăcie (inclusiv energetică), de resurse naturale și de calitate a vieții în general;

C.   Rolul autorităților locale și regionale

10.

este convins că îndeplinirea obiectivelor de anvergură mondială ale sectorului energetic reclamă inițiative întreprinse la nivel local. Subliniază, în această privință, că existența unor ținte teritoriale și-a dovedit deja eficacitatea în diverse contexte locale și regionale, ca expresie a unei guvernanțe pe mai multe niveluri a transformării sistemului energetic;

11.

evidențiază, în cadrul noului sistem energetic, importanța cooperării și solidarității transfrontaliere și deci a nevoii de coordonare la nivel european. La toate nivelurile de guvernare trebuie depuse eforturi care să fie neapărat însoțite de o strânsă cooperare cu autoritățile regionale și locale, care reclamă o definire clară a rolurilor și a mecanismelor de interacțiune;

12.

solicită ca rolul autorităților locale și regionale să fie recunoscut cum se cuvine și ca acestora să le fie asigurate resurse și capacități adecvate, precum și instrumentele de guvernanță potrivite, dat fiind că ele îndeplinesc funcții de prim-plan, fie direct, ca parteneri în cadrul unor proiecte energetice locale durabile, fie în ceea ce privește planificarea noilor infrastructuri, eliberarea autorizațiilor, investițiile, achizițiile publice, producția și menținerea sub control a consumului de energie. În plus, dialogul social și implicarea partenerilor sociali, recomandate în Perspectiva energetică pentru gestionarea schimbării, necesită o capacitate de informare extinsă și intermedierea de către autoritățile locale și regionale, care nu trebuie numai recunoscute, ci și sprijinite cu eficiență;

13.

recomandă acordarea unui sprijin permanent acțiunilor și comportamentelor pozitive deja existente la nivel local, prin amplificarea nivelului de angajare și integrare a acestora în toate formele de cooperare, de exemplu în cadrul Convenției primarilor sau al altor structuri interregionale, naționale sau internaționale, susținând rolul lor stimulator în promovarea schimbării, în încurajarea dezvoltării economice în teritoriu și în crearea de rețele de informare și colaborare;

D.   Eficiența energetică, reducerea consumului de energie și sursele regenerabile de energie

14.

împărtășește părerea potrivit căreia, pentru scăderea cererii de energie, este prioritară promovarea economiilor de energie prin sensibilizare, educare și schimbarea comportamentului cetățenilor, dar și prin susținerea dezvoltării unor noi tehnologii, în măsură să asigure un consum de resurse mai eficient, o creștere economică și o competitivitate sporite, precum și un grad mai mare de ocupare a forței de muncă, statele membre urmând să promoveze sistemele de autoconsum energetic, în vederea încurajării unei maxime raționalizări a utilizării energiei, a unui sistem energetic cât mai difuz și a participării mai concrete a cetățenilor la luarea de decizii privind tipul și utilizarea energiei. Dorind să disocieze creșterea economică de consumul de energie, subliniază că, în cazul în care reducerea consumului de energie este rezultatul creșterii eficienței proceselor și al economisirii, ea poate fi considerată un indicator de dezvoltare, și nu de recesiune, dovedindu-se profitabilă pentru economie;

15.

își reafirmă poziția de susținere a eficienței energetice ca una din măsurile hotărâtoare în vederea îndeplinirii obiectivelor de reducere a emisiilor, stabilite pentru 2050. Este de acord cu necesitatea identificării unor măsuri de eficiență energetică mai ambițioase și a unor strategii care să garanteze un raport optim costuri-eficiență și consideră că și stabilirea unui cadru obligatoriu la nivel european ar fi utilă în acest sens. Subliniază totodată că trebuie acționat urgent în direcția unor aspecte care ar putea să contribuie neîntârziat și în mod semnificativ la reducerea consumului de energie, cum ar fi creșterea eficienței energetice a clădirilor și o mobilitate mai durabilă;

16.

la definirea și punerea în practică a acțiunilor urgente și necesare pentru transformarea energetică trebuie garantată întotdeauna coerența măsurilor individuale, în vederea asigurării durabilității. În special trebuie evaluat riscul de a provoca efecte negative în anumite domenii prin progresele obținute în alte domenii;

17.

este în favoarea creării de valoare adăugată în materie de economisire a energiei prin mecanisme de piață durabile, conform analizei realizate în Planul 2011 pentru eficiență energetică  (2);

18.

apreciază faptul că, în mod evident, creșterea ponderii energiei din surse regenerabile este o constantă a tuturor scenariilor de decarbonizare, deja în perspectiva lui 2030, și că, în 2050, aceasta va fi preponderentă în raport cu celelalte tipuri de energie. Regretă totuși faptul că niciunul dintre scenariile Perspectivei energetice nu ia în considerare soluții care să integreze energia din surse regenerabile și eficiența energetică, pentru a conferi un caracter durabil mai pronunțat transformărilor în direcția unui scenariu fără energii fosile al sistemului energetic și pentru a progresa pe calea decarbonizării sectorului. În plus, deși ia notă de faptul că sursele regenerabile sunt recunoscute în Perspectiva energetică drept esențiale în sectorul încălzirii și răcirii, regretă lipsa unei analize aprofundate a rolului prioritar pe care acest sector, care are un impact semnificativ asupra consumului energetic total, ar trebui să îl joace (i) în procesul de decarbonizare a sistemului energetic european până în 2050 și, prin urmare, (ii) în elaborarea politicilor energetice actuale și viitoare;

19.

reiterează observațiile din Rezoluția CdR 7/2011 din 30 iunie-1 iulie 2011 pe tema Priorități în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020 și reafirmă prioritățile de promovare a rețelelor de transport de energie și de integrare în rețeaua de distribuție a energiei din surse regenerabile produsă la nivel local din surse descentralizate și diversificate, precum energia eoliană, hidraulică, geotermală, solară și cea obținută pe bază de biomasă, printre altele; pentru aceasta, sunt necesare infrastructuri de transport de energie și de distribuție mai inteligente (smart grid), care să constituie premisa unei concurențe efective, concretizată în beneficii reale pentru consumatorii finali. Pentru a răspunde nevoii de flexibilitate a sistemului energetic, resimțită tot mai acut, trebuie asigurate tehnologii de stocare adecvate pentru toate nivelurile de tensiune – cum ar fi centralele care funcționează pe baza acumulării prin pompare –, care să facă posibilă stocarea surplusului pentru a-l converti ulterior în curent electric la scară industrială; în acest sens ar trebui dezvoltate și aplicate instrumente strategice pentru stimularea tehnologiei și pentru cercetarea în domeniu;

E.   Sursele de energie convenționale (gaze, cărbune, petrol), neconvenționale și energia nucleară

20.

este de acord cu necesitatea asigurării unei diversificări a aprovizionării, pentru garantarea menținerii securității energetice. Atrage atenția asupra faptului că este important să se traseze linii directoare clare pentru o fază de tranziție în care sursele convenționale de energie (gaze, cărbune, petrol), în forma lor cea mai durabilă și eficientă din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon (utilizând în principal tehnologiile de captare și stocare a dioxidului de carbon), să poată juca un rol de însoțire pe parcursul procesului de decarbonizare a sistemului energetic, odată cu dezvoltarea tehnologiilor, infrastructurilor și comportamentelor necesare schimbării;

21.

își exprimă preocuparea pentru importanța acordată în cadrul strategiei tehnologiilor care nu sunt încă disponibile la scară comercială și recomandă ca recursul la exploatarea surselor neconvenționale de gaze, precum gazul de șist, și la utilizarea tehnologiilor pentru care există încă factori de risc care nu sunt pe deplin evaluați și controlați și care pot avea o dimensiune transfrontalieră, să facă obiectul, la nivel european, al unei analize și al unei dezbateri privind eventualele consecințe sociale și de mediu pe termen scurt și lung, cu respectarea legislației în vigoare și, așa cum se întâmplă în cazul gazelor de șist, cu analizarea oportunității introducerii unei reglementări. Prin urmare, salută intenția Comisiei de a încuraja cercetarea în materie de tehnologii care pot contribui la decarbonizarea proceselor de transformare a energiei și propune includerea analizei ciclului de viață ca element esențial de avut în vedere la luarea de decizii;

22.

se arată foarte critic față de legătura cauzală dintre decarbonizare și energia nucleară prezentată de Comisie în Perspectiva energetică și față de presupunerea că energia nucleară poate contribui la diminuarea costurilor de sistem și a prețurilor energiei electrice, în condițiile în care „costurile privind securitatea și costurile pentru dezafectarea centralelor existente și pentru eliminarea deșeurilor vor crește probabil”. CoR recomandă așadar să se acorde o atenție deosebită scenariilor pe termen lung bazate pe surse neconvenționale de energie regenerabilă și faptului că îngrijorarea crescândă a populației în ce privește securitatea nucleară poate induce scăderea investițiilor private în sector și, implicit, necesitatea unei contribuții publice mai mari, sub forma subvențiilor sau a creșterii prețurilor energiei electrice, ceea ce ar afecta cu precădere categoriile cele mai sărace de populație;

F.   Investiții și acces la finanțare

23.

consideră că stabilirea unui cadru de referință pentru investiții, cel puțin până în 2030, poate spori eficiența Perspectivei energetice și poate crea condițiile unei mai mari siguranțe pe piață, atât pentru actorii privați, cât și pentru cei instituționali, mai ales dacă Perspectiva va face trimitere la obiective naționale de investiții care să țină seama de planurile de acțiune ale autorităților locale și regionale. O mai mare siguranță în ceea ce privește investițiile ar putea contribui și la îndeplinirea obiectivelor pentru 2020, în special a celor privind eficiența și reducerea consumului de energie, pentru care trebuie să se depună în continuare eforturi sporite. Cadrul de referință ar avea de câștigat și de pe urma unei cartografieri la scară europeană a competențelor filierelor de eficiență energetică și de energie din surse regenerabile, prin care să fie dirijate investițiile, în vederea consolidării dinamicii de creștere a acestor filiere și a operatorilor din cadrul lor;

24.

solicită în special să se identifice clar resursele necesare promovării unor investiții descentralizate în domeniul energiei durabile (menținerea sub control a consumului de energie și producerea de energie din surse regenerabile), care să contribuie la utilizarea eficientă a resurselor și la dezvoltarea unei economii ecologice și a locurilor de muncă în acest sector la nivel local și regional; de asemenea, solicită să se identifice un instrument financiar gestionat la nivel descentralizat, pentru facilitarea implementării planurilor de acțiune pentru energie durabilă (SEAP – Sustainable Energy Action Plan) și să se acorde sprijin (economic și legislativ) micilor producători descentralizați de energie din surse regenerabile, inclusiv autorităților locale și regionale, astfel încât integrarea acestora în rețea să fie înlesnită;

25.

recomandă ca experiența pozitivă a programului „Energie inteligentă – Europa” să fie perpetuată și extinsă și să fie clar identificate modalitățile de utilizare a unei părți importante din fondurile disponibile în contextul politicii de coeziune. Consideră, printre altele, că, în cadrul fondurilor structurale, se impune atribuirea de resurse pentru facilitarea stabilirii unor forme de colaborare la nivel local în vederea dezvoltării descentralizate a tehnologiilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon și cu înaltă eficiență energetică, iar în cazul specific al Fondului social european, că este necesară atribuirea de resurse pentru crearea capitalului uman capabil să planifice, să gestioneze și să ofere asistență tehnică pe teme privind energia, în ceea ce privește atât soluțiile, cât și tehnologiile și parteneriatele pentru implementare;

26.

consideră că autoritățile locale trebuie să beneficieze în continuare de o modalitate simplificată de acces la finanțare din partea Băncii Europene de Investiții (BEI), pentru energie durabilă. Trebuie să se acorde prioritate proiectelor care combină eficiența energetică și sursele de energie regenerabile pentru o dezvoltare durabilă în teritoriu, simplificând procedurile și înlesnind accesul organismelor mai mici la finanțare;

27.

atrage în mod explicit atenția asupra faptului că finanțarea efectivă a infrastructurii energetice nu se poate face doar prin măsuri naționale și, ca atare, propune un sprijin financiar considerabil pentru proiectele din sectorul energetic, în special pentru a folosi pe scară mai largă soluțiile care implică surse de energie regenerabilă, inclusiv în sectorul încălzirii și răcirii clădirilor;

28.

propune conceperea unei strategii de susținere a formării de clustere și de parteneriate regionale, precum și de cooperare a celor existente, care s-au dovedit a fi, în unele zone, instrumente viabile de dezvoltare a piețelor ecologice ale energiei și a eficienței energetice, de mobilizare a investițiilor și de creare de competențe profesionale și locuri de muncă;

G.   Cercetarea, inovarea și punerea în aplicare

29.

este de acord cu necesitatea promovării unui angajament puternic la nivel european în materie de inovare și cercetare, nutrind convingerea că dezvoltarea unor tehnologii novatoare, mai eficiente și mai puțin scumpe, poate contribui la un sentiment sporit de siguranță în acest sector și la atragerea de capitaluri, inclusiv prin alocarea de resurse în mod echilibrat în cadrul noului program „Orizont 2020”;

30.

susține hotărât nevoia de concordanță, din punctul de vedere al obiectivelor și priorităților, între noul program de cercetare Orizont 2020 și Perspectiva energetică 2050;

31.

consideră că inovarea și cercetarea care vizează producția de energie pe scară mică ar trebui să beneficieze de un sprijin mai substanțial, ca, de exemplu, în cazul energiei hidroelectrice obținute de pe urma cursurilor de apă mai mici, al energiei eoliene pentru gospodării individuale sau grupuri de gospodării, al energiei solare localizate și – acolo unde este posibil – al producției de căldură din surse termale;

32.

dorește să încurajeze centrarea într-o măsură mai mare a cercetării și dezvoltării pe potențialul energiei marine (a valurilor și a mareelor), care oferă posibilități uriașe de obținere de energie în condiții de siguranță, securitate și durabilitate;

33.

propune crearea de mecanisme care să poată fi reproduse, pe baza celor mai bune practici din diverse regiuni, pentru a susține înființarea unor clustere ale inovării, a unor platforme teritoriale de inovare în domeniul energetic sau a altor forme de parteneriat public-privat între autoritățile locale și regionale, mediul universitar și industrie. Acest tipuri de parteneriat ar putea reprezenta instrumente importante de dezvoltare regională și a economiilor locale, asigurând inovații și tehnologii mai ușor de adaptat, mai accesibile și mai economicoase la nivel local;

34.

consideră că politicile agricole și forestiere vor fi puternic influențate de Perspectiva energetică și că va fi, prin urmare, necesară sprijinirea unor activități de cercetare care să permită adaptarea și evoluția acestor filiere în sensul unei durabilități sporite;

35.

recomandă consolidarea rolului deținut de tehnologiile informației și comunicării (TIC), ca vectori de facilitare a preluării inovației și de multiplicare a informației, precum și ca soluții de reducere a consumului de energie în sectoare strategice, precum „Proiectele urbane inteligente” (smart cities), care includ politici privitoare la mobilitatea durabilă, infrastructurile inteligente de distribuție (smart grids) și sectorul construcțiilor durabile;

36.

propune să se sublinieze – mai ales de către statele membre – faptul că rolul cercetării și pregătirii de specialiști în domeniul energiei este deosebit de important, pentru ca, mai apoi, să se poată dispune de resurse calificate și de programe de studiu adecvate, pentru conceperea viitoarelor tehnologii eficiente din domeniu, pentru introducerea de inovații și punerea în practică a unor planuri strategice;

H.   Piața internă și piața mondială

37.

subliniază că sunt urgent necesare definitivarea pieței interne a energiei, care va contribui la garantarea aprovizionării cu energie la prețuri accesibile până în 2014, depășirea izolării în domeniul energetic a unor state membre până în 2015, asigurarea unei repartiții juste a resurselor între regiuni și stabilizarea și îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru sectorul energetic european, astfel încât să se limiteze costurile suplimentare ale tranziției energetice;

38.

recomandă să se continue dezvoltarea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii, cu modificarea fundamentală a procedurii de atribuire gratuită a certificatelor care, în forma ei actuală, subminează obiectivul de reglementare al ETS, prin menținerea prețului certificatelor la un preț prea redus. În acest demers trebuie să se țină seama de situația entităților industriale care își desfășoară activitatea pe piețele internaționale și a căror competitivitate ar putea avea de suferit din cauza fenomenului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (carbon leakage) în țări terțe.

Bruxelles, 10 octombrie 2012

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  COM(2011) 112 final.

(2)  COM(2011) 109 final.


18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 391/21


Avizul Comitetului Regiunilor — Adaptarea la schimbările climatice și soluțiile regionale: cazul regiunilor de coastă

2012/C 391/05

COMITETUL REGIUNILOR

este convins de urgența economică și socială a promovării adaptării în regiunile de coastă, inclusiv din cauza costurilor mai mari pe care le-ar determina lipsa de acțiune, și în pofida persistenței crizei datoriei suverane în unele țări din zona euro. Comitetul consideră că viitoarea strategie europeană de adaptare trebuie să fie suficient de amănunțită pentru a ține seama de diferențele regionale;

recunoaște că instrumentul de management integrat al zonei litorale (integrated coastal zone management – ICZM) este fundamental pentru facilitarea integrării politicilor în regiunile de coastă, mai ales în ceea ce privește problemele ce nu sunt reglementate încă pe deplin, cum ar fi eroziunea, adaptarea la schimbările climatice și infrastructura ecologică, și pentru a încuraja cooperarea regională între actorii locali, de exemplu prin intermediul unor inițiative precum Sardinia Charter în bazinul mediteraneean;

subliniază că punerea la punct a instrumentelor prin care pot fi evaluate atât costurile, cât și beneficiile adaptării poate impulsiona în mod eficient acele procese locale și regionale care stau la baza planificării și acțiunii la nivel teritorial și poate crea condițiile pentru definirea strategiilor mai eficiente din punct de vedere economic;

reiterează că ar fi oportun să fie consultat regulat cu privire la negocierile europene și internaționale privind clima și, de aceea, solicită: (i) participarea sa într-un grup de lucru european privind adaptarea la schimbările climatice, care să se concentreze asupra zonelor cu handicapuri permanente, între care cel determinat de efectele schimbărilor climatice și, ca atare, asupra regiunilor de coastă, insulelor, zonelor de munte și regiunilor ultraperiferice; și (ii) acreditarea sa cu statut de observator pe lângă Comitetul pentru adaptare.

Raportor general

dl Ugo CAPPELLACCI (IT-PPE), președintele Regiunii autonome Sardinia

Document de referință

Sesizare din partea Președinției cipriote

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

A.   Adaptarea la schimbările climatice și dimensiunile sale locale

1.

subliniază că adaptarea la schimbările climatice și procesul de identificare a opțiunilor de adaptare (adaptation assessment) (1)  (2) trebuie să fructifice participarea proactivă a autorităților locale și regionale, atât în ceea ce privește etapa de planificare, cât și cea a măsurilor. Reiterează (3) ca atare rolul esențial al autorităților teritoriale în combaterea efectelor schimbărilor climatice, apreciază recunoașterea pe care acest rol a dobândit-o la nivel european (4) și mondial (5) și solicită ca această recunoaștere să fie menționată explicit și în viitoarea strategie europeană pentru adaptare;

2.

amintește că schimbările climatice și consecințele acestora reprezintă una dintre provocările principale cu care se vor confrunta autoritățile locale și regionale din Uniunea Europeană în anii care vor urma. În acest context, trebuie să se acorde prioritate absolută luării măsurilor necesare pentru a încerca limitarea, pe cât posibil, a creșterii temperaturii medii la nivel global (atenuare), dar și pregătirii, la diferite niveluri, pentru acele schimbări care sunt inevitabile (adaptare);

3.

subscrie concluziilor Conferinței Rio+20, conform cărora adaptarea la schimbările climatice reprezintă o prioritate globală imediată și urgentă, iar strategia de reducere a riscurilor de dezastre naturale și cea de adaptare la schimbările climatice trebuie să fie mai bine integrate și coordonate (6). Cu toate acestea, Comitetul subliniază că povara acestei priorități globale se resimte la nivel local, în termeni de responsabilități ale autorităților teritoriale în domeniul gestionării și prevenirii dezastrelor și de daune aduse mediului, economiei, structurii sociale și identității culturale a populațiilor afectate;

4.

consideră că adaptarea la nivel local nu trebuie înțeleasă ca soluție temporară la o solicitare unică, ci, mai degrabă, ca evaluare graduală și durabilă, pe baza mai multor stimuli combinați în mod diferit. Ca atare, este de acord cu propunerea legislativă a Comisiei pentru perioada 2014-2020, în sensul că adaptarea la schimbările climatice trebuie să fie o componentă esențială a acordurilor de parteneriat și a programelor operative referitoare la cele cinci fonduri ale Cadrului strategic comun (în conformitate cu principiile de dezvoltare durabilă), în aceeași măsură ca protecția mediului, utilizarea eficientă a resurselor, atenuarea adaptării la schimbări, rezistența la dezastre și prevenirea și gestionara riscului (7);

5.

observă că impactul schimbărilor climatice nu este același în timp și spațiu și că soluțiile comune de adaptare sunt adesea ineficiente. Ca atare, consideră că strategiile comune și măsurile tranșante (no regrets) convenite de mai multe state membre trebuie integrate în strategii bazate pe evaluări implementare la nivel regional și local și adaptate tipului de măsuri, scării (proporției) și raportului costuri-beneficii;

6.

ia act de mărimea costurilor induse de efectele schimbărilor climatice, observând și că autoritățile regionale au preluat cam o treime din cheltuielile pentru protecția coastelor europene (8) în perioada 1998-2015. Comitetul reafirmă (9)finanțarea necesară adaptării rămâne un factor critic și crucial pentru implementarea la nivel local;

B.   Relevanța și specificul adaptării în regiunile de coastă

7.

subliniază vulnerabilitatea regiunilor de coastă la schimbările climatice  (10). În aceste regiuni se resimt deja presiuni puternice din punctul de vedere al concentrării activităților economice, infrastructurilor și centrelor urbane. Un procent de 12 % din suprafața regiunilor europene de coastă, adică o fâșie de până la 10 km depărtare de coastă, se află la cel mult 5 m deasupra nivelului mării și, ca atare, este o zonă foarte vulnerabilă la inundații, în vreme ce 20 % din zona de coastă se confruntă cu grave probleme de eroziune, pierderea de soluri fiind de aproximativ 15 km2 pe an (11). La rândul său, eroziunea este considerată cauza principală (65 % din total) a dispariției ecosistemelor de coastă în perioada 2000-2006 (12), în timp ce unele estimări arată că 35 % din zonele umede ale UE ar putea dispărea până în 2100, în raport cu 1995 (13);

8.

menționează că diferențele regionale au o importanță considerabilă asupra tipului de impact. În Marea Baltică, fauna marină ar putea suferi de pe urma creșterii prevăzute a temperaturii apei. Regiunile de la Marea Nordului și regiunile de pe coasta Atlanticului sunt mai expuse riscului de inundații, din cauza creșterii nivelului mediu al mării. În Mediterana prevalează riscurile de eroziune și deficitul de apă dulce cauzat de salinizarea din ce în ce mai pronunțată a pânzei freatice și de perioadele prelungite de secetă. Eroziunea este o problemă și pentru Marea Neagră, în timp ce regiunile periferice sunt în general vulnerabile la toate tipurile de efecte, de la inundații la secetă, trecând prin fenomene naturale extreme, precum cicloanele (14). De asemenea, impactul va depinde nu doar de nivelul de vulnerabilitate și de capacitatea de reacție a sistemelor naturale, ci și de structura sistemelor umane, precum organizarea sistemelor medicale sau mecanismele de reducere a riscului de producere a dezastrelor naturale, inclusiv tsunami, ori mecanismele de alertare în legătură cu aceste dezastre;

9.

subliniază dimensiunile problemei la nivel european, cu 447 regiuni de coastă răspândite în 22 de state membre și în șase bazine maritime principale. Un procent de 41 % din populația europeană locuiește în aceste regiuni, corespunzând unei proporții identice din populația activă a Uniunii (15). 35 % din Produsul intern brut (PIB) al celor 22 de țări cu regiuni de coastă, reprezentând 3 500 de miliarde EUR, este generat la mai puțin de 50 de km depărtare de coastă, iar valoarea bunurilor economice aflate la cel mult 500 de m de linia de coastă este estimată la o sumă cuprinsă între 500 și 1 000 de miliarde EUR (16). Toate acestea subliniază importanța regiunilor de coastă din perspectivă productivă și valoarea economică și socială pentru dezvoltarea și coeziunea teritoriului, valori ce ar trebui prezervate în mod obligatoriu sau consolidate suplimentar în procesul de adaptare la schimbările climatice;

10.

în consecință, este convins de urgența economică și socială a promovării adaptării în regiunile de coastă, inclusiv din cauza costurilor mai mari pe care le-ar determina lipsa de acțiune, și în pofida persistenței crizei datoriei suverane în unele țări din zona euro. Unele studii recente (17) arată că, fără măsuri suplimentare de protecție în raport cu anul 1995, media daunelor provocate la nivelul Uniunii se va cifra la 11,7 miliarde EUR pe an în perioada 2041-2070 și la 17,4 miliarde EUR anual în perioada 2071-2100. Numărul persoanelor expuse în fiecare an riscului de inundații ar putea crește până la 40 000 și, respectiv, până la 80 000, în aceleași perioade de referință. Costurile anuale pentru adaptare sunt însă estimate la circa 1 miliard EUR în perioada 2041-2070 și la 0,7 miliarde EUR în perioada 2071-2100. De aici rezultă că avantajele adaptării depășesc cu mult costurile lipsei de acțiune. Comitetul menționează de asemenea că aceleași studii sugerează necesitatea adaptării independent de schimbările climatice, pur și simplu ca urmare a dezvoltării socioeconomice a regiunilor de coastă și, ca atare, a valorii sporite a bunurilor și investițiilor care trebuie protejate;

11.

subliniază de asemenea că, atât în ce privește daunele, cât și adaptarea, costurile variază considerabil în funcție de statele membre și de PIB-ul acestora și că mai ales insulele sunt obligate să se confrunte cu cheltuieli mai mari pentru a implementa măsuri în teritoriu, din cauza situației lor geografice specifice;

12.

subliniază faptul că regiunile de coastă găzduiesc importante habitate naturale și contribuie la prezervarea biodiversității  (18) , a peisajului, a unor ecosisteme delicate ca, de exemplu, zonele umede, precum și la utilizarea serviciilor ecosistemice, de a căror salvare depinde atractivitatea și durabilitatea economică a acestor regiuni, dar și identitatea lor culturală. De asemenea, Comitetul observă că rețeaua NATURA 2000 protejează un segment considerabil din regiunile de coastă și marine (19);

13.

subliniază caracterul complex și multidisciplinar al adaptării în regiunile de coastă. Astfel, aceste regiuni funcționează ca interfață între sistemele terestre (centre urbane, industrie, agricultură, păduri, bazine hidrografice) și cele marine (pescuit, acvacultură, activități portuare, transport maritim, turism). De asemenea, regiunile de coastă dispun de competențe de gestionare (referitoare, de exemplu, la riscurile de inundații, la furnizarea apei potabile sau la exploatarea solului), distribuite adesea la niveluri de guvernare diferite (20);

C.   Abordare europeană, subsidiaritate și proporționalitate

14.

salută intenția Comisiei de a defini o strategie integrată la nivel european și instrumente comune de adaptare și este convins că o strategie europeană de adaptare la schimbările climatice prezente și viitoare ar putea conferi valoare adăugată măsurilor luate de statele membre sau de autoritățile teritoriale, fără a încălca principiul de subsidiaritate, nu în ultimul rând pentru că efectele schimbărilor climatice au un caracter transfrontalier;

15.

consideră însă că viitoarea strategie europeană de adaptare trebuie să fie suficient de amănunțită pentru a ține seama de diferențele regionale în ceea ce privește: (i) tipul impactului; (ii) nivelul de vulnerabilitate și efectele pe termen lung; (iii) condițiile economice (de exemplu bunuri și resurse cu riscuri); (iv) structura socială (de exemplu, densitatea populației și capacitatea sistemelor umane) și (v) caracteristicile structurale (de exemplu, caracterul periferic sau prezența unor handicapuri precum vulnerabilitatea ridicată la schimbări climatice, specifică regiunilor de coastă sau insulelor, precum și zonelor de munte (21) și regiunilor ultraperiferice);

16.

subliniază și faptul că viitoarea strategie ar trebui să identifice măsuri de adaptare care, însoțite de instrumente de finanțare, să fie destul de flexibile pentru a se adecva – pe de o parte – specificului regional și – pe de altă parte – evoluțiilor continue ale procesului de adaptare. Aceste măsuri ar trebui, în plus, să se coreleze cu măsurile de atenuare, astfel încât să nu ducă la eșecul adaptării, inducând astfel creșterea producției de gaze cu efect de seră sau a vulnerabilității;

17.

consideră că, în special în ce privește adaptarea regiunilor de coastă, rolul UE ar trebui să fie concentrat pe inițiative de: (i) coordonare și cooperare între diversele niveluri de guvernare unde impactul sau măsurile au o dimensiune transfrontalieră; (ii) formare; (iii) dobândirea de cunoștințe pentru a umple lacunele, ceea ce în cazul regiunilor de coastă presupune adesea dinamici complexe și necesitatea unor abordări multidisciplinare; (iv) diseminarea expertizei, a bunelor practici și a poveștilor de succes; (v) asistență tehnică și financiară, pentru a pune la punct strategii regionale și locale integrate de adaptare și pentru a le implementa; (vi) cercetare și dezvoltarea de tehnologii inovatoare de adaptare; (vii) definirea unor programe de cooperare transnațională pentru adaptarea la nivel macro-regional și asigurarea asistenței tehnice și financiare în acest scop;

18.

de asemenea, Comisia ar trebui să joace un rol-cheie în coordonarea și evaluarea numeroaselor proiecte de cercetare și de investiții cofinanțate din fonduri europene, evitând suprapunerile, potențând sinergiile și promovând distribuirea și aplicarea pe scară largă a bunelor practici și mecanisme. În acest sens, Comisia Europeană ar trebui să vegheze la coordonarea măsurilor comune între state sau regiuni costiere limitrofe, precum și la punerea în aplicare a unor proiecte comune de cercetare și de investiții;

19.

reiterează (22) necesitatea de a urmări o mai mare coerență între politicile europene, în special cu cea de protecție a mediului. Observă că, de exemplu, implementarea Directivelor „Habitat” (92/43/CEE) și „Păsări” (79/409/CEE) poate fi compromisă prin aplicarea unor măsuri de adaptare, mai ales dacă este vorba de infrastructură. În acest context, este important să se pună la punct mecanisme eficiente și transparente de concertare locală, pentru a stabili măsurile de restaurare și/sau de compensare pentru acele situri de interes comunitar care vor suferi efecte negative sau daune în urma măsurilor de adaptare;

20.

recunoaște că instrumentul de management integrat al zonei litorale (integrated coastal zone management – ICZM) este fundamental pentru facilitarea integrării politicilor în regiunile de coastă, mai ales în ceea ce privește problemele ce nu sunt reglementate încă pe deplin, cum ar fi eroziunea, adaptarea la schimbările climatice și infrastructura ecologică, și pentru a încuraja cooperarea regională între actorii locali, de exemplu prin intermediul unor inițiative precum Sardinia Charter în bazinul mediteraneean (23). Ca atare, salută procesul de revizuire a recomandării din 2002, care ține seama de cel mai articulat cadru politic european definit în ultimii ani pentru gestionarea zonelor marine și de coastă (24). În acest sens, Comitetul speră că va fi folosită această ocazie pentru a corela mai bine instrumentul ICZM cu procesele de adaptare;

21.

salută perspectiva ca asistența financiară europeană să crească semnificativ în următorul cadru financiar multianual 2014-2020, cu cel puțin 20 % din totalul cheltuielilor destinate activităților legate de climă, dar subliniază necesitatea asigurării unui raport echitabil și realist al competențelor de finanțare între diversele niveluri de guvernare, ținând seama și de actualele dificultăți economice cu care se confruntă administrațiile teritoriale și cu respectarea principiilor complementarității și adiționalității. Trebuie facilitată identificarea unor resurse alternative;

22.

în acest sens, propune (25) din nou ca o parte a veniturilor provenite din sistemul european de comercializare a cotelor de emisie să fie pusă la dispoziția autorităților locale și regionale, pentru implementarea măsurilor de adaptare (și atenuare). De asemenea, Comisia ar trebui să elaboreze recomandări pentru atragerea sectorului privat, între care companiile de asigurare, în evaluarea și partajarea riscurilor și în acțiuni de sensibilizare;

D.   Condiții pentru abordarea provocărilor și pentru soluții de adaptare

23.

subliniază că este important ca procesul de adaptare să nu fie luat în considerare doar din perspectiva costurilor, ci și – mai ales – ca o ocazie și în termeni de beneficii în comparație cu alternativa lipsei de reacție, insistând (26) asupra unuia dintre potențialele instrumente de dezvoltare a economiilor regionale competitive și ecologice. Cu toate acestea, subliniază că premisa este de a avea o guvernanță locală conștientă de riscurile și efectele schimbărilor climatice, competentă în ceea ce privește măsurile ce trebuie adoptate și capabilă să asigure la nivel local integrarea politicilor și măsurilor și să exploateze toate posibilitățile de finanțare disponibile;

24.

deși remarcă faptul că unele regiuni au un rol activ în confruntarea cu schimbările climatice, se observă în general riscul ca gravitatea problemei să nu fie suficient conștientizată. Comitetul consideră așadar că este importantă organizarea unor campanii de informare care să determine legătura cauză-efect dintre schimbările climatice și problemele cu care se confruntă regiunile, ca de exemplu lipsa apei, erodarea plajelor, valurile de căldură, inundațiile și alunecările de teren. În același timp, pot fi oferite informații și exemple concrete sau de succes în aplicarea instrumentelor disponibile în procesul de adaptare și atenuare (27);

25.

consideră că este esențială utilizarea Fondului social european pentru a crea la nivel teritorial capacitatea și flexibilitatea necesare în gestionarea adaptării, atât în sectorul public, cât și în cel privat. De exemplu, se cuvine consolidată guvernanța locală, pentru a integra strategiile de adaptare în politicile sectoriale respective sau pentru a favoriza elaborarea unei legislații regionale adecvate. Pe de altă parte, competențele de proiectare și de construcție ale sectorului privat trebuie corelate cu noile necesități impuse de politicile integrate și multidisciplinare (28);

26.

invită Comisia să perfecționeze și să dezvolte în continuare următoarele elemente, inclusiv pe baza experiențelor dobândite în urma execuției proiectelor individuale: (i) instrumente de inventariere, pentru a dispune de date și informații geografice și la o scară utilă, în sprijinul proceselor decizionale de la nivel local și regional; (ii) un cadru de referință clar și comun pentru evaluarea vulnerabilității, efectelor și riscurilor; și (iii) orientări pentru definirea strategiilor locale de adaptare în regiunile de coastă, care să țină seama de caracterul neapărat multidisciplinar al măsurilor și al aspectelor de guvernanță pe mai multe niveluri în aceste zone;

27.

consideră mai ales că este nevoie de elaborarea unor indicatori de vulnerabilitate pentru regiunile de coastă și a unor instrumente bazate pe acești indicatori, pentru analiza vulnerabilității. De asemenea, acești indicatori pot, împreună cu prognozele privind cronologia evenimentelor și cu indicarea capacității de adaptare, să faciliteze identificarea și definirea priorităților de intervenție în teritoriu, astfel încât resursele să poată fi concentrate acolo unde este mai multă nevoie de ele;

28.

salută dezvoltarea platformelor informative precum CLIMATE-ADAPT, dar subliniază că se cuvine îmbunătățit accesul utilizatorilor finali la conținut, conform principiilor unui sistem partajat de informații referitoare la mediu (SPIM) (29), de exemplu prin traducerea informațiilor într-un număr suficient de limbi. De asemenea, consideră că ar fi util să se ia în considerare crearea, în cadrul platformei, a unei secțiuni destinate finanțării adaptării la nivel local și regional, ca și a unei bănci de date privind investițiile;

29.

semnalează că este important să se focalizeze mai mult eforturile pe cercetare, astfel încât aceasta să răspundă mai bine nevoilor politicii teritoriale, de exemplu prin punerea la punct a unor strategii de adaptare și a unor măsuri economice eficiente, dat fiind că vor fi concepute pentru a răspunde unor realități locale și regionale specifice. De asemenea, trebuie facilitată crearea sau – acolo unde există deja – consolidarea mecanismelor de dialog și/sau parteneriat între știință, politică și, pe cât posibil, societatea civilă, de exemplu prin participarea comună la proiecte europene;

30.

confirmă (30) că, în cazul regiunilor de coastă este fundamentală coordonarea politicilor adoptate, ca și focalizarea cercetării în sensul evaluării efectelor în zonele limitrofe sau transfrontaliere, astfel încât problema să nu fie pur și simplu transferată de la o unitate teritorială la alta. O abordare participativă în identificarea acestor măsuri și implicarea tuturor actorilor relevanți ar putea facilita implementarea măsurilor coerente din perspectivă teritorială;

31.

consideră că costul adaptării și incapacitatea de a înțelege oportunitățile și beneficiile potențiale reprezintă un obstacol important în pregătirea strategiilor locale și mai ales în implementarea acestora. Ca atare, subliniază că punerea la punct a instrumentelor prin care pot fi evaluate atât costurile, cât și beneficiile adaptării poate impulsiona în mod eficient acele procese locale și regionale care stau la baza planificării și acțiunii la nivel teritorial și poate crea condițiile pentru definirea strategiilor mai eficiente din punct de vedere economic;

32.

este convins că – chiar în condițiile existenței capacităților, conștientizării și a unui suport științific suficient – lipsa resurselor financiare la nivel local și regional împiedică acțiunile eficiente. Cu toate acestea, consideră că trebuie stabilite modalități de finanțare directă a măsurilor la nivel teritorial, prin intermediul unor instrumente de parteneriat, precum, spre exemplu, LIFE+ și programul Orizont 2020, al unor instrumente de piață (cum ar fi plata pentru serviciile ecosistemelor sau beneficiile ce decurg din comercializarea cotelor de emisii), precum și al instrumentelor fiscale de tipul stimulentelor;

33.

subliniază că trebuie remediată flexibilitatea limitată a măsurilor de adaptare, de exemplu acordând preferință strategiilor reversibile, măsurilor „soft” în detrimentul celor „hard” (de exemplu, un sistem de alertă mai eficient mai degrabă decât mari lucrări marginale) sau promovând dezvoltarea infrastructurii ecologice, al cărei obiectiv de restaurare a habitatelor naturale stă la temelia unei abordări ecosistemice a adaptării;

34.

în acest sens, arată că ICZM a devenit obligatoriu pentru statele membre din bazinul mediteraneean, odată cu intrarea în vigoare, în martie 2011, a Protocolului la Convenția de la Barcelona privind managementul integrat al zonelor litorale ale Mării Mediterane și că acest protocol se referă în mod specific la utilizarea unei abordări ecosistemice, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile a coastelor (31). De asemenea, observă că strategia UE privind biodiversitatea (32) consideră abordările ecosistemice ca alternative economice eficiente la soluțiile tehnologice de adaptare și atenuare, motiv pentru care Comitetul așteaptă cu nerăbdare contribuția pe care viitoarea strategie europeană pentru infrastructură ecologică o poate aduce la procesul de adaptare în regiunile de coastă;

E.   Contribuția instituțională a autorităților locale și regionale și cooperarea internațională

35.

solicită Comisiei să-i consulte în prealabil pe reprezentanții autorităților locale și regionale, pentru a avea siguranța că propunerea unei strategii europene pentru adaptare este conformă cu principiul proporționalității și că ea va acorda suficientă atenție și se va apleca în detaliu asupra nivelului local, mai ales în ceea ce privește regiunile cele mai vulnerabile, precum cele de coastă, insulele și zonele montane;

36.

își exprimă convingerea că poate juca un rol activ în dezvoltarea platformelor informative precum CLIMATE-ADAPT și OURCOAST, mai ales pentru a contribui la focalizarea conținutului acestor platforme asupra nevoilor și specificului local, sporind astfel beneficiile pentru autoritățile locale și regionale rezultate din diseminarea acestor informații;

37.

reiterează (33) că ar fi oportun să fie consultat regulat cu privire la negocierile europene și internaționale privind clima și, de aceea, solicită: (i) participarea sa într-un grup de lucru european privind adaptarea la schimbările climatice, care să se concentreze asupra zonelor cu handicapuri permanente, între care cel determinat de efectele schimbărilor climatice și, ca atare, asupra regiunilor de coastă, insulelor, zonelor de munte și regiunilor ultraperiferice; și (ii) acreditarea sa cu statut de observator pe lângă Comitetul pentru adaptare (34);

38.

își exprimă convingerea că este nevoie de mai multă solidaritate și interacțiune între regiuni, atât la nivel european, cât și internațional, astfel încât să fie utilizate cunoștințele și experiențele dobândite de autoritățile locale și regionale în ceea ce privește procesul de adaptare la schimbările climatice. Ca atare, salută acele inițiative prin care se stabilesc angajamente comune de către administrațiile locale (precum Durban Adaptation Charter), care promovează parteneriate inovatoare (precum Abordarea teritorială a schimbărilor climatice (35)) sau cele destinate creării unei rețele de împărtășire a experiențelor, de cooperare și de schimburi de tehnologii ecologice, cum este Centrul și rețeaua de tehnologie în domeniul climei (36).

Bruxelles, 10 octombrie 2012

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  IPCC, 2012: Managing the Risks of Extreme Events and Disasters to Advance Climate Change Adaptation. A Special Report of Working Groups I and II of the Intergovernmental Panel on Climate Change.

(2)  : modalitatea practică de identificare a opțiunilor de adaptare la schimbările climatice și evaluarea acestora din perspectiva unor criterii precum disponibilitate, avantaje, costuri, eficacitate, eficiență și fezabilitate; Adaptare: în sistemele umane - procesul de adecvare la clima actuală sau la cea preconizată și la efectele sale, pentru a atenua daunele sau pentru a fructifica ocaziile favorabile. În sistemele naturale – procesul de adecvare la clima actuală și la efectele sale; intervenția omului poate facilita adecvarea la clima preconizată (definiții din glosarul referinței bibliografice de la nota de subsol 1).

(3)  CdR 118/2007 fin, CdR 72/2009 fin.

(4)  COM(2007) 354 final; COM(2009) 147 final; Memorandum de înțelegere între Comitetul Regiunilor și Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM), 21 iunie 2012.

(5)  Acordurile de la Cancún, 2010: http://cancun.unfccc.int/.

(6)   („Viitorul pe care îl dorim”): documentul adoptat la 19 iunie 2012, cu prilejul Conferinței Rio+20.

(7)  COM(2011) 615 final/2, 14.3.2012.

(8)  Policy Research Corporation (2009): The economics of climate change adaptation in EU coastal areas (Aspecte economice ale adaptării la schimbările climatice în regiunile de coastă ale UE).

(9)  CdR 72/2009 fin.

(10)  Regiunile de coastă sunt definite ca unități teritoriale de nivelul al treilea (NUTS3), care se învecinează cu marea sau a căror populație locuiește în proporție de cel puțin jumătate la mai puțin de 50 de km de mare. Și Hamburg, care nu îndeplinește aceste criterii, este o regiune de coastă, dat fiind că se consideră că prezența mării exercită o influență profundă asupra sa.

(11)  Date furnizate de Agenția Europeană de Mediu (AEM) și de proiectul Eurosion, în Policy Research Corporation (2009): The economics of climate change adaptation in EU coastal areas (Aspecte economice ale adaptării la schimbările climatice în regiunile de coastă ale UE).

(12)  AEM (2010), 10 mesaje pentru 2010 – ecosisteme de coastă.

(13)  Brown S., Nicholls R.J., Vafeidis A., Hinkel J. și Watkiss P. (2011). European Science Foundation estimează că pierderile de zone umede determinate de schimbările climatice se cifrează la 17 % de-a lungul coastelor Atlanticului, între 31-100 % de-a lungul Mediteranei și la 84-98 % de-a lungul coastelor Mării Baltice (sursa: Comisia Europeană, DG Mediu, LIFE and coastal management, 2012)

(14)  Policy Research Corporation (2009): The economics of climate change adaptation in EU coastal areas (Aspecte economice ale adaptării la schimbările climatice în regiunile de coastă ale UE).

(15)  , Capitolul 13 – regiunile de coastă.

(16)  Policy Research Corporation (2009): The economics of climate change adaptation in EU coastal areas (Aspecte economice ale adaptării la schimbările climatice în regiunile de coastă ale UE).

(17)  ClimateCost (the Full Costs of Climate Change): http://www.climatecost.cc/home.html. În Brown S., Nicholls R.J., Vafeidis A., Hinkel J. și Watkiss P. (2011). Datele se referă la scenariul „de stabilizare” ENSEMBLES E1 (van der Linden și Mitchell, 2009: Lowe et al., 2009a), în care se pleacă de la ipoteza unei creșteri a nivelului mării cu 18 cm în 2050 și cu 26 cm în 2080, în condițiile unor creșteri ale temperaturilor de până la 2 °C în raport cu nivelurile pre-industriale. Aceasta presupune că actualele politici globale implementate pentru a atenua schimbările climatice se dovedesc eficiente. Un astfel de scenariu permite un raport costuri-beneficii mai favorabil.

(18)  Directiva „Habitat” enumeră în anexele sale 50 de tipuri de habitate de coastă și 150 de specii (în afara păsărilor) care preferă ecosistemele de coastă [sursă: AEM (2010), 10 mesaje pentru 2010 – ecosisteme de coastă].

(19)  Agenția Europeană de Mediu (2010), 10 mesaje pentru 2010 – ecosisteme de coastă.

(20)  Policy Research Corporation (2009): The economics of climate change adaptation in EU coastal areas (Aspecte economice ale adaptării la schimbările climatice în regiunile de coastă ale UE).

(21)  CdR 89/2012 fin.

(22)  CdR 118/2007 fin.

(23)  Convenită la Alghero (Sardinia), în iulie 2008, Carta definește principiile și obiectivele unei rețele de dialog și de participare comună în bazinul mediteraneean la inițiativele ICZM (ICZM Mediterranean Dialogue).

(24)  În special prin O politică maritimă integrată [COM(2007) 575] și Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin (2008/56/CE).

(25)  CdR 269/2011 fin; CdR 5/2011 fin; CdR 245/2010 fin; CdR 72/2009 fin.

(26)  CdR 118/2007 fin.

(27)  Un exemplu de produs folosit în cadrul campaniei internaționale Making Cities Resilient – My City is Getting Ready’ www.unisdr.org/campaign este broșura How To Make Cities More Resilient, care se adresează în special cadrelor din administrația locală și care cuprinde o introducere structurată în problema reducerii riscului și în cea a capacității de reacție, dar care prezintă și exemple de bune practici și de instrumente disponibile în prezent.

(28)  CdR 72/2009 fin.

(29)  Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Către un sistem partajat de informații referitoare la mediu (SPIM) – COM(2008) 46 final.

(30)  CdR 118/2007 fin.

(31)  Agenția Europeană de Mediu (2010), 10 mesaje pentru 2010 – ecosisteme de coastă.

(32)  COM(2011) 244 final.

(33)  CdR 269/2011 fin.

(34)  Comitetul pentru adaptare (Adaptation Committee) a fost creat în cadrul Acordurilor de la Cancún pentru a acorda părților la Convenția CCONUSC asistență tehnică și îndrumare, a permite schimbul de cunoștințe și bune practici și a crea sinergii.

(35)  Territorial Approach to Climate Change – TACC.

(36)  Climate Technology Centre and Network: http://unfccc.int/ttclear/jsp/CTCN.jsp.


18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 391/27


Avizul Comitetului Regiunilor — Strategii regionale specifice de combatere a schimbărilor climatice din UE pornind de la exemplul regiunilor montane

2012/C 391/06

COMITETUL REGIUNILOR

observă că regiunile de munte sunt deosebit de sensibile la schimbările climatice și susține promovarea integrării adaptării la schimbările climatice într-un proiect mai amplu, de creștere a rezilienței individuale și colective, care să țină seama de toate punctele slabe pe plan ecologic, energetic și social, în mod inevitabil interconectate;

observă că Uniunea Europeană este pe punctul de a se dota, în 2013, cu o strategie de adaptare și consideră că este esențial ca această strategie să aibă o dimensiune regională și locală, conform prevederilor articolului 174 TFUE. Este de dorit ca această strategie europeană privind adaptarea să cuprindă un capitol special dedicat regiunilor de munte;

subliniază faptul că creșterea vulnerabilității zonelor montane preconizată pentru deceniile următoare reclamă intensificarea cercetării științifice și un sistem bun de schimb de informații. Este important ca fondurile destinate adaptării la schimbările climatice să fie prevăzute în mod expres în bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020. Trebuie prevăzute politici de îmbunătățire a accesului și de furnizare de servicii de interes general în zonele deosebit de vulnerabile;

subliniază că multe regiuni montane au început deja să elaboreze strategii de adaptare, impunându-se, de urgență, coordonarea obiectivelor și examinarea rezultatelor. Trebuie armonizate inițiativele – în prezent dispersate – din domeniul ecologic, care aparțin multor asociații, institute de cercetare și administrații din zonele montane.

Raportor

dl Luciano CAVERI (IT-ALDE), consilier al Regiunii Autonome Valle d'Aosta

Document de referință

Aviz din proprie inițiativă

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Considerații generale

1)

observă că, în ultimii ani s-au acumulat în Uniunea Europeană o amplă literatură științifică, precum și numeroase documente politice și proiecte științifice care subliniază că regiunile de munte sunt deosebit de sensibile la schimbările climatice, întrucât pe o arie restrânsă se întâlnesc habitate diferite în ceea ce privește altitudinea, expunerea și influența curentelor atmosferice. Și Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change – IPCC) consideră zonele de munte ca făcând parte dintre regiunile cu risc climatic major (hot spot). În plus, în Capitolul 13 din Agenda 21 (Summitul Pământului de la Rio, 1992), dedicat chiar regiunilor de munte, la punctul 4 se afirmă că acestea sunt „zonele cele mai sensibile la schimbările climatice” chestiune care este de actualitate și în contextul Conferinței Rio+20, din iunie 2012. Cele mai multe terenuri împădurite din Europa se află în zonele montane, funcționând așadar ca absorbant de carbon prin captarea unor mari cantități de CO2. De asemenea, ele îmbunătățesc calitatea aerului, atenuând efectele negative ale poluării și oferă importante resurse de apă și peisagistice. Cu toate acestea, sunt zone sensibile la schimbările climatice. Zonele montane, alături de cele de coastă, atrag cei mai mulți turiști, date fiind caracteristicile lor climatice, biodiversitatea, bogăția peisajelor, resursele de apă, aspectele culturale, arhitectura, tradițiile și obiceiurile lor;

2)

subliniază că schimbările climatice afectează toate zonele Uniunii Europene și, în fond, lumea întreagă, însă efectele lor concrete asupra unui anumit teritoriu și, prin urmare, pregătirile necesare și reacțiile la aceste efecte depind de o gamă largă de factori. Orice măsură de reacție la schimbările climatice trebuie deci să se adapteze la situațiile specifice ale diverselor teritorii. Autoritățile locale și regionale reprezentate în cadrul CoR sunt, de aceea, parteneri esențiali pentru elaborarea și punerea în aplicare a soluțiilor adecvate;

3)

amintește că schimbările climatice și consecințele acestora reprezintă una dintre provocările principale cu care se vor confrunta autoritățile locale și regionale din Uniunea Europeană în anii care vor urma. În acest context, trebuie să se acorde prioritate absolută luării măsurilor necesare pentru a încerca limitarea, pe cât posibil, a creșterii temperaturii medii la nivel global (atenuare), dar și pregătirii, la diferite niveluri, în vederea acelor schimbări care sunt inevitabile (adaptare);

4)

subliniază că zonele de munte, un tezaur de biodiversitate, sunt amenințate de schimbările climatice rapide: din totalul siturilor Natura 2000,43 % se găsesc în zone de munte și 118 dintre cele 1 148 de specii enumerate în anexele II și IV ale directivei privind habitatele naturale sunt legate de mediul montan (1);

5)

evidențiază faptul că variațiile climatice greu de sesizat în zonele de câmpie se regăsesc amplificate în zonele montane și joacă un rol de diagnosticare timpurie a evoluției climatice pe scară largă, constituind o sursă de observație excepțională pentru cercetarea științifică și un banc de încercare pentru dezvoltarea și evaluarea politicilor de adaptare;

6)

reafirmă că schimbările climatice se manifestă deja și provoacă: riscuri hidrogeologice sporite (aluviuni, alunecări de teren) și creșterea vulnerabilității persoanelor și a infrastructurilor, scăderea disponibilității apei mai ales în timpul verii (inclusiv în teritoriile învecinate nemontane), variații ale debitelor fluviilor (în regiunea alpină sunt așteptate creșteri de nivel pe cursurile apelor în timpul iernii și secete estivale mai frecvente), topirea ghețarilor (din 1850, ghețarii alpini au pierdut cca două treimi din volumul total, procesul fiind mult accelerat după 1985) reducerea permafrostului, scăderea duratei stratului de zăpadă în special la cote de sub 1 500 m, schimbări în frecvența avalanșelor, punerea în pericol a biodiversității și migrația plantelor și animalelor, modificări în structura turismului din perioada de vară și de iarnă și în producția de energie electrică, incertitudini cu privire la producția agricolă și pagube în silvicultură. Sensibilitatea mediului alpin la această evoluție climatică rapidă îl transformă într-o zonă de „handicap permanent”. Creșterea de temperatură înregistrată în ultimii 150 de ani în Alpi (+ 1,5 °C) reprezintă dublul mediei mondiale, de + 0,7 °C (2). Vulnerabilitatea resurselor hidrice alpine a fost analizată de Agenția Europeană de Mediu în 2009 (3);

7)

subliniază că tradițiile și culturile de la munte sunt întemeiate pe noțiunea importantă de „conștientizare a limitelor și posibilităților mediului înconjurător”. Relația cu constrângerile fizice puternice din aceste zone a permis, de-a lungul timpului, elaborarea unor criterii rafinate de durabilitate și de utilizare rațională a resurselor. Aceste valori fundamentale pot fi integrate într-o viziune modernă cu ajutorul noilor tehnologii, generând o cunoaștere și modele de dezvoltare care ar fi de folos nu numai în zonele de munte, ci și în zonele de periferie, și care pot avea în multe cazuri valoare universală (precum modelul de parteneriat Rural/Urban, RURBAN – TCUM/EU DG REGIO);

8)

insistă asupra faptului că schimbările climatice vor pune la încercare capacitatea noastră de adaptare mai mult decât oricare alt obstacol cu care s-a confruntat specia umană, însă ele constituie doar un indicator parțial al unei crize mai complexe, a mediului înconjurător și a umanității, care constă în:

disponibilitatea resurselor naturale regenerabile (apă, păduri, resurse piscicole, pierderea de biomasă);

scăderea calității și cantității bunurilor și serviciilor ecosistemice;

reducerea biodiversității;

vulnerabilitatea producției alimentare (costul ridicat al alimentelor determinat de consumul de energie fosilă, reducerea terenurilor arabile, dezechilibrul ciclurilor carbonului, azotului și fosforului);

reducerea resurselor minerale disponibile;

reducerea energiei fosile disponibile la preț redus (nivelul maxim al producției de petrol);

poluarea aerului, a apei, a solului și acumularea deșeurilor care nu sunt biodegradabile;

creșterea demografică și a fluxurilor de migrație (și din cauza schimbărilor climatice);

9)

subliniază că aceste probleme vor provoca diverse reacții economice și sociale, în funcție de zonele geografice și, de aceea, regretă că unul dintre puținele proiecte care analizează impactul schimbărilor climatice asupra economiei europene, proiectul PESETA (2009) al Centrului Comun de Cercetare al Uniunii Europene (Joint Research Centre – JRC), nu ia în considerare regiunile de munte;

10)

relevă faptul că, în Cartea albă privind adaptarea [COM(2009) 147 final], Comisia Europeană recunoaște faptul că efectele climatice variază de la o regiune la alta și că orice strategie de adaptare va putea funcționa doar cu condiția cooperării tuturor nivelurilor de guvernanță. Adaptarea constituie un proces dinamic pe termen lung, care necesită relații strânse între decidenții politici, cercetători, specialiști, întreprinzători și administratori locali;

11)

salută lansarea, în primăvara anului 2012, a consultării publice în vederea pregătirii Strategiei europene privind adaptarea, prevăzută pentru 2013, precum și instituirea platformei CLIMATE-ADAPT, instrument util pentru a reuni exemple de bune practici și pentru planificarea la nivel de regiune și de zonă urbană, care cuprinde și o secțiune dedicată regiunilor montane;

Obiective

12)

susține promovarea integrării adaptării la schimbările climatice într-un proiect mai amplu, de creștere a rezilienței individuale și colective, care să țină seama de toate punctele slabe pe plan ecologic, energetic și social, în mod inevitabil interconectate;

13)

observă că Uniunea Europeană este pe punctul de a se dota, în 2013, cu o strategie de adaptare și consideră că este esențial ca această strategie să aibă o dimensiune regională și locală, conform prevederilor articolului 174 TFUE. Este de dorit ca această strategie europeană privind adaptarea să cuprindă un capitol special dedicat regiunilor de munte;

14)

de asemenea, este important ca strategia europeană de adaptare să cuprindă un capitol specific dedicat regiunilor ultraperiferice, ale căror constrângeri și particularități sunt recunoscute în articolul 349 TFUE;

15)

subliniază faptul că creșterea vulnerabilității zonelor montane preconizată pentru deceniile următoare reclamă intensificarea cercetării științifice și un sistem bun de schimb de informații. Este important ca fondurile destinate adaptării la schimbările climatice să fie prevăzute în mod expres în bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020;

16)

solicită ca, în ceea ce privește noile puncte slabe generate de schimbările climatice, să fie prevăzute politici de îmbunătățire a accesului și de furnizare de servicii de interes general în zonele deosebit de vulnerabile;

17)

subliniază că atenuarea schimbărilor climatice și resursele puse în slujba acesteia trebuie să aibă prioritate față de adaptare. Dacă la nivel mondial nu se obțin reducerile considerabile de emisii de gaze cu efect de seră prevăzute de Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, va fi imposibil să se prevină creșterea în viitor a temperaturii globale, schimbările climatice și fenomenele climatice extreme care vor afecta comunitățile locale;

18)

atrage atenția asupra faptului că este necesară conceperea unor acțiuni strâns interconectate pentru rezolvarea problemelor actuale și pentru gestionarea celor viitoare în sectoare care fac deja obiectul programării UE, cunoscut fiind faptul că multe dintre aceste decizii trebuie luate în considerare în cadrul sistemului democrației locale europene, conform principiului subsidiarității. De exemplu:

a)

atingerea eficienței energetice maxime în cazul clădirilor noi și reabilitarea celor existente;

b)

menținerea și sprijinirea modelelor de construcție specifice zonelor montane și rurale, prin elaborarea de planuri privind amenajarea teritoriului și resursele naturale, care să permită o dezvoltare urbanistică incompatibilă cu specula cu terenuri. Astfel se va evita degradarea peisajelor, a ecosistemelor, a habitatelor și a zonelor protejate actuale, precum și poluarea resurselor de apă și a solurilor, ceea ce va contribui la dezvoltarea unui turism responsabil și, în consecință, la menținerea populației în zonele montane;

c)

introducerea energiilor regenerabile în funcție de caracteristicile din teritoriu (solară termică și fotovoltaică, eoliană, hidroelectrică, biomasă) până când se ajunge la autosuficiență energetică, acolo unde este posibil; nevoia de planuri energetice regionale integrate, gestionarea capacităților hidroelectrice de pompare, în funcție de stocarea producției fotovoltaice;

d)

promovarea auditurilor energetice la nivelul localităților și al regiunilor;

e)

reducerea fluxurilor de energie și materiale în comunitățile locale, cu menținerea nivelului de trai (de exemplu, Società 2000 W, ETH Zürich);

f)

reducerea producției de deșeuri și reciclare la maximum, stimularea producerii de compost din reziduuri menajere organice;

g)

reactivarea lanțurilor de aprovizionare locale: practicarea agriculturii și a creșterii animalelor la standarde ridicate, în vederea susținerii consumului la fața locului și a comerțului pentru turiști, sprijinind în mod specific agricultura de conservare (cu lucrări minime de cultivare a solului sau fără acestea), agricultura ecologică și creșterea ecologică a animalelor;

h)

gestionarea reglementată a pădurilor, în contextul recoltării de masă lemnoasă în scopuri energetice și pentru construcții, care să acorde atenție presiunilor exercitate de schimbările climatice; dimensionarea instalațiilor de producție a căldurii pe bază de biomasă astfel încât să nu se depășească productivitatea forestieră anuală; menținerea pădurii de protecție; sprijinirea silviculturii durabile, în vederea producției de lemn și biomasă, ca resursă economică a acestor zone;

i)

limitarea drastică a utilizării terenurilor pentru construcții și infrastructură;

j)

reducerea nevoii de mobilitate prin consolidarea rețelelor informatice și a TIC, a serviciilor informatizate și a muncii la distanță (care ar permite și repopularea zonelor de munte părăsite și o mai bună exploatare din punct de vedere turistic);

k)

promovarea turismului responsabil și durabil din punctul de vedere al mediului; înființarea unui observator european al turismului, dezvoltarea agroturismului;

l)

promovarea unei economii ecologice și a inovării în mediul montan: energie, electronică, sisteme de control și de monitorizare, cercetare științifică și centre de formare universitară;

m)

formare și cultură: sensibilizarea publicului cu privire la caracterul urgent al abordării schimbărilor climatice este esențială pentru punerea în aplicare a unor politici bune în domeniu și pentru strategia de adaptare; în acest scop, va trebui promovată răspândirea temelor legate de mediu în programele școlare și prin activități de informare a publicului, precum înființarea de „ghișee pentru adaptare” regionale, care să elaboreze strategii adecvate contextului local și să asigure informarea cetățenilor. Un exemplu: Victorian Centre for Climate Change Adaptation Research din Australia (VCCCAR – www.vcccar.org.au), care integrează la scară locală cea mai amplă politică națională elaborată de National Climate Change Adaptation Research Facility (NCCARF – www.nccarf.edu.au);

n)

programe de protecție civilă și prevenire a riscurilor legate de mediu, prin infrastructuri, sisteme de prevenire și de avertizare meteohidrologice, schimb rapid de informații cu publicul, exerciții de prevenire a daunelor și de salvare a persoanelor;

19)

subliniază că multe regiuni montane au început deja să elaboreze strategii de adaptare, impunându-se, de urgență, coordonarea obiectivelor și examinarea rezultatelor. Trebuie armonizate inițiativele – în prezent dispersate – din domeniul ecologic, care aparțin multor asociații, institute de cercetare și administrații din zonele montane;

20)

solicită monitorizarea rezultatelor obținute, prin elaborarea unor indicatori de eficiență a acțiunilor și prestațiilor și a unei bănci de date unificate, în vederea consultării proiectelor și a cadastrului energetic;

21)

conchide, cu referire la cauzele și efectele schimbărilor climatice, că acestea trebuie abordate la toate nivelurile, în multe comunități geografice diferite și la scară globală. Trebuie precizat în special că, de obicei, comunitățile cele mai sărace de pe planetă sunt primele afectate de schimbările climatice și necesită un sprijin deosebit. Resursele Uniunii Europene și ale statelor membre trebuie alocate în scopuri de atenuare și de adaptare, conform priorităților identificate în strategiile convenite și în tratatele internaționale, și utilizate la nivelul la care își vor dovedi cel mai bine eficiența. Din acest motiv, autoritățile locale și regionale trebuie implicate în definirea acțiunilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, astfel încât să se profite la maximum de competențele și experiența lor, precum și de proximitatea lor față de cetățeni.

Bruxelles, 10 octombrie 2012

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  Agenția Europeană de Mediu (AEM), Europe's ecological backbone: Recognising the true value of our mountains, Raportul 6/2010.

(2)  JRC/OMC, Impacts of Europe's changing climate, Raport 4/2008: http://www.eea.europa.eu/publications/eea_report_2008_4.

(3)  AEM, Regional climate change and adaptation. The Alps facing the challenge of changing water resources, Raportul 8/2009.


III Acte pregătitoare

COMITETUL REGIUNILOR

A 97-a sesiune plenară din 8, 9 și 10 octombrie 2012

18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 391/31


Avizul Comitetului Regiunilor — Noul cadru financiar multianual pentru perioada de după 2013

2012/C 391/07

COMITETUL REGIUNILOR

avertizează în privința unui scenariu care ar duce la amânarea până după începutul lui 2013 a acordului privind cadrul financiar multianual (CFM);

insistă asupra faptului că o foarte mare parte din investițiile publice în statele membre depind de fondurile structurale și amintește angajamentele luate în cadrul Pactului pentru creștere economică și locuri de muncă, încheiat cu ocazia Consiliului European din 28 și 29 iunie 2012;

susține, pe baza actualizării propunerii Comisiei din 6 iulie 2012, solicitarea Parlamentului European ca viitorul buget să reprezinte 1,14 % din VNB al UE (inclusiv costurile aderării Croației);

regretă că marea majoritate a subiectelor din cadrul de negociere al Consiliului, inclusiv orice formă de condiționalitate macroeconomică, constituie subiecte care trebuie adoptate prin codecizie, și nu prin procedura de aprobare;

dezaprobă faptul că metoda de repartizare a alocărilor naționale și ratele de plafonare în ceea ce privește politica de coeziune și de dezvoltare rurală sunt incluse în cadrul de negociere al Consiliului; consideră că este vorba nu numai despre un domeniu de codecizie, ci și despre un domeniu de consultare obligatorie a CoR și își rezervă dreptul de a se adresa Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care Comisia Europeană nu prezintă o propunere legislativă asupra căreia Comitetul să aibă posibilitatea de a se pronunța;

salută metoda actuală de negociere a Consiliului prin care componentele cheltuieli și resurse din cadrul de negociere sunt abordate în comun și își reafirmă sprijinul pentru cele două noi resurse proprii propuse de Comisie, cea bazată pe TVA și noua taxă pe tranzacțiile financiare (TTF);

susține fără rezerve propunerea Consiliului de transformare a politicii de coeziune în subrubrică, mai curând decât într-un subplafon și își reiterează solicitarea de majorare a bugetelor alocate politicii de coeziune (un nivel cel puțin egal cu cel din perioada 2007-2013), precum și sprijinul acordat creării unei noi categorii de regiuni denumite „de tranziție”;

salută propunerea Consiliului de integrare a programelor Galileo, ITER și GMES în rubrica 1 a cadrului financiar multianual și își reiterează solicitarea ca Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) să fie menținut și integrat în CFM.

Raportor general

Mercedes BRESSO (IT-PSE), membră a Consiliului regional Piemont

Documente de referință

Propunere modificată de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020

COM(2012) 388 final

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O agendă de simplificare pentru CFM pentru perioada 2014-2020

COM(2012) 42 final

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

ia notă de publicarea de către Comisie, la 6 iulie 2012, a propunerii sale modificate de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, care ține seama de luarea în considerare a aderării Croației și de calculele făcute pe baza celor mai recente statistici (2007-2009);

2.

salută adoptarea în sesiunea plenară a Parlamentului European, la 13 iunie 2012, a unei rezoluții privind cadrul financiar multianual și resursele proprii și își exprimă satisfacția că se pune accent pe faptul că bugetul UE este efectiv în proporție de 94 % un buget de investiții, iar cheltuielile sale administrative sunt, la rândul lor, foarte scăzute; subliniază efectele multiplicatoare și efectul de pârghie legate de aceste investiții prin intermediul cofinanțărilor private și publice la nivel local, regional și național, și insistă asupra rolului de neînlocuit jucat de bugetul UE, ca resursă publică stabilă multianuală, în susținerea creșterii economice și a ocupării forței de muncă;

Negocieri interinstituționale aflate în curs de desfășurare

3.

se declară extrem de îngrijorat de evoluția din prezent a negocierilor în cadrul Consiliului cu privire la suma totală a cadrului financiar multianual (CFM), la conținutul politicilor și la resurse, evoluție care ar putea compromite inclusiv menținerea fondurilor pentru cele trei categorii de regiuni definite în cadrul politicii de coeziune. Speră așadar că se va putea ajunge la un rezultat pozitiv până la summitul extraordinar al UE din 22-23 noiembrie 2012; aceasta ar putea permite depășirea blocajelor dintre cei doi colegiuitori și deci evitarea unei întârzieri care s-ar putea dovedi dăunătoare pentru Uniunea Europeană, precum și punerea fără întârziere în practică a Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

4.

sub acest aspect, subliniază lipsa manifestă de coerență între angajamentele luate de statele membre în cadrul Pactului pentru creștere economică și locuri de muncă, încheiat cu ocazia Consiliului European din 28 și 29 iunie 2012, și unele dintre pozițiile adoptate în cursul negocierilor;

5.

amintește că gravitatea crizei economice și sociale care afectează UE impune demararea urgentă a programării în 2014, doar astfel fiind posibil aportul de fonduri europene, esențiale pentru realizarea de investiții în statele membre, în regiuni și orașe;

6.

scoate în evidență reducerea bugetului UE în raport cu bugetele naționale, în condițiile extinderii atribuțiilor și sarcinilor conferite Uniunii prin Tratatul de la Lisabona, în special în domeniile afacerilor externe [articolul 27 alineatul (3) TUE], schimbărilor climatice (articolul 191 TFUE), energiei (articolul 194 TFUE), sportului (articolul 165 TFUE), spațiului (articolul 189 TFUE), turismului (articolul 195 TFUE) și protecției civile (articolul 196 TFUE);

7.

insistă asupra faptului că o foarte mare parte din investițiile publice în statele membre depind de fondurile structurale care, în 13 state membre, reprezintă peste 30 % din investițiile publice, iar în 6 state membre, peste 60 %;

8.

recunoaște că tratatele (articolul 312 TFUE) prevăd dispoziții specifice pentru cazul în care CFM nu este adoptat înainte de a expira, la sfârșitul lui 2013, temeiul legal al tuturor programelor de cheltuieli multianuale ale UE, cu excepția primului pilon al politicii agricole comune (PAC). Subliniază că, printre aceste dispoziții specifice ale Tratatului, se numără obligația legală pentru reprezentanții autorității bugetare de a continua negocierea. Insistă totuși asupra faptului că opțiunile constând fie în adoptarea de noi programe sectoriale fără regulament CFM, fie în prelungirea duratei programelor existente s-ar dovedi extrem de complicate;

9.

avertizează în privința unui scenariu care ar duce la amânarea până după începutul lui 2013 a acordului privind CFM, în măsura în care astfel ar fi imposibile programarea și alocarea fondurilor din cadrul strategic comun după 2014, cu un impact negativ asupra coeziunii economice, sociale și teritoriale europene; consideră că o amânare a acordului privind CFM până după începutul lui 2013 ar pune sub semnul întrebării și perioada de programare 2014-2020 prevăzută până în prezent de Comisia Europeană, de Parlamentul European și de Consiliu și ar implica, printre altele, reevaluarea opțiunii propuse inițial de CoR, și anume o perioadă de programare de 5+5 ani, după o perioadă de tranziție de unul sau doi ani;

10.

își reafirmă poziția anterioară, conform căreia UE trebuie să dispună de un buget credibil de cel puțin 1 %, astfel încât să poată realiza obiectivele majore europene, în concordanță cu obiectivele Strategiei Europa 2020 și cu nevoile de la nivel local și regional; reamintește faptul că, în 2000, Consiliul a stabilit plafonul resurselor proprii la 1,29 % din VNB în ceea ce privește creditele de angajament și la 1,23 % în ce privește creditele de plată; subliniază că, de atunci, discrepanța dintre plafonul resurselor proprii și cele ale CFM a continuat să se adâncească, ajungând la 25 %; de asemenea, insistă asupra faptului că CFM stabilește doar niveluri maxime de cheltuieli, în vreme ce bugetul anual al UE nu a atins vreodată nici pe departe aceste niveluri, atât sub aspectul creditelor de angajament, cât și al creditelor de plată; prin urmare, pe baza actualizării propunerii Comisiei din 6 iulie 2012, susține solicitarea Parlamentului European ca viitorul buget să reprezinte 1,14 % din VNB al UE (inclusiv costurile aderării Croației);

11.

salută faptul că cadrul de negociere din 18 septembrie 2012, s-a eliminat propunerea de a se încheia programul de ajutor alimentar acordat persoanelor celor mai defavorizate; în același timp, deplânge lipsa de claritate cu privire la chestiunea bugetului acordat acestuia și își reafirmă poziția în favoarea menținerii programului în cadrul rubricii 2 din CFM;

12.

salută unele aspecte ale documentului de discuție al Președinției cipriote (30 august 2012), dar nutrește unele preocupări în legătură cu propunerile de dezbatere pe tema politicii de coeziune, în special în ceea ce privește eligibilitatea, domeniul de aplicare și dimensiunile „plaselor de siguranță” pentru regiuni și statele membre, declarându-se împotriva ajustării disproporționate în cazul regiunilor de tranziție și al celor mai dezvoltate;

Domenii ale codeciziei

13.

regretă că marea majoritate a subiectelor din cadrul de negociere al Consiliului (versiunea din 19 iunie 2012), în special la punctele 21-47 și 53-78, sunt subiecte care trebuie adoptate prin codecizie, și nu prin procedura de aprobare și subliniază că PE trebuie implicat plenar în negocierea aflată în desfășurare;

14.

dezaprobă faptul că metoda de repartizare a alocărilor naționale și ratele de plafonare în ceea ce privește politica de coeziune și de dezvoltare rurală sunt incluse în cadrul de negociere al Consiliului (punctele 30-45), dar nu apar în proiectul de regulament privind dispozițiile comune celor cinci fonduri acoperite de cadrul strategic comun; de asemenea, este surprins de faptul că la punctul 35 din cadrul de negociere din 18 septembrie 2012 se atribuie obiectivelor Strategiei Europa 2020 o funcție de repartizare a fondurilor structurale între statele membre. Acest lucru ridică întrebarea dacă aceste obiective reprezintă cu adevărat necesitățile de dezvoltare ale regiunilor și, de asemenea, ridică semne de întrebare considerabile în ce privește guvernanța și metodologia, cu atât mai mult cu cât această funcție de redistribuire, cu siguranță, nu era prevăzută în momentul stabilirii lor, în 2010;

15.

consideră că, în temeiul articolului 177 din TFUE, este vorba nu numai despre un domeniu de codecizie, ci și despre un domeniu de consultare obligatorie a CoR și că, prin urmare, în vederea apărării prerogativelor sale, așa cum sunt definite la articolul 263 alineatul (3) din TFUE, CoR va evalua cu atenție cadrul juridic al acestei chestiuni și, în cazul în care Comisia Europeană nu prezintă o propunere legislativă asupra căreia CoR să aibă posibilitatea de a se pronunța, își rezervă dreptul de a se adresa Curții de Justiție a Uniunii Europene;

16.

ca urmare a avizelor sale adoptate de la începutul anului 2012 cu privire la diferite propuneri legislative ale Comisiei Europene, își reafirmă sprijinul acordat:

a.

în ceea ce privește subrubrica 1b și fondurile din cadrul strategic comun (CSC): propunerii de constituire a unei noi categorii de regiuni denumite „de tranziție”, precum și necesității de a se lua în considerare situația specifică și unică a regiunilor ultraperiferice în materie de acces la finanțare, conform prevederilor articolului 349 din TFUE (punctul 25 din cadrul de negociere), pragului de 300 km pentru cooperarea teritorială europeană, cu excepția regiunilor ultraperiferice, cărora nu li se aplică criteriul distanței (punctul 27, ibid.), creării unei „plase de siguranță” pentru regiunile care nu se vor mai încadra în obiectivul de convergență echivalent cu cel puțin două treimi din fondurile ce le-au fost alocate pentru perioada 2007-2013 (punctul 44, ibid.), propunerilor Comisiei Europene cu privire la rata cofinanțării, lăsând deoparte creșterea de 85 % pentru programele vizând obiectivul „cooperare teritorială europeană”, precum și creșterii de la 50 % la 85 % a ratei de cofinanțare aplicate cooperării interregionale în regiunile ultraperiferice (punctul 46, ibid.), menținerii programului de acordare de ajutoare alimentare celor mai defavorizați la rubrica 2 din CFM, mai degrabă decât includerea acestuia în sfera de acțiune a Fondului social european, la rubrica 1 (punctul 48, ibid.), stabilirii unei rate de cofinanțare majorate cu 10 puncte procentuale pentru statele membre care se confruntă cu dificultăți bugetare temporare (punctul 47, opțiunea a, ibid.), creării unui CSC pentru cele trei fonduri structurale și de coeziune, FEADR și FEPAM (punctul 65, ibid.), ratelor de prefinanțare de 2 % în 2014, 3% în 2015 și 3 % în 2016 (punctul 75, ibid.), precum și eligibilității TVA nerecuperabile pentru o contribuție a fondurilor din cadrul CSC (punctul 78, opțiunea c, ibid.);

b.

în ceea ce privește rubrica 2: unei convergențe mai rapide și unui calendar precis al convergenței dintre statele membre (punctul 53, ibid.), unei plafonări a ajutoarelor directe la 200 000 EUR în loc de 300 000 EUR, care să includă componenta ecologică și o diminuare progresivă începând de la 100 000 EUR în loc de 200 000 EUR (punctul 54, ibid.), unei rate de 30 % pentru componenta ecologică (punctul 56, ibid.), opțiunii pentru transferuri bugetare dinspre primul pilon către cel de-al doilea (punctul 57, ibid.), respingând însă orice transfer în sens invers, dată fiind nevoia de reechilibrare bugetară între cei doi piloni ai PAC (punctul 58, ibid.), introducerii regiunilor în tranziție în regulamentul privind dezvoltarea rurală (punctul 62, ibid.), declarându-se însă împotriva creării unei noi rezerve, după cum s-a propus, pentru crizele din sectorul agricol (punctul 64, ibid.);

17.

reamintește, în ce privește fondurile alocate obiectivului de cooperare teritorială europeană, propunerea sa ca aceste fonduri să fie distribuite unor programe de cooperare, și nu statelor membre. Prin urmare, propune revizuirea punctului 40 din cadrul de negociere din 18 septembrie 2012, cu atât mai mult cu cât situația negocierilor actuale, vizând doar repartizarea pentru componentele privind cooperarea transfrontalieră și transnațională, duce la considerarea cooperării interregionale ca fiind o rămășiță a celorlalte două;

18.

susține propunerea recurgerii mai susținute la împrumuturi, mai curând decât la subvenții nerambursabile, cum se întâmplă de cele mai multe ori, în vederea stimulării implicării beneficiarilor. De asemenea, consideră că sumele provenite din rambursarea împrumuturilor ar trebuie repuse apoi la dispoziție prin utilizarea fondurilor revolving;

Noi resurse proprii

19.

își reafirmă dorința de a se trece la o reformă a sistemului actual de resurse proprii prin care să se reducă contribuțiile directe ale statelor membre la bugetul UE, crescând în același timp resursele proprii ale UE disponibile pentru soluționarea provocărilor viitoare (1), și să se răspundă necesității de eliminare a corecturilor financiare actuale și a exceptărilor, considerând așadar că, din nevoia de transparență, echilibru și durabilitate, noul cadru financiar multianual trebuie neapărat, după cum a declarat Parlamentul European, să se întemeieze pe un acord cu privire la noi resurse proprii;

20.

salută metoda actuală de negociere a Consiliului prin care componentele cheltuieli și resurse din cadrul de negociere sunt abordate în comun și își reafirmă sprijinul pentru cele două noi resurse proprii propuse de Comisie, cea bazată pe TVA și noua taxă pe tranzacțiile financiare (TTF);

21.

în acest sens, îndeamnă unele state membre să nu își penalizeze populațiile, întreprinderile și autoritățile locale și regionale prin refuzul de a accepta noua taxă pe tranzacțiile financiare, întrucât refuzul lor va duce la punerea în aplicare a unei cooperări consolidate și la crearea unei Europe bugetare cu două viteze;

22.

consideră că, în condițiile unei cooperări consolidate, o TTF poate servi ca bază, din punct de vedere juridic, pentru o nouă resursă proprie a UE și că țările participante ar putea transfera către bugetul UE o parte a încasărilor lor. Acest transfer va trebui însă să reducă în egală măsură contribuția lor la buget pe baza VNB, fără modificarea regulilor aplicate la calculul contribuțiilor naționale ale țărilor neparticipante;

23.

își reafirmă sprijinul pentru simplificarea sistemului extrem de complex de reduceri și de măsuri corective și pentru înlocuirea sistemului actual de reduceri cu un mecanism general de corectare;

Condiționalitatea macroeconomică

24.

este uimit de faptul că așa-numita modificare „tehnică” a regulamentului Consiliului de către Comisia Europeană include un element de o importanță fundamentală, precum extinderea condiționalității macroeconomice de la un singur fond, cel de coeziune, la toate cele cinci fonduri acoperite de cadrul strategic comun (a se vedea articolul 8 din proiectul de regulament modificat);

25.

își reafirmă opoziția clară și fermă la orice formă de condiționalitate macroeconomică și consideră nerelevantă opțiunea de extindere la toate rubricile bugetare, cerută de anumite state membre;

26.

amintește că este vorba despre un domeniu al codeciziei care trebuie clarificat în cadrul regulamentului privind dispozițiile comune celor cinci fonduri acoperite de CSC;

Structura, durata, și flexibilitatea cadrului financiar multianual

27.

susține fără rezerve propunerea Consiliului de transformare a politicii de coeziune în subrubrică, mai curând decât într-un subplafon, dar insistă pentru ca mecanismul Conectarea Europei (MCE) să nu fie inclus în acest subrubrică, dată fiind natura sa diferită, și regretă în continuare că nu s-a profitat de ocazia de a regrupa într-o singură rubrică toate finanțările UE în favoarea dezvoltării teritoriale (adică cele cinci fonduri ale cadrului strategic comun);

28.

își reînnoiește solicitarea de flexibilitate în cadrul fiecărei rubrici și de creare a unei rezerve de flexibilitate pentru a primi creditele sau marjele neutilizate până la jumătatea perioadei, în loc să fie returnate statelor membre; consideră că o asemenea rezervă de flexibilitate ar putea servi, printre altele, ca instrument în cadrul intervențiilor macroeconomice și financiare, permițând anticiparea șocurilor asimetrice în interiorul Uniunii Europene;

29.

evidențiază din nou faptul că propunerea supusă examinării prevede efectuarea în 2016 a unei „evaluări” a punerii în aplicare a cadrului financiar multianual și reafirmă că, în locul acesteia, ar trebui să se treacă la o revizuire completă la jumătatea perioadei în 2017 (din care ar face parte evaluarea propusă);

Plafonarea angajamentelor și plăților

30.

cu privire la principalele subrubrici din CFM, își reafirmă:

a.

sprijinul acordat propunerilor Comisiei Europene referitoare la mecanismul Conectarea Europei (50 de miliarde EUR), la programul Orizont 2020 (80 de miliarde EUR), la primii doi piloni ai PAC (372 de miliarde EUR, la aceleași prețuri), la programul Europa Creativă (1,6 miliarde EUR) și la instrumentele de finanțare a acțiunii externe a UE (70 de miliarde EUR);

b.

solicitarea de majorare a bugetelor alocate politicii de coeziune (un nivel care să fie cel puțin egal, în termeni constanți, cu cele prevăzute de perspectivele financiare 2007-2013), Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) și programului LIFE, precum și solicitarea de reechilibrare bugetară între cei doi piloni ai PAC în favoarea dezvoltării rurale;

Programe în afara cadrului financiar multianual

31.

își reiterează solicitarea ca Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) să fie menținut și integrat în CFM, dar, ca și Parlamentul European, insistă ca, în virtutea caracterului său neprogramabil, acest fond să fie inclus în buget peste plafonul liniei bugetare vizate. De asemenea, se opune extinderii domeniului său de aplicare la compensarea efectelor acordurilor comerciale bilaterale sau multilaterale asupra activității agricole (punctul 95, ibid.);

32.

salută propunerea Consiliului de integrare a programelor Galileo, ITER și GMES în rubrica 1 a cadrului financiar multianual (anexa 1, ibid.), după cum a solicitat în avizul său privind noul cadru financiar multianual post-2013;

33.

insistă să fie transferate în CFM și sumele care corespund mecanismelor de rezervă sus-menționate;

Programul de simplificare

34.

consideră că, pentru moment, chestiunea referitoare la o calitate mai bună a cheltuielii, susținută de statele membre și de Parlamentul European deopotrivă, nu primește un răspuns satisfăcător, întrucât aceasta constă în adăugare unor noi proceduri de control și audit, într-o complexitate sporită a procedurilor, într-un accent exagerat asupra performanței și a absorbției cantitative, în detrimentul calității strategiilor, conducând în cele din urmă la mai multă centralizare, ceea ce penalizează nivelurile de guvernanță inferioare față de nivelurile superioare;

35.

speră ca comunicarea privind calitatea cheltuielilor, anunțată de Comisie, să permită o diferențiere a contabilizării cheltuielilor publice pentru investiții în contextul Pactului de stabilitate;

36.

se ridică împotriva recursului excesiv din partea Comisiei la acte delegate, cum ar fi cele propuse în cazul acțiunilor orientative din cadrul strategic comun; acest lucru ar exclude CoR din procedura consultativă și decizională europeană, în situații în care poate fi vorba de domenii esențiale pentru autoritățile locale și regionale;

37.

în schimb, se declară întru totul de acord cu Comisia Europeană cu privire la faptul că simplificarea la nivelul UE nu va atinge eficiența maximă decât dacă este însoțită de eforturi depuse în paralel la nivel național și subnațional, subliniind totodată că eforturile cele mai mari trebuie depuse la nivel național;

38.

salută raționalizarea programelor propuse în cadrul financiar multianual, în special reducerea numărului de programe financiare propuse și regruparea programelor și subprogramelor în numeroase domenii;

39.

pledează în favoarea unei mai mari implicări a Băncii Europene de Investiții în punerea în aplicare a proiectelor finanțate din fonduri structurale.

II.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

COM(2012) 388 final.

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Sunt necesare instrumente speciale, precum rezerva pentru ajutoare de urgență, Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, instrumentul de flexibilitate, Fondul european de ajustare la globalizare, rezerva pentru crize în sectorul agricol și marja de rezervă, pentru a permite Uniunii să reacționeze în cazul unor împrejurări neprevăzute specifice sau pentru a permite finanțarea unor cheltuieli clar identificate care nu ar putea fi finanțate în limitele plafoanelor disponibile pentru una sau mai multe rubrici stabilite în cadrul financiar. Prin urmare, sunt necesare dispoziții specifice pentru a prevedea posibilitatea de a înscrie în buget credite de angajament peste plafoanele stabilite în cadrul financiar în cazul în care este necesară utilizarea instrumentelor speciale.

Sunt necesare instrumente speciale, precum rezerva pentru ajutoare de urgență, Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, instrumentul de flexibilitate și marja de rezervă, pentru a permite Uniunii să reacționeze în cazul unor împrejurări neprevăzute specifice sau pentru a permite finanțarea unor cheltuieli clar identificate care nu ar putea fi finanțate în limitele plafoanelor disponibile pentru una sau mai multe rubrici stabilite în cadrul financiar. Prin urmare, sunt necesare dispoziții specifice pentru a prevedea posibilitatea de a înscrie în buget credite de angajament peste plafoanele stabilite în cadrul financiar în cazul în care este necesară utilizarea instrumentelor speciale.

Expunere de motive

În măsura în care FEG (Fondul european de ajustare la globalizare) trebuie integrat în CFM, iar la crearea unei rezerve pentru crize în sectorul agricol trebuie să se renunțe în favoarea unei adevărate reglementări, aceste două instrumente financiare trebuie scoase de pe listă.

Amendamentul 2

COM(2012) 388 final

Articolul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

În cazul ridicării unei suspendări a angajamentelor bugetare referitoare la Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime în contextul condiționalităților macroeconomice legate de coordonarea politicilor economice ale statelor membre unei proceduri de deficit public excesiv, Consiliul hotărăște, în conformitate cu tratatul și în concordanță cu actul de bază relevant, un transfer al angajamentelor suspendate către exercițiile următoare. Angajamentele suspendate ale exercițiului n nu pot fi reportate în buget mai târziu de exercițiul n+2.

În cazul ridicării unei suspendări a angajamentelor bugetare referitoare la Fondul de coeziune în contextul condiționalităților macroeconomice legate de coordonarea politicilor economice ale statelor membre unei proceduri de deficit public excesiv, Consiliul hotărăște, în conformitate cu tratatul și în concordanță cu actul de bază relevant, un transfer al angajamentelor suspendate către exercițiile următoare. Angajamentele suspendate ale exercițiului n nu pot fi reportate în buget mai târziu de exercițiul n+2.

Expunere de motive

Dispozițiile privind condiționalitățile macroeconomice trebuie să se refere în continuare doar la Fondul de coeziune, cum s-a întâmplat de altfel încă de la crearea sa.

Bruxelles, 9 octombrie 2012

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  A se vedea punctul 65 din Avizul Comitetului Regiunilor intitulat „Noul cadru financiar multianual post-2013”, adoptat în cea de-a 93-a sesiune plenară, din 14 și 15 decembrie 2011.


18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 391/37


Avizul Comitetului Regiunilor — Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (2014-2020)

2012/C 391/08

COMITETUL REGIUNILOR

salută propunerea Comisiei Europene de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (2014-2020), pentru că reprezintă un angajament în direcția recunoașterii competitivității ca factor fundamental și prioritar în asigurarea unei creșteri economice susținute și a mai multor locuri de muncă în UE;

atrage atenția asupra numeroaselor inițiative existente luate de autoritățile locale și regionale din toate statele membre, de exemplu centre locale pentru întreprinderile mici, microcredite acordate de autoritățile locale sau regionale sau consultanța gratuită din partea unor experți cu privire la înființarea micilor întreprinderi, care oferă adesea baza pentru demararea cu succes a unei microîntreprinderi;

atrage atenția asupra nevoilor tinerilor întreprinzători, pentru care demararea unei întreprinderi reprezintă adesea singura posibilitate de dezvoltare profesională și care sunt dispuși să-și asume riscuri cu privire la o anumită activitate, extinzând-o adesea pe piața europeană. Acești întreprinzători au potențialul de a fi competitivi pe piețele globale;

observă că ajungerea la o competitivitate în plan global este posibilă numai prin eliminarea neajunsurilor de pe piața europeană, din cauza cărora IMM-urile Europei sunt mai puțin capabile să concureze cu omoloagele lor din alte părți ale lumii. IMM-urile trebuie să joace un rol mai important în punerea în aplicare a proiectelor UE, iar poziția lor ar trebui îmbunătățită în raport cu întreprinderile mari, care sunt adesea contractanții generali pentru asemenea proiecte. În acest scop, subliniază importanța asocierii IMM-urilor în rețele de întreprinderi.

Raportor

dl Witold KROCHMAL (PL-AE), membru al Consiliului local Wołów

Document de referință

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (2014-2020)

COM(2011) 834 final

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

salută propunerea Comisiei Europene de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (2014-2020), pentru că reprezintă un angajament în direcția recunoașterii competitivității ca factor fundamental și prioritar în asigurarea unei creșteri economice susținute și a mai multor locuri de muncă în UE;

2.

consideră că regulamentul propus vine în completarea inițiativelor anterioare ale CE din cadrul Strategiei Europa 2020; recunoaște rolul jucat de IMM-uri în sistemul economic al UE și este conștient de neajunsurile și de caracterul turbulent al mediului antreprenorial pentru IMM-uri, care poate încetini sau chiar limita dezvoltarea întreprinderilor și creșterea competitivității lor;

3.

subliniază că poziția CoR se sprijină pe rezultatele anchetei „Regiuni și orașe care favorizează activitatea IMM-urilor” (1), desfășurată în rândul autorităților locale și regionale de către Platforma de monitorizare a Strategiei Europa 2020 a Comitetului;

4.

recunoaște că statele membre și regiunile poartă cea mai mare parte a răspunderii pentru rezolvarea neajunsurilor pieței, dar consideră că UE poate fi de ajutor în anumite domenii, prin promovarea bunelor practici, asigurarea funcționării eficiente a pieței unice și îmbunătățirea condițiilor mediului de afaceri, așa încât întreprinderile, inclusiv IMM-urile, să poată concura durabil la scară globală, ceea ce presupune un efort în direcția unei economii cu emisii reduse de dioxid de carbon și eficiente din punctul de vedere al resurselor;

5.

consideră că acest program va spori în mod semnificativ încrederea în sectorul antreprenorial al Europei, atât pe piețele europene cât și pe cele globale. Efectul unei încrederi crescute a piețelor va fi un interes mai mare față de întreprinderi și o politică mai expansivă a întreprinderilor existente, inclusiv a IMM-urilor, care reprezintă sursa principală a creșterii economice (58 % din cifra de afaceri totală din UE) și a ocupării forței de muncă (67 % din locurile de muncă din sectorul privat) și care au creat, între 2002 și 2010, 85 % din noile locuri de muncă în acest sector;

6.

consideră că este justificat ca programul să sublinieze importanța sectorului turismului, unde operează un număr mare de IMM-uri din UE, care oferă un loc de muncă multor persoane;

7.

subliniază importanța sprijinirii întreprinderilor și IMM-urilor în diferitele etape ale dezvoltării acestora, de la întreprinderile nou înființate până la cele care există deja sau cele care trebuie restructurate, pornindu-se de la premisa că sprijinul determină intensificarea potențialului de competitivitate al întreprinderii pe piața UE și pe piețele externe;

8.

recunoaște faptul că una din principalele condiții pentru succesul programului este promovarea și dezvoltarea unei culturi a antreprenoriatului și a unei etici antreprenoriale în societatea europeană; ca atare, salută posibilitatea de a lua parte la competiția Premiul european pentru spirit antreprenorial la nivel național, regional și local, precum și la alte proiecte de acest tip;

9.

menționează că, în fiecare an, trei regiuni europene primesc premiul de Regiune europeană întreprinzătoare, ca recunoaștere a condițiilor favorabile pe care le asigură pentru IMM-uri;

10.

consideră că promovarea antreprenoriatului ar trebui să înceapă din școală, prin dezvoltarea unor atitudini pozitive cu privire la antreprenoriat și prin promovarea autonomiei economice. Aceasta va permite luarea de decizii bazate pe informații suficiente cu privire la natura activității pe care doresc să o desfășoare studenții în momentul în care trebuie să intre pe piața forței de muncă. Pentru ca absolvenții de liceu și ai universităților să poată începe să lucreze pe cont propriu pe baza competențelor dobândite, astfel încât probabilitatea cererii pentru serviciile pe care le oferă aceștia să fie ridicată, trebuie avut grijă ca formarea lor să nu piardă din vedere nevoile pieței;

11.

solicită integrarea în formarea profesională a tendințelor antreprenoriale și a temelor referitoare la dezvoltarea întreprinderii, având în vedere că educația continuă pentru întreprinzători este esențială pentru nivelul competitivității;

12.

atrage atenția asupra nevoilor tinerilor întreprinzători, pentru care demararea unei întreprinderi reprezintă adesea singura posibilitate de dezvoltare profesională și care sunt dispuși să-și asume riscuri cu privire la o anumită activitate, extinzând-o adesea pe piața europeană. Acești întreprinzători au potențialul de a fi competitivi pe piețele globale;

13.

atrage atenția asupra numeroaselor inițiative existente luate de autoritățile locale și regionale din toate statele membre, de exemplu centre locale pentru întreprinderile mici, microcredite acordate de autoritățile locale sau regionale sau consultanța gratuită din partea unor experți cu privire la înființarea micilor întreprinderi, care oferă adesea baza pentru demararea cu succes a unei microîntreprinderi;

14.

de asemenea, atrage atenția asupra poziției întreprinzătorilor femei și a grupurilor-țintă specifice, inclusiv – printre alții – a întreprinzătorilor imigranți și expatriați, care au nevoie de inițiative speciale pentru a dezvolta competitivitatea propriilor întreprinderi, ținându-se seama de politicile existente ale UE în acest domeniu;

15.

face apel la autoritățile locale și regionale să pună în aplicare programul; atrage îndeosebi atenția asupra nevoii de a elimina sau reduce birocrația și obstacolele din calea obținerii fondurilor externe și de a se simplifica documentația prezentată pentru contracte și de a se renunța la cerința prezentării unor garanții bancare în cazul lucrărilor de dimensiuni mici;

Sporirea competitivității întreprinderilor din UE

16.

observă că ajungerea la o competitivitate în plan global este posibilă numai prin eliminarea imperfecțiunilor de pe piața europeană, din cauza cărora IMM-urile Europei sunt mai puțin capabile să concureze cu omoloagele lor din alte părți ale lumii. IMM-urile trebuie să joace un rol mai important în punerea în aplicare a proiectelor UE, iar poziția lor ar trebui îmbunătățită în raport cu întreprinderile mari, care sunt adesea contractanții generali pentru asemenea proiecte. În acest scop, subliniază importanța asocierii IMM-urilor în rețele de întreprinderi;

17.

arată că UE, împreună cu statele membre, trebuie să asigure o funcționare efectivă a pieței unice și să îmbunătățească mediul de afaceri prin eliminarea sau reducerea dificultăților cu care se confruntă IMM-urile legate de obținerea accesului la finanțare, de posibilitățile reduse pe care le au acestea de a se extinde pe piețe din afara țării lor de origine, atât în cadrul pieței unice, cât și în afara ei, precum și de poverile fiscale excesive și de birocrație. Aceste condiții trebuie îndeplinite, asigurându-se totodată accesul la cunoaștere și la noi tehnologii inovatoare, precum și cooperarea cu instituțiile locale de învățământ profesional și universitar, care trebuie să țină seama, în programele lor, de IMM-uri ca forță motrice a economiei europene;

18.

consideră că programul ar trebui să pună un accent mai mare pe participarea sporită a IMM-urilor la activitățile, proiectele și programele UE de cercetare și inovare, inclusiv prin instituirea unor parteneriate public-privat. O participare mai activă în cadrul proiectelor de cercetare îmbunătățește competențele la nivelul întreprinderilor și, astfel, competitivitatea lor pe plan mondial.

Propunerea privind programul de cercetare și inovare „Orizont 2020” insistă în mod deosebit asupra necesității de a îmbunătăți participarea IMM-urilor la proiectele de cercetare. O participare mai strânsă ar înlesni acestor IMM-uri, care uneori sunt lideri mondiali în domeniul lor, accesul la informații și cunoștințe;

19.

observă că numai o astfel de abordare le va permite întreprinderilor și IMM-urilor să se dezvolte într-un mod care să țină seama de angajamentele pentru o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, bazată pe cele mai recente tehnologii ecologice care să permită realizarea obiectivelor în domeniile politicii climatice și energetice;

20.

salută bugetul propus pentru acest program, de 2,522 mld EUR. Observă totodată că suma de 1,4 mld EUR alocată instrumentelor financiare care trebuie să susțină direct întreprinderile și IMM-urile reprezintă numai 56 % din bugetul total al programului. În cazul în care cererea de instrumente financiare este mai ridicată decât se poate prevedea în mod rezonabil, ar trebui ca procentajul de fonduri alocate să fie modificat printr-o decizie a comitetului în care sunt reprezentate toate țările care beneficiază de Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (COSME), prevăzut la articolul 16 al propunerii de regulament. Partea rămasă a bugetului, alocată activităților de sprijinire a mediului IMM, garantează faptul că fondurile alocate pentru întregul program pe perioada 2014-2020 sunt utilizate eficient și cu succes;

21.

consideră adecvată alocarea a 1,7 % din bugetul programului pentru susținerea din punct de vedere administrativ a acestuia, deoarece aceste fonduri trebuie să garanteze funcționarea eficientă a programului, fără să prezinte o povară excesivă asupra bugetului;

22.

este de părere că măsurile finanțate de la bugetul programului nu pot constitui un substitut pentru inițiativele de la nivel național, regional sau local, ci ar trebui să consolideze aceste măsuri și să le facă mai eficiente, conferindu-le o dimensiune UE, prin coordonarea eficientă și înlăturarea obstacolelor transfrontaliere din calea cooperării între actorii privați și autoritățile publice. Această cooperare ar trebui încurajată prin intermediul creării de rețele „pe orizontală”, mai degrabă decât printr-o centralizare „pe verticală”;

23.

consideră că sprijinul oferit ar trebui să fie pe deplin justificat de obiective și ar trebui să genereze efecte pozitive pe teritoriul Europei prin efecte de stimulare și de multiplicare, precum și de fructificare a rezultatelor obținute;

24.

subliniază că există o mare dependență a competitivității de productivitate, inovare și eficiență (sursa creșterii durabile a veniturilor), de capacitatea întreprinderilor de a profita pe deplin de oportunități precum piața unică europeană și de soluțiile instituționale care creează condiții pentru creșterea durabilă a întreprinderilor. De aceea, proiectele care consolidează factorii cu impactul cel mai mare asupra competitivității durabile a întreprinderilor și a IMM-urilor trebuie tratate ca prioritate;

25.

atrage atenția asupra faptului că participarea țărilor terțe la program pe baza unor protocoale la acordurile de asociere și pe baza altor acorduri ar trebui considerată o oportunitate de a extinde domeniul de activitate al întreprinderilor active în zona UE și de a acumula experiență cu privire la modul de funcționare a întreprinderilor în afara pieței UE; ar trebui să fie posibilă și participarea altor țări terțe la program, finanțarea fiind asigurată din alte programe destinate cooperării statelor membre UE cu țările din afara UE;

26.

atrage atenția asupra importanței evoluției educației în spiritul antreprenorial, inclusiv printr-o formare pe tot parcursul vieții, în direcția dezvoltării unor competențe, atitudini și a integrării RSI, care să le permită întreprinzătorilor să facă față mizelor de pe piața globală modernă, respectând totodată etica profesională tradițională din Europa;

27.

crede că eforturile de a promova antreprenoriatul și de a dezvolta atitudini favorabile spiritului întreprinzător ar trebui să-i cuprindă și pe acei întreprinzători care pornesc pe calea activității independente, aflați la începutul vieții lor profesionale, printre care se numără și femeile care fac acest efort și-și asumă riscurile aferente;

28.

este de părere că măsurile de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la finanțare, printre care mecanismul de capitaluri proprii și mecanismul de garantare a împrumuturilor, ar trebui să vină în completarea instrumentelor financiare folosite în prezent în cadrul politicii de coeziune. Ar trebui să existe și posibilitatea de a le corela cu alte fonduri specific desemnate din statele membre;

29.

subliniază importanța posibilității acordării transfrontaliere de credit și de împrumuturi, IMM-urile putând profita astfel de potențialul uriaș al pieței unice, ceea ce ar trebui să consolideze competitivitatea și durabilitatea inițiativelor de afaceri, de exemplu în sectorul turismului;

30.

acordă o atenție deosebită concentrării mecanismului de capitaluri proprii pentru creștere (EFG) asupra fondurilor care oferă capital de risc. Subliniază că, pe baza unei evaluări adecvate a riscurilor, gestionarul programului ar trebui să contribuie la sprijinirea cât mai multor IMM-uri, inclusiv a celor care, în condițiile unor proceduri bancare obișnuite, au șanse reduse de a obține asistență, însă pot contribui la consolidarea potențialului general al IMM-urilor și pot reduce semnificativ șomajul;

31.

rămâne sceptic cu privire la nivelul mecanismului de garantare a împrumuturilor și solicită Comisiei să precizeze ce criterii au fost folosite la stabilirea acestui nivel, cu atât mai mult cu cât Programul-cadru pentru competitivitate și inovare (PCI) nu a stabilit niciun plafon. Comitetul subliniază că împrumuturile pentru întreprinderile nou înființate, investițiile sau transferurile depășesc adesea în mod semnificativ limitele stabilite, exprimându-și în acest sens preocuparea că acest fenomen ar putea duce la situația în care împrumuturi mai mari ar putea fi garantate prin programul Orizont, cu toate că acesta ar trebui utilizat doar pentru proiecte de inovare;

32.

ca atare, solicită reîntoarcerea la precedentul Program-cadru pentru competitivitate și inovare, care nu stabilea niciun plafon;

33.

consideră legitimă abordarea individuală a negocierilor cu instituțiile aflate în căutare de finanțare cu partajarea riscurilor pentru împrumuturile pe care le acordă, atât în ceea ce privește dimensiunile împrumuturilor, care depind de valoarea riscului de portofoliu garantat și de perioada pentru care sunt acordate împrumuturile;

34.

solicită ca ambele instrumente financiare orientate către capitalul de risc și fondurile alocate acoperirii portofoliilor de datorii ale IMM-urilor să fie supuse unor controale continue în materie de reducere a riscurilor;

Gestionarea programului

35.

consideră adecvat transferul gestiunii indirecte a programului către Fondul european de investiții și către alte entități însărcinate cu punerea în aplicare în numele Comisiei, aceasta din urmă fiind răspunzătoare pentru monitorizarea constantă a programului. Această formă de gestiune garantează faptul că se va face uz de experiențele pozitive ale FEI, acumulate timp de peste 10 ani, ca instrument de sprijinire a IMM-urilor;

36.

recomandă să se folosească cunoștințele în acest domeniu ale Băncii Europene de Investiții (BEI) și ale Rețelei întreprinderilor europene, cu experiență în domeniul internaționalizării IMM-urilor, inclusiv în afara UE;

37.

consideră că, pentru a asigura implementarea cu succes a programului și eficiența acestuia, trebuie să se coopereze îndeaproape cu autoritățile locale și regionale și cu instituțiile care gestionează programul, ceea ce va facilita fluxul de informație în fiecare domeniu de implementare a programului;

38.

consideră importante experiențele în domeniul internaționalizării IMM-urilor în afara UE și transferul de informații pe acest subiect; acestea ar trebui să ajute IMM-urile să reducă costurile de tranzacție legate de activitățile transfrontaliere. Acesta este un domeniu care trebuie dezvoltat de experți din cadrul instituțiilor UE, în colaborare cu autoritățile naționale și regionale;

39.

atrage atenția și asupra posibilității de a crea centre de difuzare a informațiilor cu privire la IMM-uri. Comitetul nu dorește însă să sugereze o formă anume sau un mod anume de funcționare a acestor organisme. Aceste aspecte trebuie stabilite în cadrul acordurilor de cooperare multilaterală dintre țări și regiuni;

40.

propune ca gestionarea directă a programului să aibă loc în principal la nivel regional, cu sprijinul și supravegherea autorităților naționale. Acest nivel de gestiune ar trebui să conceapă totodată un sistem de monitorizare a riscurilor asociate proiectelor desfășurate;

41.

propune ca monitorizarea proiectelor să reprezinte totodată o parte a evaluării punerii în aplicare, pe baza indicatorilor pentru realizarea obiectivelor pe termen mediu stabiliți în anexa 1 la propunere. Monitorizarea ar trebui să cuprindă totodată informații cu privire la punerea în practică, în cadrul programului, a unor măsuri legate de protecția climei și de alte politici ale UE;

42.

subliniază că aceste activități trebuie să fie coerente și coordonate cu activitățile de monitorizare desfășurate de Comisia Europeană, ai cărei reprezentanți, alături de angajați ai Curții de Conturi și ai Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), vor efectua audituri, controale și inspecții la fața locului;

43.

consideră că strategiile de auditare ar trebui să fie orientate către evaluarea obiectivă a punerii în aplicare a programului și nu ar trebui să constituie o povară pentru beneficiarii acestuia. Sistemele de monitorizare ar trebui să ia în seamă etapele de implementare a proiectelor, așa încât să nu aibă un impact negativ asupra ritmului punerii în aplicare și să nu ducă la costuri suplimentare exagerate;

Amenințări cu care se confruntă în prezent programul

44.

atrage atenția asupra faptului că, în contextul situației bugetare actuale din multe țări, guvernele naționale caută metodele cele mai simple de sporire a veniturilor la buget prin sporirea nivelului diverselor contribuții care sporesc costul mâinii de lucru, ceea ce poate duce, în practică, la prăbușirea IMM-urilor sau a tranziției acestora către o economie ecologică. Solicităm de aceea protejarea IMM-urilor, deoarece politica descrisă mai sus va întârzia ieșirea din criza economică și ar putea anula în final valoarea adăugată a programului. IMM-urile reprezintă un instrument eficace de reducere a șomajului;

45.

consideră că sarcinile administrative legate de înființarea noilor întreprinderi și poverile fiscale impuse societăților care funcționează pot face dificilă îmbunătățirea competitivității întreprinderilor, și mai ales a IMM-urilor, în multe țări europene. Ca atare, Comitetul Regiunilor solicită reducerea cu 25 % a sarcinii administrative nete în toată legislația relevantă a UE până în 2020 și consideră că ar fi o idee bună să se ia în considerare înlăturarea unei game mai largi de obstacole din calea părților interesate din sectorul IMM-urilor;

46.

consideră că programul ar trebui să ofere premii suplimentare pentru țările și regiunile care au adoptat sistemele cele mai favorabile IMM-urilor, permițându-le acestora să se dezvolte, să-și sporească competitivitatea și să se extindă pe piețele externe, în scopul de a sprijini astfel de activități. Promovarea unei atitudini pozitive urmărește încurajarea unor tendințe corespunzătoare în diferite țări și regiuni;

47.

face apel la Comisia Europeană să facă toate eforturile de îmbunătățire a accesului la informațiile privind dezvoltarea piețelor în țările aflate în creștere rapidă, modalitățile de a investi în aceste țări, sistemele juridice actuale și modurile locale tradiționale de a face afaceri;

48.

consideră că informațiile cu privire la piețele externe trebuie să fie ușor accesibile pentru IMM-uri, adică ar trebui să fie ieftine, corecte și disponibile în termen foarte scurt. Alături de centrele de informare pentru IMM-uri, reprezentanțele diplomatice ale UE în acele regiuni ale lumii ar trebui să joace un rol esențial;

49.

subliniază că dezvoltarea spiritului întreprinzător al cetățenilor UE necesită schimbări în sistemul de învățământ și în formare, ceea ce reprezintă o activitate pe termen lung. Există, de aceea, riscul ca obiectivele pe termen mediu și lung să nu poată fi realizate;

50.

atrage atenția asupra posibilității ca activitățile IMM-urilor să fie reglementate excesiv la nivelul UE, la nivel național sau local. O astfel de reglementare excesivă ar putea complica inutil procedurile asociate activităților propriu-zise și obținerii de sprijin în cadrul diverselor programe, ceea ce va avea un impact negativ asupra competitivității IMM-urilor. Reducerea birocrației și a obstacolelor care împiedică demararea și administrarea unei afaceri trebuie să fie considerată prioritară.

II.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

COM(2011) 834 - final

Considerentul (1)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(1)

Comisia a adoptat Comunicarea „Europa 2020 – O strategie pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (2) în martie 2010 (denumită în continuare „Strategia Europa 2020”). Comunicarea a fost aprobată de Consiliul European din iunie 2010. Strategia Europa 2020 este o reacție la criza economică și are ca scop să pregătească Europa pentru următorul deceniu. Aceasta stabilește cinci obiective ambițioase privind clima și energia, ocuparea forței de muncă, inovarea, educația și incluziunea socială, care urmează să fie atinse până în 2020 și identifică factorii-cheie pentru creșterea economică, care vizează să facă Europa mai dinamică și mai competitivă. Strategia subliniază, de asemenea, importanța consolidării creșterii economiei europene, realizând în același timp un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, o economie cu emisii scăzute de carbon și eficientă din punct de vedere al resurselor și al energiei și o coeziune socială.

(1)

Comisia a adoptat Comunicarea „Europa 2020 – O strategie pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (2) în martie 2010 (denumită în continuare „Strategia Europa 2020”). Comunicarea a fost aprobată de Consiliul European din iunie 2010. Strategia Europa 2020 este o reacție la criza economică și are ca scop să pregătească Europa pentru următorul deceniu. Aceasta stabilește cinci obiective ambițioase privind clima și energia, ocuparea forței de muncă, inovarea, educația și incluziunea socială, care urmează să fie atinse până în 2020 și identifică factorii-cheie pentru creșterea economică, care vizează să facă Europa mai dinamică și mai competitivă. Strategia subliniază, de asemenea, importanța consolidării creșterii economiei europene, realizând în același timp un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, o economie cu emisii scăzute de carbon și eficientă din punct de vedere al resurselor și al energiei și o coeziune socială.

Amendamentul 2

COM(2011) 834 final

Considerentul (6)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(6)

Pentru a contribui la consolidarea competitivității și a durabilității întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, la progresul unei societăți a cunoașterii și la dezvoltarea bazată pe o creștere economică echilibrată, ar trebui instituit un program pentru competitivitatea întreprinderilor și IMM-uri (denumit în continuare „programul”).

(6)

Pentru a contribui la consolidarea competitivității a întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, ar trebui instituit un program pentru competitivitatea întreprinderilor și IMM-uri (denumit în continuare „programul”).

Expunere de motive

Competitivitatea și durabilitatea nu trebuie înțelese ca obiective separate. Dimpotrivă, competitivitatea ar trebui înțeleasă în funcție de durabilitate. Conform raportului pe 2010 privind competitivitatea europeană, competitivitatea durabilă reflectă capacitatea de a asigura și menține competitivitatea industriei, cu respectarea obiectivelor dezvoltării durabile.

Amendamentul 3

COM(2011) 834 final

Considerentul (18)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(18)

Astfel cum s-a subliniat în Comunicarea Comisiei din 30 iunie 2010 intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european” (3), care a fost aprobată prin concluziile Consiliului European din octombrie 2010, turismul este un sector important al economiei Uniunii Europene. Întreprinderile din acest sector contribuie substanțial la produsul intern brut (PIB) al Uniunii, precum și la crearea de locuri de muncă și au un potențial semnificativ de dezvoltare a activității antreprenoriale, deoarece aceasta este desfășurată în principal de IMM-uri. Tratatul de la Lisabona recunoaște importanța turismului, subliniind competențele specifice ale Uniunii în acest domeniu, care completează acțiunile statelor membre. Inițiativele luate la nivelul Uniunii în domeniul turismului prezintă o valoare adăugată clară, în special prin furnizarea de date și de analize, prin elaborarea de strategii transnaționale de promovare și prin schimbul de bune practici.

(18)

Astfel cum s-a subliniat în Comunicarea Comisiei din 30 iunie 2010 intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european” (3), care a fost aprobată prin concluziile Consiliului European din octombrie 2010, turismul este un sector important al economiei Uniunii Europene. Întreprinderile din acest sector contribuie substanțial la produsul intern brut (PIB) al Uniunii, precum și la crearea de locuri de muncă și au un potențial semnificativ de dezvoltare a activității antreprenoriale, deoarece aceasta este desfășurată în principal de IMM-uri. Tratatul de la Lisabona recunoaște importanța turismului, subliniind competențele specifice ale Uniunii în acest domeniu, care completează acțiunile statelor membre. o valoare adăugată clară , în special prin furnizarea de date și de analize, prin elaborarea de și prin schimbul de bune practici.

Amendamentul 4

COM(2011) 834 final

Considerentul (20)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(20)

Programul ar trebui să completeze alte programe ale Uniunii, recunoscând în același timp că fiecare instrument ar trebui să funcționeze în conformitate cu propriile proceduri specifice. Astfel, aceleași costuri eligibile nu ar trebui să primească dublă finanțare. Pentru ca finanțarea Uniunii să aducă valoare adăugată și să aibă un impact substanțial, ar trebui dezvoltate sinergii strânse între program, alte programe ale Uniunii și fondurile structurale.

(20)

Programul ar trebui să completeze alte programe ale Uniunii, recunoscând în același timp că fiecare instrument ar trebui să funcționeze în conformitate cu propriile proceduri specifice. Astfel, aceleași costuri eligibile nu ar trebui să primească dublă finanțare. Pentru ca finanțarea Uniunii să aducă valoare adăugată și să aibă un impact substanțial, ar trebui dezvoltate sinergii strânse între program alte programe ale Uniunii, și fondurile structurale.

Amendamentul 5

COM(2011) 834 final

Considerentul (24)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(24)

Acordul privind Spațiul Economic European și protocoalele la acordurile de asociere prevăd participarea țărilor în cauză la programele Uniunii. Participarea altor țări terțe ar trebui să fie posibilă, în cazul în care acordurile și procedurile indică acest lucru.

(24)

Acordul privind Spațiul Economic European și protocoalele la acordurile de asociere prevăd participarea țărilor în cauză la programele Uniunii. Participarea altor țări terțe ar trebui să fie posibilă, în cazul în care acordurile și procedurile indică acest lucru.

Amendamentul 6

COM(2011) 834 final

Articolul 2 alineatul (1)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 2

Obiective generale

Articolul 2

Obiective generale

1.   Programul contribuie la următoarele obiective generale și acordă o atenție deosebită nevoilor specifice ale IMM-urilor la nivel european și global:

1.   Programul contribuie la următoarele obiective generale și acordă o atenție deosebită nevoilor specifice ale IMM-urilor la nivel european și global:

(a)

consolidarea competitivității și a durabilității întreprinderilor din Uniune, inclusiv în sectorul turismului;

(a)

consolidarea competitivității a întreprinderilor din Uniune, în ;

(b)

încurajarea unei culturi antreprenoriale și promovarea creării și dezvoltării IMM-urilor.

(b)

încurajarea unei culturi antreprenoriale promov creării și dezvoltării IMM-urilor.

Expunere de motive

Competitivitatea și durabilitatea nu trebuie înțelese ca obiective separate, deoarece competitivitatea pe termen lung depinde de durabilitate, iar politicile trebuie să se bazeze pe o strategie pe termen lung.

Inițiativa politică „Un Small Business Act pentru Europa” pune problema necesității creării unei culturi cu o viziune favorabilă asupra întreprinzătorilor și care să promoveze și să încurajeze apariția acestora, eforturile și capacitatea de depășire a dificultăților urmând a fi apreciate și evidențiate.

Amendamentul 7

COM(2011) 834 final

Articolul 2 alineatul (2)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 2

Obiective generale

Articolul 2

Obiective generale

2.   Realizarea obiectivelor menționate la alineatul (1) se măsoară prin următorii indicatori:

2.   Realizarea obiectivelor menționate la alineatul (1) se măsoară prin următorii indicatori:

(a)

procentul de creștere a sectorului industrial al Uniunii în raport cu creșterea produsului intern brut (PIB) total;

(a)

procentul de creștere a sectorului industrial al Uniunii în raport cu creșterea produsului intern brut (PIB) total;

(b)

creșterea producției manufacturiere a Uniunii în industriile ecologice;

(b)

creșterea producției manufacturiere a Uniunii în industriile ecologice

(c)

modificări ale sarcinilor administrative pentru IMM-uri;

(c)

modificări ale sarcinilor administrative pentru IMM-uri;

(d)

creșterea IMM-urilor în ceea ce privește valoarea adăugată și numărul de angajați

(e)

și rata de reînnoire a IMM-urilor.

creșterea IMM-urilor în ceea ce privește valoarea adăugată și numărul de angajați

 

și rata de reînnoire a IMM-urilor.

Amendamentul 8

COM(2011) 834 final

Articolul 3 alineatul (1)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 3

Obiective specifice

Articolul 3

Obiective specifice

1.   Obiectivele specifice ale programului sunt:

1.   Obiectivele specifice ale programului sunt:

(a)

îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune, inclusiv în sectorul turismului;

(a)

îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune;

(b)

promovarea antreprenoriatului, inclusiv în rândul grupurilor țintă specifice;

(b)

promovarea antreprenoriatului, inclusiv în rândul grupurilor țintă specifice;

(c)

îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare sub formă de capitaluri proprii și datorii;

(c)

îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare sub formă de capitaluri proprii și datorii;

(d)

îmbunătățirea accesului la piețele de pe teritoriul Uniunii și la cele mondiale.

(d)

îmbunătățirea accesului la piețele de pe teritoriul Uniunii și la cele mondiale.

Amendamentul 9

COM(2011) 834 final

Articolul 6 alineatul (1)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 6

Acțiuni de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune

Articolul 6

Acțiuni de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune

1.   Comisia sprijină acțiunile de îmbunătățire și de consolidare a competitivității și a durabilității întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, pentru a spori eficacitatea, coerența și consecvența politicilor naționale de promovare a competitivității, a durabilității și a dezvoltării întreprinderilor în Europa.

1.   Comisia sprijină acțiunile de îmbunătățire a întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, pentru a spori eficacitatea, coerența și consecvența politicilor naționale de promovare a competitivității, a durabilității și a dezvoltării întreprinderilor în Europa

Amendamentul 10

COM(2011) 834 final

Articolul 6 alineatul (2) litera (a)

Textul propus de Comisie

Amendament

Articolul 6

Acțiuni de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune

Articolul 6

Acțiuni de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune

[…]

[…]

2.   Comisia poate sprijini acțiuni menite să dezvolte noi strategii pentru competitivitate. Aceste acțiuni pot include următoarele:

2.   Comisia poate sprijini acțiuni menite să dezvolte noi strategii pentru competitivitate. Aceste acțiuni pot include următoarele:

(a)

măsuri pentru a îmbunătăți elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor care se referă la competitivitatea și la durabilitatea întreprinderilor, inclusiv rezistența la dezastre și pentru a asigura dezvoltarea de infrastructuri adecvate, grupuri de nivel mondial, rețele de întreprinderi și condiții-cadru, precum și dezvoltarea de produse, servicii și procese durabile;

(a)

măsuri pentru a îmbunătăți elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor care se referă la competitivitatea și la durabilitatea întreprinderilor, inclusiv rezistența la dezastre și pentru a asigura dezvoltarea de infrastructuri adecvate, grupuri de nivel mondial, rețele de întreprinderi și condiții-cadru, precum și dezvoltarea de produse, servicii și procese durabile;

Expunere de motive

Unul dintre primi pași care trebuie făcuți sub aspectul sprijinirii eforturilor IMM-urilor este de a le convinge de beneficiile pe care le prezintă asocierea în vederea efectuării de demersuri concrete, care altfel (adică întreprinse individual) ar fi neviabile sau mai puțin profitabile. Cooperarea dintre întreprinderi s-a dovedit a fi una dintre acțiunile cele mai eficiente și cu efect imediat.

Amendamentul 11

COM(2011) 834 final

Articolul 6 alineatul (2) litera (c)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 6

Acțiuni de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune

Articolul 6

Acțiuni de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune

[…]

[…]

c)

sprijin pentru dezvoltarea politicilor pentru IMM-uri și cooperarea între responsabilii politici, în special în vederea îmbunătățirii facilității de acces la programe și a măsurilor favorabile IMM-urilor.

c)

sprijin pentru dezvoltarea politicilor pentru IMM-uri și cooperarea între responsabilii politici, în special în vederea îmbunătățirii facilității de acces la programe și a măsurilor favorabile IMM-urilor

Amendamentul 12

COM(2011) 834 final

Articolul 6 alineatul (2) litera (d)

Textul propus de Comisie

Amendament

Articolul 6

Acțiuni de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune

Articolul 6

Acțiuni de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune

[…]

[…]

 

(

.

Expunere de motive

Având în vedere rolul important ce revine acestui gen de măsuri în cadrul obiectivelor strategice care trebuie îndeplinite în sectorul turismului, se propune menționarea lor, în acord cu Strategia Europa 2020, care include printre prioritățile sale creșterea inteligentă, ce presupune dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare.

Amendamentul 13

COM(2011) 834 final

Articolul 8 alineatul (1)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 8

Acțiuni de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la finanțare

Articolul 8

Acțiuni de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la finanțare

1.   Comisia sprijină acțiuni care au ca scop îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare, în etapa de înființare și de dezvoltare, care sunt complementare utilizării de instrumente financiare pentru IMM-uri de către statele membre la nivel național și regional. Pentru a se asigura complementaritatea, aceste acțiuni vor fi strâns coordonate cu cele întreprinse în cadrul politicii de coeziune și la nivel național. Astfel de acțiuni vizează stimularea finanțării atât prin platformele de capitaluri proprii, cât și prin platformele de datorii.

1.   Comisia sprijină acțiuni care au ca scop îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare, în etapa de înființare și de dezvoltare, care sunt complementare utilizării de instrumente financiare pentru IMM-uri de către statele membre la nivel național și regional. Pentru a se asigura complementaritatea, aceste acțiuni vor fi strâns coordonate cu cele întreprinse în cadrul politicii de coeziune și la nivel național. Astfel de acțiuni vizează stimularea finanțării atât prin platformele de capitaluri proprii, cât și prin platformele de datorii.

Amendamentul 14

COM(2011) 834 final

Articolul 8 alineatul (2)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 8

Acțiuni de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la finanțare

Articolul 8

Acțiuni de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la finanțare

2.   Ca parte a acțiunilor descrise la alineatul (1), Comisia dezvoltă măsuri, în funcție de cererea de pe piață, pentru a îmbunătăți finanțarea transfrontalieră și multinațională, sprijinind în consecință IMM-urile să își internaționalizeze activitățile, în conformitate cu dreptul Uniunii.

2.   Ca parte a acțiunilor descrise la alineatul (1), Comisia dezvoltă măsuri, în funcție de cererea de pe piață, pentru a îmbunătăți finanțarea transfrontalieră și multinațională, sprijinind în consecință IMM-urile să își internaționalizeze activitățile, în conformitate cu dreptul Uniunii.

Amendamentul 15

COM(2011) 834 final

Anexa II – Titlul Mecanismul de garantare a împrumuturilor (LGF)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Anexa II - Mecanismul de garantare a împrumuturilor (LGF)

Amendamentul 16

COM(2011) 834 final

Anexa II alineatul (3)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Anexa II alineatul (3)

Anexa II alineatul (3)

3.

Cu excepția împrumuturilor incluse în portofoliul securizat, LGF acoperă împrumuturile de până la 150 000 EUR și cu o scadență minimă de 12 luni. LGF este conceput astfel încât să se poată prezenta rapoarte privind IMM-urile inovatoare sprijinite, atât în ceea ce privește numărul, cât și volumul împrumuturilor.

3.

LGF împrumuturi. LGF este conceput astfel încât să se poată prezenta rapoarte privind IMM-urile inovatoare sprijinite, atât în ceea ce privește numărul, cât și volumul împrumuturilor.

Expunere de motive

Noul plafon nu prea are sens, dat fiind că – în cel mai bun caz – doar foarte puține proiecte vor putea apela la această linie bugetară. Ar trebui păstrat vechiul sistem, ce nu prevedea limită superioară.

Bruxelles, 9 octombrie 2012

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


(1)  http://portal.cor.europa.eu/europe2020/news/Pages/InvitationtoparticipateintheSurveyonSME-friendlyRegionsandCities.aspx

(2)  COM (2010) 2020 final.

(3)  COM(2010) 352 final.


18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 391/49


Avizul Comitetului Regiunilor — „Pachet de măsuri privind achizițiile publice”

2012/C 391/09

COMITETUL REGIUNILOR

este de părere că în cadrul dispozițiilor privind achizițiile publice ar trebui să se acorde mai multă atenție considerațiilor privind raportul costuri-beneficii. În cazul unei achiziții, autoritatea contractantă este interesată în primul rând de obținerea unei anumite mărfuri, a unui serviciu sau de executarea unor lucrări de construcții; dispozițiile trebuie să asigure că în final cetățenii, cumpărătorii și vânzătorii sunt în egală măsură mulțumiți de rezultatul acțiunii. Dispozițiile clare și inteligibile facilitează cu siguranță mai mult decât orice altă măsură și comerțul transfrontalier;

consideră că, din păcate, și unele propuneri noi sunt dificil de înțeles și extrem de detaliate. În plus, s-au adăugat o serie de noi dispoziții. Deși s-au adăugat câteva dispoziții privind facilitarea achizițiilor publice, alte noutăți generează sarcini administrative suplimentare pentru autoritățile contractante, în timp ce este necesară o stabilitate juridică pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a achizițiilor publice;

este convins că este posibil să se conceapă dispoziții mai simple, dar și mai eficiente pentru achizițiile publice, așa cum demonstrează nu în ultimul rând Acordul privind achizițiile publice (AAP), care este mult mai simplu decât reglementarea UE. Se solicită Comisiei să mărească considerabil pragurile pentru achizițiile publice. Având în vedere cota neglijabilă de achiziții publice transfrontaliere și sarcinile administrative pe care le reprezintă cadrul de reglementare pentru autoritățile contractante și contractanți, astfel de praguri scăzute nu sunt utile;

subliniază că propunerea contravine dreptului statelor membre de a-și organiza ele însele administrațiile și vine în contradicție cu principiul subsidiarității. Este important să se respecte principiile subsidiarității și proporționalității. O măsură propusă de UE trebuie să fie, pe de o parte, necesară pentru atingerea obiectivului propus și, pe de altă parte, să fie mai eficientă decât măsurile respective de la nivel național.

Raportor

Catarina SEGERSTEN-LARSSON, (SE-PPE), membră a Consiliului general al regiunii Värmland

Documente de referință

Avizul privind pachetul de măsuri privind achizițiile publice, compus din

propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale

COM(2011) 895 final

și din propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile publice

COM(2011) 896 final

I.   CONTEXT

COMITETUL REGIUNILOR

1.

constată că în Cartea verde a Comisiei Europene intitulată „Modernizarea politicii UE în domeniul achizițiilor publice – Către o piață europeană a achizițiilor publice mai performantă” [COM(2011) 15 final] a fost abordat un număr mare de întrebări privind achizițiile publice;

2.

și-a prezentat în mai 2011 poziția cu privire la Cartea verde și a subliniat printre altele în avizul său că este foarte important ca IMM-urile să poată participa la achizițiile publice, că dispozițiile existente sunt prea detaliate și că ar trebuie să existe posibilități de a ține seama de aspectele de mediu, de a impune obligații sociale și de a realiza achiziții în domeniul inovării. În continuare, Comitetul s-a pronunțat pentru menținerea distincției între serviciile de categoria A și cele de categoria B, pentru introducerea unor pașapoarte europene pentru achizițiile publice, pentru utilizarea extinsă a procedurii de negociere și pentru acorduri-cadru îmbunătățite;

II.   PROPUNEREA COMISIEI EUROPENE PRIVIND MODIFICAREA DIRECTIVEI PRIVIND ACHIZIȚIILE EFECTUATE DE ENTITĂȚILE CARE ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA ÎN SECTOARELE APEI, ENERGIEI, TRANSPORTURILOR ȘI SERVICIILOR POȘTALE

3.

constată că noile directive propuse privind achizițiile publice conțin o serie de dispoziții detaliate noi față de directivele existente. Unele propuneri au în vedere facilități pentru IMM-uri. Sunt excluse anumite forme de cooperare între autorități. Mediul, aspectele sociale și inovațiile dobândesc o importanță mai mare, acesta fiind și cazul achizițiilor electronice. O altă noutate o reprezintă propunerea de eliminare a distincției între serviciile de categoria A și cele de categoria B, fiind propus un nou sistem pentru achiziționarea de servicii sociale. Se propun, de asemenea, dispoziții privind supravegherea achizițiilor publice, precum și consultarea;

4.

a subliniat că, deja în faza de elaborare a directivelor aflate în prezent în vigoare, este necesar să se simplifice în mod considerabil cadrul de reglementare. Din cauza complexității sale și a neclarității prevederilor, sistemul existent duce la numeroase probleme și acțiuni în justiție. Acest sistem poate fi înțeles și ca un semn de neîncredere față de autoritățile contractante; de asemenea, își exprimă regretul că în centrul atenției se află procedura de achiziții publice și nu rezultatul acesteia sub aspectul interesului general;

5.

este de părere că în cadrul dispozițiilor privind achizițiile publice ar trebui să se acorde mai multă atenție considerațiilor privind raportul costuri-beneficii. În cazul unei achiziții, autoritatea contractantă este interesată în primul rând de obținerea unei anumite mărfuri, a unui serviciu sau de executarea unor lucrări de construcții; dispozițiile trebuie să asigure că în final cetățenii, cumpărătorii și vânzătorii sunt în egală măsură mulțumiți de rezultatul acțiunii. Dispozițiile clare și inteligibile facilitează cu siguranță mai mult decât orice altă măsură și comerțul transfrontalier;

6.

consideră că, din păcate, și unele propuneri noi sunt dificil de înțeles și extrem de detaliate. În plus, s-au adăugat o serie de noi dispoziții. Deși s-au adăugat câteva dispoziții privind facilitarea achizițiilor publice, alte noutăți generează sarcini administrative suplimentare pentru autoritățile contractante, în timp ce este necesară o stabilitate juridică pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a achizițiilor publice;

7.

menționează că, în conformitate cu articolul 5, alineatul (4) din Tratatul UE, măsurile Uniunii nu trebuie să depășească nici din punct de vedere formal, nici substanțial măsura necesară pentru îndeplinirea obiectivelor tratatelor. Propunerea acestor detalii exacte contravine simplificării urmărite a dispozițiilor privind achizițiile publice și reprezintă o povară inacceptabilă pentru autoritățile contractante – în special pentru cele mici de la nivel local și regional;

8.

este de părere că s-ar fi putut crea un cadru juridic mai ușor de utilizat prin dispoziții mai simple și mai puține, completate, dacă este cazul, cu orientări pentru jurisprudența Curții Europene de Justiție. Acestea pot fi actualizate continuu fără să fie necesară în acest scop modificarea directivelor;

9.

consideră că este întru totul posibil să se conceapă dispoziții mai simple, dar și mai eficiente pentru achizițiile publice, așa cum demonstrează nu în ultimul rând Acordul privind achizițiile publice (AAP), care este mult mai simplu decât reglementarea UE. Se solicită Comisiei să mărească considerabil pragurile pentru achizițiile publice. Având în vedere cota neglijabilă de achiziții publice transfrontaliere și sarcinile administrative pe care le reprezintă cadrul de reglementare pentru autoritățile contractante și contractanți, astfel de praguri scăzute nu sunt utile. Acordul privind achizițiile publice (AAP) încheiat recent înlocuiește acordul din 1994. Comitetul Regiunilor solicită deja de acum Comisiei să renegocieze acordul încheiat în decembrie 2011 pentru a mări considerabil pragurile;

10.

consideră că este extrem de important ca dispozițiile să fie astfel concepute încât IMM-urile să poată participa ușor la achizițiile publice, cu evidențierea posibilităților de subcontractare. Și în această privință, un cadru juridic mai simplu ar fi util, deoarece IMM-urile nu își pot permite să angajeze juriști specializați în dreptul achizițiilor publice și nici alți experți. Întreprinderile își cunosc mărfurile sau serviciile, nu posedă însă expertiză în ceea ce privește dispozițiile referitoare la achizițiile publice. Se propun câteva prevederi care trebuie să asigure facilități întreprinderilor, de exemplu în ceea ce privește transmiterea documentelor și pașaportul european pentru achiziții publice, lucru care merită apreciat pozitiv. În schimb, CoR respinge propunerea privind împărțirea obligatorie pe loturi sau oferirea unei justificări corespunzătoare în caz contrar;

11.

ia notă de faptul că ar trebui excluse de la aplicarea dispozițiilor relevante atribuirea contractelor către o întreprindere controlată sau cooperarea în scopul îndeplinirii în comun a sarcinilor publice ale autorităților contractante implicate, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile menționate în directivă. Reglementarea propusă privind excepțiile referitoare la cooperarea în cadrul entitățile controlate, precum și cooperarea între autoritățile contractante este concepută mult prea îngust, nu va fi fezabilă în practică și, prin urmare, permite directivei să intervină în procedurile administrative interne ale statelor membre;

12.

în avizul său privind Cartea verde, a propus ca procedura de negociere să se utilizeze în aceleași condiții ca în domeniul utilităților publice și își menține această poziție. Nu este clar de ce autoritățile care operează în domeniul tradițional sunt mai puțin apte pentru negocieri decât autoritățile contractante din domeniul utilităților publice. Autoritățile contractante nu achiziționează doar produse standard, ci și produse foarte complexe, printre acestea numărându-se sistemele IT sau produsele tehnico-medicale. În aceste cazuri, ca și în cazul multor servicii complexe, este oportună utilizarea procedurii de negociere;

13.

consideră că extinderea posibilităților de utilizare a procedurii de negociere ar putea ajuta IMM-urile, deoarece ar asigura mai multă flexibilitate. O problemă frecventă pentru aceste întreprinderi o reprezintă dificultățile legate de modificarea și completarea ofertelor. În acest context, dispozițiile ar trebui să fie mai puțin rigide;

14.

este de părere că apar numeroase dificultăți în legătură cu atribuirea de contracte pentru tehnologiile informației și comunicațiilor (sisteme TIC), în cazul cărora încheierea unor contracte adiționale, de exemplu pentru licențe suplimentare sau pentru noi module, este adesea însoțită de probleme. Aceste dificultăți pot fi atât de natură tehnică, cât și legate de costuri;

15.

subliniază că pentru autoritățile contractante locale și regionale se propune un sistem ceva mai simplu, conform dispozițiilor OMC, în ceea ce privește invitația la o procedură concurențială de ofertare în cazul achiziției competitive. Dacă fac uz de această posibilitate, acestea nu mai trebuie să publice un anunț separat de participare înainte de inițierea procedurii de achiziție. Această propunere este utilă întrucât aduce simplificări atât pentru autorități, cât și pentru întreprinderi;

16.

în răspunsul său la Cartea verde, s-a pronunțat în favoarea conceperii dispozițiilor acordului-cadru în conformitate cu directiva în vigoare privind utilitățile publice ca punct de plecare pentru elaborarea unor dispoziții mai flexibile. Din păcate, Comisia propune în schimb o modificare a directivei privind utilitățile publice, prin care cadrul de reglementare ar deveni la fel de complex ca și pentru domeniul tradițional. În plus, ar trebui afirmat clar că, în cazul produselor și serviciilor destinate uzului individual, de exemplu, al accesoriilor pentru persoanele cu handicap, contractele ar trebui concepute astfel încât fiecare cetățean în parte să poată alege unul din furnizorii enumerați în acordul-cadru;

17.

sprijină achizițiile publice electronice și salută inițiativa Comisiei Europene în acest sens. Achizițiile publice electronice aduc simplificări atât cumpărătorilor, cât și vânzătorilor. Perioada de tranziție propusă de doi ani până la instituirea obligației de depunere și primire electronică a ofertelor este în schimb mult prea scurtă, în special pentru întreprinderile mici. Ar trebui să fie la latitudinea autorității contractante să decidă cum se procedează în această privință, întrucât în acest domeniu există diferențe mari între sectoare economice și între statele membre, autoritățile contractante având cea mai bună imagine de ansamblu. Nu este de înțeles de ce pentru organismele centrale de achiziție trebuie să se aplice reguli speciale și termene mai reduse în acest sens, cel puțin nu atunci când este vorba de organisme centrale de achiziție, în special de cele de la nivel local și regional;

18.

în continuare, subliniază necesitatea absolută a revizuirii sistemului de coduri CPV de către Comisia Europeană. Acest sistem este dificil pentru căutări, este ambiguu și în anumite părți ilogic. Un sistem de coduri CPV funcțional facilitează achizițiile electronice;

19.

în opinia Comitetului, trebuie menținută neapărat distincția actuală între serviciile de categoria A și cele de categoria B; articolele 74-76 propuse privind serviciile sociale și de altă natură trebuie suprimate. Aceste servicii nu au decât o relevanță transfrontalieră foarte redusă. Modelul propus pentru serviciile sociale nu compensează dezavantajele pe care le aduce cu sine suprimarea tratamentului special pentru serviciile de categoria B. Ar trebui excluse nu doar serviciile sociale și cele din domeniul sănătății; și în cazul serviciilor juridice, încrederea personală joacă un rol esențial, astfel încât este dificil să se realizeze achiziția prin metoda tradițională a concurenței. Și în cazul serviciilor de catering și al serviciilor de formare profesională există adesea puncte de legătură cu serviciile sociale, situația fiind similară, printre altele, și pentru serviciile de curățenie a spațiilor care sunt prestate în folosul cetățenilor vârstnici și celor cu handicap;

20.

este de părere că autoritățile își pot aduce o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 prin utilizarea puterii lor de cumpărare, în special în ce privește inițiativele emblematice referitoare la Uniunea inovării și o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor;

21.

salută faptul că în directivele propuse, se acordă o pondere mai mare posibilității de a introduce considerente ecologice și sociale, chiar dacă dispozițiile nu pot fi întotdeauna ușor aplicate, de exemplu calcularea costurilor pe ciclu de viață prevăzută la articolul 67. Ar trebui să se lase la latitudinea autorităților contractante să decidă dacă și ce cerințe trebuie impuse, deoarece mărfurile și serviciile pot fi de natură foarte diferită și este nevoie ca obiectivele politice să fie definite prin decizii politice la nivel local și regional. Există o diferență uriașă între achiziția de ciment și de tomografe cu rezonanță magnetică. Însă CoR constată că trebuie să existe, în orice caz, o legătură concretă cu obiectul contractului, pentru a împiedica deciziile de atribuire netransparente și arbitrare și a asigura concurența loială între întreprinderi;

22.

consideră că, la efectuarea achiziției publice, trebuie să existe posibilitatea, pentru autoritatea contractantă, de a alege între oferta cu prețul cel mai scăzut și oferta cea mai rentabilă economic. În cazul anumitor produse standardizate, precum combustibilii, prețul este singurul criteriu realist de evaluare. Acest lucru este valabil și pentru anumite produse complexe, precum anumite medicamente, a căror calitate a fost deja asigurată de către autorități prin proceduri de autorizare a vânzărilor. Achiziționarea la prețul cel mai redus nu trebuie în niciun caz echivalată cu renunțarea la cerințele privind calitatea. În cazul unor astfel de achiziții, se stabilesc în mod obligatoriu cerințe privind calitatea și abia după ce acestea sunt îndeplinite se acceptă oferta cu prețul cel mai redus. În plus, achizițiile la prețul cel mai redus favorizează întreprinderile mici, deoarece acestea au adesea cheltuieli administrative scăzute și pot oferi prețuri concurențiale. Invers, concurența bazată pe considerente sociale și de mediu ar putea scoate de pe piață multe întreprinderi mici. Faptul că în propunere se vorbește de „costul cel mai scăzut” în loc de „prețul cel mai scăzut” creează confuzie. Conceptul de „costul cel mai scăzut” este legat mai degrabă de oferta cea mai rentabilă economic și indică faptul că în afară de preț trebuie să se țină seama și de alte criterii. Din motive de claritate, trebuie păstrată formularea din directiva în vigoare;

23.

menționează că, în continuare, Comisia propune noi dispoziții care se referă la relația cu subcontractanții și la modificarea contractului în timpul perioadei sale de valabilitate. CoR consideră că aceste aspecte nu ar trebui să fie nici pe viitor reglementate în directivă, ele ținând în primul rând de legislația națională privind contractele. În schimb, ar putea fi oportun să se ofere explicații în acest sens prin documente explicative;

24.

constată că Comisia propune o serie de dispoziții ample privind organismele naționale de supraveghere și sprijinirea achizițiilor publice. Se constată că în Cartea verde nu s-a purtat nicio dezbatere în acest sens. Conform articolului 2 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, Comisia trebuie să realizeze consultări ample înainte de propunerea unui act legislativ. În acest context, trebuie să se țină seama de importanța locală și regională a măsurilor luate în considerare, cu excepția cazurilor extrem de urgente. Înființarea unor organisme de supraveghere naționale este cu siguranță foarte importantă pentru autoritățile locale și regionale. Acest lucru este valabil în special pentru statele membre în care autoritățile subnaționale au puteri legislative;

25.

subliniază că propunerea contravine dreptului statelor membre de a-și organiza ele însele administrațiile și vine în contradicție cu principiul subsidiarității. Este important să se respecte principiile subsidiarității și proporționalității. O măsură propusă de UE trebuie să fie, pe de o parte, necesară pentru atingerea obiectivului propus și, pe de altă parte, să fie mai eficientă decât măsurile respective de la nivel național. În cazul de față, nu există niciun fel de indicii că sistemul propus este mai eficient decât acțiunile întreprinse de statele membre în conformitate cu sistemele naționale respective. Structurile guvernamentale și judiciare existente ar trebui să fie în măsură să-și asume noile roluri de asigurare a punerii în aplicare, fără a fi necesară înființarea unor noi organisme de supraveghere în fiecare stat membru. Mai mult, modelul propus de Comisie pare să combine sarcini diferite într-un mod care contravine separării tradiționale a sarcinilor între autoritățile publice și instanțele judiciare.

III.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

COM(2011) 896 final

Considerentul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(14)

Există un nivel considerabil de incertitudine juridică cu privire la măsura în care cooperarea între autoritățile publice trebuie să facă obiectul normelor privind achizițiile publice. Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene face obiectul unor interpretări divergente între statele membre și chiar între autoritățile contractante. Prin urmare, este necesar să se clarifice cazurile în care contractele încheiate între autorități contractante nu sunt supuse aplicării normelor privindachizițiile publice. Această clarificare trebuie să fie ghidată de principiile stabilite în jurisprudența relevantă a Curții de Justiție. Simplul fapt că părțile la un acord sunt autorități contractante nu exclude în sine aplicarea normelor privind achizițiile publice. Aplicarea acestor norme nu trebuie însă să interfereze cu libertatea autorităților publice de a decide cu privire la organizarea modului în care își îndeplinesc misiunea de serviciu public. Contractele atribuite unor entități controlate sau cooperarea pentru realizarea în comun a misiunilor de serviciu public ale autorităților contractante participante trebuie scutite așadar de la aplicarea normelor dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta directivă. Prezenta directivă trebuie să aibă obiectivul de a garanta că situațiile de cooperare public-public scutite nu cauzează o denaturare a concurenței în raport cu operatorii economici privați. În mod similar, nici participarea unei autorități contractante în calitate de ofertant la o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică nu trebuie să producă o denaturare a concurenței.

(14)

Există un nivel considerabil de incertitudine juridică cu privire la măsura în care cooperarea între autoritățile publice trebuie să facă obiectul normelor privind achizițiile publice. Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene face obiectul unor interpretări divergente între statele membre și chiar între autoritățile contractante. Prin urmare, este necesar să se clarifice cazurile în care contractele încheiate între autorități contractante nu sunt supuse aplicării normelor privind achizițiile publice. Această clarificare trebuie să fie ghidată de principiile stabilite în jurisprudența relevantă a Curții de Justiție. Simplul fapt că părțile la un acord sunt autorități contractante nu exclude în sine aplicarea normelor privind achizițiile publice. Aplicarea acestor norme nu trebuie însă să interfereze cu libertatea autorităților publice de a decide cu privire la organizarea modului în care își îndeplinesc misiunea de serviciu public. Contractele atribuite unor entități controlate sau cooperarea pentru realizarea în comun a misiunilor de serviciu public ale autorităților contractante participante trebuie scutite așadar de la aplicarea normelor dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta directivă. Prezenta directivă trebuie să aibă obiectivul de a garanta că situațiile de cooperare public-public scutite nu cauzează o denaturare a concurenței în raport cu operatorii economici privați. În mod similar, nici participarea unei autorități contractante în calitate de ofertant la o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică nu trebuie să producă o denaturare a concurenței.

Expunere de motive

Trebuie precizat că diversele forme de cooperare între autoritățile publice nu se încadrează în domeniul de aplicare a regulilor privind achizițiile publice.

Amendamentul 2

COM(2011) 896 final

Considerentul 46

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(46)

Autoritățile contractante se pot confrunta cu situații externe pe care nu le puteau prevedea atunci când au atribuit contractul. În acest caz, trebuie să existe un anumit grad de flexibilitate pentru adaptarea contractului la circumstanțele respective fără a desfășura o nouă procedură de achiziție. Noțiunea de circumstanțe neprevăzute se referă la situațiile care nu puteau fi anticipate în ciuda pregătirii cu o diligență rezonabilă a procedurii inițiale de către autoritatea contractantă, luând în considerare mijloacele disponibile, natura și caracteristicile proiectului concret, bunele practici din sectorul în cauză și necesitatea de a asigura o relație corespunzătoare între resursele cheltuite pentru pregătirea procedurii de atribuire și valoarea previzibilă a contractului. Acest lucru nu se aplică însă în cazul în care o modificare conduce la o transformare a naturii achiziției globale, de exemplu prin înlocuirea lucrărilor, a bunurilor sau a serviciilor care urmează să fie achiziționate cu altele diferite sau prin modificarea fundamentală a tipului de achiziție, întrucât, în această situație, se poate presupune că modificarea respectivă va influența rezultatul.

(46)

Autoritățile contractante se pot confrunta cu situații externe pe care nu le puteau prevedea atunci când au atribuit contractul. În acest caz, trebuie să existe un anumit grad de flexibilitate pentru adaptarea contractului la circumstanțele respective fără a desfășura o nouă procedură de achiziție. Noțiunea de circumstanțe neprevăzute se referă la situațiile care nu puteau fi anticipate în ciuda pregătirii cu o diligență rezonabilă a procedurii inițiale de către autoritatea contractantă. Acest lucru nu se aplică însă în cazul în care o modificare conduce la o transformare a naturii achiziției globale, de exemplu prin înlocuirea lucrărilor, a bunurilor sau a serviciilor care urmează să fie achiziționate cu altele diferite sau prin modificarea fundamentală a tipului de achiziție, întrucât, în această situație, se poate presupune că modificarea respectivă va influența rezultatul.

Expunere de motive

Aprecierea circumstanțelor neprevăzute menționate în considerente nu poate lua în considerare mijloacele aflate la dispoziția autorităților contractante și raportul lor cu valoarea totală previzibilă a unui proiect. Mijloacele la dispoziția autorităților contractante și estimarea acestora nu intră în sfera de competențe a Comisiei, iar evaluarea rezultatului final al procedurii de atribuire nu ar trebui să țină seama de factori legați de organizarea sau de personalul autorității contractante. Autoritățile contractante de la nivelul local își pot stabili singure alocarea resurselor umane și metodele de lucru indiferent de modul în care urmează să atribuie contractele pentru servicii publice. Acest mecanism de evaluare ar trebui eliminat din considerente deoarece este contrar legislației UE.

Amendamentul 3

COM(2011) 895 final

Articolul 1

COM(2011) 896 final

Articolul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 1

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Obiectul și domeniul de aplicare

1.   Prezenta directivă instituie norme aplicabile procedurilor de achiziție utilizate de către autoritățile contractante în legătură cu contractele de achiziții publice și concursurile de proiecte a căror valoare este estimată ca fiind cel puțin egală cu pragurile prevăzute la articolul 4.

1.   Prezenta directivă instituie norme aplicabile procedurilor de achiziție utilizate de către autoritățile contractante în legătură cu contractele de achiziții publice și concursurile de proiecte a căror valoare este estimată ca fiind cel puțin egală cu pragurile prevăzute la articolul 4.

2.   În sensul prezentei directive, achizițiile publice înseamnă cumpărarea sau alte forme de achiziționare de lucrări, de bunuri sau de servicii de către una sau mai multe autorități contractante de la operatori economici aleși de aceste autorități contractante, ontractiledacălucrărilebunurilesauserviciilesuntdestinatesaunuunorscopuripublice

2.   În sensul prezentei directive, achizițiile publice înseamnă cumpărarea sau alte forme de achiziționare de lucrări, de bunuri sau de servicii, contra cost, de către una sau mai multe autorități contractante de la operatori economici aleși de aceste autorități contractante.

Un ansamblu de lucrări, bunuri și/sau servicii, chiar dacă sunt cumpărate prin contracte diferite, constituie o achiziție unică în sensul prezentei directive, în cazul în care contractele sunt părți ale unui singur proiect.

 

3.   Un contract atribuit de o autoritate contractantă unei alte persoane juridice nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

 

autoritatea contractantă exercită asupra persoanei juridice în cauză un control care similar celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii;

 

partea principală a activităților persoanei juridice este efectuată pentru autoritățile contractante care o controlează sau pentru alte persoane juridice controlate de respectivele autorități contractante;

 

nu există participare privată la capitalul persoanei juridice controlate.

 

4.   Alineatul (3) se aplică și în cazul în care o entitate controlată care este o autoritate contractantă atribuie un contract entității sau entităților care o controlează sau unei alte persoane juridice controlate de către aceeași autoritate contractantă, cu condiția să nu existe participare privată la capitalul persoanei juridice căreia îi este atribuit contractul de achiziție publică.

 

5.   O autoritate contractantă care nu exercită asupra unei persoane juridice un control în sensul alineatului (3) poate să atribuie un contract, fără a aplica prezenta directivă, unei persoane juridice pe care o controlează în comun cu alte autorități contractante, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

 

autoritățile contractante exercită în comun asupra persoanei juridice un control similar celui pe care ele îl exercită asupra propriilor servicii;

 

partea principală a activităților persoanei juridice este efectuată pentru autoritățile contractante care o controlează sau pentru alte persoane juridice controlate de respectivele autorități contractante;

 

nu există participare privată la capitalul persoanei juridice controlate.

 

6.   Un acord încheiat între două sau mai multe autorități contractante nu se consideră a fi un „contract de achiziții publice” în sensul articolului 2 punctul (7) al prezentei directive în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

 

(a)

obiectul colaborării este prestarea unui serviciu de interes public aflat în sarcina autorităților contractante sau prestarea unor servicii auxiliare care sunt necesare pentru prestarea serviciului de interes public;

 

(b)

nu există participare privată activă la capitalul autorităților contractante.

 

7.   Transferul sarcinilor și competențelor de la un organism public la altul în contextul unei măsuri organizaționale nu face obiectul acestei directive.

Expunere de motive

Lucrările, achizițiile și serviciile care nu sunt utilizate în interes public nu ar trebui să facă obiectul directivei privind achizițiile publice.

O procedură de achiziții ar trebui să se bazeze pe un contract individual, nu pe un proiect, întrucât un proiect poate conține și elemente care nu fac parte din domeniul de aplicare a directivei.

Regulile privind legăturile dintre autoritățile publice ar trebui să fie menționate la articolul 1, în loc de articolul 11 [în COM(2011) 896] și articolul 21 [în COM(2011) 895], întrucât nu fac parte din domeniul de aplicare a directivei.

Jurisprudența CEJ (Teckal C-107/98) se referă la partea principală a activităților, nu la 90 %, și ar trebui evitată o contradicție cu practicile CEJ.

Ca urmare a amendamentelor propuse, articolul 11 [în COM(2011) 896] și articolul 21 [în COM(2011) 895] ar trebui eliminate.

Amendamentul 4

COM(2011) 896 final

Articolul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 4

Articolul 4

Valorile pragurilor

Valorile pragurilor

Prezenta directivă se aplică achizițiilor publice a căror valoare estimată fără taxa pe valoarea adăugată (TVA) este egală sau mai mare decât următoarele praguri:

Prezenta directivă se aplică achizițiilor publice a căror valoare estimată fără taxa pe valoarea adăugată (TVA) este egală sau mai mare decât următoarele praguri:

(a)

5 000 000 EUR, pentru contractele de achiziții publice de lucrări;

(a)

5 000 000 EUR, pentru contractele de achiziții publice de lucrări;

(b)

130 000 EUR, pentru contractele de achiziții publice de bunuri și de servicii atribuite de autoritățile guvernamentale centrale și concursurile de proiecte organizate de aceste autorități; atunci când sunt atribuite contracte de achiziții publice de bunuri de către autorități contractante care își desfășoară activitatea în domeniul apărării, acest prag se aplică numai pentru contractele care au ca obiect produsele menționate în anexa III;

(b)

130 000 EUR, pentru contractele de achiziții publice de bunuri și de servicii atribuite de autoritățile guvernamentale centrale și concursurile de proiecte organizate de aceste autorități; atunci când sunt atribuite contracte de achiziții publice de bunuri de către autorități contractante care își desfășoară activitatea în domeniul apărării, acest prag se aplică numai pentru contractele care au ca obiect produsele menționate în anexa III;

(c)

200 000 EUR, pentru contractele de achiziții publice de bunuri și de servicii atribuite de autoritățile contractante regionale și locale și concursurile de proiecte organizate de aceste autorități;

(c)

1 000 000 EUR, pentru contractele de achiziții publice de bunuri și de servicii atribuite de autoritățile contractante regionale și locale și concursurile de proiecte organizate de aceste autorități;

(d)

500 000 EUR pentru contractele de achiziții publice de servicii sociale și alte servicii specifice enumerate în anexa XVI.

Expunere de motive

La pragul actual de 1,5 milioane de coroane daneze pentru bunuri și servicii, comerțul transfrontalier este aproape inexistent. În 2009, doar 1,4 % din contracte au fost încheiate cu parteneri din afara granițelor naționale. Se recomandă mărirea pragurilor pentru bunuri și servicii și eliminarea articolului 4 litera (d). La următoarea renegociere a acordului OMC, Comisia ar trebui să acorde cel puțin o prioritate înaltă unei creșteri serioase a pragurilor pentru achizițiile publice. Având în vedere cota neglijabilă de achiziții publice transfrontaliere și sarcinile administrative pe care le implică cadrul de reglementare pentru autoritățile contractante și contractanți, astfel de praguri scăzute nu sunt utile.

Amendamentul 5

COM(2011) 895 final

Articolul 19

COM(2011) 896 final

Articolul 10

Excluderi specifice pentru contractele de servicii

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Excluderi specifice pentru contractele de servicii

Excluderi specifice pentru contractele de servicii

(c)

servicii de arbitraj și de conciliere;

(c)

servicii de arbitraj și de conciliere:

 

(c)

1.

oricare dintre următoarele servicii juridice:

 

(i)

reprezentarea juridică a unui client în cadrul procedurilor în fața unei instanțe judecătorești sau a unei autorități de către un avocat în sensul articolului 1 din Directiva 77/249/CEE;

 

(ii)

servicii de autentificare de documente, prestate de către notariate;

 

(iii)

servicii juridice prestate de către un administrator fiduciar sau un tutore sau alte servicii juridice prestate de către o parte numită de către o instanță judecătorească din statele membre respective;

 

(iv)

alte servicii juridice care sunt legate, chiar și temporar, de exercitarea autorității publice în statele membre;

 

(c)

2.

servicii de urgență sau de securitate națională;

(d)

servicii financiare referitoare la emisiunea, vânzarea, achiziționarea sau transferul de valori mobiliare sau alte instrumente financiare în sensul Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului, servicii furnizate de băncile centrale și operațiuni efectuate cu Fondul european de stabilitate financiară;

(d)

servicii financiare referitoare la emisiunea, vânzarea, achiziționarea sau transferul de valori mobiliare sau alte instrumente financiare în sensul Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului și tranzacțiile prin care autoritățile contractante urmăresc atragerea de bani sau de capital, servicii furnizate de băncile centrale și operațiuni efectuate cu Fondul european de stabilitate financiară;

(e)

contracte de muncă;

(e)

contracte de muncă;

 

[…]

 

(g)

prezenta directivă nu se aplică contractelor de achiziții publice atribuite de o autoritate contractantă unei alte autorități contractante sau unei asocieri de autorități contractante pe baza unui drept exclusiv de care acestea dispun în temeiul actelor cu putere de lege și actelor administrative publicate, cu condiția ca respectivele acte să fie compatibile cu tratatul.

Expunere de motive

(c.1)

Serviciile de reprezentare juridică în fața unei instanțe judecătorești și alte servicii juridice sunt legate strâns de sistemul juridic național respectiv, ceea ce exclude în general dispozițiile transfrontaliere. Mai mult, astfel de servicii necesită un nivel deosebit de încredere, care nu poate fi definit în mod obiectiv într-o procedură de achiziții publice.

(c.2)

Criteriile precum viabilitatea economică nu ar trebui să aibă nicio relevanță atunci când este vorba de securitatea națională, inclusiv de serviciile de urgență.

(d)

Excepțiile privind dreptul exclusiv, prevăzute la articolul 18 din Directiva 2004/18/CE și la articolele 24 și 25 din Directiva 2004/17/CE, ar trebui menținute, precum și dispozițiile de la articolul 16 litera d) privind excepțiile pentru tranzacțiile prin care autoritățile contractante urmăresc atragerea de bani sau de capital. Aceste prevederi sunt necesare în statele membre.

(g)

Tratatele Europene conferă în mod explicit statelor membre dreptul de a transfera drepturi exclusive. Acest drept ar trebui să se reflecte în normele privind achizițiile publice.

Amendamentul 6

COM(2011) 896 final

Articolul 15

Proiect de aviz

Amendamentul CoR

 

Expunere de motive

Propunerea de completare ar trebui să clarifice exceptarea transferului de sarcini și de competențe de la aplicarea legislației achizițiilor publice

Amendamentul 7

COM(2011) 895 final

Articolul 21

COM(2011) 896 final

Articolul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Relațiile dintre autoritățile publice

Relațiile dintre autoritățile publice

1.   Un contract de achiziții publice atribuit de o autoritate contractantă unei alte persoane juridice nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

   

(a)

autoritatea contractantă exercită asupra persoanei juridice în cauză un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii;

(b)

cel puțin 90 % din activitățile acelei persoane juridice sunt efectuate pentru autoritatea contractantă care o controlează sau pentru alte persoane juridice controlate de respectiva autoritate contractantă;

(c)

nu există participare privată la capitalul persoanei juridice controlate.

Se consideră că o autoritate contractantă exercită asupra unei persoane juridice un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii în sensul literei (a) de la primul paragraf atunci când exercită o influență decisivă atât asupra obiectivelor strategice, cât și asupra deciziilor importante ale persoanei juridice controlate.

2.   Alineatul (1) se aplică și în cazul în care o entitate controlată care este o autoritate contractantă atribuie un contract entității care o controlează sau unei alte persoane juridice controlate de către aceeași autoritate contractantă, cu condiția să nu existe participare privată la capitalul persoanei juridice căreia îi este atribuit contractul de achiziție publică.

   

3.   O autoritate contractantă care nu exercită asupra unei persoane juridice un control în sensul alineatului (1) poate să atribuie un contract, fără a aplica prezenta directivă, unei persoane juridice pe care o controlează în comun cu alte autorități contractante, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

   

(a)

autoritățile contractante exercită în comun asupra persoanei juridice un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii;

(b)

cel puțin 90 % din activitățile acelei persoane juridice sunt efectuate pentru autoritățile contractante care o controlează sau pentru alte persoane juridice controlate de aceleași autorități contractante;

(c)

nu există participare privată la capitalul persoanei juridice controlate.

În sensul literei (a), se consideră că autoritățile contractante controlează în comun o persoană juridică dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(a)

organele de decizie ale persoanei juridice controlate sunt compuse din reprezentanți ai tuturor autorităților contractante participante;

(b)

autoritățile contractante sunt în măsură să exercite în comun o influență decisivă asupra obiectivelor strategice și a deciziilor importante ale persoanei juridice controlate;

(c)

persoana juridică controlată nu urmărește interese care diferă de cele ale autorităților publice care îi sunt afiliate;

(d)

persoana juridică controlată nu obține alte câștiguri decât rambursarea costurilor efective din contractele de achiziții publice cu autoritățile contractante.

4.   Un acord încheiat între două sau mai multe autorități contractante nu se consideră a fi un „contract de achiziții de bunuri, lucrări sau servicii” în sensul articolului 7 punctul 2 al prezentei directive în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

   

(a)

acordul stabilește o cooperare veritabilă între autoritățile contractante participante, care vizează desfășurarea în comun a sarcinilor lor de serviciu public și care implică drepturi și obligații reciproce ale părților;

(b)

acordul este guvernat doar de considerente legate de interesul public;

(c)

autoritățile contractante participante nu efectuează pe piața deschisă mai mult de 10 %, ca cifră de afaceri, din activitățile care sunt relevante în contextul acordului;

(d)

acordul nu implică transferuri financiare între autoritățile contractante participante, altele decât cele care corespund rambursării costurilor efective ale lucrărilor, serviciilor sau bunurilor;

(e)

nu există participare privată la capitalul niciuneia dintre autoritățile contractante implicate.

5.   Absența participării private menționate la alineatele (1) - (4) se verifică în momentul atribuirii contractului sau al încheierii acordului.

   

Excluderile prevăzute la alineatele (1)-(4) nu se mai aplică din momentul în care există o participare privată, ca atare contractele în curs de derulare trebuie deschise concurenței prin intermediul procedurilor normale de achiziții.

Expunere de motive

Eliminarea articolului 11, respectiv a articolului 21 este o concluzie logică a amendamentului 3.

Amendamentul 8

COM(2011) 895 final

Articolul 31

COM(2011) 896 final

Articolul 17

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Contracte rezervate

Contracte rezervate

Statele membre pot rezerva dreptul de participare la procedurile de achiziții publice unor ateliere protejate și unor operatori economici al căror scop principal este integrarea socială și profesională a lucrătorilor cu dizabilități și defavorizați sau pot prevedea ca astfel de contracte să fie executate în contextul programelor de angajare protejată, dacă peste 30 % dintre angajații atelierelor, operatorilor economici sau programelor în cauză sunt lucrători cu dizabilități sau defavorizați.

Statele membre pot rezerva dreptul de participare la procedurile de achiziții publice unor ateliere protejate și unor operatori economici al căror scop principal este integrarea socială și profesională a lucrătorilor cu dizabilități și defavorizați sau pot prevedea ca astfel de contracte să fie executate în contextul programelor de angajare protejată, dacă peste 30 % dintre persoanele din cadrul acestor ateliere, al operatorilor economici sau care iau parte la programele în cauză sunt lucrători cu dizabilități sau defavorizați. Termenul „lucrători defavorizați” include, printre altele, șomerii care au probleme deosebite de integrare și în special grupurile vulnerabile, precum și minoritățile.

Invitația la procedura concurențială de ofertare trebuie să facă trimitere la această dispoziție.

Invitația la procedura concurențială de ofertare trebuie să facă trimitere la această dispoziție.

Expunere de motive

Aceasta este o dispoziție nouă și, prin urmare, este necesar să se definească grupurile la care se referă, în special întrucât include mai multe aspecte decât actualul articol 19.

Amendamentul 9

COM(2011) 895 final

Articolul 34

COM(2011) 896 final

Articolul 19 alineatul (7)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Statele membre se asigură că, în termen de cel mult 2 ani de la data prevăzută la articolul 92 alineatul (1), toate procedurile de achiziție care intră sub incidența prezentei directive sunt efectuate prin mijloace electronice de comunicare, în special prin depunerea electronică, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

Statele membre iau măsuri pentru ca toate procedurile de achiziție care intră sub incidența prezentei directive să fie efectuate prin mijloace electronice de comunicare, în special prin depunerea electronică, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

Expunere de motive

Având în vedere condițiile foarte diferite atât pentru autoritățile contractante (în special pentru cele de la nivel local), cât și pentru furnizorii din cadrul diverselor sectoare, este mai oportun să se îndemne statele membre să se implice activ în pregătirile pentru achizițiile pe cale electronică, în loc ca acestea să fie confruntate cu cerințe pe termen scurt.

Amendamentul 10

COM(2011) 896 final

Articolul 24

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Alegerea procedurilor

Alegerea procedurilor

1.   La atribuirea contractelor de achiziții publice, autoritățile contractante aplică proceduri naționale adaptate pentru a fi în conformitate cu prezenta directivă, cu condiția ca, fără a aduce atingere articolului 30, să fi fost publicată o invitație la o procedură concurențială de ofertare în conformitate cu prezenta directivă.

1.   La atribuirea contractelor de achiziții publice, autoritățile contractante aplică proceduri naționale adaptate pentru a fi în conformitate cu prezenta directivă, cu condiția ca, fără a aduce atingere articolului 30, să fi fost publicată o invitație la o procedură concurențială de ofertare în conformitate cu prezenta directivă.

Statele membre prevăd posibilitatea ca autoritățile contractante să aplice proceduri deschise sau restrânse prevăzute în prezenta directivă.

Statele membre prevăd posibilitatea ca autoritățile contractante să aplice la alegere proceduri deschise sau restrânse, proceduri competitive de negociere sau dialogul competitiv, prevăzute în prezenta directivă.

Statele membre pot prevedea că autoritățile contractante pot aplica parteneriate pentru inovare, după cum se prevede în prezenta directivă.

Statele membre prevăd că autoritățile contractante pot aplica parteneriate pentru inovare, după cum se prevede în prezenta directivă.

Ele pot prevedea totodată posibilitatea ca autoritățile contractante să utilizeze o procedură competitivă cu negociere sau un dialog competitiv în cazurile următoare:

(a)

în cazul lucrărilor, atunci când contractul de lucrări are ca obiect atât proiectarea, cât și execuția unor lucrări în sensul articolului 2 punctul (8), sau când sunt necesare negocieri pentru a stabili structura juridică sau financiară a proiectului;

(b)

în cazul contractelor de achiziții publice de lucrări, pentru lucrările care sunt realizate exclusiv în vederea cercetării sau inovării, experimentării sau dezvoltării, și nu pentru a asigura un profit sau pentru a recupera costurile de cercetare și de dezvoltare;

(c)

în cazul serviciilor sau al furnizării de bunuri, atunci când specificațiile tehnice nu pot fi definite cu suficientă precizie prin trimitere la un standard, un agrement tehnic european, o specificație tehnică comună sau o referință tehnică în sensul anexei VIII punctele 2-5;

(d)

în cazul prezentării unor oferte neconforme sau inacceptabile în sensul articolului 30 alineatul (2) litera (a) ca răspuns la o procedură deschisă sau restrânsă;

(e)

dacă, din cauza circumstanțelor specifice legate de natura sau de complexitatea lucrărilor, a bunurilor sau a serviciilor sau de riscurile aferente acestora, contractul nu poate fi atribuit fără negocieri prealabile.

Statele membre pot decide să nu transpună în legislația lor națională procedura competitivă cu negociere, procedura dialogului competitiv și procedura parteneriatului pentru inovare.

Expunere de motive

CoR consideră că pentru procedurile de negociere trebuie să existe aceleași condiții în sectoarele tradiționale ca în sectorul utilităților publice, acest lucru fiind valabil și pentru dialogul competitiv. Nu există niciun motiv să se creadă că autoritățile active în sectoarele tradiționale ar fi mai puțin pregătite pentru aceste proceduri decât autoritățile din sectorul utilităților publice. Ar trebui să fie la latitudinea autorităților contractante ce procedură se va aplica, în funcție de contractul respectiv.

Este important să se precizeze faptul că autoritatea contractantă este cea care trebuie să aleagă procedura adecvată în fiecare caz, și nu nivelul UE sau național. Nivelul EU sau național trebuie să pună la dispoziția autorităților contractante toate procedurile. Dacă ar proceda altfel, ar da naștere la reguli și proceduri diferite în diferite statele membre, la denaturări ale concurenței și la condiții de concurență neechitabile.

Amendamentul 11

COM(2011) 896 final

Articolul 30 alineatul (2) litera (a)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(a)

dacă nu a fost depusă nicio ofertă sau nicio ofertă adecvată sau nicio cerere de participare ca răspuns la o procedură deschisă sau restrânsă, atât timp cât condițiile inițiale ale contractului nu sunt modificate în mod substanțial și se transmite un raport Comisiei sau organismului de supraveghere național desemnat în conformitate cu articolul 84, la cererea acestora;

(a)

dacă nu a fost depusă nicio ofertă sau nicio ofertă adecvată sau nicio cerere de participare ca răspuns la o procedură deschisă sau restrânsă, atât timp cât condițiile inițiale ale contractului nu sunt modificate în mod substanțial ;

Expunere de motive

Împreună cu introducerea unui nou organism de supraveghere național, prevăzută la articolul 84, aceasta obligație de raportare duce la sarcini birocratice inutile. În spiritul obiectivelor de simplificare și flexibilizare a legislației UE privind achizițiile publice, noile sarcini administrative ar trebui evitate cu orice preț. De aceea trebuie eliminat acest fragment.

Amendamentul 12

COM(2011) 895 final

Articolul 44 alineatul (3) litera (d), (i) și (e)

COM(2011) 896 final

Articolul 30 alineatul 2 litera (c), (i) și (d)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(c)

dacă lucrările, bunurile sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit operator economic pentru unul dintre motivele următoare:

(c)

dacă lucrările, bunurile sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit operator economic pentru unul dintre motivele următoare:

(i)

absența concurenței din motive tehnice;

(i)

absența concurenței din motive tehnice sau juridice;

[…]

[…]

(d)

în măsura în care este absolut necesar atunci când, din motive de extremă urgență determinate de un caz de forță majoră, termenele pentru procedura deschisă, restrânsă sau competitivă cu negociere nu pot fi respectate; situațiile invocate pentru a justifica extrema urgență nu trebuie în niciun caz să fie atribuibile autorității contractante.

(d)

în măsura în care este absolut necesar atunci când, din motive de extremă urgență determinate de evenimente care nu au putut fi prevăzute de autoritățile contractante, termenele pentru procedura deschisă, restrânsă sau competitivă cu negociere nu pot fi respectate; situațiile invocate pentru a justifica extrema urgență nu trebuie în niciun caz să fie atribuibile autorității contractante.

Expunere de motive

La acest punct ar trebui menționate și motivele juridice. Astfel ar trebui să se țină seama de cazul în care o autoritate contractantă dorește să construiască o clădire (de exemplu, o școală) într-un anumit loc, pe care proprietarul terenului este dispus să-l vândă numai în condiția în care el însuși va putea construi clădirea.

Față de formularea aflată în vigoare din Directiva 2004/18/CE articolul 31 litera (c), sintagma „un caz de forță majoră” ar reprezenta o cerință mai strictă. Ar trebui menținut textul în vigoare. În timpul unei examinări în justiție, procedurile de negociere în absența ofertării concurențiale ar trebui să fie posibile în cazul achiziționării de bunuri și servicii, pe care o autoritate contractantă are obligația de a le furniza ca urmare a unor alte prevederi juridice. Se are în vedere, de exemplu, îngrijirea persoanelor în vârstă în centrele de îngrijire a bătrânilor sau livrarea de valvulopatii în spitale.

Amendamentul 13

COM(2011) 895 final

Articolul 45

COM(2011) 896 final

Articolul 31

Acorduri-cadru

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   Autoritățile contractante pot încheia acorduri-cadru, cu condiția să aplice procedurile prevăzute de prezenta directivă.

1.   Autoritățile contractante pot încheia acorduri-cadru, cu condiția să aplice procedurile prevăzute de prezenta directivă.

Un acord-cadru înseamnă un acord încheiat între una sau mai multe autorități contractante și unul sau mai mulți operatori economici cu scopul de a stabili condițiile pentru contractele care urmează să fie atribuite în decursul unei perioade determinate, în special în ceea ce privește prețurile și, dacă este cazul, cantitățile avute în vedere.

Un acord-cadru înseamnă un acord încheiat între una sau mai multe autorități contractante și unul sau mai mulți operatori economici cu scopul de a stabili condițiile pentru contractele care urmează să fie atribuite în decursul unei perioade determinate, în special în ceea ce privește prețurile și, dacă este cazul, cantitățile avute în vedere.

Durata unui acord-cadru nu poate fi mai mare de patru ani, cu excepția cazurilor excepționale bine justificate, în special prin obiectul acordului-cadru.

2.   Contractele bazate pe un acord-cadru se atribuie în conformitate cu procedurile prevăzute la prezentul alineat și la alineatele (3) și (4).

2.   Contractele bazate pe un acord-cadru se atribuie în conformitate cu procedurile prevăzute la prezentul alineat și la alineatele (3) și (4).

Aceste proceduri pot fi aplicate numai între autoritățile contractante identificate cu claritate în acest scop în invitația la procedura concurențială de ofertare sau în invitația pentru confirmarea interesului și operatorii economici care au fost inițial părți la acordul-cadru.

Contractele bazate pe un acord-cadru nu pot în niciun caz să aducă modificări substanțiale clauzelor stabilite în respectivul acord-cadru, în special în cazul menționat la alineatul (3).

Autoritățile contractante nu pot recurge la acorduri-cadru în mod abuziv sau în așa fel încât să împiedice, să restrângă sau să denatureze concurența.

Expunere de motive

Comitetul Regiunilor consideră că acordurile-cadru ar trebui reglementate în principiu la fel ca în Directiva 2004/17/CE, în vigoare, întrucât nu există niciun motiv să se stabilească, de exemplu, un cadru temporal pentru astfel de contracte, atât timp cât acest lucru nu este valabil și pentru alte tipuri de contracte. Așa cum se întâmplă în cazul sistemelor dinamice de achiziții, ar trebui să fie posibil să se admită noi actori economici pe durata contractului, întrucât acest lucru este util atât contractanților, cât și autorităților contractante. Ultimul fragment este inutil, ideile respective rezultând din principiile în cauză.

Amendamentul 14

COM(2011) 895 final

Articolul 45 alineatul (4)

COM(2011) 896 final

Articolul 31 alineatul (4)

Acorduri-cadru

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Acorduri-cadru

Acorduri-cadru

4.   În cazul în care un acord-cadru este încheiat cu mai mulți operatori economici, el poate fi executat în unul dintre următoarele două moduri:

4.   În cazul în care un acord-cadru este încheiat cu mai mulți operatori economici, el poate fi executat în următorul mod:

(a)

în conformitate cu termenii și condițiile din acordul-cadru, fără reluarea competiției, atunci când acesta stabilește toate condițiile care reglementează furnizarea lucrărilor, a serviciilor și a bunurilor în cauză și condițiile obiective pentru a determina care dintre operatorii economici parte la acordul-cadru le va executa; aceste din urmă condiții trebuie indicate în documentele achiziției;

în măsura în care toate condițiile care reglementează furnizarea lucrărilor, a serviciilor și a bunurilor sunt specificate în acordul-cadru, atribuirea se realizează fără reluarea competiției, în baza condițiilor stabilite în acordul-cadru executa;

(b)

dacă în acordul-cadru nu sunt prevăzute toate condițiile care reglementează furnizarea lucrărilor, a serviciilor și a bunurilor, prin reluarea competiției între operatorii economici care sunt parte la acordul-cadru.

(b)

dacă în acordul-cadru nu sunt prevăzute toate condițiile care reglementează furnizarea lucrărilor, a serviciilor și a bunurilor, atribuirea se realizează prin reluarea competiției între operatorii economici care sunt parte la acordul-cadru.

 

Alegerea între procedurile menționate la litera (a), respectiv (b) se face pe baza unor criterii obiective, prin care se garantează respectarea principiilor nediscriminării și transparenței. În același acord-cadru există libertatea de alegere între procedurile menționate la litera (a), respectiv (b) sau o combinație a celor două.

Expunere de motive

Propunerea de directivă nu aduce claritate cu privire la utilizarea acordurilor-cadru. Acest lucru este în special valabil pentru utilizarea atribuirii directe și relansarea competiției. Pentru a permite o utilizare flexibilă, ar trebui să fie posibilă combinarea celor două metode, astfel încât contractele mai mici să poată fi atribuite direct în condițiile stabilite, în timp ce în cazul comenzilor mai mari să se poată relansa competiția în cadrul aceluiași acord-cadru.

Amendamentul 15

COM(2011) 896 final

Articolul 37

Achiziții comune ocazionale

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Achiziții comune ocazionale

Achiziții comune ocazionale

1.   Una sau mai multe autorități contractante pot conveni să efectueze anumite achiziții specifice în comun.

1.   Una sau mai multe autorități contractante pot conveni să efectueze anumite achiziții specifice în comun.

2.   Atunci când o singură autoritate contractantă efectuează procedurile de achiziție respective în toate etapele, de la publicarea invitației la procedura concurențială de ofertare până la finalizarea executării contractului sau contractelor rezultate în urma procedurii, autoritatea contractantă respectivă este unica responsabilă de îndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă.

2.   Atunci când o singură autoritate contractantă efectuează procedurile de achiziție respective în toate etapele, de la publicarea invitației la procedura concurențială de ofertare până la finalizarea executării contractului sau contractelor rezultate în urma procedurii, autoritatea contractantă respectivă este unica responsabilă de îndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă.

Cu toate acestea, dacă desfășurarea procedurilor de achiziție și executarea contractelor rezultate sunt realizate de mai multe autorități contractante participante, fiecare continuă să fie responsabilă de îndeplinirea propriilor obligații care decurg din prezenta directivă în ceea ce privește etapele pe care le realizează

Cu toate acestea, dacă desfășurarea procedurilor de achiziție și executarea contractelor rezultate sunt realizate de mai multe autorități contractante participante, fiecare continuă să fie responsabilă de îndeplinirea propriilor obligații care decurg din prezenta directivă în ceea ce privește etapele pe care le realizează.

 

3.   Autoritățile contractante pot colabora pentru a atribui în mod ocazional în comun anumite contracte, fără a aplica procedura prevăzută în prezenta directivă, inclusiv în cazul în care una sau mai multe părți este remunerată de celelalte părți pentru serviciile prestate.

Expunere de motive

Completarea garantează că atribuirea în comun a contractelor nu este îngreunată în mod inutil. Regulile care se aplică pentru organismul central de achiziții conform articolului 35 alineatul (5) ar trebui să se aplice în mod corespunzător și la atribuirea ocazională în comun a contractelor.

Amendamentul 16

COM(2011) 895 final

Articolul 54

COM(2011) 896 final

Articolul 40

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   Specificațiile tehnice definite la punctul 1 din anexa VIII sunt stabilite în documentele achiziției. Ele definesc caracteristicile pe care trebuie să le întrunească lucrările, serviciile sau bunurile.

1.   Specificațiile tehnice definite la punctul 1 din anexa VIII sunt stabilite în documentele achiziției. Ele definesc caracteristicile pe care trebuie să le întrunească lucrările, serviciile sau bunurile.

Aceste caracteristici se pot referi, de asemenea, la procesul specific de producție sau furnizare a lucrărilor, bunurilor sau serviciilor solicitate sau la oricare altă etapă a ciclului de viață conform articolului 2 punctul (22).

Aceste caracteristici se pot referi, de asemenea, la procesul specific de producție sau furnizare a lucrărilor, bunurilor sau serviciilor solicitate sau la oricare altă etapă a ciclului de viață conform articolului 2 punctul (22).

Specificațiile tehnice trebuie să precizeze totodată dacă va fi necesar transferul drepturilor de proprietate intelectuală.

Specificațiile tehnice trebuie să precizeze totodată dacă va fi necesar transferul drepturilor de proprietate intelectuală.

Pentru toate achizițiile al căror obiect este destinat utilizării de către persoane, indiferent dacă este vorba de publicul larg sau de personalul autorității contractante, aceste specificații tehnice trebuie să fie redactate, cu excepția cazurilor bine justificate, astfel încât să ia în considerare criteriile de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități sau proiectarea pentru toate categoriile de utilizatori.

În cazurile în care este posibil, autoritățile contractante ar trebui să redacteze specificații tehnice, care să ia în considerare criteriile de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități sau proiectarea pentru toți utilizatorii.

În cazul în care printr-un act legislativ al Uniunii sunt adoptate standarde de accesibilitate obligatorii, specificațiile tehnice trebuie definite, în ceea ce privește criteriile de accesibilitate, prin trimitere la acestea.

În cazul în care printr-un act legislativ al Uniunii sunt adoptate standarde de accesibilitate obligatorii, specificațiile tehnice trebuie definite, în ceea ce privește criteriile de accesibilitate, prin trimitere la acestea.

Expunere de motive

Având în vedere actuala gamă largă de proceduri de achiziție, textul propus merge mult prea departe. În afară de aceasta, adesea, dispozițiile de acest tip sunt prevăzute în legislația națională privind construcțiile. Ar trebui menținut textul din directivele actuale 2004/18/CE articolul 23 punctul 1 și 2004/17/CE articolul 34.

Amendamentul 17

COM(2011) 896 final

Articolul 44

Împărțirea contractelor pe loturi

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   Contractele de achiziții publice pot fi împărțite în loturi omogene sau eterogene. Pentru contractele având o valoare, determinată în conformitate cu articolul 5, egală sau mai mare decât pragurile prevăzute la articolul 4, dar nu mai mică de 500 000 EUR, dacă autoritatea contractantă nu consideră că este oportună împărțirea pe loturi, aceasta furnizează o justificare specifică în anunțul de participare sau în invitația pentru confirmarea interesului.

1.   Contractele de achiziții publice pot fi împărțite în loturi omogene sau eterogene. Autoritățile contractante precizează, în anunțul de participare sau în invitația pentru confirmarea interesului, dacă ofertele trebuie să se limiteze la unul sau mai multe loturi.

Autoritățile contractante precizează, în anunțul de participare sau în invitația pentru confirmarea interesului, dacă ofertele trebuie să se limiteze la unul sau mai multe loturi.

 

Expunere de motive

Acest lucru reprezintă sarcini administrative inutile pentru autoritățile contractante; prin urmare acest fragment trebuie eliminat.

Amendamentul 18

COM(2011) 896 final

Articolul 54 alineatul (2)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 54

Articolul 54

Autoritățile contractante pot decide să nu atribuie un contract ofertantului care a depus cea mai bună ofertă, dacă stabilesc că oferta nu este conformă, cel puțin într-o manieră echivalentă, cu obligațiile prevăzute de legislația Uniunii în domeniul social, al muncii sau al mediului sau cu dispozițiile internaționale în domeniul social și al mediului enumerate în anexa XI.

Autoritățile contractante pot decide să nu atribuie un contract ofertantului care a depus cea mai bună ofertă, dacă stabilesc că oferta nu este conformă, cel puțin într-o manieră echivalentă, cu obligațiile prevăzute de legislația Uniunii sau de legislația națională în domeniul social, al muncii sau al mediului sau cu dispozițiile internaționale în domeniul social și al mediului enumerate în anexa XI.

Expunere de motive

Ofertanții trebuie să respecte nu doar legislația UE, ci și legislația națională.

Amendamentul 19

COM(2011) 896 final

Articolul 55 alineatul (3)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 55

Articolul 55

Pentru a aplica motivul de excludere prevăzut la litera (d) de la primul paragraf, autoritățile contractante trebuie să prevadă o metodă pentru evaluarea executării contractului care să se bazeze pe criterii măsurabile și obiective și să fie aplicată în mod sistematic, coerent și transparent. Orice evaluare a performanței se comunică contractantului în cauză, căruia i se oferă posibilitatea de a o contesta și de a obține protecție judiciară.

Expunere de motive

Afirmația de la articolul 55 alineatul (3) ultimul paragraf este ininteligibiă și implică astfel o reducere a certitudinii juridice, ceea ce ar putea conduce la un număr mai mare de acțiuni în justiție. În plus, se instituie noi obligații pentru autoritățile contractante, care trebuie evitate pentru a elimina sarcinile birocratice suplimentare.

Amendamentul 20

COM(2011) 895 final

Articolul 76

COM(2011) 896 final

Articolul 66

Criterii de atribuire a contractelor

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   Fără a aduce atingere actelor cu putere de lege și actelor administrative de drept intern privind remunerarea anumitor servicii, criteriul pe baza căruia autoritățile contractante atribuie contractele de achiziții publice este unul dintre următoarele:

1.   Fără a aduce atingere actelor cu putere de lege și actelor administrative de drept intern privind remunerarea anumitor servicii, criteriul pe baza căruia autoritățile contractante atribuie contractele de achiziții publice este unul dintre următoarele:

(a)

oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic;

a)

oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic;

(b)

costul cel mai scăzut.

(b)

prețulcel mai scăzut.

Costurile pot fi evaluate, la alegerea autorității contractante, numai pe baza prețului sau aplicând o abordare bazată pe eficacitatea costurilor, de exemplu o abordare pe baza costului ciclului de viață, în condițiile stabilite la articolul 67.

2.   Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic menționată la alineatul (1) litera (a) din perspectiva autorității contractante trebuie identificată pe baza unor criterii legate de obiectul contractului de achiziție publică în cauză. Aceste criterii trebuie să includă, în plus față de prețul sau costurile menționate la alineatul (1) litera (b), alte criterii legate de obiectul contractului de achiziție publică în cauză, cum ar fi:

2.   Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic menționată la alineatul (1) litera (a) din perspectiva autorității contractante trebuie identificată pe baza unor criterii legate de obiectul contractului de achiziție publică în cauză. Aceste criterii trebuie să includă, în plus față de preț, alte criterii legate de obiectul contractului de achiziție publică în cauză, cum ar fi:

(a)

calitatea, inclusiv caracteristicile tehnice, estetice și funcționale, accesibilitatea, proiectarea pentru toți utilizatorii, caracteristicile ecologice și caracterul inovator;

(a)

calitatea, inclusiv caracteristicile tehnice, estetice și funcționale, accesibilitatea, proiectarea pentru toți utilizatorii, caracteristicile ecologice și caracterul inovator, precum și circuitele scurte;

(b)

pentru contractele de achiziții de servicii și contractele care implică proiectarea de lucrări, pot fi luate în considerare organizarea, calificarea și experiența personalului desemnat să execute contractul în cauză, cu consecința că, după atribuirea contractului, aceste persoane pot fi înlocuite doar cu aprobarea autorității contractante, care trebuie să verifice dacă înlocuirile asigură o organizare și o calitate echivalente;

(b)

pentru contractele de achiziții de servicii și contractele care implică proiectarea de lucrări, pot fi luate în considerare organizarea, calificarea și experiența personalului desemnat să execute contractul în cauză, cu consecința că, după atribuirea contractului, aceste persoane pot fi înlocuite doar cu aprobarea autorității contractante, care trebuie să verifice dacă înlocuirile asigură o organizare și o calitate echivalente;

(c)

serviciile post-vânzare și asistența tehnică, data livrării și termenul de livrare sau de execuție;

(c)

serviciile post-vânzare și asistența tehnică, data livrării și termenul de livrare sau de execuție;

(d)

procesul specific de producție sau furnizare a lucrărilor, bunurilor sau serviciilor solicitate sau din oricare altă etapă a ciclului de viață menționată la articolul 2 punctul (22), în măsura în care criteriile respective sunt specificate în conformitate cu alineatul (4) și se referă la factori direct implicați în aceste procese și caracterizează procesul specific de producție sau de furnizare a lucrărilor, bunurilor sau serviciilor solicitate.

(d)

procesul specific de producție sau furnizare a lucrărilor, bunurilor sau serviciilor solicitate sau din oricare altă etapă a ciclului de viață menționată la articolul 2 punctul (22), în măsura în care criteriile respective sunt specificate în conformitate cu alineatul (4) și se referă la factori direct implicați în aceste procese și caracterizează procesul specific de producție sau de furnizare a lucrărilor, bunurilor sau serviciilor solicitate;

 

(e)

criterii legate considerente sociale.

Expunere de motive

Faptul că li se acordă autorităților contractante posibilitatea de a alege între oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic și costul cel mai scăzut este un lucru pozitiv. Cu toate acestea, termenul utilizat în directiva actuală, și anume prețul cel mai scăzut, trebuie utilizat în continuare, întrucât costurile cele mai favorabile reprezintă altceva decât prețul. Termenul „cost” cuprinde mai multe aspecte decât termenul „preț”. „Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” este criteriul care trebuie utilizat dacă se dorește să se utilizeze și alți parametri, precum relația ciclu de viață - costuri.

În anumite cazuri, autoritatea contractantă indică prețul final deja în documentele de publicare a ofertei. Trebuie să fie foarte clar că o astfel de procedură este posibilă.

Obiectivul luării în considerare a acestui ultim criteriu este acela de a oferi autorităților contractante o valoare adăugată pentru anumite produse și servicii. Aceasta constă în faptul că, prin circuite scurte, de regulă produsele și serviciile pot ajunge mai repede la organismele de achiziție și se poate reacționa mai rapid și cu mai mare flexibilitate la exigențele lor. În plus, prin intermediul acestui criteriu, și standardele de mediu pot fi îmbunătățite considerabil (timp mai scurt de transport și de depozitare, emisii mai puține), ceea ce este în folosul organismelor de achiziție și, deopotrivă, al cetățenilor. Organismele de achiziție ar avea așadar posibilitatea de a prevedea, printre criteriile lor de atribuire, parametri care, în cazul anumitor categorii, generează declarații mai ample referitoare la oferta unui anumit operator economic, care pot răspunde și mai bine la exigențele contractelor de achiziții publice.

În plus, trebuie menționat în mod expres că se poate lua în considerare ponderea criteriilor sociale, de exemplu, acordându-se un bonus pentru o politică corporativă de egalitate de șanse pentru angajați și pentru angajarea șomerilor pe termen lung.

Amendamentul 21

COM(2011) 896 final

Articolul 66 alineatul (3)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 66

Statele membre pot impune ca atribuirea anumitor tipuri de contracte să se bazeze pe cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic, așa cum se prevede la alineatul (1) litera (a) și la alineatul (2).

Expunere de motive

Obiectivul acestei modernizări este de a oferi o flexibilitate maximă autorităților contractante și ofertanților. În acest sens, autoritățile contractante trebuie să poate decide ele însele dacă atribuie contractele după criteriul ofertei celei mai avantajoase economic sau al prețului celui mai scăzut. Statele membre nu trebuie să intervină, în acest context, anticipând nevoile autorităților locale. În plus, dacă nu s-ar mai putea utiliza criteriul prețului celui mai scăzut, șansele de a concura ale întreprinderilor mici ar scădea semnificativ. Articolul 66 alineatul (3) ar trebui eliminat.

Amendamentul 22

COM(2011) 895 final

Articolul 76 alineatul (4)

COM(2011) 896 final

Articolul 66 alineatul (4)

Criterii de atribuire a contractelor

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

4.   Criteriile de atribuire nu trebuie să confere autorității contractante o libertate de alegere nelimitată. Ele trebuie să asigure posibilitatea unei concurențe efective și să fie însoțite de cerințe care să permită verificarea efectivă a informațiilor furnizate de ofertanți. Autoritățile contractante trebuie să verifice efectiv, pe baza informațiilor și a dovezilor furnizate de ofertanți, dacă ofertele îndeplinesc criteriile de atribuire.

   

Expunere de motive

Această dispoziție este inutilă. Ea nu aduce nimic nou și ar trebui eliminată. Această idee se regăsește deja în principiile generale.

Amendamentul 23

COM(2011) 896 final

Articolul 73 litera (a)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(a)

excepțiile prevăzute la articolul 11 încetează să se mai aplice în urma unei participații private la capitalul persoanei juridice căreia i se atribuie contractul, conform articolului 11 alineatul (4);

Expunere de motive

Amendament propus la textul Comisiei, ca urmare a eliminării alineatului (5) de la art. 11 din COM(2011) 896 final și a alineatului (5) de la art. 21 din COM(2011) 895 final, în conformitate cu amendamentul 7. Această situație nu mai este posibilă după atribuirea contractului

Amendamentul 24

COM(2011) 895 final

Articolul 77

COM(2011) 896 final

Articolul 67

Calcularea costurilor pe ciclu de viață

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

3.   În toate cazurile în care se adoptă, ca parte a unui act legislativ al Uniunii, inclusiv prin acte delegate în temeiul legislației sectoriale specifice, o metodologie comună pentru calcularea costurilor pe ciclu de viață, aceasta trebuie aplicată atunci când costul pe ciclu de viață este inclus în criteriile de atribuire menționate la articolul 76 alineatul (1).

   

O listă a acestor acte legislative și acte delegate figurează în anexa XV. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 98 în ceea ce privește actualizarea acestei liste, atunci când, din cauza adoptării unor noi dispoziții legislative, a abrogării sau a modificării legislației, aceste actualizări se dovedesc necesare.

Expunere de motive

CoR susține deschis obiectivele Strategiei Europa 2020 și cunoaște valoarea unor achiziții publice durabile, răspunzătoare din punct de vedere social și favorabile inovării. De asemenea, este de salutat și încurajarea adresată de Comisie autorităților contractante de a include costurile pe ciclu de viață. În prezent se lucrează mult în acest domeniu, însă mai sunt multe de făcut. În opinia Comitetului, în circumstanțele actuale, cerința de a se aplica procedurile UE merge prea departe.

Amendamentul 25

COM(2011) 895 final

Articolul 79

COM(2011) 896 final

Articolul 69

Oferte anormal de scăzute

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   Autoritățile contractante solicită operatorilor economici să justifice prețul sau costurile percepute, atunci când sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

   

(a)

prețul sau costul perceput este cu mai mult de 50 % mai mic decât prețul sau costul mediu al celorlalte oferte;

(b)

prețul sau costul perceput este cu mai mult de 20 % mai mic decât prețul sau costul celei de-a doua oferte din ierarhia ofertelor celor mai scăzute;

(c)

au fost prezentate cel puțin cinci oferte.

 

1.   În cazul în care, pentru un anumit contract, ofertele par a fi anormal de scăzute, înainte de a respinge respectivele oferte autoritatea contractantă cere în scris informații cu privire la elementele constitutive ale ofertei, atunci când consideră acest lucru pertinent.

Clarificările respective se pot referi în special la:

 

(a)

rentabilitatea procedeului de construcție, a procedeului de fabricare a produselor sau a prestării serviciilor;

 

(b)

soluțiile tehnice adoptate și/sau condițiile excepțional de favorabile de care dispune ofertantul pentru execuția lucrărilor, pentru furnizarea bunurilor sau pentru prestarea serviciilor;

 

(c)

originalitatea lucrărilor, a bunurilor sau a serviciilor propuse de ofertant;

 

(d)

respectarea dispozițiilor privind protecția și condițiile de muncă în vigoare în locul în care se furnizează prestația în cauză;

 

(e)

posibilitatea ca ofertantul să obțină un ajutor de stat.

 

2.   Autoritatea contractantă verifică aceste elemente constitutive prin consultarea ofertantului și ține seama de explicațiile primite.

 

3.   În cazul în care o autoritate contractantă stabilește că o ofertă este anormal de scăzută pentru că ofertantul a obținut un ajutor de stat, oferta poate fi respinsă din acest unic motiv numai după consultarea ofertantului, dacă acesta nu este în măsură să demonstreze, într-un termen suficient stabilit de autoritatea contractantă, că ajutorul în cauză a fost acordat în mod legal. Autoritatea contractantă care respinge o ofertă în aceste circumstanțe aduce acest lucru la cunoștința Comisiei.

2.   În cazul în care ofertele par să fie anormal de scăzute din alte motive, autoritățile contractante pot solicita, de asemenea, astfel de clarificări.

4.   În cazul în care ofertele par să fie anormal de scăzute din alte motive, autoritățile contractante pot solicita, de asemenea, astfel de clarificări.

3.   Clarificările menționate la alineatele (1) și (2) se pot referi în mod concret la:

   

(a)

economia procedeului de construcție, a procedeului de fabricare a produselor sau a prestării serviciilor;

(b)

soluțiile tehnice adoptate sau condițiile excepțional de favorabile de care dispune ofertantul pentru execuția lucrărilor, pentru furnizarea bunurilor sau pentru prestarea serviciilor;

(c)

originalitatea lucrărilor, a bunurilor sau a serviciilor propuse de ofertant;

(d)

respectarea, cel puțin într-o manieră echivalentă, a obligațiilor prevăzute de legislația Uniunii în domeniul social, al muncii sau al mediului sau de dispozițiile internaționale în domeniul social și al mediului enumerate în anexa XI sau, în cazul în care acestea nu sunt aplicabile, de alte dispoziții care asigură un nivel echivalent de protecție;

(e)

posibilitatea ca ofertantul să obțină un ajutor de stat.

4.   Autoritatea contractantă verifică informațiile furnizate prin consultarea ofertantului. Ea poate respinge oferta numai atunci când dovezile nu justifică nivelul scăzut al prețului sau al costurilor percepute, ținând seama de elementele menționate la alineatul (3).

   

Autoritățile contractante trebuie să respingă oferta atunci când constată că aceasta este anormal de scăzută deoarece nu respectă obligațiile prevăzute de legislația Uniunii în domeniul social, al muncii sau al mediului sau de dispozițiile internaționale în domeniul social și al mediului enumerate în anexa XI.

5.   În cazul în care o autoritate contractantă stabilește că o ofertă este anormal de scăzută pentru că ofertantul a obținut un ajutor de stat, oferta poate fi respinsă din acest unic motiv numai după consultarea ofertantului, dacă acesta nu este în măsură să demonstreze, într-un termen suficient stabilit de autoritatea contractantă, că ajutorul în cauză este compatibil cu piața internă în sensul articolului 107 din tratat. Autoritatea contractantă care respinge o ofertă în aceste circumstanțe aduce acest lucru la cunoștința Comisiei.

   

6.   Statele membre pun la dispoziția altor state membre, la cerere, în conformitate cu articolul 88, orice informație referitoare la dovezile și documentele prezentate în legătură cu elementele menționate la alineatul (3).

   

Expunere de motive

Comitetul Regiunilor preferă formularea de la articolul 55 din Directiva 2004/18/CE, în vigoare, cu privire la ofertele anormal de scăzute, deoarece textul propus implică sarcini administrative atât pentru autoritatea contractantă, cât și pentru ofertant. În plus, textul propus limitează marja de acțiune a autorității contractante în acest domeniu într-un mod inutil.

Amendamentul 26

COM(2011) 895 final

Articolul 81

COM(2011) 896 final

Articolul 71

Subcontractarea

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   În documentele achiziției, autoritatea contractantă poate solicita ofertantului, sau poate fi obligată de un stat membru să îi solicite acestuia, să indice în oferta sa partea din contract pe care intenționează să o subcontracteze unor terți, precum și subcontractanții propuși.

   

2.   Statele membre pot dispune ca, la cererea subcontractantului și atunci când natura contractului permite acest lucru, autoritatea contractantă să transfere direct subcontractantului respectiv plățile datorate pentru servicii, bunuri sau lucrări furnizate contractantului principal. În acest caz, statele membre instituie mecanisme corespunzătoare pentru a permite contractantului principal să formuleze obiecții cu privire la plățile necuvenite. Dispozițiile privind această modalitate de plată trebuie incluse în documentele achiziției.

   

3.   Alineatele (1) și (2) nu aduc atingere răspunderii operatorului economic principal.

   

Expunere de motive

Relația dintre ofertant și subcontractant cade sub incidența legislației în materie de concurență și a legislației privind contractele din fiecare stat, cărora această directivă nu trebuie să le aducă atingere.

În plus, această dispoziție generează o situație juridică neclară, deoarece un subcontractant care lucrează pentru autoritatea publică contra plată nu mai este astfel subcontractant, ci devine contractant. Mai mult, această dispoziție ar putea elimina posibilitatea pentru autoritatea contractantă de a suspenda o plată în așteptarea execuției contractului conform ordinii stabilite.

Amendamentul 27

COM(2011) 895 final

Articolul 82

COM(2011) 896 final

Articolul 72

Modificarea contractului în cursul perioadei sale de valabilitate

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   Modificarea substanțială a dispozițiilor unui contract de achiziție publică în cursul perioadei sale de valabilitate este considerată ca fiind o nouă atribuire în sensul prezentei directive și necesită derularea unei noi proceduri de achiziție în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.

   

2.   Modificarea unui contract în cursul perioadei sale de valabilitate este considerată substanțială în sensul alineatului (1) atunci când, prin această modificare, contractul devine substanțial diferit față de cel încheiat inițial. În orice caz, fără a aduce atingere alineatelor (3) și (4), o modificare este considerată substanțială atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

   

(a)

modificarea introduce condiții care, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială de achiziție, ar fi permis selectarea altor candidați decât cei selectați inițial sau ar fi permis atribuirea contractului unui alt ofertant;

(b)

modificarea schimbă balanța economică a contractului în favoarea contractantului;

(c)

modificarea extinde domeniul contractului în mod considerabil astfel încât acesta să includă bunuri, servicii sau lucrări care nu erau incluse inițial.

3.   Înlocuirea partenerului contractual este considerată ca fiind modificare substanțială în sensul alineatului (1).

   

Cu toate acestea, primul paragraf nu se aplică în cazul preluării poziției contractantului inițial prin succesiune universală sau parțială, ca urmare a insolvenței sau a unor operațiuni de restructurare a societății comerciale, de către un alt operator economic care îndeplinește criteriile de selecție calitativă stabilite inițial, cu condiția ca aceasta să nu implice alte modificări substanțiale ale contractului și să nu se facă în scopul de a eluda aplicarea prezentei directive.

4.   În cazul în care valoarea modificării poate fi exprimată în termeni monetari, modificarea nu este considerată substanțială în sensul alineatului (1) dacă valoarea sa nu depășește pragurile stabilite la articolul 4 și este mai mică de 5 % din prețul contractului inițial, cu condiția ca respectiva modificare să nu schimbe caracterul general al contractului. În cazul în care se efectuează mai multe modificări succesive, evaluarea se face pe baza valorii cumulate a modificărilor succesive.

   

5.   Modificările la contract nu sunt considerate substanțiale în sensul alineatului (1) dacă ele au fost prevăzute în documentele achiziției sub forma unor clauze sau opțiuni de revizuire clare, precise și fără echivoc. Astfel de clauze trebuie să precizeze limitele și natura posibilelor modificări sau opțiuni, precum și condițiile în care se poate recurge la acestea. Ele nu trebuie să prevadă modificări sau opțiuni care ar schimba caracterul general al contractului.

   

6.   Prin derogare de la alineatul (1), o modificare substanțială nu necesită derularea unei noi proceduri de achiziție dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

   

(a)

necesitatea modificării a survenit în urma unor circumstanțe pe care o autoritate contractantă care acționează conștiincios nu ar fi putut să le prevadă;

(b)

modificarea nu schimbă caracterul general al contractului;

(c)

creșterea prețului nu depășește 50 % din valoarea contractului inițial.

Autoritățile contractante publică anunțuri cu privire la astfel de modificări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Anunțurile respective conțin informațiile prevăzute în anexa VI partea G și se publică în conformitate cu articolul 49.

7.   Autoritățile contractante nu recurg la modificări ale contractului în cazurile în care:

   

(a)

modificările ar avea ca scop remedierea unor deficiențe de executare a contractului de către contractant sau a consecințelor acestora care pot fi remediate prin asigurarea respectării obligațiilor contractuale;

(b)

modificările ar avea ca scop compensarea riscurilor de creștere a prețurilor față de care contractantul s-a asigurat prin hedging.

Expunere de motive

Directivele în vigoare conțin norme procedurale privind derularea achizițiilor publice. Ele nu conțin dispoziții privind modificarea contractelor în curs și situația ar trebui să rămână neschimbată și în noile directive. Altfel, s-ar genera sarcini administrative inutile pentru autoritățile contractante și s-ar restrânge flexibilitatea. În cazul în care Comisia dorește să informeze cu privire la practica judiciară relevantă, ar fi oportun să fac acest lucru sub forma unor comunicări referitoare la chestiuni de interpretare.

Amendamentul 28

COM(2011) 896 final

Articolul 83

Textul propus de Comisi

Amendamentul CoR

Articolul 83

Articolul 83

În conformitate cu Directiva 89/665/CEE a Consiliului, statele membre garantează aplicarea corectă a prezentei directive prin mecanisme eficace, accesibile și transparente care completează sistemul existent de contestare a deciziilor luate de autoritățile contractante.

Expunere de motive

Este superfluu să se sublinieze într-o directivă că directiva respectivă trebuie aplicată corect. Sistemele existente de contestare a deciziilor autorităților contractante sunt suficiente. În interesul simplificării și flexibilizării, nu ar trebui create structuri noi superflue.

Amendamentul 29

COM(2011) 895 final

Articolul 93

COM(2011) 896 final

Articolul 84

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 84

Supravegherea publică

1.   Fiecare stat membru desemnează un organism unic independent responsabil de supravegherea și coordonarea activităților de implementare (denumit în continuare „organismul de supraveghere”). Statele membre informează Comisia în legătură cu desemnarea acestor organisme.

Toate autoritățile contractante fac obiectul acestei supravegheri.

   

2.   Autoritățile competente implicate în activitățile de implementare sunt organizate astfel încât să se evite conflictele de interese. Sistemul de supraveghere publică trebuie să fie transparent. În acest scop, trebuie publicate toate documentele de orientare și cele legate de avize, precum și un raport anual care prezintă implementarea și punerea în aplicare a normelor prevăzute de prezenta directivă.

   

Raportul anual trebuie să cuprindă următoarele informații:

(a)

rata de succes a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) în domeniul achizițiilor publice; în cazul în care procentul este mai mic de 50 %, calculat din punctul de vedere al valorii contractelor câștigate de către IMM-uri, raportul trebuie să prezinte o analiză a cauzelor acestui fapt;

(b)

o imagine de ansamblu a implementării politicilor sustenabile de achiziții, inclusiv a procedurilor în domeniu, ținând seama de considerente legate de protecția mediului, incluziunea socială, cu referire inclusiv la accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități, sau de încurajarea inovării;

(c)

informații referitoare la monitorizarea și urmărirea încălcărilor normelor privind achizițiile care afectează bugetul Uniunii, conform alineatelor (3)-(5) de la prezentul articol;

(d)

date centralizate referitoare la cazurile raportate de fraudă, corupție, conflict de interese și alte nereguli grave în domeniul achizițiilor publice, inclusiv la cele care afectează proiecte cofinanțate din bugetul Uniunii.

3.   Organismul de supraveghere are următoarele sarcini:

   

(a)

monitorizarea aplicării normelor privind achizițiile publice și a practicilor aferente de către autoritățile contractante și în special de către organismele centrale de achiziție;

(b)

furnizarea de consiliere juridică pentru autoritățile contractante privind interpretarea normelor și principiilor de achiziții publice și aplicarea normelor privind achizițiile publice în cazuri specifice;

(c)

emiterea de avize din proprie inițiativă și de orientări referitoare la aspecte de interes general legate de interpretarea și aplicarea normelor privind achizițiile publice, la probleme recurente și la dificultăți sistemice legate de aplicarea normelor privind achizițiile publice, în lumina dispozițiilor prezentei directive și a jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene;

(d)

instituirea și aplicarea unor sisteme complexe și eficace de alertare (red-flagging) pentru prevenirea, depistarea și raportarea corespunzătoare a situațiilor de fraudă, corupție, conflict de interese și a altor nereguli similare grave în cadrul procedurilor de achiziție;

(e)

atragerea atenției instituțiilor naționale competente, inclusiv a autorităților de audit, asupra încălcărilor concrete depistate și asupra problemelor sistemice;

(f)

analizarea reclamațiilor din partea întreprinderilor și a cetățenilor referitoare la aplicarea normelor privind achizițiile publice în situații concrete și transmiterea acestor analize către autoritățile contractante implicate, care sunt obligate să le ia în considerare în deciziile lor sau, după caz, să explice motivele pentru care nu țin cont de aceste analize;

(g)

monitorizarea deciziilor luate de instanțele judecătorești și autoritățile naționale în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate în temeiul articolului 267 din tratat sau în urma unor constatări ale Curții Europene de Conturi referitoare la încălcări ale normelor Uniunii privind achizițiile publice în legătură cu proiecte cofinanțate de Uniune; organismul de supraveghere raportează Oficiului European de Luptă Antifraudă orice încălcare a normelor Uniunii în domeniul achizițiilor publice în cazul în care aceasta privește contracte finanțate, direct sau indirect, de Uniunea Europeană.

Sarcinile menționate la litera (e) nu aduc atingere exercitării dreptului de contestare în temeiul legislației naționale sau în cadrul sistemului instituit pe baza Directivei 89/665/CEE.

Statele membre împuternicesc organismul de supraveghere să sesizeze instanța care, conform legislației naționale, deține competența analizării deciziilor autorităților contractante, în cazul în care detectează o încălcare în cursul activității sale de monitorizare și de consiliere juridică.

4.   Fără a aduce atingere procedurilor generale și metodelor de lucru stabilite de Comisie în ceea ce privește comunicarea și contactele sale cu statele membre, organismul de supraveghere funcționează ca punct de contact specific pentru Comisie atunci când aceasta monitorizează aplicarea dreptului Uniunii și execuția bugetului Uniunii în temeiul articolului 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană și al articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Organismul de supraveghere raportează Comisiei orice încălcare a prezentei directive în cadrul procedurilor de achiziție publică pentru atribuirea contractelor finanțate, în mod direct sau indirect, de Uniune.

   

Comisia poate în special să transmită organismului de supraveghere spre analiză cazuri individuale în care nu a fost încă încheiat un contract sau în care există încă posibilitatea derulării unei proceduri de contestare. Comisia poate, de asemenea, să încredințeze organismului de supraveghere sarcina de a desfășura activitățile de monitorizare necesare pentru a asigura aplicarea măsurilor pe care statele membre s-au angajat să le instituie pentru a remedia o încălcare a normelor și principiilor Uniunii privind achizițiile publice identificată de Comisie.

Comisia poate impune organismului de supraveghere să analizeze încălcările prezumate ale normelor Uniunii în domeniul achizițiilor publice care afectează proiecte cofinanțate din bugetul Uniunii. Comisia poate însărcina organismul de supraveghere să urmărească anumite cazuri și să se asigure că autoritățile naționale competente, care vor fi obligate să-i urmeze instrucțiunile, iau măsurile corespunzătoare în cazul încălcării normelor Uniunii în domeniul achizițiilor publice care afectează proiecte cofinanțate.

5.   Activitățile de anchetă și de asigurare a aplicării normelor desfășurate de organismul de supraveghere pentru a asigura conformitatea deciziilor autorităților contractante cu prezenta directivă și cu principiile din tratat nu înlocuiesc și nu aduc atingere rolului instituțional al Comisiei în calitate de gardian al tratatului. În cazul în care Comisia decide să transmită un caz individual spre analiză conform alineatului (4), aceasta își rezervă, de asemenea, dreptul de a interveni în limitele competențelor care îi sunt conferite prin tratat.

   

6.   Autoritățile contractante transmit organismului național de supraveghere textul integral al tuturor contractelor încheiate care au o valoare egală cu sau mai mare decât:

   

(a)

1 000 000 EUR în cazul contractelor de achiziții publice de bunuri sau de servicii;

(b)

10 000 000 EUR în cazul contractelor de achiziții publice de lucrări.

7.   Fără a aduce atingere legilor naționale privind accesul la informații și în conformitate cu legislația naționala și a UE în domeniul protecției datelor, organismul de supraveghere acordă, pe baza unei cereri scrise, acces liber, direct, total și gratuit la contractele încheiate menționate la alineatul (6). Accesul la anumite părți ale contractelor poate fi refuzat în cazul în care dezvăluirea lor ar împiedica aplicarea legii sau ar fi contrară interesului public, ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale operatorilor economici, publici sau privați, sau ar putea aduce atingere concurenței loiale dintre aceștia.

   

Accesul la părțile care pot fi dezvăluite se acordă într-un termen rezonabil și cel târziu în 45 de zile de la data cererii.

Nu este obligatoriu ca solicitanții care depun o cerere de acces la un contract să demonstreze vreun interes direct sau indirect în legătură cu acel contract. Destinatarul informațiilor trebuie să le poată face publice.

8.   În raportul anual menționat la alineatul (2) se include o prezentare succintă a tuturor activităților desfășurate de organismul de supraveghere în conformitate cu alineatele (1)-(7).

   

Expunere de motive

Cerința privind crearea unor organisme de supraveghere naționale cărora trebuie să li se transmită contractele contravine în mod clar principiul subsidiarității. Statele membre sunt responsabile de organizarea administrației lor publice. Controlul național al respectării dispozițiilor privind achizițiile publice reprezintă sarcina instanțelor, organismelor de supraveghere și de control naționale. În plus, regulile creează sarcini administrative suplimentare pentru autoritățile contractante.

Amendamentul 30

COM(2011) 896 final

Articolul 85, primul paragraf

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 85

Articolul 85

Pentru fiecare contract sau acord-cadru și de fiecare dată când se instituie un sistem dinamic de achiziții, autoritățile contractante întocmesc un raport scris care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

(a)

denumirea și adresa autorității contractante, obiectul și valoarea contractului, a acordului-cadru sau a sistemului dinamic de achiziții;

(b)

numele candidaților sau ofertanților câștigători și justificarea alegerii lor;

(c)

numele candidaților sau ofertanților respinși și motivele respingerii lor;

(d)

motivele respingerii ofertelor considerate nejustificat de scăzute;

(e)

numele ofertantului câștigător și justificarea alegerii ofertei sale, precum și, dacă se cunoaște, partea din contract sau din acordul-cadru pe care acesta intenționează să o subcontracteze unor terți;

(f)

în cazul procedurilor negociate fără publicare prealabilă, circumstanțele menționate la articolul 30 care justifică recurgerea la procedura respectivă;

(g)

atunci când este necesar, motivele pentru care autoritatea contractantă a renunțat să atribuie un contract sau să încheie un acord-cadru ori să inițieze un sistem dinamic de achiziții;

(h)

acolo unde este cazul, conflictele de interese identificate și măsurile luate în acest sens.

Expunere de motive

Obligațiile de documentare prevăzute aici împovărează autoritățile locale într-un mod disproporționat și în plus nu aduc nicio îmbunătățire. Obiectivul acestei reforme constă tocmai în eliminarea obligațiilor inutile de documentare, nu în crearea unor noi sarcini birocratice.

Amendamentul 31

COM(2011) 896 final

Articolul 85 – ultimele două paragrafe

Rapoarte individuale privind procedurile de atribuire a contractelor

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 85

Rapoarte individuale privind procedurile de atribuire a contractelor

Articolul 85

Rapoarte individuale privind procedurile de atribuire a contractelor

Autoritățile contractante documentează desfășurarea tuturor procedurilor de achiziție, indiferent dacă acestea se desfășoară prin mijloace electronice sau în alt mod. În acest scop, ele documentează toate etapele procedurii de achiziție, inclusiv toate comunicările cu operatorii economici și deliberările interne, pregătirea procedurilor de ofertare, de dialog sau de negociere, după caz, precum și etapele de selecție și de atribuire a contractului.

Raportul sau elementele sale principale sunt comunicate Comisiei sau organismului național de supraveghere, la solicitarea acestora.

Expunere de motive

Comitetul Regiunilor consideră că sistemul de raportare prevăzut la articolul actual 43 din Directiva2004/18 este preferabil celui propus, deoarece simplifică sarcinile administrative ale autorităților contractante.

Amendamentul 32

COM(2011) 895 final

Articolul 95

COM(2011) 896 final

Articolul 86

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Raportarea națională și lista autorităților contractante

1.   Organismele instituite sau desemnate în conformitate cu articolul 84 înaintează Comisiei un raport statistic și de implementare pentru fiecare an, pe baza unui formular standard, nu mai târziu de data de 31 octombrie a anului următor anului de raportare.

   

2.   Raportul menționat la alineatul (1) trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

   

(a)

o listă completă și actualizată a tuturor autorităților guvernamentale centrale, a autorităților contractante regionale și locale și a organismelor de drept public, incluzând autoritățile regionale și locale și asociațiile de autorități contractante care atribuie contracte de achiziție publică sau încheie acorduri-cadru, indicând pentru fiecare autoritate numărul unic de identificare în cazul în care un astfel de număr este prevăzut în legislația națională; această listă trebuie organizată pe tipuri de autorități;

(b)

o listă completă și actualizată a tuturor organismelor centrale de achiziție;

(c)

pentru toate contractele care depășesc pragurile prevăzute la articolul 4 din prezenta directivă:

(i)

numărul și valoarea contractelor atribuite, defalcate pe tipuri de autorități, precum și pe proceduri și pe lucrări, bunuri și servicii identificate prin diviziunea din nomenclatura CPV;

(ii)

în cazul în care contractele au fost încheiate printr-o procedură negociată fără publicare prealabilă, datele menționate la punctul (i) sunt defalcate de asemenea în funcție de circumstanțele prevăzute la articolul 30 și se precizează numărul și valoarea contractelor atribuite, defalcate pe state membre și pe țări terțe ale contractanților câștigători;

(d)

pentru toate contractele care se situează sub pragurile prevăzute la articolul 4 din prezenta directivă, dar care ar intra sub incidența prezentei directive dacă valoarea lor ar depăși respectivele praguri, numărul și valoarea contractelor atribuite, defalcate pe tipuri de autorități.

3.   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 pentru a modifica anexa I în scopul actualizării listei de autorități contractante în urma notificărilor din partea statelor membre, atunci când o astfel de modificare se dovedește a fi necesară pentru a identifica în mod corect autoritățile contractante.

   

Comisia poate publica periodic lista de organisme de drept public transmisă în conformitate cu alineatul (2) litera (a), pentru informare, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

4.   Statele membre transmit Comisiei informații cu privire la organizarea lor instituțională pentru implementarea, monitorizarea și aplicarea prezentei directive, precum și informații referitoare la inițiativele naționale în vederea furnizării de orientări sau de asistență pentru implementarea normelor Uniunii privind achizițiile publice, sau la inițiativele menite să răspundă unor provocări în implementarea acestor norme.

   

5.   Comisia stabilește formularul standard al raportului anual statistic și de implementare menționat la alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 91.

   

Expunere de motive

Dispozițiile propuse ar trebui eliminate căci ar genera sarcini administrative foarte mari atât pentru organismele care ar trebui să colecteze aceste informații, cât și pentru autoritățile contractante care ar trebui să le pună la dispoziție.

Amendamentul 33

COM(2011) 895 final

Articolul 96

COM(2011) 896 final

Articolul 87

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Asistență pentru autoritățile contractante și pentru întreprinderi

1.   Statele membre pun la dispoziție structuri de asistență tehnică în scopul de a oferi autorităților contractante consiliere, îndrumare și asistență juridică și economică pentru pregătirea și derularea procedurilor de achiziții. Statele membre se asigură, de asemenea, că fiecare autoritate contractantă poate obține consiliere și asistență competentă pe probleme individuale.

   

2.   În vederea îmbunătățirii accesului la achizițiile publice pentru operatorii economici, în special pentru IMM-uri, și pentru a facilita înțelegerea corectă a dispozițiilor prezentei directive, statele membre se asigură că se poate obține asistența corespunzătoare, inclusiv prin mijloace electronice sau prin utilizarea rețelelor existente destinate asistenței în afaceri.

   

3.   Operatorii economici care intenționează să participe la o procedură de achiziție într-un alt stat membru trebuie să aibă la dispoziție asistență administrativă specifică. Această asistență trebuie să acopere cel puțin cerințele administrative din statul membru în cauză, precum și eventualele obligații legate de achizițiile publice electronice.

   

Statele membre se asigură că operatorii economici interesați au acces cu ușurință la informații corespunzătoare referitoare la obligațiile privind impozitele sau protecția mediului și la obligațiile impuse de legislația socială și de legislația muncii în vigoare în statul membru, regiunea sau localitatea unde urmează să se desfășoare lucrările sau să se presteze serviciile și care se aplică lucrărilor desfășurate la fața locului sau serviciilor prestate pe durata executării contractului.

4.   În aplicarea alineatelor (1), (2) și (3), statele membre pot desemna un organism unic sau mai multe organisme sau structuri administrative. Statele membre asigură o coordonare corespunzătoare între aceste organisme și structuri.

   

Expunere de motive

Sprijinirea autorităților contractante la nivel național este sarcina statelor membre și prin urmare acest articol ar trebui eliminat. De altfel, dacă se simplifică dispozițiile privind achizițiile publice, este de așteptat ca și nevoia de a primi asistență să descrească.

Amendamentul 34

COM(2011) 896 final

Articolul 88 alineatul (3)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 88

Articolul 88

În aplicarea prezentului articol, statele membre desemnează unul sau mai multe puncte de legătură, ale căror detalii de contact se comunică celorlalte state membre, organismelor de supraveghere și Comisiei. Statele membre publică și actualizează cu regularitate lista punctelor de legătură. Organismul de supraveghere este responsabil de coordonarea acestor puncte de legătură.

În aplicarea prezentului articol, statele membre desemnează unul sau mai multe puncte de legătură, ale căror detalii de contact se comunică celorlalte state membre și Comisiei. Statele membre publică și actualizează cu regularitate lista punctelor de legătură.

Expunere de motive

Articolul 88 ar trebui menținut, însă fără referirea la noile organisme de supraveghere. Obiectivul aceste reforme constă tocmai în eliminarea obligațiilor inutile de documentare, nu în crearea unor noi sarcini birocratice.

Bruxelles, 9 octombrie 2012

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO


18.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 391/84


Avizul Comitetului Regiunilor — „Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF)”

2012/C 391/10

COMITETUL REGIUNILOR

aprobă crearea noului fond, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF) pentru punerea în aplicare a PCP și consideră că este important să fie menținut bugetul neapărat necesar pentru susținerea evoluțiilor impuse de PCP;

salută simplificarea introdusă prin regruparea, în cadrul noului EMFF, a majorității instrumentelor financiare ale PCP și ale politicii maritime integrate (PMI), care anterior erau repartizate între mai multe fonduri;

solicită ca obiectivele EMFF să se axeze pe pescuit și să nu vizeze cu precădere – după cum se afirmă în repetate rânduri – înlocuirea acestuia cu alte activități și consideră că este important ca meseria de pescar să devină mai atractivă;

este îngrijorat de reducerea bugetului alocat culegerii de date în condițiile în care vor fi necesare mijloace suplimentare; a avea la dispoziție date complete, procesate în scopul gestionării ar trebui să constituie, pe de o parte, o premisă a PCP și, pe de altă parte, prioritatea bugetară a EMFF;

condamnă eliminarea oricărei măsuri de ajustare a flotei, în condițiile în care respectarea noilor obiective ale PCP, în special a atingerii progresive a MSY, va necesita retrageri ale flotei sau finanțarea unor încetări temporare a activității;

consideră că reducerea treptată a capturilor nedorite va necesita adaptarea, modernizarea vapoarelor și realizarea investițiilor portuare corespunzătoare;

este surprins să constate lipsa unei finanțări pentru elaborarea planurilor multianuale preconizate;

solicită să se acorde un sprijin substanțial inovării tehnologice și investițiilor care îmbunătățesc selectivitatea uneltelor de pescuit;

consideră că diminuarea progresivă a ajutoarelor pentru depozitare nu este relevantă.

Raportor

dl Pierre MAILLE (FR-PSE), președintele Consiliului general al departamentului Finistère

Document de referință

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime [de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 861/2006 al Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. XXX/2011 al Consiliului privind politica maritimă integrată]

COM(2011) 804 final

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

este mulțumit, ținând cont de importanța pescuitului pentru numeroase regiuni din Uniunea Europeană, de intenția Comisiei de a menține o politică comună în domeniul pescuitului (PCP);

2.

aprobă crearea noului fond, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF – European Maritime and Fisheries Fund) pentru punerea în aplicare a PCP și consideră că este important să fie menținut bugetul neapărat necesar pentru susținerea evoluțiilor impuse de PCP;

3.

consideră că prioritatea PCP trebuie să fie reîntoarcerea la condiții economice durabile pentru pescuit, în cadrul unei abordări ecosistemice, prin obținerea producției maxime durabile (MSY – maximum sustainable yield), precum și asigurarea aprovizionării consumatorilor europeni, ținta fiind autonomia alimentară;

4.

salută simplificarea introdusă prin regruparea, în cadrul noului EMFF, a majorității instrumentelor financiare ale PCP și ale politicii maritime integrate (PMI), care anterior erau repartizate între mai multe fonduri;

5.

este de acord cu integrarea PMI în cadrul EMFF, întrucât activitățile economice, respectul față de mediu, dobândirea de cunoștințe și culegerea de date, supravegherea și controlul sunt interdependente;

6.

dorește totuși să fie mai bine definite condițiile de gestionare directă a PMI, pentru a se preciza care este destinația creditelor și ce organisme beneficiază de ajutor;

7.

recunoaște că cadrul strategic comun propus pentru fondurile de coeziune (FEDER, FSE, Fondul de coeziune, FEADR, EMFF) este de mare interes, întrucât ar trebui să contribuie la simplificarea, armonizarea și punerea în comun a modalităților de gestiune a acestor fonduri;

8.

solicită ca Uniunea Europeană să poată dispune de un buget al cărui volum să garanteze eficiența politicii de coeziune și să răspundă ambițiilor Strategiei Europa 2020;

9.

ia notă cu satisfacție posibilitatea ca statele membre și regiunile să apeleze la FEADR, la Fondul de coeziune, la FSE ori la EMFF pentru a acționa în domeniul pescuitului și al dezvoltării teritoriilor care depind de acesta;

10.

solicită ca, în conformitate cu principiile guvernanței pe mai multe niveluri și respectând repartizarea competențelor de la nivel național, autoritățile locale și regionale din fiecare stat membru să fie implicate plenar în elaborarea, negocierea, punerea în aplicare și revizuirea diferitelor documente strategice, inclusiv a celor referitoare la politica maritimă integrată;

11.

respinge propunerile de corelare a politicii de coeziune cu respectarea Pactului de stabilitate și de creștere: de fapt, condiționalitatea macroeconomică corespunde unor obiective diferite de cele ale politicii de coeziune;

12.

susține principiul condiționalității ex ante, pentru a avea certitudinea faptului că, pe baza experiențelor anterioare, sunt întrunite condițiile prealabile de care depinde respectarea obiectivelor PCP;

13.

îndeamnă la evaluarea consecințelor schimbărilor efectuate în materie de criterii de repartizare a resurselor între statele membre, întrucât aceste criterii diferă de cele utilizate în trecut pentru Fondul european pentru pescuit (FEP);

14.

amintește că, în avizul său privind reforma PCP, a respins obligația ca fiecare stat membru să stabilească concesiuni de pescuit transferabile (CPT) și că a recomandat ca reducerea capturilor aruncate înapoi în mare să fie introdusă în mod progresiv;

15.

aprobă importanța acordată îmbunătățirii cunoașterii și culegerii de date și subliniază interesul prezentat de parteneriatul dintre pescari și oamenii de știință. A avea la dispoziție date complete, procesate în scopul gestionării ar trebui să constituie, pe de o parte, o premisă a PCP și, pe de altă parte, prioritatea bugetară a EMFF;

16.

condamnă eliminarea oricărei măsuri de ajustare a flotei, în condițiile în care respectarea noilor obiective ale PCP, în special a atingerii progresive a MSY, va necesita retrageri ale flotei sau finanțarea unor încetări temporare a activității. Recomandă ca, cel puțin pentru anumite pescării, să fie posibilă, prin adoptarea unor măsuri stricte de încadrare în special a drepturilor de pescuit, o eventuală reducere progresivă a ajutoarelor, în funcție de evoluția stocurilor de pește;

17.

consideră că este important ca meseria de pescar să devină mai atractivă prin îmbunătățirea condițiilor de muncă, a igienei și a siguranței la bord, și prin finanțarea investițiilor necesare, fără impunerea limitei de o operațiune pentru fiecare navă;

18.

ia notă de caracterul facultativ al CPT și consideră că EMFF trebuie, odată cu instituirea acestora, să finanțeze consilierea, schimbul de experiență și măsurile de tranziție;

19.

este surprins să constate lipsa unei finanțări pentru elaborarea planurilor multianuale preconizate, care constituie un instrument esențial, instituit prin intermediul regulamentului de bază al PCP, în vederea bunei gestionări a resurselor și a mediului marin;

20.

aprobă reducerea aruncării capturilor înapoi în mare și a capturilor nedorite și solicită să se acorde un sprijin substanțial inovării tehnologice și investițiilor care îmbunătățesc selectivitatea uneltelor de pescuit;

21.

consideră că evoluțiile tehnologice sunt în măsură să ajute aceeași navă sub mai multe aspecte: la îmbunătățirea selectivității, la diminuarea impactului asupra mediului marin și la dobândirea unui nivel de siguranță important pentru marinari, cu condiția ca echipamentele vizate să nu fie de prisos și să reprezinte un progres, fără ca efortul de pescuit să crească;

22.

este de acord cu sprijinul acordat pescarilor care participă la protejarea și la refacerea biodiversității și a ecosistemelor marine. Acest sprijin trebuie să le permită acestora să contribuie la promovarea unor măsuri de gestionare a pescuitului în special în siturile Natura 2000 și în zonele marine protejate, precum încetarea temporară a activității, introducerea licențelor etc. Deoarece protecția mediului marin nu este responsabilitatea exclusivă a pescarilor, EMFF nu trebuie totuși să servească la finanțarea directă a gestionării acestor zone sau la monitorizarea lor din punctul de vedere al mediului;

23.

este de părere că și pescuitul trebuie să contribuie la lupta împotriva încălzirii globale și a poluării. EMFF trebuie să poată veni în ajutorul cercetării și inovării pentru mai multă eficiență energetică și mai puține emisii de CO2, mai ales în condițiile în care prețul ridicat al combustibililor determină scăderea competitivității muncii. Trebuie așadar să existe posibilitatea acordării unui ajutor pentru remotorizarea navelor, astfel încât pescuitul să profite de progresele tehnologice înregistrate în acest domeniu;

24.

consideră că reducerea treptată a capturilor nedorite va necesita adaptarea, modernizarea vapoarelor și realizarea investițiilor portuare corespunzătoare;

25.

solicită să se facă eforturi de inovare în sensul identificării mai precise a diverselor tipuri de capturi nedorite, ca să poată fi întreprinse acțiuni de reducere și exploatare corespunzătoare a acestora;

26.

salută angajamentul asumat de Comisie în ceea ce privește dezvoltarea locală a zonelor care depind de pescuit. Comitetul solicită ca obiectivele EMFF să se axeze pe pescuit și să nu vizeze cu precădere – după cum se afirmă în repetate rânduri – înlocuirea acestuia cu alte activități. EMFF ar trebui să susțină o abordare mai echilibrată, fără a disocia diversificarea și menținerea locurilor de muncă directe și indirecte și fără a omite necesara reînnoire a generațiilor. Regulamentul trebuie să prevadă, în mod special, ajutoare pentru instalarea tinerilor în vederea desfășurării de activități de pescuit, după modelul celor prevăzute în sectorul acvaculturii, deoarece, din cauza intenției de instituire a CPT, există riscul ca această profesie să devină tot mai puțin accesibilă;

27.

consideră că dezvoltarea locală nu poate reuși decât prin mobilizarea și parteneriatul strâns dintre actorii locali, aleșii și autoritățile locale, asociațiile profesionale, organizațiile de pescari etc. Multiplicarea grupurilor de acțiune locală în domeniul pescuitului (FLAG) sau extinderea la domeniul pescuitului a grupurilor de acțiune locală (LAG) create în cadrul dispozitivelor instituite de FEADR poate constitui un răspuns la această necesitate. Guvernanța FLAG trebuie să se întemeieze pe autoritățile locale și regionale care, împreună cu regiunile, trebuie să joace un rol important în stabilirea obiectivelor strategiei de dezvoltare locală, în îndeplinirea acestora și în gestionarea fondurilor;

28.

solicită mai multă fermitate în introducerea sprijinului acordat întreprinderilor de comerț angro și de prelucrare pentru a încuraja valorificarea produselor și pentru a consolida structurarea filierei din aval: pot fi încurajate și susținute inovațiile tehnologice și creșterea productivității fără a se impune ca limită o singură intervenție pe întreprindere;

29.

recomandă ambiții sporite în ceea ce privește crearea unui certificat european al produselor marine: consumatorul trebuie să fie în măsură să identifice produsele pescuitului european și să cunoască eforturile depuse pentru respectarea biodiversității și a cerințelor de calitate sanitară prevăzute de PCP;

30.

consideră că măsurile în materie de piețe adoptate de OCP trebuie să contribuie la îndeplinirea obiectivelor PCP. De aceea, Comitetul solicită instituirea unor instrumente de piață care să contribuie la atenuarea impactului trecerii la MSY și la menținerea debușeurilor economice locale pentru produsele pescuitului european;

31.

consideră că diminuarea progresivă a ajutoarelor pentru depozitare nu este relevantă în condițiile în care în pescuitul profesionist imprevizibilul joacă un rol important în materie de producție și comercializare;

32.

salută încurajarea fermă a acvaculturii și numeroasele măsuri adoptate în sprijinul acesteia: instalarea tinerilor, inovarea, investițiile, serviciile de gestiune, de înlocuire și de consiliere, de asigurare etc.;

33.

solicită exigență sporită în privința condițiilor de mediu, a cunoașterii factorilor de producție din piscicultură și a măsurării impactului asupra mediului;

34.

consideră că acvacultura trebuie să rămână producătoare netă de proteine de pește și să nu ducă la exploatarea excesivă a stocurilor de specii utilizate ca hrană pentru peștele de crescătorie, ceea ce ar tulbura echilibrul lanțului alimentar și ar pune în pericol biodiversitatea;

35.

susține oportunitatea încurajării producției de alge, în scopuri alimentare sau în alte scopuri;

36.

consideră că toate regiunile ultraperiferice se regăsesc într-o situație unanim recunoscută drept mai dificilă decât a restului teritoriilor europene. Aceasta presupune că trebuie să se depășească limitele unui ajutor acordat pentru comercializarea produselor, pentru acoperirea costurilor suplimentare cu care se confruntă sectoarele pescuitului și acvaculturii din aceste teritorii;

37.

solicită totodată ca EMFF să țină seama cu adevărat de nevoia dezvoltării pescuitului în regiunile ultraperiferice (RUP), autorizând acordarea de ajutoare pentru reînnoirea flotei;

38.

consideră că aplicarea unor măsuri de sprijinire a instalării unor dispozitive de concentrare a peștilor este importantă pentru a permite dezvoltarea unui pescuit costier durabil în RUP;

39.

propune înființarea unui Consiliu consultativ regional (CCR) specific RUP, după modelul celor instituite deja în Europa continentală;

40.

atrage atenția asupra necesității de a crește eficiența controalelor, pentru a se asigura respectarea normelor PCP de către toate părțile. Credibilitatea controalelor presupune adaptarea corespunzătoare a bugetului respectiv, precum și identificarea unor noi metode de control, mai eficace;

41.

este îngrijorat de reducerea bugetului alocat culegerii de date în condițiile în care vor fi necesare mijloace suplimentare, întrucât atingerea MSY pentru toate stocurile reclamă culegerea de date suplimentare, căci încă există multe stocuri care nu sunt cunoscute îndeajuns. Sugerează majorarea contribuției EMFF în acest domeniu până la nivelul de 80 % din cheltuielile eligibile;

42.

consideră că, pentru punerea în aplicare pe deplin a obiectivelor regionalizării, se impune un sprijin declarat și permanent din partea CCR, în special în ceea ce privește rolul lor în formularea unor propuneri de studii științifice sau în adoptarea unor măsuri de gestiune care să răspundă provocărilor pescuitului;

43.

ține foarte mult la informarea cetățenilor și a consumatorilor europeni cu privire la politicile Uniunii Europene și la utilizarea finanțărilor. Este de acord cu transparența urmărită prin punerea la dispoziție a unui site web cu informații despre rezultate, operațiunile demarate și beneficiarii EMFF;

44.

consideră că este importantă derularea unei informări pe scară largă a posibililor beneficiari cu privire la noile mecanisme ale EMFF, pentru a se asigura buna utilizare a acestui fond;

45.

consideră că recursul Comisiei la actele delegate este exagerat și preconizează instituirea unui regulament de aplicare care să stabilească de la bun început majoritatea normelor de punere în aplicare, dacă nu chiar pe toate;

46.

atrage atenția asupra dificultăților legate de calendarul adoptării diferitelor decizii care vor avea o influență asupra EMFF:

a)

încă nu s-au încheiat discuțiile asupra propunerii Comisiei privind cadrul financiar multianual 2014-2020. Este important să se mențină la același nivel bugetul alocat EMFF;

b)

nu sunt cunoscute încă în forma lor definitivă orientările PCP, numeroase teme stârnind încă dezbateri (atingerea MSY, interzicerea aruncării capturilor înapoi în mare, obligația de creare a unor concesiuni de pescuit transferabile, interzicerea ajutoarelor pentru planurile de dezafectare a flotei sau pentru încetarea temporară a activității etc.);

47.

prin urmare, este de părere că actualul proiect de regulament al EMFF va trebui supus unor modificări considerabile înainte de a fi adoptat.

II.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(9)

Este extrem de important ca aspectele de mediu să fie mai bine integrate în PCP, ceea ce ar duce la atingerea obiectivelor și țintelor politicii de mediu a Uniunii și ale Strategiei Europa 2020. PCP vizează o exploatare a resurselor biologice marine vii prin care să se refacă și să se mențină stocurile de pește la niveluri care să permită obținerea producției maxime durabile, cel târziu până în 2015. PCP pune în aplicare abordări preventive și ecosistemice în ceea ce privește gestionarea pescăriilor. În consecință, EMFF trebuie să contribuie la protecția mediului marin, astfel cum se prevede în Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”).

(9)

Este extrem de important ca aspectele de mediu să fie mai bine integrate în PCP, ceea ce ar duce la atingerea obiectivelor și țintelor politicii de mediu a Uniunii și ale Strategiei Europa 2020. PCP vizează o exploatare a resurselor biologice marine vii prin care să se refacă și să se mențină stocurile de pește la niveluri care să permită obținerea producției maxime durabile, până în 2015. PCP pune în aplicare abordări preventive și ecosistemice în ceea ce privește gestionarea pescăriilor. În consecință, EMFF trebuie să contribuie la protecția mediului marin, astfel cum se prevede în Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”).

Expunere de motive

Regulamentul de bază al PCP prevede că MSY va fi obținută, dacă este posibil, în 2015. Este bine să se amintească nuanța respectivă în acest paragraf.

Amendamentul 2

Considerentul 37

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(37)

Ca urmare a instituirii unor sisteme de concesiuni de pescuit transferabile, prevăzute la articolul 27 din [Regulamentul PCP], și pentru a sprijini statele membre în punerea în aplicare a acestor noi sisteme, EMFF trebuie să acorde sprijin pentru consolidarea capacităților și schimbul de bune practici.

(37)

Ca urmare a instituirii unor sisteme de concesiuni de pescuit transferabile, prevăzute la articolul 27 din [Regulamentul PCP], și pentru a sprijini statele membre în punerea în aplicare a acestor noi sisteme, EMFF trebuie să acorde sprijin pentru capacităților și schimbul de bune practici.

Expunere de motive

Concesiunile de pescuit transferabile trebuie să fie facultative și să rămână la latitudinea statelor membre.

Amendamentul 3

Considerentul 38

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(38)

Introducerea sistemelor de concesiuni de pescuit transferabile trebuie să sporească competitivitatea sectorului. Prin urmare, ar putea fi necesare noi oportunități profesionale în afara activităților de pescuit. Prin urmare, EMFF trebuie să susțină diversificarea și crearea de locuri de muncă în cadrul comunităților de pescuit, în special prin sprijinirea întreprinderilor nou înființate și reafectarea navelor de pescuit costier artizanal către alte activități maritime, diferite de activitățile de pescuit. Această ultimă operațiune pare a fi oportună, deoarece navele de pescuit costier artizanal nu sunt incluse în sistemele de concesiuni de pescuit transferabile.

(38)

Introducerea sistemelor de concesiuni de pescuit transferabile trebuie să sporească competitivitatea sectorului. Prin urmare, ar putea fi necesare noi oportunități profesionale în afara activităților de pescuit. Prin urmare, EMFF trebuie să susțină diversificarea și crearea de locuri de muncă în cadrul comunităților de pescuit, în special prin sprijinirea întreprinderilor nou înființate, și reafect navelor de pescuit costier artizanal către alte activități maritime, diferite de activitățile de pescuit..

Expunere de motive

Concesiunile de pescuit transferabile trebuie să fie facultative și să rămână la latitudinea statelor membre.

Ajutoarele pentru instalarea tinerilor pescari sunt necesare pentru a garanta reînnoirea generațiilor și pentru a stimula sosirea noilor marinari, mai bine pregătiți și sensibili la provocările unei gestionări mai stricte a resurselor.

Amendamentul 4

Considerentul 39

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(39)

Obiectivul politicii comune în domeniul pescuitului este de a asigura exploatarea sustenabilă a stocurilor de pește. Supracapacitatea a fost identificată drept principala cauză a pescuitului excesiv. Prin urmare, adaptarea flotei de pescuit a Uniunii la resursele disponibile este extrem de importantă. Eliminarea supracapacității prin intermediul ajutoarelor publice, precum cel pentru încetarea temporară sau definitivă a activității și schemele de dezmembrare a navelor, s-a dovedit ineficientă. Prin urmare, EMFF va susține instituirea și gestionarea sistemelor de concesiuni de pescuit transferabile care vizează reducerea supracapacității și creșterea performanței și a profitabilității economice a operatorilor implicați.

(39)

Obiectivul politicii comune în domeniul pescuitului este de a asigura exploatarea sustenabilă a stocurilor de pește. Supracapacitatea a fost identificată drept principala cauză a pescuitului excesiv. Prin urmare, adaptarea flotei de pescuit a Uniunii la resursele disponibile este extrem de importantă. jutoarel publice, precum cel pentru încetarea temporară sau definitivă a activității și schemele de dezmembrare a navelor, . Prin urmare, EMFF va susține, instituirea și gestionarea sistemelor de concesiuni de pescuit transferabile care vizează reducerea supracapacității și creșterea performanței și a profitabilității economice a operatorilor implicați.

Expunere de motive

Nu trebuie lăsate deoparte planurile de ajustare a efortului de pescuit care conduc la ajutoare acordate pentru dezafectarea flotei de nave. Susținerea cu ajutoare a dezafectării de nave permite reducerea capacității de pescuit în situații dificile (împuținarea resurselor …), evitându-se astfel transferul de activitate către pescăriile care nu întâmpină dificultăți. Este recomandabil să fie menținute aceste ajutoare, cu concentrarea atenției asupra condițiilor reale în care are loc reducerea efortului de pescuit, acordarea acestui ajutor fiind condiționată de retragerea drepturilor de pescuit.

Amendamentul 5

Considerentul 41

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(41)

Sunt extrem de importante integrarea în EMFF a preocupărilor legate de mediu și sprijinirea aplicării măsurilor de conservare din cadrul PCP, ținând totuși cont de condițiile diferite din diversele ape ale Uniunii. În acest scop, este esențială elaborarea unei abordări pe regiuni a măsurilor de conservare.

(41)

Sunt extrem de importante integrarea în EMFF a preocupărilor legate de mediu și sprijinirea aplicării măsurilor de conservare din cadrul PCP, ținând totuși cont de condițiile diferite din diversele ape ale Uniunii. În acest scop, este esențială elaborarea unei abordări pe regiuni a măsurilor de conservare.

 

Expunere de motive

Este important ca rolul coridoarelor ecologice de pe fluvii și lacuri să fie consolidat, inclusiv prin eliminarea obstacolelor de pe cursul fluviilor, pentru ca să se asigure finalizarea ciclului de viață al speciilor de pești migratori.

Amendamentul 6

Considerentul 62

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(62)

Prin acordarea de sprijin, trebuie să se dea prioritate organizațiilor de producători și asociațiilor de organizații de producători. Compensarea ajutoarelor pentru depozitare și a ajutoarelor pentru planurile de producție și comercializare trebuie eliminate treptat, deoarece importanța acestui tip special de sprijin s-a diminuat din cauza evoluției structurii pieței Uniunii pentru acest tip de produse și din cauza creșterii importanței organizațiilor de producători puternice.

(62)

Prin acordarea de sprijin, trebuie să se dea prioritate organizațiilor de producători și asociațiilor de organizații de producători.

Expunere de motive

Diminuarea progresivă a ajutoarelor pentru depozitare nu pare relevantă în condițiile în care, conform prevederilor articolului 15 din regulamentul de bază al PCP, navele vor trebui să aducă treptat pe uscat toate capturile, inclusiv pe cele nedorite. Pare util să fie prevăzut un ajutor pentru depozitare pentru a oferi organizațiilor posibilitatea de a gestiona aceste cantități debarcate, înainte de a le valorifica.

Amendamentul 7

Articolul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 3

Definiții

Articolul 3

Definiții

1.   În sensul prezentului regulament și fără a se aduce atingere alineatului (2), se aplică definițiile prevăzute la articolul 5 din [Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului], la articolul 5 din [Regulamentul privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor din pescuit și din acvacultură], la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului și la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. [de stabilire a unor dispoziții comune].

1.   În sensul prezentului regulament și fără a se aduce atingere alineatului (2), se aplică definițiile prevăzute la articolul 5 din [Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului], la articolul 5 din [Regulamentul privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor din pescuit și din acvacultură], la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului și la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. [de stabilire a unor dispoziții comune].

2.   În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

2.   În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1)

„mediul comun pentru schimbul de informații (CISE)” înseamnă o rețea de sisteme cu structură descentralizată, dezvoltată pentru schimbul de informații între utilizatori din diferite sectoare, în vederea îmbunătățirii gradului de cunoaștere a activităților pe mare;

(1)

„mediul comun pentru schimbul de informații (CISE)” înseamnă o rețea de sisteme cu structură descentralizată, dezvoltată pentru schimbul de informații între utilizatori din diferite sectoare, în vederea îmbunătățirii gradului de cunoaștere a activităților pe mare;

(2)

„operațiuni transsectoriale” înseamnă inițiative reciproc avantajoase pentru diferite sectoare și/sau politici sectoriale, menționate în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și care nu pot fi realizate în totalitate prin măsurile cuprinse în domeniile de politică respective;

(2)

„operațiuni transsectoriale” înseamnă inițiative reciproc avantajoase pentru diferite sectoare și/sau politici sectoriale, menționate în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și care nu pot fi realizate în totalitate prin măsurile cuprinse în domeniile de politică respective;

(3)

„sistemul electronic de înregistrare și raportare (ERS)” înseamnă un sistem pentru înregistrarea și raportarea electronică a datelor, astfel cum se prevede la articolele 15, 24 și 63 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului;

(3)

„sistemul electronic de înregistrare și raportare (ERS)” înseamnă un sistem pentru înregistrarea și raportarea electronică a datelor, astfel cum se prevede la articolele 15, 24 și 63 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului;

(4)

„Rețeaua europeană de observare și date privind mediul marin” înseamnă o rețea care integrează într-o resursă europeană comună și accesibilă programele naționale de observare și de date privind mediul marin;

(4)

„Rețeaua europeană de observare și date privind mediul marin” înseamnă o rețea care integrează într-o resursă europeană comună și accesibilă programele naționale de observare și de date privind mediul marin;

(5)

„zonă pescărească” înseamnă o zonă cu un țărm marin sau lacustru ori incluzând iazuri sau un estuar, cu un nivel semnificativ de ocupare a forței de muncă în sectorul pescăresc sau al acvaculturii și desemnată ca atare de statul membru în cauză;

(5)

„zonă pescărească” înseamnă o zonă cu un țărm marin sau lacustru ori incluzând iazuri sau un estuar, cu un nivel semnificativ de ocupare a forței de muncă în sectorul pescăresc sau al acvaculturii și desemnată ca atare de statul membru în cauză;

(6)

„pescar” înseamnă orice persoană care practică pescuitul profesional, astfel cum este recunoscut de statul membru în cauză, la bordul unei nave de pescuit operaționale, sau care desfășoară activitatea de capturare profesională a organismelor marine, astfel cum este recunoscută de către statul membru, fără navă;

(6)

„pescar” înseamnă orice persoană care practică pescuitul profesional, astfel cum este recunoscut de statul membru în cauză, la bordul unei nave de pescuit operaționale, sau care desfășoară activitatea de capturare profesională a organismelor marine, astfel cum este recunoscută de către statul membru, fără navă;

(7)

„politica maritimă integrată” (PMI) înseamnă o politică a Uniunii al cărei scop este să încurajeze un proces decizional coordonat și coerent pentru a maximiza dezvoltarea durabilă, creșterea economică și coeziunea socială a statelor membre și mai ales a regiunilor costiere, insulare și ultraperiferice ale Uniunii, precum și a sectoarelor maritime, prin politici coerente legate de domeniul maritim și cooperare internațională relevantă;

(7)

„politica maritimă integrată” (PMI) înseamnă o politică a Uniunii al cărei scop este să încurajeze un proces decizional coordonat și coerent pentru a maximiza dezvoltarea durabilă, creșterea economică și coeziunea socială a statelor membre și mai ales a regiunilor costiere, insulare și ultraperiferice ale Uniunii, precum și a sectoarelor maritime, prin politici coerente legate de domeniul maritim și cooperare internațională relevantă;

(8)

„supravegherea maritimă integrată” este o inițiativă a UE menită să sporească eficacitatea și eficiența activităților de supraveghere pe mările Europei prin intermediul schimbului de informații și al colaborării transsectoriale și transfrontaliere;

(8)

„supravegherea maritimă integrată” este o inițiativă a UE menită să sporească eficacitatea și eficiența activităților de supraveghere pe mările Europei prin intermediul schimbului de informații și al colaborării transsectoriale și transfrontaliere;

(9)

„neregulă” înseamnă neregulă, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului;

(9)

„neregulă” înseamnă neregulă, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului;

(10)

„pescuit în apele interioare” înseamnă pescuitul desfășurat în scop comercial fie de nave care operează exclusiv în apele interioare, fie cu alte dispozitive utilizate pentru pescuitul la copcă;

(10)

„pescuit în apele interioare” înseamnă pescuitul desfășurat în scop comercial fie de nave care operează exclusiv în apele interioare, fie cu alte dispozitive utilizate pentru pescuitul la copcă;

(11)

„managementul integrat al zonelor costiere” înseamnă strategiile și măsurile definite în Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului (2002/413/CE) din 30 mai 2002 privind punerea în aplicare a managementului integrat al zonelor costiere din Europa;

(11)

„managementul integrat al zonelor costiere” înseamnă strategiile și măsurile definite în Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului (2002/413/CE) din 30 mai 2002 privind punerea în aplicare a managementului integrat al zonelor costiere din Europa;

(12)

„guvernanța maritimă integrată” înseamnă gestionarea coordonată a tuturor politicilor sectoriale ale UE care privesc oceanele, mările și regiunile costiere;

(12)

„guvernanța maritimă integrată” înseamnă gestionarea coordonată a tuturor politicilor sectoriale ale UE care privesc oceanele, mările și regiunile costiere;

(13)

„regiuni marine” înseamnă zonele geografice enumerate în anexa I la Decizia 2004/585/CE a Consiliului și zonele stabilite de organizațiile regionale de gestionare a pescuitului;

(13)

„regiuni marine” înseamnă zonele geografice enumerate în anexa I la Decizia 2004/585/CE a Consiliului și zonele stabilite de organizațiile regionale de gestionare a pescuitului;

(14)

„amenajarea spațiului maritim” înseamnă un proces prin care autoritățile publice analizează și alocă distribuția temporală și spațială a activităților umane în zonele marine cu scopul de a îndeplini obiective ecologice, economice și sociale;

(14)

„amenajarea spațiului maritim” înseamnă un proces prin care autoritățile publice analizează și alocă distribuția temporală și spațială a activităților umane în zonele marine cu scopul de a îndeplini obiective ecologice, economice și sociale;

(15)

„măsură” înseamnă un set de operațiuni;

(15)

„măsură” înseamnă un set de operațiuni;

(16)

„cheltuieli publice” înseamnă orice contribuție la finanțarea operațiunilor provenită din bugetul statului membru, din cel al autorităților regionale sau locale sau din cel al Uniunii Europene și orice cheltuieli similare. Orice contribuție la finanțarea operațiunilor provenită din bugetul organismelor sau asociațiilor de drept public ale uneia sau mai multor autorități regionale sau locale sau din bugetul unor organisme de drept public care acționează în conformitate cu Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii este considerată contribuție publică;

(16)

„cheltuieli publice” înseamnă orice contribuție la finanțarea operațiunilor provenită din bugetul statului membru, din cel al autorităților regionale sau locale sau din cel al Uniunii Europene și orice cheltuieli similare. Orice contribuție la finanțarea operațiunilor provenită din bugetul organismelor sau asociațiilor de drept public ale uneia sau mai multor autorități regionale sau locale sau din bugetul unor organisme de drept public care acționează în conformitate cu Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii este considerată contribuție publică;

(17)

„strategie pentru bazinul maritim” înseamnă un cadru structurat de cooperare cu privire la o anumită zonă geografică, dezvoltat de instituțiile europene, statele membre, regiunile acestora și, după caz, țările terțe, care împart același bazin maritim; strategia ține cont de specificitățile geografice, climatice, economice și politice ale bazinului maritim;

(17)

„strategie pentru bazinul maritim” înseamnă un cadru structurat de cooperare cu privire la o anumită zonă geografică, dezvoltat de instituțiile europene, statele membre, regiunile acestora și, după caz, țările terțe, care împart același bazin maritim; strategia ține cont de specificitățile geografice, climatice, economice și politice ale bazinului maritim;

(18)

„pescuitul costier artizanal” înseamnă activitatea de pescuit desfășurată de nave de pescuit cu o lungime totală de maximum 12 metri care nu utilizează uneltele de pescuit tractate enumerate în tabelul 3 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 26/2004 al Comisiei din 30 decembrie 2003 privind registrul flotei de pescuit comunitare;

(18)

„pescuitul costier artizanal” înseamnă activitatea de pescuit desfășurată de nave de pescuit cu o lungime totală de maximum 12 metri care nu utilizează uneltele de pescuit tractate enumerate în tabelul 3 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 26/2004 al Comisiei din 30 decembrie 2003 privind registrul flotei de pescuit comunitare;

„nave care operează exclusiv în apele interioare” înseamnă nave care sunt angajate în pescuitul în scopuri comerciale în apele interioare și care nu sunt incluse în registrul flotei de pescuit a Uniunii.

(19)

„nave care operează exclusiv în apele interioare” înseamnă nave care sunt angajate în pescuitul în scopuri comerciale în apele interioare și care nu sunt incluse în registrul flotei de pescuit a Uniunii

 

 

 

Amendamentul 8

Articolul 6 alineatul (4)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(4)   Promovarea pescăriilor sustenabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, prin punerea accentului pe următoarele domenii:

(4)   Promovarea pescăriilor sustenabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, prin punerea accentului pe următoarele domenii:

(a)

reducerea impactului pescăriilor asupra mediului marin;

(a)

reducerea impactului pescăriilor asupra mediului marin;

(b)

protejarea și refacerea biodiversității și ecosistemelor marine, inclusiv a serviciilor pe care le furnizează acestea;

(b)

protejarea și refacerea biodiversității și ecosistemelor marine, inclusiv a serviciilor pe care le furnizează acestea;

 

Expunere de motive

Considerăm că în anumite situații de reducere drastică a resurselor piscicole, este necesar să se recurgă la activități ihtiogenice.

Amendamentul 9

Articolul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Următoarele operațiuni nu sunt eligibile în cadrul EMFF:

Următoarele operațiuni nu sunt eligibile în cadrul EMFF:

(a)

operațiunile care determină creșterea capacității de pescuit a navei;

(a)

operațiunile care determină creșterea capacității de pescuit a navei;

(b)

construcția de noi nave de pescuit, dezafectarea sau importul de nave de pescuit;

(c)

încetarea temporară a activităților de pescuit;

(d)

pescuitul experimental;

(e)

transferul dreptului de proprietate asupra unei întreprinderi;

(f)

repopularea directă, cu excepția cazului în care această operațiune este prevăzută în mod explicit de un act juridic al Uniunii ca măsură de conservare sau în cazul repopulării experimentale;

()

repopularea directă, cu excepția cazului în care această operațiune este prevăzută în mod explicit de un act juridic al Uniunii ca măsură de conservare sau în cazul repopulării experimentale;

Expunere de motive

Trebuie să se acorde ajutoare pentru construcția de nave în RUP, întrucât acestea trebuie să își pună la punct instrumentul de lucru, astfel încât navele să răspundă mai bine exigențelor gestionării resurselor, dar și calității produselor, din punct de vedere sanitar.

Susținerea cu ajutoare a dezafectării de nave permite reducerea capacității de pescuit în situații dificile (împuținarea resurselor …), evitându-se astfel transferul de activitate către pescăriile care nu întâmpină dificultăți. Este recomandabil să fie menținute aceste ajutoare, cu concentrarea atenției asupra condițiilor reale în care are loc reducerea efortului de pescuit, acordarea acestui ajutor fiind condiționată de retragerea drepturilor de pescuit.

Finanțarea încetărilor temporare ale activităților de pescuit permite compensarea unor încetări forțate de împrejurări ca, de exemplu, în caz de poluare sau pentru respectarea unui repaus biologic adoptat pentru anumite specii (cum s-a întâmplat în cazul hamsiilor). În lipsa finanțării, este probabil ca navele respective să își orienteze activitatea asupra altor specii de pești, ceea ce va afecta stocurile respective.

Amendamentul 10

Articolul 15

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   Resursele disponibile pentru angajamentele din EMFF pentru perioada 2014-2020 în cadrul gestiunii partajate se ridică la 5 520 000 000 EUR în prețuri curente în conformitate cu defalcarea anuală prevăzută în anexa II.

1.   Resursele disponibile pentru angajamentele din EMFF pentru perioada 2014-2020 în cadrul gestiunii partajate se ridică la 5 520 000 000 EUR în prețuri curente în conformitate cu defalcarea anuală prevăzută în anexa II.

2.   Suma de 4 535 000 000 EUR din resursele menționate la alineatul (1) se alocă dezvoltării durabile a pescăriilor, a acvaculturii și a zonelor pescărești în temeiul titlului V capitolele I, II și III.

2.   Suma de 4 535 000 000 EUR din resursele menționate la alineatul (1) se alocă dezvoltării durabile a pescăriilor, a acvaculturii și a zonelor pescărești în temeiul titlului V capitolele I, II III.

3.   Suma de 477 000 000 EUR din resursele menționate la alineatul (1) se alocă măsurilor de control și de executare menționate la articolul 78.

3.   Suma de 477 000 000 EUR din resursele menționate la alineatul (1) se alocă măsurilor de control și de executare menționate la articolul 78.

4.   Suma de 358 000 000 EUR din resursele menționate la alineatul (1) se alocă măsurilor privind colectarea de date menționate la articolul 79.

4.   Suma de 358 000 000 EUR din resursele menționate la alineatul (1) se alocă măsurilor privind colectarea de date menționate la articolul 79.

5.   Resursele alocate drept compensații zonelor ultraperiferice în temeiul titlului V capitolul V nu pot depăși anual:

5.   Resursele alocate drept compensații zonelor ultraperiferice în temeiul titlului V capitolul V nu pot depăși anual:

4 300 000 EUR pentru Insulele Azore și Madeira;

4 300 000 EUR pentru Insulele Azore și Madeira;

5 800 000 EUR pentru Insulele Canare;

5 800 000 EUR pentru Insulele Canare;

4 900 000 EUR pentru Guyana Franceză și Réunion.

4 900 000 EUR pentru Guyana Franceză și Réunion

 

6.   Suma de 45 000 000 EUR din resursele menționate la alineatul (1) se alocă ajutorului pentru depozitare menționat la articolul 72 pentru perioada 2014-2018 inclusiv.

6.   Suma de 45 000 000 EUR din resursele menționate la alineatul (1) se alocă ajutorului pentru depozitare menționat la articolul 72 pentru perioada 2014-2018 inclusiv.

Expunere de motive

Acest articol, de bună seamă din cauza unei omisiuni, nu cuprinde și măsurile de comercializare și prelucrare care sunt totuși prevăzute în prezentul regulament, la Titlul V. Conform regulamentului de bază al PCP, toate RUP trebuie luate în calcul la acordarea ajutoarelor pentru compensare. Trebuie stabilită o sumă anume pentru Guadelupa, Martinica și Mayotte.

Amendamentul 11

Articolul 26

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Sprijinul acordat în temeiul prezentului capitol contribuie la îndeplinirea priorităților Uniunii identificate la articolul 6 alineatele (2) și (4).

Sprijinul acordat în temeiul prezentului capitol contribuie la îndeplinirea priorităților Uniunii identificate la articolul 6 alineatele (2) și (4).

Expunere de motive

Alineatul (1) de la articolul 6 din prezentul regulament se referă la creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și sporirea coeziunii teritoriale. Este absolut necesar ca acest capitol referitor la dezvoltarea durabilă a zonelor de pescuit să cuprindă acest deziderat.

Amendamentul 12

Articolul 31

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   În vederea sprijinirii capitalului uman și a dialogului social, EMFF poate sprijini:

1.   În vederea sprijinirii capitalului uman și a dialogului social, EMFF poate sprijini:

a)

învățarea pe tot parcursul vieții, diseminarea cunoștințelor științifice și a practicilor inovatoare, precum și achiziția de noi competențe profesionale legate, în special, de gestionarea durabilă a ecosistemelor marine, activitățile din sectorul maritim, inovarea și antreprenoriatul;

a)

învățarea pe tot parcursul vieții, diseminarea cunoștințelor științifice și a practicilor inovatoare, precum și achiziția de noi competențe profesionale legate, în special, de gestionarea durabilă a ecosistemelor marine, activitățile din sectorul maritim, inovarea și antreprenoriatul;

b)

participarea la rețele și schimbul de experiență și bune practici între părțile interesate, inclusiv între organizațiile care promovează egalitatea de șanse între bărbați și femei;

b)

participarea la rețele și schimbul de experiență și bune practici între părțile interesate, inclusiv între organizațiile care promovează egalitatea de șanse între bărbați și femei;

c)

promovarea dialogului social la nivel național, regional sau local, cu implicarea pescarilor și a altor părți interesate relevante.

c)

promovarea dialogului social la nivel național, regional sau local, cu implicarea pescarilor și a altor părți interesate relevante.

2.   De asemenea, sprijinul menționat la alineatul (1) se acordă soțiilor/soților pescarilor independenți sau, atunci când și în măsura în care sunt recunoscute/recunoscuți de dreptul național, partenerele/partenerii de viață ale/ai pescarilor independenți care nu sunt salariate/salariați sau asociate/asociați la întreprindere, în cazul în care acestea/aceștia, în condițiile prevăzute de dreptul național, participă în mod obișnuit la activitățile pescarilor independenți sau îndeplinesc sarcini auxiliare.

2.   De asemenea, sprijinul menționat la alineatul (1) se acordă soțiilor/soților pescarilor independenți sau, atunci când și în măsura în care sunt recunoscute/recunoscuți de dreptul național, partenerele/partenerii de viață ale/ai pescarilor independenți care nu sunt salariate/salariați sau asociate/asociați la întreprindere, în cazul în care acestea/aceștia, în condițiile prevăzute de dreptul național, participă în mod obișnuit la activitățile pescarilor independenți sau îndeplinesc sarcini auxiliare.

Amendamentul 13

Articolul 32

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   În vederea facilitării diversificării și a creării de locuri de muncă în afara sectorului pescuitului, EMFF poate sprijini:

1.   În vederea facilitării diversificării și a creării de locuri de muncă, EMFF poate sprijini:

(a)

întreprinderile nou înființate din afara sectorului pescuitului;

(

(b)

modernizarea navelor de pescuit costier artizanal în vederea reafectării acestora către activități în afara pescuitului.

 

întreprinderile nou înființate din afara sectorului pescuitului;

 

(modernizarea navelor de pescuit costier artizanal în vederea reafectării acestora către activități în afara pescuitului

 

2.   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) se acordă pescarilor care:

2.   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera () se acordă pescarilor care:

(a)

înaintează un plan de afaceri pentru dezvoltarea noilor lor activități;

(a)

înaintează un plan de afaceri pentru dezvoltarea noilor lor activități;

(b)

dețin competențe profesionale corespunzătoare care pot fi dobândite prin operațiunile finanțate în temeiul articolului 31 alineatul (1) litera (a).

(b)

dețin competențe profesionale corespunzătoare care pot fi dobândite prin operațiunile finanțate în temeiul articolului 31 alineatul (1) litera (a).

3.   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (b) se acordă celor care practică pescuitul costier artizanal și care dețin o navă de pescuit a Uniunii înregistrată ca navă activă și care au desfășurat activități de pescuit pe mare timp de cel puțin 60 de zile pe parcursul celor doi ani anteriori datei depunerii cererii. Licența de pescuit asociată cu nava de pescuit se retrage definitiv.

3.   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera () se acordă celor care practică pescuitul costier artizanal și care dețin o navă de pescuit a Uniunii înregistrată ca navă activă și care au desfășurat activități de pescuit pe mare timp de cel puțin 60 de zile pe parcursul celor doi ani anteriori datei depunerii cererii. Licența de pescuit asociată cu nava de pescuit se retrage definitiv.

4.   Beneficiarii sprijinului menționat la alineatul (1) nu se implică în activități de pescuit profesional în cei cinci ani care urmează primirii ultimei plăți a sprijinului.

4.   eneficiarii sprijinului menționat la alineatul (1) nu se implică în activități de pescuit profesional în cei cinci ani care urmează primirii ultimei plăți a sprijinului.

5.   Costurile eligibile în temeiul alineatului (1) litera (b) se limitează la costurile de modificare a navei în scopul reafectării acesteia.

5.   Costurile eligibile în temeiul alineatului (1) litera () se limitează la costurile de modificare a navei în scopul reafectării acesteia.

6.   Cuantumul asistenței financiare acordate în temeiul alineatului (1) litera (a) nu depășește 50 % din bugetul prevăzut în planul de afaceri pentru fiecare operațiune și nu depășește suma maximă de 50 000 EUR pentru fiecare operațiune.

   

 

 

 

   

 

 

 

 

   

 

.   Cuantumul asistenței financiare acordate în temeiul alineatului (1) litera () nu depășește 50 % din bugetul prevăzut în planul de afaceri pentru fiecare operațiune și nu depășește suma maximă de 50 000 EUR pentru fiecare operațiune.

Expunere de motive

Finanțarea reconversiilor trebuie completată cu ajutoare pentru dezafectarea flotei prin distrugere, conform prevederilor aplicabile fondului precedent (FEP). Dacă drepturile de pescuit aferente sunt eliminate, această măsură permite reducerea capacităților globale de pescuit.

De asemenea, pare absolut necesară introducerea unor ajutoare pentru instalarea tinerilor pescari pentru a garanta reînnoirea generațiilor și pentru a stimula sosirea noilor marinari, mai bine pregătiți și sensibili la provocările unei gestionări mai stricte a resurselor.

Amendamentul 14

Articolul 33

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.   În vederea îmbunătățirii condițiilor de lucru la bord pentru pescari, EMFF poate sprijini investițiile la bord sau în echipamente individuale, cu condiția ca aceste investiții să depășească standardele impuse de