COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

6.12.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 356/1

Addendum la Comunicarea Comisiei în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului, referitoare la autoritățile competente și birourile unice de legătură

(Text cu relevanță pentru SEE)

2011/C 356/01

La 15 noiembrie 2011, statele membre au notificat Comisiei, în temeiul articolului 5 alineatul (1), următoarele autorități competente.

Stat membru: BELGIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Richtlijn 2008/48/EG inzake kredietovereenkomsten voor consumenten/Directive 2008/48/CE concernant les contrats de crédit aux consommateurs

FOD Economie, KMO, Middenstand en Energie

DG Controle en Bemiddeling

SPF économie, PME, classes moyennes et énergie

Stat membru: BULGARIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Директива 2008/48/ЕО относно договорите за потребителски кредити

Комисия за защита на потребителите

Stat membru: REPUBLICA CEHĂ

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Směrnice 2008/48/ES o smlouvách o spotřebitelském úvěru

Česká národní banka

Česká obchodní inspekce

Stat membru: DANEMARCA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Direktiv 2008/48/EF om forbrugerkreditaftaler

Finanstilsynet og Forbrugerombudsmanden

Stat membru: GERMANIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Richtlinie 2008/48/EG über Verbraucherkreditverträge

Bundesamt für Verbraucherschutz und Lebensmittelsicherheit

Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht

Niedersächsisches Ministerium für Wirtschaft, Arbeit und Verkehr

Ministerium für Wirtschaft und Wissenschaft des Saarlandes

Bezirksregierung Düsseldorf

Hessisches Ministerium für Wirtschaft, Verkehr und Landesentwicklung

Die Senatorin für Finanzen der Freien Hansestadt Bremen

Ministerium für Wirtschaft, Klimaschutz, Energie und Landesplanung Rheinland-Pfalz, Referat 8203

Stat membru: ESTONIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Tarbijakrediidilepinguid käsitlev direktiiv 2008/48/EÜ

Tarbijakaitseamet

Finantsinspektsioon

Stat membru: GRECIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Οδηγία 2008/48/ΕΚ για τη σύναψη συμβάσεων καταναλωτικής πίστης

Υπουργείο Εργασίας και Κοινωνικής Ασφάλισης

Γενική Γραμματεία Καταναλωτή

Διεύθυνση Προστασίας Καταναλωτή

Stat membru: SPANIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Directiva 2008/48/CE, sobre contratos de crédito al consumo

Stat membru: FRANȚA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Directive 2008/48/CE concernant les contrats de crédit aux consommateurs

Stat membru: IRLANDA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Directive 2008/48/EC on credit agreements for consumers

Stat SEE: ISLANDA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Directive 2008/48/EC on credit agreements for consumers

Stat membru: ITALIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Direttiva 2008/48/CE relativa a contratti di credito ai consumatori

Banca d’Italia

Stat membru: CIPRU

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Οδηγία 2008/48/ΕΚ για τη σύναψη συμβάσεων καταναλωτικής πίστης

Υπηρεσία Ανταγωνισμού και Προστασίας Καταναλωτών —

Υπουργείο Εμπορίου, Βιομηχανίας και Τουρισμού

Stat membru: LETONIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Direktīva 2008/48/EK par patēriņa kredītlīgumiem

Patērētāju tiesību aizsardzības centrs

Stat SEE: LIECHTENSTEIN

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Richtlinie 2008/48/EG über Verbraucherkreditverträge

Amt für Handel und Transport (bis 31.12.2011)

Amt für Volkswirtschaft

Fachbereich Konsumentenschutz (ab 1.1.2012)

Stat membru: LITUANIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Direktyva 2008/48/EB dėl vartojimo kredito sutarčių

Lietuvos Respublikos vartojimo kredito įstatymas

Stat membru: LUXEMBURG

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Directive 2008/48/CE concernant les contrats de crédit aux consommateurs

Ministre ayant la protection des consommateurs dans ses attributions

Commission de surveillance du secteur financier

Stat membru: UNGARIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	A fogyasztói hitelmegállapodásokról szóló 2008/48/EK irányelv

Pénzügyi Szervezetek Állami Felügyelete

Gazdasági Versenyhivatal

Nemzeti Fogyasztóvédelmi Hatóság

Budapest Főváros Kormányhivatalának Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Baranya Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Bács-Kiskun Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Békés Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Borsod-Abaúj-Zemplén Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Csongrád Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Fejér Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Győr-Moson-Sopron Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Hajdú-Bihar Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Heves Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Jász-Nagykun-Szolnok Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Komárom-Esztergom Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Nógrád Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Pest Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Somogy Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Szabolcs-Szatmár-Bereg Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Tolna Megye Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Vas Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Veszprém Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Zala Megyei Kormányhivatal Fogyasztóvédelmi Felügyelősége

Stat membru: MALTA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Id-Direttiva 2008/48/KE dwar ftehim ta' kreditu għall-konsumatur

Uffiċċju għall-Affarijiet tal-Konsumatur

Awtorità ta' Malta għall-Kompetizzjoni u għall-Affarijiet tal-Konsumatur

Stat membru: ȚĂRILE DE JOS

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Richtlijn 2008/48/EG inzake kredietovereenkomsten voor consumenten

Autoriteit Financiële Markten

Stat SEE: NORVEGIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Directive 2008/48/EC on credit agreements for consumers

Consumer Ombudsman

Stat membru: AUSTRIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Richtlinie 2008/48/EG über Verbraucherkreditverträge

Stat membru: POLONIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Dyrektywa 2008/48/WE w sprawie umów o kredyt konsumencki

Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów

Stat membru: PORTUGALIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Directiva 2008/48/CE relativa a contratos de crédito aos consumidores

Stat membru: ROMÂNIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

Stat membru: SLOVENIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Direktiva 2008/48/ES o potrošniških kreditnih pogodbah

Stat membru: SLOVACIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Smernica 2008/48/ES o zmluvách o spotrebiteľskom úvere

Slovenská obchodná inšpekcia

Stat membru: FINLANDA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Direktiivi 2008/48/EY kulutusluottosopimuksista

Stat membru: SUEDIA

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Direktiv 2008/48/EG om konsumentkreditavtal

Konsumentombudsmannen/Konsumentverket

Finansinspektionen

Stat membru: REGATUL UNIT

Autoritate (autorități) competentă (competente):

3.	Directive 2008/48/EC on credit agreements for consumers

Office of Fair Trading; Ministry of Trade and Industry (Gibraltar)

6.12.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 356/7

Comunicarea Comisiei privind aplicarea, începând cu 1 ianuarie 2012, a normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor de sprijin în favoarea băncilor, în contextul crizei financiare

(Text cu relevanță pentru SEE)

2011/C 356/02

I. INTRODUCERE

De la începutul crizei financiare mondiale, în toamna anului 2008, Comisia a prezentat patru comunicări care au oferit orientări detaliate referitoare la criteriile privind compatibilitatea ajutoarelor de stat acordate instituțiilor financiare (1) cu cerințele prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Comunicările în cauză sunt următoarele: Comunicarea privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare, în contextul actualei crize financiare mondiale (2) (Comunicarea privind sectorul bancar), Comunicarea privind recapitalizarea instituțiilor financiare în contextul actualei crize financiare: limitarea ajutorului la minimul necesar și garanții împotriva denaturărilor nejustificate ale concurenței (3) (Comunicarea privind recapitalizarea), Comunicarea privind tratarea activelor depreciate în sectorul bancar comunitar (4) (Comunicarea privind activele depreciate) și Comunicarea privind restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar, în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat (5) (Comunicarea privind restructurarea). Trei dintre cele patru comunicări (respectiv Comunicările privind sectorul bancar, recapitalizarea și activele depreciate) stabilesc condițiile prealabile care trebuie îndeplinite pentru a se asigura compatibilitatea principalelor tipuri de asistență acordate de statele membre – garanții pentru pasive, recapitalizări și măsuri de salvare a activelor – în timp ce Comunicarea privind restructurarea detaliază principalele caracteristici pe care trebuie să le aibă un plan de restructurare (sau un plan de viabilitate) în situația specifică a ajutorului de stat oferit băncilor în contextul crizei economice în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE.

La 1 decembrie 2010, Comisia a adoptat o a cincea comunicare, Comunicarea privind aplicarea, de la 1 ianuarie 2011, a normelor privind ajutorul de stat pentru a sprijini măsurile în favoarea băncilor, în contextul crizei financiare (6) (Comunicarea privind prelungirea). Comunicarea privind prelungirea a extins durata de aplicare a Comunicării privind restructurarea – singura dintre cele patru comunicări cu o dată specifică de încetare a valabilității – prin modificarea prevederilor acesteia, până la 31 decembrie 2011. De asemenea, în Comunicarea privind prelungirea, Comisia a precizat că cerințele pentru aprobarea unui ajutor de stat în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) din tratat, care permite în mod excepțional acordarea de ajutor pentru remedierea unei perturbări grave a economiei unui stat membru, sunt considerate în continuare îndeplinite, iar Comunicările privind sectorul bancar, recapitalizarea și activele depreciate vor continua să se aplice pentru a oferi orientări cu privire la criteriile de compatibilitate a ajutoarelor acordate băncilor în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat.

Agravarea tensiunilor de pe piețele datoriilor suverane înregistrată în 2011 a plasat sectorul bancar din Uniune sub o presiune crescândă, în special în ceea ce privește accesul la piețele de finanțare la termen. „Pachetul de măsuri bancare” convenit de șefii de stat sau de guvern cu ocazia reuniunii din 26 octombrie 2011 (7) are drept obiective restabilirea încrederii în sectorul bancar prin oferirea de garanții pentru finanțările pe termen mediu și crearea unei rezerve de capital temporare în proporție de 9 % din capitalul propriu și care să fie constituită din capital cu cea mai bună cotație, după estimarea valorii de piață a expunerii la riscul datoriilor suverane. În pofida acestor măsuri, Comisia consideră că cerințele pentru aprobarea unui ajutor de stat conform articolului 107 alineatul (3) litera (b) vor fi în continuare îndeplinite și după sfârșitul anului 2011.

Prin urmare, Comunicările privind sectorul bancar, recapitalizarea și activele depreciate vor rămâne în vigoare și după 31 decembrie 2011. Urmând aceeași logică, domeniul de aplicare în timp al Comunicării privind restructurarea se prelungește după data de 31 decembrie 2011 (8). Comisia va monitoriza situația de pe piețele financiare și va lua măsuri în vederea elaborării unor norme cu un caracter permanent în materia ajutoarelor de stat acordate pentru salvarea și restructurarea băncilor, conform articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, de îndată ce condițiile de piață o permit.

Pentru a facilita punerea în aplicare a pachetului de măsuri bancare și pentru a lua în considerare evoluțiile profilului de risc al băncilor de la momentul debutului crizei, este indicată clarificarea și actualizarea suplimentară a normelor în anumite privințe. Prezenta comunicare stabilește modificările necesare cu privire la parametrii de compatibilitate pe care trebuie să îi îndeplinească ajutoarele de stat acordate băncilor în contextul crizei financiare, începând cu 1 ianuarie 2012. În special, prezenta comunicare:

(a)	completează Comunicarea privind recapitalizarea, oferind orientări mai detaliate privind asigurarea unei remunerări adecvate a instrumentelor de capital care nu au o remunerare fixă;

(b)	explică modul în care Comisia va efectua o evaluare proporțională a viabilității pe termen lung a băncilor în contextul pachetului de măsuri bancare; și

(c)

introduce o metodologie revizuită pentru a se asigura că comisioanele care trebuie plătite pentru garantarea datoriilor băncilor sunt suficiente pentru a limita la minimum ajutorul acordat, cu scopul de a garanta faptul că metodologia ia în considerare diferențierea mai mare a marjelor swap-ului pe riscul de credit din ultima vreme, precum și impactul marjelor swap-ului pe riscul de credit al statelor membre în cauză.

II. PREȚURILE ȘI CONDIȚIILE REALIZĂRII RECAPITALIZĂRILOR DE CĂTRE STAT

6.	Comunicarea privind recapitalizarea oferă orientări generale privind stabilirea prețului pentru infuziile de capital. Aceste orientări sunt axate, în principal, pe instrumentele de capital care presupun o remunerare fixă.

Având în vedere modificările de reglementare și condițiile de piață în schimbare, Comisia previzionează că infuziile de capital de stat se vor face mult mai frecvent în viitor sub forma unor acțiuni cu o remunerare variabilă. Se recomandă clarificarea normelor privind stabilirea prețului pentru infuziile de capital sub forma acțiunilor ordinare, având în vedere că astfel de acțiuni sunt remunerate sub formă de dividende și câștiguri de capital (nesigure), astfel că este dificilă evaluarea directă ex ante a remunerării unor asemenea instrumente.

Prin urmare, Comisia va evalua remunerarea acestor infuzii de capital pe baza prețului de emisiune al acțiunilor. Infuziile de capital ar trebui subscrise avându-se în vedere o reducere suficientă a prețului acțiunii (după ajustare pentru a se ține cont de „efectul de diluare” (9)) cu puțin timp înainte de anunțarea infuziei de capital, astfel încât să se ofere asigurări rezonabile cu privire la primirea unei remunerări adecvate de către stat (10).

Pentru băncile cotate la bursă, prețul de referință al acțiunilor ar trebui să fie prețul cotat pe piață al acțiunilor cu drepturi echivalente celor asociate acțiunilor emise. Pentru băncile necotate, nu există un astfel de preț de piață, astfel că statele membre trebuie să utilizeze criterii de evaluare adecvate, bazate pe piață (inclusiv o abordare bazată pe raportul preț/beneficii în cazul întreprinderilor similare sau alte metodologii de evaluare general acceptate). Acțiunile trebuie subscrise prin aplicarea unei reduceri adecvate față de această valoare a pieței (sau bazată pe piață).

10.	Dacă statele membre subscriu acțiuni care nu conferă drept de vot, poate fi impusă o reducere mai substanțială, al cărei cuantum trebuie să reflecte diferența de preț dintre acțiunile cu/fără drept de vot, în condițiile de piață existente.

11.

Măsurile de recapitalizare trebuie să conțină stimulente adecvate pentru bănci în vederea renunțării la ajutorul statului cât mai curând posibil. În ceea ce privește acțiunile cu remunerare variabilă, în cazul în care stimulentele de renunțare la sprijinul statului sunt concepute într-o manieră care limitează potențialul de creștere pentru statul membru, de exemplu prin emiterea de warante acționarilor preexistenți pentru a le permite să răscumpere acțiunile nou emise de la stat, la un preț care presupune o rentabilitate anuală rezonabilă pentru stat, se impune o reducere mai mare a prețului acțiunilor pentru a compensa potențialul de creștere limitat.

12.

Întotdeauna, cuantumul reducerii trebuie să reflecte volumul infuziei de capital în raport cu capitalul de bază de rang 1 existent. O nevoie de capital mai mare în raport cu capitalul existent este un indiciu al existenței unui risc mai mare pentru stat și, prin urmare, se impune acordarea unei reduceri mai substanțiale.

13.	Instrumentele hibride ar trebui, în principiu, să conțină un „mecanism alternativ de compensare prin cupoane”, prin intermediul căruia cupoanele care nu pot fi plătite în numerar să fie achitate statului sub forma unor noi acțiuni emise.

14.

Comisia va continua să solicite statelor membre să prezinte un plan de restructurare (sau o actualizare a planului de restructurare existent) în termen de șase luni de la data deciziei Comisiei prin care se autorizează ajutorul de salvare pentru orice instituție bancară care beneficiază de sprijin public sub forma unor măsuri de recapitalizare sau de salvare a activelor depreciate. În cazul în care o bancă a făcut obiectul unei decizii anterioare de ajutor pentru salvare în temeiul normelor privind compatibilitatea ajutoarelor acordate băncilor în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) din tratat, ca parte a aceleiași operațiuni de restructurare sau nu, Comisia poate solicita prezentarea planului de restructurare într-un termen de mai puțin de șase luni. Comisia va realiza o evaluare proporțională a viabilității pe termen lung a băncilor, luând în considerare toate elementele care oferă indicii cu privire la faptul că băncile pot fi viabile pe termen lung fără a fi necesară o restructurare importantă, în special în cazul în care penuria de capital este legată, în principal, de o criză de încredere privind datoria suverană, în cazul în care infuzia de capital public se limitează la suma necesară pentru a compensa pierderile care rezultă din evaluarea la prețul pieței a obligațiunilor suverane ale părților contractante la Acordul privind SEE, deținute de bănci care, cu excepția acestor datorii, sunt viabile, precum și dacă analiza arată că băncile în cauză nu și-au asumat riscuri excesive prin dobândirea datoriei suverane.

III. PREȚURILE ȘI CONDIȚIILE GARANȚIILOR DE STAT

15.

Băncile pot beneficia de o garanție de stat pentru eliberarea unor noi instrumente de îndatorare, fie că sunt garantate sau nu, cu excepția instrumentelor care pot fi considerate drept capital. Având în vedere că presiunea în ceea ce privește finanțarea băncilor este concentrată pe piețele de finanțare la termen, garanțiile de stat ar trebui, în general, să acopere numai instrumente de îndatorare cu o scadență între un an și cinci ani (șapte ani în cazul obligațiunilor garantate).

16.

De la debutul crizei, stabilirea prețului garanțiilor de stat a fost corelată cu marja medie a swap-ului pe riscul de credit al beneficiarului pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 august 2008. Acest preț a fost majorat începând cu 1 iulie 2010, pentru a reflecta mai bine profilul de risc al fiecărui beneficiar (11).

17.

Pentru a lua în considerare diferențierea mai accentuată din punct de vedere al riscului în privința marjei swap-urilor pe riscul de credit al băncilor din ultima vreme, respectiva formulă de stabilire a prețului ar trebui actualizată astfel încât să ia ca referință marja medie a swap-ului pe riscul de credit pe o perioadă de trei ani care să se încheie cu o lună înainte de acordarea garanțiilor. Întrucât creșterile marjelor swap-urilor pe riscul de credit sunt parțial generate de factori care nu sunt proprii băncilor în sine, în special tensiunile în creștere de pe piețele datoriilor suverane și o creștere globală a percepției riscului în sectorul bancar, formula ar trebui să izoleze riscul intrinsec al fiecărei bănci ca urmare a modificării marjelor swap-ului pe riscul de credit în ceea ce privește statele membre și piața, în ansamblul său. De asemenea, formula ar trebui să reflecte faptul că garanțiile privind obligațiunile garantate expun garantul la un risc considerabil mai redus în raport cu garanțiile privind creanțele negarantate.

18.

În conformitate cu principiile menționate la punctul 17, formula revizuită de stabilire a prețului prevăzută în anexa la prezenta comunicare stabilește comisioanele minime de garantare care ar trebui să se aplice în cazul în care garanțiile de stat sunt acordate la nivel național, fără punerea acestora în comun între statele membre. Comisia va aplica această formulă în cazul tuturor garanțiilor de stat pentru pasivele băncilor cu o scadență de un an sau mai mare, emise după 1 ianuarie 2012.

19.	În cazul în care garanțiile acoperă pasive care nu sunt exprimate în moneda națională a garantului, ar trebui să se aplice o taxă suplimentară pentru acoperirea riscului cursului de schimb asumat de către garant.

20.

Atunci când este necesar ca garanțiile să acopere datoriile cu o scadență de sub un an, Comisia va continua să aplice actuala formulă de stabilire a prețului, care este prevăzută ca referință în anexă. Comisia nu va autoriza garanții privind datorii cu o scadență de mai puțin de trei luni, cu excepția cazurilor excepționale în care astfel de garanții sunt necesare pentru asigurarea stabilității financiare. În astfel de cazuri, Comisia va evalua remunerarea adecvată luând în considerare necesitatea unor stimulente corespunzătoare de renunțare la sprijinul statului cât mai curând posibil.

21.

În cazul în care statele membre decid să instituie acorduri de grupare a garanțiilor privind pasivele băncilor, Comisia va revizui orientările sale în mod corespunzător, pentru a se asigura, în special, că se acordă importanța adecvată marjelor swap-urilor pe riscul de credit privind datoriile statelor membre numai în măsura în care acestea sunt relevante.

22.

Pentru a permite Comisiei să evalueze aplicarea în practică a formulei revizuite de stabilire a prețului, în cazul notificării unor scheme de garantare noi sau prelungite, statele membre ar trebui să precizeze un comision orientativ pentru fiecare bancă eligibilă să beneficieze de aceste garanții, care să se bazeze pe o aplicare a formulei care ia în considerare date recente de piață. De asemenea, statele membre ar trebui să comunice Comisiei, în termen de trei luni de la emiterea efectivă a obligațiunilor garantate, comisionul de garantare real aplicat în raport cu fiecare emitere de obligațiuni garantate.

(1) Pentru facilitarea lecturii, în prezentul document instituțiile financiare sunt denumite simplu „bănci”.

(2) JO C 270, 25.10.2008, p. 8.

(3) JO C 10, 15.1.2009, p. 2.

(4) JO C 72, 26.3.2009, p. 1.

(5) JO C 195, 19.8.2009, p. 9.

(6) JO C 329, 7.12.2010, p. 7.

(7) Declarație a șefilor de stat sau de guvern din 26 octombrie 2011 (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/en/ec/125621.pdf).

(8) În conformitate cu practica anterioară a Comisiei, schemele existente sau noi de sprijinire a băncilor (indiferent de instrumentele de sprijin pe care le conțin: garanții, recapitalizări, lichidități, salvări ale activelor depreciate și altele) nu vor fi prelungite sau aprobate decât pentru o perioadă de șase luni, pentru a permite alte ajustări, după caz, la jumătatea anului 2012.

(9) „Efectul de diluare” poate fi cuantificat prin folosirea unor tehnici de piață general acceptate (de exemplu, TERP – theoretical ex-rights price – prețul teoretic, fără exercitarea de drepturi).

(10) Dacă statele membre subscriu emisiunea de acțiuni, autoritatea emitentă trebuie să plătească o taxă de subscriere corespunzătoare.

(11) A se vedea documentul de lucru al Direcției Generale Concurență din 30 aprilie 2010 privind aplicarea normelor de ajutor de stat la schemele de garanții guvernamentale pentru acoperirea datoriilor băncilor emise după 30 iunie 2010 (http://ec.europa.eu/competition/state_aid/studies_reports/phase_out_bank_guarantees.pdf).

ANEXĂ

Garanții privind datoriile cu o scadență de peste un an

Comisionul de garantare ar trebui să fie cel puțin egal cu suma dintre:

1.	un comision de bază de 40 de puncte de bază (pb); și

un comision bazat pe risc egal cu produsul dintre 40 de puncte de bază și un indicator de risc compus din: (i) jumătate din raportul dintre valoarea medie a marjei de credit a beneficiarului corespunzătoare unei perioade de cinci ani, în ultimii trei ani care iau sfârșit cu o lună înainte de data emiterii obligațiunii garantate și valoarea medie a indicelui iTraxx Europe Senior Financials corespunzătoare unei perioade de cinci ani de-a lungul aceleiași durate de trei ani; plus (ii) jumătate din raportul dintre valoarea medie a marjei de credit a statelor membre UE corespunzătoare unei perioade de cinci ani și valoarea marjei de credit a statului membru care acordă garanția corespunzătoare unei perioade de cinci ani, de-a lungul aceleiași perioade de trei ani.

Formula pentru comisionul de garantare poate fi exprimată astfel:

Comisionul = 40 pb × (1 + (1/2 × A/B) + (1/2 × C/D))

unde A reprezintă marja de credit a beneficiarului corespunzătoare unei perioade de cinci ani, B reprezintă valoarea medie a indicelui iTraxx Europe Senior Financials corespunzătoare unei perioade de cinci ani, C reprezintă valoarea medie a marjei de credit a statelor membre UE corespunzătoare unei perioade de cinci ani, iar D reprezintă valoarea marjei de credit a statului membru care acordă garanția corespunzătoare unei perioade de cinci ani.

Valorile medii sunt calculate pentru o perioadă de trei ani care ia sfârșit cu o lună înainte de emiterea obligațiunii garantate.

În cazul garanțiilor pentru obligațiuni garantate, comisionul de garantare nu poate ține cont decât de jumătate din comisionul bazat pe risc calculat în conformitate cu punctul 2 de mai sus.

Băncile care nu dispun de date reprezentative privind marjele swap-urilor pe riscul de credit

Pentru băncile care nu dețin date privind marjele swap-urilor pe riscul de credit sau care nu dispun de date reprezentative în acest sens, dar care au rating de credit, ar trebui dedusă o marjă echivalentă pe baza marjei medii a swap-urilor pe riscul de credit pe cinci ani în cadrul aceleiași perioade eșantion pentru categoria de rating a băncii în cauză, pe baza unui eșantion reprezentativ de bănci importante din statele membre. Autoritatea de supraveghere va evalua dacă datele privind marjele swap-urilor pe riscul de credit sunt reprezentative.

Pentru băncile care nu dețin date privind marjele swap-urilor pe riscul de credit și nu au rating de credit, ar trebui dedusă o marjă echivalentă pe baza marjei medii a swap-urilor pe riscul de credit pe cinci ani în cadrul aceleiași perioade eșantion pentru categoria de rating cea mai scăzută (1), pe baza unui eșantion reprezentativ de bănci importante din statele membre. Marja swap-urilor pe riscul de credit calculată pentru această categorie de bănci poate fi adaptată pe baza unei evaluări prudențiale.

Comisia va stabili eșantioanele reprezentative de bănci importante din statele membre.

Garanții privind datoriile cu o scadență de mai puțin de un an

Întrucât marjele swap-urilor pe riscul de credit ar putea să nu reprezinte indicatori adecvați ai riscului de credit în ceea ce privește datoriile cu o scadență de sub un an, comisionul de garantare pentru astfel de datorii ar trebui să fie cel puțin egal cu suma dintre:

1.	un comision de bază de 50 de puncte de bază; și

2.	un comision bazat pe risc egal cu 20 de puncte de bază pentru băncile cu ratingul de A+ sau A, 30 de puncte de bază pentru băncile cu ratingul de A– sau 40 de puncte de bază pentru băncile cotate sub A– sau fără rating.

(1) Cea mai scăzută categorie de rating care este analizată este A, întrucât nu există suficiente date disponibile pentru categoria de rating BBB.

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

6.12.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 356/11

Rata de schimb a monedei euro (1)

5 decembrie 2011

2011/C 356/03

1 euro =

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,3442
JPY	yen japonez	104,81
DKK	coroana daneză	7,4353
GBP	lira sterlină	0,85925
SEK	coroana suedeză	9,0460
CHF	franc elvețian	1,2379
ISK	coroana islandeză
NOK	coroana norvegiană	7,7260
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	25,146
HUF	forint maghiar	299,98
LTL	litas lituanian	3,4528
LVL	lats leton	0,6978
PLN	zlot polonez	4,4687
RON	leu românesc nou	4,3542
TRY	lira turcească	2,4585
AUD	dolar australian	1,3072
CAD	dolar canadian	1,3644
HKD	dolar Hong Kong	10,4454
NZD	dolar neozeelandez	1,7191
SGD	dolar Singapore	1,7229
KRW	won sud-coreean	1 515,69
ZAR	rand sud-african	10,7501
CNY	yuan renminbi chinezesc	8,5310
HRK	kuna croată	7,5140
IDR	rupia indoneziană	12 142,16
MYR	ringgit Malaiezia	4,2080
PHP	peso Filipine	58,158
RUB	rubla rusească	41,5400
THB	baht thailandez	41,401
BRL	real brazilian	2,3957
MXN	peso mexican	18,1214
INR	rupie indiană	69,0580

(1) Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

6.12.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 356/12

Actualizarea listei cu punctele de trecere a frontierei prevăzute la articolul 2 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (JO C 316, 28.12.2007, p. 1; JO C 134, 31.5.2008, p. 16; JO C 177, 12.7.2008, p. 9; JO C 200, 6.8.2008, p. 10; JO C 331, 31.12.2008, p. 13; JO C 3, 8.1.2009, p. 10; JO C 37, 14.2.2009, p. 10; JO C 64, 19.3.2009, p. 20; JO C 99, 30.4.2009, p. 7; JO C 229, 23.9.2009, p. 28; JO C 263, 5.11.2009, p. 22; JO C 298, 8.12.2009, p. 17; JO C 74, 24.3.2010, p. 13; JO C 326, 3.12.2010, p. 17; JO C 355, 29.12.2010, p. 34; JO C 22, 22.1.2011, p. 22; JO C 37, 5.2.2011, p. 12; JO C 149, 20.5.2011, p. 8; JO C 190, 30.6.2011, p. 17; JO C 203, 9.7.2011, p. 14; JO C 210, 16.7.2011, p. 30; JO C 271, 14.9.2011, p. 18)

2011/C 356/04

Publicarea listei cu punctele de trecere a frontierei prevăzute la articolul 2 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) are la bază informațiile comunicate Comisiei de către statele membre în conformitate cu articolul 34 din Codul frontierelor Schengen.

În afară de publicarea în Jurnalul Oficial, o actualizare periodică este disponibilă pe site-ul Direcției Generale Afaceri Interne.

FRANȚA

Modificarea informațiilor publicate în JO C 316, 28.12.2007

LISTA PUNCTELOR DE TRECERE A FRONTIEREI

Frontiere aeriene

Abbeville

2.	Agen-la Garenne

3.	Ajaccio-Campo dell'Oro

4.	Albert-Bray

5.	Amiens-Glisy

6.	Angers-Marcé

7.	Angoulême-Brie-Champniers

8.	Annecy-Methet

Annemasse

10.	Auxerre-Branches

11.	Avignon-Caumont

12.	Bâle-Mulhouse

13.	Bastia-Poretta

14.	Beauvais-Tillé

15.	Bergerac-Roumanière

16.	Besançon-la Vèze

17.	Béziers-Vias

18.	Biarritz-Bayonne-Anglet

19.	Bordeaux-Mérignac

20.	Brest-Guipavas

21.	Brive-Souillac

22.	Caen-Carpiquet

23.	Calais-Dunkerque

24.	Calvi-Sainte-Catherine

25.	Cannes-Mandelieu

26.	Carcassonne-Salvaza

27.	Châlons-Vatry

28.	Chambéry-Aix-les-Bains

29.	Châteauroux-Déols

30.	Cherbourg-Mauperthus

31.	Clermont-Ferrand-Aulnat

32.	Colmar-Houssen

33.	Deauville-Saint-Gatien

34.	Dijon-Longvic

35.	Dinard-Pleurtuit

36.	Dôle-Tavaux

37.	Epinal-Mirecourt

38.	Figari-Sud Corse

39.	Grenoble-Saint-Geoirs

40.	Hyères-le Palivestre

41.	Issy-les-Moulineaux

42.

La Môle

43.

Lannion

44.	La Rochelle-Laleu

45.	Laval-Entrammes

46.	Le Castelet

47.	Le Havre-Octeville

48.	Le Mans-Arnage

49.	Le Touquet-Paris-Plage

50.	Lille-Lesquin

51.	Limoges-Bellegarde

52.	Lognes-Emerainville

53.	Lorient-Lann-Bihoué

54.

Lyon-Bron

55.	Lyon-Saint-Exupéry

56.	Marseille-Provence

57.	Metz-Nancy-Lorraine

58.	Monaco-Héliport

59.	Montbéliard-Courcelles

60.	Montpellier-Méditérranée

61.	Nantes-Atlantique

62.	Nevers-Fourchambault

63.	Nice-Côte d'Azur

64.	Nîmes-Garons

65.	Orléans-Bricy

66.	Orléans-Saint-Denis-de-l'Hôtel

67.	Paris-Charles de Gaulle

68.	Paris-le Bourget

69.	Paris-Orly

70.	Pau-Pyrénées

71.	Perpignan-Rivesaltes

72.	Poitiers-Biard

73.	Rennes Saint-Jacques

74.	Rodez-Marcillac

75.	Rouen-Vallée de Seine

76.	Saint-Brieuc-Armor

77.	Saint-Etienne-Bouthéon

78.	Saint-Nazaire-Montoir

79.	Strasbourg-Entzheim

80.	Tarbes-Ossun-Lourdes

81.	Toulouse-Blagnac

82.	Tours-Saint-Symphorien

83.	Troyes-Barberey

84.	Vichy-Charmeil

Frontiere maritime

Ajaccio

Bastia

Bayonne

Bonifacio

Bordeaux

Boulogne

Brest

8.	Caen-Ouistreham

Calais

10.

Calvi

11.	Cannes-Vieux Port

12.

Carteret

13.

Cherbourg

14.

Dieppe

15.

Douvres

16.

Dunkerque

17.

Granville

18.

Honfleur

19.	La Rochelle-La Pallice

20.

Le Havre

21.	Les Sables-d'Olonne-Port

22.	L'Ile-Rousse

23.

Lorient

24.

Marseille

25.	Monaco-Port de la Condamine

26.	Nantes-Saint-Nazaire

27.

Nice

28.	Port-de-Bouc-Fos/Port-Saint-Louis

29.	Port-la-Nouvelle

30.	Porto-Vecchio

31.	Port-Vendres

32.

Roscoff

33.

Rouen

34.	Saint-Brieuc (maritime)

35.	Saint-Malo

36.

Sète

37.

Toulon

Frontiere terestre

— Cu Regatul Unit:

(legături fixe prin tunelul de sub Canalul Mânecii)

1.	Gare d’Ashford International

2.	Gare d'Avignon-Centre

3.	Cheriton/Coquelles

4.	Gare de Chessy-Marne-la-Vallée

5.	Gare de Fréthun

6.	Gare de Lille-Europe

7.	Gare de Paris-Nord

8.	Gare de St-Pancras International

9.	Gare d’Ebbsfleet International

— Cu Andorra:

1.	Pas de la Case-Porta

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2011.356.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 356

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 54 6 decembrie 2011

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2011/C 356/01	Addendum la Comunicarea Comisiei în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului, referitoare la autoritățile competente și birourile unice de legătură ( 1 )	1

2011/C 356/02	Comunicarea Comisiei privind aplicarea, începând cu 1 ianuarie 2012, a normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor de sprijin în favoarea băncilor, în contextul crizei financiare ( 1 )	7

	V Anunțuri
	PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII COMERCIALE COMUNE
	Comisia Europeană
2011/C 356/05	Aviz de expirare iminentă a anumitor măsuri antidumping	17

	PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI
	Comisia Europeană
2011/C 356/06	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.6381 – Google/Motorola Mobility) ( 1 )	18

2011/C 356/07	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.6402 – REWE/SAG/JV) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	19

	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2011/C 356/03	Rata de schimb a monedei euro	11

	INFORMĂRI PROVENIND DE LA STATELE MEMBRE
2011/C 356/04	Actualizarea listei cu punctele de trecere a frontierei prevăzute la articolul 2 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (JO C 316, 28.12.2007, p. 1; JO C 134, 31.5.2008, p. 16; JO C 177, 12.7.2008, p. 9; JO C 200, 6.8.2008, p. 10; JO C 331, 31.12.2008, p. 13; JO C 3, 8.1.2009, p. 10; JO C 37, 14.2.2009, p. 10; JO C 64, 19.3.2009, p. 20; JO C 99, 30.4.2009, p. 7; JO C 229, 23.9.2009, p. 28; JO C 263, 5.11.2009, p. 22; JO C 298, 8.12.2009, p. 17; JO C 74, 24.3.2010, p. 13; JO C 326, 3.12.2010, p. 17; JO C 355, 29.12.2010, p. 34; JO C 22, 22.1.2011, p. 22; JO C 37, 5.2.2011, p. 12; JO C 149, 20.5.2011, p. 8; JO C 190, 30.6.2011, p. 17; JO C 203, 9.7.2011, p. 14; JO C 210, 16.7.2011, p. 30; JO C 271, 14.9.2011, p. 18)	12