Cererile (originalul și o copie) trebuie trimise prin poștă la următoarea adresă:

European Commission — European Anti-Fraud Office (OLAF)

For the attention of Mr Johan KHOUW

Head of Unit Hercule, Pericles & EURO Protection

Office: J-30 10/62

1049 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

De asemenea, trebuie transmisă, pe e-mail, o copie electronică a formularului de solicitare a unui grant conținând toate anexele necesare, la următoarea adresă:

OLAF-FMB-HERCULE-TA@ec.europa.eu

---

8.6.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/11

---

Anunț privind adunarea creditorilor AB bankas Snoras în temeiul Directivei 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit

2012/C 162/09

AB bankas Snoras (în faliment)

Anunț privind prima adunare a creditorilor

Prima adunare a creditorilor AB bankas Snoras (în faliment) (denumită în continuare „Snoras”) va avea loc marți, 12 iunie 2012, la „Siemens” arena, Ozo st. 14, Vilnius, Lituania („adunarea creditorilor”). Procedura de înregistrare pentru adunarea creditorilor va începe la ora 9.00, iar adunarea creditorilor la ora 12.00, ora din Vilnius (EET) în aceeași zi.

Lucrările adunării sunt aprobarea ordinii de zi, numirea secretarului adunării creditorilor propus de administratorul judiciar al Snoras și alegerea președintelui adunării creditorilor și a comitetului creditorilor Snoras. Toți creditorii care au depus cereri de înregistrare a creanțelor în cadrul procedurii de faliment și ale căror cereri au fost admise de Tribunalul Regional Vilnius înainte de adunarea creditorilor au dreptul de a participa și de a vota în adunarea creditorilor. De asemenea, creditorii au dreptul de a vota înainte de adunare. În cazul în care creditorii nu participă sau nu votează în adunarea creditorilor, acest lucru nu va aduce atingere cererilor lor de creanță și drepturilor la eventualele dividende.

Înregistrarea în avans a intenției creditorilor de a participa la adunare va facilita admiterea lor la adunare, fiind așadar ferm recomandată. Pentru mai multe informații despre înregistrare și despre votul în adunarea creditorilor, vă rugăm să consultați site-ul Snoras la adresa http://www.snoras.com

---

8.6.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/12

---

Cerere de propuneri – Institutul Băncii Europene de Investiții propune trei noi sponsorizări EIBURS în cadrul Programului pentru cunoaștere al acestuia

2012/C 162/10

Institutul Băncii Europene de Investiții își desfășoară majoritatea relațiilor instituționale cu universitățile prin intermediul Programului pentru cunoaștere, compus din trei programe diferite:

—	EIBURS, programul BEI de sponsorizare a cercetării universitare (University Research Sponsorship Programme);

—	STAREBEI (STAges de REcherche BEI), un program de finanțare a tinerilor cercetători care lucrează în cadrul unor proiecte comune BEI-universități; și

—	Rețelele universitare BEI, un mecanism de cooperare pentru rețelele universitare cu relevanță deosebită în sprijinirea obiectivelor Grupului BEI.

EIBURS oferă subvenții centrelor de cercetare universitare implicate în subiecte și teme de cercetare de interes major pentru bancă. Sponsorizările BEI, de până la 100 000 EUR pe an pe o perioadă de 3 ani, sunt acordate, printr-o procedură competitivă, facultăților sau centrelor de cercetare interesate asociate universităților din Uniunea Europeană, din statele candidate sau din statele potențial candidate, care au o competență recunoscută în domeniile selectate de către BEI, pentru ca acestea să-și poată extinde activitățile în domeniile respective. Propunerile câștigătoare impun desfășurarea unor activități variate (cercetare, organizarea de cursuri și seminarii, stabilirea de contacte, difuzarea rezultatelor etc.), care vor face obiectul unui acord contractual cu banca.

Pentru anul universitar 2012-2013, în cadrul programului EIBURS au fost selectate trei noi direcții de cercetare:

Măsurarea impactului dincolo de rentabilitatea financiară

De la începutul crizei financiare globale în 2008, „efectuarea investițiilor centrate pe impact” a suscitat un interes deosebit în dezbaterile publice, acestea concentrându-se pe modul în care piețele financiare pot servi mai bine nevoile societății, creând valoare în mod durabil. Totuși, deși pare să existe un consens asupra faptului că impactul social trebuie să joace un rol mai important în luarea deciziilor cu privire la investiții, s-au făcut prea puține progrese până acum în definirea sferei investițiilor centrate pe impact și în elaborarea de concepte pentru integrarea criteriilor privind impactul social și asupra mediului în procesul investițional și pentru măsurarea rezultatelor legate de impact.

Scopul proiectului este de a explora modalități de măsurare și exprimare a impactului social generat de o activitate de investiții în domeniul antreprenoriatului social, al modelelor de afaceri care pun accentul pe durabilitate și al microfinanțării. Cercetarea ar trebui să sugereze metode de integrare a obiectivelor privind impactul social și/sau asupra mediului în abordarea deciziei de investiții a investitorilor axați pe anumite politici.

Lucrarea de cercetare ar trebui să includă un studiu empiric cu privire la modul în care investitorii centrați pe impact, fie ei instituționali sau nu, formulează obiectivele referitoare la impact în activitățile lor de investiții, precum și cu privire la etapa în care are loc formularea obiectivelor. De asemenea, ar trebui să analizeze dinamica pe care aceste obiective referitoare la impact o generează în procesul decizional al investițiilor și în monitorizarea și gestionarea investițiilor, după efectuarea acestora. Un interes deosebit îl prezintă dinamica relației dintre impactul social sau asupra mediului și rentabilitatea financiară, precum și măsura în care rezultatele legate de impact obținute la încheierea investiției confirmă ipoteza de impact urmărită în decizia inițială de investiție.

În baza unei astfel de analize empirice, studiul ar trebui să aducă dovezi de pe piață privind compatibilitatea dintre obiectivele sociale/de mediu și cele financiare și să descrie în ce circumstanțe este aplicabilă o asemenea dinamică.

Propunerile ar trebui să specifice în detaliu abordarea de cercetare sugerată de către centrul universitar, care, pe lângă studiul empiric, poate presupune și cursuri, seminarii/conferințe, anchete și crearea unor baze de date relevante pentru proiect. De asemenea, propunerile de cercetare ar trebui să furnizeze argumente privind utilizarea în acest domeniu a concluziilor practice rezultate din activitatea operațională a Grupului Băncii Europene de Investiții (în special a Fondului european de investiții). Apariția acestui segment de piață încurajează colaborarea transfrontalieră între universități, acest element reprezentând un avantaj în procesul de selecție.

Educația financiară

Recentele crize economice globale au evidențiat importanța educației financiare, respectiv a unui set de competențe și cunoștințe care permite persoanelor să ia decizii eficiente și în cunoștință de cauză în baza înțelegerii sistemului financiar. Dovezile existente sugerează că este posibil ca educația financiară insuficientă să fi contribuit la criza creditelor ipotecare subprime și la crizele conexe. Acest lucru a stimulat o serie de programe publice în diverse țări din Europa și restul lumii.

Centrul de cercetare universitară care primește sprijin în cadrul EIBURS ar urma să înființeze un program de cercetare axat pe analiza critică a inițiativelor existente, cu obiectivul de a identifica factorii de succes și cele mai bune practici. În acest scop, pot fi utilizate metodologii alternative pentru evaluarea impactului acestor inițiative, precum testări econometrice sau cadre de evaluare a impactului. În plus, se va realiza o analiză a decalajelor pentru o serie de țări din Uniunea Europeană.

Din punct de vedere regional, propunerile se vor concentra asupra țărilor membre ale OCDE, dar nu se vor limita la acestea. Pentru efectuarea cercetării, candidații sunt încurajați să constituie parteneriate cu alte universități și centre de cercetare. Proiectul poate cuprinde orice activitate suplimentară pe care centrul universitar este dispus să o întreprindă în baza sponsorizării acordate pentru această direcție de cercetare, inclusiv:

—	organizarea de cursuri, școli de vară, conferințe și seminarii;

—	realizarea de baze de date;

—

anchete.

Analiza cost-beneficiu în sectorul cercetării, dezvoltării și inovării

Este cunoscut faptul că măsurarea sau evaluarea raportului cost-beneficiu al infrastructurii de cercetare, dezvoltare și inovare (CDI) este dificilă. Totuși, dezbaterile globale referitoare la politici se concentrează din ce în ce mai mult asupra inovării și economiei bazate pe cunoaștere ca motor al creșterii durabile pe termen lung. Pentru studierea impactului socioeconomic se utilizează un număr ridicat de metode și indicatori. Metodologia curentă a băncii este conservatoare și se aliniază la Ghidul DG Regio pentru analiza cost-beneficiu a proiectelor de investiții. Totuși, acest document are deficiențe în ceea ce privește explicarea sectorului CDI.

Inițial, pentru a acoperi decalajul, echipa JASPERS a mandatat un consultant pentru a colabora cu autoritățile cehe la elaborarea unui Ghid de analiză cost-beneficiu (ACB) pentru infrastructura C&D. Cei câțiva ani de experiență practică privind utilizarea acestui ghid au permis crearea unei baze de date bune, au oferit o imagine de ansamblu asupra tendințelor din sector și au permis înțelegerea valorii și limitelor ghidului actual.

În plus, o analiză internă a ghidului a îmbunătățit înțelegerea gamei de valori monetare adecvate asociate acestuia, dar a arătat și ceea ce este necesar pentru a-l dezvolta în continuare.

Totodată, interesul global față de ACB în sector a crescut exponențial și există mult mai multe studii ale sectorului decât în momentul elaborării primului ghid, acestea fiind realizate atât de conducerea principalelor unități de cercetare, cât și de forumuri special create pentru acest subiect (un bun exemplu ar fi FenRIAM, la adresa http://www.fenriam.eu/ sau http://www.fenriam.eu/doc/FenRIAM%20full%20guide.pdf).

Scopul proiectului este de a construi pe bazele analizei interne actuale și de a produce un model care este credibil din punct de vedere academic, robust și, în același timp, ușor de aplicat și de evaluat. Pentru a realiza acest lucru, echipa de cercetare va trebui să consulte literatura actuală din domeniu, să evalueze modelele privind disponibilitatea de a plăti din statele membre în raport cu diversele beneficii care decurg de regulă din asemenea proiecte, să înțeleagă valorile de piață, după caz, asociate acestor beneficii potențiale și să înțeleagă tipicul proiectelor de infrastructură CDI care sunt prezentate pentru finanțare. Toate acestea se vor realiza într-un cadru teoretic corespunzător.

Rezultate:

Centrul de cercetare universitară care primește sprijin în cadrul EIBURS ar urma să înființeze un program de cercetare axat pe analiza metodologiilor și prognozelor existente privind necesarul de investiții în infrastructură și să elaboreze o metodologie unificată pentru prognozarea raportului cost-beneficiu, care să fie utilizată de către bancă și alții (în mod ideal, de către autorii proiectelor). Întrucât acest studiu are o durată de trei ani, candidații sunt încurajați să propună calendare privind furnizarea de date intermediare. Proiectul poate cuprinde orice activitate suplimentară pe care centrul universitar este dispus să o întreprindă în baza sponsorizării acordate pentru această direcție de cercetare, inclusiv:

—	organizarea de cursuri, școli de vară, conferințe și seminarii;

—	realizarea de baze de date;

—

anchete.

Proiectul ar trebui să fie complementar oricărui ghid ACB elaborat sau actualizat de către principalele instituții europene.

Propunerile se depun în limba engleză sau franceză, iar termenul de prezentare a propunerilor este 14 septembrie 2012. Propunerile depuse după acest termen nu vor fi luate în considerare. Propunerile se vor trimite pe adresa:

Copie electronică: universities@eib.org și

Copie imprimată: EIB Institute 98-100, boulevard Konrad Adenauer 2950 Luxembourg LUXEMBOURG

În atenția dnei Luísa FERREIRA, coordonator.

Pentru informații mai detaliate cu privire la procesul de selecție al EIBURS și celelalte programe și mecanisme, vizitați: http://institute.eib.org/

---

8.6.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/15

---

Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul COMP/M.6573 – ForFarmers/Agricola)

(Text cu relevanță pentru SEE)

2012/C 162/11

1.

La data de 31 mai 2012, Comisia a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderea ForFarmers UK Ltd. („ForFarmers UK”, Regatul Unit), controlată de ForFarmers Group B.V. („ForFarmers”, Țările de Jos), dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra întregii întreprinderi Agricola Group Ltd. („Agricola”, Regatul Unit), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt: — în cazul întreprinderii ForFarmers: fabricarea și vânzarea de hrană pentru animale și de alte produse agricole de bază, creșterea și vânzarea de pui de reproducție de carne, furnizarea de servicii agricole diverse; aprovizionarea cu materii prime a industriei furajelor, a industriei alimentare și a industriei combustibililor, prin intermediul filialei sale Cefetra B.V; — în cazul întreprinderii Agricola: societate holding a unui grup de întreprinderi care funcționează sub denumirea comercială BOCM Pauls, având ca obiect de activitate vânzarea de hrană pentru animale în special în Regatul Unit.

3.	În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea nu se ia o decizie finală în această privință.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă. Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.6573 – ForFarmers/Agricola, la următoarea adresă: European Commission Directorate-General for Competition Merger Registry J-70 1049 Bruxelles/Brussel BELGIQUE/BELGIË

---

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1 [„Regulamentul (CE) privind concentrările economice”].

---

8.6.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/16

---

Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

2012/C 162/12

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (1). Declarațiile de opoziție trebuie să parvină Comisiei în termen de șase luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„LAKELAND HERDWICK”

NR. CE: UK-PDO-0005-0891-06.09.2011

IGP ( ) DOP ( X )

1.   Denumire:

„Lakeland Herdwick”

2.   Statul membru sau țara terță:

Regatul Unit

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar:

3.1.   Tip de produs:

Clasa 1.1.

Carne proaspătă (și organe comestibile)

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1:

„Lakeland Herdwick” este denumirea dată carcaselor și bucăților de carne provenite de la miei și oi din șepteluri de oi și berbeci „Herdwick” de rasă pură, care au fost născuți, crescuți și sacrificați în comitatul Cumbria. Carnea „Lakeland Herdwick” este fin granulată și fragedă, având o aromă mai intensă rezultată în urma maturării lente și a unei perioade lungi de pășunat. Culoarea produsului din carne „Lakeland Herdwick” este roz până la roz-închis, fiind de obicei mai închisă decât cea a cărnii provenite de la rasele de câmpie comerciale. Grăsimea este fermă, maleabilă și de culoare albă.

3.3.   Materii prime (numai pentru produsele prelucrate):

—

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală):

Oile „Herdwick” pasc pe cei mai înalți munți din Anglia și pe dealurile înalte situate în regiunile mlăștinoase (high fells) din Lake District, care se află în comitatul Cumbria din nord-vestul Angliei. Oile „Herdwick” sunt crescute în fermele din zonele de dealuri înalte din partea centrală și de vest a Lake District. Oile se hrănesc cu iarba de pe dealurile din regiunile mlăștinoase (fells), inclusiv cu ierburi, iarbă-neagră și plante precum afinele. Oile și mieii de îngrășat pentru sacrificare sunt hrăniți cu iarbă, fân sau furaj însilozat și/sau suplimente alimentare, în funcție de perioada din an. Suplimentele alimentare provin din surse locale.

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată:

Toate fazele producției trebuie să se desfășoare în aria desemnată. Mieii trebuie să fie:

—

născuți;

—

crescuți;

—	îngrășați; și

—	sacrificați în aria geografică delimitată;

—	în care trebuie să aibă loc, de asemenea, ștampilarea carcasei, în conformitate cu punctul 3.7.

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.:

—

3.7.   Norme specifice privind etichetarea:

La punerea în consum a produsului, carcasele trebuie să fie marcate cu ștampila „Lakeland Herdwick”, pentru a permite identificarea produsului și a garanta originea acestuia. Marcajul trebuie efectuat la abator. Bucățile de carne sunt expuse în vederea vânzării conform descrierii de la punctul 3.2. Ștampila „Lakeland Herdwick” trebuie să fie imprimată pe suprafața carcasei, astfel încât să fie situată pe partea exterioară a bucăților.

Pe lângă simbolul grafic UE cu mențiunile aferente și informațiile prevăzute de lege, eticheta prezentă pe ambalaj cuprinde, în mod obligatoriu, și următoarele indicații scrise clar și lizibil, cu litere de tipar:

—	denumirea „Lakeland Herdwick”, urmată de mențiunea „Denumire de Origine Protejată”;

—	numele, denumirea comercială, adresa întreprinderii producătoare sau care efectuează ambalarea.

Ștampila „Lakeland Herdwick”, care se imprimă pe carcasă, are forma unui oval care conține cuvintele LAKELAND (deasupra) și HERDWICK (dedesubt), iar în centru se află o literă majusculă care permite identificarea abatorului de sacrificare.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice:

Comitatul Cumbria

5.   Legătura cu aria geografică:

5.1.   Specificitatea ariei geografice:

Lake District a fost desemnat Parc Național în 1951, iar împreună cu hinterlandul său este denumit în mod obișnuit „Lakeland” (regiune lacustră). Comitatul Cumbria s-a format în anii 1970 din fostele comitate Cumberland și Westmorland, precum și părți din Lancashire și Yorkshire.

Oile „Herdwick” petrec tot anul în cea mai înaltă și aspră zonă din Anglia, care are, de asemenea, și cel mai ridicat nivel de precipitații sub formă de ploaie din țară. Acestea pasc pe cei mai înalți munți din Anglia și pe dealurile înalte situate în regiunile mlăștinoase din Lake District și se hrănesc cu iarba de pe dealurile regiunilor mlăștinoase, inclusiv cu ierburi, iarbă-neagră și plante precum afinele. Părțile de vest și centrale ale Parcului Național Lake District reprezintă inima regiunii de creștere a oilor „Herdwick”.

O mare parte din acest teren este pășune neîngrădită, aflată pe dealuri situate în regiuni mlăștinoase, și cuprinde zone mari de teren comunal. Cu ajutorul păstorului și datorită pășunatului cu mamele lor, oile „Herdwick” învață unde se situează, pe dealurile deschise (open fell), zona de pășunat care aparține fermei lor – cunoscută la nivel local sub numele de „heaf”. Acesta este un sistem complex, care funcționează numai dacă generații succesive de ovine femele sunt învățate unde anume trebuie să pască pe dealurile regiunilor mlăștinoase. Acest lucru este atât de important încât, deseori, fermele care cresc oi „Herdwick” au așa-numitele „landlord’s flocks”, adică un nucleu de ovine femele pentru reproducere care sunt obișnuite cu zonele de pe dealurile din regiunile mlăștinoase care corespund fermei respective, acest șeptel formând baza pentru creșterea oilor la fermă. Numărul animalelor din acest șeptel variază între ferme, însă de obicei se ridică la aproximativ o treime din șeptelul total.

5.2.   Specificitatea produsului:

Oile „Herdwick”, rasa autohtonă din partea centrală și de vest a Lake District din Cumbria, sunt considerate a fi un exemplu-model de rasă care s-a adaptat la condițiile speciale climatice și geomorfologice. În ediția a noua a lucrării „British Sheep”, publicată în anul 1998 de către Asociația națională a crescătorilor de oi National Sheep Association, se remarcă următorul lucru privind oile „Herdwick”: „Această rasă specifică, în esență, zonelor de dealuri înalte este considerată, în general, cea mai rezistentă rasă britanică, fiind excepțional de bine adaptată la habitatul ei.”

Caracteristicile carcaselor:

Mieii au vârsta de 8 până la 12 luni în momentul sacrificării, spre deosebire de mieii din rasele de câmpie comerciale care pot fi sacrificați deja de la vârsta de 4 luni. Mieii „Herdwick” au o greutate în viu cuprinsă între 28 kg și 40 kg și o greutate în carcasă între 14 kg și 22 kg.

Mieii „Herdwick” care au fost tunși o dată („shearling”) și animalele cu o vârstă mai mare, a căror carne este comercializată sub denumirea „mutton”, pot cântări peste 38 kg greutate în viu și 18 kg greutate în carcasă. Carcasele de miel „Lakeland Herdwick” sunt clasificate în categoria „O” a sistemului EUROP de clasificare a cărnii și a animalelor, iar mieii „Lakeland Herdwick” care au fost tunși o dată („shearling”) și carnea de tipul „mutton” sunt clasificați în categoria „R”. Carnea „mutton” provine, de obicei, de la un animal cu o vârstă de peste 2 ani. Mieii care au fost tunși o dată („shearling”) sunt miei tunși pentru prima oară în anul după nașterea lor și care au o vârstă cuprinsă între 15 luni și 2 ani.   Intervalul greutății în viu Intervalul greutății în carcasă Clasificare tipică EUROP Miel 28-40 kg 14-22 kg O Shearling/Mutton 38 kg + 18 kg + R

Carnea „Lakeland Herdwick” este renumită pentru gustul său caracteristic și calitățile sale nutritive deosebite – o consecință naturală a maturării lente a mieilor care se hrănesc cu iarbă-neagră și cu ierburi de pe dealurile regiunilor mlăștinoase din Lake District. Carnea este suculentă și fragedă, având o aromă mai puternică de vânat decât mielul obișnuit. Un studiu științific realizat de către J. D. WOOD de la Departamentul de Științe Zootehnice (Division of Food Animal Science) al Universității din Bristol a arătat că gustul și textura cărnii de miel „Lakeland Herdwick” sunt superioare celor ale cărnii de miel din rasele de câmpie și că această carne „Lakeland Herdwick” conține acizi grași omega 3 benefici.

Gustul deosebit al cărnii de miel „Lakeland Herdwick” a fost demonstrat de un proiect de cercetare efectuat pentru Ministerul Agriculturii, Pescuitului și Alimentației în perioada octombrie 1996-iunie 1997 de către J. D. WOOD de la Departamentul de Științe Zootehnice al Universității din Bristol, intitulat „An investigation of flavours in meat from sheep grown slowly or more quickly on grass diets” („O analiză a aromelor cărnii provenite de la oi care au fost crescute mai lent sau mai rapid cu o dietă bazată pe iarbă”). Aceste cercetări au demonstrat că produsul „Lakeland Herdwick” are o aromă „superioară” și „calități nutritive mai mari” în comparație cu carnea provenită de la miei obișnuiți din rase încrucișate, comerciale. De asemenea, studiul a confirmat că, așa cum se constatase anterior, carnea de miel conține un nivel mai ridicat de acid gras stearic și acid gras α-linolenic decât carnea de vită și cea de porc. Schimbările favorabile ale aromei par a se datora cantității crescânde de acizi grași polinesaturați care se depun în mușchi pe măsură ce oile cresc. Studiul a concluzionat că proporția mai ridicată de grăsimi totale (grăsime de marmorare) și de acizi grași polinesaturați sunt atribute pozitive ale cărnii de miel „Lakeland Herdwick”.

Aceste ferme depind, de asemenea, de utilizarea terenurilor mai joase din aria geografică pentru a produce miei pentru lanțul alimentar, iar unele ferme din zonele de câmpie produc și miei „Herdwick”. Carnea de oaie „Lakeland Herdwick” provine cu preponderență de la miei masculi (castrați), deoarece majoritatea femelelor sunt păstrate pentru reproducere. Sunt destinate consumului uman mai ales produsele din carne care provin de la masculii castrați și carnea „mutton” de la femelele castrate.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP):

Oile „Herdwick” sunt considerate a fi un exemplu-model de rasă care s-a adaptat la condițiile speciale climatice și geomorfologice din Lake District. Carnea „Lakeland Herdwick” este renumită pentru gustul său caracteristic și calitățile sale nutritive deosebite – acest fapt este o consecință naturală a maturării lente a mieilor care se hrănesc cu iarbă-neagră și cu ierburi de pe dealurile regiunilor mlăștinoase din Lake District. Toate suplimentele alimentare provin din surse locale.

Cuvântul „Herdwick” a fost atestat încă din secolul al XII-lea și înseamnă, de fapt, pășunea unde sunt ținute oile; se pare că derivă de la „Herdvic” din vechea limbă norvegiană, care însemna „fermă de oi”. În Lake District, cuvântul era utilizat în secolul al XVII-lea pentru a descrie mici ferme de oi, însă începând cu secolul al XVIII-lea a fost utilizat pentru a desemna însăși rasa de oi.

În prezent, în jur de 50 000 de oi „Herdwick” sunt crescute în scopuri comerciale în aproximativ 120 de ferme din Lake District, dintre care unele sunt deținute de către National Trust. În anii 1920, scriitoarea Beatrix Potter (cunoscută și sub numele de doamna Heelis) a investit banii câștigați din povestirile sale despre Peter Rabbit cumpărând ferme din Lake District amenințate de proiecte de dezvoltare sau împădurire. Ea a încurajat renașterea rasei „Herdwick” în aceste ferme. La moartea sa, în 1943, a lăsat prin testament toate fermele sale organizației National Trust, cu condiția ca în aceste ferme să fie crescute în continuare oi de rasă pură „Herdwick”.

În 1953, la dineul ținut cu prilejul încoronării Reginei Elisabeta a II-a, s-a servit miel „Lakeland Herdwick”.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini:

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

http://archive.defra.gov.uk/foodfarm/food/industry/regional/foodname/products/documents/lakeland-herdwick-pdo-111109.pdf

---

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

---

8.6.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 162/20

---

Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

2012/C 162/13

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (1). Declarațiile de opoziție trebuie să parvină Comisiei în termen de șase luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„PORC DU SUD-OUEST”

NR. CE: FR-PGI-0005-0909-07.11.2011

IGP ( X ) DOP ( )

1.   Denumire:

„Porc du Sud-Ouest”

2.   Statul membru sau țara terță:

Franța

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar:

3.1.   Tip de produs:

Clasa 1.1.

Carne și organe comestibile proaspete

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1:

Carnea de „Porc du Sud-Ouest” este o carne proaspătă provenită de la porci născuți și crescuți în sud-vestul Franței, hrăniți cu alimente compuse din minimum 30 % porumb dinte-de-cal pe întreaga perioadă de îngrășare (începând din a 12-a săptămână de viață).

Porcii sunt tăiați cînd ajung la o greutate minimă la cald a carcasei de 90 kg (fără limită superioară a greutății) cu o marjă de 3 kg în perioadele de călduri toride din timpul verii (de la 1 iunie la 30 septembrie).

Carcasele de „Porc du Sud-Ouest” au un pH final cuprins între 5,5 și 6,2.

Bucățile de carne tranșate din aceste carcase au o culoare care se situează între 3 și 6 pe scala japoneză a culorilor pentru șira spinării.

Din punct de vedere fizico-chimic, carnea de „Porc du Sud-Ouest” se caracterizează prin faptul că este bogată în acizi grași polinesaturați (în special cu o proporție a acidului linoleic cuprinsă între 10 % și 15 % din totalul acizilor grași prezenți în grăsimea cărnii) și prin proporția mai scăzută de acizi grași saturați.

De asemenea, carnea este bogată în lipide și vitamina E.

Din punct de vedere organoleptic, carnea de „Porc du Sud-Ouest”, care este de un roșu mai aprins decât carnea de porc obișnuită, este suculentă și fragedă și are un gust intens.

Pentru a limita stresul porcilor, care are o influență negativă asupra ultimului pH și deteriorează calitatea cărnii, drumul între crescătorie și abator trebuie să fie cât mai scurt: maximum 200 km sau maximum 6 ore de transport între crescătorie și abator.

La comercializare, carnea de „Porc du Sud-Ouest” este prezentată proaspătă, sub următoarele forme: carcase, jumătăți de carcase, bucăți tranșate, bucăți de carne dezosată sau pe os.

3.3.   Materii prime (numai pentru produsele prelucrate):

Nu se aplică.

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală):

Pe întreaga perioadă de creștere, hrana animalelor nu trebuie să conțină manioc, cartofi dulci, deșeuri alimentare lichide, făină de carne, făină de oase, pene sau sânge și niciun fel de proteine care provin de la animale terestre, cu excepția gelatinelor utilizate pentru administrarea de vitamine și minerale și cu excepția proteinelor provenite din lapte și produse lactate.

De la înțărcare până la tăiere, alimentele cu care sunt hrăniți porcii conțin minimum 60 % cereale și produse și subproduse ale acestora.

Pe perioada etapei de îngrășare, adică din a douăsprezecea săptămână de viață până la tăiere, hrana porcilor nu trebuie să conțină ulei de palmier (sursă de acizi grași saturați), produse derivate din pește, grăsimi animale sau aditivi utilizați ca factori de creștere. Tot în această perioadă, hrana porcilor conține minimum 30 % porumb dinte-de-cal, iar acidul linoleic (C18:2) este în proporție de peste 1,1 % (11 g/kg de hrană) și sub 1,7 % (17 g/kg de hrană).

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată:

Localizarea obligatorie a etapelor de creștere a porcilor în aria geografică (naștere, postînțărcare, îngrășare) garantează calitatea cărnii.

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.:

Nu se aplică.

3.7.   Norme specifice privind etichetarea:

Etichetarea produsului cuprinde:

—	Denumirea indicației geografice protejate: „Porc du Sud-Ouest”

—	Logo-ul IGP al Uniunii Europene în culori, la care se adaugă eventual mențiunea literală „Indicație Geografică Protejată”.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice:

Aria geografică a IGP „Porc du Sud-Ouest” cuprinde următoarele regiuni administrative:

—	Regiunea Aquitaine;

—	Regiunea Midi-Pyrénées;

—	Regiunea Poitou-Charentes.

5.   Legătura cu aria geografică:

5.1.   Specificitatea ariei geografice:

Regiunea de sud-vest prezintă două caracteristici: este un bazin ancestral de producție porcină și are o tradiție de folosire a porumbului dinte-de-cal cu caracteristici nutriționale specifice în alimentația porcilor, dat fiind climatul favorabil al regiunii pentru cultivarea acestuia.

Un bazin ancestral de producție porcină

Creșterea porcinelor ocupă de mai multe secole un loc important în regiunea de sud-vest. Numeroasele târguri și piețe de purcei care datează din Evul Mediu atestă această tradiție de creștere a porcilor: Garlin, Tarbes, Lembeye, Soumoulou, Dax, Garris, Saint Palais, Rabastens de Bigorre, Puylaurens, Villefranche de Rouergue și mai târziu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, până în Aveyron și Tarn.

În 1862, trei departamente din sud-vest (Dordogne, Corrèze, Aveyron) erau primele trei departamente din Franța la șeptelul porcin.

În zonele rurale din sud-vest, carnea de porc a reprezentat mult timp baza alimentației cu carne. Majoritatea familiilor de la țară aveau porcii proprii, a căror tăiere în timpul iernii era un prilej de sărbătoare pentru membrii familiei și pentru vecini deopotrivă. Expertiza s-a îmbunătățit în timp: carcasele de porc erau valorificate în întregime (consum local, apoi scoatere pe piață), atât sub formă de carne proaspătă, cât și procesată (sărată, uscată sau conservată în grăsime). Gesturile și rețetele ancestrale se păstrează și acum în familiile rurale din sud-vest.

Patrimoniul local stă mărturie pentru producția și consumul de secole ale „Porc du Sud-Ouest” (legi, literatură, scrieri, opere de artă etc.).

Tradiția folosirii porumbului dinte-de-cal cu caracteristici specifice în alimentația porcilor

Regiunea de sud-vest este un bazin istoric de producție de porumb boabe (89 % din producția națională în 1930 și 41 % în prezent). Având de trei ori mai multă suprafață agricolă utilizată dedicată porumbului boabe decât celelalte departamente franceze, regiunea de sud-vest produce de 50 de ori mai mult decât are nevoie filiera sa porcină.

Tipul de porumb cultivat în sud-vest este în principal porumb dinte-de-cal, din motive istorice, dar mai ales datorită condițiilor climatice ale zonei care sunt favorabile acestei varietăți tardive ce necesită căldură și umiditate: temperaturi ridicate pe parcursul întregului ciclu vegetativ și cantități importante de precipitații pe perioada verii. În sud-vest, riscul de a avea temperaturi care nu corespund nevoilor varietăților tardive este mai mic de 20 %, ceea ce reprezintă un risc acceptabil pentru agricultorii din această regiune. Deoarece randamentul porumbului tardiv este mai mare de 15 până la 20 % pentru varietățile mai precoce, agricultorii din sud-vest cultivă exclusiv porumb dinte-de-cal.

Porumbul dinte-de-cal are proprietăți nutriționale specifice: umiditate scăzută la recoltare (între 25 și 30 %), conținut ridicat de amidon, ceea ce îi conferă o valoare energetică mare (între 750 și 780 g/kg de materie uscată). De asemenea, acest porumb se caracterizează prin materiile grase specifice compuse în principal din acizi grași nesaturați care reprezintă în jur de 60 % din totalul acizilor grași, dintre care menționăm acidul linoleic (omega 6). Porumbul dinte-de-cal este bogat și în vitamina E (1,1 până la 1,8 mg/g). Este o cereală cu o concentrație energetică ridicată.

5.2.   Specificitatea produsului:

O carne cu calități specifice

Carnea de „Porc du Sud-Ouest” are o compoziție specifică a grăsimilor cu o concentrație scăzută de acizi grași saturați (aproximativ 40 %) și cu un nivel ridicat de acizi grași nesaturați (aproape 60 %), care sunt esențiali pentru organismul uman, deoarece nu pot fi sintetizați de acesta. Acești acizi se găsesc atât în grăsimea subcutanată, cât și în cea intramusculară.

Acidul linoleic, care este un acid gras polinesaturat, se găsește în proporție de 10 % până la 15 % din totalul acizilor grași din carne.

Carnea de „Porc du Sud-Ouest” are și o concentrație relativ ridicată de lipide (în jur de 5,4 % din acizii grași vs 3,8 % pentru porcul standard francez), un pH regularizat și optim (între 5,5 și 6,2) și un nivel ridicat de vitamina E (antioxidantă). Rezultatele analizelor comparative ale cărnii de „Porc du Sud-Ouest”/cărnii de porc francez standard, realizate în ianuarie 2011 pe fileuri, au arătat prezența unui nivel al vitaminei E mai ridicat în carnea de „Porc du Sud-Ouest” (0,16 mg/100 g) decât în carnea provenită de la porci francezi standard (0,13 mg/100 g), ceea ce înseamnă cu 15 % mai mult.

Aceste caracteristici fizico-chimice specifice ale cărnii au efecte asupra proprietăților organoleptice ale acesteia, fapt datorită căruia această carne este renumită pentru frăgezime, suculență și gustul intens atunci când este gătită.

Suculența și frăgezimea cărnii variază în funcție de cantitatea de lipide și de apă pe care le conține carnea și mai ales în funcție de capacitatea de retenție a apei. Nivelul lipidelor este mai ridicat în carnea de „Porc du Sud-Ouest”, iar acidul linoleic determină o reducere a dimensiunilor adipocitelor, ceea ce permite o mai bună retenție a apei, favorizată și de pH-ul care rămâne în intervalul [5,5; 6,2].

La preparare, carnea de „Porc du Sud-Ouest” are un gust intens. Aroma, care corespunde percepțiilor gustative și olfactive la degustare, depinde în principal de componenta lipidică și de pH-ul cărnii. Lipoliza și oxidarea acizilor grași polinesaturați duc la formarea de molecule secundare simple responsabile de intensitatea globală a gustului, mai puternică decât pentru carnea de porc standard, și de intensitatea aromei produselor la preparare și degustare.

Savoarea și aroma mai depind și de eliberarea de molecule în faza de maturare care nu are loc decât în prezența unui anumit pH, care trebuie să fie conform celui specificat în caietul de sarcini al IGP „Porc du Sud-Ouest”.

Această diferență este remarcată de consumator.

În plus, carnea de „Porc du Sud-Ouest” este mai roșie decât carnea de porc francez standard. Culoarea cărnii depinde de cantitatea de mioglobină prezentă.

Conținutul ridicat de vitamina E din carnea de „Porc du Sud-Ouest” încetinește pierderea culorii roșii a cărnii în perioada conservării, datorită efectului protector al vitaminei E față de oxidarea mioglobinei.

Grăsimea cutanată și grăsimea musculară se găsesc în cantități suficiente și sunt de culoare albă.

Tradiția creșterii unor porci „Porc du Sud-Ouest” mai grei decât porcii francezi standard

Dintotdeauna, porcii crescuți în sud-vest au fost mai grei decât porcii francezi standard. În ceea ce privește greutatea, rezultatele tăierilor din 2010 arată o medie de 91,71 kg de carcasă pentru porcul francez standard față de o medie de 94,03 kg pentru „Porc du Sud-Ouest” (adică o greutate medie vie de 121 kg).

Această tradiție de creștere de porci mai grei a dus la înființarea, în 1967, a unei zone de cotație în sud-vest pentru menținerea evidenței tranzacțiilor de porci crescuți în sud-vest. Această cotație sud-vest care se referă la carcasele de „Porc du Sud-Ouest”, care sunt mai grele, este recunoscută oficial prin Regulamentul (CEE) nr. 2112/69 al Consiliului din 28 octombrie 1969 (JO, 29.10.1969). În prezent este încă în vigoare un sistem de plată diferențiat al carcaselor de porc „Porc du Sud-Ouest”, moștenit de la respectiva cotație sud-vest, sistem care este în continuare publicat de Service des Nouvelles des Marchés.

O carne de „Porc du Sud-Ouest” renumită

Dubla tradiție de creștere a unui porc mai greu și de a-l hrăni cu porumb a determinat asociațiile de producători să caute să își valorifice și să își protejeze produsul organizându-și oferta în mod colectiv. Abordarea legată de calitate și intitulată „Porc au grain du Sud-Ouest”, inițiată de l’Interprofession Porcine d’Aquitaine în anii 1980 a dus la obținerea, în 1989, a unui Label Rouge, ceea ce conferă un statut real cărnii de porc din sud-vest.

Carnea de „Porc du Sud-Ouest” continuă această abordare și prezintă caracteristici comune cu cele ale porcului hrănit cu porumb din categoria Label Rouge din sud-vest: alimentația se caracterizează printr-o proporție ridicată de porumb și cereale în porție, caracteristicile cărnii corespund acelorași criterii fizico-chimice și vizuale. În ceea ce privește selecția și valorificarea carcaselor se aplică criterii identice, chiar mai stricte.

De la origini și până în prezent, abordarea „Porc du Sud-Ouest” a cunoscut un succes enorm. Mărturie pentru acest fapt stau articolele din presă și rețetele apărute în ziare și reviste de specialitate începând din 1991, numărul de operatori angajați în această abordare (1997/2010), paginile de internet consacrate produsului. Reputația produsului „Porc du Sud-Ouest” este bine stabilită grație acestei abordări și notorietății sale.

Notorietatea cărnii „Porc du Sud-Ouest” se perpetuează de-a lungul anilor și rămâne în continuare foarte puternică. Acest fapt se concretizează prin alegerea spontană a consumatorilor care o preferă de departe, o consideră foarte diferită față de carnea de porc standard și sunt dispuși să plătească mai mult.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP):

Alimentația de bază de porumb dinte-de-cal ca origine a specificităților cărnii

Regiunea sud-vest prezintă două caracteristici: este un bazin ancestral de producție porcină și are o tradiție de folosire a porumbului dinte-de-cal cu caracteristici nutriționale specifice în alimentația porcilor, dat fiind climatul favorabil al regiunii pentru cultivarea acestuia.

Importanța culturii de porumb dinte-de-cal în sud-vest a permis favorizarea utilizării acestuia în rațiile pentru îngrășare: acest tip de porumb reprezintă minimum 30 % din rația porcului „Porc du Sud-Ouest” începând cu a douăsprezecea săptămână de viață. Această rație trebuie să mai cuprindă și un procentaj de minimum 1,1 % de acid linoleic. Consumul de hrană mai energetică și mai bogată în acid linoleic datorită prezenței porumbului dinte-de-cal este ceea ce conferă cărnii specificitatea sa: o compoziție specifică a grăsimilor cu nivel scăzut al acizilor grași saturați și cu un nivel ridicat al acizilor grași nesaturați, un nivel relativ ridicat al lipidelor, un nivel ridicat de vitamina E.

S-a demonstrat în numeroase studii că proprietățile fizico-chimice ale cărnii de porc, animal monogastric, sunt strâns legate de caracteristicile fizico-chimice ale rației alimentare a porcului care, datorită proporției ridicate de porumb dinte-de-cal, prezintă un nivel ridicat de acid linoleic.

La animalele monogastrice, acizii grași alimentari se depun direct în țesuturi fără nicio modificare chimică, spre deosebire de ceea ce se întâmplă la rumegătoare, care saturează acizii grași de origine alimentară, ceea ce face ca acizii grași polinesaturați să își piardă valoarea din punct de vedere biologic (C. Dutertre, inginer agronom).

La porc, natura acizilor grași din regimul alimentar acționează direct asupra compoziției în acizi grași a țesuturilor adipoase (Flanzy et al 1970, Brooks 1971, Desmoulin et al 1983, Rhee et al 1988, Effets de la nature lipidique des régimes sur la composition en acides gras du jambon chez le porc lourd, Pantaleo et al, 1999).

Aportul exogen de acizi grași polinesaturați ingerați de porcul din sud-vest se regăsește în țesutul său adipos (Courboulay et Mourot 1995, Warmants et al 1999, Courboulay et al. 1999). Acest aspect este de altfel foarte bine evidențiat de rezultatele experimentelor făcute de ADASEO din 1994 până în 2000.

Astfel, în ceea ce privește compoziția lipidelor din carcasă, este stabilit faptul că profilul acizilor grași din țesuturi și mai ales din cele adipoase este strâns legat de compoziția alimentelor în ceea ce privește acizii grași.

Un studiu efectuat de ADAESO (Association pour le Développement Agro-Environnemental du Sud-Ouest) a demonstrat că o alimentație care conține 30 % porumb dinte-de-cal (minimul specificat în caietul de sarcini) garantează specificitățile cărnii „Porc du Sud-Ouest”.

Se poate astfel concluziona că particularitățile renumitei cărni „Porc du Sud-Ouest” (culoarea roșie, suculența, frăgezimea, gustul intens) provin în principal din expertiza locală a crescătorilor din regiunea de sud-vest care perpetuează tradițiile locale prin îngrășarea porcilor cu porumb dinte-de-cal și din calitatea specifică a acestui tip de porumb în ceea ce privește conținutul de acizi grași.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini:

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

https://www.inao.gouv.fr/fichier/CDCPorcduSudOuest31012012.pdf

---

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

---