ISSN 1977-1029

doi:10.3000/19771029.C_2012.299.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 299

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 55
4 octombrie 2012


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

AVIZE

 

Comitetul Economic și Social European

 

A 482-a sesiune plenară din 11 și 12 iulie 2012

2012/C 299/01

Avizul Comitetului Economic și Social European privind consolidarea proceselor participative și implicarea autorităților locale, a ONG-urilor și a partenerilor sociali în punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 (aviz exploratoriu)

1

2012/C 299/02

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Ce schimbări vor produce noile reglementări financiare în sectorul bancar european? (aviz din proprie inițiativă)

6

2012/C 299/03

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Platformele tehnologice europene (PTE) și mutațiile industriale (aviz din proprie inițiativă)

12

2012/C 299/04

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Necesitatea unei industrii europene a apărării: aspecte industriale, inovatoare și sociale (aviz din proprie inițiativă)

17

2012/C 299/05

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Femeile întreprinzătoare – politici specifice pentru intensificarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă în UE (aviz din proprie inițiativă)

24

2012/C 299/06

Avizul Comitetului Economic și Social European privind rolul femeilor ca vector al unui model de dezvoltare și inovare în agricultură și în zonele rurale (aviz din proprie inițiativă)

29

2012/C 299/07

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Relațiile UE-Moldova: rolul societății civile organizate

34

2012/C 299/08

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Rolul societății civile în acordul comercial multilateral (ACM) dintre UE, Columbia și Peru

39

2012/C 299/09

Avizul Comitetului Economic și Social European privind cooperativele și dezvoltarea agroalimentară (aviz din proprie inițiativă)

45

2012/C 299/10

Avizul Comitetului Economic și Social European privind revizuirea orientărilor din 1994 și 2005 privind aviația și aeroporturile din UE (aviz suplimentar)

49

 

III   Acte pregătitoare

 

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN

 

A 482-a sesiune plenară din 11 și 12 iulie 2012

2012/C 299/11

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Restructurare și anticiparea schimbărilor: învățăminte desprinse din experiența recentă (Carte verde) COM(2012) 7 final

54

2012/C 299/12

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde privind fezabilitatea introducerii obligațiunilor de stabilitate COM(2011) 818 final

60

2012/C 299/13

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Programul european de monitorizare a Pământului (GMES) și exploatarea sa (începând cu 2014) COM(2011) 831 final

72

2012/C 299/14

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind îmbunătățirea decontării instrumentelor financiare în Uniunea Europeană și depozitarii centrali de instrumente financiare (Central Securities Depositories – CSD) și de modificare a Directivei 98/26/CE COM(2012) 73 final – 2012/0029 (COD)

76

2012/C 299/15

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind transparența măsurilor care reglementează prețurile medicamentelor de uz uman și includerea acestora în sfera de cuprindere a sistemelor publice de asigurări de sănătate COM(2012) 84 final – 2012/0035 (COD)

81

2012/C 299/16

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de simplificare a transferului de autovehicule înmatriculate în alt stat membru, în interiorul pieței unice COM(2012) 164 final – 2012/0082 (COD)

89

2012/C 299/17

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor privind consolidarea solidarității în domeniul azilului pe teritoriul UE – Un program european pentru o mai bună partajare a responsabilităților și o mai mare încredere reciprocă COM(2011) 835 final

92

2012/C 299/18

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Inițiativa privind oportunitățile pentru tineri COM(2011) 933 final

97

2012/C 299/19

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire, pentru perioada 2014-2020, a programului JustițieCOM(2011) 759 final – 2011/0369 (COD)

103

2012/C 299/20

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire, ca parte a Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize COM(2011) 750 final – 2011/0365 (COD); propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului pentru azil și migrație COM(2011) 751 final – 2011/0366 (COD); propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil și migrație și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor COM(2011) 752 final – 2011/0367 (COD); și propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire, ca parte a Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor COM(2011) 753 final – 2011/0368 (COD)

108

2012/C 299/21

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea albă – O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile COM(2012) 55 final

115

2012/C 299/22

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Consiliului de instituire, pentru perioada 2014-2020, a programului Europa pentru cetățeniCOM(2011) 884 final – 2011/0436 (APP)

122

2012/C 299/23

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind înghețarea și confiscarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni în Uniunea Europeană COM(2012) 85 final – 2012/0036 (COD)

128

2012/C 299/24

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime [de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 861/2006 al Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. XXX/2011 al Consiliului privind politica maritimă integrată] COM(2011) 804 final – 2011/0380 (COD)

133

2012/C 299/25

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Acțiunile de promovare și de informare pentru produsele agricole: o strategie cu puternică valoare adăugată europeană pentru promovarea savorilor Europei COM(2012) 148 final

141

2012/C 299/26

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1098/2007 al Consiliului din 18 septembrie 2007 de stabilire a unui plan multianual pentru rezervele de cod din Marea Baltică și pentru unitățile piscicole de exploatare a acestor rezerve COM(2012) 155 final – 2012/0077 (COD)

145

2012/C 299/27

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Calculul de înaltă performanță: Poziția Europei în cursa mondială COM(2012) 45 final

148

2012/C 299/28

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/16/CE privind controlul statului portului COM(2012) 129 final – 2012/62 (COD) și propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind responsabilitățile statelor de pavilion referitoare la asigurarea aplicării Directivei 2009/13/CE a Consiliului de punere în aplicare a acordului încheiat între Asociația Armatorilor din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) cu privire la Convenția din 2006 privind munca în domeniul maritim și de modificare a Directivei 1999/63/CE COM(2012) 134 final – 2012/65 (COD)

153

2012/C 299/29

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind reciclarea navelor COM(2012) 118 final – 2012/0055 (COD)

158

2012/C 299/30

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Acțiuni-cheie pentru un act privind piața unică II (aviz exploratoriu)

165

2012/C 299/31

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea albă privind transporturile: către adeziunea și angajamentul societății civile (aviz exploratoriu)

170

RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

AVIZE

Comitetul Economic și Social European

A 482-a sesiune plenară din 11 și 12 iulie 2012

4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/1


Avizul Comitetului Economic și Social European privind consolidarea proceselor participative și implicarea autorităților locale, a ONG-urilor și a partenerilor sociali în punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 (aviz exploratoriu)

2012/C 299/01

Raportor: dna Heidi LOUGHEED

Prin scrisoarea din 18 aprilie 2012, dna Sotiroula CHARALAMBOUS, ministrul muncii și securității sociale al Republicii Cipru, a solicitat Comitetului Economic și Social European, în numele viitoarei Președinții cipriote a Consiliului UE, să elaboreze un aviz cu privire la

Consolidarea proceselor participative și implicarea autorităților locale, a ONG-urilor și a partenerilor sociali în punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 12 iulie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz în unanimitate.

1.   Recomandări

CESE solicită instituțiilor europene și guvernelor naționale să își reînnoiască angajamentul politic în vederea colaborării cu toți partenerii relevanți (Parlamentul European, Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic și Social European, parlamentele naționale, autoritățile locale și regionale, partenerii sociali, societatea civilă organizată, consiliile economice și sociale naționale sau instituțiile similare, orașele și toate celelalte tipuri de autorități locale), în cadrul Strategiei Europa 2020.

CESE se angajează să țină seama de lucrările consiliilor economice și sociale naționale (CES), ale instituțiilor similare și ale reprezentanților naționali ai societății civile organizate, devenind un punct de contact european, și să le ofere acestora o platformă specifică pentru a-și continua lucrările cu privire la Strategia Europa 2020.

CESE consideră că Uniunea Europeană ar trebui să elaboreze cu timpul o viziune pe termen lung asupra scopului final al implicării părților interesate și să depună eforturi pentru a o pune treptat în aplicare.

Pe termen scurt, CESE crede că anumite schimbări minore ar avea un impact semnificativ asupra progresului. În special, o măsură urgentă ar fi aceea ca statele membre și Comisia Europeană să reanalizeze calendarul și fiecare etapă a proceselor, pentru a permite implicarea reală și coresponsabilitatea tuturor părților interesate.

2.   Introducere

2.1

La 18 aprilie 2012, viitoarea Președinție cipriotă a solicitat Comitetului Economic și Social European să elaboreze un aviz pe tema consolidării proceselor participative și a implicării autorităților locale, a ONG-urilor și a partenerilor sociali în punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020, dată fiind intenția sa de a face din acest subiect o prioritate a Președinției și a reuniunii informale a Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO) din iulie 2012.

Având în vedere că suntem acum în cel de-al treilea an de existență a semestrului european, este un moment adecvat să examinăm procesele participative din cadrul Strategiei Europa 2020 și să determinăm cum ar putea fi dezvoltate.

2.2

Grupul de coordonare Europa 2020 din cadrul CESE se ocupă cu supravegherea lucrărilor și cu reunirea CES-urilor naționale și a instituțiilor similare din statele membre pentru a împărtăși experiențe cu privire la modul de îmbunătățire a proceselor participative în cadrul Strategiei Europa 2020.

2.3

Rolul jucat de CESE în punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 (1) este acum pe deplin recunoscut, iar Comitetul dorește să își facă cunoscute recomandările cu privire la modul de îmbunătățire a proceselor participative în cadrul Strategiei Europa 2020 și al semestrului european.

3.   Europa 2020 – un nou sistem

3.1

Uniunea Europeană și populația sa se confruntă cu o gravă criză economică și financiară, care a avut un puternic impact asupra Uniunii în ansamblu și asupra cetățenilor săi. Multe state membre s-au regăsit în situații extrem de încordate, iar nivelurile ridicate ale șomajului rămân o sursă de îngrijorare. Prin urmare, după cum s-a exprimat în numeroase avize emise în cursul ultimilor trei ani, CESE consideră că Strategia Europa 2020 este mai importantă ca niciodată, pentru că oferă o agendă cuprinzătoare de reformă, care urmărește garantarea creșterii durabile și sporirea rezilienței Uniunii în viitor.

3.2

Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii este cea mai importantă strategie de creștere care stabilește obiective în domenii politice esențiale la nivelul UE și la nivel național. Este vorba despre o strategie cu sferă de aplicare foarte largă, având ca obiectiv general sprijinirea creșterii inteligente, durabile și favorabile incluziunii, acoperind evoluțiile din domenii precum inovarea și cercetarea-dezvoltarea, schimbările climatice, energia, șomajul, politica industrială și coeziunea socială și teritorială și abordând nivelurile de sărăcie, politica de coeziune și multe alte aspecte.

3.3

Guvernanța Strategiei Europa 2020 urmărește să aducă laolaltă competențe europene, naționale și partajate într-un sistem cu mai multe niveluri, contribuind astfel la sporirea legitimității integrării europene tot mai profunde. În raport cu Strategia de la Lisabona, Strategia Europa 2020 a interconectat inițiative emblematice care oferă concentrare și sprijin în domenii tematice importante, priorități, obiective principale și un sistem de supraveghere consolidat și riguros – cu posibilitatea evaluării critice a progreselor (sau a lipsei acestora) la nivel național.

3.4

În comparație cu Strategia de la Lisabona, mecanismul de raportare este diferit, nu numai pentru că este mult mai concentrat, ci și pentru că se aliniază în prezent la procesele prevăzute de noile sisteme îmbunătățite de guvernanță economică, astfel încât, de exemplu, programul de stabilitate și de convergență și programele naționale de reformă sunt prezentate Comisiei Europene în același timp, oferind o imagine mai completă a situației fiecărui stat membru în parte și a direcției pe care intenționează să o urmeze acesta.

3.5

Schimbarea procesului a fost subliniată pentru prima dată chiar în documentul ce conținea Strategia Europa 2020, unde se afirma cu claritate că „avem nevoie de implicare sporită” și că, în acest scop, „trebuie, de asemenea, consolidată contribuția părților interesate la nivel național și regional, precum și cea a partenerilor sociali”. A fost asumat un angajament specific în vederea implicării mai îndeaproape atât a CESE, cât și a Comitetului Regiunilor. Această nevoie de procese participative a fost reiterată cu mai multe ocazii, în special în concluziile Consiliului European din martie 2010 și în Orientările pentru elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea programelor naționale de reformă în cadrul Strategiei Europa 2020, emise de Comisia Europeană, în care se subliniază că „va fi important ca la pregătirea PNR să participe îndeaproape parlamentele naționale, partenerii sociali, regiunile și alte părți interesate, astfel încât să sporească gradul de însușire a strategiei”.

4.   Experiența semestrului european

4.1

După trei ani de aplicare a Strategiei Europa 2020, este clar că multe state membre sunt angajate în vederea implicării partenerilor sociali și a societății civile organizate în semestrul european și au implicat acești parteneri în procesele lor naționale. Totuși, punerea acestui angajament în practică este neuniformă, cu niveluri diferite de angajament și, chiar și când acesta există, cu niveluri diferite de implicare reală a partenerilor în proces. Deși multe state membre îi informează pe partenerii lor și se consultă într-adevăr cu aceștia, procesul este adesea lipsit de concentrare și, din punctul de vedere al participanților, poate părea incoerent și lipsit de o strategie globală. CESE și alții și-au exprimat îngrijorarea mai ales cu privire la termenele foarte scurte, care adesea, în practică, nu lasă timp pentru o dezbatere adecvată cu partenerii sociali, organizațiile societății civile sau parlamentele regionale și naționale. Aceste preocupări nu se fac simțite doar la nivel național; multe organizații de nivel european s-au întrebat dacă nu s-ar putea îmbunătăți procesul și guvernanța semestrului european, ca și monitorizarea în cadrul Strategiei Europa 2020. Parlamentul European a formulat recomandări politice pentru a-și defini mai bine rolul și contribuția potențială (2), iar Comitetul Regiunilor se pregătește să emită în curând propriile orientări.

4.2

În cadrul CESE, instituirea Grupului de coordonare Europa 2020 a conferit o focalizare esențială lucrărilor noastre, oferind CESE un singur grup care supraveghează toate domeniile acoperite de Strategia Europa 2020 și propunerile legate de aceasta, în locul unei perspective fragmentate. Reprezentanții Comisiei și alți actori iau mereu parte la ședințele Grupului de coordonare. Pentru a consolida legăturile cu nivelul național și local, în etapele importante ale semestrului european, Grupul de coordonare invită periodic consiliile economice și sociale naționale și instituțiile similare și organizează, împreună cu actorii de la nivel național ai societății civile, manifestări locale având ca temă Europa 2020. Această activitate ar trebui intensificată și extinsă.

4.3

Rolul jucat de CESE în reunirea consiliilor economice și sociale naționale și a instituțiilor similare nu s-a concentrat exclusiv asupra semestrului european și a Strategiei Europa 2020, ci s-a dovedit, de asemenea, util în elaborarea analizelor noastre și ale CES-urilor, în înțelegerea situațiilor din întreaga Uniune Europeană și în consolidarea propunerilor formulate atât de CESE, cât și de CES-uri.

5.   Valoarea și utilitatea proceselor participative

5.1

Este clar că, pentru a optimiza impactul semestrului european, îmbunătățirea și consolidarea proceselor participative în cadrul Strategiei Europa 2020 ar fi avantajoasă pentru strategie în sine și, în cele din urmă, pentru bunăstarea cetățenilor.

5.2

Uniunea Europeană și statele sale membre fac adesea referire la utilitatea proceselor participative și a implicării societății civile organizate. Partenerii sociali și publicul mai larg dispun, în fapt, de numeroase procese și de sisteme diverse; este util să se clarifice de ce este atât de important acest fapt și ce avantaje pot fi obținute de pe urma unui sistem funcțional care să asigure o participare mai amplă. Implicarea activă a partenerilor sociali și a societății civile organizate poate genera:

o „amprentă” mult mai pronunțată în difuzarea informațiilor în întreaga Uniune Europeană și un efect de domino deloc neglijabil;

un grad mai mare de însușire a strategiilor, dacă se simte că acestea sunt concepute de toate părțile implicate;

un sistem de avertizare timpurie – desfășurându-și activitatea mult mai aproape de teren, organizațiile societății civile și partenerii sociali pot oferi un sistem de avertizare timpurie cu privire la evoluția microtendințelor, cu mult timp înainte ca acestea să fie observate la nivel național sau european;

capacitatea de testare a ideilor și de elaborare a soluțiilor – deloc surprinzător, cei care se află cel mai aproape de situațiile concrete sunt adesea capabili să testeze practic propunerile înainte să fie puse pe deplin în aplicare, oferind deseori soluții foarte pragmatice și eficiente;

o mai bună punere în aplicare – în multe cazuri, chiar partenerii sociali și organizațiile societății civile vor fi responsabili pentru punerea în aplicare propriu-zisă a propunerilor la fața locului.

6.   Propuneri specifice de îmbunătățire a proceselor participative în cadrul Strategiei Europa 2020

6.1

Examinând procesele utilizate până acum, atât la nivel european, cât și național, CESE consideră că sunt multe de făcut și că procesele pot fi dezvoltate în așa fel încât să ducă la elaborarea unui sistem care să creeze într-adevăr un parteneriat solid între instituțiile europene, guvernele naționale, partenerii sociali, organizațiile societății civile, parlamentele naționale și regionale și alte părți interesate. Acest obiectiv va necesita un efort concentrat și concertat și nu va fi îndeplinit prea curând. Totuși, CESE este de părere că ar trebui elaborate sisteme de acest tip, prin construirea treptată a unui proces de parteneriat strategic și cuprinzător, pe mai multe niveluri, punând totodată rapid în aplicare acțiuni simple, care ar putea aduce îmbunătățiri pe termen scurt.

6.2

Cel mai important, CESE solicită tuturor instituțiilor europene și guvernelor naționale să-și reînnoiască angajamentul politic de a implica în mod mai regulat și mai sistematic partenerii sociali, organizațiile societății civile, parlamentele naționale, autoritățile regionale și locale și toate celelalte părți interesate, asigurându-se că implicarea este cât mai cuprinzătoare cu putință în procesele participative puternice, viabile și durabile din cadrul Strategiei Europa 2020. Tratatul de la Lisabona subliniază necesitatea consultării societății civile la nivel european în cadrul procesului decizional. Dacă statele membre doresc să dobândească ele înseși un sentiment mai puternic de proprietate și o mai mare implicare, atât în ce privește Strategia Europa 2020, cât și procesul european, ar trebui să practice aceeași disciplină, consultând CES-urile și instituțiile similare cât de des posibil.

7.   CESE

7.1

În ce privește propriul său rol, CESE consideră vital să-și continue concentrarea și colaborarea strategică cu toți participanții la Strategia Europa 2020, pentru a menține capacitatea de a detecta sinergiile posibile generate de strategie și de părțile sale constitutive.

7.2

CESE consideră că lucrările desfășurate de Grupul de coordonare Europa 2020 ar trebui continuate și dezvoltate. Grupul de coordonare trebuie să-și mențină atenția concentrată asupra strategiei și a implicațiilor sale pentru publicul larg și ar trebui să se bazeze pe comunicarea internă cu acei membri care nu sunt implicați în lucrările Grupului de coordonare, pentru a se asigura că toți beneficiază de prezentările și cunoștințele Grupului de coordonare.

7.3

CESE este de părere că lucrările pe care le-a realizat treptat în ce privește coordonarea legăturilor dintre consiliile economice și sociale naționale și a activităților acestora, acolo unde există, au avut un impact pozitiv, însă ar putea fi îmbunătățite. Multe dintre aceste organizații au de jucat și un rol la nivel național în Strategia Europa 2020, la fel ca și mulți dintre membrii lor. În ce privește îmbunătățirea implicării în Strategia Europa 2020, CESE crede că acesta este un domeniu în care acțiunea rapidă și simplă ar putea aduce beneficii considerabile. CESE consideră că este plasat într-o poziție ideală pentru a deveni punctul de contact european pentru consiliile economice și sociale naționale și instituțiile similare, în special pentru a le oferi asistență în lucrările pe care le întreprind în cadrul Strategiei Europa 2020. CESE este dispus să se angajeze în vederea consolidării în continuare a contactelor și a cooperării și să înceapă acest proces prin implicarea consiliilor economice și sociale naționale și a instituțiilor similare într-un eveniment al cărui punct central să fie Strategia Europa 2020, cât mai curând posibil.

8.   Acțiuni rapide, pentru a înfăptui schimbări pe termen scurt

8.1

CESE sprijină puternic inițiativa Președinției cipriote de a se concentra pe consolidarea proceselor participative din cadrul Strategiei Europa 2020 și de a dedica acestor lucrări o parte a reuniunii informale a Consiliului EPSCO din iulie 2012. CESE susține pe deplin acest demers, considerându-l un impuls puternic pentru o examinare aprofundată, de către statele membre și Comisia Europeană, a modului în care pot îmbunătăți ceea ce fac.

8.2

CESE solicită tuturor statelor membre să ofere clarificări la nivel național cu privire la agențiile guvernamentale responsabile pentru măsuri specifice în cadrul Strategiei Europa 2020 și la relația dintre agențiile responsabile pentru coordonarea sau monitorizarea programelor naționale de reformă și agențiile însărcinate cu punerea în aplicare propriu-zisă. O simplă clarificare a acestui aspect în fiecare stat membru ar permite actorilor implicați să interacționeze cu organismele adecvate, pentru îmbunătățirea rezultatelor.

8.3

CESE consideră că transparența deplină în ce privește formele de participare utilizate în fiecare stat membru, precum și descrierea proceselor și a instrumentelor pe care intenționează să le utilizeze guvernele ar aduce un plus de claritate pentru toți cu privire la ce se întâmplă, de ce și cum.

8.4

CESE este de părere că statele membre și Comisia Europeană ar trebui să revizuiască de urgență calendarul diferitelor acțiuni din cadrul semestrului european. Problema cea mai persistentă, evidențiată de aproape toate părțile interesate din structurile existente, o constituie lipsa unui interval de timp adecvat pentru orice fel de răspuns chibzuit sau de dezbatere corespunzătoare. Statele membre ar trebui să examineze urgent termenele utilizate în prezent și modul de a le face mai rezonabile.

8.5

CESE încurajează puternic autoritățile locale și regionale să se implice mai profund în procesele Strategiei Europa 2020, atât în cadrul lor național, cât și direct la nivelul UE. Instituirea, de către Comitetul Regiunilor, a Platformei de monitorizare a Strategiei Europa 2020 reprezintă un pas excelent în direcția îndeplinirii acestui obiectiv. CESE consideră că această implicare mai intensă ar trebui să fie sprijinită de guvernele naționale. Buna cunoaștere de către autoritățile locale și regionale a evoluțiilor locale și a potențialelor aplicații reprezintă un element-cheie al inițiativelor care ar trebui puse în practică, pentru ca Strategia Europa 2020 să valorifice pe deplin rolul potențial care îi revine.

9.   Dezvoltarea unui proces participativ cuprinzător, pe termen lung, pentru Europa 2020

9.1

CESE consideră că au fost instituite deja modele foarte utile pentru crearea unor structuri puternice de dialog permanent. CESE crede că Codul de bune practici pentru participarea civilă la procesul de decizie, elaborat de Consiliul Europei (3), oferă un cadru excelent și un set de principii pentru acest tip de activități, care se pot aplica Strategiei Europa 2020. Utilizarea unui asemenea set de principii va permite Uniunii Europene și statelor membre să deplaseze treptat discuțiile de-a lungul spectrului implicării, dinspre niveluri destul de scăzute de implicare, centrată în principal pe furnizarea de informații, trecând prin consultarea deschisă, printr-un dialog în dezvoltare între participanți, pentru a ajunge, în cele din urmă, la crearea unui veritabil parteneriat – cele patru etape ale spectrului proceselor participative, așa cum sunt descrise în cod. CESE consideră că procesele din cadrul Strategiei Europa 2020 ar trebui să înceapă să se deplaseze treptat de-a lungul acestui spectru al implicării. Codul oferă, de asemenea, o serie de instrumente foarte utile, care ar putea fi aplicate proceselor din cadrul Strategiei Europa 2020.

9.2

Societatea civilă organizată din statele membre ar trebui implicată pe tot parcursul semestrului european. Un proces-cheie în domeniul conceperii este elaborarea programelor naționale de reformă. Procesul de elaborare din statele membre ar trebui să se întemeieze pe un dialog mai amplu și care să se desfășoare printr-o mai strânsă colaborare cu partenerii sociali și cu societatea civilă organizată. Acești actori nu numai că oferă cunoștințe și experiență în ce privește stabilirea de obiective și conceperea programelor și strategiilor în domenii ca ocuparea forței de muncă, educația și incluziunea socială, ci joacă și un rol fundamental în punerea în aplicare a acestor strategii.

9.3

O altă etapă-cheie a semestrului european o constituie publicarea și examinarea recomandărilor specifice fiecărei țări. Partenerii sociali europeni și societatea civilă organizată trebuie informați și consultați cu privire la recomandările specifice în cazul fiecărui stat membru. În acest context, calendarul este esențial pentru a permite implicarea societății civile organizate într-un stadiu timpuriu în formularea perspectivelor viitoare pentru ciclurile ce vor urma.

9.4

În avize anterioare, CESE a propus analiza comparativă ca modalitate de a măsura progresele realizate în punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020. Pentru aceasta, CES-ul național sau instituția similară analizează și își stabilește propriile criterii prioritare, utilizând statisticile cu acces liber de pe site-ul internet al Eurostat. Unele CES-uri utilizează deja această practică în mod curent, iar alte CES-uri naționale ar trebui încurajate să se implice în același proces. Prin această analiză comparativă, părțile interesate ar putea să monitorizeze permanent punerea în aplicare a reformelor. Aceasta constituie o contribuție valoroasă la revizuirea programelor naționale de reformă.

9.5

Ar trebui făcute demersuri pentru a dinamiza dezbaterea privind punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 în statele membre, iar guvernele ar trebui să instituie procese mai eficiente de feedback privind impactul dialogului civil și social mai amplu asupra strategiei. În acest sens, rolul societății civile în monitorizare poate avea o valoare deosebită. Ar fi util să se organizeze conferințe periodice în statele membre, care să implice toate părțile interesate relevante, precum și audieri publice în cadrul Parlamentului, pentru a prezenta programele naționale de reformă.

9.6

Există o contradicție între gradul crescând de conștientizare în rândul instituțiilor europene cu privire la necesitatea de consultare a societății civile organizate și dificultățile cu care se confruntă în prezent majoritatea CES-urilor naționale și a instituțiilor similare. Adesea, aceste organizații sunt finanțate în cea mai mare parte din bugetele publice. În multe state membre, bugetele lor au fost reduse considerabil. Acest fapt determină consiliile economice și sociale naționale sau instituțiile similare să se concentreze exclusiv asupra priorităților naționale și să-și reducă participarea la nivel european. Instituțiile europene ar trebui să examineze modalitățile de a acorda sprijin și asistență acestor organizații, cel puțin în ce privește contribuția lor la semestrul european.

9.7

Întrucât existența unui punct principal de contact pentru monitorizarea împreună cu CES-urile naționale și cu instituțiile similare poate avea o valoare deosebită, Comisia Europeană ar putea lua în considerare posibilitatea de a acorda CESE responsabilitatea și sprijinul necesar pentru organizarea, cel puțin o dată pe an, a unei conferințe cu toate CES-urile naționale sau organismele și instituțiile similare, care să fie atent planificată pentru a se coordona cu semestrul european, pentru a se discuta despre semestrul european, Strategia Europa 2020, contribuțiile acestor organisme și cele mai bune practici din domeniu.

10.   Părțile interesate

10.1

CESE consideră că părțile interesate înseși ar putea să-și reînnoiască și ele angajamentul în favoarea proceselor din cadrul Strategiei Europa 2020. Deși responsabilitatea principală revine statelor membre, care trebuie să revizuiască procesele de implicare a partenerilor, părțile interesate înseși ar putea să învețe mai mult unele de la altele și să aibă mai multă încredere în angajarea directă împreună cu instituțiile europene și guvernele naționale. În mod similar, deși este necesar ca guvernele să regândească de urgență calendarul proceselor, părțile interesate ar trebui să-și îmbunătățească propria anticipare în ce privește etapele semestrului european.

11.   Propuneri specifice privind ocuparea forței de muncă, sărăcia și excluziunea

11.1

În solicitarea sa adresată CESE, Președinția cipriotă a pus un accent deosebit pe nevoia de recomandări privind contribuția la o implicare mai puternică a societății civile în punerea în aplicare și în monitorizare în domenii ale politicii sociale precum sărăcia și excluziunea. CESE este convins că participarea respectivelor părți interesate la un dialog structurat și regulat la nivel european și național este esențială pentru crearea de oportunități de găsire a unor soluții eficiente la aceste probleme.

11.2

Este important să se cultive abordarea bazată pe participarea mai multor părți interesate (în engleză: stakeholder approach) și un dialog structurat cu actorii societății civile la elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea politicilor în cadrul activității platformei de combatere a sărăciei și a excluziunii. În domenii precum combaterea sărăciei și a excluziunii, adesea, actorii societății civile sunt cei care observă direct tendințele și evoluțiile sociale de la fața locului și le aduc în atenția publicului. Activitatea lor cu țintă precisă, care are rolul de a pune în evidență perspectiva utilizatorilor, prevenirea, dar și dezvoltarea și prestarea unor servicii inovatoare pentru aceste grupuri țintă duc la obținerea de cunoștințe și experiențe valoroase pentru eforturile strategice de combatere a sărăciei și excluziunii. În acest context, CESE subliniază importanța rolului strategic al economiei sociale și al organizațiilor neguvernamentale care urmăresc reducerea sărăciei, promovarea creării de noi locuri de muncă și dezvoltarea de servicii care să corespundă într-un mod creator nevoilor societății.

11.3

În cadrul acestor domenii politice ar trebui menționate rapoartele sociale naționale, care completează programele naționale de reformă și sunt elaborate de Comitetul pentru protecție socială. În aceste rapoarte, care se bazează pe metoda deschisă de coordonare, este evaluată dimensiunea socială a Strategiei Europa 2020. Plecând de la strategia de creștere anuală, aceste rapoarte prezintă reformele urgent necesare și conțin propuneri de măsuri concrete. Este de o importanță primordială să se elaboreze proceduri prin care actorii vizați să se implice mai mult în elaborarea rapoartelor sociale naționale, ceea ce nu se întâmplă încă în măsură suficientă; mai mult, trebuie realizată o îmbinare mai bună cu programele naționale de reformă. De cea mai mare importanță este consolidarea metodei deschise de coordonare în domeniul protecției sociale, plecându-se de la strategiile naționale integrate, pentru a se obține astfel o legătură mai puternică cu platforma europeană de combatere a sărăciei.

11.4

Manifestarea anuală privind combaterea sărăciei și a excluziunii la nivelul UE ar trebui urmată de o audiere corespunzătoare la nivel național în colaborare cu autoritățile publice, persoanele afectate de sărăcie, organizațiile neguvernamentale, organizațiile din economia socială, partenerii sociali și alți actori ai societății civile. Obiectivul este identificarea și analizarea în comun a progreselor și a deficiențelor în acest domeniu de politică și prezentarea unor propuneri de reformă. Organizarea acestei manifestări ar trebui să coincidă cu finalizarea programelor naționale de reformă.

11.5

Și organizarea unor întâlniri periodice pentru dialog și consultări cu privire la chestiuni specifice ar trebui planificată din timp, pentru a oferi cercurilor interesate ocazia de a-și exprima interesul. În cadrul cooperării între parteneri ar trebui realizată și o examinare a efectelor sociale ale analizei anuale a creșterii și a progreselor obținute.

11.6

Programele naționale de reformă și stabilirea unor obiective naționale sunt componente esențiale ale eforturilor privind punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 și a strategiilor politice de combatere a sărăciei. Importantă este definirea adecvată a obiectivelor de combatere a sărăciei, pentru a se include și acele grupuri care sunt expuse riscului de sărăcie și sunt afectate de excluziune pe diferite planuri, astfel încât strategiile și reformele să fie direcționate eficient către aceste grupuri. Pentru aceasta, implicarea actorilor societății civile și parteneriatul cu aceștia sunt de o importanță decisivă întrucât, adesea, ei sunt capabili să identifice din timp noi grupuri de risc sau riscuri mai mari în cazul grupurilor marginalizate.

Bruxelles, 12 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Astfel cum s-a susținut în concluziile Consiliului European de primăvară, atât în 2011, cât și în 2012.

(2)  „Cât de eficient și de legitim este semestrul european? Creșterea rolului Parlamentului European”, 2011.

(3)  http://www.coe.int/t/ngo/code_good_prac_en.asp.


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/6


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Ce schimbări vor produce noile reglementări financiare în sectorul bancar european?” (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 299/02

Raportor: dna Anna NIETYKSZA

Coraportor: dl Pierre GENDRE

La 14 iulie 2011, Comitetul Economic și Social European, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

Ce schimbări vor aduce noile reglementări financiare în sectorul bancar european?

Comisia consultativă pentru mutații industriale, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 11 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 12 iulie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 135 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 5 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Sectorul bancar, care reprezintă în medie 5 % din PIB-ul UE, trebuie să aibă drept misiune principală finanțarea economiei reale, în special a întreprinderilor europene inovatoare, a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii (motorul economiei europene), precum și garantarea economiilor deponenților.

1.2

CESE salută eforturile Comisiei Europene și ale statelor membre menite să consolideze sectorul bancar și să preîntâmpine apariția unor noi crize financiare, prin reducerea riscurilor și atenuarea efectelor acestora.

1.3

CESE consideră că trebuie să învățăm din crizele economice și financiare recente și să adoptăm o nouă abordare pentru o supraveghere mai eficientă a sectorului bancar din partea autorităților naționale, europene și internaționale și o responsabilizare sporită a instituțiilor financiare.

1.4

CESE susține măsurile care au drept obiectiv consolidarea structurii capitalului băncilor și a capacității lor de a finanța economia și atrage atenția cadrelor de conducere ale băncilor asupra tentației de a urmări profitul pe termen foarte scurt și a activităților speculative care destabilizează piețele.

Responsabilitatea cadrelor de conducere ale băncilor, a structurilor de supraveghere de la nivel național, european și a celor din interiorul băncilor trebuie definită mai bine și cu claritate, în vederea promovării unor comportamente etice bazate pe norme transparente.

1.5

CESE atrage atenția asupra dificultăților pe care le poate provoca acumularea măsurilor de reglementare și asupra provocărilor cărora vor trebui să le facă față cele 8 000 de bănci europene pentru a finanța economia în conjunctura economică dificilă pe care o traversează Europa în contextul datoriei, ale cărei dimensiuni și consecințe nu sunt încă sub control.

1.6

Băncile europene se confruntă cu o concurență internațională sporită din partea băncilor cu sediul în țări terțe, care nu sunt supuse, în țara de origine, acelorași constrângeri legislative și de reglementare precum cele existente în Europa.

1.7

Măsurile menite să consolideze structura capitalului prevăd un capital propriu mai mare și de mai bună calitate, o mai bună acoperire a riscurilor, instaurarea efectului de pârghie și o nouă abordare cu privire la lichidități. Aceste măsuri pot avea un impact asupra bilanțului băncilor și pot antrena o scădere importantă a randamentului acestora.

1.8

În consecință, băncile au tendința de a-și reduce dimensiunile pentru a deveni mai solide, de a se orienta către activitățile cele mai rentabile și de a-și reduce oferta de servicii financiare, pentru a-și gestiona mai bine expunerea la riscuri.

Există voci care susțin necesitatea reîntoarcerii la activitatea de origine a băncii, și anume primirea depozitelor din partea clienților, protejarea titularilor conturilor de economii și finanțarea economiei reale.

1.9

CESE consideră că ar fi recomandabilă revenirea treptată la separația între activitățile de bănci comerciale și cele de bănci de finanțare și investiții. Criza mondială actuală dovedește faptul că un sistem financiar globalizat bazat pe o liberalizare nelimitată prezintă riscuri de derapaj legate de proasta utilizare a acestei libertăți de către piețe:

dimensiunile prea mari ale grupurilor financiare multinaționale fac ca guvernanța acestora, supravegherea din partea autorităților competente și evaluarea din partea agențiilor de rating să devină foarte dificile, ceea ce le afectează credibilitatea;

instrumentele financiare au scăpat de sub control. Fără a ne opune în principiu inovării financiare, considerăm că nu este acceptabil ca un produs financiar să poată circula liber pe piața internațională în mod foarte puțin transparent și ca nimeni să nu cunoască natura riscului ori cui aparține în final răspunderea.

1.10

Noile obligații privind capitalul propriu, în special creșterea ratei de capital propriu de foarte bună calitate la 9 % (începând cu 30 iunie 2012 pentru 60 de bănci de importanță sistemică și, în perioada cuprinsă între 2015 și sfârșitul anului 2018, pentru celelalte bănci), ar putea avea consecințe nefaste pentru băncile locale și băncile cooperatiste, care sunt mai bine adaptate nevoilor IMM-urilor și microîntreprinderilor. Cerințele de capital nu ar trebui să facă discriminări în raport cu un anume grup de bănci.

1.11

Dacă băncile întâmpină dificultăți în mobilizarea de capital, și accesul IMM-urilor la finanțarea necesară va fi mai dificil. Trebuie să se urmărească evitarea contracției creditelor și creșterea costurilor serviciilor bancare. Comitetul solicită Comisiei, Autorității bancare europene și autorităților naționale de supraveghere să garanteze că rezervele de capital ale băncilor mici sunt adaptate modelului economic al acestora.

1.12

Cerințele prudențiale determină deja reducerea creditelor și creșterea costurilor acestora pentru întreprinderile mici, cu precădere pentru întreprinderile nou înființate, pentru cele inovatoare și pentru cele care comportă mai multe riscuri. Europa nu va putea să-și atingă obiectivele stabilite în Strategia Europa 2020, în Agenda digitală sau pe cele legate de crearea unei Europe active în domeniul informaticii dematerializate (cloud active), obiectivele Perspectivei energetice 2050 ori ale Small Business Act dacă partea de finanțare destinată întreprinderilor mici și mijlocii se va reduce ca urmare a punerii în aplicare a noilor măsuri prudențiale.

CESE solicită Comisiei să urmărească foarte îndeaproape evoluția creditelor și a costurilor serviciilor bancare aplicabile întreprinderilor și persoanelor fizice.

1.13

Măsurile menite să sporească eficiența supravegherii piețelor de către autoritățile naționale, europene și internaționale vor avea consecințe profunde asupra organizării băncilor și asupra supravegherii interne. O consecință va fi creșterea răspunderii cadrelor de conducere, obligația de a evalua mai atent rentabilitatea capitalului propriu și de a gestiona mai bine riscurile. Băncile vor trebui să-și elaboreze previziunile de vânzări și strategiile de dezvoltare de produse și de portofolii bancare în funcție de rentabilitatea acestora și pe baza evaluării capacității de absorbție a capitalului propriu. Aceasta va determina reorganizarea structurilor, cu tendința de creștere în importanță a departamentelor IT și a personalului acestora, a departamentelor de supraveghere și a celor responsabile de gestionarea riscurilor, în detrimentul altor domenii mai tradiționale.

1.14

În UE, băncile oferă peste 3 milioane de locuri de muncă, marea majoritate în sectorul de retail bancar. De la începutul anului 2011 au fost desființate peste 150 000 dintre acestea și au fost închise numeroase agenții. Diverse previziuni vorbesc de pierderea a 100 000 de locuri de muncă suplimentare în anul 2012. CESE solicită Comisiei să susțină îmbunătățirea dialogului social sectorial și să dezvolte consultarea partenerilor sociali cu privire la inițiativele care au consecințe asupra evoluției profesiei.

1.15

CESE dorește ca, la punerea în aplicare a noilor reglementări, să se țină seama de diversitatea statelor membre, în special a noilor state membre UE, ale căror piețe de creditare nu și-au atins încă potențialul și în care majoritatea băncilor sunt deținute de mari grupuri bancare europene sau mondiale. Pentru a-și îmbunătăți bilanțul și a respecta noile obligații, aceste grupuri ar putea fi tentate să efectueze transferuri de capital dinspre filialele lor și să le limiteze investițiile, reducând considerabil finanțarea economiei acestor țări. În acest sens, CESE reamintește angajamentul care rezultă din Inițiativa de la Viena de a nu se retrage lichidități. Trebuie să se protejeze anumite modele originale precum cel al băncilor cooperatiste din Germania și din Polonia. Numai în Polonia, acest sector numără peste 300 de bănci, iar reformarea lui profundă în virtutea noilor norme nu se va putea realiza în absența unei perioade de tranziție.

1.16

Este necesară consolidarea competențelor Autorității bancare europene, care va trebui să susțină procesul de armonizare. CESE reamintește că libera circulație a capitalurilor este asigurată la nivel european, în timp ce siguranța depozitelor și solvabilitatea băncilor sunt de competența autorităților naționale. Piața creditării diferă de la un stat membru la altul. În țările în care aceasta nu este suficient de dezvoltată, o recuperare prea rapidă a decalajului între nivelurile de îndatorare poate genera o bulă speculativă. Dacă normele prudențiale sunt aplicate în mod uniform la nivel european, autoritățile naționale nu vor putea interveni la timp. Merită însă luată în considerare propunerea – formulată de mai mulți responsabili europeni – de a crea o uniune bancară europeană, în vederea instituirii, la acest nivel, a unei supravegheri a băncilor care prezintă importanță sistemică și a unei garanții a depozitelor în caz de faliment.

1.17

La nivel mondial, băncile europene riscă să devină mai puțin competitive în comparație cu băncile concurente. Pentru băncile care atrag capital propriu suplimentar, cea mai mare parte a capitalului este disponibilă în cadrul fondurilor suverane și al băncilor din Asia și Orientul Apropiat. Există un pericol real ca structura proprietății din sistemul bancar european să nu mai poată fi controlată de statele membre UE. Din acest motiv, CESE solicită autorităților europene să-și intensifice eforturile de a asigura aplicarea acelorași norme prudențiale la nivel internațional, cu obiectivul de a ajunge la o veritabilă reglementare la nivel mondial.

1.18

Noile tehnologii IT revoluționează în prezent serviciile bancare tradiționale: este vorba de operațiunile bancare pe internet (e-banking), de serviciile bancare la distanță (home banking), de tranzacțiile virtuale securizate (semnătura electronică) sau de tehnologia cloud computing. Băncile vor avea dificila sarcină de a finanța economia reală, trebuind să facă față în același timp unor costuri de finanțare mai ridicate generate de introducerea noilor tehnologii și unei rentabilități mai mici. CESE consideră că toți actorii din sectorul bancar trebuie călăuziți și sprijiniți pe parcursul acestei mutații profunde.

2.   Introducere

2.1

Criza financiară și consecințele sale asupra economiei au determinat guvernele și autoritățile financiare să analizeze originile profunde ale colapsului unui sistem financiar pe care îl considerau stabil, bine reglementat și supravegheat în mod corespunzător.

2.2

Primele măsuri de natură financiară și monetară (scăderea substanțială a dobânzii de referință, lichidități, ajutoare de stat) au fost luate sub imperiul urgenței. Cele pe termen lung au avut ca obiectiv consolidarea structurii piețelor și evitarea viitoarelor crize sistemice, de unde caracterul normativ, prudențial sau fiscal al acestora. Organizațiile cu caracter supranațional – FMI, G-20, BRI, Comisia – au adoptat o atitudine deschisă către cooperare, deși au existat divergențe de opinii.

2.3

De la criza din 2008, UE a adoptat nu mai puțin de 50 de măsuri legislative. 99 % din reformele propuse vor fi fost introduse până la sfârșitul anului 2011, urmând să intre în vigoare în 2013, cu excepția celei privind rata capitalului propriu de nivel 1 de bază, care trebuie introdusă începând cu 30 iunie 2012 de către cele 60 de bănci considerate ca având importanță sistemică. Pentru celelalte, intrarea în vigoare este prevăzută să aibă loc în perioada 2015-2018.

2.4

Al treilea Acord de la Basel, publicat în noiembrie 2010, impune ca băncile să dețină mai mult capital propriu de calitate superioară, pentru a rezista viitoarelor crize și anume:

să dețină o componentă de acțiuni ordinare de 4,5 % și capital propriu de bază de nivel 1 de 6 % din activele ponderate la risc;

o rezervă obligatorie de conservare a capitalului propriu de 2,5 %;

să prevadă o rezervă facultativă anticiclică, care să permită autorităților de reglementare naționale să solicite un capital suplimentar de până la 2,5 % în perioade de creștere a creditului.

Basel III instaurează un efect de pârghie minim de 3 % și două rate de lichiditate obligatorii: rata de lichiditate imediată, care impune ca o bancă să dispună de active lichide de calitate superioară pentru acoperirea nevoilor sale de lichidități pe o perioadă de 30 de zile; rata de lichiditate pe termen lung, egală cu un nivel minim de finanțare stabilă superior nevoilor de lichidități pe o perioadă de un an.

2.4.1

Comisia Europeană și-a prezentat propunerile de transpunere a Acordului Basel III în Directiva CRD IV (Directiva IV privind cerințele de capital – Capital Requirements Directive) în iulie 2011, urmărind consolidarea sectorului bancar european și încurajând băncile să continue să finanțeze creșterea economiei. Cu toate acestea, Comisia nu a adoptat nicio inițiativă concretă pentru încurajarea creditării.

2.5

Obiectivul urmărit este acela de a stimula băncile să dețină mai mult capital propriu, pentru a face față crizelor, de a propune autorităților de supraveghere un nou mecanism de supraveghere a băncilor și a interveni atunci când se constată existența unor riscuri.

2.6

Directiva CRD IV acoperă domeniile reglementate de Directiva privind cerințele de capital în vigoare, însă ea trebuie transpusă în mod adaptat fiecărui stat membru.

2.7

În ciuda întârzierilor și a imperfecțiunilor normelor adoptate, progresele către o nouă reglementare sunt reale, în ciuda faptului că rămân o serie de întrebări:

acoperă noile reguli întregul spectru de practici financiare existente pe plan mondial?

odată definită reglementarea piețelor, putem avea încredere că va exista o supraveghere eficientă?

vor influența și vor schimba noile norme situația (structurile, consolidarea, modalitățile de distribuție, salariații) din sectorul bancar european, alcătuit din peste 8 000 de bănci, și comportamentul său cu privire la finanțarea economiei (creditele destinate întreprinderilor, autorităților publice și persoanelor fizice)?

3.   O conjunctură financiară și economică degradată

3.1

Băncile din Europa traversează în prezent o perioadă de schimbări bruște de natură reglementară și conjuncturală, care pun sub semnul întrebării capacitatea lor de a-și exercita rolul de finanțare a economiei într-o conjunctură degradată de criza datoriilor, afectând în special zona euro.

3.2

Ca urmare a punerii în aplicare a măsurilor adoptate de Comitetul de la Basel (Basel III), băncile trebuie să respecte obligația de a-și consolida capitalul propriu, să respecte ratele de lichiditate pe termen lung NSFR foarte ridicate și să-și constituie capital prudențial.

3.3

Testele de rezistență la care au fost supuse băncile, în două etape, nu au eliminat incertitudinile cu privire la impactul unei imposibilități de plată a unuia sau mai multor state membre din zona euro.

3.4

În comunitatea financiară internațională s-a instalat un climat de neîncredere, care a determinat apariția problemelor de lichiditate pe piața interbancară, ceea ce a determinat băncile să se orienteze către plasamentele cele mai sigure.

3.5

În acest context, BCE a intervenit de două ori oferind o capacitate de finanțare la nivel global de 1 000 miliarde EUR cu o dobândă de 1 % scadentă la 3 ani. Această facilitate a fost esențială pentru a reinstaura încrederea pe piața interbancară și a menține volumul creditelor de finanțare a economiei. Totuși, o parte foarte importantă a acestor fonduri au fost redepuse la BCE, o altă parte fiind consacrată răscumpărării datoriilor publice. CESE consideră că BCE trebuie să creeze un mecanism care să permită cunoașterea modului de utilizare a acestor fonduri.

3.6

Nevoia de recapitalizare a băncilor, estimată de către Autoritatea bancară europeană la peste 100 miliarde EUR, este din ce în ce mai urgentă.

3.7

Acordarea de credite întreprinderilor, în special IMM-urilor, autorităților locale și persoanelor fizice, este din ce în ce mai strictă. De asemenea, riscurile asociate sunt examinate cu minuțiozitate de bănci și, în consecință, costurile unor astfel de finanțări cresc. În același timp, alternativa de finanțare a întreprinderilor prin intermediul piețelor financiare se dovedește a fi și mai dificilă. Această situație, împreună cu politicile de austeritate, alimentează previziunile de creștere slabă sau de creștere zero, cu rare excepții, pentru anul 2012 în întreaga Uniune Europeană.

4.   Supravegherea și reglementarea sectorului bancar

4.1

În acest context, trebuie să reamintim criza creditelor subprime. Semnele prevestitoare ale declanșării crizei creditelor subprime ar fi trebuit să alerteze autoritățile de supraveghere. Nimeni nu se îndoia de soliditatea unei investiții care aducea beneficii băncilor și clienților lor. Cu toate acestea, FDIC (Federal Deposits Insurance Corporation) avertizase cu privire la aceste produse. Federal Reserve nu a luat însă nicio măsură în perioada 2002-2006.

4.2

Falimentul băncii Lehmann Brothers ar fi putut fi evitat dacă organismele de supraveghere și-ar fi dat seama la timp de problemele grave de lichiditate cu care se confrunta această instituție. Pericolul reprezentat de un credit ipotecar acordat la 100 % din valoarea garanției și revândut în „pachete” de către intermediari financiari a scăpat supravegherii. Pentru a evita noi crize, trebuie să se adopte măsuri privind răspunderea personală a cadrelor de conducere din instituțiile financiare pentru absența unei supravegheri adecvate.

4.3

Deși este adevărat că izbucnirea crizei s-a datorat produselor prea complexe, denumite și „toxice”, este la fel de adevărat faptul că organismele de supraveghere ar fi putut să interzică crearea sau circulația acestora, pe baza normelor existente.

Noile reglementări nu vor putea garanta în totalitate că o nouă criză va fi evitată în viitor, dacă nu se pun la dispoziția autorităților de supraveghere mijloace suficiente pentru a-și îndeplini misiunea și dacă controalele interne rămân ineficiente.

4.4

În contextul liberalizării piețelor financiare, guvernele trebuie să-și respecte angajamentele de cooperare la nivel internațional, pentru a evita apariția diferențelor de reglementare între diferite zone.

4.5

O nouă reglementare în domeniu ar trebui să se bazeze pe următoarele principii:

a)

accesul la profesia bancară poate fi deschis, dar supravegherea persoanelor și provenienței capitalurilor trebuie să fie mult mai strictă și mai eficientă;

b)

specialiștii responsabili cu operațiunile financiare trebuie să facă obiectul autorizării, reglementării și supravegherii; este o necesitate absolută desființarea industriei parabancare și a activităților de shadow banking;

c)

noile produse financiare trebuie supuse autorizării și supravegherii din partea autorităților bancare naționale și europene.

4.6

Activitățile instituțiilor de supraveghere trebuie să facă obiectul unei evaluări periodice din partea unui organism independent alcătuit din experți care nu mai dețin responsabilități profesionale în sectorul financiar. Această evaluare trebuie să pună accentul în special pe impactul deciziilor lor asupra modului de administrare a băncilor.

5.   Ce schimbări vor interveni în sectorul bancar european?

5.1

În prezent, băncile sunt expuse unei presiuni puternice, întrucât, ca urmare a noilor reglementări, trebuie să-și redefinească modelul de întreprindere în temeiul căruia sunt organizate. Efectele combinate ale normelor și ale conjuncturii financiare și economice dificile au determinat:

consolidarea structurii capitalului tuturor instituțiilor financiare, dintre care majoritatea respectă deja rata capitalului de nivel 1; acestea vor tinde să își reducă cifra de afaceri pentru a deveni mai solide (notă de subsol: Studiul KPMG, decembrie 2011, „Evolving Banking Regulations, A long journey ahead – the outlook for 2012”).

normele Basel III, obligația de a respecta cerința de finanțare stabilă netă (NSFR - Net Stable Funding Ratio), pe o durată mai mare de o lună, și cerința de acoperire a lichidităților (LCR - liquidity coverage requirement), pe o durată de până la o lună, au provocat o creștere a necesităților în materie de capital propriu și nevoia de a menține excesul de lichiditate (în unele cazuri, de patru ori mai mare decât necesitatea minimă de lichiditate a băncilor). Aceste măsuri vor avea un impact negativ asupra rezultatelor financiare și vor duce la bilanțuri bancare mai reduse.

dificultatea de dezvoltare a creditelor în perioadele de creștere economică, ca urmare a „rezervei anticiclice de capital”(Countercycclical Capital Buffer). În ciuda cererii crescute de credite, băncile trebuie să facă față creșterii ratei de adecvare a capitalului propriu. Portofoliile de credit trebuie să mențină această rezervă, la cererea autorităților de supraveghere; rezerva de lichiditate stabilită de organele naționale de supraveghere poate ajunge până la 2,5 % din cerințele de capital propriu.

5.2

Toate acestea înseamnă:

5.2.1

reducerea sensibilă a rentabilității capitalului propriu (ROE) a sectorului bancar de la 10 % până la 30 % în cazuri extreme, ceea ce limitează interesul investitorilor pentru sectorul bancar și determină reducerea capitalizării băncilor europene;

5.2.2

reducerea finanțării întreprinderilor și autorităților publice și o creștere a costurilor creditelor, în special ale celor acordate IMM-urilor, considerate adesea a fi întreprinderi cu risc mai crescut, întrucât nu oferă garanții sau cofinanțare suficiente;

5.2.3

reducerea posibilă a creditelor pe termen lung, ca urmare a implementării ratei de lichiditate pe termen lung NSFR începând cu anul 2018 și a efectului de pârghie (leverage ratio). Această situație riscă să aibă o influență negativă asupra finanțării investițiilor în infrastructură;

5.2.4

obligația de a evalua mai bine rentabilitatea capitalului propriu și de a gestiona mai bine riscurile. Băncile trebuie să își elaboreze propriile previziuni de vânzare și strategii de dezvoltare a produselor și a portofoliilor bancare din punctul de vedere al rentabilității și din cel al evaluării capacității de absorbție a capitalului propriu;

5.2.5

pentru a respecta noile reglementări și a răspunde exigențelor impuse de autoritățile naționale și internaționale de supraveghere, băncile riscă să suporte costuri foarte ridicate legate de audit și raportare. Aceasta va avea un impact asupra organizării băncii și va necesita schimbări structurale;

5.2.6

condițiile de acordare a creditelor vor fi înăsprite în sectoare care beneficiază de o ponderare privilegiată a riscurilor. De asemenea, instituirea efectului de pârghie (leverage ratio) poate provoca pe termen lung o restricționare a finanțării statelor, autorităților teritoriale sau a altor sectoare care ar beneficia de o ponderare privilegiată a riscurilor;

5.2.7

ca o consecință a creșterii costurilor creditării, este posibil să aibă loc transferul unei părți a activităților către instituții care nu sunt supuse acestor norme, ceea ce favorizează instituțiile parabancare, care acordă împrumuturi persoanelor fizice cu dobânzi foarte mari, adesea sub formă de lichidități, și a căror activitate nu este supusă unei supravegheri la fel de stricte ca în cazul băncilor.

5.3

Noile norme se aplică fără deosebire băncilor mari și instituțiilor bancare mai mici. Ele se pot dovedi neadaptate anumitor țări, de exemplu celor din noile state membre din Europa Centrală și de Est, cu o rată de creștere ridicată.

În aceste țări, noile reglementări sunt susceptibile de a limita investițiile. Băncile acestor țări sunt adesea deținute de grupuri multinaționale, acționarii naționali fiind minoritari. Societățile-mamă pot repatria o parte substanțială a capitalului propriilor filiale, pentru a se conforma reglementărilor de la nivel mondial. Regăsindu-se cu resurse mult reduse, filialele își vor limita contribuția la finanțarea economiei locale. CESE reamintește faptul că libera circulație a capitalurilor este asigurată la nivel european, în timp ce siguranța depozitelor și solvabilitatea băncilor sunt de competența autorităților naționale.

5.4

Piața creditului diferă de la un stat membru la altul. În țările în care creditarea nu este suficient dezvoltată, o recuperare prea rapidă a decalajului între nivelurile de îndatorare poate genera o bulă speculativă. Dacă normele prudențiale sunt aplicate la nivel european, autoritățile naționale nu vor putea interveni suficient de repede. Este necesară consolidarea competențelor Autorității bancare europene, care va trebui să susțină procesul de armonizare.

5.5

Trebuie să se țină seama de anumite modele originale, precum cel al băncilor cooperatiste, care funcționează sănătos și în mod autonom. Reforma profundă pe care o presupun noile norme nu se va putea realiza în absența unei perioade de tranziție. Băncile cooperatiste reprezintă o componentă esențială a dezvoltării locale, ele acționând în interesul membrilor asociați, care sunt în același timp clienți deponenți și împrumutați: IMM-urile, agricultorii, autoritățile locale și numeroși alți actori locali.

5.6

Băncile mari vor căuta investiții cu risc redus și care aduc beneficii mai mari; la acest lucru trebuie adăugate temerile în legătură cu o fiscalitate mai împovărătoare și pierderile pe datoria suverană a anumitor pasive.

5.7

Este probabil ca procesul de consolidare să se accelereze: casele de economii și băncile cooperatiste se pot baza pe surse de finanțare „autonome”, însă băncile care recurg la piață în vederea refinanțării vor trebui să fuzioneze, cu consecințe negative pentru IMM-uri și pentru consumatori. Unele bănci au fost cumpărate și revândute după dezmembrarea rețelei lor locale sau regionale. Concentrația bancară națională a fost puternică în sectorul cooperatist, în cel al societăților mutuale și în cel al caselor de economii.

5.8

O rentabilitate mai scăzută a băncilor, datorată, printre altele, unui cost al finanțării mai ridicat, și principii foarte restrictive care guvernează gestionarea lichidităților pot avea drept consecință o creștere a costurilor serviciilor bancare și a ratei dobânzii pentru plasamentele la termen și pentru conturile private ale clienților.

5.9

În contextul noilor reglementări, băncile își accelerează procesele de restructurare și introducerea noilor tehnologii (operații bancare online, ghișeul virtual, utilizarea telefonului mobil).

Combinarea utilizării noilor tehnologii cu diversificarea produselor comercializate intensifică reconfigurarea rețelelor de agenții cu extinderea ghișeelor automate. Agențiile au tendința de a deveni exclusiv locuri pentru consiliere și vânzare de produse financiare. În același timp, noile mijloace de realizare a transferurilor și a plăților necesită un nivel ridicat de securizare împotriva atacurilor informatice, care amenință operațiunile realizate pe internet și pe cele efectuate prin intermediul telefoanelor mobile.

5.10

Evoluția canalelor de distribuție va conduce în cele din urmă la o micșorare a rețelelor de agenții și la o contractare a ocupării forței de muncă. Aplicarea Directivei IV privind cerințele de capital va antrena o creștere a ocupării forței de muncă din bănci la nivelul departamentelor IT și al celor responsabile cu gestionarea riscurilor, în detrimentul altor activități bancare. La toate nivelurile trebuie să se dezvolte un dialog social de calitate referitor la ocuparea forței de muncă și la formarea profesională, astfel încât să se gestioneze în mod corespunzător evoluțiile în curs.

6.   Evoluțiile viitoare

6.1

Parlamentul European și-a dat acordul în principiu pentru impozitarea tranzacțiilor financiare, iar Comisia studiază posibilitățile de punere în aplicare a acesteia; nu există consens între statele membre, iar atitudinea autorităților americane este negativă. Rata scăzută de impozitare preconizată nu ar trebui să constituie o povară de nesuportat pentru bănci și nici un handicap în ceea ce privește competitivitatea la nivel mondial. Așa cum se subliniază în două avize adoptate recent de CESE (1), scopul acestei taxe este de a asigura noi venituri fiscale, în special pentru finanțarea asistenței pentru dezvoltare, și, totodată, de a schimba comportamentul băncilor, pentru a promova finanțarea economiei pe termen mediu și lung, în detrimentul operațiunilor speculative pe termen foarte scurt.

6.2

Separarea între activitățile de retail bancar și cele de finanțare și investiții face obiectul unui studiu realizat la inițiativa comisarului Barnier, care pune sub semnul întrebării modelul băncii universale. Dezbaterile au loc în jurul opțiunilor de separare totală, de delimitare a activităților de bănci de investiții sau de interzicere a posibilității ca băncile să investească în nume propriu. Anumiți experți contestă această idee, susținând că băncile universale asigură profunzimea și lichiditatea piețelor și o mai bună finanțare a economiei.

6.3

În ultimii treizeci de ani, scenariul de dezvoltare a lumii financiare și a sectorului bancar s-a schimbat: deschiderea piețelor a dus la globalizarea activităților financiare, ceea ce, la rândul său, a determinat dezvoltarea și înmulțirea paradisurilor fiscale și de reglementare. Concurența crescută de la nivel mondial a favorizat nașterea unor noi instituții financiare și a unor produse și servicii noi.

6.4

Marile grupuri bancare au ilustrat slăbiciunile și limitele unei creșteri care depășește posibilitățile de bună guvernanță. Ele vor avea tendința de a-și reduce dimensiunile pentru a deveni mai solide, proces însoțit de o fluctuație a beneficiilor mai puțin pronunțată, mai previzibilă și fără bonus-uri extravagante. Își vor concentra activitățile asupra funcției lor de bază, aceea de a primi depuneri și de a acorda credite, limitându-și celelalte servicii, își vor limita expansiunea internațională și își vor concentra activitățile pe piețele care înregistrează o creștere mai mare, ceea ce le va scădea rentabilitatea.

6.5

Datorită noilor reglementări, atribuirea primelor și practicile în materie de remunerare a cadrelor de conducere vor deveni mai responsabile și vor fi supuse unei supravegheri mai riguroase.

6.6

O supraveghere bancară extinsă la toate tipurile de întreprinderi financiare va permite urmărirea activității instituțiilor parabancare (de tip shadow banking).

6.7

Trebuie să se stabilească norme obligatorii referitoare la accesul la profesia bancară, pentru a permite o selecție a personalului, ale cărui competențe să confere încredere clienților și investitorilor.

6.8

Atunci când ajutoarele de stat sau cele internaționale acordate ca urmare a crizelor financiare vor înceta, întregul sector va evalua, fără îndoială, în funcție de conjunctură și de dezvoltarea noilor tehnologii, dar, mai ales, conform strategiilor proprii fiecărei întreprinderi bine administrate. Băncile vor avea dificila sarcină de a rămâne credibile ca finanțatori ai economiei reale, trebuind să facă față în același timp unor costuri de finanțare mai ridicate și unei rentabilități mai mici.

Bruxelles, 12 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Avizul din 29 martie 2012 al Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe tranzacțiile financiare și de modificare a Directivei 2008/7/CE (JO C 181, 21.6.2012, p. 55) și Avizul din 15.7.2010 al Comitetului Economic și Social European privind taxa pe tranzacțiile financiare (aviz din proprie inițiativă, 2010), JO C 44, 11.2.2011, p. 44.


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/12


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Platformele tehnologice europene (PTE) și mutațiile industriale” (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 299/03

Raportor: dl Josef ZBOŘIL

Coraportor: dl Enrico GIBELLIERI

La 19 ianuarie 2012, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

Platformele tehnologice europene (PTE) și mutațiile industriale

(aviz din proprie inițiativă).

Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI), însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 11 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 11 iulie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 138 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 1 abținere.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE este conștient de faptul că anticiparea mutațiilor industriale este un exercițiu prospectiv dificil, deși necesar, bazat pe o serie de factori care influențează aceste mutații. Cercetarea și inovarea constituie unul dintre principalele motoare ale mutațiilor, iar PTE sunt principalii indicatori.

1.2   CESE solicită Comisiei Europene (CE) să continue să sprijine activitățile PTE existente și să îmbunătățească schimburile între acestea, precum și cu instituțiile europene competente.

1.3   CESE recunoaște că sectoarele industriale conexe PTE ocupă o poziție fundamentală în cadrul lanțului de valori: numeroase inovații depind de procese de bază (cum ar fi procesele de producție și din industriile prelucrătoare, din silvicultură, robotică etc.) și de materiale de bază (produse chimice, oțel etc.). Astfel, inovațiile în materie de procese și materiale au un efect catalizator asupra inovării europene în general.

1.4   CESE recunoaște faptul că PTE abordează deja provocările societale. Acestea acoperă un domeniu care are un impact major asupra societății din punctul de vedere al creșterii economice și al locurilor de muncă cu valoare adăugată. PTE oferă un răspuns privind unele aspecte strategice esențiale (precum bioeconomia, materiile prime și utilizarea eficientă a resurselor).

1.5   PTE reprezintă un exemplu clar și concret de abordare de jos în sus cu privire la politica europeană în materie de cercetare și inovare, care implică industria și alte părți interesate importante în toate etapele inovării. Programul Orizont 2020 necesită o astfel de abordare.

1.6   CESE solicită o aplicare mai eficientă a procesului de simplificare a cadrului de reglementare al UE (inclusiv participarea la proiecte la nivelul UE), intensificarea eforturilor de reducere a fragmentării și a concurenței între inițiativele instituționale, o mai bună coordonare a politicilor și o vizibilitate sporită în viitor la nivel instituțional, astfel încât PTE să devină mai eficace.

1.6.1   CESE consideră că PTE sunt esențiale pentru promovarea „politicii industriale” a UE. Acestea beneficiază de o contribuție și de un sprijin ferm din partea industriei, unul dintre principalii piloni ai economiei UE. PTE sunt orientate către sectorul industrial, asigurând astfel utilitatea inițiativelor lor în industrie. Contribuția PTE este legată nu doar de necesitățile tehnologice și de cercetare, ci și de transferul de tehnologie.

1.6.2   În ceea ce privește exemplele existente (ESTEP, PLATEA și altele), sindicatele și alte părți interesate relevante ar trebui să fie implicate mai mult în PTE și în platformele tehnologice naționale (PTN) și regionale (PTR), pe baza unei colaborări permanente, astfel încât aspectele sociale și societale, care consolidează impactul agendelor strategice de cercetare în cauză, să fie luate în considerare.

1.6.3   Dificultățile în ceea ce privește implicarea IMM-urilor ar trebui soluționate prin evaluarea comparativă constantă în raport cu exemplele cele mai de succes, precum întreprinderea comună „Pila de combustie și hidrogenul” (Joint Undertaking of Fuel Cell and Hydrogen - FCH-JU).

1.7   Platformele naționale și regionale conexe reflectă structura PTE la nivelul statelor membre. Coordonarea și armonizarea programelor UE, naționale și regionale în materie de cercetare și inovare ar trebui să fie îmbunătățite prin intermediul unei cooperări mai strânse cu PTE.

1.8   PTE pot aduce o contribuție majoră la punerea în aplicare a politicilor europene. Au fost stabilite priorități specifice pentru a stimula inovarea atât în sectorul public, cât și în cel privat: „Utilizarea eficientă a resurselor și a energiei în industria prelucrătoare” (Resource and Energy Efficiency in Process Industry – SPIRE), parteneriatele public-privat pentru bio-industrii („Bio-industrii pentru creștere”), parteneriatele europene pentru inovare în domeniul apei, al materiilor prime și al „orașelor inteligente” (împreună cu Planul SET), precum și „Inițiativa pentru cercetare industrială în domeniul materiilor prime energetice” (Energy Materials Industrial Research Initiative – EMIRI). Aceasta a sporit cooperarea intersectorială, iar coordonarea prin intermediul PTE va aduce în cele din urmă beneficii pentru societatea europeană.

1.9   CESE solicită instituțiilor UE să depună eforturi pentru îmbunătățirea cooperării internaționale, astfel încât să atragă cunoștințele tehnice cele mai recente disponibile la nivel mondial, pentru a fi utilizate și comercializate în UE.

1.10   Ar trebui încurajat și facilitat accesul complementar al PTN la „specializarea inteligentă” prin intermediul fondurilor structurale, la nivel național și regional.

1.11   Rolul de furnizor de soluții al PTE în raport cu provocările societale se va bucura de o vizibilitate sporită dacă acestea vor aborda și inovarea pe lângă cercetare. Acest lucru este esențial pentru susținerea bunăstării în Europa.

1.12   CESE felicită PTE pentru rolul de element de legătură cu instrumentele de inovare de pe partea cererii, care completează măsurile în materie de cercetare și inovare și accelerează pătrunderea pe piață. PTE sunt, de asemenea, esențiale pentru punerea în aplicare a rezultatelor din cercetare și inovare. Comitetul solicită utilizarea sporită a acțiunilor de coordonare și sprijin pentru stimularea colaborărilor în cadrul lanțului valoric.

1.13   Procesele de producție și activitățile de cercetare și inovare conexe nu mai prezintă un interes societal pentru publicul larg și îndeosebi pentru tineri. Aceasta este și o consecință a delocalizării activităților de producție în afara Europei și, printr-un cerc vicios, duce la o delocalizare suplimentară. CESE speră ca PTE să poată contribui la creșterea gradului de conștientizare a importanței diferitelor procese de producție industrială.

1.14   Este posibil ca PTE să sufere ca urmare a declinului industriei din UE. Industriile din UE își pierd poziția de frunte la nivel mondial, neasumându-și suficiente riscuri și confruntându-se cu o lipsă a spiritului întreprinzător în comparație cu alte părți ale lumii.

1.15   Activitățile de instruire, învățare și formare orientate către cetățeni ar trebui să fie menținute și consolidate în contextul PTE ca elemente strategice ale platformelor. De aceea, ar trebui stabilite legături strânse și permanente cu comitetele sectoriale corespunzătoare ale UE pentru dialogul social și cu Consiliul Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO).

1.16   PTE pot avea, de asemenea, un impact substanțial asupra aspectelor sociale și societale, în special asupra reorientării sistemelor publice de învățământ și de educație și formare profesională către nevoile industriilor europene și ale sectoarelor de producție. Trebuie depus un efort substanțial în domeniul formării și reconversiei profesionale pentru a pregăti forță de muncă capabilă să lucreze cu noile tehnologii de producție și cu produsele care rezultă din activitățile de cercetare și inovare. Doar persoanele calificate și cu un loc de muncă stabil vor fi capabile să lucreze cu noile tehnologii de nivel înalt.

2.   Înființarea și istoricul PTE

2.1   În martie 2003, Consiliul UE a solicitat consolidarea Spațiului european de cercetare (SEC) prin crearea unor PTE care să aducă laolaltă know-how-ul tehnologic, industria, organismele de reglementare și instituțiile financiare.

2.2   PTE au fost înființate ca forumuri ale părților interesate, conduse de industrie, cu scopul de a defini obiective în materie de tehnologie și de cercetare pe termen mediu și lung și de a elabora foi de parcurs pentru realizarea acestora. Obiectivul lor este de a contribui la creșterea sinergiilor între diferiții actori din domeniul cercetării, de a defini prioritățile într-o serie de domenii tehnologice, în vederea atingerii obiectivelor de creștere economică, competitivitate și durabilitate ale UE.

2.3   CE a sprijinit dezvoltarea PTE, jucând un rol de catalizator. Ea participă în prezent în calitate de observator și se angajează într-un dialog structurat cu privire la prioritățile de cercetare. CE nu deține și nu conduce PTE, acestea fiind organizații independente. Site-ul internet CORDIS al CE, buletinul informativ al PTE și seminariile periodice ale liderilor PTE facilitează comunicarea.

2.4   Unele PTE sunt rețele libere ai căror membri se reunesc anual, însă altele au forme juridice de organizare, cu membri cotizanți. Toate PTE au reunit părți interesate, au ajuns la un consens cu privire la o viziune comună și au elaborat o agendă de cercetare strategică. PTE sunt dezvoltate prin dialogul între cercetătorii din sectorul industrial și cei din sectorul public și reprezentanții guvernelor naționale; ele contribuie, de asemenea, la crearea unui consens și la o mai bună coordonare a eforturilor de investiții.

2.5   PTE promovează PPP-urile eficiente, contribuind în mod semnificativ la dezvoltarea SEC în domeniul cunoașterii pentru creștere economică. Astfel de PPP pot aborda provocări tehnologice care ar putea fi soluția pentru dezvoltarea durabilă, pentru servicii publice mai bune și pentru restructurarea sectoarelor industriale tradiționale.

3.   PTE și mutațiile industriale

3.1   Mutațiile industriale (1) constituie un proces neîntrerupt, influențat de diverși factori, precum tendințele pieței, mutațiile organizaționale, sociale, societale și structurale și inovarea tehnică în ceea ce privește procesele de producție și produsele.

3.2   Inovarea este, la rândul ei, un proces neîntrerupt și este unul dintre principalii factori care influențează mutațiile industriale printr-un transfer constant de noi descoperiri științifice către lanțul de producție reală. Inovarea este, de asemenea, principalul vector al competitivității pe plan mondial în sectoarele de producție și de servicii ale UE.

3.3   În ceea ce privește procesul de inovare, ar trebui acordată o atenție deosebită modului în care resursele financiare limitate sunt utilizate în Europa. PTE sunt deja un instrument valoros, care există, și care ar putea fi soluția concretă pentru inovare și pentru dezvoltarea politicii industriale.

3.4   Natura și conținutul intrinsec al mutațiilor industriale sunt determinate în primul rând de inovare, iar PTE sunt din ce în ce mai mult generatoare reale de inovare. PTE sunt orientate către aplicații industriale practice care au un impact asupra proceselor de producție, a produselor, a organizării muncii și a condițiilor la locul de muncă.

3.5   Instituțiile europene recomandă participarea echilibrată a tuturor părților interesate în cadrul PTE. În mod special, ar fi de dorit ca instituțiile UE să sprijine prin toate mijloacele posibile IMM-urile sau partenerii în materie de cercetare economică reuniți într-o formă corporativă, de exemplu într-o „cooperativă a cunoașterii”, pentru a permite participarea activă a acestor întreprinderi europene foarte cunoscute în cadrul platformelor. Costurile platformelor reprezintă un obstacol pentru implicarea întreprinderilor mici și mijlocii și a universităților în activități de cercetare.

3.6   Având în vedere amploarea și importanța PTE în contextul UE ca organisme înființate în mod voluntar și deschise tuturor părților interesate, este esențial să li se recunoască rolul de instrumente puternice pentru punerea în aplicare a politicii UE.

3.7   Tranziția la activități de producție și la servicii mai durabile în UE și punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 vor depinde mult de inovarea reală pe care PTE vor fi în măsură să o producă în următorul deceniu.

3.8   Inovarea reală și concretă, precum și mutațiile industriale, ar putea fi realizate prin conceperea simultană a unor procese/produse inovatoare și prin asigurarea competențelor și organizarea muncii necesare pentru punerea sa deplină în aplicare în activitățile de producție și în servicii.

3.9   Unele PTE sunt organizate pentru a lua în considerare, încă de la început, aspectele sociale ale procesului de inovare și, în cadrul agendelor lor de cercetare strategice, introduc activități legate de necesitățile viitoare în materie de resurse umane, adesea în strânsă cooperare cu comitetele sectoriale corespunzătoare ale UE pentru dialogul social, cu care fac și schimb de informații.

3.10   Având în vedere componența sa și legăturile puternice pe care le are cu principalele sectoare economice din UE, CCMI a CESE a analizat situația din diversele industrii și a făcut recomandări celorlalte instituții UE și statelor membre prin intermediul acestui proces nebirocratic bazat pe o abordare de jos în sus. Scopul este de a contribui la punerea în aplicare a politicii industriale a UE și la realizarea mutațiilor industriale oportune.

4.   Rolul PTE în activitatea de cercetare și inovare

CE a elaborat și a pus în aplicare o serie de inițiative pentru a consolida PTE și activitatea industriei și pentru a implementa politici bazate pe tehnologie.

4.1   Inițiativele tehnologice comune (ITC) sunt un mijloc de a pune în aplicare agendele de cercetare strategice pentru un număr limitat de PTE. În cadrul câtorva PTE, amploarea și domeniul de aplicare al obiectivelor sunt de așa natură încât instrumentele obișnuite ale Programului-cadru pentru cercetare și inovare nu sunt suficiente. În schimb, pentru aplicarea efectivă este nevoie de un mecanism special, care să asigure gestionarea și coordonarea necesare pentru realizarea obiectivelor de cercetare. Pentru a răspunde acestor necesități, a fost creat conceptul de „ITC”.

4.2   Fostul comisar pentru știință și cercetare și reprezentanții la nivel înalt ai industriei s-au reunit în martie 2009 pentru a trece în revistă progresele realizate și pentru a discuta prioritățile pentru punerea în aplicare a unor noi instrumente de cercetare, parteneriatele public-privat. Aceste priorități și instrumente au fost utilizate pentru inițiativele „Fabricile viitorului”, „Clădiri eficiente din punct de vedere energetic” și „Autoturisme ecologice”, incluse în Planul european de redresare economică, adoptat în noiembrie 2008.

4.3   Cele trei PPP reprezintă un mijloc important de intensificare a eforturilor de cercetare în trei mari sectoare industriale – al automobilelor, al construcțiilor și al producției –, care au fost deosebit de afectate de criza economică și în care inovarea poate contribui în mod semnificativ la crearea unei economii mai ecologice și mai durabile.

4.4   Planul SET, adoptat de UE în 2008, este un prim pas spre instituirea unei politici a UE în materie de tehnologie energetică. Este un instrument de sprijinire a procesului decizional în domeniul politicii energetice a UE, având obiectivul de a:

accelera dezvoltarea cunoștințelor, transferul și utilizarea tehnologiei;

menține poziția UE de lider industrial în domeniul tehnologiilor energetice cu emisii reduse de dioxid de carbon;

promova știința pentru transformarea tehnologiilor energetice în vederea realizării obiectivelor pentru 2020 în materie de energie și schimbări climatice;

contribui la trecerea la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon până în 2050 la nivel mondial.

Punerea în aplicare a Planului SET a început cu instituirea inițiativelor industriale europene (IIE), ce reunesc industria, comunitatea de cercetare, statele membre și CE în cadrul unor PPP care partajează riscurile. Totodată, Alianța europeană de cercetare în domeniul energetic (European Energy Research Alliance – EERA) funcționează din 2008 pentru a alinia activitățile de cercetare și dezvoltare ale organizațiilor individuale de cercetare la necesitățile impuse de prioritățile Planului SET și pentru a stabili un program-cadru comun la nivel european.

4.5   Inițiativa UE privind piețele-pilot conține măsuri de sprijin pentru șase sectoare importante, destinate reducerii barierelor existente la introducerea de noi produse sau servicii pe piață. CE, statele membre și industria colaborează pentru a realiza planurile de acțiune. Instrumentele de politică abordează reglementarea, achizițiile publice, standardizarea și activitățile de sprijin. Inițiativa privind piețele-pilot abordează următoarele piețe: e-sănătate, textile de protecție, construcții durabile, reciclare, bioproduse și sursele regenerabile de energie.

5.   PTE: rezultatele analizei SWOT

5.1   Având în vedere numărul actual de PTE, este evident că nivelurile de performanță ale acestora au fost diferite în trecut și vor fi diferite și în viitor. Astfel, Comitetul a efectuat o analiză inițială în încercarea de a identifica principalii factori motrici generali ai excelenței (atuuri și oportunități) și, mai important, obstacolele majore (deficiențe și amenințări).

5.2   Atuuri

PTE reunesc toate părțile interesate: centre de cercetare și universități, industria (mari întreprinderi și IMM-uri), producători, organizații non-profit, precum și organizații comerciale, asociații, autorități publice și sindicate.

În cadrul platformei există o identificare clară a „rolurilor” și a ierarhiei din cadrul sectorului. Părțile interesate au o viziune, o foaie de parcurs și un plan de punere în aplicare comune.

PTE beneficiază de o contribuție și de un sprijin ferm din partea industriei, unul dintre principalii piloni ai economiei CE. PTE sunt orientate către sectorul industrial, asigurând astfel relevanța industrială a inițiativelor lor. Contribuția pe care o asigură PTE se axează nu numai pe necesitățile tehnologice și de cercetare, ci și pe transferul tehnologic.

PTE au o structură de conducere simplă și sunt flexibile, mobilizează „forțe” și pun resurse în comun.

Sectoarele industriale conexe PTE au o poziție fundamentală în cadrul lanțului de valori: numeroase inovații depind de procesele de bază (cum ar fi procesele de producție și din industriile prelucrătoare, din silvicultură și robotică) și de materiale de bază (produse chimice și oțel). Astfel, inovațiile în materie de procese și materiale au un efect catalizator asupra inovării din UE în general.

PTE abordează deja provocările societale. Acestea acoperă un domeniu care are un impact major asupra societății în ceea ce privește creșterea economică și locurile de muncă cu valoare adăugată. PTE oferă un răspuns privind unele aspecte strategice esențiale (precum bioeconomia, materiile prime și utilizarea eficientă a resurselor).

În toate statele UE există PTE care conțin PT naționale și regionale.

Educația este un element strategic al platformelor.

O serie de instrumente de punere în aplicare (de exemplu, PPP-urile, clusterele etc.), provenite din PTE existente, sunt deja operaționale.

5.3   Deficiențe

PTE ar trebui să adopte o strategie de acțiune și să evite să devină un grup restrâns de presiune și să își piardă orientarea specifică. PTE ar putea suferi de pe urma suprapunerii sau a fragmentării excesive a activității.

În unele cazuri, marii „actori” domină acțiunile PTE.

Recunoașterea și atribuirea aplicațiilor finale și inovațiilor PTE-urilor nu se realizează cu ușurință:

vizibilitatea PTE este încă scăzută, atât în sectorul public, cât și în cel privat;

ONG-urile nu sunt interesate să se implice;

„grupurile oglindă” din statele membre (PT naționale și regionale) nu au avut, în general, succes.

Sunt necesare mai multe eforturi pentru a genera o perspectivă multisectorială, care să armonizeze interesele părților interesate și interacțiunea acestora.

PTE ar trebui să-și îmbunătățească comunicarea și procesul de difuzare a rezultatelor.

5.4   Oportunități

PTE sunt esențiale pentru promovarea „politicii industriale” a UE. PTN și PTR corespunzătoare reflectă structura PTE la nivelul statelor membre, îmbunătățind coordonarea și eficiența platformelor. Coordonarea și armonizarea programelor europene, naționale și regionale în materie de cercetare și inovare ar trebui să fie îmbunătățite în cooperare cu PTE.

Rolul de furnizor de soluții al PTE cu privire la provocările societale se va bucura de o vizibilitate sporită în contextul strategiei consolidate vizând abordarea inovării alături de cercetare.

Au fost definite priorități specifice pentru a stimula inovarea în sectorul public și în cel privat: programul „Utilizarea eficientă a resurselor și a energiei în industria prelucrătoare” (SPIRE), parteneriatele public-privat pentru bio-industrii, parteneriatele europene pentru inovare în domeniul apei, al materiilor prime și al „orașelor inteligente” (împreună cu planul SET și EMIRI).

PTE solicită CE să intensifice utilizarea acțiunilor de coordonare și sprijin pentru stimularea cooperării în cadrul lanțului valoric și pentru intensificarea eforturilor de simplificare – îmbunătățirea cooperării internaționale, atragerea celor mai bune cunoștințe disponibile la nivel mondial în vederea comercializării și exploatării în cadrul UE ar putea avea o contribuție majoră la activitatea PTE.

PTE ar trebui să coreleze instrumentele inovatoare orientate către cerere pentru a completa acțiunile de cercetare, astfel încât să accelereze pătrunderea pe piață.

PTE ar putea crește gradul de conștientizare a importanței diferitelor procese industriale de producție pentru susținerea bunăstării în Europa.

Activitățile de instruire, învățare și formare orientate către cetățeni ar trebui să fie menținute în cadrul PTE.

5.5   Amenințări

PTE invocă o lipsă de resurse financiare pentru funcționarea platformelor.

Este posibil ca PTE să sufere de pe urma declinului industriei din UE. Industriile din UE își pierd poziția de frunte la nivel mondial, neasumându-și suficiente riscuri și confruntându-se cu o lipsă de recunoaștere a spiritului întreprinzător în comparație cu alte părți ale lumii.

O aplicare mai eficientă a procesului de simplificare a cadrului de reglementare al UE (inclusiv participarea la proiecte la nivelul UE), intensificarea eforturilor de reducere a fragmentării și a concurenței între inițiativele instituționale, o mai bună coordonare a politicilor și o vizibilitate sporită în viitor, la nivel instituțional, ar putea spori eficacitatea PTE.

Procesele de producție și activitățile de cercetare și inovare conexe nu mai prezintă un interes societal pentru publicul larg și îndeosebi pentru tineri. Aceasta este și o consecință a delocalizării activităților de producție în afara Europei.

6.   Cooperarea între platformele tehnologice europene și între acestea și Comisia Europeană

PTE au fost active în punerea în aplicare a celui de al 7-lea Program-cadru pentru cercetare și inovare al UE. În prezent, PTE oferă informații și fac propuneri pentru activitatea curentă de dezvoltare a programului „Orizont 2020”, cu scopul de a-l alinia la necesitățile reale ale societății europene, îndeosebi la necesitățile sectoarelor de producție și de servicii.

6.1   Programul „Orizont 2020”

6.1.1   „Orizont 2020” este instrumentul prin care se pune în aplicare inițiativa emblematică a Strategiei Europa 2020 intitulată „O Uniune a inovării”, al cărei obiectiv este de a asigura competitivitatea Europei pe plan mondial. Prevăzut a se desfășura în perioada 2014-2020, cu un buget de 80 de miliarde EUR, programul se înscrie în eforturile de a genera creștere economică și noi locuri de muncă în Europa. Obiectivele programului sunt:

consolidarea poziției UE în știință;

consolidarea poziției de lider industrial în inovare. Aceasta include investiții majore în tehnologii-cheie, acces sporit la capital și sprijin pentru IMM-uri;

asigurarea unei contribuții la abordarea preocupărilor majore împărtășite de toți europenii cu privire la chestiuni precum schimbările climatice, dezvoltarea transportului durabil și mobilitatea.

6.1.2   Programul „Orizont 2020” va trata provocările societale, contribuind la reducerea decalajelor între cercetare și piață. Această abordare orientată către piață va include crearea de parteneriate cu sectorul privat și cu statele membre.

6.1.3   Programul va fi completat de măsuri destinate conceperii și dezvoltării Spațiului european de cercetare până în 2014. Aceste măsuri vor avea ca scop înlăturarea barierelor, pentru a crea o adevărată piață unică pentru cunoaștere, cercetare și inovare.

6.2   Strategia Europa 2020

6.2.1   Europa 2020 este strategia de creștere economică a UE pentru următorul deceniu. UE ar trebui să devină o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Aceste trei priorități care se consolidează reciproc ar trebui să ajute UE și statele membre să atingă un nivel ridicat al ocupării forței de muncă, al productivității și al coeziunii sociale.

6.2.2   În mod concret, UE a stabilit cinci obiective ambițioase – cu privire la ocuparea forței de muncă, la inovare, la educație, la incluziunea socială și la climă/energie –, care trebuie să fie îndeplinite până în 2020. Fiecare state membru a adoptat propriul obiectiv național în fiecare dintre aceste domenii. Strategia se bazează pe acțiuni concrete la nivel european și național.

6.3   Rolul PTE în viitor

6.3.1   Se estimează că rolul PTE va fi menținut în viitor. În plus, PTE pot sprijini și punerea în aplicare a instrumentelor CE, dintre care unele au fost deja testate în cadrul PC7. Se preconizează ca CE să utilizeze mai multe instrumente de punere în aplicare (chiar dacă într-un număr limitat) în cadrul programului „Orizont 2020”, precum PPP și inițiativele tehnologice comune (ITC).

6.3.2   Există un angajament ferm din partea industriei și a tuturor părților interesate de a sprijini punerea în aplicare a instrumentelor menționate mai sus. Exemplele includ parteneriatele public-privat pentru bio-industrii („Bio-industrii pentru creștere”), „Industrii prelucrătoare durabile bazate pe utilizarea eficientă a resurselor și a energiei” (SPIRE), „Inițiativa pentru cercetare industrială în domeniul materiilor prime energetice” (EMIRI) și „Cercetare pentru viitoarele rețele de infrastructură din Europa” (reFINE).

Bruxelles, 11 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Avizul CESE pe tema „Mutațiile industriale: situația actuală și perspectivele de viitor. A abordare globală, JO C 010, 14.1.2004, p. 105–113.


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/17


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Necesitatea unei industrii europene a apărării: aspecte industriale, inovatoare și sociale” (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 299/04

Raportor: dl Joost VAN IERSEL

Coraportor: dna Monika HRUŠECKÁ

La 19 ianuarie 2012, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

Necesitatea unei industrii europene a apărării: aspecte industriale, inovatoare și sociale”.

Comisia consultativă pentru mutații industriale, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 11 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 11 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 132 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 9 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Lumea se află în centrul unor schimbări geopolitice rapide. Poziția dominantă a Vestului este contestată atât din punct de vedere economic, cât și politic. În vreme ce bugetele pentru apărare sunt reduse în întreaga Uniune Europeană, în China, India, Brazilia, Rusia și în alte state, acestea cresc. Prin urmare, CESE solicită Consiliului și Comisiei să facă o evaluare generală a aspectelor hotărâtoare ale poziției UE și ale rolului său la nivel mondial, care să aibă drept rezultat o actualizare convingătoare a politicilor externe, de securitate și apărare europene.

1.2

Politica de apărare este modelată de interesele strategice ale țărilor, amenințările percepute și obiectivele politice, care în Europa sunt definite în principal în termeni naționali. Abordările care sunt depășite conduc în mod evident la o fragmentare, la lacune, la o supracapacitate și o lipsă de interoperabilitate tot mai mari în capacitățile europene de apărare. Argumentele în favoarea îmbunătățirii sunt copleșitoare, aceasta fiind o chestiune de voință politică. Acest lucru a fost susținut deja în mod convingător în 1986 (1)! În prezent, situația este mult mai presantă din punct de vedere politic, economic și al apărării. CESE face apel la Consiliu să depună eforturi serioase în vederea creării unui scut de apărare la nivelul UE.

1.3

Politica de securitate și apărare ar trebui să stimuleze încrederea în sine a UE și a statelor membre, ar trebui să inspire încredere în societate și în publicul larg, în soldații echipați corespunzător, în întreprinderile și lucrătorii din acest sector. Cetățenii europeni au dreptul la o protecție adecvată. Este nevoie în tot mai mare măsură de un armament european adecvat, capabil să facă față viitorului. În acest scop, practicile actuale izolate ale statelor membre sunt complet insuficiente și irosesc banii contribuabilului.

1.4

În conformitate cu politicile și practicile în vigoare în SUA și în alte țări (emergente) cu roluri importante la nivel mondial, precum și având în vedere responsabilitatea exclusivă a guvernelor de a apăra cetățenii și de a asigura securitatea, CESE subliniază necesitatea de a se defini interesele strategice europene în cadrul politicii de securitate și de apărare comune (PSAC) (2). În cele din urmă, triunghiul format de afacerile externe și securitate, apărare și capacitatea industrială este unul indivizibil, susținând poziția Europei în lume, interesele ei economice și politice, precum și valorile acesteia (drepturile omului, democrația). Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) ar trebui să fie implicat în mod direct.

1.5

CESE subliniază că, dacă Europa dorește să mențină o industrie solidă de securitate și apărare în scopul creării unei mase critice pentru eficacitate și eficiență din punctul de vedere al costurilor, este necesară o schimbare radicală a mentalității și a politicilor. Acestea trebuie să ducă la un viitor stabil și previzibil pentru forțele armate, pe măsura ponderii economice și tehnologice a Europei. Având în vedere diferențele substanțiale dintre statele membre, principala responsabilitate în acest sens le revine principalelor state membre producătoare.

1.6

În opinia CESE, există argumente puternice în favoarea consolidării planificării și coordonării angajate la nivel european:

acest sector este complicat și bazat pe cunoaștere, necesitând planificare pe termen lung;

în pofida privatizării, guvernele au un interes mare în industria de apărare, în calitate de clienți, legiuitori și furnizori ai licențelor de export;

deficiențele structurale actuale și constrângerile bugetare (dure) necesită ajustări ordonate, și nu abordări fragmentare care subminează credibilitatea pe plan extern și intern, așa cum este cazul în prezent;

ar trebui asigurată o coordonare eficientă între principalele țări producătoare și țările care produc mai puțin sau deloc, pentru a promova achizițiile de armament în Europa, iar marile întreprinderi și IMM-urile de pe întregul continent ar trebui să se folosească de toate cunoștințele disponibile;

în ultimul rând, o ofertă de succes a industriei europene la nivel mondial va depinde de dezvoltarea unei piețe interne stabile în Europa.

1.7

Pe lângă acțiunile Agenției Europene de Apărare (AEA) și pe lângă pachetul „Apărare” din 2007 (3), CESE solicită o politică industrială europeană bine concepută destinată sectorului apărării, cu caracteristicile lui specifice în materie de cerințe guvernamentale și de finanțare din fonduri publice. În cadrul Strategiei Europa 2020, această politică industrială trebuie să se bazeze pe competențele partajate, naționale și ale UE – în cadrul cărora AEA și Comisia trebuie să fie parteneri cu drepturi depline –, precum și pe consultări cu industria apărării și cu alte părți interesate, printre care se numără partenerii sociali, și pe nevoia unui dialog social bine organizat.

1.8

Politicile și finanțarea UE ar trebui să coreleze investițiile de la nivelul UE cu cele de la nivel național, ceea ce ar duce la reducerea fragmentării și duplicării cheltuielilor publice, la sporirea calității și a interoperabilității.

1.9

Cercetarea și dezvoltarea la nivelul cel mai ridicat sunt esențiale pentru dezvoltarea unui armament de „generație nouă”, de care este mare nevoie. Asemenea activități de cercetare și dezvoltare nu pot privi niciodată exclusiv industria. Răspunderea principală le revine guvernelor. În consecință, sunt extrem de vulnerabile la reducerile bugetare actuale. Consiliul și părțile interesate ar trebui să identifice urgent și să lanseze cât mai curând posibil programe de cercetare care să ajute industria europeană să rezolve dependențele nedorite de părți terțe. Tehnologia „cu dublă utilizare” este o necesitate. Programul de cercetare-dezvoltare al UE ar trebui să ofere asistență în acest sens. Acesta ar trebui să asigure o cooperare transfrontalieră eficientă în domeniul cercetării și dezvoltării.

1.10

Trebuie planificată, pe cât posibil, o mai amplă consolidare a bazei tehnologice și industriale a apărării europene. În acest scop sunt necesare măsuri satisfăcătoare la nivelul UE (4).

1.11

Este nevoie de o coordonare mai strânsă între Comisie, AEA și alte părți interesate relevante din UE. Angajamentul reînnoit al președintelui Barroso (5), al vicepreședintelui Tajani și al comisarului Barnier, precum și înființarea Grupului operativ în domeniul apărării sosesc la momentul oportun. CESE salută totodată Rezoluția de perspectivă a PE din luna decembrie a anului trecut cu privire la apărarea europeană și la gama largă de chestiuni conexe (6).

1.12

În același spirit și în vederea consolidării inițiativei Grupului operativ în domeniul apărării al CE, CESE îndeamnă Comisia să deschidă dezbaterea publică cu privire la aceste chestiuni. Comisia ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere furnizarea unor elemente de răspuns adecvate la constatările la care s-a ajuns în urma diferențelor dintre capacitățile industriale și tehnologice ale statelor membre, precum și a diferențelor între nivelurile de investiții în cercetare și în apărare în general.

2.   Introducere

2.1

Articolul 42 din Tratatul privind Uniunea Europeană stipulează că politica de securitate și apărare comună face parte integrantă din politica externă și de securitate comună. Alineatul (3) al aceluiași articol adaugă că statele membre pun la dispoziție capacități militare pentru punerea în aplicare a acestei politici. Din 2005, Agenția Europeană de Apărare (AEA) depune eforturi pentru a consolida baza industrială și tehnologică a sectorului apărării și pentru a oferi echipamente mai bune soldaților. Totuși, progresele în acest sens sunt foarte limitate.

2.2

În momentul de față, realizarea pieței interne și a unei coordonări financiare eficiente reprezintă priorități majore. Strategia Europa 2020 acordă un sprijin substanțial ambelor obiective. Acest pas înainte ar fi trebuit să constituie o sursă de inspirație pentru noi progrese în domeniul apărării europene.

2.3

Cu toate acestea, în sectorul apărării nu se constată evoluții asemănătoare. Pactul militar încheiat între Franța și Regatul Unit în 1998 părea să marcheze o nouă mentalitate și un nou început. Înființarea Companiei Europene pentru Aeronautică, Apărare și Spațiu (EADS), în 2003, a reflectat același spirit de cooperare mai strânsă în domeniul apărării. Însă aceste evenimente nu au fost urmate de alte inițiative de consolidare. Este semnificativ faptul că țările „scrisorii de intenție” (grupul țărilor cu o importantă producție militară – Franța, Germania, Regatul Unit, Italia, Spania și Suedia) nu au prezentat încă o propunere viabilă de raționalizare sau consolidare, contrar intențiilor anterioare.

2.4

Stagnarea a condus la adoptarea unor abordări naționale și la concentrarea pe producția națională. Se observă un anumit grad de renaționalizare. Toate societățile industriale cu sediul în Europa se concentrează asupra piețelor de export. Nu există o viziune strategică comună, nici între guverne, nici între partenerii industriali.

2.5

Între timp, piețele potențiale sunt afectate din ce în ce mai mult de noi provocări. O provocare uriașă o constituie dezvoltarea armamentelor în economiile emergente. China, Rusia, India și Brazilia (țările BRIC), urmate de câteva țări mai mici, au apucat-o pe această cale. Se preconizează că bugetul pentru apărare al Chinei va crește de la 120 de miliarde EUR, cât este în prezent, până la 250 de miliarde EUR până în 2015. Rusia anunță o creștere considerabilă a bugetului pentru apărare până în 2015. SUA cheltuiește în acest domeniu de două ori mai mult decât întregul buget al UE: 450 de miliarde EUR față de 204 de miliarde EUR în 2007, iar bugetul european continuă să se reducă. Bugetul total alocat de UE pentru cercetare și dezvoltare reprezintă cel mult 20 % din cel al SUA. Jumătate din bugetul european al apărării este destinat resurselor umane, față de 25 % în SUA. Europa are mai mulți militari, dar aceștia beneficiază de mult mai puțin echipament. Condițiile de la nivel mondial nu vor mai fi niciodată aceleași din trecut. Timpul nu lucrează în favoarea noastră.

2.6

În cursul ultimelor decenii, multe studii au pledat pentru o adaptare a industriei apărării la piața globală. Toate pun în evidență deficiențe persistente, întrucât piețele de apărare sunt departe de a fi perfecte, iar majoritatea statelor continuă să-și sprijine industria națională. Încercările de îmbunătățire a piețelor, cum ar fi pachetul „Apărare” al UE din 2007, încearcă să elimine anumite deficiențe ale pieței și practicile divergente de la nivel național.

2.7

Mizele aflate în joc sunt complexe, în parte din cauza decalajelor foarte mari dintre faza de concepție și intrarea în funcțiune a produselor. De aceea, CESE consideră că o abordare cuprinzătoare, din perspectivă tehnologică, economică și socială, ar fi o modalitate mai adecvată de a dezbate această temă decât o simplă abordare din perspectiva apărării.

2.8

Un element principal este divergența dintre viziunile strategice ale țărilor cu o puternică industrie a armamentului, în special în ce privește definiția conceptului de „interes esențial al securității naționale” și raportul dintre piețele securității naționale și piețele de export. Unele țări mai mici au o industrie destul de bine dezvoltată, pe când altele nu au practic niciun sit de producție. Evident, abordările tuturor țărilor diferă în funcție de necesitățile și posibilitățile lor, rezultatul fiind fragmentarea și o viziune neunitară asupra industriei apărării. Operațiuni precum cea din Libia fac ca decalajele crescânde în ce privește sistemele de armament disponibile să devină dureros de evidente. Consecințele ar trebui recunoscute în mod clar și evaluate.

2.9

Aceste evoluții privesc atât investițiile, cât și ocuparea forței de muncă. Industria apărării este un sector de înaltă tehnologie care angajează direct 600 000 de lucrători calificați și, indirect, încă 2 milioane. Există presiuni îngrijorătoare în sensul unor reduceri suplimentare. Adesea siturile de producție se caracterizează printr-o puternică concentrare regională, ceea ce le-ar putea transforma în centre de excelență dar, dimpotrivă, riscă să fie afectate de reduceri financiare. Acestea vor fi afectate și mai mult dacă reorganizarea și reducerile au loc într-un mod neplanificat și nestructurat.

2.10

În prezent, ocuparea forței de muncă este, desigur, o preocupare primordială și pentru guvernele naționale. La rândul său, aceasta poate împiedica dezvoltarea unei viziuni comune, de care este nevoie pentru a aborda în mod adecvat consecințele sociale ale unei industrii a apărării în declin, inclusiv pierderea de know-how și efectele acesteia asupra capitalului uman. În schimb, o viziune comună va favoriza o creare echilibrată de locuri de muncă și va evita riscul orientării către țări terțe a cercetătorilor și a cadrelor tehnice și științifice de înaltă specializare, lucru care vine în contradicție cu obiectivele pe care UE își propune să le atingă prin Strategia Europa 2020.

2.11

Abordările UE și cadrul interguvernamental pot și trebuie să acționeze din aceeași perspectivă. Atâta timp cât suveranitatea națională va prevala, orice cadru comun va avea rezultate limitate, aducând prea puține îmbunătățiri în ce privește supracapacitatea, suprapunerile și fragmentarea. Contradicțiile dintre filozofia suveranității naționale, pe de o parte, și necesitățile financiare, tehnologice, economice și sociale, pe de altă parte, sunt evidente.

2.12

Din acest motiv, este îngrijorător că obiectivul de „grupare și utilizare în comun”, adică organizarea interdependenței europene, nu s-a concretizat printr-o strategie comună. În ciuda faptului că se simte pe scară largă că s-a modificat contextul internațional, presiunile din exterior nu par încă să fie suficient de puternice pentru a determina promovarea unor abordări și a unor soluții comune. În mod destul de surprinzător, în loc să achiziționeze din Europa, statele membre sunt, dimpotrivă, dispuse să depindă în continuare de SUA în ce privește achizițiile publice în materie de apărare.

2.13

Dacă Europa dorește să mențină o industrie solidă a securității și apărării, capabilă să asigure dezvoltarea și producția de sisteme ultramoderne, garantându-și astfel propria securitate, este nevoie de o schimbare radicală de mentalitate și de politică. Prelungirea așteptării ar accelera reducerea capacităților până sub nivelul de la care UE s-ar putea întoarce în fruntea sectoarelor esențiale. Această revenire ar fi și mai dificilă în măsura în care reducerea cheltuielilor în domeniul cercetării și dezvoltării ar afecta direct o generație de cercetători și lucrători calificați. Un eșec al Europei riscă să cauzeze dispariția unor industrii, pierderea de locuri de muncă și evaporarea know-how-ului, lăsând Europa la mila celorlalți. Cei cărora le pasă de Europa și de securitatea europeană trebuie să acționeze fără întârziere.

3.   Contextul politic

3.1

Tratatul privind Uniunea Europeană subliniază pe bună dreptate legătura inextricabilă dintre politica externă și politica de securitate și apărare. O politică externă eficientă trebuie să se bazeze pe capacități de apărare convingătoare. În funcție de amenințările percepute și de obiectivele convenite într-un context internațional extrem de complex și de fragil, trebuie concepute și dezvoltate, la rândul lor, capacități de apărare adecvate.

3.2

Factorul de bază îl reprezintă poziția și rolul UE în lumea de mâine, ținând seama de realitățile geopolitice aflate în schimbare rapidă, cu un număr tot mai mare de actori care apar la nivel global. Din această perspectivă, CESE consideră că este timpul să se întreprindă un efort concertat în Europa. Experiențele anterioare și recente demonstrează că o continuare a abordărilor tradiționale atrage riscul excluderii Europei și a statelor membre.

3.3

CESE solicită un viitor stabil și previzibil pentru forțele armate europene, pe măsura ponderii economice și tehnologice a Europei. Decalajele foarte mari dintre faza de concepție și punerea în funcțiune a sistemelor confirmă necesitatea de a se lua decizii în această privință, încă din acest an.

3.4

CESE subliniază patru aspecte importante din punct de vedere social și politic cu privire la necesitatea unor capacități europene de apărare eficiente:

protejarea populației;

nevoia de soldați echipați corespunzător;

locuri de muncă stabile și previzibile;

acțiuni europene bine concepute în domeniul umanitar și în cel militar, desfășurate la nivel global.

3.5

Există o dezbatere în desfășurare cu privire la viitorul PSAC, cu toate că acest lucru este rareori formulat astfel. Multe subiecte, cum ar fi utilizarea de grupuri tactice de luptă, controversa privind înființarea unui comandament operațional unic, finanțarea misiunilor UE în cadrul PSAC, găsirea unor contribuții pentru aceste misiuni și solicitările de revizuire a strategiei UE în materie de securitate constituie, în ansamblul lor, o dezbatere privind PSAC, numai că nu este numită astfel. Abordarea problemei în acest mod ar reprezenta un pas înainte. În plus, în toate dezbaterile cu privire la aceste chestiuni importante, ar trebui să se țină seama și de implicațiile pe care deciziile (sau faptul că nu se ajunge la o decizie) le au pentru industrie. Aceasta va demonstra și legătura puternică care există între capacitățile industriale și punerea în aplicare a PSAC. Principala responsabilitate le revine guvernelor.

3.6

Relația transatlantică și NATO sunt esențiale. Americanii critică de mult timp și cu asprime modul în care europenii își îndeplinesc obligațiile în materie de apărare în cadrul NATO. De ambele părți ale Atlanticului se face simțit un apel neîntrerupt pentru dezvoltarea unui „pilon european” în cadrul NATO, apel contrazis, până în prezent, de realitate.

3.7

Absența unui veritabil „pilon european” are rădăcini politice adânci. În Europa există încă insuficientă voință politică pentru a defini interesele „strategice” europene sau niște capacități militare fundamentale comune. Din contră, SUA și alte țări utilizează conceptul de activități strategice, care cuprind toată cercetarea și toate industriile, fie ele civile sau militare, care contribuie la securitatea globală a cetățenilor lor.

3.8

În acest context, CESE consideră că, odată cu construirea unei „pilon european”, dependența exagerată a capacităților militare europene de Statele Unite ar trebui să fie înlocuită de o relație mai echilibrată. În paralel cu o discuție extrem de necesară pe tema intereselor strategice comune ale Europei, care reprezintă o responsabilitate exclusivă a guvernelor, ar trebui inițiată fără întârziere o planificare riguroasă, prin cooperarea dintre instituțiile europene, statele membre și industriile apărării, precum și revizuirea treptată a practicilor statelor membre de a achiziționa în mod automat „de-a gata” din Statele Unite.

3.9

Îmbunătățirea condițiilor pentru cooperare industrială cu industriile din SUA pe o bază mai echilibrată va fi avantajoasă atât din punctul de vedere al industriei, cât și din punct de vedere financiar.

4.   Industria europeană a apărării

4.1

Există o strânsă relație între politicile externă și de apărare/securitate și industriile apărării. În pofida privatizării, guvernele au un interes substanțial față de industria de apărare, în calitate de clienți, agenți legiuitori și furnizori ai licențelor de export.

4.2

Industriile apărării dispun de o largă marjă de manevră pe piețele de export. Acest lucru se datorează în parte privatizării, în parte, încurajării de către guverne: criza economică transformă anumiți miniștri ai apărării în promotori nedeghizați ai exporturilor. În orice caz, criza obligă sectorul apărării să ia în considerare exporturile ca un element central al modelului său de afaceri. În medie, 2011 a fost un an foarte profitabil pentru industriile europene. Întreprinderile au înregistrat destule succese în dezvoltarea producțiilor cu dublă utilizare.

4.3

Actori de pe scena mondială, precum China, India și Brazilia, au propriile lor ambiții în materie de politică externă, culminând cu creșterea bugetelor pentru apărare. În prezent, acest fenomen pare să ofere oportunități pentru exporturile europene. Cât timp va dura? Industria are încă rezultate economice bune, însă performanțele ei se bazează, în mare parte, pe investiții de acum 20-25 de ani. Reducerea în continuare sau stagnarea investițiilor în momentul de față ar avea deja consecințe ireversibile în viitorul apropiat.

4.4

În plus, este realist să ne așteptăm ca puterile emergente să înceapă să-și construiască industria independent de industriile occidentale și, ulterior, în calitate de viitori concurenți ai Europei pe piețele din țările terțe, să blocheze din ce în ce mai mult importurile din țările occidentale sau să le impună condiții.

4.5

În prezent, nu există noi programe majore pe cale de a fi inițiate în Europa și acest lucru va afecta, fără îndoială, succesul exporturilor viitoare. În plus, a trecut mult timp de când o țară emergentă cu greutate a mai solicitat transfer de tehnologii și de producție la un nivel semnificativ către propriul teritoriu.

4.6

După toate probabilitățile, contractele de export punctuale vor fi utilizate pentru copierea tehnologiei industriilor occidentale. Pentru acestea din urmă, o soluție la blocarea importurilor ar putea fi crearea de instalații de producție (și de dezvoltare) în țările în cauză. În prezent, este greu de determinat măsura în care o asemenea evoluție ar afecta instalațiile de producție și oportunitățile de muncă din Europa. Pe termen lung, se pare că poziția industriei europene va fi subminată de marile economii emergente. Consolidarea tehnologiei și producției în aceste țări ar putea afecta și piețele (potențiale) ale exporturilor europene în alte țări terțe. Va deveni mai acerbă concurența în materie de produse, precum și de prețuri.

4.7

Din cauza perioadelor lungi necesare pentru dezvoltare și producție, precum și a investițiilor tehnologice și a inovării continue, Europa are nevoie de o coordonare bine orientată pentru a asigura o industrie a apărării actualizată și autonomă. Atâta timp cât dimensiunea pieței este determinată în principal de granițele naționale, ea se situează aproape automat sub masa critică, chiar și în statele membre mari. Exporturile către țările terțe pot atenua această problemă într-o oarecare măsură, însă viitorul este nesigur, iar condițiile pieței sunt adesea departe de a fi stabile.

4.8

Reducerea continuă a bugetelor, care, în condițiile actuale, implică limitări considerabile, ar trebui să constituie un semnal de alarmă. Sunt afectate bugetele pentru investiții și achiziții publice, mai ales într-un moment în care costurile operaționale și de întreținere rămân la același nivel sau cresc, ca urmare a operațiunilor militare în curs de desfășurare (Afganistan, Libia, operațiuni de combatere a pirateriei, pentru a aminti doar câteva dintre acestea).

4.9

Toate acestea au ca rezultat amânarea sau chiar anularea unor investiții esențiale pentru ca industria să poată asigura menținerea și reînnoirea capacităților de producție și de dezvoltare. În plus, în vremuri dificile, industria însăși va fi mai puțin pregătită să investească în această menținere sau în noi activități. Numai printr-o cooperare coerentă pot fi asigurate investițiile necesare.

4.10

CESE pledează în favoarea unei politici industriale europene bine concepute destinate sectorului apărării, de la conceperea de sisteme până în etapa operațională. Aceasta este o chestiune ce ține de o politică industrială specifică. Prin însăși natura sa, ea reprezintă o piață publică: cercetarea-dezvoltarea trebuie finanțată dincolo de capitalul de pornire, din cauza marjelor nerentabile inițiale și cerințelor specifice ale guvernelor. Este necesar să se identifice principalele capacități industriale europene, precum și politicile de investiții care să promoveze o producție europeană solidă. Întrucât nicio țară nu dispune de resurse suficiente pentru a finanța armament de „nouă generație”, este necesar să se combine obiectivele naționale și europene, precum și resursele naționale și europene, atât financiare, cât și industriale. Guvernanța ar trebui să fie bazată pe partajarea competențelor între UE și statele membre, în conformitate cu Strategia Europa 2020 convenită. Acesta reprezintă totodată o etichetă eficientă pentru optimizarea coordonării dintre instituțiile europene și în cadrul Comisiei, care funcționează încă cu mult sub întregul său potențial. Grupul operativ ce va fi constituit în curând de Comisie, AEA și SEAE pentru a servi drept platformă de dezbatere a priorităților, capacităților și lacunelor poate oferi un sprijin valoros în acest sens.

4.11

Cercetarea-dezvoltarea reprezintă un subiect principal. Industria apărării este o activitate industrială de înaltă tehnologie și cu grad ridicat de cunoștințe, de care este nevoie și pentru dezvoltarea completă a prototipurilor. Cercetarea și dezvoltarea nu sunt aproape niciodată activități care privesc exclusiv industria. Dezvoltarea și ciclul de viață al sistemelor sunt pur și simplu prea lungi, iar impactul financiar este prea important pentru ca industria să-și asume toate riscurile financiare. Istoria ne arată că toate programele de succes sunt desfășurate în colaborare de guverne și de industrie.

4.12

Un procentaj ridicat al cercetării-dezvoltării desfășurate la nivel global este finanțată de guverne, fie direct, fie indirect, prin intermediul achizițiilor. Nu surprinde pe nimeni faptul că industriile apărării evită, în general, să-și asume riscuri financiare prea mari, având în vedere natura produselor. Cercetarea-dezvoltarea în domeniul apărării este deosebit de vulnerabilă la reducerile bugetare efectuate de guverne.

4.13

Așadar, pentru cercetare, tehnologie și dezvoltare este nevoie, pe lângă consolidarea industriei, și de o finanțare suficientă și o punere în comun a resurselor convenită între statele membre, Comisia Europeană și industrie. Investițiile în apărare necesită un nivel ridicat de finanțare a activităților de cercetare-dezvoltare și a proiectelor tehnologice. În plus, ar trebui garantat accesul la tehnologiile esențiale. Dacă tehnologiile esențiale pentru dezvoltare și producție ar deveni inaccesibile din cauza restricțiilor asupra exporturilor impuse de țările terțe, ar apărea probleme grave în îndeplinirea obiectivelor europene în materie de securitate.

4.14

Activitățile de cercetare-dezvoltare desfășurate în afara organizațiilor din sectorul apărării joacă un rol tot mai important, datorită progreselor înregistrate de cercetarea științifică și tehnologia independentă în multe domenii. Adesea, aplicația finală determină dacă cercetarea-dezvoltarea poate fi calificată ca aparținând domeniului apărării sau celui civil doar în ultimele faze de dezvoltare. Cercetarea-dezvoltarea „cu dublă utilizare” este tot mai importantă pentru aplicațiile în domeniul apărării, cum ar fi TIC, de exemplu. Astfel, este esențial ca baza industrială și tehnologică de apărare europeană (EDTIB) să stimuleze această cercetare-dezvoltare „cu dublă utilizare”, în special deoarece face posibilă finanțarea exterioară comunităților de apărare.

4.15

Statele membre ar trebui să ajungă la un acord cu privire la finanțarea publică a activităților de C&D. Aceasta poate fi efectuată în viitor prin intermediul celui de-al optulea Program-cadru (PC8) sau printr-un fond separat, de preferință prin pachete privind domenii de cercetare avansată, cum ar fi nanotehnologia și inteligența artificială. Având în vedere relația dintre industria apărării și sectorul public, trebuie prevăzute proceduri speciale.

4.16

AEA și Comisia ar trebui să aibă un rol important, așa cum se prevede în cadrul european de cooperare, printre altele, pentru a evita interferențele politice obișnuite. AEA ar trebui să aibă ocazia de a-și juca pe deplin rolul prevăzut în Tratatul de la Lisabona (7).

4.17

Un personal adecvat, care să aibă competențe actualizate, este esențial pentru un program de apărare în domeniul industrial și al C&D (8). Acesta este un alt argument solid în favoarea asigurării unui cadru stabil pentru cercetare-dezvoltare și industrie, în locul unei restructurări dezorganizate. Trebuie să se aibă în vedere faptul că forța de muncă în domeniul apărării este baza pe care este construit viitorul capacităților de apărare. Consultarea mediului industrial, a instituțiilor de cercetare-dezvoltare, a mediului academic, a organizațiilor militare și sindicale interesate și comunicarea cu acestea trebuie să contribuie la asigurarea faptului că atât restructurarea în curs cât și producția de armament, orientată către viitor, vor fi organizate corespunzător.

4.18

Constrângerile bugetare fac necesară soluționarea suprapunerilor și a ineficienței. Consolidarea controlată în acest domeniu nu este neapărat echivalentă cu construirea unor mari întreprinderi. Ea înseamnă atingerea unei mase critice suficiente și a unei calități conforme standardelor internaționale, care să garanteze o poziție competitivă pe piețele interne și în țările terțe. Coordonarea la nivel european a planificării proiectelor de către guverne, de către actorii relevanți de la nivelul UE și de industrie devine din ce în ce mai necesară.

4.19

Diferențele de dimensiuni și de producție între industrii sunt un fapt real. Statele membre diferă foarte mult în funcție de importanța din punct de vedere industrial. Un acord între țările participante ar trebui să fie consacrat parțial asigurării faptului că industriile din țările nesemnatare ale „scrisorii de intenție” (adică principalii producători) vor fi conectate la proiectele relevante. Această abordare nu este de dorit doar din punct de vedere politic, ci promovează, de asemenea, o relație fructuoasă între întreprinderile mari și mici, precum și institutele de cercetare. În calitate de furnizori, IMM-urile ar trebui adăugate la lanțurile de specializare inteligente.

4.20

Este necesar să se țină seama așa cum se cuvine de sentimentul de vulnerabilitate resimțit în țările Europei centrale, din cauza expunerii lor geografice. Din perspectiva dublă a nevoii de a-i face pe cetățenii acestor țări să se simtă bine protejați, pe de o parte, și a faptului că este oportun să se utilizeze pe deplin cunoașterea tehnologică specifică din domeniul apărării, de cealaltă parte, CESE subliniază nevoia integrării corespunzătoare a cunoștințelor și competențelor disponibile în țările Europei centrale în proiectele de apărare în curs și în cele viitoare.

4.21

O piață europeană integrată pentru produsele din domeniul apărării ar permite obținerea unei piețe interne mai stabile. Pe lângă reunirea piețelor naționale existente, o piață europeană ar promova armonizarea sau chiar standardizarea cerințelor și regulilor de atribuire a contractelor de achiziții între diferitele state membre. Un grad sporit de armonizare sau standardizare ar îmbunătăți condițiile financiare și economice, sporind competitivitatea întreprinderilor europene pe o piață globală.

4.22

O piață europeană a apărării ar deține masă critică. În acest context, CESE indică consecințele nefaste ale faptului că statele membre continuă să achiziționeze „de-a gata” din străinătate, în special din SUA. În primul rând, acest lucru subminează avantajele unei piețe europene pentru industrie; prin urmare prețurile pentru astfel de produse în domeniul apărării ar crește pentru clienții europeni, dacă industria ar fi împiedicată să vândă pe piețele țărilor terțe, unde concurența (publică) va deveni cu siguranță din ce în ce mai acerbă. În al doilea rând, statele membre care cumpără de-a gata din SUA plătesc costurile tehnologiei americane, care sunt incluse în prețul acelor produse.

4.23

Având în vedere perspectivele financiare și politice internaționale, este indispensabilă o dezbatere europeană de fond, precum și desprinderea unor concluzii operaționale. În cazul în care nu toate statele membre sunt dispuse să participe într-un cadru comun, principiul „cooperării consolidate” ar trebui să prevaleze. Singurul mod în care putem să ne apropiem de niște dimensiuni ale pieței comparabile cu cele ale pieței din SUA se va dovedi a fi o integrare mai mare și o atitudine pozitivă față de cumpărarea din Europa. În lipsa unei piețe interne eficiente, există motive serioase de îndoială cu privire la șansele industriei europene de a concura la nivel global.

5.   Chestiuni specifice

5.1

Repartizarea peisajului industrial între diversele forțe armate (terestre, marine, aeriene) diferă semnificativ de la o țară la alta. Într-o serie de domenii, se poate considera că nicio țară nu mai este capabilă să dezvolte singură noi generații de armamente.

5.2

În sectorul terestru, doar un număr restrâns de mari întreprinderi de integrare a sistemelor sunt capabile să dezvolte și să producă tancuri grele de luptă și vehicule militare mai ușoare. Principalii producători europeni se află în Franța, Germania și Regatul Unit. Există un spectru larg de producători de subsisteme și de furnizori pe piețele secundare, în cadrul căruia Europa Centrală este subreprezentată.

5.3

Multe țări își dezvoltă „propria” industrie navală, construind nave a căror dimensiune și complexitate variază în mare măsură de la o țară la alta. Țările „scrisorii de intenție” și Olanda sunt lideri în acest domeniu, inclusiv în ce privește proiectarea și instalațiile de cercetare navală complexă, care diferă considerabil de construcția de nave civile. Și în acest sector există un spectru larg de producători de subsisteme și de furnizori pe piețele secundare.

5.4

Aeronavele militare sunt concepute și produse doar în câteva țări. Industria este concentrată într-un număr redus de întreprinderi, în mare parte multinaționale, ce operează la nivel european și dincolo de acesta. Activitatea industrială se concentrează în principal în societățile EADS, BAE Systems, Dassault și Saab-Aircraft. Cercetarea în domeniul aerodinamicii avansate este limitată la câteva țări.

5.5

Sectorul electronicii, inclusiv sistemele de comandă, comunicații și control, are o importanță crescândă pentru apărare, cu actori principali în plan industrial cum ar fi Thales, BAE Systems și Finmeccanica. Pentru cele mai mari grupuri industriale europene din domeniul electronicii, Philips și Siemens, apărarea prezintă mai puțină importanță. Pentru acestea, volumul de producție pentru o producție rentabilă în masă de componente electronice specifice, cum ar fi circuitele integrate pentru apărare, este oricum prea mic. Totuși, implicarea acestor mari grupuri industriale subliniază importanța dublei utilizări în acest domeniu.

5.6

În ce privește muniția și explozivii, numărul întreprinderilor a scăzut treptat în cursul ultimelor decenii, în parte din cauza constrângerilor de mediu. Siguranța cetățenilor obligă aceste întreprinderi fie să își mute siturile de producție mai vechi, fie să le închidă, pur și simplu.

5.7

Accesul la tehnologiile esențiale este fundamental și ar trebui susținut în cadrul PSAC. Acest lucru este valabil și pentru anumite materiale precum fibrele de carbon sau materialele pentru componentele electronice.

5.8

Pachetul „Apărare” din 2007, care a fost adoptat în 2009, poate oferi mult sprijin în acest sens. Statele membre ar fi trebuit să transpună aceste directive în vara anului 2011. Este încă prea devreme pentru a fi optimiști sau sceptici cu privire la efectul lor de stimulare a creării unei piețe interne. Acest proces nu este încă finalizat, iar realizarea obiectivului transferului unor produse în domeniul apărării în interiorul UE, precum și concretizarea unor concepte cum ar fi interesele fundamentale în materie de securitate națională, rămân încă de examinat.

5.9

Articolul 346 TFUE acordă o derogare de la legislația UE în materie de achiziții publice pentru protejarea intereselor fundamentale în materie de securitate națională. Această formulare amplă poate împiedica evoluțiile adecvate ale pieței, în special în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare dorite. CESE se exprimă în favoarea unei interpretări mai specifice a articolului 346, astfel încât să se deschidă suficiente oportunități pentru soluții europene și lanțuri optime de aprovizionare la nivel european, favorizând securitatea aprovizionării, specialitățile disponibile în statele membre și un bun raport calitate/costuri.

5.10

Securitatea informațiilor la nivel național determină probleme similare celor menționate la punctul 5.9 și trebuie, de asemenea, revizuită. Aceasta reprezintă totodată un aspect important și sensibil în ce privește implicarea industriilor europene în proiectele de apărare ale SUA.

5.11

„Gruparea și utilizarea în comun”, inclusiv programele comune de formare, ar trebui să fie un program orientat spre viitor. O condiție de bază este ca vorbele goale să fie înlocuite de o planificare concretă și de o abordare bine orientată, cu etape clar definite. Cu toate acestea, atâta timp cât nu există niciun acord cu privire la doctrinele în materie de apărare, va fi foarte dificil să se realizeze în practică „gruparea și utilizarea în comun”.

Bruxelles, 11 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  A se vedea raportul „Towards a Stronger Europe” (Către o Europă mai puternică), elaborat de un grup de studiu independent, înființat de miniștrii apărării din țările care fac parte din Grupul pentru programul european independent, în scopul formulării unor propuneri care să îmbunătățească competitivitatea industriei producătoare de echipamente de apărare.

(2)  Politica de securitate și apărare comună ca parte integrantă a politicii externe și de securitate comune, Tratatul privind Uniunea European (TEU) articolul 42 și urm. JO C 115, 9.5.2008.

(3)  Directiva 2009/43/CE (JO L 146, 10.6.2009) și Directiva 2009/81/CE (JO L 216, 20.8.2009). Pachetul „Apărare” a fost adoptat de Consiliu și de PE în 2009 și ar fi trebuit să fie transpus de statele membre în legislațiile naționale în vara anului 2011. Pachetul „Apărare” cuprinde și Comunicarea „Strategie pentru o industrie europeană de apărare mai puternică și mai competitivă”, COM(2007) 764, 5.12.2007.

(4)  Fondurile europene ar trebui să fie implicate în acest proces: viitorul PC8, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune, Fondul social european.

(5)  Discursul privind starea Uniunii Europene, noiembrie 2011.

(6)  Rezoluția PE din 14 decembrie 2011 referitoare la impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale UE (2011/2177(INI)).

(7)  A se vedea articolul 45 alineatul(1) și articolul 42 alineatul (3) din TUE, JO C 115, 9.5.2008.

(8)  A se vedea A comprehensive analysis of emerging competences and skill needs for optimal preparation and management of change in the EU defence industry (O analiză cuprinzătoare a competențelor în curs de dezvoltare și a nevoilor de calificare pentru pregătirea și gestionarea optimă a schimbărilor în industria apărării a UE), raport final, mai 2009, raport elaborat de Eurostrategies pentru Comisia Europeană.


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/24


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Femeile întreprinzătoare – politici specifice pentru intensificarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă în UE” (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 299/05

Raportor: dna Madi SHARMA

La 19 ianuarie 2012, în conformitate cu articolul 29, alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

Femeile întreprinzătoare – politici specifice pentru intensificarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă în UE”.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 28 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 11 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 121 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă și 4 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări privind promovarea în Europa a spiritului antreprenorial al femeilor

1.1   Prezentul aviz face patru propuneri esențiale concrete de modalități în care politica poate interveni pentru promovarea și dezvoltarea spiritului antreprenorial în rândul femeilor, în vederea susținerii creșterii durabile în Europa. Avizul se concentrează doar pe spiritul antreprenorial în rândul femeilor și nu abordează dimensiunea mai amplă a participării acestora pe piața forței de muncă sau la procesul decizional.

1.2   Recomandările politice presupun costuri, dar micile investiții solicitate de Comisia Europeană și de statele membre vor fi compensate de profiturile ce vor consta în valoarea economică adăugată obținută prin creșterea numărului de întreprinderi deținute de femei în economie și prin crearea de locuri de muncă în aceste întreprinderi. De asemenea, s-ar putea pleda pentru redirecționarea fondurilor dinspre proiectele cu impact redus, pentru a sprijini mai bine obiectivele.

1.3   În plus, recomandările politice nu necesită structuri noi, putând fi preluate de actualele ministere de dezvoltare economică, și nu de cele însărcinate cu asigurarea egalității de gen, deoarece spiritul antreprenorial în rândul femeilor este o chestiune „economică”.

1.4   Aceste recomandări pot fi susținute de dovezi privind succesul unor astfel de investiții, având în vedere rezultatele unor acțiuni similare în SUA, unde numărul femeilor întreprinzătoare s-a dublat, iar numărul de locuri de muncă și beneficiile economice pentru societate au crescut. Obligativitatea strângerii datelor și a politicii de achiziții publice a fost elementul care a avut cel mai puternic efect (1).

1.5   Crearea unui oficiu european pentru întreprinderile deținute de către femei, în cadrul Comisiei Europene și al ministerelor de resort (ar fi de preferat ca acestea să nu fie ministerele însărcinate cu aspectele de gen, pentru a se face diferența între activitățile economice și responsabilitățile privind egalitatea de gen) din statele membre, fără a se crea structuri absolut noi.

1.6   Desemnarea, în cadrul Comisiei Europene și al ministerelor pentru întreprinderi din statele membre, a unui director/delegat sau a unui reprezentant la înalt nivel pentru problematica întreprinderilor deținute de femei, care să aibă un rol interdepartamental de creștere a gradului de sensibilizare cu privire la beneficiile economice rezultate din încurajarea unui număr mai mare de femei să înceapă și să dezvolte afaceri.

1.7   Strângerea de date și realizarea de actualizări anuale ale datelor privind politicile și cercetarea referitoare la întreprinderile deținute de femei în regiunile europene, extinzând accesul la datele defalcate în funcție de gen în departamentele și agențiile guvernamentale.

1.8   Aplicarea legislației actuale în domeniile egalității de gen. Aceasta ar trebui să pună accentul pe asigurarea faptului că alocarea resurselor și a fondurilor este analizată în funcție de gen, pentru a duce la transparență, responsabilitate și la eforturile necesare pentru a face dovada respectării reale a egalității de gen.

1.9   Pentru a crea un mediu propice pentru femeile întreprinzătoare, ar trebui avute în vedere și următoarele aspecte:

includerea bărbaților în dezbatere și în acțiunile de comunicare;

eliminarea stereotipurilor referitoare la gen, în special în cadrul traseelor de educație și profesionale;

promovarea studiilor universitare care să poată duce la începerea unor noi afaceri de către femei;

asigurarea unui acces echitabil la finanțare și resurse în condiții de egalitate și

îmbunătățirea protecției sociale pentru lucrătorii independenți.

2.   Context

2.1   Creșterea în UE și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri)

2.1.1   Rezoluția Parlamentului European referitoare la spiritul antreprenorial al femeilor în întreprinderile mici și mijlocii (2) recunoaște că „există discrepanțe între statele membre în ceea ce privește numărul de femei întreprinzătoare; întrucât, comparativ cu bărbații, femeile tind într-o măsură mai mică să considere antreprenoriatul drept o opțiune viabilă pe planul carierei și întrucât, în pofida creșterii numărului de femei întreprinzătoare care conduc IMM-uri, înregistrată în UE, doar 1 din 10 femei sunt întreprinzătoare, față de 1 din 4 bărbați; întrucât femeile reprezintă aproximativ 60 % din numărul total al absolvenților de studii universitare, dar, pe piața muncii, acestea sunt insuficient reprezentate în rândul lucrătorilor cu normă întreagă, îndeosebi în domeniul antreprenorial; întrucât este esențial să se prevadă stimulente și mijloacele necesare pentru a le permite femeilor să inițieze proiecte antreprenoriale, astfel încât să se reducă inegalitățile existente între femei și bărbați”.

2.1.2   În contextul crizei financiare din Europa, austeritatea a devenit cuvântul-cheie în găsirea unei soluții de depășire a crizei. Doar de curând, discuțiile privind austeritatea au fost însoțite de discuții privind investițiile. Politicile care vizează creșterea trebuie să fie în centrul atenției.

2.1.3   Într-un context global aflat în schimbare, caracterizat de nesiguranță, schimbare continuă și concurență globală mult mai mare, recunoașterea rolului întreprinzătorilor în direcționarea unor astfel de investiții către redresarea economică este unul dintre elementele-cheie ale asigurării unei economii europene competitive și dinamice. Recunoscând rolul IMM-urilor în societatea noastră, Comisia Europeană a pus în centrul atenției exploatarea potențialului IMM-urilor.

2.1.4   Rolul întreprinzătorilor, în calitatea lor de actori principali care asigură bunăstarea comunităților locale și regionale și oferă oportunități de angajare, a devenit și mai important (3). În Strategia de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, în Small Business Act, în Europa 2020 și în noul COSME (4), UE a plasat nevoile IMM-urilor în centrul acțiunilor sale menite să ducă la rezultate pozitive.

2.1.5   În cadrul UE, mediile naționale și locale în care activează IMM-urile sunt foarte diferite și așa este și natura IMM-urilor. Prin urmare, politicile care vizează nevoile IMM-urilor trebuie să recunoască pe deplin această diversitate și să respecte pe deplin principiul subsidiarității (A gândi mai întâi la scară mică – Un Small Business Act pentru Europa).

2.1.6   În recentul său aviz privind Comunicarea „Întreprinderi mici într-o lume mare – un nou parteneriat pentru sprijinirea IMM-urilor în vederea valorificării oportunităților globale” (5), CESE ia notă de faptul că Comisia menționează egalitatea de gen în afaceri, dar nu face nicio recomandare specifică pentru sprijinirea IMM-urilor deținute de femei care ar dori să fie active pe plan internațional.

2.1.7   Europa nu dispune de o infrastructură care să sprijine expres spiritul antreprenorial al femeilor. Niciuna dintre politicile menționate mai sus, niciuna dintre acțiunile și prevederile ulterioare nu a recunoscut pe deplin aspectele legate de gen referitoare la deținerea întreprinderilor și nici nu a identificat oportunitățile de creștere sau elementele de diversitate în cadrul sectorului întreprinderilor (întreprinderi cu sediul la domiciliu, micro-întreprinderi, întreprinderi familiale).

2.2   Politica actuală privind întreprinderile deținute de femei

2.2.1   Întreprinderile deținute de femei sunt esențiale pentru sănătatea economiei europene. De mai mult de un deceniu, guvernele și o serie de organizații din sectorul public, privat și din mediul universitar au recunoscut valoarea sprijinirii întreprinderilor femeilor din perspectivă politică, dar și practică. Rezultatul este gradul mai mare de recunoaștere a contribuției pe care aceste întreprinderi o au pentru economie.

2.2.2   În prezent, Comisia colaborează cu statele membre pentru a găsi soluții de eliminare a factorilor care descurajează femeile să-și asume opțiunea antreprenoriatului, fiind lansate o serie de inițiative, printre care:

Rețeaua europeană a mentorilor pentru femeile întreprinzătoare, inaugurată cu ocazia unui eveniment organizat în timpul Președinției polone, la 15 noiembrie 2011. Rețeaua reprezintă una dintre acțiunile propuse în cadrul revizuirii Small Business Act din 2011 și pune în practică și completează acțiunile de promovare, sprijinire și încurajare a spiritului antreprenorial al femeilor.

Rețeaua europeană a factorilor de decizie pentru promovarea spiritului antreprenorial al femeilor (WES).

Portalul dedicat spiritului antreprenorial al femeilor (6).

3.   Potențialul economic

3.1   În ciuda progresului încurajator, UE trebuie să adopte în continuare măsuri importante pentru descătușarea potențialului deplin al întreprinderilor și, în special, al IMM-urilor deținute de femei. Adesea, femeile sunt prea puțin vizibile pe scena afacerilor – în media, în cadrul organizațiilor reprezentative ale mediului de afaceri și la influențarea politicilor.

3.2   Există un decalaj persistent între femei și bărbați în ceea ce privește spiritul antreprenorial, ceea ce înseamnă că există mai puține femei întreprinzătoare. În prezent, în Europa, femeile întreprinzătoare reprezintă doar 30 % din toți întreprinzătorii. Acest lucru contribuie la neexploatarea potențialului de creștere economică.

3.3   În 2012, rolul întreprinderilor deținute de femei a devenit mai important decât oricând; în toată Europa și în regiunile din vecinătate, cum ar fi Euromed (7), există întreprinderi deținute de femei, în fiecare sector, iar rolul lor în economie crește, crearea și sprijinirea noilor locuri de muncă fiind esențială pentru redresare și creștere.

3.4   Cel mai îngrijorător este faptul că, într-un moment în care finanțarea pe care guvernele o acordă sprijinirii întreprinderilor s-a redus în multe țări și când multe întreprinderi se luptă să supraviețuiască și să se dezvolte, politicile de sprijinire a întreprinderilor deținute de femei nu mai sunt pe ordinea de zi, în ciuda unor declarații lăudabile. Întreprinderile deținute de femei reprezintă o „oportunitate de multe miliarde de euro” (8) care trebuie să fie recunoscută, nu neglijată.

3.5   Una dintre cele mai mari provocări în stabilirea ponderii întreprinderilor deținute de femei în Europa este lipsa datelor, atât cantitative, cât și calitative. Registrele întreprinderilor și multe surse de statistici guvernamentale (inclusiv înregistrările în scopuri de TVA) nu prezintă date în funcție de gen. În mod similar, informația legată de gen nu este pusă la dispoziție cu ușurință de către bănci sau organizațiile de sprijinire a întreprinderilor.

3.6   În ciuda acestor decalaje, mai multe surse fiabile de informație despre spiritul antreprenorial și activitatea independentă oferă informații despre activitățile legate de întreprinderi ale femeilor și bărbaților. Printre acestea se numără Global Entrepreneurship Monitor (GEM) și studiile anuale privind populația desfășurate în cele mai multe țări europene (recensăminte). Datele strânse în SUA evidențiază potențialul pentru Europa (9).

3.7   Cercetările arată (10) că întreprinderile deținute de femei investesc mai mult în formarea personalului lor decât alți angajatori în general și că aproximativ două treimi urmăresc mărirea capacității de conducere a managerilor lor. Astfel, investițiile în scopul sprijinirii întreprinderilor deținute de femei orientate spre creștere vor avea, probabil, o rentabilitate mai mare decât investițiile în întreprinderi în general.

3.8   Cele mai multe statistici conțin previziuni făcute cu precauție și există dovezi substanțiale obținute în urma studiilor care sugerează aspirații și mai mari de creștere în rândul femeilor întreprinzătoare, inclusiv al celor care sunt mame (11). Studiile realizate de Natwest Bank din Regatul Unit au ajuns la concluzia că 88 % dintre femei față de 74 % dintre bărbați se așteaptă ca întreprinderile lor să se dezvolte. Se estimează în medie o creștere de 25 %.

4.   Egalitatea de gen în afaceri

4.1   UE are o datorie morală de a le acorda femeilor ceea ce merită. Agenda referitoare la chestiunile de gen trebuie să fie mereu în prim-planul procesului decizional al UE. În vremuri de criză, „echitatea de gen” devine un imperativ din ce în ce mai mare. Atât bărbații, cât și femeile trebuie să ia parte la dezbateri, întrucât de prea multe ori chestiunile referitoare la femei le aduc doar pe femei la masa dezbaterilor.

4.2   În Europa există de mulți ani politici care conțin aspecte de gen, inclusiv legislație în acest sens, dar acestea nu pun accentul pe realizarea unei analize a alocării resurselor și a fondurilor în funcție de gen. Pentru a se ajunge la transparență, responsabilitate și a se obține eforturile necesare pentru a face dovada respectării reale a egalității de gen, este nevoie să se realizeze o astfel de analiză.

4.3   Acest lucru este o cerință legală în Regatul Unit, conform „obligației față de egalitatea de gen” (12), care impune ca, pentru îndeplinirea tuturor funcțiilor lor, toate autoritățile publice să acorde atenția cuvenită:

eliminării discriminării și hărțuirii pe motive de sex, acestea fiind fenomene ilegale;

promovării oportunităților egale între femei și bărbați.

Acest lucru necesită realizarea unei analize a alocării resurselor și a fondurilor pentru a demonstra neutralitatea de gen.

4.4   Conceptul privind obligația față de egalitatea de gen este important pentru asigurarea egalității de gen prin intermediul responsabilității și al analizei modului de alocare a resurselor, precum și prin intermediul colectării de date defalcate în funcție de gen. Acest lucru ar sprijini factorii de decizie politică în evaluarea impactului real asupra spiritului antreprenorial al femeilor. (De exemplu, fondul de dezvoltare regională (FEDER) și fondul social (FSE): UE alocă fonduri statelor membre, care realocă aceste fonduri la nivel regional. Adesea, aceste fonduri sunt utilizate pentru a se genera locuri de muncă prin crearea de întreprinderi, dar chestiunea genului nu este pusă absolut deloc.) Pentru a se asigura transparență în ceea ce privește egalitatea de gen, fiecare nivel al factorilor de decizie politică ar trebui să se întrebe și să analizeze, în funcție de gen, cum sunt distribuiți banii.

4.5   Genul poate fi o „lentilă” prin care pot fi înțelese alte inegalități (rasă, handicap sau vârstă), față de care se poate lua atitudine. Pentru ca integrarea aspectelor de gen să fie eficientă în Europa, trebuie să existe o abordare integrată, în special așa cum se subliniază în raportul OCDE intitulat „Abordarea diferențelor de gen în scopul promovării creșterii” (13). Acordarea de atenție chestiunilor de gen acoperă toate aspectele egalității și îi vizează pe toți, și pe bărbați, și pe femei. Acordarea de atenție chestiunilor de gen înseamnă recunoașterea faptului că inegalitățile dintre femei și bărbați rezultă din inechitate sau stereotipuri, care îi afectează pe toți.

4.6   Este nevoie de o analiză de gen pentru a se evita irosirea resurselor investite în educație și formare, creșterea incidenței bolilor, costurile economice pentru întreprinderile în care competențele femeilor nu sunt apreciate, iar potențialul și aptitudinile lor nu sunt recunoscute. În plus, sprijinul pentru orientarea profesională, eliminarea stereotipurilor și depășirea obstacolelor din calea avansării profesionale sunt esențiale pentru a oferi un sprijin femeilor de toate vârstele. Trebuie, de asemenea, să fie prezentate mai vizibil în mass-media și în societate femei care au un rol de model și de lider, pentru a promova schimbările pozitive pe care femeile le realizează în economie.

5.   Recomandări

5.1   Intervenții politice

5.1.1   CESE recunoaște că Europa traversează o perioadă de măsuri de austeritate, însă anumite politici specifice simple privind întreprinderile deținute de femei ar putea genera rezultate care să depășească cu mult contribuțiile de mică anvergură ale UE și ale statelor membre pentru aplicarea acestor patru propuneri.

5.1.2   Aceste propuneri nu au fost selectate la întâmplare, ci rezultă din consultări cu femeile întreprinzătoare și cu asociațiile de întreprinderi. Recomandări similare au fost făcute în Rezoluția Parlamentului European (14). Și mai important, măsuri similare au fost aplicate în SUA în cadrul „Women's Business Ownership Act” (1988). Obligativitatea colectării datelor și a politicii de achiziții publice au fost elementele care au avut cel mai puternic efect. Raportul femeilor întreprinzătoare față de bărbații întreprinzători în SUA este acum de aproximativ 2:1 (numărul femeilor care dețin întreprinderi în SUA, ca procentaj din toate întreprinderile, a crescut de la 26 % în 1992 la 57 % în 2002). Acest lucru a dus la dublarea numărului femeilor întreprinzătoare, la crearea unui număr mai mare de locuri de muncă și la beneficii economice pentru societate.

5.1.3   Propunerile vizează:

5.1.3.1

Crearea unui oficiu european pentru deținerea de întreprinderi de către femei, în cadrul Comisiei Europene și al ministerelor de resort din statele membre. De preferat, acest oficiu nu ar trebui să se afle în subordinea ministerelor privind aspectele de gen, pentru a se face o diferență între activitățile economice și responsabilitățile privind egalitatea de gen. El trebuie să aibă un mandat serios, prevăzut cu obiective și resurse. În prezent, în DG Întreprinderi, o singură persoană din 900 se ocupă de spiritul antreprenorial al femeilor în Europa!

5.1.3.2

Desemnarea unui director/trimis sau reprezentant la înalt nivel al întreprinderilor deținute de femei în cadrul Comisiei Europene și al ministerelor întreprinderilor din statele membre, având rol interdepartamental pentru mărirea gradului de sensibilizare cu privire la beneficiile economice rezultate din încurajarea unui număr mai mare de femei să înceapă și să dezvolte afaceri. Aceste funcții ar trebui să fie temporare (între 4 și 10 ani, în funcție de structura economiei și a finanțării) și ar trebui să dețină mandate foarte clare, cu obiective și responsabilități specifice. Directorul/trimisul sau reprezentantul la înalt nivel al întreprinderilor deținute de femei ar putea avea responsabilitatea de a promova domeniile industriale și universitare care duc la dezvoltarea spiritului antreprenorial al femeilor, cum ar fi cercetarea, știința, domeniile de înaltă tehnologie, vânzările directe și dezvoltarea digitală și a TI.

5.1.3.3

Colectarea unor date esențiale care permit măsurarea și cuantificarea alocării resurselor pentru femeile întreprinzătoare – un motiv principal pentru care femeile sunt expuse discriminării în afaceri, în special în etapa de lansare. Sprijinirea realizării de actualizări anuale ale datelor privind politicile și a cercetării referitoare la întreprinderile deținute de femei în regiunile europene. Intensificarea colectării de date și accesul la datele defalcate în funcție de gen în departamentele și agențiile guvernamentale. Este esențial ca DG Întreprinderi și ministerele de dezvoltare economică din statele membre să realizeze evaluări ale impactului în funcție de gen, prin colectarea de date relevante care să includă numărul de femei întreprinzătoare, numărul întreprinderilor deținute de femei, numărul angajaților din aceste întreprinderi, alocarea de resurse acestor întreprinderi și întreprinzători. Este important să se recunoască faptul că unele țări precum Australia, Canada sau SUA au reușit să mărească numărul întreprinderilor conduse de femei prin colectarea și analizarea unor astfel de date.

5.1.3.4

Aplicarea legislației actuale în domeniile egalității de gen. Datele recente arată că șomajul în rândul femeilor se ridică la cel mai mare nivel din ultimii 23 de ani în Europa. Există și un număr record de tineri, inclusiv multe absolvente, care nu sunt activi din punct de vedere economic. Există o diferență de remunerare între femei și bărbați, iar femeile nu sunt reprezentate suficient în procesul decizional în Europa. Este esențial ca UE și statele membre să-și îndeplinească obligațiile ce decurg din „datoria față de egalitatea de gen”, prezentând informații defalcate în funcție de gen, în special în colectarea datelor și alocarea resurselor.

5.2   Intervențiile societății civile

5.2.1   Se propune:

5.2.1.1

Ca, având în vedere faptul că toate activitățile legate de promovarea spiritului antreprenorial al femeilor și a întreprinderilor deținute de femei au beneficii societale și economice pentru toți, bărbații să fie încurajați să ia parte la această dezbatere și să recunoască valoarea adăugată a activității femeilor ca întreprinzătoare.

5.2.1.2

Asigurarea accesului tuturor la statutul de întreprinzător, acționând în așa fel încât învățământul la toate nivelurile să elimine stereotipurile legate de gen cu care se confruntă întreprinzătorii și gestionându-se limbajul și termenii utilizați pentru descrierea întreprinzătorilor. În același timp, se propune să se asigure că sprijinul oferit în prezent întreprinzătorilor de către universități și formarea continuă sunt atractive și utile femeilor tinere, reducând decalajul dintre numărul de tineri și de tinere care încep o afacere.

5.2.1.3

Promovarea traseelor profesionale tradiționale și netradiționale pentru femeile de toate vârstele într-un mod neutru din punct de vedere al genului. Europa are multe femei foarte calificate cu diplome de absolvire, multe rămase în șomaj ca urmare a crizei, și care poate că nu au luat în considerare opțiunea de a deține propria lor întreprindere.

5.2.1.4

Crearea de centre de afaceri dedicate femeilor, care să ofere informații esențiale în materie de afaceri, rețele, schimburi de cunoștințe, formare și consultanță. Acestea nu există în unele țări din UE și adesea nu dispun de resurse suficiente în cadrul asociațiilor de întreprinderi și al camerelor de comerț din UE. Cu toate acestea, aceste centre în care sunt alocate resurse specifice pot fi foarte eficiente în promovarea spiritului antreprenorial al femeilor. În Germania, există multe exemple de bune practici în acest sens.

5.2.1.5

Asigurarea sprijinului și accesului la informații, fonduri și resurse în cercetare, știință și tehnologie pentru femeile care ar putea dori să-și creeze propria companie sau să-și dezvolte cercetarea sau inovațiile.

5.2.1.6

Revizuirea de către instituțiile financiare a furnizării de informații privind împrumuturile în funcție de gen. Există studii care arată că femeilor li se acordă mai rar împrumuturi și, adesea, cu o rată a dobânzii mult mai mare decât pentru bărbați (15).

5.2.1.7

Revizuirea dispozițiilor privind securitatea socială pentru toți întreprinzătorii, dar în special a aspectelor practice pentru femeile întreprinzătoare în timpul sarcinii și în calitatea lor de mame și de îngrijitoare ale familiei. Planul de acțiune al Comisiei „Agenda europeană pentru spiritul antreprenorial” (16) atrage atenția asupra nevoii unor sisteme mai bune de securitate socială, dar nu merge suficient de departe încât să facă propunerile relevante.

5.2.1.8

Elaborarea și punerea în aplicare la nivelul UE a unei convenții a mijloacelor de informare a publicului, pentru a încuraja mediile de informare din statele membre să se angajeze în direcția stabilirii de obiective privind echilibrul de gen în acoperirea mediatică atunci când este vorba de spiritul antreprenorial; scoaterea femeilor de pe „paginile dedicate femeilor” și plasarea lor pe „paginile de afaceri”! Studiile arată că acoperirea mediatică poate influența pozitiv și considerabil percepțiile și atitudinile față de femeile întreprinzătoare. O prezentare mai amplă în media a femeilor întreprinzătoare de succes, care au un rol de model, ar avea un impact măsurabil asupra atitudinilor societății față de femeile întreprinzătoare.

Bruxelles, 11 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Legea privind întreprinderile deținute de femei, 1988, (HR5050) (Women’s Business Ownership Act), http://www.nwbc.gov/sites/default/files/nwbc05.pdf.

(2)  [2010/2275(INI)]

(3)  Avizul CESE privind „Capacitatea de inserție profesională și spiritul antreprenorial - Rolul societății civile, al partenerilor sociali și al organismelor regionale și locale din perspectiva genului”, (JO C 256 din 27.10.2007, p. 114)

(4)  Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și a IMM-urilor (COSME) 2014-2020.

(5)  COM(2011) 702 final.

(6)  A se vedea: http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/promoting-entrepreneurship/women/portal/

(7)  Avizul CESE privind „Promovarea spiritului antreprenorial al femeilor în regiunea EuroMed” (JO C 256 din 27.10.2007)

(8)  A se vedea: www.wescotland.co.uk/wepg.

(9)  http://womeninbusiness.about.com/od/wibtrendsandstatistics/a/statswibindustr.htm

(10)  http://www.bis.gov.uk/assets/biscore/enterprise/docs/b/11-1078-bis-small-business-survey-2010-women-led-businesses-boost.pdf

(11)  http://www.enterprising-women.org/static/ew_growthreport.pdf.

(12)  http://freedownload.is/doc/overview-of-the-gender-equality-duty-11622854.html.

(13)  http://www.oecd.org/document/0,3746,fr_21571361_44315115_50401407_1_1_1_1,00.html.

(14)  [2010/2275(INI)]

(15)  A se vedea, de exemplu, „Femeile și băncile – Sunt clienții de sex feminin discriminați?”, raportul IPPR, noiembrie 2011, la adresa internet: http://www.wireuk.org/uploads/files/women-banks_Nov2011_8186.pdf; „Întreprinderile deținute de femei: o trecere în revistă a lucrărilor universitare, de popularizare și a lucrărilor publicate pe internet”, la adresa: http://www.bis.gov.uk/files/file38362.pdf.

(16)  COM(2004) 70 final.


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/29


Avizul Comitetului Economic și Social European privind rolul femeilor ca vector al unui model de dezvoltare și inovare în agricultură și în zonele rurale (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 299/06

Raportor: dna Daniela RONDINELLI

La 19 ianuarie 2012, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Rolul femeilor ca vector al unui model de dezvoltare și inovare în agricultură și în zonele rurale.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 26 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 12 iulie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 204 voturi pentru, 5 voturi împotrivă și 3 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Potențialul femeilor care lucrează și/sau exercită o activitate antreprenorială în zonele agricole și rurale trebuie analizat, luat în considerare și valorificat în cadrul tuturor politicilor Uniunii Europene și nu trebuie să fie penalizat de vreuna dintre ele: aceasta este premisa necesară pentru ca femeile să poată fi actori ai dezvoltării și inovării, ajutând întregul sector să iasă din criză.

1.2

Egalitate de tratament, egalitate de șanse și acțiuni de promovare a condiției femeilor: aceste elemente trebuie asigurate în toate actele legislative și programele UE, integrând eficient chestiunile de egalitate de gen, simplificând procedurile de acces la resurse și verificând periodic rezultatele.

1.3

Femeile trebuie să se implice în planurile de dezvoltare a sectorului la nivel teritorial și regional: aceasta înseamnă să fie în măsură să participe, să-și exprime nevoile, experiențele și proiectele (consolidarea capacităților).

1.4

Interacțiunea dintre universități, centrele de cercetare și femeile interesate de participare trebuie să furnizeze analiza potențialului și a nevoilor, instrumentele tehnologice și de formare, astfel încât să sprijine dezvoltarea întreprinderilor conduse de femei și să amelioreze calitatea muncii și a vieții femeilor în agricultură.

1.5

TIC (1) sunt esențiale pentru dezvoltarea și îmbunătățirea activității femeilor în agricultură, cu condiția să fie eficiente, bine distribuite în teritoriu, accesibile și să nu coste mult (bandă largă). Astfel, pot fi create și locuri de muncă pentru tehnicienii TIC.

1.6

Constituirea unor rețele de femei, facilitată prin apelul la TIC eficiente, permite dezvoltarea contactelor, sprijină participarea și favorizează raporturile și schimburile de bune practici între femeile din UE și cele din țările candidate și terțe, cu beneficii pentru cooperarea internațională și pentru comerț.

1.7

Acțiunile de formare trebuie să se centreze pe nevoi și pe potențialul femeilor respective, acestora putându-li-se încredința forme inovatoare de diseminare a cunoștințelor (grupuri de discuție și de autoformare, spațiu în presă, activități de informare în instituțiile de învățământ etc.).

1.8

Pentru ca femeile să se poată organiza și să poată participa, dezvoltându-și potențialul, sunt necesare servicii eficiente, accesibile și flexibile, care să le permită să dispună de mai mult timp liber, prin reducerea celui dedicat activităților de îngrijire. Este vorba de sănătate, transporturi, creditare, distribuție, marketing, îngrijirea vârstnicilor și a copiilor, dar și de sectoarele de servicii sociale, care trebuie să asigure protecția femeilor ce nu beneficiază de aceste servicii. Și în acest caz, sunt create locuri de muncă în serviciile respective.

1.9

Toate statele membre ale UE ar trebui să promoveze recunoașterea juridică a soților colaboratori, astfel încât aceștia să beneficieze de securitate socială și asistență medicală. La nivelul UE, ar trebui să fie definit un cadru normativ pentru cotitularizare, eventual prin acordarea unui statut femeilor din mediul agrorural.

1.10

Femeile pot contribui la caracterul durabil al agriculturii și al teritoriului, dacă dispun de instrumentele cognitive și tehnologice necesare (tehnologii ecologice, gestionarea și utilizarea eficientă a resurselor, producerea de energie ecologică). Pentru înființarea acestui tip de întreprinderi, inovatoare și durabile, trebuie prevăzută o procedură accelerată, astfel încât să se asigure un acces simplificat la resurse (în special în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC).

1.11

Femeile pot reprezenta motorul relansării sectorului meșteșugăresc, al produselor tradiționale de calitate și al celor ecologice, inclusiv prin strângerea legăturilor dintre producătoare și consumatoare, fiind necesar ca aceste legături să fie analizate și valorificate (cum este cazul lanțurilor scurte de aprovizionare).

1.12

Reforma PAC și politicile de dezvoltare rurală trebuie să contribuie la promovarea muncii și a activității femeilor, în special prin intermediul programelor tematice destinate numai femeilor (al doilea pilon).

1.13

Statele membre, regiunile, administrațiile locale și partenerii sociali sunt responsabili în mod solidar pentru promovarea potențialului femeilor din mediul agricol și rural, prin garantarea unui cadru legal și a instituirii unui cadru juridic adecvat care să asigure aplicarea principiului egalității și reprezentării de gen și în propriile structuri interne. Exemplele pozitive din unele state membre ar trebui să servească drept stimulent pentru reprezentarea adecvată a femeilor în toate organismele politice, economice și sociale din sectorul agricol – așa cum a cerut și Parlamentul European.

2.   Un potențial ce trebuie eliberat

2.1

Potențialul reprezentat de femei în agricultură și în zonele rurale este subevaluat: raportul PAC pe 2010 (2) cuprinde referințe despre femei doar în statisticile Eurostat, în timp ce raportul 2010 privind dezvoltarea durabilă evocă în treacăt diferența dintre bărbați și femei în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă (76 % în cazul bărbaților și 62 % în cel al femeilor) (3). Și interesanta decizie a Consiliului din 20 februarie 2006 referitoare la orientările strategice ale Comunității privind dezvoltarea rurală (4) menționează femeile doar din perspectiva necesității de a le facilita accesul la locuri de muncă.

2.2

Pe de altă parte, în rezoluția sa din 2001 privind rolul femeilor în agricultură și în zonele rurale  (5), Parlamentul European enumeră cu precizie principalele obstacole cu care se confruntă femeile și indică unele piste strategice pentru a le sprijini în propria realitate socială și economică. Comitetul Economic și Social European (CESE) se regăsește în analiza PE și împărtășește concluziile acesteia, amintind totodată o serie de avize proprii (6).

2.3

CESE apreciază propunerea Comisiei referitoare la regulamentul de stabilire a unor dispoziții comune privind fondurile structurale, documentele de lucru (7) însoțitoare și comunicarea privind Parteneriatul european de inovare în agricultură (8), aceste texte cuprinzând elemente interesante, care oferă motive de optimism în legătură cu atenția specială pe care instituțiile trebuie să o acorde problematicii privind egalitatea de gen. Ca atare, Comitetul speră în elaborarea unor decizii adecvate de către Consiliu.

2.4

CESE salută în mod explicit activitatea organizațiilor de femei din zonele rurale și a rețelelor similare într-o serie de state membre. Unele organizații sunt independente, iar altele sunt integrate în organizațiile agricultorilor. Există, de asemenea, și unele organizații ale tinerilor din zonele rurale, care dau dovadă de un angajament considerabil în ceea ce privește egalitatea de gen. Astfel, multe femei dobândesc calificări și sunt motivate să se implice în activități antreprenoriale, sociale, profesionale și politice. Aceste organizații au avut și o contribuție importantă la progresele obținute deja, de exemplu la asigurarea securității sociale a familiilor de agricultori. În unele organizații de agriculturi – care în mod tradițional erau dominate de bărbați până în prezent – femeile sunt active și au un rol important (9). Astfel de exemple ar trebui să servească drept model în statele membre.

2.5

Avizul de față își propune să identifice, în paralel cu documentele citate, unele criterii și măsuri care să le ajute pe femei să-și elibereze potențialul de lucrătoare și întreprinzătoare, prin asumarea unui rol inovator în dezvoltarea durabilă și în crearea unor locuri de muncă de calitate. Îmbunătățirea identificării potențialului, a nevoilor de ocupare a forței de muncă și de asumare a spiritului întreprinzător al femeilor în agricultură și în zonele rurale poate favoriza și optimiza producția, conferindu-i o perspectivă strategică, diversificând-o și sporind coerența dintre PAC și politicile de dezvoltare rurală și de coeziune teritorială.

3.   Date și grile de lectură

3.1

Reformele succesive ale PAC au estompat limitele conceptuale între economie agricolă, economie rurală și gestionarea/valorificarea teritoriului. Urmarea a fost că analiza problemelor cu care se confruntă femeile s-a înscris într-un context mai larg (10), ceea ce determină însă necesitatea de a dispune de date precise, dezagregate și calitative, sprijinind efortul depus deja de Eurostat. Rezoluția PE din 2011 afirmă că există 26,7 milioane de persoane care lucrează în mod regulat în agricultură, dintre care 42 % (adică 11,2 milioane) sunt femei, cuprinzând aici toate activitățile agricole și rurale în cadrul cărora aceste persoane desfășoară o anumită muncă (care nu este însă nici activitatea lor unică, nici activitatea lor principală). Eurostat însă măsoară ocuparea forței de muncă în agricultură pe baza UMA (numărul de unități de muncă pe an – Annual Working Units), ceea ce reduce numărul total al bărbaților și femeilor care lucrează – indiferent de statutul lor – în sectorul agricol la 11,1 milioane în 2010 (pentru activitatea agricolă și forestieră, vânătoare și pescuit) și, implicit, numărul femeilor la aproximativ 4,7 milioane (11).

3.2

Această referință la metodologia statistică arată că problema se pune nu prin prisma cantității, ci din perspectiva strategică a sectorului agrorural în interacțiunea sa cu zonele urbane și periurbane și cu dezvoltarea durabilă a acestora din punct de vedere ecologic și social. Ca urmare, situația femeilor în agricultură și în zonele rurale va fi analizată prin prisma a două aspecte: nivelul ridicat al normelor de producție din agricultura europeană și potențialul reprezentat de femei și care poate fi eliberat degajând doar resurse limitate, dar utilizate eficient și precis. Trebuie reținut că ne aflăm încă într-o perioadă de criză profundă care generează dificultăți – dar și oportunități – pentru femeile care trăiesc și lucrează în zonele agricole și rurale.

4.   Economia agricolă și rurală și efectele crizei

4.1

Date recente privind situația agrorurală arată că, după o scădere a producției și a ocupării forței de muncă determinată de reducerea consumului și a exporturilor, sectorul începe să se redreseze și înregistrează o creștere a veniturilor. În special piața internă pare să se orienteze spre criterii de calitate și durabilitate. De exemplu, tot mai des consumatorii preferă să cumpere produse locale (distribuirea produselor „cu zero kilometri” sau lanț de producție scurt (12)) și/sau biologice.

4.2

În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, în anii 2007 și 2008 au dispărut cca 900 000 de locuri de muncă în agricultură, în timp ce pentru anii 2008 și 2009 pierderea a fost de 200 000 de UMA (13). Tendința negativă a ocupării forței de muncă ar putea să se stabilizeze deci la valori care reflectă o diminuare naturală a forței de muncă, determinată de raționalizarea întreprinderilor, cu reducerea mâinii de lucru necalificate și creșterea numărului persoanelor cu calificare superioară.

4.3

În ciuda acestor motive de optimism, nu am ieșit cu adevărat din criză, nici nu s-a îmbunătățit condiția femeii: în majoritatea unităților de producție agricolă, mâna de lucru feminină este utilizată în mod informal, acesta fiind un mare dezavantaj atât în ceea ce privește locurile de muncă cu normă întreagă (26 % în cazul femeilor, față de 52 % în cazul bărbaților), cât și cele cu fracțiune de normă (9,7 % în cazul bărbaților, față de 11,8 % în cazul femeilor) (14). Pe lângă aceste date, mai există sectorul muncii sezoniere (care reprezintă un procent enorm de lucrători, în raport cu procentul redus de angajați pe perioadă nedeterminată), al muncii informale și al celei ilegale, adică o realitate invizibilă de amploare ce reprezintă o problematică necuantificată, față de care trebuie luate măsuri în sensul încurajării trecerii de la munca la negru la munca cu forme legale și, în măsura posibilului, a stabilizării muncii depuse de femei.

4.3.1

Foarte preocupantă este situația imigrantelor (atât comunitare, cât și extracomunitare), cărora le sunt negate cele mai elementare drepturi, începând cu plata salariilor, care se face adesea cu întârziere și cu reduceri nejustificate și nejustificabile. Această situație s-a înrăutățit de la începutul crizei și nu poate fi pusă pe seama dificultăților în acordarea creditelor către micile întreprinderi agricole și de procesare; sunt multe cazuri de lucrătoare nevoite să se întoarcă în țara de origine fără să fi fost plătite sau care au ajuns la mâna exploatatorilor, a infractorilor și a traficanților de mână de lucru, împotriva cărora – din păcate – nu poate fi începută urmărirea penală în anumite state membre ale UE.

4.3.2

Date fiind dispersia în teritoriu a întreprinderilor agricole și dimensiunea redusă a multora dintre ele, controalele privind corectitudinea relațiilor de muncă se dovedesc dificil de realizat. Cu toate acestea, gestionarea atentă de către administrațiile locale, împreună cu partenerii sociali și organizațiile societății civile, poate reprezenta punctul de plecare pentru combaterea neregularităților și a criminalității, garantându-le tuturor drepturile și securitatea.

5.   Pentru ameliorarea condițiilor de viață și muncă ale femeilor în zonele agrorurale …

5.1

Dimensiunea calitativă a producției agricole este un aspect important al muncii femeilor, ca producătoare, soții colaboratoare, consumatoare sau ca transmițătoare de tradiții, forme de creativitate și comportamente autentice. Pentru a valorifica această realitate, sunt necesare alegeri concertate la nivel teritorial.

5.2

Dezvoltarea și aplicarea tehnicilor avansate de producție, cercetarea, îndrumarea profesională și formarea trebuie să se sprijine pe interacțiunea centrelor de cercetare și a universităților cu zonele agrorurale, prin integrarea în propriile studii a nevoilor femeilor și a analizei potențialului acestora.

5.3

Se consideră adesea că orice problemă de îmbunătățire calitativă și de promovare a competitivității poate fi rezolvată printr-un anume tip de formare. Aceasta poate duce la proliferarea cantitativă, și nu calitativă și punctuală a ofertei de formare, care deseori nu răspunde în mod adecvat nici nevoilor concrete ale economiei și operatorilor sociali implicați, nici strategiilor participative de dezvoltare durabilă derulate. Pentru a crește, sectorul agrorural are nevoie de lucrătoare și întreprinzătoare pregătite, însă doar formarea nu este suficientă pentru îmbunătățirea imediată a muncii, activității și vieții, dacă lipsesc structurile și serviciile și dacă nu sunt create locuri de muncă durabile și de calitate.

6.   … trebuie analizate nevoile și posibilitățile la nivel teritorial

6.1

Orice măsură de formare, de furnizare de servicii sau de raționalizare trebuie să plece de la analiza condițiilor concrete și a posibilităților femeilor ce trăiesc și muncesc în mediul agrorural. Aceasta implică analiza atentă a teritoriului, a posibilităților și așteptărilor persoanelor, care trebuie realizată cu participarea activă a femeilor implicate. Participarea este o dinamică ce responsabilizează autoritățile naționale, regionale și locale, dar și organizațiile socioprofesionale. Posibilitățile globale ale unui teritoriu pot fi sporite prin eliberarea potențialului femeilor care locuiesc aici. Prin programe orientate și eficiente de dezvoltare a inovării, a spiritului întreprinzător și a muncii pentru femei pot fi create locuri de muncă (în special pentru tineri), urmarea fiind încetinirea și, adesea, chiar inversarea tendinței de depopulare a regiunilor rurale.

6.1.1

Universitățile și nivelul regional trebuie să interacționeze în evaluarea acestor posibilități. Centrele de cercetare trebuie să fie implicate în proiectarea și evaluarea planurilor de dezvoltare. Aceasta impune garantarea unor legături eficiente, prin utilizarea unor TIC de vârf și accesibile în contactele dintre universități și femei, pentru a realiza cercetări acurate și a le verifica pe teren (15).

6.1.2

Planurile de dezvoltare teritorială ar trebui să prevadă acțiuni specifice de formare, destinate femeilor angajate, soțiilor colaboratoare și femeilor întreprinzătoare, valorificându-le capacitatea de adaptare, de inovare și de transmitere a expertizei și experienței. Femeile care au beneficiat de instruire ar trebui încurajate să o transmită celorlalte femei prin intermediul unor instrumente formale (cooperative, structuri de participare la deciziile luate de autoritățile locale, grupuri de acțiune în cadrul dezvoltării rurale etc.) și informale (grupuri de discuții și de autoformare, intervenții în instituțiile de învățământ, transmisii radio și TV, rubrici în ziare, întreprinderi sociale etc.). În afară de resursele financiare, stimulentele necesare sunt reprezentate de disponibilizarea de timp liber pentru femei, datorită prezenței în teritoriu a unor servicii și dotări eficiente (concedii retribuite, structuri de îngrijire a copiilor, transport performant și gratuit (16), înlocuirea temporară pentru activități de îngrijire, creșe în mediul rural etc.).

6.2

Acoperirea internet eficientă, rapidă (bandă largă) și la costuri reduse reprezintă o condiție prealabilă, dat fiind că mai puțin de 60 % din locuințele unor state membre ale UE sunt conectate la rețea. Utilizarea mai amplă a TIC poate facilita și formarea la distanță sau comunicarea dintre regiuni depărtate ale unui teritoriu, reprezentând un stimul de comunicare cu femeile din sectoarele agrorurale din alte țări și trezind interesul și pentru învățarea limbilor străine și schimbul de experiență.

6.2.1

De asemenea, TIC favorizează apariția de rețele constituite din întreprinzătoare, soții colaboratoare și salariate care, stimulate fiind de prezența femeilor emigrante din spațiul extracomunitar, comunică și interacționează și cu femei din țări candidate și terțe. Astfel se poate naște un schimb fructuos de experiențe, o cooperare mai bună pentru dezvoltare și chiar o mai mare integrare comercială, precum și o contribuție la rezolvarea problemei alimentare la nivel mondial.

6.3

Sănătatea femeilor din mediul agrorural reprezintă o prioritate. Existența unor servicii medicale eficiente – sprijinite și de structuri de telemedicină și telediagnosticare – și a unui echipament medical de înaltă calitate trebuie să asigure monitorizarea condițiilor de sănătate, a securității și a bolilor profesionale la locul de muncă, iar aceasta poate de asemenea contribui la crearea unor locuri de muncă pentru personalul specializat. Aceste servicii (legate în special de igiena reproductivă și de prevenția bolilor ginecologice) ar trebui să fie gratuite. În orice caz, costurile ar trebui să fie adaptate în funcție de venituri și de cheltuielile familiale. Un aspect fundamental îl reprezintă mulțimea femeilor vârstnice: în unele țări caracterizate de trăsături rurale puternice, speranța de viață a femeilor este cu mult mai ridicată decât cea a bărbaților, urmarea fiind o reprezentare majoritară a femeilor în grupa de vârstă de peste 60 de ani (17). Pentru aceste femei, este indispensabilă prezența unor servicii medicale, de asistență și de sprijinire, inclusiv pentru a nu le constrânge pe femeile mai tinere să-și asume sarcini familiale suplimentare.

6.4

Condiția soțiilor colaboratoare este abordată în continuare în mod foarte diferit de la o țară la alta. Oficial, ele nu sunt recunoscute ca lucrătoare (în ciuda faptului că lucrează foarte mult în acest sector) și sunt în continuare private, în anumite state membre, de orice fel de asistență medicală sau pensie (cu excepția asigurării universale, acolo unde este prevăzută de sistemul de protecție socială). Sunt necesare instrumente prin care să li se asigure acestor femei o acoperire, de exemplu prin intermediul fondurilor de pensii specifice, promovate de partenerii sociali sau de către autoritățile teritoriale. Ar trebui să fie definit și un cadru normativ pentru cotitularizare, eventual prin acordarea la nivel european a unui statut femeilor din mediul agrorural.

6.5

Utilizarea rațională a energiei și eliminarea deșeurilor sunt domenii în care femeile sunt protagoniste ca agenți de gestionare a resurselor din gospodării. Colectarea diferențiată a deșeurilor și crearea de structuri adecvate de compostare și transformare (biomasă) pot fi integrate de asemenea cu obiectivele de economisire a energiei și cu ciclurile virtuoase de producție agricolă și biologică, autosuficiente în fapt pe plan energetic. Accesul la noile tehnologii ecologice utilizate pentru producția și folosirea eficientă a resurselor ar trebui înlesnit și ar trebui să beneficieze de stimulente specifice destinate întreprinderilor și activităților gestionate de femei.

6.6

În multe țări, inițiativele unor grupuri de femei au făcut posibile experiențe constructive de agroturism, în special de tip cooperativ, cu rezultate optime de gestionare. Dat fiind interesul crescând pentru acest tip de turism, s-ar cuveni ca aceste activități să fie puse în rețea și să fie diseminate cele mai bune practici.

6.7

Pentru a contribui la dezvoltarea durabilă și la activitatea femeilor (care se desfășoară adesea pe parcele de dimensiuni reduse), distribuția trebuie să fie de înaltă calitate, funcțională și flexibilă: prin cooperative locale de distribuție, funcționând cu cheltuieli reduse, ar putea fi favorizată vânzarea produselor specifice de calitate la prețuri mai accesibile. Utile s-au dovedit și evenimentele speciale menite să promoveze astfel de produse.

6.8

Este importantă valorificarea produselor artizanale și specifice care se pierd treptat. Anumite acțiuni specifice de informare și de marketing pot contribui la menținerea sau crearea unor activități sau locuri de muncă, contracarând astfel exodul rural și scăderea calității induse de importurile în masă. Prin urmare, este indispensabil să se asigure o interacțiune eficientă între servicii, tehnologii și mijloace de transport adaptate, care să lege zonele rurale și agricole de piețele urbane (18).

6.9

Este necesar să se îmbunătățească accesul la credit, astfel încât să fie create întreprinderi și cooperative agricole și artizanale, prin responsabilizarea băncilor tradiționale (în special casele agricole și casele locale de economii), dar și prin promovarea programelor de microcreditare care se adresează în primul rând femeilor.

7.   Politicile UE și implicarea societății civile

7.1

În așteptarea aprobării propunerii de regulament referitor la dispozițiile comune privind fondurile structurale (19), reamintim că regulamentul FEADR subliniază necesitatea utilizării fondului pentru promovarea egalității de șanse între bărbați și femei și prevede informarea și participarea organismelor însărcinate cu realizarea acestui obiectiv (20). Noul regulament comun ar putea fi consolidat prin introducerea unei proceduri accelerate (fast track) pentru femeile care înființează întreprinderi agrorurale sau artizanale inovatoare și durabile. Aceasta ar conferi mai multă greutate și o mai mare capacitate de inițiativă organizațiilor societății care sunt implicate în parteneriatul menționat la articolul 6 al textului legislativ citat.

7.2

În ceea ce privește propunerea de regulament comun privind fondurile, care a făcut deja obiectul unui aviz al CESE (21), Comitetul își exprimă adânca preocupare pentru efectele pe care condiționalitățile macroeconomice (art. 21) le-ar putea avea asupra proiectelor destinate dezvoltării inițiativelor în favoarea femeilor. CESE cere ca, prin elaborarea unor dispoziții legale specifice, să se evite ca indivizii sociali mai vulnerabili, cum sunt și femeile, să fie lovite direct sau indirect.

7.3

CESE cere ca, pe lângă angajamentul deja exprimat în propunerile menționate, Comisia să fie mai rapidă în decelarea schimbărilor și exigențelor femeilor, evitând mai ales să lipsească de flexibilitate conținuturile și metodologia programelor de promovare a condiției femeilor în mediul agrorural.

7.4

O participare mai mare și mai eficientă a femeilor la dezvoltarea agrorurală ar trebui integrată sistematic în programele europene de cercetare și de dezvoltare, în programele de formare (între altele, Fondul social european) și de mobilitate a lucrătorilor, precum și, desigur, în momentul punerii în aplicare a politicii de coeziune economică, socială și teritorială.

7.5

Normele, programele și proiectele de punere în aplicare a celui de-al doilea pilon ar trebui să facă obiectul unei verificări periodice, în cadrul procedurilor de monitorizare a PAC, pentru a asigura eficiența acestora în punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și utilizarea adecvată a resurselor disponibile.

7.6

De asemenea, trebuie prevăzute subprograme tematice pentru femei în cadrul politicilor de dezvoltare rurală și trebuie fructificate și diseminate corespunzător experiențele programului Leader.

7.7

Pentru a elabora programe care au ca prioritate eliberarea potențialului reprezentat de femei, este necesar ca teritoriul – în accepția sa fizică, administrativă și sociologică – să fie principalul protagonist al unei dinamici participative. Organizațiile partenerilor sociali și ai societății civile vor trebui să fie direct coresponsabile pentru alegerile făcute și pentru aplicarea lor. Pentru a realiza aceasta, trebuie să-și probeze de asemenea capacitatea de a reprezenta concret și eficient nevoile femeilor și să știe să le integreze la toate nivelurile organizațiilor, luând în considerare și consolidarea capacităților acestora.

7.7.1

CESE invită toate organizațiile pe care le reprezintă să acorde o atenție specială femeilor ce lucrează și locuiesc în zonele agricole și rurale și să acționeze în cadrul structurilor orizontale și verticale de parteneriat în favoarea nevoilor și aspirațiilor acestora, integrându-le în mod sistematic în acest cadru.

Bruxelles, 12 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Tehnologiile informației și comunicațiilor.

(2)  Agriculture in the EU - Statistical and Economic Information – Raportul pe 2010, martie 2011.

(3)  Pagina 146, tabelul 3.5.1.4 din raportul citat.

(4)  Decizia din 20 februarie 2006, nr. 2006/144/CE, perioada de programare 2007/2013 – JO L 55, 25.2.2006, p. 20.

(5)  P7_TA(2011)0122

(6)  Printre altele, menționăm avizele CESE (JO C 256, 27.1.2007, p. 144-149), CESE (JO C 317, 23.12.2009, p. 49), CESE (JO C 347, 18.12.2010, p. 41), CESE (JO C 376, 22.12.2011), CESE (JO C 143, 22.5.2012, p. 35-39), CESE (JO C 191, 29.6.2012, p. 116-129).

(7)  COM(2011) 615 final/2 și Documentul de lucru al serviciilor Comisiei 61 final, părțile 1 și 2.

(8)  COM(2012) 79 final.

(9)  De exemplu, o agricultoare activă este președinta Federației Suedeze a Fermierilor (LRF).

(10)  92 % din teritoriul european este considerat teritoriu rural, aici locuind aproximativ 56 % din populație, care produce 45 % din valoarea adăugată a UE (date menționate în decizia Consiliului de la punctul 2.1).

(11)  Comisia elaborează în prezent o serie de rapoarte și studii pe această temă, iar CESE speră că acestea vor oferi date calitative și dezagregate și mai precise.

(12)  Reamintim conferința privind agricultura locală și circuitele alimentare scurte (Bruxelles, 20 aprilie 2012).

(13)  Date Eurostat

(14)  Raportul PAC pe 2010, tabelul 3.5.1.4. (http://ec.europa.eu/agriculture/agrista/2010/table_en/index.htm)

(15)  Întinse zone agricole și rurale nu dispun de structuri universitare și de cercetare. În acest sens, este interesant de reamintit decizia de a crea o universitate la Umeå (în Suedia), într-un teritoriu rural slab dezvoltat, dar care a reînviat după ce centrul de studii și cercetări a devenit pe deplin funcțional.

(16)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, partea a 2-a, menționat deja la nota de subsol 7, arată că femeile folosesc mijloacele de transport public mai mult decât bărbații.

(17)  În Lituania, femeile trăiesc în media cu 11 ani mai mult decât bărbații, în Letonia cu 10, în Polonia, România și Slovacia cu 8, în Bulgaria, Republica Cehă, Portugalia, Slovenia și Spania cu 7.

(18)  Situația meșteșugăritului din mediul rural a fost descrisă amănunțit în avizul CESE, JO C 143, 22.5.2012, p. 35-39.

(19)  COM(2011) 615 final/2.

(20)  Cf. regulamentul nr. 1698/2005 al Consiliului, din 20 septembrie 2005 (JO L 277, 21.10.2005, p. 1-40), articolele 6 alineatul (1) litera c), 62 alineatul (1) litera b), 76 alineatul (2) litera a).

(21)  CESE, JO C 191, 29.6.2012, p. 30-37, în special punctul 3.3.3.


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/34


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Relațiile UE-Moldova: rolul societății civile organizate”

2012/C 299/07

Raportor: dna Evelyne PICHENOT

În sesiunea plenară din 13 și 14 iulie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

Relațiile UE-Moldova: rolul societății civile organizate”.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 28 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 11 iulie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 143 de voturi pentru și 9 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Conștient de un interes comun față de o apropiere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova, ca urmare a misiunii sale din martie 2012, în prezentul aviz, CESE a hotărât să prezinte următoarele recomandări, în scopul:

consolidării rolului societății civile, în special prin crearea unui comitet economic, social și de mediu al Republicii Moldova (CESM);

încheierii cu succes a unui acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător (ALSAC);

restaurării integrității teritoriale a Moldovei.

1.2

În recomandările adresate Comisiei și Parlamentului European, Comitetul militează pentru încheierea cu succes a unui acord de liber schimb echilibrat, asigurându-se participarea organizațiilor societății civile în toate etapele procesului. Pentru a se ajunge la un acord aprofundat și cuprinzător (ALSAC), trebuie ca activitatea Comisiei să fie coordonată cu cea a SEAE. Comitetul recomandă:

verificarea participării în bune condiții a organismelor din Moldova prin asigurarea accesului acestora la consultarea publică  (1) în curs și la audierile publice și interviurile cu societatea civilă prevăzute a avea loc în cadrul studiului de impact asupra dezvoltării durabile;

organizarea unei conferințe privind rezultatele studiului de impact, cu participarea Parlamentului Republicii Moldova, a CESE și a societății civile din Moldova și informarea periodică a societății civile cu privire la conținutul negocierilor;

concentrarea atenției asupra identificării efectelor sociale și de mediu, în special plecând de la observațiile raportului privind realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (2), în vederea îmbunătățirii capitolului privind dezvoltarea durabilă a viitorului acord preconizat;

lansarea unui studiu privind condițiile reintegrării economiei Transnistriei în procesul de deschidere comercială;

intensificarea eforturilor de formare profesională a factorilor de decizie din organizațiile socioprofesionale și a reprezentanților mass-media cu privire la aplicarea efectivă a acquis-ului comunitar în domeniul comercial;

luarea în considerare a nevoilor de asistență tehnică pentru conformarea cu standardele acquis-ului comunitar, în special în domeniul agroalimentar;

stabilirea unor măsuri însoțitoare corespunzătoare, asociate cu o procedură de reajustare, pentru a permite obținerea unui maximum de beneficii de pe urma unei inserții reale în economia europeană, și acordarea unei atenții deosebite securității frontierelor externe, cu participarea partenerilor care beneficiază de acest tip de acord;

stabilirea înființării unui comitet mixt de monitorizare a acordului comercial și susținerea implicării societății civile în monitorizarea unui viitor ALSAC, cu ajutorul Comitetului, prin recurgerea la finanțări destinate structurării societății civile din Moldova;

asigurarea implicării partenerilor sociali din Moldova în forumul constituit în cadrul Parteneriatului estic și introducerea pe ordinea de zi a celui de-al cincilea grup de lucru al Parteneriatului pe tema „Dialogul social” a condițiilor sociale care ar urma să facă obiectul acordului;

promovarea contactelor cu societatea civilă din Transnistria, cu sprijinul OSCE, în vederea implicării acesteia în politicile de apropiere de UE.

1.3

În recomandările adresate autorităților publice din Moldova, Comitetul încurajează Guvernul și Parlamentul:

să informeze o gamă largă de organizații ale societății cu privire la progresele înregistrate în procesul de apropiere de UE și să promoveze o dezbatere publică referitoare la acest proces, cu participarea partenerilor sociali și a asociațiilor de interese diverse (agricultori, consumatori, militanți pentru protecția mediului, femei, apărători ai drepturilor omului etc.);

să continue să facă schimb de informații cu părțile interesate socioprofesionale, sub auspiciile Ministerului Afacerilor Europene, și să mențină rolul de observator pe lângă Guvern al Consiliului național pentru participare (CNP);

să înființeze un consiliu economic, social și de mediu al Republicii Moldova (CESM) plecând de la experiențele existente în domeniu la nivelul UE sau al țărilor vecine;

să implice părțile interesate în procesul de punere în aplicare a acordurilor cu UE în domeniul energiei și al cercetării;

să consolideze dialogul social și să vegheze la punerea în aplicare a Cartei sociale a Consiliului Europei, în special prin renunțarea la rezerve și prin adoptarea Protocolului privind mecanismul reclamațiilor colective;

să acorde prioritate maximă integrării tinerilor și femeilor pe piața muncii;

să contribuie la eficacitatea mecanismului de luptă împotriva corupției.

1.4

În recomandările adresate organizațiilor societății civile din Republica Moldova, Comitetul își exprimă dorința de a-și dezvolta relațiile cu societatea civilă în cadrul Parteneriatului estic. Comitetul supune atenției societății civile următoarele propuneri, pe care ar fi dispus să le prezinte în Republica Moldova, în cadrul unei conferințe, ca o modalitate de concretizare a axei „Contacte interpersonale” a Parteneriatului. Pe lângă înființarea unui CESM, CESE recomandă partenerilor sociali și partenerilor din societatea civilă:

să se angajeze într-un proces de apropiere de marile platforme europene sectoriale, precum cea de combatere a sărăciei, sau de organizații patronale ale statelor membre, precum și printr-un statut de observator în cadrul Confederației europene a sindicatelor;

să consolideze celulele de supraveghere în domeniul afacerilor europene din cadrul organizaților sindicale și patronale și al Comisiei naționale pentru negocieri colective;

să dezvolte dialogul social, în conformitate cu convențiile OIM și cu Carta socială a Consiliului Europei;

să încurajeze dialogul civil, în scopul monitorizării ALSAC;

să sporească nivelul de cunoaștere a diverselor abordări ecologice precum reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, analiza ciclului de viață, amprenta de carbon sau serviciile ecosistemice.

2.   Societatea civilă din Moldova în procesul de apropiere de Uniunea Europeană și în cadrul Parteneriatului estic

2.1

Societatea civilă din Moldova se implică deja prin intermediul anumitor mecanisme existente într-o politică de apropiere de UE. Un organ consultativ alcătuit din 30 de membri, CNP, înființat în ianuarie 2011, colaborează cu Guvernul, o altă structură consultativă existând și pe lângă Parlament. Convenția națională pentru integrare europeană, constituită în noiembrie 2010, reunește mai multe organizații al căror obiectiv este de a formula propuneri și de a disemina informații privind procesul de integrare europeană, pentru a permite un dialog direct și deschis cu părțile interesate. De asemenea, au luat ființă mai multe platforme tematice ale organizațiilor societății civile la nivel național.

2.2

Organizații din Moldova participă la diferite grupuri ale Forumului societății civile din cadrul Parteneriatului estic, în domenii precum: democrație, drepturile omului, bună guvernanță și stabilitate; recomandări generale; protecția mediului, energie și schimbări climatice; contacte interpersonale. CESE dorește să încurajeze dezvoltarea celui de-al cincilea grup de lucru privind dialogul social, care tratează de asemenea, de manieră mai generală, aspecte economice și sociale (3).

2.3

Partenerii sociali au un rol esențial de jucat în apropierea dintre UE și Moldova. Independența organizațiilor sindicale recunoscută prin Constituție este reglementată printr-o lege din iulie 2000, care garantează libertatea sindicală, negocierile colective și protecția patrimoniului acestora. Peisajul sindical a suferit schimbări importante în ultimii ani: cele două sindicate existente, CSRM și „Solidaritatea”, au fuzionat pentru a deveni o centrală sindicală unică, Confederația națională a sindicatelor din Moldova (CNSM). Devenind membră a Confederației sindicale internaționale, CNSM începe să fie prezentă în activitățile și reuniunile internaționale. Aceasta ar putea de asemenea solicita statutul de observator pe lângă Confederația europeană a sindicatelor.

2.3.1

Organizația patronală cea mai reprezentativă este Confederația națională patronală din Republica Moldova, constituită în 1996 și alcătuită din 32 de membri, care se autodefinește ca fiind apolitică și independentă. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă gestionează proiectul „Mobilitate și parteneriat”, la care participă UE și Moldova, pentru a asigura o integrare armonioasă a pieței forței de muncă din această țară. Organizațiile patronale participă la această integrare punând în aplicare, la nivel local și regional, deciziile rezultate în urma proiectului.

2.3.2

În acest context, ar fi util să se consolideze celulele de informare privind ALSAC de la nivelul partenerilor sociali, în colaborare cu organizațiile profesionale omoloage de la nivel european sau de la nivelul statelor membre.

2.4

Situația anumitor categorii sociale, în special din mediul rural, rămâne fragilă. Deteriorarea situației sociale le afectează mai ales pe femei: o rată ridicată a șomajului, lipsa calificărilor, scăderea salariilor, munca sezonieră sau asistența socială insuficientă. Femeile se bucură de aceleași drepturi ca și bărbații, însă sunt mai vulnerabile pe piața muncii. De asemenea, femeile reprezintă doar 14 % din numărul oamenilor de afaceri moldoveni. Populația rurală rămâne suprareprezentată în rândul persoanelor care trăiesc sub pragul sărăciei (4), ponderea populației rurale considerate sărace crescând în 2009. Situația copiilor din Moldova, care sunt expuși la o gamă largă de probleme precum lipsa domiciliului fix, utilizarea lor ca forță de muncă, traficul și prostituția, este îngrijorătoare. Fenomenul „orfanilor sociali”, adică al copiilor lăsați de familie în grija orfelinatelor din cauza sărăciei, rămâne accentuat.

2.5

În ultimii ani, funcționarea mass-media s-a îmbunătățit. La sfârșitul lunii octombrie 2010, cu sprijinul UE și al Consiliului Europei, Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a adoptat o nouă metodologie de supraveghere a modului de acoperire a vieții politice în presă. De asemenea, în 2010, au luat ființă două noi canale de televiziune (Jurnal TV și Publika TV) și patru noi posturi de radio (Radio Sport, Aquarelle FM, Publika FM și Prime FM). Formarea profesională a jurnaliștilor în domeniul afacerilor europene ar trebui să constituie o prioritate. Progresele în domeniul libertății de exprimare vor permite o mai bună informare a cetățenilor și a mediilor de afaceri cu privire la mizele apropierii de UE, în special pentru agricultori.

2.6

În ciuda progreselor incontestabile, societatea civilă se confruntă încă cu dificultăți serioase în materie de organizare. Inegalitățile teritoriale continuă să existe: sectorul neguvernamental este activ în marile centre urbane, precum Chișinău, Bălți, Cahul și Ungheni, însă se dovedește puțin activ pe porțiuni extinse ale țării. Dimpotrivă, sindicatele dispun de o mai bună acoperire teritorială. Ca urmare a sciziunii încă existente, cooperarea rămâne destul de limitată între cele două maluri ale râului Nistru. De asemenea, ONG-urile depind destul de mult de câțiva donatori externi, ceea ce poate dăuna independenței și durabilității lor. În sfârșit, deși sunt de bună calitate, rețelele de expertiză se bazează pe un număr prea mic de specialiști, lista marilor ONG-uri existente neevoluând aproape deloc în ultimii ani.

3.   Societatea civilă și un nou acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător (ALSAC)

3.1

Pregătirea unui ALSAC între UE și Moldova privește bunurile, serviciile și investițiile, însă caracterul său cuprinzător și aprofundat implică transpunerea și punerea efectivă în aplicare a acquis-ului comunitar în domeniul comercial. Aceasta presupune o susținere corespunzătoare și reforme importante. Economia moldovenească se confruntă cu o lipsă de competitivitate, datorată unor factori diverși precum insuficienta dezvoltare a infrastructurilor de transport (în special a celor rutiere), dimensiunea redusă a pieței interne, mediul insuficient de inovator, instabilitatea cronică la nivel politic, accesul dificil la finanțare și corupția. Exporturile nu mai sunt orientate exclusiv către piețele post-sovietice. Reorientarea comerțului exterior către Europa este reală, aproape jumătate din exporturi având această destinație. Această situație este rezultatul creșterii ponderii sectorului textil în cadrul exporturilor (de la 10 % în 1999 la 22,7 % în 2008) (5), ca urmare a costurilor mici ale forței de muncă calificate.

3.2

Este în curs de elaborare un studiu de impact asupra dezvoltării durabile demarat la începutul negocierilor, care ar trebui să furnizeze până în septembrie 2012 informații referitoare la efectele pozitive și negative ale unei astfel de deschideri comerciale (6). Caietul de sarcini adresat consultantului (7) va trebui să prevadă consultarea CESE cu privire la mizele acestor negocieri, precum și cu privire la contribuțiile la consultarea publică. De asemenea, Comitetul va acorda o atenție deosebită „documentului de poziție” pe care Comisia îl va pregăti după finalizarea acestui studiu de impact și va rămâne vigilent în privința măsurilor însoțitoare.

3.3

Riscurile legate de acest acord pentru UE sunt bine definite: ele privesc în principal normele sanitare și fitosanitare și garantarea investițiilor. Îmbunătățirea necesară a mediului de afaceri pentru atragerea investițiilor europene impun o luptă susținută împotriva corupției. În 2011, indicatorul referitor la percepția corupției plasa Moldova pe locul 112 în clasamentul mondial, cu un scor de 2,9 din 10 puncte (8). Instituțiile relevante sunt Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției, precum și unitatea procurorului special anti-corupție. Legislația în vigoare este corespunzătoare, însă punerea în aplicare a politicii anti-corupție rămâne deficientă. Sunt regretabile lipsa de finanțare a vieții politice, o atitudine mai degrabă fatalistă a cetățenilor și prezența insuficientă a societății civile în raport cu aceste chestiuni. Combaterea corupției face parte dintre prioritățile majore ale donatorilor internaționali (Consiliul Europei, UE, Agenția de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare din Suedia – SIDA, Banca Mondială, PNUD, USAID etc.). În acest sector au investit de asemenea mai multe asociații de ONG-uri (Centrul de analiză și prevenire a corupției, Transparency International Moldova, Alianța Anticorupție sau Centrul de Investigații Jurnalistice). Alternanța politică nu a produs până în prezent rezultate tangibile în acest domeniu.

3.4

ALSAC va avea numeroase repercusiuni în domeniul social. În acest context, CESE subliniază importanța dialogului social pentru dezvoltarea țării. Comitetul recomandă adoptarea Protocolului privind reclamațiile colective din Carta socială Europeană a Consiliului Europei, îmbunătățirea inspecției muncii și crearea tribunalelor muncii. Autoritățile moldovene cooperează cu OIM în domeniul muncii la negru, în vederea apropierii de standardele europene, și participă la activitățile din cadrul Anului european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații (2012). De asemenea, trebuie îmbunătățite condițiile de primire a migranților care se reîntorc în Moldova, precum și promovarea drepturilor cetățenilor moldoveni în străinătate. Formarea profesională și recalificarea forței de muncă se numără la rândul lor printre domeniile de acțiune cărora trebuie să li se acorde prioritate.

3.5

Sectorul agricol și agroalimentar al Moldovei este esențial pentru negocierea acordului. Dacă dorește să exporte pe piețele europene și să garanteze siguranța alimentară, sectorul agricol moldovenesc trebuie să facă progrese suplimentare în ceea ce privește certificarea originii, controlul conformității cu normele sanitare și fitosanitare sau respectarea normelor în domeniul concurenței. Până în prezent, normele au fost adoptate, însă punerea în aplicare efectivă a acestora reprezintă un proces lung și costisitor, în special pentru producția animalieră (în 2008, singurul produs alimentar care putea fi exportat de Moldova era mierea). Alinierea la normele europene presupune costuri ridicate pentru micii producători și de aceea autoritățile trebuie să aplice o politică de reforme instituționale și de sprijinire a sectorului agroalimentar și viticol. Proiectele finanțate prin intermediul instrumentului „Ajutor pentru comerț” gestionat de Comisia Europeană vor fi importante pentru ridicarea standardelor.

3.6

După cum o arată progresele rapide din sectorul textilelor, sectoarele industriale, aflate de mult timp în declin, par să poată profita de o competitivitatea avantajoasă la nivel de prețuri, ca urmare a apropierii de piețele europene. Această industrie ușoară se poate implanta pe întreg teritoriul, în special în regiunile defavorizate din sud. Industria auto a pătruns recent în nordul țării, datorită investitorilor germani. Participarea Republicii Moldova la Strategia pentru regiunea Dunării și modernizarea marilor instalații industriale (mai ales a celor situate pe malul drept al Nistrului) vor reprezenta avantaje pentru dezvoltare.

3.7

Pentru a fi calificat drept acord aprofundat și cuprinzător, un astfel de acord de liber schimb încheiat cu UE trebuie să se bazeze pe capacitatea Republicii Moldova de a respecta acquis-ul comunitar. Această cerință va implica un sprijin financiar corespunzător. Experiența extinderilor la nivelul pieței interne au demonstrat clar rolul determinant al fondurilor structurale pentru asigurarea coeziunii sociale și teritoriale. În consecință, Comitetul recomandă să fie reunite măsuri însoțitoare de o valoare echivalentă, în vederea reducerii riscurilor de creștere a inegalităților sociale sau a decalajelor teritoriale. În acest scop, Comitetul de monitorizare a acordului va acorda o atenție deosebită punerii în aplicare a programului pentru agricultură și dezvoltare rurală din cadrul PEV, PEVARD.

3.8

Bilanțul ecologic al Moldovei prezintă motive serioase de îngrijorare pentru viitor (sol, apă, energie), care trebuie luate în calcul în cadrul negocierilor referitoare la acord. Moștenirea sovietică din acest domeniu este deosebit de grea, mai ales în ceea ce privește gestionarea deșeurilor toxice. Secetele care s-au înregistrat în ultimii ani arată că economia moldovenească este vulnerabilă în fața degradării mediului și a condițiilor climatice. Mai mult, peste jumătate din pânzele freatice sunt poluate, apele subterane acoperind două treimi din nevoile de apă potabilă ale populației. Politica de mediu este marcată de nivelul redus al mijloacelor alocate, în ciuda angajamentelor internaționale precum cele ale BEI. Mai mult, există o nevoie acută de sensibilizare a tuturor actorilor economici, care sunt încă foarte puțin conștienți de mizele din domeniul transporturilor sau al construcțiilor. Moldova, care s-a alăturat Comunității Europene a Energiei, este și extrem de dependentă de importurile de combustibili fosili, iar eficacitatea energetică este în continuare scăzută. CESE militează pentru susținerea organizațiilor din domeniul protecției mediului în ceea ce privește reducerea consumului de energie, utilizarea rațională a resurselor și gestionarea deșeurilor.

3.9

În studiul de impact trebuie să se consacre o atenție deosebită situației Transnistriei, pentru a se evalua, din perspectiva dispozițiilor ALSAC, efectele posibile ale acestuia asupra securității frontierelor, precum și în domeniul economic și social. Acest acord ar putea contribui la aplanarea diferendelor interne și la asigurarea integrității teritoriale.

4.   Propunerea de înființare a unui consiliu economic, social și de mediu al Republicii Moldova (CESM)

4.1

În vederea încurajării progreselor societăți civile în direcția intensificării dialogului și a consultărilor, CESE recomandă constituirea CESM, după modelul altor țări din regiune. Un studiu cu privire la diversele experiențe europene în domeniu va permite identificarea unei traiectorii proprii pentru Moldova.

4.2

Proiectul CESM va răspunde unei nevoi de structurare a societății civile și va consolida influența și importanța acesteia. Înmulțirea structurilor ad-hoc oferă un cadru suplu și experimental, însă existența acestora este incertă, iar funcționarea lor fragilă. Suprapunerea pozițiilor partenerilor sociali și ale mișcărilor asociative sau ale ONG-urilor reduce vizibilitatea acestora din urmă în cadrul dezbaterilor publice.

4.3

CESM ar oferi o contribuție interesantă la procesul de obținere a consensului privind alegerile societale, permițând luarea în considerație a diferitelor interese în cadrul modelului de dezvoltare. Trebuie realizat un efort comun, bazat pe consultări, în jurul celor trei piloni ai dezvoltării durabile. Acesta reprezintă și un demers important pentru o strategie viabilă de reintegrare a Transnistriei.

4.4

Un astfel de consiliu permite garantarea independenței analizelor, punându-le la adăpost de luptele partizane, precum și a independenței în raport cu originea resurselor, permițând în același timp o confruntare a punctelor de vedere. De asemenea, acesta va trebui să se ocupe și de chestiuni legate de combaterea discriminărilor bazate pe sex, origine sau religie.

4.5

Un astfel de consiliu în Republica Moldova ar răspunde unei nevoi de evaluare a politicilor publice afectate de preluarea acquis-ului comunitar. Această instituție ar putea găzdui comitetul de monitorizare al acordului comercial, la care va participa și Comitetul Economic și Social European.

Bruxelles, 11 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  DG Comerț, Consultare privind zonele de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare UE – Moldova, 2012.

(2)  Națiunile Unite, Al doilea raport privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului - Republica Moldova, 2010.

(3)  Avizul CESE privind contribuția societății civile la Parteneriatul estic, JO C 248 din 25/8/2011; Avizul CESE privind comunicarea pe tema „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”, JO C 43 din 15/2/2012.

(4)  Moldova Statistics, pe pagina de internet Rural Poverty Portal: http://www.ruralpovertyportal.org/web/guest/country/statistics/tags/moldova

(5)  Florent Parmentier, La Moldavie, un succès européen majeur pour le Partenariat oriental? („Moldova, un succes european important pentru Parteneriatul estic”), Fundația Robert Schuman, 22 noiembrie 2010, http://www.robert-schuman.eu/doc/questions_europe/qe-186-fr.pdf.

(6)  Avizul CESE pe tema „Studiile de impact asupra dezvoltării durabile (SID) și politica comercială a Uniunii Europene”, JO C 218 din 23/7/2011.

(7)  Studiu de impact referitor la sustenabilitatea comercială în sprijinul negocierii acordurilor de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare între UE, pe de o parte, și Georgia și Republica Moldova, pe de altă parte (Trade Sustainability Impact Assessment in support of negotations of DCFTAs between the EU and respectively Georgia and the Republic of Moldova), Ecorys, 6 februarie 2012.

(8)  Comisia Europeană, „PEV - Raport de progrese, 2011 – Republica Moldova” (ENP Country Progress Report 2011 – Republic of Moldova, Memo), Bruxelles, 15 mai 2012.


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/39


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Rolul societății civile în acordul comercial multilateral (ACM) dintre UE, Columbia și Peru”

2012/C 299/08

Raportor: dl Giuseppe IULIANO

La 19 ianuarie 2012, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

Rolul societății civile în acordul comercial multilateral (ACM) dintre UE, Columbia și Peru”.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 28 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 11 iulie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 139 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă și 8 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Întrucât nu a fost posibilă încheierea negocierilor privind un acord de parteneriat cu toate țările care alcătuiesc regiunea andină, UE a optat, la solicitarea statelor Columbia și Peru, să continue stabilirea de noi relații comerciale cu aceste două țări. Negocierea a luat sfârșit în mai 2010, iar acordul comercial multilateral (ACM) a fost parafat de cele trei părți la 24 martie 2011 și semnat oficial la 13 aprilie 2011. În prezent, acordul este examinat de Parlamentul European, care va trebui să decidă aprobarea sau respingerea lui, fără posibilitatea de a introduce amendamente. În această etapă, CESE realizează o evaluare și prezintă o serie de orientări adresate tuturor actorilor implicați, spre a fi luate în considerare în cazul aprobării și ratificării acordului (1).

1.2   Comitetul Economic și Social European consideră că un ACM al UE cu Columbia și Peru se poate dovedi un instrument pozitiv atât pentru Europa, cât și pentru toate țările andine implicate. Ecuador și Bolivia ar fi eventual dispuse să reia negocierile. ACM poate contribui la promovarea creșterii, competitivității și muncii decente, întrucât comerțul este un mecanism important pentru sprijinirea dezvoltării și combaterea sărăciei. Totuși, efectele sale economice, sociale și de mediu trebuie evaluate cu grijă, în mod transparent și cuprinzător, în interesul tuturor părților. În acest sens, societatea civilă poate și trebuie să joace un rol esențial.

1.3   În procesul de negociere a acestui ACM, s-a semnalat insuficiența dialogului cu societatea civilă organizată a părților semnatare. Pentru a remedia această deficiență a posteriori și pentru a implica societatea civilă în mod instituționalizat în acest dialog, după ce a purtat dezbateri cu interlocutori instituționali și din cadrul societății civile organizate din Peru și Columbia în cursul recentei sale misiuni în cele două țări, CESE propune crearea unui comitet consultativ mixt (CCM) alcătuit din reprezentanți ai societății civile europene, peruane și columbiene, cu funcții consultative pe teme legate de drepturile omului, de dezvoltarea durabilă și de evaluarea efectelor sectoriale ale ACM. CCM va stabili un ansamblu de teme pe care să le monitorizeze (2), va putea fi consultat pe aceste teme de către părțile semnatare sau va putea emite avize, recomandări ori studii din proprie inițiativă. CCM va organiza o reuniune anuală cu organismul reprezentant al părților la acord, cu excepția cazului în care se decide altfel de comun acord. CCM va fi compatibil cu ideea de reuniune deschisă ansamblului societății civile și tuturor cetățenilor, prevăzută la articolul 282 din acord. CCM va putea negocia cu părțile posibilitatea de a stabili indicatori referitori la impactul sectorial al punerii în aplicare a acordului.

Mecanismele deja aprobate în acordurile anterioare ale UE cu alte țări și regiuni ale lumii pot servi drept referință pentru crearea unui spațiu consultativ cu aceste caracteristici.

1.4   CESE consideră importantă întărirea colaborării dintre Parlamentul European și parlamentele columbian și peruan, salutând rezoluția adoptată de Parlamentul European, care ar putea duce la crearea unor mecanisme parlamentare de monitorizare simultană a angajamentelor asumate. Este vorba, în special, de cele referitoare la situația drepturilor omului, la agenda OIM privind munca decentă referitoare la condițiile de muncă și sindicale, la egalitatea între bărbați și femei, la imigrația legală și cu garanții, la acordurile privind protecția mediului și la posibilitatea înființării, în ce privește căile de atac, a unei comisii de soluționare a litigiilor.

1.5   CESE consideră că un organ consultativ de acest tip va permite includerea în ACM a participării societății civile, instituționalizarea consultărilor, influențarea desfășurării acestora, înfruntarea provocărilor ce vor urma, garantarea unei comunicări continue și directe cu factorii responsabili cu punerea în aplicare a acordului și formularea de recomandări specifice privind consecințele pozitive sau negative ale aplicării acestuia.

1.6   În mai 2012, o delegație a CESE a efectuat o vizită în Columbia și Peru. Bilanțul misiunii a fost pozitiv, având în vedere numărul și nivelul părților intervievate, precum și interesul prezentat de informațiile obținute, care au contribuit la reflectarea în aviz a pozițiilor societății civile din ambele țări și la formularea propunerii de creare a unui comitet consultativ mixt al societății civile pentru monitorizarea ACM. Avizul analizează problematicile majore existente în Columbia și Peru, care ar trebui să facă obiectul monitorizării de către organizațiile societății civile.

2.   Observații generale

2.1   Uniunea Europeană întreține cu regiunea andină, în special cu Columbia și Peru, relații economice și comerciale din ce în ce mai importante. UE este în prezent cel de-al doilea partener comercial al țărilor andine, după SUA. Schimburile comerciale dintre UE și țările andine au înregistrat o creștere semnificativă în cursul ultimului deceniu: fluxurile bilaterale au crescut de la 9,1 miliarde EUR în 2000 până la 15,8 miliarde EUR în 2007, cu o rată medie anuală de creștere de 8,25 % (3). În 2010, comerțul bilateral cu mărfuri între UE, Columbia și Peru a atins valoarea de aproximativ 16 miliarde EUR.

2.2   Părțile semnatare ale acordului comercial au construit legături care depășesc sfera economică, cuprinzând domenii cum ar fi dialogul politic, cultura, educația și știința, printre altele. UE a monitorizat procesele de tranziție democratică și a contribuit la apărarea drepturilor fundamentale, asumându-și angajamente de solidaritate pe care CESE le salută și le împărtășește.

2.3   Prezentul ACM a fost precedat de Acordul de dialog politic și cooperare între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Comunitatea Andină și statele sale membre, pe de altă parte, încheiat în 2003, și de drepturile și obligațiile respective asumate de părți în calitate de membri ai Organizației Mondiale a Comerțului (4).

2.4   ACM va permite intrarea de bunuri și produse ale părților pe piețele naționale respective cu o reducere semnificativă a tarifelor vamale. Sectorul industrial din Columbia și Peru va beneficia de flexibilizarea criteriilor de intrare pentru multe dintre produsele sale, care sunt supuse unor norme mai restrictive în cadrul SGP+ (5). S-au negociat schimbări în mai multe sectoare, printre care petrochimia, masele plastice, textilele și confecțiile, produsele pescărești, bananele, zahărul și cafeaua. De asemenea, va fi important să se monitorizeze consecințele pe care le va avea aplicarea ACM asupra sectoarelor agricole ale părților, în domenii precum denumirile de origine, clauzele de salvgardare, mecanismele sectoriale de stabilizare, care ar trebui să fie monitorizate și evaluate. Comitetul apreciază referirile la importanța comerțului pentru o dezvoltare durabilă și la promovarea unui comerț just și echitabil (6).

2.5   Economia informală atinge niveluri importante atât în Peru, cât și în Columbia, unul dintre cele mai grave efecte ale acestui fenomen fiind rata ridicată a muncii nedeclarate din țările andine. Acest fapt determină Comitetul să-și exprime îngrijorarea cu privire la standardele de muncă din Columbia și Peru. Situația tinerilor și a femeilor este deosebit de dificilă, întrucât în cazul acestora rata șomajului este mai ridicată, iar condițiile de angajare și de muncă sunt mai grele. Evaluările de impact trebuie să includă perspectiva egalității de gen și să acorde atenție condițiilor de muncă ale tinerilor, deoarece femeile și tinerii se confruntă cu provocări specifice (7). De asemenea, CESE reamintește necesitatea de a se adopta și pune în aplicare acțiuni concrete și eficiente pentru eliminarea progresivă a muncii copiilor, fenomen îngrijorător ce se întâlnește în ambele țări.

2.6   Situația drepturilor omului (inclusiv cele ale lucrătorilor și cele sindicale) din Columbia și Peru este un motiv de gravă îngrijorare pentru populația columbiană și cea peruană, ca și pentru societatea civilă europeană. CESE își exprimă satisfacția cu privire la faptul că articolul 1 din ACM afirmă în mod clar că încălcarea principiilor democratice și a drepturilor fundamentale poate duce la suspendarea temporară sau definitivă a acordului. De asemenea, CESE salută asumarea de către părți a angajamentului de a respecta convențiile fundamentale ale OIM, la articolul 269 alineatul (3) din document (8), și își exprimă speranța ca în cursul punerii în aplicare a acordului să se garanteze respectarea și îndeplinirea întocmai a acestora.

2.7   CESE și-a făcut cunoscută, în repetate rânduri, viziunea asupra modului în care ar trebui să se desfășoare negocierile cu privire la acordurile comerciale. În opinia sa, acordurile bilaterale trebuie să fie compatibile cu multilateralismul (9). CESE consideră că negocierile bilaterale nu trebuie să determine UE să-și reducă exigențele sociale, în materie de muncă și de mediu. Aceste dimensiuni trebuie avute în mod special în vedere, la fel ca și dimensiunea economică, și trebuie căutate mecanisme pentru a le armoniza în cursul punerii în aplicare a acordurilor.

2.8   Pe de altă parte, Comitetul consideră că experiența tinde să demonstreze în mod clar că un rol activ al societății civile în cursul punerii în aplicare a acordurilor permite identificarea potențialilor parteneri importanți din țările implicate și stabilirea unor relații avantajoase pentru toate părțile, facilitând soluționarea unor eventuale diferende. Solicitarea de includere a unei dimensiuni sociale în acordurile negociate sau aflate în curs de negociere ale UE este o poziție deja stabilită de către Comitet, care a fost exprimată în avizele sale anterioare (10).

2.9   În avizele sale anterioare, CESE a apreciat pozitiv decizia UE de a efectua studii de impact asupra dezvoltării durabile (SID), care permit prezentarea de propuneri și stabilirea de măsuri corective care să maximizeze efectele pozitive și să minimizeze eventualele efecte negative ale unui acord comercial. CESE își reiterează solicitarea ca SID să se realizeze cu deplina participare a societății civile, astfel încât să se garanteze respectarea angajamentelor asumate, să se minimizeze riscurile și să se sporească oportunitățile oferite de deschiderea comercială (11).

2.10   CESE nu poate trece cu vederea faptul că negocierea acordului cu Columbia și Peru a făcut obiectul unor critici și întrebări din partea organizațiilor sociale și a mișcărilor sindicale ale părților (12). CESE împărtășește în special îngrijorarea cu privire la consultările sporadice cu societatea civilă care au avut loc în cursul procesului de negociere. Din acest motiv, salută adoptarea de către Parlamentul European a unei rezoluții care subliniază importanța stabilirii unor mecanisme clare de monitorizare și de urmărire, cu participarea reprezentanților societății civile, în cursul punerii în aplicare a ACM (13).

2.11   Din punctul de vedere al societății civile, Comitetul consideră că acordurile comerciale trebuie să faciliteze introducerea unor schimbări care, printre altele, să favorizeze dezvoltarea responsabilității sociale a întreprinderilor, să oblige întreprinderile europene să aplice aceleași practici de muncă ca și în țările lor de origine, să creeze locuri de muncă de calitate și cu garanții, să încurajeze dezvoltarea negocierilor colective, să permită supravegherea îndeaproape a exploatării resurselor naturale, să contribuie la reducerea economiei informale și a muncii nedeclarate. De asemenea, acordurile comerciale ar trebui să contribuie la eliminarea încălcării drepturilor omului, să ajute la combaterea sărăciei și a inegalității sociale și să permită îmbunătățirea condițiilor de trai pentru populație, în special pentru grupurile defavorizate.

2.12   CESE consideră că ACM conține articole – cum ar fi articolul 1, referitor la drepturile omului, articolul 282, privitor la participarea organizațiilor societății civile, sau articolul 286 privind evaluarea impactului – care permit atât participarea instituționalizată, reprezentativă și autonomă, în componență redusă, a organizațiilor societății civile din ambele părți (14), prin crearea unui comitet consultativ mixt, cât și crearea unui forum deschis întregii societăți civile peruane, columbiene și europene.

2.13   CESE speră ca acest ACM să ajute părțile semnatare să facă față celor mai urgente probleme socioeconomice, cum ar fi sărăcia, inegalitatea socială și violența, și să permită îmbunătățirea condițiilor de viață pentru populație, în special pentru grupurile defavorizate; în acest scop, consideră indispensabil ca societățile civile ale celor trei părți să poată participa activ la punerea în aplicare a acordului și la evaluarea efectelor acestuia.

2.14   În luna mai 2012, o delegație a CESE a efectuat o vizită în Columbia și Peru. Bilanțul misiunii a fost pozitiv, având în vedere numărul și nivelul părților intervievate, precum și interesul prezentat de informațiile obținute, care au contribuit la reflectarea în aviz a pozițiilor societății civile din ambele țări cu privire la ACM și la formularea propunerii de creare a unui comitet consultativ mixt al societății civile pentru monitorizarea acordului. Misiunea a permis să se constate situația actuală a problemelor sociale, economice și de muncă din ambele țări, precum și neîncrederea manifestată de organizațiile societății civile (cu o singură excepție, organizațiile patronale, care sprijină acordul în ambele țări) față de capacitatea atât a propriilor guverne, cât și a acordului de a contribui la rezolvarea lor. Misiunea a scos în evidență diferențele dintre viziunea guvernelor, care afirmă că au organizat ample consultări și activități de informare, și percepția organizațiilor societății civile asupra acestui aspect (15).

2.15   Avizul subliniază câteva dintre problemele majore ale celor două țări semnatare ale acordului, probleme care ar trebui monitorizate de organizațiile societății civile din părțile implicate. În cazul Columbiei, se menționează problematica drepturilor omului, cu aspecte pozitive și negative, încălcarea drepturilor sindicale, situația punerii în aplicare a legii privind despăgubirea victimelor și restituirea terenurilor, precum și problema impunității. În ce privește Peru, se analizează situația socioprofesională, în special în cazul minelor, chestiunea muncii copiilor, emigrația către Europa și drepturile popoarelor indigene.

2.16   CESE solicită părților implicate să instituie, prin consultare cu societatea civilă – de preferat, prin intermediul CCM –, un plan de acțiune complementar ACM, transparent și obligatoriu, privind drepturile omului, cele ale lucrătorilor și cele în domeniul mediului. Acest plan de acțiune ar trebui să stabilească obiective clare, cu termene precise și bazate pe rezultate în fiecare dintre domeniile menționate. În acest sens, CESE este de acord cu solicitările de la punctul 15 din rezoluția Parlamentului European din 13 iunie 2012.

3.   Columbia

3.1   Drepturile omului: lumini și umbre

3.1.1   În august 2010 a intrat în funcție un nou guvern, condus de președintele Santos, care a adoptat un ton diferit în ce privește temele legate de drepturile omului. Vicepreședinte este A. Garzón, fost secretar general al Federației Unite a Lucrătorilor (Central Unitaria de Trabajadores, CUT) și fost ministru al muncii, care, conform traiectoriei sale, promovează o politică de consolidare a dialogului social național. Poziția președintelui Santos în ce privește drepturile omului se diferențiază de cea a administrației predecesorului său, A. Uribe. În loc să utilizeze o retorică dură, care i-a pus în real pericol pe apărătorii drepturilor omului, guvernul a schimbat tonul și a făcut demersuri în direcția promovării dialogului. Pentru prima dată, a recunoscut existența unui conflict intern armat și pare să meargă pe calea soluționării definitive a acestuia.

3.1.2   Columbia suferă de pe urma unui grav conflict intern, care zdruncină țara de peste 60 de ani. În acest conflict armat, diverșii actori sunt în același timp sursa și protagoniștii violenței. În ciuda eforturilor depuse de guvern, după cum recunoaște Amnesty International, situația rămâne în continuare foarte complicată (16).

3.1.3   În Columbia acționează în continuare cea mai veche grupare de gherilă de pe continent, Forțele Armate Revoluționare din Columbia (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia, FARC). Atât această grupare, cât și Armata de Eliberare Națională (Ejército de Liberación Nacional, ELN) continuă să recruteze copii pentru a-i utiliza în conflictul armat și să amplaseze mine antipersonal în numeroase zone, obținând finanțare prin intermediul relațiilor stabilite cu traficanții de droguri. După Republica Democratică Congo, Columbia este țara cu cel mai mare număr de soldați-copii (17).

3.1.4   Între 1,5 și 3 milioane de persoane și-au părăsit locurile obișnuite de reședință și de muncă. FARC a anunțat în februarie 2012 suspendarea practicii luării de ostatici și au eliberat 10 ostatici militari. Totuși, țin încă prizonieri un număr nedeterminat de civili (18).

3.1.5   Timp de mulți ani, în special începând cu anii '70, și-au pierdut viața mii de țărani, lucrători, sindicaliști, învățători, apărători ai drepturilor omului, conducători ai organizațiilor sociale de la nivel de cartier, de localitate și de zonă rurală, printre alții. Potrivit Școlii Naționale Sindicale, un ONG recunoscut pentru activitatea sa de apărare a drepturilor omului și a celor sindicale, începând din 1986 au fost asasinați peste 2 900 de sindicaliști. Traficul de droguri este în continuare o activitate ilegală frecventă, dispunând de rețele ce acoperă spațiul național și au ramificații internaționale. Încercările de eradicare a acestui fenomen prin mijloace militare au contribuit, nu de puține ori, la escaladarea violențelor. Numeroși membri ai forțelor armate și de securitate au fost acuzați de către organismele naționale și internaționale de apărare a drepturilor omului de asasinarea unor persoane despre care se pretindea că făceau parte din mișcarea de gherilă – așa-numitul caz al „falselor rezultate pozitive” (19).

3.1.6   În contextul actual al societății columbiene, femeile sunt încă victimele inegalităților și discriminării. Inegalitatea dintre femei și bărbați se manifestă în mediul familial, cu niveluri ridicate ale violenței de gen; în sfera economică, cu o rată ridicată a șomajului, prin creșterea procentului femeilor care muncesc fără forme legale (57 %) și persistența diferențelor de remunerare între bărbați și femei; în domeniul politic, prin slaba reprezentare feminină la nivelurile superioare ale puterii decizionale.

3.1.7   Potrivit rapoartelor elaborate de federațiile sindicale din țară (CUT, CTC, CGT), dialogul social, puternic afectat în cursul guvernărilor anterioare, nu a înregistrat încă suficiente schimbări care să marcheze o tendință pozitivă. Confederațiile susțin că lipsa dialogului social a contribuit la scăderea ratei de sindicalizare de la 14 % la 4 %. Merită amintit că situația drepturilor sindicale din Columbia a fost supravegheată îndeaproape de OIM (20) în cursul ultimilor ani; această organizație a desfășurat numeroase misiuni de anchetă și menține o unitate permanentă în țară, pentru a monitoriza cazurile de încălcare a drepturilor omului, lucrătorilor și a celor sindicale. În 2011, 29 de lideri și activiști sindicali au fost asasinați. În multe cazuri, cei responsabili sunt membri „demobilizați” ai grupărilor paramilitare. Alți zece sindicaliști au constituit ținta unor tentative de asasinat. D. Aguirre, secretarul general al Sindicatului Național al Tăietorilor de Trestie de Zahăr (Sindicato Nacional de Corteros de Caña) a fost asasinat la 27 aprilie 2012, ceea ce ridică la 7 numărul sindicaliștilor asasinați în acest an.

3.1.8   Ca element pozitiv, trebuie menționată sporirea personalului Parchetului General (Fiscalía General de la Nación, FGN), însărcinat cu cercetarea acestor crime și delicte. De asemenea, la inițiativa FGN, Congresul Național a adoptat o reformă a articolului 200 din Codul penal, prin care se extind pedepsele cu închisoarea și se măresc amenzile pentru cei ce împiedică sau tulbură desfășurarea unei reuniuni sau exercitarea drepturilor lucrătorilor ori pentru cei care trec la represalii împotriva unor greve, reuniuni sau asociații legitime (21). În ianuarie 2012, FGN și Școala Națională Sindicală au încheiat un acord pentru schimbul de informații și realizarea de progrese către o metodologie unificată pentru a defini, identifica și documenta crimele săvârșite împotriva membrilor organizațiilor sindicale.

3.1.9   Însă, în pofida atenuării climatului de violență din această țară, se comit în continuare acte de terorism: chiar în ziua intrării în vigoare a Acordului de liber-schimb cu SUA, la 15 mai 2012, a fost comis un atentat împotriva fostului ministru Hoyos, în care și-au pierdut viața cele două gărzi de corp ale acestuia și au fost rănite 49 de persoane.

3.1.10   Legea privind victimele și restituirea terenurilor: Această lege, adoptată în 2011, recunoaște existența unui conflict armat și drepturile victimelor. Ea prevede despăgubiri pentru supraviețuitorii actelor de încălcare a drepturilor omului, inclusiv cele comise de agenți ai statului. Aplicarea sa până în prezent a fost neregulată și incompletă, însă reprezintă o schimbare importantă pentru victime, cărora până acum nu li se recunoștea niciun drept. În cursul misiunii realizate de CESE, organizațiile societății civile au denunțat amenințările pe care le primesc persoanele sau comunitățile cărora li s-au restituit terenurile. Delegația CESE a fost informată de Ministerul Agriculturii cu privire la formarea magistraților în vederea restituirii terenurilor obținute în urma unor reclamații abuzive în instanță. Astfel, s-a acordat proprietate legală celor care au cumpărat terenurile la prețuri extrem de scăzute, după strămutarea forțată a țăranilor cărora le aparțineau, iar în multe cazuri pământurile au fost destinate culturilor ilicite de droguri. De asemenea, se oferă măsuri de protecție pentru familiile care au repopulat terenurile confiscate sub presiunea grupărilor de gherilă, care încercau astfel să controleze teritoriile.

3.1.11   Impunitatea, o problemă endemică în Columbia: S-au realizat anumite progrese în anchetele-cheie privind drepturile omului, inclusiv cele legate de scandalul „parapoliticii”, care a scos la iveală legăturile ilegale dintre legislatori și grupările paramilitare. Au fost cercetați peste 120 de foști membri ai Parlamentului, iar aproximativ 40 dintre aceștia au fost declarați vinovați (22). Însă, în februarie 2012, a fost anulată realegerea procurorului general (23), care se ocupa de principalele dosare de corupție și de cazurile în care erau implicați paramilitari, traficanți de droguri și luptători de gherilă, și care demonstrase un puternic angajament în favoarea eradicării impunității. Anchetele realizate au scos la lumină legăturile dintre DAS (Departamentul administrativ de securitate) și grupările paramilitare, precum și responsabilitatea directă a acestuia în multe cazuri de amenințări și asasinate împotriva apărătorilor drepturilor omului, magistraților, jurnaliștilor, sindicaliștilor și avocaților (24). În octombrie 2011, guvernul a anunțat desființarea DAS și crearea unui nou serviciu de informații.

3.1.12   Guvernul a propus o controversată reformă a articolului 221 din Constituție, care ar acorda justiției penale militare controlul inițial asupra anchetelor privind eventualele încălcări ale drepturilor omului comise de membrii forțelor de securitate. Această reformă s-ar întemeia pe prezumția că toate infracțiunile săvârșite de membrii forțelor de ordine publică în cursul operațiunilor și/sau procedurilor ar avea legătură cu sarcinile de serviciu și, în acest sens, ar fi supuse jurisdicției militare, cel puțin în primă instanță. Cu diverse ocazii, Comisia interamericană pentru drepturile omului și Organizația Națiunilor Unite au semnalat lipsa de imparțialitate și independență a justiției militare, fapt ce știrbește credibilitatea hotărârilor acesteia (25). Forțele armate și de securitate columbiene au fost acuzate în repetate rânduri de execuții extrajudiciare, iar Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului în Columbia estimează că peste 3 000 de persoane au căzut victime asasinatelor comise de agenți ai statului între 2004 și 2008. De atunci s-a înregistrat o scădere considerabilă a acestor cazuri, însă practica nu a dispărut complet (26). Diverse organizații naționale și internaționale i-au solicitat președintelui Santos să retragă amendamentul propus (27).

3.1.13   În contrast cu opiniile anterioare, din întrevederile realizate cu sectorul antreprenorial rezultă că acesta consideră că acordul va favoriza economia legală, oficializarea muncii nedeclarate, respectarea drepturilor omului și protecția mediului, contribuind totodată la scăderea indicatorilor de violență.

4.   Peru

4.1   În ultimii zece ani s-a redus sărăcia, însă, potrivit datelor Băncii Mondiale (28), 15 % din populație încă trăiește cu mai puțin de doi dolari pe zi. Diferențele dintre regiunile urbane și cele rurale sunt în continuare importante. Prin urmare, creșterea s-a concretizat până acum printr-o distribuție foarte inegală a veniturilor. Veniturile medii (și implicit consumul privat) au crescut, însă nu suficient, ajungând până la 404 USD în 2010.

4.2   Situația forței de muncă și a sindicatelor. În 2009, aproape 73 % dintre salariați nu aveau contracte de muncă, 7 % aveau contracte permanente, iar 20 % aveau contracte temporare (29). În 2011, OIM a semnalat creșterea muncii nedeclarate și a ratei de subocupare, scăderea salariului minim real și nivelurile foarte ridicate ale muncii copiilor (42 %). Peru înregistrează o creștere puternică a exporturilor agricole, care însă nu se traduce încă prin beneficii pentru lucrătorii din sector. În 2008, înainte de izbucnirea crizei internaționale, fuseseră angajați puțin peste 200 000 de lucrători. În cursul primului semestru al anului 2011, s-a putut constata o consolidare a redresării; numărul locurilor de muncă remunerate atingea nivelul maxim înregistrat vreodată. Însă în acest sector ziua de lucru poate fi foarte lungă, remunerarea este inferioară salariului minim normal (30), se plătește mai puțin pentru orele suplimentare și predomină contractele temporare (31).

4.3   CESE consideră pozitive angajamentele asumate în vederea respectării convențiilor fundamentale ale OIM și a agendei privind munca decentă, însă reamintește importanța participării societății civile organizate peruane și europene la monitorizarea aplicării acestora. O condiție-cheie a conceptului de muncă decentă este dimensiunea dialogului social, și anume participarea organizațiilor patronale și sindicale în cadrul negocierilor colective. Aceasta este foarte importantă, întrucât vine în completarea legislației, pentru a îmbunătăți condițiile de muncă ale lucrătorilor. CESE recomandă formalizarea schimbului de experiență pe tema dialogului social.

4.4   Munca copiilor din Peru constituie de multă vreme o preocupare pentru societatea civilă peruană. Aceasta este deosebit de importantă în sectorul minier, unde lucrează inclusiv fetele. Cifrele nu sunt decât orientative, întrucât statisticile oficiale nu reflectă în totalitate amploarea fenomenului, însă, potrivit datelor IPEC-OIM (32), în două din trei familii de mineri, tinerii cu vârsta sub 18 ani lucrează într-unul dintre segmentele extracției, prelucrării și transportului materialului. Fetele, deși nu lucrează de obicei în adâncurile minei, sunt din ce în ce mai implicate în activități de interior și se ocupă de comunicațiile dintre mină și exterior. OIM subliniază că eradicarea muncii copiilor în mine contribuie la stimularea schimbărilor tehnologice, la îmbunătățirea protecției sociale și la extinderea oportunităților educaționale ale minorilor implicați. Participarea societății civile este esențială în acest proces progresiv. UE și-a asumat angajamente concrete în ce privește eradicarea muncii copiilor cu partenerii săi comerciali și cu întreprinderile din UE care operează pe alte continente. Chestiunile legate de responsabilitatea socială a întreprinderilor și de drepturile lucrătorilor și ale omului nu se opresc la frontierele europene. În cursul punerii în aplicare a ACM, aceste angajamente vor trebui reînnoite și va trebui evaluat impactul lor asupra situației actuale a muncii copiilor.

4.5   Imigrația către UE. Potrivit Institutului Național de Statistică și Informatică (33), se estimează că, în perioada 1990-2009, numărul peruanilor aflați în exteriorul țării a ajuns la 2 038 107 persoane. După Spania (unde își au reședința aproximativ 200 000 de peruani), Italia este una dintre țările care au primit cel mai mare număr de imigranți peruani în ultimii ani (34). În opinia CESE, imigrația legală și cu garanții reprezintă un element pozitiv și o sursă de bogăție. În cadrul mecanismului de monitorizare care va fi stabilit în cadrul ACM, cu participarea societății civile, va trebui să se ia în considerare observarea și supravegherea situației drepturilor omului în cazul imigranților și prevenirea traficului ilegal.

4.6   Drepturile popoarelor indigene. CESE ia notă de intrarea în vigoare a legii privind consultarea prealabilă, adoptată în 2011 (35). Legea reprezintă o recunoaștere a drepturilor popoarelor indigene, poate contribui la incluziunea socială și poate face ca beneficiile democrației să fie în sfârșit împărtășite și de populația nativă. Ea este rezultatul eforturilor multor actori sociali, însă în special ale populației indigene înseși, care a solicitat permanent o legislație care să asigure aplicarea efectivă a dreptului la consultare. Deplina aplicare a legii va fi o dovadă a respectării de către Peru a obligațiilor asumate în cadrul Convenției nr. 169 a OIM.

4.7   Guvernul lui Ollanta Humala a intrat în funcție în 2011, confruntându-se cu multe provocări și suscitând nu puține așteptări. Încheierea unui ACM cu UE poate contribui la depășirea cu succes a provocărilor și la transformarea așteptărilor în certitudinea unor schimbări pozitive, însă cu condiția să nu se considere că simpla semnare a acordului va aduce cu sine schimbările dorite. Prin intermediul prezentului aviz, CESE își exprimă intenția de a contribui la un viitor mai bun al relațiilor dintre UE și Peru, prin participarea sa alături de societatea civilă peruană la mecanismele de monitorizare și de evaluare a impactului ce se vor institui. CESE a susținut și reiterează acum că este esențial ca aceste structuri de participare a societății civile să fie reprezentative și independente de puterea executivă.

Bruxelles, 11 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  ACM va trebui ratificat de cele 27 de parlamente ale Uniunii și de parlamentele statelor Columbia și Peru.

(2)  După cum s-a stabilit, de exemplu, în Planul de acțiune privind drepturile în domeniul muncii, inclus în acordul dintre Columbia și SUA și în SGP+.

(3)  Evaluarea impactului privind durabilitatea comerțului, elaborată la solicitarea Comisiei Europene de către Development Solutions, Centrul de cercetare a politicii economice și Universitatea din Manchester, 2009.

(4)  De asemenea, obiectivele Protocolului dintre UE și Columbia privind drepturile omului (2009), ratificate în cadrul celei de-a VI-a reuniuni ordinare a mecanismului de dialog privind drepturile omului, desfășurată la Bogota, la 30 ianuarie 2012.

(5)  Sistemul generalizat de preferințe plus.

(6)  Articolele 271 și 324 din ACM.

(7)  Avizul CESE „Negocierile privind noi acorduri comerciale - poziția CESE”, raportori: dl Peel și dna Pichenot (JO C 211, 19.8.2008, p. 82).

(8)  „Fiecare parte se angajează să promoveze și să aplice efectiv în legislația și practicile sale și pe întregul său teritoriu standardele fundamentale de muncă recunoscute la nivel internațional, astfel cum sunt prevăzute în convențiile fundamentale ale OIM”, articolul 269 alineatul (3) din ACM.

(9)  JO C 211, 19.8.2008, p. 82.

(10)  „CESE consideră indispensabilă includerea […] unei dimensiuni sociale, în conformitate cu ideea unui AA care trece dincolo de aspectele comerciale și care are ca obiectiv global creșterea coeziunii sociale.”, raportor: dl J. M. Zufiaur (JO C 248, 25.8.2011, p. 55).

(11)  Avizul CESE „Studiile de impact asupra dezvoltării durabile (SID) și politica comercială a Uniunii Europene”, raportor: dna E. Pichenot (JO C 218, 23.7.2011, p. 14).

(12)  Mesajul transmis Parlamentului European de Confederația Europeană a Sindicatelor, Confederația Sindicală Internațională, Confederația Sindicală a Americilor și Consiliul Sindicatelor Mondiale, în februarie 2012. Poziția CGT din Columbia cu privire la acordul comercial UE-Columbia, februarie 2012.

(13)  Rezoluția Parlamentului European privind ACM între Uniunea Europeană, Columbia și Peru, adoptată la 13 iunie 2012.

(14)  CESE pentru partea europeană.

(15)  În anexa B se prezintă raportul și programul misiunii.

(16)  Declarația Amnesty International la cea de-a 19-a sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, 2012, Geneva.

(17)  Raportul din 2012 al Tribunalului internațional privind copiii afectați de război și sărăcie, http://www.tribunalinternacionalinfancia.org.

(18)  La 28 aprilie 2012, încălcându-și promisiunea, l-au reținut pe jurnalistul francez R. Laglois, pentru a-l elibera câteva săptămâni mai târziu.

(19)  Potrivit dreptului columbian, este vorba de omuciderea persoanelor protejate.

(20)  Sursa: rapoartele succesive elaborate de Comitetul pentru aplicarea normelor, conferințele internaționale ale muncii, OIM.

(21)  Raport primit din partea Ambasadei Columbiei la Bruxelles privind acțiunile Parchetului General, martie 2012.

(22)  În februarie 2011, fostul senator Mario Uribe, fost președinte al Congresului și văr al președintelui Álvaro Uribe, a fost găsit vinovat pentru relații cu grupările paramilitare.

(23)  Alegerea dnei V. Morales a fost anulată din cauza unor presupuse vicii de formă la numirea sa.

(24)  În septembrie 2011, J. N. Cotes, care a condus DAS între 2002 și 2005, a fost declarat vinovat pentru punerea agenției de informații în serviciul grupărilor paramilitare și pentru asasinarea în 2004 a unui profesor universitar.

(25)  Raport privind Columbia, Comisia interamericană pentru drepturile omului.

(26)  Raport mondial privind drepturile omului, 2012, Human Rights Watch.

(27)  Scrisoare către președintele Santos, Human Rights Watch, 9 februarie 2012.

(28)  Indicatorii de dezvoltare mondială, Banca Mondială, 2011.

(29)  Datele Ministerului Muncii din Peru.

(30)  Remunerația zilnică variază între 8,84 și 10 USD, pe când venitul de subzistență este de 259,61 USD pe lună.

(31)  Un exemplu clar care ilustrează utilizarea inadecvată a contractelor temporare este cel al sectorului uleiului de palmier.

(32)  Programul OIM pentru eradicarea muncii copiilor. www.ilo.org.

(33)  Peru: Statistici privind emigrația internațională a peruanilor și imigrația străinilor, 1990-2009, Lima, 2010.

(34)  Începând din 2011, UE finanțează proiectul Peru Migrante.

(35)  Legea nr. 29785 privind dreptul la consultare prealabilă al popoarelor indigene sau native, recunoscut în Convenția 169 a OIM.


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/45


Avizul Comitetului Economic și Social European privind cooperativele și dezvoltarea agroalimentară (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 299/09

Raportor: dl Carlos TRÍAS PINTO

În cadrul sesiunii plenare din 19 ianuarie 2012, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă privind

Cooperativele și dezvoltarea agroalimentară

(aviz din proprie inițiativă).

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 26 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012, (ședința din 11 iulie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 144 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 4 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   În căutarea unui model economic mai sustenabil, mișcarea cooperatistă apare ca o soluție alternativă competitivă și eficientă, care oferă răspunsuri noi la dezechilibrele lanțului valoric al sectorului agroalimentar și care, la rândul său, promovează ocuparea forței de muncă și stimulează lanțurile alimentare locale, securitatea alimentară, participarea și răspunderea socială.

1.2   Este necesară întreprinderea de reforme structurale pe actualele piețe de produse agroalimentare, în conformitate cu provocările ridicate de Strategia Europa 2020 și de alte inițiative comunitare. Circuitele de comercializare convenționale nu oferă transparența adecvată pentru formarea prețurilor, ceea ce provoacă dezechilibre grave în ce privește capacitatea de negociere a actorilor lor, aducând prejudicii producătorilor și consumatorilor (prima și ultima verigă ale lanțului). De asemenea, apar costuri de mediu inutile, ca urmare a unei distribuții ineficiente din punct de vedere energetic, de exemplu în cazul conservării frigorifice a alimentelor proaspete în afara sezonului și al transportării acestora spre piețe foarte îndepărtate de locul de producție.

1.3   Reorganizarea pieței ar trebui să se orienteze către un concept circular, favorizând scurtarea circuitelor de comercializare, pentru îmbunătățirea corelării ofertei cu cererea în cadrul rețelei, care trebuie promovată de la nivelul unităților celor mai elementare, într-un context de inovare, avansat din punct de vedere tehnologic.

1.4   Grație principiilor și valorilor lor intrinsece, cooperativele contribuie la dezvoltarea unor relații comerciale echitabile și bazate pe sinergii, care sprijină reechilibrarea lanțului valoric agroalimentar prin concentrarea eforturilor, optimizarea valorii comune și consolidarea durabilității modurilor de producție și consum.

1.5   Prin urmare, CESE solicită instituțiilor europene să creeze condițiile necesare pentru promovarea modelului cooperatist, prin adoptarea de politici comunitare care să includă măsurile adecvate în domeniile juridic, economic, fiscal, tehnic etc., astfel încât să se garanteze dezvoltarea armonioasă a acestui model.

2.   Introducere

2.1   Modelul cooperatist impulsionează îmbunătățirea ecosistemului antreprenorial al Uniunii Europene și, în special, democrația economică, contribuind la schimbarea atât de necesară a modelului de producție.

2.2   Anul 2012, declarat de ONU „An internațional al cooperativelor”, oferă un cadru ideal pentru a reflecta asupra rolului cooperativelor în crearea noului motor de creștere durabilă și favorabilă incluziunii, capabil să facă să se nască din actuala criză o economie socială de piață de înaltă competitivitate (1).

2.3   Sectorul cooperatist în UE este, în realitate, foarte divers. Unele cooperative desfășoară o activitate comercială care nu se distinge prin nimic de cea a rivalilor lor, în timp ce altele combină activitatea comercială cu comportamente „politice” în favoarea consumatorilor, a mediului etc., integrate în strategiile lor de informare sau de vânzare. Trebuie făcută distincția între cooperativele care operează la începutul lanțului valoric (producție) și cele aflate la sfârșitul acestuia (consum), acestea nefiind, adesea, coordonate între ele.

2.4   Reforma structurală a piețelor menită să faciliteze realizarea unui model de producție și consum durabile impune reechilibrarea lanțului valoric agroalimentar (2), atribuind structurilor agricole asociative în general și cooperativelor în particular o funcție de reglare și de integrare, care va permite efectuarea ajustărilor și modificărilor necesare, prin intermediul dialogului și al interacțiunii intersectoriale.

2.5   Această abordare contribuie la elaborarea pozițiilor luate de CESE și încearcă să răspundă provocărilor viitoare cu care se vor confrunta politicile comunitare în perspectiva Strategiei Europa 2020, a noii politici agricole comune, a Planului de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă și a Actului privind piața unică.

2.6   În acest sens, trebuie subliniat că prezentul aviz din proprie inițiativă se bazează pe principiul unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii, întemeindu-se pe cunoaștere, economie cu emisii scăzute de carbon (3), capacitatea de inserție profesională și coeziunea socială și teritorială.

2.7   În sfârșit, această propunere contribuie la alte aspecte transversale de o mare importanță pentru politicile comunitare, cum ar fi, printre altele, chestiunile legate de suveranitatea și securitatea alimentară, echilibrul teritorial, menținerea lanțurilor alimentare locale (4), antreprenoriatul social, protecția drepturilor și intereselor consumatorilor și participarea directă a societății civile organizate în domeniul agroalimentar (5).

3.   Observațiile CESE

3.1   Diagnosticul pieței actuale

3.1.1   Funcționarea pieței ar trebui să garanteze furnizarea de produse de tipul și de calitatea dorite de consumatori. Pentru aceasta este necesar ca semnalele consumatorilor să fie transmise de-a lungul întregului lanț valoric și să ajungă nedistorsionate la producători. Din nefericire, în prezent piața este caracterizează în mod frecvent prin linearitate – ceea ce împiedică furnizarea unui feed-back pozitiv – și printr-un grad de complexitate care denaturează misiunea sa, în detrimentul adevăratei sale funcții, și anume furnizarea produselor sale populației în mod cât mai satisfăcător posibil.

3.1.2   Consumatorii solicită, tot mai mult, produse sigure, durabile, rezultate ale unui mod de producție inovator, responsabil, neagresiv față de mediu și fabricate în condiții de muncă și de bunăstare animală corespunzătoare; nu trebuie totuși neglijat faptul că trebuie să se ia în considerare și produsele cele mai puțin costisitoare, întrucât prețul continuă să fie un factor determinant pentru alegerea produselor ce urmează a fi cumpărate. Din nefericire, lanțul valoric agroalimentar nu transmite informația pertinentă între diversele verigi (producție primară, fabricare, înmagazinare, distribuție și vânzare).

3.1.3   Circuitele de comercializare au condus la diluarea relației dintre furnizori și consumatori și, totodată au redus transparența operațiunilor aferente, ceea ce a dus la subevaluarea costurilor de producție, iar prețurile plătite producătorilor sunt, adesea, sub pragul minim necesar pentru supraviețuirea lor economică.

3.1.4   În același timp, slaba putere de negociere și situațiile de dependență captivă în care se află actorii care suportă prețuri injuste în raport cu activitatea pe care o desfășoară adâncesc dezechilibrul care domnește în lanțul agroalimentar (6), perpetuând astfel un comportament aberant al pieței.

3.1.5   În consecință, analiza pieței actuale – necesară în vederea reformei acesteia – scoate la iveală următorul diagnostic: ofertă fragmentată, distribuție concentrată și cerere fluctuantă. Un astfel de context este favorabil dezvoltării speculației.

3.1.6   Nu trebuie uitat că etapa de distribuție include, printre altele, consecințe sociale și de mediu, provocate de transportul pe distanțe lungi, înmagazinarea frigorifică prelungită, delocalizarea întreprinderilor etc.

3.2   Către o piață mai cooperatistă: o abordare centrată pe noi moduri de producție și consum durabile

Identitatea cooperatistă se consolidează prin valori cum ar fi democrația, egalitatea, echitatea, solidaritatea, transparența și răspunderea socială. Alianța Cooperatistă Internațională a stabilit șapte principii pe care trebuie să le urmeze cooperativele: „aderare voluntară și deschisă; proces decizional democratic controlat de membri; participare economică a membrilor; autonomie și independență; educație, formare și informare; cooperare între cooperative și interes pentru comunitate” (7).

O piața cooperatistă în domeniul agroalimentar este piața care se bazează pe un mod de organizare cooperatist întemeiat pe cererea și oferta din domeniul agroalimentar, precum și pe raporturile de reciprocitate sau de beneficiu reciproc, în căutarea unui lanț valoric mai echitabil și eficient din punct de vedere economic și socio-ecologic. În definitiv, este vorba de configurarea pieței ca joc cu sumă pozitivă, în care toți agenții au de câștigat, maximizând crearea de valori comune, prin înființarea de alianțe și prin înțelegeri pe termen lung între principalii agenți ai pieței (producătorii și consumatorii) în cadrul unor condiții echitabile de concurență leală. Aspectele-cheie pentru reorganizarea pieței, în conformitate cu premisele expuse în acest proiect preliminar de aviz, pot fi rezumate astfel:

3.2.1

Inversarea piramidei de producție, pe baza unei abordări cooperatiste transnaționale a cărei mase critice să garanteze anvergura și domeniul de aplicare necesare. Plecând de la producătorii individuali sau familiari, trebuie promovat spiritul asociativ sau cooperatist de bază – element de dinamizare a economiei rurale –, integrând acești producători în structuri mai mari – rețele regionale și poli ai concurenței – care să îi apropie pe agricultori de segmentele din circuitele de comercializare cu cea mai mare valoare adăugată. Această structură de tip cooperatist va permite maximizarea randamentelor și asigurarea diversității cererii, prin scurtarea circuitelor de comercializare între nodurile de producție și consum (8). De asemenea, integrarea cooperatistă (9) asigură o mai bună trasabilitate de-a lungul întregului proces, atât în domeniul calității, cât și în cel al formării prețurilor, ceea ce implică, totodată, optimizarea resurselor și o mai mare eficiență.

3.2.2

Beneficiile sociale cooperatiste. Beneficiile generate de rețeaua de cooperative revin cooperativelor participante însele, ceea ce le sporește posibilitățile de a-și consolida poziția pe piață, duce la o mai mare capacitate de inserție profesională, un acces mai larg la resursele de bază și la condiții mai favorabile pentru producători și consumatori, favorizând apariția sinergiilor în noul mediu de relații comerciale.

3.2.3

Concentrarea cererii  (10). Cooperativele de consumatori, la fel ca și promovarea rețelelor de consumatori care reunesc cererea cetățenilor ar trebui să permită facilitarea accesului la produse în condiții de prețuri și de calitate mai avantajoase. Contactul direct cu producătorii se construiește în mod progresiv, de la piețele locale și de proximitate până la optimizarea tranzacțiilor comerciale virtuale online. Această abordare coincide cu obiectivele declarate ale principalelor organizații de agricultori și cooperative agroalimentare ale Uniunii Europene: „Obiectivul constă în stimularea/sprijinirea inițiativelor agricultorilor care își vând direct produsele consumatorului final (de exemplu, vânzări directe în exploatațiile agricole, prin cooperativele agricole, pe piețele locale, prin platforme sau întreprinderi colective sub controlul producătorilor)” (11).

3.2.4

Model circular  (12) de piață pe baza scurtării circuitelor de comercializare. Pentru a se contracara ponderea excesivă a actorilor care nu aduc valoare adăugată lanțului de comercializare a produselor agroalimentare, trebuie promovată alegerea circuitelor de comercializare care apropie cel mai mult unitățile de producție de cele de consum, acestea cuprinzând producătorii primari și respectiv consumatorii finali (13). Astfel se facilitează apariția „buclelor de piață”, care permit o ajustare corespunzătoare a mijloacelor și a costurilor între necesitățile populației și resursele de producție, evitându-se excedente sau deficite care, în plus, pot face prețurile să fluctueze în mod artificial. Toate acestea vor avea ca rezultat o funcționare mai justă, transparentă și echilibrată a lanțului de aprovizionare cu alimente, care va contribui la eradicarea unor practici abuzive și neloiale care pun în pericol concurența autentică.

3.2.5

Noile tehnologii  (14). Inovarea tehnologică reprezintă piatra de temelie pe care se sprijină perspectiva unei piețe mai cooperatiste, atât în ceea ce privește dezvoltarea inovatoare a tehnicilor de producție alimentară, cât și infrastructura logistică necesară pentru optimizarea eficienței proceselor de comunicare în cadrul punerii în practică a unor rețele inteligente de producție, distribuție și consum (ca forme de organizare cu un înalt nivel de organizare autonomă și flexibilitate evolutivă și care dispun de capacitatea de a învăța să acționeze pentru a-și atinge obiectivele). Caracterul viral, interoperabilitatea și conectivitatea reciprocă a acestor rețele într-un mediu digitalizat va permite, astfel, înlocuirea intermediarilor superflui. În consecință, noile tehnologii ar trebui să devină instrumentele de configurare a unui proces care să conducă la o mai mare eficiență colectivă, prin aplicarea inovării la lanțurile alimentare și la valoarea lor de transformare.

3.3   Cum se poate ajunge la o piață mai cooperatistă

Transformarea globală axată pe producția și consumul responsabil și durabil trebuie privită ca o realitate care include mai mulți actori, în care fiecare dintre grupurile de interes poate să influențeze și să fie influențat de activitatea cooperatistă („coresponsabilitatea social cooperatistă”). O chestiune strategică care trebuie luată în seamă la promovarea modelelor de consum și producție cooperatiste sau intercooperatiste este prevederea unor instrumente și mecanisme instituționale care să permită integrarea modelului în condiții de competitivitate în raport cu lanțul valoric convențional. Unele considerații pot fi utile la luarea de decizii în acest domeniu, și anume:

3.3.1

Adoptarea de măsuri în cadrul politicilor comunitare. Trebuie promovate, prin intermediul reformei cadrului juridic și al unei politici adecvată de stimulare, mijloace de susținere a promovării cooperativelor prin agenții de dezvoltare, credit financiar etc., măsuri de integrare și internaționalizare cooperatistă, măsuri de coeziune și inovare socială și măsuri de consolidare a parteneriatelor dintre instituțiile publice și IMM-uri, cooperative, asociații de consumatori sau alte grupări.

3.3.2

Achiziții publice cooperatiste  (15). Progresele înregistrate în ultimii ani în cadrul achizițiilor publice „ecologice” și, mai recent, în adoptarea de criterii cu caracter etic în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor ale administrațiilor publice au avut un efect important asupra dimensiunii sociale și economice a acțiunilor în favoarea durabilității și a cooperării. Caracterul exemplar al achizițiilor publice, precum și importanța volumului de achiziții aflate în joc le conferă acestora funcția de instrument de promovare indispensabil pentru atingerea obiectivelor stabilite. Stimularea circulației fluxurilor de piață între administrațiile publice și rețelele de cooperative poate fi hotărâtoare pentru apariția unui noi model de producție și consum durabil.

3.3.3

Mărci de calitate  (16). Mărcile de calitate sunt instrumente indirecte de promovare care certifică originea, caracteristicile și calitățile produselor comercializate, scoțând în evidență, în acest caz, valoarea adăugată a aspectului social aferent producției cooperatiste („marca cooperatistă”). Această imagine de marcă scoate în evidență și permite asociațiilor de exploatații agricole să treacă de la o orientare către producție la o orientare către piață.

3.3.4

Transparența și informarea consumatorilor  (17) Atunci când este bazată pe campanii de sensibilizare și conștientizare a cetățenilor în ce privește efectuarea deciziilor de cumpărare în cadrul unei piețe cooperatiste, transparența, în special cea care privește calitatea și trasabilitatea, reprezintă un factor de echilibru în lanțul valoric și are drept consecințe o mai mare simetrie informațională și o acțiune coordonată între producție și consum – necesare pentru eficiența unui model bazat pe durabilitate – conectând în spațiu și timp oferta și cererea în integrarea proceselor de comercializare respective. De asemenea, trebuie acordată prioritate grupărilor de consumatori, precum și rețelelor care duc la concentrarea cererii finale de produse agroalimentare.

3.3.5

Educarea și formarea în spiritul antreprenoriatului social și al cooperativismului  (18) Cu toate că este vorba de un instrument în mod clar proactiv ale cărui efecte nu se observă imediat, el este totuși fundamental pentru consolidarea schimbărilor survenite pe piață. Cunoașterea și asimilarea principiilor cooperatiste în centrele de învățământ nu doar inculcă o atitudine timpurie în favoarea acestui model cooperatist și a cooperatismului ca sursă de încredere; ci permite și difuzarea acestei practici printre părinți, oferindu-le acestora din urmă modele de consum în consonanță cu acțiunile propuse. În acest sens, trebuie insistat asupra importanței deosebite a promovării spiritului întreprinzător în rândul tinerilor pentru stimularea și motivarea lansării și consolidării cooperativelor, fie în faza de producție ori în fazele de comercializare sau de consum. La toate acestea vor contribui, fără îndoială, cunoașterea, schimbul reciproc și diseminarea bunelor practici cooperatiste.

3.3.6

Tratament fiscal diferențiat  (19). Este necesar ca o impozitare mai echitabilă să permită orientarea consumului către o utilizare mai eficientă a resurselor (20), pentru a ține seama mai bine de conținutul fiecărui produs, din punct de vedere social și de mediu, precum și de valoarea adăugată generată de formula cooperatistă. Oricare ar fi cadrul fiscal specific, stimulentele fiscale și ajutoarele compensatorii reprezintă unele dintre instrumentele cele mai directe și cu cel mai mare potențial de îndeplinire a obiectivelor propuse. Așa cum demonstrează experiența acumulată în diversele state membre, adoptarea unui tratament fiscal diferențiat promovează autonomia și independența financiară dar, la fel ca și unele dintre inițiativele propuse anterior, necesită o analiză de impact prealabilă.

3.3.7

Punerea în aplicare tehnologică. Progresul tehnologic și accesul universal la acesta reprezintă cel mai bun mijloc de stimulare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. În acest sens, trebuie subliniate următoarele inițiative: cercetarea și inovarea aplicate produselor agroalimentare, crearea de noi spații și canale de comercializare și, în sfârșit, certificarea calității progresive, prin atribuirea de puncte suplimentare în funcție de valoarea nutritivă, garanțiile de aprovizionare și alte avantaje publice și, pe de altă parte, prin retragerea de puncte în funcție de consecințele sociale și de mediu negative, printre altele, astfel încât să se poată demonstra îndeplinirea unor criterii cum ar fi sănătatea și siguranța alimentară, amprenta ecologică sau socială; de asemenea, în acest mod, produsele pot fi apreciate de consumatori în raport cu prețul și costurile de producție și distribuție corespunzătoare. Pentru punerea în aplicare a acestui instrument de certificare este necesară recurgerea la elemente cum ar fi sistemele de telefonie inteligentă, aplicațiile informatice specifice și rețelele sociale.

3.4   Avantajele concurențiale ale pieței cooperatiste

Pe lângă avantajele evidente ale unui model bazat pe durabilitate și cooperare economică și socială, piața cooperatistă prezintă o serie de avantaje concurențiale, ceea ce afectează unele aspecte extrem de importante pentru politicile comunitare din următoarele domenii:

3.4.1

economic: accesul stabil și sigur al produselor agricole la piețe, finanțarea durabilă, investițiile responsabile din punct de vedere social, dinamizarea pieței, ocrotirea concurenței, protecția drepturilor și intereselor consumatorilor etc.;

3.4.2

social: amenajarea teritoriului, dezvoltarea rurală și incluziunea, patrimoniul cultural, identitatea locală și regională, suveranitatea și securitatea alimentară, evitarea producției excesive și accesibilitatea alimentelor, trasabilitatea socială a produselor, evitarea delocalizării întreprinderilor, garantarea unor salarii demne și îmbunătățirea condițiilor de muncă, răspunderea socială și consumul responsabil, sănătatea în UE și stilurile de viață sănătoase, participarea directă a cetățenilor la luarea de decizii în cadrul instituțiilor care îi reprezintă etc.

3.4.3

ecologic: economiile de energie, prezervarea ecosistemelor, amprenta ecologică, agroecologia, utilizarea rațională și responsabilă a materiilor prime și a resurselor naturale, ciclul de viață al produselor agroalimentare, crearea de locuri de muncă ecologice ca strategie a difuzare a pieței etc.

Bruxelles, 11 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Comunicarea Comisiei „Actul privind piața unică” COM(2011) 206 final.

(2)  Comunicarea Comisiei cu privire la Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă, COM(2008) 397 final.

(3)  Avizul CESE „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050”JO C 376, 22.12.2011, p. 110-116.

(4)  Organizația Națiunilor Unite, Adunarea generală „Raport al raportorului special privind dreptul la alimentație”, Olivier de Schutter (A/HRC/19/59 – 26 decembrie 2011).

(5)  Concluziile președintelui Nilsson în urma Conferinței „Food for everyone, către un acord global”.

(6)  Avizul CESE „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa”JO C 48, 15.2.2011, p. 145.

(7)  Avizul CESE „Cooperativele și restructurarea”JO C 191, 29.6.2012 p. 24-30.

(8)  Comunicarea Comisiei „Politica integrată privind produsele”, COM(2003) 302 final.

(9)  În acest sens, ca formulă antreprenorială emergentă, cooperativa integrală sau societatea cooperativă de interes colectiv este o întreprindere care produce bunuri și servicii pentru satisfacerea necesităților colective ale unei regiuni, prim mobilizarea solidară a actorilor interesați.

(10)  Comunicarea Comisiei „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii”, COM(2010) 672 final.

(11)  Politica agricolă comună după 2013. Reacția agricultorilor și a cooperativelor agricole din UE la propunerile legislative ale Comisiei (COPA COGECA 2012).

(12)  Salcedo Aznal, Alejandro. „Societate de consum sau rețele de consumatori? Schiță pentru o analiză socială a consumatorului actual”(¿Sociedad de consumo o redes de consumidores? Esbozo para un análisis social del consumidor actual?) (2008).

(13)  Comunicarea Comisiei cu privare la Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă, COM(2008) 397 final.

(14)  Avizul CESE „Modelul agricol comunitar: calitatea producției și comunicarea cu consumatorii ca factori ai competitivității”JO C 18, 19.1.2011, p. 5.

(15)  Comunicarea Comisiei „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” COM(2011) 681 final.

(16)  Comunicarea Comisiei „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii”, COM(2010) 672 final.

(17)  Comunicarea Comisiei cu privire la Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă, COM(2008) 397 final.

(18)  Comunicarea Comisiei „Inițiativă pentru antreprenoriatul social - Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale”, COM(2011) 682 final.

(19)  Avizul CESE „Diversitatea formelor de întreprindere”JO C 318, 23.12.2009, p. 22-28.

(20)  COM(2011) 571 final și Avizul „Promovarea producției și consumului durabil în UE”JO C 191, 29.6.2012, p. 6.


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/49


Avizul Comitetului Economic și Social European privind revizuirea orientărilor din 1994 și 2005 privind aviația și aeroporturile din UE (aviz suplimentar)

2012/C 299/10

Raportor: dl Jacek KRAWCZYK

Coraportor: dl Nico WENNMACHER

La 14 iulie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz suplimentar pe tema

Revizuirea orientărilor din 1994 și 2005 privind aviația și aeroporturile din UE.

Comisia consultativă pentru mutații industriale, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 11 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 11 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 143 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 1 abținere.

1.   Concluzii

1.1   Comisia Europeană intenționează să revizuiască orientările din 1994 privind, pe de o parte, aplicarea articolelor 92 și 93 din Tratatul CE cu privire la ajutoarele de stat în sectorul aviației, și, pe de altă parte, orientările UE din 2005 privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturi regionale (numite în continuare „orientările privind aviația”).

1.2   Din 2005, statele membre s-au abținut să notifice Comisiei numeroase cazuri în care aeroporturile sau comunitățile locale au acordat subvenții.

1.3   CESE împărtășește punctul de vedere al principalelor părți interesate, conform căruia revizuirea orientărilor actuale privind aviația este absolut necesară și trebuie înfăptuită neîntârziat, pentru a crea condiții de concurență echitabile. Dezvoltarea aeroporturilor regionale este importantă pentru creșterea economică și coeziunea teritorială și presupune existența unor reglementări clare privind acordarea ajutoarelor de stat.

1.4   CESE consideră necesară elaborarea unui studiu care să prezinte situația actuală a ajutoarelor de stat și a practicilor similare, în măsura în care acestea aduc atingere punerii în aplicare a orientărilor privind aviația. Dincolo de analiza practicilor actuale din acest sector, studiul ar trebui să conțină și informații cu privire la sumele și tipul ajutoarelor acordate, la impactul acestora asupra dezvoltării economice reale și la efectele cantitative și calitative asupra ocupării forței de muncă.

1.5   În cadrul recomandărilor cu privire la revizuirea orientărilor privind aviația, prezentate la capitolul 5 al acestui aviz, CESE:

subliniază necesitatea unui cadru juridic armonizat în UE, aplicabil întregului sector al aviației, care să prevină practicile necontrolate de acordare a subvențiilor și să garanteze condiții de concurență echitabile pentru toți operatorii de pe piață, inclusiv pentru cei de la nivel local;

recunoaște, ca principiu general valabil, că investițiile private nu pot fi considerate ajutoare de stat, chiar dacă un operator din sectorul public poate acționa în același timp și ca investitor privat, dacă investiția se justifică din punct de vedere comercial;

recomandă ca ajutoarele de stat pentru investiții în infrastructura aeroportuară și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene să fie posibile numai în cazuri strict definite și să fie limitate în ceea ce privește durata de timp și intensitatea;

recunoaște necesitatea dezvăluirii tuturor informațiilor privind ajutoarele disponibile pentru aeroporturi și operatori și privind condițiile în care aceste ajutoare au fost acordate;

solicită să fie încurajate în continuare dialogul social și prevenirea dumpingului social din acest sector;

subliniază importanța punerii în practică corecte a orientărilor; aplicarea acestora este de maximă importanță;

solicită elaborarea unei politici pe termen lung pentru dezvoltarea aeroporturilor regionale. Orientările privind aviația pot fi puse în practică cu succes numai dacă se ajunge la un acord asupra definirii clare a priorităților politice pentru dezvoltarea aeroporturilor regionale.

2.   Introducere

2.1   În ultimele două decenii, sectorul european al transporturilor aeriene a trecut printr-o serie de transformări, datorate mai ales liberalizării pieței și înființării ulterioare a unor companii de transport aerian cu tarife reduse. Prin crearea acestor noi companii și a unor noi aeroporturi regionale și prin prețurile mai reduse, piața unică a transportului aerian a oferit unui număr mai mare de cetățeni europeni acces la servicii de transport aerian, cu un impact considerabil asupra ocupării forței de muncă și a relațiilor de muncă din acest sector.

2.2   În 1994, în contextul liberalizării pieței serviciilor de transport aerian, Comisia a adoptat primele orientări privind aviația; acestea conțineau dispoziții de evaluare a ajutoarelor sociale și de restructurare acordate companiilor aeriene, în vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile pentru transportatorii aerieni. În 2005, acestea au fost completate cu orientările privind finanțarea publică a aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturi regionale.

2.3   Comisia Europeană intenționează să revizuiască orientările din 1994 privind aplicarea articolelor 92 și 93 din Tratatul CE cu privire la ajutoarele de stat în sectorul aviației, pe de o parte, și orientările UE din 2005 privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturi regionale, pe de altă parte.

2.4   Multe companii aeriene din rețeaua europeană (majoritatea aparținând Asociației Companiilor Aeriene Europene – AEA) au declarat că s-au confruntat în ultimii ani cu un nou tip de concurență din partea unor companii aeriene care obțin venituri considerabile din partea comunităților și aeroporturilor locale. Conform poziției membrilor AEA, aceste subvenții au fost ilegale, constituind cazuri flagrante de acordare a unor ajutoare de stat care au ca urmare denaturarea concurenței pe piața europeană a transporturilor aeriene.

2.5   În conformitate cu Asociația Europeană a Companiilor Aeriene cu Preț Scăzut (ELFAA), consolidarea din ce în ce mai mare în rândul companiilor în rețea, menită să crească traficul aerian la nodurile lor aeriene, a dus la scăderea alternativelor de care dispun regiunile și aeroporturile regionale pentru a extinde numărul de legături directe de zbor. În multe cazuri, operatorii cu prețuri scăzute (low-cost carriers – LCC) reprezintă singura posibilitate de creștere pentru aeroporturile regionale de pe piața europeană. Recenta extindere a UE a creat noi posibilități de piață; multe din aceste piețe se bazează în mare măsură pe modelul comercial al prețurilor scăzute în ceea ce privește dezvoltarea și menținerea fluxurilor de trafic. În opinia ELFAA, aceste rute sunt valoroase din punct de vedere social și economic în contextul coeziunii și al dezvoltării regionale în Europa.

2.6   Din 2005, statele membre au încetat să mai notifice Comisiei Europene multe dintre cazurile în care aeroporturile sau comunitățile locale au acordat subvenții; orientările din 2005 în sectorul transportului aerian nu au dus la crearea unor mecanisme naționale de definire exactă a condițiilor de acordare a ajutoarelor. Mai mult, în puținele cazuri care au fost notificate și a fost inițiată o procedură formală din partea Comisiei, deciziile au fost amânate, iar multe cazuri au rămas nesoluționate. Acest fapt a dus la o oarecare impunitate și la un comportament de laissez-faire.

2.7   Imaginea aeroportului ca motor economic pentru dezvoltarea economică a unei regiuni a fost consolidată de angajamentul direct (din punct de vedere financiar) din ce în ce mai redus din partea statului, transferând responsabilitatea de supraveghere, gestionare și finanțare a acestor infrastructuri esențiale spre regiuni și alte autorități locale. Autoritățile regionale consideră că aeroporturilor le revine din ce în ce mai mult rolul de principal instrument de dezvoltare a economiei locale.

2.8   Comisia a primit un număr considerabil de reclamații în acest domeniu, atât din partea vechilor companii aeriene naționale împotriva operatorilor low-cost, cât și viceversa. Din 2005, numărul de notificări înregistrate de către Comisie a rămas mai degrabă scăzut prin comparație cu creșterea amplă a aeroporturilor regionale în UE.

2.9   Principalele rezultate ale consultării publice efectuate de Comisie scot în evidență:

necesitatea simplificării orientărilor și creșterea transparenței acestora;

sprijinirea punerii în aplicare a normelor de acordare a ajutoarelor de stat către companii aeriene și aeroporturi;

necesitatea unei noi categorii de reguli pentru evitarea denaturării concurenței între aeroporturile situate în aceeași zonă;

necesitatea de a dispune de reguli mai clare și mai previzibile privind ajutoarele pentru investiții (definiții clare ale parametrilor financiari).

2.10   De aceea, CESE împărtășește punctul de vedere al principalelor părți interesate, conform căruia revizuirea orientărilor actuale privind aviația este absolut necesară și trebuie înfăptuită neîntârziat, pentru a crea condiții de concurență echitabile. Dezvoltarea aeroporturilor regionale este importantă pentru creșterea economică și coeziunea teritorială și presupune existența unor reglementări clare privind acordarea ajutoarelor de stat.

2.11   CESE consideră că trebuie elaborat un studiu care să prezinte situația actuală a ajutoarelor de stat și a altor practici similare, în măsura în care acestea aduc atingere punerii în aplicare a orientărilor privind aviația. În special în vederea evaluării măsurii în care practicile actuale influențează sau nu condițiile de concurență echitabile pentru aeroporturi și companii aeriene, studiul ar trebui să ofere informații detaliate privind volumul și tipul ajutoarelor acordate, impactul lor asupra dezvoltării și eficienței economice reale și impactul lor cantitativ și calitativ asupra ocupării forței de muncă.

2.12   Criza economică cu care se confruntă lumea în prezent, dar mai ales presiunile bugetare din ce în ce mai acute în UE și în statele membre ar putea pune sub semnul întrebării actuala politică de acordare a ajutoarelor de stat pentru dezvoltarea aeroporturilor regionale. Este necesar să se înțeleagă mai bine în ce măsură modelul economic actual de funcționare a aeroporturilor regionale este sustenabil pe termen mai lung. Așa cum reiese din actualele discuții privind cadrul financiar multianual 2014-2020, încercarea de a realiza mai mult cu bani mai puțini în Europa reprezintă o provocare majoră. Această constatare se aplică în mod cert și subiectului prezentului aviz.

3.   Piața

3.1   În statele membre ale UE există aproximativ 460 de aeroporturi utilizate în cadrul aviației comerciale. În 2010, aproximativ 60 % dintre aeroporturile UE au înregistrat mai puțin de 1 milion de pasageri.

3.2   Piața transporturilor aeriene a evoluat în mod spectaculos în ultimii ani. Companiile cu preț scăzut au dezvoltat modele comerciale noi și cuprinzătoare bazate pe aeroporturile regionale și au obținut cote de piață considerabile. În același timp, aproape toate vechile companii aeriene naționale au trecut printr-un proces de restructurare, consolidându-și astfel poziția în Europa.

3.3   În 2005, companiile cu preț scăzut dețineau o cotă de 25 % din piața intraeuropeană; până în 2010, aceasta a crescut la 39 %. Dacă statistica se referă exclusiv la traficul pe rute directe, cota este de 43 %. Din 2008 până în 2010, companiile aeriene tradiționale „în rețea” – membri AEA – au înregistrat pierderi considerabile la activitățile intraeuropene; în pofida rezultatelor lor pozitive pe rutele de mare distanță (1 miliard de euro în 2008, 100 de milioane de euro în 2009 și 1,1 miliarde de euro în 2010), câștigul total înainte de deducerea dobânzilor și a taxelor (EBIT) a fost negativ, ca urmare a pierderilor înregistrate pe rutele intraeuropene pe distanțe scurte.

3.4   Asociația Europeană a Companiilor Aeriene cu Preț Scăzut (ELFAA) estimează că, până în 2020, pe baza tendințelor actuale și a planurilor de înnoire a flotelor aeriene, companiile cu preț scăzut vor înregistra o cotă de 45 până la 53 % din numărul total de zboruri intraeuropene. Cota de piață a companiilor cu preț scăzut pe rute directe se va ridica la aproximativ 50-60 %. În perioada actuală de criză, companiile cu preț scăzut nu au înregistrat pierderi la fel de importante precum operatorii în rețea.

3.5   Companiile cu preț scăzut predomină net pe piața operațiunilor de zbor regionale, directe. Dintre companiile aparținând acestei categorii, trei dispun de o cotă de piață de peste 52 %, în timp ce cei mai mari trei operatori în rețea nu însumează decât 22 % din piața traficului interior în rețea. Dacă se ia în considerare atât a) creșterea cotei de piață a companiilor cu preț scăzut pe rutele intraeuropene, cât și b) cota în creștere a zborurilor regionale directe în raport cu legăturile tradiționale între platformele de corespondență (hub-to-hub), se poate trage concluzia că, în prezent, oferta a crescut, dar o parte a acestei oferte (mai ales cea pe rute directe) este asigurată de un număr restrâns de concurenți.

3.6   Cu excepția marilor noduri aeroportuare și a celor mai mari aeroporturi regionale din Europa, numeroase aeroporturi regionale nu pot fi considerate viabile din punct de vedere economic, dacă sunt luate în calcul costurile reale ale infrastructurii. Multe aeroporturi regionale mici nu sunt capabile să suporte costurile de infrastructură, finanțate din alte fonduri disponibile, deseori de la nivel regional. Un număr mare de aeroporturi ar trebui pur și simplu să fie închise dacă ar trebui să plătească costurile reale pentru infrastructură.

3.7   Este important să se țină seama de faptul că Europa se va confrunta în următorii ani cu o insuficiență a capacității aeroportuare. Studiul EUROCONTROL intitulat „Provocările creșterii” (2008) și ultimele estimări pe termen lung (2010) scot în evidență lipsa de capacitate a aeroporturilor europene în lumina creșterii estimate a traficului până în 2030 (16,9 milioane de zboruri, de 1,8 ori numărul de zboruri din 2009). Conform acestor studii oficiale, este alarmantă constatarea că, în pofida unei creșteri estimative de 41 % a capacităților rețelei europene de aeroporturi până în 2030, o cotă de 10 % din totalul zborurilor nu va putea fi efectuată din cauza capacității insuficiente a aeroporturilor.

3.8   În timp ce finanțarea externă a infrastructurii nu reprezintă o problemă majoră pentru aeroporturile mari, ea este esențială pentru multe aeroporturi regionale care nu pot realiza economii de scară și venituri comerciale din care să genereze marjele necesare pentru finanțarea infrastructurii lor.

3.9   O nouă piață a legăturilor directe reprezintă atât o șansă, cât și o sursă de incertitudine pentru anumite aeroporturi regionale, piața fiind foarte volatilă. Companiile cu preț scăzut sunt capabile să-și reorienteze aeronavele și personalul de zbor în întreaga Europă, într-un timp deosebit de scurt, în funcție de potențialul economic al unei rute noi către un aeroport alternativ. Stabilitatea și predictibilitatea veniturilor acestor aeroporturi sunt deci puse sub semnul întrebării.

3.10   Ajutoarele la înființare din partea statului, acordate în conformitate cu orientările actuale, au declanșat o veritabilă „cursă a investițiilor” între diferitele regiuni în vederea dezvoltării aeroporturilor regionale, deseori utilizând și fonduri UE în acest sens. Dacă un aeroport regional se confruntă cu dificultăți financiare, regiunea în cauză solicită ajutoare suplimentare, în baza argumentului că aceste aeroporturi regionale sunt subutilizate și reprezintă costuri necesare pentru comunitatea locală.

4.   Observații specifice

4.1   Pe termen lung, sectorul transporturilor aeriene este un sector cu o profitabilitate foarte scăzută, fiind deja în prezent deosebit de competitivă. Într-un asemenea mediu, chiar și o subvenționare modestă poate influența concurența. O abordare precaută este, prin urmare, necesară.

4.2   Întrebarea majoră este cea cu privire la abordarea necesară în cadrul elaborării unor noi orientări privind aviația. Există mai multe abordări posibile.

4.2.1   Conform ELFAA, valorizarea potențialului aeroporturilor regionale este esențială pentru continuarea procesului de coeziune teritorială și dezvoltare regională în UE, reducând în același timp problema supraaglomerării nodurilor aeriene ale companiilor de rețea. Dezvoltarea aeroporturilor regionale înseamnă crearea de noi locuri de muncă, creșterea activității economice în zonele periferice ale UE, reducerea emisiilor prin conexiuni directe între regiuni în locul unor zboruri indirecte prin utilizarea nodurilor aeroportuare și reducerea emisiilor provenind de la transportul terestru prin utilizarea din partea pasagerilor a aeroporturilor aflate în proximitate. Conform ELFAA, dezvoltarea aeroporturilor regionale trebuie încurajată prin orientări flexibile privind ajutoarele de stat, bazate pe principiul investitorului privat în economia de piață, și nu bazate pe reguli stricte care obstrucționează creșterea acolo unde există o cerere pentru o astfel de creștere.

4.2.2   Conform AEA, noile orientări ar trebui să aibă ca obiectiv protejarea tuturor transportatorilor din acest sector împotriva unor ajutoare financiare discriminatorii și neclare acordate companiilor aeriene de aeroporturile regionale sau de comunitățile locale. Asemenea ajutoare ar trebui permise numai în cazuri strict definite și limitate atât în timp cât, și cu privire la volumul lor. Mai mult, aceste ajutoare ar trebui acordate numai cu titlu individual, cu respectarea principiului transparenței, al tratamentului egal și al nediscriminării între operatori.

4.2.3   Conform ACI EUROPE (Airports Council International Europe), principiul călăuzitor pentru evaluarea măsurilor de ajutor din partea statului ar trebui să fie criteriul posibilei denaturări a concurenței de către un aeroport în termeni de volum al traficului.

4.2.3.1   Exceptarea acordată aeroporturilor din categoria D (cu până la 1 milion de pasageri): este un fapt general recunoscut că aeroporturile al căror volum de trafic rămâne sub un anumit prag nu sunt, în mod normal, viabile din punct de vedere comercial și au nevoie de finanțare publică. În plus, aceste aeroporturi mici asigură deseori conectivitatea teritorială a regiunilor și a conurbațiilor și, prin volumul lor limitat de trafic, nu au un efect negativ asupra condițiilor comerciale din UE. Prin urmare, conform ACI EUROPE, utilizarea de fonduri publice pentru dezvoltarea infrastructurii și a rutelor noi ar trebui să fie permisă fără notificare prealabilă. Cu toate acestea, orice finanțare publică ar trebui oprită odată cu atingerea pragului de un milion de pasageri.

4.2.3.2   Finanțarea publică a infrastructurii și finanțarea pentru înființare de către aeroporturi care depășesc pragul de un milion de pasageri trebuie să îndeplinească cerințele testului investitorului privat, adaptat nevoilor specifice ale sectorului aeroportuar.

4.3   CESE sprijină punctul de vedere al Comisiei cu privire la revizuirea abordării generale a acordării de ajutoare de stat supuse prevederilor orientărilor privind aviația. În acest sens ar trebui adoptate următoarele principii:

să nu existe denaturări ale concurenței;

să se îmbunătățească dezvoltarea și accesibilitatea regiunilor prin crearea în continuare a unor condiții favorabile transportului aerian regional;

să se evite multiplicarea aeroporturilor nerentabile;

să se evite crearea și menținerea unor supracapacități.

4.4   Trebuie să se promoveze dezvoltarea unor aeroporturi capabile de a-și suporta cheltuielile și o mai amplă mobilizare a investitorilor privați. Pe de altă parte, CESE înțelege și sprijină necesitatea unei obligații de serviciu public pentru serviciile de transport aerian de interes economic, în special în ceea ce privește deservirea regiunilor izolate sau a insulelor.

5.   Recomandări

5.1   CESE subliniază necesitatea unui cadru juridic armonizat în UE, aplicabil întregului sector al aviației, care să prevină practicile necontrolate în materie de subvenții și să garanteze condiții de concurență echitabile pentru toți operatorii de pe piață, inclusiv la nivel local.

5.2   Ca principiu general, investițiile private nu pot fi considerate ajutoare de stat. În același timp, un operator aparținând sectorului public poate acționa în calitate de investitor privat, dacă investiția poate fi justificată din punct de vedere comercial.

5.3   Noile orientări propuse de Comisie ar trebui să urmărească protejarea tuturor companiilor și aeroporturilor împotriva acordării de ajutoare discriminatorii, neclare și care denaturează concurența din partea autorităților sau aeroporturilor regionale. Finanțarea publică nu trebuie să denatureze concurența dintre aeroporturi și dintre companiile aeriene. CESE consideră că pentru consolidarea dezvoltării regionale nu sunt necesare exceptări pe categorii pentru anumite aeroporturi sau companii aeriene.

5.3.1   Ajutoarele de stat pentru investiții în infrastructură aeroportuară și ajutoarele de înființare pentru companii aeriene ar trebui permise numai în cazuri strict definite și limitate atât în timp, cât și cu privire la volumul lor. În plus, acestea ar trebui acordate numai în condiții excepționale, cu respectarea fermă a principiilor transparenței, egalității de tratament și nediscriminării.

5.3.2   În ceea ce privește transparența, condițiile în care ajutoarele din fonduri publice sunt disponibile ar trebui făcute accesibile publicului larg. Ajutoarele disponibile pentru aeroporturi și companiile de transport aerian ar trebui divulgate integral, la fel ca și condițiile de acordare a acestora.

5.3.3   Noile orientări ar trebui stabilite prin intermediul unui set clar și simplu de reguli pentru a garanta sectorului european al aviației securitate juridică. CESE subliniază importanța unei puneri în practică corecte a orientărilor; aplicarea acestora este de maximă importanță.

5.4   Noile orientări trebuie să țină seama de interesele angajaților și ale pasagerilor. Având în vedere că resursele umane reprezintă o componentă esențială pentru calitatea sistemului de transporturi aeriene, o industrie aeronautică civilă durabilă trebuie să ofere locuri de muncă de calitate și condiții bune de muncă. În această ordine de idei, se recomandă stimularea dialogului social și evitarea dumping-ului social în sector.

5.5   CESE solicită elaborarea unei politici pe termen lung cu privire la dezvoltarea aeroporturilor regionale. Orientările privind aviația pot fi aplicate cu succes numai dacă se definesc priorități politice clare pentru dezvoltarea aeroporturilor regionale. Comisiei îi revine misiunea de a elabora neîntârziat o asemenea agendă politică.

5.6   CESE solicită statelor membre sprijinul și angajamentul ferm pentru pregătirea și punerea în aplicare a noilor orientări. Ajutoarele de stat trebuie să fie în mod obligatoriu supuse obligației notificării.

5.7   Crearea unei comodalități eficiente între transportul feroviar și cel aerian trebuie în continuare analizată și pusă în practică, pentru a facilita accesul la anumite regiuni și a îndeplini cerințele de mediu.

5.8   Acest lucru este deosebit de important în contextul alocării fondurilor UE în noul cadru financiar multianual. A realiza mai mult cu un buget mai restrâns presupune definirea unor priorități clare. Dezvoltarea regională este foarte importantă, însă nu ar trebui să justifice dezvoltarea în continuare a unor aeroporturi pentru care nu există posibilitatea creării unei cereri suficient de mari.

Bruxelles, 11 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


III Acte pregătitoare

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN

A 482-a sesiune plenară din 11 și 12 iulie 2012

4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/54


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Restructurare și anticiparea schimbărilor: învățăminte desprinse din experiența recentă” (Carte verde)

COM(2012) 7 final

2012/C 299/11

Raportor: dl Antonello PEZZINI

Coraportor: dl Thomas STUDENT

La 17 ianuarie 2012, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Restructurare și anticiparea schimbărilor: învățăminte desprinse din experiența recentă

COM(2012) 7 final.

Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI), însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 11 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 11 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 134 de voturi pentru și 7 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul dorește în primul rând să sublinieze că întreprinderile reprezintă – prin definiție – elementul esențial al strategiilor de adaptare a operatorilor de pe piață, ele aflându-se în centrul proceselor de restructurare.

1.2

Comitetul subliniază importanța rolului pe care Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI) l-a jucat și îl joacă în domeniul restructurărilor industriale, ca platformă de dialog constructiv și de elaborare a ideilor și propunerilor înaintate apoi Comisiei, Consiliului și Parlamentului European.

1.3

CESE reafirmă că restructurările constituie, în general, procese fiziologice complexe. Anticiparea schimbărilor presupune pregătirea întreprinderilor și a lucrătorilor pentru confruntarea cu noile provocări, minimizând impactul social al schimbărilor și maximizând șansele de reușită, creând un climat de încredere reciprocă și implicând hotărât partenerii sociali și societatea civilă organizată.

1.4

Lucrătorii și întreprinderile din UE se văd confruntați cu:

schimbări rapide pe piețele interne și internaționale de referință,

apariția de noi parteneri de anvergură mondială,

introducerea de noi tehnologii care accelerează uzura morală,

consumatori din ce în ce mai conștienți de rolul pe care îl au în influențarea consumului și a investițiilor, în sensul respectării mediului și a dezvoltării durabile,

tendințe demografice care accentuează îmbătrânirea forței de muncă,

schimbări considerabile pe piețele forței de muncă (însoțite de un dumping social masiv) și

în prezent, cu efectele negative durabile ale crizei economice și financiare și cu o slăbiciune evidentă a Europei pe piețele mondiale.

1.5

Așadar, CESE consideră că prezentarea Cărții verzi are loc într-un moment prielnic și oportun, dar speră că lansarea dezbaterilor și reflecțiilor va fi urmată de acțiuni concrete și eficiente, caracterizate de o abordare integrată la toate nivelurile de producție, de consum și de servicii. Aceasta implică o interacțiune și un schimb de informații între diversele niveluri ale lanțului de producție și distribuție, precum și un schimb de bune practici în domeniu și un calendar cu termene precise de aplicare a liniilor directoare, standardelor și cadrelor de referință, care au la bază un conglomerat de norme europene și de valori comune și împărtășite.

1.6

CESE consideră că, în ceea ce privește anticiparea și restructurarea, o importanță esențială o are punerea în valoare a rolului partenerilor sociali, al societății civile organizate și al consumatorilor, la nivel european, național, regional, local și de întreprindere, cu implicarea responsabililor locali și a rețelelor de cunoaștere și de competențe.

1.7

În opinia CESE, dialogul social, negocierea și participarea nu sunt numai valori fundamentale ale modelului social european, ci și instrumente care susțin cu succes și promovează coeziunea socială, calitatea locurilor de muncă și crearea acestora, precum și sporirea inovării și competitivității în economiile europene.

1.8

CESE este de părere că politicile structurale și de coeziune ale UE, dar și cele de inovare și de cercetare, ar trebui orientate către susținerea proactivă a mecanismelor de anticipare și de însoțire a restructurărilor, în vederea transformării lor în sisteme de succes, în slujba lucrătorilor și întreprinderilor.

1.9

CESE consideră că este esențial ca partenerii economici și sociali să facă parte într-o mai mare măsură din organismele de monitorizare a fondurilor structurale, astfel încât politica structurală europeană să fie încununată de succes.

1.10

CESE recomandă ca măsurile de politică structurală să fie strâns interconectate și coordonate cu cele de sprijinire a cercetării și inovării, sprijinind, prin investiții și politici industriale, tranziția la o economie europeană cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

1.11

În opinia CESE, programele europene de educație și formare profesională, precum și de învățare pe tot parcursul vieții, vor trebui să reprezinte instrumente privilegiate ale autorităților publice și întreprinderilor, de anticipare a schimbării în mod proactiv, venind în completarea eforturilor continue ale actorilor economici, mai ales ale IMM-urilor și lucrătorilor.

1.12

CESE recomandă ca la nivel european să existe o coordonare mai strânsă între politicile și serviciile Comisiei, agenții și numeroase observatoare, pentru a putea susține într-un mod clar și coerent deciziile întreprinderilor în materie de restructurare. În special IMM-urile și microîntreprinderile care întâmpină dificultăți evidente în procesul de anticipare a schimbărilor ar trebui să poată beneficia de mecanisme adecvate de sprijin și îndrumare.

1.13

CESE reafirmă necesitatea ca ajutoarele de stat care vin în sprijinul ocupării forței de muncă în întreprinderile afectate de probleme legate de globalizare să fie acordate în măsura îndeplinirii condițiilor de asigurare a concurenței libere și loiale.

1.14

În cele din urmă, CESE solicită consolidarea politicii europene care sprijină conceperea de exerciții participative de prognoză, teritoriale și sectoriale, în vederea elaborării unor viziuni comune și împărtășite, inclusiv printr-o mai bună punere în valoare a teritoriului, astfel încât întreprinderile viabile și competitive să creeze locuri de muncă mai multe și mai bune.

1.15

Având în vedere evoluțiile demografice din Europa, CESE consideră că este deosebit de important să existe o politică activă în domeniul îmbătrânirii și al așa-numitei „economii a vârstei a treia” (silver economy), prin adaptarea producției și serviciilor la aceste noi oportunități.

2.   Introducere

2.1

Va fi nevoie de timp pentru ca economia europeană să se redreseze și să iasă din cea mai gravă recesiune care a afectat Europa în ultimele decenii. Criza supune guvernele și finanțele publice ale țărilor unor puternice presiuni, determinând raționalizări, restructurări și închideri de întreprinderi în economia reală și având urmări grave sub aspectul șomajului.

2.2

Restructurările îmbracă forma unor procese complexe, cu aspecte multidimensionale, și presupun modificări ale strategiilor întreprinderilor sub aspectul organizării, formei, dimensiunilor și activităților acestora.

2.2.1

Mai ales la nivel sectorial, vor trebui identificate obiective economice și operaționale multiple, legate de situația piețelor globale și a sectoarelor în care operează întreprinderea.

2.3

Procesul ar trebui să se manifeste – ținând seama așa cum se cuvine de interesele și comportamentele consumatorilor – sub forma anticipării posibilității apariției de locuri de muncă în sectoarele emergente, acordându-se o atenție deosebită IMM-urilor, care sunt cel mai grav afectate de criza actuală.

2.4

Anticiparea schimbărilor nu înseamnă doar pregătirea întreprinderilor și lucrătorilor pentru confruntarea cu evoluțiile viitoare, ci și prevederea restructurărilor impuse de aceste provocări, minimizând impactul social al schimbărilor, asigurând stabilitatea și reducând costurile, protejând mediul și dezvoltarea durabilă: platformele tehnologice europene și studiile efectuate de acestea pot oferi perspective concrete, atât pentru lucrători, cât și pentru întreprinderi.

2.5

În cursul ultimelor două decenii, am asistat la o accelerare a fenomenelor de repoziționare pe piață, de relocalizare, de reorganizare și/sau de închidere a unor unități de producție, la fuziuni, achiziții și/sau externalizări ale activităților. Cu toate acestea, în ultimii patru ani, cerințele de consolidare a capacităților de anticipare a unor astfel de procese s-au făcut simțite din ce în ce mai acut în Europa, ținând seama de rapiditatea schimbărilor și de nevoia urgentă de restructurare, apărută în urma agravării crizei economico-financiare și a piețelor. Piețele din diverse țări sunt influențate inclusiv de fenomene precum explozia numărului de vânzări transfrontaliere sau pe internet.

2.6

Criza economică și financiară nu numai că a accelerat procesele de restructurare la diverse niveluri, ci a condus și la măsuri de austeritate și la reduceri ale cheltuielilor publice (având ca rezultat o scădere considerabilă a numărului locurilor de muncă în sectorul public), afectând, de asemenea, în multe țări, diversele sisteme de protecție a lucrătorilor, comunităților locale și întreprinderilor.

2.7

Sub aspectul restructurării, obiectivul Comisiei este de a contribui la consolidarea și diseminarea culturii anticipării și inovării în raport cu modul în care este pusă în practică restructurarea însăși. Uniunea și statele membre au o responsabilitate comună „în vederea realizării obiectivelor enunțate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană” (art. 145 din TFUE).

2.8

Comisia recunoștea deja în comunicarea sa din 2005 privind restructurarea și ocuparea forței de muncă existența problemelor legate de costurile sociale ale restructurării, care îi afectează nu numai pe lucrători, care au parte de o incertitudine crescândă în privința condițiilor lor de lucru, ci și diversele sectoare ale economiei.

2.9

Deși restructurările sunt în principiu reglementate la nivel național și regional, Uniunii îi revin responsabilități importante în gestionarea, controlul și accelerarea restructurărilor, ea fiind chemată să supravegheze funcționarea corectă a cadrului de reglementare al UE – în ceea ce privește informarea și consultarea, dar și protecția lucrătorilor (1) – și să joace un rol activ, în special în virtutea Strategiei Europa 2020 și a obligațiilor stabilite în tratat.

2.10

Dacă UE dorește să facă față cu succes provocărilor crizei economice și financiare, ale globalizării, schimbărilor climatice, tendințelor demografice și inegalităților în creștere cauzate de costurile sociale ale programelor de austeritate, ea are nevoie să conceapă și să consolideze strategii proactive de anticipare și gestionare a restructurărilor, plecând de la un cadru comun de valori și practici, care să respecte marile obiective sociale și economice ale tratatului.

2.11

În contextul „orientărilor integrate” Europa 20202 (adoptate de Consiliu la 22 aprilie 2010), Europa și statele membre vor trebui așadar să pună în practică reforme care vizează o „creștere inteligentă”, indusă de cunoaștere și inovare și care, ținând seama de nevoile și comportamentele consumatorilor, urmărește:

promovarea unor reforme structurale coordonate, care contribuie efectiv la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă și sporesc competitivitatea UE în economia globală;

asigurarea funcționării piețelor forței de muncă, prin investiții în tranziții reușite, dezvoltarea unor competențe adecvate, creșterea calității locurilor de muncă și combaterea șomajului structural, a celui de lungă durată și a inactivității;

îmbunătățirea mediului de afaceri și stimularea creării de noi întreprinderi și noi locuri de muncă, în special în economia ecologică și în cea a vârstei a treia;

îmbunătățirea calității educației, asigurând accesul pentru toți și aprofundând relațiile dintre pregătire, mediul universitar și piața muncii;

promovarea unor modele proactive de bune practici, în măsură să anticipeze restructurările de întreprinderi, de care este nevoie pe o piață a muncii în tranziție;

perfecționarea cadrului legislativ, pentru a promova inovația și transferul cunoștințelor în întreaga Uniune;

încurajarea spiritului întreprinzător și furnizarea de contribuții la transpunerea ideilor creative în produse, servicii și procese care pot genera locuri de muncă de calitate;

favorizarea coeziunii teritoriale, economice și sociale;

gestionarea mai eficientă a provocărilor sociale europene și globale.

2.12

Sprijinul acordat restructurării întreprinderilor și sectoarelor presupune sisteme de alertă timpurie în întreprinderi [cf. Observatorul european al restructurărilor (European Restructuring Monitor – ERM)], văzute ca o condiție preliminară a unei planificări eficiente a proceselor de restructurare, aprobate de toate părțile interesate, atât pentru a permite o recalificare profesională corespunzătoare a lucrătorilor, cât și pentru a asigura dezvoltarea de rețele sectoriale și intersectoriale, capabile să gestioneze schimbarea în mod integrat, cu ajutorul unor servicii de orientare profesională care să garanteze niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă.

2.13

La 18 aprilie 2012, Comisia și-a prezentat la Strasbourg noul pachet privind ocuparea forței de muncă – asupra căruia CESE va avea prilejul să se pronunțe –, prin care solicită statelor membre să-și consolideze politicile naționale de ocupare a forței de muncă și afirmă voința de a coordona și monitoriza mai bine politicile de ocupare a forței de muncă.

3.   Cartea verde a Comisiei

3.1

Comisia Europeană a lansat o dezbatere publică privind restructurarea întreprinderilor și anticiparea schimbărilor, ca „să identifice practicile și politicile de succes în materie de restructurare și adaptare la schimbări”.

3.2

În Cartea verde sunt formulate o serie de întrebări privind învățămintele care trebuie trase de pe urma crizei, posibilele ajustări economice și industriale, adaptabilității întreprinderilor și lucrătorilor, rolul autorităților locale și regionale, precum și rolul formării profesionale în gestionarea resurselor umane, precum și în dialogul între actorii economici și sociali.

4.   Observații generale

4.1

În opinia Comitetului, Cartea verde trebuie văzută ca o continuare a Comunicării din 2005 privind restructurarea și ocuparea forței de muncă, care își propunea să definească rolul UE în anticiparea și gestionarea restructurărilor, în vederea stimulării ocupării forței de muncă.

4.2

Comitetul este de părere că Comunicarea din 2005 a determinat evoluții pozitive la nivelul UE, sub aspectul diverselor activități de promovare a unei abordări europene în materie de anticipare și restructurare, cum ar fi numeroasele conferințe tematice la nivel înalt și seminarele conduse de experți (Forumul restructurării), inițiative în contextul FSE, diferite studii comparative, precum și elaborarea unor instrumentare și a unor linii directoare, documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Restructurările în Europa”, care însoțește Cartea verde, fiind un exemplu clar în acest sens.

4.3

CESE constată cu preocupare că abordarea Cărții verzi nu conține propuneri de acțiuni care să alcătuiască un calendar cu termene precise și apropiate, ca răspuns la gravitatea crizei actuale, concentrându-se în schimb asupra unei serii de întrebări deschise, fără a preciza termenii și modalitățile de aplicare. Dimpotrivă, măsurile preconizate în cadrul altor instrumente, cum ar fi Pachetul privind ocuparea forței de muncă, lansat în mai 2012, asupra căruia CESE va avea prilejul să se pronunțe, par a fi mai hotărâte.

4.4

Întreprinderea constituie, prin definiție, actorul principal al strategiilor de adaptare și de poziționare a unităților proprii care operează pe piețe, și deci al proceselor de restructurare care decurg din astfel de strategii operaționale, fără a se putea însă face abstracție de:

contextul mondializării economiilor, caracterizat de afirmarea unor noi țări, cu sectoare din ce în ce mai promițătoare și competitive, pe piața europeană și pe piețele internaționale;

trăsăturile specifice fiecărei țări din Uniune și din afara ei;

cadrul pluridimensional al politicilor europene de referință, care influențează direct funcționarea și opțiunile întreprinderii, atât în ceea ce privește regulile aplicabile, cât și oportunitățile strategice și operaționale;

cadrul național/regional, care gestionează contextul tehnic operațional în care acționează întreprinderea și lucrătorii;

cadrul teritorial în care au loc efectiv activitățile de restructurare și procesele care permit anticiparea acestora (printr-o coordonare între interlocutorii externi și întreprinderi) și unde sunt puse în practică mecanismele de orientare și de susținere, în special pentru IMM-uri;

cadrul dialogului social și al negocierilor colective, precum și sporirea rolului partenerilor sociali și al organismelor de reprezentare ale companiilor, cărora le revine un rol mai important ca niciodată în adaptarea producției, organizării și condițiilor de lucru la circumstanțe care se schimbă rapid în cursul crizei, pe baza unor bune parteneriate sociale.

4.5

La nivel european, CESE reamintește cele afirmate deja (2): „Pentru a pune la punct o strategie de dezvoltare, partenerii sociali din societatea civilă organizată, în ansamblu, ar trebui să depună eforturi pentru crearea unui teritoriu al responsabilității sociale (TRS) în care să poată fi puse în aplicare strategii coordonate”, printre care:

o strategie de rezistență și de supraviețuire, care să ofere posibilitatea desfășurării de operațiuni pe piețe mature, prin intermediul unei specializări sporite, pe aceeași piață, cu costuri reduse sau cu o puternică diversificare în sectoare învecinate ori cu formule noi;

o strategie de inovare în procese, produse și servicii, cu schimb de piață și de tehnologie, cu materiale noi, care să ducă la realizarea de produse noi;

inițiative noi, printr-un exercițiu de prospectivă, pentru a concepe noi produse și servicii în expansiune, precum piețele-pilot (lead markets), spre care trebuie orientate noi investiții;

marketingul teritorial, care mizează pe excelență, prin încheierea de acorduri cu centre de cercetare, în vederea unui nivel sporit de «contaminare» tehnologică;

sprijinul financiar acordat prin intermediul instituțiilor financiare de dezvoltare, inclusiv prin utilizarea garanției fideiusoare a Fondului european de investiții și a fondurilor structurale;

facilități prin care li se acordă microîntreprinderilor și întreprinderilor mici prelungiri ale termenelor de plată, în special pentru păstrarea locurilor de muncă;

consolidarea împrumuturilor pe termen scurt, pentru ca microîntreprinderile și întreprinderile mici să se poată concentra asupra producției, comercializării și serviciilor postvânzare ale produselor proprii;

sprijinul acordat unui sector terțiar inovator (economia ecologică) și serviciilor destinate persoanelor în vârstă (silver economy), profitând de posibilitatea inovatoare de formare oferită de Fondul Social European;

servicii de înalt nivel puse la dispoziția persoanelor, prin punerea în valoare și potențarea sistemului de asigurări sociale și de sănătate (3);

politici de infrastructură care să contribuie la alegeri mai inovatoare pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon […];

consolidarea, în cadrul achizițiilor publice, a criteriilor de eficiență energetică și a celor de mediu;

îmbunătățirea accesului la informații;

dotarea regiunilor cu strategii de specializare inteligentă, cu participarea societății civile organizate și a tuturor actorilor economici și sociali.

4.6

CESE este de părere că politicile structurale și de coeziune ale UE, dar și cele de inovare și de cercetare, ar trebui orientate către susținerea proactivă a mecanismelor de anticipare și de îndrumare a restructurărilor, în vederea transformării lor în sisteme ce garantează avantaje reciproce pentru lucrători și întreprinderi. Fondurile structurale, în special Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională și Fondul european de ajustare la globalizare, pot juca un rol extrem de important în creșterea capacității de inserție profesională a lucrătorilor și minimizarea impactului social al disponibilizărilor.

4.7

CESE consideră esențială o implicare sporită a partenerilor economici și sociali și a actorilor societății civile organizate în organismele de parteneriat și de monitorizare a fondurilor structurale și subliniază că o premisă fundamentală pentru garantarea succesului politicii structurale europene este existența competențelor specifice părților interesate din teritoriu.

4.8

În special, CESE consideră drept importantă integrarea măsurilor de restructurare și a politicilor industriale, în vederea tranziției la o economie europeană cu emisii scăzute de dioxid de carbon, care acordă atenția cuvenită cerințelor climatice și ambientale, în măsură să creeze, cu ajutorul unor investiții pe măsură, noi locuri de muncă și competențe ecologice, CESE având prilejul să sublinieze acest lucru în unele avize precedente (4).

4.8.1

De asemenea, în ceea ce privește declararea anului 2012 drept Anul european al îmbătrânirii active, CESE consideră că se impune dezvoltarea unor noi competențe profesionale în serviciile oferite de ONG-uri, de economia socială și de întreprinderi, pentru a veni în sprijinul unei îmbătrâniri active, demne și în condiții bune de sănătate, și pentru a crea produse și servicii care să răspundă cerințelor acestei categorii de consumatori (5).

4.9

În opinia CESE, programele europene de educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții ar trebui, de asemenea, să reprezinte instrumente privilegiate de anticipare în mod proactiv a schimbării, alăturându-se eforturilor permanente ale întreprinderilor și lucrătorilor: așa cum menționează BusinessEurope, „72 % din întreprinderile din UE au evidențiat necesitatea pregătirii personalului propriu în mod sistematic, iar 32 % dintre lucrătorii din UE au participat în 2010 la cursuri de formare, finanțate de angajatorii lor”.

4.10

Pachetele naționale de stimulente și propunerile adoptate până în prezent nu au fost în măsură să dea crizei un răspuns social. Nu se acordă suficientă atenție necesității înființării de locuri de muncă sau unor măsuri care ar putea stimula cererea (ca, de pildă, pachete de stimulente fiscale mai coordonate și politici salariale).

4.10.1

Ajutoarele de stat și finanțările din fonduri structurale, prevăzute pentru a sprijini ocuparea forței de muncă în întreprinderile cu probleme legate de globalizare și de criza creditelor, trebuie să se bazeze pe condiții care să garanteze că aceste ajutoare nu creează obstacole în calea liberei concurențe, că întreprinderile care primesc fonduri se angajează în special să mențină nivelul de ocupare a forței de muncă, iar contractele colective sunt respectate. De exemplu, trebuie avute în vedere evoluțiile din Țările de Jos, în care modelele de tipul „lucrători independenți fără angajați” funcționează foarte bine. Prin intermediul acestuia, șomerii au posibilitatea de a-și pune în valoare competențele și își pot crea propriul loc de muncă.

4.11

În opinia CESE, la nivel european ar trebui să existe o coordonare mai strânsă între politicile și serviciile Comisiei, pentru a susține într-un mod clar și coerent deciziile întreprinderilor în materie de restructurare:

1.

politicile europene în materie de ocupare a forței de muncă, de formare, de cercetare și de inovare, de întreprinderi și de industrie, de energie și de mediu, de economie ecologică și de TIC, de comerț și de relații externe vor trebui mai ales să ofere o viziune comună clară întreprinderilor europene și lucrătorilor, sprijinind opțiunile acestora de adaptare a strategiilor și competențelor;

2.

Agențiile europene, precum Cedefop, cu sediul la Salonic, și Eurofound, cu sediul la Dublin, observatoarele, cum ar fi Observatorul European pentru IMM-uri sau Centrul european de monitorizare a schimbărilor (European Monitoring Centre on Change – EMCC), institutele Centrului comun de cercetare, ca de exemplu Institutul pentru studii tehnologice prospective de la Sevilla, precum și activitățile prospective desfășurate în contextul capitolului „Știința în societate”, din cel de-al șaptelea Program–cadru pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrație, vor trebui să găsească puncte comune și să asigure coerența activităților lor, astfel încât să furnizeze întreprinderilor și lucrătorilor cadre clare și accesibile pentru schimbare.

4.12

CESE consideră drept esențială punerea în valoare a rolului partenerilor sociali și a societății civile organizate la toate nivelurile: dialogul social, negocierea și participarea nu sunt numai valori fundamentale ale modelului social european – la care CESE a aderat dintotdeauna –, ci și instrumente care susțin cu succes și promovează coeziunea socială, calitatea locurilor de muncă și crearea acestora, precum și sporirea inovării și competitivității în economiile europene.

4.13

În acest sens, Comitetul subliniază importanța rolului pe care Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI) îl joacă în calitate de platformă de dialog constructiv și de elaborare de idei și propuneri, în virtutea experienței considerabile acumulate de la adoptarea Tratatului CECO.

4.14

După cum a reieșit din numeroase studii și analize ale bunelor practici, atât la nivelul UE, cât și la cel național, relațiile bazate pe încredere dintre partenerii sociali și dialogul social eficient reprezintă premise fundamentale pentru anticiparea și gestionarea optimă a schimbării.

4.15

CESE consideră în special că dialogul, concertarea și negocierea sunt condiții esențiale pentru reformă și pentru parcursuri de flexicuritate. Pe de o parte, se impune asigurarea unor condiții-cadru, care să permită întreprinderilor (cu respectarea diferențelor între situațiile naționale) să se adapteze rapid și flexibil la inovații, la piețe și la solicitările utilizatorilor/consumatorilor, iar pe de altă parte, este neapărată nevoie ca adaptabilitatea și evoluția profesională a lucrătorilor să fie sprijinite.

4.16

De asemenea, după cum CESE a subliniat deja, flexicuritatea poate funcționa doar în condițiile în care angajații dispun de o bună formare profesională. Noile competențe și înființarea de noi locuri de muncă sunt strâns legate între ele. În plus, CESE consideră că măsurile de îmbunătățire a aspectelor de securitate (în înțeles larg) cuprinse în noțiunea de flexicuritate – cu locuri de muncă stabile – reprezintă, în prezent, prioritatea principală.

4.17

CESE consideră important ca autoritățile publice, organismele de educație și de formare și întreprinderile să-și unească forțele pentru a spori oferta de formare și de locuri de muncă, dezvoltând noi profiluri și competențe profesionale polivalente și susținând parcursuri de învățare de-a lungul întregii vieți active.

4.18

În acest context, Comitetul subliniază importanța fundamentală a instituirii unor mecanisme de acces la educație și formare continuă, pentru a răspunde cererii de noi profiluri profesionale și calificări, mai ales pentru tineri, în conformitate cu perspectivele schițate de Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă, asupra căreia CESE a avut ocazia să se pronunțe (6).

4.19

CESE evidențiază importanța unei cooperări consolidate între diverșii actori de la nivel local, având în vedere că, mai ales la acest nivel, existența unui bun dialog social, într-un climat de încredere, și o atitudine pozitivă față de schimbare constituie factori importanți de prevenire sau de limitare a consecințelor sociale negative.

4.20

În opinia CESE, o atenție specială merită acordată IMM-urilor, care trebuie să poată beneficia de pe urma unor măsuri corespunzătoare adoptate de autoritățile publice și private (cum ar fi organizațiile patronale și profesionale, camerele de comerț, industrie și meșteșugărie, precum și alte instituții), mai ales la nivel local și regional, cu posibilități de acces privilegiat la credite și la programe de formare, și a unor demersuri adecvate de reducere a birocrației și a formalităților administrative.

4.21

Viitoarele consultări privind politica de anticipare și restructurare, precum și configurarea acesteia, vor trebui să se bazeze pe rezultatele celor peste șapte ani de analize aprofundate, studii și rapoarte efectuate la nivel european.

4.22

Dacă, în trecut, atenția se concentra în mod clar pe analize și pe schimbul de informații privind bunele practici (7) și experiențele inovatoare, în viitor UE va trebui să se concentreze mai mult pe acțiuni concrete, adică pe dezvoltare și creștere, și să promoveze implementarea de orientări comune, standarde și cadre de referință care au la bază un conglomerat de norme europene și de valori comune.

4.23

Nu în ultimul rând, CESE subliniază importanța aspectului uman: persoanele și familiile care sunt victime ale restructurărilor sectoriale și de întreprindere trăiesc adesea drame care nu sunt întotdeauna luate în considerare așa cum se cuvine. Vor trebui prevăzute măsuri de îndrumare psihologică și socială, pe lângă necesara reluare a investițiilor și revenirea la creștere și la dezvoltarea durabilă în domeniul ocupării forței de muncă.

Bruxelles, 11 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Directiva privind instituirea unui comitet european de întreprindere 2009/38/CE (JO L 122/2009), Directiva 2002/14/CE (JO L 80, 2002), Directiva 2001/23/CE (JO L 82/2001), Directiva 98/59/CE (JO L 225/1998), Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului (JO L 160/2000).

(2)  Avizul CESE privind efectele crizei mondiale asupra principalelor sectoare europene de producție și servicii, JO C 318/2009.

(3)  Cf. piața-pilot „e-sănătate” [COM (2007) 860].

(4)  Avizul CESE privind promovarea locurilor de muncă ecologice și durabile în cadrul pachetului energie/climă al UE, JO C 44/2011.

(5)  Avizul CESE privind propunerea de Decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al îmbătrânirii active (2012), JO C 51/2011.

(6)  Avizul CESE privind comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă, JO C 318/2011.

(7)  În materie de bune practici, cf. The Restructuring Toolbox (http://www.evta.net/restructuringtoolbox/toolbox/index.html) și proiectul Going Local to Respond Employment Challenges (http://www.evta.net/going_local/catalogue/index.html). Obiective: desfășurarea unor acțiuni regionale, în contextul unor politici și servicii de anticipare a crizelor întreprinderilor, crearea unei comunități de actori și de practici care să permită instituirea unei evaluări comparative permanente în instituțiile de formare care intră în sfera acestui proiect.


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/60


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde privind fezabilitatea introducerii obligațiunilor de stabilitate

COM(2011) 818 final

2012/C 299/12

Raportor: dl Gérard DANTIN

La 23 noiembrie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Cartea verde privind fezabilitatea introducerii obligațiunilor de stabilitate

COM(2011) 818 final.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 13 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie (ședința din 11 iulie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 135 de voturi pentru, 33 de voturi împotrivă și 25 de abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Pentru soluționarea crizei actuale, pentru evitarea unei recesiuni prelungite și pentru crearea unor condiții favorabile relansării creșterii economice și sporirii gradului de ocupare a forței de muncă, este nevoie de „mai multă Europă”, nu de „mai puțină Europă”. Acest lucru presupune o voință puternică din partea Comisiei Europene pentru reafirmarea și punerea în aplicare a metodei comunitare . Din acest punct de vedere, cartea verde este bine-venită.

1.2   În plus însă, Comisia trebuie să își exercite pe deplin dreptul de inițiativă legislativă sub toate aspectele și să formuleze propuneri care să țină seama de amploarea crizei actuale, în locul măsurilor interguvernamentale paliative.

1.3   „Mai multă Europă”, o Europă nouă, trebuie să întrunească solidaritatea, responsabilitatea și încrederea reciprocă. Aceasta din urmă își va găsi bazele într-o guvernanță economică simetrică și echilibrată a unei armonizări bugetare și fiscale eficiente și inevitabile. „Mai multă Europă” pentru partajarea riscurilor legate de datoria suverană, pentru restabilirea solvabilității pe termen lung, pentru facilitarea și realizarea reformelor structurale și pentru mobilizarea investițiilor în favoarea creșterii, a competitivității și a ocupării forței de muncă în întreaga UE, pentru realizarea unei Europe sociale și a bunăstării tuturor.

1.4   În acest context, CESE salută cu căldură prezentarea Cărții verzi privind obligațiunile de stabilitate. Conținutul acesteia se înscrie în logica unei Uniuni Europene cu o integrare din ce în ce mai puternică și înzestrate cu o piață unică și cu o piață de capital proprie și constituie completarea necesară a politicii monetare comune din zona euro. Pe de altă parte, aceste euroobligațiuni ar putea să sporească încrederea potențialilor investitori și astfel să stabilizeze cererea de obligațiuni de stat și să determine scăderea ratelor dobânzilor.

1.5   Cu toate acestea, CESE consideră că maniera în care sunt prezentate hazardul moral și eventuala manifestare concretă a acestuia, indicată în cartea verde, este discutabilă și că acestea ar trebui să fie supuse unei analize aprofundate înainte de a se trage concluzii contestabile. Într-adevăr, dacă argumentele prezentate în cartea verde ar fi corecte, și anume dacă slăbirea disciplinei impuse de piețe, rezultat al uniformizării ratelor dobânzilor, va determina o creștere iresponsabilă a cheltuielilor publice sau o sporire a deficitelor bugetare, o astfel de evoluție ar fi trebuit constatată din momentul introducerii monedei euro. Or, acest lucru nu s-a întâmplat.

1.6   Comitetul împărtășește punctul de vedere al Comisiei, potrivit căreia obligațiunile de stabilitate trebuie să aibă un nivel ridicat de calitate a creditului pentru a putea fi acceptate de investitori și de statele membre din zona euro. Cu toate acestea, date fiind intervențiile politice nesigure și tardive, incertitudinea este atât de mare în prezent, încât probabil nici chiar euroobligațiunile cu garanții comune și individuale nu vor mai fi primite în viitor la fel de bine ca în urmă cu câteva luni.

1.6.1   CESE estimează așadar că este neapărat necesară implicarea în mai mare măsură a BCE în soluționarea crizei, de exemplu prin acordarea unei licențe bancare FESF sau MES.

1.7   În ceea ce privește diferitele „opțiuni pentru emisiunea de obligațiuni de stabilitate”, Comitetul consideră că cea de-a doua abordare, care constă în „substituirea parțială a emisiunii de obligațiuni naționale cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate, cu garanții comune și individuale”, este cea mai plauzibilă și, în general, cea mai acceptabilă.

1.8   Astfel de obligațiuni de stabilitate trebuie, desigur, emise – după cum a subliniat președintele Consiliului European – într-un „cadru solid pentru disciplina bugetară și pentru competitivitate […], pentru a evita hazardul moral și pentru a promova responsabilitatea și îndeplinirea obligațiilor. Un astfel de mecanism ar trebui să fie progresiv și bazat pe o serie de criterii, iar procesul de partajare a deciziilor cu privire la bugete trebuie însoțit de măsuri corespunzătoare, menite să mutualizeze riscurile” (1). Comitetul este de acord că, printre „elementele de bază” ale acestui proces, trebuie să se numere cadrele integrate financiar, bugetar și de politică economică. Acestea ar trebui însoțite de un cadru coerent și corespunzător de legitimitate democratică și responsabilitate la nivel european, fără a înăspri austeritatea. În această privință, CESE propune ca riscul de hazard moral să fie supus de către Comisie unei analize aprofundate, care să ducă la găsirea soluțiilor potrivite în acest context.

2.   Introducere

2.1   Cartea verde urmărește lansarea unei ample consultări publice pe tema obligațiunilor de stabilitate  (2), cu toate părțile interesate. Această consultare va servi Comisiei Europene drept bază în vederea propunerii unei politici în acest domeniu.

2.2   De bună seamă, intensificarea crizei datoriei suverane din zona euro a dat naștere unor ample dezbateri cu privire la fezabilitatea emisiunii comune. Deseori a fost promovată ideea conform căreia aceasta ar putea constitui un instrument eficient în soluționarea problemelor de lichiditate din diferite state membre din zona euro. În acest context, Parlamentul European a solicitat Comisiei să evalueze fezabilitatea emisiunii comune în cadrul adoptării pachetului legislativ privind guvernanța economică a zonei euro, subliniind că emisiunea comună de obligațiuni de stabilitate ar implica, de asemenea, pași suplimentari în direcția unei politici economice și fiscale comune (3).

2.3   În ceea ce îl privește, Comitetul Economic și Social European a abordat această problematică în cadrul mai multor avize și a luat poziție îndeosebi în cadrul unui aviz din proprie inițiativă intitulat: „Creșterea economică și datoria suverană în UE: două propuneri inovatoare” (4).

2.4   CESE salută publicarea acestei cărți verzi, dezbaterea publică pe care aceasta o va lansa, precum și abordarea pe baza căreia Comisia va putea formula mai târziu propuneri. În această privință, Comisia revine în cele din urmă la metoda comunitară.

3.   Conținutul cărții verzi

3.1   După descrierea cadrului general în care se înscrie conținutul acestei cărți verzi, documentul prezintă și explică o serie de aspecte care stau la baza propunerilor sale și le justifică.

3.1.1   Justificările oferite de cartea verde

3.1.1.1   Perspectiva introducerii obligațiunilor de stabilitate ar putea atenua actuala criză a datoriilor suverane, deoarece statele membre ale căror titluri au un randament ridicat ar putea beneficia de bonitatea statelor membre ale căror titluri au un randament scăzut. Totuși, pentru ca un astfel de efect să fie durabil, o foaie de parcurs pentru obligațiunile comune va trebui să fie însoțită de angajamente de asigurare a unei guvernanțe economice solide, ceea ce va înlesni garantarea realizării ajustărilor bugetare și structurale necesare pentru asigurarea sustenabilității finanțelor publice și pentru evitarea în acest fel a riscului moral.

3.1.1.2   Obligațiunile de stabilitate ar spori reziliența sistemului financiar al zonei euro la viitoarele șocuri negative și ar consolida astfel stabilitatea financiară. Obligațiunile de stabilitate ar oferi tuturor statelor membre participante acces mai sigur la surse de refinanțare, prevenind o pierdere bruscă a accesului acestora la piețe. În paralel, disponibilitatea obligațiunilor de stabilitate ar aduce beneficii sistemului bancar.

3.1.1.3   Obligațiunile de stabilitate ar accelera efectele politicii monetare a zonei euro. În același timp, acestea ar promova eficiența pieței obligațiunilor suverane din zona euro și, în general, a sistemului financiar al acesteia. Ele ar facilita, de asemenea, investițiile de portofoliu în euro și ar asigura un sistem financiar mondial mai echilibrat.

3.1.2   Condiții prealabile

După descrierea avantajelor substanțiale pe care obligațiunile de stabilitate le oferă din punctul de vedere al stabilității financiare și al eficienței economice, cartea verde enumeră posibilele inconveniente ale acestora.

3.1.2.1   Propunerea Comisiei menționează următoarele tipuri de risc moral:

anumite forme de obligațiuni de stabilitate ar reduce sau chiar ar elimina complet obligația de respectare a disciplinei bugetare, deoarece statele membre din zona euro și-ar asuma în comun riscul de credit aferent unei părți din datoria lor publică sau întregii datorii. Acest fapt implică un hazard moral care apare ca urmare a faptului că riscul de credit rezultat din lipsa individuală de disciplină fiscală ar putea fi împărtășit de toți participanții;

dat fiind că emisiunea de obligațiuni de stabilitate ar putea slăbi disciplina de piață, ar fi necesare modificări importante ale cadrului de guvernanță economică al zonei euro, ceea care ar avea un impact asupra suveranității bugetare;

obligațiunile de stabilitate ar trebui să prezinte un nivel ridicat de calitate a creditului pentru a fi acceptate de investitori;

realizarea unui nivel ridicat de calitate a creditului va fi importantă și pentru asigurarea acceptării obligațiunilor de stabilitate de către toate statele membre care fac parte din zona euro;

ratingul de credit pentru obligațiunile de stabilitate ar depinde în principal de calitatea creditului statelor membre participante și de structura garanțiilor subiacente.

3.1.2.2   Conformitatea cu Tratatul UE ar fi esențială pentru succesul introducerii obligațiunilor de stabilitate. Anumite opțiuni ar putea fi incompatibile cu unele dispoziții ale TFUE și ar putea impune modificarea tratatului, îndeosebi a articolului 125, care interzice statelor membre să își asume obligații ale unui alt stat membru. Astfel, emisiunea de obligațiuni de stabilitate cu garanții comune și individuale ar constitui a priori o încălcare a interdicției privind salvarea (bailing out). În schimb, emisiunea de obligațiuni de stabilitate cu garanții individuale, dar nu și comune, ar fi compatibilă cu dispozițiile în vigoare ale tratatului.

3.2   Opțiuni pentru emisiunea de obligațiuni de stabilitate

3.2.1   Pe lângă numeroasele propuneri formulate în cadrul dezbaterii publice privind obligațiunile de stabilitate, cartea verde prezintă trei propuneri, în funcție de gradul de substituire a emisiunii de obligațiuni naționale (totală sau parțială) și de natura garanției subiacente implicate (comună și individuală sau doar individuală). Cele trei mari abordări sunt:

3.2.1.1

Abordarea nr. 1: substituirea completă a emisiunii de obligațiuni naționale cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate, cu garanții comune și individuale

În cadrul acestei abordări, finanțarea publică din zona euro ar fi în totalitate acoperită prin emisiunea de obligațiuni de stabilitate, renunțându-se la emisiunea de obligațiuni naționale. Ratingul de credit al statelor membre mai mari din zona euro ar cântări, foarte probabil, cel mai greu în stabilirea ratingului obligațiunilor de stabilitate, ceea ce sugerează că, dacă s-ar emite în acest moment obligațiuni de stabilitate, acestea ar avea un rating de credit ridicat. Această abordare ar fi cea mai eficientă din punctul de vedere al beneficiilor generate de emisiunea de obligațiuni de stabilitate, însă, în același timp, ar implica hazardul moral cel mai ridicat. Aceasta ar trebui să fie însoțită de un cadru foarte solid, care să asigure disciplina bugetară, competitivitatea economică și reducerea dezechilibrelor macroeconomice la nivel național.

3.2.1.2

Abordarea nr. 2: substituirea parțială a emisiunii naționale cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate cu garanții comune și individuale

În cadrul acestei abordări, emisiunea de obligațiuni de stabilitate ar fi susținută de garanții comune și individuale, însă ar înlocui doar o parte limitată din emisiunea națională.

Partea din emisiune care nu face parte din obligațiunile de stabilitate ar rămâne supusă garanțiilor naționale respective. În consecință, piața obligațiunilor suverane din zona euro ar fi formată din două părți distincte: obligațiunile de stabilitate și obligațiunile de stat. Un aspect esențial în această abordare ar fi criteriile specifice utilizate pentru a determina proporțiile obligațiunilor de stabilitate și ale emisiunii naționale.

3.2.1.3

Abordarea nr. 3: substituirea parțială a emisiunii naționale cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate cu garanții individuale, dar nu comune

Și în cadrul acestei abordări, obligațiunile de stabilitate ar înlocui doar parțial emisiunea națională și ar fi acoperite de garanții proporționale ale statelor membre din zona euro. Această abordare diferă de abordarea nr. 2 în sensul că statele membre și-ar păstra răspunderea pentru partea lor din emisiunea de obligațiuni de stabilitate, precum și pentru emisiunea lor națională.

4.   Considerații generale

4.1   Textul supus examinării trebuie evaluat din perspectiva crizei cu care se confruntă Uniunea Europeană. Această criză este multiplă: financiară, economică, a balanțelor de plăți, a datoriei suverane, socială (cu aproape 23 de milioane de șomeri), ecologică și afectează chiar și bazele integrării europene. Criza a dezvăluit în special anumite deficiențe fundamentale în conceperea uniunii economice și monetare. Este nevoie de mult mai mult decât de o bancă centrală comună și de un Pact de stabilitate și de creștere pentru a permite monedei unice să evite crizele legate de diferențele de competitivitate, de dezechilibrele macroeconomice, de balanțele de plăți dezechilibrate sau de marjele actuariale (spreads) ridicate pentru ratele dobânzilor la obligațiunile de stat.

4.2   Pentru soluționarea crizei actuale, pentru evitarea unei recesiuni prelungite și pentru crearea unor condiții favorabile, necesare unei relansări a creșterii economice și sporirii gradului de ocupare a forței de muncă, este nevoie de „mai multă Europă”, de o Europă mai bună, și nu de „mai puțină Europă”. „Mai multă Europă” pentru garantarea responsabilității bugetare și a integrării, „mai multă Europă” pentru partajarea riscurilor legate de datoria suverană, pentru restabilirea solvabilității pe termen lung, pentru facilitarea și realizarea reformelor structurale și pentru mobilizarea investițiilor în favoarea creșterii, a competitivității și a ocupării forței de muncă în întreaga UE, pentru realizarea unei Europe sociale și a bunăstării tuturor. O Europă mai bună, capabilă să îndeplinească aceste obiective în mod durabil și care să dispună de mecanisme eficiente pentru evitarea hazardului moral.

4.2.1   Toate acestea presupun o voință puternică din partea Comisiei Europene pentru reafirmarea și punerea în aplicare a metodei comunitare. Din acest punct de vedere, cartea verde este bine-venită. Însă Comisia trebuie să își exercite pe deplin dreptul de inițiativă legislativă sub toate aspectele și să formuleze propuneri care să țină seama de amploarea crizei actuale, în locul măsurilor interguvernamentale paliative care, în ciuda numărului lor, s-au dovedit insuficiente și ineficiente și a căror punere în aplicare este de lungă durată și nesigură (5).

4.2.2   „Mai multă Europă”, o Europă nouă, presupune în esență o partajare a resurselor și a responsabilităților. Între cei doi termeni ai acestui concept – solidaritate și răspundere comună – trebuie să existe o punte, o legătură bazată pe încredere. Aceasta din urmă își va găsi bazele într-o guvernanță economică simetrică și echilibrată a unei armonizări bugetare și fiscale eficiente și inevitabile.

4.2.2.1   Un astfel de demers este de preferat unei situații în care guvernele statelor membre nu mai sunt capabile să reziste singure la presiunile exercitate de piețe, de creditori și de agențiile de rating de credit private. Este nevoie de un progres semnificativ în ceea ce privește integrarea europeană, nu numai pentru crearea unor instrumente de îndatorare și a unui model de creștere credibil pentru investitori, ci și, de asemenea, pentru reafirmarea guvernanței democratice, iar acest aspect este esențial.

4.2.2.2   Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, UE trebuie să își consolideze guvernanța economică cu scopul de a garanta disciplina bugetară în toate statele membre, îndeosebi în zona euro. Cele șase propuneri legislative de reformă (așa-numitul „six-pack”), împreună cu noile propuneri de reglementare și cu semestrul european, al cărui obiectiv este o mai bună coordonare a politicilor bugetare și o consolidare a supravegherii UE, chiar dacă nu este suficientă pentru ieșirea din criză (6), trebuie puse în aplicare în mod corespunzător. În realitatea politică, acest proces abia începe și trebuie urmărit cu atenție. Nu se vor putea trage concluzii cu privire la reușita acestor reforme decât pe baza rezultatelor concrete obținute în ceea ce privește eliminarea dezechilibrelor macroeconomice. În plus, trebuie acordată aceeași importanță dezechilibrelor macroeconomice, care constituie cauza principală a dificultăților întâmpinate de anumite state membre.

4.3   Comitetul salută așadar Cartea verde privind fezabilitatea introducerii obligațiunilor de stabilitate. Într-adevăr, din punctul său de vedere, introducerea de reguli stricte în materie de guvernanță economică și de garanții comune la nivelul întregii zone euro, destinate punerii în comun a riscurilor legate de datoria suverană, va contribui la depășirea impasului austeritate-creștere, care ar conduce în mod inevitabil UE către o recesiune profundă.

4.4   Progresele care s-ar realiza în acest domeniu vor permite, de asemenea, BCE să desființeze programul său de achiziționare de obligațiuni guvernamentale de pe piețele secundare (SMP), necesar în prezent pentru ca statele membre să își poată refinanța datoria publică. În locul acestei politici, BCE ar putea decide să sprijine noile obligațiuni de stabilitate, acordând asigurări suplimentare actorilor din cadrul pieței, într-o etapă de tranziție (7).

4.5   În acest sens, s-ar putea acorda o licență bancară FESF sau MES, ceea ce ar putea însemna sfârșitul diverselor probleme cu care se confruntă politica monetară și fiscală în cadrul Băncii Centrale Europene și garantarea independenței acesteia.

5.   Observații specifice

5.1   CESE salută cu căldură prezentarea Cărții verzi a Comisiei privind obligațiunile de stabilitate. Pe de o parte, introducerea de obligațiuni ale Uniunii în zona euro (cunoscute drept „euroobligațiuni” (8) și denumite „obligațiuni de stabilitate” în cartea verde) se înscrie în logica unei Uniuni Europene cu o integrare din ce în ce mai puternică și înzestrate cu o piață unică și cu o piață de capital proprie și constituie completarea necesară a politicii monetare comune din zona euro. Euroobligațiunile îngreunează speculațiile și favorizează stabilitatea piețelor financiare și eficiența politicii monetare.

5.2   Pe de altă parte, aceste euroobligațiuni ar putea, prin instituirea unei răspunderi comune, să sporească rapid și pe termen scurt încrederea potențialilor investitori, să stabilizeze astfel cererea de obligațiuni de stat, precum și să scadă rata dobânzii pe piață în cazul statelor care se confruntă cu probleme de finanțare grave. În acest sens, CESE este de acord cu lansarea de către Comisie, în cele din urmă – chiar dacă târziu –, a dezbaterii privind euroobligațiunile și, de asemenea, cu descrierea în mod corect de către aceasta, în cartea verde, a avantajelor euroobligațiunilor.

5.3   Condiții prealabile în materie de disciplină bugetară

5.3.1   Cartea verde – asemenea dezbaterii generale privind răspunsurile la criza actuală – subliniază în repetate rânduri necesitatea de a lupta împotriva efectelor nedorite, a hazardului moral și evidențiază faptul că piețele ar putea spori disciplina politicilor bugetare ale statelor membre. Aceasta deplânge faptul că, în urma lansării euro, statele membre nu au aplicat aceleași „politici bugetare cu privire la disciplina de piață” și se teme că stabilirea unei răspunderi comune pentru obligațiunile de stabilitate nu va avea niciun efect asupra disciplinei piețelor. Cu toate acestea, chiar și anumite state care au respectat constrângerile bugetare ale Pactului de stabilitate și de creștere se confruntă în prezent cu foarte multe datorii, din cauza dezechilibrelor legate de gradul de îndatorare în cadrul sectorului privat; și acestea trebuie deopotrivă supravegheate.

5.3.2   În general, există teama că o răspundere comună și, prin urmare, imposibilitatea de a impune „sancțiuni” sub formă de rate ale dobânzilor ridicate generate de piață, ar putea conduce la o gestiune bugetară iresponsabilă din partea guvernelor, adică la deficite bugetare semnificative. Guvernele ar spori cheltuielile publice în mod iresponsabil, dacă nu ar fi supuse presiunii ratelor dobânzilor în creștere, practicate pe piață. Cu toate acestea, CESE consideră că maniera în care sunt prezentate hazardul moral și eventuala manifestare concretă a acestuia, indicată în cartea verde, este discutabilă și că acestea ar trebui să fie supuse unei analize aprofundate înainte de a trage concluzii contestabile.

5.3.3   O analiză precisă a problemei hazardului moral ar permite, de asemenea, identificarea unor soluții adecvate pentru remedierea acestuia. Repunerea în discuție a încrederii în „disciplina de piață” și în amploarea problemei legate de hazardul moral se justifică din mai multe puncte de vedere:

5.3.3.1   Cartea verde susține că evoluția bugetelor publice influențează nivelul randamentului obligațiunilor de stat și constată: „Privind retrospectiv, gradul ridicat de convergență a randamentelor obligațiunilor din zona euro din primii zece ani de existență a monedei euro nu a fost justificat de performanțele bugetare ale statelor membre”. Astfel, deși în mod evident nu a existat o convergență a politicilor bugetare, s-a observat o convergență puternică a randamentelor obligațiunilor și, prin urmare, a ratelor dobânzilor la obligațiunile de stat. Obligațiunile de stat grecești, spaniole, italiene, irlandeze și finlandeze se numără printre cele al căror randament a înregistrat cele mai mari scăderi după introducerea monedei euro. Astfel, dacă randamentul obligațiunilor de stat finlandeze cu scadența la 10 ani încă era de aproximativ 8,8 % în 1995, acesta a scăzut la 3,4 % în 2005, atingând astfel nivelul randamentului obligațiunilor de stat germane.

5.3.3.2   Acest lucru se explică prin faptul că, odată cu crearea zonei euro, s-a impus în rândul investitorilor punctul de vedere conform căruia toate obligațiunile de stat ale zonei euro sunt, comparativ, sigure. Astfel, între momentul creării zonei euro în 1999 și criza asociată cu falimentul băncii Lehman Brothers din 2008, situația era similară celei care ar putea apărea după introducerea euroobligațiunilor. Nici în perioada de după crearea zonei euro, piețele nu au mai impus disciplina politicilor bugetare.

5.3.3.3   Dacă argumentele prezentate de cartea verde sunt corecte, și anume dacă slăbirea disciplinei de piață, asociată uniformizării ratelor dobânzilor, determină o creștere iresponsabilă a cheltuielilor publice sau o sporire a deficitelor bugetare, o astfel de evoluție ar fi trebuit să fie constatată din momentul introducerii monedei euro.

5.3.3.4   Totuși, acest lucru nu s-a întâmplat: în ceea ce privește Finlanda, cheltuielile publice au scăzut ușor în raport cu produsul intern brut (PIB) după introducerea monedei euro și încă se situează sub nivelul ratei veniturilor publice. În Spania, raportul dintre cheltuielile publice (fără a include plata dobânzilor) și PIB a rămas constant, în timp ce rata veniturilor a crescut. În Italia, nivelul general al ratei cheltuielilor publice a scăzut, înregistrându-se deopotrivă o ușoară scădere a cuantumului dobânzilor plătite. Totuși, s-a constat o diminuare a ratei veniturilor naționale. În Grecia, de asemenea, cheltuielile publice în raport cu PIB-ul au rămas în general stabile ca urmare a intrării țării în zona euro și a convergenței ratelor dobânzilor la obligațiuni și s-a constatat o scădere netă relativă a cheltuielilor cu dobânda. Scăderea veniturilor publice – în raport cu PIB-ul – a fost totuși în mod categoric mai puternică în Grecia decât în Italia.

5.3.3.5   În mod clar, absența „disciplinei de piață” și gradul ridicat de convergență a ratelor dobânzilor la obligațiuni nu au determinat un risc moral, dată fiind securitatea totală presupusă de investitori. Nu s-a constatat nicio creștere a cheltuielilor publice în raport cu PIB, ci dimpotrivă. În orice caz, ratele reduse și convergente ale dobânzilor au condus în mare parte la o scădere a veniturilor fiscale – în cel puțin două dintre cazurile menționate anterior s-a constatat o diminuare a ratelor veniturilor.

5.3.4   Acest ultim punct sprijină ideea axării luptei împotriva hazardului moral pe venituri. O mai bună coordonare a politicilor fiscale ar putea împiedica dumpingul fiscal. În viitor, în anumite cazuri ar putea fi sancționate, de asemenea, reducerile fiscale, în cadrul coordonării politicilor economice și al guvernanței consolidate în UE. Acest lucru ar garanta o proporționalitate a măsurilor în materie de guvernanță economică, solicitate deja de CESE în cadrul unor avize precedente (9).

5.3.5   În plus, este foarte puțin probabil ca investitorii să acorde prioritate solidității politicii bugetare a statelor cărora vor să le împrumute bani. În realitate, amploarea deficitului bugetar și a datoriei publice nu este atât de pertinentă pe cât se presupune în cartea verde în ceea ce privește nivelul ratelor dobânzilor pe piață. O dovadă în acest sens este chiar faptul că Spania, „elev model” în materie de politică bugetară, se confruntă în prezent cu probleme de refinanțare, pe câtă vreme țările cu datorii la fel de mari, precum Regatul Unit, găsesc finanțări cu rate nemaiîntâlnit de mici.

5.3.6   CESE estimează așadar că, în perspectiva etapelor care vor urma cărții verzi, Comisia trebuie să își revizuiască urgent opiniile privind hazardul moral și disciplina de piață, întrucât acestea pot conduce foarte rapid la concluzii greșite, care ar putea avea consecințe economice devastatoare: dacă lupta împotriva presupusei probleme referitoare la hazardul moral ar conduce, de exemplu, la includerea unor norme și mai stricte privind datoriile în Pactul de stabilitate și de creștere sau la o frânare automată a îndatorării, ar fi de așteptat o presiune contraproductivă (și ineficientă, potrivit Comisiei) asupra cheltuielilor publice. Pentru a ne convinge că o reducere drastică a cheltuielilor naționale – contrar supozițiilor și dorinței Comisiei – ar avea un impact negativ asupra încrederii potențialilor cumpărători de obligațiuni, este suficient să observăm situația din țările aflate în criză, unde politica de austeritate a dus atât la adâncirea incertitudinii, cât și la creșterea ratelor dobânzilor.

5.3.7   De asemenea, CESE consideră că este absolut necesar să se repună în discuție opinia potrivit căreia „piețele” trebuie neapărat să impună o disciplină guvernelor alese în mod democratic. În acest caz, „piețele” coincid, în cele din urmă, cu „deținătorii de capital”, care sunt creditorii guvernelor. Nu este clar de ce ar trebui să ne bucurăm că un număr relativ redus de deținători de capital au mai multă influență asupra bugetului public decât parlamentul ales de populație.

5.4   Condiții de acceptare de către piață ca active foarte sigure

5.4.1   CESE împărtășește punctul de vedere al Comisiei potrivit căreia obligațiunile de stabilitate trebuie să aibă o calitate ridicată a creditului pentru a putea fi acceptate de investitori și de statele membre din zona euro care beneficiază deja de cel mai ridicat rating de credit. O calitate ridicată a creditului ar fi, de asemenea, necesară pentru ca obligațiunile de stabilitate să devină un indicator de referință internațional și să sprijine dezvoltarea și funcționarea eficientă a piețelor futures și de opțiuni conexe, esențiale pentru furnizarea de lichidități pe piețele de obligațiuni.

5.4.2   CESE consideră că euroobligațiunile cu răspundere comună generală vor fi foarte atractive pentru potențialii creditori care doresc investiții sigure. Volumul și lichiditatea unei piețe de obligațiuni individuale ar atrage, probabil, și noi investitori din afara Europei. CESE împărtășește punctul de vedere potrivit căruia dezechilibrele macroeconomice mondiale fac necesară depunerea tuturor eforturilor pentru canalizarea valorilor considerabile de lichidități provenite din țările în curs de dezvoltare către investiții financiare stabile, cum ar fi euroobligațiunile. Acestea din urmă ar constitui, așadar, un element esențial de stabilizare a piețelor financiare, chiar și dincolo de frontierele Uniunii Europene.

5.4.3   Cu toate acestea, între timp, nesiguranța pe piețele de obligațiuni europene a crescut dramatic din cauza intervenției nesigure a guvernelor statelor membre, a deciziilor politice greșite și a lipsei de voință pentru soluționarea crizei sub toate aspectele sale. Astfel, incertitudinea este atât de mare în prezent, încât chiar și euroobligațiunile cu garanții comune și individuale (opțiunea 1, a se vedea mai sus, punctul 3.2.1.1) nu ar mai fi probabil solicitate în prezent atât de mult cum ar fi fost în urmă cu câteva luni. Capacitatea obligațiunilor de stabilitate de a atenua criza ar fi, de asemenea, afectată, și acestea ar putea, de asemenea, să nu își atingă obiectivul inițial, și anume stabilizarea.

5.4.4   Prin urmare, CESE consideră că este absolut necesar ca Banca Centrală Europeană să fie implicată în continuare în soluționarea crizei – de exemplu, prin acordarea unei licențe bancare FESF/MES, care să intre în vigoare la 1 iulie 2012. Spre deosebire de Rezervele Federale ale SUA, Banca Japoniei și Banca Angliei, BCE nu acționează în calitate de creditor de ultimă instanță pentru state. Acest lucru explică în mare măsură diferența dintre ratele dobânzilor din zona euro și cele din economiile mult mai îndatorate și contribuie în mare măsură la a da impresia că criza nu se va termina niciodată.

5.4.5   Cu toate acestea, este o iluzie să se creadă că, pentru a se asigura acceptarea pe piață și, astfel, rate scăzute ale dobânzilor la euroobligațiuni, este necesară o politică de austeritate și de consolidare fiscală cât mai rigidă. În mai multe avize, CESE a atras atenția în mod explicit asupra consecințelor dezastruoase pentru economie ale unei asemenea politici și a subliniat că o consolidare a bugetelor publice se bazează, în primul rând, pe creștere economică (10).

5.5   Opțiuni pentru emisiunea de obligațiuni de stabilitate

5.5.1   Abordarea nr. 1: substituirea completă a emisiunii de obligațiuni naționale cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate, cu garanții comune și individuale

CESE consideră că aceasta este abordarea cea mai rezonabilă pe termen lung și cea mai apropiată de obiectivul Uniunii Europene de realizare a unei uniuni economice și sociale. Totodată, această abordare s-ar putea dovedi cea mai eficientă pe termen scurt pentru a face față problemelor de finanțare și pentru a pune astfel capăt crizei. Totuși, pentru această abordare este necesară în același timp și integrarea europeană cea mai profundă. Prin urmare, punerea sa în aplicare ar trebui să ridice cele mai multe probleme de ordin politic, motiv pentru care substituirea completă a emisiunii de obligațiuni naționale cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate cu garanții comune și individuale pare cea mai puțin probabilă în viitorul apropiat.

5.5.2   Abordarea nr. 2: substituirea parțială a emisiunii de obligațiuni naționale cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate cu garanții comune și individuale

5.5.2.1   Această abordare este cea mai fezabilă și acceptabilă, întrucât corespunde în esență elementelor menționate, cu excepția faptului că, în acțiunile lor, statele membre ar trebui să-și păstreze un anumit grad de autonomie față de piețele financiare. Astfel, fiecare stat ar fi supus unor condiții de piață și de finanțare diferite, ceea ce ar putea reflecta diferențele între ratingurile de credit individuale. În orice caz, această abordare se poate dovedi a fi foarte eficientă, dacă sunt luate în considerare efectele sale atât pe termen mediu, cât și pe termen scurt. În plus, aceasta permite, de asemenea, slăbirea considerabilă a argumentelor ce au drept bază presupuse riscuri morale. Acesta este motivul pentru care aceasta este una dintre cele două opțiuni pe care CESE le susține în mod oficial.

5.5.2.2   Totuși, este la fel de important, până la autorizarea emisiunii de obligațiuni de stabilitate, să se decidă modalitățile și plafonul datoriei, astfel încât să fie cu adevărat soluționată problema complicată a statelor care se confruntă cu dificultăți de finanțare. Astfel, CESE consideră că nu ar trebui să fie convertite imediat (astfel cum se indică la pagina 17 din cartea verde) toate obligațiunile naționale existente în „obligațiuni de stabilitate”, întrucât limita fixată pentru emisiunea acestora din urmă („obligațiuni albastre”) ar fi atinsă repede și ar fi necesară imediat o nouă emisiune de obligațiuni naționale („obligațiuni roșii”) pentru refinanțare (11).

5.5.3   Abordarea nr. 3: substituirea parțială a emisiunii de obligațiuni naționale cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate, cu garanții individuale, dar nu comune

5.5.3.1   CESE împărtășește opinia Comisiei, potrivit căreia, dintre cele trei abordări, aceasta are cel mai restrâns domeniu de aplicare, întrucât acesta nu ar acoperi decât parțial necesitatea de finanțare a statelor membre (cum este cazul abordării nr. 2) și ar prevedea doar garanții individuale, dar nu comune. Prin urmare, această abordare nu ar trebui să aibă decât efecte limitate în materie de stabilitate și de integrare. Aceasta ar putea fi pusă în aplicare relativ rapid, întrucât pare a fi pe deplin compatibilă cu Tratatul UE în vigoare.

5.5.3.2   Pentru ca aceste instrumente de finanțare să poată obține un rating de credit suficient, statele membre ar fi obligate să ofere garanții suplimentare. Potrivit abordării nr. 3, obligațiunile de stabilitate ar prezenta similitudini semnificative cu obligațiunile emise de Fondul european de stabilitate financiară (FESF), deși acestea ar trebui să aibă un domeniu de aplicare și efecte potențiale puțin mai ridicate asupra eficacității piețelor și a integrării. Întrucât se poate estima că această abordare nu va avea efecte importante, aceasta corespunde cel mai puțin punctului de vedere al CESE.

5.6   Cadrul bugetar al obligațiunilor de stabilitate

5.6.1   CESE își reafirmă convingerea că consolidarea Pactului de stabilitate și de creștere în cadrul așa-numitului six-pack (pachetul de șase propuneri legislative), rezoluția Consiliului referitoare la Pactul euro plus și introducerea generalizată a „regulilor de aur” sunt în esență măsuri insuficiente pentru ieșirea din criză și că impactul social al acestora riscă să provoace dezintegrarea Uniunii Europene (12).

5.6.2   Măsurile suplimentare luate de Consiliu și Comisie alături de propunerile din cartea verde nu ar trebui să bazeze reducerea deficitelor bugetare și a datoriile statelor exclusiv pe economisirea la nivelul bugetelor publice (austeritate). Acestea au, în general, efecte negative asupra creșterii, a ocupării forței de muncă și a statului social, restrâng în mod inutil posibilitățile de a aplica o politică fiscală anticiclică adecvată și, în plus, nu conduc la succesul dorit de Comisie.

5.6.3   Cu toate acestea, în statele membre ale uniunii monetare, este necesar să se ia măsuri pentru a realiza o evoluție convergentă a economiilor naționale, pentru a reduce dezechilibrele și pentru a completa politica monetară unică. În plus, este esențial să se coordoneze o politică economică cu obiective potrivite. În acest sens, viziunea evocată în repetate rânduri în cartea verde privind o „sporire a competitivității”, care ia forma unor costuri reduse și a unor presiuni pentru scăderea salariilor, este unilaterală și ignoră rolul pe care îl joacă cererea la nivel macroeconomic.

5.6.4   De exemplu, o comprimare a veniturilor în țări cu un deficit al balanței de cont curent poate provoca o restrângere a cererii și o scădere a importurilor. Astfel, balanțele de cont curent din zona euro ar fi cu siguranță echilibrate, însă cu prețul unei reduceri a producției și a performanțelor economice integrale, acestea ajungând în cele din urmă la un nivel inferior. CESE își reafirmă convingerea că o politică economică echilibrată este indispensabilă pentru a atinge obiectivele Strategiei Europa 2020.

5.6.5   Prin urmare, este necesară orientarea coordonării politicii economice în direcția consolidării factorilor de creștere economică și a veniturilor naționale. Statele membre care s-au confruntat în ultimii ani cu un nivel relativ scăzut de investiții publice și cu o slabă cerere internă trebuie să ia măsuri de corectare pentru sprijinirea cererii, în timp ce statele membre care se confruntă cu deficite relativ ridicate ale balanței de cont curent și ale bugetului ar trebui să urmărească stabilirea unui echilibru între venituri și cheltuieli. Introducerea obligațiunilor de stabilitate în cadrul Uniunii Europene în conformitate cu modelul abordării nr. 2 poate, potrivit CESE, să contribuie în mod durabil la reducerea imediată și imperativă a dezechilibrelor macroeconomice din cadrul UE.

Bruxelles, 11 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  „Către o veritabilă uniune economică și monetară”, raport prezentat de dl Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European, la 26 iunie 2012, partea a II-a, punctul 2, alineatul (3) (EUCO 120/12)

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/fr/ec/131278.pdf

(2)  În dezbaterile publice și în literatura de specialitate se utilizează de obicei termenul „euroobligațiuni”. Comisia a considerat că principala caracteristică a unui astfel de instrument ar fi capacitatea de consolidare a stabilității financiare în zona euro. Prin urmare, în concordanță cu discursul președintelui Comisiei privind starea Uniunii, din 28 septembrie 2011, în prezenta carte verde se utilizează termenul „obligațiuni de stabilitate”.

(3)  Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2011 referitoare la criza financiară, economică și socială [2010/2242(INT)].

(4)  A se vedea Avizul CESE pe tema „Creșterea economică și datoria suverană în UE: două propuneri inovatoare”, JO C 143, 22.5.2012, p. 10, precum și Avizul CESE pe tema „Strategiile inteligente de consolidare a politicii bugetare – miza identificării motoarelor de creștere economică pentru Europa: cum poate fi fructificat pe deplin potențialul forței de muncă al economiilor noastre în contextul unor ajustări bugetare obligatorii?”, JO C 248, 25.8.2011, p. 8.

(5)  A se vedea justificarea agenției de rating de credit Standard & Poor’s din 13 ianuarie 2012 privind scăderea ratingului obligațiunilor de stat a 16 state membre ale zonei euro: „the policy initiatives that have been taken by European policymakers in recent weeks may be insufficient to fully address ongoing systemic stresses in the eurozone” (inițiativele adoptate de responsabilii politici europeni în ultimele săptămâni ar putea fi insuficiente pentru soluționarea deplină a crizei sistemice actuale cu care se confruntă zona euro) (în limba engleză) la:

http://www.standardandpoors.com/prot/ratings/articles/en/eu/?articleType=HTML&assetID=1245327399569. Standard & Poor’s mai semnalează: “We believe a reform process based on a pillar of fiscal austerity alone risks becoming self-defeating, as domestic demand falls in line with consumers’ rising concerns about job security and disposable incomes, eroding national tax revenues” („considerăm că un proces de reformă care se sprijină doar pe pilonul austeritate fiscală riscă să devină contraproductiv, întrucât cererea internă scade pe măsură ce crește preocuparea consumatorilor cu privire la siguranța locurilor de muncă și la veniturile disponibile, ceea ce erodează veniturile fiscale naționale”).

(6)  A se vedea punctul 5.6.

(7)  Dat fiind că marja de manevră a BCE este aproape nelimitată, de la o simplă declarație privind orientarea viitoare a politicii sale monetare, aceasta s-ar putea extinde până la intervenții masive de răscumpărare a datoriei suverane asupra căreia sunt îndreptate atacurile speculative.

(8)  În prezentul document, se utilizează termenul „euroobligațiuni” atunci când se face referire la obiectivul privind o uniune politică în completarea uniunii economice și monetare. În toate celelalte cazuri, se utilizează termenul nou-creat de Comisie, și anume „obligațiuni de stabilitate”. În realitate, nu există nicio diferență între aceste două concepte.

(9)  A se vedea enumerarea din Avizul CESE pe tema „Analiza anuală a creșterii – formularea răspunsului cuprinzător al UE la criză”, (JO C 132, 3.5.2011, p. 26) și Avizul CESE privind „Consecințele sociale ale noii legislații privind guvernanța economică”, JO C 143, 22.5.2012, p. 23.

(10)  A se vedea nota de subsol nr. 8 de mai sus.

(11)  Delpla, J. și von Weizsäcker, J. (2010), The Blue Bond Proposal (Propunere de obligațiuni albastre), Breugel Policy Briefs 420, Bruegel, Bruxelles, 2010. Autorii propun o limită pentru emisiunea de obligațiuni albastre, de 60 % din PIB, care corespunde criteriului prevăzut inițial de Tratatul de la Maastricht în ceea ce privește plafonului datoriei publice totale. Dintre studiile și propunerile mai mult sau mai puțin detaliate, tot mai numeroase, a se vedea propunerile Consiliul German al Experților Economici privind Pactul european de rambursare

(http://www.sachverstaendigenrat-wirtschaft.de/fileadmin/dateiablage/Pressemitteilungen/A_european_redemption_pact.pdf) sau Varoufakis, Y. și Holland, S. (2011), A modest proposal for overcoming the euro crisis (Modestă propunere pentru depășirea crizei euro), Levy Economics Institute of Bard College, notă din 3/2011, http://www.levyinstitute.org/pubs/pn_11_03.pdf.

(12)  A se vedea, în acest sens, punctul 5.3 de mai sus.


ANEXĂ

la Avizul Comitetului Economic și Social European

Următoarele propuneri de amendamente au fost respinse în cursul dezbaterilor, dar au obținut cel puțin un sfert din numărul de voturi:

Am. 3 – Punctul 3.2.1.2

Se adaugă textul:

3.2.1.2.

Abordarea nr. 2: substituirea parțială a emisiunii naționale cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate cu garanții comune și individuale

În cadrul acestei abordări, emisiunea de obligațiuni de stabilitate ar fi susținută de garanții comune și individuale, însă ar înlocui doar o parte limitată din emisiunea națională.

Partea din emisiune care nu face parte din obligațiunile de stabilitate ar rămâne supusă garanțiilor naționale respective. În consecință, piața obligațiunilor suverane din zona euro ar fi formată din două părți distincte: obligațiunile de stabilitate și obligațiunile de stat. Criteriile specifice utilizate pentru a determina proporțiile obligațiunilor de stabilitate și ale emisiunii naționale ar fi un aspect esențial în această abordare.

Expunere de motive

Motivele vor fi prezentate oral.

Rezultatul votării:

Voturi împotrivă

:

117

Voturi pentru

:

46

Abțineri

:

18

Am. 4 – Punctul 3.2.1.3

Se adaugă textul:

3.2.1.3.

Abordarea nr. 3: substituirea parțială a emisiunii naționale cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate cu garanții individuale, dar nu comune

Și în cadrul acestei abordări, obligațiunile de stabilitate ar înlocui doar parțial emisiunea națională și ar fi acoperite de garanții proporționale ale statelor membre din zona euro. Această abordare diferă de abordarea nr. 2 în sensul că statele membre și-ar păstra răspunderea pentru partea lor din emisiunea de obligațiuni de stabilitate, precum și pentru emisiunea lor națională. .

Expunere de motive

Motivele vor fi prezentate oral.

Rezultatul votării:

Voturi împotrivă

:

127

Voturi pentru

:

50

Abțineri

:

6

Următoarele două amendamente au fost supuse la vot împreună:

Am. 7 – Punctul 4.3

Se modifică după cum urmează:

4.3.

Comitetul salută așadar Cartea verde privind fezabilitatea introducerii obligațiunilor de stabilitate. Într-adevăr, din punctul său de vedere, introducerea de reguli stricte în materie de guvernanță economică și de garanții comune la nivelul întregii zone euro, destinate a riscurilor legate de datoria suverană, va contribui la depășirea austeritate-creștere.

Expunere de motive

Motivele vor fi prezentate oral.

Am. 1 – Punctul 1.5

Se modifică după cum urmează:

1.5

Cu toate acestea, CESE consideră că maniera în care sunt prezentate riscul moral și eventuala manifestare concretă a acestuia, indicată în cartea verde, este discutabilă și că acestea ar trebui să fie supuse unei analize aprofundate înainte de a trage concluzii contestabile. Într-adevăr, dacă argumentele prezentate în cartea verde ar fi corecte, și anume dacă slăbirea disciplinei impuse de piețe, rezultat al uniformizării ratelor dobânzilor, va determina o creștere iresponsabilă a cheltuielilor publice sau o sporire a deficitelor bugetare, o astfel de evoluție ar fi trebuit constatată din momentul introducerii monedei euro. Or, acest lucru nu s-a întâmplat.

Expunere de motive

Cartea verde abordează implementarea unui mecanism referitor la așa-anumitele obligațiuni de stabilitate pe o durată nedefinită, al căror scop este de a reduce costurile serviciului datoriei (emiterea de obligațiuni) pentru țările cu o disciplină bugetară scăzută, ceea ce afectează negativ țările cu un comportament bugetar adecvat, acestea fiind nevoite să ofere randamente mai ridicate pentru astfel de obligațiuni în comparație cu propriile lor instrumente de datorie. Beneficiarii unei astfel de sistem ar profita de pe urma unui randament unic (și totodată mai scăzut, din punctul lor de vedere) pentru astfel de obligațiuni, precum și a unei răspunderi în solidar (garanții) la nivelul întregii zone euro. Comisia a prezentat ea însăși 5 tipuri de „risc moral” (una dintre părți ia o decizie cu privire la amploarea riscului de asumat, în timp ce costurile sunt suportate de altcineva dacă lucrurile iau o turnură nedorită) pe care le-ar putea crea o astfel de emisiune de creanțe.

Rezultatul votării:

Voturi împotrivă

:

131

Voturi pentru

:

49

Abțineri

:

9

Am. 8 – Punctul 5.3.4

Se modifică după cum urmează:

5.3.4.

Acest ultim punct sprijină ideea axării luptei împotriva hazardului moral pe venituri.  (1) În viitor, în anumite cazuri, ar putea fi sancționate, de asemenea, reducerile fiscale, în cadrul coordonării politicilor economice și al guvernanței consolidate în UE. Acest lucru ar garanta o proporționalitate a măsurilor în materie de guvernanță economică, solicitate deja de CESE în cadrul unor avize precedente  (2).

Expunere de motive

Nu putem fi de acord nici cu punctul 5.3.4 din aviz. Afirmația că în viitor ar putea fi aplicate sancțiuni în cazul unor reduceri de impozite este arbitrară și nu se bazează pe niciun fel de analiză sau rezultat al cercetării. Posibilele reduceri de impozite și implicațiile lor nu fac obiectul acestui aviz.

Rezultatul votării:

Voturi împotrivă

:

124

Voturi pentru

:

54

Abțineri

:

9

Următoarele șase amendamente au fost supuse la vot împreună:

Am. 10 – Punctul 5.4.2

Se modifică după cum urmează:

5.4.2

CESE consideră că euroobligațiunile vor fi foarte atractive pentru potențialii creditori care doresc investiții sigure. Volumul și lichiditatea unei piețe de obligațiuni individuale ar atrage, probabil, și noi investitori din afara Europei. CESE împărtășește punctul de vedere potrivit căruia dezechilibrele macroeconomice mondiale fac necesară depunerea tuturor eforturilor pentru canalizarea valorilor considerabile de lichidități provenite din țările în curs de dezvoltare către investiții financiare stabile, cum ar fi euroobligațiunile. Acestea din urmă ar constitui, așadar, un element esențial de stabilizare a piețelor financiare, chiar și dincolo de frontierele Uniunii Europene.

Expunere de motive

Motivele vor fi prezentate oral.

Am. 11 – Punctul 5.5.1

Se modifică după cum urmează:

5.5.1

Abordarea nr. 1: substituirea completă a emisiunii de obligațiuni naționale cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate, cu garanții comune și individuale

Totuși, pentru această abordare este necesară în același timp și integrarea europeană cea mai profundă, . Prin urmare, punerea sa în aplicare ar trebui să ridice cele mai multe probleme de ordin politic , motiv pentru care substituirea completă a emisiunii de obligațiuni naționale cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate cu garanții comune și individuale pare cea mai puțin probabilă în viitorul apropiat.

Expunere de motive

Opțiunea propusă în cadrul avizului de a sprijini cea de-a doua abordare în ceea ce privește variantele în legătură cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate, respectiv cea care prevede înlocuirea parțială a emisiunilor naționale prin emisiuni de obligațiuni de stabilitate cu garanții comune și individuale, trebuie respinsă. Din punctul nostru de vedere, nu este acceptabil ca unele state membre să fie risipitoare și să li se permită, așa cum din păcate se dovedește în practică, să facă uz într-un mod nejudicios de mijloacele de care dispun, în timp ce alte state membre trebuie să suporte aceste cheltuieli. În același timp atragem atenția asupra faptului că garanțiile comune și individuale contravin în mod clar dispozițiilor TFUE, conform cărora niciun stat membru nu este răspunzător pentru obligațiile unui alt stat membru. În schimb, cea de-a treia abordare (în sprijinul căreia vine prezenta propunere de amendament) minimizează riscul moral în ce privește aplicarea politicilor economice și fiscale. Spre deosebire de cea de-a doua abordare, această opțiune ar implica garanții guvernamentale „individuale dar nu comune”, putând fi astfel pusă în aplicare relativ rapid, fără a fi necesară modificarea tratatelor UE.

Am. 12 – Punctul 5.5.2.1

Se modifică după cum urmează:

5.5.2.1.

Această abordare corespunde în esență elementelor menționate, cu excepția faptului că, în acțiunile lor, statele membre ar trebui să-și păstreze un anumit grad de autonomie față de piețele financiare. Astfel, fiecare stat ar fi supus unor condiții de piață și de finanțare diferite, ceea ce ar putea reflecta diferențele între ratingurile de credit individuale. .

Expunere de motive

Opțiunea propusă în cadrul avizului de a sprijini cea de-a doua abordare în ceea ce privește variantele în legătură cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate, respectiv cea care prevede înlocuirea parțială a emisiunilor naționale prin emisiuni de obligațiuni de stabilitate cu garanții comune și individuale, trebuie respinsă. Din punctul nostru de vedere, nu este acceptabil ca unele state membre să fie risipitoare și să li se permită, așa cum din păcate se dovedește în practică, să facă uz într-un mod nejudicios de mijloacele de care dispun, în timp ce alte state membre trebuie să suporte aceste cheltuieli. În același timp atragem atenția asupra faptului că garanțiile comune și individuale contravin în mod clar dispozițiilor TFUE, conform cărora niciun stat membru nu este răspunzător pentru obligațiile unui alt stat membru. În schimb, cea de-a treia abordare (în sprijinul căreia vine prezenta propunere de amendament) minimizează riscul moral în ce privește aplicarea politicilor economice și fiscale. Spre deosebire de cea de-a doua abordare, această opțiune ar implica garanții guvernamentale „individuale dar nu comune”, putând fi astfel pusă în aplicare relativ rapid, fără a fi necesară modificarea tratatelor UE.

Am. 13 – Punctul 5.5.3.1

Se modifică după cum urmează:

5.5.3.1.

CESE împărtășește opinia Comisiei, potrivit căreia, dintre cele trei abordări, aceasta are cel mai restrâns domeniu de aplicare, întrucât acesta nu ar acoperi decât parțial necesitatea de finanțare a statelor membre (cum este cazul abordării nr. 2) și ar prevedea doar garanții individuale, dar nu comune. Prin urmare, . Aceasta ar putea fi pusă în aplicare relativ rapid, întrucât pare a fi pe deplin compatibilă cu Tratatul UE în vigoare.

Expunere de motive

Motivele vor fi prezentate oral.

Am. 14 – Punctul 5.6.5

Se modifică după cum urmează:

5.6.5

Prin urmare, este necesară orientarea coordonării politicii economice în direcția consolidării factorilor de creștere economică și a veniturilor naționale. Statele membre care s-au confruntat în ultimii ani cu un nivel relativ scăzut de investiții publice și cu o slabă cerere internă trebuie să ia măsuri de corectare pentru sprijinirea cererii, în timp ce statele membre care se confruntă cu deficite relativ ridicate ale balanței de cont curent și ale bugetului ar trebui să urmărească stabilirea unui echilibru între venituri și cheltuieli. Introducerea obligațiunilor de stabilitate în cadrul Uniunii Europene în conformitate cu modelul abordării nr. poate, potrivit CESE, contribui în mod durabil la reducerea imediată și imperativă a dezechilibrelor macroeconomice din cadrul UE.

Expunere de motive

Opțiunea propusă în cadrul avizului de a sprijini cea de-a doua abordare în ceea ce privește variantele în legătură cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate, respectiv cea care prevede înlocuirea parțială a emisiunilor naționale prin emisiuni de obligațiuni de stabilitate cu garanții comune și individuale, trebuie respinsă. Din punctul nostru de vedere, nu este acceptabil ca unele state membre să fie risipitoare și să li se permită, așa cum din păcate se dovedește în practică, să facă uz într-un mod nejudicios de mijloacele de care dispun, în timp ce alte state membre trebuie să suporte aceste cheltuieli. În același timp atragem atenția asupra faptului că garanțiile comune și individuale contravin în mod clar dispozițiilor TFUE, conform cărora niciun stat membru nu este răspunzător pentru obligațiile unui alt stat membru. În schimb, cea de-a treia abordare (în sprijinul căreia vine prezenta propunere de amendament) minimizează riscul moral în ce privește aplicarea politicilor economice și fiscale. Spre deosebire de cea de-a doua abordare, această opțiune ar implica garanții guvernamentale „individuale dar nu comune”, putând fi astfel pusă în aplicare relativ rapid, fără a fi necesară modificarea tratatelor UE.

Am. 2 – Punctul 1.7

Se modifică după cum urmează:

1.7

În ceea ce privește diferitele „opțiuni pentru emisiunea de obligațiuni de stabilitate”, Comitetul consideră că cea de-a abordare, care constă în „substituirea parțială a emisiunii de obligațiuni naționale cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate, cu garanții individuale ”, este cea mai plauzibilă și, în general, cea mai acceptabilă.

Expunere de motive

Opțiunea propusă în cadrul avizului de a sprijini cea de-a doua abordare în ceea ce privește variantele în legătură cu emisiunea de obligațiuni de stabilitate, respectiv cea care prevede înlocuirea parțială a emisiunilor naționale prin emisiuni de obligațiuni de stabilitate cu garanții comune și individuale, trebuie respinsă. Din punctul nostru de vedere, nu este acceptabil ca unele state membre să fie risipitoare și să li se permită, așa cum din păcate se dovedește în practică, să facă uz într-un mod nejudicios de mijloacele de care dispun, în timp ce alte state membre trebuie să suporte aceste cheltuieli. În același timp atragem atenția asupra faptului că garanțiile comune și individuale contravin în mod clar dispozițiilor TFUE, conform cărora niciun stat membru nu este răspunzător pentru obligațiile unui alt stat membru. În schimb, cea de-a treia abordare (în sprijinul căreia vine prezenta propunere de amendament) minimizează riscul moral în ce privește aplicarea politicilor economice și fiscale. Spre deosebire de cea de-a doua abordare, această opțiune ar implica garanții guvernamentale „individuale dar nu comune”, putând fi astfel pusă în aplicare relativ rapid, fără a fi necesară modificarea tratatelor UE.

Rezultatul votării:

Voturi împotrivă

:

129

Voturi pentru

:

59

Abțineri

:

5


(1)  

(2)  A se vedea enumerarea din Avizul CESE pe tema „Analiza anuală a creșterii – formularea răspunsului cuprinzător al UE la criză”, (JO C 132, 3.5.2011, p. 26) și Avizul CESE privind „Consecințele sociale ale noii legislații privind guvernanța economică”, JO C 143, 22.5.2012, p. 23.


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/72


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Programul european de monitorizare a Pământului (GMES) și exploatarea sa (începând cu 2014)

COM(2011) 831 final

2012/C 299/13

Raportor: dl Edgardo Maria IOZIA

La 30 noiembrie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Programul european de monitorizare a Pământului (GMES) și exploatarea sa (începând cu 2014)

COM(2011) 831 final.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 12 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 12 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 178 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 3 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) își reafirmă sprijinul hotărât acordat politicii spațiale europene și, mai ales, marilor proiecte europene Galileo și GMES (Global Monitoring for Environment and Security), pe care le consideră de o importanță strategică pentru dezvoltarea economică și științifică europeană. În toate avizele pe care le-a elaborat (1), CESE a susținut că este necesar să se acorde o mai mare atenție și mai multe resurse activităților spațiale, în cadrul cărora UE trebuie să își păstreze poziția de prim-plan.

1.2

CESE se opune hotărât propunerii Comisiei Europene de a asigura finanțarea necesară dezvoltării și definitivării programului GMES în perioada 2014-2020 dintr-un fond ad-hoc, în afara cadrului financiar al Uniunii Europene.

1.3

CESE scoate în evidență faptul că este urgent să se asigure continuitatea unui program care este pe punctul de a intra în faza operațională, în caz contrar acesta riscând să eșueze. În ansamblul său, propunerea de înlocuire a mecanismelor de finanțare, gestionare și conducere cu mecanisme diferite de cele obișnuite și consolidate în contextul UE, pare intempestivă, nejustificată și extrem de riscantă. Într-adevăr, crearea unor organisme și modele de finanțare noi presupune intrarea în etape de negociere și de studiu extenuante și incerte, care cu siguranță necesită ani de zile, fapt incompatibil cu intrarea în funcțiune a unui program ca GMES și, totodată, inutil, dată fiind existența, în cadrul Comisiei și al agențiilor europene, a tuturor competențelor și atribuțiilor necesare desfășurării acestuia.

1.4

CESE solicită ca finanțarea programului să reintre în cadrul financiar multianual 2014-2020 și ca guvernanța să fie astfel structurată încât să se țină seama de capacitățile actuale din Europa și să se evite atât fragmentarea entităților de gestionare, cât și crearea de noi entități care nu sunt apte să preia administrarea unui program care a fost pus la punct în cursul ultimului deceniu. Această solicitare a fost formulată într-un aviz anterior (2).

1.5

Comunicarea referitoare la detaliile punerii în aplicare a propunerii de acord interguvernamental pentru operațiunile GMES (3), apărută în perioada dezbaterilor privind acest aviz, nu schimbă concluziile la care s-a ajuns aici. Dimpotrivă, le confirmă, permițând CESE să remarce încă o dată riscurile extreme pe care le presupune introducerea tardivă a unui model nou și neexperimentat de finanțare și de gestionare, în afara cadrului financiar multianual și a canalelor consolidate de gestionare proprii UE.

1.6

CESE este deosebit de îngrijorat din cauza riscului real ca programul GMES să întâmpine serioase dificultăți, fiind astfel irosite investițiile de peste 3,2 miliarde EUR, efectuate deja. În contextul discuțiilor dintre statele membre, acest risc tinde să devină o certitudine.

1.7

CESE scoate în evidență faptul că, cu mai puțin de un an înainte de faza operațională preconizată (pentru 2013 sunt prevăzute lansările sateliților A din constelațiile Sentinel-1, Sentinel-2 și Sentinel-3), redefinirea unui aparat complex de finanțare și guvernanță a GMES, așa cum este prezentat în comunicarea supusă examinării, pare să implice riscuri majore și nu se justifică, mai ales din perspectiva importanței strategice a programului pentru UE.

1.8

Comunicarea nu conține o analiză a fezabilității care să permită evaluarea posibilităților de realizare din punctul de vedere al eficacității și eficienței. Nu este clar nici cum se justifică necesitatea unei scheme noi.

1.9

CESE insistă asupra tratamentului diferit aplicat celor două programe emblematice ale planului spațial european, Galileo și GMES, primul fiind inclus în cadrul financiar multianual (CFM), iar celălalt, exclus din acesta.

1.10

În ceea ce privește guvernanța, stârnește îngrijorare rolul marginal atribuit în cadrul acestui sistem complex Agenției Spațiale Europene (ESA), care până în prezent a conceput, gestionat și exploatat majoritatea structurilor satelitare europene, pe lângă faptul că a furnizat, în parteneriat cu Comisia Europeană, aproape întreaga finanțare de până astăzi. Înlocuirea ei cu organisme noi sau care au prea puțină experiență în gestionarea sistemelor de sateliți și a datelor culese de aceștia nu își găsește justificarea.

1.11

Comitetul Economic și Social European consideră că, cu mai puțin de un an înainte de punerea în aplicare a modelului de finanțare a programului GMES, efectuarea unei redefiniri atât de radicale a competențelor programului, după cum se propune în comunicare, constituie un risc major pentru intrarea în funcțiune a sistemului.

1.12

CESE relevă incertitudinea și indecizia propunerii de guvernanță prezentate de Comisie. Punctele slabe ale modelului propus sunt evidente, coordonarea tehnică fiind încredințată unor organisme care nu sunt familiarizate cu activitățile spațiale și nici nu au o cultură a muncii în comun cu alte agenții. În plus, peste 80 % dintre activitățile preconizate pentru programul GMES reprezintă activități spațiale. CESE invită Comisia să revizuiască modelul propus și să mențină o guvernanță unitară, încredințând în continuare ESA responsabilitatea tehnică a programului, sub supravegherea și controlul Comisiei, după cum s-a prevăzut inițial.

2.   Introducere

2.1

Comunicarea supusă examinării, din 30 noiembrie 2011, prezintă soluția de finanțare identificată de Comisia Europeană, în afara cadrului financiar multianual 2014-2020 (4), a fazei operaționale a programului strategic de observare a Pământului și de securitate GMES, astfel cum a fost definit până în prezent și adus în faza finală de implementare. Comunicarea cuprinde, de asemenea, propunerea de guvernanță. Este vorba așadar de o comunicare de importanță fundamentală pentru programul GMES.

2.2

Comunicarea ulterioară referitoare la detaliile punerii în aplicare a propunerii de acord interguvernamental pentru operațiunile GMES (5), publicată în perioada dezbaterilor privind acest aviz, nu schimbă observațiile făcute pe marginea prezentei comunicări și nici concluziile la care s-a ajuns aici, dat fiind că este vorba despre un addendum care oferă detalii privind aspectele financiare ale fondului propus și introduce un nou organism, Consiliul GMES (GMES Council), ce se suprapune atribuțiilor anterioare de gestionare a programelor spațiale europene, stârnind conflicte clare de competențe și ducând la suprapuneri ale structurilor de decizie europene.

2.3

Programul european de monitorizare a Pământului (GMES) este, ca și Galileo, un program emblematic al Uniunii Europene în sectorul spațial. Are un rol fundamental în observarea Pământului, deoarece pune la dispoziție mijloacele necesare pentru înțelegerea și monitorizarea schimbărilor climatice, pentru protecția și securitatea civilă, pentru dezvoltarea durabilă și gestionarea crizelor.

2.4

Neincluderea finanțării programului strategic de observare a Pământului și de securitate GMES în cadrul propunerii de cadru financiar multianual 2014-2020 a stârnit o deosebită îngrijorare din cauza riscului real de pierdere a unui program strategic pentru Europa, care a costat până în prezent un deceniu de muncă și investiții de peste 3 miliarde EUR.

2.5

În analiza sa din decembrie 2011 (6), CESE și-a exprimat deja deosebita îngrijorare cu privire la viitorul acestui program, în condițiile în care finanțarea lui nu va continua.

2.6

Prin rezoluția sa privind viitorul GMES (7), din februarie 2012, Parlamentul European a stabilit că „finanțarea GMES în afara cadrului financiar multianual (CFM) – cu finanțarea și structura de guvernanță propuse de Comisie – nu este o opțiune fezabilă”.

2.7

Componenta spațială a GMES se bazează pe trei constelații de sateliți, Sentinel-1, 2 și 3 și pe instrumente (Sentinel-4 și 5) amplasate la bordul altor sateliți. Primii sateliți din cele trei constelații vor fi lansați în cursul lui 2013. Prin urmare, trebuie definit urgent cadrul financiar care să garanteze finanțarea unor operațiuni iminente.

2.8

În absența unei propuneri, cu ocazia conferinței de presă din 9 ianuarie 2012, directorul general al ESA a reiterat afirmația că, dacă nu se adoptă o decizie cu privire la finanțarea operațiunilor GMES, ESA intenționează să nu efectueze lansările planificate (8).

2.9

Prin această comunicare, Comisia Europeană propune identificarea finanțărilor necesare pentru realizarea și punerea în funcțiune a întregii infrastructuri, prin constituirea unui nou fond, specific GMES, constituire care necesită încheierea unui acord interguvernamental între statele membre ale UE, întrunite într-o ședință de Consiliu.

2.10

Toate cele 27 de state membre ale UE ar trebui să contribuie la acest fond, în funcție de venitul lor național brut (VNB). Comunicarea cuprinde un model de acord, prezentat în comunicarea următoare (9).

2.11

Propunerea de guvernanță, nu mai puțin importantă decât cea financiară, formulată în comunicare, identifică o multitudine de entități care ar trebui să se ocupe de diferitele aspecte și sectoare pe care le comportă programul GMES.

2.12

Introducerea unei noi și complexe scheme de finanțare și a unui organism nou de gestionare a unui program spațial, Consiliul GMES, nu pare justificată și, la un an de la lansarea primilor sateliți, este tardivă.

3.   Observații generale

3.1

Programul de monitorizare globală a Pământului și de securitate GMES și programul Galileo de radionavigație prin satelit sunt marile programe strategice ale Uniunii Europene prin care aceasta urmărește să își mențină independența și superioritatea în sectorul spațial.

3.2

Menținerea poziției de lider și a independenței în domeniul spațial este considerată de importanță strategică pentru viitorul Europei, din cauza implicațiilor ample, importante, de natură economică, tehnologică, geopolitică și culturală în sens mai larg, ale activităților desfășurate în acest domeniu.

3.3

GMES este un program strategic al Uniunii Europene instituit prin Regulamentul (UE) nr. 911/2010 al Parlamentului European și al Consiliului.

3.4

Comunicarea insistă asupra faptului că „pentru a răspunde provocărilor din ce în ce mai importante la nivel global, Europa are nevoie de un sistem propriu de observare a Pământului bine coordonat și fiabil. GMES reprezintă un astfel de sistem”.

3.5

Comunicarea propune un model de finanțare nou, în afara sistemului consolidat de gestionare în cadrul bugetului UE, necesitând o intervenție specifică și aprobarea de către toate cele 27 de state membre, printr-un mecanism care, în actualul context financiar (a se vedea, de exemplu, nu doar situația din Grecia, ci și posibila indisponibilitate a Franței și Italiei) este foarte probabil, dacă nu chiar sigur, că se va bloca, ceea ce ar însemna de fapt sfârșitul GMES.

4.   Observații specifice

Finanțarea:

4.1

Comunicarea prevede excluderea GMES din CFM 2014-2020.

4.2

În schimb, finanțarea ar trebui asigurată printr-un acord intern, încheiat între reprezentanții guvernelor statelor membre întruniți în ședință de Consiliu.

4.3

Acordul prevede ca, mai întâi, fiecare stat membru al Uniunii să ducă la îndeplinire procedurile necesare pentru intrarea sa în vigoare, iar apoi să notifice acest lucru Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene.

4.4

Pentru a intra în vigoare, acordul necesită ratificarea de către toate statele membre ale Uniunii.

4.5

Acordul poate intra în vigoare doar în urma aprobării sale de către ultimul stat membru. Din cauza situației financiare actuale din Europa, în general, și din unele state membre, în special, această clauză pare, prin sine însăși, suficientă pentru a face să eșueze programul GMES.

4.6

Până în prezent nu sunt cunoscute termenele și modalitățile de convocare a acestui Consiliu, ceea ce reprezintă un factor de risc, dată fiind apropierea datei de lansare a sateliților Sentinel-1-2-3 (2013).

4.7

În vederea programării, gestionării și execuției fondului GMES, comunicarea prevede adoptarea unui regulament de către Consiliu, la propunerea Comisiei. Deocamdată nu există niciun proiect al unui astfel de regulament.

4.8

În ceea ce privește regulamentul financiar privind normele de stabilire și de execuție a resurselor fondului pentru GMES, precum și prezentarea și auditarea conturilor, comunicarea prevede că regulamentul respectiv va fi adoptat de Consiliu, pe baza unei propuneri din partea Comisiei. Deocamdată nu există niciun proiect al unui astfel de regulament.

4.9

Până în prezent, dezvoltarea programului a utilizat resurse în valoare de 3,2 miliarde EUR, cu susținere aproape integrală din partea ESA (1 890 milioane) și a UE (1 300 milioane).

4.10

Implementarea programului în ansamblu, inclusiv întreținerea, evoluția și îmbunătățirile, va necesita un buget estimativ de 5,8 miliarde EUR, pentru perioada cuprinsă între 2014 și 2020, adică aproximativ 0,6 % din bugetul Uniunii pentru perioada respectivă, ce se ridică la 1 025 miliarde EUR, conform prevederilor CFM 2012-2020. Este util să amintim și că bugetul Uniunii reprezintă, la rândul său, circa 1 % din venitul național brut (VNB).

4.11

Propunerea de finanțare a GMES în afara bugetului Uniunii nu pare totuși să aducă avantaje financiare, din moment ce ar trebui ca cele 27 de țări membre să garanteze oricum finanțarea acestuia, chiar dacă printr-un canal de finanțare diferit, pe baza unui acord interguvernamental complex. Prin urmare, propunerea nu este nicidecum justificată.

4.12

În ceea ce privește componenta spațială, ESA dispune de bugetul necesar pentru lansarea celor trei sateliți A din constelațiile Sentinel-1, 2 și 3. Lansarea Sentinel-1 a fost plătită deja iar pentru lansarea celorlalți doi nu se întrevăd probleme de finanțare. Bugetul de după 2013 include așadar implementarea în întregime a constelațiilor, conform planificării, astfel încât să fie garantat serviciul pentru care au fost proiectați sateliții.

Guvernanța:

4.13

Comunicarea prevede o multitudine de organisme pentru gestionarea fazei operaționale a GMES.

4.14

Comisiei i-ar reveni gestionarea și și supravegherea politică.

4.15

Conform comunicării ulterioare referitoare la detaliile punerii în aplicare a propunerii supuse examinării [COM(2012) 218 final, 11.5.2012], organul de conducere al programului GMES ar urma să fie Consiliul GMES, ale cărui atribuții sunt atât de cuprinzătoare, încât se suprapun atât celor specifice gestionării obișnuite a programelor UE, cât și celor proprii unei agenții spațiale, ducând la duplicarea competențelor și a organismelor de decizie, ceea ce contravine unei gestionări eficiente a resurselor UE, care sunt deja destul de reduse.

4.16

În ceea ce privește serviciile, coordonarea tehnică a serviciilor de monitorizare a teritoriului ar urma să fie încredințată Agenției Europene de Mediu (AEM); coordonarea tehnică a serviciilor de gestionare a situațiilor de urgență, Centrului european de răspuns la situații de urgență (RSC); coordonarea tehnică a serviciului privind atmosfera, Centrului European pentru Previziuni Meteorologice pe Termen Mediu (CEPMTM); pentru schimbările climatice, monitorizarea mediului marin și securitate nu au fost încă desemnați responsabili; pentru alte servicii de interes ale Comisiei și alte entități europene sunt propuse entități precum Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA), Centrul Satelitar al Uniunii Europene (CSUE), Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) sau Agenția Europeană de Apărare (AEA).

4.17

Pentru componenta spațială, activitățile operaționale ar reveni (ad interim) Agenției Spațiale Europene (ESA), pentru observațiile imagistice de înaltă rezoluție deasupra teritoriului și a zonelor vizate specifice, și Organizației europene pentru exploatarea sateliților meteorologici (EUMETSAT), pentru observațiile sistematice și globale ale atmosferei și oceanelor. Activitățile de dezvoltare a componentei spațiale ar reveni ESA și Comisiei.

4.18

Astfel definit, interimatul respectiv corespunde gestionării constelațiilor Sentinel-1 și Sentinel-2 în ansamblu și componentei „Land” a Sentinel-3. Este, evident, foarte dificilă asumarea unei răspunderi atât de împovărătoare în materie de organizare și resurse în condiții ad interim.

4.19

Pentru componenta in situ, se propune ca Agenției Europene de Mediu (AEM) să îi fie încredințată coordonarea tehnică.

4.20

Nu este clar cum ar putea răspunde aceste organisme, cu competențele și capacitățile de gestionare lor, necesităților operaționale ale unui program precum GMES, care are o componentă spațială preponderentă, ce necesită competențe specifice.

4.21

Consiliul GMES, propus în comunicarea ulterioară privind GMES (10), duce la duplicarea multor atribuții proprii gestionării programelor spațiale europene, provocând evidente conflicte de competențe și suprapuneri ale structurilor de decizie în Europa. Se constituie pe această cale un fel de agenție spațială paralelă, fapt ce contravine prevederilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.

Bruxelles, 12 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  JO C 43, 15.2.2012, p. 20.

(2)  JO C 43, 15.2.2012, p. 20.

(3)  COM(2012) 218 final, 11 mai 2012.

(4)  COM(2011) 500 final, „Un buget pentru Strategia Europa 2020”, părțile I și II.

(5)  COM(2012) 218 final, 11 mai 2012.

(6)  JO C 43, 15.2.2012, p. 20.

(7)  2012/2509 (RSP).

(8)  http://multimedia.esa.int/Videos/2012/01/ESA-Director-General-2012-Press-Briefing (68:00).

(9)  COM(2012) 218 final, 11 mai 2012.

(10)  COM(2012) 218 final, 11 mai 2012.


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/76


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind îmbunătățirea decontării instrumentelor financiare în Uniunea Europeană și depozitarii centrali de instrumente financiare (Central Securities Depositories – CSD) și de modificare a Directivei 98/26/CE

COM(2012) 73 final – 2012/0029 (COD)

2012/C 299/14

Raportor: dl Peter MORGAN

La 15 martie 2012 și, respectiv, la 3 aprilie 2012, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind îmbunătățirea decontării instrumentelor financiare în Uniunea Europeană și depozitarii centrali de instrumente financiare (Central Securities Depositories - CSD) și de modificare a Directivei 98/26/CE

COM(2012) 73 final – 2012/0029 (COD).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 12 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 11 iulie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 110 voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 4 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE salută prezenta inițiativă de reglementare. Odată cu introducerea regulamentului privind CSD, Comisia va fi finalizat cei trei piloni ai noului cadru de reglementare a infrastructurii financiare din UE: CSD, EMIR și MiFID/MiFIR.

1.2

Introducerea monedei euro a fost un catalizator pentru investițiile transfrontaliere în instrumente financiare, iar buna funcționare a investițiilor transfrontaliere se bazează pe standarde comune pe întreg teritoriul Uniunii. Un grad ridicat de disciplină în materie de decontare reduce riscul de contrapartidă sau, mai specific, riscul de lichiditate și riscul de înlocuire. Și mai important este că favorizează protecția investitorilor; contribuind la asigurarea decontării sigure și în timp util a tranzacțiilor dintre cumpărătorii și vânzătorii de instrumente financiare. În acest sens, regulamentul este un important pas înainte către realizarea pieței unice.

1.3

O schimbare majoră propusă pentru domeniul de aplicare al activităților CSD este interdicția pentru CSD de a deține o licență bancară limitată. Acest lucru va afecta cele două mari CSD-uri internaționale – Euroclear și Clearstream – care își utilizează capacitățile bancare pentru a sprijini procesul de decontare și de custodie la o scară foarte largă. CESE recunoaște că vocile influente la nivel mondial (G20, Comisia Europeană, IOSCO etc.) se pronunță categoric pentru separarea instituțiilor de credit. Comitetul sprijină poziția Comisiei și consideră că cea mai bună soluție este aceea a unei bănci separate.

1.4

O altă propunere-cheie este cerința privind decontarea uniformă la momentul T+2. Deși este probabil ca acest lucru să poată fi realizat în UE, vor trebui abordate o serie de preocupări legate de tranzacțiile realizate la scară mondială.

1.5

Propunerile solicită dematerializarea instrumentelor financiare tranzacționabile. Există o perioadă de tranziție care se va încheia în 2020. În ciuda acestui lucru, statele membre au înregistrat progrese inegale în acest sens și poate fi necesar un compromis politic.

2.   Introducere

2.1

Depozitarii centrali de instrumente financiare (Central Securities Depositories - CSD) sunt instituții de importanță sistemică pentru piețele financiare. Orice tranzacție bursieră sau extrabursieră cu instrumente financiare este urmată de procese de post-tranzacționare care duc la decontarea tranzacției, adică predarea instrumentelor financiare contra numerar. CSD-urile sunt instituții-cheie, care permit decontarea prin gestionarea așa-numitelor sisteme de decontare a instrumentelor financiare. De asemenea, CSD-urile asigură înregistrarea inițială și administrarea centralizată a conturilor de instrumente financiare care înregistrează numărul de instrumente financiare emise, emitenții acestora și orice modificare referitoare la deținătorii instrumentelor financiare.

2.2

CSD-urile joacă un rol crucial și pe piața garanțiilor, în special pentru scopurile politicii monetare. De exemplu, aproape toate garanțiile eligibile pentru operațiunile de politică monetară ale băncilor naționale din UE, în special din zona euro, trec prin sistemele de decontare a instrumentelor financiare operate de CSD-uri.

2.3

Sistemele de decontare a instrumentelor financiare din UE au decontat în 2010 operațiuni în valoare de aproximativ 920 000 de miliarde EUR și depozitau, la sfârșitul anului 2010, instrumente financiare însumând aproape 39 000 de miliarde EUR. În UE există peste 30 de CSD-uri, în general câte unul în fiecare țară, și două CSD-uri „internaționale” (ICSD-uri - Clearstream Banking Luxemburg și Euroclear Bank), o subcategorie de CSD-uri specializate în emiterea de obligațiuni internaționale, cunoscute în mod obișnuit sub denumirea de „euro-obligațiuni”.

2.4

În timp ce în interiorul frontierelor naționale sistemele post-tranzacționare naționale sunt în general sigure și eficiente, decontarea transfrontalieră în sprijinul investițiilor transfrontaliere este mai complexă și ocazionează costuri mai ridicate decât decontarea internă. De exemplu, cazurile de neexecutare a decontării sunt mai frecvente în cazul tranzacțiilor transfrontaliere decât în cazul tranzacțiilor interne, iar costurile de decontare transfrontalieră sunt de până la patru ori mai mari decât costurile de decontare internă. În general, costurile aferente CSD, deși importante pentru emitenți, nu reprezintă decât o foarte mică parte din costurile totale pe care le implică utilizarea tuturor elementelor infrastructurii.

2.5

Aceste probleme de siguranță sunt cauzate de o serie de factori, printre care:

Durata ciclului de decontare. Perioada dintre tranzacție și decontare nu este armonizată în UE, ceea ce antrenează perturbări la decontarea transfrontalieră a instrumentelor financiare;

O proporție mică, dar semnificativă a instrumentelor financiare încă există pe suport de hârtie. Aceste instrumente financiare se decontează după un ciclu de decontare mult mai lung, ceea ce sporește riscurile suportate de investitori;

Cazurile de neexecutare a decontării, adică situația în care o tranzacție nu este decontată la data prevăzută pentru decontare, nu fac obiectul unor penalizări disuasive pe toate piețele și, acolo unde există, măsurile de disciplină în materie de decontare diferă foarte mult de la o piață la alta;

Deși Directiva 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare reduce perturbările cauzate unui sistem de decontare a instrumentelor financiare de deschiderea procedurii insolvenței în cazul unui participant la sistemul respectiv, aceasta nu abordează alte riscuri la adresa sistemului și nici rezistența CSD-ului care operează sistemul. Anumite CSD-uri sunt supuse unor riscuri suplimentare de credit și de lichiditate, apărute în urma furnizării de servicii bancare auxiliare serviciilor de decontare;

Deși sunt considerate un prim pas către consolidarea piețelor europene ale serviciilor de decontare, acordurile de conexiune dintre CSD-uri ridică probleme de siguranță în lipsa unor reguli prudențiale specifice, aplicabile în cazul unor astfel de conexiuni. Mai mult, aceste acorduri sporesc interdependența CSD-urilor, ceea ce oferă un argument în plus pentru introducerea unui cadru prudențial comun.

2.6

Absența unei piețe interne unice eficiente a serviciilor de decontare constituie, de asemenea, un motiv de îngrijorare important. Există în continuare bariere importante în calea pieței europene de post-tranzacționare, cum ar fi, de exemplu, limitarea accesului emitenților de instrumente financiare la CSD-uri, regimurile și normele naționale diferite de acordare a licențelor în cadrul UE și concurența restrânsă dintre diferitele CSD-uri naționale. Din cauza acestor bariere, piața este foarte fragmentată. În consecință, decontarea transfrontalieră a tranzacțiilor presupune „lanțuri” de deținere nejustificat de complexe, care implică adesea mai multe CSD-uri și o serie de alți intermediari. Acest lucru are un impact negativ asupra eficienței, dar și asupra riscurilor asociate tranzacțiilor transfrontaliere.

2.7

Aceste probleme sunt importante deoarece în Europa tranzacțiile transfrontaliere, care variază de la vânzările/cumpărările obișnuite de instrumente financiare până la transferurile de garanții, continuă să crească, iar CSD-urile devin tot mai interconectate. Se preconizează că aceste tendințe se vor accelera odată cu introducerea proiectului Target2 Securities (T2S), lansat de Eurosistem pentru a asigura o platformă comună, fără granițe, pentru decontarea instrumentelor financiare în Europa și programat să înceapă în 2015.

3.   Explicarea detaliată a propunerii de regulament

3.1

Regulamentul propus are două părți principale: măsuri care vizează toți operatorii de pe piață în contextul decontării instrumentelor financiare (titlul II) și măsuri care vizează numai CSD-urile (titlurile III, IV și V).

Decontarea instrumentelor financiare

3.2

Titlul II impune așa-numita „dematerializare/imobilizare a instrumentelor financiare”, care reprezintă emiterea de instrumente financiare prin înscriere în cont. Această măsură vizează creșterea eficienței decontării, facilitarea reducerii perioadelor de decontare și asigurarea integrității emisiunilor de instrumente financiare prin facilitarea reconcilierii portofoliilor de instrumente financiare. Propunerea de regulament prevede o perioadă de tranziție suficient de îndelungată, până la 1 ianuarie 2020, pentru a permite operatorilor de pe piețele statelor membre unde încă mai există cantități importante de instrumente financiare pe suport de hârtie să respecte această măsură.

3.3

Titlul armonizează perioada de decontare pentru tranzacțiile cu instrumente financiare încheiate pe întreg teritoriul UE. În Europa, majoritatea tranzacțiilor cu instrumente financiare sunt decontate după două sau trei zile de la ziua încheierii tranzacției, în funcție de fiecare piață. Perioada de decontare va fi armonizată și fixată la două zile după ziua încheierii tranzacției, deși vor fi permise și perioade de decontare mai scurte.

3.4

Titlul armonizează măsurile de disciplină în materie de decontare la nivelul întregii UE. Acestea constau în măsuri ex ante, de prevenire a cazurilor de neexecutare a decontării și măsuri ex post, de abordare a cazurilor de neexecutare a decontării.

Autorizarea și supravegherea CSD-urilor

3.5

Directiva 98/26/CE definește deja sistemele de decontare a instrumentelor financiare ca fiind acorduri formale care permit transferurile de instrumente financiare între diferiți participanți. Cu toate acestea, directiva respectivă nu abordează instituțiile care sunt responsabile pentru gestionarea unor astfel de sisteme. Având în vedere creșterea complexității acestor sisteme și riscurile legate de decontare, este esențial ca instituțiile care gestionează sistemele de decontare a instrumentelor financiare să fie definite din punct de vedere juridic, autorizate și supravegheate în conformitate cu un set comun de norme prudențiale.

3.6

CSD-urile trebuie să fie autorizate și supravegheate de autoritățile naționale competente din locul în care acestea sunt stabilite. Cu toate acestea, având în vedere creșterea dimensiunii transfrontaliere a activității acestora, ar trebui să fie consultate alte autorități, legate de sistemul sau de sistemele de decontare a instrumentelor financiare operat(e) de CSD, și de celelalte entități ale grupului. AEVMP va avea un rol important în elaborarea unor proiecte de standarde tehnice în vederea armonizării procesului de autorizare și a asigurării cooperării între autorități.

3.7

Propunerea acordă CSD-urilor autorizate un „pașaport” pentru a presta servicii în Uniune, fie prin prestarea în mod direct a unui serviciu într-un alt stat membru, fie prin înființarea unei sucursale în statul membru respectiv. Un CSD dintr-o țară terță poate avea acces pe piața Uniunii dacă este recunoscut de AEVMP.

Cerințe pentru CSD-uri

3.8

Întrucât CSD-urile au o importanță sistemică și prestează servicii esențiale pentru piața instrumentelor financiare, trebuie să fie supuse unor standarde prudențiale stricte pentru a garanta viabilitatea acestora și protecția participanților. Cerințele pentru CSD-uri sunt grupate în mai multe categorii: cerințe organizatorice, norme de conduită în afaceri, cerințe privind serviciile de tip CSD, cerințe prudențiale și cerințe privind conexiunile între CSD-uri.

3.9

Normele de conduită în afaceri prevăd ca operațiunile să fie nediscriminatorii, transparente și bazate strict pe riscuri, precum și comunicarea integrală a costurilor și veniturilor către autoritățile competente.

3.10

Cerințele aplicabile serviciilor de tip CSD includ obligații referitoare la reconcilierea conturilor pe durata unei zile și la segregarea conturilor. În ceea ce privește decontările în numerar, propunerea impune CSD-urilor să deconteze prin conturile băncilor centrale ori de câte ori acest lucru este posibil și practic. Decontarea în banii băncii comerciale este permisă; cu toate acestea, spre deosebire de anumite practici curente, aceasta trebuie realizată prin intermediul unei instituții de credit separate, care acționează ca agent de decontare.

3.11

Cerințele prudențiale privind CSD-urile de la secțiunea 4 includ dispoziții importante privind atenuarea riscului operațional. Deoarece CSD-urilor nu li s-ar permite să presteze servicii bancare în mod direct, principalul risc cu care se vor confrunta acestea este riscul operațional. Aceste prevederi includ măsuri corespunzătoare pentru a asigura în orice moment continuitatea operațiunilor, inclusiv a celor de decontare. Cerințele de capital sunt, de asemenea, stabilite prin raportare la cheltuielile de funcționare – CSD-urile trebuie să dețină capitalul, rezultatul reportat și rezervele necesare pentru a acoperi cheltuielile de funcționare timp de cel puțin șase luni.

3.12

Cerința pentru CSD-urile conectate implică introducerea de norme identice privind caracterul definitiv al decontării.

Accesul la CSD-uri

3.13

Printre obiectivele prezentei inițiative se numără deschiderea pieței serviciilor de tip CSD și înlăturarea obstacolelor în calea accesului la acestea. Sunt abordate trei tipuri de acces: (a) între emitenți și CSD-uri, (b) între CSD-uri și (c) între CSD-uri și alte infrastructuri ale pieței.

3.14

Proiectul introduce dreptul emitenților de a-și înregistra instrumentele financiare la orice CSD autorizat în Uniune, precum și dreptul CSD-urilor de a presta servicii pentru instrumentele financiare emise în temeiul dreptului unui alt stat membru.

3.15

Un CSD trebuie să aibă dreptul de a primi fluxuri de tranzacții de la contrapărțile centrale (CCP-uri) și de la locurile de tranzacționare, iar infrastructurile respective trebuie să aibă acces la sistemele de decontare a instrumentelor financiare gestionate de CSD-uri.

Instituțiile de credit

3.16

Atunci când decontarea în banii băncii centrale nu este o soluție practică sau posibilă, CSD-urile pot oferi participanților decontarea în banii băncilor comerciale. Cu toate acestea, CSD-urile nu trebuie să ofere, ele însele, serviciile bancare auxiliare decontării, ci trebuie autorizate de autoritățile competente respective să desemneze o instituție de credit care să funcționeze ca agent de decontare, în vederea deschiderii de conturi în numerar și acordării de facilități de creditare pentru a înlesni decontarea.

3.17

Această separare între CSD-uri și agenți de decontare este o măsură importantă în sensul abordării și îmbunătățirii gradului de siguranță al CSD-urilor. Serviciile bancare auxiliare decontării sporesc riscurile la care sunt expuse CSD-urile și, deci, probabilitatea ca CSD-urile să intre în insolvență sau să fie supuse unor tensiuni grave.

3.18

Deși serviciile bancare sunt prestate de obicei de anumite CSD-uri pe durata unei zile (fiind complet acoperite prin garanții și prin alte resurse financiare) și se limitează la serviciile auxiliare decontării, sumele prelucrate sunt totuși semnificative și eventuala insolvență a CSD-urilor ar avea consecințe negative asupra piețelor instrumentelor financiare și ale plăților. Cerința de a oferi servicii bancare prin intermediul unei entități juridice distincte de cea care prestează serviciile CSD de bază va preveni transmiterea riscurilor aferente serviciilor bancare la prestarea serviciilor de tip CSD de bază, în special în cazul insolvenței sau al unor tensiuni grave cauzate de serviciile bancare.

3.19

Pentru CSD-urile care oferă în prezent servicii bancare, principalele costuri asociate cu această măsură sunt costurile juridice pe care le presupune înființarea unei entități juridice distincte care să ofere servicii bancare. În opinia Comisiei, nu există alternative mai puțin stringente la separarea serviciilor bancare, care să elimine în totalitate pericolul de transmitere a riscurilor de la serviciile bancare la serviciile de tip CSD de bază.

3.20

Pentru a obține câștigurile de eficiență rezultate din furnizarea de servicii de tip CSD și de servicii bancare în cadrul aceluiași grup de întreprinderi, cerința ca serviciile bancare să fie realizate printr-o instituție de credit separată nu trebuie să împiedice respectiva instituție de credit să facă parte din același grup de întreprinderi ca și CSD-ul.

3.21

Autoritatea competentă trebuie să fie în măsură să demonstreze, de la caz la caz, absența riscului sistemic pe care îl presupune furnizarea de către aceeași entitate juridică atât a serviciilor de tip CSD, cât și a serviciilor bancare. În astfel de cazuri ar putea fi transmisă o solicitare motivată Comisiei Europene, aceasta putând autoriza derogarea. În orice caz, activitățile CSD-urilor autorizate să funcționeze ca instituții de credit trebuie să se limiteze la furnizarea de servicii bancare auxiliare decontării.

Sancțiuni

3.22

De exemplu, o evaluare a regimurilor existente la nivel național a arătat că nivelurile sancțiunilor pecuniare variază foarte mult de la un stat membru la altul, că unele autorități naționale nu dispun de anumite competențe de sancționare importante și că anumite autorități competente nu pot impune sancțiuni persoanelor fizice și juridice. Prin urmare, Comisia propune ca autoritățile competente să dispună de un set minim de sancțiuni și măsuri administrative, inclusiv retragerea autorizației, avertizările publice, demiterea conducerii, restituirea profiturilor obținute în urma încălcării în cazurile în care acestea pot fi stabilite, și amenzi administrative.

4.   Perspectiva CESE

4.1

CESE salută prezenta inițiativă de reglementare. Odată cu introducerea regulamentului privind CSD, Comisia va fi finalizat cei trei piloni ai noului cadru de reglementare a infrastructurii financiare din UE: CSD, EMIR și MiFID/MiFIR. Împreună, aceste trei instrumente asigură o acoperire cuprinzătoare și largă a pieței. Comisia trebuie să se asigure că aceste instrumente se completează fără suprapuneri care ar putea duce la interpretări diferite ale noilor norme. Este, de asemenea, esențial ca în ceea ce privește o serie de domenii importante, toate aceste inițiative legislative să fie omogene și coerente unele cu altele.

4.2

Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) va deține responsabilitatea de a elabora standarde tehnice pentru această nouă legislație, precum și pentru ceilalți doi piloni. Comitetul remarcă amploarea sarcinilor și a responsabilităților atribuite autorității într-un cadru de timp relativ scurt. Acestea includ, printre altele, responsabilități pentru reglementarea agențiilor de rating de credit, supravegherea sectorului de audit, implicarea în vânzarea în lipsă și în swapurile pe riscul de credit, supravegherea Directivei privind administratorii fondurilor speculative și ai altor fonduri de investiții alternative (AFIA). Pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficient, este esențial ca AEVMP să aibă suficient personal calificat și cu experiență.

4.3

Întrucât societățile de servicii financiare fac obiectul unui nou regulament, al unei noi supravegheri și al unor noi cerințe prudențiale etc., reglementările privind CSD-urile vor produce o nouă serie de schimbări în industria serviciilor financiare. CESE sprijină introducerea acestor schimbări suplimentare, dar îndeamnă autoritățile de reglementare și supraveghere, în special AEVMP, să fie atente la eventualele probleme care ar putea fi cauzate de supraîncărcarea reglementară.

4.4

Introducerea monedei euro a fost un catalizator pentru investițiile transfrontaliere în instrumente financiare, iar buna funcționare a investițiilor transfrontaliere se bazează pe standarde comune pe întreg teritoriul Uniunii. Un grad ridicat de disciplină în materie de decontare reduce riscul de contrapartidă sau, mai specific, riscul de lichiditate și riscul de înlocuire. Și mai important este că favorizează protecția investitorilor; contribuind la asigurarea decontării sigure și în timp util a tranzacțiilor dintre cumpărătorii și vânzătorii de instrumente financiare. În acest sens, regulamentul este un important pas înainte către realizarea pieței unice.

4.5

De asemenea, în contextul pieței unice, propunerea privind „acordarea unui pașaport” este binevenită deoarece va contribui la înlăturarea obstacolelor în calea accesului; în aceeași ordine de idei, emitenților li se va acorda dreptul de a-și înregistra instrumentele financiare la orice CSD autorizat din UE. Această spargere a monopolului național este binevenită pentru piața internă.

4.6

Este de așteptat ca abordarea cu risc scăzut a definiției modelului de afaceri al CSD, combinată cu faptul că modelul va fi de fapt limitat prin regulament, va avea atât efecte pozitive, cât și negative asupra competitivității și inovării în rândul CSD-urilor. Deschiderea pieței transfrontaliere va reprezenta un progres incontestabil. Pe de altă parte, CSD-urile sunt autorizate să ofere o serie de servicii doar dacă acestea contribuie la sporirea siguranței, a eficienței și a transparenței piețelor instrumentelor financiare. Pe lângă aceasta, și pentru a se încuraja în continuare inovarea, CESE propune să se interzică CSD-urilor numai deținerea de societăți non-CSD atunci când aceste activități ar fi în detrimentul profilului de risc al CSD.

4.7

O schimbare majoră propusă pentru domeniul de aplicare al activităților CSD este interdicția pentru CSD de a deține o licență bancară limitată. Acest lucru va afecta cele două mari CSD-uri internaționale – Euroclear și Clearstream – care își utilizează capacitățile bancare pentru a sprijini procesul de decontare și de custodie la o scară foarte largă. Domeniul de aplicare al activităților bancare este foarte limitat și a ieșit din criza recentă fără probleme. Cu toate acestea, CESE recunoaște că vocile influente la nivel mondial (G20, Comisia Europeană, IOSCO etc.) se pronunță categoric pentru separarea instituțiilor de credit. CSD-urilor li se va permite să înființeze o bancă cu domeniu de aplicare limitat, aflată în proprietatea unui grup. Este de așteptat ca acest lucru să ducă la o revizuire majoră a modelului de afaceri al CSD-urilor.

4.8

În ciuda poziției Comisiei, care afirmă că nu există alternative la separarea serviciilor bancare de serviciile de bază ale CSD-urilor, dispoziția prezentată la punctul 3.21 prevede posibilitatea unei derogări, atunci când există sprijinul autorității naționale competente. Chiar dacă posibilitatea derogării există, Comitetul sprijină poziția Comisiei și consideră că cea mai bună soluție este aceea a unei bănci separate.

4.9

Propunerile solicită dematerializarea instrumentelor financiare tranzacționabile. Există o perioadă de tranziție care se va încheia în 2020. Chiar și în aceste condiții, statele membre au înregistrat progrese inegale în acest sens și ar putea fi necesar un compromis politic.

4.10

O altă propunere-cheie este cerința privind decontarea uniformă la momentul T+2. Deși este probabil ca acest lucru să poată fi realizat, vor trebui abordate o serie de preocupări legate de tranzacțiile realizate la scară mondială. Acestea includ complicațiile create de schimbul valutar, posibilitatea ca acțiunile să fie cumpărate pe credit, decalajele de fus orar, ciclurile diferite de decontare de pe piețele din alte regiuni și costul semnificativ pe care l-ar putea implica automatizarea sistemelor pentru a face posibil momentul T+2.

4.11

Regulamentul prevede practic ca toate CSD-urile să instituie regimuri care îi „amendează” pe participanții care nu decontează la timp, însă regimul trebuie adaptat instrumentului. Amendarea livrării întârziate de acțiuni nelichide sau ale IMM-urilor ar avea un efect dăunător asupra lichidității pieței acestora. Ar trebui luată în considerare o derogare pentru IMM-urile cotate la bursă. Propunerea de regulament nu abordează scopul în care vor fi folosite fondurile provenite din amenzi.

Bruxelles, 11 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/81


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind transparența măsurilor care reglementează prețurile medicamentelor de uz uman și includerea acestora în sfera de cuprindere a sistemelor publice de asigurări de sănătate

COM(2012) 84 final – 2012/0035 (COD)

2012/C 299/15

Raportor: dna Ingrid KÖSSLER

La 14 și 13 martie 2012, Consiliul și, respectiv, Parlamentul European au hotărât, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind transparența măsurilor care reglementează prețurile medicamentelor de uz uman și includerea acestora în sfera de cuprindere a sistemelor publice de asigurări de sănătate

COM(2012) 84 final – 2012/0035 (COD).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 12 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 12 iulie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 123 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 8 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE subliniază că sănătatea reprezintă o prioritate majoră (1) pentru cetățenii Europei și reafirmă că orice medicament autorizat în UE ar trebui să fie disponibil pentru pacienții din toate statele membre.

1.2   CESE subliniază că accesul la medicamentele esențiale este parte a respectării dreptului la cel mai înalt standard de sănătate realizabil și a angajamentului UE față de principiul „bunăstării” (articolul 3 din TUE).

1.3   CESE subliniază că directiva nu se poate aplica doar unei părți a pieței medicamentelor, ci trebuie să fie valabilă pentru întreaga piață, inclusiv pentru asigurările de sănătate private și pentru instituțiile publice sau private în calitatea lor de utilizatori importanți de medicamente, pentru a asigura o concurență echitabilă și funcționarea pieței interne.

1.4   CESE ia notă de faptul că UE a înregistrat în 2004 costuri estimate la 141 miliarde EUR sau 1,4 % din PIB (2) generate de inegalitățile în materie de sănătate.

1.5   CESE ia cunoștință cu îngrijorare de faptul că în UE-27 condițiile de stabilire a prețurilor și de rambursare pentru accesul la medicamente sunt insuficient înțelese.

1.6   CESE atrage atenția asupra diferențelor actuale dintre indicatorii actuali de mortalitate și morbiditate din statele membre, în special în cazul bolilor cardiovasculare, al cancerului și al bolilor respiratorii (3).

1.7   CESE ia notă de faptul că procedurile de stabilire a prețurilor și de rambursare care depășesc termenele stabilite în directivă contribuie la amânarea lansării pe piață a unor medicamente inovatoare (4).

1.8   CESE subliniază că aceasta are efecte asupra pacienților cu boli grave sau cu boli care le amenință viața, pentru care nu există tratament alternativ – altfel spus, întârzierea accesului la medicamente le poate afecta în mod dramatic condițiile de viață și le poate reduce speranța de viață.

1.9   CESE subliniază că, atunci când un pacient are nevoie de un medicament, este esențial pentru acel pacient să știe în prealabil ce norme se aplică pentru acces și rambursare. Acest lucru ar trebui să îl ajute pe pacient să opteze în cunoștință de cauză și să ducă la evitarea interpretărilor eronate și a neînțelegerilor. De asemenea, ar trebui să stabilească un nivel ridicat de încredere între pacient și furnizorul de asistență medicală.

1.10   CESE indică faptul că acest lucru ar putea fi realizat corespunzător prin instituirea unei proceduri deschise și transparente, conform, în parte, propunerii Comisiei.

1.11   CESE arată că pregătirea și punerea în aplicare a activităților UE în domeniul transparenței la stabilirea prețurilor și la rambursare impun o cooperare strânsă cu organismele specializate și implicarea „părților interesate”, ceea ce necesită un cadru de consultări periodice.

1.11.1   Prin urmare, CESE propune ca componența grupului de experți (Comitetul privind transparența) – instituit de Directiva 89/105/CEE și menținut în cadrul actualei propuneri – să se bazeze pe o reprezentare mai largă.

1.11.2   CESE propune ca grupul de experți, acționând în interes public, să asiste Comisia la formularea și punerea în aplicare a activităților UE din sfera transparenței procedurale și să stimuleze schimburile de experiență, politici și practici relevante între statele membre și diferitele „părți interesate” implicate.

1.11.3   CESE subliniază că monitorizarea și susținerea eficientă la nivelul UE prin punerea în aplicare eficientă a reglementărilor, însoțită de monitorizarea și evaluarea aferentă de către UE, sunt esențiale pentru detectarea denaturărilor și întârzierilor în ceea ce privește accesul pacienților la piețe. Așadar, este necesară o cooperare și o coordonare strânsă între Comisie, autoritățile naționale și „părțile interesate” (5).

1.11.4   CESE subliniază importanța redactării de către Comisie a raportului anual care cartografiază punerea în aplicare eficientă a Directivei privind transparența, prin identificarea mecanismelor procedurale de stabilire a prețurilor și de rambursare, precum și respectarea termenelor prevăzute în directivă în fiecare stat membru.

1.12   CESE ar dori să menționeze că termenele nu sunt întotdeauna respectate și că accesul efectiv la piață și utilizarea eficientă a acesteia cunosc variații mari între statele membre și în interiorul acestora (6).

1.12.1   CESE consideră că utilizarea căilor de atac existente în statele membre a jucat un rol limitat în asigurarea respectării termenelor, din cauză că procedurile din legislațiile naționale, adesea interminabile, descurajează companiile afectate să inițieze acțiuni în justiție.

1.12.2   CESE consideră că sunt necesare mecanisme eficiente de control și de garantare a respectării termenelor pentru deciziile de stabilire a prețurilor și de rambursare.

1.12.3   CESE invită statele membre să garanteze dreptul la un proces echitabil, care ar trebui să fie prevăzut pentru toate părțile interesate relevante și să cuprindă următoarele: (i) dreptul de a fi audiat (ii) dreptul de acces la dosarul administrativ, inclusiv la probele și rapoartele științifice relevante și (iii) dreptul la o decizie motivată.

1.13   Cu privire la termenele reduse, CESE dorește să reamintească faptul că siguranța pacienților ar trebui să se bucure de prioritate absolută. În mod deosebit, în cadrul procedurilor de stabilire a prețurilor și de rambursare, trebuie să se țină seama de toate concluziile și indicațiile cu privire la siguranța pacienților, prin completări aduse procedurilor de evaluare a tehnologiei medicale, dar și prin efectuarea unor comparații cu alte alternative terapeutice. Nici negocierile de prețuri cu întreprinderile respective, necesare în acest context, nu vor deveni mai simple și nu pot fi încheiate mai repede printr-o reducere a termenului.

1.13.1   CESE subliniază că ar trebui să existe o evaluare coordonată la nivel național, pentru a evita ca normele regionale să împiedice accesul la medicamente al pacienților din diferite regiuni ale statelor membre. Autoritățile naționale și regionale ar trebui să-și consolideze coordonarea în toate activitățile din domeniu, pentru a facilita accesul egal la medicamente pentru toți cetățenii unui stat membru (7).

1.13.2   CESE subliniază faptul că statele membre ar putea eficientiza termenele, clarificând faptul că autoritățile trebuie să confirme primirea cererii în termen de 10 zile și trebuie să solicite orice informații lipsă într-un termen rezonabil de la primirea cererii, astfel încât să nu existe nicio întârziere inutilă înainte ca solicitantul să poată depune informațiile suplimentare necesare.

1.14   CESE consideră că organizațiile de pacienți și consumatori ar trebui să aibă dreptul de a solicita inițierea procesului de includere a unui medicament în sistemele de asigurări de sănătate și de a fi informați despre progresele înregistrate în acest proces.

1.14.1   CESE observă că societățile de asigurări de sănătate publice obligatorii și cele private au un rol și o influență crescânde, de exemplu prin încheierea unor contracte de reduceri cu producătorii de medicamente; prin urmare, recomandă ca statele membre să efectueze o analiză a activităților acestora cel puțin o dată pe an. În plus, statele membre ar trebui să efectueze în mod regulat o verificare a prețurilor pentru acele medicamente care produc costuri disproporționat de mari pentru sistemele de asigurare de sănătate și pentru pacienți.

1.15   În vederea îndeplinirii obiectivelor fundamentale ale propunerii, CESE sprijină includerea de criterii prin intermediul unor orientări și, de asemenea, includerea de definiții. însă insistă asupra faptului că această includere trebuie să aibă loc în conformitate cu articolul 168 alineatul (7) din TFUE, care prevede că statelor membre le revine sarcina să își organizeze sistemele proprii de sănătate și să presteze servicii de sănătate și de îngrijire medicală, inclusiv să repartizeze resursele alocate acestora.

1.15.1   CESE îndeamnă statele membre să depună eforturi pentru adoptarea unei abordări standardizate în definirea acestor criterii, în vederea creării unor sisteme de stabilire a prețurilor pe baza valorii în întreaga Europă. Criteriile ar trebui să includă măsurarea „necesităților medicale nesatisfăcute”, a „inovării” și a „avantajelor pentru societate”.

1.16   CESE îndeamnă la utilizarea unor criterii transparente și obiective atunci când se iau decizii privind creșterea, înghețarea, reducerea și orice alt fel de aprobare a prețurilor.

1.17   CESE nu este de acord cu articolul 14 din propunere (Neinterferența drepturilor de proprietate intelectuală). Comisia trebuie să găsească un echilibru între autorizația de rambursare pentru un producător de medicamente și interesul legitim al terților de a-și valorifica drepturile în materie de proprietate intelectuală.

1.18   În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) TUE, CESE solicită Comisiei să accepte reglementări speciale pentru medicamente vitale cu preț ridicat (de exemplu, pentru SIDA) pentru țările în curs de dezvoltare și țările emergente în cadrul acordurilor internaționale, multilaterale și bilaterale.

2.   Sinteza propunerii Comisiei

2.1   De la adoptarea Directivei 89/105/CEE, procedurile de stabilire a prețurilor și de rambursare au evoluat și au devenit mai complexe. Directiva 89/105/CEE nu a fost niciodată modificată de la adoptare.

2.2   Propunerea stabilește norme și orientări de reglementare comune, cu scopul de a asigura eficiența și transparența procedurilor de stabilire a prețurilor și de rambursare.

2.3   Revizuirea afectează următoarele segmente:

a)

companiile farmaceutice, inclusiv industria inovatoare și cea a medicamentelor generice, pentru care accesul la piețe este într-adevăr esențial din perspectiva competitivității și a profitabilității;

b)

cetățenii și pacienții europeni, care suportă consecințele existenței unor obstacole nejustificate în comerțul farmaceutic și ale întârzierilor în disponibilitatea medicamentelor;

c)

bugetele sectorului de sănătate publică, inclusiv asigurările publice obligatorii de sănătate, finanțate prin cotizații, deoarece sistemele de stabilire a prețurilor și de rambursare influențează consumul de medicamente, cheltuielile și potențialul de economisire al sistemelor de asigurări sociale.

2.3.1   Nu au fost luate în considerare asigurările de sănătate private și instituțiile publice și private, cum ar fi spitalele, comercianții de produse farmaceutice cu ridicata și alți furnizori de servicii de sănătate. CESE subliniază că directiva nu se poate adresa numai unei părți a pieței medicamentelor, ci trebuie să fie valabilă pentru piață în ansamblul ei, pentru a crea condiții de concurență loială și a realiza piața internă.

2.4   Directiva se aplică numai medicamentelor, în timp ce dispozitivele medicale pot fi supuse reglementărilor naționale privind stabilirea prețurilor și/sau deciziilor privind includerea lor în sistemele de asigurări de sănătate.

3.   Observații generale

3.1   Având în vedere problemele existente în mai multe state membre, CESE salută propunerea Comisiei de a spori cooperarea la nivelul UE pentru a asigura accesul la medicamente cu prețuri rezonabile și la medicația necesară urgent în mod egal, pentru toți pacienții, încurajând totodată dezvoltarea de noi medicamente.

3.2   CESE subliniază însă că nu doar articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) poate fi invocat ca temei juridic, ci că trebuie să se ia în considerare și articolul 168 alineatul (7) TFUE, conform căruia statelor membre le revine sarcina să își organizeze sistemele proprii de sănătate și să presteze servicii de sănătate și de îngrijire medicală, inclusiv să repartizeze resursele alocate acestora.

3.3   CESE observă că procedurile de stabilire a prețurilor și de rambursare produc deseori întârzieri inutile și implică o birocrație excesivă (8) în ce privește accesul la medicamente inovatoare, orfane și generice pe piețele Uniunii, în special în acele state membre în care piața națională este de dimensiuni mici și rentabilitatea investiției este redusă.

3.4   CESE salută dispoziția prin care se menține Comitetul privind transparența (articolul 20), propunând totuși ca acest „grup de experți” să aibă o reprezentare mai largă, care ar permite consultări periodice cu „părțile interesate”, pentru a se asigura eficiența procedurilor de stabilire a prețurilor și de rambursare pentru medicamente.

3.5   CESE ia în considerare în mod corespunzător dezvoltarea unei înțelegeri comune a faptului că politicile de stabilire a prețurilor și de rambursare trebuie să echilibreze (1) accesul echitabil și în timp util la produse farmaceutice al tuturor pacienților din UE, (2) ținerea sub control a cheltuielilor farmaceutice ale statelor membre și (3) recompensarea inovațiilor valoroase în cadrul unei piețe competitive și dinamice, care să încurajeze cercetarea și dezvoltarea.

3.5.1   CESE consideră că sunt necesare mecanisme eficiente de control și de garantare a respectării termenelor pentru deciziile de stabilire a prețurilor și de rambursare.

3.5.2   CESE consideră necesară redactarea unui raport anual care să cartografieze punerea în aplicare eficientă a Directivei privind transparența, prin identificarea mecanismelor de stabilire a prețurilor și de rambursare, precum și respectarea termenelor prevăzute în directivă în fiecare stat membru. CESE dorește să sublinieze necesitatea adoptării unei metodologii standardizate pentru colectarea informațiilor cuprinse într-un astfel de raport și salută propunerea Comisiei de a se impune statelor membre obligația de a prezenta periodic rapoarte cu privire la respectarea termenelor (articolul 17), ceea ce va asigura o mai bună aplicare a directivei.

3.6   Conform articolului 3 alineatul (5) TFUE, UE își aduce contribuția la eliminarea sărăciei și la protecția drepturilor omului și în relațiile sale externe. CESE solicită, de aceea, Comisiei Europene să accepte reguli speciale pentru medicamentele vitale cu preț ridicat (de exemplu, pentru SIDA) pentru țările în curs de dezvoltare și țările emergente în cadrul unor acorduri internaționale, multilaterale și bilaterale.

4.   Observații specifice

4.1   Definiții

CESE atrage atenția asupra jurisprudenței Curții Europene de Justiție, care recunoaște necesitatea unei interpretări extinse a dispozițiilor directivei, pentru a garanta că obiectivele sale fundamentale nu sunt periclitate de sistemele și politicile naționale. Prin urmare, CESE remarcă următoarele:

4.1.1   „evaluarea tehnologiei medicale” – atrage atenția asupra definiției stabilite de EUnetHTA (9) și recomandă adoptarea acesteia.

4.1.2   „implicarea părților interesate” înseamnă implicarea în timp util a părților interesate, inclusiv a reprezentanților pacienților și consumatorilor, a deținătorilor autorizațiilor de introducere pe piață și a experților medicali, inclusiv a oamenilor de știință independenți, în întregul proces de decizie, pentru a-și exercita dreptul de a fi audiate atât pe tema modului de concepere a evaluării, cât și a desfășurării acesteia.

4.1.3   „implicarea pacienților și consumatorilor” înseamnă asumarea de către pacienți a unui rol activ în activitățile sau deciziile care vor avea consecințe pentru ei ca ansamblu, având în vedere cunoștințele specifice și experiența lor relevantă ca pacienți și beneficiari ai serviciilor de asistență medicală.

4.1.4   „criteriile obiective și verificabile” trebuie definite pentru metodele de selecție și evaluare și pentru cerințele legate de probe în cazul produselor care fac obiectul unei HTA; acestea impun și evitarea oricărei suprapuneri inutile de activități, în special în legătură cu procedura de autorizare a introducerii pe piață și HTA desfășurate în alte țări UE.

4.1.5   „termenele” trebuie să fie clar definite: dacă HTA este o condiție indispensabilă pentru controlul prețurilor în temeiul articolului 3 și/sau includerea pe o listă pozitivă în temeiul articolului 7, evaluarea trebuie să respecte termenele prevăzute la aceste articole.

4.2   Domeniul de aplicare

4.2.1   CESE încurajează lămurirea faptului că orice măsură legată de procesul decizional din sistemele de asigurări de sănătate, inclusiv recomandările care ar putea fi necesare, este inclusă în domeniul de aplicare al directivei.

4.2.2   CESE susține dispozițiile prezentei directive aplicabile măsurilor de stabilire a medicamentelor care pot fi incluse în acorduri contractuale sau proceduri de achiziții publice.

4.3   Abordarea axată pe pacient în vederea accesibilității procedurilor

CESE încurajează o abordare axată pe pacient atunci când se determină accesibilitatea procedurii și invită statele membre să ia în considerare următoarele criterii: posibilitatea de a obține un medicament în țara de rezidență a pacientului, rambursarea către pacient a costurilor asociate cu administrarea produsului și intervalul dintre obținerea autorizației de introducere pe piață și, respectiv, datele la care produsul este introdus pe piață și la care este rambursat.

4.4   Excluderea unor medicamente din sistemele de asigurări de sănătate

4.4.1   CESE sprijină propunerea Comisiei de a fi prezentată o expunere de motive bazată pe criterii obiective și verificabile, inclusiv economice și financiare, pentru orice decizie privind excluderea unui medicament din sfera de cuprindere a sistemului public de asigurări de sănătate sau pentru modificarea condițiilor sau a procentajului de compensare prin asigurare a prețului produsului respectiv.

4.4.2   CESE apreciază favorabil propunerea Comisiei ca statele membre să colaboreze în vederea adoptării unei abordări standardizate în definirea acestor criterii, cu scopul de a crea în toată Europa sisteme de stabilire a prețurilor pe baza valorii.

4.4.2.1   CESE propune ca astfel de criterii să „nu fie discriminatorii” și să includă măsurarea „necesităților medicale nesatisfăcute” și a „beneficiilor clinice (10).

4.5   Proceduri de recurgere la căi de atac în caz de nerespectare a termenelor aferente includerii medicamentelor în sistemele de asigurări de sănătate

4.5.1   CESE invită statele membre să asigure existența unor căi de atac eficiente și rapide, pe care solicitantul să le utilizeze în cazul nerespectării termenelor stabilite la articolul 7 din propunere.

4.5.2   De asemenea, CESE invită statele membre să aibă în vedere crearea, în strânsă cooperare cu organizațiile europene, regionale și subregionale relevante, a unor modalități prin care pacienții și solicitanții să poată ataca deciziile de stabilire a prețurilor și de rambursare care le sunt nefavorabile pe lângă un organism judiciar independent (de regulă un tribunal), în cazul în care le sunt nefavorabile.

4.5.2.1   CESE recomandă ca unui astfel de organism judiciar să i se confere competențe reale și depline de revizuire a chestiunilor de drept și de fapt, inclusiv sarcina de a adopta decizii oficiale în cazul săvârșirii unor infracțiuni, cu aplicarea unor sancțiuni proporționale.

4.6   Componența și scopurile „grupului de experți privind punerea în aplicare a directivei examinate”

4.6.1   „Grupul de experți” va cuprinde reprezentanți din următoarele categorii:

a)

ministerele sau agențiile guvernamentale ale statelor membre;

b)

organizațiile de pacienți sau de consumatori;

c)

societățile legale de asigurări de sănătate finanțate prin cotizații;

d)

cotizanții asigurați prin lege (reprezentanți ai angajatorilor și ai lucrătorilor);

e)

industria farmaceutică;

f)

Comisie, Agenția Europeană a Medicamentelor (EMEA), precum și președinții sau vicepreședinții agențiilor relevante;

g)

organizații internaționale și profesionale și alte organizații care acționează în domeniul procedurilor de stabilire a prețurilor, finanțare și rambursare;

h)

oameni de știință independenți.

4.6.2   Pentru a-și atinge obiectivele, „grupul de experți”:

a)

va asista Comisia în activitățile de monitorizare, evaluare și difuzare a rezultatelor măsurilor adoptate la nivel UE și național;

b)

va contribui la punerea în aplicare a acțiunilor UE în domeniu;

c)

va prezenta avize, recomandări și rapoarte Comisiei, fie la cererea acesteia, fie din proprie inițiativă;

d)

va asista Comisia în redactarea de orientări și recomandări și în orice altă acțiune;

e)

va prezenta Comisiei un raport anual public al activităților sale.

4.7   Clasificarea medicamentelor în vederea includerii acestora în sistemele de asigurări de sănătate

4.7.1   CESE recomandă ca formarea grupurilor de rambursare să se bazeze pe criterii transparente și obiective, care să permită solicitanților, pacienților și consumatorilor să înțeleagă modul în care vor fi luate în considerare medicamentele.

4.7.2   CESE recunoaște drepturile „părților interesate” de a solicita de la autoritățile competente datele obiective pe baza cărora au stabilit modalitățile de compensare a medicamentelor respective, cu aplicarea criteriilor și a metodologiilor.

4.7.3   CESE solicită ca deținătorii autorizațiilor de introducere pe piață și organizațiile reprezentative ale pacienților și ale consumatorilor să aibă dreptul de a fi audiați într-un termen adecvat înainte de includerea medicamentelor într-o anumită categorie de rambursare, după caz, și să aibă dreptul de a contesta pe lângă un organism independent crearea unei astfel de categorii.

4.8   Medicamentele generice

4.8.1   CESE subliniază că la aprobarea prețurilor medicamentelor generice și compensarea acestora de sistemul de asigurări de sănătate nu este necesară în fiecare caz o evaluare nouă sau detaliată atunci când prețul produsului de referință a fost deja stabilit, produsul a fost inclus în sistemul de asigurări de sănătate, iar evaluarea a fost realizată de Agenția Europeană pentru Medicamente.

4.8.2   Cu privire la propunerea Comisiei potrivit căreia reducerea la 30 de zile a termenelor pentru medicamentele generice, care să acopere atât procesul de stabilire a prețurilor, cât și cel de rambursare, va asigura un acces mai timpuriu la piață pentru pacienții din statele membre și va stimula concurența la nivel de prețuri pe piața medicamentelor generice într-un interval de timp acceptabil după pierderea exclusivității produselor originale, CESE își exprimă temerea că, deși verificările din punct de vedere medical ale unui medicament generic nu durează cât verificarea unui produs nou, stabilirea prețului și negocierile aferente trebuie totuși să aibă loc.

4.9   Aprobarea prețurilor

CESE solicită ca, în termen de maximum 10 zile de la depunerea unei cereri de aprobare a prețului unui medicament de către un petent, autoritățile competente să îi confirme în mod oficial primirea cererii. Statele membre se asigură că o asemenea cerere poate fi depusă de petent imediat după ce i s-a acordat autorizația de introducere pe piață sau după ce a primit avizul pozitiv, fie din partea Agenției Europene pentru Medicamente, fie din partea autorităților naționale competente.

4.10   Înghețarea și reducerea prețurilor

4.10.1   CESE invită statele membre să efectueze cel puțin o dată pe an o analiză care să stabilească dacă condițiile macroeconomice justifică menținerea înghețării prețurilor. În termen de 60 de zile de la inițierea acestei analize, autoritățile competente anunță ce creșteri sau scăderi de prețuri sunt efectuate. Dacă există creșteri sau scăderi, autoritățile trebuie să publice o expunere de motive care justifică adoptarea unor astfel de decizii pe baza unor criterii obiective și verificabile.

4.10.2   CESE solicită statelor membre să evalueze în mod regulat prețurile și rambursările acelor medicamente care generează costuri disproporționat de mari pentru sistemele de asigurări de sănătate și pentru pacienți. Într-un interval adecvat de la începerea acestei evaluări, autoritățile competente anunță dacă se autorizează reduceri de prețuri și care sunt acestea. Dacă este cazul, ele publică motivele care se bazează pe criterii obiective și verificabile (inclusiv pe criterii economice și financiare).

4.10.3   CESE propune Comisiei să monitorizeze cazurile în care statele membre care primesc asistență financiară, pentru a garanta că medicamentele destinate utilizării în interiorul țării nu sunt exportate în alte state membre.

4.11   Creșterea prețurilor

4.11.1   CESE dorește să sublinieze că o creștere a prețului unui medicament este permisă numai după obținerea în prealabil a unei aprobări din partea autorităților competente, în consultare cu părțile interesante relevante, inclusiv cu organizațiile de pacienți.

4.11.2   CESE dorește să atragă atenția asupra necesității de a garanta dreptul la un proces echitabil, care ar trebui să fie prevăzut pentru toate părțile interesate relevante și să cuprindă următoarele: (i) dreptul de a fi audiat (ii) dreptul de acces la dosarul administrativ, inclusiv la probele și rapoartele științifice relevante și (iii) dreptul la o decizie motivată.

4.11.3   CESE propune ca, în termen de maximum 10 zile de la primirea de către un stat membru a unei cereri de creștere a prețului unui medicament, o autoritate competentă să confirme în mod oficial petentului primirea cererii.

4.12   Măsuri prevăzute pentru cerere

CESE salută propunerea Comisiei de a clarifica faptul că măsurile de limitare sau promovare a prescrierii unor medicamente specifice sunt reglementate de Directiva privind transparența și propune extinderea acestor garanții procedurale pentru toate măsurile menite să limiteze sau să promoveze prescrierea de medicamente.

4.13   Dovezi suplimentare privind calitatea, siguranța sau eficacitatea

În general, în cadrul procedurilor de stabilire a prețurilor și de rambursare, statele membre ar trebui să nu reevalueze elementele pentru care autorizația de introducere pe piață este asigurată de Agenția Europeană pentru Medicamente, inclusiv calitatea, siguranța sau eficacitatea medicamentului (inclusiv a medicamentelor orfane) și informațiile obiective din cadrul colaborării europene privind evaluarea tehnologiei medicale.

4.14   Proprietatea intelectuală

CESE subliniază importanța protecției drepturilor de proprietate intelectuală, care sunt deosebit de relevante pentru încurajarea inovării în domeniul farmaceutic și pentru sprijinirea economiei UE. Comitetul nu este de acord cu articolul 14 din propunerea examinată (Neinterferența drepturilor de proprietate intelectuală) potrivit căruia „Protecția drepturilor de proprietate intelectuală nu este un motiv întemeiat pentru a refuza, suspenda sau revoca deciziile privind prețul unui medicament sau includerea acestuia în sistemul public de asigurări de sănătate”. Comisia trebuie să găsească un echilibru între autorizația de rambursare pentru un producător de medicamente și interesul legitim al terților de a-și valorifica drepturile în materie de proprietate intelectuală. Nu ar trebui să existe niciun amestec în competența statelor membre în ce privește evaluarea inovării și asigurarea aplicării corespunzătoare a drepturilor de proprietate intelectuală.

Bruxelles, 12 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  În ciuda îngrijorării sporite generate de situația economică, sănătatea și îngrijirea sănătății au rămas printre primele cinci preocupări ale cetățenilor UE în Eurobarometrele din 2009 (de ex., nr. 71 din primăvara 2009, nr. 72, din toamna 2009). A se vedea de exemplu: http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb72/eb72_en.htm.

(2)  Mackenbach JP, Meerding WJ, Kunst AE.: Economic implications of socioeconomic inequalities in health in the European Union (Implicațiile economice ale inegalităților socioeconomice în materie de sănătate în Uniunea Europeană), Comisia Europeană, iulie2007.

(3)  OMS consideră că creșterea numărului de boli cronice are proporțiile unei epidemii și estimează că până în 2030 această epidemie va costa viața a 52 de milioane de persoane în regiunea europeană. Sursa: http://ec.europa.eu/health/interest_groups/docs/euhpf_answer_consultation_jan2012_en.pdf.

(4)  Raport privind ancheta sectorială din sectorul farmaceutic: http://ec.europa.eu/competition/sectors/pharmaceuticals/inquiry/index.html.

(5)  Kanavos P, Schurer WS, Vogler S.: Structure of medicines distribution in EU-27 and its impact on prices, availability and on the efficiency of medicines provision.(Structura distribuției de medicamente în UE-27 și impactul său asupra prețurilor, disponibilității și eficienței furnizării de medicamente), Comisia Europeană, DG Întreprinderi și EMINet. ianuarie 2011

(6)  Ancheta din sectorul farmaceutic, raport final, 8 iulie 2009. Diferite studii – de exemplu, Studiul Alcimed sau ancheta UE din sectorul farmaceutic – confirmă diferențele în materie de acces la medicamente. Rețelele de referință europene formate din centre specializate sunt o modalitate de a reduce această variație.

(7)  Din jurisprudența Curții de Justiție rezultă că termenele sunt obligatorii și că statele membre nu au dreptul să le depășească [1] Merck Sharp și Dohme B.V. vs. Belgia (C-245/03).

(8)  Studiul de monitorizare a pieței farmaceutice, volumul I, p. 83.

(9)  EUnetHTA a folosit următoarea definiție a evaluării tehnologiei medicale: „Evaluarea tehnologiei medicale este un proces multidisciplinar care sintetizează informațiile referitoare la chestiuni medicale, sociale, economice și etice legate de utilizarea unei tehnologii medicale într-un mod sistematic, transparent, imparțial și stabil. Scopul său este de a contribui la elaborarea unor politici sigure și eficace în domeniul sănătății, care să fie axate pe pacient și să încerce să fie cât se poate de avantajoase”. Această definiție se află la adresa http://www.eunethta.eu/Public/About_EUnetHTA/HTA/.

(10)  Cauza C-181/82 Roussel Laboratoria și Cauza 238/82 Duphar și alții, Culegere de jurisprudență a Curții de Justiție și a Tribunalului de Primă Instanță, 1983 p. 3849 și respectiv 1984, p. 523.


ANEXĂ

la Avizul Comitetului Economic și Social European

1.   Următoarele amendamente, care au întrunit peste un sfert din voturile exprimate, au fost respinse în cursul dezbaterilor [articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul de procedură]:

a)   Punctul 4.5.2.1

CESE recomandă ca unui astfel de organism judiciar să i se confere competențe reale și depline de revizuire a chestiunilor de drept și de fapt, inclusiv sarcina de a adopta decizii oficiale în cazul săvârșirii unor infracțiuni, cu aplicarea unor sancțiuni proporționale. .

Expunere de motive

Motivele sunt evidente.

Rezultatul votării amendamentului

Voturi pentru

:

71

Voturi împotrivă

:

89

Abțineri

:

19

b)   Punctul 1.11.2

Se modifică după cum urmează:

CESE consideră că sunt necesare mecanisme de control și de garantare a respectării termenelor pentru deciziile de stabilire a prețurilor și de rambursare.

Expunere de motive

A se vedea amendamentul la punctul 4.5.2.1.

Rezultatul votării amendamentului

Voturi pentru

:

71

Voturi împotrivă

:

89

Abțineri

:

19

2.   Următoarele puncte ale avizului secțiunii au fost modificate astfel încât să țină seama de amendamentele adoptate de către Adunarea Plenară, dar au întrunit peste un sfert din voturile exprimate [articolul 54 alineatul (5) din Regulamentul de procedură)]:

a)   Punctul 4.2.1

CESE încurajează lămurirea faptului că orice măsură legată de procesul decizional al includerii vaccinurilor în sistemele de asigurări de sănătate este inclusă în domeniul de aplicare al directivei.

Rezultatul votării amendamentului

Voturi pentru

:

79

Voturi împotrivă

:

61

Abțineri

:

47

b)   Punctul 4.5.2.2

CESE încurajează instituirea unei aprobări automate a rambursării în cazul nerespectării termenelor.

Rezultatul votării amendamentului

Voturi pentru

:

90

Voturi împotrivă

:

73

Abțineri

:

22

c)   Punctul 4.14

Proprietatea intelectuală

CESE subliniază importanța protecției drepturilor de proprietate intelectuală, care sunt deosebit de relevante pentru încurajarea inovării în domeniul farmaceutic și pentru sprijinirea economiei UE. Nu ar trebui să existe niciun amestec în competența statelor membre în ce privește evaluarea inovării și asigurarea aplicării corespunzătoare a drepturilor de proprietate intelectuală.

Rezultatul votării amendamentului

Voturi pentru

:

53

Voturi împotrivă

:

35

Abțineri

:

5

d)   Punctul 1.12

CESE salută termenul de 120 de zile propus de Comisie și propune, în scopul de a simplifica și mai mult accesul pacienților la medicamente, să se aplice aceleași termene în cazul tuturor medicamentelor inovatoare, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unor evaluări la nivel național ale tehnologiilor medicale (health technology assessment – HTA).

Rezultatul votării amendamentului

Voturi pentru

:

73

Voturi împotrivă

:

41

Abțineri

:

6


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/89


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de simplificare a transferului de autovehicule înmatriculate în alt stat membru, în interiorul pieței unice

COM(2012) 164 final – 2012/0082 (COD)

2012/C 299/16

Raportor general: dl Miklós PÁSZTOR

La 24 aprilie 2012 și, respectiv, 18 aprilie 2012, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul și Parlamentul European au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de simplificare a transferului de autovehicule înmatriculate în alt stat membru, în interiorul pieței unice

COM(2012) 164 final – 2012/0082 (COD).

La 24 aprilie 2012, Biroul a însărcinat Secțiunea pentru piața unică, producție și consum cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl PÁSZTOR raportor general în cadrul celei de-a 482-a sesiuni plenare din 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 12 iulie) și a adoptat prezentul aviz în unanimitate.

1.   Recomandări

1.1

CESE subscrie la obiectivele Comisiei, sprijinind ideea utilizării unui regulament pentru elaborarea unor norme de înregistrare a autovehiculelor deja înmatriculate în trecut în alt stat membru. Aceasta răspunde atât principiului subsidiarității, cât și cerințelor unei Europe a cetățenilor. În același timp, CESE este dezamăgit de faptul că nu s-a putut introduce înmatricularea uniformă la nivelul întregii UE, așa cum s-a preconizat la început. Comitetul consideră că aceasta va deveni indispensabilă pe termen lung.

1.2

Odată ce acest regulament va fi fost adoptat, CESE se așteaptă ca înmatricularea vehiculelor într-un alt stat să devină la fel de simplă ca și înmatricularea în același stat, fără sarcini suplimentare sau inspecții și documente superflue. Cu excepția cazului în care informațiile sunt incomplete sau nevalabile, celelalte țări nu pot cere îndeplinirea unor proceduri administrative ineficiente sau costisitoare, de exemplu inspecția tehnică. De asemenea, costurile înmatriculării transfrontaliere nu ar trebui să le depășească pe cele ale înmatriculării naționale.

1.3

Pentru CESE, faptul că regulamentul nu impune cetățeanului obișnuit să colecteze date reprezintă o realizare majoră. Comitetul ar dori ca cerința impusă autorităților competente de a face schimb de date să aibă efecte asupra cooperării în alte sectoare mai importante, sprijinind astfel în mod efectiv valorile și interesele comune ale Europei.

1.4

CESE apreciază dorința Comisiei de a prevedea chiar în cadrul regulamentului o evaluare ex post. Cu toate acestea, Comitetul cere ca termenul pentru prezentarea raportului de evaluare să fie scurtat la doi ani, în loc de patru.

2.   Propunerea de regulament al Comisiei

2.1

Comisia a depus eforturi considerabile pentru simplificarea – prin intermediul unui regulament – a transferării într-un stat membru a autovehiculelor înmatriculate în alt stat membru. Într-adevăr, coordonarea formei și a conținutului documentelor de înmatriculare a autovehiculelor era reglementată până acum de o directivă (1999/37/CE). Alte măsuri de armonizare – recomandabile în perspectiva pieței unice – au îmbrăcat forma unor reglementări explicative și – de aceea – au avut doar efecte limitate la nivelul statelor membre.

2.2

În elaborarea propunerii de regulament, Comisia a trebuit să țină seama nu doar de aceste considerații, ci și de legislația privind protecția datelor cu caracter personal (1) și de prevenirea infracțiunilor transfrontaliere (2).

2.3

Luând în considerare nevoile pieței unice, propunerea de regulament:

definește regulile armonizate privind autovehiculele – inclusiv motociclete și motorete – înmatriculate într-un stat membru, dar utilizate regulat într-un alt stat membru (3). Domeniul de aplicare a regulamentului nu include autovehiculele înmatriculate într-o țară terță;

stabilește că înmatricularea unui vehicul deja înmatriculat este necesară doar pentru o perioadă mai lungă de șase luni. Aceasta are loc doar dacă se schimbă reședința obișnuită, cu alte cuvinte locul definit ca fiind centrul de interes profesional sau personal;

elimină, cu excepția unor motive specifice, cerința controalelor fizice (tehnice). Un control fizic poate fi efectuat doar dacă datele de înmatriculare sunt incomplete sau contradictorii, dacă există suspiciuni de infracțiuni, dacă este grav deteriorat sau dacă se schimbă proprietarul. În toate celelalte cazuri, controalele tehnice efectuate în țara de origine vor trebui să fie considerate valabile;

prevede norme pentru o abordare uniformă în interiorul pieței unice cu privire la înmatriculările temporare și profesionale;

armonizează comerțul transfrontalier și transferul de proprietate a vehiculelor folosite, cu excepția țărilor terțe.

2.4

În propunerea de regulament se stabilește că autoritățile trebuie să poată obține informații privind înmatricularea de la autoritățile unui alt stat membru. În acest context, se menționează posibilitatea utilizării ultimelor aplicații din tehnologia informațiilor:

pentru a asigura un schimb de informații fluent, regulamentul impune autorităților naționale să utilizeze aplicațiile ce permit celorlalte state membre să acceadă la date, excluzând totodată accesul persoanelor neautorizate, cu ajutorul fișierelor criptate xml. Informațiile trebuie schimbate în timp real pe o platformă online, iar costurile de dezvoltare a programelor cad în seama statului membru respectiv;

Comisia se angajează să înființeze o bancă publică de date cu informații privind punctele de contact ale autorităților naționale;

Comisia va asigura de asemenea dezvoltarea continuă a sistemului IT, făcând apel la opțiunea juridică a delegării.

2.5

Propunerea de regulament stabilește condiții riguroase în care poate fi refuzată înmatricularea. Solicitanții au drept de recurs în termen de o lună de la data refuzului.

2.6

În propunerea de regulament a Comisiei se stabilește și că aceasta se angajează să reevalueze impactul regulamentului după patru ani.

3.   Observații generale

3.1

CESE subscrie la obiectivele Comisiei și sprijină ideea utilizării regulamentului pentru a stabili norme de înmatriculare a autovehiculelor deja înmatriculate anterior în alt stat membru. Se răspunde astfel principiului subsidiarității și cerințelor unei Europe a cetățenilor. În același timp, propunerea ține seama de experiența practică în contactul cu birocrația, care tinde în mod inerent să privilegieze rutina și comoditatea de a gestiona aspecte minore, în detrimentul încercării de adecvare la obiective strategice.

3.2

Cu toate acestea, CESE este dezamăgit că nu s-a putut introduce o procedură uniformă de înmatriculare la nivelul UE, așa cum se preconizase inițial. Comitetul consideră că această măsură este indispensabilă pe termen lung.

3.3

În opinia CESE, procedura uniformă de înmatriculare nu subminează veniturile necesare statelor membre, dat fiind că sistemul permite recuperarea cheltuielilor de înmatriculare. În același timp, procedura uniformă de înmatriculare va contribui la mai multă transparență și trasabilitate.

3.4

CESE consideră că propunerea de regulament adoptă o abordare adecvată a problemelor de bază și definește norme procedurale adecvate de identificare și rezolvare a potențialelor riscuri pentru clienți și autorități. De aceea, este vorba mai degrabă de un demers echilibrat de gestionare a riscului decât de o prudență birocratică excesivă.

3.5

Textul propus abordează cum se cuvine problema prevenirii criminalității transfrontaliere, ținând seama totodată și de interesele pieței de autovehicule de a doua mână.

3.6

Odată cu adoptarea acestui regulament, CESE se așteaptă ca înmatricularea vehiculelor într-o altă țară să devină la fel de simplă ca și reînmatricularea în interiorul aceluiași stat membru, fără costuri suplimentare sau inspecții și documente inutile. Cu excepția cazului în care informațiile sunt incomplete sau nevalabile, celelalte țări nu pot cere îndeplinirea unor proceduri administrative ineficiente sau costisitoare, de exemplu inspecția tehnică. În plus, costul înmatriculării transfrontaliere nu ar trebui să depășească pe cel de la nivel național.

3.7

Pentru CESE, faptul că regulamentul îi scutește pe cetățenii obișnuiți să obțină date este o realizare majoră. Sperăm ca obligația autorităților competente de a face schimb de date să aibă un impact pozitiv asupra cooperării din alte domenii mai importante, astfel încât să fie promovate efectiv valorile europene și interesele comune.

3.8

CESE consideră că, pe termen lung, este inutilă păstrarea înmatriculării temporare și a celei profesionale. Aceasta din urmă este o soluție provizorie. În același timp, este contradictoriu ca, pe de o parte, vehiculele care nu îndeplinesc condițiile să beneficieze de o autorizație limitată și, pe de altă parte, să poată parcurge distanțe lungi de la o țară la alta. Aceste vehicule ar trebui transportate sau – în cazul în care starea lor tehnică o permite – ar putea beneficia de o autorizație provizorie. Totodată, ar trebui ca vehiculelor cu înmatriculare provizorie să le fie interzis să transporte mărfuri sau pasageri.

3.9

CESE salută economisirea sumei de 1,5 miliarde EUR pentru persoane particulare și întreprinderi. De asemenea, Comitetul recunoaște că suma de 1,5 milioane EUR, reprezentând costurile anuale ale aplicării regulamentului, va avea un impact minim asupra bugetului UE. În același timp, trebuie subliniat că la costurile induse de regulament vor participa și bugetele naționale și, din motive de transparență totală, ar fi utilă o estimare a sumei totale.

3.10

CESE este de acord să fie delegate Comisiei competențele referitoare la aspectele tehnice și de conținut ale datelor privind funcționarea sistemului la nivel european, așa cum prevede propunerea de regulament.

3.11

CESE recomandă instituțiilor decizionale – Parlamentul European, Consiliul și Comisia – să reflecteze asupra posibilității de a lua în considerare, la reînmatricularea vehiculului, o parte a costurilor inițiale de înmatriculare ale clientului sau întreaga sumă, cu excepția cazurilor de reînmatriculare datorate schimbului de proprietar.

3.12

CESE apreciază intenția Comisiei de a prevedea chiar în cadrul regulamentului o evaluare ex post. În același timp, Comitetul cere ca termenul pentru prezentarea raportului de evaluare să fie scurtat la doi ani, în loc de patru.

4.   Observații specifice

4.1

CESE consideră că, în forma sa actuală, propunerea de regulament răspunde așteptărilor atât în linii mari, cât și în amănunt.

4.2

CESE sprijină eforturile depuse astfel încât procedurile de înmatriculare să se bazeze pe datele omologării de tip pentru un vehicul complet, utilizate în cadrul certificatului de conformitate. Deși aceste date sunt mai amănunțite decât cele solicitate pe baza Anexei 1, ele sunt acceptate la nivel internațional și stau deja la baza procedurilor de înmatriculare din mai multe state membre.

4.3

Pe lângă datele tehnice furnizate de producători, ar trebui incluse și valorile reale bazate pe cele mai recente teste oficiale, de pildă în ceea ce privește emisiile de poluanți.

Bruxelles, 12 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Directiva 95/46/CE (JO L 281, 23.11.1995, p. 31-50.) și Regulamentul 45/2001/EC (JO L 8, 12.1.2001, p. 1–22).

(2)  Decizia Consiliului 2004/919/CE (JO L 389, 30.12.2004, p. 28).

(3)  Directiva 2002/24/CE (JO L 124, 9.5.2002, p. 1-44).


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/92


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor privind consolidarea solidarității în domeniul azilului pe teritoriul UE – Un program european pentru o mai bună partajare a responsabilităților și o mai mare încredere reciprocă

COM(2011) 835 final

2012/C 299/17

Raportor: dl Cristian PÎRVULESCU

La 2 decembrie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor privind consolidarea solidarității în domeniul azilului pe teritoriul UE – Un program european pentru o mai bună partajare a responsabilităților și o mai mare încredere reciprocă

COM(2011) 835 final.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 11 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 116 voturi pentru, 3 voturi împotrivă și 2 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul salută inițiativa Comisiei Europene și consideră că este necesar ca politica europeană privind azilul să fie dezbătută și ajustată.

1.2

Comitetul consideră că principiul solidarității trebuie să rămână piatra de temelie a acestei politici, chiar dacă numărul și mărimea țărilor membre precum și expunerea diferențiată a acestora la fluxurile de refugiați creează o diversitate ce complică politica de azil. Solidaritatea nu trebuie văzută numai ca un principiu care mărește eficiența politicii, ci și ca un fundament valoric care justifică și potențează măsurile luate.

1.3

Eforturi semnificative trebuie făcute în direcția alinierii opiniei publice, administrațiilor naționale, regionale și locale și decidenților politici în jurul valorilor constituente ale politicii de azil – respect pentru drepturile fundamentale ale persoanelor, ajutorarea celor aflați în situații critice, solidaritate și încrederea între state membre.

1.4

Comitetul consideră că abordarea bazată pe stimulente ar putea debloca politica privind azilul, depinzând însă de identificarea corectă a celor mai bune stimulente și susținerea corespunzătoare a acestora, inclusiv din punct de vedere financiar.

1.5

În ceea ce privește cooperarea practică, Comitetul încurajează Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO - European Asylum Support Office) să facă pași mai rapizi în direcția ajungerii la o capacitate operațională superioară. Întărirea capacității EASO, urgentă și indispensabilă, trebuie să fie coordonată cu planificarea și folosirea Fondului pentru migrație și azil (FAM).

1.6

Comitetul sugerează de asemenea că măsurile de integrare a refugiaților trebuie îmbunătățite. Sistemul de azil european pe care dorim să îl edificăm, chiar dacă funcționează eficient în ceea ce privește rapiditatea și corectitudinea procesului de acordare a statutului de refugiat, poate eșua în dimensiunea integrării.

1.7

Politica de azil, pe lângă structurarea existentă în dimensiuni transversale, trebuie să fie înțeleasă din perspectiva „ciclului” complet al azilului și punând în centrul acesteia persoana aflată în situație de risc. Astfel se pot identifica blocajele și inconsecvențele.

1.8

Trebuie reamintit că principiul solidarității nu se aplică numai între state, ci este un principiu general de interacțiune umană între persoane și grupuri. Spiritul solidarității umane trebuie cultivat și încurajat, dincolo de rațiunile și presiunile politicii de migrație și azil, ca fiind parte din nucleul valoric constitutiv al Uniunii Europene.

1.9

Experiența acumulată de către organizațiile societății civile și de către Comitet în acest domeniu poate ajuta la o evaluare mai cuprinzătoare, dar și detaliată a politicii de azil.

2.   Introducere

2.1

În documentul Comisiei se precizează că „solidaritatea este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene și reprezintă principiul fundamental al politicii europene comune în materie de azil (…) iar în prezent, acest principiu este consacrat în articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”.

2.2

După cum se arată în documentul Comisiei, fluxurile de solicitanți de azil au variat de la „o valoare de vârf de 425 000 de cereri pentru statele UE-27 în 2001, până la o valoare minimă de sub 200 000 în 2006, preconizându-se o creștere importantă în 2011”.

2.3

Comisia propune consolidarea solidarității în interiorul UE cu privire la azil în jurul a patru axe: „cooperarea practică și asistența tehnică, solidaritatea financiară, alocarea responsabilităților și îmbunătățirea instrumentelor pentru guvernanța sistemului de azil”.

2.4

Comunicarea Comisiei intenționează „să contribuie la finalizarea «pachetului privind azilul» având în vedere că următoarele luni vor fi esențiale pentru atingerea obiectivului stabilit pentru 2012 în privința căruia dimensiunea solidarității va trebui să își îndeplinească rolul”.

3.   Comentarii generale

3.1

Comitetul salută inițiativa Comisiei Europene și consideră că este necesar ca politica europeană privind azilul să fie supusă unei analize detaliate și care oferă posibilitatea ajustării semnificative în lumina obiectivelor asumate ale acesteia.

3.2

Politica privind azilul este astăzi chestionată în Uniunea Europeană în urma recentelor evenimente politice din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Orientul Îndepărtat. Numeroase persoane au fost nevoite să se protejeze prin refugierea în țările membre ale UE.

3.3

Comitetul consideră că principiul solidarității trebuie să rămână piatra de temelie a acestei politici, chiar dacă numărul și mărimea țărilor membre, precum și expunerea acestora la fluxurile de refugiați complică practicarea solidarității și coordonarea în general.

3.4

Sistemul de azil trebuie să fie flexibil, astfel încât să facă față variației în fluxurile de refugiați, dar și solid, astfel încât procedurile instituționale și măsurile de integrare ulterioare să producă rezultate concrete.

3.5

De asemenea, trebuie reamintit că principiul solidarității nu se aplică numai între state, ci este un principiu general de interacțiune umană între persoane și grupuri. Spiritul solidarității umane trebuie cultivat și încurajat, dincolo de rațiunile și presiunile politicii de migrație și azil, ca fiind parte din nucleul valoric constitutiv al Uniunii Europene.

3.6

Accentul pus de către Comisia Europeană asupra încrederii este bine-venit. Principiul solidarității este completat de cel al încrederii, responsabilizând într-o măsură mai mare statele membre. Succesul politicii depinde de măsura în care fiecare stat membru își îndeplinește rolul proporțional și complementar în cadrul acesteia. Interdependența eforturilor naționale arată că trebuie continuate în mod curajos coordonarea și armonizarea.

3.7

Cu toate acestea, Comitetul remarcă faptul că politica privind azilul este departe de a fi consolidată și eficientă. Statele membre sunt în continuare diferențiate în ceea ce privește deschiderea și pregătirea pentru primirea refugiaților, dar și pentru construcția europeană a politicii de azil. Eforturi semnificative trebuie făcute în direcția alinierii opiniei publice, administrațiilor naționale, regionale și locale și decidenților politici în jurul valorilor constituente ale politicii de azil – respect pentru drepturile fundamentale, ajutorarea celor aflați în situații critice, solidaritate și încredere între state membre. În plus, este necesară acordarea unei atenții sporite implementării politicii. Situațiile concrete au arătat că solicitanții de azil sunt vulnerabili, atât în țările de origine, cât și în cele de primire.

3.8

Societatea civilă organizată, de multe ori prin vocea Comitetului, a atras atenția asupra deficiențelor de viziune, structură și implementare a politicii de azil și a făcut numeroase recomandări pentru îmbunătățirea acesteia. Ajustările realizate până acum, fie că sunt în zona armonizării, finanțării de programe specializate sau reformei instituționale, nu reușesc să consolideze încă politica comună de azil. Reformarea acesteia este necesară și Comitetul își reafirmă angajamentul de a contribui la acest proces.

3.9

Comitetul crede că este momentul pentru materializarea mult mai curajoasă a principiilor solidarității și încrederii. Mai exact, propune două direcții de acțiune complementare. Prima țintește modificarea pe termen mediu și lung a opiniilor și atitudinilor față de fenomenul azilului, în special la nivelul formatorilor de opinie, al decidenților politici și funcționarilor publici, de la nivel local și național.

3.10

A doua este parțial cuprinsă în eforturile prezente, dar nu este îndeajuns de bine structurată și formulată. Această direcție se referă la completarea principiilor solidarității și încrederii cu mecanisme instituționale de stimulare a implicării autorităților naționale, regionale și locale. Abordarea bazată pe stimulente ar putea debloca politica privind azilul, depinzând însă de identificarea corectă a celor mai bune stimulente și susținerea corespunzătoare a acestora, inclusiv din punct de vedere financiar.

3.11

Comitetul sugerează de asemenea că măsurile de integrare a refugiaților trebuie îmbunătățite. Numeroase dovezi oferite de organizațiile care lucrează în acest domeniu arată că azilanții sunt vulnerabili în fața discriminării, le lipsește accesul la servicii publice de bază, au probleme legate de locuire și securitate individuală. Sistemul de azil european pe care dorim să îl edificăm, chiar dacă funcționează eficient în ceea ce privește rapiditatea și corectitudinea procesului de acordare a statutului de refugiat, poate eșua în dimensiunea integrării.

3.12

Legat de acest fapt, Comitetul recomandă ca politica de azil, pe lângă structurarea existentă în dimensiuni transversale, să fie analizată și prin prisma unui „ciclu” de azil complet, care urmărește traseul persoanelor aflate în situație de risc, de la accesul propriu-zis pe teritoriul Uniunii, mergând prin procedurile de aplicare, incluzând măsurile de integrare și, respectiv, perspectiva pe termen mediu și lung privind integrarea și reîntoarcerea în țara natală, dacă este cazul. Proiectarea politicii, urmărind întregul „ciclu” al azilului și punând în centrul acesteia persoana aflată în situație de risc, poate ajuta semnificativ în identificarea blocajelor și inconsecvențelor.

3.13

Experiența acumulată de către organizațiile societății civile și de către Comitet în acest domeniu poate ajuta la o evaluare mai cuprinzătoare, dar și detaliată a politicii de azil, politică aflată în mod legitim sub semnul întrebării în urma recentelor evenimente politice din vecinătatea Uniunii. Comitetul consideră oportună o reflectare mult mai clară a rolului organizațiilor societății civile în conținutul comunicării.

3.14

Comitetul salută de asemenea implicarea Comitetului Regiunilor și a autorităților locale în proiectarea politicii privind azilul și consideră rolul autorităților subnaționale central în succesul acesteia și, în special, în ceea ce privește măsurile de integrare. Autoritățile subnaționale trebuie încurajate, inclusiv prin măsuri financiare active, în a-și asuma un rol mai pregnant în integrarea refugiaților.

4.   Comentarii specifice

4.1

Comitetul întâmpină cu satisfacție accentul pus de către Comisia Europeană asupra aspectelor legate de cooperarea practică. Împreună cu modificările prevăzute ale pachetului legislativ, de altfel necesare, cooperarea practică este de natură să aducă îmbunătățiri punctuale în derularea procedurilor privind azilul. Cooperarea practică îmbunătățită ar trebui să își propună ca scop limitarea birocrației asociate cu acordarea azilului și scurtarea perioadei în care se derulează procedurile corespunzătoare.

4.1.1

Înființarea EASO este salutară și, deși se află în faza incipientă de instituționalizare, arată că există potențial deosebit în cooperarea între statele membre. Acțiunile EASO, în special cele de sprijin și formare, sunt primii pași realizați. Comitetul încurajează EASO să facă pași mai rapizi în direcția ajungerii la o capacitate operațională superioară. Întărirea capacității EASO, urgentă și indispensabilă, trebuie sa fie coordonată cu planificarea și folosirea Fondului pentru migrație și azil (FAM). Detașarea personalului, precum și intervențiile în caz de urgență ar putea fi măsuri care măresc vizibilitatea acestei structuri și încrederea în aceasta. Raportul anual previzionat poate să ajute la obținerea de date relevante privind azilul. Comitetul recomandă ca în redactarea Raportului anual să se țină seama de numeroasele dovezi pe care organizațiile societății civile active în domeniu le pot pune la dispoziție.

4.1.2

Comitetul încurajează EASO să dezvolte cu rapiditate sistemul de strângere a informațiilor din statele de origine ale migranților. Ar putea astfel să ofere statelor membre informații credibile, în timp util și comparabile, facilitând astfel o procedură mai rapidă și posibil echitabilă. Este de asemenea necesară includerea în aceste evaluări a informațiilor din surse independente.

4.1.3

Cu toate că întărirea EASO este o direcție de acțiune bine-venită, aceasta nu ar trebui să oprească statele membre de la a-și dezvolta propriile instituții și capacități de gestionare a problematicii azilului. Continuând în logica stimulării, întărirea EASO trebuie să meargă în paralel cu mecanisme care să asigure o mai mare deschidere a autorităților naționale către cooperarea europeană și gestionarea eficientă a provocărilor azilului.

4.1.4

Situațiile de criză sunt cele care testează, în cazul politicii de azil, cu rezultate amestecate, viabilitatea soluțiilor instituționale găsite. Uniunea Europeană și țările membre sunt în general slab pregătite să facă față unor fluxuri excepționale de refugiați. O simplă analiză arată însă că acestea, cel puțin sub aspectul punctelor de intrare, sunt previzibile. Comitetul recomandă acordarea unei atenții deosebite întăririi capacității statelor celor mai expuse fluxurilor de refugiați, uzuale sau extraordinare.

4.1.5

Continuarea si adâncirea cooperării EASO cu alte agenții specializate ale UE, precum FRONTEX, sunt bine-venite. Comitetul insistă ca Biroul să acorde o atenție specială problematicii drepturilor fundamentale ale celor cu care vine în contact direct și indirect. Cooperarea cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale este indispensabilă realizării unui echilibru structural și operațional între instrumentele folosite în politica azilului.

4.1.6

Comitetul consideră oportună folosirea mecanismului de protecție civilă în cazul unor fluxuri migratorii excepționale. Această posibilitate nu trebuie să diminueze însă motivația autorităților naționale de a construi sisteme de azil robuste, care să facă față în mod satisfăcător variației din fluxurile de refugiați.

4.1.7

Finanțarea din exercițiul financiar curent trebuie să fie folosită cu prioritate pentru implementarea eficientă a pachetului legislativ reînnoit. Cu toate acestea, Comitetul atrage atenția că în continuare capacitățile statelor care se confruntă cu fluxuri de refugiați trebuie întărite. Având în vedere că situația geopolitică din zonele care sunt la originea acestor fluxuri este în continuare instabilă, nu ne putem aștepta la o scăderea semnificativă a nivelului acestora. Astfel, consolidarea sistemelor în țările expuse trebuie să continue în paralel cu eforturile de armonizare și aplicare a legislației. Proiectele existente, multe dintre ele inovatoare, trebuie continuate și susținute corespunzător. Dacă acestea eșuează în a genera rezultate, se va submina încrederea statelor membre în sprijinul comunitar și va fi afectată motivația implicării mai susținute în viitor.

4.1.8

Din 2014, statele membre vor avea la dispoziție un nou Fond pentru azil și migrație (FAM). Comitetul încurajează Comisia să se angajeze într-un dialog substanțial cu statele membre în vederea creării unor profiluri exacte ale nevoilor și priorităților de la nivel național. Este foarte important ca în acest dialog să fie implicate atât Comitetul Economic și Social European, în calitate de for reprezentativ al societății civile organizate, cât și Comitetul Regiunilor și autoritățile locale. Planificarea utilizării Fondului trebuie să indice clar nevoile și prioritățile naționale, dar și resursele și instrumentele disponibile acestora. De asemenea, Comitetul consideră că raportarea anuală asupra utilizării fondurilor va responsabiliza statele membre în a urmări mai decis obiectivele politicii de azil.

4.1.9

Comitetul remarcă dificultatea cu care organizațiile societății civile reușesc să acceseze fonduri necesare derulării unor proiecte cu impact local semnificativ. Procedurile trebuie simplificate astfel încât să faciliteze implicarea societății civile și a azilanților.

4.1.10

Comitetul încurajează intenția Comisiei Europene de a utiliza fondurile disponibile cu precădere în țările expuse în mod curent fluxurilor de refugiați. Acest lucru va stimula implicarea acestora și, respectiv, consolidarea capacităților existente. Este în plus o măsură care transpune în practică principiul-cheie al politicii de azil, solidaritatea.

4.1.11

În mod similar, Comitetul susține fără rezerve stimulentele financiare previzionate a fi acordate statelor membre, similare celor utilizate în prezent pentru reinstalarea categoriilor specifice de refugiați (grupuri și persoane vulnerabile provenind din cadrul programelor de protecție regionale), pentru a despăgubi statele membre care sunt de acord cu transferul beneficiarilor de protecție internațională din alt stat membru.

4.1.12

Este de asemenea necesar ca fondurile disponibile să fie utilizate în complementaritate cu alte surse de finanțare, precum Fondul social european și Fondul european pentru dezvoltare regională, și recomandă implicarea într-o mai mare măsură în proiecte a societății civile organizate și a autorităților locale și regionale.

4.2

Comitetul susține efortul angajat de reformare a Regulamentului Dublin. Există mai multe dovezi, multe semnalate de către organizațiile societății civile, că sistemul nu este eficient raportat la obiective. Deciziile și recomandările Curții Europene a Drepturilor Omului sunt de asemenea fundamentale în cadrul dezbaterii asupra reformării acestuia, necesară pe termen mediu și lung. Comitetul este în continuare deschis dezbaterii și va sprijini orice efort de analiză, evaluare și identificare a celor mai potrivite reglementări și instrumente de intervenție. Referința la drepturile fundamentale, drept criterii prioritare de evaluare a adecvării sistemului Dublin, este mai mult decât bine-venită.

4.3

În ceea ce privește transferul solicitanților de protecție internațională, Comitetul consideră că nu este necesar în măsura în care aceștia beneficiază de condiții decente în țările în care aplică și, respectiv, se bucură de o procedură rapidă de aplicare. Capacitățile de primire ale statelor trebuie întărite. Dacă acest lucru nu se întâmplă, este posibil ca un mecanism voluntar, bazat pe stimulente, de transfer al solicitanților, să dea rezultate.

4.3.1

În privința transferului beneficiarilor de protecție internațională, deși există un relativ consens asupra necesității acestuia în practică, statele membre au cooperat neconvingător. Proiectul-pilot susținut de Comisia Europeană nu reușește să creeze un mecanism eficient de transfer. Comitetul încurajează Comisia Europeană, EASO și statele membre să continue colaborarea în cadrul acestui proiect și agreează transformarea acestuia într-un program permanent, derulat pe baze voluntare. Este însă esențial să se identifice și să fie mobilizate stimulentele care ar implica într-o mai mare măsură statele membre în acest program permanent. În evaluarea programată de către Comisie, dimensiunea stimulentelor și motivației trebuie să ocupe un loc central.

4.4

Instituirea prelucrării comune a cererilor de azil ar putea fi un instrument util în implementarea politicii de azil. Comitetul așteaptă cu interes rezultatele evaluării programate de către Comisia Europeană în această problemă, care este complexă sub aspect legal și operațional. Comitetul consideră că prelucrarea comună ar putea fi un răspuns potrivit pentru a se face față fluxurilor variabile de solicitanți de azil. De asemenea, ar putea crea un standard de procedură care să inspire statele membre în propria activitate. Comitetul consideră că prelucrarea comună, sub rezerva luării în considerare a analizei de impact, trebuie promovată în paralel cu consolidarea capacităților naționale. Aceste capacități sunt mai complexe decât simpla prelucrare a aplicațiilor și statele membre trebuie stimulate să își asume în continuare un rol activ în toate componentele politicii de azil.

4.5

Activarea mecanismului prevăzut în Directiva privind protecția temporară, atunci când condițiile sunt îndeplinite, este bine-venită. Fluxurile excepționale de refugiați, deși rare, provoacă momente critice, pentru care instituțiile europene și naționale trebuie să fie pregătite. Comitetul atrage de asemenea atenția asupra practicilor asociate cu misiunile de salvare și reîntărește ideea că principiul nereturnării trebuie să fie respectat integral.

4.6

Comitetul salută maturizarea și rafinarea politicii de azil demonstrată în cazul Greciei. Utilizarea instrumentelor de sancționare a încălcării dreptului UE trebuie însoțită de măsuri de suport. Comitetul încurajează o abordare proactivă și preventivă din partea Comisiei Europene și a altor agenții specializate, în relație cu statele care trebuie să își îmbunătățească performanța sistemului național de azil. Deși programul de asistență al Greciei este un pas important înainte, trebuie continuat și finanțat corespunzător. Cazul grecesc, împreună cu cel maltez, sunt pietrele de încercare ale politicii de azil. Dacă statele membre și instituțiile europene nu reușesc să fie în mod concret solidare cu țări care trebuie să facă față unor fluxuri majore de refugiați, politica comună de azil este un eșec cu consecințe majore pentru numeroși oameni aflați în situație de risc. Asistența trebuie diversificată, întărită și coordonată corespunzător.

4.7

Comitetul încurajează întărirea sistemului Dublin sub aspectul unei mai bune monitorizări și al creării unui mecanism de avertizare rapidă. Aceste instrumente pot pregăti mai bine statele membre pentru a face față fluxurilor de refugiați și coordonării efective a politicii de azil. Aceste instrumente trebuie în mod clar orientate către nevoile statelor membre, în lumina necesității respectării drepturilor fundamentale ale refugiaților.

4.8

O gestionare mai bună a frontierelor și o mai bună politică privind vizele ar putea ajuta la consolidarea politicii de azil. Comitetul salută pașii făcuți în această direcție, dar consideră că o clauză de salvgardare care ar face posibilă suspendarea circulației fără vize pentru cetățenii unei țări terțe poate fi problematică, chiar dacă există o condiție, și anume existența datelor că absența vizelor a condus la o utilizare abuzivă a sistemului de azil.

Bruxelles, 11 iulie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/97


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Inițiativa privind oportunitățile pentru tineri

COM(2011) 933 final

2012/C 299/18

Raportor: dl Tomasz JASIŃSKI

La 20 decembrie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Inițiativa privind oportunitățile pentru tineri

COM(2011) 933 final.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 12 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 212 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 2 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE subliniază utilitatea „Inițiativei privind oportunitățile pentru tineri” care atrage atenția nu numai asupra problemelor actuale, ci și asupra obiectivelor comunicării intitulate „Tineretul în mișcare”. CESE este pregătit să se implice în punerea în aplicare a inițiativei prin cooperarea cu partenerii sociali și organizațiile societății civile, precum și prin acțiuni comune cu părțile interesate pentru promovarea acesteia.

1.2   CESE menționează că politica de austeritate a UE și absența unei politici de creștere clare și general recunoscute ar putea pune în pericol succesul inițiativei privind oportunitățile pentru tineri. Această inițiativă esențială poate reprezenta o sursă de noi oportunități pentru tineri, însă, dacă este privită izolat, în afara unui context economic mai amplu, ea însăși nu va crea nici măcar un singur loc de muncă. Prin urmare, pentru a se asigura punerea în aplicare corespunzătoare a acestei inițiative, este vital să se creeze un mediu economic și financiar adecvat.

1.3   CESE recunoaște necesitatea continuării acțiunilor de prevenire a abandonului școlar timpuriu. Este important să se mențină sau, dacă este posibil, să se sporească resursele aflate la dispoziția statelor membre în scopul prevenii abandonului școlar timpuriu.

1.4   Luând în considerare situațiile diferite ale tinerilor bărbați și ale tinerelor femei, CESE subliniază importanța unei îndrumări adecvate cu privire la educație, formare și carieră, care ar trebui să-i sprijine pe tineri în eforturile lor de a dobândi o mai bună educație, calificări și competențe și să-i ajute să aleagă școli, inclusiv centre de învățământ superior sau de formare, care să le poată garanta un loc de muncă adecvat.

1.5   CESE sprijină dezvoltarea competențelor relevante pentru piața forței de muncă, printr-o cooperare activă a lumii profesionale cu instituțiile de învățământ. CESE salută sprijinul financiar suplimentar furnizat de Comisie pentru programele „Primul tău loc de muncă EURES” și „Erasmus pentru întreprinzători” și pentru promovarea mobilității tinerilor.

1.6   CESE consideră adecvată sprijinirea primei experiențe profesionale și a formării la locul de muncă. CESE este de acord cu faptul că programele de ucenicie, plasamentele în întreprinderi și stagiile, precum și programele de servicii de voluntariat, joacă un rol foarte important, oferind tinerilor posibilitatea de a dobândi competențe și experiență profesională. Cu toate acestea, uceniciile, plasamentele în întreprinderi, stagiile și programele de servicii de voluntariat nu ar trebui în niciun caz să constituie alternative pentru formele obișnuite de angajare. În acest sens, dorim să subliniem importanța tuturor inițiativelor destinate îmbunătățirii calității plasamentelor și stagiilor, cum ar fi Carta europeană a calității stagiilor și uceniciilor (European Quality Charter on Internships and Apprenticeships).

1.7   CESE subliniază importanța unor standarde de calitate, necesare, cu privire la programele de ucenicie, plasamentele în întreprinderi și stagii. În acest sens, CESE salută inițiativa Comisiei de a adopta, în 2012, un cadru de calitate care să sprijine furnizarea și realizarea unor stagii de înaltă calitate.

1.8   CESE subliniază rolul pe care îl poate juca implicarea partenerilor sociali în procesul de schimb de bune practici și în elaborarea, aplicarea și monitorizarea sistemului privind experiențele profesionale.

1.9   CESE consideră adecvată mărirea bugetului alocat de Comisie Serviciului european de voluntariat. De asemenea, salută înființarea unui nou Corp voluntar european de ajutor umanitar. Cu toate acestea, este preocupat de lipsa unei evaluări veritabile a etapei-pilot, aflată în curs de desfășurare, precum și de posibilitatea ca inițiativa să nu aibă cu adevărat un caracter voluntar.

1.10   Primul loc de muncă ar trebui să garanteze un set de standarde minime de ocupare a forței de muncă, care să nu difere de cele aplicabile în cazul lucrătorilor cu vechime pe piața muncii. Interzicerea oricărei forme de discriminare pe motive de vârstă este deosebit de importantă. CESE subliniază încă o dată importanța esențială a măsurilor care contribuie la asigurarea unor locuri de muncă stabile, de înaltă calitate și remunerate corespunzător pentru tineri, garantându-le acestora securitate socială încă de la începutul carierei lor.

1.11   CESE subliniază faptul că inițiativa „Garanția pentru tineret” ar trebui să fie sprijinită de o politică activă în domeniul pieței forței de muncă, pentru a reduce decalajul dintre sistemul de educație și formare și piața forței de muncă, la un nivel egal atât pentru tineri, cât și pentru tinere.

1.12   CESE își reiterează propunerile concrete făcute recent în Avizul său pe tema „Orientările privind ocuparea forței de muncă”, privind modul în care ar trebui să se răspundă la degradarea semnificativă, în multe state membre, a perspectivei tinerilor pe piața forței de muncă, declanșată de criză:

definirea unor obiective ambițioase ale UE privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

punerea în aplicare coerentă de către toate statele membre a „garanției pentru tineret”;

suplimentarea fondurilor UE