Curtea de Conturi Europeană

12, rue Alcide De Gasperi, 1615 Luxemburg, LUXEMBURG

1.1.

În acest capitol al raportului anual, Curtea:

1.2.

Curtea de Conturi furnizează Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare cu privire la fiabilitatea conturilor, precum și la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente. Curtea poate să prezinte, în completarea acestei declarații, aprecieri specifice pentru fiecare domeniu major de activități ale Uniunii Europene (5).

1.3.

Obiectivul activităților de audit referitoare la fiabilitatea conturilor Uniunii Europene este de obține probe de audit suficiente și adecvate pentru a stabili în ce măsură au fost înregistrate în mod corespunzător veniturile, cheltuielile, activele și pasivele, precum și în ce măsură conturile consolidate reflectă în mod fidel situația financiară la 31 decembrie 2011 și rezultatele operațiunilor Uniunii și fluxurile de numerar ale acesteia pentru exercițiul încheiat la această dată (a se vedea punctele 1.6-1.8).

1.4.

Obiectivul activităților de audit referitoare la regularitatea operațiunilor subiacente conturilor exercițiului 2011 este de a obține probe de audit suficiente și adecvate pentru a stabili în ce măsură aceste operațiuni au fost conforme cu reglementările sau cu prevederile contractuale aplicabile și în ce măsură sumele aferente au fost calculate corect (a se vedea punctele 1.9-1.15 pentru o trecere în revistă a rezultatelor și capitolele 2-9 pentru informații mai detaliate).

1.5.

Obiectivul activităților de audit referitoare la fiabilitatea luărilor de poziție ale Comisiei, și anume declarațiile directorilor generali și rapoartele anuale de activitate ale serviciilor Comisiei, precum și raportul de sinteză aferent, este de a evalua măsura în care aceste documente furnizează o evaluare corectă a calității gestiunii financiare (inclusiv a nivelurilor reziduale de eroare), precum și măsura în care ele contribuie la obținerea de către Curte a asigurării globale (a se vedea punctele 1.16-1.30 și observațiile conexe din cadrul secțiunii intitulate „Eficacitatea sistemelor” din cuprinsul capitolelor 2-9).

1.6.

Observațiile Curții se referă la conturile consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011, întocmite de contabilul Comisiei și aprobate de aceasta în conformitate cu Regulamentul financiar (6) și primite de Curte la 31 iulie 2012. Conturile consolidate cuprind:

1.7.

Contabilul Comisiei a transmis Curții o scrisoare cuprinzând declarațiile/luările de poziție ale Comisiei, în care confirmă că conturile consolidate sunt exhaustive și fiabile sub toate aspectele semnificative.

1.8.

În urma auditului Curții cu privire la conturile consolidate privind exercițiul 2011, s-a constatat că acestea nu conțin denaturări semnificative (a se vedea, de asemenea, anexa 1.2 ).

1.9.

Curtea formulează mai multe aprecieri specifice: referitor la venituri, în cadrul capitolului 2, și referitor la diferitele grupuri de politici de cheltuieli corespunzătoare celor din bugetul întocmit pe activități (Activity Based Budgeting – ABB), în capitolele 3-9 (a se vedea tabelul 1.1 ).

1.10.

Curtea concluzionează că veniturile aferente exercițiului (130 000 de milioane de euro) (7) și plățile din cadrul grupului de politici Cheltuielile administrative și alte cheltuieli (9 777 de milioane de euro) nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare și că sistemele aferente de supraveghere și de control examinate erau eficace (a se vedea tabelul 1.2 și punctele 2.35-2.36 și 9.30-9.32). De asemenea, angajamentele nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare, indiferent de grupul de politici de care țin.

1.11.

Curtea concluzionează, de asemenea, că grupul de politici Relații externe, ajutor și extindere (6 201 milioane de euro) nu a fost afectat de un nivel semnificativ de eroare și că sistemele aferente de supraveghere și de control examinate erau parțial eficace. Cu toate acestea, plățile intermediare și finale au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare (a se vedea tabelul 1.2 și punctele 7.26-7.27).

1.11.

1.12.

Curtea concluzionează că următoarele grupuri de politici au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare: Agricultură: Susținerea pieței și sprijinul direct [cheltuieli rambursate în valoare de 43 801 milioane de euro (8)], Dezvoltare rurală, mediu, pescuit și sănătate [cheltuieli rambursate în valoare de 13 310 milioane de euro (8)], Politică regională, energie și transporturi [cheltuieli rambursate în valoare de 33 373 de milioane de euro (8)], Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale [cheltuieli rambursate în valoare de 10 171 de milioane de euro (8)] și Cercetare și alte politici interne (plăți în valoare de 10 591 de milioane de euro). De asemenea, Curtea concluzionează că sistemele de supraveghere și de control examinate aferente acestor grupuri de politici erau parțial eficace (a se vedea tabelul 1.2 și punctele 3.42-3.43, 4.51-4.52, 5.70-5.71, 6.27-6.28 și 8.37-8.38).

1.13.

Curtea concluzionează că, per ansamblu, plățile au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare și că sistemele de supraveghere și de control examinate aferente plăților erau, în general, parțial eficace (a se vedea tabelul 1.2 ).

1.12-1.13

Rata de eroare combinată cea mai probabilă pentru domeniile „Politică regională, transporturi și energie” și „Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale”, după cum se arată în tabelul 1.3, scade în mod considerabil în comparație cu 2010, de la 7,7 % la 5,1 %. De asemenea, pentru al treilea an consecutiv, indicele de eroare pentru fiecare componentă a fostului grup de politici „Coeziune, energie și transporturi” (indice de eroare cel mai probabil de 6,0 % pentru „Politică regională, energie și transporturi” și 2,2 % pentru „Ocuparea forței de muncă”) rămâne cu mult sub nivelurile raportate de Curte în perioada 2006-2008. Această evoluție pozitivă este rezultatul consolidării dispozițiilor privind controlul din perioada de programare 2007-2013, al politicii stricte a Comisiei de întreruperi/suspendări atunci când sunt identificate deficiențe, în conformitate cu planul său de acțiune din 2008, precum și al impactului pozitiv al măsurilor de simplificare prevăzute de reglementările pentru actuala perioadă de programare. Comisia va continua să își concentreze acțiunile asupra programelor și/sau a statelor membre cu cel mai mare nivel de risc.

Referitor la cercetare și alte politici interne, Comisia consideră că, din perspectiva gestionării – și anume punând în balanță obiectivele în materie de legalitate și regularitate și considerațiile referitoare la proporționalitatea riscurilor și raportul cost-eficacitate al controalelor – sistemele sale de gestiune și de control furnizează o asigurare rezonabilă, luându-se în considerare și rezervele formulate de ordonatorii de credite delegați.

În cele din urmă, cu referire, în special, la dispozițiile Regulamentului financiar aplicabil bugetului UE [articolul 22a alineatul (2) litera (f) din Regulamentul de stabilire a normelor detaliate de punere în aplicare a Regulamentului financiar și articolul 28 alineatul (2b) litera (g) din noul Regulament financiar] și având în vedere propunerea de reducere a resurselor disponibile și a măsurilor luate în prezent de statele membre, Comisia va examina costul și beneficiile recomandărilor Curții înainte de a lua și/sau de a propune măsuri corespunzătoare.

1.14.

Indicele de eroare cel mai probabil estimat de Curte pentru plățile aferente exercițiului 2011 este mai mare decât cel estimat pentru exercițiul 2010, în următoarele grupuri de politici:

—

Agricultură: Susținerea pieței și sprijinul direct și Dezvoltare rurală, mediu, pescuit și sănătate (în comparație cu grupul de politici anterior Agricultură și resurse naturale);

—

În ceea ce privește domeniul „Dezvoltare rurală”, Comisia este de acord că se înregistrează o deteriorare a situației, deși de o amploare mai limitată decât cea raportată de Curte.

Comisia observă că această concluzie a Curții vizează grupul de politici luat în ansamblu, nu subgrupurile.

Comisia consideră că, din perspectiva gestionării – și anume punând în balanță obiectivele în materie de legalitate și regularitate și considerațiile referitoare la proporționalitatea riscurilor și raportul cost-eficacitate al controalelor – sistemele sale de gestiune și de control furnizează o asigurare rezonabilă, luându-se în considerare și rezervele formulate de ordonatorii de credite delegați.

—

Cercetare și alte politici interne.

1.15.

Luând în considerare totalitatea acestor grupuri de politici, indicele de eroare cel mai probabil estimat de Curte pentru ansamblul plăților a rămas stabil în comparație cu 2010 (3,9 % în 2011 și 3,7 % în 2010, a se vedea și tabelul 1.3 și graficul 1.1 ) (9). Conform constatărilor Curții, în jur de două cincimi din operațiunile testate au fost afectate de eroare (în 2010, proporția a fost de o treime din numărul total al operațiunilor). Frecvența erorilor detectate de Curte a crescut pentru toate grupurile de politici, cu excepția fostului grup de politici Coeziune, energie și transporturi și a grupului Cheltuielile administrative și alte cheltuieli, grupuri pentru care a rămas stabilă (a se vedea tabelul 1.3 ).

1.15.

1.16.

În temeiul articolului 317 TFUE, răspunderea finală pentru execuția bugetului UE revine Comisiei. Responsabilitatea asumată de directorii generali reprezintă elementul-cheie al actualului sistem instituit de Comisie pentru gestiunea fondurilor UE [sistem care a făcut obiectul unei revizuiri riguroase în urma reformei lansate în aprilie 2000 (10) ca reacție la rezoluția adoptată de Parlamentul European (11)]. Directorii generali trebuie să instituie sisteme de supraveghere și de control eficace care să îndeplinească anumite standarde definite în prealabil (12).

1.17.

Directorii generali ai Comisiei raportează, în fiecare an, cu privire la modul în care și-au exercitat atribuțiile, în cadrul unui raport de activitate (13). Fiecare astfel de raport este însoțit de o declarație care acoperă, printre altele, măsura în care resursele au fost utilizate în scopurile pentru care au fost destinate și măsura în care procedurile de control garantează legalitatea și regularitatea operațiunilor. Atunci când detectează probleme semnificative în aceste privințe, directorii generali pot exprima rezerve în declarațiile lor.

1.18.

Comisia își asumă răspunderea politică pentru gestiunea asigurată de directorii săi generali prin intermediul raportului de sinteză. Acest raport se bazează pe declarațiile furnizate de directorii generali în cadrul rapoartelor lor anuale de activitate, precum și pe alte surse, cum ar fi opinia generală a auditorului intern. Acest raport descrie totodată măsurile adoptate de Comisie pentru remedierea deficiențelor de gestiune și de control identificate.

1.19.

Deși toți directorii generali au declarat că procedurile de control instituite oferă garanțiile necesare în ceea ce privește regularitatea operațiunilor, numărul direcțiilor generale/serviciilor care au exprimat una sau mai multe rezerve a crescut la 16 în 2011 (2010: 13). Numărul total al rezervelor formulate a crescut la 27 în 2011 (2010: 17), dintre care majoritatea se referă, ca și în cazul exercițiilor anterioare, la deficiențe privind regularitatea operațiunilor. Impactul financiar total estimat al rezervelor a înregistrat o creștere până la 1 959 de milioane de euro, ceea ce reprezintă 1,5 % din plățile efectuate în 2011 (2010: 423 de milioane de euro, reprezentând 0,3 %) (a se vedea tabelul 1.4 și capitolele 2-9).

1.20.

Creșterile înregistrate la nivelul numărului de rezerve, al numărului de direcții generale afectate și al impactului financiar estimat semnalează faptul că directorii generali admit că există un risc ridicat de eroare în anumite domenii, cum ar fi dezvoltarea rurală, coeziunea sau Al șaptelea program-cadru (PC7). Această recunoaștere este confirmată de rezultatele auditurilor Curții privind exercițiul 2011 (a se vedea punctele 1.10-1.15).

1.20.

1.21.

Fiecare direcție generală trebuie să aprecieze gradul în care operațiunile rămân afectate de eroare după aplicarea sistemelor de supraveghere și de control. În acest scop, se calculează un indice de eroare reziduală. În termeni mai simpli, indicele de eroare reziduală este indicele de eroare obținut în urma examinării unui eșantion reprezentativ de operațiuni minus corecțiile aplicate grație sistemelor de supraveghere și de control. Dacă indicele de eroare reziduală este mai mare de 2 %, directorul general trebuie să formuleze o rezervă în declarație, această rezervă urmând să fie inclusă în raportul anual de activitate.

1.21.

1.22.

Comisia a furnizat, pentru prima oară, directorilor generali orientări privind modul în care trebuie să fie calculat indicele de eroare reziduală în cadrul instrucțiunilor privind elaborarea rapoartelor anuale de activitate aferente exercițiului 2011. Această inițiativă a antrenat anumite îmbunătățiri în cazul anumitor declarații, în special cele ale direcțiilor generale responsabile de coeziune (a se vedea punctele 5.66 și 6.25) și cele ale Direcției Generale Cercetare și Inovare și Direcției Generale Societatea Informațională și Media (a se vedea punctele 8.35-8.36). Curtea a constatat totuși anumite deficiențe care afectau aceste instrucțiuni și aplicarea lor. Unele direcții generale au furnizat informații neclare și/sau și-au subestimat indicele de eroare reziduală, astfel încât fie au omis să formuleze rezerve, fie le-au minimalizat gravitatea (15). De exemplu:

1.22.

Comisia consideră că direcțiile generale la care face referire Curtea au urmat instrucțiunile și au formulat rezervele corespunzătoare.

—

orientările nu explicau în mod suficient cum trebuia procedat în cazul în care nu era posibil să se calculeze un indice de eroare reziduală fiabil;

—

—

au fost încorporate în calcul unele sume care, din cauza întârzierilor mari, nu au fost restituite sau recuperate prin alte modalități;

—

—

la calculul indicelui de eroare reziduală, au fost luate în considerare tipuri diferite de acțiuni corective (corecții financiare/retrageri și recuperări), în ciuda diferențelor inerente dintre acestea (16). Mai mult, instrucțiunile prevedeau să fie luate în considerare și suspendările.

—

1.23.

Curtea apreciază, în concluzie, că indicele de eroare reziduală nu reprezintă încă un indicator fiabil al gradului în care operațiunile rămân afectate de eroare.

1.23.

1.24.

În introducerea la raportul de sinteză (17), Comisia își asumă răspunderea politică generală cu privire la gestiunea bugetului UE, fundamentându-se, în principal, pe asigurările și rezervele formulate de directorii generali și de șefii de serviciu în rapoartele anuale de activitate.

1.25.

Sursele principale pentru raportul de sinteză sunt constituite de rapoartele anuale de activitate. Comisia menționează că toate aceste rapoarte furnizează o asigurare rezonabilă în ceea ce privește regularitatea operațiunilor subiacente. Curtea a observat îmbunătățiri în cazul anumitor rapoarte anuale de activitate, care recunosc existența unui risc ridicat de eroare și pun la dispoziție indicatori cantitativi pentru măsurarea regularității operațiunilor (a se vedea punctele 1.20 și 1.22). Curtea subliniază însă că o serie de probleme pe care le identificase anterior nu au fost încă soluționate (a se vedea punctul 1.22 și punctul 2 din anexa 1.2 ).

1.25.

1.26.

Raportul de sinteză se sprijină, în egală măsură, pe opinia generală a auditorului intern al Comisiei (cea de a doua formulată până în prezent). Această opinie se bazează pe activitatea desfășurată în perioada 2009-2011 de Serviciul de Audit Intern al Comisiei și de structurile de audit intern, precum și pe asigurările furnizate pentru exercițiul 2011 în rapoartele anuale de activitate de către membrii conducerii Comisiei. În comparație cu anul trecut, opinia generală a înregistrat o îmbunătățire prin prisma faptului că se furnizează mai multe detalii privind aspectele tratate. Opinia rămâne una pozitivă, în cea mai mare parte a cazurilor sprijinindu-se pe aceleași rezerve ca și cele exprimate în rapoartele anuale de activitate. Curtea consideră că direcțiile generale ar trebui să procedeze la tratarea în mod adecvat a problemelor care, în opinia auditorului intern, necesită o atenție specială – cum ar fi deficiențele constatate în domeniul ajutorului extern (18).

1.26.

Toate riscurile aduse la cunoștința ordonatorilor de credite prin delegare de către auditorul intern sunt abordate în mod corespunzător de direcțiile generale în cauză prin elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de acțiune care sunt monitorizate în mod riguros de directorii generali și de Comitetul de monitorizare a auditurilor din cadrul Comisiei.

1.27.

Faptul că suma corespunzătoare plăților pentru care s-au formulat rezerve a crescut denotă că Comisia recunoaște că există un risc ridicat de eroare (a se vedea punctul 1.20). Conform Comisiei, acest efect poate fi atribuit unei serii de factori, printre care se pot enumera următorii:

1.27.

1.28.

În această privință, Comisia admite totodată că este necesar să se aducă în continuare îmbunătățiri pentru a putea prezenta informații transparente privind calitatea gestiunii financiare și propune o serie de măsuri în vederea soluționării acestor probleme, cum ar fi:

—

impunerea obligației de a raporta, în rapoartele anuale de activitate ale serviciilor în cauză, cu privire la implementarea și la rezultatele activităților aferente instrumentelor financiare, precum și cu privire la auditurile efectuate în legătură cu acestea;

—

În plus, ca urmare a observațiilor Curții privind activitățile instrumentelor financiare cuprinse în raportul anual al acesteia pe 2010, Comisia a efectuat în 2011 audituri specifice în acest domeniu și a prezentat rezultatele lor în rapoartele anuale de activitate ale DG REGIO (pagina 73) și DG EMPL (paginile 45-46). Comisia intenționează să își continue activitatea de audit în acest domeniu în 2012 și în anii următori.

—

prezentarea, în rapoartele anuale de activitate ale serviciilor în cauză, a unor indicatori care să fie relevanți pentru strategiile multianuale de control, așa cum se întâmplă în cazul coeziunii, și o armonizare mai în profunzime, în cadrul rapoartelor anuale de activitate, a criteriilor privind pragul de semnificație între direcțiile generale responsabile de coeziune și direcțiile generale responsabile de fonduri care fac obiectul gestiunii partajate; și

—

—

modificările pe care le-a propus spre a fi aduse Regulamentului financiar și regulamentelor sectoriale pentru perioada 2014-2020 (care sunt în curs de dezbatere în cadrul Parlamentului European și al Consiliului) cu scopul de a ameliora concepția schemelor de finanțare, de a limita riscul de eroare, de a reduce sarcina administrativă a beneficiarilor și a altor părți interesate, de a micșora costurile de funcționare ale controalelor și de a obține declarații anuale de asigurare din partea conducerii pentru toate programele care se implementează în cadrul gestiunii partajate.

—

1.29.

Curtea apreciază că inițiativele Comisiei de a consolida obligația de a răspunde de gestiune și de a îmbunătăți transparența informațiilor privind calitatea gestiunii financiare reprezintă pași în direcția cea bună. Cu toate acestea, așa cum a atras atenția Curtea recent, deși aceste propuneri ar putea contribui la creșterea gradului de asigurare referitor la legalitatea și regularitatea cheltuielilor, Comisia nu a indicat modul în care intenționează să utilizeze aceste informații pentru a ajunge la concluzia potrivit căreia operațiunile nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare (19).

1.29.

Persoanele vizate cu atribuții de gestionare în cadrul Comisiei vor ține seama pe deplin de declarațiile de asigurare care stau la baza elaborării propriilor declarații de gestiune, oferind astfel o bază solidă asigurării și acțiunilor menite să remedieze deficiențele din cadrul sistemelor de gestiune și de control, acolo unde este necesar.

1.30.

Întreruperea și suspendarea plăților pot constitui instrumente utile pentru a evita ca deficiențele să conducă la cheltuieli neconforme cu reglementările, dar ele trebuie să fie completate cu măsuri menite să corecteze erorile (și anume, corecții financiare și recuperări). În opinia Curții, Comisia trebuie să plaseze cifrele într-un context adecvat atunci când prezintă informații privind corecțiile financiare și recuperările. De altfel, datele corespunzătoare provenite de la statele membre continuă să nu fie complete sau să nu fie auditate și/sau validate în totalitate și încă nu se ține cont în mod adecvat de diferența inerentă dintre aceste două mecanisme corective și de diferența dintre ele din punctul de vedere al impactului lor.

1.30.

1.31.

Prezenta secțiune analizează anumite date-cheie privind gestiunea bugetară pentru exercițiul 2011, în special privind execuția creditelor bugetare pentru angajamente și pentru plăți, utilizarea creditelor de plată la sfârșitul exercițiului și nivelul angajamentelor bugetare restante („RAL”).

1.32.

În 2011, bugetul UE cuprindea credite bugetare pentru angajamente (20) în valoare de 142,5 miliarde de euro (21) și credite pentru plăți (22) în valoare de 128,3 miliarde de euro (23). Instituțiile cu responsabilități de execuție a bugetului au atins rate ridicate de execuție bugetară: 99,3 % din creditele pentru angajamente (aceeași rată ca și în 2010) și 98,6 % din creditele pentru plăți (2010: 96,6 %) (24). Excluzând reporturile și incluzând toate rezervele, creditele s-au situat sub limita plafoanelor din cadrul financiar, fiind cu 0,1 miliarde de euro mai mici, în cazul celor pentru angajamente, și cu 7,0 miliarde de euro mai mici, în cazul celor pentru plăți.

1.33.

Execuția bugetului per ansamblu s-a încheiat, în 2011, cu un excedent bugetar (25) în valoare de 1,5 miliarde de euro (2010: 4,5 miliarde de euro), ceea ce, în principiu, va contrabalansa resursele proprii care urmează a fi colectate de la statele membre în anul (anii) următor(i).

1.34.

Cu toate acestea, în cazul celor trei fonduri principale care țin de rubrica 1b a cadrului financiar multianual, intitulată „Coeziune pentru creștere și ocuparea forței de muncă” (aceste fonduri fiind: Fondul social european – FSE, Fondul european de dezvoltare regională – FEDER și Fondul de coeziune – FC), s-a constatat, către sfârșitul exercițiului, o accelerare a cererilor de plată depuse de statele membre. Suma vărsată prin plăți ar fi putut să fie, de fapt, mai mare cu până la 5 miliarde de euro, dacă s-ar fi anticipat în mod corect nevoia crescută de fonduri și dacă ar fi fost făcute disponibile creditele de plată necesare, de exemplu, prin transferuri de sume neutilizate corespunzătoare altor domenii (26).

1.34.

În plus, deciziile privind întreruperile și suspendările sunt elemente care pot fi cu greu luate în calcul la planificarea creditelor necesare. Conform reglementărilor, întreruperile pot dura până la 6 luni. După corectarea deficienței de către statele membre și aplicarea corecțiilor financiare, dacă este necesar, Comisia anulează întreruperea și, în consecință, plățile pot fi reluate.

Comisia s-a adresat în scris statelor membre, la începutul anului 2012, pentru a insista asupra faptului că este necesar ca majoritatea solicitărilor să fie transmise până la 31 octombrie. Pe lângă exercițiul de transfer global, acest lucru va permite Comisiei să solicite autorității bugetare majorarea creditelor de plată, în vederea onorării cererilor primite, prin prezentarea unui buget rectificativ care să se bazeze pe cererile de plată primite efectiv, și nu pe previziuni.

1.35.

În cazul anumitor titluri bugetare, Curtea observă că volumul plăților efectuate în luna decembrie este disproporționat de mare în raport cu volumul total al plăților efectuate în restul anului (27). Concentrarea unei proporții considerabile din plăți într-o perioadă scurtă poate avea un efect negativ asupra eficacității sistemelor de supraveghere și de control și poate duce la creșterea riscului de eroare.

1.35.

1.36.

Cuantumul angajamentelor bugetare restante („RAL”) (28) pentru care nu au fost încă făcute plăți și/sau dezangajări (29) a crescut cu 13 miliarde de euro (6,7 %), ajungând la 207 miliarde de euro, în principal în domeniile de politici finanțate prin credite diferențiate (30). Aceste angajamente restante reprezintă echivalentul valorii angajamentelor diferențiate corespunzând a 2,3 exerciții sau al valorii plăților diferențiate corespunzând a 2,7 exerciții, la rata de execuție din 2011.

1.37.

Majoritatea angajamentelor restante privesc grupul de politici Coeziune (31) (a se vedea graficul 1.2 ). Angajamentele restante s-au ridicat, în acest domeniu, la 136 de miliarde de euro (32) (65,5 % din suma totală a angajamentelor restante), reprezentând valoarea angajamentelor pe 2,7 exerciții sau valoarea plăților pe 3,2 exerciții în domeniul în cauză, la rata de execuție din 2011. Marea majoritate a acestor angajamente restante (124,6 miliarde de euro, 92 % din suma totală) privesc perioada în curs, 2007-2013 (33).

1.36-1.37

Valabilitatea indicatorului „rata de utilizare pe 2011” este relativă în ceea ce privește plățile, din cauză că la sfârșit de exercițiu financiar nu existau credite disponibile (a se vedea punctul 1.34 ultima teză).

1.38.

Volumul angajamentelor restante acumulate, care este considerabil mai mare pentru perioada de programare 2007-2013, poate fi explicat, în mare măsură, de întârzierile înregistrate în implementarea programelor (34). Nu s-au putut efectua plăți decât după ce Comisia a aprobat sistemele de gestiune și de control ale statelor membre, așa cum prevăd regulamentele aplicabile fondurilor structurale. Conform Acordului interinstituțional privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (35), trebuie să se asigure disponibilitatea unor credite de plată suficiente pentru exercițiile viitoare, astfel încât să se acopere decalajul din ce în ce mai mare între angajamentele restante și creditele pentru plăți (a se vedea, de asemenea, punctul 1.34).

1.38.

Executarea integrală a creditelor acordate prin fondurile structurale, atât în 2010, cât și în 2011, arată că creșterea angajamentelor restante poate fi cauzată, de asemenea, de indisponibilitatea creditelor bugetare la sfârșit de exercițiu financiar (a se vedea, de asemenea, punctul 1.34).

Graficul 1.2 indică absorbția probabilă a angajamentelor restante acumulate în cursul perioadei de programare a cadrului financiar.

În fine, Comisia este de acord că în anii următori trebuie să fie puse la dispoziție suficiente credite de plată. Comisia se angajează ferm să prezinte proiecte de buget care să acopere decalajul tot mai mare dintre angajamentele restante și creditele de plată.

2.1.

Acest capitol prezintă aprecierea specifică a Curții cu privire la venituri, care sunt constituite din resurse proprii și din „alte venituri”. Principalele informații cu privire la veniturile aferente exercițiului 2011 sunt prezentate în tabelul 2.1 . Resursele proprii reprezintă de departe principala sursă de finanțare a cheltuielilor bugetare (91 %).

2.2.

Există trei categorii de resurse proprii (1): resurse proprii tradiționale (taxe vamale percepute pentru importuri și taxa pe producția de zahăr), resurse proprii calculate pe baza taxei pe valoarea adăugată (TVA) percepute de statele membre și resurse proprii bazate pe venitul național brut (VNB) al statelor membre.

2.3.

Resursele proprii tradiționale sunt constatate și colectate de statele membre. Trei sferturi din sumele aferente acestor resurse sunt vărsate la bugetul Uniunii (16 778 de milioane de euro, 12,9 % din venituri), celălalt sfert fiind reținut pentru a acoperi cheltuielile de colectare. Fiecare stat membru transmite Comisiei o situație lunară a taxelor constatate (contabilitatea „A”) și o situație trimestrială a acelor taxe constatate care nu sunt incluse în contabilitatea „A” (contabilitatea „B”) (2). Principalele riscuri la care sunt expuse resursele proprii tradiționale sunt legate de exhaustivitatea, exactitatea și disponibilitatea în timp util a taxelor puse la dispoziția Uniunii.

2.4.

Resursele proprii bazate pe TVA reprezintă contribuții care rezultă din aplicarea unei rate uniforme bazelor virtual armonizate de calcul al TVA de la nivelul statelor membre (14 077 de milioane de euro, 10,8 % din venituri). Resursele proprii bazate pe VNB rezultă din aplicarea unei rate uniforme venitului național brut al statelor membre (87 258 de milioane de euro, 67,1 % din venituri). Principalul risc pentru regularitatea acestor tipuri de resurse proprii constă în faptul că statisticile subiacente pot să nu fie compilate în conformitate cu normele Uniunii sau să nu fie prelucrate în conformitate cu aceste norme și, prin urmare, statele membre să plătească o sumă incorectă în contul resurselor proprii bazate pe TVA și/sau pe VNB.

2.5.

Regatului Unit i se acordă o corecție în ceea ce privește dezechilibrele bugetare („corecția în favoarea Regatului Unit”), care implică o reducere a plăților pe care le efectuează în contul resurselor proprii bazate pe VNB (3). În plus, Germania, Țările de Jos, Austria și Suedia beneficiază de o cotă redusă a contribuției bazate pe TVA, iar Țările de Jos și Suedia beneficiază de o reducere brută a contribuției lor anuale bazate pe VNB pentru perioada 2007-2013 (4). Riscul principal este acela al comiterii unei erori de către Comisie în aceste calcule, în special în ceea ce privește calculele complexe efectuate pentru corecția în favoarea Regatului Unit.

2.6.

După contabilizarea totalului de resurse proprii tradiționale, de resurse proprii bazate pe TVA și de alte venituri, resursele proprii bazate pe VNB sunt utilizate în scopul echilibrării bugetului. Orice subevaluare (sau supraevaluare) a VNB-ului pentru un stat membru dat – deși nu afectează resursele proprii bazate pe VNB în ansamblu – determină, până la corectarea problemei, creșterea (sau descreșterea) contribuțiilor celorlalte state membre.

2.7.

Principalele riscuri la adresa „altor venituri” includ modul în care Comisia gestionează amenzile și modul în care sunt stabilite corecțiile financiare pe care Comisia le impune cu privire la cheltuielile din domeniul coeziunii și al agriculturii.

2.8.

Abordarea generală de audit a Curții și metodologia generală de audit a acesteia sunt descrise în partea 2 din anexa 1.1 la capitolul 1. În ceea ce privește auditul veniturilor, trebuie menționate următoarele aspecte specifice:

2.9.

Auditul efectuat de Curte cu privire la operațiunile subiacente conturilor nu poate acoperi importurile nedeclarate sau pe cele sustrase de la supravegherea vamală.

2.10.

Curtea a efectuat o evaluare a sistemelor de supraveghere și de control din Germania, Spania și Franța, state ale căror contribuții, luate împreună, constituie peste o treime din totalul resurselor proprii tradiționale. Curtea a examinat sistemele lor contabile și fluxul de resurse proprii tradiționale, de la constatarea lor până la declararea către Comisie, în vederea obținerii unei asigurări rezonabile cu privire la exactitatea și la exhaustivitatea sumelor înregistrate. Auditul a inclus teste ale controalelor-cheie legate de aplicarea unor taxe preferențiale în Franța, de procedurile de vămuire la domiciliu în Germania și Spania, precum și de antrepozitarea vamală și de tratamentul aplicat costurilor generate de transportul mărfurilor și de asigurare în Germania, Spania și Franța.

2.11.

În plus, Curtea a reconciliat cele șapte ordine de recuperare care corespund resurselor proprii tradiționale și care sunt incluse în eșantionul menționat la punctul 2.8 litera (a) cu situația lunară corespondentă primită de la statele membre vizate (7).

2.12.

În fine, Curtea a evaluat sistemele de supraveghere și de control utilizate la nivelul Comisiei, inclusiv inspecțiile efectuate de aceasta din urmă în statele membre, procedura de anulare a sumelor nerecuperabile și procedura de urmărire a situației acțiunilor întreprinse atât în urma constatărilor sale anterioare, cât și în urma constatărilor Comisiei.

2.13.

Resursele proprii bazate pe TVA și pe VNB se bazează pe date statistice, pentru care operațiunile subiacente nu pot fi auditate în mod direct. Din acest motiv, auditul a avut drept punct de plecare agregatele macroeconomice întocmite de statele membre și prezentate Comisiei și a evaluat apoi sistemele Comisiei de prelucrare a datelor pentru stabilirea sumelor ce urmează a fi incluse în conturile bugetare finale. Astfel, Curtea a examinat faza de stabilire a bugetului UE și corectitudinea contribuțiilor statelor membre.

2.14.

Curtea a evaluat sistemele de supraveghere și de control ale Comisiei, al căror obiectiv este de a oferi o asigurare rezonabilă că aceste resurse sunt corect calculate și colectate. Auditul Curții a inclus și examinarea modului în care Comisia gestionează rezervele existente referitoare la TVA și la VNB și a modului în care aceasta verifică inventarele VNB în statele membre. Obiectivul auditului desfășurat de Curte nu este de a se pronunța în vreun fel cu privire la calitatea datelor referitoare la TVA și la VNB, date pe care Comisia le primește de la statele membre.

2.15.

Rezultatele testelor efectuate pe operațiuni sunt prezentate sintetic în anexa 2.1 . În urma testelor efectuate de Curte asupra eșantionului de operațiuni selectat de aceasta, s-a constatat că un procent de 1,8 % a fost afectat de eroare. Indicele de eroare cel mai probabil estimat de Curte este de 0,8 % (8).

2.15.

2.16.

Curtea a constatat că, per ansamblu, ordinele de recuperare stabilite de Comisie reflectă situațiile contabile A transmise de către statele membre.

2.17.

Auditul efectuat de Curte nu a identificat nicio eroare în ceea ce privește calculul contribuțiilor statelor membre și plata acestora.

2.18.

Curtea a constatat că una dintre cele șase operațiuni testate referitor la „alte venituri” conținea o eroare. Curtea a examinat calculul unei corecții financiare impuse de Comisie unui stat membru în domeniul cheltuielilor agricole (titlul 6 din tabelul 2.1 ). Curtea nu pune în discuție metodologia utilizată de Comisie, însă a constatat o eroare în aplicarea acestei metodologii, rezultatul fiind subevaluarea de către Comisie a pierderii pentru bugetul UE. Corecția financiară ar fi trebuit să fie în cuantum de 30 de milioane de euro, în locul cuantumului de 21 de milioane de euro care fusese calculat (9).

2.18.

Cu privire la cazul menționat de Curte, calculul ratei de eroare a fost efectuat de către statul membru pe baza unei metodologii acceptate de Comisie și pe baza celor mai bune informații disponibile la momentul respectiv. Statul membru a furnizat ulterior informații mai noi și mai precise cu privire la populația expusă riscului, iar Comisia a considerat justificat să ia în considerare datele respective, fără a se redeschide, în acel stadiu foarte avansat, întreaga procedură de verificare a conformității în vederea recalculării ratei de eroare.

2.19.

Rezultatele examinării de către Curte a sistemelor de supraveghere și de control sunt prezentate sintetic în anexa 2.2 . La nivelul sistemelor, s-au constatat o serie de deficiențe, care sunt raportate în continuare.

2.20.

În statele membre vizitate, auditul desfășurat de Curte (a se vedea punctul 2.10 prezentat anterior) a permis identificarea unor deficiențe legate de supravegherea vamală de la nivel național, în ceea ce privește:

2.20.

(a)

aplicarea unor taxe preferențiale (10);

(a)

Cele două cazuri pentru care lipsesc probele privind transportul direct vor fi urmărite de Comisie în scopul de a se stabili dacă există consecințe financiare.

(b)

controlul și auditul ex post al procedurilor de vămuire la domiciliu (11);

(b)

(c)

auditul ex post al antrepozitării vamale (12);

(c)

(d)

analiza riscurilor aplicată în stadiul de import (13);

(d)

(e)

tratamentul aplicat costurilor generate de transportul mărfurilor și de asigurare (14).

(e)

2.21.

În Raportul anual 2010, Curtea a raportat că, în cazul unei situații contabile A pentru un stat membru (15), nu a fost posibilă reconcilierea sumei declarate ca reprezentând resurse proprii tradiționale cu documentele contabile subiacente. În Raportul anual de activitate al DG BUDG pentru 2011 există în prezent o rezervă referitoare la fiabilitatea datelor contabile ale acestui stat membru.

2.21.

Acțiunea de remediere este în curs de desfășurare. La sfârșitul lunii noiembrie 2011, statul membru a prezentat un plan de acțiune prin care se stabileau măsurile corective care vor fi luate. Planul conține obiective pe termen scurt (2012), pe termen mediu (2012-2013) și pe termen lung (2013-2014 și anii următori). Comisia monitorizează punerea în aplicare a planului. Prima etapă constă din efectuarea unui audit extern privind sistemul contabil..

2.22.

Curtea a observat, referitor la mai multe constatări pe care atât ea însăși, cât și Comisia continuă să le raporteze în ultimii ani, că statele membre vizate nu întreprind nicio măsură de remediere (de exemplu, referitor la constatările formulate în Raportul special al Curții nr. 1/2010 (16): „Sunt controlate în mod eficace procedurile de vămuire simplificate pentru importuri?”).

2.22.

2.23.

Rezervele reprezintă o modalitate care permite aducerea de corecții, după termenul reglementar de patru ani, elementelor îndoielnice care apar în declarațiile de TVA transmise de statele membre. Astfel, utilizarea rezervelor face parte din procesul de control intern. Cu toate acestea, Comisia și statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a soluționa elementele îndoielnice în termene cât mai scurte.

2.24.

În 2011, Comisia a exprimat 46 de rezerve și a retras 42. Potrivit Comisiei, efectul net a constat în descreșterea resurselor proprii bazate pe TVA cu aproximativ 88 de milioane de euro (17). La sfârșitul exercițiului, numărul rezervelor exprimate era de 156 (a se vedea tabelul 2.2 ). Din numărul rezervelor introduse de Comisie, 51 se referă la încălcări ale legislației privind TVA. Aceste rezerve nu pot fi retrase decât după închiderea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și după ce s-a determinat efectul asupra bazei de calcul al TVA pentru exercițiile vizate.

2.24.

2.25.

Comisia își continuă eforturile pentru a retrage rezervele legate de TVA rămase nesoluționate de mult timp. Curtea definește astfel de rezerve ca fiind acele rezerve care privesc un exercițiu anterior celui curent cu cel puțin 10 ani, și anume rezerve încă existente la sfârșitul exercițiului 2011 care privesc exercițiul 2002 sau exerciții anterioare 2002. La sfârșitul exercițiului, existau 15 astfel de rezerve, unele datând din 1995, în comparație cu 16 la sfârșitul exercițiului 2010 (punctul 2.23 din Raportul anual 2010).

2.25.

2.26.

La sfârșitul exercițiului 2011, existau rezerve generale (18) cu privire la datele VNB ale statelor membre UE-15 pentru perioada 2002-2007 și ale statelor membre UE-10 pentru perioada 2004-2007, iar cu privire la Bulgaria și România, pentru 2007.

2.26.

2.27.

La începutul exercițiului 2011, erau nesoluționate patru rezerve specifice privind PNB-ul (19), legate de perioada 1995-2001. Ulterior, Comisia a retras două rezerve privind Regatul Unit, rezultând în final un număr de două rezerve (20) existente la sfârșitul exercițiului 2011.

2.27.

2.28.

Pe baza verificării de către Eurostat a inventarelor VNB, Comitetul VNB a adoptat rapoartele de evaluare privind statele membre ale UE-25 în iulie și în octombrie 2011. Până la sfârșitul lunii ianuarie 2012, nu fusese retrasă nicio rezervă generală și nu fusese introdusă nicio rezervă specifică cu privire la datele VNB pentru perioada de după 2002 (a se vedea punctul 2.29 și punctul 2.41 a patra liniuță din Raportul anual 2010).

2.28.

2.29.

Conform Normelor de aplicare a Regulamentului financiar (21), Comisia trebuie să pună în aplicare recuperarea creanțelor neplătite, prin orice mijloace disponibile, acolo unde, până la scadență, nici nu s-au efectuat plăți provizorii și nici nu a fost depusă o garanție în avans de către debitor pentru a acoperi întreaga valoare a creanței. La sfârșitul exercițiului 2011, în jur de 2 % (22) din amenzile pendinte nu erau acoperite nici de plăți provizorii, nici de garanții după data scadentă.

2.29.

Grație acestor negocieri, o parte a amenzilor descoperite (inclusiv dobânzile de întârziere) aplicate unor întreprinderi într-o situație financiară precară pot fi colectate sau acoperite de o garanție și se poate conveni, în conformitate cu normele în vigoare, un plan de plăți acoperit de o garanție financiară (a se vedea punctul 2.32). Unele amenzi nu pot fi însă colectate, deoarece acestea sunt impuse unor întreprinderi aflate în faliment, într-o situație financiară precară sau stabilite în afara Uniunii.

2.30.

Curtea a examinat un eșantion de 14 astfel de amenzi și a constatat că, în opt cazuri, Comisia nu utilizase toate mijloacele disponibile pentru a executa recuperarea.

2.30.

Aceste exemple arată că Comisia urmărește, în toate cazurile în care este vorba de debitori aflați într-o situație financiară precară, să obțină acoperirea amenzilor prin negocieri cu societățile comerciale în scopul de a asigura colectarea amenzii.

2.31.

Toate aceste cazuri privesc debitori referitor la care Comisia susține că se aflau într-o situație financiară precară. În Raportul său anual de activitate pentru 2011, DG BUDG precizează că nu va urmări să procedeze la recuperare forțată în cazul în care apreciază că interesul financiar al Uniunii poate fi protejat într-o măsură mai bună prin negocierea unui plan de plată eșalonată. Comisia propune modificarea Normelor de aplicare a Regulamentului financiar pentru a permite recurgerea la acest mod de acțiune „în cazuri excepționale”.

2.32.

Conform articolului 28a din Regulamentul financiar (23), protecția activelor reprezintă unul dintre obiectivele de gestiune ale Comisiei. Pentru a asigura protecția garanțiilor care acoperă amenzile, Comisia stabilește o serie de cerințe minime privind ratingul de credit acordat instituțiilor financiare care furnizează garanțiile. Curtea a identificat cazuri în care aceste cerințe nu erau respectate.

2.33.

La 13 mai 2011, Comisia a schimbat condițiile pentru astfel de garanții cu unele mai puțin stricte, pentru a reflecta deteriorarea condițiilor de pe piață. Curtea a identificat exemple în care chiar și aceste condiții actualizate nu au fost respectate.

2.34.

Având în vedere situația actuală a sectorului bancar, Comisia precizează, în raportul anual de activitate al DG BUDG, că se află în curs de revizuire a politicii sale de gestionare a riscurilor.

2.32-2.35.

2.33-2.34.

În exemplele menționate de Curte, garanțiile în cauză respectau politica în vigoare în materie de riscuri, atunci când au fost acceptate de Comisie. Garanții au fost declasați ulterior, ceea ce, ținând seama de numărul redus al băncilor aflate încă pe piață care îndeplineau criteriile, a făcut ca, în iunie 2012, Comisia să își revizuiască din nou politica în materie de riscuri pentru garanțiile bancare. Luând în considerare evoluția piețelor financiare, noua decizie asigură totodată un grad suficient de diversificare a expunerii globale a Comisiei față de garanții individuali.

2.35.

Pe baza activităților sale de audit (24), Curtea concluzionează că, pentru exercițiul încheiat la 31 decembrie 2011:

nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare.

2.36.

Pe baza activităților sale de audit, Curtea a constatat că sistemele de supraveghere și de control examinate, aferente veniturilor, erau eficace. Cu toate acestea, Curtea atrage atenția asupra aspectelor prezentate în continuare:

(a)

auditurile Curții au relevat deficiențe legate de supravegherea vamală de la nivel național (punctul 2.20). Curtea concluzionează că sistemele de supraveghere și de control din statele membre auditate sunt doar parțial eficace în asigurarea caracterului exhaustiv și corect al resurselor proprii tradiționale înregistrate;

(a)

(b)

există încă rezerve nesoluționate de mult timp în legătură cu resursele proprii bazate pe TVA (punctul 2.25);

(b)

S-a înregistrat îmbunătățirea continuă a frecvenței consultărilor cu statele membre, precum și îmbunătățirea nivelurilor de cooperare dintre Comisie și statele membre, care va continua.

(c)

la sfârșitul exercițiului 2011, Comisia nu retrăsese încă nicio rezervă generală și nu introdusese nicio rezervă specifică referitor la datele VNB ale statelor membre UE-25 pentru perioada de după 2002 (punctul 2.28);

(c)

(d)

la sfârșitul exercițiului 2011, Comisia nu retrăsese încă cele două rezerve specifice rămase privind PNB-ul, legate de perioada 1995-2001 (punctul 2.27);

(d)

(e)

Curtea ia notă de motivele prezentate pentru faptul că nu s-a procedat la recuperare forțată în toate cazurile (punctul 2.31). Comisia propune modificarea Normelor de aplicare a Regulamentului financiar pentru a permite recurgerea la acest mod de acțiune „în cazuri excepționale”;

(e)

(f)

Comisia este, de asemenea, în curs de revizuire a politicii sale de gestionare a riscurilor în ceea ce privește fiabilitatea garanțiilor care acoperă amenzile și penalitățile restante, pentru a reflecta situația sectorului bancar (punctul 2.34).

(f)

2.37.

Anexa 2.3 prezintă rezultatul examinării de către Curte a stadiului de aplicare a recomandărilor formulate în rapoarte anuale anterioare (2008 și 2009). Trebuie menționate următoarele aspecte:

(a)

în rapoartele sale anuale anterioare (de exemplu, la punctul 4.14 din Raportul anual 2008 și la punctul 2.20 din Raportul anual 2009), Curtea a menționat că a continuat să identifice probleme în ceea ce privește utilizarea contabilității „B”. În 2011, Comisia identifica în continuare astfel de probleme în cadrul inspecțiilor sale;

(a)

(b)

în ceea ce privește resursele proprii bazate pe VNB, Curtea recomanda Comisiei (de exemplu, la punctul 2.38 din Raportul anual 2009): (i) să definească în mod clar sfera de aplicare a opiniei pe care o formulează în cadrul rapoartelor sale de evaluare privind datele VNB ale statelor membre; și (ii) să ia în considerare evaluarea pe care a efectuat-o cu privire la sistemele de supraveghere și de control din cadrul institutelor naționale de statistică, utilizate pentru compilarea conturilor naționale. Comisia nu a pus în aplicare aceste recomandări în evaluarea pe care o realizează cu privire la datele VNB ale statelor membre UE-25 (a se vedea punctul 2.28).

(b)

2.38.

În urma acestei examinări și pe baza constatărilor și a concluziilor exprimate pentru exercițiul 2011, Curtea formulează în atenția Comisiei următoarele recomandări:

—

recomandarea 1: să încurajeze statele membre să își consolideze supravegherea vamală pentru a maximiza suma colectată în contul resurselor proprii tradiționale;

—

recomandarea 2: să continue eforturile pentru a asigura utilizarea corectă a contabilității „B” și pentru a garanta faptul că sistemele contabile permit ca situațiile contabile A ale statelor membre să fie, în mod demonstrabil, exhaustive și corecte.

3.1.

Acest capitol prezintă aprecierea specifică a Curții cu privire la grupul de politici Susținerea pieței și sprijinul direct pentru agricultură, care reprezintă o parte a domeniului de politici 05 – Agricultură și dezvoltare rurală. Principalele informații cu privire la activitățile acoperite și la cheltuielile efectuate în 2011 sunt prezentate în tabelul 3.1 .

3.1.

3.2.

Potrivit tratatului (1), politica agricolă comună (PAC) are ca obiective creșterea productivității agriculturii astfel încât să asigure un nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, stabilizarea piețelor, garantarea siguranței aprovizionărilor și asigurarea unor prețuri rezonabile de livrare către consumatori.

3.3.

Bugetul UE finanțează cheltuielile efectuate în cadrul PAC în principal prin intermediul a două fonduri (2): Fondul european de garantare agricolă (denumit în continuare „FEGA”), pentru finanțarea integrală a ajutoarelor directe acordate de UE și a măsurilor de intervenție pe piață (3), și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (denumit în continuare „FEADR”), pentru cofinanțarea programelor de dezvoltare rurală. Acest capitol privește cheltuielile aferente FEGA, în timp ce cheltuielile aferente dezvoltării rurale sunt prezentate la capitolul 4.

3.4.

Principalele măsuri finanțate prin intermediul FEGA sunt: