INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 iulie 2012 — Consiliul Uniunii Europene/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group Co. Ltd, Comisia Europeană, Association des Utilisateurs et Distributeurs de l'AgroChimie Européenne (Audace)

(Cauza C-337/09 P) (1)

(Recurs - Politică comercială - Dumping - Importuri de glifosat originar din China - Regulamentul (CE) nr. 384/96 - Articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) - Statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață - Noțiunea „intervenție semnificativă din partea statului” în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță - Acționar public care controlează de facto adunarea generală a acționarilor producătorului - Asimilarea unui astfel de control cu o „intervenție semnificativă” - Aprecierea unui mecanism de vizare a contractelor de export - Limitele controlului jurisdicțional - Aprecierea elementelor de probă furnizate)

2012/C 295/02

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent și G. Berrisch, Rechtsanwalt)

Celelalte părți în proces: Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group Co. Ltd (reprezentanți: inițial D. Horovitz, avocat, ulterior F. Graafsma, J. Cornelis și A. Woolich, advocaten, precum și K. Adamantopoulos, dikigoros, și M. D. Moulis, barrister), Comisia Europeană (reprezentanți: T. Scharf și N. Khan precum și K. Talabér-Ritz, agenți), Association des utilisateurs et distributeurs de l’agrochimie européenne (Audace) (reprezentant: J. Flynn, QC)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) din 17 iunie 2009, Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group/Consiliul (T-498/04), prin care Tribunalul a anulat, în ceea ce privește Zheijiang Xinan Chemical Industrial Group Co. Ltd., articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1683/2004 al Consiliului din 24 septembrie 2004, de instituire a dreptului antidumping definitiv la importurile de glifosat originar din Republica Populară Chineză (JO L 303 p. 1, Ediție specială, 11/vol. 36, p. 144) — Interpretarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223) — Statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Consiliul Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată aferente procedurii privind măsurile provizorii.

3.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 282, 21.11.2009.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 iulie 2012 — Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-130/10) (1)

(Politica externă și de securitate comună - Regulamentul (CE) nr. 881/2002 - Regulamentul (UE) nr. 1286/2009 - Măsuri restrictive împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al Qaida și cu talibanii - Înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Alegerea temeiului juridic - Articolele 75 TFUE și 215 TFUE - Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona - Dispoziții tranzitorii - Poziții comune și decizii PESC - Propunere comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei)

2012/C 295/03

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: E. Perillo, K. Bradley, A. Auersperger Matić și U. Rösslein, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și R. Szostak, agenți)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, E. Ruffer și K. Najmanová, agenți), Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și A. Adam, agenți), Regatul Suediei (reprezentanți: A. Falk și C. Meyer-Seitz, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: S. Boelaert și M. Konstantinidis, agenți)

Obiectul

Acțiune în anulare — Anularea Regulamentului (UE) nr. 1286/2009 al Consiliului din 22 decembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al Qaida și cu talibanii (JO L 346, p. 42) — Alegerea temeiului juridic

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Cehă, Republica Franceză, Regatul Suediei și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 134, 22.5.2010.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/3

Hotărârea Curții (Camera Întâi) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — X/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-334/10) (1)

(A șasea directivă TVA - Articolul 6 alineatul (2) primul paragraf literele (a) și (b), articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (c) și articolul 17 alineatul (2) - Parte a unui bun de capital afectat unei întreprinderi - Utilizare temporară în scopuri private - Transformări permanente aduse bunului respectiv - Plata TVA ului pentru transformările permanente - Drept de deducere)

2012/C 295/04

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: X

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden — Interpretarea articolului 6 alineatul (2) primul paragraf literele (a) și (b), a articolului 11 A alineatul (1) litera (c) și a articolului 17 alineatul (2) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Deducerea taxei plătite anterior — Persoană impozabilă care a utilizat în mod temporar și în scopuri private o parte a unui bun de capital afectat întreprinderii sale și care a realizat în acest scop transformări permanente ale acestei părți a bunului — Dreptul la deducerea TVA-ului plătit pentru transformările permanente

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (2) primul paragraf literele (a) și (b), articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (c) și articolul 17 alineatul (2) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995, trebuie interpretate în sensul că, pe de o parte, o persoană impozabilă care utilizează în mod temporar în folos propriu o parte a unui bun de capital afectat întreprinderii sale dispune, în temeiul acestor dispoziții, de un drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente intrărilor privind cheltuielile efectuate pentru a aduce transformări permanente acestui bun, chiar dacă transformările respective au fost realizate în vederea utilizării temporare în scopuri private, și că, pe de altă parte, acest drept de deducere există indiferent dacă, la achiziționarea bunului de capital căruia i-au fost aduse transformările respective, persoanei impozabile i s-a facturat taxa pe valoarea adăugată, iar aceasta a fost dedusă de persoana impozabilă.

(1) JO C 246, 11.9.2010.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Sozialgericht Würzburg — Germania) — Doris Reichel-Albert/Deutsche Rentenversicherung Nordbayern

(Cauza C-522/10) (1)

(Securitatea socială a lucrătorilor migranți - Regulamentul (CE) nr. 987/2009 - Articolul 44 alineatul (2) - Examinarea dreptului la o pensie pentru limită de vârstă - Luarea în considerare a perioadelor de creștere a copiilor realizate în alt stat membru - Aplicabilitate - Articolul 21 TFUE - Libera circulație a cetățenilor)

2012/C 295/05

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Sozialgericht Würzburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Doris Reichel-Albert

Pârâtă: Deutsche Rentenversicherung Nordbayern

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Sozialgericht Würzburg — Interpretarea articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 284, p. 1) — Condițiile pentru luarea în considerare, în cadrul examinării dreptului la pensie pentru limită de vârstă, a perioadelor de creștere a copilului realizate în alt stat membru — Reglementare națională care supune luarea în considerare a unor astfel de perioade condiției ca persoana în cauză să fi desfășurat, în timpul creșterii sau imediat înainte de nașterea copilului, o activitate salariată sau independentă ca perioadă de cotizare obligatorie și care poate avea efectul că o perioadă de creștere a copiilor nu va fi luată în considerare nici în statul membru de reședință cu ocazia creșterii copilului, nici în statul membru competent

Dispozitivul

Într o situație precum cea în discuție în acțiunea principală, articolul 21 TFUE trebuie interpretat în sensul că obligă instituția competentă dintr-un prim stat membru să ia în considerare, în scopul acordării unei pensii pentru limită de vârstă, perioadele consacrate creșterii copiilor realizate într-un al doilea stat membru ca și cum aceste perioade ar fi fost realizate pe teritoriul său național, de către o persoană care nu a exercitat activități profesionale decât în primul stat membru și care, la momentul nașterii copiilor săi, încetase temporar să lucreze și își stabilise temporar reședința, pentru motive strict familiale, pe teritoriul celui de al doilea stat membru.

(1) JO C 30, 29.1.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/4

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 19 iulie 2012 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-565/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 91/271/CEE - Tratarea apelor urbane reziduale - Articolele 3, 4 și 10 - Sistem de colectare - Tratare secundară sau echivalentă - Stații de epurare - Eșantioane reprezentative)

2012/C 295/06

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Pardo Quintillán și D. Recchia, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent și M. Russo, avvocato dello Stato)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 3, 4 și 10 din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 43)

Dispozitivul

Întrucât a omis

—

să adopte dispozițiile necesare pentru a asigura ca aglomerările din Acri, din Siderno, din Bagnara Calabra, din Bianco, din Castrovillari, din Crotone, din Santa Maria del Cedro, din Lamezia Terme, din Mesoraca, din Montebello Ionico, din Motta San Giovanni, din Reggio Calabria, din Rende, din Rossano, din Scalea, din Sellia Marina, din Soverato, din Strongoli (Calabria), din Cervignano del Friuli (Friuli-Veneția Giulia), din Frascati (Latium), din Porto Cesareo, din Supersano, din Taviano (Apulia), din Misterbianco și altele, din Aci Catena, din Adrano, din Catania și altele, din Giarre-Mascali-Riposto și altele, din Caltagirone, din Aci Castello, din Acireale și altele, din Belpasso, din Gravina di Catania, din Tremestieri Etneo, din San Giovanni La Punta, din Agrigento și suburbia sa, din Porto Empedocle, din Sciacca, din Cefalù, din Carini și din ASI Palermo, din Palermo și din zonele limitrofe, din Santa Flavia, din Augusta, din Priolo Gargallo, din Carlentini, din Scoglitti, din Marsala, din Messina 1, din Messina și din Messina 6 (Sicilia), unde echivalentul-locuitor depășește 15 000 și unde se evacuează în ape receptoare ce nu sunt considerate „zone sensibile” în sensul articolului 5 din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 (rectificare în JO L 311, 21.11.2008), să fie echipate cu sisteme de colectare a apelor urbane reziduale, conform articolului 3 din această directivă,

—

să adopte dispozițiile necesare pentru a asigura ca în aglomerările din Lanciano-Castel Frentano (Abruzzo), din Acri, din Siderno, din Bagnara Calabra, din Castrovillari, din Crotone, din Montebello Ionico, din Motta San Giovanni, din Reggio Calabria, din Rossano (Calabria), din Battipaglia, din Benevento, din Capaccio, din Capri, din Ischia, din Casamicciola Terme, din Forio, din Massa Lubrense, din Napoli Est, din Vico Equense (Campania), din Trieste-Muggia-San Dorligo (Friuli-Veneția Giulia), din Albenga, din Borghetto Santo Spirito, din Finale Ligure, din Imperia, din Santa Margherita Ligure, din Quinto, din Rapallo, din Recco, din Riva Ligure (Liguria), din Casamassima, din Casarano, din Porto Cesareo, din San Vito dei Normanni, din Supersano (Apulia), din Misterbianco și altele, din Scordia-Militello Val di Catania, din Palagonia, din Aci Catena, din Giarre-Mascali-Riposto și altele, din Caltagirone, din Aci Castello, din Acireale și altele, din Belpasso, din Gravina di Catania, din Tremestieri Etneo, din San Giovanni La Punta, din Macchitella, din Niscemi, din Riesi, din Agrigento și din suburbia sa, din Favara, din Palma di Montechiaro, din Menfi, din Porto Empedocle, din Ribera, din Sciacca, din Bagheria, din Cefalù, din Carini și din ASI Palermo, din Misilmeri, din Monreale, din Santa Flavia, din Termini Imerese, din Trabia, din Augusta, din Avola, din Carlentini, din Ragusa, din Scicli, din Scoglitti, din Campobello di Mazara, din Castelvetrano 1, din Triscina Marinella, din Marsala, din Mazara del Vallo, din Barcellona Pozzo di Gotto, din Capo d’Orlando, din Furnari, din Giardini Naxos, din Consortile Letojanni, din Pace del Mela, din Piraino, din Roccalumera, din Consortile Sant’Agata Militello, din Consortile Torregrotta, din Gioiosa Marea, din Messina 1, din Messina 6, din Milazzo, din Patti și din Rometta (Sicilia), unde echivalentul-locuitor depășește 15 000 și unde se evacuează în apele receptoare ce nu sunt considerate „zone sensibile” în sensul articolului 5 din Directiva 91/271, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1137/2008, apele urbane reziduale care pătrund în sistemele de colectare să fie tratate conform articolului 4 alineatele (1) și (3) din această directivă și

—

să adopte dispozițiile necesare pentru ca stațiile de epurare a apelor urbane reziduale, construite în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 4, 5, 6 și 7, să fie concepute, construite, exploatate și întreținute astfel încât să aibă un randament suficient în toate condițiile climatice normale ale locului în care sunt amplasate și pentru ca stațiile de epurare să fie concepute astfel încât să se țină seama de variațiile sezoniere ale încărcării în momentul conceperii acestor instalații în aglomerările din Lanciano-Castel Frentano (Abruzzo), din Acri, din Siderno, din Bagnara Calabra, din Castrovillari, din Crotone, din Montebello Ionico, din Motta San Giovanni, din Reggio Calabria, din Rossano (Calabria), din Battipaglia, din Benevento, din Capaccio, din Capri, din Ischia, din Casamicciola Terme, din Forio, din Massa Lubrense, din Napoli Est, din Vico Equense (Campania), din Trieste-Muggia-San Dorligo (Friuli-Veneția Giulia), din Albenga, din Borghetto Santo Spirito, din Finale Ligure, din Imperia, din Santa Margherita Ligure, din Quinto, din Rapallo, din Recco, din Riva Ligure (Liguria), din Casamassima, din Casarano, din Porto Cesareo, din San Vito dei Normanni, din Supersano (Apulia), din Misterbianco și altele, din Scordia-Militello Val di Catania, din Palagonia, din Aci Catena, din Giarre-Mascali-Riposto și altele, din Caltagirone, din Aci Castello, din Acireale și altele, din Belpasso, din Gravina di Catania, din Tremestieri Etneo, din San Giovanni La Punta, din Macchitella, din Niscemi, din Riesi, din Agrigento și suburbia sa, din Favara, din Palma di Montechiaro, din Menfi, din Porto Empedocle, din Ribera, din Sciacca, din Bagheria, din Cefalù, din Carini și din ASI Palermo, din Misilmeri, din Monreale, din Santa Flavia, din Termini Imerese, din Trabia, din Augusta, din Avola, din Carlentini, din Ragusa, din Scicli, din Scoglitti, din Campobello di Mazara, din Castelvetrano 1, din Triscina Marinella, din Marsala, din Mazara del Vallo, din Barcellona Pozzo di Gotto, din Capo d’Orlando, din Furnari, din Giardini Naxos, din Consortile Letojanni, din Pace del Mela, din Piraino, din Roccalumera, din Consortile Sant’Agata Militello, din Consortile Torregrotta, din Gioiosa Marea, din Messina 1, din Messina 6, din Milazzo, din Patti și din Rometta (Sicilia),

Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3, a articolului 4 alineatele (1) și (3) și a articolului 10 din Directiva 91/271, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1137/2008.

2.	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 30, 29.1.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/5

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 iulie 2012 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (Chancery Division) — Regatul Unit] — Littlewoods Retail Ltd și alții/Her Majesty's Commissioners of Revenue and Customs

(Cauza C-591/10) (1)

(A doua și A șasea directivă TVA - Taxă aferentă intrărilor - Restituirea excedentului - Plata dobânzilor - Modalități)

2012/C 295/07

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Chancery Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Littlewoods Retail Ltd și alții

Pârâți: Her Majesty's Commissioners of Revenue and Customs

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — High Court of Justice (Chancery Division) — Interpretarea articolului 8 și a anexei A punctul 13 la Directiva 67/228/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Structura și modalitățile de aplicare ale sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 71, p. 1303) –Interpretarea articolului 11 secțiunea A alineatul (3) litera (b) și a articolului 11 secțiunea C alineatul (1) din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Restituirea excedentului de taxă aferent intrărilor — Rata dobânzii aplicabile

Dispozitivul

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că impune ca persoanei impozabile care a plătit un excedent de taxă pe valoarea adăugată, percepută de statul membru în cauză cu încălcarea legislației Uniunii în materie de taxă pe valoarea adăugată, să îi revină dreptul la restituirea taxei percepute contrar dreptului Uniunii, precum și dreptul la plata unor dobânzi aferente sumei care reprezintă taxa menționată. Revine dreptului național obligația de a stabili, cu respectarea principiilor efectivității și echivalenței, dacă la suma principală trebuie aplicate dobânzi conform unui sistem de dobânzi simple, conform unui sistem de dobânzi compuse sau conform unui alt sistem de stabilire a dobânzilor.

(1) JO C 89, 19.3.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/6

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 iulie 2012 — Alliance One International, Inc., Standard Commercial Tobacco Company, Inc./Trans-Continental Leaf Tobacco Corp. Ltd, Comisia Europeană și Comisia Europeană/Alliance One International, Inc., Standard Commercial Tobacco Company, Inc., Trans-Continental Leaf Tobacco Corp. Ltd

(Cauzele conexate C-628/10 P și C-14/11 P) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegeri - Piața spaniolă a achiziției și a primei procesări a tutunului brut - Stabilirea prețurilor și împărțirea pieței - Încălcare a articolului 81 CE - Imputabilitatea comportamentului ilicit al filialelor societăților-mamă ale acestora - Prezumția de nevinovăție - Dreptul la apărare - Obligația de motivare - Egalitate de tratament)

2012/C 295/08

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Alliance One International, Inc., Standard Commercial Tobacco Company, Inc. (reprezentanți: M. Odriozola Alén și A. João Vide, abogados)

Celelalte părți în proces: Trans-Continental Leaf Tobacco Corp. Ltd, Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, E. Gippini Fournier și R. Sauer, agenți)

și

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, E. Gippini Fournier și R. Sauer, agenți)

Celelalte părți în proces: Alliance One International, Inc., Standard Commercial Tobacco Company, Inc., Trans-Continental Leaf Tobacco Corp. Ltd (reprezentanți: M. Odriozola Alén și A. João Vide, abogados)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 27 octombrie 2010 — Alliance One International și alții/Comisia (T-24/05), prin care Tribunalul a respins, în ceea ce privește Alliance One International, Inc. și Standard Commercial Tobacco Co. Inc., acțiunea prin care se urmărea anularea Deciziei C(2004) 4030 a Comisiei din 20 octombrie 2004 privind o procedură de aplicare a articolului 81 alineatul (1) [CE] (cazul COMP/C.38.238/B.2 — Sectorul tutunului brut din Spania), privind o înțelegere prin care se urmărește stabilirea prețurilor plătite producătorilor și a cantităților achiziționate de la aceștia pe piața spaniolă a tutunului brut

Dispozitivul

1.	Respinge recursurile.

2.	Alliance One International Inc. și Standard Commercial Tobacco Co. Inc. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, aferente recursului în cauza C-628/10 P.

3.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Alliance One International Inc., de Standard Commercial Tobacco Co. Inc. și de Trans-Continental Leaf Tobacco Corp. Ltd, aferente recursului în cauza C-14/11 P.

(1) JO C 72, 5.3.2011.

JO C 80, 12.3.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/6

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Marianne Scheunemann/Finanzamt Bremerhaven

(Cauza C-31/11) (1)

(Libertatea de stabilire - Libera circulație a capitalurilor - Impozitare directă - Impozit pe succesiuni - Modalități de calculare a impozitului - Dobândirea prin moștenire a unei participații, în calitate de asociat unic, într-o societate de capital stabilită într-un stat terț - Reglementare națională care exclude avantaje fiscale pentru participarea în astfel de societăți)

2012/C 295/09

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Marianne Scheunemann

Pârât: Finanzamt Bremerhaven

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolelor 56 și 58 CE — Dobândirea prin moștenire a unei participații, ca asociat unic, într-o societate de capital stabilită într-un stat terț, ca parte a unui patrimoniu privat — Impozit pe succesiuni — Reglementare națională care prevede avantaje fiscale pentru societățile cu sediul sau cu organele de conducere pe teritoriul național

Dispozitivul

Reglementarea unui stat membru, precum cea în cauză în acțiunea principală, care exclude, în vederea calculării impozitului pe succesiuni, aplicarea anumitor avantaje fiscale unei moșteniri sub forma unei participații într-o societate de capital stabilită într-un stat terț, în timp ce conferă aceste avantaje în cazul moștenirii unei asemenea participații atunci când sediul societății se situează într-un stat membru, afectează în mod preponderent exercitarea libertății de stabilire în sensul articolului 49 TFUE și următoarelor, dat fiind că această participație permite deținătorului său exercitarea unei influențe certe asupra deciziilor societății menționate și determinarea activităților acesteia. Aceste articole nu sunt aplicabile într-o situație care privește participația deținută într-o societate al cărei sediu se află într-un stat terț.

(1) JO C 113, 9.4.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/7

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Korkein hallinto-oikeus — Finlanda) — procedură inițiată de A Oy

(Cauza C-33/11) (1)

(A șasea directivă - Scutiri - Articolul 15 punctul 6 - Scutirea livrărilor de aeronave utilizate de companiile aeriene care operează cu plată, în principal pe rute internaționale - Livrarea de aeronave către un operator care pune aceste aeronave la dispoziția unei astfel de companii - Noțiunea „operarea cu plată pe rute internaționale” - Curse charter)

2012/C 295/10

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din acțiunea principală

A Oy

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Korkein hallinto-oikeus — Interpretarea articolului 15 alineatul (6) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Scutirea de numite operațiuni privind aeronavele utilizate de companiile de navigație aeriană care operează cu plată în principal pe rute internaționale — Includerea sau neincluderea operațiunilor companiilor care efectuează în principal curse charter internaționale cu plată pentru necesitățile întreprinderilor și particularilor — Livrarea de aeronave către un operator care nu operează el însuși cu plată în principal pe rute internaționale, dar care pune aeronava la dispoziția unui operator care efectuează astfel de curse

Dispozitivul

Termenii „operarea cu plată pe rute internaționale”, în sensul articolului 15 punctul 6 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/111/CEE a Consiliului din 14 decembrie 1992, trebuie interpretați în sensul că includ și zborurile charter internaționale efectuate pentru a răspunde cererii din partea unor întreprinderi sau a unor particulari.

Articolul 15 punctul 6 din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/111, trebuie interpretat în sensul că scutirea prevăzută la acest articol se aplică și livrării unei aeronave către un operator economic care nu este el însuși „o companie aeriană care operează cu plată, în principal pe rute aeriene internaționale” în sensul acestei dispoziții, dar care achiziționează aeronava respectivă în scopul utilizării sale exclusive de către o astfel de companie.

Împrejurările menționate de instanța de trimitere, și anume faptul că operatorul economic care a achiziționat aeronava impută costurile aferente utilizării acesteia unui particular, care este acționar al proprietarului și care utilizează această aeronavă în principal pentru propriile scopuri comerciale și/sau private, în timp ce aeronava poate fi utilizată de compania aeriană și pentru alte tipuri de zboruri, nu sunt de natură să modifice răspunsul la a doua întrebare preliminară.

(1) JO C 89, 19.3.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/7

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Finanzamt Frankfurt am Main V-Höchst/Deutsche Bank AG

(Cauza C-44/11) (1)

(Directiva 2006/112/CE - Articolul 56 alineatul (1) litera (e) - Articolul 135 alineatul (1) literele (f) și (g) - Scutirea operațiunilor de gestionare a activelor prin intermediul valorilor mobiliare (gestionare de portofolii))

2012/C 295/11

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Finanzamt Frankfurt am Main V-Höchst

Pârâtă: Deutsche Bank AG

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 56 alineatul (1) litera (e) și a articolului 135 alineatul (1) literele (f) și (g) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Scutirea operațiunilor de gestionare a activelor privind valori mobiliare, efectuate pentru clienți privați

Dispozitivul

O prestație de gestionare a activelor prin intermediul valorilor mobiliare, precum cea în cauză în litigiul principal, activitate desfășurată cu titlu oneros în cadrul căreia o persoană impozabilă decide în mod discreționar în privința cumpărării și a vânzării valorilor mobiliare și execută această decizie prin cumpărarea și vânzarea valorilor mobiliare, este compusă din două elemente care sunt atât de strâns legate între ele încât formează, în mod obiectiv, o singură prestație economică.

Articolul 135 alineatul (1) litera (f) sau (g) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că gestionarea activelor prin intermediul valorilor mobiliare, precum cea în cauză în litigiul principal, nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată în conformitate cu această dispoziție.

3.	Articolul 56 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/112 nu se aplică doar prestațiilor menționate la articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(g) din directiva menționată, ci și prestațiilor de gestionare a activelor prin intermediul valorilor mobiliare.

(1) JO C 145, 14.5.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/8

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Korkein hallinto-oikeus — Finlanda) — Veronsaajien oikeudenvalvontayksikkö/A Oy

(Cauza C-48/11) (1)

(Impozitare directă - Libertatea de stabilire - Libera circulație a capitalurilor - Acordul privind SEE - Articolele 31 și 40 - Directiva 2009/133/CE - Domeniu de aplicare - Schimb de acțiuni între o societate stabilită într un stat membru și o societate stabilită într un stat terț parte la Acordul privind SEE - Refuzul acordării unui avantaj fiscal - Convenția privind asistența administrativă reciprocă în materie fiscală)

2012/C 295/12

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Veronsaajien oikeudenvalvontayksikkö

Pârâtă: A Oy

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Korkein hallinto-oikeus — Articolele 31 și 40 din Acordul din 2 mai 1992 privind Spațiul Economic European (JO L 1, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 53, p. 3) — Interpretarea Directivei 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre (JO L 310, p. 34) — Domeniul de aplicare al acestei directive — Schimbul de acțiuni între o societate stabilită într un stat membru al Uniunii Europene și o societate stabilită într un stat terț, membru al SEE (Norvegia) — Asimilarea sau neasimilarea pe plan fiscal a acestor tranzacții cu schimburile de acțiuni dintre sociețătile stabilite în același stat sau dintre societățile stabilite în state membre

Dispozitivul

Articolul 31 din Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992 se opune legislației unui stat membru care asimilează unei cesiuni de acțiuni impozabile un schimb de acțiuni între o societate stabilită pe teritoriul statului membru respectiv și o societate stabilită pe teritoriul unei țări terțe parte la acest acord, în condițiile în care o astfel de operațiune ar fi neutră din punct de vedere fiscal dacă ar implica numai societăți naționale sau societăți stabilite în alte state membre, în măsura în care între statul membru respectiv și respectiva țară terță există o convenție privind asistența administrativă reciprocă în materie fiscală care prevede un schimb de informații între autoritățile naționale la fel de eficace precum cel prevăzut de dispozițiile Directivei 77/799/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe, precum și ale Directivei 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

(1) JO C 103, 2.4.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/8

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hessisches Landessozialgericht, Darmstadt — Germania) — Land Hessen/Florence Feyerbacher

(Cauza C-62/11) (1)

(Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al BCE - Articolul 36 - Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene - Articolele 13, 15 și 23 - Acordul privind sediul BCE - Articolul 15 - Aplicabilitatea în cazul agenților BCE a dispozițiilor din legislația germană privind securitatea socială care prevăd o indemnizație de concediu pentru creșterea copilului)

2012/C 295/13

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Hessisches Landessozialgericht, Darmstadt

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Land Hessen

Pârâtă: Florence Feyerbacher

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hessisches Landessozialgericht, Darmstadt — Interpretarea articolului 15 din Acordul din 18 septembrie 1998 încheiat între guvernul Republicii Federale Germania și Banca Centrală Europeană privind sediul acestei instituții, coroborat cu articolul 36 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene — Dreptul unei funcționare de cetățenie germană a Băncii Centrale Europene la indemnizația de concediu parental prevăzută de legislația germană — Calificarea acordului privind sediul Băncii Centrale Europene ca parte a dreptului Uniunii sau ca tratat de drept internațional — Aplicabilitatea dispozițiilor din dreptul social german care prevăd indemnizația de concediu parental pentru angajații Băncii Centrale Europene

Dispozitivul

Articolul 15 din Acordul din 18 septembrie 1998 încheiat între guvernul german și Banca Centrală Europeană privind sediul acestei instituții coroborat cu articolul 36 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în versiunea anexată la Tratatul CE, nu exclude posibilitatea acordării de către Republica Federală Germania a unei indemnizații precum cea în discuție în acțiunea principală.

(1) JO C 145, 14.5.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/9

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberlandesgericht Köln — Germania) — ebookers.com Deutschland GmbH/Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände — Verbraucherzentrale Bundesverband eV

(Cauza C-112/11) (1)

(Transport - Transport aerian - Norme comune pentru operarea serviciilor aeriene în Uniune - Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 - Obligația vânzătorului călătoriei cu avionul de a asigura că acceptarea de către client a suplimentelor de preț opționale se face pe baza alegerii clientului - Noțiunea „suplimente de preț opționale” - Prețul unei asigurări pentru anulare furnizate de o societate de asigurări independentă, care face parte din prețul global)

2012/C 295/14

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Köln

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: ebookers.com Deutschland GmbH

Pârâtă: Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände — Verbraucherzentrale Bundesverband eV

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberlandesgericht Köln — Interpretarea articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (reformare) (JO L 293, p. 3) — Obligația vânzătorului călătoriei cu avionul de a asigura că acceptarea de către client a suplimentelor de preț opționale rezultă dintr un demers explicit — Noțiunea „suplimente de preț opționale” — Prețul unei asigurări pentru anulare furnizate de o societate de asigurări independentă, care face parte din prețul global și este facturat pasagerului în același timp cu prețul zborului

Dispozitivul

Noțiunea „suplimente de preț opționale”, prevăzută la articolul 23 alineatul (1) ultima teză din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate, trebuie interpretată în sensul că include prețurile unor servicii aferente călătoriei cu avionul, precum asigurarea pentru anularea călătoriei în discuție în acțiunea principală, prestate de o persoană diferită de transportatorul aerian și facturate clientului de către vânzătorul acestei călătorii, sub forma unui preț global, împreună cu tariful pentru zbor.

(1) JO C 173, 11.6.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/9

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 iulie 2012 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Regatul Unit] — Neurim Pharmaceuticals (1991) Ltd/Comptroller-General of Patents

(Cauza C-130/11) (1)

(Medicamente de uz uman - Certificat suplimentar de protecție - Regulamentul (CE) nr. 469/2009 - Articolul 3 - Condiții de obținere - Medicament care a obținut o autorizație validă de introducere pe piață - Prima autorizație - Produs autorizat succesiv ca produs medicamentos veterinar și ca produs medicamentos de uz uman)

2012/C 295/15

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Neurim Pharmaceuticals (1991) Ltd

Pârât: Comptroller-General of Patents

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Interpretarea articolului 3 și a articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1768/92 al Consiliului din 18 iunie 1992 privind instituirea unui certificat suplimentar de protecție pentru medicamente (JO L 182, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 11, p. 130) — Interpretarea articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3) — Condiții de obținere a unui certificat suplimentar de protecție — Data primei introduceri pe piață care trebuie luată în considerare pentru eliberarea unui certificat — Produse care conțin un principiu activ comun și care au primit, fiecare, o autorizație de introducere pe piață, primul pentru un medicament de uz veterinar cu o anumită indicație, iar al doilea pentru un medicament de uz uman cu o indicație diferită

Dispozitivul

Articolele 3 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente trebuie să fie interpretate în sensul că, într-un caz precum cel din acțiunea principală, simpla existență a unei autorizații de introducere pe piață anterioare obținute pentru medicamentul de uz veterinar nu se opune eliberării unui certificat suplimentar de protecție pentru o punere în aplicare diferită a aceluiași produs pentru care a fost eliberată o autorizație de introducere pe piață, cu condiția ca această punere în aplicare să intre în domeniul de aplicare al protecției conferite de brevetul de bază invocat în susținerea cererii de eliberare a unui certificat suplimentar de protecție.

Articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 469/2009 trebuie interpretat în sensul că se referă la autorizația de introducere pe piață a unui produs care intră în domeniul de aplicare al protecției conferite de brevetul de bază invocat în susținerea cererii de eliberare a unui certificat suplimentar de protecție.

Răspunsurile la întrebările preliminare precedente nu ar fi diferite dacă, într-o situație precum cea din acțiunea principală, în care același principiu activ este prezent în două medicamente care au obținut autorizații de introducere pe piață succesive, a doua autorizație de introducere pe piață ar fi necesitat formularea unei cereri complete, conform articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, sau dacă produsul acoperit de prima autorizație de introducere pe piață a medicamentului corespunzător ar intra în domeniul de aplicare al protecției unui brevet diferit care aparține unui alt titular decât solicitantul certificatului suplimentar de protecție.

(1) JO C 179, 18.6.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/10

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 iulie 2012 — Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-145/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2001/82/CE - Medicamente de uz veterinar - Procedură descentralizată în vederea acordării unei autorizații de introducere pe piață a unui medicament de uz veterinar în mai multe state membre - Medicamente generice similare medicamentelor de referință deja autorizate - Refuz de validare a cererii de către un stat membru - Compoziția și forma medicamentului)

2012/C 295/16

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Šimerdová, A. Marghelis și O. Beynet, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues, S. Menez și R. Loosli-Surrans, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 32 și 33 din Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 31, p. 200) — Procedură descentralizată în vederea acordării unei autorizații de introducere pe piață în mai mult de un stat membru — Medicamente generice similare medicamentelor de referință deja autorizate — Refuz de validare de către un stat membru, întemeiat pe motive științifice legate de compoziția medicamentului și de alegerea formei farmaceutice — Principiul recunoașterii reciproce

Dispozitivul

Prin refuzul de a valida două cereri de autorizație de introducere pe piață a medicamentelor de uz veterinar CT-Line 15 % Premix și CT-Line 15 % Oral Powder în cadrul procedurii descentralizate prevăzute de Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 32 și 33 din această directivă.

2.	Obligă Republica Franceză la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 160, 28.5.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/11

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landesarbeitsgericht Berlin — Germania) — Ahmed Mahamdia/Republica Algeriană Democratică și Populară

(Cauza C-154/11) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Competența în materia contractelor individuale de muncă - Contract încheiat cu o ambasadă a unui stat terț - Imunitate a statului angajator - Noțiunea „sucursală, agenție sau altă unitate” în sensul articolului 18 alineatul (2) - Compatibilitatea cu articolul 21 a unei convenții atributive de competență în favoarea instanțelor din statul terț)

2012/C 295/17

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesarbeitsgericht Berlin

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Ahmed Mahamdia

Pârâtă: Republica Algeriană Democratică și Populară

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Landesarbeitsgericht Berlin — Interpretarea articolelor 18, 19 și 21 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) — Stabilirea competenței judiciare de a examina un litigiu referitor la validitatea concedierii reclamantului, resortisant al unui stat membru și al unui stat terț, care a lucrat în calitate de șofer în statul membru a cărui cetățenie o are pentru ambasada statului terț al cărui cetățean este de asemenea pe baza unui contract de muncă în care era prevăzută competența instanțelor din acest din urmă stat

Dispozitivul

Articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o ambasadă a unui stat terț aflată pe teritoriul unui stat membru constituie o „unitate” în sensul acestei dispoziții, în cadrul unui litigiu referitor la un contract de muncă încheiat de aceasta în numele statului acreditant, atunci când atribuțiile îndeplinite de lucrător nu se înscriu în sfera exercitării autorității publice. Instanța națională sesizată va trebui să stabilească natura exactă a atribuțiilor îndeplinite de lucrător.

Articolul 21 punctul 2 din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că o convenție atributivă de competență, încheiată anterior nașterii unui litigiu, este cuprinsă în sfera acestei dispoziții în măsura în care oferă lucrătorului posibilitatea de a sesiza, pe lângă instanțele care sunt în mod normal competente în conformitate cu normele speciale din articolele 18 și 19 din acest regulament, și alte instanțe, inclusiv, dacă este cazul, instanțe din afara Uniunii.

(1) JO C 173, 11.6.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/11

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Naczelny Sąd Administracyjny — Polonia) — Bawaria Motors Sp. z o.o./Minister Finansów

(Cauza C-160/11) (1)

(Directiva 2006/112/CE - TVA - Articolul 136 - Scutiri - Articolele 313-315 - Regim special de impozitare a marjei de profit - Livrare de vehicule second hand de către un comerciant persoană impozabilă - Vehicule livrate în prealabil comerciantului persoană impozabilă cu scutire de TVA de o altă persoană impozabilă care a beneficiat de o deducere parțială a taxei achitate în amonte)

2012/C 295/18

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Bawaria Motors Sp. z o.o.

Pârât: Minister Finansów

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Naczelny Sąd Administracyjny — Interpretarea articolelor 136, 313 alineatul (1), 314 și 315 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 9/vol.03, p. 7) — Regimul special al comercianților persoane impozabile — Vânzarea de vehicule second-hand către consumatorul final — Aplicarea regimului marjei în cazul în care comerciantul a achiziționat vehiculul cu scutire de taxă de la o persoană care beneficiase la rândul său de o deducere parțială a taxei plătite în amonte

Dispozitivul

Articolul 313 alineatul (1) și articolul 314 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată coroborate cu articolele 136 și 315 din aceeași directivă trebuie interpretate în sensul că regimul de impozitare a marjei de profit nu poate fi aplicat unui comerciant persoană impozabilă atunci când livrează autovehicule considerate bunuri second hand, în sensul articolului 311 alineatul (1) punctul 1 din directiva amintită, pe care le a achiziționat în prealabil cu scutire de taxa pe valoarea adăugată de la o altă persoană impozabilă care a beneficiat de un drept de deducere parțială a taxei respective achitate în amonte din prețul de cumpărare a acestor vehicule.

(1) JO C 204, 9.7.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/12

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Gdańsku — Polonia) — Fortuna Sp z o.o. (C-213/11), Grand sp. z o.o. (C-214/11), Forta sp. z o.o. (C-217/11)/Dyrektor Izby Celnej w Gdyni

(Cauze conexate C-213/11, C-214/11 și C-217/11) (1)

(Piața internă - Directiva 98/34/CE - Standarde și reglementări tehnice - Procedură de furnizare de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice - Slot machine cu câștiguri reduse - Interzicerea modificării, a reînnoirii și a eliberării autorizațiilor de exploatare - Noțiunea „reglementare tehnică”)

2012/C 295/19

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny w Gdańsku

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Fortuna Sp z o.o. (C-213/11) Grand sp. z o.o. (C-214/11), Forta sp. z o.o. (C-217/11)

Pârât: Dyrektor Izby Celnej w Gdyni

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Wojewódzki Sąd Administracyjny w Gdańsku — Interpretarea articolului 1 punctul 11 din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/96/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 (JO L 204, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 207) — Noțiunea „reglementare tehnică” — Dispoziție națională prin care se interzice modificarea unei autorizații de exploatare a jocurilor mecanice cu câștig redus în ceea ce privește locul amplasării acestor jocuri

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (11) din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/96/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006, trebuie interpretat în sensul că dispoziții naționale, precum cele ale Legii privind jocurile de noroc (ustawa o grach hazardowich) din 19 noiembrie 2009, care ar putea avea ca efect să limiteze și chiar să facă progresiv imposibilă exploatarea jocurilor automate cu câștiguri reduse în alt loc decât în cazinouri și în sălile de jocuri, pot constitui „reglementări tehnice”, în sensul acestei dispoziții, ale căror proiecte trebuie să facă obiectul comunicării prevăzute la articolul 8 alineatul (1) primul paragraf din această directivă, atât timp cât s a stabilit că dispozițiile menționate constituie condiții care pot influența în mod semnificativ natura sau comercializarea produsului respectiv, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice.

(1) JO C 219, 23.7.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/12

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Mokestinių ginčų komisija prie Lietuvos Respublikos Vyriausybės — Lituania) — AB Lietuvos geležinkeliai/Vilniaus teritorinė muitinė, Muitinės departamentas prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

(Cauza C-250/11) (1)

(Scutire de taxe vamale și scutire de TVA la importurile de bunuri - Carburant conținut în rezervoarele standard ale vehiculelor cu motor terestre - Noțiunea „vehicul rutier cu motor” - Locomotive - Transport rutier și transport feroviar - Principiul egalității de tratament - Principiul neutralității)

2012/C 295/20

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Mokestinių ginčų komisija prie Lietuvos Respublikos Vyriausybės

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: AB Lietuvos geležinkeliai

Pârâte: Vilniaus teritorinė muitinė, Muitinės departamentas prie Lietuvos Respublikos finansų ministerijos

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Mokestinių ginčų komisija prie Lietuvos Respublikos Vyriausybės — Interpretarea articolului 112 din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului din 28 martie 1983 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale (JO L 105, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 2, p. 126) și a articolului 107 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale (JO L 324, p. 23) — Interpretarea articolului 82 alineatul (1) din Directiva 83/181/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 14 alineatul (1) litera (d) din Directiva 77/388/CEE privind scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 105, p. 38, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 45) și a articolului 84 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/132/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) și (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 292, p. 5) — Import, cu scutire de taxe vamale și de TVA, de carburant conținut în rezervoarele normale ale vehiculelor cu motor terestre — Societate care a alimentat cu motorină, pe teritoriul unui stat terț, rezervoarele normale de carburant ale locomotivelor sale — Noțiunea de vehicule cu motor terestre

Dispozitivul

Articolul 112 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului din 28 martie 1983 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 1315/88 al Consiliului din 3 mai 1988, articolul 107 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale, articolul 82 alineatul (1) litera (a) din Directiva 83/181/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a domeniului de aplicare al articolului 14 alineatul (1) litera (d) din Directiva 77/388/CEE privind scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 88/331/CEE a Consiliului din 13 iunie 1988, și articolul 84 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/132/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 de stabilire a domeniului de aplicare al articolului 143 literele (b) și (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri trebuie interpretate în sensul că nu se aplică locomotivelor.

(1) JO C 226, 30.7.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/13

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Augstākās tiesas Senāts — Letonia) — Ainārs Rēdlihs/Valsts ieņēmumu dienests

(Cauza C-263/11) (1)

(A șasea directivă TVA - Directiva 2006/112/CE - Noțiunea „activitate economică” - Livrări de lemn în vederea acoperirii prejudiciilor cauzate de o furtună - Regim de taxare inversă - Neînscrierea în registrul persoanelor impozabile plătitoare de taxă - Amendă - Principiul proporționalității)

2012/C 295/21

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākās tiesas Senāts

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Ainārs Rēdlihs

Pârâtă: Valsts ieņēmumu dienests

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Augstākās tiesas Senāts — Interpretarea articolului 4 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) și a articolului 9 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 decembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Noțiunile de persoană impozabilă și de activitate economică — Vânzări de lemn efectuate de o persoană fizică, proprietară a unor bunuri forestiere destinate satisfacerii propriilor necesități, în vederea acoperirii prejudiciilor cauzate de o furtună — Conformitate cu principiul proporționalității a unei măsuri naționale prin care se sancționează cu amendă, echivalentă cuantumului taxei datorate în mod normal pentru valoarea bunurilor vândute, faptul de a nu se fi înscris în registrul persoanelor impozabile plătitoare de taxă pe valoarea adăugată, deși persoana respectivă nu ar fi trebuit să plătească taxa chiar dacă s-ar fi înscris în registru

Dispozitivul

Articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006, trebuie interpretat în sensul că livrările de lemn efectuate de o persoană fizică în scopul acoperirii consecințelor unui eveniment de forță majoră fac parte din cadrul exploatării unui bun corporal care trebuie calificată ca „activitate economică” în sensul acestei dispoziții, întrucât livrările respective sunt executate în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. Revine instanței naționale sarcina de a aprecia toate datele cauzei pentru a stabili dacă exploatarea unui bun corporal, cum este o pădure, se desfășoară în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu este exclus ca o normă de drept național care permite impunerea unei amenzi stabilite la nivelul cotei standard de taxă pe valoarea adăugată aplicabile în funcție de valoarea bunurilor care fac obiectul livrărilor efectuate, unui particular care nu și-a îndeplinit obligația de a se înscrie în registrul persoanelor impozabile plătitoare de taxă pe valoarea adăugată și care nu era persoana obligată la plata acestei taxe, să fie contrară principiului proporționalității. Revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă cuantumul sancțiunii nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor care constau în asigurarea perceperii exacte a taxei și evitarea fraudei, având în vedere împrejurările speței și în special suma impusă în mod concret și eventuala existență a unei fraude sau a unei eludări a legislației aplicabile imputabile persoanei impozabile a cărei neînregistrare este sancționată.

(1) JO C 226, 30.7.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/14

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 iulie 2012 — Kaimer GmbH & Co. Holding KG, Sanha Kaimer GmbH & Co. KG, Sanha Italia Srl/Comisia Europeană

(Cauza C-264/11 P) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegere - Sancțiune - Sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru - Valoarea probantă a declarațiilor date în cadrul politicii de clemență)

2012/C 295/22

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Kaimer GmbH & Co. Holding KG, Sanha Kaimer GmbH & Co. KG, Sanha Italia Srl (reprezentant: J. Brück, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 24 martie 2011 — Kaimer și alții/Comisia (T-379/06), prin care Tribunalul a respins în parte acțiunea recurentelor având ca obiect anularea Deciziei C(2006) 4180 final a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE referitoare la o înțelegere în sectorul fitingurilor din cupru și din aliaj de cupru sau, cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate recurentelor — Denaturarea elementelor de probă — Apreciere eronată a valorii probante a declarațiilor date în cadrul politicii de clemență — Încălcarea articolelor 6 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Kaimer GmbH & Co. Holding KG, Sanha Kaimer GmbH & Co. KG și Sanha Italia Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 269, 10.9.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/14

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour d'appel de Lyon — Franța) — Receveur principal des douanes de Roissy Sud, Receveur principal de la recette des douanes de Lyon Aéroport, Direction régionale des douanes et droits indirects de Lyon, Administration des douanes et droits indirects/Société Rohm & Haas Electronic Materials CMP Europe GmbH, Rohm & Haas Europe s.à.r.l., Société Rohm & Haas Europe Trading APS-UK Branch

(Cauza C-336/11) (1)

(Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Discuri de șlefuit destinate exclusiv unei mașini de șlefuit plăcuțe din materiale semiconductoare - Pozițiile tarifare 3919 și 8466 (sau 8486) - Noțiunile „părți” sau „accesorii”)

2012/C 295/23

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Lyon

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Receveur principal des douanes de Roissy Sud, Receveur principal de la recette des douanes de Lyon Aéroport, Direction régionale des douanes et droits indirects de Lyon, Administration des douanes et droits indirects

Pârâte: Société Rohm & Haas Electronic Materials CMP Europe GmbH, Rohm & Haas Europe s.à.r.l., Société Rohm & Haas Europe Trading APS-UK Branch

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour d'appel de Lyon — Interpretarea anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1549/2006 al Comisiei din 17 octombrie 2006 (JO L 301, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 21, p. 3) și prin Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 (JO L 286, p. 1) — Discuri de șlefuit destinate exclusiv unei mașini de șlefuit plăcuțe semiconductoare — Pozițiile tarifare 3919 și 8466 — Noțiunile „părți” sau „unelte interschimbabile” — Scutire — Rambursare a taxelor vamale

Dispozitivul

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunile care rezultă, succesiv, din următoarele regulamente de modificare a anexei I la Regulamentul nr. 2658/87: Regulamentul (CE) nr. 1789/2003 al Comisiei din 11 septembrie 2003, Regulamentul (CE) nr. 1810/2004 al Comisiei din 7 septembrie 2004, Regulamentul (CE) nr. 1719/2005 al Comisiei din 27 octombrie 2005 și Regulamentul (CE) nr. 1549/2006 al Comisiei din 17 octombrie 2006, trebuie interpretată în sensul că discurile de șlefuit destinate unei mașini de șlefuit pentru prelucrarea materialelor semiconductoare — care se încadrează ca atare la poziția tarifară 8464 (sau la poziția 8486, începând cu 1 ianuarie 2007) —, importate separat de respectiva mașină, care se prezintă sub forma unor discuri perforate în centru, constituite dintr-un strat dur de poliuretan, dintr-un strat de spumă poliuretanică, dintr-un strat de adeziv și dintr-o folie de protecție din material plastic, care nu conțin nicio parte metalică și nicio substanță abrazivă și care sunt utilizate pentru șlefuirea unor „wafers”, împreună cu un lichid abraziv, și care trebuie să fie înlocuite cu o periodicitate determinată de gradul lor de uzură, se încadrează la subpoziția 3919 90 10, în calitate de forme plate, care nu sunt pătrate sau dreptunghiulare, autoadezive din material plastic.

(1) JO C 269, 10.9.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/15

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour d'appel de Bruxelles — Belgia) — Pie Optiek/Bureau Gevers, European Registry for Internet Domains

(Cauza C-376/11) (1)

(Internet - Domeniul de nivel superior „.eu” - Regulamentul (CE) nr. 874/2004 - Nume de domeniu - Înregistrare pe etape - Articolul 12 alineatul (2) - Noțiunea „titulari de drepturi anterioare” - Persoană autorizată de titularul unei mărci să înregistreze, în nume propriu, dar pe seama acestui titular, un nume de domeniu identic sau similar cu respectiva marcă - Lipsa autorizației cu privire la alte utilizări ale semnului ca marcă)

2012/C 295/24

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Bruxelles

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Pie Optiek

Pârâți: Bureau Gevers, European Registry for Internet Domains

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour d'appel de Bruxelles — Interpretarea articolului 12 alineatul (2) și a articolului 21 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 874/2004 al Comisiei din 28 aprilie 2004 de stabilire a normelor de politică publică privind punerea în aplicare și funcțiile domeniului de nivel superior „.eu” și a principiilor de înregistrare (JO L 162, p. 40, Ediție specială, 13/vol. 45, p. 71) — Interpretarea articolului 4 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 733/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 aprilie 2002 privind punerea în aplicare a domeniului de nivel 1 „.eu” (JO L 113, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 240) — Înregistrări speculative și abuzive — Noțiunea „titulari de drepturi anterioare” — Persoană autorizată de titularul unei mărci să înregistreze, în nume propriu, dar pe seama licențiatorului, un nume de domeniu identic sau similar cu marca respectivă, în lipsa unor alte utilizări ale semnului ca marcă — Nume înregistrat fără „drepturi sau interes legitim”

Dispozitivul

Articolul 12 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 874/2004 al Comisiei din 28 aprilie 2004 de stabilire a normelor de politică publică privind punerea în aplicare și funcțiile domeniului de nivel superior „.eu” și a principiilor de înregistrare trebuie interpretat în sensul că, în situația în care dreptul anterior în cauză este un drept asupra unei mărci, sintagma „titulari de drepturi anterioare” nu vizează o persoană care a fost autorizată de titularul mărcii în cauză numai să înregistreze, în nume propriu, dar pe seama acestui titular, un nume de domeniu identic sau similar cu acea marcă, fără ca persoana respectivă să fie însă autorizată să utilizeze în scopuri comerciale marca în conformitate cu funcțiile sale specifice.

(1) JO C 298, 8.10.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/15

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Superior de Justicia de Cataluña — Spania) — International Bingo Technology, S.A./Tribunal Económico Administrativo Regional de Cataluña (TEARC)

(Cauza C-377/11) (1)

(A șasea directivă TVA - Articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a), articolul 17 alineatul (5) și articolul 19 alineatul (1) - Organizare de partide de bingo - Obligație legală de a redistribui o proporție din prețul de vânzare a biletelor sub formă de câștiguri către jucători - Calcularea bazei de impozitare)

2012/C 295/25

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Cataluña

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: International Bingo Technology, S.A.

Pârât: Tribunal Económico Administrativo Regional de Cataluña (TEARC)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal Superior de Justicia de Cataluña — Interpretarea articolului 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a), a articolului 17 alineatul (5) și a articolului 19 alineatul (1) din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Bază de impozitare — Organizarea de jocuri de bingo — Vânzarea de bilete de participare jucătorilor — Utilizarea unei părți a sumelor astfel colectate pentru a împărți premii jucătorilor câștigători

Dispozitivul

Articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) din A șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/80/CE a Consiliului din 12 octombrie 1998, trebuie interpretat în sensul că, în cazul vânzării de cartonașe de bingo precum cele în discuție în acțiunea principală, baza de impozitare pentru taxa pe valoarea adăugată nu cuprinde partea din prețul acestor cartonașe stabilită dinainte prin lege și care este destinată plății câștigurilor către jucători.

Articolul 17 alineatul (5) și articolul 19 alineatul (1) din A șasea Directivă 77/388, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/80, trebuie interpretate în sensul că statele membre pot prevedea că, pentru calcularea pro ratei de deducere a taxei pe valoarea adăugată, partea, stabilită dinainte prin lege, din prețul de vânzare a cartonașelor de bingo care trebuie să fie redistribuită jucătorilor sub formă de câștiguri face parte din cifra de afaceri care trebuie să figureze la numitorul raportului prevăzut la același articol 19 alineatul (1).

(1) JO C 290, 1.10.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/16

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Giessen — Germania) — Natthaya Dülger/Wetteraukreis

(Cauza C-451/11) (1)

(Acordul de asociere CEE Turcia - Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere - Articolul 7 primul paragraf - Drept de ședere al membrilor familiei unui lucrător turc încadrat pe piața legală a muncii dintr un stat membru - Resortisantă thailandeză care a fost căsătorită cu un lucrător turc și a locuit mai mult de trei ani împreună cu acesta)

2012/C 295/26

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Giessen

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Natthaya Dülger

Pârât: Wetteraukreis

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgericht Gießen — Interpretarea articolului 7 primul paragraf prima liniuță din Decizia nr. 1/80 din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, adoptată de consiliul de asociere instituit prin Acordul de asociere între Comunitatea Economică Europeană și Turcia — Drept de ședere al membrilor familiei unui lucrător turc încadrat pe piața legală a muncii dintr-un stat membru — Cetățeană thailandeză care a coabitat cu soțul său turc mai mult de trei ani înainte de divorț

Dispozitivul

Articolul 7 primul paragraf din Decizia nr. 1/80 din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, adoptată de Consiliul de asociere instituit prin Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia, care a fost semnat la 12 septembrie 1963, la Ankara, de Republica Turcia, pe de o parte, precum și de statele membre ale CEE și de Comunitate, pe de altă parte, și care a fost încheiat, aprobat și confirmat în numele acesteia prin Decizia 64/732/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1963, trebuie interpretat în sensul că un membru de familie al unui lucrător turc, resortisant al unei alte țări terțe decât Turcia, poate invoca în statul membru gazdă drepturile care rezultă din această dispoziție atunci când sunt îndeplinite toate celelalte condiții prevăzute de aceasta.

(1) JO C 347, 26.11.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/16

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Augstākās tiesas Senāts — Letonia) — SIA Garkalns/Rīgas Dome

(Cauza C-470/11) (1)

(Articolul 49 CE - Restricții privind libera prestare a serviciilor - Egalitate de tratament - Obligația de transparență - Jocuri de noroc - Cazinouri, săli de jocuri și săli de bingo - Obligația de a obține un acord prealabil al administrației locale de la locul înființării - Putere de apreciere - Atingere substanțială adusă intereselor statului și ale locuitorilor teritoriului administrativ vizat - Justificări - Proporționalitate)

2012/C 295/27

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākās tiesas Senāts

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: SIA Garkalns

Pârât: Rīgas Dome

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Augstākās tiesas Senāts — Interpretarea articolului 56 TFUE (art. 49 CE) — Legislație națională care prevede, în scopul limitării jocurilor de noroc, un sistem de autorizare în vederea înființării de cazinouri, de săli de jocuri și de săli de bingo — Refuz de a elibera o autorizație de amenajare a unei săli de jocuri pentru motivul că organizarea jocurilor de noroc în locul vizat ar aduce atingere în mod semnificativ interesului locuitorilor colectivității locale

Dispozitivul

Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru precum cea din acțiunea principală, care atribuie autorităților locale o largă putere de apreciere, permițându-le să refuze emiterea unei autorizații de înființare a unui cazinou, a unei săli de jocuri sau a unei săli de bingo, în temeiul unei „atinger[i] semnificativ[e] adus[e] intereselor statului și ale locuitorilor teritoriului administrativ în cauză”, în măsura în care această reglementare are într-adevăr ca obiect reducerea ocaziilor de a juca și limitarea activităților în acest domeniu în mod coerent și sistematic sau asigurarea ordinii publice și în măsura în care exercitarea puterii de apreciere a autorităților competente este efectuată cu transparență, permițându-se un control al imparțialității procedurilor de autorizare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

(1) JO C 331, 12.11.2011.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/17

Acțiune introdusă la 25 iunie 2012 — Comisia Europeană/Bulgaria

(Cauza C-307/12)

2012/C 295/28

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Hetsch, D. Düsterhaus, С. Петрова)

Pârâtă: Republica Bulgaria

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru transpunerea Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (1) și, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Bulgaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 40 din directiva menționată,

—

obligarea Republicii Bulgaria, în conformitate cu articolul 260 alineatul (3) TFUE, la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cuantum de 15 200,80 EUR pe zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, ca sancțiune pentru neîndeplinirea obligației de comunicare a măsurilor de transpunere a Directivei 2008/98/CE,

—	obligarea Republicii Bulgaria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 12 decembrie 2010.

(1) JO L 312, p. 3

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/17

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte dei Conti — Sezione Giurisdizionale per la Regione Siciliana (Italia) la 28 iunie 2012 — Giuseppa Romeo/Regione Siciliana

(Cauza C-313/12)

2012/C 295/29

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte dei Conti — Sezione Giurisdizionale per la Regione Siciliana

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Giuseppa Romeo

Pârâtă: Regione Siciliana

Întrebările preliminare

O instanță națională poate interpreta și aplica normele și principiile dreptului european, în temeiul unei reglementări naționale care, pentru situații exclusiv interne, face trimitere la dreptul european, îndepărtându-se de interpretarea acestora consacrată în jurisprudența Curții de Justiție sau aplicându-le în mod eronat în raport cu aceasta?

Interpretarea și aplicarea articolului 3 din Legea nr. 241/1990 și ale articolului 3 din Legea regională din Sicilia nr. 10/1991 în raport cu articolul 1 din Legea nr. 241/90, care obligă administrația italiană să aplice principiile dreptului Uniunii Europene în conformitate cu obligația de motivare a actelor administrației publice prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la articolul 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, potrivit cărora actele de drept privat ale autorităților administrative, respectiv drepturile individuale inerente din domeniul pensiilor, care au, în orice caz, caracter obligatoriu, pot fi scutite de obligația de motivare, sunt compatibile cu dreptul Uniunii Europene și acest caz reprezintă o încălcare a unei norme fundamentale de procedură aplicabile deciziei administrative?

Articolul 21 octies alineatul 2 primul paragraf din Legea nr. 241/1990, astfel cum este interpretat în jurisprudența administrativă, în raport cu obligația de motivare a actului administrativ prevăzută la articolul 3 din aceeași Lege nr. 241/1990 și de Legea regională din Sicilia nr. 10/1991, în conformitate cu obligația de motivare a actelor administrației publice prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la articolul 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, este compatibil cu articolul 1 din Legea nr. 241/1990, care prevede obligația administrației de a aplica principiile dreptului Uniunii Europene și, în consecință, sunt compatibile și admisibile interpretarea și aplicarea posibilității administrației de a completa motivarea deciziei administrative în cursul procedurii?

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Landgericht Frankfurt am Main (Germania) la 29 iunie 2012 — J. Sebastian Guevara Kamm/TAM Airlines S.A./TAM Linhas Aereas S.A

(Cauza C-316/12)

2012/C 295/30

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Frankfurt am Main

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: J. Sebastian Guevara Kamm

Pârâtă: TAM Airlines S.A./TAM Linhas Aereas S.A

Întrebarea preliminară

Articolul 2 litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1), în privința „motivelor temeinice” menționate în cuprinsul său, trebuie interpretat în sensul că „motive temeinice” pot fi doar motive legate de persoana pasagerului, care periclitează traficul aerian sau siguranța altor pasageri sau care pot aduce atingere altor interese publice ori contractuale, sau „motive temeinice” pot fi și alte motive care nu sunt legate de persoana pasagerului, cum ar fi, de exemplu, în special cazurile de forță majoră?

(1) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Curtea de Apel București (România) la data de 5 iulie 2012 — E.On Energy Trading SE/Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București — Serviciul de administrare a contribuabililor nerezidenți

(Cauza C-323/12)

2012/C 295/31

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel București

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: E.On Energy Trading SE

Pârâte: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București — Serviciul de administrare a contribuabililor nerezidenți

Întrebările preliminare

O persoană plătitoare de impozit cu sediul principal într-un alt stat al Uniunii Europene decât România, care are înregistrat în scopuri de TVA un reprezentant fiscal în România, în baza dispozițiilor legale interne aplicabile anterior aderării României la Uniunea Europeană, poate fi considerată „persoană plătitoare de impozit care nu este stabilită pe teritoriul țării”, în sensul dispozițiilor art. 1 din Directiva 79/1072 din 6 decembrie 1979 — A opta directivă 79/1072/CEE a Consiliului privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării (79/1072/CEE) (1)?

Cerința ca persoana juridică să nu fie înregistrată în scopuri de TVA din dispozițiile art. 1472 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care transpun dispozițiile directivei, reprezintă o condiție suplimentară față de cele expres reglementate de art. 3 și 4 din Directiva a 8-a, iar în caz afirmativ, este permisă o astfel de condiție suplimentară în raport de dispozițiile art. 6 din Directivă?

Pot produce dispozițiile art. 3 și art. 4 din Directiva a 8-a efecte directe, respectiv îndeplinirea condițiilor expres reglementate de aceste dispoziții dau dreptul persoanei juridice care nu este stabilită pe teritoriul României, în sensul art. 1, la restituirea TVA, indiferent de forma de implementare a acestora în legislația națională?

(1) JO L 331, p. 11, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 34.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 10 iulie 2012 — Ministero dello Sviluppo Economico e Autorità per la Vigilanza sui Contratti Pubblici di lavori, servizi e forniture/Soa Nazionale Costruttori

(Cauza C-327/12)

2012/C 295/32

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Ministero dello Sviluppo Economico e Autorità per la Vigilanza sui Contratti Pubblici di lavori, servizi e forniture

Pârâtă: Soa Nazionale Costruttori — Organismo di Attestazione Spa

Întrebarea preliminară

Principiile comunitare în materie de concurență și articolele 101, 102 și 106 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se opun aplicării tarifelor prevăzute prin Decretul Președintelui Republicii nr. 34 din 25 ianuarie 2000 și prin Decretul Președintelui Republicii nr. 207 din 5 octombrie 2010 pentru activitatea de atestare desfășurată de societăți organisme de atestare (società organismi di attestazione) (SOA)?

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/19

Recurs introdus la 16 iulie 2012 de Pi-Design AG, Bodum France și Bodum Logistics A/S împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 8 mai 2012 în cauza T-331/10, Yoshida Metal Industry Co. Ltd/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desesne și modele industriale)

(Cauza C-337/12)

2012/C 295/33

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Pi-Design AG, Bodum France, și Bodum Logistics A/S, (reprezentant: H. Pernez, Avocat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desesne și modele industriale) și Yoshida Metal Industry Co. Ltd

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii Tribunalului,

—	anularea mărcii comunitare 1 371 244,

—	în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare, cu obligația de a trimite cauza la Camera de recurs în cazul anulării deciziei acesteia din urmă,

—	obligarea Yoshida Metal Industry Co. Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurentele susțin că hotărârea atacată trebuie anulată întrucât Tribunalul a încălcat articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul privind marca comunitară prin aplicarea unor criterii incorecte cu ocazia identificării caracteristicilor esențiale ale semnului contestat și prin denaturarea probelor prezentate.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/19

Recurs introdus la 16 iulie 2012 de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 8 mai 2012 în cauza T-331/10, Yoshida Metal Industry Co. Ltd/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-338/12 P)

2012/C 295/34

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Celelalte părți în proces: Yoshida Metal Industry Co. Ltd and Pi-Design AG, Bodum France, Bodum Logistics A/S

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	admiterea recursului în întregime,

—	anularea hotărârii atacate,

—	obligarea Yoshida Metal Industry Co. Ltd la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Oficiu.

Motivele și principalele argumente

—	Recurentul susține că Tribunalul nu a precizat motivele hotărârii atacate, respectiv nu a tratat argumentul Oficiului menționat la punctul 18 din hotărârea atacată.

—

Recurentul susține de asemenea că Tribunalul a încălcat articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul privind marca comunitară. Tribunalul ar fi trebuit să menționeze că un semn bidimensional poate fi nu numai aplicat pe un obiect tridimensional, ci și încorporat în acesta. Aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul privind marca comunitară impune astfel luarea în considerare a tuturor modalităților în care semnul respectiv puatea fi încorporat într-un obiect tridimensional, la data introducerii acțiunii. Tribunalul a interpretat eronat probele atunci când a decis că examinarea efectuată de camera de recurs s-a bazat exclusiv pe bunurile vândute efectiv. Astfel, camera de recurs a precizat că își întemeiază concluziile pe brevetele prezentate de Pi-Design. În orice situație, trimiterile la materiale suplimentare, inclusiv la brevetele și la bunurile vândute efectiv nu trebuie interzise în cazul în care aceste materiale confirmă concluzia că elementele semnului contestat, în forma în care a fost prezentat, pot obține un rezultat tehnic după încorporarea într-un obiect tridimensional. Aceasta este singura abordare adecvată în raport cu protecția securității juridice și a interesului public care stă la baza articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul privind marca comunitară.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/20

Recurs introdus la 16 iulie 2012 de Pi-Design AG, Bodum France și Bodum Logistics A/S împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 8 mai 2012 în cauza T-416/10, Yoshida Metal Industry Co. Ltd/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-339/12)

2012/C 295/35

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Pi-Design AG, Bodum France, și Bodum Logistics A/S (reprezentant: H. Pernez, Avocat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) și Yoshida Metal Industry Co. Ltd

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii Tribunalului,

—	anularea mărcii comunitare 1 372 580,

—	în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare, cu obligația de a trimite cauza la Camera de recurs în cazul anulării deciziei acesteia din urmă,

—	obligarea Yoshida Metal Industry Co. Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/20

Recurs introdus la 16 iulie 2012 de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 8 mai 2012 în cauza T-416/10, Yoshida Metal Industry Co. Ltd/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci,desene și modele industriale)

(Cauza C-340/12 P)

2012/C 295/36

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci,desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, Agent)

Celelalte părți în proces: Yoshida Metal Industry Co. Ltd and Pi-Design AG, Bodum France, Bodum Logistics A/S

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	admiterea recursului în întregime,

—	anularea hotărârii atacate,

—	obligarea Yoshida Metal Industry Co. Ltd la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Oficiu.

Motivele și principalele argumente

—	Recurentul susține că Tribunalul nu a precizat motivele hotărârii atacate, respectiv nu a tratat argumentul Oficiului menționat la punctul 18 din hotărârea atacată.

—

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal do Trabalho de Viseu (Portugalia) la 18 iulie 2012 — Worten — Equipamentos para o Lar, SA/ACT — Autoridade para as Condições de Trabalho

(Cauza C-342/12)

2012/C 295/37

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal do Trabalho de Viseu

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Worten — Equipamentos para o Lar, SA

Pârâtă: ACT — Autoridade para as Condições de Trabalho

Întrebările preliminare

1.	Articolul 2 din Directiva 95/46/CE (1) trebuie interpretat în sensul că evidența timpului de lucru, mai exact indicarea orelor la care fiecare lucrător începe și termină ziua de lucru, precum și pauzele și perioadele neincluse în aceasta, fac parte din noțiunea de date cu caracter personal?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, statul portughez este obligat, în temeiul articolului 17 alineatul 1 din Directiva 95/46/CE, să prevadă măsuri tehnice și organizatorice de protecție adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii accidentale, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special atunci când prelucrarea presupune transmiterea datelor într-o rețea?

De asemenea, în cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, atunci când statul membru nu adoptă nicio măsură de punere în aplicare a articolului 17 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE și atunci când entitatea angajatoare responsabilă cu prelucrarea acestor date adoptă un sistem de acces restrâns la astfel de date care nu permite accesul automat al autorității naționale competente să monitorizeze condițiile de muncă, principiul supremației dreptului Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că statul membru nu poate sancționa entitatea angajatoare pentru comportamentul menționat?

(1) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10).

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Krajský soud v Plzni (Republica Cehă) la 24 iulie 2012 — Ochranný svaz autorský pro práva k dílům hudebním, o. s. (OSA)/Léčebné lázně Mariánské Lázně, a.s.

(Cauza C-351/12)

2012/C 295/38

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Krajský soud v Plzni

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Ochranný svaz autorský pro práva k dílům hudebním, o.s. (OSA)

Pârâtă: Léčebné lázně Mariánské Lázně, a.s.

Întrebările preliminare

Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (1) trebuie interpretată în sensul că este contrară articolelor 3 și 5 din aceasta [articolul 5 alineatul (2) litera (e), articolul 5 alineatul (3) litera (b) și articolul 5 alineatul (5)] excepția care nu permite remunerarea autorilor pentru comunicarea operelor lor prin radiodifuzare televizată sau radio, prin intermediul unui aparat receptor de televiziune sau de radio, pacienților aflați în camerele unui centru balnear care este o întreprindere?

Conținutul acestor dispoziții ale directivei privind utilizarea menționată mai sus a unei opere este suficient de necondiționat și de precis pentru ca societățile de gestionare colectivă a drepturilor de autor să le poată invoca în fața instanțelor naționale în cadrul unui litigiu între particulari, dacă statul nu a transpus în mod corect directiva în dreptul intern?

Articolul 56 și următoarele, precum și articolul 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (și chiar articolul 16 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (2)) trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unei reglementări naționale care rezervă gestionarea colectivă a drepturilor de autor pe teritoriul statului unei singure societăți de gestionare colectivă a drepturilor de autor (monopol) și, astfel, nu permite destinatarului serviciului să aleagă liber o societate de gestionare colectivă dintr-un alt stat al Uniunii Europene?

(1) JO L 167, p. 10, Ediție specială 17/vol. 1, p. 230.

(2) JO L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/22

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per l’Abruzzo (Italia) la 25 iulie 2012 — Consiglio Nazionale degli Ingegneri/Comune di Castelvecchio Subequo, Comune di Barisciano

(Cauza C-352/12)

2012/C 295/39

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per l’Abruzzo

Părțile din acțiunea principală

Recurent: Consiglio Nazionale degli Ingegneri

Intimate: Comune di Castelvecchio Subequo, Comune di Barisciano

Întrebările preliminare

Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (1), și în special articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (d), articolul 2, articolul 28 și categoriile 8 și 12 din anexa [II], se opun unei dispoziții naționale care permite încheierea de acorduri în scris între două autorități contractante pentru activități în sprijinul primăriilor privind studierea, evaluarea și redactarea proiectului pentru reconstrucția centrelor istorice din localitățile Barisciano și Castelvecchio Subequo, astfel cum sunt indicate detaliat în specificațiile tehnice anexate la convenție și astfel cum sunt prevăzute în reglementările naționale și regionale în domeniu, în schimbul unei remunerații fără o profitabilitate vădită, în cazul în care autoritatea executantă poate avea calitatea de operator economic?

În special, Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, și mai ales articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (d), articolul 2, articolul 28 și categoriile 8 și 12 din anexa [II], se opun unei dispoziții naționale care permite încheierea de acorduri în scris între două autorități contractante pentru activități în sprijinul primăriilor privind studierea, evaluarea și redactarea proiectului pentru reconstrucția centrelor istorice din localitățile Barisciano și Castelvecchio Subequo, astfel cum sunt indicate detaliat în specificațiile tehnice anexate la convenție și astfel cum sunt prevăzute în reglementările naționale și regionale în domeniu, în schimbul unei remunerații fără o profitabilitate vădită, în situațiile în care recurgerea la atribuirea directă este expres motivată în temeiul normelor primare și secundare post-urgență și ținând cont de interesele publice specifice prezentate?

(1) JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/22

Recurs introdus la 25 iulie 2012 de Asa Sp. z o.o. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 22 mai 2012 în cauza T-110/11, Asa/OAPI — Merck (FEMIFERAL)

(Cauza C-354/12 P)

2012/C 295/40

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurentă: Asa Sp. z o.o. (reprezentant: M. Chimiak, avocat)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii atacate, pronunțate de Tribunalul Uniunii Europene la 22 mai 2012 în cauza T-110/11;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene;

—	obligarea Oficiului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în fața Curții.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul Uniunii Europene a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (1), întrucât nu a luat în considerare criteriile juridice cu incidență asupra aplicării acestei dispoziții și, totodată, a comis erori vădite la aprecierea acestor criterii în circumstanțele din prezenta cauză.

Astfel, recurenta susține că Tribunalul nu a interpretat corect criteriul consumatorului mediu, pe care se bazează situația de fapt din prezenta speță. De asemenea, acesta a apreciat în mod eronat caracterul distinctiv intrinsec al mărcilor anterioare FEMINATAL, deși recurenta a arătat în cererea introductivă că camera de recurs a OAPI nu a examinat această chestiune în mod exhaustiv și cu seriozitate. Recurenta consideră de asemenea că Tribunalul a apreciat incorect similitudinea vizuală și conceptuală a semnelor. În sfârșit, Tribunalul a făcut o apreciere greșită a riscului de inducere în eroare a consumatorului mediu.

În plus, recurenta reproșează Tribunalului că a încălcat articolul 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană prin aplicarea altor criterii juridice în cauze similare.

(1) JO L 78, p. 1

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/23

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale di Milano (Italia) la 26 iulie 2012 — Nintendo Co., Ltd și alții/PC Box Srl, 9Net Srl

(Cauza C-355/12)

2012/C 295/41

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Milano

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Nintendo Co., Ltd, Nintendo of America Inc., Nintendo of Europe GmbH

Pârâte: PC Box Srl, 9Net Srl

Întrebările preliminare

Articolul 6 din Directiva 2001/29/CE (1), inclusiv în lumina considerentului (48) al aceleiași directive, trebuie interpretat în sensul că protecția asigurată de măsurile tehnice de protecție în ceea ce privește operele sau alte obiecte protejate de dreptul de autor poate fi extinsă și la un sistem produs și comercializat de aceeași întreprindere, în care în hardware este instalat un dispozitiv apt să recunoască pe un suport distinct care conține opera protejată (joc video produs de aceeași întreprindere, precum și de terți, titulari ai operelor protejate) un cod de recunoaștere, în lipsa căruia opera respectivă nu va putea fi vizualizată și utilizată în cadrul unui asemenea sistem, integrând astfel aparatului amintit un sistem care nu este interoperabil cu aparate și produse complementare ce nu provin de la întreprinderea producătoare a aceluiași sistem?

În cazul în care trebuie să se aprecieze dacă utilizarea unui produs sau a unei componente în vederea eludării unei măsuri tehnice de protecție are sau nu are un caracter predominant față de alte scopuri sau utilizări relevante din punct de vedere comercial, articolul 6 din Directiva 2001/29/CE, inclusiv în lumina considerentului (48) al aceleiași directive, poate fi interpretat în sensul că instanța națională trebuie să recurgă la criterii de apreciere a unui asemenea profil care subliniază destinația specifică atribuită de titularul drepturilor produsului în care este inserat conținutul protejat sau, în mod alternativ ori concurent, la criterii cantitative referitoare la conținutul utilizărilor ce fac obiectul comparației sau la criterii calitative referitoare la natura și relevanța acestor utilizări?

(1) JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230, rectificare în limba română în JO 2008 L 314, p. 16.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/23

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale di Napoli (Italia) la 31 iulie 2012 — Carratù/Poste Italiane SpA

(Cauza C-361/12)

2012/C 295/42

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Napoli

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Carmela Carratù

Pârâtă: Poste Italiane SpA

Întrebările preliminare

Este contrară principiului echivalenței o dispoziție din dreptul intern care, în aplicarea Directivei 1999/70/CE (1), prevede efecte economice în ipoteza suspendării nelegale a executării unui contract de muncă ce conține o clauză nulă privind durata determinată a contractului, efecte care sunt diferite și semnificativ mai reduse față de [cele] în ipoteza suspendării nelegale a executării unui contract de drept civil comun ce conține o clauză nulă privind durata determinată a contractului?

Este conform cu dreptul Uniunii, în domeniul său de aplicare, ca o sancțiune să determine avantajarea angajatorului abuziv în dauna lucrătorului care face obiectul abuzului, astfel încât durata procesului, chiar normală, să producă în mod direct prejudicii lucrătorului în avantajul angajatorului și ca efectul reparatoriu să fie proporțional redus odată cu prelungirea duratei procesului, până aproape de anularea acestuia?

În domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, în sensul articolului 51 din Carta de la Nisa, este conform cu articolul 47 din cartă și cu articolul 6 din CEDO ca durata procesului, chiar normală, să producă în mod direct prejudicii lucrătorului în avantajul angajatorului și ca efectul reparatoriu să fie proporțional redus odată cu prelungirea duratei procesului, până aproape de anularea acestuia?

Având în vedere explicațiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE (2) și la articolul 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/54/CE (3), în noțiunea de condiții de încadrare în muncă prevăzută la clauza 5 din Directiva 1999/70/CE sunt cuprinse și efectele întreruperii nelegale a raportului de muncă?

5.	În cazul unui răspuns pozitiv la întrebarea precedentă, efectele diferite prevăzute în dreptul intern, determinate de întreruperea nelegală a raportului de muncă pe perioadă nedeterminată și pe perioadă determinată, sunt justificabile în sensul clauzei 4?

Principiile generale ale dreptului comunitar în vigoare, precum principiile securității juridice, protecției încrederii legitime, egalității armelor în proces, protecției jurisdicționale efective, dreptului la o instanță independentă și, mai general, la un proces echitabil, garantate la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană [astfel cum a fost modificat prin articolul 1 alineatul (8) din Tratatul de la Lisabona și la care face trimitere articolul 46 din Tratatul privind Uniunea] — coroborat cu articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, cu articolele 46 și 47 și cu articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la Nisa la 7 decembrie 2000, astfel cum este preluată în Tratatul de Lisabona — trebuie interpretate în sensul că se opun ca statul italian să adopte, după un timp apreciabil (nouă ani), o dispoziție legală precum articolul 32 alineatul 7 din Legea nr. 183/10, care modifică efectele proceselor în curs, producând în mod direct prejudicii lucrătorului în avantajul angajatorului, și ca efectul reparatoriu să fie proporțional redus odată cu prelungirea duratei procesului, până aproape de anularea acestuia?

În cazul în care Curtea de Justiție nu recunoaște principiilor menționate valoarea de principii fundamentale ale dreptului Uniunii Europene, în vederea aplicării orizontale și generalizate a acestora, și, astfel, numai caracterul neconform al unei dispoziții precum articolul 32 alineatele 5-7 din Legea nr. 183/10 în raport cu obligațiile prevăzute de Directiva 1999/70/CE și de Carta de la Nisa, o societate, precum pârâta, trebuie considerată instituție publică, în scopul aplicării directe, verticale, ascendente a dreptului european, în special a clauzei 4 din Directiva 1999/70/CE și a Cartei de la Nisa?

(1) JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129.

(2) JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7.

(3) JO L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/24

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale di Tivoli (Italia) la 3 august 2012 — Enrico Petillo și Carlo Petillo/Unipol

(Cauza C-371/12)

2012/C 295/44

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Tivoli

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Enrico Petillo, Carlo Petillo

Pârâtă: Unipol

Întrebarea preliminară

În lumina Directivelor 72/166/CEE (1), 84/5/CEE (2), 90/232/CEE (3) și 2009/103/CE (4), care reglementează asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, este permis ca legislația internă a unui stat membru să prevadă — prin cuantificarea obligatorie ex lege numai a prejudiciilor rezultate în urma unor accidente rutiere — o limitare de facto (în privința cuantificării) a răspunderii pentru prejudicii nepatrimoniale care sunt în sarcina entităților (societățile asigurătoare) obligate, potrivit acelorași directive, să garanteze asigurarea obligatorie pentru prejudiciile rezultate în urma utilizării autovehiculelor?

(1) Directiva Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, JO L 103, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 10.

(2) A doua Directivă a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, JO 1984, L 8, p. 17, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 104.

(3) A treia Directivă a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, JO L 129, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 240.

(4) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, JO L 263, p. 11.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/25

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Upper Tribunal (Immigration and Asylum Chamber) London (Regatul Unit) la 3 august 2012 — Nnamdi Onuekwere/Secretary of State for the Home Department

(Cauza C-378/12)

2012/C 295/45

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Upper Tribunal (Immigration and Asylum Chamber) London

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Nnamdi Onuekwere

Pârât: Secretary of State for the Home Department

Întrebările preliminare

1.	Există împrejurări, și care sunt acestea, în care o perioadă de detenție constituie ședere legală în vederea dobândirii unui drept de ședere permanentă în temeiul articolului 16 din Directiva 2004/38 (1)?

În cazul în care o perioadă de detenție nu poate fi calificată ședere legală, o persoană care a executat o pedeapsă cu închisoarea are dreptul să cumuleze perioadele de ședere anterioare cu perioadele de ședere ulterioare detenției sale în scopul calculării perioadei de 5 ani necesare pentru stabilirea dreptului de ședere permanentă în temeiul Directivei 2004/38?

(1) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/26

Acțiune introdusă la 19 iulie 2012 — Knauf Insulation Technology/OAPI — Saint Gobain Cristaleria (ECOSE)

(Cauza T-323/12)

2012/C 295/46

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Knauf Insulation Technology (Visé, Belgia) (reprezentant: K. Manhaeve, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Saint Gobain Cristaleria, SL (Madrid, Spania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 17 aprilie 2012 în cauza R 259/2011-5, în măsura în care prin aceasta s-a admis opoziția formulată de partea adversă împotriva cererii de înregistrare a mărcii comunitare pentru o parte dintre produsele și serviciile solicitate;

—	obligarea pârâtului și, dacă este cazul, a părții adverse în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „ECOSE” pentru produse și servicii din clasele 1, 2, 3, 16, 17, 19, 20 și 40 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare W00993849.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat: marca verbală „ECOSEC FACHADAS”, înregistrată ca marcă spaniolă cu nr. 2556409 pentru produse din clasele 17 și 19.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru o parte dintre produsele care fac obiectul opoziției.

Decizia camerei de recurs: anulează în parte decizia atacată, respinge calea de atac și confirmă decizia atacată în rest.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/26

Acțiune introdusă la 19 iulie 2012 — Knauf Insulation Technology/OAPI — Saint Gobain Cristaleria (ECOSE TECHNOLOGY)

(Cauza T-324/12)

2012/C 295/47

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Knauf Insulation Technology (Visé, Belgia) (reprezentant: K. Manhaeve, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Saint Gobain Cristaleria, SL (Madrid, Spania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 4 mai 2012 în cauzele conexate R 1193/2011-5 și R 1426/2011-5, în măsura în care prin aceasta s-a admis opoziția formulată de partea adversă împotriva cererii de înregistrare a mărcii comunitare pentru o parte dintre produsele și serviciile solicitate;

—	obligarea pârâtului și, dacă este cazul, a părții adverse în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca figurativă „ECOSE TECHNOLOGY”, pentru produse și servicii din clasele 1, 2, 3, 16, 17, 19, 20 și 40 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. W00998610

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat: marca verbală „ECOSEC FACHADAS”, înregistrată ca marcă spaniolă cu nr. 2556409 pentru produse din clasele 17 și 19

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru o parte dintre produsele care fac obiectul opoziției

Decizia camerei de recurs: anulează în parte decizia atacată, respinge calea de atac și confirmă decizia atacată în rest.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/27

Acțiune introdusă la 19 iulie 2012 — Hut.com/OAPI — Intersport France (THE HUT)

(Cauza T-330/12)

2012/C 295/48

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: The Hut.com Ltd (Northwich, Regatul Unit) (reprezentant: S. Malynicz, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Intersport France (Longjumeau, Franța)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei pronunțate la 27 aprilie 2012 în cauza R 814/2011-2 de Camera a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale); și

—	obligarea pârâtului și a celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs să suporte propriile cheltuieli de judecată și să le plătească pe cele efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „THE HUT”, pentru, inter alia, servicii din clasa 35 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 8394091.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat: înregistrarea mărcii franceze nr. 33228708 a mărcii verbale „LA HUTTE”, pentru produse din clasele 3, 5, 18, 22, 25 și 28.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: anulează în parte decizia atacată.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/27

Acțiune introdusă la 23 iulie 2012 — Rocket Dog Brands/OAPI — Julius-K9 (K9 PRODUCTS)

(Cauza T-338/12)

2012/C 295/49

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Rocket Dog Brands LLC (Hayward, Statele Unite) (reprezentant: J. Reid, barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Julius-K9 bt (Szigetszentmiklós, Ungaria)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 21 martie 2012 (R 1961/2011-4) în măsura în care prin aceasta se respinge acțiunea cu privire la toate produsele din clasa 25 și următoarele produse din clasa 18 și anume produse fabricate din aceste materiale și neincluse în alte clase; portofele, portmonee; portmonee care nu sunt din metale prețioase și

—	obligarea titularului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă comunitară în alb și negru „K9 PRODUCTS”, înregistrată cu nr. 5966031 pentru produse din, printre altele, clasele 18 și 25

Titularul mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta

Motivarea cererii de declarare a nulității: înregistrarea mărcii figurative comunitare „K9” în alb și negru cu nr. 3933256, pentru produse din clasa 25

Decizia diviziei de anulare: anulează în parte înregistrarea

Decizia camerei de recurs: anulează decizia atacată în măsura în care prin acesta s-a anulat înregistrarea mărcii comunitare și respinge în totalitate cererea de anulare

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/28

Acțiune introdusă la 30 iulie 2012 — Gandia Blasco/OAPI — Sachi Premium — Outdoor Furniture (Armchairs)

(Cauza T-339/12)

2012/C 295/50

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Gandia Blasco, SA (Valencia, Spania) (reprezentant: I. Sempere Massa, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sachi Premium — Outdoor Furniture, Lda (Estarreja, Portugalia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei a treia de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 25 mai 2012 (R 970/2011-3) și declararea nulității desenului sau modelului industrial comunitar nr. 1512633-0001; și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Desenul sau modelul industrial comunitar înregistrat care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: un desen sau model industrial comunitar pentru „fotolii, canapele” — desenul sau modelul industrial comunitar nr. 1512633-0001.

Titularul mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Partea care solicită declararea nulității desenului sau modelului industrial comunitar: reclamanta.

Motivarea cererii de declarare a nulității: reclamanta solicită declararea nulității desenului sau modelului industrial comunitar nr. 52113-0001, pentru „fotolii”, în temeiul articolelor 4-9 din Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolelor 4-9 din Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/28

Acțiune introdusă la 1 august 2012 — Fuchs/OAPI — Les Complices (Star)

(Cauza T-342/12)

2012/C 295/51

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Max Fuchs (Freyung, Germania) (reprezentant: C. Onken, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Les Complices SA (Montreuil-sous-Bois, Franța)

Concluziile

—	Anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 mai 2012 în cauza R 2040/2011-5;

—	respingerea opoziției nr. 1299967 în integralitatea sa; și

—	obligarea pârâtului și a celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamantul

Marca comunitară vizată: marca figurativă reprezentând o stea neagră, pentru produse din clasele 18, 24 și 25 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 5588694

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat: marca comunitară figurativă înregistrată sub nr. 632232, reprezentând o stea albă într-un cerc negru, pentru produse din clasele 3, 9, 14, 16, 18, 20, 24 și 28; marca figurativă înregistrată în Franța sub nr. 1579557, reprezentând o stea albă într-un cerc negru, pentru produse din clasa 25

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru o parte din produsele contestate

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/29

Acțiune introdusă la 1 august 2012 — Virgin Atlantic Airways/Comisia

(Cauza T-344/12)

2012/C 295/52

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Virgin Atlantic Airways Ltd (Crawley, Regatul Unit) (reprezentanți: N. Green, QC și K. Dietzel, Solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2012 din cazul COMP/M.6447 (IAG/bmi) și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că pârâta a săvârșit o eroare atunci când nu a luat în considerare informații relevante referitoare la condițiile de concurență care ar exista în lipsa preluării prin absorbție, determinând Comisia să evalueze preluarea pe baza unei situații concurențiale mai puțin favorabile decât ceea ce ar fi fost cazul. În special, Comisia a comis o eroare în modul cum a abordat: (i) pachetul de orare vândute de bmi către IAG/British Airways în septembrie 2011 și (ii) orarele bmi în privința cărora IAG/British Airways a preluat în schimb garanția pentru avansul de 60 de milioane de lire sterline din prețul de vânzare plătit bmi.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe faptul că pârâta a comis erori materiale grave și nu a luat în considerare informații relevante la evaluarea impactului preluării asupra creșterii graduale a orarelor (și a puterii de piață) deținute de AG după preluare la London Heathrow.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe faptul că pârâta a săvârșit o serie de erori și nu a luat în considerare informații relevante pentru a identifica sau pentru a respinge alte piețe orizontale afectate.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept prin: (i) faptul că nu a trecut la faza II a anchetei și (ii) faptul că a acceptat angajamente care nu permit înlăturarea rezervelor serioase constatate de Comisie.

Al cincilea motiv întemeiat pe faptul pârâta a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a reținut în mod incorect că raporturile juridice ale IAG cu Iberia și, respectiv, cu British Airways intră în domeniul de aplicare al articolului 5 alineatul (4) din Regulamentul privind concentrările în EU (1), ceea ce a determinat Comisia să concluzioneze că preluarea a fost o concentrare „la nivel comunitar” în vederea aplicării articolului 1 din Regulamentul menționat și că are competența de a face aprecieri cu privire la preluare. Decizia este așadar ultra vires.

(1) Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201).

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/29

Acțiune introdusă la 3 august 2012 — Akzo Nobel și alții/Comisia

(Cauza T-345/12)

2012/C 295/53

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Akzo Nobel NV (Amsterdam, Țările de Jos), Akzo Nobel Chemicals Holding AB (Nacka, Suedia) și Eka Chemicals AB (Bohus, Suedia) (reprezentanți: C. Swaak și R. Wesseling, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	Anularea, în tot sau în parte, a Deciziei Comisiei C(2012) 3533 final din 24 mai 2012 prin care s-a respins cererea de aplicare a regimului de confidențialitate formulată în cadrul cauzei COMP/F/38.620 — Peroxid de hidrogen și perborat;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive principale și două motive subsidiare.

1.	Primul motiv întemeiat pe nerespectarea de către Comisie a obligației de motivare și a dreptului reclamantelor la bună administrare în conformitate cu articolul 296 TFUE și cu articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Al doilea motiv întemeiat pe împrejurarea că publicarea versiunii neconfidențiale extinse a Deciziei Peroxid de hidrogen și perborat încalcă obligația de confidențialitate a Comisiei prevăzută de articolul 339 TFUE astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul nr. 1/2003 (1), Regulamentul nr. 773/2004 (2) și Comunicările Comisiei din 2002 și din 2006 privind cooperarea (3).

Al treilea motiv întemeiat pe împrejurarea că publicarea versiunii neconfidențiale extinse a Deciziei Peroxid de hidrogen și perborat care conține o informație care provine din cererea de clemență formulată de reclamante aduce atingere principiilor securității juridice, încrederii legitime a reclamantelor și dreptului la bună administrare în conformitate cu articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Al patrulea motiv, aplicabil în măsura în care decizia Comisiei poate fi considerată că implică o decizie de a acorda accesul la anumite informații pe baza Regulamentului privind transparența (4), întemeiat pe împrejurarea că Comisia nu a respectat obligația de motivare și dreptul la bună administrare în conformitate cu articolul 296 TFUE și cu articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Al cincilea motiv, aplicabil în măsura în care decizia Comisiei poate fi considerată că implică o decizie de a acorda accesul la anumite informații pe baza Regulamentului privind transparența, întemeiat pe împrejurarea că publicarea versiunii neconfidențiale extinse a Deciziei Peroxid de hidrogen și perborat încalcă regulamentul menționat.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

(2) Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (JO L 123, p. 18, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242).

(3) Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO C 45, p. 3) și Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO C 298, p. 17, Ediție specială, 08/vol. 5, p. 3).

(4) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/30

Acțiune introdusă la 3 august 2012 — Afepadi și alții/Comisia

(Cauza T-354/12)

2012/C 295/54

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Asociación Española de Fabricantes de Preparados alimenticios especiales, dietéticos y plantas medicinales (Afepadi) (Barcelona, Spania), Elaborados Dietéticos, SA (Spania), Nova Diet, SA (Burgos, Spania), Laboratorios Vendrell, SA (Spania), Ynsadiet, SA (Madrid, Spania) (reprezentant: P. Velázquez González, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea considerentelor (11), (14) și (17) ale Regulamentului (UE) nr. 432/2012 al Comisiei, pentru motivul că acestea afectează grav interesele reclamantelor;

—	în temeiul principiului securității juridice, declararea faptului că este necesar ca respingerea mențiunilor de sănătate prevăzute la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului să rezulte dintr-un act normativ;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

La 16 mai 2012, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor (1). Acest regulament pune în aplicare Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (2).

În susținerea acțiunii reclamantele invocă încălcarea principiului securității juridice.

Acestea susțin, în acest sens, că, în pofida lucrărilor efectuate, mandatul Comisiei definit la articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 care stabilește o listă comunitară a mențiunilor de sănătate autorizate, nu a fost îndeplinit în totalitate, în măsura în care nu toate mențiunile de sănătate supuse evaluării EFSA au făcut obiectul unei decizii privind autorizarea lor. In consecință, subzistă un număr mare de mențiuni care trebuie să facă obiectul unei prime evaluări sau al unei evaluări mai aprofundate, printre care figurează cele care se referă la plantele și extractele din plante pe care reclamantele le utilizează în general în produsele lor alimentare.

Astfel, operatorii din sectorul alimentar, producători sau utilizatori ai plantelor și ai extractelor din plante cunosc cu certitudine care sunt proprietățile favorabile sănătății întemeiate pe dovezi științifice general admise (cele 222 de mențiuni de sănătate autorizate deja) pe care le pot utiliza în cadrul produselor lor, dar nu au fost informați în mod identic (prin intermediul unui regulament) cu privire la soarta mențiunilor nepreluate în lista mențiunilor autorizate: dacă sunt în curs de evaluare sau dacă necesită o evaluare mai aprofundată, dacă sunt respinse sau dacă sunt sau nu sunt autorizate, în ce moment și în ce termen.

(1) JO L 136, p. 1

(2) JO L 404, p. 9, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 244.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/31

Recurs introdus la 8 august 2012 de Rosella Conticchio împotriva Ordonanței din 12 iulie 2012 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-22/11, Conticchio/Comisia

(Cauza T-358/12 P)

2012/C 295/55

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Rosella Conticchio (Roma, Italia) (reprezentanți: R. Giuffrida și A. Tortora, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—	anularea Ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 12 iulie 2012 în cauza F-22/11, Conticchio/Comisia;

—	admiterea capetelor de cerere formulate de recurentă în primă instanță;

—	în subsidiar, în măsura în care instanța consideră oportun și necesar, trimiterea cauzei la Tribunalul Funcției Publice spre rejudecare pentru a se pronunța cu privire la capetele de cerere formulate de recurentă în primă instanță;

—	declararea acțiunii cu privire la care a fost pronunțată ordonanța atacată admisibilă și fondată în integralitatea sa și fără vreo excepție;

—	obligarea intimatei la plata către recurentă a tuturor cheltuielilor de judecată și a onorariilor suportate de aceasta din urmă și inerente soluționării cauzei atât în primă instanță cât și în recurs.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs privește Ordonanța Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 12 iulie 2012 în cauza F-22/11, prin care a fost respinsă, în parte ca vădit inadmisibilă și în parte ca vădit nefondată, o acțiune având ca obiect în principal anularea deciziei de calculare a pensiei pentru limită de vârstă a recurentei.

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.

Primul motiv: „Încălcarea principiului bunei-credințe, corectitudinii și imparțialității — inexistența unei reprezentări clare a domeniului de aplicare al anumitor dispoziții și practici urmate de Comisie în raporturile sale cu angajații”.

În această privință, se arată că în ordonanța atacată se reține că susținerile recurentei sunt vădit neîntemeiate și se decide în sensul caracterului inatacabil al fișei de salariu corespunzătoare lunii ianuarie a anului 2010, dată de la care aceasta ar fi luat cunoștință despre propria situație. Cu toate acestea, fișa de plată menționată nu este un act prin care a fost adoptată o decizie și nu este atacabilă în mod autonom, întrucât nu este decisivă în ceea ce privește situația pe care recurenta ar fi avut-o la momentul pensionării. Potrivit unei jurisprudențe constante, este unanim recunoscut că fișa de salariu, fiind o decizie administrativă de natură contabilă, nu are în sine caracteristica de a fi un act apt să producă prejudicii și, prin urmare, în lipsa altor elemente certe, nu poate fi atacată. Cu privire la acest aspect, se amintește că sistemul SysPer 2 nu este suficient pentru a cuantifica valoarea drepturilor viitoare de pensie, după cum și „Calculette Pension” se limitează la a furniza un rezultat pur indicativ, care nu poate fi atacat. Doamna Conticchio a putut ataca numai decizia definitivă, comunicată în scris, referitoare la acordarea și la calcularea drepturilor sale de pensie, întrucât numai de la acel moment a cunoscut cu certitudine cuantumul lunar exact al propriei pensii.

Al doilea motiv: „Încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională și a dreptului la o procedură publică”.

Întrucât Tribunalul Funcției Publice a considerat că a avut suficiente informații din actele supuse examinării sale, a decis prin ordonanță motivată fără continuarea procedurii. Această decizie a compromis dreptul recurentei la o protecție jurisdicțională deplină. Astfel, doamnei Conticchio nu i-a fost recunoscut dreptul de a-și expune propriile argumente și nici nu i-a fost acordat dreptul de a oferi clarificări ulterioare și în ceea ce privește cauzele de inadmisibilitate și/sau de netemeinicie a acțiunii, încălcându-se în acest mod principiul unui proces echitabil. În acest sens, recurenta amintește că articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede dreptul la bună administrare, înțeles ca dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ceea ce privește problemele sale, de un tratament imparțial și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor și a organelor Uniunii. Acest drept cuprinde, printre altele, dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri care ar putea să îi aducă atingere.

Al treilea motiv: „Cu privire la îmbogățirea fără justă cauză — Încălcarea dreptului la un proces echitabil”.

Recurenta arată că acțiunea din primă instanță nu poate fi considerată prescrisă întrucât din fișa de salariu nu era posibil să se verifice în niciun mod prezența unor elemente referitoare la motivul în discuție. Recurenta a putut invoca o îmbogățire fără justă cauză a Comisiei numai în momentul în care aceasta a primit decizia de calculare a pensiei, respectiv la 26 mai 2010. Recurenta nu a avut astfel pe deplin cunoștință de cuantumul contribuțiilor plătite, întrucât nu a primit niciodată de la serviciile responsabile ale Comisiei comunicările cu privire la acest aspect. În plus, recurenta amintește că a fost plătit Comisiei echivalentul actuarial al drepturilor de pensie anterioare acumulate la INPS în Italia, acestea fiind transferate sistemului comunitar de pensii și fiind astfel creat un dezechilibru între pensia primită și contribuțiile plătite în cursul anilor lucrați. Prin urmare, administrația a pretins mai întâi un anumit nivel contributiv, iar ulterior a acordat o grupă de vârstă inferioară în raport cu anii efectiv lucrați, generând o îmbogățire fără justă cauză pentru administrație în raport cu propriii funcționari.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/33

Acțiune introdusă la 28 mai 2012 — ZZ/Comisia

(Cauza F-58/12)

2012/C 295/57

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei implicite de respingere a cererii reclamantului privind executarea de către pârâtă a Hotărârii Tribunalului din 4 noiembrie 2008, F-41/06, Marcuccio/Comisia, și repararea prejudiciului pe care reclamantul susține că l-a suferit

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei emise de Comisie sau, în orice caz, imputabile acesteia de respingere, oricare ar fi forma acestei respingeri și indiferent dacă este o respingere totală sau parțială, a concluziilor sale formulate în cererea din 25 martie 2011;

—	anularea deciziei emise de Comisie sau, în orice caz, imputabile acesteia de respingere, oricare ar fi forma acestei respingeri și indiferent dacă este o respingere totală sau parțială, a concluziilor reclamantului formulate în reclamația din 17 octombrie 2011;

—

în măsura necesară, constatarea faptului că, întrucât a omis, cel puțin în parte, să adopte într-un termen rezonabil de la respectiva emitere măsurile de executare a Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 4 noiembrie 2008 în cauza F-41/06, Marcuccio/Comisia, Comisia a acționat contra legem și contra ius;

—	obligarea Comisiei la plata către reclamant a sumei de 70 000 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul injust suferit de acesta ca urmare a abținerii nelegale a Comisiei de la adoptarea tuturor măsurilor de executare a Hotărârii din 4 noiembrie 2008;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/33

Acțiune introdusă la 17 iulie 2012 — ZZ și alții/BEI

(Cauza F-73/12)

2012/C 295/58

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: ZZ și alții (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții

Obiectul și descrierea litigiului

Pe de o parte, anularea deciziilor care figurează în fișele de remunerație, de aplicare a deciziei generale a Băncii Europene de Investiții care stabilește o creștere salarială progresivă limitată la 2,8 % pentru întregul personal și decizia care stabilește o grilă de merit care determină o pierdere de 1 % din salariu, și, pe de altă parte, cererea subsecventă de obligare a instituției la plata diferenței din remunerație, precum și la plata unor daune interese

Concluziile reclamanților

—

Anularea deciziilor de aplicare în cazul reclamanților a deciziei Consiliului de administrație al BEI din 13 decembrie 2011 de stabilire a unei creșteri salariale limitate la 2,8 % și a deciziei Comitetului de direcție al BEI din 14 februarie 2012 care definește o grilă de merit care determină o pierdere de 1 % din salariu, decizii conținute în fișele de remunerație din aprilie 2012, precum și anularea, în aceeași măsură, a tuturor deciziilor conținute în buletinele de remunerație ulterioare;

—

obligarea pârâtei la plata diferenței de remunerație care rezultă din decizia citată anterior a consiliului de administrație al BEI din 13 decembrie 2011 și din cea a Comitetului de direcție al BEI din 14 februarie 2012 în raport cu aplicarea regimului salarial precedent; întrucât această diferență de remunerație trebuie majorată cu dobânzi de întârziere care încep să curgă de la 12 aprilie 2012 și apoi de la data de 12 a fiecărei luni până la plata integrală a sumei datorate, aceste interese fiind stabilite la nivelul ratelor BCE majorate cu 3 puncte;

—	obligarea pârâtei la plata unor daune interese pentru prejudiciul suferit din cauza pierderii puterii de cumpărare, acest prejudiciu fiind evaluat ex aequo et bono, și cu titlu provizoriu, la 1,5 % din remunerația lunară a fiecărui reclamant

—	obligarea BEI la plata cheltuielilor de judecată.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/34

Acțiune introdusă la 25 iulie 2012 — ZZ/Consiliul

(Cauza F-78/12)

2012/C 295/59

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Consiliului de neincludere a reclamantei pe lista funcționarilor promovabili pentru anul 2011

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei din 12 septembrie 2011 a Secretariatului General al Consiliului, precum și a Deciziei AIPN din 18 aprilie 2012 de neincludere a reclamantei pe lista funcționarilor promovabili;

—	obligarea Consiliului la repararea prejudiciilor materiale și morale evaluate provizoriu la 40 000 de euro, care vor fi stabilite mai exact în cursul procedurii, precum și la plata dobânzilor compensatorii și moratorii la rata de 6,75 %;

—	obligarea Consiliul la plata cheltuielilor de judecată.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/34

Acțiune introdusă la 27 iulie 2012 — ZZ/Consiliul

(Cauza F-81/12)

2012/C 295/60

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: D. Abreu Caldas, S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziilor de a nu-l promova pe reclamant în gradul AD 12 în cadrul exercițiilor de promovare 2010 și 2011

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei AIPN de a nu-l promova pe reclamant în gradul AD 12 în cadrul exercițiului de promovare 2010;

—	anularea deciziei AIPN de a nu-l promova în gradul AD 12 în cadrul exercițiului de promovare 2011;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei din 18 aprilie 2012 prin care au fost respinse reclamațiile împotriva deciziilor de a nu-l promova pe reclamant în gradul AD 12 în cadrul exercițiilor de promovare 2010 și 2011;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/34

Acțiune introdusă la 1 august 2012 — ZZ și alții/BEI

(Cauza F-83/12)

2012/C 295/61

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: ZZ și alții (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții

Obiectul și descrierea litigiului

Pe de o parte, anularea deciziei de aplicare în cazul reclamanților a unei prime în temeiul noului sistem de performanțe astfel cum rezultă din decizia din 14 decembrie 2010 a Consiliului de administrație și din deciziile din 9 noiembrie 2010 și din 16 noiembrie 2011 ale Comitetului de direcție și, pe de altă parte, cererea subsecventă de obligare a pârâtei la plata diferenței de remunerație, precum și la plata unor daune interese

Concluziile reclamanților

—

Anularea deciziilor de aplicare în cazul reclamanților a unei prime în temeiul noului sistem de performanțe astfel cum rezultă din decizia din 14 decembrie 2010 a Consiliului de administrație și din deciziile din 9 noiembrie 2010 și din 16 noiembrie 2011 ale Comitetului de direcție, decizia inviduală fiind conținută în fișa din aprilie 2012, adusă la cunoștința persoanelor interesate cel mai devreme la 22 aprilie 2012;

—

prin urmare:

—

obligarea pârâtei la plata diferenței de remunerație care rezultă din decizia din 14 decembrie 2010 a Consiliului de administrație și din deciziile din 9 noiembrie 2010 și din 16 noiembrie 2011 în raport cu aplicarea precedentului regim de bonificație; această diferență de remunerație trebuie majorată cu dobânzi de întârziere care curg de la 22 aprilie 2012 până la plata totală a datoriei, aceste dobânzi fiind stabilite la nivelul ratei BCE majorată cu 3 puncte;

—	obligarea pârâtei la plata unor daune interese pentru prejudiciul suferit din cauza scăderii puterii de cumpărare, acest prejudiciu fiind evaluat ex aequo et bono și cu titlu provizoriu la 1,5 % din remunerația anuală a fiecărui reclamant;

—	obligarea BEI la plata cheltuielilor de judecată.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/35

Acțiune introdusă la 1 august 2012 — ZZ/Consiliul

(Cauza F-84/12)

2012/C 295/62

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei prin care se refuză accesul direct al reclamantului la raportul final al concluziilor comisiei pentru invaliditate și accesul său la diagnosticul celui de al treilea medic al acestei comisii

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei din 17 octombrie 2011 prin care se refuză accesul direct al reclamantului la raportul final al concluziilor comisiei pentru invaliditate și accesul său la diagnosticul celui de al treilea medic al acestei comisii;

—	anularea deciziei AIPN din 24 martie 2012 prin care s-a răspuns la reclamația formulată în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut;

—	obligarea pârâtului la plata unor daune-interese moratorii și compensatorii de 6,75 % pentru prejudiciul moral și material suferit;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

29.9.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 295/35

Acțiune introdusă la 3 august 2012 — ZZ/Comisia

(Cauza F-85/12)

2012/C 295/63

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: D. Abreu Caldas, A. Coolen, J.-N. Louis, E. Marchal și S. Orlandi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a efectua calculul sporului drepturilor de pensie dobândite anterior intrării în serviciu pe baza noilor DGA.

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei din 27 ianuarie 2012 de calculare a sporului drepturilor de pensie dobândite de reclamant anterior intrării în serviciu în cadrul Comisiei în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Anexa VIII la Statut;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei de respingere a reclamației acestuia din 2 mai 2012 formulate împotriva deciziei de stabilire a sporului drepturilor sale de pensie dobândite anterior intrării în serviciu în sistemul de pensii al Uniunii;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2012.295.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 295

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 55 29 septembrie 2012

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2012/C 295/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 287, 22.9.2012	1