ISSN 1977-1029

doi:10.3000/19771029.C_2012.024.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 24

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 55
28 ianuarie 2012


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

AVIZE

 

Comitetul Economic și Social European

 

A 475-a sesiune plenară din 26 și 27 octombrie 2011

2012/C 024/01

Avizul Comitetului Economic și Social European privind antreprenoriatul social și întreprinderile sociale (aviz exploratoriu)

1

2012/C 024/02

Avizul Comitetului Economic și Social European privind impactul crizei asupra capacității întreprinderilor europene de a realiza investiții pentru combaterea schimbărilor climatice (aviz exploratoriu)

7

2012/C 024/03

Avizul Comitetului Economic și Social European privind tratarea și exploatarea în scopuri economice și ecologice a deșeurilor industriale și miniere din Uniunea Europeană (aviz din proprie inițiativă)

11

2012/C 024/04

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Oportunități și provocări pentru creșterea competitivității sectorului european al prelucrării lemnului și al mobilei (aviz din proprie inițiativă)

18

2012/C 024/05

Avizul Comitetului Economic și Social European privind perspectivele de ocupare durabilă a forței de muncă în sectorul feroviar, în cel al materialului rulant și pentru producătorii de infrastructură: modul în care mutațiile industriale vor influența ocuparea forței de muncă și baza competențelor la nivel european (aviz din proprie inițiativă)

24

2012/C 024/06

Avizul Comitetului Economic și Social European privind consolidarea coeziunii UE și a coordonării politicii sociale a UE prin noua clauză socială orizontală de la articolul 9 din TFUE (aviz din proprie inițiativă)

29

2012/C 024/07

Avizul Comitetului Economic și Social European privind problema persoanelor fără adăpost (aviz din proprie inițiativă)

35

2012/C 024/08

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Informatica dematerializată (cloud computing) în Europa (aviz din proprie inițiativă)

40

2012/C 024/09

Avizul Comitetului Economic și Social European privind dezvoltarea zonelor regionale de gestionare a stocurilor de pește și de control al pescuitului (aviz din proprie inițiativă)

48

2012/C 024/10

Avizul Comitetului Economic și Social European privind rolul societății civile în acordul de liber schimb dintre UE și India (aviz din proprie inițiativă)

51

2012/C 024/11

Avizul Comitetului Economic și Social European privind noua politică externă și de securitate a UE și rolul societății civile (aviz din proprie inițiativă)

56

 

III   Acte pregătitoare

 

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN

 

A 475-a sesiune plenară din 26 și 27 octombrie 2011

2012/C 024/12

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) COM(2011) 121 final – 2011/0058 (CNS)

63

2012/C 024/13

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității COM(2011) 169 final – 2011/0092 (CNS) și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European: O impozitare mai inteligentă a energiei pentru UE: propunere de revizuire a directivei privind impozitarea energiei COM(2011) 168 final

70

2012/C 024/14

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului în ceea ce privește asistența rambursabilă și ingineria financiară COM(2011) 483 final – 2011/0210 (COD)

78

2012/C 024/15

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind procedurile comune de acordare și de retragere a statutului de protecție internațională (reformare) COM(2011) 319 final – 2009/0165 (COD)

79

2012/C 024/16

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de azil (reformare) COM(2011) 320 final – 2008/0244 (COD)

80

2012/C 024/17

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestionarea financiară în cazul anumitor state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară COM(2011) 482 final – 2011/0211 (COD)

81

2012/C 024/18

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestionarea financiară în cazul anumitor state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară COM(2011) 481 final – 2011/0209 (COD)

83

2012/C 024/19

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului privind Fondul European pentru Pescuit, în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestiunea financiară pentru anumite state membre afectate sau amenințate de dificultăți grave legate de stabilitatea lor financiară COM(2011) 484 final – 2011/0212 (COD)

84

2012/C 024/20

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde privind jocurile de noroc online în piața internă COM(2011) 128 final

85

2012/C 024/21

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde Cadrul de guvernanță corporativă al UECOM(2011) 164 final

91

2012/C 024/22

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – Împreună pentru o nouă creștereCOM(2011) 206 final

99

2012/C 024/23

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Dezvoltarea dimensiunii europene a sportuluiCOM(2011) 12 final

106

2012/C 024/24

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie UE în domeniul biodiversității pentru 2020COM(2011) 244 final

111

2012/C 024/25

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 302/2009 privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană COM(2011) 330 final – 2011/0144 (COD)

116

2012/C 024/26

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică și alimentele destinate unor scopuri medicale speciale COM(2011) 353 final – 2011/0156 (COD)

119

2012/C 024/27

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Consiliului de stabilire a unor cerințe de protecție a sănătății populației în ceea ce privește substanțele radioactive din apa destinată consumului uman COM(2011) 385 final – 2011/0170 (NLE)

122

2012/C 024/28

Avizul Comitetului Economic și Social European privind funcționarea și aplicarea drepturilor în vigoare ale pasagerilor care utilizează transportul aerian

125

2012/C 024/29

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (reformare) COM(2011) 402 final – 2011/0187 (COD)

131

2012/C 024/30

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind eficiența energetică și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE COM(2011) 370 final – 2011/0172 (COD)

134

2012/C 024/31

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Internetul deschis și neutralitatea rețelei în Europa COM(2011) 222 final

139

2012/C 024/32

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea albă Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselorCOM(2011) 144 final

146

2012/C 024/33

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Măsuri preventive în vederea protecției copiilor împotriva abuzurilor sexuale (aviz suplimentar)

154

RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

AVIZE

Comitetul Economic și Social European

A 475-a sesiune plenară din 26 și 27 octombrie 2011

28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/1


Avizul Comitetului Economic și Social European privind antreprenoriatul social și întreprinderile sociale (aviz exploratoriu)

2012/C 24/01

Raportor: dna Ariane RODERT

Prin scrisoarea din 6 iunie 2011, vicepreședintele Comisiei Europene, dl Maroš ŠEFČOVIČ, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a solicitat Comitetului Economic și Social European să elaboreze un aviz exploratoriu cu privire la

Antreprenoriatul social și întreprinderile sociale (aviz exploratoriu).

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 3 octombrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 26 octombrie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 106 voturi pentru, și 1 abținere.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   În opinia CESE, inițiativele de promovare a întreprinderilor sociale trebuie privite în contextul noțiunii mai largi de întreprindere socială, dat fiind că sunt necesare măsuri în toate etapele ciclului de viață ale acesteia.

1.2   Antreprenoriatul social constituie un element esențial al modelului social european. El se află în strânsă legătură cu Strategia Europa 2020 și aduce o contribuție semnificativă la bunul mers al societății. Prin sprijinirea și promovarea antreprenoriatului social, sunt valorificate potențialul său de creștere și crearea de valoare socială. CESE sprijină inițiativa Comisiei de a crea un cadru politic și un plan de acțiune pentru promovarea întreprinderilor sociale în Europa și subliniază importanța punerii în aplicare efective și depline a acesteia, atât la nivel european cât și la nivelul statelor membre.

1.3   În condițiile unor definiții care diferă de la un stat la altul, întreprinderea socială ar trebui descrisă în baza caracteristicilor comune, cum ar fi obiectivul social, reinvestirea profiturilor și multitudinea formelor juridice și de participare a părților interesate.

1.4   Statele membre și instituțiile UE trebuie să garanteze că întreprinderile sociale sunt incluse și luate în considerare în cadrul inițiativelor și programelor destinate întreprinderilor în condiții egale cu alte forme de întreprindere. Cea mai bună modalitate de promovare a inițiativelor transfrontaliere ale întreprinderilor sociale constă în finanțarea unor locuri de întâlnire pentru schimbul de idei și de modele.

1.5   Accesul mai ușor la capital și instrumentele de finanțare adaptate reprezintă o prioritate pentru întreprinderile sociale. Comisia ar trebui să identifice și difuzeze exemplele de bune practici și inițiative existente la nivelul statelor membre, cum ar fi capitalul hibrid și formele de interacțiune între capitalul public și cele privat; de asemenea, Comisia ar trebui să garanteze că actualul cadru de reglementare nu împiedică dezvoltarea unor noi instrumente.

1.6   Este esențial ca în cadrul următoarei perioade de programare pentru fondurile structurale să fie incluse în mod explicit programe de creare și dezvoltare a unor întreprinderi sociale. În acest sens, Comisia ar trebui să furnizeze orientările necesare privind modul în care pot fi combinate și mobilizate instrumente financiare provenind din surse diferite.

1.7   Comisia ar trebui să lanseze la nivelul UE un exercițiu de comparare a abordărilor în materie de finanțare publică care corespund cel mai bine antreprenoriatului social. De asemenea, Comisia ar trebui să încurajeze și să evalueze licitațiile publice cu specificații sociale și să abordeze problema reglementărilor excesive ale achizițiilor publice. În revizuirea normelor privind ajutoarele de stat, Comisia ar trebui să ia în considerare o derogare pentru toate serviciile sociale de interes general sau să extindă scutirea de notificare asupra tuturor serviciilor publice pe scară restrânsă și asupra anumitor servicii sociale, pentru a încuraja astfel înființarea de noi întreprinderi sociale.

1.8   În anumite state membre, se aplică facilități fiscale, datorită formelor juridice diferite și a misiunilor sociale specifice. Acestea ar trebui revizuite și împărtășite, pentru a încuraja astfel elaborarea unor reglementări adecvate.

1.9   Comisia și statele membre ar trebui să încurajeze crearea unor programe de sprijin specifice pentru dezvoltarea întreprinderilor sociale și noua generație de întreprinzători sociali.

1.10   Împreună cu întreprinderile sociale, Comisia ar trebui să ia inițiativa de a analiza posibilitatea creării unui sistem european comun de măsurare a rezultatelor sociale și de a încuraja utilizarea sistemelor existente. De asemenea, se recomandă și examinarea mai amănunțită a inițiativelor de creare a unui sistem de raportare mai transparent, menit să consolideze încrederea investitorilor. CESE invită Comisia să inițieze efectuarea unui studiu privind etichetele atribuite deja întreprinderilor sociale existente, cu scopul de a crea un sistem de etichetare sau un cod de conduită european comun.

1.11   Programele de cercetare, inovare și dezvoltare ar trebui să includă întreprinderile sociale. În plus, se recomandă să fie luate inițiative în vederea colectării și diseminării de statistici privind întreprinderile sociale în Europa. Această sarcină ar putea să revină unui observator al întreprinderilor sociale la nivelul UE.

1.12   Ca și ceilalți angajatori, întreprinderile sociale trebuie să îndeplinească cerințele privind condițiile de muncă decente pentru angajații lor și să respecte contractele colective în vigoare, asigurând aplicarea lor corespunzătoare.

1.13   O atenție specială trebuie acordată noilor state membre, pentru a asigura înființarea de întreprinderi sociale prin deschiderea serviciilor publice, adoptarea unor politici de incluziune socială și promovarea unor forme de întreprindere socială cum ar fi economia socială.

2.   Introducere

2.1   Comunicarea Comisiei intitulată „Către un Act privind piața unică” din 27 octombrie 2010 (1) propune măsuri menite să pună în practică conceptul unei „economii sociale de piață cu un grad ridicat de competitivitate”. Una din măsurile propuse se intitulează „inițiativa privind antreprenoriatul social”. Această propunere se regăsește ca una din măsurile-cheie în versiunea finală a comunicării pe tema „Actul privind piața unică” din aprilie 2011 (2) și a fost, de asemenea, identificată drept domeniu prioritar în cadrul avizului CESE INT/548 (3), elaborat ca răspuns la consultările în legătură cu Actul privind piața unică.

2.2   Europa se confruntă cu provocări care necesită soluții care combină prosperitatea economică și bunăstarea socială. Promovarea antreprenoriatului social și a întreprinderilor sociale, în mod special în actualul climat economic tensionat, va permite în același timp valorificarea potențialului său de creștere și crearea de valoare socială adăugată. Exploatarea acestui potențial presupune dezvoltarea și punerea în aplicare a unui cadru politic cuprinzător, cu implicarea unui spectru larg de actori din toate sectoarele societății (societatea civilă, sectorul public și cel privat) la toate nivelurile (local, regional, național și european).

2.3   Antreprenoriatul social și întreprinderile sociale cuprind o multitudine de concepte care includ diferiți actori și diferite condiții existente la nivelul statelor membre. Prezentul aviz exploratoriu este intitulat „Antreprenoriatul social și întreprinderile sociale”, CESE preferând să utilizeze termenul mai larg de „întreprindere socială” (care include și antreprenoriatul social), dat fiind că este nevoie de luarea unor măsuri în toate etapele ciclului de viață al unei întreprinderi sociale.

2.4   Prezentul aviz exploratoriu dorește să identifice domeniile prioritare pentru crearea unui mediu care să permită dezvoltarea întreprinderilor sociale în Europa. În decursul anilor, CESE a abordat această tematică într-o serie de avize (4) și salută noua atenție acordată de către Comisie întreprinderii sociale. Trebuie, de asemenea, recunoscute în acest context și eforturile considerabile depuse în ultimii ani în acest sens de diferitele părți interesate, care au fost luate în considerare în cadrul avizului de față (5).

3.   Observațiile CESE

3.1   Definiția întreprinderii sociale

3.1.1   Diferitele tradiții culturale și lingvistice au dus la accepții diferite ale conceptului de întreprindere socială.

3.1.2   CESE înțelege necesitatea unei definiții clare pentru a permite concentrarea eforturilor, dar propune, în locul unei definiții, elaborarea unei descrieri bazate pe caracteristicile comune, precum:

au ca obiective principale obiectivele sociale și nu de realizare a unor profituri, cu beneficii sociale în favoarea societății în general sau a membrilor întreprinderii;

funcționează în principal fără scop lucrativ, iar surplusurile realizate sunt în general reinvestite și nu distribuite către acționarii particulari sau proprietarii întreprinderii;

sunt organizate sub forme juridice sau modele de afaceri diferite: de exemplu cooperative, societăți mutuale, asociații de voluntari, fundații, întreprinderi cu scop lucrativ sau nelucrativ, combinând deseori diferite forme juridice și adaptându-le în funcție de necesități;

sunt operatori economici care produc bunuri și servicii (deseori de interes general), deseori cu o componentă puternică de inovare socială;

funcționează ca entități independente, cu un puternic element de participare și codecizie (angajați, utilizatori, membri), precum și de guvernanță și democrație (reprezentativă sau deschisă).

deseori provin din sau sunt asociate cu organizații aparținând societății civile.

3.1.3   Întreprinderile sociale aduc o contribuție importantă în societate și constituie un element fundamental al modelului social european. Ele contribuie la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 prin crearea de locuri de muncă, dezvoltarea unor demersuri inovatoare pentru a răspunde nevoilor societății, precum și prin coeziunea socială, incluziunea și cetățenia activă pe care le generează. Ele joacă un rol deosebit în promovarea participării femeilor, persoanelor mai în vârstă, a tinerilor, minorităților și migranților. Trebuie, de asemenea, recunoscut că o mare parte din întreprinderile sociale sunt IMM-uri, deseori aparținând economiei sociale, o parte dintre acestea activând în domeniul integrării profesionale.

3.1.4   Lucrările în curs de desfășurare ale Comisiei privind structurile juridice pentru economia socială trebuie să țină seama de aceste caracteristici, astfel încât toate formele de întreprindere socială să fie incluse. De asemenea, Comisia ar trebui să ia în considerare efectuarea unui studiu privind noile forme juridice și noile inițiative legislative luate în unele state membre (6) în vederea evaluării gradului lor de utilitate.

3.2   Includerea întreprinderilor sociale în politica publică privind întreprinderile

3.2.1   Politicile publice pentru dezvoltarea și creșterea întreprinderilor sociale sunt legate de numeroase domenii politice, cum ar concurența, piața internă, finanțele și inovarea. Pentru a facilita înființarea de noi întreprinderi și funcționarea lor, inițiativele de politică publică trebuie să includă întreprinderile sociale în condiții egale cu celelalte forme de întreprinderi, atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul UE, recunoscând în același timp caracteristicile lor specifice.

3.2.2   Deseori, întreprinderile sociale își desfășoară activitatea la nivel local; creșterea economică nu reprezintă neapărat un obiectiv evident sau o prioritate. În abordarea posibilităților de creștere, ele preferă deseori alte modalități decât competiția sau expansiunea modelului lor de afaceri. De acest fapt trebuie să se țină seama în legătură cu inițiativele transfrontaliere privind întreprinderea socială. UE și statele membre ar trebui să finanțeze și să sprijine înființarea de forumuri, schimburile de ucenici, „tabere de inovare socială” și rețelele pentru franciză socială, care ar putea constitui o cale mai bună de încurajarea a ideilor inovatoare și cooperării transfrontaliere.

3.3   Stimularea investițiilor sociale

3.3.1   Îmbunătățirea accesului la capital pentru înființare și dezvoltare reprezintă o prioritate pentru întreprinderile sociale. În prezent se constată o lipsă de instrumente financiare dezvoltate pe specificul întreprinderilor sociale, în ciuda interesului considerabil pentru cooperare, atât din partea instituțiilor financiare, cât și a întreprinderilor sociale. O serie de instrumente financiare inovatoare sunt în curs de dezvoltare la nivel local și național. Comisia ar trebui să întreprindă măsuri pentru a colecta și împărtăși bune practici în cadrul aceste inițiative inovatoare și experiența disponibilă în statele membre, în vederea stimulării investițiilor sociale în Europa. În această abordare, Comisia ar trebui să țină seama de următoarele aspecte.

3.3.1.1   Datorită specificului lor și formelor juridice diferite, întreprinderile sociale nu pot face uz de aceleași instrumente financiare de care dispun alte tipuri de întreprinderi. O dotare cu capital hibrid  (7), adaptată cerințelor, care cuprinde subvenții, capital propriu și capital împrumutat, se potrivește mai bine ciclului de viață al întreprinderilor sociale. Capitalul hibrid combină o parte de subvenții (subvenții publice, fonduri de caritate, donații) cu fonduri proprii și instrumente de credit și de partajare a riscurilor. Instrumentele financiare de tipul capitalului hibrid includ subvenții recuperabile, împrumuturi nerambursabile, subvenții convertibile și acorduri privind repartizarea veniturilor. Un capital hibrid implică o strânsă interacțiune între capitalul public și cel privat.

3.3.1.2   Apariția unor intermediari care se adresează în mod specific întreprinderilor sociale trebuie de asemenea luată în considerare. Acestea joacă un rol fundamental prin faptul că reunesc întreprinderile sociale și investitorii; ele pun la dispoziție informații, furnizează capital, consultanță și sprijin. Există o serie de exemple interesante care merită să fie examinate mai amănunțit (8).

3.3.1.3   Comisia ar trebui să acorde atenție și apariției unor tipuri de fonduri publice de investiții sociale  (9) și altor inițiative din sectorul financiar (bănci cooperatiste (10), bănci sociale (11), bănci comerciale cu programe sociale (12), ca și apariției altor instrumente inovatoare, precum „obligațiunile cu impact social” (social impact bonds) (13). În contextul scăderii nivelului de finanțare publică, este deosebit de important ca aceste inițiative să fie sprijinite.

3.3.2   Este esențial ca Comisia să garanteze că întregul cadru de reglementare al UE (de exemplu reglementările privind acordarea de ajutor de stat) susține și nu obstrucționează aceste instrumente financiare nou create.

3.3.3   Următoarea perioadă de programare pentru fondurile structurale ar trebui să includă în mod explicit programe de înființare și dezvoltare a întreprinderilor sociale disponibile pe termen mai lung, pentru a asigura astfel un sprijin susținut în faza sensibilă de înființare a unei noi întreprinderi. Pentru ca fondurile structurale să fie utilizate în sprijinul întreprinderilor sociale, Comisia ar trebui, de asemenea, să furnizeze orientările necesare privind modul în care pot fi combinate și mobilizate instrumente financiare provenind din surse diferite.

3.4   Modernizarea finanțării publice

3.4.1   Deseori, întreprinderile sociale produc bunuri și servicii de interes general care sunt finanțate în primul rând din fonduri publice. Aplicarea cadrului juridic actual îi avantajează deseori pe marii actori privați, cu o capitalizare solidă. Ar trebui dezvoltate noi instrumente juridice sau ar trebui dezvoltate în continuare cele existente, care să se potrivească mai bine întreprinderilor sociale. Comisia ar trebui să lanseze la nivelul UE un exercițiu de comparare a abordărilor în materie de finanțare publică care acomodează cel mai bine antreprenoriatul social.

3.4.2   Așa cum a arătat în avizul său INT/570 (14), CESE consideră că participarea IMM-urilor, inclusiv a întreprinderilor sociale, la achizițiile publice trebuie să sporească. Garantarea accesului egal la procedurile de achiziții publice pentru toți actorii este esențială. Achizițiile publice trebuie să fie simplificate prin simplificarea procedurilor administrative. Comisia joacă un rol fundamental în ceea ce privește colectarea și punerea la dispoziție a unor modele de achiziții publice eficace și simple pentru întreprinderile sociale.

3.4.3   Avizul CESE privind achizițiile publice subliniază în același timp și importanța aspectelor inovatoare, sociale și de mediu pentru achizițiile publice. În acest context, ghidul Comisiei privind „Achizițiile orientate social” (15), care identifică modalitățile de a ține seama de aspecte sociale și de mediu în cadrul achizițiilor publice, este de o importanță deosebită și ar trebui să se bucure de o mai mare prioritate. Comisia ar trebui, de asemenea, să ia măsuri de încurajare și evaluare a ponderii procedurilor de achiziții publice care au o dimensiune socială.

3.4.4   Comisia ar trebui să abordeze problema reglementărilor excesive a achizițiilor publice care poate fi constatată în unele state membre, prin sensibilizarea cu privire la alternativele existente, la instrumentele de finanțare publice mai potrivite și mai inovatoare.

3.4.5   Pentru întreprinderile sociale, reglementările privind ajutoarele de stat deseori reprezintă o provocare. În avizul său TEN/455 (16), CESE se pronunță în favoarea unei abordări mai diversificate și proporționale, care să țină seama nu numai de criterii economice, ci și de aspecte sociale, teritoriale și de mediu, și subliniază necesitatea de a măsura eficiența din punct de vedere al calității, rezultatelor și durabilității. Eforturile actuale în vederea simplificării și clarificării reglementărilor privind acordarea de ajutoare de stat trebuie, prin urmare, să țină seama de efectele pe care revizuirea acestora le are asupra întreprinderilor sociale. De asemenea, trebuie subliniate derogările deja existente pentru întreprinderile sociale (17).

3.4.6   În revizuirea normelor privind acordarea ajutoarelor de stat, Comisia ar trebui să extindă regimul de scutire asupra tuturor serviciilor sociale de interes general, sau, așa cum propune avizul CESE, să extindă scutirea de notificare asupra tuturor serviciilor publice pe scară restrânsă și asupra anumitor servicii sociale. Incertitudinea și sarcinile administrative suplimentare care derivă din respectarea normelor privind ajutoarele de stat ar putea să-i descurajeze pe investitorii privați și pe responsabilii pentru achizițiile publice să țină seama de întreprinderile sociale. Scutirile pot stimula inovarea și înființarea de noi întreprinderi. O asemenea inițiativă ar trebui însă să dispună de un mecanism corespunzător pentru a preveni corupția.

3.4.7   Întreprinderile sociale pot activa sub forme juridice diferite, fiind astfel deseori supuse unor norme și condiții de impozitare diferite. Datorită obiectivelor lor sociale și repartizarea limitată a profitului sau impunerea unui plafon maxim de repartizare, întreprinderile sociale din anumite state membre se bucură de stimulente fiscale și alte derogări de ordin fiscal. Acestea ar trebui examinate și împărtășite, pentru a încuraja dezvoltarea unor reglementări adecvate întreprinderilor sociale, indiferent de statutul lor juridic.

3.5   Lansarea unor programe de dezvoltare pentru întreprinderi sociale

3.5.1   Pentru a se dezvolta, întreprinderile sociale au nevoie de acces la programe de sprijin adaptate cerințelor lor. Inițiativele care includ incubatoare de afaceri care oferă sprijin, locuri de muncă și consiliere s-au dovedit eficace în faza de demarare; același lucru se poate spune și despre programele de formare oferite de rețelele de întreprinderi sociale. O atenție specială trebuie acordată programelor de pregătire în faza premergătoare investițiilor. Dezvoltarea și împărtășirea acestor tipuri de program de susținere ar trebui încurajate.

3.5.2   Este nevoie de eforturi în vederea sprijinirii generației următoare de întreprinzători sociali. Antreprenoriatul social ar trebui încurajat prin învățământul formal, informal și non-formal. Experiența din cadrul programelor speciale de pregătire pentru întreprinderile sociale (18) ar trebui să fie difuzată în statele membre.

3.5.3   Comisia și statele membre ar trebui să sprijine și actorii și rețelele consacrate din domeniul întreprinderilor sociale și să coopereze cu aceștia. Deseori, întreprinderile sociale își au originea în sectorul voluntariatului sau în economia socială. Acestea reprezintă un canal excelent pentru a se adresa antreprenorilor și întreprinderilor sociale.

3.6   Sensibilizarea și crearea unui spirit de încredere în întreprinderile sociale

3.6.1   Întreprinderile sociale trebuie să devină mai vizibile și recunoscute ca sector vital pentru societate. Comisia ar trebui să prevadă introducerea unei „etichete” europene pentru întreprinderile sociale, ceea ce ar putea contribui la sensibilizare, la recunoașterea acestora precum și la sporirea încrederii și interesului pentru ele. Un prim pas ar putea fi efectuarea unui studiu inițiat de Comisie și desfășurat în colaborare cu întreprinderile sociale, studiu dedicat etichetelor și sistemelor de certificare existente deja în statele membre (19).

3.6.2   În sfera cercetării și a politicii, activitatea economică este deseori echivalată cu intenția sectorului privat de generare a profitului. Ar trebui întreprinse eforturi pentru a include în mod continuu întreprinderile sociale în programele de cercetare, inovare și dezvoltare.

3.6.3   Se constată absența unor statistici consolidate la nivelul fiecărui stat membru și la nivel european privind întreprinderile sociale. Utilizarea de conturi satelit (20) ar trebui promovată în toate statele membre. În plus, crearea unui observator pentru întreprinderile sociale la nivelul UE, cu implicarea activă a CESE și a organismelor similare de la nivel național și în strânsă colaborare cu statele membre, ar putea contribui la colectarea, compararea și diseminarea publică și într-un mod sistematic a cunoștințelor în domeniu.

3.6.4   Beneficiile întreprinderilor sociale trebuie să devină mai vizibile prin măsurarea altor valori decât a celor strict economice. Există o serie de instrumente de măsurare a rezultatelor sociale (21), precum și metode de contabilitate socială. Din păcate, utilizarea acestora în cazul actorilor de talie mică este deseori complicată. UE, în cooperare cu întreprinderile sociale, cu cercetători și furnizori de capital, ar trebui să încurajeze utilizarea sistemelor existente, luând însă în același timp măsuri pentru a introduce un sistem european comun mai simplu sau un cod de conduită bazat pe sistemele existente.

3.6.5   Sporirea încrederii în întreprinderile sociale depinde de asigurarea unui nivel mai ridicat de deschidere și transparență. Deseori, întreprinderile sociale se sprijină pe finanțarea din fonduri publice, donații private și cotizații ale membrilor. Modul în care sunt utilizate aceste resurse ar trebui raportat într-o manieră mai deschisă, utilizând un sistem deschis de monitorizare, care ar putea fi un sistem standard utilizat în UE, pentru a spori astfel încrederea investitorilor. Un nivel de transparență mai ridicat și un sistem de raportare deschis ar reduce în același timp riscul ca întreprinderea socială să fie transformată rapid într-un tip de întreprindere care să urmărească obținerea de profituri sau riscul ca directorii și membrii comitetului de conducere să-și atribuie indemnizații prea mari.

3.6.6   Pentru stabilirea unor condiții optime pentru întreprinderile sociale este nevoie de o coordonare și un dialog permanent între toate sectoarele societății. Un asemenea demers, desfășurat sub îndrumarea Comisiei, necesită cooperare între toate instituțiile UE, statele membre și societate în ansamblu, acordându-se o atenție specială autorităților regionale, care deseori sunt principalele părți interesate. Prin componența, experiența și legăturile sale strânse cu statele membre, CESE, ca și Comitetul Regiunilor, va putea juca un rol fundamental în cadrul etapelor următoare în ceea ce privește antreprenoriatul social.

3.7   Alte comentarii

3.7.1   Deseori, activitățile întreprinderilor sociale implică voluntari. Este important să existe claritate cu privire la rolul acestora. Decizia Consiliului din 27 noiembrie 2009 (22) definește activitățile voluntare ca fiind „desfășurate de o persoană pe baza dorinței, a alegerii și a motivației personale”. Ele nu înlocuiesc oportunitățile profesionale, de muncă remunerată, dar aduc o valoare adăugată la nivelul societății.

3.7.2   Ca și ceilalți angajatori, întreprinderile sociale trebuie să îndeplinească cerințele privind condițiile de muncă decente și să respecte contractele colective în vigoare. Ele trebuie să aplice dispozițiile legislației europene, legile naționale și contractele colective cu privire la dreptul la informare, consultare și participare a salariaților; de asemenea, ele trebuie să identifice modul cel mai adecvat pentru ca aceste drepturi să fie aplicate în mod corect.

3.7.3   Întreprinderile sociale s-au dezvoltat în contexte naționale diferite. CESE solicită în mod explicit Comisiei să acorde sprijinul corespunzător și să dezvolte inițiative în special pentru dezvoltarea întreprinderilor sociale în noile state membre. Aportul adus în favoarea schimbărilor sistemelor de protecție socială, promovarea unei politici de incluziune activă, stimulentele pentru crearea unei economii sociale și pentru actorii din acest domeniu sau deschiderea pieței de servicii publice reprezintă deopotrivă inițiative importante în acest sens.

3.7.4   De asemenea, UE ar trebui să promoveze conceptul de întreprindere socială și în afara granițelor sale. Modelul UE de întreprindere socială ar trebui difuzat, pentru a servi drept exemplu pentru dezvoltarea unor modele similare în țările candidate și la nivel internațional.

Bruxelles, 26 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  COM(2010) 608 final.

(2)  COM(2011) 206 final.

(3)  JO C 132, 3.5.2011, p. 47.

(4)  A se vedea JO C 95, 30.3.1998, p. 99; JO C 117, 26.4.2000, p. 52; JO C 112, 30.4.2004, p. 105; JO C 234, 22.9.2005, p. 1; JO C 120, 20.5.2005, p. 10; JO C 318, 23.12.2009, p. 22; JO C 44, 16.2.2008, p. 84.

(5)  EMES Network (www.emes.net), Ciriec International (www.ciriec.ulg.ac.be), Cecop (www.cecop.coop)

(6)  „Întreprinderi de interes comunitar” (Community Interest Company - CIC) în Regatul Unit, 2005, Legea italiană nr. 118/2005 și decretul 155/2006, legea finlandeză nr. 1351/2003, „Actul privind antreprenoriatul social” din Slovenia, 2011.

(7)  http://www.schwabfound.org/pdf/schwabfound/SocialInvestmentManual.pdf

(8)  www.unltd.org.uk; www.commoncapital.org.uk; www.cafonline.org.

(9)  Principalii actori care oferă investiții sociale sunt fondurile filantropice de capital de risc, fondurile de investiții sociale, societățile de consultanță și bursele de valori sociale. Pentru detalii a se vedea: Perspective privind finanțarea întrepriderilor sociale pentru investitori, http://217.154.230.218/NR/rdonlyres/1FC8B9A1-6DE2-495F-9284-C3CC1CFB706D/0/BC_RS_ InvestorPerspectivesonSocialInvestment_forweb.pdf. Un exemplu de investiții sociale îl constituie „Big Society Capital” din Regatul Unit. Amănunte la: http://www.cabinetoffice.gov.uk/content/big-society-capital.

(10)  www.eurocoopbanks.coop.

(11)  www.triodos.be.

(12)  Inițiativă lansată de grupul bancar Intesa Sanpaolo pentru întreprinderi sociale; Banca Prossima; www.bancaprossima.com.

(13)  www.socialfinance.org.uk/sib.

(14)  JO C 318, 29.10.2011, p. 113.

(15)  http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=331&langId=ro&pubId=606&type=2&furtherPubs=yes

(16)  JO C 248, 25.8.2011, p. 26.

(17)  De exemplu sprijin pentru formarea angajaților, ajutoare la angajare, asistență pentru persoane cu handicap precum și alte forme de ajutor de mai mică importanță.

(18)  A se vedea www.sse.org.uk și diferite programe de masterat pentru întreprinderile sociale (Università di Trento sau Università Bocconi).

(19)  www.standardsmap.org/en și www.socialenterprisemark.org.uk.

(20)  http://unstats.un.org/unsd/publication/SeriesF/SeriesF_91E.pdf.

(21)  www.thesroinetwork.org; http://iris.thegiin.org; www.iso.org/iso/social_responsibility.

(22)  JO L 17, 22.1.2010, p. 43.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/7


Avizul Comitetului Economic și Social European privind impactul crizei asupra capacității întreprinderilor europene de a realiza investiții pentru combaterea schimbărilor climatice (aviz exploratoriu)

2012/C 24/02

Raportor: dl Josef ZBOŘIL

La 30 noiembrie 2010, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, viitoarea Președinție poloneză a Uniunii Europene a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Impactul crizei asupra capacității întreprinderilor europene de a realiza investiții pentru combaterea schimbărilor climatice (aviz exploratoriu).

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 6 octombrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 75 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă și 3 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

La sfârșitul lunii noiembrie 2010, când viitoarea Președinție poloneză a Uniunii Europene a hotărât să consulte CESE cu privire la impactul crizei asupra capacității întreprinderilor europene de a realiza investiții pentru combaterea schimbărilor climatice, au fost luate în considerare în special efectele sistemului european de comercializare a emisiilor (EU ETS). Putem oare afirma că schema UE de comercializare a certificatelor de emisii, ca pilon central al politicii climatice a UE, a fost eficientă în perioada recesiunii economice prin care a trecut UE în 2009, după declanșarea crizei financiare la sfârșitul anului 2008?

1.2

Datele privind emisiile de gaze cu efect de seră și cele de CO2 pentru anii 2009 și 2010 arată în mod clar că declinul activității întreprinderilor din 2009 a reprezentat cauza reducerii acestora. De asemenea, redresarea economică din cursul anului 2010 a fost însoțită de o creștere a emisiilor. Acest lucru ar însemna că semnalele ETS, transmise prin intermediul prețurilor, nu sunt suficiente pentru a oferi stimulente destul de puternice în vederea evitării proceselor generatoare de emisii crescute de dioxid de carbon, precum și în vederea încurajării investițiilor pe termen lung în domeniul tehnologiilor care nu dăunează climei. Din fericire, ETS a fost conceput pentru a fi sensibil la astfel de probleme și poate fi modificat și revizuit pentru a impune un preț al CO2 care să asigure reduceri ale emisiilor, compensând totodată sectoarele cel mai puțin capabile să se adapteze. Pentru a face progrese către o economie cu emisii scăzute de CO2, este nevoie de investiții în tehnologii ecologice și eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor și nu de o descreștere a producției industriale.

1.3

Inițial, ETS a fost creat în vederea optimizării costurilor procesului de atenuare, fiind considerat în continuare principalul instrument de reducere a emisiilor. Sistemul necesită îmbunătățiri urgente, pentru a restabili eficiența și integritatea sa ecologică.

1.4

Există tot mai multe dovezi că simpla modificare a ETS nu poate asigura aplicarea cu succes a unei politici privind schimbările climatice care să accelereze tranziția surselor energetice cu emisii reduse sau cu zero emisii de CO2 și, în același timp, să susțină creșterea economică solidă. În schimb, sprijinirea investițiilor directe în tehnologii ecologice și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor în sectorul producției industriale și în sectorul energetic european merită o finanțare publică mult mai puternică. De exemplu, Planul strategic european privind tehnologiile energetice (Planul SET) și politica de coeziune a UE ar trebui să acorde mai mult sprijin pentru dezvoltare și implementare.

1.5

Prin urmare, CESE recomandă alocarea finanțării necesare în vederea asigurării unui imbold tehnologic semnificativ și relevant. Fondurile necesare ar trebui să provină din veniturile statelor membre obținute prin licitațiile organizate în cadrul ETS al UE. Mai mult, CESE salută propunerea Comisiei de a armoniza impozitarea energiei și a dioxidului de carbon în UE. CESE solicită statelor membre să dedice majoritatea veniturilor suplimentare obținute din impozitarea CO2 și a energiei inovării în domeniul tehnologiilor industriale curate.

1.6

Prețul energiei a cunoscut recent o mare volatilitate din cauza tulburărilor încă prezente în unele țări ale OPEC. Această evoluție, precum și impactul accidentelor care au avut loc la reactorul nuclear japonez din Fukushima au dus la o nouă abordare în dezbaterea pe teme legate de energie. Acțiunile unilaterale întreprinse foarte recent de unele state membre și evoluțiile speculative ale piețelor pentru produse de bază pot avea implicații foarte serioase asupra dezvoltării sectorului energetic al UE și ar trebui analizate în profunzime.

1.7

Modelele de evaluare a impactului folosite de către Comisie (PRIMES etc.) în documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor obțin rezultate foarte bune la nivel macroeconomic, care nu corespund sau care sunt în contradicție cu rezultatele cercetării la nivel microeconomic (spre exemplu, la nivelul operațiunilor/la nivel de sector). Prin urmare, modelele macroeconomice ar trebui revizuite și transformate, astfel încât să fie compatibile cu cercetarea de jos în sus, înainte să se tragă concluzii la nivel politic.

1.8

Comitetul solicită Consiliului, Comisiei și Parlamentului să asigure realizarea deplină a tuturor obiectivelor stabilite pentru 2020 în materie de dioxid de carbon și să ia în considerare creșterea la 25 % a obiectivului pentru 2020 privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ținând seama de progresele obținute în cadrul negocierilor COP 17 și de progresele economice așteptate ale Uniunii pe calea către reducerea convenită a emisiilor de 80-95 % până în 2050. Comitetul consideră că este esențial să se mențină condiții economice aproximativ comparabile pentru actorii de la nivel global. Pentru ca un astfel de acord să funcționeze, și alte țări dezvoltate ar trebui să depună, în paralel, eforturi comparabile, iar alți actori cheie – în principal economiile emergente – ar trebui consimtă la o reducere mai accentuată a emisiilor, pe bază voluntară, ca parte a unui acord global, obligatoriu din punct de vedere juridic, privind regimul aplicabil post-Kyoto.

1.9

Ca urmare a COP 15 și 16, a devenit mai mult sau mai puțin limpede că negocierile privind schimbările climatice de la nivel global s-au reorientat, acordând un loc mai important abordării de jos în sus. Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050 [COM(2011) 112] recunoaște această schimbare importantă de la fixarea de noi obiective constrângătoare către adoptarea de măsuri. Ea lansează o dezbatere cu statele membre ale UE, pentru a hotărî dacă trebuie sau nu stabilite noi obiective. Atât obiectivele impuse „de sus în jos”, cât și o politică de inovare tehnologică bazată pe o abordare de jos în sus vor juca un rol important. UE nu ar trebui să rateze această ocazie de a realiza progrese reale și trebuie să dea un exemplu pozitiv.

1.10

Mediul de investiții în perioada de după criză diferă în mod considerabil în întreaga UE, iar situația se agravează deja odată cu al doilea val de criză prevăzut. Se pare că finanțarea publică este tot mai redusă din cauza crizei continue a datoriilor, care impune o mai mare prudență fiscală. Sectorul IMM-urilor va fi mai vulnerabil la astfel de schimbări, deoarece depinde mult mai mult de finanțarea din partea băncilor decât întreprinderile mai mari, care au acces la piețele de capital.

1.11

Nu a avut loc încă un nou val esențial de investiții în infrastructură. Ar trebui să se acorde mult mai multă atenție infrastructurilor de energie și gaz, în special în vederea creării pieței unice europene a energiei, aceasta necesitând dezvoltarea pe scară mai mare a energiei din surse regenerabile. Fără rețele deplin funcționale și interconectate, șansele de progres vor fi afectate în mod serios.

2.   Introducere – context

2.1

În Comunicarea sa intitulată „Analiză a opțiunilor pentru depășirea obiectivului de reducere cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră și evaluare a riscului de relocare a emisiilor de carbon” (1), Comisia Europeană a prezentat diferitele opțiuni pentru îndeplinirea noului obiectiv de reducere cu 30 % în cadrul ETS (în sectoarele cuprinse în schema de comercializare a emisiilor) și în alte sectoare (în primul rând, sectorul transporturilor, cel al mediului construit și cel al agriculturii). Având în vedere faptul că această comunicare a Comisiei Europene nu analizează impactul crizei economice asupra capacității întreprinderilor europene de a realiza investiții suplimentare pentru combaterea schimbărilor climatice, Președinția poloneză propune elaborarea unui aviz al CESE pe această temă.

2.2

Se știe că atenuarea emisiilor de CO2 nu va fi o misiune ușoară și că nu se vor găsi soluții rapide, având în vedere creșterea continuă a populației și nivelurile mari ale deficitului de energie în țările în curs de dezvoltare. Un alt factor esențial este procesul de tranziție de la o energie bazată pe combustibili fosili, având în vedere aspectele referitoare la securitatea aprovizionării. S-ar putea afirma că Acordul de la Copenhaga și succesorul său, Acordul de la Cancún, abandonează conceptul de „obiective obligatorii din punct de vedere juridic”, reducând probabilitatea pentru mecanismul mondial de limitare și de comercializare, astfel încât modifică orizontul temporal către anul 2050 și subliniază importanța evoluțiilor tehnologice și a proceselor de inovare. Acordul de la Cancún prezintă o serie de obiective importante, dintre care următoarele trei obiective cheie:

stabilirea unor obiective clare în vederea reducerii pe termen lung a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de activitatea umană, menținerea creșterii temperaturii medii globale sub două grade;

încurajarea participării tuturor țărilor la reducerea acestor emisii, conform diferitelor responsabilități și capacități ale fiecărei țări;

asigurarea transparenței internaționale a acțiunilor întreprinse de țări, precum și asigurarea revizuirii, în timp util, a progresului global către obiectivul pe termen lung.

2.3

Există un consens asupra faptului că stabilirea unui preț adecvat al dioxidului de carbon, general acceptat (William D. Nordhaus, Economic Issues in Designing a Global Agreement on Global Warming –„Chestiuni economice în elaborarea unui acord global cu privire la încălzirea globală”), reprezintă cheia succesului unei politici privind schimbările climatice. Dacă nu este stabilit în mod adecvat și nu este unanim acceptat, prețul dioxidului de carbon nu poate avea un efect de încurajare. Este nevoie de un cadru de reglementare realist: mecanismele de stimulare trebuie să funcționeze în practică în vederea asigurării eficienței deciziilor politice. Prin urmare, CESE solicită Comisiei Europene să prezinte opțiuni pentru consolidarea ETS al UE și măsuri coerente în sectoarele care nu sunt acoperite de acesta.

2.4

S-a reușit într-o oarecare măsură (la un preț relativ mic) reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GHG) prin îmbunătățirea eficienței energetice și a eficienței consumului de carburanți, însă reorientarea și progresul tehnologic reprezintă singura modalitate de a susține o tranziție graduală către o eră a combustibililor nefosili. Inclusiv măsurile de eficientizare necesită difuzarea pe scară largă a tehnologiilor existente și dezvoltarea soluțiilor inovatoare (McKinsey Global Institute, The Carbon Productivity Challenge: Curbing Climate Change and Sustaining Economic Growth – „Provocarea reprezentată de productivitatea dioxidului de carbon: atenuarea schimbărilor climatice și susținerea creșterii economice”).

2.5

Industriile mari consumatoare de energie au crescut eficiența energetică ca urmare a unor eforturi constante de a reduce costurile operaționale. Niciun operator nu va emite dioxid de carbon doar pentru că primește permise de emisii gratuite în cantități mari. Consecințele măsurilor destinate eficienței consumului personal sunt mai puțin clare din cauza „efectelor de recul”, și anume fenomenul psihologic care face ca oamenii să cheltuiască ceea ce au economisit, ca un beneficiu, de exemplu încălzind locuințele la temperaturi superioare, după ce au luat măsuri de eficientizare reale. Acest efect poate provoca cu ușurință eșecul, chiar și al celor mai curajoase eforturi de îmbunătățire a eficienței.

2.6

Sursele de energie regenerabilă vor contribui cu siguranță la procesul de reducere a emisiilor, chiar dacă într-o măsură posibil mai mică decât se consideră în general. Constrângerile actuale de natură fizică, spațială, socială și de mediu pentru tehnologiile de energie regenerabilă uneori nu sunt luate în considerare pe deplin, iar depășirea acestora prin inovare tehnologică are implicații financiare. Îmbunătățirea eficienței operaționale și a costurilor energiilor regenerabile cunoscute în prezent constituie, de asemenea o provocare financiară majoră, care este abordată de unele state membre, însă nu și de altele.

2.7

Există trei aspecte care trebuie soluționate înainte de 2020 și probabil niciunul din acestea nu va putea fi clarificat în mod satisfăcător până la acea dată. În primul rând, pentru resursele intermitente, este necesară o rețea inteligentă complet integrată la nivelul UE cu o capacitate limitată de a integra energia din surse de energie regenerabile intermitente dincolo de cota estimată de 35 %-40 %. Cu toate acestea, ar trebui observat că decizia Germaniei de suprimare rapidă a capacității sale de generare a energiei nucleare a stimulat într-o măsură considerabilă acțiunile din acest domeniu. În al doilea rând, o astfel de integrare necesită o capacitate de acumulare considerabilă. În al treilea rând, pentru implementarea pe scară largă este necesară o tehnologie fiabilă de captare și stocare a dioxidului de carbon (CSC), în cazul în care combustibilii fosili continuă să fie folosiți ca sursă de energie pe scară largă și pe termen lung. Înainte de soluționarea acestor trei aspecte critice, pentru utilizarea pe scară mai largă a surselor regenerabile de energie existente este indispensabilă o alimentare electrică de rezervă tradițională cu emisiile aferente.

2.8

Îmbunătățirea eficienței proceselor de producere a energiei electrice/căldurii este atât de costisitoare încât este puțin probabil că acest obiectiv poate fi îndeplinit în actualul context dominat de restricții bugetare. Așadar, investițiile semnificative vor juca un rol important, împreună cu adoptarea pe scară largă și îmbunătățirea tehnologiilor existente bazate de surse regenerabile de energie, în realizarea reducerii prevăzute de 80 %-90 % până în anul 2050 (Agenția Internațională a Energiei, Energy Technology Perspectives 2010 – „Perspective în materie de tehnologie energetică”, 2010).

2.9

Îmbunătățirea în continuare a eficienței energetice a tehnologiilor de producție ar avea, de asemenea, un rol important. De aceea, sunt necesare inovații graduale și radicale de-a lungul întregului spectru al soluțiilor tehnologice cu emisii reduse de CO2. Fără astfel de inovații și îmbunătățiri va fi imposibil să se utilizeze pe scară largă și cu o intensitate ridicată energia cu emisii reduse de CO2 necesară pentru a face față cererii mondiale de energie și pentru a evita potențialele riscuri climatice catastrofale. Această provocare centrală în materie de inovare trebuie abordată în mod direct și activ.

3.   Analiza rezultatelor datelor privind emisiile pe teritoriul UE; impactul crizei

3.1

Documentul Comisiei prezintă un ansamblu de argumente care, analizate separat, sugerează faptul că îndeplinirea obiectivului ambițios de atenuare ar fi dificilă, însă realistă. Datele empirice cu privire la emisiile în UE din ultimii ani trebuie evaluate în raport cu faptul că energiile regenerabile au constituit 61 % din noua capacitate de generare a electricității în UE în 2009. În realitate, variabilitatea unor surse regenerabile de energie transformă acoperirea sigură a necesarului energetic de bază într-o adevărată provocare pe termen scurt.

3.2

Ipotezele Comisiei se bazează pe așteptările optimiste ale rezultatelor Directivei RES și ale planurilor de acțiune ale fiecărui stat membru. În plus, creșterea cu 20 % a eficienței energetice este de la sine înțeleasă, deși informațiile din statele membre indică un progres substanțial mai lent în anumite cazuri. În ceea ce privește elementul-cheie al eficienței energetice în generarea de energie și căldură – care poate fi numit intensitatea emisiilor de dioxid de carbon – întârzierile și amânările modernizării centralelor energetice vor constitui o problemă serioasă și ar putea duce la insuficiențe în aprovizionarea cu energie. În plus, analizele efectuate de Agenția Internațională a Energiei (AIE) arată că 80 % din emisiile din sectorul energetic global sunt, de fapt, fixate până în 2020. Prin urmare, și investițiile din următorul deceniu, îndeosebi în tehnologiile CSC, sunt critice pentru un viitor cu emisii reduse de dioxid de carbon.

3.3

Analiști experți au estimat că în anul 2010, emisiile de gaze cu efect de seră au crescut cu 4 % și că instalațiile industriale în cadrul ETS al UE au raportat o creștere de 3,2 %. În 2009, emisiile globale au scăzut cu 1,1 % față de anul 2008: UE (-6,4 %), SUA (-6,5 %) și Japonia (-11,8 %, fără comercializarea emisiilor) au raportat scăderi, în timp ce China a raportat o creștere de 9,1 % (Richard N. Cooper, Harvard University, Europe's Emission Trading System – „Sistemul european de comercializare a emisiilor”, iunie 2010; Christian Egenhofer, CEPS, Bruxelles, The EU ETS and Climate Policy Towards 2050 – „Sistemul european de comercializare a emisiilor (EU ETS) și politica în materie de climă pentru anul 2050”, ianuarie 2011). Este evident că scăderea nivelului de emisii înregistrată între 2008 și 2009 în țările dezvoltate a fost, în primul rând, rezultatul recesiunii economice. Rezultatele preliminare din 2010 confirmă că nivelurile de emisii cresc și scad concomitent cu nivelul activității întreprinderilor.

3.4

Concluzia cea mai descurajantă a unei revizuiri atente a schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) – cel mai mare mecanism de limitare și de comercializare din întreaga lume – este incapacitatea sa de a reduce, în mod substanțial, emisiile de CO2 și cele de gaze cu efect de seră. Emisiile industriale totale de CO2 și cele de gaze cu efect de seră din Europa au fost deja într-o scădere moderată continuă începând cu anul 1990 și extrapolarea acestei tendințe la anul 2008 indică faptul că schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) a redus emisiile cu doar două procente în comparație cu nivelurile prevăzute fără această schemă. Mai mult, dacă se iau în considerare efectele colapsului financiar din 2008-2009 și ale recesiunii, datele arată că ETS nu a avut decât un efect slab – sau chiar inexistent – asupra emisiilor de gaze cu efect de seră în Europa.

3.5

În ansamblu, scăderea înregistrată în cazul emisiilor în cel de-al patrulea trimestru al anului 2008 și de-a lungul anului 2009, precum și creșterea acestora, care a început în cel de-al doilea trimestru al anului 2010, se datorează, în mod sigur, apariției (la sfârșitul lui 2008) și sfârșitului (la mijlocul lui 2010) crizei economice. Nu există dovezi suficiente că schimbări ale schemei au dus la scăderea nivelului de emisii în acea perioadă de timp.

3.6

Trebuie, de asemenea, subliniat faptul că sectoarele industriale au luat deja măsuri esențiale și exemplare: reducerea în mod constant a emisiilor prin trecerea la carburanți eficienți din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon și adoptarea unor măsuri eficiente în vederea îmbunătățirii eficienței energetice. Acest proces poate fi accelerat în următoarea perioadă de comercializare până în anul 2020 dacă vor fi dezvoltate și introduse noi tehnologii revoluționare în aproape toate sectoarele supuse sistemului comunitar de comercializare a drepturilor de emisie (ETS).

3.7

O parte din industriile mari consumatoare de energie, cum ar fi industria oțelului și industriile producătoare de var și ciment, se apropie de limitele fizice ale eficienței în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon, reduceri mai mari în viitorul apropiat ale acestor emisii putând fi obținute doar prin reducerea producției (Sustainable Steelmaking –„Producerea durabilă a oțelului”, Boston Consulting Group, 2009).

3.8

Trebuie menționat că relocarea emisiilor de dioxid de carbon este asociată nivelurilor specifice de ocupare a forței de muncă în sectoarele care fac obiectul acestui fenomen. Rata exactă a ocupării forței de muncă este diferită în fiecare stat membru; media UE este estimată la 3 %, în timp ce în Polonia, de exemplu, rata ocupării forței de muncă în aceste sectoare cu consum mare de energie ajunge la 9,5 %.

3.9

Așa cum este prezentat mai sus la punctul 2.4, dezvoltarea tehnologiei pe scară largă și difuzarea noilor tehnologii reprezintă elementele-cheie în vederea asigurării atenuării gazelor cu efect de seră. Toate documentele privind acest aspect indică chestiunea obținerii finanțării necesare, care rămâne nerezolvată. Încasările obținute din ETS reprezintă o posibilă sursă de finanțare, deși îndepărtată și nesigură, însă, pe de altă parte, nu există nimic tangibil la orizont. Chiar actualele programe din UE de implementare și cele de cercetare și dezvoltare sunt insuficiente. Acest fapt este valabil și pentru inițiativa Planului SET, inclusiv pentru activitățile de captare și stocare a dioxidului de carbon (CSC).

3.10

Recentele tulburări și neliniști continue din mai multe țări ale OPEC, precum și accidentul de la centrala nucleară de la Fukushima, au determinat schimbarea atitudinilor față de negocierile de la nivel mondial cu privire la schimbările climatice. Aceste schimbări pot să reprezinte chiar o ocazie de a încheia un acord internațional semnificativ. De asemenea, UE ar trebui să ia cunoștință de deosebit de ambițiosul plan de inovare adoptat recent de către SUA (The White House, Strategy for American Innovation– Casa Albă, „Strategia pentru inovare în SUA”: http://www.slideshare.net/whitehouse/a-strategy-for-american-innovation).

3.11

Toți acești indicatori demonstrează nevoia urgentă de a avea în vedere schimbări structurale care ar facilita și ar accelera trecerea la o economie bazată pe noi surse energetice cu emisii reduse de CO2. Deși unii experți și responsabili politici doresc să exploreze trecerea treptată de la conceptul de limitare și de comercializare la introducerea unei taxe pe consumul de produse care generează emisii de dioxid de carbon, fezabilitatea introducerii oricărei noi forme de taxă alocată investițiilor în favoarea climei, la o scară rezonabilă în UE (și cu atât mai puțin pe plan global) pare îndepărtată, această posibilitate trebuind studiată cu atenție în vederea pregătirii următoarelor etape ale negocierilor în domeniul schimbărilor climatice. Prin urmare, ETS este considerat cea mai bună opțiune în UE, dar va necesita reforme semnificative și radicale.

3.12

Mediul de investiții în perioada de după criză diferă în mod considerabil în întreaga UE, iar situația se agravează deja odată cu al doilea val de criză prevăzut. Se pare că finanțarea publică este tot mai redusă din cauza crizei continue a datoriilor care impune o mai mare prudență fiscală. În sectorul privat, disponibilitatea serviciilor de finanțare a întreprinderilor este relativ stabilă, mai ales pentru sectoarele orientate spre export. Însă criza continuă a Sistemului Monetar European, reformarea în curs a reglementării (Basel III și Solvency II), precum și o posibilă înrăutățire a perspectivelor economice ar putea să diminueze rapid gradul de disponibilitate a creditelor bancare. Sectorul IMM-urilor va fi mai vulnerabil la astfel de schimbări, deoarece depinde mult mai mult de finanțarea din partea băncilor decât întreprinderile mai mari care au acces la piețele de capital.

3.13

Unele surse regenerabile specifice au cunoscut recent o evoluție destul de dinamică. Rămâne de analizat în detaliu, la scara UE și în statele membre, în ce măsură acest avânt este sănătos și durabil. Impactul financiar al tarifelor garantate pentru prețul energiei poate duce la distorsiuni pe termen lung. De asemenea, dezvoltarea bruscă a surselor regenerabile de energie va impune în mod cert investiții semnificative în infrastructura de transmisie pentru a menține fiabilitatea și securitatea rețelei.

3.14

Acest nou val esențial de investiții în infrastructură nu a avut loc până în prezent într-o măsură suficientă. Ar trebui să se acorde mult mai multă atenție infrastructurilor de energie și gaz, în special în lumina deciziilor recente luate în Germania de a elimina treptat energia nucleară până în 2022. Fără rețele deplin funcționale și interconectate, șansele de progres vor fi afectate în mod serios.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  COM(2010) 265 final


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/11


Avizul Comitetului Economic și Social European privind tratarea și exploatarea în scopuri economice și ecologice a deșeurilor industriale și miniere din Uniunea Europeană (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 24/03

Raportor: dl Dumitru FORNEA

Coraportor: dl Zbigniew KOTOWSKI

La 20 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Tratarea și exploatarea în scopuri economice și ecologice a deșeurilor industriale și miniere din Uniunea Europeană.

Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI), însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 septembrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 26 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 61 de voturi pentru și 5 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Principalul scop al tratării deșeurilor industriale și miniere este evitarea eliminării acestora. Provocările precum poluarea mediului, riscurile de sănătate și desfigurarea peisajului trebuie abordate în mod responsabil și de urgență. În prezent, nicio țară nu-și poate permite să nu ia în considerare potențialul de reciclare a deșeurilor produse în urma utilizării materiilor prime. Fiind conștienți de costul pentru mediu, sănătatea umană și societate, abandonarea acestor deșeuri fără tratare prealabilă, doar pentru că este mai ieftin, nu mai este o opțiune.

1.2   Tratarea acestor tipuri de deșeuri în scopuri economice poate contribui la îmbunătățirea mediului, a peisajului, a ocupării forței de muncă și a condițiilor sociale în comunitățile afectate. Prin eliminarea riscului de poluare pentru populație și mediu, condițiile de trai în aceste regiuni s-ar îmbunătăți, creând condiții avantajoase pentru toate părțile implicate. De aceea, utilizarea adecvată a acestor deșeuri ar trebui considerată ca fiind o parte a strategiei de dezvoltare durabilă și o măsură compensatorie pentru comunitățile locale afectate.

1.3   Rolul societății civile, al partenerilor sociali, al specialiștilor din industria minieră, metalurgică și energetică, al mediului academic, al producătorilor de echipamente, al asociațiilor de transport și de comerț este vital pentru informarea publicului și sensibilizarea acestuia cu privire la avantajele ecologice, economice și sociale ale tratării cantităților enorme de deșeuri produse de industria minieră și metalurgică și de centralele energetice pe bază de cărbune.

1.4   Autoritățile locale pot juca un rol cheie în acest sens, prin promovarea unui dialog civic deschis la nivel regional pentru identificarea soluțiilor de protejare a mediului, de tratare a deșeurilor și pentru reconstruirea unei baze pentru o dezvoltare industrială durabilă. În acest scop, este importantsă se creeze o rețea de parteneriate publice, private sau de parteneriate public-privat, care va împărți responsabilitatea în ceea ce privește viitoarele investiții, precum și infrastructurile și protecția mediului.

1.5   Uniunea Europeană și statele membre ar trebui să dezvolte instrumente și politici inovatoare pentru a aborda problema deșeurilor industriale și miniere într-un mod cât mai eficient și durabil, pe baza cercetării, statisticilor și a datelor științifice. De asemenea, este important ca printr-un proces corespunzător de consultare a părților interesate relevante, să se înțeleagă mai bine obstacolele de natură juridică, politică, administrativă și socială care împiedică tratarea acestor deșeuri.

1.6   Așadar, CESE subliniază nevoia elaborării unor politici eficace în privința depozitelor de deșeuri industriale și miniere (în contextul Strategiei Europa 2020), care, printr-o abordare de ansamblu, să facă în mod explicit conexiunea dintre o politică industrială durabilă și procesele inovatoare, utilizarea eficientă a resurselor și îmbunătățirea accesului la materii prime.

1.7   Fiecare proces nou de tratare a deșeurilor extractive ar trebui să fie însoțit de informații privind caracteristicile fizice și chimice ale deșeurilor, astfel încât autoritățile și societățile care ar putea lansa potențiale activități de reprocesare sau programe de protecție a mediului să dispună de date suficiente.

1.8   Inițiativele politice actuale pentru asigurarea securității aprovizionării cu materii prime ar trebui să sporească sprijinul financiar al UE și al statelor membre pentru cercetare și dezvoltarea tehnologiilor de tratare a deșeurilor industriale și miniere și de recuperare a unor minerale și metale valoroase. Una din priorități ar trebui să fie dezvoltarea unor tehnologii de recuperare a materialelor critice și a celor care pot dăuna sănătății umane și mediului.

1.9   În contextul Strategiei Europa 2020, societatea civilă organizată consideră că a sosit momentul pentru evaluarea rezultatelor Directivei 2006/21/CE și este pregătită să prezinte observații și sugestii pentru îmbunătățirea punerii în aplicare a acesteia și promovarea inițiativelor privind utilizarea adecvată a deșeurilor miniere.

1.10   Propunerea de îmbunătățire a procesului de reciclare și de reducere a cantității de deșeuri produse în industria cărbunelui, în cariere și în industria metalurgică poate fi rezumată după cum urmează:

modificarea statutului legal al subprodusului, care să fie acela de coprodus, cu aceleași proprietăți ca produsul primar;

acceptarea în formă explicită a tratării subproduselor printr-un tratament specific efectuat în instalația primară sau în cadrul unor sisteme destinate să dea coprodusului caracteristicile necesare pentru utilizare;

promovarea marketingului pentru coproduse prin facilitarea transportului și a utilizării;

acordarea de stimulente fiscale consumatorilor care utilizează coprodusele.

1.11   Instituțiile UE ar trebui să furnizeze informații ample privind impactul deșeurilor din centralele termice asupra mediului și sănătății umane și privind utilizarea adecvată a produselor de combustie a cărbunelui. Cercetarea și dezvoltarea trebuie să îmbunătățească aplicațiile care să poată utiliza produsele de combustie a cărbunelui, precum și tehnologiile emergente, și gestionarea generală și depozitarea cenușii.

1.12   UE ar trebui să creeze și să finanțeze proiecte pentru reutilizarea adecvată a subproduselor de combustie a cărbunelui, contribuind la dezvoltarea durabilă prin reciclarea acestor deșeuri și evitarea depozitelor de deșeuri, reducând astfel nevoia de extracție de noi materii prime și de conservare a energiei și a resurselor de apă.

1.13   Ar trebui efectuată o anchetă la nivel european pentru a acumula mai multe informații privind cenușa volantă, cenușa de vatră, zgura, ghipsul rezultat în urma desulfurizării gazelor arse, reziduurile spălării gazelor (wet scrubber) și a colectării uscate (dry scrubber), precum și cenușa rezultată în urma combustiei în strat fluidizat. Centralele energetice pe bază de cărbune din UE ar trebui invitate să furnizeze date pentru anchetă. De asemenea, trebuie creat și actualizat în permanență un inventar al produselor existente și al aplicațiilor posibile ale produselor de combustie a cărbunelui.

2.   Prezentare generală

2.1   Strategia tematică privind prevenirea generării de deșeuri și reciclarea acestora, adoptată în 2005 în contextul implementării celui de-al 6-lea program de acțiune pentru mediu, urmată de o nouă Comunicare a Comisiei [COM(2011) 13], care evaluează în ce măsură au fost realizate obiectivele strategiei, propune noi acțiuni de consolidare a punerii în aplicare a strategiei.

2.2   Problema deșeurilor industriale și miniere este o preocupare majoră pentru cetățenii europeni și societatea civilă organizată. Viitorul industriei Europei va depinde, într-o anumită măsură, de modul de abordare a acestei probleme. În prezent, un număr mare de proiecte industriale riscă să fie blocate din cauza opoziției comunităților locale și a organizațiilor societății civile, care sunt preocupate de impactul activităților industriale și miniere asupra sănătății publice și a mediului.

2.3   Din nefericire, în multe cazuri, îngrijorarea societății civile este rezultatul lipsei de informare și de transparență. De aceea este necesar să se asigure punerea în aplicare integrală și corectă a evaluării impactului asupra mediului, în vederea informării corecte și a participării societății civile.

2.4   Deșeurile industriale și miniere încă reprezintă o provocare pentru multe state membre în care au existat sau există încă instalații industriale și miniere. Aceste depozite de deșeuri pot fi o amenințare sau o oportunitate pentru comunitățile locale. Pot deveni o amenințare atunci când sunt pur și simplu abandonate fără să se fi luat măsuri de reducere a riscului pentru mediu, însă, în unele cazuri, acestea pot deveni o oportunitate atunci când deșeurile deversate ar putea genera activități care implică recuperarea metalelor sau a altor materii prime secundare folositoare.

2.5   În unele cazuri, concentrația de metale din deșeurile miniere poate fi la fel de mare sau chiar mai mare decât concentrația de metale din minereuri. Același lucru este valabil și în cazul deșeurilor din industria metalurgică; tehnologiile de recuperare au evoluat și avem acum ocazia de a reevalua potențialul deșeurilor rezultate din activitățile industriale vechi și de a ne asigura că acest domeniu este rațional din punct de vedere ecologic.

2.6   În numeroase cazuri, autoritățile locale și regionale trebuie să facă față problemei deșeurilor industriale și miniere, întrucât haldele și depozitele de deșeuri vechi se află pe teritoriul lor. Prin urmare, trebuie găsite soluții la nivel teritorial pentru a face din această provocare o oportunitate, prin încurajarea inițiativelor private, precum și a parteneriatelor public-privat sau administrative în vederea creării de „parcuri industriale” care să utilizeze complet deșeurile prin combinarea unor abordări orizontale și verticale în sectoarele prelucrării, construcțiilor și infrastructurii.

2.7   În prezentul aviz, ne vom concentra asupra a trei categorii de deșeuri care se găsesc în cantități considerabile în Europa (miliarde de metri cubi), față de care factorii de decizie ai Uniunii Europene și ai statelor membre au exprimat un interes special.

Deșeurile miniere (sau „deșeurile extractive” astfel cum sunt acestea definite în Directiva 2006/21/CE) rezultate în urma extracției cărbunelui sau a minereurilor neenergetice: au fost depozitate și se mai depozitează fără tratare prealabilă în apropierea comunităților locale (1) sute de milioane de tone de astfel de deșeuri din foste zone miniere sau existente încă. Instalațiile oprite și abandonate de gestionare a deșeurilor miniere pot reprezenta un pericol serios pentru mediu și comunitățile locale.

Deșeurile din industria metalurgică constau în principal din scorie, nămol și praf. Deșeurile din industria metalurgică neferoasă, de exemplu, pot avea un conținut ridicat de metale grele, care pot avea un potențial impact negativ asupra mediului dacă nu se tratează în mod corespunzător.

Deșeurile din centralele termice: zgura și cenușa provenind de la centrale termice reprezintă o proporție mare a deșeurilor, în special în țările în care industria termică utilizează cantități mari de cărbune de calitate slabă.

2.8   În toate aceste cazuri, dacă nu sunt gestionate corespunzător, zonele de depozitare a deșeurilor pot dăuna cadrului de viață al comunităților locale și ar putea deveni inutilizabile terenuri extinse care, altfel, ar putea aduce comunităților beneficii economice, sociale și ecologice.

3.   Cadrul politic și juridic pentru promovarea tratării depozitelor de deșeuri industriale și miniere

3.1   Strategia UE 2020, politica industrială a UE (2), Strategia UE privind eficiența resurselor (3), Strategia UE privind materiile prime (4), Strategia tematică pentru prevenirea generării deșeurilor și reciclarea acestora (5) și Strategia UE privind inovarea (6) promovează:

creșterea durabilă a Europei printr-o economie mai eficientă din punctul de vedere al resurselor, mai ecologică și mai competitivă;

tehnologiile și metodele de producție care reduc utilizarea resurselor naturale și sporesc investițiile în patrimoniul natural al UE;

aplicarea deplină a ierarhiei deșeurilor, în care prioritară este prevenirea generării de deșeuri, urmată de pregătirea pentru reutilizare și reciclare, apoi de recuperarea în scopul generării de energie și, abia ca soluție ultimă, eliminarea deșeurilor;

revizuirea regulamentelor de susținere a tranziției sectorului de servicii și de producție către o eficiență crescută a resurselor, inclusiv reciclarea mai eficientă și promovarea comercializării și a adoptării unor tehnologii generice esențiale;

investițiile în industriile extractive prin elaborarea unor politici de amenajare a teritoriului pentru minereuri care să includă o bază de date geologice digitale și o metodologie transparentă pentru identificarea resurselor minerale, încurajând în același timp reciclarea și reducerea cantităților de deșeuri;

parteneriatele europene pentru inovare cu scopul de a accelera cercetarea, dezvoltarea și afirmarea pe piață a inovărilor.

3.2   Prima directivă europeană privind gestionarea deșeurilor este în vigoare din anii 1970. În 1991, a fost stabilit Catalogul european al deșeurilor (CED) prin Directiva 91/156/CE, urmată de Directiva 91/689/CE privind deșeurile periculoase. În 2008 a fost adoptată Directiva 2008/98/CE care este relevantă în mod deosebit pentru prezentul aviz, deoarece la articolul 4 alineatul (1) definește mult mai precis ierarhia opțiunilor de gestionare a deșeurilor: (a) prevenire, (b) pregătire pentru re-utilizare; (c) reciclare; (d) alte forme de recuperare, de exemplu, valorificarea energetică, și (e) eliminarea  (7).

3.3   Directiva 2006/12/CE și Decizia nr. 1600/2002/CE prevăd:

reducerea nivelului de periculozitate a deșeurilor care sunt încă produse și asigurarea gradului minim de risc;

să se opteze, de câte ori este posibil, pentru prevenirea generării de deșeuri și pentru reciclare;

reducerea la maximum a cantității de deșeuri ce ar trebui eliminate și eliminarea lor prin metode sigure;

tratarea deșeurilor ce ar trebui eliminate cât mai aproape de locul producerii lor, în măsura în care acest lucru nu ar conduce la o reducere a eficienței operațiunilor de tratare a deșeurilor.

3.4   Directiva 2006/21/CE privind gestionarea deșeurilor provenite din industria minieră (adoptată în 2006, în vigoare din mai 2008 și evaluarea punerii în aplicare a directivei prevăzută pentru noiembrie 2012):

urmărește prevenirea posibilelor efecte adverse ale deșeurilor miniere provenite din mine existente și noi asupra sănătății publice și a mediului;

îl obligă pe operator să elaboreze un plan de gestionare a deșeurilor în conformitate cu ierarhia opțiunilor de gestionare a deșeurilor – în primul rând cunoștințe, apoi prevenire, reutilizare, reciclare și, în cele din urmă, eliminare;

obligă statele membre să stabilească până în 2012 un inventar al acelor instalații oprite și abandonate de gestionare a deșeurilor din industriile extractive care provoacă sau pot provoca daune mediului și sănătății publice (8).

4.   Tratarea deșeurilor miniere

4.1   Propunerile legislative de până acum au cerut statelor membre să stabilească, până în mai 2012, un inventar al locurilor unde se află instalații oprite și abandonate de gestionare a deșeurilor din industriile extractive care ar putea avea un eventual impact asupra mediului sau sănătății umane, și să facă public acest inventar.

4.2   În 2004, studiul Pecomines al UE (9) și raportul de studiu de caz privind utilizarea tehnicii de teledetecție (10) au elaborat o evaluare preliminară a unei serii de amplasamente în urma primului val de aderare a țărilor din Europa de Est. Cu toate acestea, studiul nu a efectuat o analiză a stabilității fizice și chimice a amplasamentelor.

4.3   Până în prezent nu există o bază de date la nivel european privind localizarea și caracteristicile fizice și chimice ale deșeurilor miniere și ale altor depozite industriale. Unele state membre, precum Spania, au elaborat deja planuri naționale de gestionare a deșeurilor din industriile extractive, pe baza unor date statistice relevante privind numărul și volumul depozitelor, barajelor și haldelor înregistrate, abandonate sau încă funcționale (11).

4.4   Unele state membre au dezvoltat și aplicat metode de evaluare a siguranței haldelor și a depozitelor de deșeuri vechi și au stabilit acțiunile prioritare necesare pentru a preveni poluarea pe scară largă (de exemplu, Ministerul Mediului din Slovacia). Cu toate acestea, nu s-a realizat o evaluare cuprinzătoare cu privire la viabilitatea economică actuală a tratării deșeurilor miniere. Viabilitatea economică a tratării depinde în mare măsură de prețul de piață al minereurilor vizate. Astfel de evaluări ar trebui efectuate de statele membre pentru a identifica posibilele situații favorabile ambelor părți.

4.5   Accesul la aceste depozite de deșeuri și la halde este o chestiune ce ține de politicile naționale de planificare minieră și de amenajare a teritoriului care cad sub incidența principiului subsidiarității și trebuie tratate de fiecare stat membru individual, respectând însă legislația UE privind evaluarea impactului, deșeurile miniere și cadrul privind apa.

4.6   Strategia UE privind materiile prime propune o analiză pe termen lung a cererii de minereu, care ar putea servi drept bază pentru determinarea priorității economice a reprocesării vechilor halde și instalații de gestionare a deșeurilor.

4.7   Reconversia haldelor și a instalațiilor de gestionare a deșeurilor cu sau fără stimulente economice poate duce la: crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea mediului și a condițiilor sociale și de viață ale comunităților în cauză, în special îmbunătățirea aspectului peisajelor și eliminarea riscului de poluare.

4.8   Tratarea instalațiilor oprite și abandonate de gestionare a deșeurilor miniere ar trebui să țină seama de câteva aspecte.

Tratarea acelor instalații oprite și abandonate de gestionare a deșeurilor miniere care prezintă riscuri pentru siguranță, sănătate sau poluează mediul și care reprezintă o valoare economică în contextul economic actual, ar trebui să devină prioritară în ceea ce privește atribuirea rapidă, dar atentă a licențelor; ar trebui soluționate aspectele legate de responsabilitățile legate de foștii operatori pentru a încuraja investițiile (12).

Tratarea acelor instalații oprite și abandonate de gestionare a deșeurilor miniere care prezintă riscuri pentru siguranță, sănătate sau poluează mediul și care nu reprezintă o valoare economică poate necesita finanțare publică (13).

Tratarea acelor instalații oprite și abandonate de gestionare a deșeurilor miniere care nu prezintă riscuri pentru siguranță, sănătate sau nu poluează mediul, dar care reprezintă o valoare economică ar trebui să devină posibilă; ar trebui soluționate aspectele legate de responsabilitățile legate de foștii operatori pentru a încuraja investițiile.

4.9   Există, într-o oarecare măsură, tehnologii de reamenajare și reabilitare a depozitelor de deșeuri vechi supraîncărcate, însă trebuie încurajată activitatea de cercetare în domeniu. Parteneriatul european de inovare privind materiile prime ar putea furniza un instrument de stimulare a cercetării în domeniu și, eventual, ar asigura finanțarea unui proiect-pilot. Aceste cunoștințe sunt de talie mondială și pot fi aplicate atât în Europa, cât și la nivel mondial (de exemplu, tehnologiile aplicate în Germania de Est după reunificare). Cercetarea privind noile tehnologii și tehnici ar putea deveni un mediu de excelență pentru industria europeană.

4.10   Documentul privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) în domeniul gestionării deșeurilor din industria minieră menționează foarte pe scurt utilizarea BAT pentru trierea deșeurilor, în vederea unei procesări mai bune în viitor a haldelor de steril și a altor deșeuri.

4.11   Fondurile structurale europene dețin un rol crucial și asigură deja investiții substanțiale pentru cercetare și inovare. Pentru perioada curentă de finanțare (2007-2013) a fost prevăzută o sumă de aproximativ 86 de miliarde EUR. O mare parte a acestor fonduri rămâne încă necheltuită și ar trebui folosită mai eficient pentru inovare și pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

4.12   Fondurile structurale ale UE au fost deja utilizate ocazional în trecut, atunci când dezvoltarea unei noi infrastructuri regionale a putut fi combinată cu curățarea și reconversia fostelor regiuni industriale și miniere. Inițiativele cele mai de succes combină reprocesarea haldelor și depozitelor de deșeuri vechi cu noi mine, ceea ce – în majoritatea cazurilor – îmbunătățește viabilitatea economică datorită economiilor de scară.

4.13   Până în prezent, s-a cheltuit doar o sumă redusă din resursele financiare ale UE pentru tratarea și exploatarea în scopuri economice și ecologice a depozitelor de deșeuri miniere din UE. Cu toate acestea, unele inițiative și proiecte europene, cum ar fi Platforma tehnologică europeană pentru resurse minerale durabile, proiectele UE ProMine și EuroGeoSource se bucură de sprijinul financiar al Comisiei Europene și se așteaptă ca aceste proiecte să contribuie la baza de date privind tehnologiile inovatoare, informațiile cu privire la minereuri și deșeurile miniere.

5.   Deșeurile metalurgice. Conceptul de deșeuri industriale. Provocările pentru mediu. Oportunități economice și sociale

5.1   Conceptul de evacuări industriale nu a evoluat în mod substanțial de-a lungul timpului, în sensul că principiul „ceea ce nu este un produs, este deșeu” a rămas neschimbată. Totuși, sub impulsul unor inițiative politice recente în materie de mediu și de natură economică legate de deficitele de materii prime, conceptul de „produs” al unei activități industriale trebuie revizuit în mod substanțial.

5.2   În prezent, activitățile industriale complexe tind să obțină mai multe „coproduse” decât să genereze un singur produs (14). De exemplu, scoria de furnal este utilizată în prezent în producția de ciment ca o componentă importantă în multe amestecuri de ciment (15).

5.3   Legislația europeană în vigoare prevede ca un proces să genereze, pe lângă un anumit produs, numai subproduse și nu coproduse. Aceasta înseamnă că un subprodus, dacă nu este procesat în ciclul principal, este considerat rebut și poate fi reutilizat și supus tuturor reglementărilor privind deșeurile.

5.4   În realitate, nu este vorba despre o problemă de definiție a termenului (subprodusul sau coprodusul pot fi considerate echivalente). Problema este legată de limitările impuse de legislația actuală în cazul subprodusului. Articolul 5 din Directiva 2008/98/CE prevede ca un subprodus să îndeplinească patru criterii: (a) utilizarea ulterioară a substanței sau a obiectului este sigură; (b) substanța sau obiectul se poate utiliza direct, decât cele prevăzute de practica industrială obișnuită;(c; și (d) utilizarea ulterioară este legală, adică substanța sau obiectul îndeplinește toate cerințele relevante privind produsul, protecția mediului și protecția sănătății pentru utilizarea specifică și nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătății populației.

5.5   Deșeurile din industria metalurgică depozitate pot conține o serie de substanțe nocive, cum ar fi metalele grele, inclusiv sub formă de compuși care nu au servit la obținerea „produsului”. De asemenea, aceste substanțe (16) necesită deseori, dacă sunt depozitate, un tratament prealabil, în baza Directivei 2006/12/CE.

5.6   Provocarea de a considera un produs secundar un coprodus permite ca tratarea și/sau procesarea sa să se efectueze în cadrul instalației principale (ca în prezent) sau în cadrul unor sisteme menite să transforme coprodusul într-un produs nou care va fi lansat pe piață fără alte restricții decât aceea de a fi declarat coprodus. În prezent, acest lucru este posibil pentru societățile și instalațiile autorizate să proceseze deșeurile în baza Directivei 2006/12/CE.

5.7   Principalul beneficiu pentru mediu este reducerea daunelor pentru sol și peisaj. De exemplu, se poate estima că un milion de tone de scorie de oțel (scoria de oțel nealiat poate fi adusă în stare inertă) ocupă în depozit un volum de 900 000 m3 și ar permite economisirea aceluiași volum de excavare inertă pentru agregate (17). Un al doilea avantaj după aducerea scoriei în stare inertă pentru reutilizare este reducerea emisiilor (praf și levigarea metalului) în mediul înconjurător.

5.8   Din punct de vedere economic și social, activitățile legate de tratarea și reciclarea deșeurilor din industria metalurgică sunt activități inovatoare care necesită, pe lângă munca directă, activități de cercetare și dezvoltare pentru a minimiza impactul asupra mediului și a reduce costurile. În acest domeniu, s-a realizat un studiu interesant în Marea Britanie în 2010, prin care s-au identificat competențele angajatorului necesare pentru colectarea, gestionarea și tratarea deșeurilor municipale și industriale (18).

6.   Deșeurile din centralele termice. Rentabilizarea produselor de combustie a cărbunelui

6.1   Cărbunele este o resursă importantă, disponibilă în cantități mari în natură. În 2008, producția totală de antracit a fost de 579 de milioane de tone, iar producția totală de cărbune brun a fost de 965 de milioane de tone (19). Cărbunele furnizează 27 % din necesarul de energie primară la nivel global și generează 41 % din electricitatea la nivel mondial. Va crește în continuare importanța cărbunelui pentru producția de electricitate, acesta urmând să asigure 44 % din energia globală în 2030. Raportat la nivelurile de producție actuale, se estimează că rezervele de cărbune cunoscute vor fi disponibile 119 ani (20).

6.2   În urma arderii cărbunelui pentru a produce electricitate și căldură, rămân cantități imense de deșeuri care sunt motiv de îngrijorare și o provocare pentru comunitățile din UE și de la nivel mondial, din zonele unde se produc și se depozitează aceste tipuri de deșeuri. Din 1945, societăți și instituții de cercetare din SUA, Germania și Marea Britanie au identificat diferite posibilități de utilizare a acestor deșeuri, clasificate drept produse de combustie a cărbunelui. Principalele produse de combustie a cărbunelui sunt: cenușa volantă, cenușa de vatră, zgura, cenușa rezultată în urma combustiei în strat fluidizat, produsul de absorbție semi uscat, ghipsul rezultat în urma desulfurizării gazelor arse.

6.3   American Coal Ash Association (Asociația americană a cenușii de cărbune) a fost înființată în 1968 în SUA ca o organizație comercială având scopul de a reutiliza deșeurile provenite din centralele electrice pe bază de cărbune. Sarcina acestei asociații a fost avansarea gestionării și utilizării produselor de combustie a cărbunelui într-un mod responsabil din punctul de vedere al mediului, corect din punct de vedere tehnic, competitiv din punct de vedere comercial și care să susțină comunitatea locală (21).

6.4   American Coal Ash Association a calculat că, în SUA, producția de produse de combustie a cărbunelui a crescut de la aproximativ 25 de milioane de tone în 1966 la 135 de milioane de tone în 2008, iar utilizarea adecvată în aceeași perioadă a crescut de la 5 milioane de tone la 55 de milioane de tone.

6.5   În 2007, Asociația europeană a produselor de combustie a cărbunelui (22) (European Coal Combustion Products Association) a estimat producția totală de produse de combustie a cărbunelui în UE la peste 100 de milioane de tone pe an în UE 27 și 61 de milioane de tone în UE 15, din care 68,3 % cenușă volantă, 17,7 % ghips rezultat în urma desulfurizării gazelor arse, 9,4 % cenușă de vatră, 2,4 % zgură, 1,5 % cenușă rezultată în urma combustiei în strat fluidizat și 0,7 % produse de absorbție semi uscate.

6.6   La nivel mondial, dar și în Europa, utilizatorii potențiali ai produselor de combustie a cărbunelui nu sunt informați corect cu privire la proprietățile și avantajele utilizării acestor materiale și produse noi. În prezent, industria din SUA este cel mai mare producător și consumator de produse de combustie a cărbunelui, urmată de câteva țări din Europa, cum ar fi Germania și Regatul Unit. Această situație este în schimbare, iar țări precum China și India vor deveni lideri în producția și consumul de produse de combustie a cărbunelui (23).

6.7   Avantaje pentru mediu rezultate din utilizarea adecvată a deșeurilor provenite de la centralele energetice pe bază de cărbune:

calitatea îmbunătățită a mediului în apropierea centralelor termice pe bază de cărbune;

economisirea resurselor naturale;

reducerea cerinței de energie și a emisiilor de gaze cu efect de seră;

economisirea spațiului de depozitare.

6.8   Aplicațiile existente pentru produsele de combustie a cărbunelui:

producția de ciment și beton; cenușa volantă este liant pentru beton; (24)

solidificarea și stabilizarea deșeurilor periculoase;

utilizarea cenușii de vatră în amestecuri de asfalt pentru construcția de drumuri;

utilizarea ghipsului rezultat în urma desulfurizării gazelor în agricultură;

extracția cenosferei sau a metalelor. Cenosfera poate fi utilizată pentru beton ușor, materiale de structură, sinteza materialelor compozite foarte ușoare. Aplicațiile din industria automobilă, aviație, din producția de cauciucuri, vopsele și acoperitoare, pardoseli, cabluri, țevi, din construcție și din producția de aparate electrocasnice;

protejarea solului și recuperarea minelor abandonate;

cenușa de vatră se folosește în producția cărămizii și a cărămizii din argilă; cărămizile din cenușă volantă nu necesită ardere și pot încorpora un procent ridicat de materiale reciclate;

recuperarea germaniului din cenușa volantă de cărbune;

dezvoltarea unor noi vopsele și a altor aplicații pentru mediu; vopselele produse prin utilizarea produselor de combustie a cărbunelui sunt rezistente la apă, acid și solvenți organici;

produse care înlocuiesc lemnul;

utilizarea cenușii volante în tratarea apei reziduale, pentru metale grele, cum ar fi cadmiu sau nichel;

cercetare pentru transformarea cenușii volante toxice în spumă metalică pentru industria automobilelor.

6.9   În Europa, cantități mari de cenușă volantă sunt depozitate sau utilizate în aplicații cu valoare redusă, cu anumite excepții (de exemplu, în Țările de Jos și în Germania). Acest lucru este din cauza calității cenușii din UE care nu este întotdeauna potrivită pentru aplicații cu valoare ridicată, dar și din cauza lipsei de informare și promovare a utilizării benefice a produselor de combustie a cărbunelui în diferite aplicații. În viitor, se estimează că se va îmbunătăți calitatea cenușii volante datorită cerințelor de mediu pe care centralele energetice pe bază de cărbune trebuie să le respecte și datorită eforturilor din industrie de a arde cărbunele în mod eficient și ecologic.

6.10   Sunt necesare mai multe studii și cercetare pentru a înțelege factorii care influențează utilizarea produselor de combustie a cărbunelui. Obiectivul ar trebui să fie utilizarea inteligentă a acestor produse; în acest sens, sunt necesare soluții inovatoare de natură economică, în materie de management și logistică, alături de un sistem de clasificare a cenușii volante pe baza calității și de programe de cercetare și dezvoltare prin care să se îmbunătățească procesul de transformare a produselor de combustie a cărbunelui în materiale inovatoare noi și pentru consolidarea cunoștințelor actuale privind compoziția, morfologia și structura cenosferei din cenușa volantă.

6.11   Definiția juridică a produselor de combustie a cărbunelui ca deșeuri generează obstacole care descurajează utilizarea adecvată a deșeurilor provenite de la centrale energetice pe bază de cărbune. Clasificarea este o listă armonizată a deșeurilor care poate fi revizuită pe baza noilor cunoștințe și a rezultatelor cercetării. Produsele de combustie a cărbunelui care nu fac obiectul legislației privind deșeurile, pot face obiectul Regulamentului REACH.

Bruxelles, 26 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Conform Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în România există 77 de mine, reprezentând un volum de 340 de milioane de metri cubi și o suprafață de 1 700 de hectare și 675 de depozite de deșeuri, reprezentând un volum de 3,1 miliarde de metri cubi și 9 300 de hectare.

(2)  COM(2010) 614.

(3)  COM(2011) 21.

(4)  COM(2011) 25.

(5)  Ultimul raport, COM(2011) 13.

(6)  COM(2010) 546 final.

(7)  Totuși, nu există dispoziții privind necesitatea de „a reduce pericolul deșeurilor” odată ce acestea au fost acceptate sau sunt deja depozitate.

(8)  Recent a fost publicat un ghid privind stabilirea inventarelor, în sprijinul statelor membre.

(9)  G. Jordan și M. D. Alessandro: Mineritul, deșeurile miniere și aspecte de mediu legate de acestea: probleme și soluții în țările candidate din Europa Centrală și de Est (Mining, Mining Waste and Related Environmental Issues: Problems and Solutions in Central and Eastern European Candidate Countries), PECOMINES, JRC 2004 (EUR 20 868 EN).

(10)  A.M. Vijdea, S. Sommer, W. Mehl: Utilizarea tehnicii de teledetecție pentru cartografierea și evaluarea anomaliilor generate de deșeurile miniere de la nivel național până la nivel multinațional (Use of Remote Sensing for Mapping and Evaluation of Mining Waste Anomalies at National to Multi-Country Scale), PECOMINES, JRC 2004 (EUR 21 885 EN).

(11)  Din Planul național privind deșeurile din industriile extractive 2007-2015 (Plan Nacional de Residuos de Industrias Extractivas) reiese că în Spania există 988 de iazuri și baraje miniere înregistrate cu un volum total de 325 878 800 de metri cubi, iar volumul total de halde miniere create în perioada 1983-1989 a fost de aproximativ 1 375 673 315 de metri cubi. Din numărul total de halde miniere, 47,2 % sunt halde abandonate.

(12)  Agenția de Protecție a Mediului din SUA, prin Good Samaritan Initiative, oferă un model interesant privind căile de soluționare a aspectelor legate de responsabilitate.

(13)  Acest lucru ar trebui aplicat doar în cazul siturilor abandonate pentru care nu se poate identifica un operator responsabil.

(14)  De fapt, acest concept nu este nou. Un concept obișnuit din domeniul agriculturii este transferat în sectorul industriei, constând în redistribuirea deșeurilor organice în sol ca îngrășăminte sau utilizarea acestora în loc de combustibil.

(15)  Standardul european pentru ciment EN 197-1 cuprinde, în lista elementelor componente, de fapt, nouă tipuri de ciment; cantitatea de scorie variază între 6 % și 95 % în greutate.

(16)  De exemplu, praful din cuptoarele cu arc electric (conform estimărilor pentru UE 27, din producția de oțel nealiat rezultă 1,2 milioane de tone) conține fier (10 %-40 %), dar și zinc (21 %-40 %), plumb (până la 10 %) și cadmiu + cupru (până la 0,7 %). Scoria [conform estimărilor pentru UE 27, din producția de oțel nealiat, obținută atât din convertizoarele cu insuflare de oxigen (basic oxygen furnace – BOF), cât și din cuptoarele cu arc electric (electric arc furnace – EAF), rezultă 27 de milioane de tone] poate conține picături de oțel (până la 10 %) și oxizi de fier (10 %-30 %), mangan (3 %-9 %) și crom (1 %-5 %).

(17)  Se estimează că cele 27 de milioane de tone de deșeuri produse în UE 27 ar echivala în fiecare an cu un volum corespunzător unui pilon cu înălțimea de 20 m care ocupă un teritoriu de două ori mai mare decât suprafața orașului Milano.

(18)  http://www.viridor.co.uk/news/recycling-waste-industry-labour-market-investigation-published/

(19)  Raportul IEA 2008.

(20)  Asociația Mondială a Cărbunelui

(21)  Conform site-ului web al Asociației americane a cenușii de cărbune, aceasta efectuează și activități de cercetare, desfășoară anchete, elaborează documente tehnice și oferă expertiză în domeniul reciclării cenușii de cărbune, zgurii sau a materialelor rezultate în urma desulfurizării gazelor arse. Japonia are o organizație similară: Centrul pentru utilizarea cenușii de cărbune (Centre for Coal Ash Utilization).

(22)  Asociația europeană a produselor de combustie a cărbunelui a fost înființată în 1990, în prezent reprezintă peste 86 % din producția de produse de combustie a cărbunelui din UE 27.

(23)  De exemplu, în India se estimează că cerința de energie a țării va fi în jur de 260 000 MW în 2020, din care aproximativ 70 % va fi generată din cărbune. Centralele energetice pe bază de cărbune vor produce 273 de milioane de tone de produse de combustie a cărbunelui.

(24)  Conform Asociației americane a cenușii de cărbune peste jumătate din cantitatea de beton produsă în SUA este amestecată cu cenușă volantă.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/18


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Oportunități și provocări pentru creșterea competitivității sectorului european al prelucrării lemnului și al mobilei” (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 24/04

Raportor: dl Josef ZBOŘIL

Coraportor: dl Patrizio PESCI

La 20 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

Oportunități și provocări pentru creșterea competitivității sectorului european al prelucrării lemnului și al mobilei

(aviz din proprie inițiativă).

Comisia consultativă pentru mutații industriale, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 septembrie 2011. Raportor: dl Josef ZBOŘIL. Coraportor: dl Patrizio PESCI.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 26 octombrie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 120 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 2 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Utilizând în principal lemnul în calitate de materie primă naturală și regenerabilă, sectorul european al prelucrării lemnului și al mobilei (inclusiv industria de celuloză și hârtie) joacă un rol esențial în dezvoltarea unei economii ecologice. CESE a constatat că, din nefericire, la ora actuală există o serie de inconsecvențe fundamentale între anumite politici și inițiative ale UE, cu un impact considerabil asupra competitivității și profitabilității industriei lemnului.

1.2   Din cauza subvențiilor și a altor măsuri care promovează utilizarea biomasei (lemnul fiind unul din principalii combustibili pentru producerea de energie din biomasă), sectorul se confruntă cu o concurență crescândă pentru materie primă cu sectorul energiei regenerabile. Există, de asemenea, dificultăți în ceea ce privește investițiile, cercetarea, formarea profesională și atragerea lucrătorilor tineri, precum și restricții administrative cu privire la achizițiile publice. În plus, industria producătoare de mobilă se confruntă cu o creștere dramatică a prețului unor materii prime precum pielea, masele plastice, fibrele naturale și produse derivate din petrol.

1.3   CESE solicită instituțiilor UE și ale statelor membre să se angajeze cu fermitate în vederea adaptării și dezvoltării unui cadru juridic care să contribuie la consolidarea competitivității sectorului și care să îmbunătățească accesul la această materie primă pentru sectorul de prelucrare a lemnului și al mobilei, precum și pentru industria de celuloză și hârtie. CESE dorește să atragă atenția asupra necesității de a elabora un studiu amănunțit privind problemele în aprovizionarea cu materie primă lemnoasă pentru industria de prelucrare a lemnului și sectorul energiei regenerabile (biomasă).

1.3.1   CESE încurajează Comisia să coopereze cu industria lemnului în vederea luării de măsuri adecvate specifice pentru a rezolva aceste probleme. Pentru a facilita cooperarea, Comitetul propune crearea unui grup informal de experți independenți la nivel interinstituțional – cu implicarea actorilor relevanți – pe tema „lemnului ca materie primă durabilă”. CCMI este desigur interesată să facă parte din această entitate.

1.4   Studiul european „EUwood” (1) arată că se preconizează o creștere a consumului de masă lemnoasă pentru producerea de energie de la 346 de milioane de metri cubi în 2010 (3,1 exajoule) la 573 de milioane de metri cubi (5 exajoule) în 2020; în 2030, consumul ar putea ajunge la 752 de milioane de metri cubi (6,6 exajoule). Aceste rezultate se bazează pe ipoteza că procentajul lemnului în cadrul energiei obținute din surse regenerabile va scădea de la 50 % în 2008 la 40 % în 2020. Se preconizează un deficit de 200 de milioane de m3 de lemn în 2025, respectiv de 300 de milioane de m3 în 2030.

1.5   CESE se pronunță în favoarea includerii lemnului, în calitatea sa de materie primă esențială, în Parteneriatul european pentru inovare privind materiile prime, în conformitate cu recomandările formulate în comunicarea Comisiei Europene privind materiile prime. Într-un asemenea context, posibilitățile de reutilizare și reciclare pot fi exploatate în mod deosebit.

1.6   Politicile UE din domeniul forestier ar trebui să sprijine o gestionare activă a pădurilor; CESE recomandă în special promovarea din partea Comisiei Europene a silviculturii energetice cu perioadă scurtă de rotație. De asemenea, ar trebui analizate măsurile care să asigure ca lemnul care poate fi utilizat în scopuri industriale să nu fie folosit pentru producerea de energie regenerabilă.

1.7   CESE subliniază necesitatea unei promovări active a clădirilor ecologice care, pe întreaga durată a ciclului de viață, utilizează structuri și proceduri care respectă mediul și care sunt eficiente din punct de vedere al resurselor utilizate. În acest scop, CESE, în cooperare cu serviciile competente ale Comisiei, ar putea sprijini un eveniment anual, cum ar fi de exemplu un atelier, destinat prezentării unor construcții sau concepte durabile.

1.8   CESE salută propunerea vicepreședintelui Comisiei Europene Antonio Tajani de a introduce un „test de competitivitate” înaintea semnării unui acord de parteneriat comercial între UE și alte țări terțe. CESE este, de asemenea, de acord cu faptul că trebuie evaluat impactul ansamblului de alte inițiative politice asupra competitivității industriale (de exemplu politicile energetice, comerciale, de mediu, cele sociale și de protecție a consumatorilor) înainte de punerea lor în aplicare.

1.9   Pentru a crește productivitatea și a se menține în fruntea concurenței, sectorul are nevoie de lucrători calificați care și-au însușit cele mai noi cunoștințe și tehnologii. CESE salută abordarea proactivă din partea industriei de a reduce expunerea lucrătorilor la agenți nocivi la locul de muncă și angajamentul întreprinderilor de asigurare a locurilor de muncă și a carierei profesionale și de menținere și promovare a sănătății și bunăstării lucrătorilor, de dezvoltare a cunoștințelor și competențelor și de conciliere a vieții profesionale cu cea privată.

1.10   Până în prezent, succesele în elaborarea unor proiecte privind prelucrarea lemnului și producția de mobilă care să fie acceptate la nivel UE au fost foarte modeste. Pentru a oferi sectorului european de prelucrare a lemnului și al mobilei un sprijin mai substanțial privind cercetarea și dezvoltarea, viitoarele programe vor trebui să țină seama de dificultățile și necesitățile specifice întreprinderilor mici și mijlocii.

1.11   CESE dorește să atragă din nou atenția asupra importanței unei strânse cooperări între întreprinderi și instituțiile publice naționale și europene în domeniul combaterii contrafacerilor. Prin urmare, CESE sprijină crearea unui brevet unitar european și solicită definirea unei „fișe a produsului” pentru produsele de mobilă. Dezvoltarea unor tehnologii care facilitează autentificarea ar constitui, de asemenea, un ajutor considerabil. CESE recomandă ca UE să ia măsuri pentru a consolida capacitatea autorităților vamale naționale și sugerează organizarea unei Zile europene sau naționale de combatere a contrafacerilor.

2.   Industria prelucrării lemnului și a mobilei în Uniunea Europeană  (2)

2.1   Industria prelucrării lemnului și a mobilei reprezintă un sector vital, durabil, inovator și ecologic, cu o cifră de afaceri de aproximativ 221 miliarde de euro în anul 2008, cu 2,4 milioane de angajați în peste 365 000 de întreprinderi, în marea lor majoritate IMM-uri. Aproape jumătate din această cifră de afaceri este realizată de industria mobilei, urmată de producția de elemente de construcție (19,3 %), producția de cherestea (13,9 %) și de panouri de lemn (9,2 %). Criza economică și financiară generală a avut un impact major asupra întregului sector: cifra de afaceri între 2008 și 2009 a scăzut cu peste 20 %. Cealaltă industrie din cadrul acestui sector, cea a celulozei și hârtiei, înregistrează o cifră de afaceri de 71 de miliarde de euro și produce 36 de milioane de tone de celuloză și 89 de milioane de tone de hârtie.

2.2   În termeni de ocupare a forței de muncă, industria mobilei acoperă 51 % din locurile de muncă din acest sector. Ca număr de locuri de muncă, Italia ocupă primul loc cu 363 000 de angajați, urmată de Polonia, Germania, Spania și Regatul Unit. Noile state membre UE au un procentaj foarte ridicat de locuri de muncă în industria prelucrării lemnului: 34 % din numărul total de locuri de muncă aparțin acestui sector. Deseori, sectorul prelucrării lemnului și al producției de mobilă oferă locuri de muncă aflate în regiuni îndepărtate sau mai puțin industrializate ori dezvoltate și are o contribuție importantă la economia rurală. Industria hârtiei și celulozei oferă 235 000 de locuri de muncă directe și 1 milion de locuri de muncă indirecte. 60 % din totalul locurilor de muncă se află în zone rurale.

2.3   Utilizând în principal o materie primă naturală și regenerabilă, și anume lemnul, acest sector are un bilanț pozitiv în ceea ce privește durabilitatea; el se află în avangarda dezvoltării unei economii verzi, care constituie unul din obiectivele majore pentru viitorul UE. Industria celulozei și hârtiei trebuie de asemenea considerată drept deosebit de ecologică. În ceea ce privește materia primă, jumătate din fibrele utilizate pentru producția de hârtie provin din reciclare. Cealaltă jumătate demonstrează o utilizare judicioasă a resurselor: 20-30 % din aceste fibre provin din reziduuri din alte industrii, operațiunile de rărire a pădurilor acoperă 40-60 %, și doar 20-30 % sunt fibre care provin din tăieri.

2.4   Din nefericire, la ora actuală există o serie de inconsecvențe între anumite politici și inițiative ale UE, cu un impact considerabil asupra competitivității și profitabilității industriei lemnului. Din cauza subvențiilor și a altor măsuri care promovează utilizarea biomasei (lemnul fiind unul din principalii combustibili pentru producerea de energie din biomasă), sectorul se confruntă cu o concurență crescândă pentru materie primă cu sectorul energiei regenerabile. Există, de asemenea, dificultăți în ceea ce privește investițiile, cercetarea, educația și formarea profesională și atragerea lucrătorilor tineri. Restricții administrative cu privire la achizițiile publice exercită presiuni suplimentare asupra sectorului.

2.5   Mai mult, sectorul se confruntă cu o concurență crescândă din partea economiilor emergente, cu costuri scăzute, și cu un număr crescând de bariere comerciale de ordin tehnic. În plus, industria producătoare de mobilă nu se confruntă doar cu dificultăți în aprovizionarea cu materie primă lemnoasă, ci și cu o creștere dramatică a prețului unor materii prime precum pielea, masele plastice, fibrele naturale și derivatele din petrol.

2.6   Fără un angajament hotărât din partea instituțiilor UE în vederea elaborării unui cadru legislativ care să dea un nou impuls competitivității și să garanteze aprovizionarea cu materie primă a sectorului de prelucrare a lemnului și al mobilei, viitorul întregului sector va rămâne incert.

3.   Efectele legislației europene în materie de energie regenerabilă asupra cererii de lemn

3.1   CESE este deosebit de îngrijorat cu privire la impactul pe care Pachetul integrat de măsuri privind energia și schimbările climatice al Comisiei îl va avea asupra disponibilității generale a lemnului ca materie primă pentru industria de resort. CESE regretă că utilizarea unor sisteme de subvenții necorespunzătoare în domeniul producției de energie regenerabilă, constituite pentru a îndeplini angajamentele în materie de mediu, a făcut ca arderea directă a lemnului să fie mai profitabilă decât utilizarea sa pentru produse. Acest fapt are un impact considerabil asupra aprovizionării întreprinderilor de prelucrare a lemnului, afectând competitivitatea și rentabilitatea acestora.

3.2   CESE solicită Comisiei Europene să elaboreze un studiu amănunțit privind problemele în aprovizionarea cu materie primă lemnoasă pentru industria de prelucrare a lemnului și sectorul energiei regenerabile (biomasă). CESE încurajează Comisia să coopereze cu industria lemnului în vederea luării de măsuri adecvate specifice pentru a rezolva aceste probleme. Pentru a facilita cooperarea, Comitetul propune crearea unui grup informal de experți independenți la nivel interinstituțional – cu implicarea actorilor relevanți – pe tema „lemnului ca materie primă durabilă”. CCMI este desigur interesată să facă parte din această entitate.

3.3   CESE susține apelul industriei prelucrătoare a lemnului și a hârtiei în favoarea unei abordări echilibrate pentru utilizarea lemnului ca biomasă, pentru a evita denaturări ale pieței în ceea ce privește disponibilitatea și prețul materiei prime lemnoase pentru industria prelucrătoare. Trebuie ținut seama și de faptul că multe întreprinderi producătoare de plăci aglomerate au fost obligate să-și reducă capacitatea de producție în intervalul iunie 2009-iunie 2011, ceea ce nu s-a datorat unor motive financiare sau tehnice, ci lipsei de materie primă disponibilă.

3.4   Cu toate că biomasa lemnoasă are, de departe, cea mai mare densitate de putere (flux de energie în watt per metru pătrat), această valoare este totuși foarte scăzută (0,6 W/m2). O termocentrală pe bază de lemn cu o capacitate instalată de 1 GW, un factor de capacitate de 70 % și o eficiență a conversiei energetice de 35 %, ar necesita o recoltă anuală de pe o suprafață de aproximativ 330 000 de hectare de plantație, ceea ce echivalează cu o suprafață de aproape 58 pe 58 de km (3). Îndeplinirea obiectivelor europene privind energiile regenerabile cu utilizarea cotei prevăzute pentru biomasă ar necesita între 340 și 420 de milioane de metri cubi plini de biomasă lemnoasă.

3.5   Cu privire la promovarea surselor regenerabile de energie (SRE) și biomasei, CESE consideră drept esențiale următoarele principii:

Statele membre ar trebui să stabilească în cadrul planurilor lor de acțiune privind sursele regenerabile de energie ce cantități de biomasă lemnoasă sunt disponibile în mod clar pentru utilizarea ca energie în țara și regiunea respectivă și volumul utilizat deja în cadrul industriei prelucrătoare a lemnului, înainte de implementarea unor măsuri de promovare a utilizării surselor regenerabile de energie;

În vederea restabilirii unui echilibru natural între utilizarea lemnului ca materie primă și utilizarea biomasei în scopuri energetice, subvențiile arderea directă a lemnului trebuie evitate;

Ar trebui prevăzute metode adecvate pentru a asigura un grad optim de recuperare și reciclare a deșeurilor de lemn și a reziduurilor din producție;

Promovarea principiului utilizării în cascadă (fabricarea produselor, reutilizare, repararea și reciclarea, valorizarea conținutului energetic);

Măsurile pentru o disponibilizare sporită a lemnului din păduri și alte surse ar trebui promovate (4) de către instituțiile europene și naționale, oferind sprijin pentru culturile silvice cu ciclu de producție scurt prevăzute pentru producția de energie.

3.6   Din punct de vedere economic, valoarea adăugată în cadrul industriei prelucrătoare a lemnului este calculată la 1 044 euro pentru o tonă de lemn uscat, și 118 euro pentru o tonă de lemn utilizat drept bioenergie. În termeni de ocupare a forței de muncă, industria prelucrătoare a lemnului generează 54 de ore de muncă pentru o tonă de lemn uscat, față de doar două ore de muncă în sectorul bioenergiei (5). În ceea ce privește ciclul de carbon, industria prelucrătoare a lemnului generează beneficii considerabil mai mari în termeni de ocupare a forței de muncă și de valoare adăugată decât arderea directă a lemnului.

3.7   Sectorul prelucrării lemnului a contribuit la utilizarea durabilă a energiei și a resurselor naturale de multe decenii, fiind un pionier în domeniul producerii de energie regenerabilă. Aceasta reprezintă o altă contribuție vitală la atenuarea schimbărilor climatice.

3.8   În plus, au fost realizate economii importante de energie prin investiții în echipamente și procese de ultimă generație, iar o parte considerabilă a energiei necesare pentru procesele industriale de prelucrare a lemnului este produsă din biomasă lemnoasă nepotrivită reciclării. Într-adevăr, până la 75 % din energia utilizată pentru fabricarea produselor din lemn este produsă din reziduuri lemnoase și lemn recuperat. Nu în ultimul rând, industria îmbunătățește în mod constant rata de reciclare a lemnului prin investiții considerabile în tehnologii inovatoare.

3.9   Lemnul este o resursă limitată, iar industria prelucrării lemnului este hotărâtă să o utilizeze în modul cel mai eficient cu putință. În ultimele două decenii, sectorul a dezvoltat rețele logistice pentru colectarea și recuperarea lemnului reciclat. În același timp, CESE recunoaște că în câteva țări membre, resurse prețioase de materie lemnoasă sunt trimise în depozite, în contradicție cu obiectivele Directivei privind depozitele de deșeuri (1999/31/CE). CESE solicită Comisiei Europene să garanteze punerea corectă în aplicare a Directivei privind depozitele de deșeuri, pentru a asigura că resursele de materie lemnoasă care pot fi afectate unei utilizări industriale sau utilizate pentru generarea de energie regenerabilă nu sunt risipite.

4.   Lemnul ca soluție cu multiple întrebuințări pentru economisirea energiei în clădiri

4.1   Eficiența energetică reprezintă unul din elementele esențiale ale Strategiei Europa 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Ea constituie „una din cele mai eficiente căi de a ameliora securitatea energetică și a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și alte emisii poluante” (6).

4.2   Clădirile sunt responsabile pentru 40 % din consumul de energie și 36 % din emisiile de dioxid de carbon în UE. Performanța energetică a clădirilor este esențială pentru îndeplinirea pe termen scurt și lung a obiectivelor UE privind clima și energia.

4.3   Lemnul ca material de construcție poate constitui o soluție pentru îmbunătățirea cu costuri reduse a performanței energetice a clădirilor; numeroase studii științifice internaționale au dovedit că acele clădiri cu structură de rezistență din lemn prezintă emisii de gaze cu efect de seră mai reduse în comparație cu cele cu structură de rezistență din oțel și beton (cu 26 %, respectiv 31 % mai reduse). De asemenea, casele cu o structură de rezistență din oțel și beton consumă 17 %, respectiv 16 % mai multă energie încorporată și elimină 14 %, respectiv 23 % mai multe substanțe poluante decât casele cu structură de lemn. Astfel, sectorul ar putea juca un rol major în susținerea obiectivelor stabilite în Foaia de parcurs a CE de reducere cu 80 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050.

4.4   CESE subliniază necesitatea unei promovări a clădirilor ecologice care, pe întreaga durată a ciclului de viață, utilizează structuri și proceduri care respectă mediul și care sunt eficiente din punct de vedere al resurselor utilizate. Acest ciclu cuprinde fazele de elaborare, construcție, exploatare, întreținere, renovare și demolare. Utilizarea metodei de evaluare a ciclului de viață (LCA: Life Cycle Assessment) ar trebui promovată. Această metodă include identificarea materialului cu cel mai mic impact asupra încălzirii globale.

4.5   CESE deplânge faptul că există în continuare bariere (de ordin legislativ sau la nivelul percepțiilor) care îngreunează utilizarea mai amplă a lemnului și a produselor pe bază de lemn pentru clădirile de locuințe în UE. Este nevoie de inițiative ad-hoc la nivel național pentru a îmbunătăți nivelul de cunoștințe al autorităților locale și regionale cu privire la lemn ca material de construcție. Mai mult, lipsa unei pregătiri, formări și a unor cunoștințe specifice, nu numai în cadrul industriei prelucrătoare a lemnului, dar și în profesiile conexe (ingineri constructori, arhitecți etc.) constituie una din cele mai mari bariere în calea utilizării pe o scară mai largă a lemnului pentru construcție.

4.6   Din păcate, rolul pozitiv al lemnului în construcția de locuințe nu este (întotdeauna) recunoscut pe deplin în cadrul schemelor de evaluare a construcțiilor ecologice aplicate în prezent. Unele din acestea, prin însăși originea lor, s-au pronunțat în mod clar împotriva utilizării lemnului. Astfel, CESE se pronunță în favoarea unor metode general acceptate de evaluare a ciclului de viață care țin cont de toate avantajele și dezavantajele materialelor de construcții, inclusiv stocarea de dioxid de carbon.

4.7   Încurajarea utilizării produselor din lemn reprezintă cea mai ecologică din opțiunile posibile: prin utilizarea întregului potențial al lemnului (efecte de depresiune și de substituire) pentru clădiri, Europa ar putea reduce emisiile de CO2 cu 300 de milioane de tone, (între 15 și 20 %) (7). CESE recunoaște că prin utilizarea de materiale ecologice pentru clădiri se pot obține economii de energie considerabile în clădiri

4.8   Într-un sens mai general, cu privire la stadiul actual al dezbaterilor privind schimbările climatice, în special în ceea ce privește discuțiile cu privire la exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF), CESE solicită autorităților:

recunoașterea produselor din lemn ca depozite de carbon (8);

promovarea utilizării de materiale care funcționează ca depozite de carbon și a căror amprentă de carbon sau alte resurse este mai redusă.

5.   Economia mondială: provocări și oportunități pentru industria prelucrătoare a lemnului și mobilei

5.1   În prezent, distanțele geografice nu mai protejează împotriva concurenței.

5.2   Globalizarea a afectat industria prelucrătoare a lemnului și a mobilei din Europa în diferite domenii:

Presiuni prin importuri din țări cu costuri mai reduse, în special din Asia, nu doar la produse de consum, precum mobila sau materialele pentru podele (parchet și laminat), dar și la placaj, unde deja a fost introdusă o taxă vamală ca măsură antidumping. Prețurile pentru placaj și mobilă se află sub presiuni masive datorită concurenței din China.

Exportul de bușteni (fag, stejar, plop) spre China, de unde aceste materiale se întorc în Europa ca produse (semi) finite. Conform autorităților vamale chineze, importurile totale de bușteni s-au ridicat la 11 milioane de m3 în primele patru luni ale anului 2010, cu 24 % mai mult decât în perioada echivalentă a anului precedent. În 2009, valoarea importurilor de produse fabricate din lemn în sensul strict al cuvântului s-a ridicat la 7 miliarde de euro. De mulți ani, China este principalul furnizor de mobilă al UE. Din 2008, peste 50 % din totalul importurilor în Europa au provenit din China. În prezent, importurile de mobilă din China sunt cu 46,9 % mai mari față de 2005, în condițiile în care valoarea totală a importurilor a crescut doar cu 12,6 % în această perioadă, ceea ce subliniază, o dată în plus, ponderea Chinei.

5.3   Instituțiile europene ar trebui să garanteze condiții de piață echitabile, în cadrul cărora să se aplice aceleași norme pentru producătorii europene și concurenții lor. CESE salută propunerea vicepreședintelui Comisiei Europene, Antonio Tajani, de a introduce un „test de competitivitate” înainte de semnarea unor acorduri de cooperare comercială între UE și țări terțe. Viitoarele acorduri comerciale și de investiții între UE și țări din afara Uniunii ar trebui să fie negociate pe baza unei evaluări de impact încheiate înainte de începerea negocierilor. În plus, CESE se declară de acord că ar trebui evaluate efectele tuturor inițiativelor politice asupra competitivității industriale (cum ar fi cele privind energia, comerțul, mediul și cele sociale și privind protecția consumatorilor) înainte de punerea lor în aplicare.

5.4   În condițiile în care multe dintre efectele globalizării nu pot fi reduse sau evitate, industriile europene de prelucrare a lemnului și a mobilei va trebui să înregistreze noi progrese, dezvoltându-se către segmente noi și inovatoare. Sectorul s-a concentrat deja pe dezvoltarea unor avantaje concurențiale, precum:

producție flexibilă care permite o adaptare a produselor la cerințele clienților;

specificații de înaltă calitate și tehnologie avansată;

design superior;

dezvoltarea altor valori decât a celei bazate pe preț (de exemplu mărcile sau experiența de vânzare).

integrarea serviciilor înainte și după vânzarea propriu-zisă;

o distribuție rapidă, cu stocuri cât mai reduse.

5.5   Astfel, industria europeană de profil se concentrează asupra unui proces continuu de inovare în ceea ce privește tehnologia, funcționalitatea și aspectul estetic. Produsele de nișă originale și deosebit de inovatoare sunt esențiale pentru a face față concurenței din China, capabilă să producă toată gama de produse la prețuri aflate mult sub nivelul celor europene.

6.   Aspecte sociale

6.1   Sectorul prelucrării lemnului și al mobilei este supus unor presiuni enorme, rezultatul unei serii de factori externi de stres, cum ar fi globalizarea pieței, ritmul accelerat al schimbărilor tehnologice și recenta criză financiară globală. Reorientarea clară spre strategii de piață care să permită competitivitatea și să mențină sectorul ca parte importantă a economiei europene constituie un imperativ. Provocările sectorului includ în special planurile de pensie, faptul că sectorul înregistrează un nivel de educație sub medie, abilitatea de a-i atrage și menține pe tinerii lucrători și adaptarea cerințelor cu privire la calificare. Evoluția demografică a forței de muncă din acest sector ar trebui monitorizată cu atenție, luându-se în avans măsuri de remediere, pentru a facilita dezvoltarea viitoare a sectorului.

6.2   Disponibilitatea unei forțe de muncă bine calificată constituie un aspect esențial. Competențele specifice cerute în cadrul ciclului de producție al mobilei sau al produsului din lemn pot determina însuși succesul produsului. Calificarea lucrătorilor trebuie să se bazeze nu doar pe modele tradiționale, ci și pe noile cerințe ale pieței și dezvoltarea tehnologică.

6.3   În prezent, un motiv de îngrijorare special îl reprezintă îmbătrânirea forței de muncă în majoritatea sub-sectoarelor acestei industrii și lipsa de popularitate a acesteia în rândul tinerilor lucrători. Această industrie are nevoie de lucrători care și-au însușit cele mai noi competențe și tehnologii.

6.4   Industria cooperează cu organizațiile de sector și sindicatele (9) pentru a rezolva aceste probleme, concentrându-se mai ales asupra lipsei de competențe profesionale și necesității de a atrage lucrători tineri. Un factor decisiv pentru relansarea competitivității sectorului constă în asigurarea unui număr suficient de lucrători calificați care să corespundă cerințelor pieței forței de muncă. Programele de calificare din cadrul școlilor profesionale ar trebui să corespundă necesităților în materie de forță de muncă.

6.5   De asemenea, industria a depus eforturi pentru a reduce expunerea lucrătorilor la agenți nocivi la locul de muncă, prin desfășurarea de proiecte de cele mai bune practici privind sănătatea și securitatea, finanțate de Comisia Europeană. Proiectele „REF-Wood” și „Less Dust” sunt cele mai bune exemple privind angajamentul industriei prelucrătoare a lemnului de a crea un mediu de lucru sănătos pentru lucrătorii săi. Aceste inițiative ale partenerilor sociali europeni au urmărit îmbunătățirea locurilor de muncă prin crearea de condiții de muncă mai bune și ar trebui să fie urmate de o evaluare a impactului și identificarea măsurilor care să permită atingerea obiectivelor stabilite de partenerii sociali. Sectorul prelucrării lemnului și al mobilei consideră drept esențiale asigurarea locurilor de muncă și a evoluției în carieră, garantarea sănătății și bunăstării lucrătorilor, dezvoltarea de aptitudini și competențe și reconcilierea dintre viața profesională și cea familială. CESE salută și sprijină existența unor carte sociale privind drepturile și obligațiile lucrătorilor și salariaților la nivel de întreprindere.

6.6   Trebuie subliniat că prin însăși natura lor, aceste industrii dețin un potențial considerabil pentru dezvoltarea unor locuri de muncă ecologice la nivel local, date fiind utilizarea de materie primă regenerabilă și consumul redus de energie, precum și faptul că aceste întreprinderi sunt deseori amplasate în zone rurale.

7.   Cercetare și inovare

7.1   Pentru a asigura accesul la programele europene de cercetare și dezvoltare, sectorul lemnului a creat, împreună cu partenerii săi din industria celulozei și hârtiei și proprietarii de păduri, așa-numita Platformă tehnologică din sectorul forestier. Cu toate că astfel s-a deschis calea spre diferitele oportunități oferite de activitatea de cercetare și dezvoltare, succesele în elaborarea unor proiecte privind prelucrarea lemnului și producția de mobilă care să fie acceptate la nivel UE au fost până în prezent foarte modeste, în condițiile în care doar puține IMM-uri dispun de resursele necesare pentru a participa.

7.2   Programele de cooperare ale UE, cum ar fi ERA-NETs, s-au dovedit a fi mai potrivite necesităților IMM-urilor și au deschis noi perspective specifice pentru întreprinderile acestui sector.

7.3   Pentru a oferi sectorului de prelucrare a lemnului și mobilei un sprijin mai substanțial privind cercetarea și dezvoltarea, viitoarele programe europene de cercetare și dezvoltare vor trebui să țină seama de specificul întreprinderilor mici și mijlocii, pentru a facilita accesul la aceste programe și a răspunde mai bine la preocupările cotidiene ale întreprinderilor.

7.4   Prin urmare, CESE invită Comisia Europeană și statele membre să acorde atenția cuvenită acestor observații și să le ia în considerare în cadrul actualei consultări publice cu privire la Cartea verde privind cadrul strategic comun pentru viitoarele programe de finanțare a cercetării și a inovării în UE. De asemenea, CESE încurajează instituțiile europene să lanseze inițiative pentru a stimula dezvoltarea inovării ne-tehnologice.

7.5   Se știe că inovarea se dezvoltă în mod organic; ea nu poate fi produsă „la cerere”. Autoritățile naționale și europene pot însă sprijini procesul de inovare prin punerea la dispoziție a unor condiții-cadru care pot determina întreprinderile să investească timp și bani în propriul lor viitor.

7.6   Politica europeană privind materiile prime s-a concentrat în mare măsură pe materialele critice și mai puțin pe alte materii prime, cum ar fi lemnul sau hârtia reciclată. Pentru a înlătura această lacună manifestă a politicii europene, CESE se pronunță în favoarea includerii lemnului, în calitatea sa de materie primă esențială, în Parteneriatul pentru inovare privind materiile prime, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene privind materiile prime.

8.   Drepturile de proprietate intelectuală și contrafacerea

8.1   Protejarea și impunerea dreptului de proprietate intelectuală trebuie să reprezinte o prioritate pentru a asigura competitivitatea UE în cadrul economiei globale, în condițiile unei rate crescânde de contrafacere și piraterie de produse în multe sectoare. CESE subliniază importanța unei mai bune cooperări în domeniul drepturilor de proprietate industrială, în special prin crearea unui brevet UE.

8.2   De asemenea, CESE dorește să sublinieze necesitatea unei cooperări strânse între industrie și instituțiile guvernamentale (la nivel european și național) pentru a combate contrafacerea produselor. În acest sens, o mai bună pregătire a autorităților publice și vamale, precum și o sensibilizare a consumatorilor, reprezintă priorități esențiale. Dezvoltarea unor tehnologii care să faciliteze distingerea produselor originale de cele contrafăcute ar trebui să ajute în mod considerabil în acest sens. CESE recomandă ca UE să ia măsuri pentru a consolida capacitatea autorităților vamale de a combate acest tip de comerț.

8.3   Inițiativa italiană „Ziua națională de luptă împotriva contrafacerii” organizată la Roma și o serie de alte orașe din Italia de către Confindustria reprezintă un bun exemplu în acest sens. CESE invită instituțiile europene să organizeze un eveniment similar la nivel european și național.

8.4   Produsele contrafăcute de mobilă pot pune în pericol sănătatea sau însăși viața. Ca o măsură de consolidare a drepturilor de proprietate intelectuală și de combatere a produselor contrafăcute, CESE propune Comisiei Europene crearea unei „fișe a produsului” pentru produsele de mobilă. Această fișă ar trebui să însoțească obiectul cumpărat, garantând transparența necesară în relațiile comerciale între producători, furnizori și consumatori. Produsele de mobilă vândute pe piața europeană ar trebui să furnizeze cel puțin următoarele informații: denumirea legală sau codul TVC al produsului, denumirea comercială a producătorului sau importatorului, originea produsului, prezența unor materiale sau substanțe care pot fi dăunătoare pentru om sau pentru mediu, informații cu privire la materialele utilizate și metodele de producție, dacă acestea sunt importante pentru calitatea sau caracteristicile produsului, instrucțiunile de utilizare.

8.5   Comitetul recunoaște necesitatea stringentă de a sprijini sectorul mobilei și al prelucrării lemnului, prin reforme economice care urmăresc promovarea internațională a produselor și asigură condiții concurențiale echitabile. UE ar trebui să solicite economiilor emergente să treacă la reforma sistemelor lor naționale pentru a elimina ineficiența birocratică sau pentru a compensa dezechilibrele birocratice și de reglementare care ar putea exista prin tarifele vamale impuse. Cadrul legal ar trebui de asemenea îmbunătățit, pentru a crea un cadru de reglementare clar definit pentru întreprinderile europene care doresc să investească pe piețe din țări terțe.

Bruxelles, 26 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Studiul european sursă intitulat „Potențialul real pentru schimbările în creșterea și utilizarea pădurilor din UE. EUwood” (Real potential for changes and growth and use of EU forests. EUwood), pagina 45, capitolul 3.5 Cererea viitoare de energie produsă din masă lemnoasă: „… Se preconizează o creștere a consumului de masă lemnoasă pentru producerea de energie de la 346 de milioane de metri cubi în 2010 (3,1 exajoule) la 573 de milioane de metri cubi (5 exajoule) în 2020; în 2030, consumul ar putea ajunge la 752 de milioane de metri cubi (6,6 exajoule). Aceste rezultate se bazează pe ipoteza că procentajul lemnului în cadrul energiei obținute din surse regenerabile va scădea de la 50 % în 2008 la 40 % în 2020”.

(2)  Sursa: European Panel Federation (EPF), Raportul anual 2009-2010.

(3)  Vaclav Smil: Power Density Primer – Understanding the Spatial Dimension of the Unfolding Transformation to Renewable Electricity Generation, mai 2010

(4)  „Mobilizarea și utilizarea eficientă a lemnului și a reziduurilor lemnoase pentru producerea de energie”. Raportul grupului de lucru ad-hoc II al Comitetului permanent forestier „Mobilizarea și utilizarea eficientă a lemnului și a reziduurilor lemnoase pentru producerea de energie”.

(5)  Combate schimbările climatice: utilizează lemnul. Publicație CEI-Bois, noiembrie 2006.

(6)  Planul 2011 pentru eficiență energetică, COM(2011) 109 final.

(7)  CEI-Bois: www.cei-bois.org

(8)  Dušan Vácha, TSU Internship, Harvested Wood Products, approaches, methodology, application, IPCC/NGGIP/IGES, Kanagawa, Japan, mai 2011.

(9)  A se vedea de exemplu carta socială a concernului Pfleiderer AG (PASOC), semnată la Frankfurt am Main (Germania) la 30 noiembrie 2010. http://www.pasoc.innopas.eu/fileadmin/docs/documents/sozialcharta/EN__IFA-PAG.pdf.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/24


Avizul Comitetului Economic și Social European privind perspectivele de ocupare durabilă a forței de muncă în sectorul feroviar, în cel al materialului rulant și pentru producătorii de infrastructură: modul în care mutațiile industriale vor influența ocuparea forței de muncă și baza competențelor la nivel european (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 24/05

Raportor: dl Brian CURTIS

Coraportor: dna Monika HRUŠECKÁ

La 20 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Perspectivele de ocupare durabilă a forței de muncă în sectorul feroviar, în cel al materialului rulant și pentru producătorii de infrastructură: modul în care mutațiile industriale vor influența ocuparea forței de muncă și baza competențelor la nivel european (aviz din proprie inițiativă).

Comisia consultativă pentru mutații industriale, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 septembrie 2011. Raportor: dl Brian CURTIS, coraportor: dna Monika HRUŠECKÁ.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 104 voturi pentru și o abținere.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Sectorul european al echipamentelor feroviare s-a dovedit capabil să ofere, în situația actuală, soluții în materie de mijloace de transport ecologice și practice, care să satisfacă cerințele ridicate în ceea ce privește mobilitatea și reducerea concentrațiilor de dioxid de carbon. Declinul pieței interne și accesul limitat pe alte piețe amenință poziția de lider a industriei europene. Ambițioasa agendă a UE în materie de transporturi nu poate fi îndeplinită fără o industrie europeană solidă. CESE recomandă următoarele acțiuni pentru consolidarea poziției strategice a acestui sector în Europa.

1.2

Este necesar un inventar detaliat al congestionărilor de trafic în principalele conexiuni naționale și transnaționale.

1.3

O comparație a sistemelor urbane care operează în zonele metropolitane europene; soluțiile cele mai performante, sub aspectul eficacității energetice și de mediu, ar trebui să servească drept referință.

1.4

Producătorii din UE ar trebui să aibă același acces la piețele din afara UE ca și producătorii din afara UE la piața UE, în condiții de reciprocitate.

1.5

Este necesară o politică industrială globală, care să prevadă investiții substanțiale în sistemele tradiționale. Absența investițiilor ar determina noi pierderi de locuri de muncă și de competențe în acest sector strategic, ducând la o slăbire periculoasă a acestuia.

1.6

Deși Agenția Feroviară Europeană a elaborat specificațiile tehnice de interoperabilitate feroviară, obiectivul unei rețele feroviare integrate este încă departe de a fi atins, transportul feroviar paneuropean confruntându-se cu dificultăți evidente. CESE consideră că, dată fiind actuala stare de lucruri, trebuie utilizată la maximum Strategia Europa 2020, care își propune, printre altele, să elaboreze un cadru riguros în vederea coordonării dintre Comisie și statele membre în chestiuni care nu sunt direct acoperite de reglementările sau legislația UE, dar sunt de o importanță majoră pentru piața unică.

1.7

Este esențială creșterea semnificativă a cooperării transnaționale, cu implicarea universităților, a centrelor de cercetare și a tinerilor specialiști cu pregătire corespunzătoare, în vederea standardizării dezvoltării, proiectării și producției de noi trenuri, care să poată funcționa pe diferite sisteme de șine și de semnalizare. Acest demers în sine ar stimula industria europeană. Pentru decongestionarea traficului și reducerea emisiilor de dioxid de carbon, ar trebui încurajate măsuri de promovare și stimulare a transportului feroviar. Totodată, pentru a determina utilizatorii să-și schimbe comportamentul, este necesară creșterea capacității, atractivității și a confortului rețelei de transport, într-un mediu caracterizat de concurența loială, inclusiv cu celelalte moduri de transport.

1.8

UE și guvernele naționale ar trebui să încurajeze și să sprijine inovarea, ca factor de menținere și creștere a competitivității europene, după cum propune Strategia UE 2020. În acest domeniu, demersurile care pot fi identificate ca prioritate constau în simplificarea tehnologiei, asigurarea calității serviciilor oferite (sub aspectul siguranței, al confortului, al regularității traficului și al capacității etc.) scăderea consumului de energie și reducerea amprentei de carbon.

1.9

Dezvoltarea tehnologică merge mână în mână cu dezvoltarea competențelor și a cunoștințelor în domeniu, precum și cu capacitatea de a atrage noi ingineri, în special pe cei talentați. Factorii de dezvoltare tehnologică sunt exigențele potențialilor utilizatori și ale celorlalte părți interesate. Prin urmare, sunt necesare dezvoltarea în continuare a parteneriatului social și implicarea părților interesate în acest sector.

1.10

Pe termen mediu și lung, ar trebui avută în vedere înființarea unui consiliu european al competențelor sectoriale, pentru a stabili care vor fi competențele și locurile de muncă necesare în acest sector. În consecință, pentru definirea viitoarelor nevoi, este necesară colectarea rezultatelor cercetărilor recente și a unor date precise privind ocuparea forței de muncă în sectorul feroviar.

1.11

Fără o politică industrială globală și fără finanțare corespunzătoare, fragmentarea va continua, iar piața europeană își va pierde poziția de lider. Numai o piață internă în creștere va permite sectorului să-și mențină nivelul actual de ocupare a forței de muncă în Europa.

2.   Introducere

2.1

Transportul feroviar de persoane și marfă constituie un factor esențial al economiei moderne; acesta servește interesul general al societății și are o importanță strategică pentru factorii de decizie politică, permițând creșterea mobilității și a fluxului logistic, dar asigurând totodată reducerea consecințelor asupra mediului. El reprezintă modul de transport cu cele mai scăzute emisii de dioxid de carbon, constituind una din soluțiile decongestionării autostrăzilor și a zonelor urbane. Liniile feroviare pe distanțe medii ar putea reprezenta o soluție de înlocuire a transportului aerian, în timp ce liniile pe distanțe mici și cu caracter local ar putea determina reducea traficului rutier.

2.2

Pentru ca societatea europeană să adopte o atitudine favorabilă protecției mediului și mobilității și pentru o integrare sporită a societății europene în ansamblu, în special a noilor state membre, este capital ca ea să dispună de o rețea eficace. Rețelele actuale nu sunt pregătite, nici din punctul de vedere al capacității, nici din cel al calității, să atragă spre transportul feroviar o parte mai mare a traficului.

2.3

Majorarea constantă a prețului carburanților și dependența de petrol, creșterea interesului față de protecția mediului și combaterea emisiilor de dioxid de carbon constituie factori care vor influența modul de utilizare a diferitelor moduri de transport. În consecință, se impune modernizarea transportului feroviar și introducerea de noi infrastructuri specifice. Piața mondială este dominată de China, care investește masiv în extinderea și modernizarea rețelei sale feroviare interurbane și intraurbane. Alte țări emergente, precum India, Rusia, Brazilia și Arabia Saudită, printre altele, pun în practică sau și-au propus să demareze proiecte de mare anvergură. Creșterea economică a țărilor terțe și declinul pieței europene, precum și lipsa de reciprocitate pe piața globală vor duce la pierderea poziției de lider a Europei.

2.4

Piața transportului public urban oferă un mare potențial de creștere. În prezent, în lume există 300 de mari aglomerări urbane, care numără peste un milion de locuitori și care nu dispun de un sistem de transport urban ghidat (metrou sau tramvai).

2.5

China, SUA și țări din alte părți ale lumii au în vedere proiecte feroviare de foarte mare viteză și convenționale. Cu toate acestea, pentru a fi competitivă, industria europeană trebuie să beneficieze de condiții echitabile și de un acces reciproc pe piață.

2.6

O infrastructură feroviară eficace, dotată cu instalații și echipamente moderne, constituie un factor capital al schimbării comportamentului consumatorilor, al exigențelor în materie de protecție a mediului și al mobilității pe piața forței de muncă. Condiția de bază pentru atingerea acestui obiectiv este o bună funcționare a sistemului de amenajare teritorială, inclusiv implicarea adecvată a cetățenilor în procesul de planificare și de adoptare a deciziilor. Având în vedere complexitatea și amploarea investițiilor, punerea pe piață a acestor sisteme poate dura câteva decenii. Alegerile pe care le facem astăzi vor determina transportul în 2050.

2.7

Concurența pe care o reprezintă Asia se face deja simțită în Europa, în timp ce piețele din afara UE sunt încă protejate prin bariere de reglementare și juridice. Pentru evitarea acestor bariere, producătorii europeni „cumpără” cote de piață cu transfer de tehnologie, creând astfel o bază industrială în țara beneficiară, ceea ce, în final va pune în pericol capitalul de forță de muncă european.

2.8

Presiunea din ce în ce mai mare a acestei concurențe din afara UE se va simți probabil din ce în ce mai acut peste cinci-zece ani, când piața chineză va ajunge ea însăși la maturitate. Această evoluție va avea consecințe directe asupra perspectivelor de ocupare a forței de muncă din sectorul european al transportului feroviar.

2.9

În Europa, prin programele TEN-T 2007-2013, s-au pus la dispoziția transportului feroviar 4,3 miliarde de euro, în timp ce, prin Fondul european de coeziune se alocă fonduri suplimentare destinate, în cea mai mare parte, infrastructurii rutiere și care nu sunt utilizate integral. Condițiile de cofinanțare par a fi un obstacol. Trebuie acordată o atenție specială situației din noile state membre. În condițiile în care sistemele feroviare ale acestora sunt cel mai puțin evoluate, la nivel european, sub aspectul capacității de acoperire și a stării tehnice, fondurile alocate sunt relativ scăzute. Proiectele prevăzute sunt puține, iar cele mai multe sunt încă în faza de studiu sau de testare.

2.10

Tratamentul aplicat transportului feroviar este în discrepanță cu finanțarea națională și europeană acordată transportului rutier, subvențiile și măsurile de sprijin destinate sectorului automobilelor, stimulentele fiscale de care beneficiază transportul aerian. Faptul că transportul feroviar este impozitat pe consumul de energie și vânzarea biletelor este o dovadă clară a faptului că acesta este discriminat. În ciuda caracterului său durabil sub aspect social și ecologic, competitivitatea transportului feroviar față de alte moduri de transport este grav afectată de o politică fiscală inechitabilă.

2.11

În plus, introducerea mega-camioanelor (Long Combination Vehicles), care funcționează pe bază de motorină și sunt deseori fals denumite „Eco-Combi”, precum și apariția autobuzelor de cursă lungă, ca rezultat al dereglementării în numeroase țări europene, influențează negativ competitivitatea transportului feroviar.

2.12

Cererea de material rulant și infrastructuri feroviare „made in Europe” este în mod clar afectată de această concurență neloială între diferitele moduri de transport și obstacolele din calea comerțului global.

2.13

Sectorul european al echipamentului feroviar este competitiv și oferă un număr considerabil de locuri de muncă. Deși nu există statistici demne de încredere, cel puțin 113 000 de persoane lucrează în domeniul producției de infrastructuri și de trenuri. Numărul total al lucrătorilor din acest sector la nivel european este estimat la 300 000 de persoane. CESE salută inițiativa Comisiei de a realiza o analiză generală a sectorului și a competitivității industriei feroviare, care să favorizeze o mai bună înțelegere a acesteia.

2.14

Mai multe țări au intenția să își reînnoiască sau modernizeze infrastructura, să dezvolte noi tipuri de trenuri, suburbane și regionale, să modernizeze sau să-și extindă rețeaua de metrou și materialul rulant, dar criza financiară s-a răsfrânt asupra acestor planuri și a dus la reducerea volumului prevăzut de investiții. Amânarea sau reducerea bugetelor unor proiecte a devenit un fenomen curent.

2.15

În loc să procedeze la reînnoiri și să investească în noi tehnologii, un mare număr de operatori din rețelele convenționale optează pentru reabilitarea echipamentelor uzate. Evoluția tehnologică și cea legată de mediu au încetinit și ar putea sfârși chiar printr-o întrerupere și, totodată, se întârzie aplicarea planurilor de electrificare (rețeaua feroviară europeană, care măsoară 230 000 de kilometri, nu este electrificată în proporție de 48 %).

2.16

Emergența unei piețe feroviare în alte părți ale lumii va accelera procesul de globalizare și ar putea afecta baza tehnologică și ocuparea forței de muncă pe termen lung în Europa. Asia a depășit deja Europa de Vest, devenind principala piață de echipament feroviar, o evoluție care nu era prevăzut să se producă înainte de 2015-2016. Numai în 2009, China a investit aproximativ 60 miliarde EUR în extinderea și îmbunătățirea rețelei sale feroviare (1) și prevede să investească alte 300 de miliarde în deceniul următor. Previziunile pentru Rețeaua transamericană de transport de pasageri prevede cheltuieli publice de 50 de miliarde EUR până în 2050.

2.17

Comisia Europeană a fost foarte activă și a publicat, în 2007, Cartea verde privind mobilitatea urbană (2). Într-un ghid publicat în 2008, ea a prezentat o estimare a costurilor externe în sectorul transporturilor (3). În 2009, Cartea verde intitulată „TEN-T: Către o rețea transeuropeană de transport mai bine integrată în slujba politicii comune în domeniul transporturilor” (4), precum și „Planul de acțiune privind mobilitatea urbană” (5) au propus noi instrumente precum studii, baze de date și material de informare. În 2011, Comisia a publicat Cartea albă „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor” (6), care estimează investițiile în infrastructură necesare în următorii 20 de ani la peste 3 000 de miliarde de EUR, atribuind un rol cheie transportului feroviar. CESE consideră că transportul feroviar este modul de transport cu cele mai scăzute emisii și salută viziunea ambițioasă a acestei Cărți albe și dorește să se elaboreze politici care să o pună în aplicare.

3.   Observații generale

3.1

Întârzierea provocată de criza financiară a sporit presiunea asupra sistemelor feroviare europene. Mai multe țări europene, în special cele atinse de criza economică și financiară, nu sunt în măsură să-și reînnoiască sistemul feroviar. Proiecte uriașe de tipul „Rail Baltica” au de depășit numeroase obstacole de natură politică și bugetară și, în situația actuală, s-ar putea afla în pericol.

3.2

Impactul crizei asupra bugetelor naționale a determinat o amânare a investițiilor în sistemele tradiționale. Cu toate acestea, sistemele tradiționale constituie principalul mijloc de transport al mediei navetiștilor. Dat fiind că există deja, impactul asupra mediului al acestor sisteme tradiționale este minim comparativ cu liniile de mare viteză. Având în vedere volumul și densitatea transportului, aceste sisteme tradiționale au, de asemenea, un impact mai mare asupra reducerii poluării și cogestionării traficului, ca alternativă la transportul cu mașina.

3.3

Deși rețelele de mare viteză pe distanțe medii s-au dezvoltat rapid în ultimele decenii, următoarea mare provocare va fi extinderea și conectarea lor la rețelele existente.

3.4

Punerea accentului pe proiectele de mare viteză a determinat o scădere a investițiilor în transportul feroviar tradițional, ceea ce a dus la învechirea dramatică a materialului rulant și a infrastructurii în ceea ce privește sistemul de semnalizare, eficiența energetică și standardele de siguranță. Acest proces va continua dacă bugetul va fi în continuare alocat în mod dezechilibrat dezvoltării proiectelor de mare viteză.

3.5

În 150 de ani, sistemele tradiționale regionale s-au transformat în rețele naționale. Parametrii acestor sisteme (ecartament, tensiune, margini de aliniere, viteza maximă, semnalizare și siguranță) diferă de la o țară la alta și, uneori, chiar de la o regiune la alta. Rețeaua europeană tradițională este de fapt un mozaic de sisteme diferite. Au fost adoptate diferite abordări pentru depășirea acestor diferențe: standardizarea (de exemplu, standardul european de siguranță); utilizarea de material rulant hibrid (sisteme de siguranță, tensiune și ecartament ajustabil) și dispoziții tehnice pentru a compensa limitele în materie de infrastructură (trenurile cu sisteme de înclinare a caroseriei, vagoane supraetajate etc.)

3.6

Dacă sistemul este eterogen, la fel sunt și deciziile politice din spatele scenei. Orice proiect antrenează un larg evantai de autorități de la nivel local, regional și național din domeniul transporturilor, al amenajării teritoriului și al politicii demografice, al dezvoltării economice și de mediu. Se dezvoltă proiecte care asociază sectorul public și cel privat, iar exploatarea în regim privat este în creștere. Trebuie să se tragă învățămintele necesare din succesul sau eșecul acestor proiecte.

3.7

Anumite opțiuni politice determină o separare a segmentelor foarte rentabile ale rețelei de cele mai puțin sau deloc profitabile. Ca urmare, se înregistrează o scădere a calității serviciilor în zonele periferice ale rețelelor.

3.8

În ceea ce privește transporturile de la nivel local, se înregistrează o încetinire a dezvoltării de noi sisteme de metrou și, având în vedere costurile ridicate și riscurile, e posibil ca aceasta să stagneze. În numeroase zone urbane, alternativa la construcția unui metrou este convertirea liniilor feroviare suburbane care au fost închise în linii feroviare ușoare, precum și redeschiderea liniilor de tramvai. Efectul de domino al planurilor de austeritate de la nivel național face ca aceste proiecte să fie amânate sau înghețate.

3.9

În sectorul tramvaielor, s-au introdus o serie de măsuri, precum sistemele de urcare la nivelul solului, tehnologia cu consum redus de energie a convertizoarelor de curent continuu (choppere), regenerarea de energie electrică și transmisia de curent electric fără catenare (Primove și APS) și o accesibilitate sporită, scăderea emisiilor de dioxid de carbon și rezolvarea problemelor de ordin estetic și practic. Cu toate acestea, mulți operatori urbani utilizează încă versiuni tardive ale modelului de tramvai PCC din 1930 (7).

4.   Observații specifice

4.1

Cândva lider în domeniul dezvoltării feroviare, Europa se va plasa pe ultimul loc în acest domeniu, ca urmare a fenomenului de plafonare, amplificat de reducerea cheltuielilor publice.

4.2

Necesitatea mobilității determină congestionarea traficului, poluare și creșterea duratei de călătorie. Măsuri precum introducerea taxelor de drum ar putea determina utilizarea mai scăzută a automobilelor, dar și soluția de înlocuire trebuie să fie competitivă, fiabilă, ecologică și confortabilă. Măsura de introducere a unui sistem de taxare rutieră a fost un succes în Stockholm și Londra, întrucât aceste două orașe dispun de rețele de metrou extinse, care servesc drept osatură pentru întregul sistem de transport în comun. Taxarea rutieră poate constitui o soluție de diminuare a deplasării navetiștilor către orașe cu autoturismul numai dacă li se oferă de soluții eficiente „de la ușă la ușă”.

4.3

În sistemele feroviare tradiționale actuale, s-a ajuns la saturarea secțiunilor cu trafic intens. Pe multe linii s-a atins limita maximă a utilizării în condiții de siguranță, lungimea trenurilor a atins limita lungimii actuale a peroanelor, iar numărul pasagerilor a atins capacitatea maximă de transport. Creșterea capacității necesită investiții de anvergură.

4.4

Integrarea intermodală nu este încă optimizată. Dacă trenurile aduc pasagerii în centrul zonelor urbane, navetiștii au nevoie și de legături fiabile către destinația lor finală, deseori situată într-o zonă industrială, la periferie. Rețelele de metrou, de „trenuri ușoare” și de tramvai pot fi în continuare extinse, mai bine integrate și îmbunătățite pentru micșorarea duratei de transport „de la ușă la ușă”. Și acest lucru necesită investiții importante.

4.5

Deși rețelele de mare viteză s-au dezvoltat rapid, cele mai multe dintre acestea sunt izolate. Culoarul Nord-Est, conexiunile cu Estul și conexiunile internaționale către și în cadrul zonei mediteraneene nu sunt competitive în raport cu traficul aerian. Se impun investiții substanțiale pentru îmbunătățirea competitivității rețelei feroviare de mare viteză pe mai multe rute.

4.6

Deși, în Cartea albă (8), Comisia a prezentat o viziune ambițioasă, trebuie clarificată viziunea strategică privind finanțarea rețelelor feroviare transeuropene. Care este politica industrială a fiecărei țări europene și a Uniunii Europene în general și în ce mod se integrează în acestea producția de echipamente feroviare? Cât de realiste sunt proiectele în contextul crizei economice și financiare? Cât de mare este bugetul transportului feroviar în comparație cu alte bugete (șosea față de cale ferată)? Afectează politica comercială globală baza industrială europeană și ce se poate face în această situație? Procedurile de ofertare creează condiții de concurență echitabile pentru industria europeană sau ocazii pentru concurenții externi, a căror piață internă este protejată prin bariere tarifare?

4.7

Dacă nu se intervine pentru stoparea declinului, sectorul nu va mai fi atractiv pentru tinerii ingineri și alți lucrători calificați în domeniul infrastructurii din cauza reducerii perspectivei pe termen lung și-și va pierde competitivitatea pe piața forței de muncă.

4.8

Din cauza încetinirii dezvoltării și a duratei de producție, scăderea comenzilor va determina o reducere a gamei de produse și a concurenței.

4.9

Pentru a supraviețui, întreprinderile vor trebui să-și reducă numărul de filiale, să reducă standardele sociale și să depindă de flexibilitatea externă, ceea ce va dăuna pe termen lung bazei de competențe și va duce la scăderea atractivității sectorului pentru forța de muncă calificată.

4.10

Fără o politică industrială globală și fără finanțare corespunzătoare, fragmentarea va continua, iar piața europeană își va pierde poziția de lider. Numai o piață internă în creștere va permite sectorului să-și mențină nivelul actual de ocupare a forței de muncă în Europa.

4.11

În general, statele membre și administrațiile acestora de la toate nivelurile ar trebui încurajate, mai ales în această perioadă de constrângeri bugetare, să nu sacrifice investițiile în infrastructurile necesare tuturor modurilor de transport, deoarece acestea sunt fundamentale pentru o strategie de dezvoltare europeană pe termen lung, creând totodată mai multe locuri de muncă.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Boston Consulting 2010:3.

(2)  COM(2007) 551 final

(3)  http://ec.europa.eu/transport/sustainable/doc/2008_costs_handbook.pdf

(4)  COM(2009) 44 final

(5)  COM(2009) 490 final

(6)  COM(2011) 144 final

(7)  Modelul PCC (Presidents’ Conference Committee) streetcar (tramvai) a fost elaborat, mai întâi în Statele Unite în anii 1930. Modelul s-a dovedit de succes în țara sa de origine, iar după cel de-al doilea război mondial a putut fi preluat și în alte părți ale lumii.

(8)  A se vedea nota de subsol 6.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/29


Avizul Comitetului Economic și Social European privind consolidarea coeziunii UE și a coordonării politicii sociale a UE prin noua clauză socială orizontală de la articolul 9 din TFUE (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 24/06

Raportor: dl Christoph LECHNER

La 20 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

consolidarea coeziunii UE și a coordonării politicii sociale a UE prin noua clauză socială orizontală de la articolul 9 al TFUE (aviz din proprie inițiativă).

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 28 septembrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 26 octombrie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 113 voturi pentru, 1 voturi împotrivă și 7 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Un element de noutate fundamental al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene este clauza socială orizontală (CSO, articolul 9 din TFUE), care prevede că „În definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane”. Comitetul Economic și Social European (CESE), a cărui responsabilitate în ceea ce privește dimensiunea socială a UE a crescut ca urmare a adoptării Tratatului de la Lisabona, este de părere că această prevedere poate reprezenta un pas înainte important către o Uniune cu o dimensiune socială mai accentuată doar dacă este pusă în aplicare corespunzător. În acest scop, aprobă numeroase concluzii și recomandări ale unui studiu academic independent solicitat de Președinția belgiană a Consiliului Uniunii Europene în a doua jumătate a anului 2010 (1).

1.2   CESE subliniază că punerea în aplicare a CSO reprezintă o aplicare a legislației primare, față de care toate statele membre și-au asumat obligația prin semnarea și ratificarea Tratatului de la Lisabona. Aceasta nu trebuie limitată în ceea ce privește domeniul de aplicare sau metodele, ci, dimpotrivă, trebuie aplicată în toate politicile și acțiunile relevante ale Uniunii, inclusiv cele economice, atât de către instituțiile UE, cât și de către fiecare stat membru.

1.3   Comisia Europeană, căreia i s-a încredințat, prin Tratatul de la Lisabona, sarcina de a promova „interesul general al Uniunii” (articolul 17 din TUE), trebuie să se asigure că CSO se aplică în mod satisfăcător, că este introdusă și i se acordă toată atenția în toate documentele, dar și în textele cu valoare juridică relevante și că își aduce contribuția la îndeplinirea, atât de Uniunea Europeană cât și de statele membre, a noilor obiective menționate în tratat.

1.4   Comisia Europeană ar trebui să consolideze în continuare rolul evaluării impactului social în cadrul sistemului său global de evaluare a impactului (IAS). Acesta trebuie să fie considerat un instrument-cheie pentru ca obiectivele sociale comune ale UE să se regăsească sistematic în toate domeniile relevante ale politicilor UE.

1.5   CSO trebuie aplicată în toate domeniile prioritare și în arhitectura globală a noii guvernanțe socio-economice a UE, Europa 2020, convenite în cadrul Consiliului European în 2010. Trebuie aplicată în cazul fiecăreia dintre cele trei priorități (creștere inteligentă, creștere durabilă și creștere favorabilă incluziunii), precum și în monitorizarea progresului în vederea atingerii celor cinci obiective principale ale UE (care trebuie încă transpuse în obiective naționale și care ar putea contribui eficient la atingerea obiectivelor UE), cele șapte inițiative emblematice, cele zece orientări integrate privind politicile economice și pentru ocuparea forței de muncă, „semestrul european” și noua guvernanță economică.

1.6   De aceea, CESE și toate secțiunile sale vor acorda clauzei CSO, obligatorie din punct de vedere juridic – și tuturor clauzelor orizontale obligatorii din punct de vedere juridic (articolele 8 și 12 din TFUE) – importanța cuvenită în avize și în celelalte documente proprii, în scopul consolidării dimensiunii sociale a UE.

1.7   În fiecare dintre avizele sale pregătite pentru Comisia Europeană sau pentru alte organisme UE, CESE va avea de fiecare dată în vedere efectuarea unei evaluări corespunzătoare a impactului social. Dacă este necesar, va solicita organismelor UE responsabile remedierea deficienței.

1.8   Comitetul pentru protecție socială (SPC), având în vedere responsabilitatea sa privind coordonarea și cooperarea în domeniul social în cadrul UE, joacă un rol major în asigurarea unei dimensiuni sociale consolidate pentru Strategia Europa 2020 și, la nivel mai general, în implementarea unei UE cu o dimensiune socială mai accentuată. Este foarte important ca, în viitor, să joace un rol deplin și egal pe lângă Comitetul de politică economică și Comitetul pentru ocuparea forței de muncă ale UE în punerea în aplicare și monitorizarea la nivel global a Strategiei Europa 2020.

1.9   Pentru a promova și consolida evaluarea impactului social la nivel național și local, SPC trebuie să facă din continuarea activității în acest domeniu o prioritate de prim rang, asigurându-se că vor fi abordate mai bine noile grupuri vulnerabile și deficitele privind egalitatea de gen. Acesta trebuie să promoveze înțelegerea pe scară largă a acestui instrument, să încurajeze statele membre să îl utilizeze în cadrul proceselor lor politice încă din fază incipientă, să sprijine dezvoltarea și diseminarea cunoștințelor privind instrumentele, metodele și datele necesare pentru a-l eficientiza. În același timp, trebuie să monitorizeze și să raporteze periodic cu privire la utilizarea evaluărilor impactului social de către statele membre în contextul elaborării programelor naționale de reformă (NRP).

1.10   SPC a decis să redacteze un raport anual cu privire la evaluarea progresului în vederea îndeplinirii obiectivului principal al UE privind incluziunea socială și combaterea sărăciei, la monitorizarea punerii în aplicare a aspectelor sociale ale liniilor directoare integrate, a situației sociale și a evoluției politicilor adoptate în contextul coordonării și cooperării în cadrul UE în domeniul social (2). Acest raport poate, în mod util, să reprezinte evaluarea anuală a dimensiunii sociale a Strategiei Europa 2020 și poate fi introdus în Analiza anuală a creșterii economice realizată de Comisia Europeană și în orientările politice ale UE, constituindu-se în posibile recomandări pe plan social pentru statele membre în legătură cu NRP. Așa cum s-a convenit de către SPC, evaluarea SPC se va baza pe raportările strategice anuale ale statelor membre privind progresul în direcția îndeplinirii obiectivelor comune ale UE în domeniul social și planurile actualizate, având în vedere ciclurile politice la nivel național.

1.11   CESE va publica un aviz anual privind aplicarea CSO, căreia ar trebui să i se acorde un capitol propriu și important în aviz, și privind aplicarea altor clauze sociale orizontale, a Cartei drepturilor fundamentale și a celorlalte dispoziții privind politica socială menționate în Tratatul de la Lisabona, precum și a legislației secundare și a celorlalte măsuri legislative și politice, în care va analiza respectarea și promovarea obiectivelor și standardelor și va examina și evalua în ce măsură acestea contribuie la dezvoltarea politicii sociale și a drepturilor fundamentale ale UE, prin recomandări privind măsurile concrete prin care obiectivele și standardele pot fi îndeplinite mai bine. O audiere pe această temă va oferi posibilitatea și altor organizații mari, reprezentative ale societății civile din domeniul social să-și prezinte avizele și rapoartele specifice. Acest aviz anual al CESE va fi adus la cunoștința reprezentanților instituțiilor UE și le va fi prezentat în detaliu.

1.12   CESE, precum și Consiliile Economice și Sociale și alte instituții similare din statele membre trebuie să-și joace rolul ca părți interesate în punerea în aplicare a CSO și IAS socială, prin sprijinirea inițiativelor și proiectelor cetățenilor europeni în dialogul cu societatea civilă pe probleme de politică socială. Și Comitetul de coordonare Europa 2020 al CESE ar trebui să aibă un rol central în monitorizarea și prezentarea de rapoarte cu privire la conținutul și procesul programelor naționale de reformă.

1.13   CESE și Comisia Europeană trebuie să încheie un acord interinstituțional care să precizeze că Comisia trebuie să înainteze toate evaluările de impact ale dosarelor Comisiei către CESE, astfel încât acesta să poată să le aibă în vedere în avizele și rapoartele sale.

2.   Contextul dezvoltării unei UE cu o dimensiune socială mai accentuată

2.1   Tratatul de la Lisabona și Strategia Europa 2020 oferă un număr important de oportunități pentru un echilibru mai eficient și reciproc avantajos între obiectivele sociale, economice și de ocupare a forței de muncă – și, astfel, pentru o UE cu o dimensiune socială mai accentuată. Așa cum se subliniază în studiul științific comandat de Președinția belgiană a UE în 2010, menționat anterior, există cinci oportunități care se evidențiază (3).

2.1.1   Tratatul de la Lisabona, prin clauza socială orizontală, asigură baza legală pentru luarea în considerare a impactului social al politicilor și pentru folosirea acestuia ca instrument în vederea includerii obiectivelor sociale în toate domeniile relevante ale politicilor (inclusiv măsurile și politicile care nu aparțin domeniului social), precum și pentru monitorizarea și raportarea impactului politicilor.

2.1.2   Tratatul și Strategia Europa 2020 (cu obiectivele sale principale și inițiativele sale emblematice) au crescut vizibilitatea potențială și importanța problemelor sociale – în special, deși nu exclusiv, cele privind incluziunea socială și sărăcia.

2.1.3   Strategia Europa 2020 oferă posibilitatea unei abordări mult mai integrate și mai coordonate a guvernanței sociale, economice, a celei privind ocuparea forței de muncă, precum și a celei privind mediul. Aceasta este cadrul care poate asigura un rol de consolidare acestor politici.

2.1.4   În conformitate cu noul tratat, există mai multe posibilități de menținere, consolidare și modernizare a sistemelor naționale de protecție socială și de protecție mai bună a serviciilor de interes general, în special a serviciilor sociale, lucru care poate contribui la refacerea echilibrului între palierul UE și palierele naționale.

2.1.5   Tratatul oferă justificarea acțiunii UE într-o gamă de probleme sociale mai largă decât până acum - precum contribuția la un nivel înalt de educație și formare, la protecția sănătății umane și la reducerea inegalităților. Acest lucru poate duce la o mai mare coordonare a pachetului de politici „sociale” într-un sens mai larg decât până acum.

2.2   Așa cum a subliniat José Manuel Barroso, Președintele Comisiei Europene, „Strategia Europa 2020, prin stabilirea unui obiectiv de incluziune socială, a accentuat trei dimensiuni ale sărăciei și excluziunii. Cu toate acestea, este esențial ca statele membre – și UE în întregul său – să continue monitorizarea performanței în funcție de setul integral de indicatori sociali asupra cărora s-a căzut de acord și care stau la baza coordonării și cooperării în UE în domeniul social.” (4)

2.3   În concordanță cu noul obiectiv UE privind „coeziunea teritorială” (introdus prin Tratatul de la Lisabona) și cu obiectivul recentei revizuiri a bugetului, de concentrare a fondurilor pentru coeziune pe toate obiectivele Strategiei Europa 2020 și pe consolidarea politicii de coeziune în consecință, obiectivul final, care trebuie să fie pus în centrul perspectivelor financiare viitoare (pentru perioada de după 2013), trebuie să fie integrarea completă a obiectivelor sociale în politicile și programele „teritoriale” din cadrul UE. Această integrare ar consta în legăturile care se dezvoltă între obiectivele sociale ale UE și politica de coeziune – adică exploatarea potențialului noului obiectiv de coeziune teritorială în următoarele reglementări ale programului, asigurând punerea în aplicare a principiilor de nediscriminare și accesibilitate la cheltuirea fondurilor structurale, garantând utilizarea politicii de coeziune ca „mijloc de prevenire” (5) pentru promovarea reformelor structurale și instituționale care sprijină atingerea obiectivelor sociale și integrând abordarea teritorială ca pe un element important al coordonării și cooperării în cadrul UE în domeniul social. Este important de subliniat că dimensiunea vitală a acestei „teritorializări” va fi participarea activă a actorilor regionali.

2.4   Este esențială transpunerea obiectivului UE de incluziune socială, așa cum a fost definit și în Strategia Europa 2020, în obiective naționale (și poate și sub-naționale) concrete. În mod clar, obiectivele naționale trebuie să contribuie la realizarea obiectivului UE la nivel global. Obiectivele trebuie să se bazeze pe informații solide. Trebuie să reflecte exact mecanismele care provoacă sărăcie și excluziune socială și obiectivele politice globale stabilite pentru creșterea incluziunii sociale. Trebuie să măsoare rezultatele reale ale politicii și să evite orice risc de denaturare, uitare sau ignorare a țintei politice în procesul de atingere a obiectivului. Pentru a asigura sprijinul public și politic neîntrerupt, obiectivele trebuie stabilite în urma unui proces solid, riguros și transparent. De asemenea, trebuie luate în considerare și opiniile părților interesate. Progresul în direcția atingerii obiectivelor UE și a celor (sub-) naționale trebuie să fie monitorizat atent și raportat.

3.   Contextul aplicării clauzei sociale orizontale (CSO)

3.1   Tratatul de la Lisabona stabilește modificări majore în dimensiunea socială a UE. Articolul 9 din TFUE privind CSO prevede că „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane.”

3.2   Clauza CSO are legătură cu celelalte clauze orizontale din tratat privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, combaterea discriminării, protecția mediului, protecția consumatorului, protecția animalelor și IMM-urile (articolele 8, 10, 11, 12 și 13 din TFUE). UE și toate instituțiile sale – inclusiv CESE ca organ consultativ – și statele membre au obligația de a aplica aceste clauze orizontale în toate propunerile, politicile și acțiunile relevante (6). Această dispoziție se aplică și tuturor documentelor și textelor juridice relevante.

3.3   Scopul clauzei CSO este garantarea faptului că toate acțiunile UE acordă atenție dimensiunii sociale prin respectarea celor șase obiective secundare din articolul 9 al TFUE, pentru atingerea valorilor și obiectivelor fundamentale ale UE, conform competențelor ei (articolul 2 și 3 din TUE și articolul 7 din TFUE).

3.4   Obiectivul esențial al eforturilor statelor membre este „îmbunătățirea constantă a condițiilor de muncă și viață ale popoarelor lor” [Preambul la TFUE, alineatul (3)]. Uniunea și statele membre au ca obiective „promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă, permițând armonizarea acestora” (articolul 151 din TFUE).

3.5   Instituțiile cu rol de decizie nu trebuie să limiteze aplicarea CSO, nici în ceea ce privește domeniul de aplicare (de exemplu combaterea sărăciei și a excluziunii sociale), nici în ceea ce privește metodele [de exemplu metoda deschisă de coordonare în domeniul protecției sociale și al incluziunii sociale și procedura de evaluare a impactului] sau activitatea Comitetului pentru protecție socială, ci trebuie, în schimb, să o aplice în cel mai larg sens în toate politicile UE, inclusiv și în special în politica economică și politica externă. CSO trebuie să-și găsească expresie în documentele legislative care asigură îndeplinirea noilor obiective din tratat, atât de către Uniunea Europeană, cât și de către statele membre.

3.6   Așa cum s-a subliniat în Raportul general privind activitățile Uniunii Europene pe 2010 (pag. 121), Tratatul de la Lisabona acordă o responsabilitate sporită CESE, legată de contribuția la dimensiunea socială a UE.

3.7   De aceea, CESE trebuie să acorde clauzei CSO obligatorii din punct de vedere juridic – și tuturor clauzelor orizontale obligatorii din punct de vedere juridic (articolele 8 și 12 din TFUE) – importanța cuvenită în toate avizele și celelalte documente proprii, în scopul consolidării dimensiunii sociale a UE. Astfel, CESE va sprijini și metoda proactivă și preventivă a CSO.

3.8   CESE a adoptat deja un aviz detaliat privind CSO și MDC socială (7), precum și unul privind beneficiile pe care le aduc prestațiile de asigurări sociale (8) societății în întregime, în care a subliniat că punerea în practică eficientă și decisă a acestor CSO în procesul de modelare și punere în aplicare a politicilor UE poate contribui semnificativ la o coeziune și coordonare mai bună a politicilor sociale în cadrul UE.

3.9   În a doua jumătate a anului 2010, au avut loc, la inițiativa Președinției belgiene a Consiliului UE, o serie de conferințe care au subliniat importanța CSO și a sistemului de evaluare a impactului social în dezvoltarea dimensiunii sociale a UE (9). CSO din noul Tratat de la Lisabona presupune o preocupare mai intensă pentru dimensiunea socială a politicilor UE. Având în vedere efectele sociale ale tuturor politicilor UE, este necesar un dialog structurat între toate instituțiile UE. În acest scop, Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, precum și Consiliul European și Curtea Europeană de Justiție și-au luat angajamentul unui dialog permanent între instituții și în cadrul instituțiilor lor (10).

3.10   Alte mecanisme de îmbunătățire a coordonării și cooperării în domeniul politicilor sociale UE, împreună cu CSO și IAS, cuprind MDC socială, politica de coeziune a UE și politica de protecție socială și incluziune socială a UE (11).

3.11   IAS reprezintă un instrument important pentru aplicarea și implementarea CSO, iar Comisia Europeană sprijină acest instrument prin propriile orientări IAS, în contextul bunei guvernanțe (12) și al unei reglementări mai bune și mai inteligente (13).

3.11.1   Comisia Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European au, de asemenea, un acord interinstituțional privind utilizarea IAS (14).

3.11.2   Comisia Europeană a elaborat și propriile orientări privind evaluarea impacturilor sociale, în cadrul sistemului Comisiei de evaluare a impactului (15), și a planificat unsprezece evaluări ale impactului pentru 2011 în domeniul ocupării forței de muncă și în domeniul social (16).

3.11.3   Curtea Europeană de Conturi a analizat amplu evaluările de impact pentru 2005-2008 și le-a apreciat pozitiv (17).

3.11.4   Comitetul Regiunilor cooperează deja cu Comisia Europeană în domeniul anumitor IAS (18).

3.11.5   Consiliul a solicitat Comisiei Europene să aplice articolul 9 din TFUE și IAS social (19), iar propunerea 29 pentru Actul privind piața unică sugerează efectuarea unei evaluări a impactului social.

3.11.6   Carta UE a drepturilor fundamentale a fost sistematic avută în vedere în propunerile legislative ale Comisiei Europene, iar în 2010, Comisia a prezentat o strategie pentru punerea sa în aplicare (20) în legătură cu care CESE a emis deja un aviz (21).

3.11.7   CESE a adoptat deja avize favorabile privind introducerea, elaborarea și punerea în aplicare a evaluărilor de impact (22) și privind evaluarea durabilității și politica comercială a UE.

3.11.8   Procedura de evaluare a impactului reprezintă un instrument politic cu potențial ridicat, dar dificil de pus în aplicare. Pentru ca acestea să-și atingă potențialul în întregime și pentru a garanta că nu sunt utilizate pentru legitimarea unor propuneri politice predeterminate, trebuie operată o modificare în cultura deciziei politice, iar funcționarii trebuie să aibă suficient timp, cunoștințe, competențe și sprijin. De aceea, este important să se promoveze implicarea în proces a părților interesate. Punerea în aplicare a evaluărilor de impact trebuie să fie eficientă din punct de vedere al costurilor și proporțională cu obiectivele.

4.   Observații generale

4.1   Clauza socială orizontală (articolul 9 din TFUE) este una dintre principalele inovații din Tratatul de la Lisabona în domeniul politicii sociale care trebuie utilizată la întregul potențial. Asigură un mandat ferm pentru luarea în considerare a obiectivelor în toate politicile, inițiativele și activitățile relevante ale UE. Acest articol trebuie să facă din dimensiunea socială a Uniunii o sarcină transversală a UE, care are legătură cu toate domeniile politice. Prin urmare, aplicarea CSO trebuie luată în considerare și în programele europene de cercetare.

4.2   CSO este deosebit de importantă și presantă, având în vedere că impactul crizei financiare, economice și bugetare crește în importanță, atât pentru UE ca întreg, cât și pentru fiecare stat membru, ținând seama pe deplin de dimensiunea socială a UE. Trebuie soluționat dezechilibrul între dezvoltarea integrării economice pe piața unică și extinderea continuă a dimensiunii sociale a UE. De aceea, punerea în aplicare a acestui instrument nou poate ajuta la reducerea nemulțumirilor vechi și la depășirea scepticismului din ce în ce mai răspândit în multe state membre, angajând totodată într-o mai mare măsură responsabilitatea acestora din urmă, cu privire la valoarea adăugată oferită de Uniunea Europeană, în special în ceea ce privește progresul economic, social și cel din domeniul politicii de ocupare a forței de muncă.

4.3   În fiecare dintre avizele sale pregătite pentru Comisia Europeană sau pentru alte organisme UE, CESE va avea de fiecare dată în vedere efectuarea unei evaluări corespunzătoare a impactului social. Dacă este necesar, va solicita organismelor UE responsabile remedierea deficienței.

4.4   Parlamentul European joacă un rol major în aplicarea CSO, inter alia în analiza evaluărilor impactului social efectuată periodic de Comisia Europeană și de alte instituții ale UE (23).

4.5   De asemenea, li se solicită statelor membre să aplice CSO și toate celelalte clauze orizontale în toate propunerile, domeniile politice și acțiunile relevante și în toate documentele și textele juridice, punând în aplicare în acest scop IAS sociale.

4.6   Este esențială participarea concretă a organizațiilor societății civile în toate etapele și la toate nivelurile pentru asigurarea utilizării eficiente a CSO și MDC în domeniul social (24). CESE este un organism consultativ alcătuit din reprezentanți ai organizațiilor angajatorilor, ale angajaților și ale altor părți ale societății civile din toate cele 27 de state membre. Astfel, reunește părți interesate esențiale din UE, și, prin urmare, se află în poziția ideală pentru a-și aduce o contribuție semnificativă la promovarea și optimizarea IAS.

4.7   CESE poate ajuta la dezvoltarea și intensificarea obiectivelor politicii sociale și a dialogului social și civil în statele membre, prin consolidarea diseminării informației și consolidarea cooperării cu Consiliile Economice și Sociale (CES) și cu alte instituții similare din statele membre și cu partenerii sociali, reprezentanții diferitelor părți interesate și alte organizații relevante ale societății civile în domeniul social, de la toate nivelurile (UE, național și regional). Lucrările efectuate de Comitetul de coordonare Europa 2020 al CESE, care evaluează și raportează cu regularitate cu privire la conținutul și procesul programelor naționale de reformă, ar trebui, de asemenea, să-și aducă o contribuție la aceste eforturi.

4.8   Platforma socială europeană (25) și membrii ei fondatori, printre care se numără o serie de organizații sociale sectoriale (inclusiv organizații ale femeilor, cele pentru persoane vârstnice, pentru persoane cu dizabilități și persoane afectate de sărăcie și persoane fără adăpost etc.), precum și alte organizații reprezentative, europene și naționale, ale societății civile din domeniul social, au, și ele, un rol important în solicitarea aplicării satisfăcătoare a CSO la nivelul UE, precum și la nivel (sub-) național.

4.9   Inițiativa emblematică a Strategiei Europa 2020 „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale” (26), împreună cu activitatea CESE privind această inițiatică (27) și alte inițiative ale Strategiei Europa 2020, trebuie să contribuie la garantarea unei aplicări echilibrate a CSO la nivelul UE, precum și la nivel (sub-) național.

5.   Observații speciale

5.1   Dispozițiile de politică socială din Tratatul de la Lisabona (în special articolele 145-166 și 168 din TFUE) și Carta drepturilor fundamentale a UE (în special Capitolul IV privind solidaritatea) dau CSO o formă concretă și trebuie respectate în întregime.

5.2   CESE va publica un aviz anual privind aplicarea CSO și a altor clauze sociale orizontale (articolele 8, 9 și 10 din TFUE), a Cartei drepturilor fundamentale (acordând o importanță deosebită drepturilor sociale fundamentale) și a celorlalte dispoziții privind politica socială menționate în Tratatul de la Lisabona (în special articolele de la 145 la 166 și 168 din TFUE), precum și a legislației secundare și a celorlalte măsuri legislative și politice, în care va analiza respectarea și promovarea obiectivelor și standardelor sociale. În acest aviz, CESE va examina și evalua în ce măsură acestea contribuie la dezvoltarea politicii sociale și a drepturilor fundamentale ale UE. Dacă va fi cazul, avizul va conține și recomandări privind măsurile concrete prin care obiectivele și standardele sociale pot fi îndeplinite mai bine, atât la nivel european, cât și la nivel național. În acest aviz se va ține seama și de raportul anual al SPC privind dimensiunea socială a Strategiei Europa 2020 (28).

5.2.1   La o audiere a CESE care va fi organizată înainte de elaborarea avizului, pe lângă partenerii sociali și reprezentanții diverselor părți interesate, vor avea posibilitatea și alte organizații mari, reprezentative ale societății civile din domeniul social să-și prezinte avizele și rapoartele specifice.

5.2.2   Acest aviz anual al CESE va fi adus la cunoștința reprezentanților instituțiilor UE, în special Consiliul European, Consiliul, Parlamentul European, Comisia, CEJ și BCE și le va fi prezentat în detaliu.

5.3   CESE și alte instituții similare din statele membre trebuie să-și joace rolul ca părți interesate în punerea în aplicare a CSO și IAS social, prin sprijinirea inițiativelor și proiectelor cetățenilor europeni în dialogul civil pe probleme de politică socială.

5.4   CESE și Comisia Europeană trebuie să încheie un acord interinstituțional care să precizeze că Comisia trebuie să înainteze toate evaluările de impact ale dosarelor Comisiei către CESE, astfel încât acesta să poată să le aibă în vedere în avizele și rapoartele sale.

5.5   CESE și toate secțiunile sale vor acorda clauzei CSO – obligatorii din punct de vedere juridic – și tuturor clauzelor orizontale obligatorii din punct de vedere juridic din Tratat (articolele de la 8 la 12 din TFUE) – importanța cuvenită în avizele și celelalte documente ale lor, pentru a consolida astfel dimensiunea socială a UE (de exemplu clauzele sociale din acordurile de liber schimb (29), dimensiunea socială a pieței interne, evaluarea durabilității și politica comercială a UE (30)).

Bruxelles, 26 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Marlier, E. și Natali, D. (ed.) și Van Dam, R. (2010), Europe 2020: Towards a More Social EU?, Bruxelles: PIE Peter Lang

(2)  Avizul SPC privind Dimensiunea socială a Strategiei Europa 2020, SPC/2010/10/7 final.

(3)  Vezi nota de subsol 1.

(4)  Prefață la: Atkinson, A.B. și Marlier, E. (ed./2010), Income and living conditions in Europe (Venitul și condițiile de trai), Luxemburg: Oficiul pentru publicații al Uniunii Europene.

(5)  Comisia Europeană (2010), Consolidarea coordonării politicilor economice pentru stabilitate, creștere și locuri de muncă – Instrumente pentru o mai bună guvernanță economică în UE, COM (2010) 367 final.

(6)  Schorkopf, F. (2010) Art. 9 AEUV [Articolul 9 din TFUE], în: „Das Recht der Europaischen Union. Kommentar” [Legislația Uniunii Europene. Comentariu]; Nettesheim, Martin (Ed.).

(7)  Avizul exploratoriu al CESE privind Metoda deschisă de coordonare și clauza socială în contextul Strategiei Europa 2020 (JO C 44, 11.2.2011, p. 23).

(8)  Avizul exploratoriu al CESE privind Dezvoltarea prestațiilor de asigurări sociale (JO C 44, 11.2.2011, p. 28)

(9)  Este cazul conferinței privind „Coordonarea la nivelul UE în domeniul social în contextul Strategiei Europa 2020: Privind înapoi și construind viitorul”, 14-15 septembrie 2010, La Hulpe, Belgia.

(10)  „Clauza socială orizontală și integrarea socială în UE”, al 3-lea Forum privind serviciile sociale de interes general, 26-27 octombrie 2010.

(11)  Avizul SPC susținut de Consiliul de Miniștri EPSCO din iunie 2011.

(12)  Avizul CESE privind Guvernanța eficientă în cadrul noii Strategii de la Lisabona (JO C 175, 28.7.2009, p. 13).

(13)  INT/544 „Reglementarea inteligentă” Raportor: Dl Pegado Liz. (JO C 248 din 25.8.2011, p. 87).

(14)  Abordarea interinstituțională comună privind evaluarea impactului (IA), 14901/05 JUR.

(15)  Liniile directoare privind evaluarea impacturilor sociale din cadrul sistemului Comisiei de evaluare de impact, 2009.

(16)  http://ec.europa.eu/governance/impact/planned_ia/roadmaps_2011_en.htm#empl (20.3.2011).

(17)  Raportul special privind „Evaluările de impact în instituțiile UE: sprijină acestea procesul decizional?” Nr. 3/2010 (http://ec.europa.eu/governance/impact/docs/coa_report_3_2010_de.pdf).

(18)  http://ec.europa.eu/governance/impact/ia_in_other/ia_in_other_en.htm (20.3.2011).

(19)  Consiliul EPSCO 6.12.2010, comunicat de presă. (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/118244.pdf).

(20)  Comunicarea din partea Comisiei COM(2010) 573 final.

(21)  Avizul CESE privind Comunicarea din partea Comisiei – Strategia pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană, raportor: Bischoff, co-raportor: Pîrvulescu (JO C 376, 22.12.2011, p. 74)

(22)  Avizele CESE privind Standarde de calitate - Evaluarea impactului (JO C 175, 27.7.2007, p. 21) și privind Orientările privind evaluarea impactului (JO C 100, 30.04.2009, p. 28) și nota de subsol 30.

(23)  Rezoluția Parlamentului European din 8.6.2011 [2011/2016 (IND)].

(24)  A se vedea nota de subsol 8.

(25)  Platforma europeană a ONG-urilor din domeniul social (Platfoma socială) este alianța federațiilor și rețelelor europene reprezentative de organizații nonguvernamentale active în sectorul social. Vezi: http://www.socialplatform.org/.

(26)  Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=961&langId=en.

(27)  Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială”, raportor: dna O'NEILL, http://www.eesc.europa.eu/?i=portal.en.soc-opinions.14953.

(28)  Avizul SPC privind Dimensiunea socială a Strategiei Europa 2020, SPC/2010/10/7 final.

(29)  Normele sociale în capitolele privind durabilitatea din cadrul acordurilor bilaterale, Lukas, Steinkellner, Institutul Ludwig Boltzmann pentru drepturile omului, Viena 2010.

(30)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind „Studiile de impact asupra dezvoltării durabile (SID) și politica comercială a Uniunii Europene”, raportor: dna PICHENOT, http://www.eesc.europa.eu/?i=portal.en.rex-opinions.18107, http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?year=2011&serie=C&textfield2=218&Submit=Rechercher&ihmlang=ro


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/35


Avizul Comitetului Economic și Social European privind problema persoanelor fără adăpost (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 24/07

Raportor: dl Eugen LUCAN

La 20 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de Procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Problema persoanelor fără adăpost.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 28 septembrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 98 de voturi pentru și 6 abțineri.

1.   Concluzii si recomandări

1.1

CESE recomandă:

1.1.1

Uniunii Europene să aloce mai multe resurse din fondurile structurale (în special FSE+ERDF) pentru a aborda fenomenul persoanelor fără adăpost (homelessness), în special din perspectiva construirii de locuințe permanente.

1.1.2

Uniunii Europene și statelor membre ca politicile de combatere a fenomenului persoanelor fără locuință să se bazeze pe o totală respectare a drepturilor omului, care includ dreptul la o locuință accesibilă și adecvată. CESE consideră că acest fenomen nu apare de la sine, el fiind rezultatul unei alegeri politice și economice. Examinarea unei realocări a bogățiilor trebuie să fie cuprinsă încă de pe acum în creșterea favorabilă incluziunii prevăzută de Strategia UE 2020, având în vedere perioada de criză pe care o traversează Uniunea.

1.1.3

Cadrul juridic european (tratate, carte și texte internaționale) necesar afirmării unei politici ambițioase în materie de locuințe sociale există deja. În plus, Uniunea ar putea coordona eforturile de încurajare a statelor membre în sensul ratificării Cartei Sociale Europene revizuite (1). Comisia, PE și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene ar trebui să elaboreze un raport anual care să conțină o evaluare a punerii în aplicare, în statele membre, a articolului 34 din Carta Drepturilor Fundamentale, privind dreptul la ajutor pentru locuință.

1.1.4

Eurostat să promoveze definiții, indici și indicatori comuni pentru înțelegerea complexității și specificității fenomenului la nivel european și realizarea de statistici unitare. CESE recomandă adoptarea tipologiei ETHOS lansată de FEANTSA, drept definiție a fenomenului persoanelor fără adăpost la nivel european.

1.1.5

Comisiei Europene să dezvolte o strategie ambițioasă cu privire la fenomenul persoanelor fără adăpost (homelessness) și să sprijine statele membre în dezvoltarea unor strategii naționale eficiente, în conformitate cu liniile directoare sugerate în Raportul comun privind protecția socială și incluziunea socială pentru 2010 și ținând cont de recomandările juriului Conferinței europene de consens privind fenomenul persoanelor fără adăpost. O politică europeană de ansamblu privind locuințele s-ar înscrie în eforturile ample consacrate creării de locuri de muncă și de bunăstare, care continuă să fie două dintre obiectivele tratatelor europene.

1.1.6

Ținând cont de faptul că Strategia Europa 2020 urmărește creștere inteligentă, durabilă și totodată incluzivă, CESE sugerează că UE ar trebui să o monitorizeze periodic și să facă politici în funcție și de raportul dintre prețul locuințelor pe piața imobiliară și accesul cetățenilor europeni la cumpărarea sau închirierea unei locuințe în funcție de veniturile pe care le realizează.

1.1.7

UE ar trebui să ajute statele membre ca, în politicile de incluziune, să țină cont de: reducerea totală a deceselor cauzate de „viața în stradă”; demnitatea persoanelor; cauzalitatea multiplă; prevenirea fenomenului; responsabilizarea și participarea beneficiarilor prin contract social/de închiriere; standarde europene cost-eficiență pentru locuință și servicii sociale; crearea de locuințe permanente, apartamente subvenționate și centre de prevenire în fiecare localitate (2); o abordare care să conducă la acces rapid la o locuință permanentă.

1.1.8

Comisiei înființarea unei Agenții Europene pentru Persoanele Fără Locuință.

1.1.9

statelor membre să realizeze strategii eficiente anti-criză care să pună accent pe: raport cost-eficiență optim, consultarea și promovarea parteneriatelor public-privat, creșterea stocului de locuințe în condițiile în care, în perioada de criză, prețurile imobilelor s-au redus semnificativ.

2.   Context și observații generale cu privire la problematica persoanelor fără adăpost din UE

2.1

Persoanele fără adăpost au reprezentat un domeniu prioritar de acțiune în cadrul Anului european 2010 (3).

2.2

Problema persoanelor fără adăpost a fost prima dată menționată ca temă prioritară în Raportul comun privind protecția socială și incluziunea socială din anul 2005. Comisia Europeană a publicat, în anul 2007, un studiu intitulat „Măsurarea fenomenului persoanelor fără adăpost la nivel european (4)”.

2.3

Combaterea problemei persoanelor fără adăpost a devenit o prioritate, întrucât aceasta constituie o parte importantă a Strategiei UE privind protecția socială și incluziunea socială.

2.4

Prin intermediul Strategiei UE privind protecția socială și incluziunea socială (cunoscută și ca „Metoda deschisă de coordonare în domeniul social”), Uniunea Europeană coordonează și încurajează măsurile naționale și dezvoltarea de politici pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale printr-un mecanism de raportare, indicatori conveniți și concluzii politice finale adoptate de Comisia Europeană în colaborare cu Consiliul de Miniștri al UE.

2.5

Parlamentul European a adoptat o serie de inițiative importante privind problema persoanelor fără adăpost, inclusiv o declarație scrisă privind soluționarea problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă, adoptată în 2008 (5). Declarația solicită Consiliului să convină cu privire la un angajament la nivelul întregii UE în vederea soluționării, până în 2015, a problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă. O nouă declarație scrisă interpartinică privind necesitatea unei strategii UE privind problema persoanelor fără adăpost a fost lansată de cinci MPE la 6 septembrie 2010 și a fost adoptată în decembrie 2010. Pentru a realiza aceste obiective ambițioase, CESE consideră că e nevoie de alocarea de fonduri europene (FSE+ERDF).

2.6

La finalul anului 2009, rețeaua UE de experți independenți în materie de incluziune socială a prezentat un raport (6) privind problema persoanelor fără adăpost și a excluziunii în materie de locuințe în statele membre ale UE. Raportul a cerut ca problema persoanelor fără adăpost să facă parte integrantă din metoda deschisă de coordonare (MDC) în domeniul social și să fie consolidată și continuată după 2010.

2.7

La 17 iunie 2010, Consiliul European a adoptat noua Strategie Europa 2020. Până în 2020, UE urmărește să elimine riscul de sărăcie și de excluziune pentru cel puțin 20 de milioane de persoane. Propunerea Comisiei pentru 2020 conține o platformă europeană de combatere a sărăciei pentru „a defini și a pune în aplicare măsuri care vizează situația specifică a grupurilor cu un grad de risc ridicat precum […] persoanele fără adăpost  (7).

2.8

În octombrie 2010, Comitetul Regiunilor a publicat Avizul privind combaterea lipsei de adăpost, în care susține că UE trebuie să depună mai multe eforturi pentru a combate această problemă. Comitetul Regiunilor propune promovarea tipologiei ETHOS la nivel european, instituirea unei Agenții Europene care să coordoneze și să ofere sprijin în lupta împotriva fenomenului lipsei de adăpost, promovarea prevenirii fenomenului și implicarea regiunilor.

2.9

Raportul comun din 2010 al Comisiei și Consiliului privind protecția socială și incluziunea socială (8) solicită statelor membre să dezvolte strategii care să pună accentul pe: prevenire, orientarea către forme permanente (locuințe subvenționate și permanente), o abordare de tipul „locuința pe primul loc”, care să fie însoțită de servicii sociale complementare, o guvernanță îmbunătățită.

2.10

Cele mai importante recomandări ale anului 2010 privind fenomenul persoanelor fără adăpost se regăsesc în concluziile conferinței de consens (Consensus Conference  (9)), care a avut loc la finalul Anului European pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale 2010, la inițiativa Comisiei Europene și cu sprijinul Președinției belgiene a Uniunii Europene.

2.11

În 2011, Eurostat (10) publică raportul „Housing Condition in Europe in 2009” și precizează că, în UE, 30 de milioane de cetățeni suferă datorită spațiului insuficient și condițiilor precare de locuit.

3.   Dreptul la locuință

3.1

Fenomenul persoanelor fără locuință poate aduce atingeri în mod direct respectării drepturilor omului așa cum sunt ele stipulate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (11).

3.2

În art. 34 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene se menționează: „(3) Pentru a combate marginalizarea socială și sărăcia, Uniunea recunoaște și respectă dreptul la asistență socială și la asistență în ceea ce privește locuința, destinată să asigure o viață demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente…”.

3.3

Declarația Universală a Drepturilor Omului a ONU garantează dreptul la condiții de viață adecvate, ceea ce include locuința, serviciile medicale și sociale. În articolul 25 alineatul (1) se menționează: „Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare”.

3.4

Carta socială revizuită a Consiliului Europei (12) prevede la art. 31 că fiecare cetățean are dreptul la locuință și invită părțile să se asigure că semnatarii se angajează să promoveze accesul la locuințe cu un standard adecvat, să prevină și să atenueze fenomenul persoanelor fără locuință, și să promoveze acțiuni pentru a face prețurile locuințelor accesibile celor fără resurse adecvate.

3.5

Dreptul la locuință este stipulat în multe constituții naționale din statele membre ale UE. O locuință adecvată este o necesitate și un drept. CESE recomandă tuturor statelor membre să susțină toate persoanele care au dreptul, în conformitate cu legislația națională în vigoare, să aibă acces la o locuință. CESE invită statele membre și societatea civilă să monitorizeze acest proces. Existența unui drept legal oferă o bază bună pentru inițierea și dezvoltarea de politici eficiente pentru combaterea fenomenului persoanelor fără locuință.

4.   Excluziunea socială și sărăcia care sunt determinate de privarea de locuință

4.1

Eurostat (13) precizează că, în UE, 30 de milioane de cetățeni suferă din cauza spațiului insuficient și a condițiilor precare de locuit. În 2009, 6 % din populația Europei a suferit o formă severă de privare de locuință. În UE, 12,2 % din populație trăiește în locuințe care au costuri de întreținere mari raportate la veniturile acestora.

4.2

Persoanele fără adăpost care trăiesc pe stradă reprezintă cea mai vizibilă și extremă formă de sărăcie și excluziune. Problema persoanelor fără adăpost poate include și o serie de alte situații, precum persoanele care sunt în adăposturi de urgență, temporare sau de tranziție, persoanele care locuiesc temporar cu familia sau la prieteni, persoanele care trebuie să părăsească diferite instituții și nu au o locuință, persoanele amenințate cu evacuarea sau persoanele care au un adăpost inadecvat sau nesigur.

4.3

Accesul la o locuință de o calitate acceptabilă poate fi considerat o necesitate umană de bază.

4.4

Privarea de locuință este definită de facilitățile reduse și se evaluează având ca referință acele gospodării cărora le e spart acoperișul, nu au baie/duș și toaletă sau locuințele prea întunecoase.

4.5

Câteva state membre care au intrat în UE după 2004 au semnalat că o mare parte a populației lor face față unei severe privări de locuințe, în special în România, Polonia, Bulgaria și Țările Baltice (14).

4.6

În multe țări, sărăcia este legată de costul mare al locuinței: 67 % din europeni consideră că o locuință decentă este mult prea scumpă. Această opinie este în mod particular comună în Republica Cehă și Cipru (89 %), precum și în Luxemburg, Malta (86 %) și Slovacia (84 %).

4.7

Unul din șase europeni afirmă că este dificil să-și plătească costurile cotidiene ale întreținerii locuinței (15). În UE, 26 % dintre cetățeni consideră că o locuință decentă este prea scumpă în societatea noastră. Este a patra motivație a societății din UE, care răspunde cel mai bine la întrebarea: „De ce sunt oamenii săraci?”

5.   Definiții ale fenomenului persoanelor fără locuință sau adăpost (homelessness)

5.1

La nivelul UE, nu există o definiție funcțională comună a persoanelor fără adăpost, definiția persoanelor fără adăpost variind mult de la un stat membru la altul. Fenomenul persoanelor fără adăpost (homelessness) este un proces complex și dinamic, cu traiectorii care au diferite căi de intrare și de ieșire, pentru diferiți indivizi sau diferite grupuri.

5.2

Există diferite tipuri și grupuri țintă de persoane fără o locuință, ca de exemplu: bărbați singuri în stradă; copii și adolescenți care trăiesc pe stradă; tineri care părăsesc casele de copii; mame singure care trăiesc pe stradă; persoane cu probleme de sănătate precum alcoolismul, dependența; persoane cu probleme psihice; persoane în vârstă fără locuință; familii care trăiesc pe stradă; persoane fără locuință ce provin din rândul unor minorități etnice cum ar fi romii sau cei care au un stil de viață nomad; imigranți fără locuință; solicitanți de azil fără locuință (refugiați); a doua generație de copii care trăiesc pe stradă ai căror părinți provin din rândul persoanelor fără adăpost.

5.3

FEANTSA (Federația europeană a organizațiilor naționale care lucrează cu persoanele fără adăpost) a dezvoltat o tipologie privind fenomenul persoanelor fără adăpost și al excluziunii bazată pe lipsa de locuință, numită ETHOS. In conformitate cu tipologia ETHOS a avea un cămin, poate fi înțeles:

—   din punct de vedere fizic: a avea o locuință adecvată (sau un spațiu) asupra căreia o persoană și familia sa au proprietate exclusivă;

—   din punct de vedere legal: a avea un titlu de proprietate;

—   din punct de vedere social: a fi capabil să îți menții intimitatea, a te bucura de relații interumane.

5.4

Această definiție conduce la cele 4 concepte principale de: lipsa unui acoperiș deasupra capului, lipsa unui domiciliu stabil; viața în condiții de locuit nesigure; viața în condiții de locuit precare, toate putând fi considerate că indică absența unui cămin. De aceea, ETHOS clasifică persoanele fără adăpost conform situației lor de viață sau a „căminului” lor. Aceste categorii conceptuale sunt împărțite în 13 categorii operaționale, care pot fi folosite în scopul diferitelor politici, precum cele ale cartografierii problemelor de homelessness, dezvoltării, monitorizării și evaluării acestor politici (16).

6.   Statistici, indici și indicatori

6.1

La nivelul UE nu există o singură metodă unitară de colectare a datelor despre persoanele fără locuință oferite de birourile naționale de statistică sau alte surse oficiale de statistică din statele membre ale Uniunii Europene.

6.2

Modelul ETHOS, cu categoriile sale conceptuale, poate fi folosit pentru realizarea de statistici, cartografierea persoanelor fără adăpost, evaluarea nevoilor beneficiarilor, dar și a resurselor locale sau organizaționale, dezvoltarea, monitorizarea și evaluarea politicilor.

6.3

Realizarea de studii și cercetări privind fenomenul persoanelor fără adăpost la nivelul UE este necesara atât pentru înțelegerea cauzelor și structurii fenomenului, cât și pentru proiectarea politicilor, coordonarea și implementarea strategiilor. CESE solicită Eurostat (prin sistemul de colectare a datelor EU-SILC (17)) și programelor europene care au finanțat incluziunea persoanelor fără adăpost să prezinte o evaluare pentru ultimii 5-10 ani care să ofere o perspectivă asupra evoluției fenomenului persoanelor fără adăpost la nivel european.

7.   Factorii de vulnerabilitate și risc ai excluziunii bazate pe lipsa de locuință. Cauzalitate

7.1

Cauzele care conduc la crearea fenomenului persoanelor fără adăpost sunt adesea complexe și interdependente. Este vorba despre un cumul de factori care determină o astfel de situație.

7.2

Există diferite tipuri de factori de vulnerabilitate asupra cărora trebuie acționat pentru a preveni și rezolva problema persoanelor fără adăpost:

—   structurali: procesul economic, imigrația, cetățenia, procesul pieței de locuințe;

—   instituționali: serviciile sociale principale, mecanismul alocațiilor, procedurile instituționale;

—   relaționali: statutul familial, situația relațiilor (ex. divorț);

—   personali: dizabilitate, educație, dependență, vârstă, situația imigranților;

—   discriminarea și/sau lipsa unui statut legal: pot afecta în particular imigranții și unele minorități etnice cum ar fi comunitățile de romi.

8.   Serviciile sociale sau de urgență și strategii pentru accesul la locuințe

8.1

Există diferite tipuri de servicii de asistență oferite persoanelor fără adăpost: servicii rezidențiale sau non-rezidențiale. Promovarea parteneriatului public-privat este un factor cheie în realizarea strategiilor pentru accesul la locuințe. Este foarte importantă pentru reducerea semnificativă a deceselor în stradă existența locuințelor permanente și a serviciilor socio-medicale de urgență, precum și promovarea parteneriatelor, în special iarna și vara, deoarece există țări în care o parte din persoanele fără locuință mor în stradă în fiecare anotimp foarte cald sau foarte rece.

8.2

CESE recomandă diseminarea modelelor inovative și a ghidurilor de bune practici la nivel național și european, promovând metodologii inovative și interactive la nivel național și european, în care locuința permanentă si serviciile complementare necesare să fie prima opțiune. Metoda deschisă de coordonare poate aduce mari beneficii în promovarea unor politici eficiente destinate integrării persoanelor fără adăpost.

8.3

CESE recomandă dezvoltarea serviciilor diverse și promovarea unor standarde minimale pentru toate serviciile sociale destinate persoanelor fără locuință (homeless) astfel încât să vină în întâmpinarea diverselor nevoi ale acestora:

intervenții sociale directe: asistența socială și juridică pentru obținerea unei locuințe, adăposturi temporare, case și apartamente sociale, rețele de asistență și întreținere, centre multifuncționale;

servicii specializate (homeless cu HIV, homeless cu nevoi speciale etc.);

consiliere, consiliere juridică, instruire vocațională și profesională;

instruire antreprenorială pentru homeless și economie socială;

monitorizare și suport (asistență comunitară);

acțiuni de promovare familială, socială și culturală, programe de prevenire.

8.4

CESE sugerează realizarea de strategii integrate prin care sa se creeze servicii suficiente și complementare în orice domeniu, care să corespundă oricărei nevoi a beneficiarilor, în special locuințe sociale. CESE sugerează că, pentru evitarea deceselor în stradă, este necesară promovarea unei legislații care să impună crearea de minimum un centru de consiliere și de un adăpost de urgență pentru persoanele fără locuință în fiecare regiune, corespunzător cu numărul de persoane aflate în stradă. CESE subliniază importanța de a identifica soluții permanente pentru integrarea persoanelor defavorizate prin construirea de adăposturi și locuințe permanente și implementarea de servicii sociale complementare, în special pentru a permite menținerea relațiilor de sprijin intrafamilial (părinți-copii etc.) și, pe cât posibil, revenirea copiilor în interiorul familiei, în situațiile în care copiii au fost luați de lângă părinți din cauza sărăciei și a condițiilor dificile în care trăiau.

8.5

CESE recomandă statelor membre să creeze, cu prioritate, strategii de prevenție pe termen mediu și lung.

8.6

Serviciile pentru persoanele fără adăpost nu trebuie utilizate sistematic pentru a compensa inconsecvențele politicilor privind imigrația și lipsa de servicii specializate pentru imigranți.

9.   Observații specifice

9.1

Lipsa unui adăpost și a locuinței poate conduce la degradare umană, discriminare bazată pe motive de apartenență socială (la un grup defavorizat) și uneori chiar la moarte (mai ales în anotimpurile foarte friguroase sau călduroase). CESE consideră că fenomenul persoanelor fără locuință (homelessness) poate aduce atingeri în mod direct drepturilor omului așa cum sunt ele stipulate în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene (în articolele: 1, 2, 3, 6, 7, 21, 34) (18), precum și în Carta Socială Europeană revizuită și în Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale.

9.2

Integrarea socială a persoanelor fără locuință este un proces complex și dificil. CESE solicită Comisiei Europene să dezvolte o strategie ambițioasă de sprijinire a statelor membre pentru eradicarea fenomenului social al persoanelor lipsite de adăpost (homelessness) prin dezvoltarea unor strategii naționale eficiente. Strategiile naționale trebuie să fie focalizate pe definiții comune, pe cauze, acțiuni și efecte de impact. CESE solicită Comisiei Europene să elaboreze o campanie de conștientizare privind fenomenul persoanelor fără locuință (homelessness), care este absolut necesară. CESE recomandă ca politicile și strategiile europene să fie făcute împreuna cu organizațiile care furnizează servicii sociale, cu persoanele lipsite de adăpost, cu autoritățile publice și cu comunitatea științifică și de cercetare.

9.3

CESE recomandă Comisiei să încurajeze statele membre să aloce în viitor bugete și fonduri specifice pentru finanțarea sau co-finanțarea programelor pentru persoanele fără adăpost (inclusiv FSE+ERDF). CESE consideră că valoarea fondurilor structurale FSE și ERDF în perioada 2014-2020 trebuie să fie mai mari, abordarea să fie complementară și recomandă statelor membre să includă, în programele naționale operaționale, strategiile privind problema persoanelor fără adăpost [cu referire la Regulamentul (CE) 1083/2006] și măsuri de diminuare a efectelor negative ale crizei economice asupra accesului la o locuință.

9.4

CESE recomandă promovarea unor politici europene care să limiteze orice tendință speculativă pe piața locuințelor. CESE recomandă ca, în analiza politicilor sociale europene și naționale, să se monitorizeze raportul dintre valoarea netă a unui salariu lunar și prețul unei locuințe. CESE consideră că accesul la o locuință decentă trebuie să fie proporțional cu raportul dintre valoarea ratei lunare (sau a chiriei) pentru costurile locuinței împreuna cu cheltuielile cotidiene și valoarea salariului net al unui cetățean european.

9.5

CESE atrage atenția asupra faptului că amploarea fenomenului persoanelor fără locuință în unele țări este în creștere. Dacă acum câteva zeci de ani erau în special adulți ai străzii, problematica oamenilor fără adăpost s-a diversificat și acutizat în multe state europene: există un număr mai mare de femei fără locuință, există familii care locuiesc în stradă, există tineri și copii fără adăpost care trăiesc pe stradă, există salariați care și-au pierdut locuința în urma neachitării creditelor, a crizei imobiliare și economice, există tot mai mulți imigranți sau comunități etnice fără adăpost. Dovada regretabilă a faptului că fenomenul nu mai poate fi controlat în unele zone este reliefată de existența copiilor „la a doua generație”, care trăiesc pe stradă ai căror părinți provin din rândul persoanelor fără adăpost.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  CSE revizuită: Carta Socială Europeană a Consiliului Europei – 1961; revizuirea acesteia prin Protocolul din 1995 include dreptul la locuință printre drepturile sociale fundamentale; numai 14 state participante (din 43) au ratificat această cartă în legislația lor națională.

(2)  Modelul finlandez „Mai întâi casa” („Housing first”) arată că se reduc cu 14 000 Euro cheltuielile pentru un beneficiar asistat.

(3)  www.2010againstpoverty.eu.

(4)  http://ec.europa.eu/employment_social/social_inclusion/docs/2007/study_homelessness_en.pdf.

(5)  A se vedea anexa.

(6)  http://www.peer-review-social-inclusion.eu/network-of-independent-experts/2009/homelessness-and-housing-exclusion.

(7)  http://eurlex.europa.eu/Notice.do?mode=dbl&lang=en&ihmlang=en&lng1=en,fr&lng2=bg,cs,da,de,el,en,es,et,fi,fr,hu,it,lt,lv,mt,nl,pl,pt,ro,sk,sl,sv,&val=509103:cs&page.

(8)  http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/10/st06/st06500.ro10.pdf.

(9)  http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=637&langId=en&eventsId=315&furtherEvents=yes.

(10)  http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/publication?p_product_code=KS-SF-11-004.

(11)  Articolul 6 TUE „Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta Drepturilor Fundamentale a UE … care are aceeași valoare juridică cu cea a Tratatelor.”

(12)  http://conventions.coe.int/treaty/en/treaties/html/163.htm

(13)  http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/publication?p_product_code=KS-SF-11-004.

(14)  Eurobarometru.

(15)  Conform noului „Eurobarometer survey on poverty and social exclusion MEMO/09/480/27.10.2009”.

(16)  Tipologia ETHOS există ca anexă la raport. A se vedea și http://www.feantsa.org/files/freshstart/Toolkits/Ethos/Leaflet/EN.pdf.

(17)  http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/microdata/eu_silc

(18)  Uniunea Europeană, 2010 (ISBN 979-92-824-2588-6), pag. 391-403. A se vedea și punctul 3.2 din aviz.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/40


Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Informatica dematerializată (cloud computing) în Europa” (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 24/08

Raportor: dl Eric PIGAL

La 20 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă pe tema

Informatica dematerializată («cloud computing»)”.

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 7 octombrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 26 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 143 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 7 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Bazându-se pe Strategia Europa 2020, în special pe Agenda digitală, Comitetul a dorit să examineze o soluție informatică aflată încă într-o fază de dezvoltare accentuată și promițătoare: informatica dematerializată (cloud computing - CC). Prezentul aviz din proprie inițiativă urmărește în primul rând să colecteze și să difuzeze experiențele de pe teren ale actorilor reprezentați în cadrul Comitetului, precum și ale celor de pe piața CC. În al doilea rând, urmărește să propună o listă de recomandări pentru a încuraja Europa (1) să se poziționeze în prima linie în acest domeniu promițător, bazându-se pe întreprinderi cu rol de leader.

1.2   CC se sprijină pe o arhitectură digitală care oferă următoarele avantaje: o abordare care poate fi implementată rapid și extinsă ușor și care propune „plata în funcție de utilizare”.

1.3   Pe teren, CC se bazează pe un model economic promițător:

un număr important de utilizatori potențiali: particulari, întreprinderi, servicii publice etc.;

mutualizarea mijloacelor și instrumentelor informatice, care conduce la optimizarea utilizării lor;

mobilitatea permisă datorită CC, în special pentru utilizatorii nomazi care pot avea acces în permanență la datele lor;

integrarea facilă, ajustabilă și transparentă a diferitelor componente tehnice: internet, managementul sistemelor informatice, aplicațiile mobile etc.;

distribuirea costurilor pe durata întregului ciclu de viață al sistemelor informatice, fără investiții inițiale ridicate;

recentrarea întreprinderilor pe activitatea lor principală fără a se preocupa de complexitatea sistemelor informatice;

oportunitatea unei creșteri bazate pe noi activități pentru actorii majori din sector, integratorii de sisteme (IS), editorii de programe.

1.4   În prezent, CC demonstrează și o lipsă de maturitate, respectiv puncte slabe:

multitudinea standardelor care încearcă să încadreze și să controleze utilizarea CC;

absența unei autorități de guvernanță europene identificabile pentru a impune respectarea acestora;

experiența insuficientă a utilizatorilor, în primul rând a particularilor, pentru a măsura beneficiile declarate, și în special riscurile asumate;

fragilitatea intrinsecă a internetului: întreruperi în caz de incidente, atacuri informatice criminale etc.

saturația internetului: stagnarea performanțelor, creșterea puternică a volumelor schimbate (audio, video, spam), limitarea sistemului de atribuire a adreselor (IP);

saturația serverelor: mutualizarea lor și închirierea excesivă care decurge din aceasta, ceea poate provoca congestii;

riscurile legate de externalizarea datelor și prelucrarea în cadrul unei terțe părți;

riscurile legate de delocalizarea datelor și prelucrarea într-o altă țară, cu un cadru de reglementare propriu;

riscul social indus de o concentrare a activităților de dezvoltare, găzduire și exploatare;

drepturile și obligațiile utilizatorilor și furnizorilor de CC rămân imprecise;

distincția între responsabilul de prelucrarea datelor și persoana care efectuează prelucrarea datelor cu caracter personal nu este perfect clară;

pentru persoanele care nu dispun de cunoștințe specializate, contractele de furnizare a unor astfel de servicii sunt complexe, chiar greu de înțeles, în ceea ce privește colectarea, prelucrarea și transferul datelor privind consumatorii, precum și drepturile acestora care decurg din legislație.

1.5   Pentru Europa, CC reprezintă oportunitatea de a intra pe o piață promițătoare, majoră și strategică. Pentru a asigura succesul acestui proces, Comitetul recomandă ca acțiunile următoare să fie întreprinse eventual de Comisia însăși cu sprijinul statelor membre sau al întreprinderilor europene din domeniu.

1.5.1   Competențe

lansarea unui studiu privind evoluția necesară a competențelor informaticienilor pentru a face față evoluției nevoilor și a efectivelor de personal în CC;

încurajarea și/sau coordonarea creării unor programe de formare;

validarea unei certificări sau a unor diplome specifice prin care să se recunoască și să se ateste competențele specialiștilor responsabili de CC.

1.5.2   Cercetarea și investițiile

încurajarea coordonării centrelor de cercetare europene, pentru a se menține într-o poziție fruntașă în ceea ce privește cunoștințele și competențele de specialitate;

consolidarea dezvoltării fibrei optice pe baza actorilor din sectorul european al telecomunicațiilor (prin subvenții sau parteneriate).

1.5.3   Parteneriat

promovarea apariției unor consorții între actorii industriali europeni pentru a investi în proiecte comune de CC, de exemplu prin programul-cadru pentru cercetare și dezvoltare;

încurajarea, respectiv subvenționarea investitorilor pentru crearea unor „mega-ferme” de calculatoare pe teritoriul statelor membre, după modelul celor existente deja în alte zone;

utilizarea achizițiilor publice pentru a stimula parteneriatele;

regruparea editorilor de soluții CC și a întreprinderilor de telecomunicații, acestea din urmă fiind prin natura lor în contact direct cu utilizatorii cărora li se adresează soluțiile CC.

1.5.4   Standarde și guvernanță

încurajarea actorilor publici și privați să participe la formularea unor standarde care să reglementeze relațiile dintre furnizori, pe de o parte, și întreprinderi și cetățenii europeni, pe de altă parte;

exploatarea avansului UE în materie de securitate a datelor, protecție a vieții private etc., pentru a impune aplicarea strictă a normelor respective în cadrul soluțiilor CC;

înființarea unei agenții europene însărcinate în mod specific cu monitorizarea respectării standardelor menționate mai sus;

legiferare, pentru a limita delocalizarea datelor sensibile în afara Europei;

să se țină în mod serios seama, la următoare revizuire a Directivei privind protecția datelor cu caracter personal, de provocările legate de aplicațiile CC, chiar dacă Comitetul recunoaște că acestea sunt deosebit de vaste.

2.   Introducere

2.1   Cloud computing (CC) se înscrie în linia altor evoluții de aceeași amploare, cum ar fi modelul client/server sau internetul.

2.2   CC constă din combinarea și optimizarea utilizării conceptelor și tehnologiilor existente, cum ar fi: internetul, „fermele” de calculatoare mutualizate, managementul sistemelor informatice etc.

În consecință, CC moștenește inevitabil forțele și slăbiciunile componentelor sale, de exemplu, performanțele traficului pe internet, protecția datelor în cadrul managementului serviciilor informatice, închirierea excesivă a calculatoarelor mutualizate etc.

2.3   Comitetul a realizat lucrări cu privire la aspectele moștenite direct de CC, de exemplu:

protecția datelor (2)

sistemele de telecomunicații (3)

comunicațiile electronice (4)

internetul (5)

protecția consumatorilor (6)

Internetul obiectelor – un plan de acțiune pentru Europa (7).

Pentru a evita orice repetiție sau redundanță, acest aviz se va concentra pe aspectele legate strict de CC.

2.4   Comitetul nu este singurul care se interesează de CC; alte instanțe și organisme europene sunt deopotrivă preocupate de acest subiect.

2.5   La Forumul Economic Mondial (World Economic Forum) de la Davos, din 27 ianuarie 2011, Neelie Kroes, vicepreședinta Comisiei Europene, și-a prezentat viziunea privind acest fenomen:

În ceea ce privește informatica dematerializată, am înțeles că nu mai puteam aștepta o definiție care să se bucure de asentimentul tuturora. Trebuie să acționăm […]. Așa cum prevede Strategia digitală pentru Europa, am început să lucrez la o strategie pentru informatica dematerializată, care acoperă întreaga Europă, pe baza unei abordări care depășește un simplu cadru politic. Nu vreau să mă mulțumesc cu o Europă favorabilă informaticii dematerializate (cloud-friendly), ci doresc o Europă activă în acest domeniu (could-active).”

2.6   Comisia Europeană a lansat în 2009 un studiu privind viitorul informaticii dematerializate (8), bazându-se pe un grup de experți din sectorul digital și de cercetători.

În plus, a lansat o consultare publică  (9), ale cărei rezultate vor contribui la lucrările de pregătire a strategiei europene în domeniul CC, care va fi prezentată în 2012.

CC este un element important pentru punerea în aplicare a Strategiei 2020, în special a două dintre inițiativele emblematice ale acesteia: Agenda digitală și Inovarea.

Al 7-lea program-cadru de cercetare (10) finanțează deja programe în domeniul CC.

2.7   De altfel, ENISA  (11) a publicat în noiembrie 2009 un raport intitulat: „Cloud Computing: avantaje, riscuri și recomandări pentru securitatea informației”.

2.8   NIST (12) a publicat recent „Cloud Computing Standards Roadmap (NIST CCSRWG – 092 – 5 iulie 2011)”

3.   Prezentare tehnică introductivă a Cloud Computing

3.1   Încercările de a cădea de acord asupra unei definiții unice au fost în mare parte zădărnicite de eforturile editorilor de a-și eticheta programele existente drept soluții CC sau „cloud ready”.

Cu toate acestea, există un larg consens cu privire la faptul că CC se poate implementa rapid, se poate extinde ușor și oferă o soluție de „plată în funcție de utilizare”.

3.2   Care sunt caracteristicile CC?

—   dematerializare: este vorba despre reducerea în măsura posibilului a vizibilității pentru utilizator, particular sau întreprindere a configurației, localizării sau întreținerii resurselor sale informatice;

—   facilitatea accesului: cu condiția de a dispune de acces la internet, utilizatorii pot avea acces la datele și aplicațiile lor indiferent de loc și de echipament (calculator, tabletă, smartphone);

—   alocarea dinamică: furnizorul adaptează în timp real capacitatea informatică furnizată, în funcție de nevoile utilizatorului. Acesta din urmă poate să acopere perioadele sale de vârf fără să investească în resurse informatice sub-utilizate în perioadele dintre două vârfuri;

—   mutualizarea: furnizorul poate oferi alocare dinamică, mutualizând resursele informatice între mai mulți utilizatori. Astfel, el poate realiza cea mai mare și mai bună mutualizare, creând mega-ferme de mai multe mii de computere;

—   plata în funcție de utilizare: utilizatorul nu plătește decât pentru utilizarea reală a resurselor informatice, altfel spus ținând seama de evoluția nevoilor sale de capacitate informatică. Dispozițiile contractuale sunt adesea ad hoc, însă tind să se standardizeze.

3.3   La nivel de întreprindere, primele aplicații care au adoptat abordarea CC sunt: mesageria electronică, instrumentele colaborative și de conferință web, mediile de dezvoltare și testare, gestionarea relației cu clientul (CRM) și Business Intelligence.

Pe viitor, cea mai mare parte a aplicațiilor informatice sunt susceptibile a priori de a fi disponibile într-o ofertă CC.

3.4   CC este de obicei implementat într-unul din următoarele 3 modele (sau o combinație a acestora), de la cel mai parțial la cel mai complet, care se adresează unor clienți diferiți:

—   IaaS (Infrastructure as a Service),– în cazul căruia doar infrastructura este acoperită de CC; se adresează cu prioritate serviciilor informatice ale marilor întreprinderi;

—   PaaS (Platform as a Service),– în cazul căruia doar infrastructura și software-ul de bază sunt acoperite de CC; se adresează informaticienilor care dezvoltă programe;

—   SaaS (Software as a Service):– soluția este complet acoperită de CC, inclusiv software-ul aplicativ; se adresează în primul rând unor utilizatori finali, nu neapărat informaticieni, de exemplu emailul pentru particulari.

3.5   „Cloud computing” privat se dezvoltă pe scară largă; acesta este implementat în interiorul unei întreprinderi, care poate astfel să profite de flexibilitatea și productivitatea CC fără să trebuiască să se preocupe de dificultățile legate de externalizarea către un prestator de CC.

Această soluție pare să răspundă unor nevoi diferite:

pregătirea cu prudență și pe plan intern (în cadrul întreprinderii) a unei tranziții a sistemelor informatice existente către o platformă care funcționează în CC;

plasarea departamentelor de servicii informatice ale întreprinderilor într-un mod de funcționare, în raport cu alte departamente, mai orientat pe servicii și mai transparent, pe baza unei facturări în funcție de utilizare.

4.   Impactul Cloud Computing

4.1   Ce poate aștepta o întreprindere de la CC?

4.1.1   Așa cum s-a indicat anterior, CC „moștenește” avantajele și slăbiciunile unora dintre componentele sale.

4.1.2   Să reamintim deci, mai întâi, anumite beneficii pentru întreprinderi, care nu sunt specifice CC, ci mai degrabă managementului sistemelor informatice apărut anterior:

posibilitatea de a se concentra pe nucleul activității sale;

posibilitatea de a beneficia de efecte de volum, prin industrializarea și mutualizarea resurselor prestatorului;

posibilitatea de a recurge la cunoștințele și la serviciile de calitate ale unor specialiști.

4.1.3   Conform unui studiu recent, 70 % din costurile unui departament de servicii informatice provin din gestiunea resurselor existente. Scutit de o parte din aceste poveri, un astfel de departament își poate dedica energiile eliberate inovării și explorării unor servicii inovatoare.

4.1.4   În continuare sunt enumerate unele din beneficiile evidențiate cel mai adesea pentru întreprinderi:

—   investiții inițiale reduse: pentru noile soluții digitale, introducerea sau extinderea unor servicii informatice nu mai necesită investiții serioase în sălile de calculatoare, servere, software, formările privind software-ul specific unui editor etc.;

Trebuie însă remarcat faptul că soluțiile existente, atât ale întreprinderilor, cât și ale editorilor de programe, vor necesita investiții masive pentru a fi adaptate și a deveni operabile de pe o platformă CC.

—   reducerea termenelor de implementare: echipele de dezvoltare se concentrează pe problemele lor specifice, fără a se preocupa de infrastructura tehnică, care devine responsabilitatea prestatorului de CC, în special cu privire la punerea la dispoziție treptată și la cerere a resurselor materiale și umane;

—   contabilizarea și controlul costurilor: cu CC, informatica devine o cheltuială de funcționare și nu una de imobilizare;

Întreținerea se bazează pe modelul locativ, în special actualizările transparente ale instrumentelor de software sau hardware sau asistența tehnică pentru un instrument defect asigurată direct și online, de către un editor al software-ului sau de un constructor al serverului.

—   consolidarea modelului de serviciu: bazându-se pe angajamentele prestatorului de CC în materie de calitate, disponibilitate, securitate și evoluție în timp a instrumentelor, pentru departamentul de servicii informatice devine mai simplu să propună la rândul său clienților săi interni un model de serviciu incluzând acorduri privind nivelul de servicii (Service Level Agreement).

—   mobilitatea salariaților: o soluție CC menține calitatea și facilitatea de acces la datele tuturor salariaților întreprinderilor, indiferent dacă sunt nomazi sau nu.

4.2   Anumite întreprinderi sunt interesate în mod special de CC, și anume:

microîntreprinderile și IMM-urile care văd în CC ocazia de a dispune de o capacitate informatică (hardware, software și competențe), fără un „bilet de intrare” prohibitiv din punct de vedere al costurilor;

întreprinderile nou înființate, aflate prin natura lor într-o fază de dezvoltare puternică, care știu că modelul CC le va facilita adaptarea capacității informatice în funcție de creșterea activității.

4.3   Cum se pregătesc integratorii de sisteme pentru CC?

4.3.1   Acești integratori de sisteme („system integrators” sau SI) desfășoară o activitate al cărei scop este de a crea soluții informatice pentru întreprinderile cliente.

Ei au dobândit o importanță majoră în sectorul informatic, atât prin cunoștințele lor, cât și prin personalul și capacitatea lor de a se adapta la fluctuațiile sarcinii de lucru a clienților lor.

Pe piața europeană, liderii sunt Accenture, Atos, Cap Gemini, HP, IBM, Wipro etc.

4.3.2   Deoarece dezvoltările informatice sunt prin natura lor punctuale și temporare, departamentele de servicii informatice apelează, de la caz la caz, la integratorii de servicii pentru a avea la dispoziție informaticieni, care sunt necesari doar în faza de dezvoltare.

Echipele permanente ale departamentului de servicii informatice nu sunt implicate în această fază decât pentru a asigura mai bine faza următoare, de exploatare și întreținere.

4.3.3   Integratorii de sisteme se vor ocupa deci în mod natural de conceperea și dezvoltarea soluțiilor CC pentru întreprinderile care sunt clienții lor.

Ținând seama de noile activități pe care acestea le implică, apariția CC nu va fi doar bine văzută, ci chiar încurajată de integratorii de sisteme.

4.3.4   Se pune însă întrebarea privind caracterul permanent al acestei activități. Va fi vorba de o creștere punctuală a activității, așa cum sistemul a cunoscut deja în legătură cu „bug-urile anului 2000” sau „integrarea monedei euro”?

Mai multe decenii de inovații și progrese tehnice au dus la creșterea productivității, care nu a diminuat nici masa dezvoltărilor, nici numărul informaticienilor, ci dimpotrivă a permis o creștere considerabilă a numărului sistemelor informatice și a perimetrului lor.

CC se înscrie în mod logic în această tendință. Prin urmare, CC ar trebui să deschidă dezvoltările informatice pentru noi câmpuri de activitate ale SI.

4.4   Cum se pregătesc editorii de programe pentru CC?

4.4.1   Microsoft, Google, Oracle sau SAP, pentru a menționa doar câțiva, trebuie să investească cu toții serios în „reconversia” ofertelor lor existente pentru ca acestea să fie etichetate drept soluții „cloud computing ready”.

4.4.2   Această transformare necesită mai întâi investiții substanțiale în noi dezvoltări informatice. Este vorba în special de o regândire radicală a anumitor modele de afaceri. Ca exemplu, oferta Office 365 a Microsoft îndepărtează radical această societate de modelul său bazat pe vânzarea de licențe de la prima utilizare a unuia din programele sale.

4.5   Care este situația gazdelor de sisteme față de CC?

4.5.1   În cursul ultimilor zece ani, managementul sistemelor informatice s-a dezvoltat, în special componenta sa majoră, externalizarea găzduirii sistemelor (servere, rețele și software de bază).

CC extinde această abordare, mutualizând resursele externalizate între un număr nedeterminat de utilizatori (întreprinderi sau particulari).

4.5.2   CC tinde deci să faciliteze externalizarea și în primul rând să concentreze instalațiile de găzduire, ceea ce are drept rezultat constituirea unor „ferme de calculatoare” gigantice. Apariția CC ar trebui prin urmare să ducă la o reorganizare a sectorului, însoțită de intensificarea concurenței între furnizori, de concentrări devenite necesare pentru a răspunde nevoilor uriașe de investiții și de un inevitabil impact social, cum au cunoscut alte sectoare care au trecut prin aceste faze de concentrare.

4.6   Este percepția sectorului public asupra CC diferită de cea a sectorului privat?

4.6.1   Sectorul public se bazează pe strategii, culturi, persoane și organizații care sunt supuse unor obiective, constrângeri și moduri de funcționare similare sectorului privat.

4.6.2   În consecință, beneficiile pe care le așteaptă întreprinderile de la CC (a se vedea mai sus) sunt așteptate și de administrațiile publice.

În plus, mulțumită CC, serviciul public pentru cetățeni ar putea fi îmbunătățit printr-o mai bună disponibilitate, accesibilitate etc.

4.6.3   Cu toate acestea sectorul public are anumite particularități:

Climatul general de austeritate

Acesta conduce la o rigoare bugetară care impune reduceri ale programelor de investiții publice, inclusiv ale celor din domeniul informatic. În acest context, modelul CC își găsește justificarea, el permițând, de fapt, dezvoltarea unei capacități informatice fără a fi nevoie de o investiție inițială.

Cercetarea publică

Chiar dacă cercetarea se practică cu siguranță și în sectorul privat, ea este foarte prezentă în sectorul public prin intermediul centrelor naționale de cercetare, al centrelor universitare, al parteneriatelor public-privat.

Cercetarea poate necesita vârfuri de capacitate informatică, problemă la care CC poate răspunde pe deplin.

Investițiile publice

Ar putea, printr-un efect de pârghie, să inițieze și să încurajeze actori privați naționali sau europeni să investească în CC, în special operatorii de telecomunicații. În trecut, anumite investiții publice au acționat drept catalizatori pentru investiții și poziționarea strategică a sectorului privat. Acesta a fost, de exemplu, cazul industriei aeronautice și aerospațiale, al telefoniei mobile, al trenului de mare viteză etc.

Anumite state membre au investit deja masiv în transpunerea software-ului administrațiilor lor în arhitecturi de CC.

4.7   CC are și un impact asupra particularilor?

4.7.1   Anumite soluții CC sunt destinate în special particularilor. Este mai ales cazul, de exemplu, al ofertelor iCloud a Apple, Office365 a Microsoft, Picasa etc.

4.7.2   Există foarte puțini particulari dispuși să cumpere unul sau mai multe servere, o infrastructură, rețele etc. De altfel, nu toată lumea poate sau nu toată lumea vrea să se ocupe de întreținerea acestei infrastructuri, inclusiv pe un calculator personal.

4.7.3   Produse până acum disponibile pe calculatoarele individuale (pe discul dur) (procesare de text, imprimare, stocarea fotografiilor, salvarea datelor etc.) sunt treptat înlocuite de servicii internet, pe modelul SaaS (a se vedea mai sus).

4.7.4   Utilizarea acestor servicii este gratuită în versiunea sa de bază. Această gratuitate este finanțată prin posibilitatea de care dispune furnizorul de a întocmi o listă de utilizatori particulari, care constituie tot atâtea ținte potențiale ale unor campanii de marketing și publicitate. Cel mai adesea este propusă o versiune Premium, cu mai mult spațiu de stocare, cu funcții suplimentare etc.

4.7.5   Pentru particulari, modelul CC răspunde, de asemenea, complexității în creștere a instrumentelor informatice, prin simplificare și întreținere externă. Este vorba și de un model pay-on-demand, care corespunde întru totul utilizării limitate și episodice a instrumentelor și resurselor informatice de către particulari.

4.7.6   În sfârșit, accesul nomad și constant la date reprezintă un factor sporit de atracție. Mai mulți furnizori (13) propun de pe acum utilizatorilor posibilitatea de a asculta muzică, a-și viziona fotografiile etc. aproape pretutindeni.

4.8   Dincolo de impactul economic și comercial, care va fi impactul social al CC?

4.8.1   Informaticienii sunt categoria cea mai susceptibilă să fie afectată de apariția CC.

4.8.2   Integratorii de sisteme nu ar trebui să sufere o reducere a activității din cauza CC, ci ar trebui să beneficieze chiar de o creștere punctuală pentru implementarea inițială. Chiar dacă informaticienii acestor întreprinderi vor trebui să facă efortul de a dobândi noi cunoștințe pentru a dezvolta soluții CC, efectivele lor nu ar trebui să fie afectate.

4.8.3   Informaticienii „interni” (ai întreprinderilor cliente ale integratorilor de sisteme) responsabili de dezvoltări ar urma să fie privați de misiunea lor principală: participarea la dezvoltări alături de specialiștii integratorilor de sisteme, pentru a asigura mai bine întreținerea atunci când aceștia din urmă își vor fi îndeplinit misiunea. Dacă CC își îndeplinește promisiunile, în special de a se ocupa de o parte din întreținere, efectivele dezvoltatorilor interni vor trebui reduse în aceeași proporție.

4.8.4   Informaticienii care se ocupă de exploatarea informatică ar trebui să fie mai afectați. Este important de reamintit faptul că aceștia au fost deja afectați în mare măsură de apariția managementului sistemelor informatice, prin intermediul căruia echipele acestora au trecut sub responsabilitatea prestatorilor de servicii de management al sistemelor informatice. Cu CC, managementul serviciilor informatice va continua să se dezvolte, însă într-un sector caracterizat de o puternică concentrare și de o mai mare ușurință în delocalizare. Se poate deci aștepta o nouă reducere a efectivelor de personal care se ocupă de exploatarea și găzduirea informatică.

4.8.5   Externalizarea totalității sau a unei părți a departamentelor informatice îndepărtează informaticienii de utilizatorii finali ai soluțiilor informatice. Această îndepărtare, organizațională sau chiar geografică, va reduce interacțiunea dintre aceste două grupuri. Această interacțiune generează schimburi directe și eficace bazate pe colaborare și în special o legătură socială care permite informaticienilor să înțeleagă și să răspundă mai bine dificultăților și așteptărilor utilizatorilor.

4.9   Ce puncte referitoare la un contract de soluții CC merită atenție?

4.9.1   Relația între consumator și furnizor (de CC) poate îmbrăca două forme: servicii gratuite, servicii plătite. Cu toate acestea, distincția nu este întotdeauna clară. De exemplu, unele servicii gratuite pot genera costuri nefinanciare, cum ar fi publicitatea contextuală sau posibilitatea pentru furnizor de a reutiliza datele consumatorului.

4.9.2   Serviciile gratuite sau cu costuri reduse se adresează de obicei particularilor. Nu este mai puțin adevărat că aceștia din urmă trebuie să acorde o atenție specială „condițiilor generale” care par mai puțin formale, deși au valoare de angajament contractual. În plus, chiar și pentru particulari, informațiile oferite unui furnizor au valoare. În caz de probleme, gratuitatea serviciului se poate dovedi scumpă, putând cauza pierderi de timp, respectiv de informații.

4.9.3   Și pentru o întreprindere, conținutul contractului CC trebuie examinat cu multă atenție, de dorit de către specialiști. Într-adevăr, întreprinderea încredințează unui prestator extern informații și instrumente de valoare, în caz de probleme de funcționare putând fi confruntată cu mari dificultăți.

4.9.4   Contractele CC nu pot fi negociate decât rareori, iar majoritatea furnizorilor solicită ca potențialii lor subscriitori să adopte formularul lor de contract standard; cu toate acestea, ca întotdeauna, un contract având o valoare sau un interes strategic suficient de mare poate reprezenta pentru furnizor un stimul pentru a accepta un acord „ajustat”.

4.9.5   Indiferent dacă este gratuit sau cu plată, standard sau specific, contractul trebuie să clarifice punctele următoare:

nivelul de serviciu CC (IaaS, PaaS, SaaS);

nivelul de disponibilitate a datelor garantat și responsabilitățile în caz de pierdere sau de daune;

nivelul de mutualizare a resurselor între mai mulți utilizatori (riscul închirierii excesive);

condițiile de flexibilitate a resurselor disponibile și utilizate și nivelurile de facturare în funcție de consum;

drepturile sau obligația furnizorului de CC de a dezvălui informații către o parte terță, de exemplu o autoritate judiciară;

identitatea precisă a părților care furnizează cu adevărat serviciile, dată fiind în special abordarea frecventă cu niveluri multiple;

posibilitățile de denunțare a contractului și asistența prevăzută de furnizor pentru perioada de tranziție;

reglementarea și jurisdicția (naționale sau internaționale) de care depinde contractul, în special în caz de litigiu.

5.   Punctele slabe ale Cloud Computing

5.1   CC se bazează pe internet și depinde în mare măsură de acesta. Internetul pare însă că este aproape de a-și fi atins mai multe din limitele sale, în special în ceea ce privește performanța.

Numărul de utilizatori și de utilizări aflat încă în continuă creștere, volumul datelor schimbate care explodează (în special audio și video), dorința utilizatorilor de a avea timpi de răspuns din ce în ce mai scurți reprezintă tot atâția factori care au evidențiat eventualele probleme de performanță ale internetului. Traficul legat de CC nu va putea decât să accentueze aceste probleme mărind volumul datelor schimbate și mai ales reducând și mai mult timpii minimi de răspuns acceptabili pentru utilizatori.

5.2   Rezistența rețelei este pentru CC un alt risc legat de internet. Incidentele tehnice, atacurile informatice criminale sau deciziile responsabililor politici au întrerupt recent funcționarea internetului și au arătat în primul rând fragilitatea sa și în special dependența utilizatorilor săi în raport cu această rețea publică. Modelul CC nu va face decât să accentueze și mai mult nevoia de securitate pentru această rețea, care nu a fost concepută inițial în scopul utilizării comerciale.

5.3   O altă slăbiciune majoră și multifactorială a CC este securitatea datelor, legată în principal de faptul dacă acestea sunt delocalizate sau nu.

Se pune mai întâi problema continuității accesului la date a căror disponibilitate cvasi-imediată poate fi critică și chiar vitală pentru un utilizator de CC. Se pune apoi problema confidențialității datelor stocate și gestionate de un prestator extern.

Această problemă este pertinentă în special pentru date cu o valoarea adăugată puternică, în primul rând în contextul spionajului industrial.

5.4   Soluțiile devin cu atât mai ușor de atacat și deci mai vulnerabile cu cât reprezintă pentru hackeri o țintă a cărei atractivitate crește o dată cu dimensiunea, vizibilitatea și criticalitatea fermelor de servere concepute și construite pentru a găzdui aceste soluții. Va fi nevoie prin urmare de eforturi și de experți suplimentari pentru a contracara această activitate.

Trebuie însă observat, de asemenea, faptul că furnizorii de servicii informatice (externalizare, CC etc.) sunt deja foarte conștienți de problema securității și criminalității informatice, fiind, fără îndoială, mai bine pregătiți decât majoritatea întreprinderilor care le sunt clienți.

Folosind o metaforă, seiful unei bănci este cu siguranță foarte atractiv, dar protejează mai bine bijuteriile care altfel ar fi fost păstrate într-o cutie de bijuterii în dormitor.

5.5   La acest risc se adaugă dificultatea de a determina ce sistem de drept trebuie aplicat – cel al proprietarului informațiilor sau al gazdei?

În plus, ce autoritate de control poate fi sesizată fie pentru a veghea la aplicarea cadrului juridic, fie pentru a soluționa orice litigiu între proprietar și gazdă?

Cu privire la acest subiect, este important să se reamintească existența Directivei 95/46/CE (privind protecția datelor cu caracter personal) a Parlamentului European și a Consiliului și avizul Comitetului pe această temă (14).

Regimul european de protecția datelor acționează ca o frână foarte puternică împotriva tuturor transferurilor de orice tip în afara Europei. Caracterul internațional al CC ridică întrebări cu privire la posibilitățile de transfer al datelor, fie între client și furnizor, fie în cadrul infrastructurilor furnizorului.

În acest context, absența guvernanței (mondiale) în primul rând a internetului și, mai exact, a CC se anunță ca o slăbiciune suplimentară.

La protecția datelor se adaugă, de asemenea, chestiunea drepturilor de autor. Dat fiind că informațiile care cad sub incidența acestor drepturi pot tranzita sau pot fi dispersate între mai multe situri, devine dificil să se determine regulile de protecție, remunerare și control care trebuie să se aplice.

5.6   Inovarea informatică a permis anumitor actori să dobândească o poziție dominantă, acesta fiind de exemplu cazul Microsoft sau Apple pentru echipamentele individuale (PC, telefon mobil etc.), dar și al Google, Facebook (motor de căutare și rețea socială). Europa a avut întotdeauna grijă ca aceste poziții să nu se dezvolte într-atât încât să dăuneze intereselor altor actori din sector, precum și ale consumatorilor.

CC, care combină mai multe tehnologii majore, cumulează atractivitatea, dar și riscurile unei poziții dominante și Europa va trebui, deci, să fie cu atât mai vigilentă.

5.7   Chestiunea interoperabilității nu este doar tehnică, ci și comercială. De fapt, fără această interoperabilitate, soluția CC aleasă de către un utilizator devine captivă și nu îi mai permite acestuia să transfere resursele găzduite către un alt furnizor; în acest caz este vorba despre un obstacol în calea concurenței între mai mulți furnizori. Utilizarea unor standarde deschise și garantarea interoperabilității serviciilor și aplicațiilor ar putea oferi soluții pentru a asigura transferul simplu și rapid al datelor de la un furnizor la altul, fără costuri speciale pentru utilizator.

5.8   Toate aceste slăbiciuni apar ca tot atâția factori de risc pentru implementarea și generalizarea modelului CC. Mediatizarea problemelor legate de aceste slăbiciuni sau a litigiilor care decurg de aici (prin presă, alte mijloace de comunicare în masă, rețelele sociale etc.) ar putea dăuna grav CC și conduce la o pierdere a încrederii utilizatorilor în acest model, precum și în furnizori.

6.   Provocări și oportunități pentru Europa

6.1   Comisia Europeană stabilește drept obiectiv ca Europa să fie „cloud active” (a se vedea mai sus discursul dnei Neelie Kroes). Termenul de „activ” nu clarifică dacă este vorba despre simpla utilizare a CC sau despre dezvoltarea CC. Prima interpretare ar face dovada unei lipse clare de ambiție. Obiectivul de a face Europa „cloud-productive” este mult mai explicit; altfel spus Europa ar trebui să furnizeze soluții CC mai degrabă decât doar să le utilizeze.

6.2   Sectorul digital este în mare parte dominat de actori străini, indiferent dacă este vorba despre servicii, produse sau conținut, actorii provenind în majoritate din America de Nord sau Asia.

În schimb, în sectorul telecomunicațiilor, Europa se poate mândri că se află pe picior de egalitate cu alte zone. Operatori precum Deutsch Telekom, Orange sau Telefonica sunt actori de vârf.

6.3   Într-un moment în care industria digitală este un motor al creșterii, Europa este constrânsă să acționeze.

Ea a arătat în trecutul recent că poate ocupa o poziție de frunte și dominantă în anumite sectoare, acesta fiind în special cazul telefoniei mobile, chiar dacă poziția sa s-a mai degradat în ultimul timp.

6.4   Apariția CC este o nouă oportunitate de a reintra în joc. Altfel spus, toți actorii vor putea din nou să concureze pentru o poziție de lider la nivel mondial, actorii dominanți actuali fiind confruntați cu alți actori sau cu noi veniți.

6.5   Caracterul mondial al CC impune elaborarea unor principii și standarde la nivel mondial. Uniunea Europeană trebuie să continue să coopereze cu organizațiile internaționale pentru a elabora astfel de principii și standarde. Este necesar ca ea să joace un rol de lider în acest efort de elaborare a unor principii și standarde la nivel mondial, precum și de putere garantă care să certifice că aceste principii și standarde vor asigura nivelul ridicat de protecție a datelor cu caracter personal, prevăzut de legislația europeană în materie.

6.6   Intrând în această nouă competiție mondială, Europa posedă atuuri majore:

posedă o excelentă infrastructură digitală. Fibra optică se dezvoltă pe scară largă. Infrastructura este controlată și gestionată de un mic număr de actori tradiționali care pot influența standardele de telecomunicații și investițiile care trebuie realizate;

poate/știe să aibă o politică puternică de investiții publice, care poate servi drept catalizator pentru investițiile private;

IMM-urile sale regionale și naționale așteaptă interlocutori de proximitate și deci actori CC europeni;

anumite sectoare (de exemplu, armata, transporturile publice, sectorul public) sunt guvernate de reguli și de constrângeri naționale, respectiv europene) care îi vor determina să aleagă furnizori de CC naționali sau europeni; alte sectoare (de exemplu, băncile, asigurările, energia, sectorul farmaceutic) sunt obligate să respecte securitatea datelor, ceea ce le va frâna în alegerea furnizorilor în afara ariei lor naționale sau europene.

Bruxelles, 26 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  În restul documentului, termenii „Europa” sau „Uniunea Europeană” sau „UE” vor fi utilizați ca sinonimi.

(2)  Avizul CESE privind protecția datelor cu caracter personal, nepublicat încă în JO (JO C 248, 25.10.2011, p. 123)

(3)  Avizul CESE privind rețelele de comunicații electronice, JO C 224, 30.8.2008, p. 50

(4)  Avizul CESE privind accesul tuturor la bandă largă: considerații privind evoluția domeniului serviciului universal de comunicații electronice, JO C 175, 28.7.2009, p. 8

(5)  Avizul CESE privind promovarea progresului internetului, JO C 175, 28.07.2009, p. 92

(6)  Avizul CESE privind conținutul creativ online pe piața unică, JO C 77, 31.3.2009, p. 63

(7)  JO C 77, 31.3.2009, p. 60 et JO C 255, 22.9.2010, p. 116.

(8)  Comisia Europeană / Societatea Informațională și Media - Raportul Grupului de experți – raportorul pentru acest raport: Lutz Schubert

(9)  Din 16 mai până în 31 august 2011.

(10)  Sau PC7 (Al 7-lea program-cadru).

(11)  Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (European Network and Information Security Agency).

(12)  National Institute of Standards and Technology (SUA)

(13)  Cloud Drive al Amazon și iCloud al Apple.

(14)  JO C 159, 17.6.1991, p. 38 (CESE 569/1991).


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/48


Avizul Comitetului Economic și Social European privind dezvoltarea zonelor regionale de gestionare a stocurilor de pește și de control al pescuitului (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 24/09

Raportor: dl Brendan BURNS

La 20 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Dezvoltarea zonelor regionale de gestionare a stocurilor de pește și de control al pescuitului (aviz din proprie inițiativă).

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la data de 6 octombrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 147 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă și 15 abțineri.

1.   Recomandări

1.1   Comitetul salută intenția de a reforma în mod radical PCP și în special obiectivul de a institui o politică descentralizată, mai puțin dependentă de decizii detaliate luate la Bruxelles și care să permită o mai mare implicare la nivel local și regional în gestionarea pescuitului. Cu toate acestea, detaliul esențial, claritatea și regimul de sancțiuni necesar pentru ca o astfel de politică să funcționeze eficient este absent și trebuie inclus.

1.2   Fără stocuri de pește sănătoase nu poate exista o industrie durabilă a pescuitului. De aceea, se recomandă să fie sporită prioritatea durabilității mediului, ca bază pentru durabilitatea economică și socială și ca aceasta să fie introdusă în mod specific în regulamentul de bază. Aceasta presupune ca politica să fie condusă de o abordare științifică, concentrată pe ecosistem și guvernată de principiul precauției.

1.3   Pentru a fi eficientă, consolidarea planurilor de gestionare bazate pe cote, concepute în funcție de „producția maximă durabilă” (PMD) necesită instituirea unor niveluri mai ridicate, care le permit realmente tuturor speciilor reglementate să se regenereze, acest lucru trebuind rezolvat până în 2015.

1.4   Sistemul de piață propus de drepturi de pescuit transferabile alocate pe baza istoricului participării la activități de pescuit riscă să le permită factorilor responsabili pentru pescuitul excesiv în trecut să-și continue acțiunile. Comitetul recomandă de aceea ca statele membre să folosească prevederea ca întreprinderile cărora li se alocă cote să trebuiască să demonstreze că activitățile lor nu dăunează mediului marin și că reprezintă o contribuție semnificativă la comunitățile de pescuit din zona de coastă. În acest mod, privatizarea implicită a stocurilor de pește va fi supusă unor controale sociale și de mediu.

1.5   Comitetul salută interdicția parțială împotriva aruncării în mare a capturilor, dar sugerează că aceasta ar trebui corelată în mod specific cu îmbunătățiri ale tehnicilor de pescuit selectiv.

1.6   Subvențiile care se prelungesc ar trebui folosite pentru dezvoltarea unor flote de pescuit care își desfășoară activitatea într-un mod mai puțin destructiv față de mediu (aducând mai puține daune stocurilor de pește și fundului oceanelor, mai puține capturi aruncate, etc.), și nu pentru sporirea capacităților de pescuit.

1.7   Standardele și regulile care guvernează activitățile flotelor UE atunci când pescuiesc în apele teritoriale ar trebui să se aplice și atunci când pescuiesc în afara acestora sau în apele teritoriale ale țărilor terțe – nu ar trebui să existe standarde duble.

2.   Introducere

2.1   În cursul elaborării prezentului aviz au fost publicate propunerile Comisiei privind cea de-a doua revizuire a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP). Acestea propun o reformă pe scară largă, fundamentală, pentru a rezolva realitatea actuală, caracterizată de pescuit excesiv, capacitate prea mare a flotelor, subvenții ample, rezistență economică redusă și declin al volumului de pește capturat de pescarii europeni. Prezentul aviz își situează, de aceea, comentariile pe marginea dezvoltării zonelor de pescuit regionale pentru gestionarea stocurilor de pește în contextul mai larg al reformei propuse.

3.   Context

3.1   Tratatele UE și actuala PCP îi conferă Comisiei dreptul de inițiativă, iar Consiliului competența exclusivă în ceea ce privește conservarea resurselor biologice marine. Această centralizare sistemică, sau cu alte cuvinte abordarea de „sus în jos” pentru care s-a optat în executarea responsabilităților din cadrul PCP, nu a produs soluții funcționale pentru varietatea de condiții și de jurisdicții geografice ale PCP. Atunci când se face referire în mod critic la corpul de reglementare care a rezultat de aici, se folosește adesea expresia „o măsură unică nu se potrivește tuturor situațiilor”.

3.2   Necesitatea angajării părților interesate a fost recunoscută în prima reformă din 2002, care a dus la instituirea Consiliilor consultative regionale (CCR), care nu oferă decât consultanță.

3.3   În momentul adoptării Tratatului de la Lisabona, au avut loc niște modificări de substanță foarte importante. În prezent există codecizie între Parlament și Consiliu cu privire la toate chestiunile privind reglementarea pescuitului, cu excepția stabilirii „oportunităților de pescuit”, care rămâne de competența exclusivă a Consiliului.

3.4   În efortul de a răspunde fiecărei probleme, Comisia și Consiliul au produs regulamente de o complexitate excesivă, care nu au reușit să rezolve problemele existente în apele teritoriale europene.

3.5   Conform afirmațiilor industriei pescuitului, există o „abundență de detalii aproape comică” – specificații privind echipamentul, privind compozițiile permise ale capturilor la debarcare și reglementări tehnice, toate cuprinse în 900 de acte de reglementare. Această minuțiozitate încetinește inovarea, prin faptul că nu oferă niciun stimulent pentru găsirea de soluții funcționale. De asemenea, ea a rezultat într-o pierdere a încrederii dintre industria pescuitului și mecanismele și comitetele politice care ar trebui să controleze PCP. Acest fapt rezultă în mod inevitabil în eforturi de a evita reglementarea în loc de a o respecta.

3.6   În cadrul actualei PCP, inovarea și experimentarea din partea industriei nu au fost încurajate, însă există câteva exemple pozitive care s-au produs în urma propunerilor pescarilor. În Scoția se înregistrează un grad constant de inovare, de exemplu în ceea ce privește conservarea codului în Marea Nordului. S-au operat un număr semnificativ de dezmembrări de vase, în același timp cu „închideri în timp real”; gestionarea inteligentă a unui număr limitat de zile de ieșire în larg; dezvoltarea unor echipamente de pescuit selectiv și încercări de utilizare a camerelor de luat vedere cu circuit închis. Toate acestea au contribuit la reducerea cantităților de capturi aruncate în mare, la îmbunătățirea competitivității și la îmbunătățirea conservării. Și alți factori au adus contribuții importante, de exemplu industria pescuitului cu traule laterale din Țările de Jos, care și-a schimbat și dezvoltat tipul de echipament și a scos din uz vase.

3.7   Esența tuturor acestor inițiative este recunoașterea de către industria pescuitului a faptului că există probleme (de exemplu, reducerea capturilor aruncate) și că industria trebuie să fie factorul principal care să contribuie la găsirea și punerea în practică a soluțiilor. Sunt disponibile și alte exemple de soluții regionale, acestea dovedind că soluțiile regionale produc rezultate mai bune decât reglementările generice elaborate la Bruxelles.

3.8   Cu toate acestea, toate aceste eforturi au în comun o constrângere fundamentală, și anume faptul că, în cadrul PCP actuale, nu este loc pentru delegarea responsabilității. Rezultatele finale al inovării, experimentării și dezvoltării nu pot influența reglementarea decât dacă Comisia hotărăște să le preia.

3.9   Tendința Comisiei de a reține o autoritate deosebit de strictă asupra reglementării este probabil explicabilă în virtutea unei dorințe ferme de a nu comite erori în îndeplinirea responsabilităților. Aceasta era situația mai ales înainte de Tratatul de la Lisabona și, din păcate, a devenit un proces care se continuă de la sine. Cu cât legislația devine mai centralizată, mai complexă și mai puțin adaptată, cu atât se pierde mai tare încrederea părților interesate și, prin urmare, cu atât mai puțin plauzibilă devine respectarea pe deplin a acesteia. Acest lucru creează o justificare pentru o reglementare centrală mai strictă și astfel ciclul continuă.

4.   Observații generale

Având în vedere toate motivele prezentate în secțiunea 3 de mai sus (Context), logica înființării de autorități regionale pentru punerea în aplicare a politicilor UE este evidentă. Aceasta ridică, la rândul ei, câteva probleme.

4.1   Delegarea autorității

4.1.1   Pentru ca autoritățile regionale să aibă o valoare reală, acestea trebuie să aibă ținte strategice bazate pe dovezi științifice, stabilite la Bruxelles. De asemenea, Bruxelles-ul ar trebui:

să fie răspunzător pentru asigurarea unui teren echitabil pentru desfășurarea activității între regiuni și întreprinderile de pescuit;

să controleze industria pentru a asigura respectarea cotelor UE, a țintelor și a altor obiective.

4.1.2   Datorită varietății de factori geografici și de altă natură care caracterizează fiecare zonă de pescuit, trebuie transferate instrumente de gestiune statelor membre. Acest lucru va face ca elaborarea de norme și regulamente atât la nivelul UE, cât și la nivel regional, va fi efectuată cu participarea deplină a industriei pescuitului și de către experți care știu și înțeleg ce poate funcționa în fiecare zonă și ce nu.

4.2   Regiunile de pescuit și autoritățile regionale

4.2.1   Ampla diversitate a regiunilor care vor face obiectul acestor modificări nu permite avizului de față să stabilească obiective specifice, în afară de a recomanda ca toate regiunile să fie înființate prin organe reprezentative care să includă statele membre și părțile interesate: în speță, acele organisme care doar reprezintă un interes regional, dar nu au atribuții paneuropene.

4.3   Capturile aruncate înapoi în mare

4.3.1   Aceasta a devenit o problemă importantă, și mai exact aruncarea înapoi care are loc în timpul procesului de capturare. Comisarul Damanaki a răspuns atenției mediatice pe care a primit-o chestiunea prin propunerea unei interdicții parțiale a aruncării în mare a capturilor în cadrul revizuirii PCP.

4.3.2   Consecințele potențiale ale unei abordări prost gândite a problemei aruncării capturilor nedorite pot fi dezastruoase pentru comunitățile pescărești și pentru industria pescuitului.

4.3.3   Cauza principală a aruncării unor asemenea volume constă în reglementarea actuală privind pescuitul mixt (în care mai multe specii sunt capturate inevitabil împreună). Gestionarea în funcție de „capturile totale admisibile” pentru fiecare specie individuală, suprapusă pe reguli privind „compoziția capturilor” care stipulează proporția de specii diferite care pot fi debarcate creează un ansamblu rigid de reguli care nu reflectă abundența și proporțiile anumitor pești prezente în respectivul ecosistem.

4.3.4   Unul dintre principalele obiective ale PCP revizuite ar trebui să fie sprijinirea introducerii unor mai bune practici de muncă, așa cum sunt acestea detaliate în capitolul 3 al avizului de față, astfel încât capturile aruncate înapoi în mare să poată fi reduse la niveluri neglijabile.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


ANEXA

la avizul Comitetului

Următoarele amendamente au fost respinse în cursul dezbaterii, dar au întrunit peste un sfert din voturile exprimate:

Punctele 1.2, 1.3, 1.4, 1.6 și 1.7

Se elimină punctele 1.2, 1.3, 1.4, 1.6 și 1.7.

Rezultatul votului:

Pentru

:

46

Împotrivă

:

102

Abțineri

:

14


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/51


Avizul Comitetului Economic și Social European privind rolul societății civile în acordul de liber schimb dintre UE și India (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 24/10

Raportor: dna Madi SHARMA

La 14 septembrie 2010, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Rolul societății civile în acordul de liber schimb dintre UE și India.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 5 octombrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 152 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă și 5 abțineri.

1.    Concluzii și recomandări

1.1   Comitetul Economic și Social European (CESE) consideră că un acord de liber schimb (ALS) între UE și India ar putea fi avantajos atât pentru Europa, cât și pentru India, deoarece are potențialul de a genera creștere, competitivitate, bunăstare și locuri de muncă. Comerțul reprezintă un instrument important pentru a sprijini dezvoltarea și a reduce sărăcia. Totuși, efectele sale economice, sociale și de mediu trebuie evaluate cu atenție, în mod transparent și cuprinzător, în interesul tuturor părților. În acest context, societății civile îi revine un rol conducător.

1.2   Procesul de negociere a acestui ALS, inclusiv identificarea efectelor potențiale, are mai multe puncte slabe, care trebuie abordate de ambele părți înainte de a fi încheiat. În documentul de poziție al serviciilor Comisiei se afirmă că „s-ar fi putut acorda o mai mare atenție efectelor asupra ocupării informale a locurilor de muncă” și că o analiză mai detaliată a efectelor acordului asupra relocării forței de muncă ar „permite previziuni mai exacte referitoare la alte efecte sociale, cum ar fi efectele asupra sărăciei, sănătății și educației (1).

1.3   CESE reamintește că, în temeiul articolului 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, politica comercială comună a UE trebuie să fie aplicată „în cadrul principiilor și obiectivelor acțiunii externe a Uniunii” și că, în temeiul articolului 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ea trebuie să contribuie, printre altele, la dezvoltare durabilă, la eradicarea sărăciei și la protecția drepturilor omului. Comerțul nu este un scop în sine.

1.4   CESE recomandă realizarea imediată a unor noi studii care să țină seama în mod expres de impactul real al ALS asupra societăților civile din UE și India (în special asupra Modului 4, IMM-urilor, drepturilor lucrătorilor, femeilor, protecției consumatorilor, economiei informale, agriculturii, sărăciei și impactului asupra accesului la produse de bază, cum sunt medicamentele vitale). În interesul transparenței, aceste studii ar trebui realizate pe baza unor studii științifice publice și a unor ateliere la care să participe societatea civilă. Rezultatele acestor studii ar putea fi apoi luate în considerare în cadrul negocierilor, care se află în prezent în stadiul final.

1.5   CESE recomandă Consiliului, Parlamentului și Comisiei să ia măsuri astfel încât, înainte de încheierea unui acord, UE:

să țină seama de punctele de vedere și de preocupările societății civile din UE;

să evalueze efectul asupra scenariilor probabile în Modul 4, examinând calitatea și cantitatea de muncă pe fiecare sector de activitate și stat membru, în consultare strânsă cu partenerii sociali;

să-și respecte obligația juridică de a veghea ca ALS să nu mărească sărăcia;

și ca acordul:

să aibă la bază o clauză eficientă privind drepturile omului, în consens cu practica și politicile UE susținute în trecut;

să includă un capitol ambițios în materie de dezvoltare durabilă, care să conțină dispoziții privind munca și mediul aplicabile prin proceduri obișnuite de soluționare a diferendelor, cu măsuri corective eficiente;

să creeze, în special, un cadru bazat pe drepturile OIM pentru cei care lucrează în economia informală;

să includă o clauză bilaterală de protecție socială care să țină seama nu numai de riscurile pentru industria internă atât în UE, cât și în India, ci și de riscurile pentru societate, inclusiv relocarea locurilor de muncă.

1.5.1   CESE recomandă instituirea unui mecanism de monitorizare al societății civile. Mecanismul de monitorizare ar trebui să includă competența de a formula recomandări specifice cu privire la nevoia de activare a clauzei de protecție socială, la care autoritățile competente ar trebui să aibă obligația de a da un răspuns motivat. Ar trebui sprijinite formarea și consolidarea capacităților societății civile în legătură cu această monitorizare.

1.6   Conținutul acordului de liber schimb UE-India rămâne în prezent confidențial și, prin urmare, particularitățile sale nu pot fi discutate în acest aviz.

2.   Introducere

2.1   Un acord de liber schimb UE-India ar acoperi mai mult de o cincime din populația mondială, devenind astfel unul dintre cele mai importante acorduri de liber schimb din lume. Acesta are potențialul de a aduce avantaje semnificative societății, atât în UE, cât și în India.

2.2   Atât Europa, cu populația sa în curs de îmbătrânire și piețele sale saturate, cât și India, cu populația sa uriașă și creșterea gradului de urbanizare, se confruntă cu provocări economice importante. Liberalizarea și deschiderea în continuare a ambelor piețe, ținând seama de gradul inegal de dezvoltare a celor două regiuni, pot fi benefice pentru populațiile ambelor părți.

2.3   Organizațiile întreprinderilor din UE și India recunosc că pot apărea anumite relocări ale locurilor de muncă. Totuși, prin deschiderea în continuare a ambelor piețe și prin dezvoltarea competențelor, prin programe de formare, prin transferul de cunoștințe în ambele sensuri, precum și prin dezvoltarea infrastructurii, crearea de lanțuri de aprovizionare și înființarea întreprinderi mixte, comerțul între India și UE ar putea genera creștere susținută, competitivitate sporită și mai multe locuri de muncă pe termen lung. Centrul European de Afaceri și Tehnologii (EBTC), creat pentru a oferi soluții practice întreprinderilor care pătrund pe piața indiană, va juca un rol de frunte în abordarea unora dintre provocări.

2.4   Promovarea inovării prin intermediul unui ALS poate asigura viitoarea competitivitate a întreprinderilor. Întreprinderile europene și indiene cooperează într-o măsură din ce în ce mai mare în scopul progresului tehnologic într-o serie de sectoare. India are o forță de muncă ieftină, cu un înalt nivel de educație și cu o capacitate substanțială în cercetare-dezvoltare. Cu toate acestea, ambele părți necesită un mediu care să poată încuraja investițiile durabile în inovare. Experiența și competența întreprinderilor europene în India și a celor indiene în Europa pot reprezenta un avantaj important pentru a răspunde acestor cerințe.

2.5   ALS are, de asemenea, implicații importante pentru investițiile străine. Din 1991, India și-a liberalizat și simplificat regimul investițiilor străine directe pentru a atrage investiții mai mari, ceea ce a condus la o creștere a fluxului acestora. ALS ar valorifica această bază, oferind întreprinderilor din UE acces pe piață și securitate juridică (2). În noul context creat de ALS trebuie evaluate cu atenție efectele pe care le are asupra Indiei deschiderea sectorului serviciilor de vânzare cu amănuntul către investițiile străine directe și este necesară o abordare graduală.

2.6   Acest aviz nu analizează potențialele beneficii economice ale ALS, ci tratează efectele sociale și de mediu incerte pentru UE, în special din perspectiva Modului 4 și pentru segmentele mai sărace din societatea indiană. Aceste efecte sunt o componentă importantă a intereselor întreprinderilor europene în materie de diligență necesară și protecția mărcilor. Chestiunile legate de responsabilitatea socială a întreprinderilor, drepturile lucrătorilor și drepturile omului se extind dincolo de granițele Europei pentru întreprinderile europene care desfășoară activități economice cu terții.

3.   Procesul de negociere

3.1   Negociatorii au consultat întreprinderi mari atât din UE, cât și din India. Cu toate acestea, CESE, ca organ consultativ reprezentând toate segmentele societății civile, este preocupat de faptul că negociatorii nu consultă pe picior de egalitate toate părțile interesate din societate și îndeamnă Comisia să țină seama pe deplin de toate punctele de vedere de ambele părți. Comitetul recomandă Comisiei să se consulte cu: IMM-urile, asupra efectelor posibile; cu sindicatele, asupra lipsei de claritate în chestiunea garanțiilor privind forța de muncă și Modul 4; cu grupurile de consumatori și sectoarele agricole, asupra siguranței alimentelor și securității alimentare, ca și asupra economiei informale din India.

3.2   Mai multe ONG-uri și sindicate, din UE și India, precum și fundații din UE și întreprinderi informale din India și-au exprimat preocuparea atât în ceea ce privește efectele nefaste care ar putea decurge din ALS, cât și modul în care s-au desfășurat negocierile în anumite sectoare (3). Deși recunoaște importanța confidențialității negocierilor comerciale, din motive de transparență tot atât de importante, CESE îndeamnă Comisia Europeană să clarifice orice neînțelegeri și să facă publice propunerile sale referitoare la aceste chestiuni.

3.3   CESE consideră că comerțul nu poate fi omis din competențele SEAE. Coerența politicilor este esențială în păstrarea valorilor și principiilor europene. Comitetul recomandă ca pe întregul parcurs al negocierilor să fie informate toate direcțiile generale relevante.

4.   Evaluarea impactului asupra dezvoltării durabile (EID)

4.1   Comisia Europeană a comandat efectuarea unei evaluări a impactului asupra dezvoltării durabile (EID) de către consultanți independenți și aceștia și-au prezentat raportul în 2009 (4). Potrivit EID, pentru UE, impactul social al ALS UE-India ar fi neglijabil, neafectând salariile și provocând doar o relocare minoră a forței de muncă (5), în timp ce pentru India s-ar înregistra o creștere a salariilor lucrătorilor calificați și necalificați de 1,7 % pe termen scurt și de 1,6 % pe termen lung, precum și o anumită mobilitate a lucrătorilor în direcția unor locuri de muncă mai bine plătite (6).

4.2   CE folosește mult această EID ca argument, atunci când subliniază avantajele generale ale ALS (7). Cu toate acestea, este important de menționat că aceeași evaluare avertizează asupra potențialelor riscuri sociale și de mediu.

4.3   Sindicatele din UE își exprimă preocuparea în legătură cu drepturile lucrătorilor din UE și solicită o evaluare a impactului pentru scenariile probabile din Modul 4, înainte de încheierea negocierilor. O astfel de evaluare ar trebui să cuprindă impactul asupra calității și cantității muncii în fiecare sector și stat membru. De asemenea, ar trebui să includă consultarea detaliată cu partenerii sociali, să se desfășoare atât înaintea, cât și după introducerea ALS și să prevadă recomandări obligatorii privind prevenirea sau atenuarea oricărui efect negativ identificat.

4.4   Evaluarea caracterizează efectele ALS asupra standardelor de muncă și condițiilor de lucru din India ca fiind „incerte”. Conform statisticilor guvernamentale, aproximativ 90 % din economia indiană este informală (neorganizată), o cifră care se preconizează că va rămâne stabilă în viitorul apropiat (8). Conform cifrelor OIM/OMC, persoanele care muncesc în sectorul informal trăiesc cu mai puțin de 2 USD pe zi (9). Majoritatea femeilor (peste 95 %) din forța de muncă lucrează în sectorul informal și sunt expuse riscului în mod disproporționat.

4.5   EID menționează și potențialele efecte asupra mediului, observând că este posibil să existe efecte negative moderate asupra atmosferei (10), calității solului (11), biodiversității (12) și calității apei (13). CESE consideră că de aceste avertismente trebuie să se țină seama.

4.6   Metodologia EID este insuficientă pentru a capta efectele reale. EID s-a concentrat în primul rând asupra economiei formale, pentru care modelarea economică este, comparativ, simplă (14). În schimb, analiza efectelor sociale și de mediu se bazează pe o metodologie calitativă mai puțin transparentă. EID nu analizează corespunzător nici impactul asupra emisiilor de dioxid de carbon, a siguranței consumatorului sau a securității alimentare.

4.7   Potrivit documentului de poziție al serviciilor Comisiei, ar fi putut să se acorde mai multă atenție efectelor acordului asupra muncii decente, a ocupării informale a forței de muncă și a relocării locurilor de muncă. Aceasta „ar permite previziuni mai exacte referitoare la alte efecte sociale, cum ar fi efectele asupra sărăciei, sănătății și educației” (15).

4.8   În mod surprinzător, EID nu abordează numeroase alte studii care au subliniat potențialele consecințe grave ale ALS în India (16) și nici îngrijorările UE, în special cele legate de Modul 4 în raport cu ocuparea forței de muncă în UE.

4.9   CESE a adoptat recent un aviz privind EID, care prezintă orientări pentru o metodologie bazată pe cele mai bune practici, ce trebuie utilizată la evaluarea impactului general al unui ALS (17).

4.10   CESE recomandă realizarea unor noi studii pe baza acestor orientări, care să țină seama în mod expres de impactul real al ALS asupra societății din UE și India, în special asupra Modului 4, IMM-urilor, drepturilor lucrătorilor, femeilor, protecției consumatorilor, economiei informale, mediului, agriculturii (incluzând aici și securitatea alimentară), sărăciei și schimbărilor climatice. Aceste noi studii ar trebui realizate pe baza unor studii științifice și ateliere publice și independente.

4.11   Nimic din toate acestea nu înseamnă că ALS va avea în mod necesar un impact negativ. Dar, cel puțin la prima vedere, se pare că este posibil ca ALS să aibă un asemenea impact. Acest lucru este suficient pentru a impune o examinare suplimentară de către CE, în special dat fiind faptul că, așa cum se discută mai jos, CE are o răspundere juridică privind evaluarea impactului politicii sale externe în UE și în țări terțe.

5.   Responsabilitățile UE

5.1   Guvernul care negociază liberalizarea comerțului este primul responsabil să țină seama de impactul economic și social al politicilor sale. Nu există nicio îndoială că India este în principal responsabilă pentru efectele politicilor sale asupra populației. CESE recunoaște provocările cu care se confruntă CE în discuțiile cu India, care este convinsă, pe bună dreptate, că este cazul să abordeze în manieră proprie drepturile omului, standardele de muncă, dezvoltarea durabilă și societatea civilă. Dar aceasta nu înseamnă că UE nu are nicio responsabilitate independentă în această privință. Într-adevăr, aceasta este o obligație juridică.

5.1.1   În temeiul articolului 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), comerțul și politicile de dezvoltare ale UE trebuie desfășurate în cadrul principiilor și al obiectivelor acțiunii externe a Uniunii. Acestea sunt stabilite la articolul 21 din TEU și includ, ca principii,

universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional

în scopul

promovării dezvoltării durabile pe plan economic, social și de mediu a țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia.

5.2   CESE solicită Comisiei să își îndeplinească obligația juridică de a garanta că ALS UE-India respectă drepturile omului și nu subminează eforturile de eradicare a sărăciei și de promovare a dezvoltării economice, sociale și de mediu durabile. Comitetul insistă asupra importanței creării unui cadru bazat pe drepturile OIM pentru cei care lucrează în economia informală.

6.   Monitorizarea și adaptarea ALS

6.1   UE trebuie să se asigure că este improbabil ca politicile sale să aibă efecte negative asupra sărăciei și că ele contribuie la eradicarea sărăciei. Această obligație poate fi îndeplinită prin introducerea în ALS a unor clauze prin care liberalizarea comerțului prevăzută să poată fi modificată în cazul în care se manifestă astfel de efecte, precum și prin crearea unui mecanism de monitorizare eficient pe baza căruia astfel de clauze să poată fi activate.

6.2   Clauza privind drepturile omului

6.2.1   UE are o tradiție de includere în acordurile sale bilaterale a unor dispoziții care să asigure că acordurile nu subminează obiectivele sociale. Din 1995, UE are o politică de includere a unei clauze privind drepturile omului în fiecare acord comercial și de cooperare cu țări terțe (18). Mai de curând, s-a dezvoltat practica de a încheia acordurile ulterioare cu referire la clauze privind drepturile omului din acordurile-cadru existente. Acest lucru se poate dovedi eficient din punct de vedere juridic, în funcție de formularea clauzei originale privind drepturile omului și a clauzei „de indexare” din acordul ulterior.

6.2.2   Este esențial ca acest ALS să conțină o clauză eficientă privind drepturile omului, indiferent de modul în care se realizează acest lucru. Acordul de cooperare dintre CE și India din 1994 conține o clauză în acest sens, dar de un tip mai vechi. Așa cum s-a pronunțat Curtea Europeană de Justiție, funcția aceste clauze este de a permite suspendarea acordului de cooperare (19), fără a permite suspendarea altor acorduri, precum ALS (20). Este esențial ca, fie pe calea unei noi clauze privitoare la drepturile omului, fie printr-o clauză de indexare atent formulată, ALS să respecte politica UE privind clauzele referitoare la drepturile omului.

6.2.3   CESE subliniază că este esențial ca, fie pe calea unei noi clauze privitoare la drepturile omului, fie printr-o clauză de indexare atent formulată, acest ALS să respecte politica UE privind clauzele referitoare la drepturile omului. Această poziție a fost sprijinită și de Parlamentul European (21).

6.3   Dispoziții privind dezvoltarea durabilă

6.3.1   La fel de important este să se continue și să se consolideze bunele practici ale UE referitoare la includerea mediului și a standardelor de muncă în ALS. Atât ALS UE-Coreea, cât și Acordul de parteneriat economic (APE) Cariforum-UE conțin dispoziții care cer părților să asigure respectarea principalelor standarde de muncă ale OIM (un standard absolut) și să nu reducă nivelurile existente de protecție a mediului și a muncii (un standard relativ), precum și alte dispoziții conexe.

6.3.2   CESE salută angajamentul exprimat de comisarul De Gucht față de capitolele social și de mediu (22). Cu toate acestea, solicită și Comisiei să ia măsuri pentru ca, spre deosebire de acordurile menționate mai sus, aceste dispoziții să fie însoțite de aceleași măsuri ferme de aplicare care sunt disponibile în cazul încălcării altor părți din ALS sau, de exemplu, dispozițiilor echivalente din ALS ale SUA (23). De asemenea, CESE recomandă Comisiei să creeze stimulente prin programele de cooperare sau mecanisme similare, susținute de un sistem de amenzi eficiente în cazul încălcării acestor dispoziții, astfel cum recomandă Parlamentul European (24).

6.3.3   CE trebuie să includă dispoziții executorii privind condițiile de muncă și mediul în ALS UE-India, a căror aplicare să poată fi asigurată prin procedurile normale de soluționare a diferendelor ale ALS, cu măsuri corective care să includă suspendarea obligațiilor comerciale, precum și amenzi.

7.   Clauza de protecție socială

7.1   Toate ALS conțin clauze de protecție care permit suspendarea liberalizării comerțului în cazul în care se înregistrează prejudicii aduse industriei interne sau perturbări ale acesteia. Se așteaptă ca ALS să includă dispoziții în acest sens. Astfel de dispoziții trebuie să vizeze riscurile respective.

7.2   CESE recomandă Comisiei să asigure includerea unei clauze bilaterale de protecție socială care să țină seama nu numai de riscurile pentru industria internă atât în UE, cât și în India, ci și de riscurile pentru societate, inclusiv relocarea locurilor de muncă. Această clauză ar trebui formulată după modelul articolului 25 alineatul (2) litera (b) din Acordul de parteneriat economic Cariforum-UE, în care se afirmă că măsuri de protecție „pot fi adoptate atunci când un produs originar din una dintre părți este importat pe teritoriul celeilalte părți în cantități atât de importante și în astfel de condiții încât cauzează sau riscă să cauzeze disfuncționalități într-un sector al economiei, ”.

8.   Mecanismul de monitorizare al societății civile

8.1   Societățile civile din UE și India sunt ambele foarte organizate și proactive. Ar fi avantajos pentru autoritățile ambelor părți să asigure un mecanism de natură să crească transparența și consultarea și totodată să atenueze temerile, asigurând accesul direct al societății civile la factorii de decizie.

8.2   CESE recomandă instituirea unui mecanism de monitorizare al societății civile care să includă actori din partea întreprinderilor, sindicatelor, ONG-urilor, mediului academic și altor sectoare, așa cum se recomandă în EID. CESE ar putea fi parte a acestui proces (25). Mecanismul ar putea fi instituit după modelul ALS UE-Coreea sau al Acordului de parteneriat economic Cariforum-UE, care include mai multe părți interesate din societatea civilă, formate și finanțate cu scopul de a asigura un mecanism de monitorizare eficient (26).

8.3   Atât EID, cât și documentul de poziție al serviciilor CE recomandă instituirea unui mecanism de monitorizare (27).

8.3.1   Un astfel de mecanism de monitorizare ar trebui să aibă și o funcție concretă legată de clauza de protecție socială. În mod normal, aplicarea efectivă a clauzelor de protecție depinde de gradul de organizare al sectorului afectat. Această aplicare este în mod evident mult mai dificilă în cazul economiei informale.

8.3.2   CESE recomandă ca mecanismul de monitorizare al societății civile să includă competența de a face recomandări în mod specific cu privire la nevoia de activare a clauzei de protecție socială, recomandări la care autoritățile competente ar trebui să aibă obligația de a da un răspuns motivat.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Documentul de poziție al serviciilor Comisiei - Evaluarea impactului comerțului asupra dezvoltării durabile pentru ALS UE-India, 31.5.2010.

(2)  JO C 318, 29.10.2011, p. 150.

(3)  Mai multe studii evidențiază dificultăți create de efectele: Acordului TRIPS-plus asupra dispozițiilor DPI, liberalizării și dereglementării serviciilor financiare, liberalizării comerțului cu mărfuri din sectorul agricol, intrării pe piață a lanțurilor importante de distribuitori, liberalizării practicilor de investiții și achiziții publice, interdicțiilor în materie de restricționare a exporturilor. A se vedea, de exemplu, S Polaski et al, India’s Trade Policy Choices: Managing Diverse Challenges (Carnegie, 2009), S Powell, The EU India FTA: Initial Observations from a Development Perspective (Traidcraft, 2008), C Wichterich, Trade Liberalisation, Gender Equality, Policy Space: The Case of the Contested EU-India FTA (WIDE, 2009), K Singh, India-EU FTA: Should India Open Up Banking Sector? Special Report (Delhi, 2009), CEO/India FDI Watch, Trade Invaders: How Big Business is Driving the EU-India FTA Negotiations (2010).

(4)  ECORYS, CUTS, Centad, Trade SIA FTA EU and India – TRADE07/C1/C01, 18.5.2009.

(5)  Ibid, p. 17-18. Conform estimărilor, între 250 și 360 la 100 000 de locuri de muncă vor fi relocate.

(6)  Ibid. Conform estimărilor, între 1 830 și 2 650 la 100 000 de locuri de muncă vor fi relocate.

(7)  Scrisoarea comisarului De Gucht către membrii PE, 16.2.2011.

(8)  Comisia națională pentru întreprinderi și sectorul neorganizat, The Challenge of Employment in India: An Informal Economy Perspective, volumul 1, raportul principal (New Delhi, aprilie 2009), p. 2.

(9)  Bacchetta et al, Globalization and Informal Jobs in Developing Countries (ILO/WTO: Geneva, 2009).

(10)  A se vedea nota de subsol 4, p. 277 (SIA din 2009 – a se vedea nota de subsol 4 pentru referința completă).

(11)  Ibid, p. 278.

(12)  Ibid, p. 279.

(13)  Ibid, p. 280.

(14)  Ibid, p. 51.

(15)  A se vedea nota de subsol 1.

(16)  A se vedea nota de subsol 4.

(17)  CESE, SID și politica comercială a UE, 5.5.2011, JO C 218, 23.7.2011, p. 14.

(18)  Comunicarea CE privind includerea respectării principiilor democratice și a drepturilor omului în acordurile dintre Comunitate și țările terțe, COM(95) 216.

(19)  Cauza C-268/1994, Portugalia v Consiliu [1996] ECR I-6177, paragraful 27.

(20)  L Bartels, Human Rights Conditionality in the EU’s International FTAs (Oxford: OUP, 2005), 255. Poziția este diferită în cazul acordurilor în care clauza principală este însoțită de o clauză neexecutorie care prevede „măsuri corespunzătoare”.

(21)  Rezoluția PE din 26.3.2009, punctul 43, care „subliniază că clauzele privind drepturile omului și democrația sunt un element esențial al ALS”. A se vedea de asemenea politica generală reflectată în Rezoluția PE din 11 mai 2011, în care PE „sprijină ferm practica includerii în toate acordurile internaționale ale UE a unor clauze obligatorii din punct de vedere juridic referitoare la drepturile omului, care să includă un mecanism de consultare clar și precis elaborat după modelul articolului 96 al Acordului de la Cotonou” și Rezoluția PE privind clauza „drepturile omului și democrația” în acordurile UE [2005/2057(INI)].

(22)  A se vedea nota de subsol 7.

(23)  De exemplu, articolul 17 alineatul (2) litera b) din ALS SUA-Iordania.

(24)  Rezoluția PE din 25.11.2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale, paragraful 2.

(25)  A se vedea nota de subsol 3, p. 275-280.

(26)  A se vedea nota de subsol 18.

(27)  A se vedea nota de subsol 4, p. 288; a se vedea nota de subsol 1, p. 2.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/56


Avizul Comitetului Economic și Social European privind noua politică externă și de securitate a UE și rolul societății civile (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 24/11

Raportor: dl Carmelo CEDRONE

La 14 septembrie 2010, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Noua politică externă și de securitate a UE și rolul societății civile.

Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 25 mai 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 111 voturi pentru, 23 de voturi împotrivă și 23 de abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Strategia

1.1.1   În lumina marilor schimbări în desfășurare și profitând de ocazia creată prin înființarea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și a funcției de Înalt Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunea Europeană trebuie să-și redefinească și să-și actualizeze strategia de politică externă, atât în ceea ce privește politicile, cât și domeniile de intervenție prioritare. Atingerea acestui obiectiv se poate face numai prin partajarea intereselor comune și printr-o amplă acțiune de coordonare.

1.1.2   Europa deține o treime din PIB-ul mondial. UE nu este însă doar o comunitate economică. Importanța rolului Europei se dezvăluie pe deplin prin constatarea că, în prezent, ca state-națiuni, fiecare în parte, statele membre ale UE nu-și mai pot apăra interesele, nu-și mai pot impune propriile valori pe scena internațională sau nu mai pot face față confruntărilor devenite transfrontaliere, precum migrația și terorismul. De aceea, un mai mare angajament comun în politica externă a statelor membre ar contribui și la contracararea tendinței de derivă interguvernamentală sau la prevenirea acțiunilor întreprinse izolat de statele membre, cum s-a întâmplat nu demult. O tendință care, dacă s-ar confirma, ar putea accelera nu numai declinul economic, ci și pe cel politic, ceea ce ar pune în primejdie chiar valorile democratice pe care se întemeiază UE.

1.2   Politicile

1.2.1   În primul rând, UE trebuie să-și păstreze valorile proprii politicii externe, prin definirea de politici și acțiuni comune pentru menținerea păcii, prevenirea conflictelor, dezvoltarea de acțiuni de stabilizare, pentru consolidarea securității internaționale, în conformitate cu principiile Cartei ONU, și, de asemenea, pentru consolidarea și susținerea democrației, a statului de drept, a drepturilor fundamentale ale omului, a principiilor dreptului internațional, inclusiv a standardelor fundamentale ale muncii, precum și pentru sprijinirea populațiilor care se confruntă cu catastrofe naturale sau generate de activitatea umană. Dacă însă Europa își asumă angajamente dincolo de granițele sale, o face nu doar din spirit umanitar sau din dragoste pentru aproapele său, ci în virtutea intereselor proprii, pentru a se menține prosperă în continuare. De asemenea, trebuie abordate problemele refugiaților și create perspective pentru populații în țările de origine ale acestora.

1.2.2   În acest domeniu, UE trebuie să joace un rol de frunte în cadrul ONU, căreia îi revine responsabilitatea principală pentru menținerea păcii pe plan internațional. Așadar, este necesară o strânsă cooperare între UE și ONU în domeniul gestionării crizelor civile și militare, în special în ceea ce privește operațiunile de ajutor umanitar.

1.2.3   De asemenea, în opinia CESE, este necesară întărirea acțiunilor integrate și comune de politică externă în ceea ce privește securitatea și aprovizionarea cu energie, securitatea alimentară, schimbările climatice, reglementarea fluxurilor migratorii și combaterea criminalității organizate, a traficului ilicit, a pirateriei și a corupției. Acest proces de integrare și de coordonare va trebui să cuprindă și politica comercială, ceea ce reprezintă în ansamblu un angajament considerabil și complex, care impune adaptarea bugetului UE destinat politicii externe.

1.3   Zonele geografice de intervenție

1.3.1   Uniunea are obligația de a monitoriza și de a se interesa de tot ceea ce se întâmplă în afara propriilor granițe, redefinindu-și propria strategie de alianțe. Cu toate acestea, UE nu dispune încă de toate mijloacele și instrumentele pentru a întreprinde tot ceea ce ar fi necesar, astfel încât să fie un veritabil actor politic la nivel internațional. Principala sa problemă nu este totuși lipsa instrumentelor, ci incapacitatea de a asigura o gestionare coerentă a diferitelor instrumente și de a garanta voința politică a statelor membre în acest sens.

1.3.2   De aceea trebuie ca UE, fără să-și neglijeze, cel puțin din punct de vedere economic, relațiile cu marile zone ale lumii cum sunt America de Nord (cu care are o relație strategică), America de Sud și zona Caraibilor, cu care Uniunea Europeană a stabilit un Parteneriat strategic biregional, China, India și Rusia, să acorde o și mai mare atenție zonei din interiorul granițelor sale geografice și propriilor vecini, cum a procedat și până în prezent. În acest scop, este absolut necesară crearea de sinergii între relațiile bilaterale și cele regionale.

1.3.3   În această perspectivă, pare necesar să se continue extinderea către Balcani, care reprezintă o zonă extrem de sensibilă în interiorul granițelor Uniunii, să se continue negocierile cu Turcia, să se dezvolte o politică de vecinătate eficientă, atenția concentrându-se asupra situației de la Mediterana și din Orientul Mijlociu.

1.3.4   În acest sens, trebuie relansată pe noi baze politica mediteraneeană, cu noi instituții, cu noi organisme de cooperare, care să dispună de mijloace și instrumente operaționale adecvate. Procesele de democratizare și de progres civil care provin din aceste țări trebuie ascultate și sprijinite. Uniunea are o răspundere fundamentală în asigurarea unei tranziții rapide și fără traume către democrație, nu către noi dictaturi, oricât de camuflate, pentru a nu înșela speranțele de libertate, demnitate umană și justiție socială ale comunităților și tinerilor.

1.3.5   În acest sens, este necesară alocarea unor sume mai mari din bugetul comunitar pentru cooperarea cu aceste țări, în special în ceea ce privește întărirea capacității instituționale (institution building), dezvoltarea economică și socială, crearea de locuri de muncă și de oportunități de investiții în țările respective.

1.3.6   În acest context, pare esențial rolul jucat de CESE în realizarea de acțiuni și intervenții personale (people to people) și în dezvoltarea unei legături organice cu organizațiile reale și reprezentative ale societății civile din regiunea Mediteranei și din Orientul Mijlociu, care au dat naștere proceselor actuale de tranziție, în vederea sprijinirii dialogului dintre aceste organizații și respectivele guverne și a consolidării participării democratice, pentru apărarea drepturilor civile și a statului de drept.

1.3.7   O altă prioritate de intervenție pentru Uniune trebuie să o reprezinte Africa, în ansamblul ei, căci siguranța și stabilitatea UE depind în mare parte de dezvoltarea și evoluția democratică a acestui continent, aflat atât de aproape de noi. Dacă dorește să depășească valurile destabilizatoare de imigrație masivă, provocate de deșertificare, de criza alimentară și de sărăcirea populațiilor africane, de regimurile corupte și mincinoase, de lipsa de justiție și libertate, Uniunea trebuie să acționeze eficient și imediat, încheind un pact cu acest continent.

1.4   Organismele internaționale

1.4.1   Trebuie promovate acțiuni coordonate și eficiente în cadrul instanțelor internaționale, încercându-se chiar transformarea profundă a acestora, astfel încât să devină mai funcționale în raport cu noile sarcini și nevoi cărora trebuie să le facă față; în acest context, UE trebuie să vorbească într-un singur glas, astfel încât să ajungă să aibă un singur reprezentant.

1.4.2   În special ar trebui ca drepturile în materie de muncă prevăzute de convențiile fundamentale ale OIM să fie puse pe picior de egalitate cu drepturile economice și de liber schimb. Inclusiv în cadrul OIM UE ar trebui să vorbească într-un singur glas.

1.4.3   CESE consideră că UE ar trebui să joace un rol din ce în ce mai activ în acest context, în special la nivelul G20 și în cadrul relațiilor cu instituțiile cele mai reprezentative ale ONU, în special ECOSOC, unde ar trebui să reprezinte poziții comune. În acest cadru, reforma ECOSOC ar putea să ducă la progrese și să contribuie la o mai bună reprezentare a societății civile în cadrul acestei organizații.

1.4.4   Trebuie puse la punct politici eficiente și durabile pentru salvgardarea zonei euro și trebuie create instrumente adecvate pentru combaterea operațiunilor speculative la nivel internațional, pentru eliminarea paradisurilor fiscale, pentru temperarea competiției bazate pe raportul de schimb între monede, pentru relansarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă decente (decent work). Modificarea articolului 136 din tratat reprezintă o primă etapă importantă, favorabilă în primul rând Europei comunitare: sunt garantate rolul central al Comisiei și asocierea Parlamentului European, fapt ce avantajează procesul democratic. Același lucru se va întâmpla și în cazul politicii externe (modificarea articolului 24).

1.4.5   Participarea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile reprezintă o condiție prealabilă a protejării și promovării valorilor care stau la baza conviețuirii la nivel internațional. UE trebuie să promoveze consultarea pe scară largă a CESE, a societății civile și a partenerilor sociali, pentru a facilita participarea în viitoarele structuri decizionale ale organizațiilor internaționale.

1.5   Politica de securitate

1.5.1   În planul politicii de securitate și apărare, este necesară consolidarea Agenției Europene de Apărare, trebuie puse în aplicare cât mai repede cooperările structurate permanente, inclusiv pentru a se realiza sinergiile necesare și economii la bugetele naționale, resursele astfel economisite fiind destinate investițiilor productive, creării de noi locuri de muncă și reducerii datoriei publice.

1.5.2   Ar trebui ca instrumentele de securitate și apărare de care dispune UE să poată fi utilizate și recunoscute ca veritabile instrumente de securitate regională.

1.5.3   În domeniul securității, UE ar trebui să acționeze în primul rând în vecinătate, prin intervenții de stabilizare a zonelor aflate în criză și prin acțiuni de menținere a păcii.

1.5.4   În acest scop, CESE dorește ca, așa cum s-a întâmplat după acordurile de la St. Malo din 1998, experiențele comune să fie preluate de Agenția Europeană de Apărare și integrate în politica de securitate comună.

1.6   CESE

CESE trebuie să-și poată îndeplini rolul și să-și poată aduce contribuția la definirea și punerea în practică a politicii externe a Uniunii. Pentru aceasta, consideră util să fie consultat și asupra dispozițiilor privind politica externă a UE, inclusiv pentru a asigura transparența și monitorizarea inițiativelor. Astfel, trebuie puse în valoare toate avizele elaborate deja de Comitet care oferă orientări cu privire la aspecte ale politicii externe și de securitate a UE, precum și cele care se referă la instrumentele de cooperare ce pot avea o influență asupra politicii externe (1). CESE ar putea acționa cu mare eficiență în acest sens, servind ca vector de legătură între acțiunile statelor membre, UE și exigențele formulate de societatea civilă.

1.6.1   Acest fapt este necesar pentru a permite implicarea societății civile organizate și a opiniei publice în dinamica luării deciziilor pe teme de politică internațională, care au un impact direct asupra economiei și asupra vieții cetățenilor europeni.

1.6.2   Pe plan internațional, CESE poate da curs politicii UE de valorificare a rolului societății civile în cadrul negocierilor și în concretizarea acordurilor stipulate. Pe baza experienței acumulate și a inițiativelor deja lansate, Comitetul consideră că ar trebui, pe de o parte, să colaboreze cu partenerii pentru a da curs negocierilor purtate de UE la nivel interanțional și, pe de altă parte, să fie integrat în mecanismul de aplicare și transpunere în practică a acestor acorduri, indiferent de natura lor: de asociere, comerciale etc.

1.6.3   CESE va continua în special să întreprindă, în contextul proceselor de consultare și al mandatelor internaționale de participare încredințate, o acțiune de apropiere de organismele societății civile din țările și regiunile înspre care trebuie îndreptată cu prioritate politica Uniunii.

1.6.4   Pentru aceasta, este necesar ca procesul de consultare a CESE să fie realizat, în diversele sale faze, și de către Serviciul European de Acțiune Externă, astfel încât Comitetul să-și poată îndeplini funcția în mod corespunzător, în interesul cetățenilor UE. În acest scop, ar putea fi încheiat un protocol de cooperare între CESE și Serviciul European de Acțiune Externă, pe baza celui încheiat între Comisie și CESE, mai precis un memorandum de înțelegere care să stabilească reguli și modalități de desfășurare pentru o activitate structurată comună.

1.7   Instrumentele și rolul UE

1.7.1   Exploatarea potențialităților prevăzute de tratat, astfel încât Uniunea, pe baza SEAE, să poată întotdeauna să se afirme și mai mult pe plan internațional, vorbind „într-un singur glas”, dând coerență politicilor comunitare și celor dintre UE și statele membre și evitând disensiunile spectaculoase, care sfârșesc prin a-i aduce prejudicii de imagine.

1.7.2   Valorificarea instrumentelor precum cooperările consolidate, în contextul politicii externe, pentru a constitui un grup de țări care să acționeze ca avangardă și locomotivă a unei politici externe tot mai integrate, instituind astfel o ordine instituțională mai solidă și coerentă în urmărirea obiectivelor comune. S-ar putea începe prin încheierea unui pact pentru politica externă, după modelul celui privind moneda euro (Consiliul din 24 și 25 martie 2011).

1.7.3   Din acest motiv, CESE consideră că procesul decizional la nivelul UE trebuie îmbunătățit, pentru a deveni mai eficient, în special pentru a face să crească vizibilitatea UE pe plan internațional. Din această perspectivă, CESE speră ca UE să găsească modalitățile și propunerile potrivite, astfel încât să acționeze solidar în politica externă.

1.8   Prioritățile pentru viitorul apropiat

1.8.1   Este necesar un efort maxim din partea tuturor organismelor CE implicate în punerea în funcțiune a Serviciului European de Acțiune Externă, în vederea colaborării, evitându-se astfel să se limiteze la simpla adăugare a unei noi „direcții generale” la cele deja existente.

1.8.2   Ar trebui să se insiste pentru încheierea, pe baza propunerilor prezentate de UE în cadrul G20, a unui acord la nivel internațional care să evite repetarea speculațiilor financiare, încă latente.

1.8.3   Trebuie așezată regiunea mediteraneeană în centrul inițiativelor imediate și concrete ale UE.

1.8.4   Este necesar să se pună în aplicare în mod concret concluziile Consiliului European privind parteneriatul strategic al Uniunii, din 16 septembrie 2010 și din 24 și 25 martie 2011.

1.8.5   Să se aplice în mod concret și punctual dispozițiile articolului 11 din Tratatul de la Lisabona, invitând toate instituțiile să respecte obligația de consultare cu CESE, să poarte un dialog intens pe teme care pot avea un impact direct sau indirect asupra societății civile, în strânsă legătură cu PE și cu parlamentele naționale.

2.   Introducere

2.1   Politica externă a UE are posibilitatea de a face un salt calitativ prin noul tratat, cu condiția ca guvernele să fie de acord; astfel, Uniunea își poate vedea întărit rolul de actor politic pe plan internațional. Cu toate că nu corespunde încă necesităților obiective ale Uniunii, Tratatul de la Lisabona a dat naștere multor așteptări în rândul statelor membre și la nivel mondial. Acum este necesar să se pună în practică modificările introduse și să se răspundă în mod adecvat așteptărilor societății internaționale, în caz contrar UE pierzându-și credibilitatea. Atingerea acestui obiectiv nu se poate face fără participarea activă și deplina implicare a societății civile. Comitetul Economic și Social European (CESE) este legitimat pe deplin prin articolul 11 din Tratatul de la Lisabona, în calitate de reprezentant al societății civile organizate, să contribuie la politica externă și de securitate a Uniunii Europene, pentru aceasta fiind implicat direct de către UE și SEAE.

3.   Noul context internațional

3.1   În trecut UE a jucat mai curând un rol marginal în politica externă; azi dispune de mai multe oportunități, pe care va trebui să le valorifice pentru a-și stopa declinul. Într-adevăr, statele membre, singure, ocupă o poziție din ce în ce mai marginală în noul context internațional, aflat într-o rapidă și continuă evoluție. De aceea, este necesară o solidaritate sporită la nivel infraeuropean, cu un transfer de prerogative de la nivel național la cel comun, al întregii UE, evitându-se concurența dintre statele membre, întotdeauna dăunătoare.

3.2   Azi, mai mult ca niciodată, Uniunea Europeană se confruntă cu numeroase mize globale, care cer o mai mare coeziune și unitate de acțiune, pentru a înfrunta amenințări tot mai complexe, în condițiile unui echilibru geopolitic modificat, orientat către o lume multipolară. În Orientul Mijlociu, în special în legătură cu chestiunea israelo-palestiniană încă nesoluționată, în Iran, Afghanistan, Irak, Sudan și în alte locuri din lume încă există conflicte nerezolvate sau zone de tensiune. Tot nordul Africii este inflamat de mișcări de revoltă împotriva unor regimuri autoritare, iar finalul acestor revolte este greu de prevăzut. Securitatea statelor este pusă în pericol de amenințări globale, de diverse tipuri, inclusiv de intoleranța religioasă ori de noile programe nucleare, precum cel iranian.

3.3   Și alți factori importanți sunt și/sau pot deveni elemente de instabilitate și de revoltă (de exemplu, securitatea alimentară, creșterea demografică, inegalitățile sociale care continuă să crească, dezechilibrele comerciale și, în cele din urmă, cursa pentru pământuri rare și metale rare) care ar trebui abordate în stadiu incipient. Toate acestea sunt chestiuni ce decurg din globalizarea care, printre altele, a oferit totuși țărilor posibilități noi de combatere a sărăciei, a șomajului etc.

3.4   UE se confruntă cu o situație care o „obligă” să acționeze, deoarece se află în „stare de necesitate”. Uniunea trebuie însă să acționeze cu mai multă promptitudine și fără întârziere, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat, de exemplu, în cazul fondului de susținere a monedei euro, al zonei meditereneene, al Orientului Mijlociu etc. O politică externă comună reprezintă un bun antidot la toate acestea și un instrument excelent pentru a apăra mai bine interesele UE, ale propriilor întreprinderi și cetățeni. Criza din zona mediteraneeană ar putea reprezenta ocazia potrivită pentru lansarea de către UE a unei politici externe comune.

4.   Rațiunile și obiectivele unei politici externe și starea Uniunii

4.1   Procesul de globalizare și criza financiară au evidențiat și au sporit cerința de noi reguli pentru domeniul financiar și necesitatea unei mai bune guvernanțe europene și mondiale, în favoarea căreia trebuie să pledeze UE. De aici și necesitatea ca statele membre să acționeze în mod concertat și să se exprime într-un singur glas în organismele internaționale în care sunt reprezentate individual și uneori în mod supradimensionat, comparativ cu ponderea lor în context internațional. Delegațiile Uniunii Europene trebuie să poată reprezenta poziția UE în toate instituțiile internaționale (articolul 34 din tratat), începând cu Consiliul de Securitate al ONU (cf. Decizia Consiliului European din 24-25 martie 2011).

4.2   CESE consideră că, pentru a acționa în mod unitar, UE trebuie să aibă o viziune comună strategică față de mizele și oportunitățile pe care le presupune globalizarea, prin stabilirea de priorități politice și de zone de interese privilegiate, și trebuie să acționeze în mod progresiv, lărgind sfera intervențiilor pe baza mijloacelor de care dispune și a capacității de acțiune. În acest scop, este absolut necesar ca UE să-și definească o strategie de alianțe într-un sistem multipolar la nivel global. Dată fiind legătura bidirecțională stabilită cu mult timp în urmă, trebuie început cu cea transatlantică, a cărei consolidare, pe baza unei sinteze politice unitare, este necesară. Astfel, ar conteni slăbirea raporturilor dintre cele două maluri ale Atlanticului, la care asistăm în prezent. Toate acestea obligă Uniunea să-și îndeplinească rolul cu convingere și credibilitate, pentru a favoriza în mod concret apariția unei lumi multipolare și refacerea unui echilibru sănătos între Nord și Sud, dezvoltându-și acțiunea către America Latină, Asia și, în special, către continentul african.

4.3   UE are nevoie de o atenție sporită în privința opțiunilor sale. Într-adevăr, lipsa de atenție arătată în ultimii ani organizațiilor societății civile de pe malul de sud al Mediteranei, unde mai întâi procesul de la Barcelona și apoi Uniunea pentru Mediterana au constituit un eșec evident, pune în primejdie securitatea unei granițe vitale pentru însăși stabilitatea Uniunii Europene. Uniunea trebuie să abordeze în mod responsabil această problematică complexă, ca pe o oportunitate, răspunzând exigențelor de progres civil, economic și social provenite din societatea civilă din acele țări, favorizând afirmarea democrației și a statului de drept.

4.4   Această reflecție trebuie extinsă și spre restul continentului african, unde Uniunea nu poate lăsa inițiativa Chinei, singura țară care își extinde influența pe acest continent, și nu poate uita responsabilitățile pe care le are ca urmare a istoriei sale și a așezării geografice, prin încheierea unui pact comun cu întregul continent.

4.5   O politică externă a Uniunii mai activă și mai eficientă, care a funcționat până în prezent, s-a concretizat prin lărgirea treptată a frontierelor sale geografice spre est și spre sud. Acest proces trebuie încă completat cu negocierile aflate în curs cu statele din Balcani și cu Turcia, care nu pot fi amânate sine die; dimpotrivă, procesul trebuie abordat deschis, fără prejudecăți sau temeri, de către ambele părți.

4.6   Este necesar să se acționeze în interes reciproc, prin forme de parteneriat cu țări sau zone regionale, pentru o dezvoltare echilibrată, care să pună individul în centrul intereselor și al acțiunii comune, fără însă a subevalua interesele strategice ale Uniunii și ale cetățenilor săi. UE trebuie să susțină și să promoveze întotdeauna principiile modelului social european și trebuie să pună la baza acordurilor sale drepturile fundamentale și drepturile muncii.

4.7   CESE consideră că există o serie de politici care au un corespondent în cadrul relațiilor externe ale Uniunii și în care intervenția societății civile pare inevitabilă, având în vedere puternicele lor efecte, inclusiv în interiorul Uniunii. Ne gândim chiar la drepturile, la regulile aplicate finanțelor speculative, la politica monetară (euro ca monedă de rezervă și ca instrument de politică economică internațională), politica energetică (adeseori utilizată ca instrument de șantaj), politica de mediu, politica comercială, securitatea alimentară, securitatea și lupta contra terorismului, imigrației, corupției etc.

4.8   De aceea ar fi important să se ofere o informare obiectivă, concretă și eficientă din partea Comisiei Europene, cu contribuția CESE, despre acțiunea întreprinsă de UE în domeniul politicii externe și despre valoarea sa adăugată, raportată la cea națională. Adeseori acest lucru nu se întâmplă sau vine sub formă distorsionată din partea statelor membre. În acest sens, este foarte importantă și implicarea Parlamentului European și a parlamentelor naționale.

4.9   În acest mod, riscăm ca popoarele europene să se simtă dezorientate sau să-și pună întrebări asupra utilității și rolului jucat de Uniune. De asemenea, adeseori clasa politică din diverse state nu are interesul de a valorifica munca făcută la Bruxelles, dovedindu-se mai preocupată de propria sa supraviețuire pe termen scurt decât să se ocupe de un proiect strategic pe termen lung și de mare amploare.

4.10   În schimb, Uniunea Europeană încă este un model de dezvoltare echilibrată și durabilă, care ar putea fi extins și în țările vecine, model bazat pe valori de drept, democrație și conviețuire pașnică. Puterea sa „bazată pe persuasiune” (soft power), diplomația sa transformațională (transformational diplomacy) au permis stabilitatea pe continentul nostru, extinzând totodată în multe state procesul democratic și prosperitatea, prin politica de extindere și de vecinătate.

4.11   Dar aceasta poate să nu fie de ajuns. Consiliul European din 16 septembrie 2010 a afirmat că Uniunea trebuie să acționeze ca un actor global eficient, pregătit să își asume responsabilitatea în privința securității mondiale și să preia inițiativa în definirea unor răspunsuri comune la provocările cu care ne confruntăm.

4.12   Uniunea rămâne principalul donator pentru țările care au nevoie de ajutor; ar trebui așadar să fructifice în mai mare măsură politica de cooperare. Este prima putere comercială la nivel mondial, iar pozițiile sale în materie de politică de mediu sunt cele mai avansate, cum a demonstrat-o recentul summit de la Cancún. Prin urmare, este dreptul său și datoria sa să participe în prima linie și să îndrume definirea noilor reguli ale ordinii multilaterale.

4.13   ONU se află în vârful sistemului internațional. Trebuie reînnoit multilateralismul, pentru a înfrunta atât sfidările politice, cât și provocările economice, trebuie acționat în profunzime în toate contextele internaționale și trebuie contribuit la preschimbarea în profunzime a unor instituții precum FMI, Banca Mondială, OMC. Trebuie de asemenea să se confere G20 un rol mai organic și mai bine conturat, pentru o mai bună reglementare a tranzacțiilor economice și financiare, așa cum se cere de mult timp, fără stabilirea unor ierarhii noi.

5.   Politica de securitate

5.1   Uniunea a dezvoltat o politică de securitate și apărare comună, creând instrumente de gestionare a crizelor, ținând seama de diversitatea pozițiilor statelor membre. Uniunea trebuie să joace un rol stabilizator important în țările din vecinătatea sa. Pentru aceasta, Uniunea trebuie să ceară afirmarea și respectarea de către toate statele a principiilor care stau la baza conviețuirii pașnice la nivel internațional, cunoscut fiind faptul că drepturile fundamentale nu sunt negociabile.

5.2   De mult timp, UE este implicată direct (sau prin statele sale membre) în diverse misiuni militare și civile. Este vorba, practic, de o angajare globală, care până acum era mai curând simbolică. Instrumentele de care dispune UE ar trebui întărite și utilizate ca veritabile instrumente de securitate regională și ar trebui recunoscute ca atare. UE trebuie să intervină efectiv, prin toate instrumentele sale, precum SEAE și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

5.3   În materie de securitate, Uniunea ar trebui să acționeze prioritar în așa-numita „vecinătate” (Europa de Est, Caucaz, Balcani, Mediterana și Africa), intervenind în mod variat, astfel încât să stabilizeze zonele de criză prin acțiuni de menținere a păcii, de construcție instituțională și dezvoltare economică. Tocmai în aceste zone societatea civilă poate juca un rol important, pentru a contribui la dezvoltarea lor pașnică. CESE este deja foarte activ și desfășoară o activitate importantă în acest sens.

5.4   Chiar și un sector ce ține în mod tradițional de competența suverană a statelor membre, cum este politica de securitate și apărare, capătă o importanță crescută pentru societatea civilă și opinia publică europeană, având în vedere implicațiile strategice, bugetare și sociale pe care le pot avea opțiunile din acest domeniu.

5.5   Din această perspectivă, UE și NATO trebuie să dezvolte și să își aprofundeze parteneriatul strategic pentru o mai bună cooperare în gestionarea crizelor. Politica europeană de securitate și apărare comună este nu numai un element determinant al PESC, ci și parte integrantă a noului concept strategic al Alianței atlantice, decis la Lisabona la 20 septembrie 2010, cu participarea la nivel înalt a NATO și UE.

6.   Rolul CESE

6.1   Obiectivul activităților Comitetului Economic și Social European (CESE) în sectorul relațiilor externe este de a exprima punctul de vedere al societății civile organizate asupra politicilor UE în materie de comerț, extindere, dezvoltare și afaceri externe.

6.2   CESE monitorizează relațiile dintre Uniunea Europeană și multe țări ale lumii, în special țările și regiunile cu care Uniunea are relații structurate, și dezvoltă relații cu societățile civile din aceste țări și regiuni. S-au stabilit relații strânse cu partenerii economici și sociali și cu alte organizații ale societății civile din țări terțe, pentru a formula propuneri în special cu privire la chestiuni economice și sociale și pentru a contribui la consolidarea societății civile. În acest context, au fost adoptate declarații comune, adresate autorităților politice.

6.3   Relațiile cu omologii noștri se derulează prin intermediul comitetelor permanente. Astfel, există comitete consultative mixte cu țările candidate (Turcia, Croația, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) și cu țări unde se aplică un acord de cooperare (țările din Spațiul Economic European). Există grupuri de contact pentru Balcanii de Vest, Rusia și vecinii europeni din est. În plus, comitetele de monitorizare lucrează împreună cu omologii lor în domeniul relațiilor cu Africa, Caraibe și Pacific, cu America Latină și în cadrul Uniunii pentru Mediterana. Se organizează în mod regulat mese rotunde ale societății civile cu consiliile economice și sociale din Brazilia și din China.

6.4   Pentru a da un exemplu, printre aceste politici specifice, CESE a dezvoltat activități importante în trei domenii:

în politica de dezvoltare, CESE colaborează în mod regulat cu Comisia, punându-i la dispoziție contribuția societății civile organizate la diversele propuneri ale DG Dezvoltare, atât sub formă de avize, cât și sub forma unor recomandări comune, formulate împreună cu organizațiile societății civile din țările ACP;

în politica de extindere a UE, prin activitatea desfășurată de CESE împreună cu țările candidate, cu care înființează comitete consultative mixte ale societății civile. Aceste comitete au rolul de a dirija expertiza, experiențele și informațiile privind aria de cuprindere a politicilor comune și pe cele privind punerea în aplicare efectivă a acquis-ului comunitar, jucând rolul de intermediar între UE și organizațiile socioprofesionale din aceste țări;

în politica comercială, în calitatea sa de purtător de cuvânt și de intermediar în mecanismele create pe bază paritară cu organizațiile societății civile din țările implicate, CESE asigură monitorizarea impactului economico-social și ecologic al acordurilor internaționale ale UE. Aceasta se poate pune în practică printr-o mai mare implicare în negocierea acordurilor internaționale ale UE, care trebuie să prevadă în mod explicit prezența și rolul societății civile organizate.

6.5   De asemenea, CESE a primit sarcina de a se implica în monitorizarea punerii în aplicare a acordurilor comerciale încheiate între UE și CARIFORUM, între UE și America Centrală, precum și între UE și Coreea. Înmulțirea negocierilor comerciale ar trebui să determine o creștere semnificativă a importanței acestui rol. CESE se ocupă și de monitorizarea instrumentelor europene pentru democrație și drepturile omului, precum și a instrumentului pentru cooperare internațională, prin întâlniri specifice cu Comisia și prin interacțiunea cu Parlamentul European, care exercită un drept de control asupra acestor instrumente.

6.6   De aceea, CESE poate aduce o contribuție cu o semnificație aparte la îmbunătățirea coerenței politicilor comunitare, care au un impact în creștere asupra politicii internaționale și sunt condiționate de aceasta. Este suficient să ne gândim la strânsa interconexiune dintre politicile elaborate în cadrul pieței comune și cele de la nivel internațional, în următoarele sectoare: economico-financiar, monetar, energetic, de mediu, comercial, social, agricol, industrial etc. Acțiunea CESE ar putea fi deosebit de eficientă dacă ar face legătura între acțiunile statelor membre și ale instituțiilor comunitare, pe de o parte, și cerințele exprimate de societatea civilă, pe de altă parte.

6.7   CESE consideră că aceste obiective trebuie urmărite și printr-o reprezentare adecvată a societății civile și o acțiune incisivă în cadrul organismelor internaționale, începând cu Consiliul Economic și Social al ONU, OIM și instituțiile economice și financiare, care deja de mult timp ar fi trebuit reformate profund, astfel încât să reflecte în cadrul lor schimbările rapide la care suntem martori în fiecare zi și să asigure o mai bună transparență în procesele de luare a deciziilor, cărora deseori le lipsesc sisteme eficiente de monitorizare.

6.8   Tratatul de la Lisabona oferă întregii UE posibilitatea de a acționa în mod concertat cu societatea civilă, un model care se cuvine prezentat și pus în evidență pe plan internațional. În temeiul articolului 11 din tratat, CESE poate juca un rol fundamental în contextul politicii externe, pentru punerea în practică a democrației participative pe care se bazează Uniunea, ca expresie a unei „diplomații civice” și garant al acesteia în fața cetățenilor, inclusiv în ceea ce privește transparența inițiativelor. Din aceste motive și datorită activității deja depuse pe plan internațional, CESE consideră că trebuie să fie, cum este cazul deja pentru alte politici, unul dintre interlocutorii fundamentali ai CE (prin intermediul noului serviciu diplomatic SEAE), ai Parlamentului și ai Consiliului, pentru elaborarea și monitorizarea politicii externe. În acest sens, CESE va propune SEAE elaborarea unui memorandum de înțelegere între cele două instituții, care să faciliteze o mai bună structurare a participării societății civile la politica externă a UE, fie prin solicitarea de avize, fie prin alte mecanisme de consultare periodică.

6.9   CESE desfășoară de mult timp o activitate foarte intensă pe plan internațional; a înființat o rețea de relații cu organisme similare din diverse zone ale lumii, devenind purtătorul de cuvânt al principiilor pe care este întemeiată Uniunea și al organismelor societății civile în chestiuni cum sunt economia, coeziunea, parteneriatul, lupta împotriva discriminărilor și inegalităților sociale.

6.10   CESE solicită o mai mare coerență între acțiunile diverselor direcții generale (DG) ale Comisiei Europene și acțiunile diverselor organisme ale UE. De asemenea, consideră că OMC ar trebui să pună drepturile muncii pe același plan cu drepturile economice și de liber schimb, în condițiile în care există țări care nu aplică sau ignoră complet standardele fundamentale ale OIM. Consecințele acestor opțiuni au efecte asupra societății europene, a întreprinderilor și a lucrătorilor. De aceea, în opinia CESE, UE ar trebui să promoveze o concepție mai ambițioasă și mai justă asupra globalizării, pentru a evita ca redresarea fără crearea de locuri de muncă (jobless recovery) să devină o constantă.

6.11   CESE consideră că societatea civilă organizată trebuie implicată în mod mai activ în chestiunile de politică internațională, printr-o relație directă și prin consultarea în mod regulat de către SEAE. Cetățenii Uniunii trebuie, în opinia CESE, să fie informați corect cu privire la aspectele care îi privesc direct.

6.12   În acest sens, CESE poate servi drept vehicul al dezbaterii la nivel european a acelor chestiuni care nu se pot rezolva la nivel național: migrația, energia, vecinătatea, mediul, schimbările demografice, corupția, chestiunile sociale, alimentare, comerțul și dezvoltarea etc. De asemenea, CESE poate face ca aceste dezbateri să fie vizibile chiar și atunci când alte chestiuni urgente ar risca să le îndepărteze pe acestea de pe agenda europeană.

6.13   De asemenea, CESE poate pune la dispoziția instituțiilor europene experiența și capacitatea de analiză a politicilor specifice ale UE din perspective noi, care reprezintă interesele specifice ale sectoarelor implicate: promovarea economiei sociale în țări terțe, interesele agricultorilor din perspectiva comerțului internațional cu alimente, rolul societății civile în politica de dezvoltare, gestionarea apei la nivel internațional, comerțul internațional cu produse agricole în cadrul OMC, micii întreprinzători, coeziunea socială, integrarea regională etc.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Cf., de exemplu, avizele privind dimensiunea externă a Strategiei de la Lisabona reînnoite (JO C 128, 18.5.2010, p. 41–47), integrarea regională pentru dezvoltarea țărilor ACP (JO C 317, 23.12.2009, p. 126–131), studiile de impact asupra dezvoltării durabile (SID) și politica comercială a Uniunii Europene (JO C 218, 23.7.2011, p. 14–18), instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) al Uniunii Europene: rolul societății civile organizate și al partenerilor sociali (JO C 44, 11.2.2011, p. 123–128), precum și instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (JO C 182, 4.8.2009, p. 13–18).


III Acte pregătitoare

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN

A 475-a sesiune plenară din 26 și 27 octombrie 2011

28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/63


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)

COM(2011) 121 final – 2011/0058 (CNS)

2012/C 24/12

Raportor: dl Joachim WUERMELING

La 6 aprilie 2011, în conformitate cu articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul Uniunii Europene a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)

COM(2011) 121 final – 2011/0058 (CNS).

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 4 octombrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 26 octombrie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 137 de voturi pentru, 22 de voturi împotrivă și 15 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE sprijină propunerea privind baza fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) ca o etapă mare și importantă în cadrul pieței interne europene. Finalizarea pieței interne necesită și o armonizare mai amplă a bazei fiscale a întreprinderilor.

1.1.1   Proiectul de directivă a Comisiei este un succes pentru că odată cu CCCTB se creează . În ansamblul lor, regulile propuse permit să se perceapă întreprinderilor impozite corespunzătoare performanțelor economice, să se evite denaturările și să se preîntâmpine evaziunile. Însă, proiectul de directivă necesită alte clarificări în detaliu, dar și unele modificări.

1.1.2   Cele mai multe din UE, cum ar fi limitarea compensării transfrontaliere a pierderilor, calculul complicat al prețurilor de transfer, dubla impozitare și tratamentul inegal aplicat secțiilor de producție și filialelor de întreprindere în spațiul UE și conform situării lor în interiorul sau exteriorul frontierelor naționale, ar putea fi reduse sau chiar eliminate prin intermediul unei CCCTB.

1.1.3   CESE se așteaptă ca deja pe termen mediu proiectul de directivă să ducă la o și la o reducere a costurilor administrative ale statelor membre.

1.1.4   CCCTB duce la . Datorită CCCTB, deciziile întreprinderilor în cadrul pieței interne nu mai depind de considerente fiscale. Astfel, CCCTB sprijină concurența echitabilă și durabilă și are efecte pozitive asupra .

1.2   CESE recunoaște că există motive de îngrijorare că CCCTB va duce la o , la o restricționare a posibilității de a stabili valoarea impozitelor și la o reducere a încasărilor bugetare sau la alte consecințe neintenționate. În special, există pericolul ca în economia globală, caracterizată de schimbări rapide și de o concurență feroce, o Uniune Europeană care gestionează un sistem CCCTB pentru 27 de țări să nu aibă structurile de a răspunde rapid la schimbările fiscale globale sau la pachetele de stimulare (de exemplu, pentru cercetare-dezvoltare), ceea ce ar putea rezulta în pierderea investițiilor străine directe.

1.2.1   În cadrul CCCTB se poate ține seama în mod corespunzător și de suveranitatea fiscală restricționată și de încasările fiscale reduse. Într-o perioadă în care finanțele publice sunt expuse unor presiuni considerabile în toată Uniunea Europeană, este vital ca statele membre să nu sufere un impact negativ anormal în ceea ce privește veniturile lor și să fie capabile să evalueze impactul asupra conturilor naționale. din ponderea lor la baza fiscală. Cu toate acestea, măsurile politicii economice din cadrul legislației fiscale privind CCCTB nu mai pot fi luate decât la nivel european. Există temeri conform cărora, din acest motiv, Europa va deveni mai puțin flexibilă și mai puțin competitivă atunci când va concura pentru investițiile străine directe, acest lucru rezultând în pierderea investițiilor în favoarea unor țări ca Elveția sau Singapore.

1.2.2   Este dificil de evaluat dacă și în ce măsură CCCTB va avea defavorabile cu privire la alegerea sediului întreprinderii, mai ales că impozitarea întreprinderilor este doar unul din dintre mai mulți factori importanți. în acest sens.

1.2.3   Bază fiscală este mai largă decât media actuală a statelor membre. Acest lucru va duce mai întâi la venituri fiscale mai mari. În schimb, compensațiile transfrontaliere ale pierderilor pot duce la o sarcină fiscală mai mică. În opinia CESE, modificările se pot compensa în medie de-a lungul anilor și nu pot exista temeri privind ale statelor membre individuale.

1.2.4   Din punctul de vedere al CESE, . Din acest motiv, CESE susține posibilitatea prevăzută în directivă ca statele membre să-și adapteze ratele fiscale astfel încât să nu se ajungă nici la o sarcină fiscală mai mare și nici la una mai mică.

1.2.5   Firește, în cadrul dezbaterilor actuale, politica fiscală și sistemul fiscal se află în prim plan. Însă, CESE recomandă Parlamentului European și statelor membre ca atunci când fac o evaluare generală a proiectului să țină seama și de pe care o CCCTB le oferă tuturor statelor membre odată cu crearea unor condiții concurențiale mai libere și mai corecte din punct de vedere fiscal.

1.2.6    ar deveni datorită CCCTB. În opinia CESE, CCCTB nu ar elimina importanța ratelor fiscale naționale la luarea deciziilor privind stabilirea locului întreprinderilor, pentru că și după introducerea CCCTB, ratele fiscale vor continua să fie diferite între statele membre. În esență, în situația actuală de concurență fiscală, câștigurile și veniturile sunt mutate între statele membre care impozitează mai mult sau mai puțin. Odată cu CCCTB, competiția fiscală s-ar concentra pe factorii care se regăsesc în formula de repartizare a bazei fiscale.

1.3   CESE în diferitele state membre („consolidare”) ca element central al reglementărilor privind CCCTB. Doar o consolidare elimină problemele legate de prețurile de transfer, permite restructurări în întreaga UE care să fie neutre din punct de vedere fiscal și evită dubla impozitare. Întrucât consolidarea este avantajul economic esențial al CCCTB, baza fiscală comună ar trebui să includă de la început acest element.

1.4   Având în vedere domeniul de aplicare a CCCTB, CESE nu mai consideră nici că este obligatorie aplicarea imediată a CCCTB, ci se declară și în faza de introducere. Însă, pe termen lung, CCCTB ar trebui să fie obligatorie, la început doar la depășirea unui anumit prag. Motivul este faptul că o aplicare opțională permanentă a CCCTB ar cauza pe termen lung eforturi administrative considerabile pentru statele membre, pentru că pe lângă noul sistem CCCTB, trebuie aplicat în continuare sistemul actual de impozitare a întreprinderilor.

1.5   CESE salută faptul că CCCTB poate fi utilizată, conform propunerii de directivă, de și indiferent dacă întreprinderile au activități transfrontaliere sau doar naționale. Opțiunea CCCTB le oferă , întrucât costurile de conformare din ce în ce mai mari care rezultă din activitățile transfrontaliere sunt reduse semnificativ. Acest lucru, însă, nu este valabil pentru multe întreprinderi mici și mijlocii care, ca parteneriate între persoane sau întreprinderi individuale, nu sunt supuse impozitării societăților comerciale.

1.6   Evitarea dublei impozitări a veniturilor obținute în afara UE prin aplicarea în principiu a metodei scutirii trebuie salutată și dezvoltată în continuare. CESE consideră că este să se .

1.7   În cazul anumitor prevederi există în parte . Acest lucru este necesar pentru , pentru aplicarea individuale . În special, lipsesc definițiile și sunt utilizați termeni juridici insuficient de clari. Acest lucru periclitează uniformitatea aplicării.

1.8   CESE consideră că pentru stabilirea bazei fiscale este pentru simplificarea procedurii fiscale, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, și pentru asigurarea aplicării unitare a regulilor pentru contribuabili, dar aceasta presupune consolidarea cooperării administrative dintre statele membre, care în acest moment nu există, mai ales în ceea ce privește comunicarea automată de informații referitoare la aria consolidării. Cu toate acestea, CESE constată că există o posibilitate mare de conflicte între autoritățile naționale competente ale statelor membre și principala autoritate fiscală în ceea ce privește solicitările de avize de către autoritatea competentă, chestiunile privind auditurile veniturilor și formula de repartizare.

1.9   CESE consideră că Comisia Europeană ar trebui să analizeze mai în amănunt sistemul de repartizare propus. Actuala propunere, care acordă o pondere egală factorului de alocare a cifrelor de afaceri în funcție de destinație și factorilor de capital și de forță de muncă, ar putea duce la o poziție mai avantajoasă pentru acele state membre care, prin mărimea lor, înregistrează un consum mai mare. Faptul că această formulă nu prevede aproape deloc aspecte referitoare la proprietatea intelectuală face ca acest sistem să fie bazat pe o viziune depășită a economiei europene moderne, care nu încurajează sau sprijină dezvoltarea unei economii inteligente.

1.10   În opinia CESE, inițiativa luată de două sau mai multe state membre de a armoniza elementele esențiale ale bazei de impozitare a corporațiilor prin cooperare interguvernamentală sprijină convergența fiscală. Aceste inițiative trebuie însă astfel concepute încât ele să nu creeze noi piedici în calea armonizării europene și să nu încerce să definească a priori condiții pentru proiectul european al armonizării bazei de impozitare.

2.   Conținutul propunerii și contextul

2.1   La 16 martie 2011, Comisia a adoptat un proiect de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) [COM(2011) 121/4; IP/11/319]. În prezent, întreprinderile trebuie să calculeze baza fiscală în conformitate cu dispozițiile a până la 27 de sisteme naționale diferite. Acest lucru duce la eforturi administrative considerabile, în special pentru întreprinderi mici și mijlocii, și la denaturarea concurenței pe piața internă.

2.2   CCCTB ar trebui să elimine sau cel puțin să reducă în UE care împiedică finalizarea pieței interne:

costurile administrative pentru calcularea impozitului („costuri de conformare cu legislația fiscală”) vor fi reduse semnificativ;

nu se mai pune chestiunea complexă a calculării prețurilor de transfer în cadrul unei întreprinderi, întrucât tratamentul fiscal va fi identic peste tot;

pierderile transfrontaliere pot fi compensate;

problema dublei impozitări va fi rezolvată uniform în întreaga Europă.

2.3   Conform estimării Comisiei, CCCTB va permite întreprinderilor din UE să economisească 700 milioane EUR anual cheltuieli de conformare, alte 1,3 miliarde EUR prin consolidare, precum și până la 1 miliard EUR din activități transfrontaliere. În plus, datorită CCCTB, UE va deveni mai atractivă pentru investitorii străini.

2.4   Conform cadrului directivei, efectul negativ al CCCTB asupra veniturilor fiscale va depinde în final de deciziile statelor membre privind mărimea ratei fiscale. Conform calculelor pe bază de modele ale Comisiei Europene, timp de mai mulți ani nu sunt așteptate efecte negative în ceea ce privește încasările, în special pentru că baza fiscală CCCTB este în medie mai largă decât cea realizată conform dispozițiilor naționale.

2.5   În cazul unei compensări transfrontaliere a pierderilor, ar avea, totuși, tendința de a scădea. Reducerea costurilor de conformare și atractivitatea mai mare pentru investitorii din țările terțe ar compensa, cel puțin parțial, acest lucru.

2.6   Elementele centrale ale propunerii privind CCCTB sunt regulile privind domeniul de aplicare a CCCTB, calcularea bazei fiscale, compensarea transfrontaliera a câștigurilor („consolidare”), repartizarea veniturilor fiscale între statele membre și un singur punct de contact pentru întreprinderi.

2.7    este limitat la persoanele juridice plătitoare de taxe din UE. Astfel, CCCTB nu se aplică parteneriatelor dintre persoane, persoanelor fizice și fondurilor de investiții.

2.8   Societățile eligibile sunt libere să opteze pentru regimul de impozitare conform CCCTB (articolul 6 din propunerea de directivă), care se aplică la început pe o perioada de cinci ani, iar apoi pe perioade succesive de trei ani (articolul 105 din propunerea de directivă).

2.9   Proiectul de directivă conține toate regulile privind calcularea a bazei . Proiectul nu face nicio referire la cadrul specific de reglementare al standardelor de contabilitate, chiar dacă principiile de drept comercial ale IFRS se regăsesc în anumite reglementări individuale. Stabilirea venitului impozabil este determinat pe baza calculului câștigurilor și al pierderilor și corespunde practicii internaționale uzuale.

2.10    care optează pentru CCCTB („consolidare”). În prezent, acest lucru este limitat sau absolut imposibil, ceea ce are ca urmare un dezavantaj fiscal considerabil pentru filialele unei întreprinderi aflate în afara țării.

2.11    personal include în principiu toate entitățile stabilite în UE, precum și toate secțiile de producție din UE. Filialele sunt incluse dacă întreprinderea mamă deține mai mult de 50 % din drepturile de vot și mai mult de 75 % din capital. Aceasta se aplică la toate veniturile obținute de membrii grupului. Din punct de vedere teritorial, domeniul de aplicare este limitat la Uniunea Europeană.

2.12   Câștigul calculat după reguli uniforme este distribuit între fiecare stat membru în care întreprinderea își desfășoară activitatea, conform amplorii (calculată pe baza forței de muncă, activelor și vânzărilor) activității (economice). Repartizarea are loc după o formulă care se bazează pe trei factori de valoare adăugată (forța de muncă, vânzări, active). Se ține seama de particularitățile sectorului (de exemplu, în sectorul financiar, instituțiile financiare și societățile de asigurare) prin adaptarea factorilor. În fiecare stat membru, valoarea concretă a impozitului rezultă din aplicarea ratei de impozitare naționale la valoarea câștigurilor obținute.

3.   Observații generale

3.1   CESE sprijină cu fermitate propunerea privind CCCTB ca o măsură importantă pentru eliminarea obstacolelor fiscale în piața internă: eliminarea dublei impozitări, eliminarea tratamentului inegal aplicat secțiilor de producție în piața internă, pierderile transfrontaliere pot fi compensate, iar problema prețurilor de transfer este eliminată.

3.2   CESE a pledat și în trecut pentru crearea condițiilor unei concurente libere și echitabile privind promovarea activităților transfrontaliere și in domeniul dreptului fiscal (1). Comitetul s-a exprimat în detaliu cu privire la „crearea unei baze fiscale consolidate comune pentru impozitarea întreprinderilor în UE”, ultima dată la 14 februarie 2006 (2). .

3.3   Cu toate acestea, dovezile prezentate de Comisie sunt contradictorii. În timp ce, pe de o parte, evaluarea de impact prezintă ca exemplu un studiu realizat de Deloitte, în care se arată că, în cazul specific al unei întreprinderi multinaționale care deschide o nouă filială într-un alt stat membru, costurile de conformare ar putea scădea cu peste 60 %, un studiu efectuat de PWC pe un eșantion de grupuri multinaționale existente estimează că costurile de conformare ar scădea doar cu 1 %. Un alt studiu realizat de Ernst and Young estimează că costurile de conformare ar putea crește cu 13 %, din cauza costurilor suplimentare de pregătire și completare a declarației fiscale și de administrare fiscală aferentă, depășind economiile estimate ale costurilor din cauza nevoii reduse de prețuri de transfer. Costurile de administrare suportate de autoritățile fiscale vor crește din cauza necesității de a opera un sistem național în paralel cu sistemul CCCTB.

3.4   Propunerea de directivă duce la o ale întreprinderilor și la o reducere a costurilor administrative pentru statele membre, chiar dacă adaptarea va implica unele eforturi inițiale.

3.5   În . În prezent, unele întreprinderi din UE iau decizii nu doar după criterii de concurență. Mai degrabă, decisive sunt considerentele privind „optimizarea fiscală”: de exemplu, investițiile în cercetare se fac acolo unde pot fi deduse cheltuielile sau activitățile riscante se fac acolo unde pierderile pot duce la reducerea impozitului. Faptul că deciziile întreprinderilor sunt luate din punct de vedere fiscal contravine principiilor fundamentale ale pieței interne și afectează creșterea și crearea de locuri de muncă.

3.6   Cu toate acestea, CESE nu subestimează exprimate de multe părți (în special de parlamentele naționale a nouă state membre (3) care consideră că propunerea nu respectă principiul subsidiarității), dar și de alte părți interesate, conform cărora se ajunge la o limitare a suveranității naționale, la o restricționare a posibilității de a stabili valoarea impozitelor și la o reducere a încasărilor bugetare sau la alte consecințe neintenționate.

3.6.1   Este corect că, în ceea ce privește întreprinderile care optează pentru CCCTB, statele membre pentru a îndeplini obiective ale politici economice, întrucât baza fiscală este stabilită la nivel european. Pe de altă parte, astfel de măsuri de îmbunătățire a competitivității și de creare de locuri de muncă pot fi luate acum la nivel european cu efecte pozitive pentru întreaga piață internă, fără să se ajungă la condiții cadru diferite pentru fiecare întreprindere.

3.6.2   Pe termen mediu și lung, CCCTB poate duce la ce au fost create în anumite locuri ca urmare a stimulentelor fiscale naționale. De fapt, CCCTB ar trebui să evite tocmai astfel de denaturări ale concurenței prin avantaje fiscale. Cu toate acestea, în opinia CESE, Comisia ar trebui să analizeze mai exact aceste aspecte în cadrul unei , astfel încât instituțiile UE și alte părți interesate să poată evalua mai bine consecințele.

3.7   CCCTB continuă să respecte a statelor membre, pentru că statele membre sunt libere să stabilească nivelul de impozitare aplicabil părții lor din baza fiscală. Baza fiscală, nu ratele fiscale, sunt armonizate de CCCTB. Statele membre pot să-și stabilească în continuare ratele de impozitare naționale, conform preferințelor politicii lor bugetare. Temporar se poate, însă, ajunge la reduceri ale veniturilor fiscale, care pot fi corectate doar în viitor printr-o mărire a ratei fiscale.

4.   Observații detaliate

4.1   Cu această propunere de directivă, Comisia a obținut o mare reușită, care însă are nevoie de . În ansamblul lor, regulile propuse permit totuși să se perceapă întreprinderilor impozite corespunzătoare performanțelor economice, să se evite denaturările și să se preîntâmpine evaziunile.

4.2   CESE salută faptul că CCCTB poate fi utilizată, conform propunerii de directivă, de și indiferent dacă întreprinderile au activități transfrontaliere sau doar naționale, chiar dacă propunerea de directivă se adresează în primul rând întreprinderilor sau grupurilor cu activități transfrontaliere. Propunerea le va ușura, însă, și întreprinderilor mici și mijlocii extinderea transfrontalieră a activității lor, întrucât CCCTB aduce avantaje considerabile privind costurile față de impozitarea conform a mai multe sisteme naționale. Posibilitatea de a recurge la CCCTB aduce avantaje întreprinderilor mici și mijlocii, constituite sub formă societăți de capital. Acest lucru, însă, nu este valabil pentru multe întreprinderi individuale mici și mijlocii și parteneriate între persoane, care nu sunt supuse impozitării societăților comerciale.

4.3   Din acest punct de vedere, Comitetul nu mai consideră că este obligatorie aplicarea imediată a CCCTB, ci se exprimă în favoarea unei în faza de introducere. Pe termen lung, CCCTB ar trebui să fie obligatorie, la început doar la depășirea unui anumit prag pentru întreprinderile cu activități transfrontaliere. Motivul este faptul că o aplicare opțională permanentă ar cauza eforturi administrative considerabile de durată pentru statele membre, pentru că pe lângă noul sistem CCCTB, statele membre ar trebui să lucreze în continuare cu sistemul actual de impozitare a întreprinderilor.

4.4   Agregarea tuturor rezultatelor membrilor grupului în cauză calculate separat („”) reprezintă esența eliminării obstacolelor fiscale în cadrul pieței interne și . Doar prin consolidare se asigură următoarele avantaje: compensarea transfrontalieră a pierderilor, evitarea problemei legată de prețurile de transfer, posibilitatea unei structuri a întreprinderilor neutre din punct de vedere fiscal în întreaga UE, evitarea dublei impozitări și tratamentul egal al filialelor societăților din UE și al secțiilor de producție din UE. Prin urmare, consolidarea trebuie sprijinită fără rezerve. Ea trebuie preferată ca o soluție „mare” față de soluția „mică” a unei baze fiscale comune a societăților, fără consolidare.

4.5   Odată cu definirea se stabilește în mod corect domeniul de aplicare a CCCTB. Stabilirea pe baza unor criterii formale a domeniului de aplicare personal are avantajul că aceste criterii sunt mai ușor de prelucrat, controlat și mai puțin sensibile la redefiniri. Astfel, din punctul de vedere al întreprinderilor, criteriile sunt aplicabile și sigure din punct de vedere juridic. Pentru reglementările privind intrarea și ieșirea din grup, acest lucru este valabil doar într-o măsură limitată. Definirea amplă a domeniului de aplicare material, conform căreia trebuie incluse toate veniturile obținute, este adecvată pentru evitarea dificultăților de delimitare. Și domeniul de aplicare teritorial al Uniunii Europene este adecvat. Din cauza inexistenței dispozițiilor privind calcularea câștigurilor, includerea mai amplă a veniturilor obținute în afara Uniunii ar necesita calcule complexe.

4.6   CESE consideră că între statele membre pe baza factorilor de valoare adăugată forța de muncă, active și vânzări este, datorită relevanței economice concrete, mai utilă decât o modalitate de calcul pe baza indicatorilor macroeconomici.

4.6.1   . Posibilitatea contribuabililor de a atribui unii factori unui stat membru cu rata de impozitare cea mai mică este redusă considerabil datorită referirii la mai mulți factori. Aplicarea metodelor de repartizare alternative necesită reguli de delimitare mai clare și o justificare specială. Acestea sunt necesare, de exemplu, pentru sectorul financiar (bănci și societăți de asigurare) datorită modelelor de afaceri specifice.

4.6.2   Totuși, există ca statele membre în parte să nu și ca suma tuturor părților atribuite să fie mai mare sau mai mică decât încasările totale care trebuie repartizate. Astfel s-ar ajunge la o impozitare prea mare sau prea mică a încasărilor totale care trebuie repartizate. Comisia Europeană trebuie să rezolve această situație prin adoptarea neîntârziată a normelor de punere în aplicare.

4.6.3   În ceea ce privește în , este necesară o delimitare mai exactă în ceea ce privește proprietatea economică și exploatarea reală, acordând atenție specială modalității de a include proprietatea intelectuală. În cazul , divizat în două părți, distribuirea în funcție de numărul de angajați este simplă și practică, însă se poate dovedi problematică, în special dacă o activitate este realizată „sub controlul și responsabilitatea” unui alt membru al grupului. Conform unor studii, o repartizare a câștigurilor pe baza factorului forță de muncă poate avea efecte economice negative pe piața forței de muncă. Având în vedere sistemele de asigurare socială diferite din UE, includerea pensiilor și a asigurărilor sociale ascunde un potențial suplimentar de conflict între statele membre. este orientat spre piață și ar putea favoriza în mod nejustificat statele membre mari, prin simplul motiv al mărimii lor. Ar trebui prevăzută excluderea lui sau acordarea altei ponderi în cadrul formulei de repartizare.

4.7   Bază fiscală este mai largă decât media actuală a statelor membre. Acest lucru va duce mai întâi la venituri fiscale mai mari. În schimb, compensațiile transfrontaliere ale pierderilor pot duce la o sarcină fiscală mai mică. Din punctul de vedere al CESE, veniturile. Din acest motiv, CESE susține posibilitatea prevăzută în directivă ca statele membre să-și adapteze ratele fiscale astfel încât să nu se ajungă nici la o sarcină fiscală mai mare și nici la una mai mică.

4.8    este aliniat la normele internaționale, în special la normele a 25 din 27 de state membre. CESE consideră că acest lucru este adecvat. Proiectul de directivă nu face referire la dispozițiile IFRS privind contabilitatea comercială, întrucât CCCTB este un cadru de reglementare pentru calcularea independentă a veniturilor în scopuri fiscale. Cu toate acestea, principiile IFRS, care au evoluat în anii care au trecut de la începerea proiectului CCCTB, se regăsesc în dispozițiile individuale.

4.9   În cazul anumitor prevederi există în parte . Acest lucru este necesar pentru evitarea unei aplicări naționale fragmentate. În special, și sunt utilizați termeni juridici insuficient clarificați (de exemplu, active sau costuri de achiziționare și producție). Lipsa reglementărilor detaliate pentru sectoarele individuale, cum ar fi tratarea activelor financiare sau reglementările detaliate insuficiente, cum ar fi în cazul definirii proprietarilor economici, periclitează .

4.10   Adoptarea unei ridică semne de întrebare în forma actuală. Conform propunerii de directivă, tranzacțiile artificiale efectuate în unicul scop de a evita impunerea sunt ignorate la calcularea bazei fiscale (articolul 80 din propunerea de directivă). Aplicarea sau interpretarea unei astfel de reglementări generale împotriva abuzurilor va crea dificultăți semnificative, întrucât conform jurisprudenței CEJ abuzul trebuie demonstrat în fiecare caz.

4.11   CESE salută evitarea a veniturilor obținute în afara UE, prin scutirea în principiu a impunerii acestor venituri. Astfel, întreprinderile din UE sunt impozabile doar pe piețele străine. CESE nu înțelege de ce, conform propunerii Comisiei, ar trebui să se prevadă o excepție de la această regulă în cazul impozitelor mici în străinătate. În opinia CESE, în cazul impozitelor reduse în străinătate ridică semne de întrebare, întrucât aceasta se poate aplica nu doar situațiilor de abuz, ci și activităților economice normale.

4.12   În opinia CESE, posibilitatea creării provizioanelor este limitată într-o măsură prea mare.

4.12.1   Crearea de provizioane se limitează la activități care fac exclusiv obiectul obligațiilor juridice. Este exclusă . În opinia CESE, acest lucru nu este justificat din punct de vedere economic, întrucât performanța economică și câștigul astfel impozitat este limitată și prin impunerea activelor de natură economică.

4.12.2   În cazul provizioanelor din obligații legale, de a se recurge la ele trebuie clarificată. De asemenea, nu au fost precizate suficient criteriile pentru o estimare fiabilă. În lipsa clarificărilor, detaliile privind modul de tratare a provizioanelor pentru pierderile anticipate rămân neclare. Nici provizioanele pentru pensii nu sunt menționate în dispozițiile respective, dar trebuie să se țină seama de ele; altfel, dispozițiile privind evaluările independente ar fi caduce.

4.12.3   Cu privire la , riscuri recunoscute de legislația UE, proiectul de directivă nu conține clarificări suplimentare și nici nu conferă Comisiei competențe de punere în aplicare. Există doar o regulă specială privind deductibilitatea provizioanelor tehnice ale societăților de asigurare, această regulă oferind statelor membre posibilitatea de a prevedea deducerea provizioanelor de egalizare.

4.12.4   Alte reguli detaliate sunt necesare în special pentru , pentru a se ține seama în mod corespunzător de particularitățile privind riscul (în contextul crizei financiare). Lipsesc dispozițiile detaliate în special în ceea ce privește tratarea produselor derivate, precum și a leasingului. În plus, pare a fi necesară adoptarea unei reglementări care să țină seama ori de deductibilitatea provizioanelor tehnice bancare (pentru riscurile generale), ori de reducerea valorii activelor financiare. Directiva ar trebui să conțină dispoziții detaliate pentru sectorul financiar, ca și în cazul dispozițiilor speciale privind societățile de asigurare.

4.13   Este corect ca impozitul pe profit și alte impozite similare să nu fie deductibile. În orice caz, lista impozitelor naționale nedeductibile în temeiul art. 14 din propunerea de directivă privind CCCTB, prezentată în Anexa III, ar trebui încă o dată examinată cu atenție. Astfel, taxa pe asigurare, care ar trebui să fie nedeductibilă doar în ceea ce privește taxa percepută în țară, nu este comparabilă cu impozitul pe profit. În cazul în care este plătită taxa pe primele de asigurare și în cazul în care este înregistrată ca venit de către întreprinderea de asigurare, ar trebui să fie posibilă și deducerea cheltuielilor de operare.

4.14   Stabilirea pare a fi obiectivă în ceea ce privește impozitarea egală având în vedere că libertatea de alegere ar oferi spațiu de manevră prea mare. În această privință, faptul că ar putea utilizate în mod excepțional ratele convenite nu este lipsit de probleme.

4.15   Propunerea prevede posibilitatea . Acest lucru este justificat. Tehnica amortizării în grup le oferă întreprinderilor posibilitatea de a se finanța intern. La o rată de amortizare de numai 25 %, cea mai mare parte ar fi amortizată abia în momentul investițiilor de înlocuire. Din acest motiv, rata de amortizare pentru amortizarea în grup ar trebui mărită în mod corespunzător.

4.16   Limitarea amortizărilor excepționale la imobilizările neamortizabile atunci când se demonstrează o pierdere ireversibilă din valoare restricționează prea mult pierderile care pot fi luate în considerare. În plus, lipsește clarificarea necesară a noțiunii de „pierdere ireversibilă din valoare”. Sunt excluse de la amortizările excepționale imobilizările ale căror încasări din vânzări sunt exonerate, de exemplu, acțiunile din societăți comerciale. Acest lucru ar putea fi un dezavantaj pentru societățile holding și societățile cu capital de risc.

4.17   CESE consideră că pentru stabilirea bazei fiscale este pentru simplificarea procedurii fiscale, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, și pentru asigurarea aplicării unitare a regulilor pentru contribuabili, dar aceasta presupune consolidarea cooperării administrative dintre statele membre – care în acest moment nu există – mai ales sub aspectul controlului eficace al ariilor care fac obiectul consolidării (societăți comerciale, filiale, sedii permanente) care se vor schimba în fiecare an. Comunicarea automată a informațiilor trebuie să devină o regulă, așa cum se întâmplă în cazul TVA-ului intracomunitar.

4.18   Trebuie subliniat că toate contactele cu administrația financiară ar trebui să aibă loc doar între așa-numitul contribuabil principal al grupului și o autoritate fiscală principală alocată acestuia. Astfel nu mai este necesară coordonarea cu diversele autorități fiscale naționale. CESE salută reducerea astfel rezultată a sarcinilor birocratice pentru contribuabil și pentru autoritatea fiscală.

Bruxelles, 26 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Avizul CESE pe tema „Politica fiscală în Uniunea Europeană – priorități pentru anii viitori”, JO C 48, 21.2.2002, p. 73.

(2)  Aviz exploratoriu la solicitarea Comisiei, JO C 88, 14.4.2006, p. 48.

(3)  În conformitate cu articolul 6 din Protocolul (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, parlamentele naționale din Bulgaria, Irlanda, Malta, Polonia, România, Slovacia, Suedia,Țările de Jos și Regatul Unit au transmis avize motivate Parlamentului European, Consiliului și Comisiei Europene.


ANEXĂ

la Avizul Comitetului Economic și Social European

Următorul amendament a fost respins în cursul dezbaterii, dar a obținut un număr de voturi pentru reprezentând cel puțin o pătrime din voturile exprimate.

Punctul 1.4

Se modifică după cum urmează:

1.4

Având în vedere domeniul de aplicare a CCCTB, CESE nu mai consideră nici că este obligatorie aplicarea imediată a CCCTB, ci se declară de acord și cu o aplicare opțională în faza de introducere. Însă, pe termen lung, CCCTB ar trebui să fie obligatorie, la început doar la depășirea unui anumit prag. Motivul este faptul că o aplicare opțională permanentă a CCCTB ar cauza pe termen lung eforturi administrative considerabile pentru statele membre, pentru că pe lângă noul sistem CCCTB, trebuie aplicat în continuare sistemul actual de impozitare a întreprinderilor.

Acest amendament a fost respins cu 70 de voturi pentru, 90 de voturi împotrivă și 15 abțineri.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/70


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității

COM(2011) 169 final – 2011/0092 (CNS)

și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European: O impozitare mai inteligentă a energiei pentru UE: propunere de revizuire a directivei privind impozitarea energiei

COM(2011) 168 final

2012/C 24/13

Raportor: dl Eric PIGAL

La 29 aprilie 2011, în conformitate cu articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității

COM(2011) 169 final – 2011/0092 (CNS)

și la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European – O impozitare mai inteligentă a energiei pentru UE: propunere de revizuire a directivei privind impozitarea energiei

COM(2011) 168 final.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 4 octombrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 158 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă și 13 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Concluzii

1.1.1   În contextul în care numeroase state membre își definesc strategiile pentru a ieși din criza economică și financiară, revizuirea directivei privind impozitarea energiei (DIE) oferă posibilitatea de a concilia obiectivele de mediu cu cele economice. Această directivă le permite statelor membre care doresc acest lucru să transforme o parte din impozitarea muncii sau a capitalului într-o formă de impozitare care să încurajeze comportamentele ecologice și favorabile eficienței energetice, în conformitate cu Strategia Europa 2020.

1.1.2   Europa nu poate să se limiteze la formularea obiectivelor în materie de politică energetică, ci trebuie să se doteze cu mijloacele prin care să le atingă. Pentru a reuși, ea trebuie să transmită un puternic semnal la nivel de prețuri. Acesta ar fi un mijloc eficient, dacă nu chiar singurul, capabil să determine schimbarea mentalităților și a comportamentelor.

1.1.3   Reformarea directivei privind impozitarea energiei reprezintă, în mod incontestabil, un progres față de versiunea inițială. Introducerea a doi factori pentru măsurarea/impozitarea energiei fac ca aceasta să fie mai precisă și mai pertinentă. Factorul impozit pe CO2 completează sistemul de comercializare a cotelor de emisie (SCCE UE).

1.1.4   Pe baza celor doi factori de impozitare, cele mai multe forme de energie trebuie tratate/impozitate în mod egal, în funcție de emisiile lor de CO2 și de conținutul lor energetic. Trebuie însă subliniat că electricitatea nu este supusă aceluiași regim de aliniere cu celelalte forme de energie.

1.1.5   Oricât de dureros poate fi pe moment, semnalul transmis la nivel de prețuri prin intermediul unei impozitări puternice a carburanților îi pregătește pe consumatorii europeni de energie pentru inevitabilele penurii și restricții, favorizând investițiile și eforturile de economisire a energiei, atragerea și dezvoltarea de energie din surse regenerabile, rezistența la șocurile petroliere etc.

Acest semnal la nivel de prețuri legat de impozitare este însă imperceptibil în ceea ce privește combustibilii și ar putea rămâne astfel odată cu reformarea DIE. Prin urmare, consumatorii nu pot percepe avantajele eforturilor și ale investițiilor în materie de economisire a energiei în ceea ce privește combustibilii și au de suferit de pe urma fluctuațiilor imprevizibile ale pieței.

1.1.6   Înclinarea sporită a consumatorilor către economisirea combustibililor ar fi și în avantajul întreprinderilor din sector, accelerând reînnoirea echipamentelor și oferind noi oportunități de piață.

1.1.7   Anumite sectoare industriale mari consumatoare de energie, care anterior nu intrau în domeniul de aplicare al directivei privind impozitarea energiei, sunt reintegrate în aceasta, pe bună dreptate.

Alte sectoare rămân însă, cu totul sau în parte, în afara domeniului de aplicare a acestei directive. Spre exemplu:

agricultura, construcțiile, lucrările publice;

transportul public și transportul utilizat de forțele armate, colectarea deșeurilor, administrațiile publice;

ambulanțele (însă nu taxiurile), transportul aerian, transportul maritim comunitar;

energia electrică consumată de gospodării etc.

Este greu de găsit o coerență la nivelul tuturor acestor exceptări, cu atât mai mult cu cât ele riscă să nu fie înțelese de cei care nu beneficiază de ele.

1.1.8   Contrar celor invocate în comunicarea Comisiei Europene, noua DIE nu definește niciun cadru, nu ia poziție și nu prezintă nici măcar recomandări de utilizare de către statele membre a unei părți sau a tuturor veniturilor rezultate din noul regim de impozitare pentru a face să evolueze oferta către noi tehnologii sau forme de energie mai ecologice.

1.1.9   CESE remarcă totuși că DIE contribuie la dezvoltarea pieței unice, vizând și înlesnind atingerea unei armonizări a sistemelor de impozitare a energiei.

1.2   Recomandări

1.2.1   Comitetul sprijină eforturile Comisiei Europene, de realizare a obiectivelor Strategiei Europa 2020. În mod clar, reformarea DIE merge în acest sens, urmărind, în special:

să încurajeze dezvoltarea durabilă și să protejeze mediul;

să protejeze piața internă și să favorizeze creșterea economică;

să permită reducerea costului forței de muncă și a deficitelor bugetare.

1.2.2   Cu toate acestea, CESE regretă că reformarea directivei privind impozitarea energiei nu este mai ambițioasă și mai coerentă. Într-adevăr, încă înainte ca textul să fie prezentat (și negociat) în cadrul Consiliului, Comisia Europeană a luat inițiativa de a include exceptări sau derogări care urmăresc fie să nu nemulțumească anumite state membre, fie să le mulțumească pe altele.

În procesul de negociere care va avea loc în cadrul Consiliului, Comisia Europeană riscă să nu mai dispună de spațiu de manevră, decât dacă denaturează în mod definitiv și periculos ideea generală a reformării, așa cum aceasta este prezentată.

1.2.3   Se poate aștepta reticență, sau chiar opoziție din partea statelor membre. Cu toate acestea, Comitetul consideră că Europa, și în special Comisia Europeană, ar trebui să fie capabilă să impună măsuri statelor membre, cu atât mai mult atunci când unele dintre acestea întâmpină blocaje la nivel național în ceea ce privește deciziile necesare pentru a realiza, la nivel european, obiectivele acceptate în comun.

1.2.4   De altfel, Comisia Europeană trebuie să se aștepte și să reziste eforturilor de lobbying din partea anumitor persoane care doresc să împiedice orice schimbare invocând „posibilele costuri suplimentare” sau „pierderi periculoase de competitivitate”. Deși trebuie, în mod cert, să încurajeze statele membre să ia în calcul anumite situații pe cât de puțin frecvente pe atât de delicate, CE trebuie, în același timp, să „țină cârma” în direcția obiectivelor energetice europene și să scoată în evidență avantajele strategice ale inovării în domeniul noilor surse de energie, crearea de locuri de muncă și creșterea corespunzătoare, îmbunătățirea calității vieții etc.

1.2.5   Comitetul sugerează ca, pentru a reduce reticențele probabile ale statelor membre, Comisia Europeană să definească soluții care să permită îndrumarea schimbărilor impuse și, în măsura posibilului, să le integreze în textul propus. Această abordare pare preferabilă concesiilor prealabile negocierilor care se anunță cu statele membre, cu atât mai mult cu cât ea le-ar permite, totodată, consumatorilor să se pregătească mai bine pentru transformările dorite.

2.   Introducere

2.1   Sinteză

2.1.1   Textul examinat nu este o nouă directivă, ci o reformare a DIE. În mod normal, reformarea acestei directive ar trebui să intre în vigoare la 1 ianuarie 2013. Această dată coincide cu cea de-a treia etapă a SCCE UE.

2.1.2   Pentru fiecare carburant sau combustibil, directiva revizuită introduce doi factori de impozitare, fiecare urmărind un obiectiv propriu:

impozitarea legată de emisiile de CO2 , care urmărește reducerea poluării cu gaze cu efect de seră (GES);

impozitarea legată de conținutul energetic, care vizează reducerea consumului energetic, independent de produsul energetic utilizat.

2.1.3   Pentru carburanți:

în 2013, impozitul pe CO2 va fi de 20 EUR/tonă de CO2;

în 2018, impozitul pe energie va fi de 9,6 EUR/gigajoule (GJ).

2.1.4   Pentru combustibili:

în 2013, impozitul pe CO2 va fi de 20 EUR/tonă de CO2;

în 2013, impozitul pe energie va fi de 0,15 EUR/(GJ).

2.1.5   Se reamintește că atât actuala DIE, cât și propunerea de reformare a acesteia, introduc niveluri minime ale cotei de impozitare. Prin urmare, statele pot fixa niveluri mai ridicate ale cotei de impozitare, ceea ce majoritatea și fac, de altfel.

2.2   Expunere de motive

2.2.1   Această propunere de reformare vine în completarea unei serii de directive elaborate și adoptate anterior, și anume:

2003/96/CE: Directiva privind impozitarea energiei (DIE), care trebuie revizuită;

2003/87/CE: Directiva care definește GES și stabilește SCCE UE de CO2;

2009/29/CE: Directiva de revizuire a cotelor de emisie după 2013;

2006/32/CE: Directiva privind eficiența energetică, definiția PCI (1) în anexa II;

2009/28/CE: Directiva care enunță criteriile de durabilitate, în special pentru carburanții și combustibilii proveniți din biomasă.

2.2.2   Pe lângă examinarea propunerii de reformare a DIE, prezentul aviz se sprijină, de asemenea, pe informațiile suplimentare prezentate în comunicarea (2) și nota de informare (3) elaborate de Comisia Europeană.

2.2.3   Este important de remarcat faptul că activitatea Comisiei Europene legată de punerea în aplicare a acestei politici europene se înscrie într-un context internațional cu o incidență puternică asupra a diferite aspecte, cum ar fi:

—   aspectul legat de reglementare: convenția de la Chicago limitează în mod strict și obligatoriu impozitarea sectorului aviației;

—   aspectul legat de piață: cercetarea a permis extragerea de uleiuri din șisturi. Această descoperire a făcut posibilă exploatarea de noi situri, sporind, astfel, oferta de energie fosilă. Aceasta a revoluționat, de asemenea, pe deplin, piața gazului; prețul gazului, la nivel mondial, a scăzut, celelalte forme de energie, în special cele din surse regenerabile, devenind astfel mai puțin atractive;

—   aspectul strategic: evenimentele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu au un impact foarte mare nu numai asupra prețului carburanților, ci și asupra poziției statelor membre față de formele de energie respective;

—   aspectul legat de mediu: trebuie să se țină seama de acordurile de la Kyoto și de discuțiile de la Cancun și, dacă este cazul, strategia și politicile europene trebuie adaptate în consecință;

—   aspectul legat de opinia publică: evenimentele de la Fukushima au demonstrat în ce măsură un eveniment major și neașteptat poate afecta opinia publică. Strategiile și deciziile statelor membre și ale Europei nu pot fi indiferente față de acest aspect. Este de la sine înțeles că autoritățile trebuie să-și adapteze rapid politica.

2.2.4   În consecință, se pune întrebarea „cum poate fi repoziționată problematica impozitării energiei într-un context internațional?”, cu alte cuvinte:

ce preț de referință trebuie fixat în Europa pentru CO2 în lipsa unui acord global internațional?

merită, de asemenea, menționată ideea unui impozit internațional general.

2.3   Context

2.3.1   Directiva precedentă (2003/96/CE) a rezultat în urma unei propuneri formulate de Comisia Europeană în 1996. Această propunere a fost amplu modificată, în urma unor negocieri îndelungate în cadrul Consiliului Uniunii Europene, pentru a ține seama de particularitățile naționale. Modificările au constat în propunerea unei aplicări foarte treptate, însoțită de perioade tranzitorii, de derogări și alte scutiri. În final, propunerea de directivă din 1996 a fost adoptată în 2003.

2.3.2   Punerea sa în aplicare în statele membre, evoluțiile pieței energiei și conștientizarea impactului asupra mediului și climei al consumului de energie au scos în evidență puncte vulnerabile și căi de ameliorare (a se vedea în cele ce urmează).

2.3.3   Activitatea de revizuire a acestei directive a început în 2005. O primă tentativă, axată pe utilizarea motorinei comerciale, a fost inițiată în 2007, fără a ajunge la Consiliu. O nouă propunere de revizuire a fost solicitată de Consiliul European în concluziile sale din luna martie 2008 și a devenit o prioritate pentru Comisia Europeană în analiza sa anuală a creșterii economice 2011.

La 12 aprilie 2011, colegiul comisarilor a adoptat propunerea de reformare a dispozițiilor directivei privind impozitarea energiei.

3.   Observații generale

3.1   Reformarea DIE urmărește, în primul rând, să răspundă noilor priorități ale Uniunii Europene așa cum au fost definite în Strategia Europa 2020. Printre acestea se numără:

combaterea schimbărilor climatice;

creșterea durabilă ca prioritate;

o economie mai ecologică și mai competitivă;

contribuția la armonizarea fiscală;

reducerea impozitării muncii;

acordarea de ajutor gospodăriilor cu venituri mici;

consolidarea bugetară a statelor membre.

3.2   Reformarea acestei directive răspunde, de asemenea, regulii obiectivelor 20/20/20 a strategiei privind clima și energia în UE pentru perioada 2013-2020:

reducerea cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră;

producerea a 20 % din totalul de energie sub formă de energie regenerabilă în 2020;

îmbunătățirea cu 20 % a eficienței energetice.

3.3   Aceasta urmărește, de asemenea, să corecteze punctele vulnerabile sau lacunele directivei precedente privind impozitarea energiei:

nivelurile minime actuale se aplică în general cantității consumate, fără a ține seama de valoarea energetică sau de poluare;

acest lucru conduce la comportamente care intră în contradicție cu obiectivele UE; spre exemplu, încurajând utilizarea cărbunelui și penalizând folosirea formelor de energie din surse regenerabile;

actuala DIE nu prevede nicio măsură de promovare a formelor de energie alternative; astfel, etanolul este impozitat cu taxa cea mai ridicată;

corelarea insuficientă a DIE cu SCCE UE în ceea ce privește emisiile de CO2 se traduce printr-o dublă impozitare sau lipsa impozitării, în funcție de sector.

3.4   Această reformare ține seama de constrângeri exterioare:

restructurarea și modernizarea sistemelor fiscale;

o criză economică ce a micșorat marjele de manevră ale statelor membre și a accentuat presiunea bugetară;

apariția palpabilă și măsurabilă a primelor efecte ale schimbărilor climatice;

tensiuni internaționale care tulbură piața internațională a energiei, generând îngrijorare.

3.5   În fine, aceasta trebuie totodată să respecte anumite constrângeri interne:

să evite ca impozitarea energiei să fie discriminatorie sau să creeze o denaturare a concurenței între întreprinderile din statele membre;

și invers, să limiteze denaturările legate de non-armonizarea fiscală a energiei în Europa.

4.   Observații speciale

4.1   Elementele majore

4.1.1   Așa cum se menționează în introducere, principalul element al propunerii îl constituie (articolul 1) definirea celor doi factori de impozitare. Mai mult, aceasta confirmă (articolul 4) că nivelurile calculate sunt valori minime ce pot fi depășite de statele membre și că aceste valori minime vor fi reevaluate la fiecare 3 ani.

4.1.2   Celălalt element principal al propunerii constă în introducerea [articolul 4 alineatul (3)] unei noi obligații pentru statele membre, care vor trebui să aplice tuturor produselor utilizate în același scop (carburanți sau combustibili) aceleași niveluri de impozitare, calculate în funcție de emisiile lor de CO2 și de conținutul lor energetic.

4.1.3   În directiva inițială, pragurile minime de impozitare erau stabilite în funcție de produs (și de o anumită utilizare), fără însă a le lega unele de altele.

4.1.4   Odată cu această modificare, statele membre vor trebui să-și recalculeze nivelurile de impozitare (națională), pentru a verifica dacă proporțiile sunt identice celor definite pentru valorile minime de impozitare europene (în conformitate cu tabelele A, B, C din Anexa I la DIE revizuită).

4.1.5   Această obligație privește carburanții și combustibilii. Ea se va aplica începând cu 2013 în ceea ce privește combustibilii și începând cu 2023 în ceea ce privește carburanții; această amânare este menită să țină seama de existența unor diferențe foarte importante între statele membre.

4.1.6   Cu toate acestea, nivelurile minime de impozitare aplicabile electricității fiind indicate într-un tabel separat (tabelul D), constrângerea legată de proporționalitatea și alinierea nivelurilor de impozitare nu se aplică electricității.

4.1.7   Electricitatea continuă să facă obiectul unui impozit aplicat consumatorului final („la priză”) pentru factorul impozit pe energie, aceasta pentru a evita o dublă impozitare: a producției și a consumului.

4.1.8   Dat fiind că consumul de electricitate nu generează emisii de CO2, impozitul pe CO2 nu poate să se aplice decât în cazul producătorilor de electricitate. Marile instalații vor fi exonerate de aplicarea DIE, întrucât acestea intră în sfera de aplicare a SCCE UE. În acest context, electricității de origine nucleară nu i se aplică impozitul pe CO2 (întrucât nu generează emisii), ci impozitul pe consum de energie.

4.1.9   Pentru a integra Directiva 2003/87/CE privind cotele de CO2 și a evita orice suprapunere, directiva revizuită propune [articolul 14, alineatul (1) litera d) ] ca produsele energetice utilizate pentru activități care intră în sfera de aplicare a SCCE UE să fie scutite de impozitarea pe CO2. În același timp, activitățile excluse până în prezent din SCCE UE intră, de acum înainte, în sfera de aplicare a DIE.

4.2   Sectoarele specifice

4.2.1   Propunerea ține, totodată, seama de faptul că anumite sectoare pot fi expuse riscurilor de scurgeri de dioxid de carbon [articolul 14 a)] și propune instituirea, până în 2020, a unui credit fiscal pentru fiecare instalație în cauză. Acest credit fiscal va fi calculat pe baza consumului anual mediu de produse energetice pe o perioadă de referință.

4.2.2   O serie de activități, care erau până în prezent scutite de impozit (articolul 2), intră, de acum înainte, în domeniul său de aplicare, în ceea ce privește fie componenta CO2, fie componenta legată de conținutul energetic.

4.2.3   În ceea ce privește nivelurile de impozitare diferențiate (articolul 5), unica modificare privește excluderea taxiurilor din sfera de aplicare a acestei prevederi.

4.2.4   Transportul aerian (cu excepția celui privat) și transportul maritim comunitar (cu excepția ambarcațiunilor private de agrement) sunt scutite de aplicarea DIE.

4.2.5   Carburanții vor putea fi impozitați în regimul combustibililor (articolul 8) pentru anumite sectoare specifice:

agricultura, horticultura, piscicultura și silvicultura;motoarele staționare;

construcțiile, lucrările de geniu civil și lucrările publice;

vehiculele care nu dispun de autorizația de a circula pe drumurile publice.

4.2.6   În ceea ce privește agricultura și emisiile de CO2 pe care aceasta le generează, Comisia Europeană prevede (articolul 14 a) să analizeze dacă este vorba despre un sector în care există „scurgeri de dioxid de carbon”, caz în care ar autoriza statele membre să acorde un credit fiscal exploatațiilor agricole.

Mai mult, în ceea ce privește impozitul pe conținutul energetic, Comisia Europeană va acorda [articolul 15 alineatul (3)] o exonerare completă dacă sectorul agricol poate furniza o compensație din perspectiva eficienței energetice, interpretarea acestei noțiuni fiind lăsată la latitudinea fiecărui stat membru.

4.2.7   Biocarburanții (articolul 16) nu mai sunt impozitați ca echivalenții lor fosili. Se aplică impozitul general pe energie (pe conținutul energetic al acestora).

4.2.8   Cu toate acestea, diferența privește impozitul pe CO2. Nu toți biocarburanții sunt regenerabili: cantitatea de dioxid de carbon emisă de unii dintre ei poate fi mai mare decât cea consumată. Biocarburanții regenerabili nu vor fi impozitați, dat fiind că, prin însăși natura lor, emisiile de CO2 pe care aceștia le generează sunt considerate ca fiind egale cu zero. Biocarburanților neregenerabili li se va aplica impozitul pe CO2, la fel ca și produselor energetice convenționale.

4.2.9   Până în 2023, statele membre vor putea continua să aplice niveluri de impozitare specifice inferioare nivelurilor minime indicate în DIE.

4.2.10   În ceea ce privește combustibilii și electricitatea utilizate de gospodării (și de asociațiile caritabile), statele membre își mențin, în continuare, posibilitatea de a le aplica o scutire, totală sau parțială.

5.   Avizul comitetului economic și social european

5.1   Aspectele fundamentale ale DIE

5.1.1   Luarea în considerare a doi factori pentru calcularea impozitării energiei reprezintă, în mod incontestabil, un progres în raport cu vechea directivă. În primul rând, ea răspunde celor două obiective ale Strategiei Europa 2020, și anume: reducerea emisiilor de CO2 și a consumului de energie.

Mai mult, aceasta măsoară, în mod mai exact (decât cu un singur criteriu) efectele nefaste ale consumului energetic: poluarea și consumul excesiv în raport cu rezervele mondiale.

5.1.2   Propunerea de directivă revizuită privind impozitarea energiei prevede un impozit pe CO2 la nivel național, din partea fiecărui stat membru. Trebuie reamintit că există deja un alt dispozitiv la nivel european: prin achiziționarea de cote în cadrul sistemului SCCE UE.

O instalație aflată sub incidența SCCE UE nu va putea, în plus, să fie impozitată conform DIE, fiind scutită. Astfel, DIE evită dubla impozitare a CO2 prin cele două dispozitive. Pe de altă parte, DIE permite punerea în aplicare a unui instrument de impozitare care acoperă și instalațiile mici, excluse până atunci din domeniul de aplicare a SCCE UE din cauza dimensiunilor lor.

CESE susține această propunere de integrare a SCCE UE în DIE, întrucât ea corectează SCCE UE, care excludea 50 % din emisiile de CO2 ale carburanților și combustibililor.

5.1.3   Anumite forme de energie sunt mai poluante decât altele. Anumite forme de energie, mai dense, permit un consum mai ridicat decât altele. Echilibrarea echitabilă între sursele de energie pe care o propune revizuirea directivei este, așadar, în principiu, coerentă și corectă.

Aceasta duce, însă, la creșteri puternice ale impozitării anumitor forme de energie, care, în prezent, sunt mai slab impozitate în anumite state membre. Exemplul cel mai frapant îl constituie motorina, pentru care nivelul minim de impozitare ar trebui să fie superior nivelului de impozitare a benzinei, având în vedere că are un nivel ceva mai ridicat de emisii de CO2, dar mai ales având în vedere conținutul său energetic mai ridicat. Or, în numeroase state membre, situația actuală este exact inversă. Motorina fiind mai slab impozitată și mai ieftină decât benzina, parcul auto este amplu orientat către motoarele diesel.

5.1.4   Comitetul este de acord cu Comisia în ce privește faptul că, motorina fiind cu mult mai ieftină decât benzina, piața rafinării este în prezent perturbată de cererea prea mare de motorină și prea mică de benzină. O impozitare mai mare a motorinei ar înlesni reechilibrarea.

5.1.5   Totuși, CESE atrage de asemenea atenția Comisiei Europene asupra faptului că inversarea diferențelor de preț benzină/motorină ar putea să dezorganizeze puternic piața sectorului autovehiculelor și să sporească costurile suportate de gospodării pentru transportul auto. Tranziția ar trebui să fie progresivă și în acest sector.

5.1.6   În mod paradoxal, pentru carburanți, impozitele mari i-au protejat pe consumatori de șocurile petroliere. Într-adevăr, prețul ridicat stimulează diminuarea preventivă a consumului, iar impozitele ridicate reduc proporția din prețul carburanților care este sensibilă la variațiile (șocurile) pieței.

5.1.7   De-a lungul mai multor decenii, constructorii de autovehicule au putut să investească în cercetare și dezvoltare și au redus cu succes consumul motoarelor lor. În pofida șocurilor petroliere recurente, sectorul transporturilor nu a fost niciodată paralizat.

5.1.8   Pornind de la această analiză, CESE remarcă faptul că impozitul pe CO2 este identic pentru carburanți și combustibili. Acesta va fi de 20 EUR/tonă de CO2, adică, cu titlu ilustrativ, 0,0533 EUR/litru pentru toate tipurile de motorină (pentru încălzire sau altele).

Cu toate acestea, CESE își exprimă mirarea în legătură cu faptul că impozitul general pe energie este:

de 9,6 EUR/GJ, adică 0,316 EUR/litru de motorină, pentru carburanți;

și atât de scăzut pentru combustibili: 0,15 EUR/GJ, adică 0,0054 EUR/litru pentru motorina de încălzire.

5.1.9   De aceea, CESE dorește ca impozitul energetic aplicabil combustibililor pentru încălzire să devină perceptibil la nivelul consumatorilor. Or acesta nu este perceptibil atunci când se ridică la doar 0,0054 euro pe litru!

CESE recomandă ca acest impozit să fie mărit treptat, dar în mod semnificativ, pentru:

a ține seama de necesitățile inevitabile de încălzire ale consumatorilor;

a reduce consumul de combustibili;

a justifica investițiile actorilor economici în inovarea energetică pentru nevoile casnice și nevoile industriei (așa cum au făcut constructorii de autovehicule).

5.2   Exceptările și derogările de la aplicarea DIE

5.2.1   Cinci state membre autorizează niveluri mai slabe de impozitare în cazul utilizării comerciale a motorinei (camioane grele, autocare, taxiuri etc.) față de impozitarea în cazul utilizării private. Revizuirea DIE revine asupra acestei posibilități și obligă statele membre la o reechilibrare.

Poluarea cauzată de motorină fiind întotdeauna aceeași, indiferent de utilizarea sa (comercială sau particulară), eliminarea acestei reduceri a impozitării reprezintă o măsură înțeleaptă și, mai ales, corelată cu principiile înscrise în Strategia Europa 2020. Mai mult, dezvoltarea exponențială a transportului rutier, în cea mai mare parte consumator de motorină, demonstrează necesitatea de a încuraja stoparea acestei tendințe, ba chiar diminuarea traficului generat de camioanele grele.

Cu toate acestea, efectele cumulate ale celor două măsuri de creștere a impozitării motorinei [reechilibrarea în raport cu benzina (a se vedea mai sus) și sfârșitul reducerii impozitării pentru utilizarea comercială] vor conduce la creșteri foarte mari ale prețului motorinei în anumite state membre. În acest caz, anumite categorii profesionale, foarte organizate și care pot fi ușor mobilizate, ar putea fie face presiune asupra guvernelor lor naționale, fie lansa mișcări sociale importante.

CESE alertează, prin urmare, Comisia Europeană în legătură cu pericolele legate de schimbări prea importante sau rapide și cu reticențele inevitabile ale statelor membre. Comitetul sugerează, așadar, să se aibă în vedere măsuri de îndrumare, pe de o parte pentru a răspunde exigențelor Strategiei Europa 2020, și pe de altă parte, pentru a încuraja statele membre să sprijine revizuirea DIE.

5.2.2   Statele membre trebuie să vegheze ca impozitarea tuturor formelor de energie să fie echitabilă și proporțională cu emisiile lor de CO2 și cu conținutul lor energetic (a se vedea mai sus). Or electricității nu i se aplică această obligație privind omogenizarea.

CESE pune sub semnul întrebării această exceptare și dorește ca Comisia Europeană să își ajusteze propunerea, astfel încât electricitatea să fie tratată ca celelalte forme de energie.

5.2.3   Activități considerate ca exceptate de la impozitarea energiei în directiva precedentă ar trebui, de acum înainte, aliniate celorlalte și, prin urmare, impozitate identic pentru CO2 și pentru consumul de energie.

Reamintim că activitățile exceptate erau următoarele: activitățile metalurgice și de reducere chimică, procedeele de electroliză, întreprinderile mari consumatoare de energie electrică (în cazul cărora costul electricității reprezintă peste 50 % din costul de producție) și fabricile de produse minerale nemetalice (ciment, sticlă, var etc.).

Această modificare reprezintă o demonstrație clară de coerență din partea autorilor revizuirii: pe de o parte, toate activitățile poluante sau consumatoare de energie sunt impozitate, fără discriminare, și pe de altă parte, toate sectoarele sunt încurajate să investească pentru a-și reduce impactul energetic.

Prin urmare, CESE nu poate decât să susțină această reîntoarcere la echitate și coerență. Cu toate acestea, CESE este preocupat de impactul social și economic al activităților respective. În acest sens, sugerează ca și în acest context să se aibă în vedere măsuri de îndrumare pentru:

a ajuta aceste sectoare să investească și/sau să se transforme;

a asigura perenitatea acestora și rămânerea lor pe teritoriul UE.

Totodată, Comitetul se întreabă care este impactul efectiv al acestei modificări care constă în a include aceste activități în domeniul de aplicare al directivei privind impozitarea energiei, pentru a exclude imediat acele activități care intră în domeniul de aplicare al SCCE UE.

În sfârșit, CESE își pune întrebări în legătură cu riscurile de scurgeri de dioxid de carbon care ar putea să afecteze activități care înainte nu erau expuse. DIE ar putea să se inspire din mecanismele de protecție în acest sens integrate în SCCE UE.

5.2.4   Statele membre au, în continuare, dreptul de a aplica niveluri de impozitare diferențiate aproape tuturor acelorași sectoare ca și mai înainte. Cu toate acestea, acordarea de avantaje transportului public local nu va stimula, cu siguranță, acest sector să investească pentru a reduce poluarea sau consumul de carburant. Această măsură s-ar putea justifica, însă, ca modalitate de a încuraja transportul public, mai degrabă decât pe cel individual.

Cu toate acestea, CESE pune sub semnul întrebării justificarea care stă la baza menținerii exceptării pentru colectarea deșeurilor, ambulanțe, administrația publică, persoanele cu handicap, forțele armate etc.

Prin urmare, recomandă ca propunerea să fie modificată astfel încât motivele excelente care justifică excluderea taxiurilor de la beneficiul unui nivel de impozitare diferențiat să se poată aplica, în același mod, și celorlalte mijloace de transport.

5.2.5   Pe baza aceleiași analize ca pentru nivelurile diferențiate de impozitare, CESE se întreabă care sunt motivele ce stau la baza exceptării transportului aerian și a transportului maritim comunitar de la aplicarea directivei privind impozitarea energiei.

5.2.6   Chiar dacă, pe viitor, transportul aerian și cel maritim ar putea intra în sfera de aplicare a SCCE UE, doar în ceea ce privește emisiile de CO2, CESE își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că aceste două sectoare mari consumatoare de energie sunt scutite de impozitarea consumului de energie.

Mai rămâne faptul că pentru conținutul energetic, aceste două moduri de transport nu pot fi impozitate potrivit convențiilor internaționale. Prin urmare, Comitetul propune inițierea unor negocieri la nivel mondial, în vederea apropierii acestor convenții de legislația europeană.

5.2.7   CESE pune, de asemenea, sub semnul întrebării, faptul că statele membre au, în continuare, posibilitatea de a exonera gospodăriile (spre exemplu) de impozitarea combustibililor și a electricității.

Această posibilitate compromite coerența tuturor dispozițiilor DIE. Într-adevăr, principiul care se află la baza DIE este că semnalul transmis la nivel de prețuri va încuraja părțile implicate să-și reducă emisiile de CO2 și consumul de energie. De ce gospodăriilor, consumatori importanți de energie, nu li s-ar transmite același semnal?

Prin urmare, CESE recomandă ca această posibilitate de exonerare a combustibililor utilizați de gospodării să fie retrasă din textul propunerii, respectând în același timp constrângerile specifice de la nivel local/național cu care se confruntă consumatorii.

5.2.8   În scopul coerenței, revizuirea DIE readuce în sfera de aplicare a directivei activități excluse anterior și garantează faptul că utilizării comerciale a motorinei nu i se mai acordă un tratament preferențial în raport cu utilizarea privată.

În această situație, cum se poate explica faptul că alte sectoare de activitate (de exemplu agricultura, construcțiile, lucrările publice etc.) continuă să beneficieze de un tratament preferențial, fiind impozitate pentru carburanți cu nivelul de impozitare mult inferior aplicabil combustibililor? Cu atât mai mult cu cât aceste sectoare trebuie să fie exemplare: având în vedere activitățile și vizibilitatea lor, ele constituie un factor esențial al îmbunătățirilor în domeniul amenajării teritoriului și construcției de locuințe.

5.2.9   CESE se întreabă care sunt motivele ce pot justifica această exceptare, ele neputând fi de natură economică, socială sau ecologică. CESE își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește faptul că această abordare ar putea fi utilizată pentru a încetini sau bloca punerea în aplicare a noii DIE, sub pretextul că este arbitrară și discriminatorie.

5.2.10   În ceea ce privește sectorul agricol în mod specific, CESE dorește să atragă atenția Comisiei Europene asupra faptului că DIE este destul de vagă și că statele membre ar putea solicita clarificări și securitate juridică/garanții înainte de a valida această propunere.

Sunt necesare clarificări în ceea ce privește:

motivele care ar justifica aplicarea unui tratament special și foarte avantajos agriculturii, aspect care ar intra în contradicție cu principiile și semnalele transmise la nivel de prețuri, aflate la baza DIE, și cu eforturile solicitate din partea altor sectoare care întâmpină tot atâtea dificultăți;

procesul și criteriile de evaluare pentru, pe de o parte, riscul scurgerilor de dioxid de carbon și, pe de altă parte, compensația propusă pentru eficiența energetică.

5.3   Diverse aspecte ale DIE

5.3.1   Noua DIE nu poate fi o soluție simplă și monolitică. Politica energetică a Uniunii Europene este, în mai mare măsură decât alte politici, complexă și implică mai mulți factori; ea necesită fie o combinație de mai multe soluții, fie o soluție complexă.

Cu toate acestea, CESE ia notă de eforturile depuse de autorii revizuirii directivei DIE pentru a simplifica principiile care stau la baza acesteia, obiectivele sale și punerea sa în aplicare.

5.3.2   În același timp, așa cum s-a demonstrat mai sus, reformarea DIE se înscrie într-un context reglementar amplu și complex. Aceasta include, de altfel, numeroase referiri la alte texte și directive. Toate aceste interdependențe dintre texte evită redundanța anumitor elemente în mai multe directive.

Dar domeniul energiei și cel al mediului sunt într-o evoluție permanentă. Posibilitatea actualizării codurilor nomenclaturii combinate [articolul 2 alineatul (5)] ilustrează acest punct. Mai mult, orice modificare adusă unui text de referință poate afecta o serie de alte texte într-un mod neașteptat sau nedorit.

CESE propune ca toate textele la care se face referire să fie anexate; mai mult, propune ca, dacă este relevant, să se clarifice dacă anumite elemente anexate pot fi fixate, pentru a se asigura coerența viitoarei DIE.

5.3.3   Articolul 4 integrează în calculul ratei minime de impozitare „suma totală aferentă tuturor taxelor indirecte”, incluzând, așadar, măsuri de ordin pur național cum ar fi taxa pe emisiile de dioxid de carbon, percepută de anumite state membre. Or, sfera de aplicare a taxei pe emisiile de dioxid de carbon perceput de statele membre și exceptările de la acesta pot diferi de cele prevăzute pentru acest impozit în DIE.

Comisia Europeană ar trebui, în opinia CESE, să clarifice faptul că responsabilitatea integrării celor două taxe pe dioxid de carbon le revine statelor membre, în momentul transpunerii directivei.

5.3.4   Revizuirea se axează pe impozitarea energiei; de altfel, Comisia Europeană recunoaște că DIE nu acoperă utilizarea de către statele membre a încasărilor fiscale rezultate prin punerea sa în aplicare.

Strategia Europa 2020 definește ca prioritate creșterea durabilă în vederea unei economii mai ecologice, mai competitive și mai eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor.

CESE se întreabă de ce viitoarea DIE nu prevede măsuri specifice, care să garanteze o acțiune comună și coerentă din partea statelor membre, orientată către o economie mai durabilă, ecologică și competitivă, cum ar fi:

măsuri sociale menite să promoveze ocuparea forței de muncă și să reducă costul muncii;

măsuri care să promoveze dezvoltarea tehnologică în sectorul noilor forme de energie;

măsuri de consolidare bugetară a statelor membre.

5.3.5   Emisiile de CO2 se exprimă în tone, iar conținutul energetic în gigajouli (GJ). Nivelul minim de impozitare a fiecărui produs energetic este calculat în funcție de emisiile sale de CO2 și de conținutul său energetic. Aceste niveluri minime trebuie aplicate unității de facturare și impozitare obișnuite, care este, în mod tipic, litrul pentru carburanți și anumiți combustibili, kilowatt/oră (KWh) pentru electricitate etc. Această conversie necesită calcule efectuate de serviciile Comisiei Europene. Cu toate acestea, regulile și ipotezele utilizate pentru aceste calcule nu sunt explicate și nu le permit reprezentanților anumitor state membre să ajungă la aceleași rezultate.

CESE reamintește că armonizarea metodelor de calcul este indispensabilă și sugerează, prin urmare, ca textul să dea detalii cu privire la modalitățile de conversie utilizate, bazându-se, în măsura posibilului, pe unități mai apropiate de cele utilizate de statele membre pentru impozitare.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  PCI: puterea calorifică netă a produselor energetice și a electricității.

(2)  COM(2011) 168 final.

(3)  Nota de informare 11/238.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/78


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului în ceea ce privește asistența rambursabilă și ingineria financiară

COM(2011) 483 final – 2011/0210 (COD)

2012/C 24/14

Raportor general: dl Michael SMYTH

La 2 septembrie și respectiv, la 5 octombrie 2011, în conformitate cu articolul 177 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul și Parlamentul European au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului în ceea ce privește asistența rambursabilă și ingineria financiară

COM(2011) 483 final – 2011/0210 (COD).

La 20 septembrie 2011, Biroul Comitetului Economic și Social European a însărcinat Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl Michael SMYTH raportor general în cadrul celei de-a 475-a sesiuni plenare din 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie 2011) și a adoptat prezentul aviz cu 87 de voturi pentru, 0 voturi împotrivă și 7 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE ia notă de propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului nr. 1083/2006 în ceea ce privește asistența rambursabilă și ingineria financiară, care urmărește să asigure claritatea necesară și securitate juridică.

1.2

CESE aprobă propunerea.

2.   Expunere de motive

2.1

Articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului care reglementează fondurile structurale și politica de coeziune pentru perioada 2000-2006 a identificat diferite forme de asistență, inclusiv asistența directă rambursabilă și nerambursabilă, care pot fi furnizate prin fondurile structurale ale UE. Articolul 44 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 privind politica de coeziune, care stabilește normele pentru actuala perioadă de programare (2007-2013), deși abordează instrumentele de inginerie financiară, nu utilizează limbajul juridic adecvat care să definească asistența, atât rambursabilă, cât și nerambursabilă.

2.2

Statele membre recurg pe scară largă la forme de asistență rambursabile, cu siguranță ca urmare a experiențelor pozitive pe care le-a reprezentat utilizarea acestui instrument în cursul perioadei de programare anterioare (2000-2006).

2.3

S-a dovedit astfel necesară modificarea Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 pentru a include o definiție generală a asistenței rambursabile și, în ceea ce privește ingineria financiară, pentru a clarifica anumite practici tehnice, întrucât formele de finanțare reînnoibile sunt utilizate pentru o gamă mai largă de activități decât simpla inginerie financiară.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/79


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind procedurile comune de acordare și de retragere a statutului de protecție internațională (reformare)

COM(2011) 319 final – 2009/0165 (COD)

2012/C 24/15

La 19 iulie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind procedurile comune de acordare și retragere a statutului de protecție internațională (reformare)

COM(2011) 319 final – 2009/0165 (COD).

Întrucât Comitetul și-a exprimat deja opinia cu privire la subiectul acestei propuneri în Avizul privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a protecției internaționale (reformare), care a fost adoptat la 28 aprilie 2010 (1), Comitetul a decis, în cadrul celei de-a 475-a sesiuni plenare din 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 26 octombrie), cu 149 de voturi pentru și 5 abțineri, să nu elaboreze un nou aviz pe această temă, ci să facă trimitere la poziția adoptată în documentul menționat anterior.

Bruxelles, 26 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Avizul CESE „Standarde minime/procedurile de acordare și retragere a protecției internaționale (reformare)”, JO C 18 din 19.1.2011, p. 85.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/80


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de azil (reformare)

COM(2011) 320 final – 2008/0244 (COD)

2012/C 24/16

La 19 iulie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de azil (reformare)

COM(2011) 320 final – 2008/0244 (COD).

Întrucât Comitetul s-a pronunțat deja cu privire la conținutul propunerii respective în avizul privind Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (reformare), adoptat la 16 iulie 2009 (1), în cea de-a 475-a sesiune plenară din 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 26 octombrie), a hotărât, cu 148 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 12 abțineri, să nu elaboreze un nou aviz în materie, ci să facă trimitere la poziția pe care a susținut-o în documentul menționat anterior.

Bruxelles, 26 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Avizul CESE „Primirea solicitanților de azil în statele membre – standarde minime”, JO C 317, 23.12.2009, p. 110.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/81


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestionarea financiară în cazul anumitor state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară

COM(2011) 482 final – 2011/0211 (COD)

2012/C 24/17

Raportor general: dl Michael SMYTH

La 2 septembrie și, respectiv, 5 octombrie 2011, în conformitate cu articolul 177 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul și Parlamentul European au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestionarea financiară în cazul anumitor state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară

COM(2011) 482 final – 2011/0211 (COD).

La 20 septembrie 2011, Biroul Comitetului Economic și Social European a însărcinat Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl Michael SMYTH raportor general în cadrul celei de-a 475-a sesiuni plenare din 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie), și a adoptat prezentul aviz cu 89 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 4 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE ia notă de propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 pentru a permite majorarea plăților destinate statelor afectate de criză și care au primit asistență prin Mecanismul european de stabilizare financiară (MESF) sau Mecanismul privind balanța de plăți, pe parcursul perioadei în care acestea beneficiază de intervenția mecanismelor de sprijin, fără a modifica însă fondurile globale care le sunt alocate în cadrul politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013.

1.2

CESE aprobă propunerea.

1.3

Cu toate acestea, CESE regretă că, pe baza Comunicării pe tema „Contribuția politicii regionale la creșterea inteligentă în Europa 2020” [COM(2010) 553], Comisia nu a făcut un pas mai departe, propunând un mecanism de finanțare pentru proiecte de inovare și cercetare și dezvoltare, acoperite în proporție de 100 % de UE, din care ar avea de câștigat mai ales IMM-urile și care ar putea contribui la atingerea unora din obiectivele definite de Strategia Europa 2020.

2.   Expunere de motive

2.1

În conformitate cu propunerea Comisiei, în prezent șase state care beneficiază de intervenția Mecanismului european de stabilizare financiară și Mecanismului privind balanța de plăți și-ar reduce contribuția pentru proiectele pe care le cofinanțează în cadrul politicii de coeziune a UE. Astfel, într-o perioadă în care bugetele lor naționale sunt supuse unor presiuni considerabile, aceste state vor fi mai puțin supuse necesității de a găsi surse de cofinanțare la nivel național, ceea ce ar putea contribui în mod semnificativ la redresarea economiilor aflate în dificultate.

2.2

Comitetul recunoaște importanța vitală a impulsionării prosperității și competitivității în statele membre cele mai afectate de criză și, prin urmare, sprijină propunerea Comisiei.

2.3

În octombrie 2010, Comisia a adoptat o comunicare pe tema „Contribuția politicii regionale la creșterea inteligentă în Europa 2020” [COM(2010) 553], care scoate clar în evidență importanța inovării, a cercetării și dezvoltării în Uniunea Europeană și subliniază rolul pe care politica regională o poate juca în acest sens. De asemenea, Comunicarea menționează că, până în prezent, fondurile pentru inovare au fost relativ slab absorbite. Astfel, CESE consideră o ocazie pierdută faptul că actuala propunere nu prevede o finanțare UE de 100 % a proiectelor de inovare, finanțare de care ar beneficia mai ales IMM-urile.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/83


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestionarea financiară în cazul anumitor state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară

COM(2011) 481 final – 2011/0209 (COD)

2012/C 24/18

Raportor general: dl Michael SMYTH

La 13 septembrie și, respectiv, la 5 octombrie 2011, în conformitate cu articolele 42 și 43 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul și Parlamentul European au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestionarea financiară în cazul anumitor state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară

COM(2011) 481 final – 2011/0209 (COD).

La 20 septembrie 2011, Biroul Comitetului Economic și Social European a însărcinat Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl Michael SMYTH raportor general în cadrul celei de-a 475-a sesiuni plenare din 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie 2011), și a adoptat prezentul aviz cu 90 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 4 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE ia notă de propunerea Comisiei de modificare a articolului 70 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 care prevede posibilitatea de a majora plățile destinate statelor afectate de criză și care au primit asistență prin Mecanismul european de stabilizare financiară (MESF) sau Mecanismul privind balanța de plăți pe parcursul perioadei în care acestea beneficiază de intervenția mecanismelor de sprijin, fără a modifica însă fondurile globale care le sunt alocate în cadrul politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013.

1.2

CESE aprobă propunerea.

2.   Expunere de motive

2.1

Această propunere prevede dispoziții speciale pentru Regulamentul (CE) 1698/2005, care permit majorarea ratei contribuției FEADR aplicabile în cazul programelor de dezvoltare rurală din aceste state membre până la maximum din cheltuielile publice eligibile în regiunile eligibile în cadrul obiectivului de convergență, regiunile ultraperiferice și insulele mici din Marea Egee, respectiv din cheltuielile publice eligibile în celelalte regiuni. Aceste dispoziții, care vor rămâne valabile doar pe parcursul perioadei în care statele membre respective beneficiază de intervenția mecanismelor de sprijin menționate, vor pune la dispoziția acestor state resurse financiare suplimentare, facilitând continuarea punerii în aplicare a programelor pe teren. Astfel, într-o perioadă în care bugetele lor naționale sunt supuse unor presiuni considerabile, aceste state vor fi mai puțin supuse necesității de a găsi surse de cofinanțare la nivel național, ceea ce ar putea contribui în mod semnificativ la redresarea economiilor aflate în dificultate.

2.2

Comitetul recunoaște importanța vitală a impulsionării prosperității și competitivității în statele membre cele mai afectate de criză și, prin urmare, sprijină propunerea Comisiei.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/84


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului privind Fondul European pentru Pescuit, în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestiunea financiară pentru anumite state membre afectate sau amenințate de dificultăți grave legate de stabilitatea lor financiară

COM(2011) 484 final – 2011/0212 (COD)

2012/C 24/19

Raportor general: dl Michael SMYTH

La 6 septembrie și, respectiv, 29 septembrie 2011, în conformitate cu articolul 43 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul și Parlamentul European au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului privind Fondul European pentru Pescuit, în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestiunea financiară pentru anumite state membre afectate sau amenințate de dificultăți grave legate de stabilitatea lor financiară

COM(2011) 484 final – 2011/0212 (COD).

La 20 septembrie 2011, Biroul Comitetului Economic și Social European a însărcinat Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl Michael SMYTH raportor general în cadrul celei de-a 475-a sesiuni plenare din 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie 2011) și a adoptat prezentul aviz cu 91 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 4 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

CESE ia notă de propunerea Comisiei privind modificarea Regulamentului 1198/2006 în vederea majorării plăților prin suplimentarea cu zece puncte procentuale a ratelor de cofinanțare aplicabile axei prioritare a programelor în cazul țărilor care au fost afectate de criză și care au primit asistență financiară în cadrul Mecanismului european de stabilizare financiară (MESF) sau al Mecanismului privind balanța de plăți, pe parcursul perioadei în care acestea beneficiază de intervenția mecanismelor de sprijin, fără a modifica însă fondurile globale care le sunt alocate în cadrul politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013.

1.2

CESE aprobă propunerea.

2.   Expunere de motive

2.1

În conformitate cu propunerea Comisiei, în prezent șase țări care beneficiază de intervenția Mecanismului european de stabilizare financiară și Mecanismului privind balanța de plăți și-ar reduce contribuția pentru proiectele pe care le cofinanțează în cadrul politicii de coeziune a UE. Astfel, într-o perioadă în care bugetele lor naționale sunt supuse unor presiuni considerabile, aceste state vor fi mai puțin supuse necesității de a găsi surse de cofinanțare la nivel național, ceea ce ar putea contribui în mod semnificativ la redresarea economiilor aflate în dificultate.

2.2

Comitetul recunoaște importanța vitală a impulsionării prosperității și competitivității în statele membre cele mai afectate de criză și, prin urmare, sprijină propunerea Comisiei.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/85


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde privind jocurile de noroc online în piața internă

COM(2011) 128 final

2012/C 24/20

Raportor: dl Stefano MALLIA

La 24 martie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Cartea verde privind jocurile de noroc online în piața internă

COM(2011) 128 final.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 3 octombrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 26 octombrie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 126 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă și 4 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Prin intermediul consultării lansate de Cartea verde, Comisia încearcă să obțină o mai bună înțelegere a sectorului jocurilor de noroc online, care se află în creștere rapidă, are un caracter transfrontalier și este supus unor regimuri naționale diferite aplicate de statele membre.

1.2   CESE observă că există o serie de obiective care sunt comune tuturor statelor membre UE. Acestea pot fi identificate în modul următor: lupta împotriva activităților de jocuri de noroc ilegale, protecția consumatorilor, menținerea ordinii publice și finanțarea activităților de interes public (a cauzelor bune).

1.3   Protecția consumatorilor este un domeniu în care UE poate oferi valoare adăugată cetățenilor. UE ar trebui să creeze un cadru european sub formă de legislație UE de protecție a consumatorilor, care să se aplice obligatoriu tuturor operatorilor licențiați în UE. În acest mod, s-ar crea un set minim (nu redus) de standarde de protecție a consumatorilor. Guvernele naționale trebuie să aibă însă în continuare dreptul de a stabili standarde mai înalte de protecție a consumatorilor pentru piețele lor naționale, în cazul în care doresc să facă acest lucru și, în mod concret, unul din obiectivele legislației elaborate în statele membre va trebui să fie prevenirea și tratamentul dependenței de jocuri de noroc.

1.4   Lupta împotriva fraudei, furtului de identitate, spălării de bani și a altor infracțiuni necesită o cooperare mai strânsă între statele membre la nivelul UE. CESE solicită o structură formalizată de cooperare la nivelul UE între autoritățile competente din statele membre. În special, fiecare stat membru ar trebui să pună la dispoziție o listă a operatorilor licențiați pe teritoriul său, iar Directiva privind spălarea banilor (1) ar trebui extinsă dincolo de cazinouri, pentru a include alte activități de jocuri de noroc online, conferind astfel autorităților naționale puteri sporite pentru a combate activitățile infracționale.

1.5   Posibilitățile de a juca jocuri de noroc pot duce la dependența de acestea. CESE solicită Comisiei să realizeze un studiu la nivelul UE pentru a determina în mod complet profilul specific al dependenței de jocurile de noroc, pe baza acestuia trebuind introduse măsuri adecvate, inclusiv de prevenire; în acest scop, Comitetul propune ca o parte din veniturile obținute din impozitare să fie destinate prevenirii și tratării dependenței de jocuri de noroc.

1.6   CESE solicită, de asemenea, adoptarea unor reglementări stricte în materie de interdicție a publicității referitoare la jocurile de noroc care se adresează minorilor sau a celei în care figurează minori sau persoane care nu par să fi atins vârsta legală stabilită la nivel național pentru participarea la astfel de jocuri, pentru a asigura protecția efectivă a minorilor și a altor grupuri vulnerabile.

1.7   Sectorul este caracterizat în prezent de furnizarea neautorizată de servicii de jocuri de noroc de către operatori fără licență (definiți în Cartea verde ca operând la negru și în mod ilegal), precum și de operatori licențiați într-un stat membru care furnizează servicii consumatorilor din alt stat membru fără autorizația necesară (definiți în Cartea verde ca având un statut „gri”). Pentru ca sectorul să se dezvolte în mod coerent și pentru a putea reconcilia obiectivele legate de interesul public cu principiile pieței interne, este necesară o mai mare certitudine juridică.

1.8   Există multe tipuri de finanțare a activităților de interes public în statele membre. CESE este de acord cu principiul conform căruia anumite procente fixe din venitul sau impozitul obținut din activitățile de jocuri de noroc să fie alocate direct sportului în general sau altor activități de interes public.

1.9   CESE este de acord cu Concluziile privind cadrul pentru jocurile de noroc și pariuri în statele membre UE, adoptate de Consiliul Competitivitate din 10 decembrie 2010.

1.10   CESE solicită, de asemenea, Comisiei să identifice impactul ofertelor transfrontaliere asupra finanțării sportului, să stabilească dacă această finanțare este disponibilă pentru sporturile de masă și să propună măsuri concrete pentru a asigura sportului o astfel de finanțare.

1.11   Statele membre recurg la măsuri preventive și represive împotriva ofertelor ilegale de jocuri de noroc online. Proliferarea ofertelor ilegale dovedește că aceste măsuri nu sunt destul de eficiente. De aceea, CESE consideră necesar să se definească și să se instituie un regim de contravenții și sancțiuni care să garanteze aplicarea eficientă a normelor și care să meargă până la blocarea activităților, scoaterea din funcțiune a mijloacelor prin care se prestează serviciile societății informaționale care susțin activitățile ilegale de jocuri de noroc și chiar confiscarea și distrugerea oricărui element legat de desfășurarea acestor activități.

1.12   Administrațiile și partenerii sociali ar trebui să stabilească garanții astfel încât activitățile de jocuri de noroc online să nu aibă nicio consecință asupra ocupării forței de muncă în sectorul jocurilor de noroc clasice.

2.   Introducere

2.1   CESE salută Cartea verde privind jocurile de noroc online, ca o bună inițiativă pentru o analiză pragmatică și fiabilă privind viitorul acestui sector în Europa. În acest scop, CESE solicită Uniunii Europene să procedeze urgent la elaborarea unui studiu aprofundat pentru estimarea posibilelor repercusiuni asupra ocupării forței de muncă în întreg sectorul jocurilor de noroc, fie public, fie privat.

2.2   Consultarea privind Cartea verde lansată de Comisie urmărește să genereze un amplu dialog privind jocurile de noroc online, pentru a se ajunge la o mai bună înțelegere a aspectelor specifice legate de dezvoltarea furnizării legale și furnizării neautorizate (piața neagră și „gri”) de servicii de jocuri de noroc online destinate consumatorilor care își au domiciliul în statele membre UE. Dată fiind natura acestor servicii, furnizarea lor se află adesea în afara controlului guvernelor naționale ai căror cetățeni sunt vizați de aceste jocuri.

2.3   Cartea verde răspunde și Rezoluției Parlamentului European referitoare la integritatea jocurilor de noroc online (2) din 10 martie 2009 și a fost solicitată de Consiliu în Concluziile sale privind cadrul pentru jocurile de noroc și pariuri în statele membre UE (3) din 10 decembrie 2010.

2.4   Reglementarea jocurilor de noroc în UE este diversă și se află, de asemenea, în curs de revizuire în multe state membre UE pentru a ține seama de extinderea segmentului online al acestei piețe la nivel transfrontalier.

2.5   Obiectivul principal al Comisiei în ceea ce privește lansarea acestei consultări este de a obține o imagine bazată pe fapte a situației existente în sectorul jocurilor de noroc online din UE. Consultarea încearcă să obțină o imagine clară a provocărilor societale și privind ordinea publică care decurg din furnizarea online a serviciilor de jocuri de noroc în UE, precum și a provocărilor în materie de reglementare și a celor de natură tehnică.

2.6   CESE invită instituțiile UE, în special Comisia, să rezolve urgent problema esențială care constă în denaturarea concurenței din cauza întreprinderilor neautorizate care nu își au sediul în țara de reședință a consumatorului căruia îi furnizează servicii legate de jocurile de noroc online, servicii pentru care ele beneficiază, în țara în care sunt stabilite, de taxe și contribuții sociale reduse.

În paralel cu aceasta, CESE solicită, de asemenea, Comisiei și statelor membre să se angajeze în combaterea ofensivă a operatorilor ilegali (piața neagră), care se află la originea celor mai multe cazuri de fraudă, spălare de bani și alte infracțiuni.

3.   Obiective de interes public

3.1   CESE consideră că este de o importanță crucială să se asigure protecția obiectivelor de interes public menționate în Cartea verde, în special protecția consumatorilor împotriva fraudei, ludomaniei și dependenței și a consecințelor nefaste ale acestora din punctul de vedere al sănătății și al supraîndatorării. Activitățile de jocuri de noroc online trebuie să se desfășoare pe baza unor autorizații naționale acordate de statele membre, cu scopul de a garanta protecția ordinii publice, a combate frauda, a preveni dependențele, a apăra drepturile minorilor și a proteja drepturile participanților la jocuri.

3.2   În această privință, CESE observă că există o serie de obiective care sunt comune tuturor statelor membre UE, și anume: lupta împotriva activităților de jocuri de noroc ilegale, protecția consumatorilor (jucători, minori și persoane vulnerabile, combaterea dependenței), menținerea ordinii publice (prevenirea fraudei, spălării de bani și a altor infracțiuni), finanțarea activităților de interes public (a cauzelor bune) și protecția lucrătorilor din sectorul jocurilor de noroc online și al jocurilor de noroc sub diversele lor forme actuale.

3.3   Dată fiind natura specială a jocurilor de noroc online care decurge din aspectele sociale, de ordine publică și de protecție a sănătății aferente acestora, CESE subliniază că, în conformitate cu jurisprudența Curții, în absența armonizării la nivelul Uniunii, statele membre dispun de o „marjă de apreciere” (4) pentru a-și reglementa și controla piețele de jocuri de noroc în funcție de tradițiile și culturile proprii. Cu toate acestea, măsurile restrictive pe care le impun trebuie să respecte condițiile stabilite în jurisprudența Curții în ceea ce privește proporționalitatea lor (5).

3.4   Acestea fiind spuse, există câteva obiective care nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre separat și în cazul cărora nivelul UE ar putea aduce o valoare adăugată clară.

3.5   Întrucât aceste obiective sunt comune tuturor statelor membre, CESE recomandă cultivarea schimbului de bune practici între acestea. În acest context, CESE ia, de asemenea, notă de o serie de inițiative de autoreglementare adoptate de operatorii publici și comerciali de jocuri de noroc. CESE subliniază însă faptul că autoreglementarea sectorului poate doar completa reglementările legale, însă nu le poate înlocui. Având în vedere acest lucru, CESE consideră că, în paralel, instituțiile UE ar trebui să-și concentreze eforturile pe conferirea unei dimensiuni europene acestor obiective comune, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității.

3.6   Protecția consumatorilor este un domeniu în care în special UE poate aduce cu adevărat valoare adăugată. CESE consideră că instituțiile UE ar trebui să creeze un cadru inițial european sub formă de legislație UE de protecție a consumatorilor, care să se aplice obligatoriu tuturor operatorilor licențiați în UE. În acest mod, s-ar crea un set minim (nu redus) de standarde de protecție a consumatorilor. Aspectele de inclus în acest nivel minim de protecție sunt: necesitatea de a preveni ludomania; stabilirea unor limite de vârstă pentru accesul la orice tip de jocuri de noroc; interzicerea recurgerii la credit și interzicerea oricărei forme de publicitate care se adresează minorilor sau în care figurează minori sau persoane care nu par să fi atins limita de vârstă. Guvernele naționale vor avea însă în continuare dreptul de a stabili standarde mai înalte de protecție a consumatorilor pentru piețele lor naționale, în cazul în care doresc să facă acest lucru.

3.6.1   Consumatorii din întreaga UE ar trebui să poată distinge între site-urile ilegale și site-urile autorizate de un stat membru. În această privință, CESE recomandă ca fiecare stat membru să oblige fiecare operator care deține o licență din partea statului respectiv să afișeze într-o poziție vizibilă fixă, pe prima pagină a site-ului său web, o etichetă interactivă care să indice că operatorul este licențiat. Eticheta trebuie utilizată de toate statele membre și ar trebui să conțină în designul său trăsături comune, astfel încât să fie ușor de recunoscut în toate statele membre UE. Trebuie însă să indice clar și țara de origine care a acordat licența. Comisia Europeană ar trebui să fie responsabilă de asigurarea aplicării acestei măsuri.

3.7   CESE ia în considerare crearea, în fiecare stat membru, a unui organism independent care să fie responsabil de monitorizarea și asigurarea aplicării eficiente a legislației de protecție a consumatorilor, menționată la punctul 3.6. Introducerea legislației UE privind protecția consumatorilor ar trebui însoțită de o campanie de informare, care să fie realizată în fiecare stat membru. Autoritățile naționale din fiecare stat membru trebuie să oblige operatorii să afișeze într-un loc vizibil numărul autorizației acordate de stat, pentru putea fi identificați, și să soluționeze reclamațiile consumatorilor în conformitate cu legislația națională de protecție a consumatorilor și cu instanțele din locul în care aceștia își au domiciliul.

3.8   Politicile privind jocul responsabil presupun ca activitățile de jocuri de noroc să fie abordate printr-o politică cuprinzătoare de responsabilitate socială a întreprinderilor, care să privească jocul ca pe un fenomen complex care necesită combinarea acțiunilor preventive, de sensibilizare, de intervenție și de monitorizare, precum și măsuri de remediere a efectelor negative produse. Toate acestea înseamnă:

să se acorde atenția cuvenită grupurilor expuse riscurilor;

să se furnizeze publicului informațiile necesare pentru a putea face o selecție în cunoștință de cauză a activităților de jocuri de noroc, promovându-se jocul moderat, responsabil și care nu cauzează dependență;

să se ofere informații, în conformitate cu natura și metodele fiecărui joc, cu privire la interzicerea participării la joc a minorilor sau a persoanelor care au solicitat în mod voluntar să nu participe.

3.9   CESE observă că, în timp ce o serie de state membre au colectat date solide privind dependența de jocuri, altele nu au făcut acest lucru. Au fost realizate o serie de studii empirice naționale, ajungându-se la concluzii diverse, uneori contradictorii. Este însă clar faptul că posibilitățile de a juca jocuri de noroc pot duce la dependența de acestea, care la rândul său generează probleme societale. Acesta este un aspect de care trebuie să se țină seama ori de câte ori se elaborează politici de protecție a consumatorilor pentru acest sector.

3.10   Ar trebui avute în vedere și aspecte cum ar fi noile oportunități create de mediul online pentru practicarea jocurilor de noroc, întrucât noile tehnologii au deschis mai multe căi în acest sens pentru persoanele care petrec mai mult timp acasă, cum ar fi pensionarii, gospodinele și șomerii. Trebuie să se garanteze că minorii, persoanele lipsite de capacitate civilă și persoanele cărora acest lucru nu le este permis – fie prin decizie proprie, fie printr-o hotărâre judecătorească – nu au acces la jocurile interactive online.

3.11   CESE solicită realizarea unui studiu cuprinzător la nivelul UE pentru a determina în mod complet profilul specific al dependenței atât în sectorul online, cât și în cel offline al jocurilor de noroc, astfel încât legislatorul UE să poată lua măsuri eficiente și bine direcționate pentru combaterea și prevenirea acestei probleme.

3.12   CESE consideră că o metodă eficientă pentru a reduce activitățile de spălare de bani ar fi ca statele membre să coopereze la nivelul UE pentru a combate activitatea ilegală de jocuri de noroc online extrem de răspândită în UE. Prin urmare, CESE solicită ca statele membre UE să pună în aplicare mecanisme eficiente în vederea îndeplinirii acestor obiective, ceea ce va duce, fără îndoială, la sporirea veniturilor provenite din impozitare.

3.13   Pe deasupra, CESE este ferm convins că Directiva privind spălarea banilor ar trebui extinsă dincolo de cazinouri, pentru a include alte activitățile de jocuri de noroc online, ceea ce ar conferi autorităților naționale puteri sporite pentru combaterea acestor activități infracționale.

3.14   Mai mult, în ceea ce privește aranjarea meciurilor, CESE consideră că integritatea sportului ar trebui menținută cu orice preț. CESE ia notă de contribuțiile operatorilor de pariuri publici și ale unor operatori privați la asigurarea integrității pariurilor sportive, de programele de educare pentru atleți și oficiali sportivi, precum și de sistemele de detectare timpurie și avertizare cu privire la un comportament dubios în materie de pariuri și de calitatea și dimensiunile lor variate. CESE consideră că este necesar un cadru pentru coordonarea eforturilor tuturor părților implicate, pentru a aborda problema la nivel global și a evita duplicarea resurselor. Ar trebui în special creat un sistem care să nu se limiteze la simpla detectare, ci să includă, de asemenea, măsuri preventive, de educare și de asigurare a punerii în aplicare.

3.15   În final, Cartea verde se referă și la finanțarea unor activități de binefacere și de interes public, precum și a unor evenimente pe care se bazează pariurile sportive online. CESE este în favoarea unui sistem prin care astfel de activități și evenimente să primească o parte din veniturile colectate din activitățile de jocuri de noroc. CESE solicită Comisiei să propună măsuri concrete pentru a menține astfel de mecanisme de finanțare naționale, așa cum se afirmă în Concluziile privind cadrul pentru jocurile de noroc și pariuri în statele membre UE, adoptate de Consiliul Competitivitate din 10 decembrie 2010. În plus, CESE consideră că ar trebui vegheat la evitarea utilizării unor astfel de „activități” pentru contracararea conotațiilor sociale negative ale jocurilor de noroc și pentru încurajarea practicării acestora în continuare pe baza faptului că o astfel de activitate este în beneficiul unei cauze bune. De asemenea, CESE solicită statelor membre să destineze o parte din veniturile obținute din impozitare finanțării tratamentelor preventive și de vindecare a dependenței de jocurile de noroc, precum și formării profesionale continue a lucrătorilor din sector.

4.   Stabilirea și autorizarea

4.1   Sectorul jocurilor de noroc online este caracterizat în prezent de fragmentare din cauza diferitelor regimuri naționale aplicate de statele membre UE.

4.2   Una dintre problemele majore cu care se confruntă sectorul este faptul că operatorii licențiați dintr-unul sau mai multe state membre își pot oferi serviciile consumatorilor din alt stat membru fără a avea autorizația statului membru respectiv, în cazul în care aceasta este necesară. Astfel de oferte sunt considerate „neautorizate” (6).

4.3   Pe de altă parte, între aprilie 2006 și februarie 2008, Comisia a trimis 12 scrisori de înștiințare oficială către 10 state membre și a trecut la stadiul de avize motivate în cazul a 7 dintre acestea. La 5 mai 2010, Comisia a încheiat procedurile împotriva Italiei, iar la 24 noiembrie 2010 Comisia a încheiat procedurile privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Franței. Comisia a inițiat proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva restricțiilor transfrontaliere impuse serviciilor de jocuri de noroc, în urma numeroaselor plângeri înaintate Comisiei pentru presupuse încălcări ale tratatului în vederea verificării proporționalității acestor restricții. CESE solicită Comisiei să decidă într-un mod tranșant cum va proceda cu cazurile în curs.

4.4   În ceea ce privește natura și statutul legal al jocurilor de noroc online, au apărut o serie de principii pe baza jurisprudenței actuale. În primul rând, serviciile de jocuri de noroc intră sub incidența articolului 56 din TFUE și ca atare sunt acoperite de regulile privind libertatea de prestare a serviciilor.

4.5   Întrucât serviciile de jocuri de noroc nu sunt în prezent supuse unor reguli uniforme la nivelul Uniunii, statele membre păstrează o „marjă de apreciere” (7) pentru a reglementa aceste servicii, care include restrângerea numărului de operatori, a tipurilor de jocuri oferite și a volumului acestora.

4.6   Conform jurisprudenței consacrate a Curții, operatorii autorizați într-un stat membru își pot furniza serviciile în alte state membre, cu excepția cazului când acestea din urmă impun restricții justificate prin rațiuni imperioase de interes public, cum ar fi protecția consumatorilor sau necesitatea generală de a menține ordinea publică.

4.7   Astfel de restricții trebuie să fie proporționate, nediscriminatorii și să facă parte dintr-o politică care este aplicată într-un mod coerent și sistematic.

4.8   CESE observă că principiul recunoașterii reciproce nu se aplică în sectorul jocurilor de noroc și că un stat membru poate considera că simplul faptul că un operator furnizează jocurile sale în mod legal în alt stat membru nu reprezintă o garanție suficientă că consumatorii de pe teritoriul statului membru respectiv vor fi protejați împotriva riscului fraudei și infracțiunii, ținând seama de dificultățile cu care se pot confrunta într-un astfel de context autoritățile statului membru de stabilire în evaluarea calităților profesionale și a integrității operatorilor.

4.9   Cu referire la punctul 4.8, este totuși clar că sectorul are nevoie de o certitudine juridică mai mare pentru a se dezvolta într-un mod coerent, respectând obiectivele privind ordinea publică, precum și principiile pieței interne. Consultarea inițiată de Cartea verde ar trebui să furnizeze un impuls important în această direcție.

4.10   În plus, CESE consideră că trebuie reglementată în mod strict publicitatea privind jocurile de noroc, pentru a asigura protecția grupurilor vulnerabile, cum ar fi minorii. Este deosebit de important să se stabilească limite pentru acest tip de publicitate, îndeosebi pentru a împiedica accesul minorilor și al persoanelor lipsite de capacitate civilă, pentru a preveni utilizarea de imagini, mesaje sau obiecte care ar putea aduce atingere, direct sau indirect, demnității persoanelor și drepturilor și libertăților fundamentale, precum și pentru a evita orice formă posibilă de discriminare rasială sau sexuală, de incitare la violență sau de desfășurare a unor activități infracționale.

5.   Sportul

5.1   Comisia dorește să se concentreze pe două întrebări legate de sport: (1) dacă evenimentele sportive în legătură cu care se realizează activități de pariuri ar trebui să primească un câștig economic echitabil din activitatea de pariuri asociată și (2) dacă există riscul „parazitismului”.

5.2   CESE observă că există multe tipuri de finanțare a activităților de interes public în statele membre. În anumite state membre, legislația națională impune de exemplu loteriilor naționale să direcționeze un procent fix din venitul lor direct către sport și/sau alte activități identificate ca fiind de interes public. În alte state membre, Trezoreria Națională direcționează un procent din venitul din impozite pe care îl generează din activitățile de jocuri de noroc către diferite activități alese de interes public.

5.3   CESE este de acord cu principiul conform căruia anumite procente fixe din venitul sau impozitul obținut din activitățile de jocuri de noroc să fie alocate direct sportului sau altor activități de interes public selectate.

5.4   CESE observă contribuția importantă adusă de loteriile naționale și de alte activități legale de jocuri de noroc la finanțarea sportului, în special a sportului de masă. CESE observă, de asemenea, că furnizarea de servicii transfrontaliere de jocuri de noroc și de pariuri online de către operatori stabiliți într-o anumită jurisdicție ar putea avea un impact negativ asupra finanțării sportului și a altor obiective de interes public într-o altă jurisdicție în care sunt furnizate aceste servicii.

5.5   Prin urmare, CESE solicită Comisiei să identifice impactul ofertelor transfrontaliere asupra acestei finanțări, să stabilească dacă această finanțare este disponibilă pentru sporturile se masă și să propună măsuri concrete pentru a asigura sportului o astfel de finanțare.

5.6   CESE are rezerve cu privire la posibila creare a „dreptului la sport” sau a dreptului la un câștig echitabil. CESE consideră că sunt necesare clarificări suplimentare pentru a înțelege ce se are în vedere printr-un drept la un câștig echitabil și dacă acesta va conduce la crearea la nivel european a unui nou drept de proprietate intelectuală pentru evenimente sportive.

5.7   Prin urmare, CESE solicită Comisiei să clarifice natura, domeniul de aplicare și impactul dreptului la un câștig echitabil, precum și baza legală aplicabilă acestuia.

5.8   Chestiunea „parazitismului” este o problemă fiscală și prin urmare CESE consideră că ar trebui lăsată în seama competenței naționale. CESE consideră însă că o abordare echitabilă care să asigure un câștig pentru toate părțile implicate trebuie discutată și convenită între statele membre. Este un subiect de dezbatere dificil la nivelul UE, însă o discuție mai aprofundată este necesară la un moment dat pentru a evita perturbări importante în sector.

5.9   CESE invită Comisia să clarifice dacă există într-adevăr o legătură între chestiunile legate de sport ridicate în Cartea verde și integritatea sportului sau dacă acestea sunt chestiuni separate care trebuie abordate individual. În plus, Comisia ar putea să clarifice dacă, în opinia sa, crearea unui drept la un câștig echitabil sau a unui drept la sport ar constitui de fapt un mijloc eficient pentru a asigura integritatea sportului.

6.   Asigurarea aplicării legii

6.1   O altă chestiune importantă care trebuie abordată urgent este furnizarea de servicii de jocuri de noroc ilegale pe teritoriul UE (8) în detrimentul protecției consumatorilor, al ordinii publice, precum și al finanțării obiectivelor de interes public.

6.2   Cooperarea între statele membre are o importanță capitală pentru protecția consumatorilor din UE împotriva operatorilor ilegali. În această privință, CESE consideră că o structură formalizată de cooperare în materie de reglementare la nivelul UE ar facilita această cooperare (9). În special, fiecare stat membru ar trebui să întocmească o listă a operatorilor licențiați pe teritoriul său. Toate aceste liste ar trebui puse la dispoziția Comisiei, a statelor membre, a organismelor naționale de reglementare și a consumatorilor. Cooperarea între statele membre ar trebui să includă, de asemenea, schimbul de bune practici.

6.3   CESE observă, de asemenea, că industria duce lipsă de date. Din acest motiv nu este posibilă o analiză adecvată a industriei și a dinamicii sale specifice. Având în vedere acest fapt, CESE propune să se stabilească la nivelul UE cerințe comune privind colectarea de date, care să fie impuse tuturor organismelor de reglementare, care la rândul lor să îi oblige pe toți deținătorii de licențe să prezinte datele cerute. Acestea pot fi apoi agregate la nivelul UE. Datele privind eforturile de închidere a site-urilor web ilegale ar fi, de asemenea, bine-venite, pentru a stabili eficiența eforturilor naționale de combatere a pieței negre.

6.4   Lupta împotriva operatorilor ilegali reclamă măsuri eficiente de asigurare a aplicării legii. CESE consideră că acesta este un punct slab care impune ca statele membre să ia mai multe măsuri pentru a-i împiedica pe furnizorii de jocuri de noroc ilegale să își ofere serviciile online; printre aceste măsuri s-ar putea număra introducerea unui regim de contravenții și sancțiuni. În consecință, Comitetul solicită Comisiei să examineze posibilitatea de a propune un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic care să oblige băncile, emitenții de carduri de credit și alți participanți la sistemele de plată din UE să blocheze tranzacțiile dintre clienții lor și furnizorii de jocuri de noroc ilegale, fără a împiedica tranzacțiile legitime. Aceasta ar putea include și blocarea activităților, scoaterea din funcțiune a mijloacelor prin care se prestează serviciile societății informaționale care susțin activitățile ilegale de jocuri de noroc și chiar confiscarea și distrugerea oricărui element legat de desfășurarea acestor activități.

Bruxelles, 26 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Directiva 2005/60/CE, JO L 309 din 25.11.2005, p. 15.

(2)  http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A6-2009-0064+0+DOC+XML+V0//RO.

(3)  http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/intm/118398.pdf.

(4)  C-212/08 Zeturf, hotărâre preliminară, hotărârea din 30 iunie 2011, punctul 39.

(5)  Placanica și alții, punctul 48; Liga Portuguesa și alții, punctul 59.

(6)  Cartea verde SEC(2011) 321 final, p. 6.

(7)  C-212/08 Zeturf, hotărâre preliminară, hotărârea din 30 iunie 2011, punctul 39.

(8)  A se vedea ultimul paragraf pe pagina 3 din Cartea verde.

(9)  Anumite state membre participă voluntar la Forumul european al organismelor de reglementare a jocurilor de noroc, cunoscut drept „GREF”, http://www.gref.net/.


ANEXĂ

la avizul Comitetului Economic și Social European

Următorul punct din avizul secțiunii a fost eliminat pentru a reflecta amendamentul adoptat de Adunarea Plenară, însă a obținut peste o pătrime din totalul voturilor exprimate [articolul 54 alineatul (4) din Regulamentul de procedură].

a)   Punctul 4.11

CESE invită Comisia să realizeze o evaluare a cerințelor și condițiilor care sunt stabilite în prezent în licențele naționale și în controalele realizate în diferite state membre cu scopul de a dezvolta un cadru comun de condiții care nu ar mai trebui apoi duplicate de fiecare dată când un posesor de licență dintr-o țară UE solicită o licență în altă țară, asigurând totodată protecția obiectivelor de interes public, așa cum se precizează în secțiunea 2 de mai sus.

Rezultatul votului asupra amendamentului:

Voturi pentru

:

73

Voturi împotrivă

:

46

Abțineri

:

18


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/91


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde „Cadrul de guvernanță corporativă al UE”

COM(2011) 164 final

2012/C 24/21

Raportor: dna Milena ANGELOVA

Coraportor: dl Denis MEYNENT

La 5 aprilie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Cartea verde – Cadrul de guvernanță corporativă al UE

COM(2011) 164 final.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 3 octombrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 168 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă și 14 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Comitetul Economic și Social European (CESE) salută intenția care stă la baza Cărții verzi pregătite de Comisia Europeană, însă recomandă cu fermitate (1) o definiție mai precisă și mai robustă a guvernanței corporative.

1.2   Cartea verde pune o serie de întrebări cu adevărat importante. Atunci când dă un răspuns la toate aceste întrebări, CESE ar dori să trimită la cele zece principii de bună guvernanță corporativă prezentate la punctul 2.14, solicitând în același timp Comisiei să adopte măsurile cuvenite pentru a se asigura că toate întreprinderile respectă aceste principii și normele operaționalizate relevante enumerate la punctul 2.15.

1.3   Cu toate acestea, dată fiind marea varietate a modelelor naționale de guvernanță corporativă, astfel cum se menționează la punctul 2.4, CESE consideră că este deosebit de dificil să se găsească o soluție unică potrivită pentru fiecare din acestea. Caracteristicile specifice care decurg din de legislație, tradiții, stilurile de a face afaceri și modelele comportamentale ale acționarilor diferă de la un stat membru la altul și fac foarte dificilă crearea unui cadru legislativ solid la nivelul UE.

1.4   Chiar dacă, în opinia CESE, cele mai multe dintre întrebările pe care le ridică Cartea verde au fost soluționate în codurile naționale privind guvernanța corporativă, acest fapt nu face mai puțin necesară o intervenție legislativă a UE, care să aibă domeniul de aplicare și anvergura prevăzute în Cartea verde, menită să îmbunătățească guvernanța corporativă în Uniunea Europeană, optimizând cadrul legislativ și normele fără caracter juridic obligatoriu.

1.5   Cu toate acestea, CESE solicită Comisiei să dea dovadă de prudență atunci când decide cu privire la inițiativele de reglementare. În această privință, se recomandă în mod insistent efectuarea unei evaluări atente a impactului înainte de elaborarea vreunui act legislativ.

1.6   CESE subliniază că, dacă dorește răspunsuri corespunzătoare la întrebările de la 16 la 25, Comisia ar trebui să realizeze și să facă public un studiu detaliat cu privire la evoluțiile recente și tendințele în materie de tipuri și structuri de acționariat, precum și importanța relativă a acționariatului sub aspectul acțiunilor deținute.

2.   Introducere

2.1   CESE salută inițiativa complexă a Comisiei, care vizează îmbunătățirea guvernanței corporative, obiectiv menționat în mai multe documente, și care este situată în centrul programului de reformă al Comisiei (2). Prezentul aviz prezintă și intenționează să dezvolte pozițiile CESE cu privire la documentele relevante publicate de Comisie până la această dată (3).

2.2   Cartea verde are ca obiectiv îmbunătățirea guvernanței corporative în Uniunea Europeană prin optimizarea sistemului legislativ și de instrumente juridice neobligatorii (soft law). Aceasta pune 25 de întrebări, împărțite în trei secțiuni, referitoare la componența și activitatea consiliului de administrație, rolul acționarilor și aplicarea abordării „aplică sau explică” (comply or explain), care stă la baza cadrului UE pentru guvernanța corporativă.

2.3   Răspunzând întrebărilor formulate în Cartea verde, CESE se referă la organul de conducere de la nivelul cel mai înalt dintr-o întreprindere, indiferent dacă acesta este un consiliu de administrație sau un consiliu de supraveghere. Într-adevăr, Comisia ar trebui să țină seama mai bine de caracteristicile specifice ale sistemelor unitare și ale celor dualiste. Eludând această chestiune și formulând o distincție scurtă (și greșită (4)) între consiliul de administrație și consiliul de supraveghere, Comisia nu recunoaște diversitatea sistemelor existente în Europa.

2.4   CESE solicită Comisiei să țină seama de diferențele dintre sistemele de guvernanță corporativă existente.

2.4.1   Sistemul de guvernanță corporativă britanic se caracterizează prin conceptul specific de „valoare pentru acționari” (sharehold value), piața de valori jucând un rol important în finanțarea întreprinderilor și în controlul corporativ exterior al acestora. Întreprinderile au o structură unitară a organelor de conducere și, de regulă, grade foarte reduse de concentrare a proprietății.

2.4.2   În același timp, în așa-numitul „model germanic” de guvernanță corporativă, întreprinderea este privită ca un parteneriat între diferiți participanți care au „un interes” în activitățile firmei. Pe lângă maximizarea valorii pentru acționari, firmele se ocupă de un complex mai vast de obiective strategice. Creditele bancare sunt mult mai importante pentru atragerea de capital pentru întreprinderi decât piețele de capital. Foarte adesea băncile dețin importante participații de capital, oferă servicii financiare și de consiliere și îi reprezintă pe acționari în organele de conducere ale întreprinderilor. Piața externă de control corporativ este aproape inexistentă, din cauza participațiilor tip bloc (block-holding) de mari dimensiuni și a participațiilor încrucișate. Procesul decizional managerial este consolidat prin influența directă a acționarilor într-un sistem dualist, în care, pe lângă acționari, sunt reprezentate și părțile interesate (5).

2.4.3   Între aceste două extreme, însă mai aproape de cea din urmă, este modelul latin de guvernanță corporativă. Acesta prezintă caracteristici similare ambelor modele, însă diferă prin rolul important al statului și ponderea proprietății familiale. După căderea regimului comunist și în cursul tranziției la o economie de piață, a început să se dezvolte, de asemenea, un nou model în noile state membre UE din Europa Centrală și de Est. Acest model nu este omogen – unele țări din regiune pun accentul pe valoarea pentru acționari, în timp ce altele se aseamănă modelelor continentale prin importanța acordată părților interesate (6). O trăsătură specifică comună este participarea relativ mare a salariaților la capital, ca urmare a procesului de privatizare, însoțită de o dezvoltare relativ slabă a piețelor de capital.

2.5   CESE salută obiectivul Cărții verzi, însă atrage atenția asupra faptului că definiția guvernanței corporative formulată de Comisie nu este suficient de cuprinzătoare; CESE consideră că aceasta trebuie să fie mai completă și propune un concept mai pertinent și mai general (7). Astfel, CESE solicită Comisiei să țină seama de faptul că principalul obiectiv al guvernanței corporative este de a asigura supraviețuirea și prosperitatea întreprinderii într-un mod durabil. În acest scop, organele de conducere trebuie să răspundă așteptărilor rezonabile ale acționarilor, asigurând în același timp un nivel de satisfacție rezonabil în comunitatea părților interesate – consumatori, parteneri, contractanți, furnizori și salariați (8).

2.6   CESE solicită Comisiei să studieze cu atenție și să țină seama de noile tipuri de acționari și de importanța lor relativă sub aspectul numărului de acțiuni deținute pe piața de capital din UE, întrucât formele tradiționale continentale de guvernanță corporativă au traversat o transformare dramatică începând de la mijlocul anilor '90. În contextul recrudescenței dereglementării și globalizării piețelor financiare, instituțiile financiare din întreaga Europă sunt din ce în ce mai afectate de presiunile concurențiale globale (9). Marile bănci private și cele mai mari companii cu reputație solidă (blue-chip companies) au renunțat treptat la relațiile strânse bancă-firmă. Concomitent cu acest proces de destrămare a sistemului de legături strânse cu băncile are loc un proces de creștere continuă în importanță a piețelor de capital pentru finanțarea întreprinderilor. Concurența în creștere de pe piețele de produse creează stimulente pentru ca întreprinderile europene să ajungă la o dimensiune și o putere de piață suficiente, în principal prin strategii de creștere externă și strategii de schimb de capital (equity swap) (10). Un aspect important este creșterea prezenței pe piețele de schimb europene a investitorilor instituționali străini (cu precădere britanici și americani), cum ar fi fondurile de pensii, fondurile mutuale sau fondurile speculative. Acești investitori sunt susținători fermi ai maximizării valorii pentru acționar și exercită o presiune suplimentară asupra modelelor de guvernanță corporativă tradiționale din Europa, în sensul trecerii de la o abordare bazată pe interesele părților interesate la o abordare bazată pe interesele pe termen scurt ale acționarilor.

2.7   CESE este de acord cu critica adusă de Comisie în ceea ce privește prejudiciile cauzate de orientarea pe termen scurt (short-termism) și asumarea de riscuri excesive – două elemente importante ale modelului de guvernanță corporativă, care s-au accentuat în ultimii douăzeci de ani. CESE consideră că întreprinderile ar trebui să urmărească o valoare adăugată pe termen lung prin intermediul unor politici durabile ceea ce, în multe cazuri, necesită continuarea modificării cadrului de guvernanță corporativă actual.

2.8   CESE susține necesitatea de a consolida rolul guvernanței corporative în perspectiva planificării unor măsurilor „pentru asigurarea creșterii durabile și pentru construirea unui sistem financiar internațional mai solid” (11). Respectarea unor principii de bună guvernanță corporativă este cu siguranță în beneficiul întreprinderilor, permițându-le acestora să își gestioneze procesele de afaceri și riscurile într-un mod mai eficace și să își atingă obiectivele, contribuind în același timp la sporirea bunăstării generale în UE. O astfel de politică îi ajută pe consumatori să obțină produse responsabile, pe baza unui comerț echitabil și a unor informații relevante. Expansiunea principiilor guvernanței corporative prin sistemul legislativ și de soft law către întreprinderile necotate reprezintă un proces care trebuie promovat și încurajat.

2.9   De asemenea, CESE atrage atenția asupra funcției sociale a întreprinderilor într-o societate favorabilă incluziunii și asupra necesității ca guvernanța acestora să includă principiile responsabilității sociale.

2.10   CESE recunoaște că în anumite modele de guvernanță corporativă reprezentanții lucrătorilor se numără printre membrii consiliului de administrație și contribuie direct la guvernanța corporativă. În ciuda acestor mecanisme, comitetele de întreprindere și alte mecanisme participative facilitează participarea salariaților la funcționarea întreprinderii. CESE propune includerea acestor considerații în documentul final al CE.

2.11   Întreprinderile cotate pot avea dimensiuni variabile, sub aspectul capitalului, al profitului sau al numărului de angajați, de la întreprinderi multinaționale de mari dimensiuni până la cele mai mici microîntreprinderi și IMM-uri constituite ca societăți. În dezbaterea cu privire la guvernanța corporativă, accentul este pus cu preponderență pe întreprinderile mai mari, având în vedere impactul economic și social al acestora, indiferent dacă au succes sau dacă dau greș. Măsurile de bună guvernanță corporativă ar trebui adaptate caracteristicilor și nevoilor IMM-urilor. Acest lucru este necesar întrucât resursele IMM-urilor sunt limitate, în special cele administrative și umane.

2.12   CESE solicită Comisiei ca, la planificarea schimbărilor din cadrul pachetului de măsuri privind guvernanța corporativă, să realizeze o evaluare aprofundată a impactului sub aspectul cheltuielilor, resurselor umane și reformelor legislative necesare, astfel încât viitoarea sa propunere să fie realistă (12). Cel mai bun mod de realizare a acestui obiectiv este de a ține seama de dimensiunea, structura și importanța întreprinderilor și de situația economică a grupurilor internaționale.

2.13   În versiunea sa finală, propunerea Comisiei trebuie să permită întreprinderilor cotate (iar în cazul extinderii, și întreprinderilor necotate) să își desfășoare efectiv activitatea și să rămână competitive, astfel încât creșterea economică și crearea de locuri de muncă să nu fie amenințate (13).

2.14   CESE solicită Comisiei ca în viitoarele sale propuneri legislative să creeze un echilibru între reglementare și soft law, inclusiv recomandările și codurile de guvernanță corporativă. Cu toate acestea, CESE este ferm convins că, pentru a asigura o guvernanță corporativă de calitate, toate codurile ar trebui să se bazeze pe următoarele principii:

2.14.1

Principalul obiectiv al guvernanței corporative constă în asigurarea supraviețuirii și a prosperității întreprinderii.

2.14.2

Organele de conducere ar trebui să acționeze în interesul întreprinderii, în concordanță cu așteptările acționarilor, care trebuie tratați în mod egal. Organele de conducere ar trebui să mențină un dialog activ cu comunitatea părților interesate, astfel încât să poată satisface așteptările acestora, pentru a asigura dezvoltarea durabilă pe termen lung a întreprinderii, generând bogăție și locuri de muncă.

2.14.3

Organele de conducere ar trebui să fie responsabile de întreaga performanță a întreprinderii, inclusiv de orientarea strategică, deciziile majore, gestionarea riscurilor, planificarea activității, monitorizarea eficace a administrării și raportare.

2.14.4

Componența organelor de conducere ar trebui concepută astfel încât să răspundă nevoii de expertiză complexă, in funcție de specificul industriei, de domeniul de activitate și de localizarea întreprinderii. De asemenea, acestea ar trebui să fie echilibrate în mod corespunzător sub aspectul autorității, al distribuției pe sexe, al numărului de administratori executivi și neexecutivi și al diversității de interese din rândul membrilor, astfel încât întreprinderea să beneficieze de o perspectivă mai vastă.

2.14.5

Membrii consiliului de administrație ar trebui să se poată angaja efectiv în realizarea sarcinilor lor, alocându-le suficient timp și efort. Deciziile acestora ar trebui să se bazeze pe informații corecte, relevante și recente.

2.14.6

Organele de conducere trebuie să conducă întreprinderea în interesul acesteia și ținând seama de interesele proprietarilor sau acționarilor acesteia, precum și de cele ale salariaților și ale societății în ansamblul său. Prin urmare, deciziile trebuie luate pe baza unor informații exacte, pertinente și actuale. Adevărata independență a acestor administratori ar trebui garantată prin limitarea mandatelor consecutive pe care le pot deține.

2.14.7

Întreprinderile ar trebui să stabilească politici de remunerare transparente. Aceste politici trebuie să fie acceptate de acționari. Remunerația membrilor organelor de conducere trebuie să corespundă amplorii sarcinilor, responsabilităților, realizării obiectivelor întreprinderii, precum și situației economice a acesteia, fiind necesar acordul acționarilor.

2.14.8

Întreprinderile ar trebui să comunice în mod precis și la timp toate chestiunile materiale legate de întreprindere. Ele ar trebui să-i încurajeze pe acționari să participe la adunările generale și ar trebui să fie deschise dialogului cu acționarii și alte părți interesate în ceea ce privește chestiunile de guvernanță corporativă.

2.14.9

Întreprinderile ar trebui să urmărească respectarea bunelor practici de guvernanță corporativă cuprinse în codurile naționale de guvernanță corporativă aplicabile, care reflectă trăsăturile specifice ale dezvoltării economice și ale legislației de pe plan local.

2.15   CESE promovează următoarele norme operaționalizate de guvernanță corporativă referitoare la activitatea organelor de conducere, care ar trebui introduse în codurile de guvernanță corporativă:

2.15.1

Într-o structură de guvernanță corporativă unitară, rolurile președintelui consiliului de administrație și al directorului general al întreprinderii trebuie separate.

2.15.2

Ar trebui să existe o procedură formală, riguroasă și transparentă pentru numirea noilor membri ai organelor de conducere.

2.15.3

Ar trebui ca toți membrii organelor de conducere să poată aloca suficient timp întreprinderii, astfel încât să-și îndeplinească așa cum se cuvine responsabilitățile.

2.15.4

Ar trebui ca toți membrii organelor de conducere să beneficieze de o formare introductivă atunci când devin membri ai acestor organe și să-și înnoiască și să-și împrospăteze în mod periodic aptitudinile și cunoștințele.

2.15.5

Organele de conducere ar trebui să realizeze o evaluare anuală formală și riguroasă cu privire la performanțele lor, precum și cele ale comitetelor și membrilor lor individuali.

2.15.6

Ar trebui să existe o procedură formală și transparentă de elaborare a politicii de remunerare a administratorilor executivi.

3.   Întrebări

3.1   Introducere

Întrebarea 1: Măsurile în domeniul guvernanței corporative ale UE trebuie să țină seama de mărimea întreprinderilor cotate? În ce mod? Trebuie instituit un regim diferențiat și proporțional pentru întreprinderile mici și mijlocii cotate? În acest caz, există definiții sau praguri adecvate? Dacă da, vă rugăm să sugerați moduri de adaptare a acestora pentru IMM-uri, după caz, atunci când răspundeți la întrebările de mai jos.

Piețele europene reglementate tranzacționează valori mobiliare aparținând unor diferite întreprinderi. Fiecare întreprindere prezintă caracteristici proprii, determinate de nivelul de dezvoltare economică și de sistemul de drept al fiecărui stat membru. Mărimea, structura și modelul de afaceri al întreprinderilor au un impact asupra guvernanței corporative. Cu toate acestea, dat fiind interesul și implicarea legitimă a diferitelor părți interesate în toate tipurile de întreprinderi, principiile guvernanței corporative prezentate la punctul 2.14 ar trebui să se aplice tuturor întreprinderilor cotate. Codurile de guvernanță corporativă ale statelor membre reprezintă o bună bază în acest sens, fiind totodată un mecanism eficace de monitorizare și control al performanțelor întreprinderilor (acest lucru este realizat de regulă de autoritatea de reglementare a pieței). CESE este de părere că ar trebui instituit un regim diferențiat și proporțional pentru IMM-urile cotate, ale căror acțiuni nu sunt tranzacționate în segmentele cele mai de sus ale piețelor reglementate.

Întrebarea 2: Trebuie luate măsuri la nivelul UE în domeniul guvernanței corporative pentru întreprinderile necotate? Trebuie să se concentreze UE asupra promovării elaborării și aplicării codurilor voluntare pentru întreprinderile necotate?

În fiecare stat membru există un număr semnificativ de întreprinderi necotate. CESE recunoaște că acestea pot fi la fel de importante pentru societate ca și întreprinderile cotate. Cu toate acestea, nu sunt necesare măsuri de guvernanță corporativă la nivelul UE pentru întreprinderile necotate în conjunctura actuală, întrucât elementele de bază ale guvernanței acestora ar trebui să fie reglementate de legislația națională privind societățile comerciale. Comisia ar trebui să evidențieze și să promoveze dezvoltarea și aplicarea, la nivel național, a codurilor voluntare pentru întreprinderile necotate, mai ales pentru cele care prezintă o importanță deosebită pentru societate, în special când este vorba de întreprinderi deținute de stat sau de autoritățile locale (14) și de întreprinderi care dețin o putere semnificativă pe piață.

3.2   Consiliile de administrație

Întrebarea 3: Ar trebui să urmărească UE asigurarea unei separări clare între funcțiile și responsabilitățile președintelui consiliului de administrație și cele ale directorului general?

CESE sprijină separarea între funcțiile și responsabilitățile președintelui consiliului de administrație și cele ale directorului general, întrucât acest lucru asigură o organizare mai eficientă a consiliului de administrație, creează un sistem de control mai bun și previne concentrarea puterii. Cu toate acestea, consideră că orice decizie privind separarea acestor funcții și responsabilități ar trebui să aparțină fiecărei întreprinderi (acționari și consiliu de administrație) și nu este de acord cu ideea unei reglementări europene care să impună acest tip de separație. Decizia finală ar trebui lăsată însă în seama politicii de guvernanță corporativă suverană a întreprinderii, deoarece există întreprinderi mici, ale căror consilii de administrație sunt alcătuite dintr-un număr minim de persoane. La nivel european, ar trebui să existe o recomandare fermă în sensul realizării acestei separări.

3.2.1   Membrii consiliului de administrație

Întrebarea 4: Ar trebui să definească politicile de recrutare cu mai multă precizie profilul administratorilor, inclusiv al președintelui consiliului de administrație, pentru a asigura faptul că aceștia au aptitudinile necesare și că gradul de diversitate al consiliului de administrație este adecvat? Dacă da, cum și la ce nivel de guvernanță (național, al UE sau internațional) poate fi realizat acest lucru?

Este de dorit ca în componența consiliilor de administrație să se regăsească un echilibru corespunzător între experiența, specializarea, competența și diversitatea membrilor, mai ales pentru a evita comportamentele mimetice și a încuraja apariția unor noi idei. În acest context ar putea fi luate în considerație o reprezentare mai largă a membrilor străini, echilibrul între femei și bărbați și reprezentarea lucrătorilor. În răspunsul său la o întrebare similară formulată în Cartea verde privind guvernanța corporativă în instituțiile financiare și politicile de remunerare  (15), CESE făcea observația, pe care o menține, că la formarea consiliului de administrație este de preferat să se analizeze competențele și experiența necesare unei anumite funcții și, în consecință, să se angajeze candidatul care îndeplinește cel mai bine criteriile. Este important ca din consiliul de administrație să facă parte administratori care să fi dat dovadă de integritate, competență și dedicare, întreprinderii revenindu-i dreptul de a aprecia dacă aceste condiții sunt îndeplinite.

Întrebarea 5: Trebuie să li se solicite întreprinderilor cotate să precizeze dacă aplică o politică de diversitate și, în caz afirmativ, să descrie obiectivele și conținutul principal al acestei politici și să raporteze cu regularitate cu privire la desfășurarea ei?

Codurile de guvernanță corporativă recomandă sau impun comunicarea informațiilor pe baza principiului „aplică sau explică”. În consecință, comunicarea politicii de diversitate ar trebui să fie „obligatorie” pentru întreprinderile care au acceptat/au aderat la aceste coduri. Pentru întreprinderile care nu au făcut acest lucru, raportarea cu privire la politica în materie de diversitate ar putea fi promovată ca un avantaj sub aspectul punerii în practică a principiilor transparenței și comunicării informațiilor.

Întrebarea 6: Trebuie să li se solicite întreprinderilor cotate să asigure un mai bun echilibru între femei și bărbați în consiliile de administrație? Dacă da, cum anume?

CESE remarcă faptul că rolul femeilor în viața corporativă și socială a UE a crescut fără nici un dubiu, existând în prezent o mai bună reprezentare a acestora în toate domeniile, în concordanță cu sistemul de valori european (16), lucru pe care îl consideră pozitiv. În acest context, facem trimitere la Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 (17), la inițiativa intitulată „Femei în consiliul de administrație” (18), lansată de vicepreședinta Comisiei, dna Viviane Reding, și la Rezoluția nelegislativă referitoare la femei și conducerea întreprinderilor, adoptată de Parlamentul European la 6 iulie 2011 (19).

CESE recunoaște faptul că participarea femeilor la procesul decizional este încă insuficientă. Echilibrul dintre bărbați și femei ar putea aduce noi perspective și ar trebui încurajat. Femeile trebuie să aibă acces la toate posturile pentru care au experiența, competențele și calificările necesare. Bineînțeles, un loc în consiliul de administrație ar trebui să fie în primul rând o chestiune de competență și nu de sex, trebuind să fie stabilite criteriile fundamentale care să garanteze numirea unor membrii ai consiliului de administrație care dețin un echilibru optim între educație, know-how, experiență, cunoștințe și aptitudini, astfel încât să se permită întreprinderilor să își îndeplinească obiectivele și să satisfacă așteptările rezonabile ale acționarilor și ale altor părți interesate.

3.2.2   Disponibilitate și timp dedicat

Întrebarea 7: Credeți că trebuie să existe o măsură la nivelul UE de limitare a numărului de mandate pe care le poate deține un administrator neexecutiv? Dacă da, cum ar trebui să fie formulată această măsură?

Numărul de mandate pe care un administrator neexecutiv le poate deține simultan ar trebui, în principiu, limitat, însă nu este ușor să se stabilească în mod arbitrar un număr precis. În opinia CESE, trebuie găsit totuși un echilibru rezonabil, astfel încât administratorii să își desfășoare activitatea în mod corespunzător, dispunând de timp suficient pentru studierea dosarelor, pentru a participa la reuniuni ale comitetelor de specialitate, pentru a beneficia de formare profesională și pentru a face verificări, în special în ceea ce privește contabilitatea întreprinderii etc. În orice caz, pentru fiecare mandat, administratorii ar trebui să dispună de timpul necesar îndeplinirii funcțiilor lor.

3.2.3   Evaluarea consiliului de administrație

Întrebarea 8: Trebuie încurajate întreprinderile cotate să recurgă cu regularitate la o evaluare externă (de exemplu, la fiecare trei ani)? Dacă da, cum anume?

Trebuie promovate bunele practici de guvernanță corporativă și trebuie construite și aplicate mecanisme pentru a-i informa mai bine pe investitori, acționari, consumatori, salariați și alte părți interesate, precum și societatea în ansamblul său, cu privire la indicatorii de guvernanță corporativă. Un pas în această direcție ar putea fi încurajarea definirii unor indici bursieri și ratinguri independente ale bunelor practici în materie de guvernanță. Atunci când este cazul, președinții sau consiliile de supraveghere ar putea contracta evaluări externe sau ar putea solicita rapoarte specifice pentru uz intern din partea comitetelor de audit. Aceasta este considerată a fi o bună practică, putând fi extinsă către întreprinderile necotate, la care se face referire în cadrul întrebării numărul 2.

3.2.4   Remunerarea administratorilor

Întrebarea 9: Trebuie să fie obligatorie comunicarea politicii de remunerare, a raportului anual privind remunerarea (un raport cu privire la modul de aplicare a politicii de remunerare în anul precedent) și a remunerărilor individuale ale administratorilor executivi și neexecutivi?

CESE consideră că acționarii, investitorii potențiali și toate părțile interesate trebuie să dispună de informații suficiente și precise despre organele de conducere ale întreprinderilor și sistemele de motivare a cadrelor superioare de conducere, precum și structura acestora și în special despre politica de remunerare a întreprinderii (20) (a se vedea punctul 2.14.7). De aceea, CESE consideră că fiecare întreprindere ar trebui să publice o declarație clară și care să poată fi înțeleasă cu ușurință cu privire la politica sa de remunerare, care să conțină în special informațiile prevăzute la articolul 5 din Recomandarea 2009/384/CE din 30 aprilie 2009 (21).

Întrebarea 10: Politica de remunerare și raportul privind remunerarea trebuie să fie supuse, în mod obligatoriu, votului acționarilor?

CESE susține propunerea, având în vedere faptul că acționarii trebuie informați și, în același timp, trebuie să aibă dreptul de a accepta viitoarea politică și de a primi rapoarte privind remunerațiile. Inițiativa propusă acționarilor la adunarea generală a acestora trebuie însă discutată și aprobată în prealabil de întregul consiliul, reflectând noile practici existente în Germania ca urmare a legii din 2009 privind asigurarea caracterului adecvat al salariilor administratorilor.

3.2.5   Gestionarea riscului

Întrebarea 11: Sunteți de acord ca „apetitul pentru risc” al întreprinderii să fie aprobat de consiliul de administrație, să intre în responsabilitatea acestuia și să facă obiectul unui raport consistent al consiliului de administrație către acționari? Ar trebui să includă aceste obligații de informare și principalele riscuri societale relevante?

CESE dorește să atragă atenția asupra faptului că raportarea la timp a riscurilor contribuie la consolidarea încrederii între organele de conducere ale întreprinderilor și părțile interesate. În prezent, codurile de guvernanță corporativă recomandă introducerea și menținerea unor sisteme stabile de gestionare a riscurilor, întreprinderile care se conformează acestor coduri trebuind să declare cum funcționează aceste sisteme și cu ce dificultăți se confruntă în acest context.

Trebuie să se țină pe deplin seama de riscurile sociale și de cele societale, nu numai în cadrul sistemelor interne de supraveghere și control al riscurilor, ci și în ceea ce privește informarea cu privire la acestea, în concordanță cu recomandările OCDE (22). Cu alte cuvinte, consiliul de administrație sau consiliul de supraveghere nu ar trebui numai să valideze și să controleze apetitul pentru risc al întreprinderii (financiar, social și de mediu), ci ar trebui, de asemenea, să prezinte un raport substanțial acționarilor, salariaților și reprezentanților lor, precum și altor părți interesate, în concordanță cu mecanismele de comunicare a informațiilor prevăzute în coduri.

Întrebarea 12: Sunteți de acord să intre în responsabilitatea consiliului de administrație asigurarea faptului că măsurile de gestionare a riscurilor luate de întreprindere sunt eficace și corespund profilului său de risc?

Da. Atunci când există reguli, organele de conducere sunt și trebuie să fie responsabile de asigurarea faptului că gestionarea riscurilor este eficace și corespunde profilului de risc al întreprinderii. În consecință, asigurarea unor mecanisme eficace de gestionare a riscurilor intră în responsabilitatea consiliului de administrație, ca și celelalte elemente ale strategiei de afaceri a întreprinderii. În rapoartele lor, administratorii trebuie să furnizeze informații cu privire la activitățile întreprinderii și orice riscuri asociate acestora. Principiile adoptate de European Issuers privind funcționarea sistemelor de gestionare a riscurilor și de audit (23) vin în sprijinul acestei idei.

3.3   Acționarii

3.3.1   Orientarea pe termen scurt a piețelor de capital

Întrebarea 13: Vă rugăm să indicați normele juridice în vigoare ale UE care, în opinia dumneavoastră, sunt susceptibile să încurajeze orientarea neadecvată a investitorilor către termenele scurte și să sugerați modul în care acestea pot fi modificate pentru a preveni un astfel de comportament.

Apariția noilor investitori cum ar fi fondurile speculative și influența structurii de motivare a managerilor de active au modificat profund piețele de capital. Actualul regulament european în materie de fuziuni și achiziții nu împiedică ofertele publice de cumpărare ostile, al căror unic scop este creșterea pe termen scurt a prețului acțiunilor, în detrimentul valorii adăugate de care ar beneficia pe termen lung acționarii și părțile interesate. De aceea, el ar trebui modificat în mod corespunzător. CESE consideră comunicarea informațiilor mai eficace atunci când are loc sub forma unui proces în dublu sens. Întrucât întreprinderile cotate din UE sunt supuse unor numeroase condiții legale care le obligă să comunice la timp orice informații reglementate, informații sensibile sub aspectul prețurilor sau informații din interior, ar fi util dacă investitorii instituționali ar fi, la rândul lor, supuși unei obligații legale de a-și comunica politicile de investiții. Aceasta ar aduce beneficii pentru întreprinderea investitorului cum ar fi previzibilitatea în cazul unor operațiuni potențiale de mobilizare de capital, mai multă transparență și posibilitatea ca întreprinderile cotate să își stabilească o politică de relații cu investitorii pe termen lung.

CESE propune Comisiei să revizuiască normele de contabilitate pentru solvabilitatea fondurilor de pensii, astfel încât să fie posibilă estimarea problemelor potențiale. În același scop ar putea fi revizuit și ciclul scurt al cerințelor de raportare financiară.

3.3.2   Relația de agenție dintre investitorii instituționali și managerii de active

Întrebarea 14: Trebuie luate măsuri cu privire la structura stimulentelor și la evaluarea performanței managerilor de active care gestionează portofoliile investitorilor instituționali pe termen lung?

Da, structura stimulentelor și, mai ales, politica de remunerare pentru managerii portofoliilor investitorilor instituționali pe termen lung trebuie comunicate. CESE solicită Comisiei să ia măsuri pentru a evita conflictele de interese în procesul de gestionare a activelor, precum și pentru a restricționa tranzacțiile atunci când nu se ține seama de interesul clientului.

Întrebarea 15: Ar trebui să promoveze legislația UE monitorizarea mai eficientă a managerilor de active de către investitorii instituționali în ceea ce privește strategiile, costurile, tranzacțiile și gradul de implicare al managerilor de active în activitatea companiilor beneficiare ale investițiilor? Dacă da, în ce mod?

CESE consideră că sunt necesare cerințe mai stricte privind companiile beneficiare ale investițiilor. Aceasta se poate realiza prin comunicarea de informații de către managerii de active referitoare la politica lor privind companiile beneficiare ale investițiilor. În majoritatea cazurilor, strategiile și cheltuielile sunt bine reglementate la nivel de contract, precum și în ceea ce privește procedurile de comunicare a informațiilor.

3.3.3   Alte posibile obstacole în calea implicării investitorilor instituționali

Întrebarea 16: Trebuie să prevadă normele UE o anumită independență a organismului director al managerilor de active, de exemplu față de societatea-mamă, sau sunt necesare alte măsuri (legislative) pentru a încuraja divulgarea și gestionarea conflictelor de interese?

Da, CESE solicită norme clare, stricte la nivelul UE, care să impună un anumit grad de independență a organismului director al managerilor de active și să impună divulgarea și gestionarea conflictelor de interese. De asemenea, managerii de active trebuie încurajați să se alăture inițiativelor voluntare cum ar fi cea constând în acceptarea codurilor de guvernanță corporativă și divulgarea informațiilor care depășesc volumul minim actual stabilit de lege.

Întrebarea 17: Care ar fi cel mai bun mod în care UE ar putea să faciliteze cooperarea dintre acționari?

CESE recomandă ca prim pas clarificarea cadrului legal și identificarea unor modalități de încurajare a cooperării dintre investitorii pe termen lung.

Având în vedere tehnologiile informațiilor existente în prezent și prețul lor accesibil, o cooperare între acționari prin intermediul internetului este pe deplin posibilă și poate fi foarte eficace. În acest scop ar putea fi instituite forumuri specifice, pe baza unui sprijin instituțional, și în special pe baza cooperării părților interesate și a organizațiilor lor.

3.3.4   Consilierii de vot (proxy advisors)

Întrebarea 18: Trebuie să solicite legislația UE o mai mare transparență din partea consilierilor de vot, de exemplu cu privire la metodele analitice folosite, la conflictele de interese și la politica de gestionare a acestora, precum și precizarea dacă aplică sau nu un cod de conduită? Dacă da, care este cel mai bun mod de a realiza acest lucru?

CESE propune să se impună noi cerințe, astfel încât să se sporească transparența serviciilor furnizate de consilierii de vot. Aceștia trebuie să divulge la timp, nu numai clienților lor, dar și întreprinderilor, existența oricărui conflict de interese atunci când votează sau când oferă servicii de consultanță cu privire la modul în care ar trebui să se voteze, după cum trebuie să-și comunice și politicile de prevenire a unor astfel de conflicte. De asemenea, ar trebui avut în vedere un mecanism de supraveghere corespunzător.

Întrebarea 19: Credeți că sunt necesare alte măsuri (legislative), de exemplu restricții privind capacitatea consilierilor de vot de a furniza servicii de consultanță întreprinderilor beneficiare ale investițiilor?

Da, acest lucru nu i-ar stânjeni pe emitenții cu o reputație solidă și ar contribui în același timp la prevenirea conflictelor de interese potențiale. Consilierii de vot nu trebuie să ofere servicii de consultanță întreprinderilor cu privire la care îi consiliază pe proprii clienți.

3.3.5   Identificarea acționarilor

Întrebarea 20: Credeți că este nevoie de un mecanism tehnic și/sau juridic european care să îi ajute pe emitenți să-și identifice acționarii în vederea facilitării dialogului pe teme de guvernanță corporativă? Dacă da, credeți că acest lucru ar putea fi benefic și pentru cooperarea dintre investitori? Vă rugăm să dați detalii (de exemplu, obiectivul sau obiectivele urmărite, instrumentul preferat, frecvența, nivelul de detalii și alocarea costurilor).

CESE atrage atenția asupra faptului că procesul de desemnare a unor astfel de mecanisme ar trebui să ia în considerare caracteristicile specifice legislației naționale din domeniul protecției datelor cu caracter personal (24). Din acest motiv, ar fi preferabil ca problema să fie soluționată la nivel național mai degrabă decât la nivel european. O măsură posibilă ar putea fi să se recomande instituțiilor naționale care le dețin să includă în registrele acționarilor o adresă internet, ceea ce ar extinde posibilitățile de comunicare între emitenți și acționarii lor.

3.3.6   Protecția acționarilor minoritari

Întrebarea 21: Considerați că acționarii minoritari au nevoie de drepturi suplimentare pentru a-și putea reprezenta interesele în mod eficient în întreprinderile cu acționari dominanți sau care dețin controlul?

Nu, nu este necesar. Ultimele modificări ale cadrului legislativ european în materie de protecție a drepturilor acționarilor și facilitare a participării lor la adunările generale au creat un sistem bun, care oferă acționarilor posibilitatea de a primi informații, de a participa cu ușurință la adunările generale și de a-și exercita totalitatea drepturilor lor. La o eventuală introducere a unor noi drepturi complementare ar trebui să se cântărească cu atenție interesele acționarilor minoritari și ale celor care dețin controlul, astfel încât procedurile de luare a unor decizii importante să nu fie blocate. Prezența unui acționar care deține controlul ar putea garanta un control suplimentar asupra componenței și activităților consiliului de administrație.

Întrebarea 22: Considerați că acționarii minoritari au nevoie de mai multă protecție împotriva tranzacțiilor cu părțile afiliate? Dacă da, ce măsuri ar putea fi luate?

Da, deoarece tranzacțiile cu părțile afiliate ar putea fi adesea o sursă potențială de conflicte de interese. Ar trebui să existe o reglementare uniformă la nivel european a tranzacțiilor cu părțile afiliate. Aceasta ar trebui să fie clară și, în același timp, suficient de flexibilă pentru a împiedica întreprinderile să facă greșeli majore și nu ar trebui să permită autorităților de reglementare să ia decizii arbitrare în cazul unor texte neclare și interpretabile.

3.3.7   Participarea angajaților la capital

Întrebarea 23: Există măsuri care pot fi luate pentru promovarea la nivelul UE a participării angajaților la capital? Dacă da, care sunt acestea?

Nu, CESE nu consideră că acest lucru este necesar la nivel european. În etapa actuală, este mai mult decât suficient ca această posibilitate să existe în principiu, fără a constitui o obligație; ea ar putea fi folosită când aplicarea ei se impune.

Motivarea salariaților și a lucrătorilor oferindu-le drepturi de proprietate sub forma acțiunilor ar putea fi folosită pentru a crește angajamentul și productivitatea acestora, însă acest lucru nu trebuie în niciun caz să constituie un substitut pentru remunerația existentă sau să reprezinte un obstacol în negocierea colectivă a salariilor ori să înlocuiască celelalte forme de participare, menționate la punctul 2.9. Această decizie trebuie însă să fie luată în mod independent de fiecare întreprindere, deoarece s-ar putea ca măsura să nu fie întotdeauna adecvată (25).

3.4   Cadrul „aplică sau explică” – monitorizarea și aplicarea codurilor de guvernanță corporativă

Întrebarea 24: Sunteți de acord să li se solicite întreprinderilor care se abat de la recomandările codurilor de guvernanță corporativă să furnizeze explicații detaliate ale acestor abateri și să descrie soluțiile alternative adoptate?

Da. Uneori ar putea exista motive foarte bune pentru aceste abateri. Când sunt explicate și motivate, interesele întreprinderii sunt protejate în aceeași măsură ca și interesele investitorilor care ar fi informați de necesitatea unor astfel de abateri. În caz contrar, rolul codurilor ca instrument de promovare a bunelor practici în materie de guvernanță corporativă ar fi subminat.

Întrebarea 25: Sunteți de acord ca organismele de monitorizare să fie autorizate să verifice calitatea informațiilor conținute în explicațiile furnizate în declarațiile de guvernanță corporativă și să solicite întreprinderilor completarea explicațiilor, dacă este necesar? Dacă da, care ar trebui să fie, mai exact, rolul lor?

Da. Aceste informații sunt cu siguranță importante pentru părțile interesate și pentru investitori și ar trebui să fie avute în vedere la luarea deciziilor cu privire la investiții. Autoritățile de reglementare trebuie să aibă acest drept prin analogie cu restul informațiilor comunicate de către întreprinderile emitente. Pe lângă rolul lor de monitorizare și, în rare ocazii, de educare (de exemplu, în caz de riscuri societale importante), acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a interveni. În caz contrar, încrederea în declarațiile de guvernanță corporativă va scădea, iar investitorii și celelalte părți interesate vor considera că există mai multe riscuri.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  JO C 84, 17.3.2011, p. 13.

(2)  Pe lângă cele două Cărți verzi, COM(2010) 284 final și COM(2011) 164 final, CE a publicat și o serie de documente legate de guvernanța corporativă [de ex., СОМ(2010) 561 final, СОМ(2010) 579 final]. Această problematică este prezentă și în inițiativa legislativă de bază a Comisiei – Actul privind piața unică [СОМ(2010) 608 final].

(3)  JO C 84, 17.3.2011, p. 13, JO C 248, 25.8.2011, p. 92 și 101.

(4)  „Termenul de «consiliu de administrație» utilizat în prezenta Carte verde se referă, în principal, la rolul de supraveghere exercitat de administratori.”, p. 5. Dacă consiliile de supraveghere au cu adevărat un rol de supraveghere, atunci consiliile de administrație pot avea un rol de conducere, participând la procesul decizional strategic (fuziuni/achiziții, vânzare/cumpărare de întreprinderi).

(5)  A se vedea: J. Weimer și J. Pape, A Taxonomy of Systems of Corporate Governance, Theory Papers in Corporate Governance (O taxonomie a sistemelor de guvernanță corporativă – Studii teoretice privind guvernanța corporativă), vol 7 (2), aprilie 1999, Blackwell Publishers.

(6)  A se vedea: A. Vliegenthart, Transnational actors and the converging corporate governance regulation in ECE (Actorii tranzacțiilor și convergența reglementărilor în materie de guvernanță corporativă în Europa Centrală și de Est), Central and East European International Studies Association (CEEISA), 2006.

(7)  JO C 84, 17.3.2011, p. 13.

(8)  Ibid. punctul 2.4.

(9)  J. Fichtner, Activist hedge funds and the erosion of Rhenish capitalism: The impact of impatient capital (Fondurile speculative „activiste” și erodarea capitalismului renan: impactul investițiilor de capital bazate pe o viziune pe termen scurt), Working Paper Series nr. 17 CCGES/CCEAE 2009.

(10)  M. Goyer, Varieties of Institutional Investors and National Models of Capitalism: The Transformation of Corporate Governance in France and Germany (Diferite tipuri de investitori instituționali și de modele naționale de capitalism: transformarea guvernanței corporative în Franța și în Germania), POLITICS & SOCIETY, vol. 34, nr. 3, septembrie 2006, p.399-430.

(11)  Comunicatul miniștrilor de finanțe și guvernatorilor băncilor naționale ai G20, 5 septembrie 2009.

(12)  JO C 248, 25.8.2011, p. 101.

(13)  JO C 84, 17.3.2011, p. 13.

(14)  OCDE a elaborat un standard internațional pentru a sprijini guvernele să își îmbunătățească modul în care își exercită dreptul de proprietate. A se vedea Orientările OCDE privind guvernanța corporativă în întreprinderile proprietate de stat (Guidelines on Corporate Governance of State-Owned Enterprises), OCDE 2005.

(15)  JO C 84, 17.3.2011, p. 13.

(16)  A se vedea articolele 2 și 3 alineatul (3) din Tratatul de la Lisabona, JO C 83 din 30.3.2010, p. 17.

(17)  http://www.equalities.gov.uk/pdf/EN_document_travail%5Bmain%5D.pdf

(18)  http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/reding/womenpledge/index_en.htm.

(19)  http://www.europarl.europa.eu/oeil/file.jsp?id=5862452&noticeType=null&language=en, http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A7-2011-0210+0+DOC+XML+V0//RO.

(20)  JO C 84, 17.3.2011, p. 13.

(21)  JO L 120, 15.5.2009, p. 30.

(22)  „Cadrul de guvernanță corporativă impune sau încurajează consiliile să țină seama de interesele părților interesate și să facă public modul în care realizează acest lucru în legătură cu chestiunile de importanță majoră”, OCDE, 2006, Motodologie de evaluare a punerii în aplicare a principiilor de guvernanță corporativă ale OCDE, p. 112.

(23)  EuropeanIssuers reprezintă o organizație umbrelă de asociații de emitenți – a se vedea http://www.europeanissuers.eu/_mdb/position/200_Towards_Common_Principles_for_ICRM_European_Companies__final_100127.pdf

(24)  JO C 248, 25.8.2011, p. 123.

(25)  JO C 51 din 17.2.2011, p. 1.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/99


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – „Împreună pentru o nouă creștere”

COM(2011) 206 final

2012/C 24/22

Raportor: dna Benedicte FEDERSPIEL

Coraportori: dl Martin SIECKER și dl Ivan VOLEŠ

La 13 aprilie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – „Împreună pentru o nouă creștere”

COM(2011) 206 final.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 3 octombrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 150 de voturi pentru și 4 abțineri.

1.   Introducere

1.1   Comitetul Economic și Social European (CESE) a urmărit îndeaproape evoluția pieței unice din perspectiva societății civile, înființând în acest scop, în 1994, Observatorul pieței unice (OPU). CESE contribuit la inițiativa Comisiei de a relansa și a revitaliza piața unică, însă regretă că aceasta nu a preluat integral rapoartele Monti, Lamassoure, González, Grech și Herzog, în sensul de a pune efectiv la dispoziția consumatorilor și al cetățenilor o piață unică, după cum solicita PE în rezoluția sa din 20 mai 2010.

1.2   În avizul său pe tema Actului privind piața unică (1), CESE a identificat mai multe măsuri care lipseau din acest act. Pârghiile care lipsesc includ taxele pentru drepturile de autor, revizuirea Directivei privind drepturile de autor, neutralitatea rețelei, protecția datelor, protecția investitorilor, protocolul privind progresele sociale, statutele societăților private europene, achizițiile publice electronice, agențiile europene de rating al creditelor, egalitatea de gen, microîntreprinderile și întreprinderile familiale, măsurile destinate susținerii lansării de noi întreprinderi și extinderii celor existente, cardurile de credit și de debit, plățile electronice, creditul de consum și supraîndatorarea, transferurile interbancare, tineretul, precum și măsuri pentru implementarea pe deplin a monedei euro și consolidarea funcționării zonei unice de plăți în euro (SEPA) etc.

1.3   Comitetul a selectat un anumit număr de priorități pentru piața unică integrată, multe dintre ele figurând acum pe lista de măsuri prioritare, denumite cele 12 pârghii: Carta drepturilor fundamentale, ca parte integrantă a pieței unice; serviciile; serviciile financiare cu amănuntul; serviciile de interes general (SIG); dezvoltarea durabilă; întreprinderile mici și mijlocii și celelalte forme de activitate antreprenorială; concurența; standardizarea; piața unică digitală; guvernanța întreprinderilor și participarea lucrătorilor; libera circulație a lucrătorilor și libertățile economice: legislația privind achizițiile publice; dimensiunea externă; accesul la justiție/la acțiune colectivă.

2.   Sinteza comunicării Comisiei

2.1   Piața internă are neajunsuri, evidențiate de Mario Monti în raportul său „O nouă strategie pentru piața unică”, precum și de Parlamentul European, în raportul dlui Louis Grech, „Crearea unei piețe unice pentru consumatori și cetățeni”. Pentru a le remedia, trebuie elaborată o strategie proactivă și transversală. Este vorba despre stoparea fragmentării pieței și despre eliminarea barierelor și piedicilor din calea circulației serviciilor, a inovării și a creativității. De asemenea, este vorba și despre întărirea încrederii cetățenilor în piața lor internă și despre punerea la dispoziția consumatorilor a tuturor avantajelor pe care le implică această piață.

2.2   Pentru a răspunde acestor provocări, Comisia a pus în dezbatere 50 de propuneri, prezentate în comunicarea sa intitulată „Către un Act privind piața unică” (2). Pe baza contribuțiilor prezentate în dezbaterea publică, Comisia a identificat 12 pârghii. Pentru fiecare dintre acestea, Comisia propune ca UE să adopte, până la sfârșitul anului 2012, o acțiune-cheie care să stimuleze creșterea și să întărească încrederea cetățenilor.

2.3   Pentru ca acțiunile propuse să producă efectele așteptate în termeni de creștere economică și locuri de muncă, trebuie să fie îndeplinite condițiile pentru elaborarea și aplicarea lor eficientă. Sunt cel puțin patru astfel de condiții: (1) îmbunătățirea dialogului cu societatea civilă în ansamblu; (2) un parteneriat strâns cu diferiții participanți la piață; (3) furnizarea eficientă de informații către cetățeni și întreprinderi; (4) monitorizarea îndeaproape a punerii în aplicare a legislației privind piața unică. La sfârșitul anului 2012 se va intra într-o nouă etapă de dezvoltare a pieței unice. Analizele se vor baza pe un studiu economic cuprinzător, ale cărui rezultate ar trebui să permită identificarea nișelor în care există un potențial de creștere neexploatat și, dacă este cazul, deblocarea de noi pârghii pentru creștere. De asemenea, Comisia va avea grijă să consulte societatea civilă și toți actorii de pe piața unică, prin intermediul noilor sale instrumente de guvernanță.

3.   Observații generale și recomandări

3.1   CESE salută ambiția Comisiei de a accelera creșterea economică și a consolida încrederea în piața unică. Comitetul reamintește că piața unică este un element central al integrării europene, cu capacitatea de a asigura beneficii pe care părțile interesate europene le înregistrează direct și de a genera creștere durabilă pentru economiile europene. În actualul context, o piață unică funcțională și orientată către viitor nu este numai dezirabilă, dar și esențială pentru viitorul politic și economic al Uniunii Europene. Pentru a se asigura aceste beneficii, este esențial ca propunerile Comisiei să fie ambițioase și să depășească abordarea provocărilor de importanță redusă, de detaliu.

3.2   Comitetul recunoaște că comunicarea Comisiei este doar a doua etapă a procesului și că este necesar să urmeze multe altele. Comunicarea prezintă opțiunea Comisiei de a continua cu 12 pârghii dintre cele 50 de propuneri inițiale prezente în Comunicarea „Către un Act privind piața unică”. Comitetul a observat că mai multe din pârghiile propuse nu erau noi, așa cum s-a promis, deoarece au fost deja incluse în programele de lucru ale Comisiei pentru 2010 și 2011 (3).

3.3   Pe lângă aceasta, Comitetul ar dori să înțeleagă logica procesului care a făcut ca abordarea politică generală ce stă la baza realizării pieței unice să determine în cele din urmă Comisia să aleagă douăsprezece pârghii dintre multe altele. Acest proces în sine nu reiese nici din comunicare, nici din analiza măsurilor în cauză.

3.4   CESE invită Comisia să se aplece în continuare asupra propunerilor rămase, enumerate în comunicarea inițială [COM(2010) 608 final], care nu sunt incluse printre cele 12 pârghii. De asemenea, recomandă Comisiei să ia în considerare pârghiile care lipsesc (a se vedea punctul 1.2) și care au fost prezentate în avizul anterior al Comitetului referitor la Actul privind piața unică. Comitetul dorește să fie informat în legătură cu evoluțiile din ambele domenii și reamintește Comisiei că sunt necesare acțiuni de monitorizare rapide pentru a garanta că evoluția pieței unice poate avea efecte pozitive asupra creșterii economice europene în viitorul apropiat.

3.5   Sunt deja în pregătire mai multe propuneri, a căror prezentare este planificat să aibă loc înainte de sfârșitul anului. CESE se așteaptă să fie consultat de către Comisie cu privire la ele și la alte propuneri concrete, pentru a exprima punctele de vedere ale tuturor părților interesante relevante. CESE este gata să participe la evaluarea efectelor noii legislații asupra pieței unice și este gata să contribuie la un studiu economic cuprinzător, ale cărui rezultate să facă posibilă identificare nișelor de potențial de creștere neutilizat și a unor noi posibile pârghii. CESE constată că este necesar un efort mai intens pentru a stabili impactul legislației trecute și actuale privitoare la piața unică, urmărind să stabilească dacă setul de măsuri a reușit să conducă la un salt calitativ în funcționarea pieței unice din perspectiva beneficiilor înregistrate direct de întreprinderi, lucrători și consumatori.

3.6   CESE subliniază, de asemenea, că responsabilitatea pentru dezvoltarea pieței unice revine nu numai acțiunilor și măsurilor aflate în competența DG Piața Internă, ci implică multe alte domenii politice. În acest context, Comitetul observă importanța inițiativelor precum Agenda digitală (4) și Raportul privind cetățenia UE (5) și îndeamnă Comisia să asigure progresul asigurând o piață unică funcțională în domeniile politice acoperite de aceste comunicări.

3.7   În introducere, Comisia subliniază importanța dezvoltării durabile. Comitetul regretă că ambițioasa Strategie pentru dezvoltarea durabilă, adoptată în 2008, nu a beneficiat de o monitorizare în actuala comunicare. Necesitatea reorientării către modele mai durabile de producție și consum ar trebui să primească sprijinul meritat.

3.8   Înainte de Tratatul de la Lisabona, interesul politic și economic de reunificare a Europei avea prioritate în fața aspectelor sociale și durabilității. Se presupune că în Tratatul de la Lisabona această inegalitate a fost echilibrată, celelalte interese devenind de importanță egală (deși rămâne de văzut ce rezultate se vor obține în practică). Totuși, în comunicare se menționează de câteva ori că nu ar trebui să existe poveri administrative suplimentare pentru întreprinderi sau costuri suplimentare pentru consumatori, deși nu se face nicio referire la efectele asupra lucrătorilor și autorităților publice.

3.9   CESE dorește să repete îndemnul său la o abordare holistică. Comitetul consideră că promovarea creșterii economice și a potențialului întreprinderilor este esențială, dar consideră că propunerile ar trebui să se concentreze mai mult pe consumatori și cetățeni ca actori independenți în crearea pieței unice.

3.10   CESE propune o toleranță zero față de neaplicarea legislației UE de către statele membre și reamintește Consiliului și Comisiei că punerea în aplicare tardivă, incoerentă și incompletă rămâne un obstacol major în calea funcționării pieței unice. CESE ar saluta cu mulțumire publicarea de către statele membre a unor tabele de corelație care ar contribui la mai buna promovare și înțelegere a pieței unice (6).

4.   Observații specifice și recomandări privind cele douăsprezece pârghii

4.1   Acțiuni în beneficiul IMM-urilor

4.1.1   CESE salută propunerile care urmăresc să soluționeze unele dintre problemele cu care se confruntă IMM-urile, în special în privința îmbunătățirii accesului la fondurile de capital de risc transfrontaliere. Cu toate acestea, Comitetul menționează că acest lucru nu va fi suficient pentru a aborda accesul la fonduri în general restricționat cu care se confruntă multe IMM-uri din întreaga UE, în urma crizei. În plus, ar trebui acordată mai multă atenție nevoilor microîntreprinderilor și întreprinderilor familiale, care adesea se găsesc în imposibilitatea de a accesa mecanismele de sprijin existente și a căror durabilitate financiară este deseori subminată de plata întârziată și de neplată. Ar trebui evaluat efectul Acordului Basel III asupra disponibilității băncilor de a finanța IMM-urile.

4.1.2   De asemenea, CESE ar dori să reamintească faptul că majoritatea celorlalte acțiuni-cheie vor influența, mai mult sau mai puțin, IMM-urile. Rolul Small Business Act nu ar trebui subestimat. Prin urmare, principiul „Gândiți mai întâi la scară mică” ar trebui aplicat în toate propunerile legislative, iar efectele acestora asupra IMM-urilor, microîntreprinderilor și întreprinderilor familiale ar trebui verificat ex ante. Implementarea și monitorizarea acestui principiu ar trebui considerate prioritare în politica pentru IMM-uri a UE.

4.1.3   Viitorul regim lingvistic al patentelor UE trebuie să garanteze că întreprinderile vor primi un sprijin financiar din partea țărilor a căror limbă oficială nu este folosită ca limbă oficială a patentului UE, pentru a evita orice discriminare.

4.2   Mobilitatea cetățenilor

4.2.1   Acțiunea-cheie propusă pentru a spori mobilitatea cetățenilor este modernizarea sistemului de recunoaștere a calificărilor profesionale. Promovarea mobilității ocupaționale și geografice a lucrătorilor ar putea contribui la îmbunătățirea modului de funcționare a piețelor forței de muncă din Europa și la furnizarea de servicii transfrontaliere. Întreprinderile din întreaga Europă se confruntă cu deficite severe de competențe profesionale, cauzate în parte de insuficiența învățământului profesional și tehnic. Progresul în acest domeniu este bine-venit, dar Comitetul îndeamnă Comisia să abordeze și gama largă a celorlalte bariere care încă îi împiedică pe cetățeni să se miște cu ușurință peste granițe, în interiorul UE.

4.2.2   În câteva state membre s-a încercat recunoașterea calificărilor profesionale mai de mult, la sfârșitul anilor 80. Directiva privind calificările profesionale adoptată în 2005 a consolidat cele 15 directive anterioare, care acoperă categorii separate de profesii reglementate. Deoarece până în prezent nu și-a atins ținta, Comisia Europeană a început în 2010 revizuirea transpunerii sale.

4.2.3   CESE dorește să sublinieze că orice acte legislative adiționale la directiva actuală ar trebui precedate de un diagnostic detaliat privitor la modul în care poate fi modificată legislația existentă pentru a sprijini pe mai departe recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale. CESE recomandă următoarele:

reducerea numărului de profesii reglementate: ar trebui organizată o trecere în revistă sistematică a profesiilor reglementate, pentru a stabili care este necesar să rămână reglementate, în condițiile noilor necesități ale pieței forței de muncă;

ideea cardului profesional european trebuie examinată în continuare (recunoașterea automată de către autoritățile competente care în primul rând ar trebui să aibă posibilitatea de a emite aceste carduri);

actualizarea standardelor pentru formarea minimă ar trebui să se bazeze pe rezultate exprimate în termeni de abilități și competențe, nu pe număr de ore petrecute în școală;

asigurarea coexistenței dintre, pe de o parte, sistemului general din Directiva privind calificările profesionale și, pe de altă parte, CEC (7) și alte instrumente destinate transparenței, care se regăsesc în procesul de la Bologna și de la Copenhaga.

4.2.4   CESE propune ca, până se realizează armonizarea deplină între cele 27 de state membre, să fie evaluată posibilitatea unei alte abordări, bazate pe activități comune ale unui număr mai mic de state membre, utilizând, după caz, cooperarea consolidată, ținând seama de structura migrației și evoluțiile de pe piața forței de muncă; astfel s-ar putea îmbunătăți cu succes mobilitatea lucrătorilor. După acest prim pas, s-ar putea dovedi mai ușor să se urmărească armonizarea deplină.

4.2.5   CESE nu consideră necesar să se revizuiască Directiva privind instituțiile de pensii ocupaționale, deoarece aceasta asigură un cadru juridic suficient. Este totuși necesar să se îmbunătățească funcționarea elementelor sale transfrontaliere.

4.3   Drepturile de proprietate intelectuală (DPI)

4.3.1   DPI trebuie să funcționeze pentru creatori, utilizatorii drepturilor de autor și consumatori (8). Consumatorii ar trebui să aibă acces la conținutul protejat și la produsele și serviciile bazate pe materiale protejate de drepturi de autor, indiferent de localizarea lor în UE. Este necesară o abordare mai pan-europeană a licențelor și redevențelor.

4.3.2   Pentru consumatori, actualul cadru juridic al DPI este năucitor, iar la nivel pan-european lucrurile stau și mai rău. Cadrul juridic trebuie clarificat, iar sancțiunile și modul de punere în aplicare trebuie să fie proporționale: consumatorii individuali care încalcă DPI din greșeală și/sau la scară mică, pentru consum personal, ar putea fi tratați diferit de activitatea infracțională la scară mare/comercială.

4.4   Consumatorii, actori ai pieței unice

4.4.1   Căile alternative de soluționare a litigiilor (CASL) se pot dovedi un instrument util pentru protecția consumatorilor și capacitatea acestora de a-și obține drepturile pe o cale rapidă și necostisitoare. Acest lucru este valabil nu numai pentru comerțul electronic, ci în general. Interesele consumatorilor trebuie să se afle în centrul acestui mecanism nejuridic și aceștia ar trebui să aibă acces și la căile juridice, dacă este necesar. Comitetul salută propunerea legislativă privind CASL, prevăzută în programul de lucru al Comisiei pentru 2011 și reamintește că aceasta trebuie să acorde un înalt nivel de protecție.

4.4.2   În afară de CASL, DG Justiție a inițiat o consultare privind acțiunea colectivă. Din nefericire, în noiembrie nu este prevăzută o propunere legislativă, ci numai o altă comunicare privind rezultatele consultării din această primăvară, care sunt dezamăgitoare. Acum este deja momentul să se treacă de la consultare la acțiune. Comitetul așteaptă cu interes o propunere legislativă în viitorul apropiat. O astfel de propunere trebuie să conducă la un mecanism de acțiune judiciară care să opereze atât la nivel național, cât și transfrontalier și să fie accesibil tuturor consumatorilor de pe piața unică.

4.4.3   Aceste mecanisme ar trebui să fie disponibile tuturor celor cărora li se încalcă drepturile în cadrul pieței unice. Nu numai drepturile consumatorilor pot fi încălcate de către furnizorii de bunuri și servicii, ci pot exista termeni contractuali și practici comerciale incorecte. De asemenea, ar trebui să aibă acces la sistemul de acțiune judiciară colectivă lucrătorii ale căror drepturi sunt încălcate și în general cetățenii care sunt victime ale discriminării. IMM-urile ar putea avea nevoie de o protecție asemănătoare împotriva practicilor comerciale neloiale etc.

4.4.4   În general, consumatorii nu resimt încă beneficiile unei piețe unice în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul. Comitetul salută continuarea lucrărilor privind transparența bancară legată de mai buna protecție a debitorilor, dar sunt necesare multe acțiuni pentru a încuraja accesul transfrontalier la serviciile financiare cu amănuntul. De asemenea, ar trebui ca pentru toți cetățenii din UE să fie disponibile conturi de plăți de bază.

4.4.5   CESE salută revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor care se concentrează mai mult asupra punctului de vedere al consumatorului și așteaptă cu interes să comenteze propunerile concrete. Analog, este de salutat și un grad mai înalt de supraveghere a pieței, atât la nivel național, cât și european.

4.4.6   Drepturile consumatorilor și cetățenilor direct legate de piața unică sunt o componentă esențială a integrării pieței și oferă un avantaj direct accesibil al integrării europene, în domeniul drepturilor pasagerilor, în ceea ce privește tarifele de roaming sau în comerțul electronic. Consumatorii/pasagerii trebuie să aibă acces rapid și facil la mecanismele care îi pot ajuta să-și exercite drepturile, în special atunci când se află într-o situație dificilă, de exemplu atunci când se află în străinătate și ajung în situația de a nu avea mijloace să se întoarcă acasă. În afară de aceasta, aplicarea uniformă este esențială, dat fiind că pasagerii nu sunt tratați egal în UE, deoarece aplicarea legii diferă considerabil, ca și interpretarea actualelor norme și reglementări.

4.5   Serviciile

4.5.1   Comitetul sprijină propunerea de extindere a standardelor la servicii, dar subliniază că ar trebui să se țină seama de caracterul specific al acestora, modelul de standardizare a bunurilor neputând fi copiat automat. Elaborarea standardelor în domeniul serviciilor trebuie să ia în considerare nevoile pieței și ale societății, precum și siguranța consumatorilor.

4.5.2   CESE salută propunerea privind grupul la nivel înalt care are ca scop studierea principalelor obstacole și blocaje ale pieței în domeniul serviciilor pentru întreprinderi.

4.5.3   Comitetul salută inițiativa de a moderniza administrațiile publice instituind „puncte de contact unice” și nu poate decât să-și exprime satisfacția cu privire la dezvoltarea cooperării administrative în chestiuni transfrontaliere. Este necesar ca această cooperare să fie extinsă la domenii politice în care miza este respectarea obligațiilor. CESE consideră premature concluziile Comisiei referitoare la efectele Directivei privind serviciile și la funcționarea sectorului serviciilor, dat fiind că directiva nu este în vigoare decât de câțiva ani (9).

4.6   Rețelele

4.6.1   În domeniul rețelelor de energie (10), Comitetul consideră că statele membre trebuie să-și păstreze libertatea de alegere în ceea ce privește tipul de energie pentru care optează. Promovarea interesului general este legată de existența unor rețele bune, a unor servicii de calitate, precum și a tuturor mijloacelor care asigură universalitatea, siguranța și continuitatea la un preț accesibil. CESE dorește ca Uniunea să vorbească la unison pe scena internațională în materie de energie și de rețele de transport de energie, să trateze aceste domenii ca parte integrantă a activității sale diplomatice (PEV) și să propună standarde de guvernanță în țările de tranzit. Statele membre ar trebui să apere, împreună cu Uniunea, solidaritatea în materie energetică la nivel mondial, iar în cadrul Uniunii, să respecte principiul interesului general. În plus, CESE propune instituirea unui comitet consultativ european pentru energie și schimbări climatice.

4.6.2   În materie de transporturi (11), CESE recomandă o mai bună legătură atât între vestul și estul, cât și între nordul și sudul UE. De asemenea, Comitetul își dorește să se acorde o atenție explicită așa-numitei politici de vecinătate cu legături mai departe, către vecinii din estul și sudul UE. Comisia și statele membre ar trebui să se concentreze în primul rând asupra rețelei, nu asupra proiectelor de infrastructură individuale. Pe această cale, ar fi promovată și solidaritatea între statele membre. Comitetul ar dori să sublinieze că, dacă obiectivul UE este de a crea o piață a transporturilor unică și cu adevărat integrată în Europa și să continue să implementeze politica de coeziune, este necesară o schimbare radicală în modul de selectare a rețelelor. În acest sens, CESE aprobă recenta revizuire a politicii TEN-T și recomandă utilizarea atentă și selectivă a parteneriatelor public-privat (PPP) în finanțarea proiectelor TEN-T. Ar trebui să se țină seama de diferențele între nivelurile de experiență dintre statele membre și este necesară o strategie de finanțare coerentă pentru a mobiliza toate instrumentele financiare relevante, la nivelul UE și național, ca parte a abordării „o mai bună finanțare”.

4.7   Piața unică digitală

4.7.1   Comerțul electronic pare să fie una din principalele victime ale fragmentării pieței unice. Absența normelor armonizate, lipsa interoperabilității sistemelor informatice (12), problemele nerezolvate în materie de DPI, absența plăților securizate și incertitudinile legate de drepturile consumatorilor în special legate de siguranța produselor împiedică valorificarea deplină a marelui potențial de comerț transfrontalier online, atât în cazul furnizorilor, cât și al consumatorilor. Acțiunile propuse în comunicarea Comisiei abordează unele dintre barierele existente în calea pieței unice digitale, dar Comitetul reamintește că sunt necesare multe altele pentru a pregăti piața unică pentru era cunoașterii, inclusiv, de exemplu, norme uniforme și stricte în materie de protecție a datelor (de pildă, în domeniul semnăturilor electronice). În acest context, CESE reiterează solicitarea sa ca neutralitatea internetului să fie recunoscută ca unul dintre principiile esențiale pe piața unică digitală.

4.7.2   Soluționarea problemelor menționate în comunicare în domeniul comerțului electronic poate spori încrederea consumatorilor în piața unică. Cu toate acestea, până acum s-au propus puține acțiuni concrete. Comitetul îndeamnă Comisia să elaboreze un plan de acțiune ambițios pentru dezvoltarea comerțului electronic, centrat pe consumator. Rezultatul trebuie să fie o piață UE online în care consumatorii să se simtă protejați și în siguranță, știind cum să ceară sprijin pentru drepturile lor, în cazul în care le sunt încălcate.

4.7.3   Consecința unei piețe unice digitale funcționale o reprezintă eliminarea barierelor bazate pe cetățenie/rezidență care se ridicau în calea consumatorilor și a întreprinderilor. Aceasta înseamnă că consumatorii pot comanda produse digitale, cum ar fi muzica, gratuit, din alte țări din UE, lucru care este deosebit de important pentru ca piața unică să aibă relevanță pentru viitoarele generații de europeni.

4.8   Antreprenoriatul social

4.8.1   CESE salută promovarea antreprenoriatului social și inițiativa Comisiei privind un cadru politic menit să valorifice potențialul acestuia. Inițiativele ce vizează antreprenoriatul social ar trebui să urmeze principiile de bază ale legislației privind piața unică, cum ar fi normele în materie de concurență și de ajutoare de stat, și să ia în considerare lucrările desfășurate de CESE în acest domeniu (13).

4.8.2   CESE a sprijinit elaborarea unui statut al fundației europene, însă invită Comisia să reflecteze dacă o intervenție legislativă în scopul facilitării operațiunilor transfrontaliere ale fundațiilor existente nu ar putea constitui o cale complementară de urmat, dată fiind absorbția redusă a statutelor precedente, cum ar fi statutul societății cooperative europene și statutul societății comerciale europene.

4.8.3   Comisia trebuie să întărească angajamentul UE de a consolida guvernanța întreprinderilor, în vederea unei implicări mai puternice a angajaților și a creșterii transparenței informațiilor furnizate de întreprinderi. Dreptul angajaților la informare, consultare și participare a fost integrat ca drept fundamental în tratat, sub diferite forme de implicare a lucrătorilor: articolul 151 alineatul (1) TFUE vorbește despre „dialogul social”, iar art. 153 alineatul (1) litera (f) prevede că Uniunea susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile următoare: „reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor, inclusiv administrarea comună”. De aceea, consultarea publică ar trebui să vizeze identificarea modalităților de creștere a transparenței informațiilor furnizate de întreprinderi cu privire la chestiuni sociale și de mediu și la drepturile omului. În momentul primirii unei solicitări concrete de elaborare a unui aviz, Comitetul va face o evaluare critică a unei eventuale inițiative privind antreprenoriatul social, inclusiv a posibilității de a menține temeiul voluntar al responsabilității sociale a întreprinderilor.

4.9   Fiscalitatea

4.9.1   În ceea ce privește revizuirea Directivei privind impozitarea energiei, CESE subliniază că ideea de a introduce o taxă pe emisiile de dioxid de carbon ar trebui să completeze sistemul de comercializare a emisiilor (ETS) și Planul pentru eficiență energetică (PEE) (14). Taxa pe emisiile de dioxid de carbon asigură suportul financiar necesar accelerării eforturilor de cercetare-dezvoltare pentru procese cu emisii reduse și tehnologii inovatoare, suma colectată fiind destinată exclusiv acestui obiectiv. Această taxă trebuie stabilită astfel încât să nu pună în pericol creșterea ori să creeze opoziție politică sau publică, iar aplicarea ei nu ar trebui să conducă la creșterea nivelului de sărăcie energetică.

4.9.2   Taxa pe emisiile de dioxid de carbon trebuie să se bazeze mai degrabă pe consum, decât pe producție. Comisia ar trebui să elaboreze un set de orientări generale pentru perceperea acestei taxe, lăsând detaliile la discreția fiecărui stat membru în parte. Statele vor avea libertatea de a percepe această taxă potrivit propriilor structuri industriale de producție a energiei și de fabricație.

4.9.3   Comitetul salută acțiunile care abordează unele incoerențe de impozitare, în domenii precum TVA-ul, taxele pe energie și baza de impozitare a întreprinderilor. Trebuie să fie protejată capacitatea statelor membre de a-și finanța serviciile publice potrivit principiului subsidiarității, dar, pentru a garanta mai eficient că piața unică poate funcționa, este necesară concentrarea pe dificultățile cu care se confruntă cetățenii și IMM-urile în viața de zi cu zi pe piața unică, provocate de diferențele dintre regimurile de impozitare și dintre modurile de aplicare. Taxa propusă pe tranzacțiile financiare ar trebui să contribuie, de asemenea, la rezolvarea unora dintre aspectele asumării nedurabile de riscuri în acest sector.

4.10   Coeziunea socială

4.10.1   CESE sprijină ideile prezentate de Comisie în cadrul pârghiei coeziunii sociale. Ele merg mai departe decât simpla îmbunătățire a Directivei privind detașarea lucrătorilor, așa cum Comisia a propus inițial în Comunicarea „Către un Act privind piața unică”. Comisia are în vedere adoptarea unei propuneri legislative având ca scop îmbunătățirea implementării Directivei privind detașarea lucrătorilor, care să includă sau să fie completată de o clarificare a exercitării drepturilor sociale fundamentale în contextul libertăților economice ale pieței unice. Aceasta nu propune o revizuire, ci un alt act juridic în scopul unei mai bune puneri în aplicare a acesteia. Vor trebui clarificate contradicțiile apărute în punerea în aplicare a directivei și vor trebui definite corespunzător competențele statelor membre în ceea ce privește aplicarea standardelor proprii în domeniul muncii și sistemele de relații industriale, inclusiv rolul crucial al negocierilor colective, în diferitele sale forme. Rezultatul acestui demers de clarificare va arăta dacă este nevoie sau nu de o revizuire a Directivei privind detașarea lucrătorilor. Acest lucru nu ar trebui să se facă cu încălcarea normelor de concurență și a principiului nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate. Orice revizuire a legislației existente sau orice act juridic nou va trebui să se întemeieze pe consultări cu partenerii sociali și pe un echilibru între standardele înalte în domeniul muncii și libertățile economice, precum și să soluționeze problemele cauzate de piețele negre ale forței de muncă.

4.11   Mediul de reglementare pentru întreprinderi

4.11.1   Reglementarea nu poate fi etichetată ca barieră sau povară atunci când echivalează cu protejarea intereselor societale, inclusiv drepturile consumatorilor și ale lucrătorilor. Simplificarea propusă a directivei privind contabilitatea, care ar reduce sarcinile administrative ale întreprinderilor, în speciale ale IMM-urilor, pare să fie o contribuție bine-venită la formarea unui mediu favorabil pentru întreprinderi, dar ea ar trebui să constituie numai o parte din revizuirea cuprinzătoare a poverii reglementărilor inutile cu care se confruntă întreprinderile europene, ce devin astfel mai puțin competitive pe piața globală.

4.11.2   CESE salută și sprijină acțiunile propuse, cum ar fi interconectarea registrelor întreprinderilor, statutul societății private europene care să corespundă cerințelor sociale, aplicarea mai coerentă a Small Business Act de către UE și statele membre, dar subliniază nevoia de a reduce sarcinile administrative inutile și așteaptă ca Comisia să propună valori-țintă după 2012, când sarcinile administrative vor fi fost deja reduse cu 25 %. Comitetul observă că o reducere a sarcinilor inutile este întotdeauna de dorit, fie că are în vedere întreprinderile, consumatorii sau autoritățile publice, dar că trebuie să existe o evaluare atentă, care să asigure păstrarea scopului original al legislației. Comitetul reamintește că o abordare UE comună poate reduce și sarcinile administrative, dacă înlocuiește 27 de abordări naționale diferite.

4.12   Achizițiile publice

4.12.1   CESE salută inițiativa de a elabora o politică echilibrată a achizițiilor publice, care să încurajeze cererea de dezvoltare durabilă din punct de vedere ecologic, inovatoare și responsabilă din punct de vedere social. De asemenea, trebuie să se acorde atenție combaterii în întreaga UE a corupției și a deturnării fondurilor publice în cadrul procedurilor de achiziții publice. Dar achizițiile publice riscă să devină prea complexe pentru a fi aplicate coerent (15). Cel puțin ar trebui acționat mai intens pentru a consolida capacitățile autorităților publice de aplicare a normelor de achiziții publice în mod coerent, permițându-le totodată acestora să integreze în caietele de sarcini noile necesități pe care achizițiile publice trebuie să le satisfacă. De asemenea, Comisia ar trebui să promoveze utilizarea mai răspândită a codului de conduită de către autoritățile publice, pentru a face achizițiile publice mai favorabile IMM-urilor (16).

4.12.2   Integrarea unei clauze sociale fundamentale este discutată de la începutul proiectului pieței unice, la jumătatea anilor '80. Aceste solicitări au primit un răspuns parțial cu ocazia revizuirii din 2005 a normelor privind achizițiile. Revizuirea directivelor UE privind achizițiile publice ar trebui să permită exploatarea deplină a actualului cadru de integrare a criteriilor sociale și ecologice în contractele de achiziții publice, criteriu care urmează să devină aplicabil de către furnizorii de servicii din țările terțe, cu condiția ca astfel de criterii să respecte principiile fundamentale ale legislației UE, așa cum se specifică în Tratatul de la Lisabona.

4.12.3   Inițiativa Comisiei în domeniul achizițiilor publice ar trebui să acorde mai multă atenție dezechilibrului care continuă să existe între UE și principalii săi parteneri comerciali în ceea ce privește deschiderea piețelor de achiziții publice. Trebuie să se analizeze în ce măsură piețele de achiziții publice din UE pot rămâne deschise în mod durabil, în timp ce țările terțe continuă să mențină condiții concurențiale inegale. În această privință, toți actorii, state membre și țări terțe deopotrivă, trebuie să respecte convențiile OIM ratificate și drepturile fundamentale ale omului. UE ar trebui să promoveze activ această politică la nivel global.

5.   Condițiile succesului

5.1   Comitetul salută faptul că în Comunicarea Comisiei se recunoaște importanța societății civile și voința sa de a se implica în dezvoltarea pieței unice. El reamintește că rolul său este de a acționa ca punte între Europa și societatea civilă organizată, ocupând astfel cea mai bună poziție pentru a ajuta Comisia să dezvolte în continuare această piață. În acest context, Comitetul reamintește Comisiei că nu este suficient să-l consulte, ci ar trebui să demonstreze modul în care consultările și avizele consultative au modelat propunerile.

5.2   Forumul pieței unice ar trebui să devină o platformă eficientă pentru interacțiunea dintre principalele părți interesate, pe de o parte, și UE și autoritățile naționale/regionale responsabile pentru mai buna funcționare a pieței unice, pe de altă parte. Comitetul sprijină energic ideea unei Săptămâni a pieței unice, inițiată de comisarul Barnier, eveniment care asociază autorități publice și organizații ale societății civile din diferite state membre.

5.3   Sistemul de informare al pieței interne (17) (IMI) constituie principalul instrument tehnic în colaborarea dintre administrațiile naționale și are potențial suplimentar ca interfață între piața unică și utilizatori.

5.4   Sprijinul tot mai slab acordat de cetățenii europeni pentru integrarea europeană necesită o strategie de comunicare intensă și focalizată, care să includă mobilizarea tuturor instrumentelor prin care se sprijină întreprinderile, lucrătorii și orașele în aceeași măsură, cum ar fi Solvit, EURES, Rețeaua întreprinderilor europene, Centrul european al consumatorilor, RAPEX etc. Crearea unui singur punct de intrare („Europa ta”) atât pentru întreprinderi, cât și pentru cetățeni, poate fi util, dar numai dacă informațiile sunt complete, relevante, accesibile și demne de încredere. Este necesar să se recunoască faptul că cetățenii și reprezentanții întreprinderilor au dreptul să adreseze direct întrebări unei persoane, și nu doar să se bazeze pe materialele electronice.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  JO C 132, 3.5.2011, p. 47.

(2)  COM(2010) 608 final; Avizul CESE: JO C 132, 3.5.2011, p. 47.

(3)  COM(2010) 135 final, 31.3.2010, și COM(2010) 623 final, 27.10.2010.

(4)  http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0245:FIN:RO:PDF.

(5)  http://ec.europa.eu/justice/citizen/files/com_2010_603_en.pdf

(6)  JO C 248, 25.8.2011, p. 87.

(7)  Cadrul european al calificărilor.

(8)  JO C 18, 19.1.2011, p. 105.

(9)  JO C 318, 29.10.2011, p. 109.

(10)  JO C 306, 16.12.2009, p. 51.

(11)  JO C 318, 23.12.2009, p. 101.

(12)  JO C 318, 29.10.2011, p. 105.

(13)  A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.

(14)  A se vedea pagina 7 din prezentul Jurnal Oficial.

(15)  A se vedea avizele CESE: JO C 224, 30.8.2008, p. 32; JO C 318, 29.10.2011, p. 99; JO C 318, 29.10.2011, p. 113.

(16)  Codul european de bune practici pentru facilitarea accesului IMM-urilor la contractele de achiziții publice, SEC(2008) 2193.

(17)  Pentru mai multe informații, http://ec.europa.eu/internal_market/imi-net/index.html.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/106


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului”

COM(2011) 12 final

2012/C 24/23

Raportor: dl Alfredo CORREIA

La 18 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului

COM(2011) 12 final.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 28 septembrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 26 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 79 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 7 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE dorește să-și sublinieze interesul profund față de dezvoltarea dimensiunii europene a sportului și angajamentul său în acest sens. Este esențial să se asigure continuitatea politicilor de dezvoltare a sportului în UE, colaborând cu statele membre și ținând seama în mod adecvat de principiul subsidiarității, dat fiind că marja de acțiune în acest domeniu este limitată de competențele acordate prin tratat.

1.2   Sportul are o contribuție de necontestat la promovarea sănătății fizice și mentale și la construirea unor valori precum disciplina și spiritul de echipă, care promovează integrarea socială. Practicarea unor activități sportive joacă un rol central în prevenirea unei game largi de boli. Problemele de sănătate se află în relație directă cu nivelul scăzut al productivității cetățenilor. Sportul îmbunătățește calitatea vieții oamenilor și speranța lor de viață, sporind totodată productivitatea și competitivitatea economiei europene. CESE solicită promovarea participării la activități sportive și întreprinderea unor acțiuni ale UE în acest sens.

1.3   CESE recunoaște problema dopajului în sport. Trebuie să aibă loc discuții atât la nivelul UE, cât și al statelor membre cu privire la modalitatea de combatere a acestei plăgi sociale. Dopajul poate pune în primejdie sănătatea sportivilor, mai ales în rândul tinerilor amatori, și este totodată dăunător concurenței oneste în sport.

1.4   Poziția Comisiei cu privire la practicarea și dezvoltarea sportului în cadrul educației, așa cum recomandase anterior CESE (1), este bine-venită. Comitetul reiterează nevoia de a se îmbunătăți centrele sportive, vestiarele și alte infrastructuri, pentru a se facilita participarea persoanelor la activități sportive în condiții bune și la un preț accesibil.

1.5   Pentru CESE, o preocupare deosebită o constituie asigurarea unui nivel înalt de educație pentru sportivi. Tinerii abandonează prea frecvent sistemul școlar pentru a-și urmări ambițiile în domeniul sportiv. Acestora trebuie să li se ofere șansa de a începe și de a-și dezvolta o carieră sportivă fără a abandona școala, conform principiului carierei duble. Aplicarea acestui principiu este importantă, de asemenea, pentru a le permite sportivilor aflați la finalul carierei să reintre pe piața muncii având la dispoziție calificările necesare. În acest scop, antrenorii trebuie să fie, la rândul lor, instruiți să cultive valorile adecvate în rândul tinerilor pe care-i antrenează.

1.6   Violența în sport este regretabilă și pentru eradicarea ei este nevoie de acțiuni hotărâte, atât prin implicarea poliției, cât și prin adoptarea unei legislații penale adecvate. UE poate și trebuie să joace un rol de coordonator pentru inițiativele statelor membre, în vederea îmbunătățirii schimbului de informații cu privire la cele mai eficiente metode de acțiune.

1.7   CESE consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită grupurilor celor mai defavorizate în domeniul sportului, ca de pildă persoanelor cu handicap și persoanelor în vârstă. Aceste persoane au dreptul să ia parte la activități sportive, în condiții de egalitate. Comitetul reamintește că UE este semnatara Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap: statele membre trebuie să asigure punerea corectă în aplicare a acestei convenții.

1.8   Comitetul își reiterează apelul din 2008 (2) de a se acorda o atenție deosebită reprezentării femeilor în sport și aducerii în prim-plan a egalității de gen în acest domeniu.

1.9   CESE dorește să sublinieze rolul jucat de asociațiile sportive nonprofit în promovarea activităților sportive. Este esențial ca aceste organizații să fie sprijinite, fie prin acordarea unor resurse financiare adecvate, fie prin încurajarea muncii voluntare.

1.10   Este de asemenea necesară colaborarea activă între organizațiile profesionale și cele nonprofit, deoarece viitorul sportului depinde de aceasta. CESE consideră că găsirea unor forme durabile de finanțare pentru a face viabilă o astfel de cooperare reprezintă o prioritate.

1.11   Comitetul este îngrijorat în mod deosebit de creșterea sectorului ilegal și nereglementat al pariurilor și loteriilor, în care lipsesc clar reglementarea și sancțiunile corespunzătoare. Merită subliniată importanța potențială a acestui sector, condus de stat sau aflat în licența acestuia, pentru finanțarea sportului prin investirea veniturilor în modernizarea bazelor sportive. Ar trebui instituit un dialog între statele membre pentru a se găsi modelele care reflectă cel mai bine principiile UE. Reglementarea pieței pariurilor și a loteriilor în domeniul sportului este esențială pentru asigurarea unei concurențe loiale și a transparenței în sport.

1.12   CESE recunoaște dificultățile cu care se confruntă UE în a reglementa piața pariurilor. Regulile pieței interne și concurența ar trebui respectate pe deplin, cu acordarea considerației cuvenite principiului subsidiarității. Comitetul îndeamnă Comisia să urmărească îndeaproape această chestiune și să stabilească un cadru orientativ pentru reglementarea acestei piețe, pe baza acestor principii și a informațiilor valoroase care ar putea rezulta din procedura de consultare în curs de desfășurare (3).

2.   Observații generale

2.1   Introducere

2.1.1   La 18 ianuarie 2011, Comisia Europeană a publicat o comunicare pe tema dezvoltării dimensiunii europene a sportului, în care sunt revizuite rezultatele Cărții albe privind sportul. Consiliul Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 165 din TFUE, a definit un plan de acțiune, pe baza unor grupuri de lucru, în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite.

2.1.2   Importanța sportului este universal recunoscută, nu numai de statele membre, ci și de toate părțile implicate în acest sector. Valoarea adăugată a sportului pentru societate este incontestabilă. Beneficiile pe care acesta le aduce pentru sănătate, integrare socială și economie în UE dovedesc necesitatea cooperării și dezvoltării de strategii comune. UE este nivelul cel mai potrivit pentru ghidarea statelor membre în direcția obținerii unor rezultate pozitive în acest domeniu.

2.1.3   Importanța dimensiunii europene a sportului este limpede, atât pentru finanțarea unor programe și măsuri specifice în acest sector, cât și pentru dezvoltarea unor platforme specifice pentru dialog și schimb de informații.

2.1.4   Jocurile Olimpice din 2012, care vor avea loc la Londra, reprezintă o ocazie de a dezvolta dimensiunea europeană a sportului la mai multe niveluri, atât în ceea ce privește modelele de organizare, monitorizare și coordonare, cât și rezultatul dialogului dintre diversele părți implicate.

2.2   Obiectivele și conținutul propunerii

2.2.1   Odată cu intrarea în vigoare a noului tratat, UE a dobândit noi competențe în domeniul sportului. Până în prezent, dimensiunea europeană a sportului s-a dezvoltat în mod indirect, prin competențele pe care le primise UE în materie de afaceri sociale, de educație și de sănătate și, chiar mai indirect, în relație cu principiile pieței interne și ale dreptului concurenței.

2.2.2   În pofida acestor limitări, s-a recunoscut dintotdeauna că este în interesul statelor membre să coopereze pentru dezvoltarea sportului. UE a devenit acum o autoritate adecvată pentru punerea în aplicare a acestei politici.

2.2.3   Comunicarea încearcă să identifice necesitățile și importanța sportului la nivel european. Ea identifică chestiunile cele mai relevante și mai potrivite pentru acțiune la nivelul UE. În acest scop, s-a desfășurat o consultare publică cu diversele părți implicate pentru a se determina domeniile prioritare cărora trebuie să li se acorde atenție. Au fost identificate trei domenii importante, și anume:

rolul social al sportului,

dimensiunea economică a sportului și

aspectele organizaționale ale sportului.

În cadrul acestor domenii, au fost evidențiate aspectele cele mai importante.

2.2.4   Comunicarea analizată se străduiește să vină în completarea Cărții albe, luând în considerare ce s-a realizat de la publicarea acesteia și, desigur, având în vedere intrarea în vigoare a noului tratat (și a articolului relevant 165 din TFUE), să analizeze competențele atribuite UE.

3.   Observații specifice

3.1   Sănătatea

3.1.1   CESE recunoaște că participarea la activități sportive îmbunătățește de manieră generală sănătatea fizică și mentală a oamenilor și are o influență directă și pozitivă asupra productivității la serviciu și asupra calității vieții, reprezentând astfel un mijloc important de combatere a unui stil de viață tot mai sedentar.

3.1.2   Sportul ajută la prevenirea și combaterea obezității și a multor boli grave, în special cardiovasculare. De aceea, sportul generează beneficii economice suplimentare, prin scăderea cheltuielilor de îngrijire a sănătății și a costurilor securității sociale.

3.1.3   Totodată, sportul are un rol esențial în integrarea socială și în bunăstarea persoanelor în vârstă, nu numai în ceea ce privește combaterea bolilor, ci și în ceea ce privește promovarea unei mai mari solidarități între generații.

3.2   Combaterea dopajului

3.2.1   Combaterea dopajului este de o importanță crucială. Protejarea bunăstării fizice a sportivilor și a loialității competiției sportive necesită acțiuni coordonate la toate nivelurile, nu numai între cele 27 de state membre și organele lor interne, ci și la nivel internațional. Cu cât cooperarea și înțelegerea dintre toate părțile este mai strânsă în ceea ce privește cele mai bune căi de acțiune, cu atât mai mari vor fi șansele de reușită.

3.2.2   Un aspect deosebit de important îl reprezintă lupta împotriva dopajului, nu numai în sporturile profesioniste, ci și în sporturile de amatori.

3.2.3   Este esențial să se întreprindă acțiuni ferme și coordonate între statele membre, de reglementare și monitorizare a comercializării de substanțe dopante, CESE susținând de aceea intenția Comisiei de a propune un proiect de mandat pentru semnarea Convenției împotriva dopajului a Consiliului Europei.

3.3   Educația, formarea și calificările în sport

3.3.1   Activitatea fizică în școli reprezintă primul pas către cultivarea în rândul copiilor noștri, de la vârstele cele mai fragede, a valorilor sportive pe care le vor respecta întreaga viață. Măsurile destinate instituirii unor bune practici sportive în sistemul de învățământ și îmbunătățirii infrastructurii necesare se bucură de întregul sprijin al Comitetului.

3.3.2   CESE susține poziția Comisiei Europene conform căreia trebuie luată totodată în considerare importanța unei cariere duble în educația și formarea sportivilor.

3.3.3   CESE susține, de asemenea, inițiativele din cadrul Programului de învățare pe tot parcursul vieții, pe care îl consideră o strategie esențială pentru transmiterea unor bune valori sportive.

3.3.4   Pentru păstrarea valorilor sportive, un alt factor esențial îl constituie asigurarea unor calificări adecvate pentru antrenorii sportivi și pentru elevii lor. Comitetul împărtășește dorința Comisiei ca sistemele naționale de calificări să cuprindă calificări în domeniul sportului, astfel încât acestea să poată fi reflectate în Cadrul european al calificărilor (CEC).

3.3.5   Munca voluntară în sport, depusă în principal în cluburile sportive locale, are o valoare substanțială pentru ansamblul societății. Cu toate acestea, adesea, organizațiile sportive voluntare nonprofit nu primesc recunoașterea publică meritată și se confruntă în prezent cu provocări grave. CESE dorește să semnaleze că în comunicarea Comisiei nu se acordă o importanță suficientă ponderii muncii voluntare în sport și face apel, prin urmare, la Comisie să ia măsurile necesare pentru a promova în mai mare măsură cultura voluntariatului în acest domeniu. În mod special ar trebui încurajate mai energic la nivel european calificarea și formarea voluntarilor și recunoașterea acumulării lor de cunoștințe și competențe. De asemenea, Comisia ar trebui să monitorizeze acest proces și să evite orice consecințe negative neintenționate asupra organizațiilor sportive nonprofit în momentul elaborării legislației europene.

3.4   Combaterea violenței în sport

3.4.1   CESE salută inițiativa Comisiei de a dezvolta și implementa măsuri de formare cu privire la violența în sport, care are ca obiect atât spectatorii, cât și poliția.

3.4.2   Formarea spectatorilor este un proces care începe din primele zile de școală. Valorile și practica sportului ar trebui să aibă prioritate față de concurența nesănătoasă.

3.4.3   Violența în sport reprezintă o problemă gravă, întâlnită în întreaga Europă. Violența este adesea asociată cu rasismul, xenofobia, homofobia și alte forme de intoleranță similare. Orice măsuri avute în vedere trebuie să aibă ca obiectiv combaterea acestor fenomene, care se opun întru totul valorilor sportive.

3.4.4   Ar trebui monitorizate constant informațiile și ar trebui să existe o cooperare continuă între organismele responsabile pentru bunăstarea spectatorilor, mai ales în vederea preîntâmpinării infracțiunilor comise de grupuri de risc identificate anterior, în principal la evenimente sportive internaționale.

3.5   Incluziunea socială în și prin sport

3.5.1   Toate persoanele, inclusiv cele cu handicap și cele în vârstă, trebuie să aibă acces la facilități sportive în calitate de participant și nu doar ca spectator. Este esențial sprijinul public pentru realizarea acestui obiectiv.

3.5.2   Nu s-au făcut multe cercetări cu privire la activitățile sportive ale persoanelor cu handicap în scopul de a le permite să ia parte la toate sporturile. CESE sprijină inițiativa Comisiei în acest sens.

3.5.3   Semnarea de către UE și de statele membre a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap înseamnă că trebuie adoptate măsurile necesare pentru a respecta prevederile Convenției. CESE solicită Comisiei să verifice măsurile adoptate de statele membre în acest domeniu.

3.5.4   Egalitatea de gen în sport trebuie garantată, având în vedere că femeile sunt insuficient reprezentate în anumite sporturi. CESE susține inițiativele menite să asigure respectul pentru principiul egalității de gen și de șanse. Prin urmare, este de acord cu includerea categoriei „sport” în baza de date a femeilor aflate în poziții de conducere.

3.5.5   Sportul poate fi o metodă de a favoriza integrarea și dialogul între culturi diferite și poate promova simțul cetățeniei europene. Merită subliniat potențialul sportului de a integra grupurile vulnerabile și defavorizate. CESE este întru totul de acord cu necesitatea de a se sprijini programele destinate stimulării integrării sociale prin sport. ONG-urile joacă un rol cheie în acest domeniu, iar acest lucru ar trebui încurajat.

3.5.6   Din ce în ce mai mulți sportivi migrează de la o țară la alta. Pentru țările-gazdă, integrarea acestor persoane și a familiilor lor reprezintă una din modalitățile de promovare a valorilor culturale și sociale ale societății-gazdă. CESE sprijină eforturile statelor membre și ale Comisiei de a crea stimulente legislative pentru a găzdui, a permite integrarea și tratamentul nediscriminatoriu al persoanelor aflate în astfel de situații.

3.6   Dimensiunea economică a sportului

3.6.1   CESE recunoaște creșterea economică a sportului. Acest sector reprezintă aproximativ 2 % din PIB-ul total al UE. Piața sportului contribuie la șansele de angajare și la rata de creștere economică. Multe organizații sportive au devenit întreprinderi, însă majoritatea lor rămân organisme nonprofit. Trebuie stabilite sau dezvoltate în mai mare măsură relațiile dintre aceste două tipuri de organizații, pentru a le face sustenabile financiar.

3.6.2   Sectorul privat are o importanță socială în ceea ce privește dezvoltarea activităților sportive, fie în mod direct prin intermediul unor contribuții specifice, fie prin intermediul activităților de promovare comercială bazate pe sponsorizări.

3.6.3   CESE recunoaște și sprijină crearea unui cont-satelit pentru sport. Pentru a avea posibilitatea de a adopta politicile cele mai adecvate, va fi nevoie de date credibile cu privire la sumele generate de sport. Cu cât se va stabili un nivel mai ridicat de cooperare și de informare, cu atât mai ușor va fi să se elaboreze politicile cele mai adecvate.

3.6.4   Comunicarea avută în vedere pune un puternic accent pe exploatarea dreptului de proprietate asupra manifestărilor sportive de care beneficiază organizatorii și a propriilor drepturi de proprietate intelectuală. CESE împărtășește acest punct de vedere. Vânzarea drepturilor de transmisie televizată și a produselor cu mărci sportive reprezintă o mare parte a veniturilor încasate de aceste organizații sportive. Ar trebui să fie luate mai bine în considerare drepturile acestor organizații în legislația UE. Organizatorii de manifestări sportive ar trebui să aibă dreptul să ceară un preț rezonabil pentru utilizarea manifestărilor lor, indiferent de forma acestora și de utilitatea lor economică.

3.6.5   CESE este de acord cu analiza juridică efectuată în comunicare, conform căreia poate apărea o încălcare a regulilor de concurență în urma vânzării colective a drepturilor. Cu toate acestea, merită salutată recunoașterea că vânzarea colectivă poate întruni criteriile pentru exceptare în temeiul articolului 101 alineatul (3) din TFUE, iar CESE recunoaște că vânzarea colectivă are avantaje de necontestat pentru organizațiile sportive și că aceasta ar trebui desfășurată de așa manieră încât să rămână în afara prevederilor articolului 101 alineatul (1) din TFUE.

3.6.6   Producția articolelor, îmbrăcămintei și accesoriilor sportive și comerțul cu acestea reprezintă în Europa un sector cu o cifră de afaceri de miliarde de euro. Prin activitățile de reclamă și de sponsorizare aferente, acest sector a devenit unul dintre cei mai importanți finanțatori ai sportului. Numeroase studii elaborate de organizații europene au dezvăluit însă că, la nivel mondial, în procesul de producție a articolelor sportive au loc multe abuzuri în ceea ce privește condițiile de muncă, reputația morală a întregului sector sportiv putând fi astfel afectată. Sportivilor, comerțului cu articole sportive, sponsorilor evenimentelor sportive și partenerilor acestora li se cere preocupare pentru un control fiabil și transparent al lanțurilor de producție și al condițiilor de muncă, precum și pentru orientări etice bazate pe normele internaționale omologate de OIM.

3.6.7   Comitetul observă că piața pariurilor și a loteriilor conduse de stat sau aflate sub licența statului este extrem de importantă pentru durabilitatea financiară a activităților sportive. Veniturile provenite din impozitarea lor sunt considerabile și ajută indirect la sprijinirea financiară a diverselor niveluri ale sportului. De asemenea, operatorii de pariuri sportive online trebuie să permită organizatorilor de manifestări sportive, pe bază contractuală, să controleze tipurile de pariuri propuse și să obțină compensații pentru utilizarea manifestărilor care stau la baza pariurilor sportive online.

3.6.8   Înființarea unei loterii sportive europene ar putea face acest segment de piață mai atractiv și ar putea aduna fonduri pentru a finanța dezvoltarea asociațiilor sportive regionale și formarea și educația în domeniul sportului.

3.6.9   CESE recunoaște dificultățile inerente pe care le prezintă reglementarea acestei piețe și reamintește Comisiei că pe baza principiilor pieței interne și a dreptului concurenței, este posibil, din punct de vedere juridic, să se promoveze măsuri care să promoveze transparența acestui sector.

3.6.10   În piața ilegală a pariurilor sunt implicate grupuri mafiote și surse de corupție. Aceste grupuri încearcă, uneori cu succes, să manipuleze rezultatele, ceea ce subminează concurența reală în sport, corupe persoanele oficiale și jucătorii și denaturează valorile sportului. Comitetul solicită Comisiei și statelor membre să facă eforturi în direcția armonizării legislației pentru combaterea acestor practici ilegale.

3.6.11   CESE salută inițiativa de a se monitoriza aplicarea legislației în materie de ajutoare de stat în domeniul sportului, pentru a se asigura respectarea deplină a legislației europene.

3.6.12   Comitetul sprijină întru totul exploatarea posibilităților Fondului european de dezvoltare regională pentru sprijinirea infrastructurii sportive, deoarece organizațiile voluntare au nevoie de acest sprijin, care să stimuleze dezvoltarea regională și rurală în statele membre.

3.7   Organizarea sportului

3.7.1   Nevoia de clarificare a legislației europene care se aplică sectorului sportului este una reală. CESE salută inițiativa Comisiei de a oferi asistență și orientări, de la caz la caz, cu privire la aplicarea corectă a conceptului de „specificitate a sportului”.

3.7.2   Comitetul împărtășește deplin îngrijorarea crescândă din punct de vedere legal cu privire la activitatea agenților sportivi. Este prioritar să se înțeleagă și să se studieze impactul acestui tip de activitate asupra organizațiilor sportive și de formare și să se asigure o mai bună protecție a sportivilor.

3.7.3   CESE și-a exprimat deja sprijinul pentru organizarea unei conferințe pentru a analiza periodic dezvoltarea dimensiunii europene a sportului și impactul acesteia, dorind să joace un rol activ într-o astfel de manifestare.

3.7.4   CESE este de acord cu propunerea Comisiei, considerând că este esențial să se sprijine și să se pună în practică un dialog continuu între partenerii sociali și organizațiile sportive în scopul explorării și dezbaterii unor chestiuni din domeniul sportului, precum educația și formarea, protecția minorilor, sănătatea și siguranța, ocuparea forței de muncă, condițiile de lucru și stabilitatea contractelor.

Bruxelles, 26 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Avizul CESE privind Cartea albă privind sportul, JO C 151, 17.6.2008.

(2)  Idem.

(3)  COM(2011) 12 final, p. 10.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/111


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie UE în domeniul biodiversității pentru 2020”

COM(2011) 244 final

2012/C 24/24

Raportor: dl Lutz RIBBE

La 3 mai 2011, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea ComisieiAsigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie UE în domeniul biodiversității pentru 2020

COM(2011) 244 final.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 6 octombrie 2011. Raportor: dl Lutz RIBBE.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 26 octombrie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 120 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă și 6 abțineri.

1.   Sinteza concluziilor și recomandărilor Comitetului

1.1

În acest al patrulea aviz pe tema politicii privind biodiversitatea, elaborat în doar patru ani, CESE salută o dată în plus sublinierea Comisiei că trebuie depuse eforturi mult mai mari în acest domeniu pentru a se atinge obiectivele stabilite de Consiliul European.

1.2

În același timp, CESE dezaprobă faptul că Comisia nu a efectuat încă o analiză reală a motivelor pentru care cerințele cunoscute de mai mulți ani și mereu salutate de Comitet – cum ar fi cele 160 de măsuri din cadrul planului de acțiune privind biodiversitatea din anul 2006 – fie nu au fost puse în practică, fie au fost puse în practică doar parțial. O analiză a cauzelor care au dus la nepunerea în aplicare, respectiv la eșecul catalogului amplu de măsuri din cadrul planului de acțiune din 2006 privind biodiversitatea este cu atât mai importantă cu cât ea reprezintă însăși instrumentul din care se pot dezvolta în mod orientat noi măsuri și strategii cu un potențial mai ridicat de succes.

1.3

Strategia prezentată acum nu conține niciun element fundamental nou! Problema nu poate fi soluționată prin prezentarea unui nou document de strategie care cuprinde cerințe arhicunoscute. În ceea ce privește conservarea biodiversității, nu ducem lipsă de legi, directive, programe, proiecte de model, declarații politice sau manuale, ci de punere în aplicare și de acțiuni concertate pe toate nivelurile politice de acțiune.

1.4

Până în prezent, factorul politic nu a avut puterea sau voința de a pune în practică măsurile a căror necesitate este recunoscută de ani buni, cu toate că însăși comunicarea reamintește în mod clar că societatea și economia profită deopotrivă de o politică stringentă privind biodiversitatea. După 32, respectiv 19 ani de la intrarea lor în vigoare, nici măcar principalele directive ale UE privind protecția mediului nu au fost puse în întregime în aplicare de către statele membre.

1.5

CESE recunoaște că au fost obținute rezultate parțiale în ceea ce privește conservarea biodiversității. Acestea nu pot duce însă la ignorarea faptului că, în ansamblu, diversitatea biologică continuă să scadă în mod drastic. De aceea, UE se confruntă cu provocarea de a dezvolta o strategie orientată către punerea concretă în aplicare.

1.6

Din păcate rămâne neclar cum poate fi depășită lipsa de până acum a voinței politice. În acest sens, strategia privind biodiversitatea nu reprezintă un progres real. Dezbaterile purtate în cadrul Consiliului de miniștri pe marginea acestei comunicări arată că integrarea politicii privind biodiversitatea în celelalte domenii politice este departe de a fi realizată.

1.7

De aceea, este de o importanță covârșitoare ca reformele politice iminente (de exemplu în domeniul pescuitului, al politicii agrare, al transporturilor, al energiei și coeziunii) să fie realizată o legătură strânsă cu strategia privind biodiversitatea. Din acest punct de vedere, CESE consideră că mai există deficite considerabile. Acest lucru este valabil, de asemenea, pentru planurile prezentate privind perspectiva financiară 2014-2020, pe care CESE nu le consideră adecvate pentru a pune la dispoziție mijloace financiare în măsura necesară. Comisia trebuie să ia mai în serios propria ei strategie privind biodiversitatea!

1.8

În timpul elaborării prezentului aviz, la acest punct au fost constatate o serie de paralele cu criza datoriilor publice și criza euro. Dacă statele membre ale UE nu iau în serios propriile lor principii și criterii, indiferent dacă este vorba de reglementările privind conservarea mediului sau criteriile de stabilitate pentru uniunea monetară, ancorate în Tratatul de la Maastricht, atunci nu este de mirare că a) apar probleme în acest domeniu politic și b) cetățenii își pierd încrederea în clasa politică.

1.9

Există o nevoie evidentă de informații și cunoștințe cu privire la diversitatea biologică, la interacțiunile complexe cu dezvoltarea și ocuparea forței de muncă, precum și cu privire la identificarea și sprijinirea exemplelor de bune practici.

1.10

Comisia este invitată să prezinte în sfârșit lista subvențiilor dăunătoare față de mediu, anunțată deja în 2006.

2.   Elementele principale și contextul documentului Comisiei

2.1

În anul 2001, Consiliul European de la Göteborg a adoptat strategia de dezvoltare durabilă a UE, care a formulat și pentru politica privind biodiversitatea un obiectiv clar, și anume: „protejarea și refacerea habitatelor și sistemelor naturale și oprirea pierderii biodiversității până în anul 2010 (1).

2.2

În martie 2010, șefii de stat și de guvern ai UE au trebuit să recunoască faptul că obiectivul nu a fost atins. Prin urmare, ei s-au pronunțat în favoarea unui nou obiectiv, propus de Comisie în Comunicarea „Opțiuni pentru o perspectivă și un obiectiv post-2010 în materie de biodiversitate la nivelul UE (2). Acesta se raportează la orizontul anului 2020 și constă în „stoparea pierderii biodiversității și a degradării serviciilor ecosistemice din UE […] și refacerea acestora în măsura posibilului, odată cu sporirea contribuției UE la combaterea pierderii biodiversității pe plan mondial”.

2.3

Consiliul a mandatat Comisia să elaboreze un nou proiect de strategie pentru atingerea acestui obiectiv, proiect care face obiectul acestei comunicări.

2.4

Comisia subliniază în acest document – pe baza unor date cunoscute de mulți ani – necesitatea de a se trece în sfârșit la acțiune:

ea consideră pierderea biodiversității, împreună cu schimbările climatice, drept „cea mai gravă amenințare la adresa mediului la scară mondială”, subliniind că cele două aspecte sunt legate în mod inextricabil;

ratele actuale de dispariție a speciilor sunt fără precedent: în prezent, speciile dispar într-un ritm de 100 până la 1 000 de ori mai rapid față de cel natural;

în UE, numai 17 % dintre habitate și specii și 11 % dintre ecosistemele esențiale, protejate conform legislației UE, sunt într-o stare favorabilă (3)  (4);

puținele rezultate pozitive obținute în urma măsurilor introduse în 2001 „au fost neutralizate de presiunile continue și tot mai puternice asupra biodiversității Europei: schimbarea destinației terenurilor, exploatarea excesivă a biodiversității și a componentelor acesteia, răspândirea speciilor alogene invazive, poluarea mediului și schimbările climatice fie au rămas constante, fie sunt în creștere”;

faptul că nu se ține seama de valoarea economică a biodiversității în procesele de decizie contribuie, de asemenea, în mare măsură la pierderea biodiversității.

2.5

Prin comparație cu documentele anterioare, comunicarea acordă o atenție mai mare aspectelor economice care derivă din pierderea biodiversității; acest fapt reiese, între altele, din utilizarea din ce în ce mai frecventă a termenului de „servicii ecosistemice”. Se face din nou referire la studiul TEEB (5), menționând, de exemplu, că în UE, polenizarea prin insecte are o valoare economică de 15 miliarde EUR pe an. Se trage concluzia că „scăderea continuă a numărului de albine și alți polenizatori ar putea avea consecințe grave pentru fermierii (…) din Europa”.

2.6

Partea a 3-a comunicării descrie un cadru de acțiune pentru următorul deceniu, care se compune din 6 obiective specifice:

Obiectivul 1: punerea în aplicare integrală a directivelor privind păsările și habitatele;

Obiectivul 2: menținerea și refacerea ecosistemelor și a serviciilor aferente;

Obiectivul 3: creșterea contribuției agriculturii și a silviculturii la menținerea și îmbunătățirea biodiversității;

Obiectivul 4: asigurarea utilizării durabile a resurselor piscicole;

Obiectivul 5: combaterea speciilor alogene invazive;

Obiectivul 6: contribuția la evitarea pierderii biodiversității globale.

2.7

Fiecare obiectiv conține un pachet de măsuri menit să răspundă provocărilor specifice pentru care a fost definit. În ansamblu sunt descrise 37 de măsuri.

2.8

Comunicarea evocă în repetate rânduri că este nevoie de o mai bună integrare a politicii privind biodiversitatea în alte domenii politice ale UE (cum ar fi politica agricolă sau cea piscicolă).

2.9

Se constată o nevoie de finanțare în mod special în două domenii: finalizarea constituirii rețelei Natura 2000 și punerea în practică a angajamentelor asumate la nivel global (6).

2.10

În plus, comunicarea menționează că „reforma subvențiilor dăunătoare mediului (…) va aduce de asemenea beneficii biodiversității”.

3.   Aspecte generale

3.1

CESE și-a prezentat poziția cu privire la politica privind biodiversitatea în februarie 2007, iulie 2009 și septembrie 2010.

3.2

CESE constată că domeniile, obiectivele și măsurile menționate în actualul proiect de strategie au constituit deja în 2006 elementele centrale ale planului de acțiune de atunci.

3.3

Strategia prezentată acum nu conține niciun element fundamental nou, dar arată încă o dată care sunt abordările absolut indispensabile și în ce constau abordările cele mai urgente și cele mai promițătoare. Documentul prezentat reprezintă în bună măsură un „copy – paste” de fapte, cerințe și măsuri cunoscute de demult. Tot conținutul este arhicunoscut. Nu mai trebuie să ne punem întrebarea ce ar fi de făcut, ci trebuie să ne întrebăm de ce nu se face și cum putem ajunge la acțiuni direcționate. Tocmai această întrebare crucială nu-și găsește răspunsul în strategia prezentată.

3.4

De aceea, documentul Comisiei este nesatisfăcător. Prin urmare, CESE solicită ca strategia în domeniul biodiversității pentru 2020 să fie mai puternic orientată spre punerea sa în aplicare.

3.5

CESE dorește să reamintească concluziile la care a ajuns deja în 2007:

Conservarea biodiversității este o sarcină necesară și esențială, care nu reprezintă doar un angajament etic și moral. Există de asemenea motive economice care justifică luarea de măsuri rapide și eficiente.

În Europa, dispariția speciilor este rezultatul a milioane de decizii elaborate în ultimele decenii, luate într-o măsură covârșitoare în limitele legilor deja existente.

Biodiversitatea continuă să se dezvolte în sens negativ. Până acum a lipsit voința politică de a aplica în mod real măsurile necesare recunoscute de mult timp.

Motivele care stau la baza acestei situații sunt indicate corect de Comisie și sunt legate, printre altele, de „incapacitatea instituțiilor publice și a economiilor tradiționale de a recunoaște valoarea economică a patrimoniului natural și a serviciilor de protecție a ecosistemelor”.

Acest lucru, împreună cu faptul că motivația etico-morală a conservării biodiversității este tratată mai degrabă în subsidiar în procesul de evaluare globală și politică, a dus la prezenta acutizare a situației.

CESE a salutat proiectul planului de acțiune din 2006, recunoscând utilitatea celor 160 (!) de măsuri menționate în el; majoritatea acestora nu au fost însă noi nici la momentul respectiv, ci se află de ani de zile pe ordinea de zi. CESE deplânge faptul că atât comunicarea Comisiei, cât și planul de acțiune nu conțin practic niciun fel de referire la dezbaterea strategică pe marginea chestiunii ridicate în avizul exploratoriu al CESE din 18 mai 2006 (7) și anume, cum de apar incongruențe atât de evidente între ambiții, declarații de intenție și realitate în ceea ce privește conservarea biodiversității.

CESE sprijină conceptul responsabilității globale a UE.

3.6

Afirmațiile centrale ale avizului adoptat în plen în 2007 sunt astăzi la fel de actuale ca și atunci. CESE își exprimă regretul profund că în ultimii ani nu s-a întreprins nimic decisiv în acest sens.

3.7

Nici această comunicare a Comisiei nu conține o analiză a cauzelor care au dus la nepunerea în aplicare, respectiv la eșecul catalogului amplu de măsuri din cadrul planului de acțiune din 2006 privind biodiversitatea. O asemenea analiză a eșecului este cu atât mai importantă cu cât ea reprezintă însăși instrumentul din care se pot dezvolta în mod orientat noi măsuri și strategii cu un potențial mai ridicat de succes. Problema nu poate fi soluționată prin prezentarea unui nou document de strategie care cuprinde cerințe arhicunoscute.

3.8

În ciuda încercărilor Comisiei de a prezenta din ce în ce mai mult argumente economice în favoarea conservării biodiversității, rezultatele sunt modeste. CESE, care a definit politica privind biodiversitatea drept „economie de lungă durată”, „motiv pentru care și miniștrii economiei și finanțelor ar trebui, în cele din urmă, să se ocupe de această temă (8), salută pe de o parte că se încearcă o prezentare a urmărilor pe care le produce lipsa unei politici a biodiversității asupra economiei. Însă, integrarea politicii privind biodiversitatea în politica economică și financiară a UE continuă să lipsească. Noua strategie ar trebui să conțină un răspuns la întrebarea privind soluționarea acestei probleme.

3.9

Pe de altă parte, CESE dorește să atragă în mod explicit atenția asupra unui pericol care derivă din comercializarea din ce în ce mai amplă: protecția biodiversității ar putea să se concentreze în viitor mai ales asupra acelor domenii care, din punct de vedere economic, par să fie rentabile pe termen scurt. Prin urmare, Comisia ar trebui să aleagă abordarea corespunzătoare pentru acele specii și habitate, a căror valoare economică nu poate fi calculată în mod direct. Ar fi, de exemplu, dificil să se definească valoarea monetară exactă în euro și cenți a unui lup, urs sau râs. Același lucru se poate spune despre broaște, lăcuste, berze și mii de alte specii. În afara acestora există specii a căror „performanță” nici nu poate fi apreciată la adevărata lor valoare economică, care nu fac obiectul dezbaterii politice. Există, oare, programe de protecție pentru bacterii, ciuperci sau râme, adică pentru acei decompozitori, fără de care descompunerea substanțelor organice nu ar fi posibilă?

3.10

Strategia pune un accent deosebit pe agricultură și silvicultură, precum și pe politica piscicolă. Pe de o parte, acest lucru este justificat, pentru că a) aceste politici au un efect asupra biodiversității și b) este vorba de domenii politice care acoperă suprafețe importante și care pot fi influențate de UE. Pe de altă parte, alte sectoare nefaste pentru biodiversitate, precum transporturile și urbanizarea, sunt neglijate.

3.11

Cu siguranță că este adevărată observația Comisiei făcută în proiectul de strategie, în care se menționează că „reforma subvențiilor dăunătoare (…) va aduce de asemenea beneficii biodiversității”. Numai că ea ar trebui în sfârșit să prezinte lista acelor subvenții dăunătoare pentru mediu. O asemenea promisiune a fost făcută în 2006, dar nu a fost onorată până în ziua de azi.

3.12

CESE salută inițiativa Comisiei de a evalua toate posturile de cheltuieli din perspectiva compatibilității lor cu biodiversitatea și de a garanta pe viitor că, prin intermediul unei inițiative care își propune să evite orice pierdere a biodiversității, („no-net-loss”) să nu mai fie afectată biodiversitatea.

4.   Observații privind obiectivele specifice

4.1

Printr-o trecere în revistă a celor șase obiective specifice și a unora din măsuri, CESE dorește să explice motivul pentru care consideră actuala strategie privind biodiversitatea drept insuficient de ambițioasă din punct de vedere tehnic. Motivul pentru care Comisia acționează deosebit de prudent în ceea ce privește definirea unor măsuri este probabil de natură politică. Negocierile dificile în cadrul Consiliului Mediu privind stabilirea de măsuri individuale demonstrează că în continuare nu poate fi vorba de o integrare suficientă a biodiversității în alte domenii politice.

4.2

Obiectivul specific nr. 1:

4.2.1

Directiva privind păsările din 1979 și Directiva privind habitatele din 1992 reprezintă directivele esențiale pentru protecția mediului în Europa; fără o punere integrală în aplicare, protecția naturii în Europa este sortită eșecului. Faptul că primul obiectiv specific al noii strategii privind biodiversitatea se intitulează „ punerea în aplicare integrală a directivelor privind păsările și habitatele ” poate fi perceput drept un semnal extrem de negativ. CESE este de părere că cea mai mare problemă pe care o ridică politica privind biodiversitatea în Europa constă în faptul că aceste directive încă nu au fost puse integral în aplicare nici după 32, respectiv 19 ani. Acest fapt demonstrează clar lipsa voinței politice în ceea ce privește conservarea biodiversității, și nu lipsa unei baze juridice sau a unor strategii. Se impune desigur intervenția Curții Europene de Justiție, pentru că nici existența unor strategii potrivite nu poate înlocui aparenta lipsă de voință politică.

4.2.2

Decepția CESE privind punerea lentă în aplicare a acestor directive este cu atât mai mare, cu cât majoritatea măsurilor practice aplicate cu succes au fost legate direct sau indirect de aceste directive. Din când în când, la nivel politic se pune întrebarea dacă aceste directive și obiectivele lor mai sunt „de actualitate”. CESE răspunde la această întrebare cu un „da” clar și fără ambiguități, însă nu vede nicio șansă ca noile obiective să fie atinse fără o punere în aplicare rapidă și integrală a directivelor existente.

4.2.3

În timpul elaborării acestui aviz, la acest punct au fost constatate o serie de paralele cu criza datoriilor publice și criza euro. Dacă statele membre ale UE nu iau în serios propriile lor principii și criterii, indiferent dacă este vorba de reglementările privind conservarea mediului sau criteriile de stabilitate pentru uniunea monetară, ancorate în Tratatul de la Maastricht, atunci nu este de mirare că a) apar probleme în acest domeniu politic și b) cetățenii își pierd încrederea în clasa politică.

4.2.4

În cadrul măsurilor pentru a atinge acest obiectiv este menționată drept urgentă „asigurarea unei finanțări adecvate pentru siturile Natura 2000”. CESE se declară de acord cu această măsură. Din proiectul de perspectivă financiară pentru 2014-2020 nu reiese faptul că în următoarea perioadă de programare se va ajunge la îmbunătățiri substanțial necesare din acest punct de vedere. Acordarea unei prime pentru gestionarea zonelor Natura 2000, de exemplu printr-o exploatare agricolă, ar constitui un semnal pozitiv; din păcate, reforma PAC nu prevede asemenea prime.

4.2.5

Numai 17 % dintre habitatele și speciile din UE și 11 % dintre ecosistemele esențiale, protejate conform legislației UE, sunt într-o stare favorabilă. CESE invită Comisia să specifice dacă obiectivul ca până în 2020 „să existe cu 100 % mai multe evaluări de habitate și cu 50 % mai multe evaluări de specii care să indice o îmbunătățire a stării de conservare” va fi suficient pentru a opri efectiv reducerea biodiversității. El înțelege din această formulare că Comisia ar fi mulțumită dacă în 2020, 34 % din habitatele și speciile protejate s-ar afla într-o stare favorabilă, și deci două treimi într-o stare nefavorabilă.

4.3

Obiectivul specific nr. 2:

4.3.1

Obiectivul 2 se axează pe „ menținerea și ameliorarea ecosistemelor și a serviciilor aferente ”, o promisiune făcută de șefii de stat și de guvern încă în anul 2001. Până în 2020 s-au prevăzut ameliorări corespunzătoare, între altele prin infrastructuri ecologice și refacerea a cel puțin 15 % din ecosistemele degradate (9).

4.3.2

CESE subliniază faptul că în ultimele decenii, conflictele privind utilizarea suprafețelor s-au acutizat în mod drastic în toate domeniile (de exemplu în agricultură și silvicultură, producția de energie, transporturi și urbanizare). În actualele condiții-cadru, refacerea ecosistemelor afectate va accentua și mai mult acest conflict privind utilizarea terenurilor, întrucât, din punctul de vedere al utilizatorilor de terenuri, protecția mediului este percepută drept factor de concurență la utilizarea lor. CESE solicită să fie lansate propuneri privind rezolvarea acestor conflicte în cadrul strategiei de punere în aplicare, anunțată pentru 2012.

4.4

Obiectivul specific nr. 3:

4.4.1

Și al 3-lea obiectiv, cel de „ creștere a contribuției agriculturii și silviculturii la menținerea și îmbunătățirea biodiversității ” continuă să facă parte din problemele nesoluționate de mulți ani. CESE a atras în mod repetat atenția asupra faptului că în rândul agricultorilor și silvicultorilor există o atitudine deosebit de favorabilă față de protecția naturii și biotopurilor. Multe proiecte-model arată că o abordare bazată pe parteneriat creează condițiile pentru rezultate pozitive.

4.4.2

Agricultorii sunt pregătiți să se confrunte cu provocarea care derivă din rolul „multifuncțional” care li se atribuie din partea societății, depășind simpla funcția de producție. Dar în acest demers, ei se văd confruntați cu obligații care costă bani fără a le returna profituri, întrucât prețurile de producție nu cuprind prestațiile suplimentare pe care agricultura trebuie să le furnizeze pentru aspecte legate de mediu.

4.4.3

Prin urmare, politica agricolă comună trebuie adaptată astfel pentru a soluționa această dilemă. Comitetul face trimitere la avizele sale pe această temă și va continua să urmărească îndeaproape reforma iminentă a PAC.

4.4.4

În mod complementar, ar trebui evaluate și metode de finanțare care nu fac parte din bugetul UE pentru agricultură, pentru a garanta astfel efectul de stimulare necesar.

4.5

Obiectiv specific nr. 4:

4.5.1

Cel de-al 4-lea obiectiv, „ asigurarea utilizării durabile a resurselor piscicole ” se referă în mod direct la politica piscicolă a UE. În continuare, interesele pescuitului comercial și cele ale protecției biodiversității sunt diametral opuse. Nu este de mirare că obiectivele privind pescuitul (de exemplu măsura 13 „îmbunătățirea gestionării stocurilor de pește exploatate”) rămân deosebit de generale și nu conțin aproape deloc obiective cuantificabile privind protecția mediului. CESE salută obiectivul de a menține stocurile de pește (sau de a le reface) la un nivel care să asigure „producții maxime durabile” începând din 2015 (și nu de-abia din 2020), dar recunoaște că acesta constituie în mult mai mare măsură un obiectiv de economie piscicolă și nu unul de protecție a mediului. Consultările la nivelul Consiliului au arătat însă că până și aceste formulări neangajante întâmpină rezistențe considerabile. Pentru CESE, acest lucru demonstrează că politica biodiversității este în continuare obligată să cedeze locul metodelor de producție care de mult sunt recunoscute ca nefiind durabile. CESE va continua să urmărească cu deosebită atenție negocierile privind reforma politicii piscicole.

4.6

Obiectivele specifice 5 și 6:

4.6.1

Cu privire la obiectivul 5, cel al „ combaterii speciilor invazive ”, CESE și–a prezentat deja punctul de vedere într-un alt aviz (10); nici această problemă nu constituie o noutate, fără să se prezinte o soluție, cum de altfel se întâmplă și cu privire la obiectivul 6 privind „ contribuția la evitarea pierderii biodiversității globale ”. Cu privire la acesta din urmă, Comitetul constată că multe din anunțurile și promisiunile de păstrare a biodiversității pe plan global au fost în mod evident nerespectate. Proiectul „Parcul național Yasumi” din Ecuador pare a fi un asemenea exemplu, în care comunitatea internațională a dorit să intervină cu mijloace financiare pentru a se renunța la un proiect de extragere a petrolului. Aceste sume de bani nu au fost alocate conform promisiunilor, ceea ce va permite exploatarea petrolieră în detrimentul pădurilor tropicale.

4.6.2

CESE invită Comisia, Consiliul și Parlamentul European să indice clar bugetul care urmează să fie prevăzut pentru noua perioadă de finanțare 2014-2020 pentru „politica globală în materie de biodiversitate”; din documentele prezentate până acum nu reies aceste cifre. Până în prezent, UE și statele membre au cheltuit mai puțin de 0,004 % din puterea lor economică pentru măsurile corespunzătoare în materie de dezvoltare și menținere a biodiversității globale. Astfel nu pot fi soluționate problemele care, în actualele condiții globale de concurență pentru utilizarea terenurilor, se vor acutiza în continuare.

Bruxelles, 26 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  COM(2001) 264 final, 15.4.2001, p. 14

(2)  COM(2010) 4 final

(3)  http://www.eea.europa.eu/publications/eu-2010-biodiversity-baseline/.

(4)  Documentul nu conține indicații cu privire la habitatele și speciile neprotejate juridic, cu toate că acestea sunt la fel de relevante pentru biodiversitate.

(5)  „The Economics of Ecosystems and Biodiversity” (TEEB), a se vedea: http://teebweb.org

(6)  A se vedea Conferința COP 10 din Nagoya din 2010.

(7)  JO C 195, 18.8.2006, p. 96.

(8)  JO C 48, 15.2.2011, p. 150 par. 1,6.

(9)  Acest obiectiv corespunde obiectivului Convenției privind diversitatea biologică (CBD).

(10)  JO C 306, 16.12.2009, p. 42.


28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/116


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 302/2009 privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană

COM(2011) 330 final – 2011/0144 (COD)

2012/C 24/25

Raportor: dl Gabriel SARRÓ IPARRAGUIRRE

La 24 iunie și, respectiv, 18 iulie 2011, în conformitate cu articolul 43 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul și Parlamentul European au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 302/2009 privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană

COM(2011) 330 final – 2011/0144 (COD).

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 6 octombrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011, (ședința din 26 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 129 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 8 abțineri.

1.   Concluzii

1.1

CESE sprijină propunerile Comisiei Europene și recunoaște eforturile pe care atât statele membre, cât și pescarii le depun pentru a îndeplini exigențele planului de refacere a stocurilor de ton roșu al Comisiei Internaționale pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT), care începe să producă rezultate, punerea sa în aplicare implicând însă consecințe socioeconomice semnificative, de care ar trebui să se țină seama.

1.2

Pentru a putea constata dacă refacerea stocurilor are loc și a adopta cele mai bune măsuri de gestionare în viitor, Comitetul solicită statelor membre și Comisiei să sprijine în continuare cercetarea științifică aplicată.

2.   Introducere