INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/2

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 februarie 2012 — Consiliul Uniunii Europene (C-191/09 P), Comisia Europeană (C-200/09 P)/Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube ZAT (Interpipe Niko Tube ZAT), fostă Nikopolsky Seamless Tubes Plant „Niko Tube” ZAT, Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant VAT (Interpipe NTRP VAT), fostă Nizhnedneprovsky Tube-Rolling Plant VAT

(Cauze conexe C-191/09 P și C-200/09 P) (1)

(Recurs - Taxa antidumping - Regulamentul (CE) nr. 954/2006 - Importul anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Croația, din România, din Rusia și din Ucraina - Regulamentul (CE) nr. 384/96 - Articolul 2 alineatul (10) litera (i), articolul 3 alineatele (2), (3) și (5)-(7), articolul 18 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3) - Calcularea valorii normale și a prejudiciului - Noțiunea „entitate economică unică” - Dreptul la apărare - Nemotivare)

(2012/C 98/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix și B. Driessen, G. Berrisch, avocați), Comisia Europeană (reprezentanți: H. van Vliet și C. Clyne, agenți)

Celelalte părți în proces: Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube ZAT (Interpipe Niko Tube ZAT), fostă Nikopolsky Seamless Tubes Plant „Niko Tube” ZAT, Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant VAT (Interpipe NTRP VAT), fostă Nizhnedneprovsky Tube-Rolling Plant VAT, Comisia Europeană (reprezentanți: P. Vander Schueren, avocat, N. Mizulin, solicitor)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 10 martie 2009 în cauza T-249/06, Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube ZAT (Interpipe Niko tube ZAT) și Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant VAT (Interpipe NTRP VAT) împotriva Consiliului Uniunii Europene, prin care se anulează articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 945/2006 al Consiliului din 27 iunie 2006 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Croația, România, Rusia și Ucraina, de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2320/97 și (CE) nr. 348/2000 (JO L 175, p. 4, Ediție specială, 11/vol. 46, p. 138)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul principal al Consiliului Uniunii Europene.

2.	Respinge recursul principal al Comisiei Europene.

3.	Respinge recursul incident al Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube ZAT (Interpipe Niko Tube ZAT) și al Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant VAT (Interpipe NTRP VAT).

4.	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 193, 15.8.2009.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/2

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesverwaltungsgericht — Germania) — Flachglas Torgau GmbH/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-204/09) (1)

(Trimitere preliminară - Convenția de la Aarhus - Directiva 2003/4/CE - Acces la informațiile despre mediu - Organisme sau instituții care acționează cu capacitate legislativă - Confidențialitatea procedurilor desfășurate de autoritățile publice - Condiție potrivit căreia această confidențialitate trebuie să fie prevăzută de legislație)

(2012/C 98/03)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Flachglas Torgau GmbH

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesverwaltungsgericht — Interpretarea articolului 2 alineatul (2) a doua teză și a articolului 4 alineatul (2) prima teză litera (a) din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 9, p. 200) — Reglementare națională care exonerează autoritățile federale supreme de obligația de a furniza informații în măsura în care acționează în cadrul procesului legislativ și care prevede, la modul general, că o cerere de informații trebuie respinsă în cazul în care dezvăluirea informațiilor afectează în mod negativ confidențialitatea procedurilor — Limitele posibilității statelor membre de a exclude din noțiunea „autoritate publică” prevăzută de Directiva 2003/4/CE organismele care acționează în baza capacităților lor legislative — Condiții de aplicare a derogării legate de confidențialitatea procedurilor

Dispozitivul

Articolul 2 punctul 2 al doilea paragraf prima teză din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că posibilitatea oferită prin această dispoziție statelor membre de a nu considera autorități publice „organismele sau instituțiile care acționează în baza capacităților […] legislative” se poate aplica ministerelor, în măsura în care participă la procedura legislativă, în special prin prezentarea de proiecte de legi sau de avize, și că această posibilitate nu este subordonată respectării condițiilor prevăzute la articolul 2 punctul 2 al doilea paragraf a doua teză din această directivă.

Articolul 2 punctul 2 al doilea paragraf prima teză din Directiva 2003/4 trebuie interpretat în sensul că posibilitatea oferită prin această dispoziție statelor membre de a nu considera autorități publice organismele și instituțiile care acționează în baza capacităților legislative nu mai poate fi pusă în aplicare după finalizarea procedurii legislative în cauză.

Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din Directiva 2003/4 trebuie interpretat în sensul că condiția pe care o prevede, potrivit căreia confidențialitatea procedurilor desfășurate de autoritățile publice trebuie să fie prevăzută de legislație, poate fi considerată îndeplinită ca urmare a existenței, în legislația națională a statului membru în cauză, a unei norme care prevede, la modul general, că confidențialitatea procedurilor desfășurate de autoritățile publice constituie un motiv de refuz al accesului la informațiile despre mediu deținute de aceste autorități, cu condiția ca legislația națională să stabilească în mod clar noțiunea de proceduri, aspect pe care trebuie să îl verifice instanța națională.

(1) JO C 193, 15.8.2009.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/3

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Krajský soud v Brně — Republica Cehă) — Toshiba Corporation și alții/Úřad pro ochranu hospodářské soutěže

(Cauza C-17/10) (1)

(Concurență - Înțelegere pe teritoriul unui stat membru care a început înainte de aderarea acestui stat la Uniunea Europeană - Înțelegere de anvergură internațională cu efecte pe teritoriul Uniunii și al Spațiului Economic European - Articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul privind SEE - Urmăriri și sancționarea încălcării pentru perioada anterioară datei aderării și pentru perioada ulterioară acestei date - Amenzi - Delimitarea competențelor Comisiei de competențele autorităților naționale de concurență - Aplicarea amenzilor de către Comisie și de către autoritatea națională de concurență - Principiul ne bis in idem - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 - Articolul 3 alineatul (1) și articolul 11 alineatul (6) - Consecințele aderării unui nou stat membru la Uniune)

(2012/C 98/04)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Krajský soud v Brně

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Toshiba Corporation, T&D Holding, fostă Areva T&D Holding SA, Alstom Grid SAS, fostă Areva T&D SAS, Alstom Grid AG, fostă Areva T&D AG, Mitsubishi Electric Corp., Alstom, Fuji Electric Holdings Co. Ltd, Fuji Electric Systems Co. Ltd, Siemens Transmission & Distribution SA, Siemens AG Österreich, VA Tech Transmission & Distribution GmbH & Co. KEG, Siemens AG, Hitachi Ltd, Hitachi Europe Ltd, Japan AE Power Systems Corp., Nuova Magrini Galileo SpA

Pârâtă: Úřad pro ochranu hospodářské soutěže

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Krajský soud v Brně — Interpretarea articolului 81 CE, a articolului 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2007, C 303, p. 1), a Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167) și în special a articolului 3 alineatul (1) și a articolului 11 alineatul (6), precum și a punctului 51 din Comunicarea Comisiei privind cooperarea în cadrul rețelei autorităților de concurență (JO 2004, C 101, p. 43, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 111) — Înțelegere pe teritoriul unui stat membru, începută înainte de aderarea acestui stat la Uniunea Europeană și încheiată după acest eveniment — Impunerea amenzilor de către Comisie și de către autoritatea națională de concurență — Competența autorității naționale de a sancționa același comportament pentru perioada anterioară aderării — Principiul non bis in idem

Dispozitivul

Dispozițiile articolului 81 CE și ale articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat trebuie interpretate în sensul că, în cadrul unei proceduri inițiate după 1 mai 2004, acestea nu sunt aplicabile unei înțelegeri care a produs efecte în perioade anterioare acestei date pe teritoriul unui stat membru care a aderat la Uniune la 1 mai 2004.

Deschiderea de către Comisia Europeană a unei proceduri împotriva unei înțelegeri, în temeiul capitolului III din Regulamentul nr. 1/2003, nu privează, potrivit articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003 coroborat cu articolul 3 alineatul (1) din același regulament, autoritatea de concurență a statului membru respectiv de competența sa de a sancționa, în aplicarea dreptului național al concurenței, efectele anticoncurențiale produse de această înțelegere pe teritoriul respectivului stat membru în perioade anterioare aderării sale la Uniunea Europeană.

Principiul ne bis in idem nu se opune ca întreprinderile care au participat la o înțelegere să fie sancționate cu amenzi de autoritatea națională de concurență a statului membru respectiv, în scopul sancționării efectelor produse de această înțelegere pe teritoriul respectivului stat membru înainte de aderarea sa la Uniunea Europeană, din moment ce amenzile aplicate membrilor acestei înțelegeri printr o decizie a Comisiei Europene anterioară adoptării deciziei respectivei autorități naționale de concurență nu aveau ca obiect reprimarea efectelor menționate.

(1) JO C 100, 17.4.2010.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/4

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione — Italia) — Procedură penală împotriva lui Marcello Costa (C-72/10) și lui Ugo Cifone (C-77/10)

(Cauzele conexate C-72/10 și C-77/10) (1)

(Libertatea de stabilire - Libera prestare a serviciilor - Jocuri de noroc - Colectare de pariuri privind evenimente sportive - Cerința unei licențe - Consecințe care rezultă din încălcarea dreptului Uniunii cu ocazia atribuirii licențelor - Atribuirea a 16 300 de licențe suplimentare - Principiul egalității de tratament și obligația de transparență - Principiul securității juridice - Protecția titularilor licențelor anterioare - Reglementare națională - Distanțe minime obligatorii între punctele de colectare a pariurilor - Admisibilitate - Activități transfrontaliere care pot fi asimilate celor care fac obiectul licenței - Interdicție prevăzută de reglementarea națională - Admisibilitate)

(2012/C 98/05)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura penală principală

Marcello Costa (C-72/10), Ugo Cifone (C-77/10)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Corte suprema di cassazione — Libera circulație a persoanelor — Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Activitate de colectare de pariuri — Legislație națională care condiționează exercitarea acestei activități de obținerea unei autorizații și a unei licențe de securitate publică — Protecție acordată subiecților de drept care au obținut autorizații și licențe în urma unor proceduri de atribuire de la care au fost excluși nelegal alți operatori din același sector — Compatibilitate cu articolele 43 CE și 49 CE

Dispozitivul

Articolele 43 CE și 49 CE, precum și principiile egalității de tratament și efectivității trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru, care a exclus, cu încălcarea dreptului Uniunii, o categorie de operatori de la atribuirea licențelor pentru desfășurarea unei activități economice și care încearcă să remedieze această încălcare prin scoaterea la concurs a unui număr important de licențe noi, să protejeze pozițiile comerciale dobândite de operatorii existenți prevăzând, printre altele, obligația respectării unei distanțe minime între unitățile noilor titulari de licențe și cele ale operatorilor existenți.

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unor sancțiuni pentru desfășurarea unei activități organizate de colectare de pariuri fără licență sau fără autorizația poliției unor persoane care se află în legătură cu un operator care fusese exclus de la o procedură de cerere de ofertă cu încălcarea dreptului Uniunii, inclusiv după noua procedură de cerere de ofertă menită să remedieze această încălcare a dreptului Uniunii, atunci când această procedură de cerere de ofertă și atribuirea subsecventă a unor licențe noi nu au remediat în mod efectiv excluderea nelegală a operatorului menționat de la procedura de cerere de ofertă anterioară.

Rezultă din articolele 43 CE și 49 CE, din principiul egalității de tratament, din obligația de transparență, precum și din principiul securității juridice că condițiile și modalitățile unei proceduri de cerere de ofertă, precum cea în discuție în acțiunile principale, și în special dispozițiile care prevăd revocarea licențelor acordate în urma unei astfel de proceduri de cerere de ofertă, precum cele care figurează la articolul 23 alineatul 2 litera a) și alineatul 3 din proiectul de convenție dintre Administrația Autonomă a Monopolurilor de Stat și adjudecatarul licenței privind jocuri de noroc aferente altor evenimente decât cursele hipice, trebuie să fie formulate în mod clar, precis și univoc, verificarea acestui aspect revenind instanței de trimitere.

(1) JO C 100, 17.4.2010.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/5

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour constitutionnelle (fosta Cour d'arbitrage) — Belgia) — Marie-Noëlle Solvay și alții/Région wallonne

(Cauza C-182/10) (1)

(Evaluarea efectelor unor proiecte asupra mediului - Noțiunea „act legislativ” - Valoarea și domeniul de aplicare al aprecierilor din Ghidul de aplicare a Convenției de la Aarhus - Autorizarea unui proiect în lipsa unei evaluări adecvate a efectelor sale asupra mediului - Accesul la justiție în materie de mediu - Conținutul dreptului la acțiune - Directiva habitate - Plan sau proiect care aduce atingere integrității sitului - Motiv imperativ de interes public major)

(2012/C 98/06)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour constitutionnelle (fosta Cour d'arbitrage)

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Marie-Noëlle Solvay, Le Poumon vert de la Hulpe ASBL, Jean-Marie Solvay de la Hulpe, Alix Walsh, Association des Riverains et Habitants des Communes Proches de l'Aéroport B.S.C.A. (Brussels south Charleroi Airport) ASBL — A.R.A.Ch, Grégoire Stassin, André Gilliard, Paul Fastrez, Henriette Fastrez, Gouvernement flamand, Inter-Environnement Wallonie ASBL, Nicole Laloux, François Gevers, Annabelle Denoël-Gevers, Marc Traversin, Joseph Melard, Chantal Michiels, Thierry Regout, René Canfin, Georges Lahaye, Jeanine Postelmans, Christophe Dehousse, Christine Lahaye, Jean-Marc Lesoinne, Jacques Teheux, Anne-Marie Larock, Bernadette Mestdag, Jean-François Seraffin, Françoise Mahoux, Ferdinand Wallraf, Mariel Jeanne, Agnès Fortemps, Georges Seraffin, Jeannine Melen, Groupement Cerexhe-Heuseux/Beaufays ASBL, Action et Défense de l'Environnement de la vallée de la Senne et de ses affluents ASBL, Réserves naturelles RNOB ASBL, Stéphane Banneux, Zénon Darquenne, Philippe Daras, Bernard Croiselet, Bernard Page, Intercommunale du Brabant Wallon SCRL, Les amis de la Forêt de Soignes ASBL, Jacques Solvay de la Hulpe, La Hulpe, Notre village ASBL, André Philips, Charleroi South Air Pur ASBL, Pierre Grymonprez, Sartau SA, Philippe Grisard de la Rochette, Antoine Boxus, Pierre Deneye, Jean-Pierre Olivier, Paul Thiry, Willy Roua, Guido Durlet, Agrebois SA, Yves de la Court

Pârâtă: Région wallonne

Cu participarea: Infrabel SA, Codic Belgique SA, Federal Express European Services Inc. (FEDEX), Société wallonne des aéroports (SOWEAR), Société régionale wallonne du transport (SRWT), Société Intercommunale du Brabant wallon (IBW)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour constitutionnelle (fosta Cour d'arbitrage) — Interpretarea articolului 2 (punctul 2), a articolului 3 [alineatul (9)], a articolului 6 [alineatul (9)] și a articolului 9 [alineatele (2), (3) și (4)] din Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, încheiată la 25 iunie 1998 și aprobată, în numele Comunității Europene, prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 (JO L 124, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 201) — Interpretarea articolului 1 [alineatul (5)], a articolului 9 [alineatul (1)] și a articolului 10bis din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174) — Interpretarea articolului 6 alineatul (3) și (4) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109) — Noțiunea „autoritate publică” — Valoarea și întinderea precizărilor aduse în Ghidul de aplicare a Convenției de la Aarhus — Excluderea din domeniul de aplicare al convenției a actelor legislative, precum autorizațiile de urbanism și de mediu acordate de o autoritate legislativă regională pe baza unui decret — Compatibilitatea cu această convenție și cu dreptul comunitar a unei proceduri care conduce la eliberarea unei autorizații care poate fi atacată numai în fața Cour constitutionnelle și a organelor judiciare — Autorizarea unui proiect în lipsa unei evaluări adecvate a efectelor asupra mediului

Dispozitivul

Deși, în raport cu interpretarea articolului 2 alineatul (2) și a articolului 9 alineatul (4) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, încheiată la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005, se justifică luarea în considerare a ghidului de aplicare a acestei convenții, acesta nu are totuși nicidecum forță obligatorie și nici caracterul normativ al prevederilor convenției menționate.

Articolul 2 alineatul (2) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu și articolul 1 alineatul (5) din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003, trebuie interpretate în sensul că nu sunt excluse din domeniile de aplicare ale acestor reglementări decât proiectele adoptate în detaliu printr un act legislativ special, în cazul căruia obiectivele reglementărilor menționate sunt realizate prin procedura legislativă. Revine instanței naționale sarcina să verifice că aceste două condiții au fost îndeplinite, ținând seama atât de conținutul actului legislativ adoptat, cât și de ansamblul procedurii legislative care a condus la adoptarea sa și în special de actele pregătitoare și de dezbaterile parlamentare. În această privință, un act legislativ care numai ar „ratifica” pur și simplu un act administrativ preexistent, limitându se să constate existența unor motive imperative de interes general, fără inițierea prealabilă a unei proceduri legislative pe fond care să permită îndeplinirea condițiilor menționate, nu poate fi considerat un act legislativ special în sensul acestei dispoziții și nu este suficient pentru a exclude un proiect din domeniul de aplicare al convenției și al directivei, cu modificările ulterioare.

Articolul 3 alineatul (9) și articolul 9 alineatele (2)-(4) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu și articolul 10a din Directiva 85/337, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/35, trebuie interpretate în sensul că:

—

atunci când un proiect care intră în domeniul de aplicare al acestor dispoziții este adoptat printr un act legislativ, problema dacă acest act legislativ îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 1 alineatul (5) din această directivă, cu modificările ulterioare, trebuie să poată fi supusă examinării, potrivit normelor naționale de procedură, de către o instanță sau de către un organism independent și imparțial stabilit prin lege;

—

în ipoteza în care nicio cale de atac cu o natură și cu un domeniu de aplicare care au fost amintite mai sus nu ar fi posibilă împotriva unui asemenea act, revine oricărei instanțe naționale sesizate în cadrul competenței sale sarcina de a exercita controlul descris la liniuța precedentă și de a deduce eventual consecințele acestuia, lăsând fără aplicare acest act legislativ.

Articolul 6 alineatul (9) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 85/337, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/35, trebuie interpretate în sensul că nu impun ca însăși decizia să conțină motivele pentru care autoritatea competentă a stabilit că este necesară. Cu toate acestea, în ipoteza solicitării de către o persoană interesată, autoritatea competentă are obligația de a i comunica motivele pentru care această decizie a fost adoptată sau de a i transmite informațiile și documentele relevante drept răspuns la cererea formulată.

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică trebuie interpretat în sensul că nu permite unei autorități naționale, nici chiar uneia legislative, să autorizeze un plan sau un proiect fără să se fi asigurat că nu va aduce atingere integrității sitului vizat.

Articolul 6 alineatul (4) din Directiva 92/43 trebuie interpretat în sensul că realizarea unei infrastructuri destinate să găzduiască un centru administrativ nu poate fi considerată, în general, un motiv imperativ de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, în sensul acestei dispoziții, de natură să justifice realizarea unui plan sau a unui proiect care aduce atingere integrității sitului vizat.

(1) JO C 179, 3.7.2010.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank van eerste aanleg te Brussel — Belgia) — Belgische Vereniging van Auteurs, Componisten en Uitgevers CVBA (Sabam)/Netlog NV

(Cauza C-360/10) (1)

(Societatea informațională - Drept de autor - Internet - Furnizor de servicii de stocare - Prelucrarea informațiilor stocate pe o platformă de rețea socială online - Instituirea unui sistem de filtrare a acestor informații pentru a împiedica schimbul de fișiere care aduc atingere drepturilor de autor - Absența unei obligații generale de supraveghere a informațiilor stocate)

(2012/C 98/07)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Brussel

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Belgische Vereniging van Auteurs, Componisten en Uitgevers CVBA (Sabam)

Pârâtă: Netlog NV

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Rechtbank van eerste aanleg te Brussel — Interpretarea directivelor: — 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230), — 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56), — 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10), — 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257), — 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 36, p. 63) — Prelucrare de date transmise prin internet — Instituirea de către un prestator de servicii de hosting pe internet a unui sistem de filtrare a comunicațiilor electronice, in abstracto și cu titlu preventiv, pentru a indentifica clienții care se presupune că utilizează fișiere care aduc atingere dreptului de autor sau drepturilor conexe — Aplicarea din oficiu de către judecătorul național a principiului proporționalității — Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale — Dreptul la respectarea vieții private — Dreptul la liberă exprimare

Dispozitivul

Directivele:

—	2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”);

—	2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională și

—	2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală

coroborate și interpretate în raport cu cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somații adresate unui furnizor de servicii de stocare de a institui sistemul de filtrare:

—	a informațiilor stocate pe serverele sale de utilizatorii serviciilor sale;

—	care se aplică, fără deosebire, ansamblului utilizatorilor;

—	cu titlu preventiv;

—	pe cheltuiala sa exclusivă și

—	pentru o perioadă nelimitată,

apt să identifice fișiere electronice care conțin opere muzicale, cinematografice sau audiovizuale cu privire la care solicitantul pretinde că deține drepturi de proprietate intelectuală în vederea blocării punerii la dispoziția publicului a respectivelor opere care încalcă dreptul de autor.

(1) JO C 288, 23.10.2010.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/7

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Naczelny Sąd Administracyjny — Polonia) — Pak-Holdco Sp zoo/Dyrektor Izby Skarbowej w Poznaniu

(Cauza C-372/10) (1)

(Fiscalitate - Impozitarea indirectă a majorării de capital - Impozit pe capital aplicat societăților de capital - Obligația unui stat membru de a ține seama de directive care nu mai erau în vigoare la data aderării acestui stat - Excluderea din baza de impozitare a valorii activelor aparținând societății de capital care sunt alocate majorării de capital și pentru care s-a plătit deja impozitul pe capital)

(2012/C 98/08)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Pak-Holdco Sp zoo

Pârât: Dyrektor Izby Skarbowej w Poznaniu

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Naczelny Sąd Administracyjny — Interpretarea articolului 5 alineatul (3) prima liniuță și a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului (JO L 249, p. 25, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 9), precum și a Directivei 73/79/CEE a Consiliului din 9 aprilie 1973 (JO L 103, p. 13) și a Directivei 73/80/CEE a Consiliului din 9 aprilie 1973 (JO L 103, p. 15) de modificare a Directivei 69/335/CEE — Impozit pe capital aplicat societăților de capitaluri — Obligația unui stat membru de a lua în considerare directive care nu mai sunt în vigoare la data aderării acestui stat

Dispozitivul

În cazul unui stat precum Republica Polonă, care a aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004, în lipsa unor dispoziții derogatorii în actul de aderare a acestui stat la Uniunea Europeană sau într-un alt act al Uniunii Europene, articolul 7 alineatul (1) din Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985, trebuie interpretat în sensul că scutirea obligatorie prevăzută prin acest articol se aplică numai operațiunilor care intră în domeniul de aplicare al acestei directive, cu modificările ulterioare, care, la 1 iulie 1984, erau scutite în acest stat de la plata impozitului pe capital sau care erau supuse acestui impozit cu o cotă redusă, mai mică sau egală cu 0,50 %.

Articolul 5 alineatul (3) prima liniuță din Directiva 69/335, care exclude din baza de impozitare „valoarea activelor aparținând societății de capital care sunt alocate majorării de capital și pentru care s-a plătit deja impozitul pe capital”, trebuie interpretat în sensul că acesta se aplică indiferent dacă este vorba despre active ale societății al cărei capital social este majorat sau despre active care, provenind de la altă societate, vor conduce la majorarea capitalului respectiv.

(1) JO C 288, 23.10.2010.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante — Spania) — Celaya Emparanza y Galdos Internacional SA/Proyectos Integrales de Balizamientos SL

(Cauza C-488/10) (1)

(Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Articolul 19 alineatul (1) - Desene sau modele industriale comunitare - Contrafacere sau risc de contrafacere - Noțiunea „terți”)

(2012/C 98/09)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Celaya Emparanza y Galdos Internacional SA

Pârâtă: Proyectos Integrales de Balizamientos SL

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante — Interpretarea articolului 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70) — Contrafacere sau risc de contrafacere — Noțiunea de terți

Dispozitivul

Articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unei acțiuni privind încălcarea dreptului exclusiv conferit de un desen sau model industrial comunitar înregistrat, dreptul de a interzice utilizarea acestuia de către terți se extinde la orice terț care utilizează un desen sau model industrial care nu produce utilizatorilor avizați o impresie globală diferită, inclusiv terțul titular al unui desen sau model industrial comunitar înregistrat ulterior.

2.	Răspunsul la prima întrebare este independent de intenția sau de comportamentul terțului.

(1) JO C 346, 18.12.2010.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/8

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — T.G. van Laarhoven/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-594/10) (1)

(A șasea directivă TVA - Drept de deducere a taxei achitate în amonte - Restricție - Utilizarea în folosul propriu a bunurilor mobile care constituie o parte din activele folosite în cadrul unei activități economice de către persoanele impozabile - Tratamentul fiscal al utilizării private a unui bun din patrimoniul întreprinderii)

(2012/C 98/10)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: T.G. van Laarhoven

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden — Interpretarea articolului 17 alineatul (6) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Deducerea taxei aferente intrărilor — Excluderea dreptului de deducere — Reglementare națională de limitare a deducerii taxei pentru vehiculele utilizate de un întreprinzător în scop atât profesional, cât și privat

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995, coroborat cu articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (c) din aceeași directivă trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări fiscale naționale care dă dreptul, într-o primă etapă, unei persoane impozabile ale cărei autoturisme sunt utilizate atât în scop profesional, cât și în scop privat să efectueze deducerea imediată și integrală a taxei pe valoarea adăugată achitate în amonte, dar care prevede, într-o a doua etapă, în ceea ce privește utilizarea privată a acestor vehicule, o impozitare anuală întemeiată, în scopul determinării bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată datorate pentru un anumit exercițiu financiar, pe o metodă de calcul forfetar al cheltuielilor aferente unei astfel de utilizări care nu ține cont, în mod proporțional, de importanța reală a acesteia.

(1) JO C 80, 12.3.2011.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/9

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Supremo Tribunal Administrativo — Portugalia) — Varzim Sol — Turismo, Jogo e Animação, SA/Fazenda Pública

(Cauza C-25/11) (1)

(Fiscalitate - A șasea directivă TVA - Deducerea taxei achitate în amonte - Articolul 17 alineatele (2) și (5) și articolul 19 - „Subvenții” utilizate pentru achiziția de bunuri și servicii - Limitări ale dreptului de deducere)

(2012/C 98/11)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Varzim Sol — Turismo, Jogo e Animação, SA

Pârâtă: Fazenda Pública

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Supremo Tribunal Administrativo — Interpretarea articolului 17 alineatele (2) și (5) și a articolului 19 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Deducerea taxei achitate în amonte — Limitări ale dreptului la deducere

Dispozitivul

Articolul 17 alineatele (2) și (5) și articolul 19 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru, atunci când autorizează persoane impozabile mixte să efectueze deducerea prevăzută de dispozițiile menționate, pe baza utilizării tuturor bunurilor și serviciilor sau a unei părți a acestora, să calculeze cuantumul deductibil, pentru sectoarele în care astfel de persoane impozabile nu efectuează decât operațiuni taxate, incluzând „subvenții” netaxate la numitorul fracției folosite la determinarea pro rata de deducere.

(1) JO C 103, 2.4.2011.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/9

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad — Varna — Bulgaria) — Eon Aset Menidjmunt LTD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-118/11) (1)

(TVA - Directiva 2006/112/CE - Articolele 168 și 176 - Drept de deducere - Condiție privind utilizarea bunurilor și a serviciilor în scopul operațiunilor taxabile - Nașterea dreptului de deducere - Contract de închiriere a unui autovehicul - Contract de leasing - Vehicul utilizat de către angajator pentru transportul cu titlu gratuit al unui salariat de la domiciliul său la locul de muncă)

(2012/C 98/12)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad — Varna

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Eon Aset Menidjmunt OOD

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Administrativen Sad Varna — Interpretarea articolelor 168, 173 și 176 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Limitări ale dreptului de deducere a TVA-ului — Legislație națională care prevede drept condiție imperativă pentru recunoașterea dreptului de deducere a TVA-ului utilizarea bunurilor și a serviciilor în vederea exercitării unei activități economice independente și care nu prevede un mecanism de regularizare pentru cazurile în care bunurile și serviciile nu sunt incluse inițial în cifra de afaceri, dar în care, într-o perioadă de impozitare ulterioară dobândirii lor, sunt utilizate pentru efectuarea unor operațiuni taxabile

Dispozitivul

Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că:

—

se consideră că un autovehicul închiriat este utilizat în scopul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile dacă există o legătură directă și imediată între utilizarea acestui vehicul și activitatea economică a persoanei impozabile, iar la expirarea perioadei la care se referă fiecare dintre plăți ia naștere dreptul de deducere și trebuie să se țină cont de existența unei astfel de legături;

—

se consideră că un autovehicul închiriat printr-un contract de leasing și calificat drept bun de capital este utilizat în scopul operațiunilor taxabile dacă persoana impozabilă care acționează ca atare dobândește acest bun și îl afectează în totalitate patrimoniului întreprinderii sale, deducerea TVA-ului datorat în amonte fiind integrală și imediată, iar orice utilizare a bunului respectiv pentru nevoile private ale persoanei impozabile sau ale personalului acesteia sau în alte scopuri decât cele ale întreprinderii fiind asimilată unei prestări de servicii efectuate cu titlu oneros.

Articolele 168 și 176 din Directiva 2006/112 nu se opun unei reglementări naționale care prevede excluderea de la dreptul de deducere a bunurilor și a serviciilor destinate unor livrări efectuate în mod gratuit sau altor activități decât activitățile economice ale persoanei impozabile, cu condiția ca bunurile calificate drept bunuri de capital să nu fie afectate patrimoniului întreprinderii.

(1) JO C 145, 14.5.2011.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/10

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landgericht Hamburg — Germania) — Jürgen Blödel-Pawlik/HanseMerkur Reiseversicherung AG

(Cauza C-134/11) (1)

(Directiva 90/314/CEE - Pachete de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite - Articolul 7 - Protecție împotriva riscului de insolvabilitate sau de faliment al organizatorului - Domeniu de aplicare - Insolvabilitatea organizatorului ca urmare a utilizării frauduloase a sumelor achitate de consumator)

(2012/C 98/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Hamburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Jürgen Blödel-Pawlik

Pârâtă: HanseMerkur Reiseversicherung AG

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Landgericht Hamburg — Interpretarea art. 7 din Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite (JO L 158, p. 59, Ediție specială, 13/vol. 9, p. 248) — Protecția împotriva riscului de insolvabilitate sau de faliment al organizatorului — Insolvabilitatea organizatorului ca urmare a utilizării frauduloase a fondurilor depuse de consumatori — Aplicabilitatea Directivei 90/314/CEE

Dispozitivul

Articolul 7 din Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite trebuie interpretat în sensul că intră în domeniul său de aplicare o situație în care insolvabilitatea organizatorului călătoriei este urmarea comportamentului fraudulos al acestuia.

(1) JO C 179, 18.6.2011.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/10

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Landgericht München I (Germania) la 9 decembrie 2011 — Karl Berger/Freistaat Bayern

(Cauza C-636/11)

(2012/C 98/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht München I

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Karl Berger

Pârât: Freistaat Bayern

Întrebările preliminare

Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (1) se opune unei reglementări naționale care permite informarea publicului prin menționarea denumirii produsului alimentar sau a hranei pentru animale, precum și a societății sub al cărei nume sau nume comercial a fost fabricat sau prelucrat sau distribuit produsul alimentar ori hrana pentru animale, în situația în care un produs alimentar care nu este dăunător sănătății, însă este impropriu consumului, în special un produs alimentar dezgustător, este sau a fost distribuit în cantități care nu sunt neglijabile sau în situația în care, având în vedere proprietățile sale, un astfel de produs alimentar nu a fost distribuit decât în cantități reduse, însă pentru o perioadă mai îndelungată?

2.	În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, răspunsul la prima întrebare este diferit în cazul în care faptele s-au produs anterior datei de 1 ianuarie 2007, dar după ce legislația națională a fost aliniată la regulamentul menționat mai sus?

(1) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 68).

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/10

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 3 ianuarie 2012 — Trianon Productie BV/Revillon Chocolatier SAS

(Cauza C-2/12)

(2012/C 98/15)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Trianon Productie BV

Pârâtă: Revillon Chocolatier SAS

Întrebările preliminare

Motivul de refuz sau de nulitate a înregistrării prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (e) punctul iii din Prima directivă 89/104/CEE (1) în versiunea codificată prin Directiva 2008/95 (2), conform căruia mărcile (figurative) nu trebuie să constea exclusiv dintr-o formă care dă valoare substanțială produsului are ca obiect motivul (sau motivele) pentru decizia de a cumpăra a publicului vizat?

O „formă care dă valoare substanțială produsului” în sensul prevederii citate există

(a)	numai atunci când această formă trebuie apreciată ca fiind valoarea principală sau dominantă în comparație cu alte valori (precum, de exemplu, gustul și substanța alimentului), sau

(b)	se poate vorbi de această formă și atunci când produsul mai are, pe lângă această valoare considerată principală sau dominantă, și alte valori care trebuie considerate substanțiale?

3.	Pentru soluționarea celei de a doua întrebări este decisivă opinia majorității publicului vizat sau instanțele pot stabili că opinia unei părți a publicului este suficientă pentru a aprecia valoarea în cauză ca fiind „substanțială” în sensul prevederii menționate mai sus?

4.	În eventualitatea în care se răspunde la cea de a treia întrebare în sensul menționat mai sus: ce importanță trebuie să prezinte publicul relevant?

(1) Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92).

(2) JO L 299, p. 25.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/11

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Juzgado de lo Social de Lleida (Spania) la 3 ianuarie 2012 — Marc Betriu Montull/Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)

(Cauza C-5/12)

(2012/C 98/16)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social de Lleida

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Marc Betriu Montull

Pârât: Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)

Întrebările preliminare

O lege națională, mai exact articolul 48 alineatul 4 din Statutul lucrătorilor, care recunoaște dreptul la concediul de creștere a copilului în cazul unei nașteri, ulterior perioadei de șase săptămâni post-partum și cu excepția cazurilor de pericol pentru sănătatea mamei, ca [OR 8] drept originar și autonom al mamelor cu statut de lucrător, și ca drept derivat pentru tatăl cu statut de lucrător salariat al unui copil, care poate beneficia de concediul respectiv numai în cazul în care mama copilului are de asemenea statut de lucrător și optează ca tatăl să beneficieze de o parte determinată a acestuia, încalcă Directiva 76/207/CEE (1) a Consiliului și Directiva 96/34/CE (2) a Consiliului?

O lege națională, mai exact articolul 48 alineatul 4 din Statutul lucrătorilor, care recunoaște suspendarea contractului de muncă, cu păstrarea locului de muncă și remunerată de la bugetul asigurărilor sociale, în cazul unei nașteri, ca drept originar al mamei, iar nu și al tatălui, inclusiv după trecerea perioadei de șase săptămâni post-partum și exceptând cazurile de pericol pentru sănătatea mamei, astfel încât concediul unui lucrător salariat depinde de faptul că mama copilului are de asemenea statut de lucrător salariat, este contrară principiului egalității de tratament, care interzice orice discriminare pe motive de sex?

O lege națională, mai exact articolul 48 alineatul 4 din Statutul lucrătorilor, care recunoaște dreptul originar la suspendarea contractului de muncă, cu păstrarea locului de muncă și remunerată de la bugetul asigurărilor sociale, taților care au statutul de lucrători salariați atunci când adoptă un copil și, dimpotrivă, nu recunoaște taților care au statutul de lucrători salariați atunci când au un copil biologic un drept la această suspendare propriu, autonom și independent de cel al mamei, ci numai ca drept derivat din cel al mamei, este contrară principiului egalității de tratament, care interzice orice discriminare pe motive de sex?

(1) Din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (JO L 39, p. 40, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 164).

(2) Din 3 iunie 1996 încheiată de UNICE, CEEP și CES (JO L 145, p. 4, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 160).

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/12

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de College van Beroep voor het bedrijfsleven (Țările de Jos) la 4 ianuarie 2012 — Maatschap L.A. en D.A.B. Langestraat en P. Langestraat-Troost/Staatssecretaris van Economische Zaken, Landbouw en Innovatie

(Cauza C-11/12)

(2012/C 98/17)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het bedrijfsleven

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Maatschap L.A. en D.A.B. Langestraat en P. Langestraat-Troost

Pârât: Staatssecretaris van Economische Zaken, Landbouw en Innovatie

Întrebările preliminare

Articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 (1) trebuie interpretat în sensul că o reducere a plății sau o excludere de la plată trebuie aplicată unui agricultor care a solicitat un ajutor, astfel cum aceasta ar fi aplicată în legătură cu nerespectarea constatată în cazul persoanei care nu a respectat efectiv legea, către care sau de la care a fost transmisă folosința suprafețelor, atunci când acesta ar depune cererea el însuși? Ori sensul prevederii este numai că nerespectarea constatată este imputabilă persoanei care a depus cererea de acordare a ajutorului, iar la pronunțarea deciziei cu privire la procentajul reducerii sau la excludere trebuie să se examineze în plus în ce măsură agricultorul însuși a acționat din neglijență, din eroare sau cu intenție?

(1) Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, p. 16)

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/12

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 16 ianuarie 2012 TVI Televisão Independente SA/Fazenda Pública

(Cauza C-17/12)

(2012/C 98/18)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: TVI Televisão Independente SA

Pârât: Fazenda Pública

Întrebările preliminare

Taxa de difuzare, facturată de recurentă companiilor de publicitate în calitatea sa de substituent fiscal al persoanei impozabile, în conformitate cu articolul 50 alineatul 1 din Decretul-lege 227/2006, intră în baza de impozitare a TVA-ului în sensul articolului 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) din Directiva 77/388/CE (1) [devenit articolul 73 din Directiva 2006/112/CE (2) a Consiliului din 28 noiembrie 2006] în special întrucât constituie „contrapartida [a se citi «contraprestația»] obținută sau care urmează să fie obținută de către furnizor sau prestator”, în schimbul livrării sau al prestării?

Taxa de difuzare, facturată de recurentă companiilor de publicitate în calitatea sa de substituent fiscal și înregistrată în contabilitate într-un cont de terți trebuie calificată drept sumă „primit[ă] de o persoană impozabilă de la client, reprezentând decontarea cheltuielilor efectuate în numele și în contul clientului și înregistrate în contabilitate într-un cont tranzitoriu” în sensul articolului 11 secțiunea A alineatul (3) litera (c) din Directiva 77/388/CEE [devenit articolul 79 litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006]?

3.	În consecință, aceste sume facturate de recurentă cu titlu de taxă de difuzare trebuie incluse în baza de impozitare a TVA-ului?

(1) Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 A șasea directivă privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

(2) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/12

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Nejvyšším správním soudem (Republica Cehă) la 16 ianuarie 2012 — Město Žamberk/Finanční ředitelství v Hradci Králové

(Cauza C-18/12)

(2012/C 98/19)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší správní soud

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Město Žamberk

Pârât: Finanční ředitelství v Hradci Králové

Întrebările preliminare

Activitățile sportive cu caracter neorganizat, nesistematic și recreațional care se pot desfășura în acest mod în cadrul unui complex de bazine de înot în aer liber (de exemplu înotul recreativ, jocuri recreative cu mingea etc.) pot fi considerate drept practicare a sportului sau a educației fizice în sensul articolului 132 alineatul (1) litera (m) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1)?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, prestația cu titlu oneros prin care se acordă drept de acces la un astfel de complex de bazine de înot în aer liber, care oferă vizitatorilor săi posibilitatea de a desfășura activități sportive, pe lângă alte tipuri de distracție sau de recreere, trebuie considerată a fi un serviciu strâns legat de sport sau de educație fizică prestat persoanelor care practică sportul sau educația fizică în sensul dispoziției menționate din Directiva 2006/112/CE și, prin urmare, un serviciu scutit de taxa pe valoarea adăugată în măsura în care acesta este prestat de o organizație fără scop lucrativ, iar celelalte condiții prevăzute în directivă sunt îndeplinite?

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/13

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal administratif (Luxemburg) la 16 ianuarie 2012 — Elodie Giersch, Benjamin Marco Stemper, Julien Taminiaux, Xavier Renaud Hodin, Joëlle Hodin/État du Grand-duché de Luxembourg

(Cauza C-20/12)

(2012/C 98/20)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Elodie Giersch, Benjamin Marco Stemper, Julien Taminiaux, Xavier Renaud Hodin, Joëlle Hodin

Pârât: État du Grand-duché de Luxembourg

Întrebarea preliminară

Ținând seama de principiul comunitar al egalității de tratament prevăzut la articolul 7 din Regulamentul nr. 1612/68, considerentele de politică în domeniul educației și de politică bugetară invocate de statul luxemburghez, mai precis încercarea de a încuraja creșterea procentului persoanelor care sunt titulare ale unei diplome de învățământ superior, în prezent insuficientă în comparație cu nivelul internațional în ceea ce privește populația rezidentă în Luxemburg, considerente care ar fi amenințate în mod serios dacă statul luxemburghez ar trebui să plătească ajutorul financiar pentru studii superioare oricărui student, fără nicio legătură cu societatea Marelui Ducat, pentru a-și efectua studiile superioare în orice țară din lume, ceea ce ar determina o sarcină nerezonabilă pentru bugetul statului luxemburghez, constituie considerente, în sensul jurisprudenței comunitare citate anterior, de natură să justifice diferența de tratament care rezultă din obligația de reședință impusă atât resortisanților luxemburghezi, cât și resortisanților altor state membre în vederea obținerii unui ajutor pentru studii superioare?

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/13

Recurs introdus la 16 ianuarie 2012 de Abbott Laboratories împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 15 noiembrie 2011 în cauza T-363/10, Abbott Laboratories/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-21/12 P)

(2012/C 98/21)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Abbott Laboratories (reprezentanți: R. Niebel și C. Steuer, avocați)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 15 noiembrie 2011 pronunțate în cauza T-363/10;

—	anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 9 iunie 2010 în cauza R 1560/2009-1 privind cererea de înregistrare ca marcă comunitară, nr. 008 448 251, referitoare la semnul verbal RESTORE;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Recursul împotriva hotărârii Tribunalului sus-menționate se întemeiază, în esență, pe următoarele:

În primul rând, recurenta invocă faptul că Tribunalul a denaturat situația de fapt respectiv mijloacele de probă. Tribunalul a plecat în mod eronat de la premisa că este de notorietate generală faptul că termenul „restore” ar avea o semnificație medicală directă. În cadrul procedurii, singurul aspect necontestat ar fi faptul că „restore” trebuie tradus prin „a restabili”. Cu toate acestea, nu se poate identifica vreo legătură cu domeniul medical. Faptul că Tribunalul și-a întemeiat opinia pe extrasele din dicționare care i-au fost prezentate ar constitui o denaturare a mijloacelor de probă. Din extrase ar rezulta că „restore” nu are în sine nicio semnificație medicală, ci că este vorba de o noțiune cu sensuri multiple, care poate fi înțeleasă în mai multe moduri în funcție de context. Această semnificație nu poate fi considerată de notorietate generală și așadar un fapt care, în mod excepțional, nu trebuie să fie dovedit.

În al doilea rând, recurenta invocă încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept calificând marca RESTORE ca fiind doar o indicație descriptivă. Aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 presupune ca semnul a cărui înregistrare se solicită să poată fi folosit în comerț „pentru a desemna”, printre altele, specia produselor. Potrivit jurisprudenței Curții, conținutul descriptiv trebuie să rezulte în mod „vădit” din semnul a cărui înregistrare se solicită și cuvântul însuși să aibă caracter descriptiv.

Verbul „restore” nu ar fi în măsură în sine să furnizeze vreo indicație privind specia, calitatea sau destinația produselor cu privire la care se solicită înregistrarea mărcii. Verbul „restore” ar dobândi o funcție descriptivă doar în combinație cu unul sau mai multe substantive (de exemplu „restore one’s health”). În măsura în care se consideră că legătura cu domeniul medical rezultă din împrejurări, acest fapt este, potrivit jurisprudenței Curții, insuficient întrucât în acest caz ar fi necesar ca efortul de interpretare să fie transferat în sarcina publicului. Un sens care are legătură cu domeniul medical poate rezulta doar prin utilizarea unor cuvinte precum „health”, ceea ce lipsește însă în speță. În loc să examineze marca a cărei înregistrare se solicită, RESTORE, camera de recurs și Tribunalul ar fi examinat marca RESTORE SOMEONE’S HEALTH.

În al treilea rând, recurenta invocă încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Camera de recurs a considerat, cu încălcarea criteriului juridic corespunzător, marca RESTORE ca fiind un semn lipsit de caracter distinctiv, și din acest motiv a refuzat în mod eronat înregistrarea a mărcii. În opinia recurentei, camera de recurs și Tribunalul ar fi negat de asemenea existența oricărui caracter distinctiv al mărcii solicitate RESTORE în considerarea acestei pretinse naturi descriptive. Aceasta a fost deja contestată în cadrul celui de al doilea motiv de recurs invocat.

Nici „motivarea formulată în subsidiar” în legătură cu lipsa oricărui caracter distinctiv (punctele 52-54 din hotărâre) nu ar putea susține hotărârea. Aceste considerații reprezintă o repetiție tautologică a argumentului potrivit căruia o marcă descriptivă este întotdeauna lipsită de caracter distinctiv. Inexistența unui caracter descriptiv este susținută și de faptul că publicul nu așteaptă ca pe un produs medical să figureze o descriere a funcției acestuia, nici măcar sub forma unui singur cuvânt.

În al patrulea rând, recurenta invocă încălcarea articolului 75 a doua teză din Regulamentul nr. 207/2009. Camera de recurs și-a întemeiat decizia, în esență, pe extrasele din dicționare, la care recurenta nu ar fi avut acces și cu privire la care, în consecință, nu ar fi fost ascultată. Din acest motiv, există o încălcare a dreptului de a fi ascultat întrucât, în temeiul jurisprudenței Curții o decizie se poate întemeia numai pe împrejurările cu privire la care părțile în proces și-au putut exprima o poziție. Potrivit jurisprudenței Curții, camera de recurs rămâne totuși obligată să comunice, în vederea formulării de observații, elementele de fapt pe care le-a reunit din oficiu și pe care dorește să își întemeieze decizia. În această privință, camera de recurs ar fi omis un aspect esențial în ceea ce privește desfășurarea procesului, și anume să prezinte extrasele din dicționare pe care le-a obținut, încălcând astfel dreptul de a fi ascultat.

În al cincilea rând, recurenta invocă încălcarea principiului egalității de tratament. Camera de recurs nu a ținut cont, cu încălcarea jurisprudenței Curții, de înregistrările anterioare și, astfel, de propria practică în materie de înregistrări. Recurenta nu contestă că acest principiu este condiționat de respectarea legalității. Simpla referire la acest principiu nu este totuși suficientă pentru a eluda principiul egalității de tratament. Dimpotrivă, ar fi trebuit arătat în mod concret care este motivul pentru care trebuie să se plece de la premisa că înregistrările anterioare sunt, în sine, nelegale.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/14

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Krajský súd v Prešove (Slovacia) la 17 ianuarie 2012 — Katarína Hassová/Rastislav Petrík, Blanka Holingová

(Cauza C-22/12)

(2012/C 98/22)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Krajský súd v Prešove

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Katarína Hassová

Pârâți: Rastislav Petrík, Blanka Holingová

Întrebările preliminare

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (1) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE (2), trebuie interpretat în sensul că se opune unei prevederi din dreptul național (precum cea de la articolul 4 din Legea slovacă nr. 381/2001 privind contractul de asigurare obligatorie pentru pagubele produse de autovehicule și de la articolul 6 din Legea cehă nr. 168/1999 privind asigurarea de răspundere pentru pagubele produse de autovehicule), potrivit cărora răspunderea civilă pentru pagubele produse de autovehicule nu acoperă prejudiciile morale exprimate în formă pecuniară suferite de supraviețuitorii victimelor unui accident rutier rezultat din folosirea autovehiculelor?

În cazul în care la prima întrebare se răspunde că norma de drept intern menționată anterior nu este contrară dreptului Uniunii, prevederile articolului 4 alineatele 1, 2 și 4 din Legea slovacă nr. 381/2001 privind contractul de asigurare obligatorie pentru pagubele produse de autovehicule, și ale articolului 6 alineatele 1-3 din Legea cehă nr. 168/1999 privind asigurarea de răspundere pentru pagubele produse de autovehicule, trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca instanța națională, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Directiva 90/232 coroborat cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166, să recunoască dreptul la despăgubirea prejudiciului extrapatrimonial cauzat supraviețuitorilor victimelor unui accident rutier rezultat din folosirea autovehiculelor, în calitatea lor de părți vătămate, inclusiv în formă pecuniară?

(1) JO L 129, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 240.

(2) Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 103, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 10).

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/15

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 18 ianuarie 2012 — X BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-24/12)

(2012/C 98/23)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: X BV

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

1.	TTPM-urile proprii pot fi, în vederea aplicării articolului 56 CE (devenit articolul 63 TFUE), considerate state terțe, astfel încât în cadrul circulației capitalurilor între un stat membru și TTPM-ul propriu să existe posibilitatea invocării articolului 56 CE?

(a)

În cazul unui răspuns afirmativ, pentru a stabili dacă există o majorare în sensul articolului 57 alineatul (1) CE [devenit articolul 64 alineatul (1) TFUE], în prezenta speță în care, față de anul 1993, impozitul reținut la sursă pentru dividendele provenite din participații distribuite de o filială cu sediul în Țările de Jos unui holding cu sediul în Antilele Olandeze a fost majorat începând cu 1 ianuarie 2002 de la 7,5 %, respectiv 5 %, la 8,3 %, este relevantă numai majorarea impozitului olandez reținut la sursă sau trebuie de asemenea luat în considerare faptul că de la 1 ianuarie 2002 autoritățile din Antilele Olandeze — în contextul majorării impozitului olandez reținut la sursă — scutesc de impozit dividendele provenite din participații distribuite de o filială cu sediul în Țările de Jos, în timp ce anterior aceste dividende erau incluse în profitul impozabil supus unei cote a impozitului de 2,4 %-3 %, respectiv de 5 %?

(b)

În măsura în care scutirea de impozit pentru participații amintită la întrebarea 2 a) este de asemenea relevantă, trebuie luate în considerare și măsurile de punere în aplicare ale autorităților din Antilele Olandeze — în speță practica decizională a acestora —, care poate să fi avut drept rezultat faptul că înainte de 1 ianuarie 2002 — inclusiv înainte de 1993 — impozitul pe dividendele distribuite de o filială rezidentă în Țările de Jos datorat efectiv a fost considerabil mai mic de 8,3 %?

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/16

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Gerechtshof te Leeuwarden (Țările de Jos) la 18 ianuarie 2012 — fiscale eenheid PPG Holdings BV cs/Inspecteur van de Belastingdienst/Noord/kantoor Groningen

(Cauza C-26/12)

(2012/C 98/24)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof te Leeuwarden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: fiscale eenheid PPG Holdings BV cs

Pârât: Inspecteur van de Belastingdienst/Noord/kantoor Groningen

Întrebările preliminare

O persoană impozabilă care, conform dreptului național în materia pensiilor pentru limită de vârstă, a înființat un fond de pensii independent în vederea garantării pensiilor pentru limită de vârstă ale angajaților săi și ale foștilor angajați afiliați la acest fond poate să deducă, în temeiul articolului 17 din Directiva 77/388/CEE (1) (articolele 168 și 169 din Directiva 2006/112/CE (2)), impozitul pentru serviciile care i-au fost prestate în vederea implementării sistemului de acordare a pensiilor pentru limită de vârstă și a gestionării fondului de pensii?

Un fond de pensii care a fost înființat în scopul de a asigura persoanelor afiliate o pensie pentru limită de vârstă cu cele mai mici costuri și în cadrul căruia un capital este plasat și investit de către aceste persoane sau în numele lor, în timp ce profiturile sunt distribuite, poate fi considerat un „fond comun de plasament” în sensul articolului 13 secțiunea B litera (d) punctul 6 din Directiva 77/388/CEE [articolul 135 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE]?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

(2) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/16

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 19 ianuarie 2012 — TBG Limited/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-27/12)

(2012/C 98/25)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: TBG Limited

Intimat: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

1.	TTPM-urile proprii pot fi, în vederea aplicării articolului 56 CE (devenit articolul 63 TFUE), considerate state terțe, astfel încât în cadrul circulației capitalurilor între un stat membru și TTPM-ul propriu să existe posibilitatea invocării articolului 56 CE?

(a)

(b)

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/17

Recurs introdus la 27 ianuarie 2012 de Václav Hrbek împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 15 noiembrie 2011 în cauza T-434/10, Václav Hrbek/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-42/12)

(2012/C 98/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Václav Hrbek (reprezentant: M. Sabatier, Advocate)

Cealalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Outdoor Group Ltd (The)

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	admiterea recursului și, în consecință, anularea în totalitate a Hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-434/10, în conformitate cu articolul 61 din Statutul Curții de Justiție și cu articolul 113 din Regulamentul de procedură;

—

pronunțarea unei hotărâri definitive — dacă stadiul procedurii permite acest lucru — de anulare a deciziei diviziei de opoziție a OAPI pronunțată la 29 septembrie 2009 cu privire la opoziția nr. B 1 276 692 și a Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 8 iulie 2010 în cauza R 1441/2009-2, și de obligare a intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată aferente procedurilor desfășurate în fața Tribunalului și a Curții, precum și a celor aferente procedurii de opoziție desfășurate în fața OAPI, în conformitate cu articolul 122 din Regulamentul de procedură;

—	cu titlu subsidiar, dacă stadiul procedurii nu permite pronunțarea unei hotărâri definitive, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului în vederea pronunțării unei hotărâri în conformitate cu criteriile obligatorii consacrate de Curte.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul consideră că hotărârea atacată este afectată de erori de interpretare și de aplicare a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (1) (denumit în continuare „RMC”), cu modificările ulterioare [înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 (2), care a intrat în vigoare la 13 aprilie 2009].

Recurentul pretinde că Tribunalul nu a examinat mărcile în cauză pe baza criteriilor „aprecierii globale” sau „impresiei globale”.

Tribunalul a încălcat principiul menționat, întemeindu-și aprecierea exclusiv pe faptul că mărcile în cauză aveau în comun elementul „ALPINE”. Tribunalul s-a limitat să afirme că cele două mărci supuse comparației sunt similare, întrucât cuprind elemental verbal comun „ALPINE”, fără a examina semnele în ansamblul lor și fără a explica de ce alte elemente verbale și figurative nu sunt suficiente, în ansamblul lor, pentru a exclude riscul de confuzie.

Recurentul susține că, în hotărârea atacată, Tribunalul, pe de o parte, nu a luat în considerare anumiți factori extrem de importanți și pertinenți și, pe de altă parte, nu a aplicat în mod adecvat anumite criterii foarte importante, în special lipsa caracterului distinctiv și caracterul descriptiv al elementului „ALPINE”.

Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la semnificația termenului „alpine” în toate limbile din Uniunea Europeană. În plus, Tribunalul nu a procedat în conformitate cu propriile constatări în ceea ce privește semnificația clară a termenului „alpine” și nu s-a pronunțat în mod clar cu privire la lipsa caracterului distinctiv și la caracterul descriptiv al termenului „alpine”, considerând că pretinsul caracter slab distinctiv sau caracterul descriptiv al elementului „alpine” nu poate înlătura un risc de confuzie. Tribunalul a hotărât că „ALPINE” este elementul dominant în cadrul ambelor semne, fără a ține seama de lipsa sau, cel puțin, de nivelul foarte redus al caracterului distinctiv al mărcii anterioare ALPINE. Motivarea hotărârii atacate este afectată de o contradicție care a determinat Tribunalul să hotărască în mod greșit că mărcile în cauză sunt similare din punct de vedere conceptual, fără a lua în considerare lipsa sau, cel puțin, nivelul foarte redus al caracterului distinctiv al mărcii anterioare ALPINE. O comparație din punct de vedere conceptual a elementului verbal „ALPINE” este nerelevantă, din cauza lipsei caracterului distinctiv al acestuia.

Recurentul pretinde că, în hotărârea atacată, Tribunalul nu a procedat în conformitate cu propriile constatări cu privire la nivelul de atenție al publicului relevant.

Tribunalul nu putea să constate, fără a se contrazice, că, în ceea ce privește articolele de îmbrăcăminte pentru ski, articolele de încălțăminte pentru ski, articolele pentru acoperirea capului, precum și rucsacii, o parte a publicului relevant este constituită din consumatori bine informați și deosebit de atenți și să confirme că mărcile și produsele sunt similare.

Recurentul susține că hotărârea atacată este afectată de o denaturare a situației de fapt și de o încălcare a obligației de motivare în ceea ce privește compararea produselor.

Tribunalul a hotărât că recurentul nu a prezentat argumente specifice de natură să combată concluziile camerei de recurs. În ceea ce privește aprecierea gradului de similitudine dintre produsele și serviciile în cauză, ceea ce nu este demonstrat sau nu este necontestat nu poate fi luat în considerare. Sarcina probei în ceea ce privește similitudinea produselor și serviciilor revine persoanei care formulează opoziția, iar nu titularului mărcii comunitare a cărei înregistrare este solicitată. Tribunalul trebuie să furnizeze un temei legal hotărârii sale și este obligat să o motiveze. Tribunalul nu a stabilit că produsele relevante sunt identice, similare sau complementare pe piață, ci s-a limitat să facă afirmații fără a prezenta motive sau exemple în susținerea prezumțiilor sale.

(1) JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146.

(2) JO L 78, p. 1.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/18

Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2012 — Comisia Europeană/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-43/12)

(2012/C 98/30)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. van Rijn și R. Troosters, agenți)

Pârâte: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea Directivei 2011/82/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (1);

—	indicarea faptului că efectele Directivei 2011/82/UE sunt considerate definitive;

—	obligarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Această cerere vizează introducerea unei acțiuni în anularea Directivei 2011/82/UE. Comisia contestă temeiul juridic ales. Ea arată că articolul 87 alineatul (2) TFUE nu reprezintă temeiul juridic corespunzător deoarece directiva înțelege să instituie un mecanism de schimb de informații între statele membre care acoperă încălcările normelor de circulație, indiferent că sunt de natură administrativă sau penală. Or, articolul 87 nu vizează decât cooperarea polițienească între serviciile competente în domeniul prevenirii sau al depistării și al cercetării infracțiunilor. În opinia Comisiei, temeiul juridic adecvat îl reprezintă articolul 91 alineatul (1) TFUE. Astfel, directiva are ca obiectiv îmbunătățirea siguranței rutiere care constituie unul dintre domeniile politicii comune în domeniul transporturilor, expres prevăzut de această dispoziție [litera (c)].

(1) JO L 288, p. 1.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgerichts Köln (Germania) la 31 ianuarie 2012 — Kronos International Inc/Finanzamt Leverkusen

(Cauza C-47/12)

(2012/C 98/31)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Köln

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Kronos International Inc.

Pârât: Finanzamt Leverkusen

Întrebările preliminare

Imposibilitatea de a deduce impozitul pe profit ca urmare a scutirii de impozit a dividendelor plătite de societăți de capital din țări terțe societăților de capital germane, în privința cărora prevederile naționale impun numai ca societatea de capital beneficiară a dividendelor să dețină o participație de cel puțin 10 % la societatea care distribuie dividendele, intră numai sub incidența libertății de stabilire în sensul articolului 49 TFUE coroborat cu articolul 54 TFUE sau și a liberei circulații a capitalurilor în sensul articolelor 63-65 TFUE, atunci când participația efectivă a societății beneficiare a dividendelor este de 100 % ?

Dispozițiile privind libertatea de stabilire (în prezent articolul 49 TFUE) și eventual și cele privind libera circulație a capitalurilor (până în anul 1993 articolul 67 din Tratatul CEE/CE, în prezent articolele 63-65 TFUE) trebuie interpretate în sensul că se opun unei norme care, în cazul în care dividendele filialelor străine sunt scutite de impozit, exclude deducerea și rambursarea impozitului pe profit pentru plata acestor dividende, chiar dacă societatea-mamă a înregistrat pierderi, în condițiile în care pentru plata dividendelor filialelor naționale se prevede un avantaj fiscal sub forma deducerii impozitului pe profit?

Dispozițiile privind libertatea de stabilire (în prezent articolul 49 TFUE) eventual și cele privind libera circulație a capitalurilor (până în anul 1993 articolul 67 din Tratatul CEE/CE, în prezent articolele 63-65 TFUE) trebuie interpretate în sensul că se opun unei norme care exclude deducerea și rambursarea impozitului pe profit pentru dividendele (sub-)subfilialelor scutite de impozit în țara în care își are sediul filiala și care au fost plătite (ulterior) societății-mamă rezidente și sunt scutite de asemenea de impozit în Germania, normă care însă, în cazul unui context pur intern, permite deducerea de către filială a impozitului pe profit pentru dividendele subfilialei și deducerea de către societatea mamă a impozitului pe profit pentru dividendele filialei, dacă societatea mamă a înregistrat pierderi?

În cazul în care sunt aplicabile și dispozițiile privind libera circulație a capitalurilor se ridică — în funcție de răspunsul dat la a doua întrebarea — o întrebare suplimentară în ceea ce privește dividendele canadiene:

Articolul 64 alineatul (1) TFUE în vigoare în prezent trebuie interpretat în sensul că permite ca Republica Federală Germania să aplice reglementările naționale și convențiile pentru evitarea dublei impuneri, care nu au suferit modificări esențiale după 31 decembrie 1993, și astfel să excludă orice deducere a impozitului pe profit canadian pentru dividendele scutite de impozit în Germania?

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di Pace di Revere (Italia) la 2 februarie 2012 — Procedură penală împotriva Xiamie Zhu și alții

(Cauza C-51/12)

(2012/C 98/32)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Giudice di Pace di Revere

Părțile din acțiunea principală

Xiamie Zhu, Guo Huo Xia, Xie Fmr Ye, Jian Hui Luo, Ua Zh Th

Întrebările preliminare

În lumina principiilor cooperării loiale și efectului util al directivelor, articolele 2, 4, 6, 7, 8 din Directiva 2008/115/CE (1) se opun posibilității ca un resortisant al unei țări terțe, aflat în situație de ședere ilegală în statul membru, să fie sancționat cu o pedeapsă pecuniară înlocuită ca sancțiune penală cu arestul la domiciliu, ca urmare a simplei sale intrări și șederi ilegale, chiar înainte de încălcarea unui ordin de îndepărtare emis de autoritatea administrativă?

În lumina principiilor cooperării loiale și efectului util al directivelor, articolele 2, 15 și 16 din Directiva 2008/115/CE se opun posibilității ca, ulterior adoptării directivei, un stat membru să adopte o reglementare care prevede ca un resortisant al unei țări terțe, aflat în situație de ședere ilegală în statul membru, să fie sancționat cu o pedeapsă pecuniară înlocuită cu expulzarea imediat executorie ca sancțiune penală, fără respectarea procedurii și a drepturilor străinului prevăzute de directivă?

Principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE se opune unei reglementări naționale adoptate în cursul termenului de transpunere a unei directive pentru a eluda sau, în orice caz, pentru a limita domeniul de aplicare al directivei și ce măsuri trebuie adoptate de instanță în cazul în care constată un asemenea scop?

(1) JO L 348, p. 98.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di Pace di Revere (Italia) la 2 februarie 2012 — Procedură penală împotriva lui Ion Beregovoi

(Cauza C-52/12)

(2012/C 98/33)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Giudice di Pace di Revere

Partea din acțiunea principală

Ion Beregovoi

Întrebările preliminare

Principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE se opune unei reglementări naționale adoptate în cursul termenului de transpunere a unei directive pentru a eluda sau, în orice caz, pentru a limita aplicarea directivei și ce măsuri trebuie adoptate de instanță în cazul în care constată un asemenea scop?

(1) JO L 348, p. 98.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di Pace di Revere (Italia) la 2 februarie 2012 — Procedură penală împotriva lui Hai Feng Sun

(Cauza C-53/12)

(2012/C 98/34)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Giudice di Pace di Revere

Partea din acțiunea principală

Hai Feng Sun

Întrebările preliminare

Principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE se opune unei reglementări naționale adoptate în cursul termenului de transpunere a unei directive pentru a eluda sau, în orice caz, pentru a limita aplicarea directivei și ce măsuri trebuie adoptate de instanță în cazul în care constată un asemenea scop?

(1) JO L 348, p. 98.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di Pace di Revere (Italia) la 2 februarie 2012 — Procedură penală împotriva lui Liung Hong Yang

(Cauza C-54/12)

(2012/C 98/35)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Giudice di Pace di Revere

Partea din acțiunea principală

Liung Hong Yang

Întrebările preliminare

Principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE se opune unei reglementări naționale adoptate în cursul termenului de transpunere a unei directive pentru a eluda sau, în orice caz, pentru a limita [domeniul] de aplicare a directivei și ce măsuri trebuie adoptate de instanță în cazul în care constată un asemenea scop?

(1) JO L 348, p. 98.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/22

Acțiune introdusă la 20 decembrie 2011 — Comisia/OAPI — Ten ewiv (TEN)

(Cauza T-658/11)

(2012/C 98/36)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Berenboom, A. Joachimowicz și M. Isgour, avocați, J. Samnadda și F. Wilman, agenți)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ten ewiv (Rösrath-Hoffnungstahl, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei de patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 11 octombrie 2011 în cauza R 5/2011-4;

—	declararea nulității mărcii comunitare înregistrate cu numărul 6750574 la 5 februarie 2009 de cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs pentru produse și servicii din clasele 12, 37 și 39, și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă „TEN” în culorile albastru, galben și negru pentru produse și servicii din clasele 12, 37 și 39, marca comunitară înregistrată cu numărul 6750574

Titularul mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta

Motivarea cererii de declarare a nulității: partea care solicită declararea nulității și-a întemeiat cererea pe motivele absolute prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (b), coroborat cu articolul 7 alineatul (1) literele (c) și (h) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: decizia atacată încalcă articolul 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului, coroborat cu articolul 6b alineatul (1) din Convenția de la Paris, întrucât marca comunitară a fost înregistrată, deși înregistrarea nu era permisă potrivit acestor dispoziții. Decizia atacată încalcă și articolul 7 alineatul (1) litera (g), întrucât induce publicul în eroare creându-i impresia că produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată marca comunitară sunt aprobate sau autorizate de Uniunea Europeană sau de instituțiile acesteia

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/22

Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2012 — MAF/Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale

(Cauza T-23/12)

(2012/C 98/37)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Mutuelle des Architectes Français assurances (MAF) (Paris, Franța) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis, E. Marchal și D. Abreu Caldas, avocați)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului să dispună:

—	anularea deciziilor de publicare pe site-ul de internet al Autorității a tuturor informațiilor exclusiv în engleză, inclusiv a consultărilor publice de la 7 și 8 noiembrie 2011, precum și de la 21 decembrie 2011;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei din 16 ianuarie 2012 a Autorității;

—	obligarea Autorității la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (k) și a articolului 73 din Regulamentul nr. 1094/2010 (1), întrucât aceste dispoziții impuneau pârâtei publicarea informațiilor referitoare la activitățile sale pe site-ul său de internet în limbile oficiale ale Uniunii Europene (UE). Reclamanta invocă o eroare vădită de apreciere și o eroare de drept în măsura în care pârâta justifică refuzul de a publica consultațiile publice în litigiu în limba reclamantei în special din considerente de costuri, în condițiile în care se precizează la articolul 73 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1094/2010 că lucrările de traducere necesare pentru funcționarea Autorității sunt efectuate de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

Al doilea motiv este întemeiat pe domeniul de aplicare al obligației de publicare în limbile oficiale ale Uniunii Europene. Reclamanta arată că această obligație se aplică și consultărilor publice lansate de pârâtă și nu numai raportului anual, programului de lucru și liniilor directoare și recomandărilor pârâtei.

(1) Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, p. 48).

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/23

Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2012 — 3M Pumps/OAPI — 3M (3M Pumps)

(Cauza T-25/12)

(2012/C 98/38)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: 3M Pumps Srl (Taglio di Po, Italia) (reprezentant: F. Misuraca, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: 3M Company (St. Paul, Statele Unite)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 27 octombrie 2011 în cauza R 2406/2010-1;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca figurativă cuprinzând elementul verbal „3M Pumps” pentru produse și servicii din clasele 7, 16 și 38.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: 3M Company.

Marca sau semnul invocat: marca figurativă cuprinzând elementul verbal „3M” pentru produse și servicii din clasele 7, 16 și 38.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) literele (a) și (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/23

Acțiune introdusă la 1 februarie 2012 — Bateni/Consiliul

(Cauza T-42/12)

(2012/C 98/39)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Naser Bateni (Hamburg, Germania) (reprezentanți: J. Kienzle și M. Schlingmann, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (1), precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (2);

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, în special a celor efectuate de reclamant.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantului

—	Consiliul a încălcat dreptul reclamantului la o protecție jurisdicțională efectivă și în special obligația de motivare, întrucât nu a furnizat o motivare suficientă cu privire la includerea reclamantului în anexa la decizia atacată și la regulamentul atacat.

—	Consiliul nu a răspuns la solicitarea expresă a reclamantului de a preciza motivele sau considerațiile și de a prezenta probele corespunzătoare care ar justifica o includere a reclamantului în anexa la decizia atacată și la regulamentul atacat.

—

Consiliul a încălcat dreptul reclamantului de a fi ascultat, întrucât nu i-a acordat posibilitatea prevăzută la articolul 24 alineatele (3) și (4) din decizia atacată și la articolul 36 alineatele (3) și (4) din regulamentul atacat de a prezenta observații cu privire la includerea sa pe lista sancțiunilor și, astfel, de a determina o reexaminare a deciziei de către Consiliu.

Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa unui temei pentru includerea reclamantului pe lista sancțiunilor

—	Motivele furnizate de Consiliu cu privire la includerea reclamantului pe lista sancțiunilor nu permit identificarea exactă a temeiului juridic avut în vedere de Consiliu.

—	O activitate desfășurată de reclamant numai până în luna martie 2008 nu justifică includerea acestuia pe lista sancțiunilor în luna decembrie 2011.

—	Activitatea reclamantului în calitate de director al Hanseatic Trade and Trust Shipping Company (HTTS) GmbH nu justifică includerea acestuia pe lista sancțiunilor, în special întrucât Tribunalul Uniunii Europene a anulat Regulamentul (UE) nr. 961/2010 (3) în măsura în care se referea la HTTS GmbH.

—

Simplul fapt că reclamantul a fost directorul unei societăți engleze, care între timp a fost dizolvată, nu ar permite în niciun mod să se concluzioneze că ar fi întrunit unul dintre motivele prevăzute la articolul 20 alineatul (1) din Decizia 2010/413/PESC (4) și/sau la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul nr. 961/2010, necesare pentru includerea reclamantului pe lista sancțiunilor.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului fundamental al reclamantului la respectarea proprietății

—

Includerea reclamantului pe lista sancțiunilor ar constitui o ingerință nejustificată în dreptul său fundamental la proprietate, întrucât, dată fiind motivarea insuficientă furnizată de Consiliu, reclamantul nu este în măsură să înțeleagă motivele pentru care a fost inclus pe lista persoanelor vizate de aceste sancțiuni.

—	Includerea reclamantului pe lista sancțiunilor este vădit neadecvată pentru a atinge obiectivele urmărite de Decizia 2010/413/PESC și de Regulamentul nr. 961/2010 și constituie, în plus, o ingerință disproporționată în dreptul său la proprietate.

(1) Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 71).

(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 11).

(3) Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO L 281, p. 1).

(4) 2010/413/PESC: Decizia Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39).

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/24

Acțiune introdusă la 27 ianuarie 2012 — Regatul Unit/BCE

(Cauza T-45/12)

(2012/C 98/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: K. Beal, Barrister, și E. Jenkinson, agent)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Declarației privind standardele a Băncii Centrale Europene, publicată la 18 noiembrie 2011, în măsura în care prin acesta se instituie o politică privind stabilirea sediului aplicabilă sistemelor de compensare prin contrapartide centrale (denumite în continuare „CPC”);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa oricărei competențe a Băncii Centrale Europene (denumită în continuare „BCE”) de a publica actul atacat, sau, în subsidiar, lipsa competenței BCE de a publica actul menționat în lipsa unui instrument legislativ, precum un regulament, adoptat fie de Consiliu, fie, alternativ, de însăși BCE.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, fie de iure, fie de facto, actul atacat impune o obligație referitoare la stabilirea sediului în ceea ce privește CPC-urile care intenționează să efectueze operațiuni de compensare sau de decontare în moneda euro și ale căror tranzacții zilnice depășesc un anumit volum. Actul atacat încalcă articolul 48, articolul 56 și/sau articolul 63 TFUE, sau toate aceste articole, întrucât:

—

CPC-urile stabilite în statele membre care nu fac parte din zona euro, precum Regatul Unit, vor fi obligate să își transfere centrele de administrare și de control în state membre care sunt membre ale Eurosistemului. Aceste CPC-uri vor fi de asemenea obligate să se reconstituie ca persoane juridice recunoscute de dreptul național al altui stat membru.

—

în cazul în care astfel de CPC-uri nu își transferă sediile conform cerințelor, accesul lor la piețele financiare în statele membre din cadrul Eurosistemului fie nu va fi acordat în aceleași condiții ca cele aplicabile CPC-urilor stabilite pe teritoriul statelor respective, fie va fi împiedicat în totalitate;

—	asemenea CPC-uri nerezidente nu vor avea dreptul să beneficieze în aceleași condiții, sau în niciun mod, de facilitățile oferite de BCE sau de băncile centrale naționale (denumite în continuare „BCN”) din cadrul Eurosistemului;

—	în consecință, capacitatea unor astfel de CPC-uri de a oferi clienților din Uniune servicii de compensare sau de decontare în moneda euro va fi restricționată sau chiar interzisă în totalitate.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că actul atacat încalcă articolul 101 și/sau articolul 102 TFUE coroborat cu articolul 106 TFUE și cu articolul 13 TUE, întrucât:

—	impune efectiv ca toate operațiunile de compensare care au loc în moneda euro și care depășesc un anumit nivel să fie efectuate de CPC-uri stabilite într-un stat membru din zona euro;

—	dispune efectiv ca BCN din zona euro să nu furnizeze lichidități în moneda euro către CPC-uri stabilite în state membre care nu fac parte din zona euro, în cazul în care acestea depășesc pragurile stabilite prin decizie.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că cerința impusă CPC-urilor stabilite în state membre care nu fac parte din zona euro, de a adopta o personalitate juridică și un sediu diferite, constituie o discriminare directă sau indirectă pe motiv de naționalitate. Aceasta încalcă de asemenea principiul general al egalității de tratament din dreptul Uniunii Europene, întrucât CPC-urile stabilite în state membre diferite sunt supuse unui tratament diferențiat, fără nicio justificare obiectivă.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că actul atacat încalcă toate sau unele dintre articolele II, XI, XVI și XVII din Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS).

Al șaselea motiv, prin care se susține că, fără să își asume sarcina de a demonstra că asemenea restricții nu sunt justificate de un interes public (sarcina de a dovedi necesitatea unei derogări, în cazul în care intenționează să o aplice, revenind BCE), Regatul Unit susține că nicio justificare invocată de BCE, întemeiată pe ordinea publică, nu ar satisface cerința proporționalității, întrucât sunt disponibile măsuri mai puțin restrictive pentru a asigura controlul asupra instituțiilor financiare care sunt stabilite în Uniune, însă în afara zonei euro.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/25

Acțiune introdusă la 1 februarie 2012 — Chrysamed Vertrieb/OAPI — Chrysal International (Chrysamed)

(Cauza T-46/12)

(2012/C 98/41)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Chrysamed Vertrieb GmbH (Salzburg, Austria) (reprezentant: T. Schneider, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Chrysal International BV (Naarden, Țările de Jos)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 22 noiembrie 2011 din cauza R 46/2011-1 și respingerea opoziției formulate împotriva cererii de înregistrare a mărcii comunitare în cauză;

—	obligarea OAPI și, eventual, a celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată conform articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „Chrysamed” pentru produse care fac parte din clasa 5 (cererea de înregistrare nr. 6 387 071).

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Chrysal International BV.

Marca sau semnul invocat: marca verbală internațională „CHRYSAL”, înregistrată sub nr. 645 377 pentru produse care fac parte din clasele 1, 5 și 31 și marca verbală internațională „CHRYSAL”, înregistrată sub nr. 144 634 pentru produse care fac parte din clasa 1, precum și marca figurativă internațională „CHRYSAL” înregistrată sub nr. 877 785 pentru produse care fac parte din clasele 1, 3, 5 și 31

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, în lipsa oricărui risc de confuzie între mărcile în conflict.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/26

Acțiune introdusă la 6 februarie 2012 — Western Digital și Western Digital Ireland/Comisia

(Cauza T-60/12)

(2012/C 98/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Western Digital Corp. (Dover, Delaware, Statele Unite) și Western Digital Ireland, Ltd (Grand Cayman, Insulele Cayman) (reprezentanți: F. González Díaz, avocat, R. Patel, Solicitor, și P. Stuart, Barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	Obligarea pârâtei să prezinte chestionarele pe care le-a trimis terților în cursul primei și a celei de a doua faze a investigației sale referitoare la achiziționarea propusă de către Seagate a activității privind hard-diskurile a Samsung Electronics Co. Ltd;

—

obligarea pârâtei să acorde acces la dosarul prenotificare și postnotificare a tranzacției Seagate/Samsung, inclusiv, în particular, acces la versiunile neconfidențiale ale întregii corespondențe și ale tuturor proceselor-verbale ale contactelor dintre Seagate, Samsung și Comisie până la data notificării și a tuturor comunicațiilor interne din cadrul Comisiei — în cauzele Seagate/Samsung și Western Digital Ireland/Viviti Technologies — privind prioritatea acordată celor două tranzacții;

—

anularea articolelor 2 și 3 din Decizia Comisiei Europene din 23 noiembrie 2011 în cazul COMP/M.6203 — Western Digital Ireland/Viviti Technologies privind o procedură în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 (1) al Consiliului și, în măsura în care este necesar, a articolului 1 din această decizie și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată este viciată prin adoptarea și/sau aplicarea așa-zisei reguli a priorității în măsura în care:

—	Comisia nu avea competența necesară pentru a adopta o regulă de prioritate bazată pe data notificării;

—	principiul priorității este ilegal și încalcă principiile generale ale echității și bunei administrări;

—	Comisia a încălcat încrederea legitimă a reclamantelor că tranzacția urma să fie examinată ca și concentrare „de la 5 la 4”.

—	prin cererile sale de informații prenotificare disproporționate, care încalcă principiile bunei administrări, echității și nediscriminării, Comisia a lipsit în fapt reclamantele de posibilitatea de a fi prima tranzacție notificată.

Al doilea motiv întemeiat pe vicierea deciziei atacate de faptul că reclamantele au fost împiedicate să își exercite dreptul la apărare, în măsura în care:

—	reclamantele nu au avut posibilitatea de a respinge argumente, susțineri și prezumții care fac parte din decizia atacată, dar care nu făceau parte din comunicarea privind obiecțiunile;

—	reclamantele nu au avut posibilitatea de a analiza datele relevante și informațiile aflate la dispoziția Comisiei.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că în decizia atacată pârâta săvârșește erori de drept și se bazează pe probe care sunt inexacte din punct de vedere material, nu prezintă încredere și sunt incapabile de a susține concluziile care sunt trase din acestea, și care sunt întemeiate pe erori de drept.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă un principiu fundamental al dreptului Uniunii întrucât impune măsuri corective disproporționate.

(1) Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201).

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/26

Acțiune introdusă la 6 februarie 2012 — ABC-One/OAPI (SLIM BELLY)

(Cauza T-61/12)

(2012/C 98/43)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: ABC-One Produktions- und Vertriebs GmbH (Villach St. Magdalen, Austria) (reprezentant: S. Merz, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 17 noiembrie 2011 din procedura R 1077/2011-1 având ca obiect cererea de înregistrare ca marcă comunitară a mărcii verbale „SLIM BELLY”;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „SLIM BELLY” (cererea de înregistrare nr. 8 576 811) pentru produse și servicii din clasele 28, 41 și 44.

Decizia examinatorului: Respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: Respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009, marca în cauză având caracter într-adevăr distinctiv și nefiind descriptivă pentru produsele și serviciile în cauză.

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/27

Acțiune introdusă la 13 februarie 2012 — Oil Turbo Compressor/Consiliul

(Cauza T-63/12)

(2012/C 98/44)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Oil Turbo Compressor Co. (Private Joint Stock) (Teheran, Iran) (reprezentant: K. Kleinschmidt, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (1) (JO L 319, p. 71), în măsura în care o privește pe reclamantă;

—	adoptarea unei măsuri de organizare a procedurii în conformitate cu articolul 64 din Regulament de procedură al Tribunalului în vederea obligării pârâtului la comunicarea tuturor documentelor care au un raport cu decizia atacată, în măsura în care o privesc pe reclamantă, și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă, în esență, patru motive.

Primul motiv: aprecierea vădit eronată a faptelor pe care se întemeiază decizia

În cadrul acestui motiv, reclamanta susține că decizia atacată se întemeiază pe elemente de fapt eronate. Această afirmație este valabilă în special în ceea ce privește presupunerea pârâtului potrivit căreia reclamanta ar fi o sucursală a Sakhte Turbopomp va Kompressor (SATAK) (alias Turbo Compressor Manufacturer, TCMFG), societate desemnată de UE (punctul 48 al anexei deciziei atacate). Reclamanta nu participă nici direct și nici indirect (prin intermediul unei întreprinderi în care ar deține un pachet de acțiuni) la activități nucleare care implică un risc de proliferare și/sau la perfecționarea unor vectori de transport ai armelor nucleare ori a altor sisteme de armament. Niciun fapt nu justifică așadar decizia pârâtului și nici atingerea adusă de acesta drepturilor fundamentale ale reclamantei, garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta drepturilor fundamentale”).

În acest context, reclamanta susține că pârâtul a adus atingere libertății sale de a desfășura o activitate comercială, garantată la articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale, dreptului de a deține în proprietate și de a dispune, în Uniunea Europeană, de bunurile pe care le-a dobândit în mod legal (articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale), precum și principiilor egalității de tratament și nediscriminării, prevăzute la articolele 20 și 21 din cartă.

Al doilea motiv: încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil și la o protecție jurisdicțională efectivă

În cadrul acestui motiv, reclamanta susține că motivul menționat la punctul 48 din anexa I la decizia atacată este prea general și nu poate justifica, în sine, o atingere atât de masivă adusă drepturilor sale fundamentale. Potrivit reclamantei, pârâtul nu prezintă elementele de fapt și de probă pe care pretinde că le deține. Reclamanta nu are cunoștință, în ceea ce o privește, de niciun element de fapt sau de probă de natură a justifica decizia atacată.

Al treilea motiv: încălcarea principiului proporționalității

Reclamanta susține de asemenea că decizia atacată încalcă principiul proporționalității, având în vedere că includerea sa în anexa II la decizia 2010/413/PESC nu este în mod rezonabil proporțională cu obiectivul deciziei, care constă în a împiedica orice activitate nucleară care implică un risc de proliferare, precum și comercializarea și/sau perfecționarea unor vectori de transport ai armelor nucleare ori a altor sisteme de armament în Republica Islamică Iran. Pe de altă parte, pârâtul nu arată că excluderea reclamantei de la schimburile economice cu Uniunea Europeană este adecvată pentru atingerea obiectivului urmărit. Reclamanta consideră prin urmare că pârâtul s-a abținut în mod vădit să aprecieze atingerea masivă adusă drepturilor sale fundamentale în raport cu scopul pe care pretinde că l-a urmărit.

Al patrulea motiv: încălcarea dreptului de a fi ascultat.

În cadrul acestui motiv, reclamanta susține că pârâtul nu a precizat în suficientă măsură motivele care justifică includerea acesteia pe lista din anexa II la Decizia 2010/413/PESC. Pârâtul a încălcat astfel obligația care îi revine, aceea de a expune reclamantei motivele reale și detaliate care justifică decizia atacată. Reclamanta consideră că decizia atacată nu i-a fost notificată și că nu a fost ascultată. Ea adaugă că pârâtul nu a încuviințat întotdeauna cererea sa de a avea acces la dosar.

(1) Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 71).

31.3.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 98/28

Acțiune introdusă la 15 februarie 2012 — Henkel și Henkel France/Comisia

(Cauza T-64/12)

(2012/C 98/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Henkel AG & Co. KGaA (Düsseldorf, Germania) și Henkel France (Boulogne-Billancourt, Franța) (reprezentanți: R. Polley, T. Kuhn, F. Brunet și E. Paroche, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

Anularea deciziei Comisiei Europene din 7 decembrie 2011 în cazul „COMP/39.579 — detergenți pentru uz casnic” prin care pârâta a respins cererea reclamantelor prin care urmăreau să obțină transmiterea unor documente depuse în cauza COMP/39.579 către autoritatea franceză în domeniul concurenței în vederea bunei desfășurări a cauzei 09/0007F legate de sectorul detergenților în Franța;

—

obligarea pârâtei să permită reclamantelor de a se întemeia pe documentele solicitate în procedura pendinte pe rolul Cour d’appel de Paris, în care reclamantele contestă decizia autorității franceze în domeniul concurenței din 8 decembrie 2011 (ori în procedura în fața autorității franceze în domeniul concurenței în eventualitatea în care aceasta ar decide redeschiderea dosarului);

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;

—	adoptarea oricăror alte măsuri pe care Tribunalul le-ar considera necesare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă un motiv unic, susținând că pârâta a respins în mod ilegal cererea lor de transmitere a documentelor solicitate sau de a permite utilizarea documentelor menționate de către reclamante în procedura franceză, încălcând astfel dreptul lor fundamental la apărare, precum și propriile obligații rezultate din articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2012.098.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 98

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 55 31 martie 2012

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2012/C 98/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 89, 24.3.2012	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2012/C 98/02	Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 februarie 2012 — Consiliul Uniunii Europene (C-191/09 P), Comisia Europeană (C-200/09 P)/Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube ZAT (Interpipe Niko Tube ZAT), fostă Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube ZAT, Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant VAT (Interpipe NTRP VAT), fostă Nizhnedneprovsky Tube-Rolling Plant VAT (Cauze conexe C-191/09 P și C-200/09 P) [Recurs — Taxa antidumping — Regulamentul (CE) nr. 954/2006 — Importul anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Croația, din România, din Rusia și din Ucraina — Regulamentul (CE) nr. 384/96 — Articolul 2 alineatul (10) litera (i), articolul 3 alineatele (2), (3) și (5)-(7), articolul 18 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3) — Calcularea valorii normale și a prejudiciului — Noțiunea entitate economică unică — Dreptul la apărare — Nemotivare]	2
2012/C 98/03	Cauza C-204/09: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesverwaltungsgericht — Germania) — Flachglas Torgau GmbH/Bundesrepublik Deutschland (Trimitere preliminară — Convenția de la Aarhus — Directiva 2003/4/CE — Acces la informațiile despre mediu — Organisme sau instituții care acționează cu capacitate legislativă — Confidențialitatea procedurilor desfășurate de autoritățile publice — Condiție potrivit căreia această confidențialitate trebuie să fie prevăzută de legislație)	2
2012/C 98/04	Cauza C-17/10: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Krajský soud v Brně — Republica Cehă) — Toshiba Corporation și alții/Úřad pro ochranu hospodářské soutěže [Concurență — Înțelegere pe teritoriul unui stat membru care a început înainte de aderarea acestui stat la Uniunea Europeană — Înțelegere de anvergură internațională cu efecte pe teritoriul Uniunii și al Spațiului Economic European — Articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul privind SEE — Urmăriri și sancționarea încălcării pentru perioada anterioară datei aderării și pentru perioada ulterioară acestei date — Amenzi — Delimitarea competențelor Comisiei de competențele autorităților naționale de concurență — Aplicarea amenzilor de către Comisie și de către autoritatea națională de concurență — Principiul ne bis in idem — Regulamentul (CE) nr. 1/2003 — Articolul 3 alineatul (1) și articolul 11 alineatul (6) — Consecințele aderării unui nou stat membru la Uniune]	3
2012/C 98/05	Cauzele conexate C-72/10 și C-77/10: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione — Italia) — Procedură penală împotriva lui Marcello Costa (C-72/10) și lui Ugo Cifone (C-77/10) (Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Jocuri de noroc — Colectare de pariuri privind evenimente sportive — Cerința unei licențe — Consecințe care rezultă din încălcarea dreptului Uniunii cu ocazia atribuirii licențelor — Atribuirea a 16300 de licențe suplimentare — Principiul egalității de tratament și obligația de transparență — Principiul securității juridice — Protecția titularilor licențelor anterioare — Reglementare națională — Distanțe minime obligatorii între punctele de colectare a pariurilor — Admisibilitate — Activități transfrontaliere care pot fi asimilate celor care fac obiectul licenței — Interdicție prevăzută de reglementarea națională — Admisibilitate)	4
2012/C 98/06	Cauza C-182/10: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour constitutionnelle (fosta Cour d'arbitrage) — Belgia) — Marie-Noëlle Solvay și alții/Région wallonne (Evaluarea efectelor unor proiecte asupra mediului — Noțiunea act legislativ — Valoarea și domeniul de aplicare al aprecierilor din Ghidul de aplicare a Convenției de la Aarhus — Autorizarea unui proiect în lipsa unei evaluări adecvate a efectelor sale asupra mediului — Accesul la justiție în materie de mediu — Conținutul dreptului la acțiune — Directiva habitate — Plan sau proiect care aduce atingere integrității sitului — Motiv imperativ de interes public major)	5
2012/C 98/07	Cauza C-360/10: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank van eerste aanleg te Brussel — Belgia) — Belgische Vereniging van Auteurs, Componisten en Uitgevers CVBA (Sabam)/Netlog NV (Societatea informațională — Drept de autor — Internet — Furnizor de servicii de stocare — Prelucrarea informațiilor stocate pe o platformă de rețea socială online — Instituirea unui sistem de filtrare a acestor informații pentru a împiedica schimbul de fișiere care aduc atingere drepturilor de autor — Absența unei obligații generale de supraveghere a informațiilor stocate)	6
2012/C 98/08	Cauza C-372/10: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Naczelny Sąd Administracyjny — Polonia) — Pak-Holdco Sp zoo/Dyrektor Izby Skarbowej w Poznaniu (Fiscalitate — Impozitarea indirectă a majorării de capital — Impozit pe capital aplicat societăților de capital — Obligația unui stat membru de a ține seama de directive care nu mai erau în vigoare la data aderării acestui stat — Excluderea din baza de impozitare a valorii activelor aparținând societății de capital care sunt alocate majorării de capital și pentru care s-a plătit deja impozitul pe capital)	7
2012/C 98/09	Cauza C-488/10: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante — Spania) — Celaya Emparanza y Galdos Internacional SA/Proyectos Integrales de Balizamientos SL [Regulamentul (CE) nr. 6/2002 — Articolul 19 alineatul (1) — Desene sau modele industriale comunitare — Contrafacere sau risc de contrafacere — Noțiunea terți]	8
2012/C 98/10	Cauza C-594/10: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — T.G. van Laarhoven/Staatssecretaris van Financiën (A șasea directivă TVA — Drept de deducere a taxei achitate în amonte — Restricție — Utilizarea în folosul propriu a bunurilor mobile care constituie o parte din activele folosite în cadrul unei activități economice de către persoanele impozabile — Tratamentul fiscal al utilizării private a unui bun din patrimoniul întreprinderii)	8
2012/C 98/11	Cauza C-25/11: Hotărârea Curții (Camera a opta) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Supremo Tribunal Administrativo — Portugalia) — Varzim Sol — Turismo, Jogo e Animação, SA/Fazenda Pública [Fiscalitate — A șasea directivă TVA — Deducerea taxei achitate în amonte — Articolul 17 alineatele (2) și (5) și articolul 19 — Subvenții utilizate pentru achiziția de bunuri și servicii — Limitări ale dreptului de deducere]	9
2012/C 98/12	Cauza C-118/11: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad — Varna — Bulgaria) — Eon Aset Menidjmunt LTD/Direktor na Direktsia Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite (TVA — Directiva 2006/112/CE — Articolele 168 și 176 — Drept de deducere — Condiție privind utilizarea bunurilor și a serviciilor în scopul operațiunilor taxabile — Nașterea dreptului de deducere — Contract de închiriere a unui autovehicul — Contract de leasing — Vehicul utilizat de către angajator pentru transportul cu titlu gratuit al unui salariat de la domiciliul său la locul de muncă)	9
2012/C 98/13	Cauza C-134/11: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 16 februarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landgericht Hamburg — Germania) — Jürgen Blödel-Pawlik/HanseMerkur Reiseversicherung AG (Directiva 90/314/CEE — Pachete de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite — Articolul 7 — Protecție împotriva riscului de insolvabilitate sau de faliment al organizatorului — Domeniu de aplicare — Insolvabilitatea organizatorului ca urmare a utilizării frauduloase a sumelor achitate de consumator)	10
2012/C 98/14	Cauza C-636/11: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Landgericht München I (Germania) la 9 decembrie 2011 — Karl Berger/Freistaat Bayern	10
2012/C 98/15	Cauza C-2/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 3 ianuarie 2012 — Trianon Productie BV/Revillon Chocolatier SAS	10
2012/C 98/16	Cauza C-5/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Juzgado de lo Social de Lleida (Spania) la 3 ianuarie 2012 — Marc Betriu Montull/Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS)	11
2012/C 98/17	Cauza C-11/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de College van Beroep voor het bedrijfsleven (Țările de Jos) la 4 ianuarie 2012 — Maatschap L.A. en D.A.B. Langestraat en P. Langestraat-Troost/Staatssecretaris van Economische Zaken, Landbouw en Innovatie	12
2012/C 98/18	Cauza C-17/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 16 ianuarie 2012 TVI Televisão Independente SA/Fazenda Pública	12
2012/C 98/19	Cauza C-18/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Nejvyšším správním soudem (Republica Cehă) la 16 ianuarie 2012 — Město Žamberk/Finanční ředitelství v Hradci Králové	12
2012/C 98/20	Cauza C-20/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal administratif (Luxemburg) la 16 ianuarie 2012 — Elodie Giersch, Benjamin Marco Stemper, Julien Taminiaux, Xavier Renaud Hodin, Joëlle Hodin/État du Grand-duché de Luxembourg	13
2012/C 98/21	Cauza C-21/12 P: Recurs introdus la 16 ianuarie 2012 de Abbott Laboratories împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 15 noiembrie 2011 în cauza T-363/10, Abbott Laboratories/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)	13
2012/C 98/22	Cauza C-22/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Krajský súd v Prešove (Slovacia) la 17 ianuarie 2012 — Katarína Hassová/Rastislav Petrík, Blanka Holingová	14
2012/C 98/23	Cauza C-24/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 18 ianuarie 2012 — X BV/Staatssecretaris van Financiën	15
2012/C 98/24	Cauza C-26/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Gerechtshof te Leeuwarden (Țările de Jos) la 18 ianuarie 2012 — fiscale eenheid PPG Holdings BV cs/Inspecteur van de Belastingdienst/Noord/kantoor Groningen	16
2012/C 98/25	Cauza C-27/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 19 ianuarie 2012 — TBG Limited/Staatssecretaris van Financiën	16
2012/C 98/26	Cauza C-29/12: Acțiune introdusă la 20 ianuarie 2012 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania	16
2012/C 98/27	Cauza C-30/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Okresný súd Prešov (Slovacia) la 23 ianuarie 2012 — Valeria Marcinová/Pohotovosť, s.r.o.	17
2012/C 98/28	Cauza C-32/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Juzgado de Primera Instancia de Badajoz (Spania) la 23 ianuarie 2012 — Soledad Duarte Hueros/Autociba S.A., Automóviles Citroen España S.A.	17
2012/C 98/29	Cauza C-42/12: Recurs introdus la 27 ianuarie 2012 de Václav Hrbek împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 15 noiembrie 2011 în cauza T-434/10, Václav Hrbek/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)	17
2012/C 98/30	Cauza C-43/12: Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2012 — Comisia Europeană/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene	18
2012/C 98/31	Cauza C-47/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgerichts Köln (Germania) la 31 ianuarie 2012 — Kronos International Inc/Finanzamt Leverkusen	19
2012/C 98/32	Cauza C-51/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di Pace di Revere (Italia) la 2 februarie 2012 — Procedură penală împotriva Xiamie Zhu și alții	19
2012/C 98/33	Cauza C-52/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di Pace di Revere (Italia) la 2 februarie 2012 — Procedură penală împotriva lui Ion Beregovoi	20
2012/C 98/34	Cauza C-53/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di Pace di Revere (Italia) la 2 februarie 2012 — Procedură penală împotriva lui Hai Feng Sun	20
2012/C 98/35	Cauza C-54/12: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di Pace di Revere (Italia) la 2 februarie 2012 — Procedură penală împotriva lui Liung Hong Yang	21
	Tribunalul
2012/C 98/36	Cauza T-658/11: Acțiune introdusă la 20 decembrie 2011 — Comisia/OAPI — Ten ewiv (TEN)	22
2012/C 98/37	Cauza T-23/12: Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2012 — MAF/Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale	22
2012/C 98/38	Cauza T-25/12: Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2012 — 3M Pumps/OAPI — 3M (3M Pumps)	23
2012/C 98/39	Cauza T-42/12: Acțiune introdusă la 1 februarie 2012 — Bateni/Consiliul	23
2012/C 98/40	Cauza T-45/12: Acțiune introdusă la 27 ianuarie 2012 — Regatul Unit/BCE	24
2012/C 98/41	Cauza T-46/12: Acțiune introdusă la 1 februarie 2012 — Chrysamed Vertrieb/OAPI — Chrysal International (Chrysamed)	25
2012/C 98/42	Cauza T-60/12: Acțiune introdusă la 6 februarie 2012 — Western Digital și Western Digital Ireland/Comisia	26
2012/C 98/43	Cauza T-61/12: Acțiune introdusă la 6 februarie 2012 — ABC-One/OAPI (SLIM BELLY)	26
2012/C 98/44	Cauza T-63/12: Acțiune introdusă la 13 februarie 2012 — Oil Turbo Compressor/Consiliul	27
2012/C 98/45	Cauza T-64/12: Acțiune introdusă la 15 februarie 2012 — Henkel și Henkel France/Comisia	28