20.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/1

1.

Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2008 privind educația adulților: „Niciodată nu este prea târziu să înveți”, care îndeamnă statele membre să promoveze dobândirea cunoștințelor și să dezvolte o cultură a învățării pe tot parcursul vieții, în special prin punerea în aplicare a unor politici vizând egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru a face educarea adulților mai atractivă, mai accesibilă și mai eficientă.

2.

Concluziile Consiliului din mai 2008 (2) privind învățarea în rândul adulților, care stabileau pentru prima dată un set de priorități comune care trebuie abordate în sectorul învățării în rândul adulților, au deschis calea unei cooperări europene intensificate între diferitele părți implicate și au propus o serie de măsuri specifice pentru perioada 2008-2010 (numite în continuare „planul de acțiune”), în scopul de a spori participarea la învățarea în rândul adulților și calitatea acesteia.

3.

Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului din 21 noiembrie 2008 privind o mai bună integrare a orientării de-a lungul vieții în strategiile de învățare de-a lungul vieții, care a pus în evidență importanța orientării ca proces continuu care permite cetățenilor, de orice vârstă și de-a lungul întregii vieți, să își identifice capacitățile, competențele și interesele, să ia decizii în ceea ce privește educația, formarea și viața profesională și să își administreze parcursul vieții în ceea ce privește învățarea, munca și alte contexte.

4.

Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 (3), care stabileau un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”), pe deplin consecvent cu Strategia Europa 2020 și ale cărui patru obiective, referitoare la învățarea pe tot parcursul vieții și mobilitatea, calitate și eficiență, echitate, coeziune socială și cetățenie activă, precum și la creativitate și inovare, sunt de asemenea relevante în ceea ce privește învățarea în rândul adulților.

5.

Raportul comun privind progresele înregistrate pentru anul 2010 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a programului de lucru „Educație și formare profesională 2010” (4), care sublinia faptul că în procesul de învățare în rândul adulților este de asemenea important ca oferta să vizeze întreaga gamă de competențe-cheie și remarca faptul că este o mare provocare garantarea accesului tuturor cursanților la metodologii inovatoare, inclusiv al participanților la învățarea în rândul adulților.

6.

Inițiativele emblematice ale Strategiei Europa 2020:

7.

Concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind dimensiunea socială a educației și formării profesionale (5), în care se remarca faptul că extinderea accesului la educația adulților poate crea noi posibilități pentru incluziunea activă și participarea socială sporită.

8.

Decizia din 21 octombrie 2010 a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (6), care urmărește să promoveze stimulente eficiente pentru învățarea pe tot parcursul vieții pentru cei care beneficiază de un loc de muncă și pentru cei care nu au un loc de muncă, „asigurându-se astfel că fiecare adult beneficiază de șansa de a dobândi o nouă calificare sau de a urca pe o nouă treaptă de calificare”.

9.

Concluziile Consiliului din 18-19 noiembrie 2010 privind cooperarea europeană consolidată în domeniul educației și al formării profesionale (VET) (7), care încurajau activ participarea individuală lărgită la continuarea VET, creșterea investițiilor în dezvoltarea resurselor umane, formarea în întreprindere și învățarea la locul de muncă, precum și colaborarea mai strânsă între instituțiile de formare și angajatori, în special în privința formării lucrătorilor cu calificare scăzută;

—

reformele învățământului în rândul adulților sunt tot mai ancorate în evoluțiile de ansamblu ale educației și formării profesionale, în special în evoluția cadrelor privind calificările naționale și a strategiilor referitoare la învățarea pe tot parcursul vieții;

—

a fost abordată chestiunea asigurării calității ca temă importantă a învățării în rândul adulților și se fac progrese în ceea ce privește dezvoltarea profilului profesional și a formării de profesioniști în învățământul pentru adulți, acreditarea prestatorilor de servicii de învățare în rândul adulților și serviciile de orientare ameliorate, adresate adulților;

—

oportunitățile de sensibilizare și de învățare vizează din ce în ce mai mult persoanele cu cele mai scăzute niveluri de calificare, ceea ce le oferă astfel perspective mai bune pentru încadrarea în muncă și integrarea în societate;

—

învățarea non-formală și cea informală, care reprezintă o mare parte a învățării în rândul adulților, sunt recunoscute și validate din ce în ce mai mult, însă valorificarea ocaziilor de validare a acestora rămâne adesea subreprezentată;

—

a început să fie îmbunătățită monitorizarea sectorului învățării în rândul adulților;

(i)

să sporească posibilitatea ca adulții, indiferent de sex sau de situația lor personală sau familială, să aibă acces la oportunități de învățare de bună calitate în orice moment al vieții lor, în scopul promovării dezvoltării personale și profesionale, al responsabilizării, al adaptabilității, al capacității de inserție profesionale și al participării active la viața societății;

(ii)

să dezvolte o nouă abordare a educației și formării profesionale a adulților, care să se concentreze asupra rezultatelor învățării și a responsabilității și autonomiei cursantului;

(iii)

să stimuleze o mai bună conștientizare a adulților cu privire la faptul că învățarea este un proces continuu, pe care ar trebui să îl reia cu regularitate pe tot parcursul vieții și în special în perioadele de șomaj sau de tranziție profesională;

(iv)

să încurajeze crearea de sisteme eficace de îndrumare de-a lungul vieții, precum și de sisteme integrate pentru validarea învățării non-formale și informale;

(v)

să asigure adulților prestarea de servicii de educație și formare formală și non-formală de înaltă calitate destinate dobândirii de competențe fundamentale sau încununate cu calificări la toate nivelurile Cadrului european al calificărilor (CEC), cu sprijinul societății civile și al partenerilor sociali, precum și al autorităților locale;

(vi)

să asigure mecanisme flexibile, adaptate diferitelor nevoi de formare ale adulților, inclusiv formarea în întreprindere și învățarea la locul de muncă;

(vii)

să stimuleze o mai bună conștientizare în rândul angajatorilor cu privire la faptul că învățarea în rândul adulților contribuie la promovarea productivității, competitivității, creativității, inovării și spiritului întreprinzător, fiind un factor important de îmbunătățire a capacității de inserție profesională a angajaților lor și a mobilității acestora pe piața muncii;

(viii)

să încurajeze instituțiile de învățământ superior să primească grupuri de cursanți mai puțin tradiționali, cum ar fi cursanții adulți, ca mijloc de ilustrare a responsabilității lor sociale și a deschiderii mai mari către ansamblul comunității, precum și ca reacție la provocările demografice și la cerințele unei societăți care se confruntă cu îmbătrânirea populației;

(ix)

să promoveze rolul partenerilor sociali și al societății civile în formularea nevoilor de formare și în dezvoltarea oportunităților de învățare oferite adulților, precum și să optimizeze implicarea autorităților centrale, regionale și locale;

(x)

să promoveze o distribuire echilibrată a resurselor educaționale și de formare pe tot parcursul ciclului de viață, pe baza unor responsabilități partajate și a unui angajament public puternic, în special față de oferirea celei de a doua șanse și față de dezvoltarea competențelor fundamentale;

(xi)

să implice partenerii sociali și să îi sensibilizeze cu privire la avantajele pe care le reprezintă și pentru ei învățarea la locul de muncă, inclusiv dobândirea de competențe fundamentale;

(xii)

să asigure persoanelor în vârstă un proces de învățare elaborat corespunzător, în scopul de a promova o îmbătrânire activă, autonomă și sănătoasă, care să le valorifice cunoașterea, experiența, capitalul social și cultural, în avantajul societății în ansamblu;

(xiii)

să se angajeze ferm să promoveze învățarea în rândul adulților ca mijloc de stimulare a solidarității între diferitele grupe de vârstă (de exemplu prin intermediul unui „pact între generații”) precum și între culturi și persoane din toate mediile;

1.

Să își concentreze, în perioada 2012-2014, eforturile asupra domeniilor prioritare detaliate în anexa la prezenta rezoluție, contribuind astfel la punerea în practică a celor patru priorități ale cadrului strategic „ET 2020”, în conformitate cu contextul și cu legislația națională a fiecăruia.

2.

Să asigure legătura eficace cu ministerele și părțile implicate relevante, cu partenerii sociali, cu întreprinderile, cu organizațiile neguvernamentale relevante și cu organizațiile societății civile, în vederea îmbunătățirii coerenței dintre politicile referitoare la învățarea în rândul adulților și politicile socioeconomice cu spectru mai larg.

3.

Să coopereze activ la nivelul UE în scopul de a sprijini implementarea cu succes a domeniilor prioritare menționate mai sus, în special prin:

(i)

asigurarea complementarității și a coerenței între inițiativele de politică întreprinse în conformitate cu prezenta rezoluție și cele elaborate în contextul altor procese de politică relevante în cadrul strategic „ET 2020”, în cadrul procesului de la Copenhaga, al procesului de la Bologna, al planului UE de modernizare a învățământului superior, precum și al inițiativelor cum sunt cele referitoare la alfabetizare și la părăsirea timpurie a școlii, care necesită o abordare concertată care să implice învățământul școlar și învățarea în rândul adulților și să promoveze dimensiunea învățării în rândul adulților în cadrul fiecăreia dintre aceste dimensiuni;

(ii)

stabilirea unei legături strânse și continue cu coordonatorii naționali desemnați în statele membre și în celelalte țări participante;

(iii)

facilitarea partajării, de către statele membre și organizațiile care sprijină învățarea în rândul adulților, a informațiilor cu privire la politicile și practicile lor, precum și la evaluarea politicilor și practicilor de către statele membre și aceste organizații, prin intermediul organizării de activități de învățare inter pares și de analize, conferințe, ateliere și alte instrumente adecvate și, în limita resurselor disponibile, îmbunătățirea colectării de date privind învățarea în rândul adulților ca parte a cadrului coerent actualizat al indicatorilor și al criteriilor de referință, prevăzut pentru 2013;

(iv)

consolidarea bazei de cunoștințe privind învățarea în rândul adulților în Europa prin solicitarea efectuării unor studii și prin întărirea capacității structurilor de cercetare existente, relevante pentru analizarea chestiunilor privind învățarea în rândul adulților, inclusiv cooperarea cu Eurydice și Cedefop și cu alte instituții relevante și prin valorificarea la maximum a capacităților lor informaționale și cercetare;

(v)

continuarea și intensificarea cooperării cu organizații internaționale relevante, cum ar fi OCDE (în special prin exploatarea rezultatelor Programului de evaluare internațională a competențelor adulților, PIAAC, ONU (în special UNESCO) și Consiliul Europei, precum și alte inițiative relevante regionale sau mondiale, cum ar fi centrul Europa-Asia de învățare pe tot parcursul vieții (ASEM);

(vi)

mobilizarea fondurilor disponibile la nivel european pentru a sprijini punerea în practică a acestui plan pentru învățarea în rândul adulților;

(vii)

înaintarea de rapoarte privind punerea în practică a planului, în cadrul raportului comun „ET 2020” privind progresele înregistrate.

20.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/7

1.

Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 4 decembrie 2000 privind combaterea dopajului (1).

2.

Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 18 noiembrie 2010 privind rolul UE în combaterea dopajului la nivel internațional (2).

1.

Uniunea Europeană și statele sale membre ar trebui să își poată exercita competențele și să își joace rolul pe parcursul pregătirii, negocierii și adoptării, inter alia, a normelor, standardelor și orientărilor de către Agenția Mondială Antidoping (denumită în continuare „WADA”).

2.

Este necesar să se prevadă modalități practice privind participarea Uniunii Europene și a statelor sale membre la lucrările WADA, precum și coordonarea pozițiilor înaintea reuniunilor WADA.

3.

Coordonarea pozițiilor continentului european înaintea reuniunilor WADA are loc în cadrul Consiliului Europei, cu respectarea legislației UE aplicabile.

4.

Este mare nevoie de continuitate în ceea ce privește reprezentarea statelor membre ale UE în Consiliul Fondator al WADA, care să fie susținută de un mandat politic și de un nivel adecvat de competență.

1.

Statele membre ale UE ar trebui să fie reprezentate la nivel ministerial în cadrul Consiliului Fondator al WADA, iar locurile ar trebui să fie alocate după cum urmează:

2.

După caz, reprezentanții statelor membre pot fi însoțiți de experți din statul membru care deține Președinția și/sau din cadrul Comisiei.

3.

Reglementările privind reprezentarea statelor membre ale UE în cadrul Consiliului Fondator al WADA, astfel cum sunt prezentate în anexa I, produc efecte începând cu 1 ianuarie 2013.

4.

Se aplică Codul de conduită dintre Consiliu, statele membre și Comisie privind pregătirile pentru reuniunile WADA, conform anexei II.

5.

Până la 31 decembrie 2015, Consiliul și reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, evaluează experiența acumulată din aplicarea prezentei rezoluții și iau în considerare necesitatea unor adaptări ale reglementărilor stabilite în prezenta rezoluție.

20.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/10

1.

Articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că acțiunea Uniunii Europene urmărește să favorizeze dezvoltarea schimburilor de tineri și de formatori socio-educativi și să sprijine participarea tinerilor la viața democratică a Europei.

2.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a permis UE să pună în aplicare cu mai multă fermitate politica sa externă; cooperarea cu țările învecinate poate fi acum extinsă, astfel încât să acopere întregul spectru de probleme într-un mod integrat și mai eficient.

3.

Mobilitatea este un element semnificativ pentru promovarea înțelegerii reciproce și a dezvoltării economice, sporind în același timp gradul de conștientizare cu privire la diversitatea de situații și de perspective asupra vieții ale tinerilor din toată Europa. Printre avantajele mobilității se numără și acela că este indispensabilă pentru schimbul de idei, propagarea inovării, rezolvarea problemelor sociale și a celor legate de ocuparea forței de muncă, crearea de relații interumane puternice, sprijinirea dezvoltării personale și încurajarea dobândirii de alte aptitudini decât cele tehnice, precum și pentru promovarea aptitudinilor interculturale și combaterea prejudecăților; printre altele, mobilitatea reprezintă un mod fundamental de a pune în valoare potențialul tuturor tinerilor și de a atinge obiectivele Strategiei Europa 2020.

4.

În contextul unei creșteri globale a mobilității, care determină interacțiuni frecvente între persoane aparținând unor naționalități, culturi, religii și credințe diferite, Uniunea Europeană are un rol din ce în ce mai important pe plan internațional în ceea ce privește promovarea respectării democrației, a libertății, a egalității și a drepturilor omului, precum și în ceea ce privește standardele adecvate pentru desfășurarea dialogului intercultural.

5.

„Participare” și „Tineretul în lume” au fost incluse în cadrul reînnoit al cooperării europene în domeniul tineretului (2010-2018), ca două domenii de acțiune cu statut prioritar.

6.

Conferința privind Tineretul UE a fost organizată în perioada 5-7 septembrie 2011 la Varșovia, Polonia, în cadrul acesteia subliniindu-se că este nevoie în mod special de:

7.

Extinderea Uniunii Europene la 1 mai 2004 a provocat o transformare istorică a Uniunii din punct de vedere politic, geografic și economic, sporind și mai mult necesitatea cooperării între UE și vecinii săi, inclusiv țările din Europa de Est (1).

8.

Politica europeană de vecinătate (PEV) (2) a Uniunii Europene, care a fost recent evaluată și inclusă într-un nou cadru prin intermediul Comunicării „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”, stabilește obiective ambițioase pe baza angajamentelor față de valori comune și față de punerea în aplicare efectivă a reformelor politice, economice și instituționale; evoluțiile democratice și transformările care au loc în țările vecine cele mai apropiate ale Uniunii Europene la est și la sud, au amplificat, de asemenea, importanța strategică a politicii europene de vecinătate și a măsurilor de consolidare a societății civile și a celor privind oportunitățile sporite pentru schimburi și contacte interumane, cu un accent deosebit asupra tinerilor.

9.

În acest context, Parteneriatul estic (3) este o inițiativă cu semnificație strategică pentru stabilitatea și securitatea atât a țărilor din Europa de Est care participă în cadrul PEV, cât și a întregii UE. Obiectivul său important este consolidarea societății civile, care reprezintă una din temeliile unui stat democratic funcțional. Acest domeniu de cooperare, care include participarea și cooperarea în rândul tinerilor, ar trebui să aibă un rol și mai pronunțat în cadrul Parteneriatului estic.

10.

Facilitarea contactelor interumane și intensificarea dialogului cu societatea civilă au fost identificate ca elemente esențiale ale Parteneriatului pentru modernizare UE-Rusia (4).

11.

Uniunea Europeană a făcut deja eforturi în sensul acordării de permise de ședere speciale resortisanților din țări terțe care solicită să fie admiși pe teritoriul unui stat membru cu scopul de a se implica în activități de voluntariat (5), demers care reprezintă un important pas înainte.

12.

Consiliul European a evidențiat de curând necesitatea de a înființa parteneriate pentru mobilitate cu țările din sudul Europei și din Europa de Est (6). Având în vedere forma pe care o vor lua aceste parteneriate, este necesar să se țină seama de sporirea mobilității tinerilor în scop educațional, inclusiv în scopul învățării nonformale într-o altă țară, care se poate realiza prin activități ale tinerilor, inclusiv prin schimburi de tineri și activități de voluntariat.

13.

Programele de schimb destinate tinerilor sunt un instrument util, în special pentru tinerii care dispun de posibilități reduse de a dobândi experiență interculturală și de a-și dezvolta competențele personale și cele lingvistice.

14.

Dezvoltarea cooperării internaționale dintre tineri, persoanele care lucrează cu tinerii și liderii tinerilor din Uniunea Europeană și din țările din Europa de Est aduce o contribuție semnificativă la consolidarea încrederii în regiune, conturând astfel viitoarele relații în Europa în contextul unor potențiale dificultăți.

15.

Politica europeană de vecinătate include activitățile Uniunii Europene și ale statelor membre în relație cu șaisprezece țări din vecinătatea UE. În acest context și având în vedere contribuția lor potențială la procesele de democratizare în curs de desfășurare, ar putea fi avută în vedere aplicarea unor inițiative similare celor prevăzute în prezentul document în relațiile cu țările sud-mediteraneene.

16.

Susținerea cooperării internaționale în rândul tinerilor, a dialogului și a înțelegerii reciproce între tinerii, persoanele care lucrează cu tinerii și liderii tinerilor din UE și, respectiv, din țările din Europa de Est, ca factor important de sprijinire a cetățeniei europene și a proceselor de democratizare.

17.

Facilitarea accesului tinerilor la mobilitatea în scop educațional, inclusiv pentru tinerii, persoanele care lucrează cu tinerii și liderii tinerilor din țările din Europa de Est care se deplasează în Uniunea Europeană, precum și pentru tinerii cetățeni ai Uniunii Europene care se deplasează în oricare dintre țările din Europa de Est.

18.

Încurajarea învățării reciproce între statele membre, organizațiile de tineret și tineri în domeniul cooperării cu țările terțe, mai ales cu țările din Europa de Est, prin informări pe tema politicilor pentru tineret și prin sporirea calității informațiilor oferite cu privire la posibilitățile de mobilitate și de participare.

19.

Susținerea mobilității cu două sensuri și a participării sporite la activități de învățare nonformală a tinerilor, a persoanelor care lucrează cu tinerii și a liderilor tinerilor din UE și din țările din Europa de Est poate genera numeroase avantaje pentru:

20.

Susținerea participării active a tinerilor în societate, a mobilității transfrontaliere și a contactelor interumane va contribui la schimbul de idei, la propagarea inovațiilor și la formarea de parteneriate facilitând, astfel, introducerea pe termen lung a unor modificări și reducerea disparităților socioeconomice între societăți.

21.

Prin sprijinirea furnizării unor instrumente informatice de calitate, prin schimbul de bune practici între UE și țările din Europa de Est, precum și prin asigurarea accesului la informații despre organizațiile partenere de încredere, s-ar consolida rețelele, s-ar aprofunda cooperarea dintre organizațiile de tineret din UE și, respectiv, țările din Europa de Est și s-ar garanta siguranța participanților implicați în această formă de cooperare. Centrele de resurse SALTO (Sprijin pentru posibilități avansate de învățare și formare profesională) și Eurodesk au reprezentat o rețea de susținere importantă în această privință.

22.

Prin continuarea eforturilor de dezvoltare și de promovare a activităților de voluntariat, a activităților tinerilor și a antreprenoriatului se poate influența în mod pozitiv capacitatea de inserție profesională a tinerilor și facilita implicarea activă a acestora în societate.

23.

Deoarece distanța geografică poate reprezenta în anumite cazuri un obstacol în calea cooperării și a mobilității, ar trebui dezvoltat mai mult potențialul mobilității virtuale, prin asigurarea accesului la informații și a schimbului de informații referitoare la participarea tinerilor și la capacitatea de inserție profesională a tinerilor.

24.

Creșterea mobilității și a cooperării depinde în mare măsură de interesul față de țara parteneră și de cunoașterea acesteia, în special a culturii tineretului din țara respectivă, în integralitatea sa; pentru a spori acest interes, precum și nivelul cunoașterii, este deosebit de important să fie prezentată și promovată cultura, pentru a motiva tinerii să colaboreze între ei.

25.

Tinerii pot constata că lipsa competențelor lingvistice reprezintă un obstacol major în calea comunicării. Programele europene în domeniul educației și al tineretului constituie unul din numeroasele mijloace pentru dezvoltarea competențelor lingvistice ale tinerilor; prin urmare, ar trebui sprijinită promovarea învățării limbilor străine.

26.

Facilitarea accesului la vize pentru tinerii din afara UE, mai ales pentru cei din țările din Europa de Est, poate fi realizată, de exemplu, prin încheierea unor acorduri de facilitare a eliberării vizelor, care reprezintă unele dintre cele mai eficiente instrumente pentru creșterea mobilității în general.

27.

Experiența și cunoștințele specializate ale Consiliului Europei în domeniul cooperării cu țările din Europa de Est fac din acesta un partener important în derularea de activități cu tineri din țările din Europa de Est, iar parteneriatul pentru tineri dintre Uniunea Europeană și Consiliul Europei reprezintă un instrument valoros, creând sinergii între Uniunea Europeană și Consiliul Europei în acest domeniu.

28.

Programele și instrumentele existente pentru sprijinirea mobilității, în principal cele din Uniunea Europeană, ar putea fi consolidate și extinse pentru a include și tinerii, voluntarii și persoanele specializate în lucrul cu tinerii, precum și alte persoane care lucrează cu tinerii din Europa de Est sau care doresc să coopereze cu aceste țări; aceasta se referă în special la Programul „Tineretul în acțiune”, la programul de învățare pe tot parcursul vieții, la parteneriatul pentru tineri UE-Consiliul Europei, care include Centrul european de cunoaștere privind politica pentru tineret, rețeaua centrelor de resurse SALTO (Sprijin pentru posibilități avansate de învățare și formare profesională), Eurodesk și Portalul european pentru tineret.

29.

Forumul european al tineretului și organizațiile de tineret de la toate nivelurile pot, de asemenea, prin activitățile lor, să joace un rol esențial, reprezentând nevoile și interesele tinerilor și pledând în favoarea acestora, în contextul cooperării dintre tinerii din țările UE și semenii lor din țările Europei de Est.

30.

Experiența acumulată în urma cooperării cu alte regiuni din vecinătate ar trebui utilizată pentru a crea instrumente de cooperare pentru tineri cu țările din Europa de Est,

31.

Să promoveze schimburile de tineri și programele de mobilitate pentru tineri și organizațiile de tineret, inclusiv voluntari, cercetători specializați în lucrul cu tinerii și persoane care lucrează cu tinerii în UE și în țările învecinate, mai ales cele din Europa de Est, prin schimbul de bune practici în ceea ce privește cooperarea între organizațiile care activează în domeniul tineretului, astfel încât fiecare tânăr să aibă șansa mobilității și a participării în Europa.

32.

Să diminueze barierele din calea mobilității și a participării, printre altele, prin promovarea învățării limbilor străine, prin sprijinirea furnizării unor informații de calitate în acest domeniu etc.

33.

Să includă informări privind domeniul de acțiune „Tineretul în lume” în Raportul privind tineretul pentru anul 2012 și în rapoartele ulterioare ale UE privind tineretul.

34.

Să analizeze rezultatele studiului referitor la „Participarea tinerilor la viața democratică din Europa”, care va fi finalizat în 2012, punând accentul în mod deosebit pe posibilele sale implicații pentru tinerii din țările UE și pentru cei din țările Europei de Est, precum și să împărtășească rezultatele activităților de cercetare privind tinerii și participarea lor în scopul extinderii cunoștințelor în domeniul tineretului.

35.

Să analizeze posibilitatea de a continua organizarea de schimburi de bune practici în domeniul politicilor pentru tineri între țările din Europa de Est și țările UE, în cooperare cu Consiliul Europei și alte organizații internaționale cu scopul de a promova participarea și mobilitatea tinerilor.

36.

Să participe activ la platformele multilaterale ale Parteneriatului estic, în special la platforma 4, „Contacte interumane”, în cadrul căreia ar putea fi sprijinită dezvoltarea de inițiative pentru tineret.

37.

Să consolideze cooperarea intersectorială între diverse domenii de politici și autoritățile competente, pentru a continua reflecția asupra barierelor existente în calea mobilității cu dublu sens a tinerilor din țările incluse în politica europeană de vecinătate, de exemplu prin elaborarea unor posibile modalități de facilitare a eliberării vizelor pentru tinerii din țările Europei de Est, când și unde este cazul.

38.

Să profite de cooperarea cu structurile de informare pentru tineret, ca de exemplu Eurodesk și Agenția Europeană de Informare și Consiliere pentru Tineret (ERYICA) și să utilizeze Centrul european de cunoaștere privind politica pentru tineret (EKCYP) pentru a promova posibilitățile de participare și de mobilitate.

39.

Să susțină și să dezvolte dimensiunea estică a programelor viitoare ale UE pentru tineri, fără a aduce atingere negocierilor privind cadrul financiar multianual.

40.

Să continue promovarea cooperării între tinerii din țările din UE și, respectiv, din țările Parteneriatului estic, în contextul programului pentru tineret al Parteneriatului estic.

41.

Să adapteze Portalul european pentru tineret pentru a-l face util și accesibil tuturor tinerilor din întreaga Europă, inclusiv din țările Europei de Est.

42.

Să analizeze posibilitatea de a dezvolta inițiativa de introducere a cardului european „Tineretul în mișcare”, în limitele competenței de care dispune, pentru a include tinerii din toată Europa, inclusiv din țările Europei de Est.

20.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/15

—

Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor referitor la aplicarea Recomandării Consiliului din 24 septembrie 1998 privind protecția minorilor și demnitatea umană și a Recomandării Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecția minorilor și a demnității umane (1), precum și dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii audiovizuale și de informare online (2) — PROTECȚIA COPIILOR ÎN LUMEA DIGITALĂ (3) și în special faptul că raportul abordează provocările actuale în ceea ce privește protecția minorilor în mass-media online și digitală;

—

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a mecanismului Conectarea Europei (4);

1.

pentru a maximiza oportunitățile oferite de mass-media audiovizuală și de internet, este necesar un cadru mediatic sigur pentru minori, care să se bazeze pe principiile demnității umane, al siguranței și al respectării vieții private;

2.

educația în domeniul mass-media și activitățile de sensibilizare sunt instrumente importante care pot îmbunătăți substanțial competențele digitale ale copiilor, ale părinților și ale profesorilor și pot dezvolta la aceștia o abordare critică a conținutului audiovizual și a conținutului online; ținând seama de schimbările rapide din mediul digital, este totuși important să fie intensificate eforturile în această privință;

3.

măsurile împotriva conținutului online ilegal, precum pornografia infantilă, presupun și alte tipuri de abordări, în afară de măsurile menite să prevină intrarea în contact a minorilor cu conținutul online dăunător;

4.

este important ca statele membre, Comisia, industria audiovizuală și furnizorii de servicii online să fie conștienți atât de noile provocări în ceea ce privește protecția minorilor și responsabilizarea acestora legate de evoluțiile din domeniul audiovizual și al serviciilor de informare online, precum și de instrumentele existente pentru a răspunde acestor provocări;

5.

deși promovarea unor măsuri variate menite să sporească protecția minorilor și să îi responsabilizeze constituie o preocupare activă a statelor membre, persistă încă îngrijorarea legată de faptul că nivelul de protecție și educația în domeniul mass-media obținute nu sunt, în general, suficiente și că unele dintre aceste măsuri nu au continuitate;

1.

în timp ce independența mass-mediei trebuie respectată, industria mass-media are un rol crucial în acțiunile de sensibilizare, în protejarea și în responsabilizarea minorilor în lumea digitală;

2.

statele membre au abordări diferite în protejarea minorilor și în promovarea dezvoltării de bune practici și de norme la nivelul mass-media, unde autoreglementarea și coreglementarea reprezintă două din cele câteva soluții posibile;

3.

utilizarea sistemelor tehnice (precum sisteme de filtrare, sisteme de verificare a vârstei, instrumente de control parental), deși acestea nu reprezintă soluții în sine, poate reprezenta un mijloc oportun de a oferi acces minorilor la conținutul adecvat pentru vârsta lor, cu condiția utilizării eficiente a sistemelor în cauză;

4.

acțiunile de sensibilizare și educația în domeniul mass-media s-au dovedit instrumente importante de îmbunătățire a capacității copiilor de face față riscurilor pe care le pot întâlni în lumea digitală;

5.

Programul pentru un internet mai sigur și proiectele finanțate în cadrul acestuia, precum EU Kids Online (5) sau INSAFE (6), au avut rezultate fructuoase în ceea ce privește acțiunile de sensibilizare și cercetarea;

6.

rețelele de socializare online devin din ce în ce mai populare în rândul minorilor și prezintă oportunități deosebite în contexte personale și educaționale, implicând în același timp potențiale riscuri;

7.

au fost luate măsuri pentru a se interzice conținutul ilegal și pentru a rezolva problema conținutului dăunător, în special prin angajamente voluntare asumate de furnizorii de servicii și de conținut, și s-au dovedit a fi metode de succes de a spori siguranța minorilor în lumea digitală;

8.

punctele de raportare a conținutului ilegal (linii telefonice de urgență (7)) pot ajuta la detectarea și la urmărirea conținutul ilegal și pot pune la dispoziția utilizatorilor mijloace de a semnala un astfel de conținut pe internet;

9.

Directiva serviciilor mass-media audiovizuale conține dispoziții privind protecția minorilor, atât în cazul serviciilor mass-media liniare, cât și al celor neliniare;

1.

să continue lucrările în ceea ce privește protecția minorilor prin promovarea la scară largă a campaniilor de sensibilizare în rândul copiilor, părinților, profesorilor și al altor persoane care lucrează cu copiii, precum și prin promovarea consecvenței în predarea pe tema siguranței online și în educația în domeniul mass-media în școli și în instituțiile de educație și îngrijire a copiilor preșcolari;

2.

să încurajeze furnizorii de conținut mass-media online, furnizorii de servicii de internet, rețelele de socializare online și forumurile de discuții online să țină seama pe deplin, la proiectarea serviciilor lor, de protecția minorilor și să elaboreze coduri de conduită pentru protecția minorilor la care să adere;

3.

să încurajeze dezvoltarea și etichetarea unui conținut de calitate și adecvat pentru minori, precum și accesul la acesta;

4.

să încurajeze utilizarea instrumentelor tehnologice adecvate pentru protecția minorilor (de ex. motoare de căutare dedicate, instrumente de control parental) și să garanteze faptul că aceste instrumente sunt disponibile la scară largă și ușor de utilizat;

5.

să monitorizeze măsurile existente de combatere a conținutului ilegal și dăunător pentru a le asigura eficacitatea;

6.

să încurajeze o aplicare la scară mai largă și mai frecventă a unor sisteme de clasificare cu autoreglementare (precum PEGI și PEGI online) în cazul jocurilor video online și offline, precum și o mai bună respectare a clasificărilor în funcție de vârstă pe piața de vânzare cu amănuntul pentru a împiedica vânzările de jocuri video online și offline către minori;

7.

să consolideze cooperarea în ceea ce privește site-urile internet cu conținut ilegal și dăunător care provin din alte state membre și din afara UE, de exemplu prin acorduri cu țările terțe în cazul conținutului ilegal și prin schimburi de cele mai bune practici în cazul conținutului dăunător;

8.

să continue implementarea, până în 2013 (8), a liniilor telefonice de urgență pentru semnalarea conținutului online ilegal, să îmbunătățească eficiența acestora, de exemplu prin sprijinirea schimbului de cele mai bune practici privind interacțiunea cu autoritățile de aplicare a legii, să le facă mai cunoscute și mai ușor accesibile pentru utilizatorii de internet și să le monitorizeze îndeaproape;

1.

să implice mai mult utilizatorii și, dacă este cazul, autoritățile publice în procesul de elaborare sau de revizuire a măsurilor de autoreglementare (coduri de conduită) de către industria audiovizuală și de către furnizorii de servicii de internet (ISP), precum și în procesul de monitorizare a acestor măsuri;

2.

să subscrie la orientări precum „Principiile UE pentru rețele de socializare mai sigure”, să pună în aplicare aceste orientări în mod consecvent și să le monitorizeze punerea în aplicare, precum și să asigure o utilizare mai răspândită a setărilor de confidențialitate implicită (privacy by default) pentru copiii care se înscriu într-o rețea de socializare, pentru a garanta siguranța minorilor;

3.

să continue elaborarea și implementarea unor sisteme de autoreglementare care să țină seama pe deplin de protecția minorilor la proiectarea serviciilor lor și în ceea ce privește instrumentele pe care le pun la dispoziția utilizatorilor, precum și să elaboreze coduri de conduită pentru protecția minorilor la care să adere și pe care să le pună în aplicare;

4.

să elaboreze un cod de conduită paneuropean asupra vânzărilor de jocuri video către minori, respectând întru totul normele naționale din acest domeniu;

1.

să valorifice finanțarea și acțiunile în curs din domeniu, desfășurate în principal prin Programul pentru un internet mai sigur în scopul de a crea infrastructura și serviciile adecvate la nivel european pentru schimbul de resurse și instrumente pentru a proteja minorii și pentru a responsabiliza copiii, părinții, profesorii și alte persoane implicate în îngrijirea copiilor să utilizeze internetul și noile tehnologii în siguranță și în mod responsabil;

2.

să examineze posibilitatea intrării în dialog cu părțile interesate, în cooperare cu statele membre, privind posibilitățile de a da urmare raportului Comisiei privind aplicarea recomandărilor din 1998 și din 2006 din acest domeniu;

3.

să se folosească de concluziile raportului Comisiei privind aplicarea recomandărilor privind protecția minorilor din 1998 și din 2006, în contextul inițiativelor din viitorul apropiat privind protecția minorilor, în special în domeniul mass-media online;

1.

să sprijine autoritățile de aplicare a legii să îmbunătățească procedurile de identificare, semnalare și îndepărtare a paginilor de internet care conțin sau difuzează pornografie infantilă, prin furnizarea, după caz, de resurse financiare și umane adecvate și prin formarea personalului (9);

2.

să vizeze o mai bună înțelegere a impactului pozitiv și a celui negativ al utilizării mass-media online și digitale, inclusiv a jocurilor video, asupra copiilor, prin intermediul studiilor și al cercetărilor;

3.

să promoveze acțiunile de sensibilizare și predarea pe tema siguranței online în școli, precum și în instituțiile de educație și îngrijire a copiilor preșcolari;

4.

să promoveze educația în domeniul mass-media și competența digitală (10), o competență-cheie din cadrul învățării pe tot parcursul vieții, atât în școli, cât și în afara acestora;

5.

să actualizeze lucrările în ceea ce privește orientările privind un conținut online de calitate adresat copiilor și să consolideze punerea în aplicare a acestora, în cadrul parteneriatelor public-privat, precum și prin promovarea acțiunilor de educație în domeniul mass-media;

6.

să încurajeze o mai mare consecvență în Europa în ceea ce privește sistemele de clasificare în funcție de vârstă și a conținutului utilizate de statele membre, permițând în același timp diferențe motivate cultural între statele membre.

20.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/19

—

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele fundamentale pentru învățarea pe tot parcursul vieții (1);

—

Concluziile Consiliului din 22 mai 2008 privind competențele interculturale (2);

—

Concluziile Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind promovarea unei generații creative: dezvoltarea creativității și a capacității de inovare a copiilor și a tinerilor prin intermediul formelor de expresie culturală și al accesului la cultură (3);

—

Decizia Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (4), în special cea de a 8-a orientare;

—

Concluziile Consiliului privind inițiativa emblematică „O Uniune a inovării” din cadrul Strategiei Europa 2020: Accelerarea transformării Europei prin inovare într-o lume aflată în schimbare rapidă (2010) (5);

—

Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii (6);

—

Concluziile Consiliului privind contribuția culturii la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 (2011) (7);

—

alte elemente ale contextului politic, astfel cum sunt prezentate în anexa I la prezentele concluzii, precum și bunele practici și datele concrete prezentate în cadrul conferinței „Competențele în cultură” (Varșovia, 18-20 iulie 2011) (8);

—

competențele culturale și creative implică abilitatea de a dobândi și de a utiliza cultura, precum și de a genera schimbări în aceasta și, prin urmare, au o importanță vitală pentru dezvoltarea diverselor culturi europene și pentru păstrarea și protejarea bogăției acestora;

—

competența-cheie a sensibilizării și expresiei culturale are o dimensiune importantă legată de învățarea pe tot parcursul vieții și, fiind o competență transversală importantă, este crucială pentru dobândirea altor competențe-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții;

—

competențele culturale și creative sunt sprijinite de diferite programe și inițiative din statele membre și aceste programe contribuie la îndeplinirea obiectivelor a numeroase politici;

—

cu toate acestea, în vederea consolidării cooperării transsectoriale, este necesară crearea unor condiții-cadru mai favorabile pentru dezvoltarea unor parteneriate creative din ce în ce mai eficace (11);

—

construirea capitalului intelectual (12), care este din ce în ce mai mult recunoscut ca o nouă sursă de creștere și competitivitate în Europa;

—

toate formele de inovare, în principal inovarea netehnologică și socială (13), prin impactul acestora asupra producției și cererii și asupra conceperii, producției și succesului de piață ale produselor și serviciilor inovatoare;

—

dezvoltarea industriilor culturale și creative – și maximizarea efectelor colaterale ale acestora – astfel cum se reflectă în competențele artiștilor și creatorilor, precum și ale publicului și consumatorilor;

—

educație, formare și pregătirea pentru un loc de muncă, inclusiv pentru cele care necesită calificări superioare și competențe sociale, la asigurarea capacității de inserție profesională în toate etapele relevante ale vieții și la funcționarea și dezvoltarea eficace a întreprinderilor;

—

rezultate educaționale globale mai bune, la reducerea părăsirii timpurii a școlii și la îmbunătățirea perspectivelor de incluziune socială, deoarece acestea au efecte importante de motivare și socializare și permit elevilor să își descopere și să își dezvolte talentele;

—

să ridice gradul de conștientizare și recunoaștere a acțiunilor relevante și să disemineze bunele practici în rândul factorilor de decizie, al entităților culturale și de învățământ, al întreprinderilor și al organizațiilor neguvernamentale, la nivel național, regional și local, cu privire la rolul pe care dezvoltarea competențelor culturale și creative, în special a competenței-cheie privind sensibilizarea și expresia culturală, îl poate avea în special în ceea ce privește:

—

să ia măsuri, la nivelul cel mai adecvat, în vederea apariției unor parteneriate creative destinate dezvoltării competențelor culturale și creative;

—

să abordeze aspectele problematice ale dezvoltării sociale și economice printr-o mai bună examinare a metodologiei utilizate de programele pe termen lung instituite de entitățile culturale și educaționale, precum și de organizațiile neguvernamentale, inclusiv în cadre educaționale experimentale destinate creșterii atractivității școlilor și sporirii motivației elevilor;

—

să sprijine parteneriatele creative destinate îmbunătățirii competențelor culturale și creative;

—

să ia în considerare nevoile specifice și importanța sprijinului pentru micile întreprinderi și microîntreprinderile culturale și creative, în special cele nou înființate și cele conduse de tineri antreprenori;

—

să sporească sprijinul pentru mobilitate și pentru formarea transfrontalieră (și formarea formatorilor) referitoare la dezvoltarea cooperării dintre cultură și educație, pentru artiști, cadre didactice, tineri lucrători, tineri lideri și voluntari;

—

să furnizeze cu regularitate informații privind cercetarea și studiile relevante pentru cooperarea europeană în domeniul culturii efectuate în cadrul programelor de cercetare și inovare ale UE;

—

în momentul punerii în aplicare a inițiativei emblematice „O Uniune a inovării”, inclusiv a Forumului european privind activitățile orientate spre viitor, să considere competențele culturale și creative drept un factor în contextul provocărilor sociale actuale, în dezvoltarea capitalului intelectual al Europei și în inovarea socială;

—

să colaboreze cu statele membre pentru a analiza modalitatea de îmbunătățire a indicatorilor existenți în domeniul educației, acordând totodată o atenție specială domeniilor creativității, inovării și antreprenoriatului (15),

—

să sporească incluziunea și recunoașterea potențialului sensibilizării și expresiei culturale în cadrul programelor și politicilor privind învățarea pe tot parcursul vieții și în cadrul programelor și politicilor privind tineretul, inclusiv lucrările privind o mai bună recunoaștere a unor astfel de competențe dobândite prin învățarea non-formală și informală;

—

să acorde o mai mare prioritate învățării interculturale și parteneriatelor creative în cooperarea lor cu țările terțe, în special în cadrul programelor pentru tineret;

—

să valorifice pe deplin rețelele de informare existente pentru a oferi o mai bună informare cu privire la activitățile de succes care dezvoltă competențele culturale și creative în rândul tinerilor;

—

să integreze contribuția competențelor culturale și creative ca bază pentru ocuparea durabilă a forței de muncă și pentru inovarea socială pentru a putea valorifica pe deplin posibilitățile oferite de inițiativa emblematică „O Uniune a inovării” și de Fondul social european;

—

acolo unde este cazul, să consolideze în continuare infra-structura culturală (16) investind în aceasta, inclusiv prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională;

—

să intensifice cercetarea în vederea examinării impactului efectiv și potențial al competențelor culturale și creative asupra aspectelor de politică menționate la primul punct din secțiunea „Invită statele membre”;

—

să se asigure că grupurile de experți din domeniul culturii, al educației și din alte domenii, inclusiv cele din cadrul metodei deschise de coordonare (MDC), adoptă măsurile subliniate în anexa II la prezentele concluzii;

—

să contribuie la raportarea progreselor înregistrate cu privire la MDC, în cadrul Raportului UE privind tineretul pentru anul 2012, care analizează primul ciclu de activitate trienal al Strategiei UE pentru tineret, precum și în cadrul rapoartelor ulterioare din domeniul de acțiune „Creativitate și cultură”;

—

să realizeze un schimb de informații privind impactul efectiv al prezentelor concluzii ale Consiliului, inclusiv în cadrul raportului final privind rezultatele Planului de lucru în domeniul culturii pentru perioada 2011-2014.

20.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/24

—

Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 5 mai 2003 privind „valoarea socială a sportului pentru tineri” (1);

—

Decizia 2010/37/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind Anul European al Activităților de Voluntariat care Promovează Cetățenia Activă (2011) (2), în care se subliniază următoarele obiective:

—

Concluziile Consiliului din 18 noiembrie 2010 privind rolul sportului ca sursă și forță motrice a incluziunii sociale active (3);

—

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului (4)” și studiul din 2010 privind „Voluntariatul în Uniunea Europeană” care fac dovada unui grad foarte înalt de diversitate în voluntariatul în sport pe teritoriul UE, punând accentul pe măsurile juridice și sursele de finanțare în acest domeniu, atrăgând, de asemenea, atenția asupra necesității formării voluntarilor;

—

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind politicile UE și voluntariatul: „recunoașterea și promovarea activităților de voluntariat transfrontaliere în UE” (5);

—

Rezoluția din 20 mai 2011 a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind un plan de lucru european pentru sport pentru perioada 2011-2014 (6);

—

Concluziile Consiliului din 3 octombrie 2011 privind rolul activităților de voluntariat în politica socială (7);

—

Conferința la nivel de experți „De la voluntariat la asumarea rolului de lider în sport”, desfășurată la 13-14 septembrie 2011 la Varșovia, Polonia, în cadrul căreia s-a atras atenția, în mod special, asupra următoarelor chestiuni:

1.

ținând seama în mod cuvenit de particularitățile situației din fiecare stat membru și de toate formele de voluntariat, termenul „activități de voluntariat” se referă la toate tipurile de activități de voluntariat, formale, nonformale sau informale, care sunt desfășurate de o persoană pe baza dorinței, a alegerii și a motivației personale și care nu au în vedere obținerea unui câștig financiar. Aceste activități sunt benefice pentru voluntar ca individ, pentru comunități și pentru societate în întregul ei. Acestea reprezintă de asemenea un instrument care permite indivizilor și asociațiilor să abordeze nevoile și dificultățile la nivel uman, social, intergenerațional și pe cele legate de mediu și se desfășoară de multe ori în sprijinul organizațiilor non-profit sau al inițiativelor comunităților (8);

2.

activitățile de voluntariat nu trebuie confundate cu munca remunerată și nu trebuie în niciun caz substituite acesteia (9). Acestea nu ar trebui să perpetueze inegalitățile de gen în munca remunerată și neremunerată și nu trebuie să încurajeze reducerea timpului de lucru al angajaților și nici retragerea acestora de pe piața muncii;

3.

activitățile de voluntariat nu pot înlocui responsabilitatea generală a statului de a asigura și de a oferi drepturi economice, sociale și culturale;

4.

pentru a garanta statul de drept și respectarea deplină a integrității individului, activitățile de voluntariat trebuie să se supună legislației existente și să respecte întru totul drepturile și libertățile universale și fundamentale;

1.

sportul este cea mai mare mișcare a societății civile în UE. Activitățile și structurile non-profit bazate pe activități de voluntariat reprezintă o condiție fundamentală pentru accesul la sport în majoritatea statelor membre;

2.

activitățile de voluntariat în sport sunt printre cele mai atractive și populare forme de activitate socială din Europa și fac parte din patrimoniul social al sportului. Organizarea de evenimente sportive – inclusiv cele organizate de organisme sportive profesionale și comerciale – precum și activitățile cotidiene desfășurate în domeniul sportului în multe state membre se bazează pe voluntari și activități de voluntariat;

3.

activitățile de voluntariat în sport contribuie la promovarea unor cetățeni activi, precum și la integrarea cetățenilor provenind din medii diferite conducând la o mai bună înțelegere și la respect prin intermediul limbajului universal al sportului, contribuind, de asemenea, la punerea în aplicare a valorilor și principiilor fundamentale ale Uniunii Europene, și anume: solidaritatea, dezvoltarea durabilă, demnitatea umană, egalitatea și subsidiaritatea, promovând astfel identitatea europeană;

4.

implicarea în activități de voluntariat în sport conduce la dobândirea de noi abilități, contribuind, prin aceasta, în mod pozitiv, printre altele, la capacitatea de inserție profesională a cetățenilor și consolidând sentimentul de apartenență la societate al acestora, fiind un potențial catalizator al schimbării sociale;

5.

activitățile de voluntariat în sport pot contribui la creștere și la consolidarea capitalului social prin dezvoltarea unei rețele sociale bazate pe încredere și cooperare;

6.

activitățile de voluntariat în sport promovează atitudini sociale pozitive bazate pe valori dezvoltate prin sport, cum ar fi:

7.

sectorul sportului, împreună cu activitățile de voluntariat în sport, constituie o valoare economică și socială măsurabilă și semnificativă în economiile naționale, cu un potențial de a stimula ratele de creștere economică și de ocupare a forței de muncă în Uniunea Europeană;

8.

promovarea dezvoltării activităților de voluntariat în sport urmărește obiectivele Anului European al Activităților de Voluntariat 2011 și continuă să îndeplinească obiectivele Anului European de Luptă Împotriva Sărăciei și Excluziunii Sociale 2010, precum și să contribuie la obiectivele Anului European al Îmbătrânirii Active 2012;

9.

activitățile de voluntariat în sport pot impulsiona dezvoltarea și promovarea activității fizice la toate nivelurile, contribuind la îmbunătățirea bunăstării cetățenilor și reducând bolile legate de stilul de viață;

10.

activitățile de voluntariat în sport sunt importante ca factor care contribuie semnificativ la mobilitatea cetățenilor prin dezvoltarea competențelor și aprofundarea experienței în cadrul unor activități legate de sport în alte state membre, precum și prin dezvoltarea identității europene și promovarea valorilor UE dincolo de granițele acesteia;

11.

activitățile de voluntariat în sport pot contribui la realizarea obiectivelor globale ale Strategiei Europa 2020 prin sporirea mobilității și prin activități de creștere a capacității de inserție profesională, contribuind la îmbunătățirea sănătății publice, promovarea incluziunii sociale, a educației și a îmbătrânirii active;

1.

să creeze condiții favorabile pentru dezvoltarea activităților de voluntariat în sport, în special, pe baza:

2.

să contribuie la promovarea unei imagini pozitive a voluntarilor în sport și a activităților de voluntariat în sport;

3.

să considere activitățile de voluntariat în sport un instrument important de sporire a competențelor și aptitudinilor. În acest scop, sunt necesare:

4.

să încurajeze cooperarea între autoritățile guvernamentale și organizațiile sportive la nivel local, național și european, pentru a stabili rețele pentru soluționarea problemelor comune cu care se confruntă activitățile de voluntariat;

5.

să promoveze activitățile de voluntariat în sport ca formă a educației non-formale și formale pentru a dobândi noi aptitudini și competențe, precum și pentru a constitui o parte din cariera dublă a atleților, alături de educația formală;

6.

să promoveze activitățile de voluntariat în sport, de exemplu prin inițierea de campanii de publicitate pentru a spori nivelul de conștientizare și pentru a promova atitudini pozitive față de voluntari;

7.

să utilizeze potențialul voluntarilor implicați în organizarea de evenimente sportive în activități pe termen lung la toate nivelurile sportive;

8.

să exploreze potențiala valoare adăugată a instituirii unui sistem de recompense care recunoaște cele mai inovatoare proiecte de voluntariat în domeniul sportului;

1.

să depună toate eforturile pentru a elimina obstacolele nedorite din calea dezvoltării activităților de voluntariat în sport, inclusiv sarcinile administrative nejustificate;

2.

să studieze dezvoltarea sportului plecând de la activitățile de voluntariat în cadrul Uniunii Europene, incluzând cercetarea privind impactul său economic;

3.

să facă schimb de cunoștințe, experiență și bune practici în domeniul activităților de voluntariat în sport;

4.

să promoveze dezvoltarea activităților de voluntariat în sport în politici și strategii naționale și europene în materie de sport și afaceri sociale, educație și ocupare a forței de muncă;

5.

să exploreze posibilitățile privind activitățile de voluntariat în sport pentru a contribui la proiecte subvenționate din fondurile UE și dezvolta mecanisme care să permită o evaluare corespunzătoare a activităților de voluntariat în sport;

6.

să includă, după caz, aspecte privind activitățile de voluntariat în sport în activitățile a diferite grupuri de experți instituite în conformitate cu Planul de lucru european pentru sport;

7.

să încurajeze dezvoltarea activităților de voluntariat în sport prin cooperarea transsectorială între entitățile din sectorul public și cel privat și organizațiile societății civile în materie de sport, sănătate, cultură, educație și tineret la nivel local, național și european;

1.

să acorde o atenție specifică activităților de voluntariat și capacității organizațiilor sportive non-profit de a avea acces la următoarea generație de programe ale UE, fără a aduce prejudicii negocierilor privind cadrul financiar multianual;

2.

să identifice factorii de succes, bunele practici și domeniile care necesită o cooperare strânsă la nivelul UE, inclusiv obstacolele existente în calea dezvoltării activităților de voluntariat în sport;

3.

să evalueze impactul posibil al noii legislații a UE asupra activităților de voluntariat în sport la momentul propunerii acestei legislații.

20.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/27

1.

Concluziile Consiliului European de la Barcelona din 15-16 martie 2002, care solicită continuarea acțiunilor destinate îmbunătățirii competențelor fundamentale, în special prin învățarea a cel puțin două limbi străine de la o vârstă foarte fragedă (1).

2.

Concluziile Consiliului din 19 mai 2006 privind indicatorul european al competențelor lingvistice (2), care au reafirmat că, pe lângă contribuția la înțelegerea reciprocă între popoare, competențele lingvistice sunt o condiție prealabilă a mobilității forței de muncă și contribuie astfel la competitivitatea economiei Uniunii Europene.

3.

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie în procesul de învățare pe tot parcursul vieții (3), care enumeră comunicarea în limbi străine în rândul competențelor-cheie necesare în vederea împlinirii pe plan personal, a cetățeniei active, a coeziunii sociale și a capacității de inserție profesională într-o societate bazată pe cunoaștere.

4.

Concluziile Consiliului din 25 mai 2007 privind un cadru coerent de indicatori și criterii de referință în vederea monitorizării progresului spre realizarea obiectivelor de la Lisabona din domeniul educației și al formării (4), prin care Comisia este invitată să examineze în continuare dezvoltarea indicatorilor cu privire la competențele lingvistice.

5.

Recomandarea Consiliului din 20 noiembrie 2008 privind mobilitatea tinerilor voluntari în Uniunea Europeană (5), prin care se recomandă statelor membre să crească gradul de conștientizare în rândul tinerilor cu privire la importanța competențelor interculturale și a învățării limbilor străine pentru a reduce barierele care stau în calea mobilității transfrontaliere a tinerilor.

6.

Rezoluția Consiliului din 21 noiembrie 2008 privind strategia europeană pentru multilingvism (6), prin care statele membre sunt invitate să promoveze multilingvismul pentru a consolida coeziunea socială, dialogul intercultural și construcția europeană, competitivitatea economiei europene și mobilitatea și capacitatea de inserție profesională a persoanelor, precum și pentru a promova limbile UE în întreaga lume.

7.

Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării „ET 2020” (7), care a identificat ca priorități pentru perioada 2009-2011 necesitatea de a da cetățenilor posibilitatea să comunice în două limbi străine pe lângă limba maternă, necesitatea de a promova predarea limbilor străine, acolo unde este relevant, în cadrul educației și formării profesionale (VET) și al învățământului pentru adulți și necesitatea de a permite migranților să învețe limba țării-gazdă.

8.

Raportul comun privind progresele înregistrate pentru anul 2010 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a programului de lucru „Educație și formare profesională 2010” (8), care a subliniat necesitatea consolidării competențelor cheie în cadrul VET și al învățământului pentru adulți și, în special, necesitatea acordării unei atenții sporite comunicării în limbi străine în cadrul acestor domenii.

9.

Strategia Europa 2020, adoptată de către Consiliul European la 17 iunie 2010 (9), și cele două inițiative emblematice ale sale: O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă  (10), în care se recunoaște contribuția potențială a competențelor lingvistice la crearea unei piețe mai dinamice a forței de muncă și Tineretul în mișcare  (11), în care se subliniază că îmbunătățirea competențelor lingvistice este, în mod inevitabil, necesară pentru ca mobilitatea să nu fie doar posibilă, ci și utilă.

10.

Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 privind promovarea mobilității tinerilor în scop educațional (12), care recunoaște importanța învățării limbilor străine și a dobândirii competențelor interculturale începând cu etapele timpurii ale educației, prin încurajarea unei foarte bune pregătiri lingvistice și culturale pentru mobilitate, atât în învățământul general, cât și în cel profesional.

—

De activitățile desfășurate de statele membre, cu sprijinul Comisiei, în cadrul metodei deschise de coordonare, pentru a consolida contribuția pe care învățarea limbilor străine o poate avea la creșterea capacității de inserție profesională a tinerilor pe o piață a muncii în care cunoașterea limbilor străine poate oferi un avantaj net.

—

De activitățile platformei „Întreprinderi pentru multilingvism”, înființată de către Comisie pentru a stimula îmbunătățirea utilizării competențelor lingvistice ca metodă de creștere a competitivității întreprinderilor din UE, și în special a întreprinderilor mici și mijlocii.

—

De rezultatele platformei societății civile privind multilingvismul în legătură cu asigurarea unor șanse de învățare a limbilor străine pe tot parcursul vieții pentru toți, pentru a crește gradul de incluziune socială a cetățenilor care provin din medii dezavantajate, precum și pentru a promova diversitatea lingvistică și dialogul intercultural.

—

Raportul Comisiei privind punerea în aplicare a Rezoluției Consiliului din 21 noiembrie 2008 cu privire la o strategie europeană pentru multingvism, care detaliază inițiativele luate și progresele înregistrate în domeniul promovării predării limbilor străine și al diversității lingvistice.

—

Actualizarea din 2011 a Listei de acțiuni comunitare în domeniul multingvismului, unde se descriu activitățile întreprinse de către diferite servicii ale Comisiei în acest domeniu în ultimii trei ani și în care se pune accentul pe faptul că politica din domeniul multilingvismului îmbunătățește capacitatea de inserție profesională a cetățenilor UE și competitivitatea întreprinderilor UE.

—

Publicarea manualului de politică Învățarea limbilor străine la nivel preșcolar – realizarea unui proces de învățare eficient și durabil, care reprezintă un pas înainte către creșterea gradului de conștientizare a importanței învățării limbilor străine de la o vârstă foarte fragedă.

—

Publicarea raportului Asigurarea competențelor de comunicare pentru piața muncii ca urmare a activităților desfășurate de grupul de lucru tematic „Limbi străine pentru locuri de muncă” din cadrul „ET 2020”.

1.

Mobilitatea în scop educațional – adică mobilitatea transnațională în scopul dobândirii de noi cunoștințe, aptitudini și competențe – constituie unul dintre mijloacele importante prin care cetățenii își pot consolida capacitatea de inserție profesională, conștientiza mai profund dimensiunea interculturală și spori creativitatea și dezvoltarea personală, precum și participa activ în societate.

2.

O bună stăpânire a limbilor străine reprezintă o competență-cheie esențială pentru găsirea unui loc potrivit în lumea modernă și pe piața muncii. Multilingvismul nu este doar parte a patrimoniului european, ci și o șansă de dezvoltare a unei societăți deschise, care respectă diversitatea culturală și care este pregătită să coopereze.

3.

Menținerea și dezvoltarea – în limitele resurselor disponibile – a instrumentelor și programelor europene de sprijinire a învățării limbilor străine atât în învâțământul formal, cât și în cel non-formal joacă un rol util în vederea stimulării învățării și mobilității profesionale.

4.

Deși programele generale de predare a limbilor străine ajută la dezvoltarea competențelor de comunicare esențiale pentru utilizarea cotidiană, metodologiile de tipul învățării bazate pe conținut a unei limbi străine (CLIL), atât în învățământul general, cât și în învățământul profesional pot fi deosebit de eficace pentru creșterea mobilității și a capacității de inserție profesională a lucrătorilor.

5.

Pentru a promova CLIL, profesorii și formatorii, în special din învățământul profesional, ar trebui să fie încurajați să dobândească competențe lingvistice de înaltă calitate și ar trebui să aibă acces la resurse de predare de înaltă calitate.

6.

O ofertă mai variată de limbi străine, care să includă și limbile cu o utilizare mai puțin răspândită și limbile țărilor vecine, ar trebui să fie disponibilă – acolo unde este posibil și oportun – la toate nivelurile de învățământ, în contextul învățării pe tot parcursul vieții, iar instituțiile relevante, atât cele culturale, cât și cele de predare a limbilor străine, ar trebui să asigure mai multe informații și orientare.

7.

Dezvoltarea competențelor lingvistice în rândul persoanelor, în special copii, care provin din medii socioeconomice defavorizate, din familii de migranți sau care sunt membri ai comunității rome ori în rândul acelora care au nevoi speciale de educație poate contribui la asigurarea unei mai bune incluziuni sociale și a unei mai bune dezvoltări profesionale ulterioare.

8.

Învățarea și predarea limbilor străine la un nivel înalt de calitate – de exemplu, a limbilor străine specializate, relevante pentru locul de muncă – sunt esențiale pentru internaționalizarea instituțiilor de învățământ superior și pentru creșterea gradului de inserție profesională a absolvenților.

9.

De asemenea, este important să se promoveze învățarea limbilor străine pe tot parcursul vieții, inclusiv în rândul persoanelor în vârstă, având în vedere tendințele demografice actuale și necesitatea de a asigura egalitatea de șanse pentru un procentaj din ce în ce mai mare de cetățeni în vârstă la nivelul UE.

1.

Să accelereze eforturile de realizare a obiectivului de la Barcelona prin creșterea ofertei și prin îmbunătățirea calității și relevanței predării limbilor străine în învățământul general, profesional și în învățământul superior, precum și în contextul învățării pe tot parcursul vieții.

2.

Să recunoască importanța evaluării performanțelor obținute în predarea și învățarea limbilor străine în procesul de asigurare a calității.

3.

Să îmbunătățească formarea inițială și la locul de muncă a profesorilor de limbi străine și formarea în domeniul limbilor străine a profesorilor de alte materii, să sporească și să faciliteze mobilitatea acestora, eliminând cât mai multe din barierele administrative.

4.

Să încurajeze forme inovatoare de cooperare europeană, experimentarea și abordări noi ale procesului de predare și învățare a limbilor străine, cum ar fi învățarea bazată pe conținut a unei limbi străine (inclusiv în școli bilingve), posibilități de mobilitate în vederea imersiunii lingvistice și, dacă este cazul, utilizarea mai extinsă a tehnologiei informațiilor și comunicațiilor în medii creative de învățare a limbilor străine.

5.

Să extindă – acolo unde este posibil și oportun – varietatea de limbi străine oferite în sistemul de învățământ și de formare, promovând predarea unor limbi străine cu o utilizare mai puțin răspândită și (mai ales în regiunile de frontieră) a limbilor țărilor vecine, pentru a facilita schimburile culturale, sociale și economice.

6.

Să ia în considerare includerea unei dimensiuni culturale în programa de învățământ pentru limbile străine, acolo unde este oportun, ca o componentă importantă pentru învățarea și mobilitatea profesională viitoare.

7.

Să promoveze măsuri menite să ajute atât copiii, cât și adulții care provin din familii de migranți sau care sunt membri ai comunității rome să învețe limba (sau limbile) oficială (oficiale) a (ale) țării gazdă și, dacă este diferită, limba de predare. În plus, să aibă în vedere posibilități de facilitare a menținerii și dezvoltării învățării limbii materne în rândul copiilor care provin din astfel de medii.

8.

Să exploreze modalități de recunoaștere și de validare a competențelor de limbă maternă a copiilor și adulților proveniți din familii de migranți.

9.

Să încurajeze școlile, instituțiile de învățământ profesional și de învățământ superior să adopte abordări integrate ale proceselor de predare și învățare a limbilor străine.

10.

Să promoveze dialogul dintre mediul școlar și mediul profesional ținând seama în mai mare măsură de nevoile pe care le are piața forței de muncă în domeniul limbilor străine, oferind orientare periodică elevilor și studenților pe parcursul întregii perioade de școlarizare și sprijinind învățarea limbilor străine la locul de muncă.

11.

Să analizeze posibilitățile de încheiere a unor parteneriate public-privat menite să asigure obținerea competențelor lingvistice potrivite pentru piața forței de muncă, în special ca mijloc de pregătire a mobilității și plasării în locuri de muncă din străinătate.

12.

Să încurajeze promovarea inițiativelor de învățare a limbilor străine și a mediilor favorabile învățării de limbi străine.

1.

Să sprijine eforturile statelor membre în domeniul predării și învățării limbilor străine, folosind pe deplin programele UE și instrumentele europene în domeniul învățământului și formării.

2.

Să extindă activitățile privind politica lingvistică inițiată în cadrul primului ciclu de lucru al „ET 2020” în cadrul grupului tematic privind învățarea limbilor străine de la vârste fragede, astfel încât să includă și alte niveluri de învățământ (primar, secundar, etc.), acordând în același timp o atenție specială învățământului profesional și învățământului pentru adulți.

3.

Să ia în considerare înaintarea unei propuneri – pe baza rezultatelor studiului european privind competențele lingvistice, care urmează să fie publicat în 2012 și în limitele resurselor disponibile – pentru un eventual criteriu de referință privind competențele lingvistice, pentru a promova îmbunătățirea continuă a predării limbilor străine.

4.

Să lanseze și să disemineze studii și sondaje la nivel european cu privire la metodologiile și instrumentele de predare a limbilor străine, ținând seama de aspectele calitative și evitând sarcinile și costurile administrative suplimentare, punând rezultatele la dispoziția practicienilor și a factorilor de decizie de la nivel național.

5.

Să sprijine și să faciliteze schimbul de informații privind resursele accesibile pentru învățarea limbilor străine și să încurajeze statele membre să valorifice orientările și instrumentele create în cadrul politicii lingvistice a UE.

6.

Să continue sprijinul acordat platformei „Întreprinderi pentru multilingvism” și inițiativelor de acest gen din partea factorilor interesați.

1.

Să sprijine mobilitatea în scopul învățării limbilor străine, pentru a ajuta cursanții să depășească barierele lingvistice inițiale și pentru a-i motiva să acumuleze competențe în cel puțin două limbi străine.

2.

Să facă schimb de experiență și de bune practici în vederea îmbunătățirii eficacității cu care predarea limbilor străine dotează tinerii cu o combinație adecvată de competențe lingvistice și cu capacitatea de a continua să dobândească noi competențe în funcție de nevoile și interesele viitoare, promovând limbile străine prin intermediul platformelor existente și viitoare și prin rețelele de profesori și formatori.

3.

Să sublinieze necesitatea conținutului lingvistic specializat pentru scopuri profesionale, în special în cadrul învățământului profesional și al învățământului superior, ca mijloc de creștere a mobilității și a capacității de inserție profesională.

4.

Să elaboreze în continuare instrumente – în limita resurselor disponibile și reducând problemele administrative – de monitorizare a progresului în domeniul predării limbilor străine, pe baza colectării de date cantitative și calitative, pentru a identifica cele mai eficiente practici și domeniile în care este nevoie de îmbunătățiri.

5.

Să analizeze – ținând seama de bunele practici existente – posibilitățile de îmbunătățire a recunoașterii și validării competențelor lingvistice dobândite prin intermediului învățământului non-formal și informal.

6.

Să aibă în vedere utilizarea Cadrului european comun de referință pentru limbi străine (CECR) al Consiliului Europei în vederea:

7.

Să facă o legătură între învățământul profesional și calificările care includ competențe lingvistice și CECR, valorificând în același timp resursele și experiența tuturor instituțiilor europene și a factorilor interesați relevanți, în special a Consiliului Europei și a Centrului european pentru limbi moderne.

8.

Să continue să acorde sprijin prin intermediul programelor UE în domeniul învățământului, formării și tineretului pentru cooperarea între instituțiile de învățământ, precum și pentru programele de schimb adresate elevilor și studenților, inclusiv acelora din învățământul profesional, pentru a-i ajuta să își îmbunătățească competențele lingvistice.

9.

Să sprijine, acolo unde se consideră oportun, atât la nivel național, cât și prin intermediul cooperării europene, crearea de materiale de predare și de învățare pentru limbile care sunt predate la o scară mai mică.

10.

Fără să prejudicieze negocierile viitoare, să ia în considerare includerea cu prioritate a învățării limbilor străine în următoarea generație de programe ale UE în domeniul educației și formării.

20.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/31

—

Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 14 decembrie 2000, privind un plan de acțiune pentru mobilitate (1).

—

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 10 iulie 2001 privind mobilitatea în interiorul Comunității a studenților, a persoanelor în curs de formare profesională, a voluntarilor, a cadrelor didactice și formatorilor (2).

—

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind mobilitatea transnațională în cadrul Comunității în vederea educației și formării profesionale: Carta europeană a calității pentru mobilitate (3).

—

Concluziile Consiliului din 25 mai 2007 privind un cadru coerent de indicatori și criterii de referință în vederea monitorizării progresului spre realizarea obiectivelor de la Lisabona din domeniul educației și al formării (4).

—

Recomandarea Consiliului din 20 noiembrie 2008 privind mobilitatea tinerilor voluntari în Uniunea Europeană (5).

—

Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 21 noiembrie 2008, privind mobilitatea tinerilor (6).

—

Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) (7).

—

Rezoluția Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018) (8).

—

Concluziile Consiliului din 16 martie 2010 privind Europa 2020 (9).

—

Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 18 noiembrie 2010 privind prioritățile cooperării europene consolidate în domeniul educației și al formării profesionale pentru perioada 2011-2020 (10).

—

Concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2010 privind inițiativa „Tineretul în mișcare” – o abordare integrată ca răspuns la provocările cu care se confruntă tinerii (11).

—

Concluziile Consiliului din 14 februarie 2011 privind rolul educației și formării în cadrul punerii în aplicare a Strategiei Europa 2020 (12).

—

Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011: Tineretul în mișcare – promovarea mobilității tinerilor în scop educațional (13).

—

Concluziile Consiliului din 28 noiembrie 2011 privind dimensiunea estică a participării și a mobilității tinerilor.

—

Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 7 iulie 2011: Evaluarea intermediară a programului de învățare pe tot parcursul vieții (14).

—

Invitația adresată Comisiei de către Consiliu, în virtutea Recomandării din 2006 privind Carta europeană a calității pentru mobilitate, de a îmbunătăți sau de a dezvolta în strânsă cooperare cu autoritățile relevante date statistice defalcate pe sexe privind mobilitatea în vederea educației și a formării profesionale (15).

—

Raportul întocmit de Forumul de experți la nivel înalt privind mobilitatea în iunie 2008 și de propunerea acestuia ca mobilitatea în scop educațional să reprezinte o șansă oferită tuturor tinerilor din Europa.

—

Obiectivul privind mobilitatea în scop educațional în învățământul superior, stabilit în cadrul procesului de la Bologna la Leuven/Louvain-la-Neuve, în aprilie 2009.

—

Cartea verde a Comisiei din iulie 2009 privind promovarea mobilității tinerilor în scop educațional (16).

—

Comunicatul de la Bruges din decembrie 2010 și Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind prioritățile cooperării europene consolidate în domeniul educației și al formării profesionale pentru perioada 2011-2020 (17), care stipulează că sistemele de învățământ profesional și tehnic europene ar trebui să ofere posibilități semnificativ mai numeroase pentru mobilitatea transnațională până în anul 2020.

—

Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 mai 2011 privind elaborarea unor criterii de referință privind educația pentru capacitatea de inserție profesională și mobilitatea în scop educațional (18).

—

Concluziile Consiliului din 28-29 noiembrie 2011 privind competențele lingvistice necesare în vederea creșterii mobilității.

—

Mobilitatea în scop educațional contribuie în aceeași măsură la dezvoltarea personală și la cea profesională a tinerilor și sporește capacitatea de inserție profesională și competitivitatea acestora, după cum o dovedesc nu numai programele UE în domeniul educației, formării și tineretului, ci și un număr de studii calitative internaționale privind mobilitatea în scop educațional.

—

Un criteriu de referință (19) european privind mobilitatea în scop educațional însoțit de indicatori relevanți (20) ar putea contribui la încurajarea și monitorizarea progreselor înregistrate de statele membre față de obiectivul deja convenit (21) de sporire a mobilității, precum și la identificarea exemplelor de bune practici și la sprijinirea dezvoltării inițiativelor în materie de învățare reciprocă.

—

Culegerea datelor în vederea evaluării progreselor realizate față de criteriul european de referință privind mobilitatea în scop educațional ar trebui desfășurată în limitele resurselor disponibile.

—

Pentru a ține seama de diferitele medii educaționale, un astfel de criteriu de referință ar trebui să țină cont de distincția dintre două domenii principale: învățământul superior și învățământul profesional și tehnic inițial.

—

Este de asemenea important să existe și un indicator care să însoțească criteriul de referință și să fie relevant pentru toate tipurile de mobilitate în scop educațional la care participă tinerii, inclusiv pentru mobilitatea în cadru formal și non-formal.

1.

Să adopte, ținând seama de dispozițiile Recomandării Consiliului din 28 iunie 2011 privind promovarea mobilității în scop educațional a tinerilor, măsuri, atât la nivel național, cât și la nivel european, menite să sporească mobilitatea în scop educațional și să îndeplinească criteriul european de referință prezentat în anexa documentului prezent.

2.

Pe baza surselor și a instrumentelor disponibile, menținând în același timp la minimum sarcina administrativă și costurile, să îmbunătățească procesul de culegere a datelor privind mobilitatea în scop educațional din toate cele trei cicluri ale învățământului superior, din învățământul profesional și tehnic inițial și privind mobilitatea tinerilor în scop educațional în general, pentru a evalua progresele realizate față de criteriul de referință european și indicatorul prezentate în anexă.

3.

Să promoveze introducerea și utilizarea instrumentelor și programelor europene concepute pentru a sprijini mobilitatea în scop educațional și învățarea pe tot parcursul vieții, precum Europass, Youthpass, CEC, ECTS și ECVET.

1.

Să colaboreze cu statele membre, în special cu sprijinul Eurostat, pentru a îmbunătăți disponibilitatea indicatorilor și a datelor statistice relevante pentru perioada până în 2020. În acest proces, ar trebui utilizate în mod optim datele statistice și studiile disponibile privind gospodăriile, în vederea reducerii la minim a sarcinii administrative și a costurilor.

2.

Să examineze, în special prin intermediul rapoartelor periodice privind progresele înregistrate, gradul în care sunt îndeplinite obiectivele privind mobilitatea stabilite în cadrul „ET 2020”.

3.

Să prezinte un raport Consiliului, până la sfârșitul anului 2015, în vederea reexaminării și, după caz, a revizuirii criteriului de referință privind mobilitatea în scop educațional prezentat în anexă.

1.

Să monitorizeze mai bine progresele și performanțele în domeniul mobilității transfrontaliere în scop educațional, atât la nivel național, cât și la nivel european, inclusiv prin culegerea de informații calitative privind exemplele de bune practici, ca fundament pentru elaborarea unor politici bazate pe elemente concrete.

2.

În ceea ce privește mobilitatea în scop educațional în cadrul învățământului superior: să utilizeze resursele disponibile și să urmărească realizarea unei sinergii strânse cu procesul de la Bologna pentru a îmbunătăți procesul de culegere a datelor privind mobilitatea studenților (incluzând mobilitatea în domeniul creditelor și al diplomelor) din toate cele trei cicluri, din surse administrative și din alte surse, în special în momentul absolvirii, pentru a evalua progresele realizate față de criteriul de referință privind mobilitatea menționat în anexă (secțiunea I-1).

3.

În ceea ce privește mobilitatea în scop educațional în cadrul învățământului profesional și tehnic inițial: să utilizeze optim studiile disponibile privind gospodăriile, pentru a culege datele privind mobilitatea în scop educațional necesare pentru a sprijini criteriul de referință prezentat în anexă (secțiunea I-2).

4.

În ceea ce privește mobilitatea tinerilor în scop educațional în general: să utilizeze optim studiile disponibile privind gospodăriile, pentru a culege datele necesare dezvoltării unui indicator privind mobilitatea globală în scop educațional, atât formală, cât și non-formală, care să includă și defalcări în funcție de tipurile de mobilitate non-formală, în vederea completării tabloului de indicatori UE în domeniul tineretului (22), și eventual, a lărgirii criteriului de referință privind mobilitatea în scop educațional pentru a include, pe viitor, și mobilitatea tineretului în general (secțiunea II din anexă).

5.

Să analizeze posibilitatea utilizării studiilor disponibile privind profesorii de la toate nivelurile de învățământ, în vederea dezvoltării unor indicatori privind mobilitatea profesorilor, și eventual a lărgirii criteriului de referință privind mobilitatea în scop educațional pentru a include, pe viitor, și mobilitatea profesorilor (23).

20.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 372/36

1.

Sistemele de învățământ superior dețin un rol crucial în producerea de cunoștințe, care se află la baza dezvoltării umane și sociale și a promovării unei cetățenii active.

2.

Strategia Europa 2020 pentru ocuparea forței de muncă și o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, adoptată în iunie 2010 (1), a stabilit obiectivul specific de îmbunătățire a nivelului de educație, în special prin creșterea la până la cel puțin 40 % a proporției de tineri absolvenți de învățământ terțiar sau echivalent acestuia.

3.

Declarația de la Bologna din 19 iunie 1999 a înființat un proces interguvernamental care a vizat crearea unui Spațiu european al învățământului superior, proces sprijinit în mod activ de Uniunea Europeană, iar miniștrii responsabili cu învățământul superior din țările participante, întruniți la Leuven și Louvain-la-Neuve la 28 și 29 aprilie 2009, au solicitat instituțiilor de învățământ superior (2) să își modernizeze în continuare activitățile până în 2020.

4.

Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 a determinat condițiile și normele de admisie a resortisanților țărilor terțe pe teritoriul statelor membre pe o perioadă care depășește trei luni, pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat (3).

5.

Directiva 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 a stabilit condițiile de admisie a cercetătorilor din țări terțe în statele membre pe o perioadă mai mare de trei luni în scopul realizării unui proiect de cercetare în conformitate cu acordurile de primire încheiate cu organisme de cercetare (4).

6.

Rezoluția Consiliului din 23 noiembrie 2007 privind modernizarea universităților pentru o Europă competitivă într-o economie globală bazată pe cunoaștere (5) a invitat statele membre să promoveze internaționalizarea instituțiilor de învățământ superior încurajând asigurarea calității prin evaluarea independentă a universităților și prin recenzii interuniversitare, prin sporirea mobilității, prin promovarea utilizării diplomelor comune și duble și prin facilitarea recunoașterii calificărilor și a perioadelor de studii.

7.

Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (6) au afirmat că, pentru a sprijini eforturile statelor membre de a moderniza învățământul superior și de a dezvolta Spațiul european al învățământului superior, ar trebui să se urmărească sinergii strânse cu procesul de la Bologna, în special în ceea ce privește instrumentele de asigurare a calității, de recunoaștere, ale mobilității și transparenței.

8.

Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 26 noiembrie 2009, privind dezvoltarea rolului educației în cadrul unui triunghi al cunoașterii complet funcțional (7) au identificat necesitatea de a reforma în continuare guvernanța și structurile financiare ale universităților, permițând un nivel mai înalt de autonomie și responsabilitate, în scopul de a facilita un flux de venituri mai diversificat și o colaborare mai eficientă cu sectorul afacerilor și de a dota universitățile pentru ca acestea să participe la triunghiul cunoașterii la scară globală.

9.

Concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind internaționalizarea învățământului superior (8) au invitat Comisia să elaboreze o strategie a UE privind învățământul superior internațional care să vizeze îmbunătățirea coerenței și complementarității inițiativelor de cooperare internațională existente atât la nivelul UE, cât și la nivel național și care să promoveze în continuare atractivitatea învățământului superior european, a cercetării și a inovării în activitățile externe ale UE.

10.

Concluziile Consiliului din 7 iunie 2010 privind noi competențe pentru noi locuri de muncă: calea de urmat (9) au subliniat necesitatea de a promova creșterea favorabilă incluziunii și de a ajuta persoanele de toate vârstele să anticipeze și să gestioneze schimbările, prin înzestrarea acestora cu aptitudinile și competențele adecvate.

11.

Concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2010 privind inițiativa Tineretul în mișcare  (10) au solicitat eforturi de creștere a calității și atractivității învățământului de la toate nivelurile, în special în învățământul superior.

12.

Concluziile Consiliului din 26 noiembrie 2010 privind O Uniune a inovării pentru Europa (11) au subliniat importanța abordării cu prioritate a investițiilor în educație, formare și cercetare, precum și a utilizării depline a capitalului intelectual al Europei în scopul asigurării competitivității și creșterii pe termen lung.

13.

Concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011 au solicitat punerea în aplicare a unei abordări strategice și integrate în vederea stimulării inovării și a valorificării integrale a capitalului intelectual al Europei, în beneficiul cetățenilor, al întreprinderilor (în special al IMM-urilor) și al cercetătorilor (12).

14.

Concluziile Consiliului din 14 februarie 2011 privind rolul educației și formării în cadrul punerii în aplicare a Strategiei Europa 2020 (13) au subliniat faptul că instituțiile de învățământ superior ar trebui să urmărească îmbunătățirea calității și pertinenței cursurilor pe care le oferă, astfel încât să încurajeze o categorie mai vastă de persoane să se înscrie într-un program de învățământ superior, și că ar trebui promovată o mai bună cooperare între instituțiile de învățământ superior, institutele de cercetare și întreprinderi, în vederea consolidării triunghiului cunoașterii ca bază pentru o economie mai inovatoare și mai creativă.

15.

Concluziile Consiliului din 19 mai 2011 privind Cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020 (14) au invitat statele membre să stabilească sau să continue să urmărească scopuri care ar putea viza asigurarea în practică a accesului egal la o educație de calitate, inclusiv la învățământul superior.

16.

Concluziile Consiliului din 31 mai 2011 privind dezvoltarea Spațiului european de cercetare (SEC) prin intermediul grupurilor aferente SEC (15) au remarcat că progresele semnificative înregistrate în implementarea SEC ar trebui să aibă drept rezultat o continuare a abordării cuprinzătoare și strategice pentru o valorizare deplină a capitalului intelectual al Europei.

17.

Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 intitulată Tineretul în mișcare – promovarea mobilității tinerilor în scop educațional (16) a remarcat că mobilitatea în scop educațional poate juca un rol important în deschiderea sistemelor și instituțiilor de educație și formare, în dezvoltarea dimensiunii lor europene și internaționale, precum și în ameliorarea accesibilității și eficienței acestora. Ea poate, de asemenea, consolida competitivitatea europeană, contribuind la construirea unei societăți bazate pe cunoaștere.

18.

Concluziile Consiliului din 28 noiembrie 2011 privind criteriile de referință referitoare la mobilitatea în scop educațional urmăresc creșterea proporției de studenți angajați în mobilitatea în scop educațional și stabilesc niveluri minime cantitative și calitative pentru perioadele de studii superioare sau de formare petrecute în străinătate.

19.

Uniunea Europeană are o îndelungată tradiție de cooperare cu țări terțe pe baza unui pachet de politici și instrumente în cadrul cărora învățământul superior joacă un rol din ce în ce mai însemnat. Cooperarea la nivelul învățământului superior apare de asemenea ca o chestiune marcantă în cadrele de cooperare multilaterală precum Parteneriatul estic, Uniunea pentru Mediterana sau Dimensiunea Nordică, precum și cu Balcanii de Vest.

1.

Primei conferințe ministeriale a SEC privind Capitalul intelectual – Impact creator, desfășurată la Sopot în data de 20 iulie 2011, care a subliniat rolul pe care îl dețin universitățile într-o lume globalizată, ca surse vitale de cunoaștere și de gândire inovatoare, în special în ceea ce privește domeniile strategice de cercetare axate pe provocările contemporane.

2.

Conferinței Președinției privind Modernizarea învățământului superior, desfășurată la Sopot în perioada 24-25 octombrie 2011, care a subliniat necesitatea modernizării sistemelor de învățământ superior, în special în contextul provocărilor actuale, precum concurența la nivel mondial și tendințele demografice.

1.

În climatul economic actual, învățământul superior (inclusiv educația și formarea profesională terțiară), prin legăturile sale cu cercetarea și cu inovarea, joacă un rol hotărâtor în furnizarea de capital uman cu înaltă calificare și în promovarea cercetării esențiale de care Europa are nevoie în procesul de asigurare a locurilor de muncă, a creșterii economice și a prosperității.

2.

Calificările absolvenților nu corespund întotdeauna nevoilor de pe piața forței de muncă și nevoilor societății. Angajatorii publici și privați raportează din ce în ce mai multe dezechilibre și dificultăți în găsirea unor persoane care să corespundă nevoilor în continuă schimbare ale economiei bazate pe cunoaștere.

3.

Europa are nevoie de un număr mult mai mare de cercetători formați ca atare și de cercetători cu experiență în afara mediului academic, inclusiv din sectorul privat, pentru ca economiile statelor membre să utilizeze cercetarea în mod mai intensiv și să stimuleze astfel inovarea și competitivitatea.

4.

Pentru a lărgi participarea la învățământul superior, este nevoie de o atenție crescândă acordată provocărilor legate de calitate și de diversitate.

5.

Forța instituțiilor europene de învățământ superior constă în diversitatea lor, în faptul că acestea oferă programe de educație și cercetare pertinente, durabile și de înaltă calitate, precum și în legătura dintre autonomia instituțională, responsabilitatea față de toate părțile interesate și capacitatea de adaptare la circumstanțe schimbătoare. Pe lângă cele două misiuni tradiționale ale acestor instituții, predarea și cercetarea, o a treia misiune, care le conectează cu sectorul afacerilor, inclusiv la nivel regional, și care include responsabilitatea socială, deține o importanță din ce în ce mai mare.

6.

Cu toate acestea, potențialul instituțiilor europene de învățământ superior de a-și îndeplini rolul în societate și de a contribui la prosperitatea Europei rămâne exploatat în mod insuficient: Europa rămâne în urmă în competiția mondială pentru cunoștințe și talent, în timp ce investițiile economiilor emergente în învățământul superior se află în creștere rapidă.

7.

În același timp, instituțiile de învățământ superior încearcă prea des să fie competitive în prea multe domenii, pe când numai unele dintre ele reușesc să atingă un nivel de excelență în domenii specifice în care concurența la nivel mondial este foarte ridicată.

8.

Prin urmare, instituțiile de învățământ superior trebuie să continue reformele interne bazate pe alegerea unor misiuni instituționale adecvate tipului de capital intelectual pe care îl reprezintă și valorificarea oportunităților de a se poziționa în raport cu alte instituții naționale.

9.

Este nevoie de autonomie instituțională pentru a promova diversitatea instituțională în cadrul sistemelor naționale de învățământ superior: rolurile și misiunile instituționale trebuie diversificate, în scopul promovării excelenței în cadrul instituțiilor de învățământ superior.

1.

Responsabilitatea principală pentru realizarea și sprijinirea reformelor în învățământul superior revine statelor membre și instituțiilor de învățământ. Cu toate acestea, procesul de la Bologna și consecința acestuia, dezvoltarea Spațiului european al învățământului superior, precum și agenda UE pentru modernizarea sistemelor de învățământ superior și crearea Spațiului european de cercetare indică faptul că provocările și răspunsurile politice necesare transcend frontierele naționale și că valoarea contribuției aduse de cooperarea la nivel european poate fi foarte mare, în termeni de sprijin pentru finanțare, de analiză a politicilor bazată pe date concrete și de schimb de bune practici.

2.

Calitatea și relevanța învățământului superior reprezintă o condiție esențială a valorificării depline a capitalului intelectual al Europei.

3.

Calitatea educației și a cercetării reprezintă un motor esențial al modernizării cu succes a sistemelor de învățământ superior în Europa.

4.

Consolidarea triunghiului cunoașterii, format din educație, cercetare și inovare, reprezintă o condiție esențială pentru ca învățământul superior să poată contribui la crearea de noi locuri de muncă și la creștere economică, pentru reformarea structurilor de guvernanță și de finanțare și pentru consolidarea atractivității învățământului superior la nivel internațional.

5.

Dezvoltarea Spațiului european de cercetare crește complementaritatea dintre sistemele naționale pentru a spori eficiența costurilor investițiilor în domeniul cercetării și pentru a intensifica schimburile și cooperarea între instituțiile care colaborează în cadrul triunghiului cunoașterii.

6.

Mobilitatea internațională a studenților, a cercetătorilor și a personalului, care a fost consolidată după lansarea Spațiului european al învățământului superior, are un impact pozitiv asupra calității și afectează toate domeniile-cheie ale reformei. Cu toate acestea, mobilitatea poate, de asemenea, să reprezinte o provocare pentru unele sisteme de educație care au un aflux mare de studenți sau pentru țările care sunt amenințate de un „exod al creierelor”, a cărui consecință este faptul că multe persoane remarcabile aleg să studieze în străinătate și rămân apoi acolo.

7.

Atragerea celor mai buni studenți, profesori universitari și cercetători din afara UE și dezvoltarea unor noi forme de cooperare transfrontalieră reprezintă condiții esențiale pentru a face ca Spațiul european al învățământului superior și Spațiul european de cercetare să devină destinații atractive în cursa mondială pentru cunoștințe și talent.

8.

Implicarea angajatorilor și a altor părți interesate în conceperea și realizarea programelor este esențială pentru îmbunătățirea calității și a pertinenței învățământului superior.

9.

Investițiile publice, sprijinite prin surse adiționale de finanțare, trebuie să rămână fundamentul unui învățământ superior durabil, mai ales în contextul actualei crize financiare din Europa.

1.

Accelerarea eforturilor de creștere a numărului de absolvenți de învățământ superior, pentru a atinge obiectivul principal al Strategiei Europa 2020 în domeniul educației, care prevede că 40 % dintre persoanele cu vârste cuprinse între 30-34 ani ar trebui să fi absolvit o instituție de învățământ superior sau studii echivalente, având în vedere estimările conform cărora, până în 2020,35 % din totalul locurilor de muncă din UE vor necesita calificări de nivel înalt (18).

2.

Dezvoltarea unor căi clare de evoluție către învățământul superior plecând de la forme de învățământ profesional sau de alte tipuri, precum și a unor mecanisme de recunoaștere a cunoștințelor și a experienței anterioare, acumulate în afara educației formale și formării profesionale, în special prin abordarea provocărilor legate de implementarea și de utilizarea unor cadre naționale de calificări relaționate cu Cadrul european al calificărilor.

3.

Promovarea elaborării sistematice a unor strategii eficiente pentru a asigura accesul studenților care aparțin unor grupuri dezavantajate și slab reprezentate, în special prin atragerea unor categorii mai largi de studenți și printr-o mai mare transparență a informațiilor referitoare la oportunitățile și la rezultatele educaționale, precum și printr-o mai bună orientare cu scopul de a asigura luarea deciziilor corecte în privința studiilor.

4.

Creșterea eforturilor de a reduce la minimum rata de părăsire timpurie a studiilor în învățământul superior, prin îmbunătățirea calității, pertinenței și atractivității cursurilor, în special printr-un proces educațional axat pe student și prin acordarea de sprijin, orientare și consultanță relevante în etapa imediat următoare începerii studiilor superioare.

5.

Garantarea faptului că potențialii studenți care provin din familii cu venituri reduse beneficiază de un sprijin financiar specific.

6.

Încurajarea utilizării previziunilor în materie de competențe și de creștere și a datelor privind ocuparea forței de muncă a absolvenților (inclusiv monitorizarea de către instituții a rezultatelor în materie de ocupare a forței de muncă ale foștilor lor studenți) în momentul elaborării, realizării și evaluării cursurilor, precum și încurajarea unei mai mari flexibilități în elaborarea programelor de studii, inclusiv a parcursurilor de studii interdisciplinare, în scopul consolidării capacității de inserție profesională a absolvenților.

7.

Încurajarea adoptării unor metode de învățământ și predare axate pe student, care să ia în considerare necesitățile unui corp studențesc caracterizat prin diversitate și să promoveze o mai mare varietate a modalităților de studiu, inclusiv printr-o utilizare mai eficientă a TIC.

8.

Încurajarea instituțiilor de învățământ superior să investească în dezvoltarea profesională continuă a personalului lor și să premieze excelența în materie de predare.

9.

Combaterea stereotipurilor și eliminarea obstacolelor cu care femeile continuă să se confrunte în ceea ce privește atingerea celor mai înalte niveluri în învățământul postuniversitar și cercetare – în special în anumite discipline și în posturi de conducere – pentru a permite talentelor nedescoperite să se manifeste pe deplin.

10.

Stabilirea unei legături, după caz și în funcție de necesități, între finanțarea națională a programelor doctorale și Principiile privind studiile doctorale inovatoare (19), precum și sprijinirea dezvoltării de oportunități în ceea ce privește carierele de cercetare.

11.

Stimularea dezvoltării competențelor antreprenoriale, creative și inovatoare în toate disciplinele și în toate ciclurile și promovarea inovării în învățământul superior prin medii de învățare mai interactive și prin consolidarea infrastructurii dedicate transferului de cunoștințe.

12.

Încurajarea, după caz, a creșterii rolului cercetării interdisciplinare în instituțiile de învățământ superior, precum și consolidarea interconexiunilor dintre învățământul superior și cercetare, pentru a spori eficiența triunghiului cunoașterii.

13.

În plus față de misiunile de educație și de cercetare ale învățământului superior, încurajarea dezvoltării în continuare a unor activități conexe precum împărtășirea cunoștințelor și a inovației, implicarea în comunitate, învățarea pe tot parcursul vieții și relevanța pentru dezvoltarea regională și locală.

14.

Încurajarea parteneriatului și a cooperării cu întreprinderile, de exemplu prin structuri de recompensare, stagii de scurtă sau de lungă durată, stimulente pentru cooperarea multidisciplinară și interorganizațională și reducerea obstacolelor administrative și de reglementare din calea parteneriatelor între instituțiile de învățământ superior și alți actori din sectorul public și privat. Realizarea unui transfer eficient de cunoștințe către piață și, în acest context, continuitatea între cercetarea de bază și cea aplicată pot fi realizate prin punerea în aplicare a politicilor publice care consolidează parteneriatele între o vastă serie de entități.

15.

Consolidarea legăturilor dintre instituțiile de învățământ superior, angajatori și instituțiile de pe piața muncii, în scopul de a ține cont într-o măsură mai mare de nevoile pieței forței de muncă în cadrul programelor de studii, de a spori concordanța dintre competențe și locuri de muncă și de a elabora politici active pe piața forței de muncă orientate către promovarea angajării absolvenților.

16.

Creșterea calității prin mobilitate și cooperare transfrontalieră, inclusiv prin:

17.

Încurajarea unor sisteme de guvernare și finanțare mai flexibile în cadrul instituțiilor de învățământ superior, inclusiv a unor mecanisme legate de performanță și concurență, precum și promovarea profesionalizării managementului intern.

18.

Facilitarea accesului la surse alternative de finanțare, inclusiv – după caz – prin utilizarea fondurilor publice pentru a mobiliza investiții private și alte investiții publice.

1.

Sprijini statele membre în eforturile acestora de a reforma sistemele de învățământ superior, prin exploatarea deplină a programelor UE în domeniul educației și al formării și prin intermediul unei baze de informații îmbunătățite, al unei analize detaliate și al unei transparențe crescute, inclusiv prin:

2.

Facilita creșterea mobilității în scop educațional prin consolidarea ECTS și a mecanismelor de asigurare a calității, în vederea unei mai bune recunoașteri.

3.

Propune, fără a aduce atingere viitoarelor negocieri privind viitorul program al UE în domeniul educației, formării și tineretului, un program de mobilitate în cadrul Erasmus la nivel de masterat, în vederea promovării mobilității, excelenței și accesului la finanțare în condiții avantajoase pentru studenții care efectuează un masterat în alt stat membru, indiferent de mediul social din care provin.

4.

Sprijini analiza fluxurilor de mobilitate a studenților și analiza evoluțiilor în domeniul educației francizate.

5.

Promova, împreună cu statele membre, dezvoltarea coerentă a Spațiului european de cercetare și de a urmări întărirea sinergiilor dintre UE și procesul de la Bologna, inclusiv prin utilizarea programului post-2013 în domeniul educației și formării, pentru a contribui la atingerea obiectivului de mobilitate de 20 % al procesului de la Bologna și al UE.

6.

Continua dezvoltarea Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT) prin adoptarea propunerii referitoare la un nou program strategic în materie de inovare, care să stabilească modul în care va evolua EIT, prioritățile acestuia și propunerile de lansare a unor noi comunități de cunoaștere și inovare (CCI), în special în scopul consolidării potențialului de inovare al instituțiilor de învățământ superior în cooperare cu întreprinderile.

7.

Sprijini punerea în aplicare a unor proceduri de recrutare deschise și transparente și de a încuraja mobilitatea transfrontalieră și intersectorială a cercetătorilor prin promovarea cadrului european pentru cariere în domeniul cercetării și a inițiativei europene EURAXESS – Cercetători în mișcare  (20).

8.

Consolida, în cadrul acțiunilor Marie Curie, schemele de mobilitate orientate către doctoranzi, inclusiv acordarea de sprijin pentru reintegrare, și de a promova un program doctoral industrial european pentru a sprijini cercetarea aplicată.

9.

Propune un cadru de calitate pentru stagii de practică pentru a-i ajuta pe studenți și pe absolvenți să dobândească cunoștințele practice necesare la locul de muncă și să beneficieze totodată de mai multe stagii în întreprindere, de mai bună calitate.

10.

Promova UE drept o destinație de studii și de cercetare a talentelor de vârf din întreaga lume, recunoscând în același timp diversitatea instituțiilor de învățământ superior, și de a dezvolta relații în domeniul învățământului superior cu parteneri din afara Uniunii, în vederea consolidării sistemelor naționale de învățământ superior, a dialogului politic, a mobilității și recunoașterii academice, inclusiv prin intermediul strategiei de extindere, al politicii europene de vecinătate, al Parteneriatului estic, al cooperării cu Balcanii de Vest, al abordării globale a migrației și al Forumului politic Bologna.

11.

Dezvolta o strategie internațională a UE în ceea ce privește învățământul superior, în scopul îndeplinirii cu mai mult succes a obiectivelor sus-menționate, prin creșterea deschiderii și vizibilității internaționale, precum și prin implicarea în parteneriate în vederea consolidării relațiilor și a construirii de capacități în sectorul învățământului superior.

12.

Consolida impactul pe termen lung al finanțării de la nivelul UE asupra modernizării învățământului superior printr-o mai mare complementaritate între diferitele instrumente de finanțare, în special viitorul program al UE în domeniul educației, formării și tineretului, programul-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 și instrumentele politicii europene de coeziune.