12.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 236/1

A.

întrucât Inițiativa europeană pentru transparență (IET) a fost adoptată de Comisie în 2005, fiind urmată de publicarea Cărții verzi în 2006 în scopul îmbunătățirii transparenței, deschiderii și responsabilității guvernării UE și întrucât informarea publicului cu privire la destinatarii fondurilor UE stă la baza IET,

B.

întrucât, în cadrul sistemului comun de gestionare, informațiile cu privire la beneficiarii fondurilor UE sunt tratate la nivel de stat membru și întrucât, în absența unei obligații specifice la nivel european sau a unei „direcții” ferme din partea Comisiei, nivelul la care aceste informații sunt făcute publice diferă în mod substanțial între statele membre, ceea ce face dificile comparațiile la scara UE,

C.

întrucât publicarea informațiilor privind beneficiarii fondurilor UE permite participarea publicului la o dezbatere relevantă cu privire la modul în care sunt cheltuite fondurile publice, ceea ce reprezintă o chestiune esențială pentru funcționarea democrațiilor,

D.

întrucât nu a fost stabilită nicio legătură între IET și aspectele legate de controalele financiare și audit, mai reglementate și cu caracter mai obligatoriu,

E.

întrucât IET ar trebui să aibă efecte însemnate în ceea ce privește asigurarea unor parteneriate transparente în fazele de pregătire și de punere în aplicare ale ciclului de programare a politicii de coeziune; întrucât, cu toate acestea, reglementările nu precizează în ce măsură partenerii sunt implicați în diferitele procese de programare și nici nu specifică formele acestei participări,

F.

întrucât informațiile anterioare legate de deciziile Comisiei privind finanțarea proiectelor majore sunt insuficiente, fapt care duce la o lipsă de transparență și întrucât această situație ar trebui remediată,

G.

întrucât că transparența trebuie să fie însoțită de demersul de simplificare a procedurilor de obținere a fondurilor structurale,

1.

consideră că, în ceea ce privește politica de coeziune și ciclul de programare a acesteia, alocarea cheltuielilor și accesul la informații al potențialilor beneficiari ai Fondurilor Structurale reprezintă condiții prealabile indispensabile pentru atingerea obiectivelor generale ale politicii de coeziune și că, prin urmare, transparența ar trebui introdusă ca un principiu director transsectorial în procesul de programare și respectiv cel de luare a deciziilor din cadrul politicii de coeziune;

2.

constată cu satisfacție că, în conformitate cu cerințele IET, site-ul internet al Direcției Generale Politică Regională publică hărți interactive de unde se pot accesa listele beneficiarilor FEDR și ai Fondului de coeziune disponibile pe site-urile naționale și regionale respective; invită statele membre să promoveze pe căi adecvate site-ul de internet al DG REGIO pentru a facilita accesul cât mai larg la această bază de informare; cu toate acestea, constată că este în continuare extrem de dificil pentru părțile interesate să monitorizeze modul în care sunt cheltuiți banii publici; invită Comisia să consulte pe scară largă părțile cu privire la soluțiile susceptibile să remedieze această situație;

3.

invită Comisia și statele membre să se asigure că aceste baze de date ale statelor membre pot fi consultate în integralitatea lor și că sunt pe deplin compatibile, pentru a facilita obținerea unei imagini de ansamblu la nivel european a datelor prezentate, păstrându-se, în același timp, relevanța lor la nivel regional; este de părere, în acest sens, că trebuie publicate urgent versiuni bilingve (limba locală/una din limbile de lucru ale Comisiei);

4.

subliniază faptul că utilitatea datelor furnizate privind beneficiarii trebuie îmbunătățită atât la nivelul conținutului, cât și al prezentării; invită, prin urmare, Comisia, să definească un format mai detaliat și mai normativ care să precizeze structura, forma și conținutul informațiilor care trebuie furnizate; consideră că furnizarea informațiilor necesare ar trebui să faciliteze și efectuarea unor căutări în funcție de anumite criterii, pentru a putea obține o imagine imediată asupra elementelor căutate;

5.

solicită furnizarea de informații suplimentare esențiale în momentul publicării listelor de beneficiari și, dacă este cazul, a listelor care cuprind părțile interesate; recomandă, în consecință ca, pe lângă cerințele minime existente, să se ia în considerare menționarea locului, a sintezelor proiectelor aprobate, a formelor de sprijin și a prezentării partenerilor de proiect ca elemente ale comunicării cu privire la beneficiari; solicită ca datele colectate să fie prezentate și administrate într-o manieră structurată și comparabilă pentru a putea fi valorificate la maximum în interesul unei transparențe veritabile; consideră că acest lucru se poate realiza fără cheltuieli suplimentare;

6.

solicită ca, în cazul programelor din cadrul obiectivului de cooperare europeană teritorială, să fie publicați toți beneficiarii și nu numai beneficiarii principali;

7.

subliniază că este necesară respectarea deplină a cerințelor IET prin intermediul unor reglementări corespunzătoare, a unor orientări mai bune, a unui sistem de alertă și aplicarea de sancțiuni, în ultimă instanță, în cazuri de încălcare;

8.

invită Comisia să clarifice modul în care ar trebui aplicate principiile IET în termeni operaționali la nivelul programelor operaționale și al planurilor lor de comunicare; subliniază, prin urmare, necesitatea introducerii unor norme juridice mai clare cu privire la divulgarea de informații referitoare la beneficiarii fondurilor gestionate în comun;

9.

subliniază necesitatea de a se stabili reglementări și norme de aplicare pentru ca procedurile să fie transparente și să ofere beneficiarilor potențiali un acces mai larg la Fondurile Structurale și pentru a reduce sarcinile administrative care le revin participanților, în special prin intermediul unui număr de măsuri fundamentale precum publicarea notelor orientative privind aplicarea convenite între Comisie și statele membre; solicită autorităților de gestionare din statele membre să prezinte în mod transparent toate etapele din cadrul proiectelor finanțate prin Fondurile Structurale; reiterează opinia sa potrivit căreia procedurile transparente și clare contribuie la buna guvernare și salută, în acest context, eforturile Comisiei de a prezenta propuneri de simplificare;

10.

ia act de faptul că programele transfrontaliere și transnaționale se confruntă cu anumite dificultăți din cauza diferențelor dintre sistemele administrative, a reglementărilor naționale și a limbilor folosite în cadrul statelor membre, ceea ce afectează aceste inițiative atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ; consideră în consecință că elaborarea unor norme specifice cu privire la transparența coordonării și colaborării dintre diferitele autorități de gestionare ar reprezenta cel mai important aspect;

11.

subliniază faptul că, potrivit studiului realizat de PE privind IET și impactul acesteia asupra politicii de coeziune, încălcarea cerințelor minime ale IET se referă mai degrabă la lipsa capacităților administrative ale autorităților de gestionare decât la reticența de a furniza astfel de informații; în acest cadru, subliniază necesitatea de a se asigura că furnizarea datelor și informațiilor suplimentare nu conduce la multiplicarea sarcinilor administrative pentru potențialii beneficiari, în special pentru cei care se confruntă deja cu dificultatea de a respecta cerințele administrative și financiare existente referitoare la subvenții și contracte publice;

12.

subliniază faptul că cerințele privind informațiile și datele suplimentare trebuie să fie uniformizate de către Comisia Europeană, prin furnizarea unui sprijin tehnic suplimentar (ateliere la care să participe funcționari ai Comisiei și personal local/regional responsabil cu gestionarea Fondurilor Structurale, schimburi de bune practici între autoritățile de gestionare, publicarea de orientări concrete) potențialilor beneficiari care nu dețin capacitatea tehnică necesară; consideră că doar în acest mod se poate garanta că eforturile participanților de a respecta cerințele suplimentare privind datele și informațiile furnizate nu vor duce la o denaturare a fondurilor din activitățile de implementare a proiectului ca atare;

13.

subliniază că este important ca statele membre să asigure informarea corectă și la timp, în cadrul sistemului de control, ceea ce face necesară stabilirea unei legături între IET și controalele financiare și auditul; reiterează opinia sa conform căreia sistemul de alertă timpurie ar trebui să funcționeze în strânsă colaborare cu baza de date centrală a excluderilor;

14.

solicită Comisiei să monitorizeze utilizarea plăților în avans mai mari primite de statele membre conform simplificărilor din 2009 referitoare la Regulamentul (CE) nr. 1083/2006;

15.

reiterează solicitarea de a se furniza informații cu privire la recuperări și retrageri în conformitate cu IET; îndeamnă statele membre să furnizeze aceste informații în integralitatea lor și ca Comisia să le prezinte autorității bugetare și publicului larg, împreună cu informațiile privind corecțiile financiare operate în urma unor cazuri confirmate de fraudă, în acest fel obținând un grad sporit de credibilitate și responsabilitate față de cetățenii europeni;

16.

îndeamnă auditorii să adopte o atitudine mai fermă în ceea ce privește cerințele de comunicare și informare, care să includă și metoda dezaprobării publice – în special în cazul în care este implicat un actor guvernamental – și să aplice corecții financiare în cazuri confirmate de fraudă;

17.

salută eforturile Comisiei și ale Curții de Conturi de a-și armoniza metodele de audit;

18.

subliniază că standardele minime de consultare reprezintă o componentă a IET și salută faptul că aceste standarde au fost promovate și aplicate de Comisie în ceea ce privește politica de coeziune; invită, totuși, Comisia să permită părților interesate să își prezinte reacțiile corespunzătoare privind calitatea procesului însuși de consultare; invită regiunile și statele membre să se inspire din experiența acumulată la nivel european în materie de consultare a părților interesate;

19.

reiterează opinia sa potrivit căreia parteneriatul reprezintă o condiție preliminară pentru transparență, capacitatea de reacție, eficiență și legitimitate în toate fazele de programare și punere în aplicare a politicii de coeziune și poate duce la o mai mare implicare și apropriere a publicului în ceea ce privește rezultatele programelor; invită, prin urmare, statele membre și autoritățile de gestionare să implice într-o măsură mai mare autoritățile locale și regionale și alți parteneri vizați în toate fazele de programare și implementare a politicii de coeziune, inclusiv prin introducerea unei platforme internet la nivel național care să permită vizibilitatea fondurilor existente și a programelor operaționale, precum și prin promovarea bunelor practici prin alte mijloace, și să le ofere acestora accesul deplin la toată documentația privind proiectele, în scopul unei mai bune utilizări a experienței, cunoștințelor și bunelor practici ale acestora;

20.

invită Comisia să ofere orientări mai exacte cu privire la modul de aplicare a clauzei de parteneriat în cadrul programelor în curs de desfășurare și să stabilească norme cu caracter suficient de obligatoriu privind parteneriatul în viitoarele texte de reglementare, în special în ceea ce privește implicarea autorităților regionale și locale, adică a organismelor alese, care constituie partenerii de bază în întregul proces;

21.

solicită să se furnizeze în mod regulat și oportun organizațiilor partenere, în special celor care sunt membre ale structurilor de gestionare, informații mai bine adaptate și să se utilizeze pe scară mai largă asistența tehnică pentru sprijinirea parteneriatului, printre altele, prin a se oferi organizațiilor partenere ocazia de a participa la evenimente de formare organizate pentru organismele de punere în aplicare; solicită, de asemenea, ca aceste informații să fie accesibile în versiune multimedia pentru a lărgi sfera publicului vizat și pentru a permite consultarea a posteriori de către organizațiile partenere; subliniază interesul partenerilor din cele mai îndepărtate regiuni ale Uniunii, precum regiunile ultraperiferice, față de o astfel de măsură;

22.

solicită Comisiei să publice la timp informații pe internet și să garanteze printre altele accesul direct la documentația privind proiectele majore, inclusiv proiectele JASPERS (prezentarea cererii, studii de fezabilitate, analize de rentabilitate, evaluări ale impactului asupra mediului etc.) de îndată ce Comisia primește o cerere de finanțare din partea unui stat membru și înainte ca aceasta să decidă asupra finanțării; consideră că site-ul internet creat de Comisie în acest scop ar trebui să ofere posibilitatea de a prezenta observații în legătură cu astfel de proiecte;

23.

solicită ca informațiile privind proiectele mari aprobate sau prezentate pentru aprobare în perioada de programare 2007-2013 să fie publicate pe internet cu efect retroactiv;

24.

propune stabilirea situațiilor în care se poate trece la reutilizarea unor fonduri neconsumate și responsabilitatea instituției care decide realocarea unor fonduri;

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

12.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 236/6

A.

întrucât procedura bugetară 2011 este prima care se desfășoară în conformitate cu Tratatul de la Lisabona și întrucât adoptarea sa prin lectură unică impune o cooperare și o coordonare mai strânse cu cealaltă ramură a autorității bugetare în vederea realizării unui acord, în cadrul procedurii de conciliere, cu privire la toate cheltuielile;

B.

întrucât trilogul programat pentru luna iulie ar trebui să aibă ca scop pregătirea terenului înaintea adoptării de către Consiliu a poziției sale cu privire la proiectul de buget, pentru a identifica în prealabil aspectele care nu suscită divergențe,

1.

constată că suma totală aferentă proiectului de buget (PB) pentru exercițiul 2011 este de 142 576,4 milioane EUR în credite de angajament (CA) și de 130 147,2 milioane EUR în credite de plată (CP), lăsând astfel o marjă de 1 224,4 milioane EUR în CA și 4 417,8 milioane EUR în CP; observă că aceste cuantumuri totale reprezintă 1,15 % și, respectiv, 1,05 % din valoarea prevăzută pentru 2011 a VNB al UE;

2.

își exprimă preocuparea cu privire la faptul că CA au crescut cu numai 0,77 % comparativ cu bugetul 2010 adoptat, această diferență nefiind în concordanță cu așteptările exprimate pe larg, potrivit cărora bugetul UE ar trebui să aibă un rol central în sprijinirea economiilor europene în perioada de după criză; constată că CP se majorează cu 5,85 %, însă amintește că nivelul neobișnuit de scăzut al CP în 2010 reprezintă o explicație matematică pentru această creștere; reamintește că în cadrul financiar multianual (CFM) se prevăd plafoane de 142 965 de milioane EUR pentru CA și de 134 280 de milioane EUR pentru CP, la prețurile curente;

3.

ia act de reducerea decalajului dintre CA și CP comparativ cu bugetul 2010 (12 429 de milioane EUR față de 18 535 de milioane EUR), fapt care indică o mai bună execuție a bugetului UE, însă subliniază totodată că CFM prevede o diferență de numai 8 366 de milioane EUR între CA și CP pentru 2011; reamintește, în acest sens, că aceste decalaje creează deficite pe termen lung și ar trebui, prin urmare, să fie evitate în numele sustenabilității și gestiunii bugetare;

4.

atrage atenția asupra faptului că cea mai mare parte (70 %) din marja globală de 1 224,4 milioane EUR din cadrul PB se datorează marjei de la rubrica 2 privind conservarea și gestionarea resurselor naturale, iar celelalte rubrici - în special rubricile 1a, 3b și 4 - au marje foarte limitate, reducând astfel proporțional capacitatea UE de a reacționa la modificări operate în cadrul politicilor și la nevoi neprevăzute, menținându-și totodată prioritățile;

5.

subliniază, de asemenea, că marja disponibilă la rubrica 2 ar putea fi chiar mai redusă dacă se schimbă situația pe piață;

6.

salută publicarea de către Comisie a Raportului privind funcționarea AII (COM(2010)0185) și reamintește, în acest sens, că se așteaptă o propunere privind o revizuire substanțială și că dificultățile care au apărut în cadrul procedurilor bugetare anterioare în ceea ce privește reacțiile adecvate și satisfăcătoare la diverse provocări fac inevitabilă revizuirea CFM actual; reamintește că așteaptă din partea Comisiei propuneri concrete pentru revizuirea CFM înainte de sfârșitul primului semestru al lui 2010;

7.

atrage atenția asupra numărului mare de proceduri nefinalizate care au consecințe bugetare importante și care vor trebui finalizate de către cele două ramuri ale autorității bugetare în 2011 [revizuirea bugetului, crearea Serviciului european pentru acțiune externă (SEAE), bugetele rectificative, revizuirea AII, revizuirea Regulamentului financiar etc.];

8.

ia act de prioritățile stabilite de Comisie [mai precis, sprijinirea economiei UE în perioada de după criză și adaptarea la noile cerințe, adică punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona, noile autorități de supraveghere financiară, finanțarea inițiativei „Monitorizarea globală pentru mediu și securitate (GMES)”, punerea în aplicare a Programului de la Stockholm etc.] și se întreabă dacă majorarea modestă a CA față de bugetul 2010 este suficientă pentru a le da curs;

9.

subliniază importanța unei reacții europene puternice la criză și la instabilitatea piețelor financiare, ceea ce implică o capacitate de finanțare suplimentară și o flexibilitate sporită pentru bugetul UE; în acest sens, solicită Consiliului și Comisiei să îi furnizeze informații suplimentare și detaliate cu privire la consecințele pe care le-ar putea avea asupra bugetului UE mecanismul european de stabilizare financiară instituit la Consiliul extraordinar Ecofin din 9-10 mai 2010; solicită, de asemenea, ca pentru a se evita alte crize să se instituie un sistem eficient de monitorizare care să includă obligația de a furniza informații direct Parlamentului;

10.

regretă imposibilitatea de a identifica în mod clar, din punct de vedere bugetar, implicațiile financiare asupra proiectului de buget 2011 ale inițiativelor-far din strategia Europa 2020, cum ar fi „O Uniune a inovării”, „Tineretul în mișcare”, „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, „Noi competențe și noi locuri de muncă” și „O politică industrială adaptată erei globalizării” și își exprimă îndoiala profundă cu privire la capacitatea de a asigura, în contextul actualului cadru financiar, o finanțare adecvată pentru aceste inițiative-cheie;

11.

reamintește că, potrivit Rezoluției sale din 25 martie 2010 referitoare la prioritățile pentru bugetul aferent exercițiului financiar 2011, tineretul reprezintă una dintre prioritățile-cheie ale bugetului 2011, element care ar trebui promovat ca o temă transversală a UE, creând sinergii între diferitele domenii de politici care vizează tinerii, în special educația, angajarea în câmpul muncii, antreprenoriatul și sănătatea, facilitând și încurajând totodată incluziunea socială, emanciparea, mobilitatea și dezvoltarea competențelor printre tineri; subliniază că „tineretul” ar trebui privit ca o noțiune cu înțeles larg care cuprinde capacitatea indivizilor de a-și schimba poziția și statutul de mai multe ori pe parcursul vieții, trecând fără restricții de la un mediu la altul, cum ar fi ucenicia, mediul academic sau profesional și formarea profesională, și că, în acest sens, unul dintre obiective ar trebui să fie facilitarea tranziției de la sistemul educațional la piața muncii;

12.

își exprimă regretul cu privire la faptul că majorarea creditelor propusă în cadrul PB pentru instrumentele și programele principale din domeniul tineretului, cum ar fi Învățarea de-a lungul vieții, Tineret în acțiune și Erasmus Mundus, este mai degrabă simbolică în ciuda unei vizibilități extrem de bune și a unei rate de execuție foarte ridicate, care a fost de 95-100 % în fiecare an în perioada 2007-2009; consideră că această creștere nu permite UE să trateze în mod adecvat această prioritate și, prin urmare, intenționează să acorde sprijin suplimentar acestor programe; reamintește, în acest context, că programele în cauză au o valoare adăugată europeană indiscutabilă și contribuie într-o măsură foarte mare la crearea unei societăți civile europene puternice, în ciuda alocațiilor financiare modeste pe care le primesc;

13.

solicită precizarea mai exactă a defalcărilor pe cheltuieli operaționale și administrative, recunoscând totodată eforturile depuse în ceea ce privește prezentarea cheltuielilor administrative din afara rubricii 5; constată că o cotă deja substanțială din ceea ce sunt în realitate cheltuieli administrative este finanțată din credite operaționale;

14.

este hotărât să abordeze negocierile privind bugetul aferent exercițiului financiar 2011 în mod constructiv și deschis, având în vedere obiectivele legate de eficiență și de valoarea adăugată europeană; se așteaptă, în schimb, ca cealaltă ramură a autorității bugetare să adopte o abordare cooperantă care să asigure desfășurarea unui veritabil dialog politic și să renunțe la „exercițiul contabil” în cadrul căruia economiilor și contribuțiilor statelor membre li se acordă un loc excesiv de proeminent în cadrul negocierilor; reamintește că tratatul nu numai că a modificat cadrul juridic pentru procedura bugetară, dar a introdus și o nouă metodă și noi termene pentru negocieri și pentru găsirea unor compromisuri;

15.

subliniază faptul că bugetul UE este foarte limitat comparativ cu bugetele naționale;reamintește, prin urmare, că pentru aplicarea de strategii europene comune este necesar să se creeze sinergii între bugetul UE și bugetele naționale; subliniază faptul că prin coerență se asigură un impact mai puternic al politicilor europene, se creează o reală valoare adăugată europeană, sprijinindu-se, în același timp, obiectivele de politici pe termen lung; își exprimă convingerea că bugetul UE poate juca un rol crucial în domenii-cheie pentru sprijinirea investițiilor pe termen lung și a ocupării forței de muncă; se așteaptă din partea Consiliului să țină cont în mod adecvat de acest lucru atunci când ia o decizie privind bugetul UE și să nu mai aplice „reduceri transversale”, chiar dacă situația finanțelor publice naționale este foarte dificilă;

16.

reamintește prioritățile sale exprimate în Rezoluția din 25 martie 2010 menționată anterior;

17.

constată o creștere de 4,4 % a CA (până la 13 437 de milioane EUR) și de 7 % a CP (până la 11 035 de milioane EUR) (4), acestora asociindu-li-se o marjă de 50,1 milioane EUR (față de 37 de milioane EUR prevăzuți în programarea financiară) care se datorează reducerii creditelor destinate cheltuielilor administrative și de sprijin tehnic (fostele „linii BA”) și agențiilor descentralizate și executive, precum și reducerii creditelor pentru o serie de programe, cum ar fi Vamă 2013 și PCI - Programul pentru competitivitate și inovare;

18.

reamintește rolul important pe care îl au IMM-urile în asigurarea redresării și relansării economiei UE; solicită să se acorde un sprijin sporit tuturor programelor și instrumentelor destinate IMM-urilor și, în acest sens, își exprimă îngrijorarea cu privire la reducerea creditelor de plată propuse pentru PCI – Spirit antreprenorial și inovare;

19.

reamintește că noile necesități care urmează să fie finanțate în cadrul acestei rubrici (programul de dezafectare a centralei nucleare de la Kozlodui, autoritățile europene de supraveghere financiară, ITER și GMES, inclusiv solicitarea Parlamentului de majorare a creditelor pentru etapa operațională a acestuia) nu au fost luate în considerare în momentul adoptării CFM actual; subliniază că finanțarea acestor necesități nu ar trebui să aducă atingere finanțării altor programe și măsuri din cadrul rubricii 1a care sunt esențiale pentru efortul depus de UE în vederea redresării situației în perioada de după criză;

20.

reamintește că Planul european de redresare economică (PERE) este parțial finanțat de la această rubrică, la fel ca și un număr mare de programe multianuale (PCI, PC7, TEN, Galileo/Egnos, Marco Polo II și programul Progress) care vor expira în 2011; prin urmare, își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta raportul de monitorizare privind punerea în aplicare a PERE, inclusiv măsurile încredințate BEI;

21.

salută majorarea creditelor destinate principalelor programe (PC7, 13,8 %; PCI, 4,4 %; Învățarea de-a lungul vieții, 2,6 %; TEN, 16,8 %) și subliniază că aceste programe oferă un levier de importanță esențială în strategia economică a UE de contracarare as crizei;

22.

subliniază că rubrica 1a cuprinde multe inițiative-far din cadrul strategiei UE 2020, cum ar fi O Uniune a inovării, Tineretul în mișcare, O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, Noi competențe și noi locuri de muncă și O politică industrială adaptată erei globalizării; își exprimă regretul cu privire la faptul că este imposibil să se identifice clar, din perspectiva bugetului, implicațiile financiare ale strategiei UE 2020 și își exprimă îndoiala în ceea ce privește capacitatea de a asigura, în contextul cadrului financiar actual, o finanțare adecvată a acestor inițiative;

23.

reamintește că prioritățile pentru 2011, având în vedere strategia UE 2020, vor fi finanțate în principal de la această rubrică, iar competențele dobândite de UE în urma intrării în vigoare a tratatului ar putea avea implicații bugetare; subliniază că politica din domeniul spațiului, care constituie un exemplu concret de politică industrială europeană care urmărește promovarea progresului științific, tehnologic și de mediu, consolidând, în același timp, competitivitatea industrială, impune atât UE, cât și statelor membre să continue să facă eforturi financiare în contextul GMES;

24.

salută inițiativa Comisiei „Tineretul în mișcare”, al cărei obiectiv este sporirea performanței și a atractivității la nivel internațional ale instituțiilor de învățământ superior din UE și creșterea standardului global de educație și formare în UE; sprijină ferm promovarea egalității de șanse pentru toți tinerii, indiferent de educația lor; dorește să evidențieze importanța unei finanțări suficiente a unei politici ambițioase în domeniul educației și formării, inclusiv al formării profesionale, care are un rol esențial în cadrul strategiei UE 2020; subliniază că UE va apela la toate resursele de care dispune pentru a face față acestei provocări ambițioase care conferă un impuls fără precedent dezvoltării unei politici cuprinzătoare a UE în domeniul tineretului; subliniază, cu toate acestea, că lansarea unei asemenea inițiative-far cuprinzătoare, care să includă o serie de programe distincte și bine stabilite ale UE din acest domeniu, nu ar trebui să atenueze importanța acordată programelor individuale;

25.

subliniază că resursele bugetare care vor fi puse la dispoziție în viitor pentru instrumente precum programul „Învățare de-a lungul vieții” și competențele orizontale, cum ar fi competențele în domeniul informatic, competențele cu caracter internațional, competențele antreprenoriale și multilingvismul, ar trebui să reflecte valoarea adăugată europeană ridicată creată de instrumentele respective și, prin urmare, ar trebui să li se acorde prioritate în bugetul 2011;

26.

își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că turismul, care generează în mod indirect peste 10 % din PIB-ul UE și care a intrat integral în sfera de competență a UE odată cu ratificarea Tratatului de la Lisabona, nu este identificat în mod clar în PB 2011;

27.

constată, pentru prima dată, includerea unor credite de plată destinate Fondului european de ajustare la globalizare și consideră că acesta este un element important în procesul global de reflecție cu privire la gestionarea și vizibilitatea acestui fond; consideră totuși că aceste credite de plată s-ar putea să fie insuficiente pentru acoperirea sumelor necesare pentru solicitările de ajutor din FEG din 2011; prin urmare, își reiterează cererea de a nu finanța solicitările de ajutor din FEG exclusiv prin transferuri de la liniile FSE și solicită Comisiei să identifice și să utilizeze fără întârziere mai multe linii bugetare în acest scop; subliniază necesitatea unei proceduri mai simple și mai rapide pentru mobilizarea fondului (5);

28.

ia act de majorarea foarte modestă sau de stagnarea (comparativ cu bugetul 2010) a creditelor de angajament destinate EURES și celor trei linii bugetare care sprijină relațiile industriale și dialogul social; consideră că, în contextul actual de concedieri masive și restructurări datorate crizei, aceste linii ar trebui consolidate;

29.

constată că PB 2011 prevede o creștere cu 3,2 % a CA, acestea ridicându-se la un cuantum total de 50 970 de milioane EUR, dintre care 39 891,5 milioane EUR sunt destinate fondurilor structurale (FEDR și FSE), această sumă fiind similară celei din 2010, iar 11 078,6 milioane EUR sunt destinate Fondului de coeziune;

30.

constată că această propunere este coerentă cu alocarea prevăzută în CFM, având în vedere adaptarea tehnică a cadrului financiar pentru 2011 (6) (majorarea cu 336 de milioane EUR), prevăzută la punctul 17 din AII; înțelege, în acest sens, originea marjei de 16,9 milioane EUR, care se datorează în principal alocărilor pentru asistență tehnică și reprezintă 0,03 % din cuantumul rubricii;

31.

salută majorarea cu 16,9 % a CP, până la 42 541 de milioane EUR, propusă pentru 2011, dar își exprimă totuși îngrijorarea cu privire la faptul că nevoile de plată au fost estimate pe baza ratelor de plată istorice în raport cu tranșele de angajament corespunzătoare din perioada de programare 2000-2006, deși punerea în aplicare a programelor se realiza într-un ritm mult mai lent la începutul perioadei de programare 2007-2013 și, prin urmare, va trebui accelerată puternic, în special în 2011;

32.

își exprimă îndoiala cu privire la faptul că ajustările operate, în special prin alocarea plăților amânate ca procent din plățile preconizate în anii viitori, sunt pe deplin adecvate pentru a satisface toate nevoile de plată suplimentare apărute, în special, datorită următorilor factori:

33.

consideră, de asemenea, că este de o importanță esențială să existe resurse adecvate pentru politica de coeziune pentru a accelera redresarea economiei europene și pentru a aduce un aport destinată regiunilor la strategia Europa 2020; subliniază sinergiile pe care cooperarea macroregională la nivelul UE le creează pentru atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020 și necesitatea de a aloca suficiente resurse pentru aplicarea strategiilor macroregionale existente; prin urmare, solicită Comisiei și Consiliului să prezinte și să adopte fără întârziere un buget rectificativ în cazul în care creditele de plată se dovedesc a fi insuficiente în raport cu necesitățile;

34.

solicită Comisiei să își continue cooperarea strânsă cu statele membre care au o rată de absorbție scăzută, pentru a îmbunătăți în continuare situația privind absorbția pe teren; este conștient de faptul că o rată redusă de absorbție poate pune în pericol aplicarea progresivă a politicilor UE;

35.

solicită, de asemenea, Comisiei să își continue reflecția cu privire la modul în care poate fi reorganizat sistemul complex de norme și cerințe impuse de Comisie și/sau de statele membre, pentru a acorda o prioritate mai mare realizării obiectivelor și nu aspectelor legislative și normative, fără însă a se îndepărta de la principiul bunei gestiuni financiare; subliniază că această reflecție ar trebui să contribuie și la o mai bună elaborare a reglementărilor de bază ale următoarei perioade de programare; reamintește în acest sens Declarația comună din noiembrie 2009 cu privire la simplificarea și utilizarea mai bine direcționată a fondurilor structurale și de coeziune în contextul crizei economice;

36.

reamintește că una dintre principalele modificări introduse de TFUE este eliminarea distincției dintre cheltuielile obligatorii și neobligatorii din procedura bugetară, permițând în sfârșit celor două ramuri ale autorității bugetare să negocieze de pe poziții de egalitate cu privire la creditele anuale; reamintește că, în bugetul general, cheltuielile obligatorii reprezentau aproape 34 %, majoritatea fiind înregistrate la rubrica 2;

37.

subliniază că pe parcursul ultimilor ani autoritatea bugetară a recurs la această rubrică pentru a ajunge la un acord global privind bugetele anuale, prin folosirea marjelor sau realocarea de credite pentru a fi utilizate în cadrul altor programe și măsuri;

38.

constată că, în ciuda afirmației potrivit căreia creditele își mențin stabilitatea, veniturile alocate au scăzut cu peste 25 % pentru 2011, măsurile de sprijinire a pieței au scăzut cu aproape 22 % (ajungând la 3 491 de milioane EUR), iar creditele destinate măsurilor veterinare și de protecție a plantelor au scăzut cu 7,8 %; își exprimă îngrijorarea cu privire la prezumțiile optimiste ale Comisiei (ținând seama de volatilitatea crescută a piețelor și vulnerabilitatea activităților agricole la riscurile sanitare), în ceea ce privește tendințele de pe piețele agricole în 2011, prezumții care au condus la o reducere cu cca. 900 de milioane EUR a cheltuielilor aferente pieței;îndeamnă Comisia și Consiliul să monitorizeze cu atenție evoluția piețelor agricole și să fie pregătite să reacționeze rapid și eficace adoptând măsurile de siguranță necesare pentru a contracara evoluțiile negative ale pieței și volatilitatea prețurilor de pe piață; își exprimă îngrijorarea, de asemenea, cu privire la reducerea planificată a creditelor pentru măsuri veterinare și de protecție a plantelor, ținând seama de necesitatea de a rămâne vigilenți în ceea ce privește eradicarea bolilor la animale;

39.

salută majorarea creditelor destinate ajutoarelor directe decuplate (9,7 %), programului de încurajare a consumului de fructe și legume în școli (o majorare cu 50 %, până la 90 de milioane EUR) și programului de distribuire a laptelui în școli (5,3 %), precum și creditele alocate programului de ajutorare a persoanelor defavorizate; constată cu satisfacție scăderea constantă a restituirilor la export începând cu 2007 (ajungând la 166 de milioane EUR în PB 2011);

40.

salută decizia Comisiei de a realoca fondurile necheltuite de mai multe state membre altor state membre care au implementat programul cu succes;

41.

constată că măsurile privind clima reprezintă o prioritate, astfel cum s-a stabilit în cuprinsul strategiei Europa 2020, și ia act de modificarea denumirii titlului 7, „Mediul și măsuri privind clima”; ia act de majorarea creditelor propuse pentru punerea în aplicare a politicilor și legislației UE privind măsurile vizând clima și de o nouă măsură pregătitoare privind generalizarea măsurilor vizând clima și a adaptării la aceasta;

42.

salută majorarea CA destinate LIFE+ până la 333,5 milioane EUR (o creștere de 8,7 %) și majorarea considerabilă a CP (24.3 %, până la 268,2 milioane EUR), majorare coerentă cu ratele de execuție îmbunătățite, nu în ultimul rând în vederea măsurilor ce vor da curs strategiei privind biodiversitatea planificate pentru 2010; atrage atenția asupra faptului că amploarea provocărilor de mediu cu care se confruntă UE, inclusiv poluarea apelor, necesită un efort financiar suplimentare în cadrul acestui program;

43.

reamintește că măsura specifică, adoptată în cadrul bugetului 2010, de sprijinire a pieței în sectorul produselor lactate pentru a atenua consecințele crizei din domeniul produselor lactate urma să fie o măsură unică; solicită Comisiei să examineze modul în care statele membre utilizează finanțarea excepțională, în valoare de 300 de milioane EUR, destinată sectorului produselor lactate și să prezinte propuneri privind o abordare permanentă și propuneri concrete privind modul de tratare a volatilității prețurilor din acest sector;

44.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că importanța politică a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) nu se reflectă în mod adecvat în proiectul de buget 2011; observă că fondurile propuse pentru dezvoltarea unei politici maritime integrate nu sunt suficiente pentru a acoperi cele mai importante aspecte ale lansării acestei noi politici; subliniază că este posibil ca UE să dezvolte o nouă politică maritimă în detrimentul domeniilor din cadrul PCP care constituie în prezent o prioritate din punctul de vedere al finanțării de la buget; subliniază că, pe viitor, o astfel de politică va necesita o finanțare adecvată, în cadrul mai multor linii bugetare;

45.

constată că majorarea globală a fondurilor aferente acestei rubrici (majorare cu 12,8 %) pare să confere efecte practice ambițiilor din acest domeniu exprimate în Tratatul de la Lisabona, precum și Programului de la Stockholm;

46.

subliniază necesitatea majorării creditelor destinate îmbunătățirii condițiilor de detenție; reamintește, în conformitate cu declarațiile din Programul de la Stockholm, că este necesar să fie prevăzute măsuri de incluziune socială și programe de relocare socială, precum și să fie sprijinite inițiativele de combatere a consumului de droguri (care presupun măsuri de prevenție, de reabilitare și de reducere a consecințelor negative);

47.

ia act, în acest sens, de comunicarea Comisiei privind un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm și salută, în domeniul imigrației și al sprijinului acordat pentru integrarea imigranților, creșterea propusă a CA aferente Fondului pentru frontierele externe (254 de milioane EUR, o creștere de 22 %) și Fondului european pentru refugiați (94 de milioane EUR, o creștere de 1,3 %);

48.

recunoaște că scăderea propusă a creditelor destinate FRONTEX în 2011, în ciuda volumului de muncă tot mai mare al acestuia, se datorează unei evaluări actualizate a creditelor destinate FRONTEX și neutilizate și a surplusurilor anuale;

49.

salută adoptarea Regulamentului privind crearea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (BESA) și invită Comisia să se asigure că BESA începe să funcționeze în timp util înainte de 2011 și că se alocă resurse financiare suficiente pentru ca Biroul să își înceapă mandatul;

50.

își exprimă regretul cu privire la faptul că, în așteptarea prezentării unei propuneri de regulament (programată pentru 2013) privind EUROPOL, o agenție a UE finanțată de la bugetul UE începând cu 2010, cuantumul creditelor pentru 2011 (82,9 milioane EUR) rămâne aproape neschimbat în comparație cu 2010 (79,7 milioane EUR) în ciuda declarației din Programul de la Stockholm privind consolidarea EUROPOL;

51.

constată că, în ciuda incertitudinilor legate de calendarul pentru dezvoltarea și punerea în funcțiune a Sistemului de Informații Schengen II (SIS II), se propune doar o scădere ușoară a CA, de la 35 de milioane la 30 de milioane EUR, în timp ce creditele de plată cresc de la 19,5 milioane la 21 de milioane EUR; reamintește că suma estimată de Comisie ca fiind necesară până la punerea în funcțiune a SIS II în al patrulea trimestru din 2011 este de 27,91 milioane EUR; atrage atenția că dezvoltarea SIS II este deja în întârziere față de calendarul planificat și cel mai probabil nu va fi finalizată până la sfârșitul lui 2011; având în vedere că migrarea către SIS II devine din ce în ce mai puțin probabilă, în prezent fiind în curs de pregătire o opțiune alternativă, consideră că este necesar ca o parte din aceste fonduri să fie înscrise în rezervă în așteptarea unor analize suplimentare;

52.

subliniază că finanțarea agenției planificate pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție nu trebuie să ducă la dezvoltarea unor sisteme informatice suplimentare atât timp cât SIS II sau o soluție alternativă și VIS nu sunt încă funcționale; solicită precizarea clară a costurilor acestei agenții și ale proiectelor ei;

53.

reamintește că rubrica 3b cuprinde aspecte foarte importante pentru cetățenii europeni, cum ar fi tineretul, programele educaționale și culturale, sănătatea publică, protecția consumatorilor, instrumentul de protecție civilă și politica în domeniul comunicării; prin urmare, constată cu mare îngrijorare că, al doilea an consecutiv, creditele globale au scăzut, CA reducându-se cu 0,03 % (până la 667,8 milioane EUR), iar CP cu 3,1 % (până la 638,9 milioane EUR) față de bugetul 2010, lăsând o marjă de 15,2 milioane EUR;

54.

constată că creșterea propusă în cazul unor programe (Media 2007, Cultura 2007, sănătatea publică etc.) a fost posibilă datorită lipsei de CA pentru mai multe proiecte-pilot și măsuri pregătitoare; prin urmare, își exprimă regretul cu privire la faptul că marja redusă va oferi puțin spațiu de manevră la luarea deciziilor privind consolidarea finanțării acordate priorităților care aduc cetățenilor beneficii directe, precum și la adoptarea propunerilor de proiecte și măsuri;

55.

reafirmă faptul că investițiile coordonate și multidisciplinare în domeniul tineretului trebuie începute fără întârziere ca element prezent în toate politicile și că, drept urmare, ar trebui propusă o creștere a finanțării destinate instrumentelor din domeniul politicilor pentru tineret; își exprimă regretul cu privire la lipsa de ambiție manifestată de Comisie prin tratarea neadecvată a acestei priorități și își confirmă intenția de a modifica proiectul de buget în vederea acordării unei finanțări adecvate acestei priorități;

56.

reamintește că încurajarea și promovarea cooperării în domeniul tineretului și sportului reprezintă o prioritate pentru bugetul 2011 și subliniază că sprijinirea financiară a evenimentelor anuale speciale este un instrument important în acest sens; își exprimă regretul cu privire la faptul că în proiectul de buget pentru 2011 nu au fost incluse CA (mențiunea simbolică „p.m.” pentru CA și numai 2,9 milioane EUR pentru CP), comparativ cu 9,8 milioane EUR și, respectiv, 10,25 milioane EUR în bugetul 2010;

57.

salută lansarea în 2011 a Anului european al voluntariatului, pe baza măsurilor pregătitoare introduse în bugetul 2010, și reamintește decizia Parlamentului și a Consiliului de a majora finanțarea globală prevăzută în actul legislativ corespunzător până la 8 milioane EUR;

58.

își exprimă îngrijorarea cu privire la nivelul scăzut al creditelor - care au scăzut în unele cazuri chiar și în comparație cu 2010 - destinate programelor de promovare a cetățeniei europene, comunicării și informațiilor pentru mass-media; consideră că aceste programe constituie un element esențial în formarea unei identități europene și în informarea cetățenilor europeni cu privire la proiectul european;

59.

regretă nivelul scăzut al creditelor pentru programul Daphne și atrage atenția asupra consecințelor negative pe care acest lucru le-ar putea avea asupra luptei împotriva violenței; solicită să se finanțeze în continuare măsurile eficace existente sau noi de combatere a tuturor formelor de violență împotriva copiilor, tinerilor și femeilor;

60.

reamintește încă o dată marjele extrem de limitate disponibile la rubrica 4, fapt care nu permite UE să reacționeze în mod adecvat la crize și situații de urgență recurente și noi; subliniază faptul că discrepanța tot mai mare și insuportabilă dintre această rubrică finanțată insuficient și noile angajamente politice asumate de Consiliu pe plan mondial poate fi soluționată numai revizuind plafonul din cadrul CFM curent (7);

61.

salută majorarea propusă a creditelor pentru PEV Sud și PEV Est, în special pentru elementul Parteneriatul estic din cadrul celei din urmă; ia act în mod adecvat de golirea propusă a liniei bugetare aferente Strategiei UE pentru Marea Baltică, dar își exprimă regretul cu privire la faptul că acestei strategii nu i-a fost dedicată o sumă echivalentă în cadrul PEV Est;

62.

solicită Comisiei ca, pentru a realiza obiectivele și a garanta aplicarea eficace a Parteneriatului estic, să aloce asistență financiară suplimentară noilor programe indicative multianuale și programe indicative naționale din cadrul IEVP pentru perioada 2011-2013 care vizează țările membre ale Parteneriatului estic;

63.

este extrem de îngrijorat de reducerea propusă cu peste 32 % a CA pentru asistența financiară destinată Palestinei, procesului de pace și UNRWA, având în vedere necesitatea recurentă de fonduri suplimentare; consideră că declarația Comisiei privind alocările excepțional de mari din anii precedenți, care nu pot fi menținute fără a pune în pericol finanțarea destinată altor țări din regiune, atrage încă o dată atenția asupra necesității stringente de a revizui în mod substanțial capacitățile de finanțare din cadrul rubricii 4 și nu ar trebui să ducă la o scădere a asistenței financiare, care este vitală pentru poporul palestinian, Autoritatea palestiniană și UNRWA; își reafirmă sprijinul pentru Autoritatea palestiniană în eforturile acesteia de consolidare a capacităților sale instituționale, reamintește că, chiar dacă UE ar trebui să fie pregătită să extindă pachetul de asistență pentru palestinieni, acest angajament nu este nelimitat în timp și insistă asupra faptului că, deși ajutorul umanitar trebuie să fie în continuare necondiționat, UE trebuie să își asume un rol politic care să ofere rezultate concrete în direcția creării unui stat palestinian, care să reflecte asistența sa financiară semnificativă și ponderea sa economică în regiune;

64.

subliniază, în acest sens, că nici utilizarea în întregime a marjei de la rubrica 4 exclusiv pentru asistența financiară destinată Palestinei nu ar fi suficientă pentru a ajunge la nivelul CA din 2010 (295 de milioane EUR în 2010, comparativ cu un cuantum ipotetic de 270 de milioane EUR în 2011);

65.

ia act de majorarea substanțială a creditelor (13,2 %) pentru procesul de extindere, care se așteaptă să progreseze în continuare în 2011 (negocieri în curs și potențiale cu Croația, Islanda, FYROM, Turcia și Balcanii de Vest);

66.

consideră că majorarea propusă pentru ICD este adecvată, dar își exprimă regretul cu privire la modul de prezentare al Comisiei, care induce în eroare afișând o creștere de 65 de milioane EUR pentru mediu și gestionarea durabilă a resurselor naturale ca urmare a Acordului de la Copenhaga, deși această creștere se bazează pe programarea financiară, și nu pe bugetul 2010 (PB pentru 2011 prevede, de fapt, o reducere cu 1,2 milioane EUR a acestei linii comparativ cu bugetul 2010), ceea ce constituie un motiv de preocupare); insistă asupra faptului că pachetul financiar „cu aplicare rapidă” pentru schimbările climatice trebuie să vină în completarea programelor existente de cooperare pentru dezvoltare, nu să fie în detrimentul acestora; își exprimă îngrijorarea cu privire la coerența și vizibilitatea contribuției financiare „cu aplicare rapidă” și solicită statelor membre să pună prompt la dispoziția Comisiei informații, pentru a se asigura transparența totală și a se evidenția valoarea adăugată a contribuției UE;

67.

insistă asupra necesității de a majora bugetul comunitar pentru a finanța acțiuni menite să facă față fenomenelor migratorii, pentru a ameliora gestionarea migrației legale, a încetini fluxurile migrației ilegale și a optimiza efectele migrației asupra dezvoltării;

68.

reamintește sprijinul său pentru principiul asistenței financiare destinate țărilor din cadrul ACP care sunt furnizori principali de banane, dar își reafirmă opoziția fermă față de finanțarea măsurilor însoțitoare privind sectorul bananelor prin utilizarea marjei; reamintește că marja redusă din cadrul acestei rubrici nu permite finanțarea acestui tip de măsuri, care nu au fost prevăzute în momentul adoptării CFM în 2006; de asemenea, se opune ferm oricăror realocări de la instrumentele existente în cadrul rubricii 4 care ar pune în pericol prioritățile existente; prin urmare, se opune propunerii din proiectul de buget de a redistribui în acest scop 13 milioane EUR din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare și 5 milioane EUR din cadrul Instrumentului financiar de protecție civilă;

69.

salută propunerea de modificare a regulamentului privind crearea unui instrument pentru țările industrializate (ICI+), dar se opune categoric ca acesta să fie finanțat de creditele programate a fi utilizate în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare; subliniază că fondurile alocate cooperării pentru dezvoltare trebuie să vizeze reducerea sărăciei; este extrem de nemulțumit de faptul că, din creditele totale în valoare de 70,6 milioane EUR alocate acestui nou instrument în proiectul de buget, 45 milioane EUR provin de la Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare;

70.

își reafirmă intenția de a furniza Serviciului european pentru acțiune externă mijloacele administrative necesare pentru a-și îndeplini misiunea; subliniază totuși că alocarea de noi resurse pentru includerea personalului provenit din serviciile diplomatice ale statelor membre, precum și costurile pentru infrastructura necesară ar trebui asociate unei majorări corespunzătoare a bugetului UE destinat acțiunii externe;

71.

salută majorarea creditelor pentru PESC până la 327,4 milioane EUR (CA), în conformitate cu programarea financiară și cu rolul și mai ambițios pe care UE dorește să îl aibă în zonele care trec printr-un proces de stabilizare sau sunt afectate de conflicte și crize; ia act de golirea liniei bugetare pentru reprezentanții speciali ai UE, conform prevederilor privind înființarea SEAE, și reamintește că dispozițiile specifice din AII privind PESC vor trebui supuse unei revizuiri profunde în cadrul negocierilor de revizuire a AII și al adoptării unei propuneri privind SEAE;

72.

ia act de propunerea de majorare, în proiectul de buget 2011 față de bugetul 2010, a liniei bugetare aferente asistenței financiare macroeconomice (01 03 02); reamintește că mobilizarea acestui instrument pentru fiecare țară terță se află sub incidența procedurii legislative ordinare și solicită Comisiei să ofere explicații suplimentare pentru majorarea propusă;

73.

salută instituirea unei măsuri pregătitoare privind un Corp voluntar european de ajutor umanitar, ca urmare a intrării în vigoare a TFUE (articolul 214) și în conformitate cu Anul european al voluntariatului în 2011;

74.

constată că totalul cheltuielilor administrative pentru toate instituțiile se estimează la 8 266,6 milioane EUR, ceea ce reprezintă o creștere de 4,5 %, lăsând o marjă de 149 de milioane EUR;

75.

subliniază că estimările provizorii ale fiecărei instituții, împreună cu bugetele rectificative prezentate în 2010, ar trebui să țină seama de toate necesitățile suplimentare legate de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în special în ceea ce privește Parlamentul, Consiliul, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor; reamintește, în acest sens, Declarația comună din noiembrie 2009 privind rubrica 5, în care se făcea apel la toate instituțiile să depună toate eforturile posibile pentru a finanța necesitățile administrative legate de remunerarea personalului acestora în limita creditelor înscrise în secțiunile lor corespunzătoare din bugetul 2010;

76.

ia act de creșterea cu 2,9 % a cotei Comisiei în bugetul administrativ; constată, cu toate acestea, că nu toate costurile aferente creării și funcționării SEAE sunt incluse în această etapă; consideră că eventualele solicitări suplimentare în această privință nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra activităților actuale ale instituției; prin urmare, accentuează insistent nevoia de a se ajunge la o structură eficientă care să conțină definiții clare ale responsabilităților pentru a evita orice suprapuneri de sarcini și costuri (administrative) inutile imputate bugetului, care, în caz contrar, ar înrăutăți și mai mult situația financiară de la această rubrică;

77.

sprijină abordarea Comisiei conform căreia ajustarea salarială de 3,7 % propusă în 2009, care ar putea fi pe deplin exigibilă în cazul în care Curtea de Justiție va hotărî în favoarea Comisiei, ar trebui introdusă în buget ca măsură de precauție; constată că, și în cazul în care acest nivel ridicat este folosit drept bază pentru viitor, ajustarea salarială preconizată pentru sfârșitul lui 2010 este estimată la 2,2 % într-un context de criză economică și socială, scăzând la 1,3 % pentru sfârșitul lui 2011; solicită Comisiei să justifice aceste calcule;

78.

recunoaște eforturile depuse de Comisie pentru a nu mai solicita posturi suplimentare, dar este sceptic cu privire la angajamentul acesteia de a-și acoperi toate necesitățile, inclusiv pe cele legate de noile priorități și de intrarea în vigoare a TFUE, exclusiv prin realocarea la nivel intern a resurselor umane existente;

79.

constată cu profundă îngrijorare că, în general, tendința Comisiei de a prefera externalizarea, precum și transformarea posturilor în credite destinate agenților contractuali a condus la o situație în care un număr tot mai mare de membri ai personalului UE nu figurează în schemele de personal ale instituțiilor adoptate de autoritatea bugetară, iar salariul lor nu este plătit în cadrul rubricii 5; prin urmare, consideră că modificarea numărului de angajați ai Comisiei ar trebui analizată nu numai pe baza posturilor din schema de personal, ci luând în considerare și alte tipuri de personal, inclusiv cel din agențiile executive și descentralizate către care au fost transferate, de la Comisie, sarcinile membrilor personalului în cauză; deși transformarea posturilor din schema de personal în posturi externe produce în general economii salariale, consideră că această transformare ar putea avea un impact asupra calității și independenței funcției publice europene;

80.

ia act de reducerea cu 13 % a bugetului EPSO, reducere determinată de scăderea nivelului de cheltuieli pentru concursuri ca urmare a noului sistem propus în cadrul programului de dezvoltare a EPSO, și insistă ca această reducere să nu se facă în detrimentul calității, transparenței, corectitudinii, imparțialității și caracterului multilingv al tuturor procedurilor de selecție ale UE; reamintește EPSO că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001, candidații au dreptul inalienabil de a-și accesa datele personale, inclusiv întrebările și răspunsurile, și solicită EPSO să le garanteze acest drept; solicită Comisiei garanții ferme în acest sens;

81.

salută realizarea de către Comisie a obiectivelor sale globale în ceea ce privește recrutarea de resortisanți din noile state membre, precum și angajamentul său de a monitoriza îndeaproape și regulat recrutările din UE-12 pentru a asigura respectarea obiectivelor de recrutare și o reprezentare echilibrată a resortisanților din UE-2 și UE-10 în fiecare grup funcțional;

82.

ia act de majorarea cheltuielilor pentru pensii și școlile europene, având în vederea schimbarea de generații în cadrul instituțiilor UE ca urmare a valului de pensionare a funcționarilor născuți în anii 1950 și a recrutării de angajați noi; solicită Comisiei să prezinte o analiză mai aprofundată a consecințelor bugetare pe termen lung ale acestui proces;

83.

solicită Comisiei să precizeze în comentariile de la liniile bugetare corespondente cuantumurile înscrise în buget pentru toate proiectele imobiliare care au implicații financiare semnificative asupra bugetului și trebuie să facă obiectul unei consultări cu autoritatea bugetară în conformitate cu articolul 179 alineatul (3) din Regulamentul financiar;

84.

reamintește că, potrivit punctului 46 litera (a) din AII, Comisia ar trebui să prezinte estimări multianuale și marjele rămase în limita plafoanelor autorizate;

85.

subliniază importanța proiectelor-pilot și a acțiunilor pregătitoare ca instrumente esențiale pentru formularea priorităților politice și pentru pregătirea terenului pentru noi inițiative care ar putea deveni activități și programe ale UE prin care să se îmbunătățească viața cetățenilor UE; confirmă, prin urmare, deja din această etapă a procedurii, că este hotărât să folosească toate mijloacele de care dispune pentru a asigura adoptarea propunerilor sale privind proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare în cadrul bugetului 2011;

86.

reamintește că proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare adoptate în cadrul bugetului 2010 au beneficiat de o sumă totală de 103,25 milioane EUR sub formă de CA la toate rubricile; subliniază că, în cazul în care autoritatea bugetară adoptă și pentru exercițiul 2011 proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare cu finanțare la același nivel și cu o defalcare similară pe rubrici, 56 % din marja de la rubrica 1a (și 33 % din marja de la rubrica 1b, 59 % de la rubrica 3b și 37 % de la rubrica 4) ar fi deja epuizate, deși suma totală alocată în acest scop în bugetul 2010 nici nu a ajuns la cuantumul maxim permis potrivit AII (103,25 milioane EUR față de 140 de milioane EUR);

87.

intenționează să prezinte Comisiei, conform cerinței din partea D din anexa II la AII, o primă listă provizorie a potențialelor proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare pentru bugetul 2011, astfel încât Comisia să contribuie la formularea de către Parlament a unui pachet final global și echilibrat în această privință; solicită Comisiei să efectueze o analiză justificată în mod corespunzător a propunerilor indicative ale Parlamentului; subliniază că această primă listă provizorie nu împiedică depunerea și adoptarea formală a unor amendamente privind proiectele-pilor și acțiunile pregătitoare în cadrul analizării bugetului în Parlament;

88.

salută stabilizarea globală la valoarea de 679,2 milioane EUR a cheltuielilor din cadrul bugetului UE privind agențiile descentralizate; este conștient de faptul că înființarea de noi agenții necesită fonduri adecvate, precum cele propuse pentru cele cinci agenții noi (8) și pentru cele trei agenții în curs de înființare (9); subliniază că, în cazul în care sarcinile oricărei agenții descentralizate (inclusiv ale autorităților de supraveghere financiară) sunt multiplicate în comparație cu planul inițial, ar trebui modificată în consecință și alocarea creditelor corespunzătoare; nu este de acord, în ceea ce privește veniturile alocate ale agențiilor care depind de onorarii, cu abordarea Comisiei de majorare a marjelor în mod artificial;

89.

ia act de faptul că, dintre cele 258 de posturi noi pentru agenții, potrivit schemelor de personal, 231 vor fi alocate agențiilor noi sau în curs de înființare;

90.

se întreabă de ce nu se așteaptă o generare de venituri alocate din surplusurile unor agenții și invită Comisia să actualizeze contribuția propusă din partea bugetului UE în funcție de informațiile suplimentare care îi vor parveni, în special odată cu adoptarea conturilor finale ale agențiilor; își exprimă îngrijorarea, în același timp, cu privire la surplusurile persistente ale unor agenții la sfârșit de an, fapt ce indică o gestiune deficitară a bugetului și numerarului și încalcă dispozițiile Regulamentului financiar;

91.

este convins că programarea financiară 2011-2013 pentru Agenția Europeană pentru Produse Chimice este prea optimistă și consideră că autofinanțarea acestei agenții în 2011 este extrem de nerealistă; atrage atenția asupra faptului că anticiparea veniturilor obținute din onorarii în 2011 se bazează pe evaluări realizate în 2006; solicită să fie prevăzute măsuri de precauție, care să fie aplicate în caz de necesitate;

92.

reamintește că, în ceea ce privește aspectele de procedură ale comitetului de conciliere, instituțiile implicate ar trebui să ajungă la un acord în cadrul trilogului programat pentru luna iulie; insistă ca următoarea președinție a Consiliului Ecofin, care va adopta bugetul, să participe la acest trilog; consideră că următoarele aspecte prezintă un interes deosebit pentru trilogul programat pentru 30 iunie 2010:

93.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.

12.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 236/17

A.

întrucât, deși instrumentele derivate pot juca un rol util în transferul riscurilor în cadrul unei economiei, ele diferă semnificativ în funcție de tipul produsului și de clasa de active de bază în ceea ce privește riscul, modurile de funcționare și participanții pe piață; și întrucât lipsa transparenței și a reglementării pe piața instrumentelor derivate a jucat un rol în exacerbarea crizelor financiare;

B.

întrucât este necesar ca societățile să-și poată gestiona în continuare pe propria răspundere riscurile aferente activităților lor, precis și la un preț transparent, iar ținând cont de particularitățile întreprinderilor mici și mijlocii societățile ar trebui să fie responsabile pentru riscuri în cazul instrumentelor derivate bilaterale;

C.

întrucât volumul instrumentelor derivate comercializate pe plan internațional s-a multiplicat în ultimul deceniu, ceea ce a făcut ca decuplarea activităților economice de produsele de pe piețele financiare să avanseze semnificativ;

D.

întrucât ar trebui stabilită baza cooperării internaționale pentru a gestiona instrumentele derivate comercializate pe plan internațional, astfel încât să poată fi atinse cel puțin standardele internaționale și acordurile privind schimbul de informații între CPC-uri;

E.

întrucât, la sfârșitul lunii iunie 2009, valorile nominale ale tuturor tipurilor de contracte extrabursiere au rămas la 605 mii de miliarde de dolari, iar valorile brute de piață, care prevăd o măsură de risc de piață, la 25 mii de miliarde de dolari, și întrucât, în contextul efectelor de pârghie prea accentuate, al sistemului bancar subcapitalizat și al pierderilor rezultate din bunurile financiare structurate, instrumentele derivate extrabursiere au contribuit la dependențe reciproce ale marilor participanți pe piață, chiar și atunci când acestea erau entități reglementate;

F.

întrucât creșterea masivă din anii trecuți a volumelor comercializate a dus la o preluare consolidată a riscului fără investiții concrete în instrumentul de bază și, prin urmare, la efecte de pârghie considerabile;

G.

întrucât unele instrumente derivate extrabursiere au devenit din ce în ce mai complicate, iar riscul de contrapartidă nu a fost întotdeauna evaluat și cuantificat corect, și întrucât organizarea piețelor instrumentelor derivate prezintă deficiențe majore și este lipsită de transparență, făcând necesară standardizarea suplimentară a condițiilor legale și a finalității economice a instrumentelor;

H.

întrucât reglementarea caselor de compensare a contrapartidelor centrale (CPC-uri) trebuie să garanteze un acces nediscriminatoriu din partea locurilor de tranzacționare pentru a asigura o funcționare corectă și eficientă a piețelor;

I.

întrucât în tranzacțiile extrabursiere identitatea actorilor/părților și dimensiunea expunerii acestora nu este clarificată;

J.

întrucât multe dintre piețele instrumentelor derivate extrabursiere, în special piețele swap-urilor pe riscul de credit, sunt supuse unor niveluri foarte înalte de concentrare, cu câteva companii majore care domină piața;

K.

întrucât recentele evenimente care implică swap-uri pe riscul de credit folosite de speculanții financiari au dus la niveluri nejustificat de mari a câtorva repartizări naționale ale acestora; întrucât evenimentele și practicile respective au subliniat necesitatea unei mai mari transparențe a pieței și a unui regulament european îmbunătățit cu privire la swap-urile pe riscul de credit, în special ale celor aferente datoriilor publice;

L.

întrucât pentru ca registrele tranzacțiilor să joace un rol central în asigurarea transparenței supraveghetorilor pe piețele cu instrumente derivate, supraveghetorii trebuie să aibă acces neîngrădit la centrele relevante de stocare a datelor, iar acestea trebuie să-și consolideze poziția și datele comerciale pe o bază globală prin clase de active;

M.

întrucât Parlamentul salută schimbarea de paradigmă a Comisiei către o reglementare consolidată a piețelor instrumentelor derivate, abandonând opinia preponderentă că pentru instrumentele derivate nu sunt necesare reglementări suplimentare, în special deoarece ele sunt utilizate de experți și specialiști; solicită, prin urmare, ca viitoarea legislație să garanteze nu numai transparența piețelor instrumentelor derivate, ci și o reglementare strictă a acestora;

N.

întrucât Europa trebuie să stabilească o strategie globală de constituire a garanțiilor pentru piețele instrumentelor derivate, care trebuie să țină cont de situația specifică a utilizatorilor finali din mediul de afaceri, în comparație cu participanții majori pe piață și instituțiile financiare;

O.

întrucât majoritatea instrumentelor derivate folosite de utilizatorii finali nefinanciari prezintă riscuri sistemice limitate, asumate individual, servind de cele mai multe ori exclusiv acoperirii tranzacțiilor reale, și întrucât instituțiile nefinanciare sunt firme care nu intră sub incidența domeniului de aplicare al MiFID (firme ne-MiFID), cum ar fi societățile de transport aerian, producătorii auto și agenții care comercializează mărfuri de bază, care nu au provocat nici un risc sistemic pentru piețele financiare și nici nu au fost afectați în mod direct de criza financiară;

P.

întrucât piețele solide ale instrumentelor derivate necesită o politică de globală de constituire a garanțiilor care să includă atât acordurile de compensare centrală, cât și pe cele de compensare bilaterală;

Q.

întrucât întreprinderile nefinanciare mici și mijlocii care utilizează instrumente derivate numai pentru a-și acoperi riscurile inerente desfășurării activității principale ar trebui să beneficieze de scutiri de la cerințele de compensare și colateralizare în materie de capital, cu condiția ca prin modul în care sunt utilizate, anumite instrumente derivate să nu creeze un risc sistemic (această scutire fiind supusă unor verificări periodice de către Comisie), iar volumul și natura tranzacțiilor să fie proporționale și corespunzătoare riscurilor reale cu care se confruntă utilizatorii finali; întrucât trebuie garantate, de asemenea, standarde minime în ceea ce privește contractele specifice, în special în cazul în care sunt vizate garanțiile instrumentelor derivate și a cerințelor de capital;

R.

întrucât este necesară o reglementare proporțională pentru produsele derivate extrabursiere care sunt folosite de utilizatori finali nefinanciari și întrucât, ca o condiție minimă, datele necesare referitoare la detaliile tranzacțiilor trebuie trimise la registrele tranzacțiilor;

S.

întrucât swap-urile pe risc de credit (CDS), care sunt produse financiare de asigurare, sunt comercializate în momentul de față în lipsa vreunei reglementări adecvate;

T.

întrucât Recomandarea CESR-ERGEG către Comisia Europeană din cadrul celui de-al treilea pachet privind piața energetică (ref.: CESR/08-739, E08-FIS-07-04), prevede crearea unui cadru specific privind integritatea și transparența pieței în ceea ce privește piețele energiei electrice și gazelor;

U.

întrucât toate măsurile anunțate implică o cooperare strânsă și globală cu statele G20 și cu autoritățile SUA, în vederea evitării, ori de câte ori este posibil, a acțiunilor de arbitraj reglementar dintre țări, precum și pentru a încuraja schimbul de informații;

V.

întrucât riscul sistemic asociat cu casele de compensare necesită standarde solide de supraveghere și reglementare și un acces neîngrădit și în timp real al autorităților de reglementare la informații privind tranzacțiile;

W.

întrucât prețurile produselor derivate ar trebui să corespundă în mod adecvat riscului și întrucât costurile viitoarei infrastructuri de piață ar trebui să fie suportate de participanții pe piață;

X.

întrucât ultimele creșteri dramatice, la niveluri nesustenabile, ale obligațiunilor de stat în unele țări din zona euro au scos la iveală stimulentele economice îndoielnice din cadrul contractelor swap de datorie publică și au demonstrat în mod clar necesitatea de a consolida stabilitatea financiară și transparența pieței, fiind solicitată dezvăluirea completă a acestora autorităților de reglementare și de supraveghere și interzicerea tranzacțiilor swap de datorie publică;

Y.

consideră că toate tranzacțiile privind produsele derivate calculate într-o valută europeană, referitoare la o entitate UE fundamentală și la care participă o instituție financiară a UE ar trebui compensate, atunci când sunt eligibile, și raportate caselor de compensare și centrelor de stocare a datelor localizate, autorizate și supravegheate pe teritoriul UE, și care sunt guvernate de legislația europeană privind protecția datelor; subliniază că, în cazul tranzacțiilor care nu sunt compensate și raportate pe teritoriul UE, regulament ar trebui să prevadă criterii clare de evaluare a echivalenței dintre CPC-uri și centrele de stocare a datelor, situate în țări terțe;

1.

salută inițiativa Comisiei de a supune instrumentele derivate, în special cele extrabursiere, unor reglementări mai stricte, pentru a reduce efectele riscurilor pe piețele instrumentelor derivate extrabursiere și pentru stabilitatea piețelor financiare în ansamblu și sprijină solicitarea de utilizare pe viitor a unor contracte standardizate la încheierea de instrumente derivate (printre altele prin introducerea unor stimulante de reglementare în Directiva privind cerințele de capital), folosirea de registre ale tranzacțiilor și stocarea centralizată a datelor, utilizarea și consolidarea caselor de compensare centrale și utilizarea locurilor de tranzacționare organizate;

2.

salută activitatea recentă a Forumului organismelor de reglementare a instrumentelor derivate extrabursiere (ORF) ca răspuns la solicitarea G20 de a lua măsuri în vederea creșterii transparenței și a caracterului solid al piețelor instrumentelor derivate extrabursiere;

3.

solicită o transparență sporită privind tranzacțiile anterioare comercializării pentru toate instrumentele care sunt eligibile pentru utilizarea pe scară largă a piețelor organizate, precum și pentru transparența post-tranzacționare, prin raportarea tuturor tranzacțiilor către centrele de stocare a datelor, atât în beneficiul autorităților de reglementare, cât și al investitorilor;

4.

sprijină solicitarea de a introduce în viitor obligativitatea unei compensări CPC independente între instituțiile financiare pentru toate produsele derivate eligibile în vederea unei mai bune evaluări a riscului de contrapartidă și susține obiectivul tranzacționării a cât mai multe produse derivate eligibile pe piețe organizate; solicită introducerea unor stimulente care să încurajeze tranzacționarea de instrumente derivate eligibile în locurile de tranzacționare reglementate de MiFID, adică pe piețele reglementate și utilizând sistemele multilaterale de tranzacționare (MFT-uri); ia act de faptul că unul dintre criteriile pentru eligibilitatea de compensare trebuie să fie lichiditatea;

5.

solicită ca pe viitor prețul instrumentelor derivate să reflecte mai bine riscurile, iar costurile infrastructurii viitoare a piețelor să fie suportate de participanții pe piață, nu de contribuabili;

6.

consideră că în vederea acoperirii riscurilor speciale sunt necesare instrumente derivate negociate în mod individual și respinge, prin urmare, o eventuală obligativitate privind standardizarea tuturor instrumentelor derivate;

7.

invită Comisia să utilizeze o abordare diferențiată față de diversele tipuri de produse derivate disponibile, ținând cont de profilurile diferite de risc, de întinderea utilizării scopurilor de acoperire legitime, și de rolul acestora în timpul crizei financiare;

8.

constată că, în ceea ce privește reglementarea, trebuie să se distingă între instrumentele derivate utilizate ca instrumente de gestionare a riscului în vederea acoperirii unui risc real la care se expune utilizatorul și instrumentele derivate utilizate exclusiv pentru speculații, și consideră că această delimitare nu este posibilă din cauza lipsei de informații și de cifre concrete referitoare la tranzacțiile extrabursiere;

9.

invită Comisia să examineze modalități pentru a reduce în mod semnificativ volumul total de instrumente derivate, astfel încât volumul să fie proporțional cu valorile imobiliare de bază pentru a se evita denaturarea semnalelor referitoare la prețuri și punerea în pericol a integrității pieței, precum și pentru a reduce riscul sistemic;

10.

consideră că este important să se acorde o atenție deosebită instrumentelor derivate ale societăților, pentru care o instituție financiară reprezintă o contrapartidă, cu scopul de a evita folosirea în mod abuziv a unor astfel de contracte, nu ca risc corporativ, ci ca instrumente ale pieței financiare;

11.

solicită consolidarea transparenței și a gestionării riscurilor ca instrumente relevante pentru o mai mare siguranță pe piețele financiare, fără a neglija răspunderea individuală în cazul preluării riscurilor;

12.

constată că, în vederea asigurării împotriva riscurilor specifice întreprinderilor, sunt necesare instrumente derivate specifice care să poată servi drept instrumente eficiente de gestionare a riscurilor și să fie adaptate nevoilor individuale;

13.

invită Comisia să îmbunătățească standardele de gestionare a riscului bilateral ca parte a legislației viitoare privind compensarea centrală;

14.

consideră că riscul de contrapartidă poate fi redus prin compensare, garanții, adaptarea cerințelor de capital, precum și prin alte instrumente de reglementare; sprijină Comisia să propună cerințe de capital mai ridicate pentru instituțiile financiare în cazul contractelor bilaterale cu instrumente derivate care nu sunt eligibile pentru compensarea centrală, pe baza unei abordări proporționale cu riscul și ținând cont de efectele de compensare, de garanții, de marja inițială, de reconcilierile portofoliului zilnic, de marja zilnică, de mișcările colaterale automatizate și de alte tehnici bilaterale de gestionare a riscului de contrapartidă în vederea reducerii riscului de contrapartidă;

15.

solicită ca instrumentele derivate, care nu corespund cerințelor IFRS 39 și care, în consecință, nu au fost verificate de un expert contabil, să fie supuse, de îndată ce depășesc o valoare prag ce urmează să fie stabilită de Comisie, unei compensări centrale realizate de un CPC; solicită, în plus, ca în vederea asigurării unei delimitări mai clare să se efectueze verificări, inclusiv prezentarea unei evaluări independente a unui contract privind instrumentele derivate OTC de către un expert contabil cu scopul de a se stabili dacă o societate nefinanciară poate să încheie în continuare contracte bilaterale;

16.

solicită Comisiei să atribuie Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) un rol important în ceea ce privește autorizarea Caselor de compensare din Europa și consideră că este util ca acestea să fie supravegheate de aceeași Autoritate deoarece, printre altele, expertiza în materie de supraveghere ar fi concentrată într-un singur organism, iar riscul asociat CPC-urilor ar fi transfrontalier;

17.

consideră că accesul CPC-urilor la banii băncii centrale contribuie în mod eficient la siguranța și integritatea compensării;

18.

solicită ca CPC-urile să nu fie sprijinite în totalitate de utilizatori, ca sistemele acestora de gestionare a riscurilor să nu fie în concurență și să se aibă în vedere un cadru de reglementare cu privire la costurile de compensare; invită Comisia să țină cont de aceste preocupări în propunerea sa legislativă și să stabilească reguli stricte privind guvernanța și asumarea răspunderii pentru casele de compensare, legate, printre altele, de independența directorilor, calitatea de membru și supravegherea atentă de către autoritățile de reglementare;

19.

observă că standardele tehnice obișnuite referitoare la probleme precum protocoalele privind marja de calcul și schimbul de informații vor reprezenta o parte componentă importantă a garantării unui acces echitabil și nediscriminatoriu pentru CPC-uri la locurile autorizate de tranzacționare; observă. în plus. că Comisia trebuie să acorde o atenție deosebită eventualei evoluții a diferențelor tehnologice, a practicilor discriminatorii și a obstacolelor în calea bunei desfășurări a fluxului de lucru, care au efecte negative asupra concurenței;

20.

solicită adoptarea unor norme privind conduita de afaceri și accesul care să reglementeze CPC-urile pentru a garanta accesul nediscriminatoriu la locurile de tranzacționare, precum și privind alte chestiuni care trebuie rezolvate, inclusiv practicile tarifare discriminatorii;

21.

sprijină introducerea de registre pentru toate pozițiile instrumentelor derivate, repartizate în mod ideal pe clase de active, și ca registrele să fie reglementate și supravegheate sub îndrumarea AEVMP; solicită stabilirea unor norme procedurale obligatorii pentru a evita denaturarea concurenței și pentru a garanta o interpretare uniformă în statele membre și, în plus, ca în caz de litigiu AEVMP să aibă un drept absolut de decizie; solicită Comisiei să se asigure că autoritățile naționale de supraveghere au acces în timp real la datele granulare din registre referitoare la participanții pe piață care își au sediul in sfera lor de jurisdicție și la datele referitoare la eventualele riscuri sistemice care ar putea fi adunate în propria jurisdicție, precum și la datele agregate din toate registrele, inclusiv datele stocate în registre situate în țări terțe; observă că serviciile furnizate de registre ar trebui să aibă prețuri transparente, având în vedere utilitatea funcției lor;

22.

solicită Comisiei să elaboreze standarde de raportare pentru toate produsele derivate, în conformitate cu standardele elaborate la nivel internațional, să garanteze transmiterea lor către registrele centrale ale tranzacțiilor, CPC-uri, instituții financiare și burse, și să pună datele la dispoziția AEVMP și a autorităților naționale de reglementare, precum și a ESRB, în cazul în care se solicită acest lucru;

23.

invită Comisia să elaboreze măsuri pentru ca organismele de reglementare să fie în măsură să stabilească marje ale pozițiilor pentru a contracara oscilațiile disproporționate ale prețurilor și bulele speculative;

24.

invită Comisia să asigure în special faptul că evaluarea tuturor instrumentelor derivate, care nu sunt tranzacționate la burse, să realizează într-un mod independent și transparent, evitând conflictele de interese;

25.

constată că este necesară o clarificare atentă a tuturor detaliilor tehnice, în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de reglementare, mai ales în ceea ce privește standardele și diferențierea dintre produsele financiare și cele nefinanciare și salută faptul că Comisia a abordat deja această chestiune; solicită Comisiei să colaboreze într-o etapă inițială cu Consiliul și Parlamentul;

26.

sprijină intenția Comisiei de a crea CPC-urile conform standardelor europene convenite, supravegheate de AEVMP și consideră că participanții cheie de pe piață nu ar trebui să aibă o influență dominantă asupra guvernării și gestionării riscurilor în cazul CPC-urilor, ci ar trebui să facă parte din consiliul de gestionare a riscurilor; consideră, în plus, că ar trebui propuse mecanisme care să contribuie eficient la procesul de gestionare a riscurilor;

27.

insistă asupra necesității de a avea standarde de reglementare pentru a asigura că CPC-urile rămân rezistente față de o gamă mai largă de riscuri, inclusiv eșecurile multiple ale participanților, vânzări neașteptate de resurse financiare și o reducere rapidă a lichidităților pieței;

28.

consideră că decizia cu privire la definiția categoriilor de instrumente derivate, crearea CPC-urilor, registrul de transparență, cerințele de capital, instituirea unor locuri de tranzacționare independente sau utilizarea burselor existente, scutirile acordate IMM-urilor și toate detaliile tehnice ar trebui să fie luată în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de reglementare, instituțiile internaționale și viitoarea autoritate europeană de supraveghere, AEVMP;

29.

solicită, prin urmare, norme clare de comportament și standarde necesare obligatorii în ceea ce privește crearea CPC-urilor (gradul de implicare a utilizatorilor), procedurile de luare a deciziilor și sistemele de gestionare a riscurilor CPC-urilor; susține intenția Comisiei de a prezenta o propunere de regulament privind reglementarea caselor de compensare;

30.

sprijină intenția Comisiei de a prevedea scutiri și cerințe de capital mai reduse pentru instrumentele derivate bilaterale ale IMM-urilor, cu condiția ca riscurile asociate să fie acoperite, instrumentele derivate să nu prezinte o importanță semnificativă în bilanțul contabil al acestor IMM-uri, iar pozițiile derivate să nu creeze riscuri sistemice;

31.

solicită ca în special swap-urile pe riscul de credit să facă obiectul unei compensări centrale independente și un număr cât mai mare de instrumente derivate posibil să fie compensate central prin CPC-uri; consideră că unele tipuri de instrumente derivate cu riscuri cumulate ar trebui autorizate, dacă este cazul, numai în anumite condiții sau, după caz, chiar interzise; consideră că ar trebui solicitate în special capital și rezerve suficiente pentru a acoperi CDS-urile în cazul unei situații cu risc de credit;

32.

invită Comisia să investigheze de urgență și amănunțit nivelurile de concentrare de pe piețele instrumentelor derivate extrabursiere, și, în special, din swap-ul pe riscul de credit, pentru a se asigura că nu există niciun risc de manipulare a pieței sau vreun conflict de interese;

33.

invită Comisia să prezinte propuneri legislative adecvate pentru a reglementa tranzacțiile financiare, inclusiv vânzarea liberă a instrumentelor derivate, în scopul garantării stabilității financiare și a transparenței prețurilor; consideră, în așteptarea acestui lucru, că swap-urile pe riscul de credit (CDS-urile) ar trebui să fie prelucrate prin intermediul unui CPC european pentru a diminua riscurile de contrapartidă, a spori transparența și a reduce riscurile în general;

34.

solicită ca protecția CDS să fie plătibilă doar prin producția și dovada unei expuneri la obligațiuni de bază și să fie limitată la ponderea acestei expuneri;

35.

este de părere că toate instrumentele financiare derivate care privesc finanțele publice din UE (inclusiv datoria publică a statelor membre și bilanțurile contabile ale administrațiilor locale) trebuie standardizate și tranzacționate pe platforme de burse sau orice alt fel de platforme de tranzacționare reglementate, pentru a promova transparența piețelor instrumentelor derivate față de public;

36.

solicită interzicerea tranzacțiilor CDS care nu sunt efectuate cu credite de bază și sunt tranzacții pur speculative, bazate pe pariuri pe riscuri de credit, ducând astfel la o scumpire artificială a asigurărilor pentru pierderile din credite și, prin urmare, la o creștere a riscurilor sistemice generate prin pierderile reale din credite; solicită, ca o condiție minimă, stabilirea unor termene mai lungi de închidere în cazul vânzărilor cu descoperire a titlurilor de valoare și a instrumentelor derivate; invită Comisia să verifice limitele superioare privind riscurile pentru instrumentele derivate, în special CDS-uri, și să le stabilească împreună cu partenerii internaționali;

37.

consideră că Comisia ar trebui să investigheze utilizarea unor marje ale pozițiilor pentru a combate manipularea pieței, în special atunci când un contract se apropie de data de expirare („înghesuieli” și „unghiuri”); observă că marjele pozițiilor ar trebui considerate mai degrabă ca niște unelte dinamice de reglementare decât ca valori absolute, și că acestea ar trebui aplicate, după caz, de către supraveghetorii naționali, cu respectarea orientărilor stabilite de AEVMP;

38.

solicită ca oricare poziție derivată, fie luată de instituții financiare sau nefinanciare, situată deasupra unui anumit prag, care urmează să fie specificată de AEVMP să fie compensată central de un CPC;

39.

solicită ca viitoarea reglementare a instrumentelor derivate să cuprindă normele referitoare la interzicerea tranzacțiilor pur speculative cu produse de bază și produse agricole, precum și la stabilirea unor marje stricte ale pozițiilor, în special în ceea ce privește impactul lor posibil asupra prețurilor produselor de bază în țările în curs de dezvoltare și asupra certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră; solicită ca AEVMP și autoritățile competente să fie abilitate să rezolve în mod efectiv disfuncționalitățile apărute pe piețele instrumentelor derivate, de exemplu prin interzicerea temporară a vânzărilor libere a CDS-urilor sau solicitarea privind tranzacționarea fizică a instrumentelor derivate și stabilirea de marje ale pozițiilor cu scopul de a evita concentrarea inadecvată a dealerilor pe unele segmente ale pieței;

40.

solicită ca pe viitor orice propunere legislativă privind piețele instrumentelor derivate să urmeze o abordare funcțională prin care activitățile similare să fie supuse acelorași norme sau unor norme similare;

41.

subliniază necesitatea unor dispoziții europene privind instrumentele derivate și solicită Comisiei să coordoneze cât mai bine posibil acțiunile sale cu partenerii Europei pentru a garanta o reglementare cât mai consecventă posibil și coordonată pe plan internațional; subliniază că este important să se evite arbitrajul de reglementare printr-o coordonare inadecvată;

42.

solicită sprijinirea inițiativelor din industrie și recunoașterea valorii acestora, deoarece acestea pot, în unele situații, să fie la fel de adecvate ca și actele legislative și complementare acestora;

43.

solicită o abordare coerentă pe teritoriul Europei pentru a compensa punctele forte ale fiecărui centru financiar și pentru a profita de ocazia oferită de această criză în vederea înregistrării de progrese în direcția integrării și dezvoltării unei piețe financiare europene eficiente;

44.

salută intenția Comisiei de a prezenta propuneri legislative privind casele de compensare și registrele tranzacțiilor deja la mijlocul lui 2010 și de a discuta din timp detaliile tehnice cu toate instituțiile naționale și europene, în special cu Consiliul și Parlamentul European, în calitatea acestora de colegislatori;

45.

salută intenția Comisiei de a prezenta propuneri legislative privind CDS-urile;

46.

subliniază importanța revizuirii periodice a eficacității viitoarei legislații, în cooperare cu toți participanții pe piață, și a adaptării dispozițiilor de reglementare, dacă este cazul;

47.

solicită punerea în aplicare a acestei rezoluții cât mai curând posibil;

48.

constată că, nu numai în cazul comercializării de materii prime și de produse agricole, ci și de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, trebuie să se garanteze o funcționare transparentă a pieței, iar speculațiile trebuie să fie limitate; solicită, în acest context, examinarea limitelor superioare ale riscului pentru fiecare tip de produs în parte;

49.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, autorităților naționale de reglementare și BCE.

12.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 236/24

A.

întrucât trebuie avute în vedere dezvoltarea rapidă a internetului din ultimii 25 de ani și perspectivele, atât în ceea ce privește răspândirea internetului în bandă largă, cât și noile aplicații;

B.

întrucât internetul obiectelor poate să răspundă așteptărilor societății și ale cetățenilor, și întrucât trebuie să se facă cercetări pentru a înțelege care sunt aceste așteptări și situațiile în care punctele sensibile și preocupările pentru viața personală și informațiile cu caracter personal pot reprezenta un obstacol în calea aplicațiilor;

C.

întrucât tehnologiile informației și a comunicațiilor (TIC) promovează dezvoltarea socială, și creșterea economică și stimulează cercetarea, inovarea și creativitatea în cadrul organismelor publice și private europene;

D.

întrucât Uniunea trebuie să elaboreze un cadru comun de referință pentru edificarea și consolidarea normelor privind guvernanța sistemului, confidențialitatea, siguranța informațiilor și gestionarea etică, respectarea vieții private, colectarea și stocarea datelor personale și a informațiilor privind consumatorii;

E.

întrucât termenul de internet al obiectelor face referire la conceptul general de obiecte (atât aparate electronice, cât și obiecte de uz cotidian) care pot fi citite, recunoscute, accesate, localizate și/sau controlate de la distanță prin intermediul internetului;

F.

întrucât este de așteptat ca internetul obiectelor să se dezvolte rapid în anii viitori și întrucât este necesară, pentru acesta, o guvernanță sigură, transparentă și multilaterală;

G.

întrucât internetul viitorului va depăși actualele granițe tradiționale ale lumii virtuale prin legătura cu lumea obiectelor fizice;

H.

întrucât tehnologia RFID, precum și alte tehnologii legate de internetul obiectelor prezintă avantaje față de codurile de bare și benzile magnetice, având mult mai multe aplicații, care pot fi puse în interfață cu alte rețele – de exemplu, rețeaua de telefonie mobilă – și ar putea fi dezvoltată și mai mult în momentul în care se va crea o interfață cu senzori care măsoară aspecte precum geolocația (de exemplu, sistemul de sateliți Galileo), temperatura, lumina, presiunea și forțele G; întrucât răspândirea la scară largă a cipurilor RFID ar trebui să aibă ca rezultat o reducere importantă a prețului lor unitar, precum și a costurilor cititoarelor respective;

I.

întrucât tehnologia RFID poate fi privită ca un catalizator și stimulent pentru dezvoltarea economică a industriei informației și comunicațiilor;

J.

întrucât tehnologia RFID și alte tehnologii legate de internetul obiectelor sunt deja aplicate în domeniul producției, al logisticii și al distribuției cu avantaje în ceea ce privește identificarea și trasabilitatea produselor, având un potențial promițător de dezvoltare în numeroase alte sectoare ca, de exemplu, în domeniul sănătății, al transportului, al eficacității energetice, al mediului, al vânzării cu amănuntul și al luptei împotriva contrafacerilor;

K.

întrucât în cazul tuturor sistemelor de e-sănătate, conceperea, dezvoltarea și aplicarea sistemelor RFID necesită intervenția directă a personalului din domeniul medical, a pacienților și a comisiilor relevante (chestiuni de protecție a datelor, etică etc.);

L.

întrucât RFID poate contribui la creșterea eficienței energetice și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și poate permite contabilizarea dioxidului de carbon în produse;

M.

întrucât tehnologia RFID și alte tehnologii legate de internetul obiectelor pot aduce avantaje cetățenilor în ceea ce privește calitatea vieții, securitatea și bunăstarea, cu condiția gestionării corecte a aspectelor legate de protecția vieții private și a datelor personale;

N.

întrucât sunt necesare standarde de comunicare sustenabile, eficiente din punct de vedere energetic, orientate către siguranță și viața privată, care folosesc protocoale compatibile sau identice la frecvențe diferite;

O.

întrucât toate obiectele din viața de zi cu zi (permise de călătorie, haine, telefoane mobile, mașini etc.) ar putea conține în cele din urmă cipuri RFID, fapt ce va căpăta rapid o importanță economică majoră, având în vedere multipla aplicabilitate a acestora;

P.

întrucât internetul obiectelor va permite conectarea în rețea a miliarde de dispozitive capabile să dialogheze și să interacționeze prin intermediul tehnologiei RFID, asociată cu protocoale de adresare logică și fizică; întrucât internetul obiectelor ar trebui să permită, prin intermediul sistemelor de identificare electronică și al dispozitivelor mobile fără fir, identificarea directă și lipsită de ambiguitate a entităților digitale și a obiectelor fizice, în vederea recuperării, stocării, transferării și a procesării continue a datelor asociate acestora;

Q.

întrucât trebuie avută în vedere provocarea tehnologică pe care o reprezintă miniaturizarea produselor de internet al obiectelor, precum integrarea într-un cip cu latura de câțiva milimetri a componentelor electronice, a senzorilor și a sistemului de alimentare și de transmisie a RFID;

R.

întrucât, deși cipurile RFID vor fi utilizate în viitor în cadrul unei game tot mai largi de aplicații, această tehnologie ridică noi aspecte problematice în ceea ce privește protecția datelor personale, cel mai important dintre acestea fiind faptul că cipurile sunt invizibile sau aproape invizibile;

S.

întrucât standardele industriale sunt foarte importante, întrucât standardele RFID necesită o maturizare și întrucât misiunea de elaborare a standardelor pentru RFID încredințată CEN și ETSI (Institutul European de Standarde în Telecomunicații) în 2009 va contribui la crearea de produse și servicii mai inovatoare care utilizează RFID;

T.

întrucât este importantă sensibilizarea cetățenilor europeni cu privire la noile tehnologii și la noile aplicații ale acestora, inclusiv cu privire la impactul asupra societății și mediului, precum și promovarea alfabetizării digitale și a competențelor informatice ale consumatorilor;

U.

întrucât dezvoltarea internetului obiectelor ar trebui să fie incluzivă și accesibilă tuturor cetățenilor UE și susținută de politici eficiente care să aibă drept scop reducerea decalajelor digitale în cadrul UE, implicând mai mulți cetățeni europeni în procesul de dobândire a competențelor informatice și a cunoștințelor referitoare la mediul digital;

V.

întrucât avantajele tehnologiilor legate de internetul obiectelor trebuie susținute printr-o securitate eficientă, aceasta fiind una dintre caracteristicile esențiale ale oricărei dezvoltări care riscă să pună în pericol datele cu caracter personal și încrederea cetățenilor în cei care dețin informații despre ei;

W.

întrucât nu se cunoaște impactul social al dezvoltării internetului obiectelor, acesta putând adânci decalajul digital existent sau crea un nou decalaj,

1.

salută comunicarea Comisiei și aprobă, în principiu, orientările din planul de acțiune ce vizează promovarea internetului obiectelor;

2.

consideră că răspândirea internetului obiectelor va permite îmbunătățirea interacțiunii între persoane și obiecte, precum și între obiectele înseși, fapt care poate aduce beneficii enorme cetățenilor UE, cu condiția respectării securității, protecției datelor și a sferei private;

3.

împărtășește preocuparea Comisiei pentru securitate, protecția datelor personale și viața privată a cetățenilor, precum și pentru guvernanța internetului obiectelor, deoarece respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal, precum și caracterul deschis și interoperabilitatea reprezintă singurele modalități prin care internetul obiectelor se poate bucura de o acceptare largă la nivel social; invită Comisia să încurajeze toate părțile implicate la nivel european și internațional să elimine amenințările în domeniul securității cibernetice; în acest sens, invită Comisia să încurajeze punerea în aplicare de către statele membre a tuturor prevederilor internaționale în vigoare în materie de securitate cibernetică, inclusiv Convenția Consiliului Europei privind siguranța cibernetică;

4.

este ferm convins că protecția vieții private reprezintă o valoare esențială și că toți utilizatorii ar trebui să aibă control asupra datelor lor personale; prin urmare, solicită adaptarea Directivei privind protecția datelor la mediul digital actual;

5.

apreciază reacția promptă a Comisiei la noile evoluții din acest sector, ceea ce permite sistemului politic să stabilească norme în timp util;

6.

insistă asupra faptului că una dintre condițiile prealabile de promovare a tehnologiei constă în stabilirea de norme juridice care să impună respectarea valorilor fundamentale, protecția datelor cu caracter personal și a vieții private;

7.

subliniază faptul că aspectele referitoare la securitate și viața privată ar trebui abordate cu ocazia elaborării viitoarelor standarde care trebuie să definească diferite caracteristici de securitate pentru a garanta confidențialitatea, integritatea sau disponibilitatea serviciilor;

8.

invită Comisia să-și coordoneze lucrările referitoare la internetul obiectelor cu activitatea de ansamblu privind agenda digitală;

9.

invită Comisia să realizeze o evaluare a impactului privind utilizarea infrastructurii de „internet” existente pentru aplicațiile de internet al obiectelor și hardware în ceea ce privește congestionarea rețelelor și siguranța datelor, pentru a stabili dacă aplicațiile de internet al obiectelor și hardware-ul sunt compatibile și corespunzătoare;

10.

estimează că, pe parcursul anilor viitori, dezvoltarea internetului obiectelor și a aplicațiilor sale va avea un impact considerabil asupra vieții cotidiene a cetățenilor europeni și asupra obișnuințelor acestora, având drept rezultat numeroase schimbări de ordin economic și social;

11.

consideră că este necesară dezvoltarea unei rețele incluzive de internet al obiectelor, evitând de la început, atât la nivelul statelor membre, cât și regional, riscul de dezvoltare, răspândire și utilizare inegală a tehnologiilor legate de internetul obiectelor; observă că în comunicarea Comisiei nu se acordă atenția cuvenită acelor aspecte care ar trebui examinate atent înainte de a dezvolta în continuare internetul obiectelor;

12.

invită Comisia să ia în considerare regiunile cele mai puțin dezvoltate ale Uniunii în momentul planificării TIC și a internetului obiectelor; solicită statelor membre să asigure cofinanțare pentru implementarea acestor tehnologii și a altor proiecte TIC în astfel de regiuni, pentru a asigura participarea acestora și a împiedica excluderea lor din inițiativele comune europene;

13.

subliniază că, deși utilizarea cipurilor RFID poate fi eficientă în combaterea cazurilor de contrafacere, de răpire a nou-născuților din maternități, în identificarea animalelor etc., aceasta poate prezenta, de asemenea, pericole și poate crea probleme de ordin etic pentru cetățeni și pentru societate, fiind necesară identificarea unor modalități de protejare împotriva acestui tip de probleme;

14.

subliniază importanța studierii efectelor sociale și culturale ale internetului obiectelor, din perspectiva transformării profunde a societății determinată de aceste tehnologii; de aceea, consideră că este important ca cercetarea socio-economică și dezbaterea politică privind internetul obiectelor să meargă mână în mână cu cercetarea tehnologică și progresele acesteia și invită Comisia să constituie un comitet de experți pentru a efectua o evaluare aprofundată a acestor aspecte și să propună un cadru etic pentru dezvoltarea tehnologiilor și a aplicațiilor aferente;

15.

observă că tehnologia RFID și alte tehnologii legate de internetul obiectelor, utilizate în domeniul etichetării inteligente a produselor și a bunurilor de consum, precum și al sistemelor de comunicare între obiecte și persoane, se pretează unei utilizări universale, fiind totodată practic insesizabilă și silențioasă; solicită, prin urmare, ca această tehnologie să facă obiectul, pe viitor, al unor evaluări mai detaliate ale Comisiei Europene, cu privire mai ales la:

precum și o reglementare specifică la nivel european, după caz;

16.

subliniază faptul că consumatorii au dreptul la protecția sferei private pe baza consimțământului prealabil explicit (opt-in) și/sau în temeiul principiului respectării vieții private din momentul proiectării, conform căruia etichetele sunt dezactivate automat la punctul de vânzare, cu excepția cazului în care consumatorii decid altfel în mod explicit; ia act, în această privință, de avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor; subliniază faptul că ar trebui să se acorde atenție sferei private și securității încă din primele faze ale dezvoltării și implementării tehnologiilor legate de internetul obiectelor; subliniază faptul că aplicațiile RFID trebuie realizate în conformitate cu normele privind protecția datelor și respectarea vieții private consacrate în articolele 7 și 8 ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; solicită Comisiei să reflecteze asupra dreptului cetățenilor de a alege produse neechipate cu produse IoT sau de a se deconecta de la mediul în rețea în orice moment;

17.

observă că în timp ce RFID pasiv este limitat ca rază de acțiune, RFID activ poate transmite date pe distanțe mult mai mari; în acest context, subliniază necesitatea stabilirii de orientări clare pentru fiecare tip de RFID în parte;

18.

invită Comisia să lămurească chestiunea proprietății și controlului asupra datelor prelevate și interpretate în mod automat;

19.

invită producătorii să asigure dreptul la „dezactivare a cipurilor” prin crearea unor etichete RFID detașabile sau ușor de dezactivat de către consumator după achiziționare; subliniază necesitatea de a informa consumatorii în legătură cu prezența etichetelor RFID pasive sau active, distanța de citire, tipul de date comunicate – atât primite, cât și transmise – de către dispozitive și utilizarea datelor respective, precum și necesitatea de a marca aceste informații în mod clar pe orice ambalaj și de a le prezenta în detaliu în documentația produsului;

20.

îndeamnă operatorii de aplicații RFID să adopte toate măsurile care se impun pentru a garanta că datele nu indică o persoană fizică identificată sau identificabilă printr-un mijloc pasibil de a fi folosit de operatorul aplicației RFID sau de altă persoană, cu excepția cazului în care astfel de date sunt prelucrate în conformitate cu principiile aplicabile și cu normele juridice privind protecția datelor cu caracter personal;

21.

subliniază că, dat fiind faptul că cipurile din produsele comercializate nu sunt destinate utilizării în afara punctelor de comercializare, acestea ar trebui dotate cu dispozitive tehnice încorporate în momentul fabricării, care să garanteze dezactivarea cipurilor și limitarea, în acest fel, a perioadei pe parcursul căreia acestea conservă date;

22.

consideră că ar trebui să li se ofere consumatorilor soluții de tip „opt-in” sau „opt-out” referitoare la internetul obiectelor, inclusiv posibilitatea de neparticipare („opt-out”) la tehnologiile individuale de internet al obiectelor fără a dezactiva alte aplicații sau un dispozitiv în ansamblu;

23.

subliniază necesitatea includerii celor mai sofisticate și sigure sisteme de transmisie în cadrul tuturor tehnologiilor de internet al obiectelor pentru a preveni frauda și a permite autorizarea și autentificarea corespunzătoare a dispozitivelor; constată posibilitatea de fraudare a ID-ului și de contrafacere a produselor prin clonarea etichetelor IoT sau interceptarea datelor partajate; invită Comisia să asigure dezvoltarea unui sistem transparent de internet al obiectelor care să ia în considerare în principal următoarele aspecte:

24.

consideră prioritară instituirea unui cadru de reglementare global și determinarea de termene precise la nivel european pentru stimularea și facilitarea investițiilor publice și private în domeniul internetului obiectelor și a rețelelor inteligente necesare pentru susținerea dezvoltării noilor tehnologii;

25.

recunoaște importanța RFID dar constată în același timp că internetul obiectelor mai include și alte tehnologii în afară de RFID; subliniază faptul că aspectele referitoare la cercetare, finanțare și guvernanță ar trebui să aibă în vedere și tehnologiile respective;

26.

invită Comisia să ia în considerare utilizarea aplicațiilor de internet al obiectelor pentru desfășurarea câtorva inițiative europene aflate în derulare, precum „TIC pentru eficiență energetică”, „contorizarea inteligentă”, „etichetarea energetică”, „performanța energetică a clădirilor”, „protecția produselor farmaceutice și de altă natură împotriva contrafacerii” etc.;

27.

invită Comisia să monitorizeze noi amenințări posibile pe care le implică vulnerabilitatea sistemelor foarte interconectate;

28.

invită Comisia să depună eforturi suplimentare pentru a garanta că tehnologiile legate de internetul obiectelor respectă cerințele utilizatorilor (de exemplu, opțiunea de dezactivare a trasabilității) și respectă drepturile și libertățile individuale; reamintește, în acest context, funcția decisivă a ENISA (Agenția europeană pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor ) în ceea ce privește siguranța rețelelor și a informațiilor și, prin urmare, a internetului obiectelor, fapt care va întări acceptarea și încrederea consumatorilor;

29.

consideră că dezvoltarea de noi aplicații și funcționarea propriu-zisă a internetului obiectelor vor depinde de încrederea pe care consumatorii europeni o vor acorda sistemului, și subliniază faptul că încrederea se va dezvolta o dată cu clarificarea semnelor de întrebare cu privire la amenințările potențiale la adresa vieții private și a sănătății;

30.

subliniază faptul că încrederea trebuie să se bazeze pe un cadru juridic clar care să includă norme privind controlul, colectarea, procesarea și utilizarea datelor colectate și transmise prin intermediul internetului obiectelor, precum și tipurile de consimțământ care trebuie obținute din partea consumatorilor;

31.

consideră că internetul obiectelor include multiple beneficii pentru persoanele cu handicap și poate reprezenta o modalitate de a răspunde nevoilor populației în vârstă și de a asigura servicii de îngrijire fiabile; subliniază, în acest context, că, prin intermediul acestei tehnologii, nevăzătorii sau persoanele cu deficiențe de vedere ar putea avea o percepție mai cuprinzătoare asupra mediului înconjurător grație echipamentelor auxiliare electronice; subliniază, cu toate acestea, faptul că este necesară aplicarea de măsuri pentru a garanta protecția vieții private, ușurința instalării și a funcționării precum și informarea clienților cu privire la servicii;

32.

subliniază că transparența costurilor de utilizare este necesară pentru consumator, de exemplu în ceea ce privește consumul de energie electrică al aplicării și al utilizării obiectelor;

33.

consideră că, în general, proiectele de internet al obiectelor și TIC necesită campanii ample de informare pentru a explica cetățenilor scopul punerii lor în aplicare; subliniază necesitatea crucială de a informa și a educa societatea în legătură cu utilizările posibile și beneficiile clare ale unor tehnologii de tipul RFID pentru a împiedica interpretarea greșită a proiectului și pierderea susținerii din partea cetățenilor; subliniază faptul că, în vederea utilizării depline a internetului obiectelor, atât în scop individual cât și comun, utilizatorii trebuie să dețină competențele necesare pentru înțelegerea noilor tehnologii și să fie motivați și capabili să le utilizeze în mod corespunzător;

34.

constată că internetul obiectelor va avea drept rezultat colectarea unei cantități impresionante de date; în acest sens, invită Comisia să prezinte o propunere de adaptare a Directivei europene privind protecția datelor pentru a examina datele colectate și transmise prin internetul obiectelor;

35.

consideră necesară adoptarea unui principiu general privind tehnologiile de internet al obiectelor conform căruia tehnologiile ar trebui concepute pentru colectarea și utilizarea exclusivă a unei cantități minime de informații necesare în vederea îndeplinirii funcției sale, prevenind astfel colectarea de date suplimentare;

36.

solicită ca o parte însemnată a datelor partajate de internetul obiectelor să fie anonime înainte de a fi transmise, cu scopul de a asigura respectarea vieții private;

37.

reamintește Comisiei faptul că alte părți ale lumii, și în special Asia, cunosc o dezvoltare mult mai rapidă în acest domeniu și că va fi, prin urmare, necesară o abordare proactivă și o cooperare mai strânsă cu restul lumii în cadrul procesului de elaborare a normelor aplicabile sistemului politic și de stabilire a standardelor tehnice pentru internetul obiectelor;

38.

subliniază că, pentru relansarea economiei europene, sunt necesare investiții în noile tehnologii ale informației și comunicațiilor, ca instrument de stimulare a creșterii economice și de asigurare a accesului la noi sisteme și aplicații pentru un număr în creștere de cetățeni și societăți europene; subliniază faptul că Europa ar trebui să fie în pas cu noutățile în domeniul tehnologiilor de internet; propune ca bugetul UE destinat TIC să fie dublat, iar bugetul pentru adoptarea TIC să fie înmulțit cu patru în cadrul perspectivei financiare viitoare;

39.

subliniază faptul că cercetarea trebuie să joace un rol fundamentală în ceea ce privește crearea unui mediu concurențial între furnizorii de capacitate de calcul, care este necesară pentru funcționarea în timp real a aplicațiilor internetului obiectelor;

40.

invită Comisia să mențină și să sporească finanțarea proiectelor de cercetare din cel de-al șaptelea program-cadru în domeniul internetului obiectelor, în vederea consolidării sectorului european al TIC și aprobă recurgerea la programul CIP (programul-cadru pentru competitivitate și inovare) în vederea promovării difuzării; solicită, în special, dezvoltarea de proiecte pilot cu efecte pozitive imediate asupra vieții cotidiene a cetățenilor europeni în domeniul e-sănătății, e-învățării, e-comerțului, e-accesibilității și eficienței energetice; invită Comisia să elimine birocrația excesivă asociată PC, care constituie un motiv de preocupare, prin reorganizarea procedurilor PC și prin crearea unui consiliu al utilizatorilor;

41.

consideră că internetul obiectelor are un potențial considerabil din punct de vedere al dezvoltării economiei și a producției, al îmbunătățirii calității serviciilor și al optimizării lanțurilor logistice și de distribuție ale societăților, al gestionării inventarului și al creării de noi locuri de muncă și de noi posibilități pentru societăți;

42.

invită Comisia să facă o evaluare a oricăror consecințe pe care strategia propusă le-ar putea avea asupra productivității și competitivității întreprinderilor europene pe piața internațională;

43.

consideră că internetul obiectelor poate contribui la facilitarea fluxurilor comerciale dintre UE și țările terțe, prin extinderea piețelor și asigurarea garanțiilor în ce privește calitatea produselor comercializate;

44.

subliniază faptul că tehnologia RFID va permite industriilor europene să controleze volumul bunurilor puse în circulație, pe de o parte (și anume producție, doar dacă este cazul, și, prin urmare, protecția mediului) și, pe de altă parte, va susține lupta eficientă împotriva pirateriei și contrafacerii, ca urmare a garantării trasabilității bunurilor;

45.

consideră că, mulțumită aplicării noilor tehnologii în procesele de producție, bunurile de consum vor fi mai competitive pe piață, iar resursele vor fi utilizate mai eficient;

46.

subliniază necesitatea unui dialog internațional susținut și a unui plan comun de acțiune în privința internetului obiectelor; solicită Comisiei să examineze impactul exercitat de internetul obiectelor asupra comerțului internațional;

47.

susține intenția Comisiei de a continua să monitorizeze și să evalueze necesitatea alocării de noi spectre armonizate pentru scopuri specifice IoT, luând în considerare diferitele caracteristici și capacități ale diferitelor benzi de frecvență electromagnetică și, în consecință, invită Comisia să ia în considerare nevoile internetului obiectelor în momentul stabilirii obiectivelor de coordonare și armonizare ale Uniunii prin intermediul programelor multianuale pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio; subliniază faptul că astfel de frecvențe ar trebui să rămână în proprietate publică, iar utilizarea lor ar trebui reglementată astfel încât să susțină, să încurajeze și să finanțeze cercetarea tehnologică de înalt nivel, precum și dezvoltarea în acest domeniu; consideră că frecvențele fără licență ar trebui să permită o explozie a utilizării noilor tehnologii și servicii (rețelele fără fir), pentru a stimula inovația;

48.

subliniază pericolul incertitudinii juridice în cazul „cloud computing” (utilizarea tehnologiilor informatice bazate pe internet pentru o diversitate de servicii);

49.

consideră că implicarea la toate nivelurile politice (UE, național și regional) reprezintă o cerință prealabilă esențială pentru dezvoltarea eficientă și abordarea internetului obiectelor; subliniază rolul esențial pe care îl vor deține autoritățile locale și regionale și municipalitățile în dezvoltarea internetului obiectelor, asigurându-se că acesta va depăși sfera de activități exclusiv privată; reamintește totodată că autoritățile locale vor putea recurge la utilizarea pe scară largă a acestuia, de exemplu în organizarea transporturilor publice, colectarea deșeurilor menajere, calcularea nivelurilor de poluare, gestionarea traficului etc.; invită Comisia să consulte toate nivelurile politice în cadrul activității sale privind internetul obiectelor, în spiritul guvernanței pe mai multe niveluri;

50.

ia act de faptul că informațiile oferite de internetul obiectelor trebuie să fie trasabile, verificabile și corigibile în cazul unei defecțiuni a sistemului bazat pe internetul obiectelor; subliniază faptul că, întrucât aceste tehnologii sunt incluse în unele sisteme de siguranță, precum cele de control al traficului sau reglare a temperaturii, informațiile incorecte pot pune în pericol viețile cetățenilor;

51.

subliniază faptul că noile tehnologii sunt esențiale pentru simplificarea lanțurilor de transport, creșterea calității și eficienței transporturilor, susținerea și dezvoltarea sistemelor de transport inteligente și facilitarea coridoarelor ecologice, iar RFID poate oferi modalități inovatoare de desfășurare a operațiunilor comerciale, sporind, în același timp, gradul de satisfacție a consumatorilor;

52.

consideră că utilizarea internetului obiectelor în natură poate contribui la dezvoltarea tehnologiilor ecologice, la o utilizare mai eficientă a energiei și, astfel, la o mai bună protecție a mediului, precum și la îmbunătățirea relației TIC – natură;

53.

solicită Comisiei să depună toate eforturile pentru definirea la nivel internațional a unor norme comune privind standardizarea tehnologiilor RFID și a aplicațiilor acesteia în vederea facilitării interoperabilității și a creării unei infrastructuri deschise, transparente și neutre din punct de vedere tehnologic; subliniază faptul că, în absența unor standarde clare și recunoscute precum TCP5/IP6 în lumea internetului, extinderea internetului obiectelor în afară de soluțiile RFID nu poate lua o amploare mondială;

54.

aprobă propunerea care vizează adoptarea în cel mai scurt timp a versiunii a șasea a protocolului internet (IPv6), pe care se vor baza, în viitor, extinderea și simplificarea internetului;

55.

salută intenția Comisiei de a prezenta, în 2010, o comunicare cu privire la siguranță, sfera privată și încrederea de care se bucură societatea informațională; subliniază importanța acestei comunicări și a măsurilor propuse în vederea consolidării normelor privind aspectele referitoare la siguranța informației, sfera privată și protecția datelor personale; invită Comisia să implice în mod activ toate părțile interesate relevante, precum ENISA și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor;

56.

crede în importanța protejării tuturor drepturilor fundamentale, nu doar a sferei private, în cadrul procesului de dezvoltare a internetului obiectelor;

57.

consideră că Comisia ar trebui să prezente recomandări referitoare la îndatoririle și responsabilitățile autorităților locale, ale organelor legislative și ale instituțiilor responsabile cu aplicarea legii în legătură cu internetul obiectelor;

58.

solicită Comisiei să monitorizeze cu strictețe implementarea reglementărilor deja adoptate la nivel european în materie și să prezinte, înainte de sfârșitul anului, un calendar al orientărilor pe care intenționează să le propună la nivel comunitar pentru a consolida securitatea internetului obiectelor și a aplicațiilor RFID;

59.

solicită Comisiei să inițieze un dialog public privind internetul obiectelor și să informeze cetățenii cu privire la efectele pozitive și negative ale noilor tehnologii asupra vieții cotidiene; prin urmare, invită Comisia să consulte sectorul industrial european în mod proactiv și să-l încurajeze să își asume rolul de lider în activitatea de concepere și de promovare a unor tehnologii inovatoare, standardizate și interoperabile;

60.

solicită Comisiei să implice într-o măsură corespunzătoare întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) în planul de acțiune privind internetul obiectelor;

61.

invită totodată Comisia să informeze periodic Parlamentul cu privire la evoluția dialogului cu operatorii din acest sector și cu părțile interesate, precum și cu privire la inițiativele pe care le are în vedere;

62.

consideră că posibilitatea unei reduceri suplimentare a tarifelor pentru serviciile de roaming ar trebui să fie examinată de către Comisie;

63.

subliniază faptul că guvernanța internetului obiectelor trebuie să reducă la minim piedicile birocratice și să implice toate părțile interesate în procesul de luare a deciziilor și, prin urmare, solicită o reglementare corectă și corespunzătoare la nivelul UE;

64.

invită Comisia să contribuie activ la definirea și stabilirea principiilor și normelor de guvernare a internetului obiectelor, împreună cu partenerii săi comerciali, în cadrul unor forumuri internaționale, cum ar fi Organizația Mondială a Comerțului;

65.

solicită Comisiei să precizeze clar aspectele privind guvernarea și controlul internetului pentru care consideră că este necesară o reglementare la momentul actual în legătură cu internetul obiectelor și sistemul prin intermediul căruia ar trebui apărat interesul publicului larg;

66.

solicită, prin urmare, Comisiei să examineze problematica privind guvernarea internetului obiectelor cu ajutorul actorilor din acest sector; consideră, de asemenea, că este esențială studierea aspectelor legate de sistemele de siguranță Wi-Fi;

67.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

12.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 236/33

A.

întrucât internetul este un mijloc de comunicare global extrem de important, cu un impact enorm asupra societății în ansamblu;

B.

întrucât guvernarea internetului implică aspecte legate de protejarea și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale, accesul la internet și utilizarea acestuia și vulnerabilitatea sa la atacuri cibernetice;

C.

întrucât criminalitatea informatică constituie o amenințare din ce în ce mai mare pentru societățile care se bazează pe TIC și întrucât apelurile de incitare la comiterea de atacuri teroriste, acte criminale bazate pe ură și pornografie infantilă au crescut și pun cetățenii inclusiv copiii, în pericol;

D.

întrucât intersectarea dintre criminalitatea informatică, jurisdicția în materie de internet și informatica dematerializată („cloud computing”), ca aspect emergent al guvernării internetului la nivel european, are o mare importanță;

E.

întrucât printre aspectele legate de guvernarea internetului se numără adresarea și alte chestiuni preponderent tehnice, în care sunt implicate entități precum Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (ICANN), Internet Assigned Numbers Authority (IANA), Internet Engineering Task Force (IETF) și altele;

F.

întrucât, în ceea ce privește guvernarea internetului, sectorul privat a avut, până în prezent, un rol director preponderent și pozitiv; întrucât, cu toate acestea, este necesar ca la elaborarea unei strategii globale, rolul actorilor publici să fie consolidat;

G.

întrucât guvernele au un rol important în ceea ce privește aspectele mai largi ale guvernării în apărarea interesului public, în special pentru a asigura protecția și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale, precum și în ceea ce privește securitatea, integritatea și soliditatea internetului, iar sectorul privat își asumă un rol crucial în furnizarea investițiilor necesare, a expertizei și a inițiativei antreprenoriale;

H.

întrucât Forumul de guvernare a internetului (FGI)și diverse forumuri naționale și regionale sunt medii propice pentru dialog între părțile interesate pe marginea politicii în domeniul internetului;

I.

întrucât Parlamentul European și alte instituții europene au manifestat dintotdeauna angajament față de internet ca bun public deschis întregii lumi,

1.

consideră că internetul este un bun public mondial, a cărui guvernare ar trebui exercitată în interesul tuturor;

2.

recunoaște faptul că internetul este esențial în exercitarea practică a libertății de exprimare, a diversității culturale, a pluralismului media, a cetățeniei democratice, precum și a educației și accesului la informație, constituind, prin urmare, unul dintre principalele mijloace de propagare a valorilor democratice în lume;

3.

reamintește că internetul a devenit un instrument indispensabil de promovare a inițiativelor democratice, dezbaterilor politice, competențelor informatice și a propagării de cunoștințe; reamintește că accesul la internet garantează și, în același timp, depinde de exercitarea unei serii de drepturi fundamentale, drepturi care includ, fără a se limita însă la acestea, respectarea vieții private, protecția datelor, libertatea de exprimare, de discurs și de asociere, libertatea presei, exprimarea și participarea politică, nediscriminarea, educația, diversitatea culturală și lingvistică; subliniază că instituțiilor și părților interesate de la toate nivelurile le revine, prin urmare, responsabilitatea generală de a contribui la a le garanta tuturor cetățenilor posibilitatea de exercitare a dreptului de participare la societatea informațională, acordând o atenție deosebită persoanelor în vârstă care se confruntă cu mai multe probleme legate de familiarizarea cu noile tehnologii, răspunzând în paralel dublei provocări a analfabetismului informatic și a excluderii democratice în era electronică;

4.

subliniază, în special, necesitatea de a intensifica evoluția abordărilor „de la bază la vârf” și a e-democrației, asigurând în paralel instituirea unor măsuri de siguranță importante împotriva noilor forme de supraveghere, control și cenzură exercitate de actori din sectorul public sau din cel privat, astfel încât libertatea accesului la internet și protecția vieții private să fie reale, nu numai teoretice;

5.

subliniază necesitatea de a proteja și promova patrimoniul cultural european, inclusiv prin intermediul internetului; consideră esențial rolul internetului în stimularea inovării și reducerea decalajului digital, social și cultural în Europa față de alte zone ale lumii; salută faptul că Comisa înțelege importanța reducerii decalajului digital, precum și chestiunile legate de dezvoltare din cadrul guvernării internetului; consideră totuși că trebuie ca accentul să se pună și pe populația în vârstă atât din țările dezvoltate, cât și din cele în curs de dezvoltare, care se simte adesea lăsată în afara acestei noi lumi online; observă că internetul poate fi un instrument eficient de includere socială, iar cetățenii noștri mai în vârstă trebuie incluși; insistă asupra adoptării de măsuri în vederea promovării educației privind folosirea resurselor oferite de internet și a selecției criteriilor de folosire a acelor resurse;

6.

recunoaște că utilizarea din ce în ce mai frecventă a internetului de către cetățeni, consumatori, întreprinderi și autorități înseamnă că acest instrument de comunicare a devenit unul dintre elementele fundamentale pentru realizarea pieței interne în cadrul UE; în acest context, subliniază necesitatea unei protecții adecvate a consumatorilor și a deținătorilor de drepturi de proprietate intelectuală pe internet; subliniază, de asemenea, că trebuie garantate drepturile și libertățile civile ale utilizatorilor de internet; recunoaște importanța internetului ca mijloc de informare și promovare a drepturilor consumatorilor;

7.

subliniază că guvernarea internetului ar trebui să faciliteze comerțul electronic și tranzacțiile transfrontaliere prin descentralizarea rolurilor de autoreglementare, în special în cazul stabilirii condițiilor de intrare pe piață pentru noii concurenți;

8.

susține facilitarea accesului și dezvoltarea internetului în noile state membre, în special în zonele rurale, și în țările în curs de dezvoltare, prin intermediul programelor finanțate de Uniunea Europeană; susține acordarea unei mai mari influențe acestor țări în elaborarea politicii de guvernare a internetului;

9.

consideră că, pentru a proteja interesul UE în menținerea statutului internetului de bun public la nivel mondial, guvernarea internetului ar trebui să se bazeze pe un model cuprinzător, echilibrat între sectorul public-privat, evitând acapararea poziției dominante de către orice persoană fizică sau grup de entități și încercările autorităților statale sau supranaționale de a controla fluxul de informații pe internet, interacționând în același timp cu procesele multipartite privind guvernarea internetului, care continuă să ofere un mecanism eficace pentru promovarea cooperării la nivel global;

10.

subliniază faptul că valorile pe care a fost fondată Uniunea, menționate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, sunt valori centrale și obiective finale ale Uniunii Europene; invită, astfel, Comisia Europeană și statele membre să asigure faptul că toate activitățile legate de guvernarea internetului respectă aceste valori și obiective, în special în forurile internaționale privind guvernarea internetului la care participă țări ale căror valori diferă foarte mult de cele europene; consideră că, pentru a evita conflictele, ar trebui intensificat dialogul internațional cu aceste țări în domeniul reglementării internetului;

11.

consideră că guvernele ar trebui să se concentreze pe probleme vitale pentru politica publică în domeniul internetului la nivel global, având în vedere faptul că rolul de lider al sectorului privat trebuie să se bazeze pe respectarea principiilor politicii publice și a legislației existente, și, în afară de aceasta, să adere la un principiu al non-intervenției, cu excepția circumstanțelor excepționale, acțiunile acestora respectând, chiar și în acest caz, drepturile fundamentale ale omului și principiul proporționalității;

12.

consideră că guvernele ar trebui să evite implicarea în gestionarea de zi cu zi a internetului, să se abțină de la îngrădirea inovației și a concurenței prin reglementări inutile, împovărătoare și restrictive și să nu încerce să controleze ceea ce este și ar trebui să rămână o proprietate publică mondială;

13.

invită guvernele să se abțină de la impunerea de restricții privind accesul la internet, prin intermediul cenzurii, blocării, filtrării sau prin alte mijloace, și de la impunerea organizațiilor private a obligației de a recurge la acestea; insistă asupra menținerii unui internet deschis, în care utilizatorii să poată accesa și distribui informații sau să folosească aplicațiile și serviciile pe care le doresc, astfel cum se prevede în cadrul de reglementare revizuit privind comunicațiile electronice;

14.

subliniază că orice restricție considerată indispensabilă ar trebui limitată la minimul necesar într-o societate democratică, ar trebui să se bazeze pe lege, să fie eficace și proporțională cu scopul urmărit; subliniază că trebuie garantată protecția minorilor și invită statele membre să ia, la rândul lor, măsuri, folosind, de exemplu, sistemul de informare de interes public disponibil în conformitate cu Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE, Directiva 2002/58/CE și Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 (Directiva privind drepturile utilizatorilor) (9) pentru a permite minorilor să folosească în mod responsabil internetul și serviciile on-line de informare, precum și să îmbunătățească nivelul de conștientizare a potențialelor amenințări ale noilor servicii;

15.

solicită mai multe inițiative care să întărească explorarea în siguranță a internetului de către copii, să disemineze cele mai bune practici la nivel mondial și să consolideze cooperarea internațională în lupta împotriva conținutului dăunător și ilegal din mediul online, în special în ce privește abuzurile sexuale împotriva copiilor pe internet;

16.

ia în considerare, de asemenea, nevoia specifică de a proteja persoanele vulnerabile, în special minorii, prin acțiunea comună a actorilor din sectorul public și privat; reiterează faptul că, în cazul combaterii criminalității informatice și a pornografiei infantile, conținutul cu caracter criminal ar trebui eliminat de la sursă, înainte de se a lua în considerare blocarea site-urile web;

17.

consideră că, pe lângă principiile de guvernare enunțate de Comisie, guvernele ar trebui să implementeze următoarele principii:

18.

subliniază că UE ar trebui să dezvolte o implementare consensuală a principiilor fundamentale de guvernare a internetului și să o susțină ferm în cadrul forumurilor internaționale și a relațiilor bilaterale;

19.

salută aspectele legate de guvernarea internetului expuse în „Strategia de la Granada” de președinția spaniolă, precum și dispozițiile raportului Parlamentului referitor la o nouă agendă digitală pentru Europa: 2015.eu (10) de a întocmi o Cartă europeană a drepturilor cetățenilor și consumatorilor în mediul digital, precum și de a dezvolta „o a cincea libertate” care permite libera circulație a conținutului și a informațiilor;

20.

ia act de noua „Politică în domeniul internetului 3.0” a guvernului SUA anunțată la 24 februarie 2010;

21.

subliniază că UE ar trebui să abordeze trei probleme stringente de politică publică:

22.

solicită Comisiei și statelor membre să asigure protejarea infrastructurii de internet împotriva amenințărilor și incidentelor printr-o abordare armonizată la nivelul UE și prin finalizarea înființării unor echipe naționale de reacție în situații de urgență și a unor mecanisme de cooperare între acestea;

23.

invită Comisia și statele membre să își mărească eforturile în direcția unei mai bune securități a spațiului cibernetic în UE și să participe într-o măsură suficientă la cooperarea internațională referitoare la aceste aspecte; subliniază nevoia unei abordări multipartite pentru a realiza o mai bună înțelegere și conștientizare a jurisdicției în materie de criminalitate informatică și a informaticii dematerializate („cloud computing”) pe baze egale și a stabilirii de obligații și responsabilități clare pentru părțile interesate;

24.

subliniază importanța securității serviciilor electronice, în special a semnăturilor electronice și a nevoii de a crea o infrastructură cu cheie publică (Public Key Infrastructure) la nivel pan-european și invită Comisia să înființeze un portal european al autorităților de validare pentru a asigura interoperabilitatea transfrontalieră a semnăturilor electronice și pentru spori securitatea tranzacțiilor efectuate pe internet;

25.

invită Comisia să ofere asistență clară statelor membre care nu au ratificat și pus în aplicare Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică pentru a implica toate statele membre într-un efort colectiv de a combate criminalitatea informatică și spam-urile, de a spori încrederea utilizatorilor și de a proteja spațiul cibernetic al Uniunii Europene împotriva tuturor tipurilor de infracțiuni și contravenții; îndeamnă toate statele membre să ratifice și să pună în aplicare Convenția privind criminalitatea informatică a Consiliului Europei;

26.

invită toate statele membre să ratifice și să pună în aplicare Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, ceea ce ar permite dezvoltarea unei baze pentru cooperare internațională în vederea contracarării utilizării teroriste a internetului sub forma atacurilor la scară largă asupra și prin sistemele informatice, care amenință securitatea națională, siguranța publică și bunăstarea economică;

27.

recomandă, de asemenea, Comisiei și statelor membre să colaboreze în vederea unei securități și stabilități sporite a internetului prin măsuri menite să mărească diversitatea rețelelor și a sistemului, prin aplicarea legislației în domeniul concurenței, a standardelor UE și a politicii de achiziții publice, precum și prin:

28.

subliniază faptul că succesul rețelelor sociale, împreună cu capacitățile tehnice ale internetului în materie de memorie și prelucrare a datelor, ridică, în special, problema păstrării și utilizării datelor stocate; în acest sens, regretă faptul că, în prezent, nu există pe internet „dreptul de a uita”;

29.

subliniază necesitatea găsirii unui echilibru adecvat între protejarea sferei private a utilizatorilor și înregistrarea datelor cu caracter personal;

30.

regretă că utilizarea crescândă a rețelelor de internet nu este însoțită încă de norme care să permită utilizatorilor să gestioneze datele personale pe care le introduc în aceste rețele;

31.

constată că gestionarea transparentă și responsabilă a internetului poate juca un rol important în supravegherea modului în care sunt tratate de motoarele de căutare informațiile din întreaga lume;

32.

solicită Comisiei să prezinte o propunere pentru a extinde domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 prin jurisdicția aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) (11) pentru a include încălcările normelor de protecție a datelor și a spațiului privat, iar Consiliului să autorizeze negocierile în vederea încheierii unui acord internațional care să stabilească o cale de atac efectivă pentru cetățenii UE în caz de încălcare a drepturilor lor care decurg din legislația UE privind protecția datelor și spațiul privat;

33.

susține promovarea principiului „privacy by design” (protecția vieții private din concepție), potrivit căruia cerințele referitoare la protecția vieții private și a datelor ar trebui integrate în ciclul de viață al noilor evoluții tehnologice cât mai devreme cu putință, asigurându-le cetățenilor un mediu sigur și ușor de utilizat;

34.

atrage atenția asupra faptului că certificarea site-urilor web din punctul de vedere al securității devine necesară pentru creșterea încrederii consumatorilor în accesarea informațiilor și serviciilor disponibile prin internet;

35.

subliniază faptul că instituțiile, organismele și statele membre UE ar trebui să își coordoneze abordarea față de guvernarea internetului în diversele organisme internaționale care se ocupă de aceasta, precum ICANN și organismele sale consultative, inclusiv Comitetul consultativ pentru guvernare (GAC);

36.

subliniază rolul Rețelei Europene și al Agenției pentru o societate informațională (ENISA) în crearea unui spațiu european unic de informații; ia act de faptul că Rețeaua Europeană și Agenția pentru o societate informațională (ENISA) pot juca un rol important, în special în ceea ce privește prevenirea, abordarea și găsirea de soluții la problemele de securitate a rețelelor și a informațiilor și salută viitoarea propunere a Comisiei de modernizare a ENISA;

37.

subliniază nevoia de a consolida în continuare eficacitatea ENISA prin:

38.

subliniază faptul că sprijinul ENISA se adresează în primul rând statelor membre cu nevoi speciale și recomandă ENISA să continue dezvoltarea de forumuri pentru schimbul de informații între statele membre și alte state;

39.

consideră că rolul Comisiei este central în inițierea și coordonarea tuturor aspectelor privind organizarea internă a UE pentru a asigura o abordare coerentă a UE, inclusiv în legătură cu FGI;

40.

sugerează Comisiei să creeze posibilitatea unei reprezentări reale a societății civile europene în forurile internaționale privind guvernarea internetului, precum și în organizațiile sau consorțiile pentru standardele pe internet;

41.

solicită Comisiei să faciliteze adoptarea unei abordări coerente și cuprinzătoare a UE în cadrul FGI și al altor evenimente majore de guvernare a internetului prin transmiterea Parlamentului European și Consiliului pentru dezbatere a unui proiect de document care să exprime poziția UE cu mult timp înainte de derularea unui astfel de eveniment;

42.

susține continuarea și dezvoltarea modelului FGI la nivel mondial, regional - inclusiv EURODIG - și național, prin menținerea caracteristicilor sale principale de proces neobligatoriu care implică actori multipli, rămânând un spațiu deschis de dialog și schimb de bune practici între guverne, societatea civilă și sectorul privat și o nouă formă de democrație participativă;

43.

subliniază importanța cooptării actorilor din Asia în discuțiile privind guvernarea internetului, ținând seama de natura specifică a pieței asiatice;

44.

subliniază necesitatea de a implica și consumatorii finali în procesul de creare a unui model de guvernare, cu accent asupra colaborării dintre universități și mediul de afaceri, la nivel local, regional și național;

45.

recomandă ameliorarea FGI după cum urmează:

46.

susține lucrările Comisiei și a președințiilor spaniolă și belgiană referitoare la reuniunea FGI de la Vilnius din septembrie 2010 și solicită o participare sporită a Parlamentului European;

47.

susține în general poziția Comisiei în favoarea modelului actual de administrare al ICANN, în cadrul căruia sectorul privat are un rol conducător;

48.

recunoaște că ICANN a reușit să garanteze stabilitatea Sistemului Numelor de Domenii;

49.

sprijină continuarea procesului demarat recent de către ICANN de atribuire a numelor de domenii în alfabete diferite de alfabetul latin;

50.

solicită crearea unui domeniu generic de prim nivel pentru organizațiile culturale, centrele de activitate culturală, mass-media și artiști, de exemplu: „.culture” sau „.art”;

51.

solicită o mai mare răspundere din partea companiilor private care înregistrează și distribuie nume de domenii, oferind un serviciu de care societatea a devenit în mare măsură dependentă; consideră, în acest context, că trebuie stabilit un set comun de criterii de urmat pentru a îmbunătățirea transparenței și asumarea unei mai mari răspunderii de către companiile anterior menționate;

52.

invită operatorul de registru.eu EURid să realizeze o campanie mass-media și online cuprinzătoare pentru a promova domeniul.eu în statele membre, cu scopul de a facilita dezvoltarea unui mediu online european bazat pe valorile, caracteristicile și politicile Uniunii Europene;

53.

subliniază importanța GAC în procesul decizional al ICANN și recomandă ca eficacitatea GAC să fie consolidată, printre altele prin înființarea unui secretariat cu capacități de sprijin adecvate; consideră că este important ca fiecare stat membru al UE să ia parte în mod activ la activitățile acestui comitet;

54.

consideră că ICANN ar putea fi îmbunătățit prin:

55.

susține opinia Comisiei potrivit căreia aranjamentele IANA ar trebui să includă mecanisme de responsabilizare multilaterală și afirmă că în viitor niciun guvern nu ar trebui să exercite o influență dominantă asupra IANA, a cărei funcție, dimpotrivă, face obiectul unui proces treptat de internaționalizare, având ca rezultat o supraveghere multilaterală;

56.

consideră că „asumarea de angajamente” din 2009 poate constitui o bază pozitivă pentru dezvoltarea în continuare a ICANN, evidențiind că:

57.

solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European și Consiliului rapoarte anuale privind evenimentele legate de guvernarea internetului din anul precedent, primul astfel de raport urmând să fie prezentat până în martie 2011;

58.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

12.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 236/41

A.

întrucât Comisia Europeană a informat în comunicarea sa intitulată „Revizuirea politicii comunitare în materie de inovare într-o lume în schimbare”că va exista o strategie de inovare revizuită sub forma unui plan de acțiune;

B.

întrucât această strategie de inovare viitoare trebuie să fie strâns legată de strategia UE pentru anul 2020;

C.

întrucât în comunicarea sa intitulată „Deplasarea frontierelor TIC – o strategie pentru cercetare în domeniul tehnologiilor viitoare și emergente în Europa”, Comisia a anunțat o nouă strategie pentru cercetarea în domeniul tehnologiilor viitoare și emergente, cu lansarea de inițiative-pilot;

D.

întrucât, în cadrul elaborării unei politici europene în domeniul inovației, trebuie luate în considerare toate cele trei aspecte ale triunghiului cunoașterii: cercetare, inovație și educație;

E.

întrucât capacitatea de inovare a întreprinderilor depinde în mare măsură de accesul la fonduri suficiente, iar impasul în care se află acordarea de credite, determinat de actuala criză economică, amenință să reducă drastic puterea de inovare a acestora, îndeosebi în cazul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri);

F.

întrucât inovarea este esențială pentru a răspunde cu succes principalelor provocări societale și legate de mediu actuale ale UE și pentru a realiza obiectivele sale politice strategice, în domenii precum promovarea spiritului întreprinzător, competitivitatea, schimbările climatice, crearea de locuri de muncă, schimbările demografice și o societate care să nu excludă pe nimeni;

G.

întrucât Uniunea Europeană nu își va îndeplini obiectivele în domeniul energiei și climei pentru 2020, în special obiectivul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 20 %, cel de a crește eficiența energetică cu 20 % și cel de a atinge o cotă de cel puțin 20 % în cazul energiei produse din surse regenerabile, dacă nu va accelera dezvoltarea și aplicarea pe scară largă a tehnologiilor energetice ecologice, sustenabile și eficiente; întrucât viitoarea strategie în domeniul inovării ar trebui să integreze pe deplin această dimensiune;

H.

întrucât cercetarea în domeniul tehnologiilor viitoare și emergente (precum tehnologiile cuantice, tehnologiile TIC inspirate din biologie și nanotehnologiile) reprezintă un imbold pentru inovare datorită impactului său asupra competitivității pe termen lung, creând zone complet noi de activitate economică și încurajând, totodată, noi industrii și IMM-uri din domeniul high-tech;

I.

întrucât promovarea și dezvoltarea tehnologiilor durabile sunt indispensabile nu numai în vederea atingerii obiectivelor UE privind schimbările climatice și energia, ci pot aduce beneficii considerabile acesteia prin crearea de locuri de muncă și prin creștere economică;

J.

întrucât distribuirea inechitabilă a resurselor limitate poate împiedica inovarea; întrucât politica UE privind materiile prime ar trebui să țină seama de principalele provocări referitoare la asigurarea unui acces echitabil;

K.

întrucât, în perioade în care resursele sunt tot mai puține, promovarea tehnologiilor sustenabile și eficiente din punct de vedere energetic va spori securitatea aprovizionării cu energie a UE;

L.

întrucât schimbările demografice vor constitui una din provocările esențiale ale viitorului, care necesită, printre altele, noi soluții tehnologice;

M.

întrucât, în sectoarele industriale în care deține o bună poziție concurențială și poate asigura condiții concurențiale echitabile la nivel global, UE trebuie să-și unească forțele și să-și potențeze atuurile,

1.

consideră că există oportunități pentru legături mai strânse între cercetare și inovare în Europa; solicită Comisiei și statelor membre să adopte o abordare integrată față de știință și inovare;

2.

precizează Comisiei Europene că viitoarea politică de inovare a UE trebuie să fie una vastă și să cuprindă, în esență, toate tipurile de inovații, nu numai inovațiile tehnologice (inovații de produse și procese), ci și cele administrative, organizatorice sau sociale și din domeniul muncii, inclusiv noi modele de afaceri și servicii inovatoare, ținând cont, totodată, de celelalte două laturi ale triunghiului cunoașterii (cercetarea și educația);

3.

subliniază că inovarea reprezintă în primul rând soluții noi care răspund necesităților consumatorilor și ale pieței; invită Comisia, prin urmare, să asigure o mai bună recunoaștere a caracterului prioritar al solicitărilor consumatorilor ca forță motrice a inovării; subliniază faptul că, în vederea contracarării apariției unor noi forme de inegalități sociale, este necesar ca, în viitor, inovațiile să nu mai fie evaluate doar în raport cu avantajele ecologice și economice pe care le presupun, ci și prin prisma valorii sociale adăugate ale acestora;

4.

subliniază că sprijinirea antreprenorilor, în calitate de promotori ai inovării în Europa, este o condiție prealabilă necesară pentru funcționarea eficientă a unei pieței interne competitive, bazate pe eliminarea barierelor comerciale și pe un nivel înalt de protecție a consumatorilor și de coeziune socială;

5.

solicită Comisiei să fixeze repere ambițioase în domeniul inovării, concentrându-se asupra marilor provocări societale și să pună capăt actualei fragmentări, manifestate prin inițiative europene diferite;

6.

susține ferm constatarea Comisiei, conform căreia tehnologiile generice esențiale și cercetarea în domeniul tehnologiilor viitoare și emergente reprezintă o condiție prealabilă indispensabilă pentru creșterea sustenabilă a competitivității UE la nivel global; se alătură Comisiei, invitând statele membre să ajungă la un acord privind importanța utilizării tehnologiilor generice esențiale în UE; subliniază, în această privință, că (i) tehnologiile generice esențiale, cum ar fi micro- și nanoelectronica, fotonica, bio- și nanotehnologia, (ii) noile materiale utilizate, precum și (iii) tehnologiile noi și cele viitoare dețin, în acest context, un mare potențial pentru inovare și pot contribui la tranziția spre o economie bazată pe cunoaștere și cu emisii reduse de dioxid de carbon;

7.

evidențiază faptul că inovația trebuie să se axeze pe individ și salută eforturile de intensificare a dialogului între universități și mediul de afaceri, care contribuie substanțial la promovarea cercetării și inovării, precum și la utilizarea mai eficace a cunoștințelor diseminate de către sectorul privat în universități și la îmbogățirea materialului curricular academic în concordanță cu cerințele sociale și economice actuale;

8.

subliniază necesitatea identificării tehnologiilor generice esențiale actuale și a tehnologiilor noi și viitoare, în colaborare cu mediul de afaceri, la nivel local, regional și național, inclusiv cu IMM-urile, ținându-se seama, în același timp, de obiectivele regionale de politică economică; solicită UE să se asigure că se ține seama de contribuția Grupului propus de experți la nivel înalt la identificarea, ratificarea și implementarea de măsuri concrete pe termen scurt, mediu și lung de susținere a tehnologiilor respective;

9.

salută aceste măsuri de politică inovatoare, care completează strategiile industriale naționale și comunitare, având o dimensiune transsectorială, și îndeamnă Comisia să continue acest demers;

10.

solicită Comisiei și statelor membre să combine implementarea rețelelor digitale de ultimă generație și a rețelelor inteligente cu activitățile inovatoare, pentru a profita la maximum de pe urma acestora; în acest context, subliniază că trebuie să se prevadă o finanțare suficientă, inclusiv prin fondurile structurale;

11.

evidențiază faptul că investițiile în rețelele online de mare viteză și răspândirea mai vastă a internetului în bandă largă sunt condiții de bază pentru o difuzare mai intensă și mai eficientă a realizărilor inovatoare, contribuind, astfel, la reducerea discrepanțelor între regiunile UE în ceea ce privește inovarea;

12.

solicită Comisiei și statelor membre să consolideze politicile de convergență în domeniul inovării pentru a reduce diferențele între statele membre;

13.

susține inițiativa unui „Act european pentru inovare”, aflat în curs de elaborare de către Comisie, pentru a acționa în direcția unei strategii mai coerente în domeniul inovării;

14.

subliniază importanța inovațiilor ecologice și a inițiativei în domenii nepoluante, care pot juca un rol major în corelarea politicii în domeniul inovării cu sectoare de importanță capitală pentru UE, având ca rezultat avantaje comparative semnificative pentru economia europeană;

15.

subliniază rolul important al eco-inovațiilor, în special în contextul creșterii eficienței resurselor;

16.

subliniază importanța rolului pe care grupurile de inovare îl vor juca pentru viitorul politicii de inovare a UE și subliniază potențialul reprezentat îndeosebi de grupurile de cunoaștere; salută crearea de centre speciale de inovare și inițiativă în jurul universităților, a institutelor de cercetare și a parcurilor științifice și tehnologice; solicită să se ia în considerare posibilitățile de creare a unui cadru uniform simplificat de finanțare și operațional pentru noile centre de inovare;

17.

subliniază că grupurile existente, inclusiv cu rol de lider la nivel mondial în anumite domenii, trebuie să se dezvolte în continuare prin intermediul unor acțiuni concertate ale UE, ale statelor membre și ale regiunilor, astfel încât acestea să-și păstreze și să-și consolideze rolul;

18.

subliniază, în acest context, că fundamentul oricărei măsuri privind grupurile de inovare trebuie să țină seama de nevoile întreprinderilor, inclusiv ale IMM-urilor și în special ale IMM-urilor inovatoare, dat fiind că inovațiile joacă un rol cheie în promovarea spiritului întreprinzător;

19.

invită actorii relevanți la nivel național și la nivelul UE să îmbunătățească cadrul de reglementare pentru colaborarea transfrontalieră a grupurilor;

20.

subliniază că IMM-urile au un rol esențial, în calitate atât de parteneri în cadrul lanțurilor de valori, cât și de furnizori independenți de produse inovatoare;

21.

solicită consolidarea atitudinii europene în privința finanțării inovațiilor pentru a preveni actuala fragmentare și abordare pe termen scurt; consideră că un element indispensabil dezvoltării inovațiilor îl constituie alocarea de resurse financiare adecvate și că, prin urmare, bugetul UE pentru inovare ar trebui să fie majorat considerabil; solicită reflectarea acestui aspect în cadrul revizuirii cadrului financiar actual și în contextul planificărilor din cadrul perspectivelor financiare pentru intervalul 2014 – 2020; subliniază, în această privință, faptul că în același timp ar trebui revizuite normele aferente eligibilității pentru finanțarea cercetării și dezvoltării (C&D) în cazul C&D preindustriale și/sau experimentale; invită statele membre să își majoreze finanțarea pentru C&D, cu scopul de a îndeplini obiectivul stabilit la Barcelona în 2002 privind cheltuirea unui procent de 3 % din PIB pe activități de C&D până în 2010; subliniază importanța finanțării cercetării și inovării pe timp de criză economică, întrucât acest lucru va stimula crearea de locuri de muncă pe termen lung; subliniază necesitatea de a aloca o mai mare parte a fondurilor destinate C&D pentru inovare;

22.

consideră că cheltuielile UE pentru cercetare și inovare trebuie să se concentreze asupra obiectivelor precum acordarea de stimulente pentru aplicarea în mediul de afaceri a descoperirilor cercetătorilor, precum și informarea mai cuprinzătoare în legătură cu sursele și posibilitățile de finanțare; subliniază importanța menținerii transparenței și a egalității de șanse în ceea ce privește accesul la fonduri pe baza licitațiilor deschise pentru proiecte de cercetare; solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze fondurile structurale pentru a stimula inovațiile pe scară largă; subliniază nevoia de a dezvolta sisteme de finanțare a inovării sociale, punând un mai mare accent pe beneficiile sociale;

23.

subliniază că, pe lângă creșterea finanțării, este decisivă atingerea unei mase critice; recomandă utilizarea procedurii de achiziții publice în acest scop și subliniază, îndeosebi, că finanțarea trebuie să fie direcționată către domeniile în care efectul de levier este cel mai mare, ca, de exemplu, tehnologiile generice și inițiativele pilot pentru tehnologii emergente și viitoare, pentru a crea valoare adăugată pentru Europa; subliniază, în acest context, necesitatea de a valorifica sinergiile dintre programele-cadru pentru cercetare și inovare și fondurile structurale; subliniază, în această privință, faptul că diferitele organisme de administrare a PC7, PCI și a fondurilor structurale trebuie să fie conștiente de posibilitățile oferite de fiecare dintre aceste instrumente; regretă faptul că oportunitățile legate de sinergiile existente în finanțare nu sunt încă bine cunoscute; solicită regiunilor și statelor membre să-și intensifice eforturile de ameliorare a comunicării în acest sens;

24.

salută înființarea Institutul European de Inovare și Tehnologie (IEIT) care a fost creat pentru a stimula și a produce inovații de prim-plan la nivel mondial, reunind reprezentanți din învățământul superior, cercetare și mediul de afaceri în jurul unui scop comun; subliniază contribuția majoră pe care o poate aduce IEIT în oferirea de stimulente pentru programele de inovare și rolul important pe care îl poate juca în acest context; îndeamnă Comisia să întocmească bugetul IEIT astfel încât să se asigure că fondurile alocate, împreună cu fondurile din alte surse, pot să atingă masa critică necesară pentru a aborda și a cerceta provocările esențiale cu care se confruntă societățile UE;

25.

subliniază necesitatea unor orientări pentru a garanta alocarea competitivă și utilizarea promptă a finanțărilor și introducerea unui sistem de recompensare a proiectelor cu impact major imediat asupra economiei;

26.

subliniază că Europa ar trebui să se afle în avangarda dezvoltării tehnologiilor internet și a aplicațiilor TIC cu emisii reduse de dioxid de carbon; propune dublarea bugetului UE afectat cercetării în domeniul TIC în următoarea perspectivă financiară;

27.

subliniază că politica de inovare ar trebui să fie coordonată cu alte politici naționale și ale UE (inclusiv cu politica industrială, de mediu și privind drepturile consumatorilor), ținând seama de faptul că abordările identificate ar trebui să fie suficient de flexibile pentru a fi adaptate la diferite circumstanțe naționale și regionale;

28.

își exprimă regretul cu privire la faptul că eforturile de simplificare a instrumentelor UE în materie de inovare și cercetare nu s-au soldat cu succes și că procedurile respective rămân în continuare mult prea complexe și necesită mult timp, fapt care împiedică, în special, participarea IMM-urilor la aceste programe;

29.

consideră că, în sensul accesibilității și transparenței, trebuie evitate suprapunerile și repetările programelor de finanțare, cauzate de coordonarea deficitară a diferitelor niveluri de acțiune; solicită Comisiei să cerceteze dacă instrumentele UE de ajutor pentru IMM-uri ar putea fi pe viitor combinate sub tutela unei direcții generale, precum DG Întreprinderi; consideră că acest lucru ar înlesni conceperea lor și ar oferi potențialilor beneficiari posibilitatea de a se adresa unui singur interlocutor;

30.

invită, de asemenea, Comisia să asigure că cadrul de reglementare al UE sprijină inovarea și nu constituie o barieră în calea schimbării, precum și că există o colaborare efectivă între serviciile interne și direcțiile generale ale Comisiei Europene implicate, cu ajutorul unei structuri precum cea a grupului de lucru avut în vedere, pentru a acorda atenție sporită în mod constant chestiunilor legate de inovare; insistă asupra faptului că acest lucru ar trebui să ducă la instrumente UE mai puțin fragmentate în domeniul politicii în materie de inovare;

31.

în mod similar, solicită statelor membre să coordoneze în mod eficient inițiativele organismelor naționale competente;

32.

constată că eforturile comune ale actorilor UE ar trebui să aibă ca obiectiv crearea unei punți între cercetare și inovare, precum și între o piață matură și comercializarea de produse; subliniază că pentru programele cadru sunt necesare interfețe unul către celălalt sau posibilitatea conectării interprograme între măsurile în materie de cercetare și inovare;

33.

solicită Comisiei să elaboreze noi indicatori de inovare care să fie mai adecvați economiilor serviciilor bazate din ce în ce mai mult pe cunoaștere și să să-i adapteze pe cei existenți, astfel încât grila europeană în domeniul inovării să nu ofere doar o analiză comparativă a capacității de inovare a statelor membre, ci să și poată identifica atât punctele forte și realizările, cât și punctele slabe ale măsurilor UE în materie de inovare;

34.

subliniază importanța unei informări mai cuprinzătoare în legătură cu canalele și sursele adecvate de finanțare, precum și importanța unor date fiabile în legătură cu formele alternative de finanțare, precum contractele de licență, pentru a stimula dorința întreprinderilor de a investi;

35.

subliniază faptul că, în afară de finanțarea publică, trebuie încurajată și mai mult finanțarea privată;

36.

subliniază importanța unei mai buna armonizări a accesului la fonduri UE pentru toți participanții pentru a ameliora participarea IMM-urilor în cadrul structurilor de guvernanță și la activitățile din cadrul inițiativelor tehnologice comune;

37.

invită Comisia Europeană să prezinte, pe baza planului de acțiune pentru inovare, instrumente concrete în vederea îmbunătățirii accesului la finanțare pentru întreprinderile inovatoare; subliniază necesitatea luării în considerare a diferențelor existente în privința necesității de finanțare și a intensității inovării în cadrul diferitelor etape de existență a unei companii (înființare și creștere);

38.

subliniază necesitatea îndeplinirii condițiilor pentru o mai bună disponibilitate a capitalului de risc, luând în considerare necesitățile IMM-urilor, precum și cea a extinderii mecanismelor de finanțare prin partajarea riscurilor (Risk Sharing Finance Facility - RSFF) ale BEI; solicită Comisiei să cerceteze măsurile ce pot fi luate pentru a realiza un mecanism de partajare a riscului acceptabil pentru toți actorii implicați și să stimuleze astfel investițiile private în domeniul inovării;

39.

invită actorii relevanți la nivel național și comunitar să dezvolte instrumentele adecvate de finanțare a IMM-urilor, precum micro-creditele, capitalul mixt pentru tinerii dornici să investească în întreprinderi inovatoare, investitori binevoitori dornici să sponsorizeze proiectele de afaceri ale tinerilor cercetători, împrumuturile și garanțiile, și să acorde stimulente fiscale, financiare, economice și administrative pentru investiții, întrucât acest lucru ar reduce riscul relocării societăților din cauza unui cadru de reglementare nefavorabil în ceea ce privește ajutorul de stat și ar motiva societățile să angajeze resurse umane pentru activități de cercetare și inovare, asigurând astfel dezvoltarea de noi produse și servicii;

40.

subliniază importanța alocării unui minim de fonduri pentru IMM-uri prin licitațiile deschise publicate în cadrul inițiativelor de cercetare și inovare, pe baza aceluiași angajament adoptat pentru PC7 (15 % dintre resursele programului de cooperare);

41.

invită Comisia Europeană să adapteze normele comunitare existente referitoare la ajutoarele de stat la principiile pieței unice, astfel încât să poată fi sprijinite investițiile în noi tehnologii absolut necesare, pentru a garanta astfel competitivitatea pe termen lung a UE și un mediu concurențial echitabil; îndeamnă, în special Consiliul și Comisia să țină seama de tehnologiile generice esențiale atunci când revizuiesc normele UE privind de ajutorul de stat, dând astfel statelor membre posibilitatea de a crea sisteme naționale de stimulare care să promoveze tehnologiile generice esențiale;

42.

subliniază importanța inițiativelor tehnologice comune (ITC) care îndeplinesc anumite criterii legate de mărime și structurile de conducere și importanța efectuării unui studiu periodic de impact pentru ITC aprobate în ceea ce privește contribuția acestora la competitivitatea industriei europene;

43.

salută, în acest context, decizia conform căreia cadrul comunitar privind ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare va fi revizuit în 2010;

44.

consideră că o promovare mai bună a inovării trebuie să fie însoțită permanent de o simplificare a birocrației în favoarea solicitanților; invită Comisia să elimine birocrația prin regândirea proceselor programului - cadru și prin crearea unui comitet al utilizatorilor;

45.

invită organismele UE relevante să îmbunătățească, mai ales în ceea ce privește IMM-urile, condițiile-cadru în ceea ce privește protecția proprietății intelectuale, în special brevetele, costul, precum și calitatea acestora, fiind un factor cheie în inovare;

46.

își exprimă regretul, în acest context, cu privire la lipsa în UE a unei adevărate piețe interne a inovațiilor și invită Comisia și statele membre să își coordoneze eforturile în acest domeniu, în special în ceea ce privește un acord prompt referitor la brevetul comunitar și un sistem jurisdicțional unic în materie de brevete și subliniază importanța standardizării în dezvoltarea unor produse inovatoare;

47.

recomandă promovarea politicilor moderne în domeniul inovării precum punerea în comun a brevetelor, platforme comune de brevete și licențele cu drepturi depline;

48.

subliniază, în acest context, importanța conceperii unui brevet comunitar favorabil IMM-urilor, în acord cu politicile Uniunii privind inovarea, pentru economia europeană;

49.

constată utilizarea tot mai accentuată a brevetelor ca garanție pentru împrumuturi, în condițiile în care băncile de multe ori nu dispun de cunoștințele tehnice necesare pentru a evalua corect valoarea brevetelor; solicită deci Comisiei să cerceteze dacă UE ar trebui să ofere sprijin pentru elaborarea de standarde de evaluare;

50.

subliniază importanța programelor de încurajare a IMM-urilor în direcția utilizării progreselor tehnologice și a echipelor de cercetători;

51.

subliniază faptul că cele trei laturi ale triunghiului cunoașterii – educație, cercetare și inovare – nu ar trebui separate; în acest scop, solicită să nu se reducă investițiile în formare și formare continuă pentru personalul calificat, întrucât aceste investiție sunt extrem de importante, dat fiind impactul capacității de inovare asupra competitivității UE; subliniază necesitatea de a crea un mediu cât mai atractiv pentru cercetătorii și pentru personalul lor specializat în ceea ce privește mobilitatea acestora, astfel încât UE să își poate păstra cercetătorii în condițiile concurenței mondiale; subliniază faptul că aceste măsuri trebuie însoțite de îmbunătățirea condițiilor de lucru pentru femeile cercetător;

52.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

12.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 236/48

A.

întrucât reducerea și eradicarea sărăciei reprezintă unul dintre principalele obiective ale politicii pentru dezvoltare a UE în temeiul Tratatului de la Lisabona, reprezentând, de asemenea, o obligație morală și fiind în interesul pe termen lung al UE;

B.

întrucât atât UE, în calitate de cel mai mare donator mondial, și statele sale membre, trebuie să dețină un rol de prim plan în cadrul reuniunii din septembrie dedicată ODM și să adopte o poziție ambițioasă și unitară care să poată acționa ca o forță motrice în vederea atingerii ODM în conformitate cu agenda stabilită;

C.

întrucât, în prezent, UE ar trebui să mai aloce încă 20 de miliarde EUR pentru a-și respecta angajamentele financiare privind ODM;

D.

întrucât unele state membre ale UE își reduc bugetul destinat asistenței;

E.

întrucât valoarea tranzacțiilor financiare globale a ajuns la un nivel care reprezintă de 70 de ori VNB la nivel mondial;

F.

întrucât o asistență imprevizibilă poate afecta în mod negativ țările beneficiare și întrucât o mai mare calitate a ajutorului ar putea elibera o sumă suplimentară de 3 miliarde EUR anual destinată bugetelor pentru dezvoltare ale UE și ale statelor sale membre (12);

G.

întrucât 82 % din împrumuturile FMI au fost direcționate spre țările din zona europeană, în timp ce țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) ar beneficia de un volum mai mare de noi împrumuturi din partea FMI;

H.

întrucât, deși G20 este mai reprezentativ decât G8, ONU rămâne cel mai integrant forum pentru abordarea chestiunilor care țin de guvernanța globală;

I.

întrucât incoerența în politicile Europei nu trebuie să submineze impactul finanțării pentru dezvoltare;

J.

întrucât transferurile de fonduri din exterior contribuie anual cu cel puțin 300 de miliarde USD la economiile țărilor în curs de dezvoltare (13),

K.

întrucât, deși s-au înregistrat progrese remarcabile în cazul anumitor ODM, toate cele opt ODM au deviat de la țintă și numai exprimarea fermă a voinței politice va permite îndeplinirea ODM în cei cinci ani care au rămas până la termenul limită din 2015;

L.

întrucât unele LDC se îndreaptă într-o direcție care nu le permite să atingă niciun ODM;

M.

întrucât recentele crize alimentare și ale combustibilului, corelate cu recesiunea economică mondială și schimbările climatice, au condus la întârzieri în ceea ce privește progresele ultimului deceniu în materie de reducere a sărăciei;

N.

întrucât proprietatea funciară stimulează persoanele individuale, familiile și comunitățile să preia controlul asupra propriei lor dezvoltări și să asigure securitatea alimentară la nivel local;

O.

întrucât lupta împotriva schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare ar putea costa aproximativ 100 de miliarde USD anual până în 2020 (14), iar recesiunea economică cel puțin tot atât de mult (15);

P.

întrucât situația din țările în curs de dezvoltare cu venituri medii nu ar trebui trecută cu vederea în momentul revizuirii ODM, având în vedere faptul că aceste țări solicită în continuare asistență în vederea atingerii pe deplin a potențialului lor de dezvoltare;

Q.

întrucât țările industrializate sunt principalii responsabili pentru schimbările climatice și criza financiară și economică;

R.

întrucât numărul lucrătorilor săraci și al celor cu o situație vulnerabilă a locului de muncă este în creștere;

S.

întrucât lipsa păcii, securității, democrației și a stabilității politice împiedică deseori țările sărace să își atingă întregul potențial de dezvoltare;

T.

întrucât corupția are un efect destructiv asupra productivității, generează instabilitate și descurajează investițiile străine;

U.

întrucât fluxurile ilicite de capital care provin din țările în curs de dezvoltare sunt estimate la sume cuprinse între 641 de miliarde USD și 941 de miliarde USD și întrucât aceste ieșiri de capital subminează capacitatea țărilor în curs de dezvoltare de a-și produce propriile resurse și de a aloca mai multe resurse pentru reducerea sărăciei (16);

V.

întrucât, deși s-au înregistrat progrese majore în ceea ce privește unele ODM privind sănătatea, cele trei ODM privind sănătatea, în special obiectivul legat de mortalitatea maternă, au deviat cel mai mult de la cursul inițial;

W.

întrucât 13 % din decesele materne din țările în curs de dezvoltare sunt cauzate de avorturile în condiții neadecvate și întrucât acest procent este mult mai mare în Africa (17);

X.

întrucât finanțarea pentru planificarea familială per femeie a scăzut drastic în ultimul deceniu;

Y.

întrucât, chiar dacă se vor atinge toate ODM, vor continua să existe provocări legate de sărăcie și suferință în țările sărace;

Z.

întrucât neîndeplinirea angajamentelor noastre privind ODM va însemna ca milioane de persoane sărace să sufere în continuare și va eroda în mod grav încrederea între nord și sud,

1.

se așteaptă ca Consiliul European din iunie 2010 să convină asupra unei poziții ambițioase și unitare a UE înaintea reuniunii ONU privind ODM din septembrie și să ducă la angajamente noi, axate pe rezultate, suplimentare, transparente și măsurabile;

2.

solicită statelor membre să își îndeplinească obligațiile la care au convenit ca parte la Consensul european privind dezvoltarea;

3.

subliniază că realizarea ODM trebuie să rămână un obiectiv central al Uniunii Europene; subliniază faptul că trebuie să se recunoască fără ambiguitate că țelul de a reduce sărăcia prin atingerea ODM reprezintă cadrul general al politicii de dezvoltare a UE, iar acest lucru trebuie să se reflecte clar în toate propunerile politice și legislative relevante, inclusiv în politica comercială; consideră că ODM nu ar trebui considerate o problemă de ordin tehnic, care poate fi soluționată doar prin alocarea mai multor bani sau oferirea mai multor oportunități comerciale, fără a identifica și aborda cauzele profunde ale sărăciei;

4.

subliniază că cifrele publicate în recentul raport al ONU intitulat „Regândirea sărăciei” sunt alarmante și reprezintă un semnal clar că riscul nerealizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului este unul real;

5.

invită toate statele membre să își îndeplinească promisiunile privind ajutorul (0,7 %) până cel târziu în 2015;

6.

invită UE și statele membre să introducă măsuri consolidate de responsabilizare referitoare la angajamentul acestora de a pune la dispoziție 0,7 % din VNP sub formă de ajutoare până în 2015, care să includă, printre altele, crearea unui proces de examinare de către omologi în materie de AOD care să evalueze, în cadrul Consiliului Afaceri Externe, progresele realizate în atingerea obiectivului de 0,7 % până în 2015, concretizat într-un raport adresat Consiliului European și Parlamentului European;

7.

invită toate statele membre să introducă măsuri pentru ajutorul pentru dezvoltare și să elaboreze calendare multianuale pentru atingerea țintelor ODM; solicită Comisiei să se asigure că asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) este pe deplin transparentă și solicită, în consecință, publicarea sumelor cheltuite pentru AOD de către statele membre;

8.

face apel la UE și OCDE să nu extindă definiția asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) sau să contabilizeze anularea datoriilor sau alte fluxuri financiare non-AOD ca finanțare a asistenței;

9.

face apel la toate statele membre să lupte ferm împotriva paradisurilor fiscale, evaziunii fiscale și fluxurilor financiare ilicite, în cadrul G20 și al ONU, precum și să promoveze o mai mare transparență, inclusiv divulgarea sistematică a profiturilor realizate și a impozitelor plătite și un sistem de raportare specifică pentru fiecare țară în parte care să permită țărilor în curs de dezvoltare să își păstreze resursele proprii pentru propria dezvoltare;

10.

invită BEI să își revizuiască politica privind centrele financiare offshore pe baza unor criterii mai stricte decât cele din lista Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCDE) privind definirea jurisdicțiilor interzise și monitorizate, precum și să asigure implementarea sa și să prezinte rapoarte anuale privind progresele înregistrate;

11.

invită toate statele membre și comunitatea internațională să ia măsuri pentru a reduce costurile transferurilor de fonduri din exterior;

12.

invită toate statele membre să sprijine inițiativele ONU și să ia măsuri pentru a crește responsabilitatea creditorilor și debitorilor în contextul tranzacțiilor datoriilor publice;

13.

invită toate statele membre și comunitatea internațională să își reînnoiască eforturile pentru a ușura povara datoriei LDC care au obținut rezultate bune în ceea ce privește asumarea răspunderii, transparența și buna guvernare;

14.

face apel la UE să ofere o finanțare semnificativă pentru a sprijini țările sărace în lupta împotriva schimbărilor climatice și a crizei economice; insistă ca aceste fonduri să vină într-adevăr în completarea angajamentelor existente privind ajutorul;

15.

invită toate statele membre să se angajeze să aloce mult mai multe resurse în favoarea cooperării pentru dezvoltare și a ajutorului de urgență în cadrul viitoarei perspective financiare, precum și în cadrul Fondului european de dezvoltare;

16.

invită Comisia Europeană să utilizeze instrumentele existente de cooperare cu țările în curs de dezvoltare, inclusiv planurile de acțiune PEV, parteneriatul estic, SGP și SGP+ pentru definirea și aplicarea unor măsuri concrete care să faciliteze îndeplinirea ODM;

17.

face apel la toate statele membre să crească în mod semnificativ volumul ajutorului oferit sub formă de sprijin bugetar, în special prin intermediul contractelor ODM, insistând, în același timp, să se respecte democrația, drepturile omului, guvernanța și alte criterii esențiale, precum și să existe o mai bună monitorizare și un audit mai eficace;

18.

invită toate statele membre să se asigure că UE face apel în continuare la întreaga gamă de instrumente financiare existente la nivel mondial și național, în plus față de sprijinul bugetar, inclusiv Fondul mondial pentru combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei și a malariei, precum și la alte organizații și mecanisme relevante, în special organizații ale societății civile și comunități;

19.

invită toate statele membre să continue să îmbunătățească coordonarea donatorilor prin deblocarea tuturor ajutoarelor, în conformitate cu declarațiile de la Paris și de la Accra, reducând astfel fragmentarea bugetelor destinate ajutorului, ceea ce este imperativ pentru obținerea coerenței și a alocării ajutorului, recunoscând, în același timp, faptul că mai multe state membre pot să ofere expertiză în diferite zone geografice și sectoare de dezvoltare;

20.

solicită Comisiei Europene și statelor membre să se asigure că responsabilitatea principală pentru planificarea fondurilor destinate dezvoltării și stabilirea priorităților rămâne sub mandatul Comisarului pentru dezvoltare în noua formulă instituțională a UE;

21.

invită UE să ia măsuri concrete împotriva sărăciei prin adoptarea unei politici coerente care include domeniul comerțului și cel al cooperării pentru dezvoltare, precum și politicile sale comune în domeniul agricol și al pescuitului, pentru a evita consecințele negative directe sau indirecte asupra economiilor țărilor în curs de dezvoltare;

22.

invită UE să susțină principiul securității alimentare în țările în curs de dezvoltare și să îndemne toți actorii în cadrul negocierilor OMC actuale să respecte acest principiu;

23.

consideră că realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesită măsuri care să înlesnească accesul la terenuri, la apă și la resursele biodiversității, precum și măsuri de promovare a unei politici de sprijinire la nivel local a exploatațiilor agricole durabile de mici dimensiuni;

24.

face apel la UE să își adapteze acordurile privind pescuitul pentru a ține seama de angajamentele pentru dezvoltare, astfel încât aceste acorduri să aibă pe deplin în vedere impactul economic și social asupra comunităților locale, în special prin intermediul sprijinului sectorial pe termen lung acordat de UE și printr-un mecanism prin care armatorii să suporte o parte echitabilă din costurile de acces ale flotei comunitare;

25.

face apel la UE să nu facă presiuni asupra țărilor sărace prin politica sa comercială pentru a deschide noi sectoare vulnerabile ale pieței, atât timp cât nivelul de dezvoltare al acestor țări nu le permite să concureze în condiții echitabile pe piața mondială, crescând, în același timp, concentrarea politicii UE de ajutor pentru comerț asupra reducerii sărăciei;

26.

solicită UE să depună eforturi pentru a se ajunge la o încheiere oportună și axată pe dezvoltare a negocierilor din cadrul Rundei Doha a OMC;

27.

solicită ca evaluarea riscurilor legate de schimbările climatice să fie inclusă în mod sistematic în toate aspectele care vizează politica de programare și de decizie, inclusiv comerțul, agricultura și securitatea alimentară; solicită ca rezultatul acestei evaluări să fie folosit pentru a formula orientări clare pentru politica de cooperare pentru dezvoltare durabilă;

28.

subliniază că este necesar un răspuns global și eficient la problema schimbărilor climatice, care reprezintă o amenințare la adresa ODM în cazul nesoluționării acesteia, prin care țările industrializate să își asume responsabilitatea și să preia inițiativa pentru combaterea gazelor cu efect de seră;

29.

invită UE și statele membre, care sunt parte la Protocolul privind evaluarea strategică de mediu la Convenția de la Espoo, să respecte pe deplin dispozițiile protocolului atunci când oferă asistență pentru dezvoltarea de programe și proiecte publice în țările în curs de dezvoltare;

30.

este convins că forța motrice pentru creșterea economică poate fi comerțul, chiar dacă comerțul nu poate soluționa fără asistență problemele de dezvoltare; consideră că progresul lent al negocierilor privind Runda de la Doha împiedică contribuția sistemului de comerț internațional la ODM; subliniază că o încheiere pozitivă a Rundei de la Doha ar putea contribui la furnizarea unui pachet de stimulente economice la nivel global; ia act de studiile realizate de UNCTAD și de alte instituții care indică faptul că liberalizarea extensivă a comerțului în țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) a avut arareori efecte de reducere durabilă și semnificativă a sărăciei și a contribuit la un declin al raportului de schimb comercial în cazul țărilor în curs de dezvoltare, în special al țărilor africane;

31.

subliniază importanța eforturilor de facilitare a integrării țărilor în curs de dezvoltare în economia mondială; reiterează că deschiderea comercială și sprijinul acordat capacității de ofertare sunt elemente importante pentru orice strategie coerentă de dezvoltare și că inițiativele de asistență tehnică în domeniul comercial reprezintă un instrument suplimentar de eradicare a sărăciei și a subdezvoltării;

32.

reamintește că ameliorarea capacității comerciale a țărilor în curs de dezvoltare și a celor slab dezvoltate le-ar putea ajuta în a-și dezvolta capacitățile legate de comerț și infrastructura necesară pentru a pune în aplicare și a beneficia de acordurile OMC, de a-și extinde comerțul, de a profita de avantajele actualelor și noilor posibilități comerciale, de a pune în aplicare noi acorduri și de a se adapta la un mediu comercial extern în schimbare;

33.

salută inițiativele în curs în domeniul comerțului cu țările în curs de dezvoltare la nivelul UE și al OMC, îndeosebi inițiativa „Totul în afară de arme” (EBA), SGP și SGP+, precum și principiul asimetriei și perioadele tranzitorii negociate în toate acordurile europene de parteneriat în vigoare și solicită Comisiei să consolideze această strategie politică; subliniază că SGP oferă mai multă stabilitate, predictibilitate și oportunități comerciale pentru utilizatori; observă că se acordă preferințe suplimentare (prin intermediul regimului SGP) acelor țări care au ratificat și implementat efectiv convenții internaționale importante cu privire la dezvoltare durabilă, drepturi sociale și bună guvernanță;

34.

invită Comisia să consolideze aspectele legate de dezvoltare în negocierile în curs la nivel de OMC și în cele privind acordurile bilaterale de liber-schimb;

35.

reamintește că strategia privind ajutorul pentru comerț este menită să sprijine țările sărace și vulnerabile să își dezvolte infrastructura economică de bază și instrumentele de care au nevoie pentru a transforma comerțul în motor de creștere economică și de dezvoltare; salută declarațiile Comisiei conform cărora UE a atins deja obiectivul alocării a 2 miliarde EUR în favoarea asistenței în domeniul comerțului (TRA ) până în 2010, dat fiind că sprijinul total pentru TRA din partea UE și a statelor sale membre s-a ridicat la 2,15 miliarde EUR în 2008 (1,14 miliarde EUR furnizate de statele membre și 1,01 miliarde EUR de UE) și ia act de faptul că s-au obținut rezultate importante în ceea ce privește programul extins privind ajutorul pentru comerț - incluzând transporturile și energia, sectoarele productive și ajustările aferente comerțului; invită totuși Comisia să prezinte informații detaliate (inclusiv cifre) cu privire la liniile bugetare utilizate pentru finanțarea asistenței legate de comerț și a ajutorului pentru comerț;

36.

îndeamnă Comisia și statele membre să acorde mai multă atenție și să sprijine țările cel mai puțin dezvoltate pentru a crește nivelul total de finanțare a ajutorului pentru comerț, care nu a crescut semnificativ în ultima vreme; consideră că, întrucât integrarea regională devine din ce în ce mai importantă în cadrul programului UE privind ajutorul pentru comerț, ar trebui accelerate eforturile de completare a pachetelor regionale de ajutor pentru comerț destinate țărilor ACP; consideră că eficiența ajutorului poate fi încă ameliorată prin analize comune mai bune, prin strategii comune de reacție și prin adoptarea în comun de măsuri privind ajutorul pentru comerț;

37.

consideră că dimensiunea sud-sud devine o componentă a comerțului internațional care cunoaște o dezvoltare rapidă și care ar putea deveni esențială pentru a asigura dezvoltarea celor mai sărace țări, motiv pentru care trebuie încurajată și susținută;

38.

invită UE să păstreze o abordare integrată și cuprinzătoare a ODM, recunoscând că toate obiectivele și țintele individuale sunt interdependente și stabilind cerințe minime pentru eradicarea sărăciei;

39.

invită toate statele membre și Comisia să aloce cel puțin 20 % din finanțarea destinată dezvoltării pentru asistența sanitară de bază și educație, să crească contribuțiile la Fondul mondial de luptă împotriva SIDA, tuberculozei și malariei și să mărească finanțarea pentru alte programe destinate consolidării sistemelor de sănătate, precum și să acorde prioritate sănătății materne și eforturilor pentru combaterea mortalității infantile;

40.

face apel la țările în curs de dezvoltare să aloce cel puțin 15 % din bugetele naționale pentru sănătate și să-și consolideze sistemele de sănătate;

41.

face apel la UE și la țările în curs de dezvoltare să promoveze accesul gratuit la serviciile de sănătate și educație;

42.

solicită statelor membre și Comisiei să pună capăt reducerii îngrijorătoare a finanțării în domeniul sănătății și drepturilor sexuale și reproductive în țările în curs de dezvoltare și să sprijine politicile privind planificarea familială voluntară, avortul în condiții de siguranță, tratamentul infecțiilor cu transmitere sexuală și aprovizionarea cu produse destinate sănătății reproductive, precum medicamente vitale și contraceptive, inclusiv prezervative;

43.

solicită Comisiei, statelor membre și țărilor în curs de dezvoltare să abordeze ODM 5 (privind îmbunătățirea sănătății materne), ODM 4 (privind mortalitatea infantilă) și ODM 6 (privind HIV/SIDA, malaria și tuberculoza) într-un mod coerent și dintr-o perspectivă globală, împreună cu ODM 3 (privind egalitatea de gen și autonomizarea femeilor);

44.

solicită ca documentele strategice naționale și regionale să sublinieze nevoia unei legislații pentru combaterea violenței și discriminării împotriva femeilor, să încurajeze participarea femeilor în procesul decizional și să evidențieze nevoia unor politici care să ia în considerare dimensiunea de gen;

45.

reafirmă că UE ar trebui să sprijine țările în curs de dezvoltare care utilizează așa-zisele flexibilități înscrise în Acordul TRIPS, în scopul de a putea furniza medicamente la prețuri accesibile în cadrul programelor lor interne de sănătate publică; subliniază că acele acorduri care garantează accesul la medicamente generice nu trebuie să fie subminate de acorduri de liber-schimb;

46.

invită UE să canalizeze cel puțin jumătate din ajutorul acordat țărilor celor mai puțin dezvoltate și să identifice grupurile cu situația cea mai dificilă din aceste țări, în special în ceea ce privește situația femeilor, a copiilor și a persoanelor cu handicap, precum și să integreze într-un mod mai eficient interesele grupurilor vulnerabile în strategiile sale privind dezvoltarea;

47.

sprijină, în acest context, propunerea Comisiei de a realoca fonduri țărilor care înregistrează cele mai mari întârzieri în cadrul revizuirii intermediare din 2010 a programelor ACP;

48.

invită UE și țările în curs de dezvoltare să acorde o atenție deosebită drepturilor minorităților și insistă ca UE să integreze drepturi ale omului și clauze de nediscriminare care nu sunt negociabile în acordurile sale internaționale în ceea ce privește, printre altele, discriminarea bazată pe gen, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă, orientare sexuală și discriminarea persoanelor cu HIV/SIDA;

49.

invită UE și partenerii guvernamentali să crească investițiile în agricultură și în securitatea alimentară până la un nivel care să garanteze eliminarea foametei în cazul tuturor, având în vedere în special nevoile urgente, exploatațiile agricole la scară redusă și programele de protecție socială;

50.

solicită Comisiei să promoveze proprietatea funciară ca instrument de reducere a sărăciei și de garantare a securității alimentare prin consolidarea drepturilor de proprietate și facilitarea accesului la credit pentru agricultori, întreprinderile mici și comunitățile locale;

51.

își exprimă profunda preocupare în legătură cu actualele achiziții de terenuri arabile (îndeosebi în Africa) de către investitori străini care beneficiază de sprijin guvernamental, achiziții ce pot submina securitatea alimentară locală și pot avea consecințe serioase și ample în țările în curs de dezvoltare; îndeamnă ONU și UE să abordeze consecințele negative ale achizițiilor de terenuri agricole (inclusiv exproprierea micilor fermieri și utilizarea nesustenabilă a terenurilor și a resurselor de apă) prin recunoașterea dreptului populației de a deține controlul asupra terenurilor agricole și asupra altor resurse naturale vitale;

52.

invită statele membre și Comisia să își intensifice eforturile pentru combaterea muncii copiilor prin sprijinirea unor programe specifice și prin orientări pentru politicile de dezvoltare și comerțul internațional;

53.

solicită UE și guvernelor țărilor în curs de dezvoltare să sprijine ferm Pactul mondial pentru muncă al OIM și să aplice în mod eficient toate aspectele incluse pe Agenda privind o muncă decentă;

54.

solicită Comisiei să monitorizeze protecția socială a lucrătorilor, dialogul social și normele de bază din domeniul muncii în țările în curs de dezvoltare și, după caz, să ofere stimulente și să aplice sancțiuni prin acordurile comerciale și prin intermediul tuturor celorlalte instrumente disponibile;

55.

face apel la Banca Mondială și la FMI să aloce o proporție mai echitabilă de drepturi de vot țărilor slab reprezentate, garantând faptul că creditorii și debitorii beneficiază de un număr egal de voturi pe termen scurt, iar creditarea nu subminează principiile proprietății, astfel cum au fost s-a convenit la Paris și Accra;

56.

invită FMI să sporească accesul țărilor cu venituri mici la facilitățile sale preferențiale și să crească alocările de drepturi speciale de tragere în favoarea țărilor cu venituri mici în funcție de nevoile acestora;

57.

intenționează, în cadrul procesului de codecizie privind viitoarea revizuire a mandatului extern al Băncii Europene de Investiții, să se asigure că aceasta își îndeplinește obligațiile privind dezvoltarea și își orientează mai mult resursele spre nevoile țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv prin instrumente de creditare pentru țările sărace eficiente pentru ambele părți;

58.

invită toate statele membre și comunitatea internațională să se asigure că ONU rămâne un forum adecvat pentru abordarea chestiunilor legate de guvernanța globală și de sărăcie;

59.

invită UE și autoritățile UA să investească o voință politică reînnoită în cadrul parteneriatului strategic Africa-UE și să aloce resursele specifice care să permită acestuia să-și atingă potențialul deplin;

60.

invită UE și comunitatea internațională să promoveze și să sprijine democrația, pacea, statul de drept și o administrație lipsită de corupție în țările în curs de dezvoltare;

61.

solicită UE și comunității internaționale să depună eforturi excepționale în vederea sprijinirii administrației statului în țările în curs de dezvoltare cu scopul specific de combatere a corupției și de creare a unui mediu administrativ transparent, imparțial și echitabil, recunoscând, în același timp, rolul esențial pe care îl joacă actorii nestatali și societatea civilă;

62.

invită toate țările în curs de dezvoltare să semneze cât mai rapid Convenția ONU privind lupta împotriva corupției, să ia măsuri concrete pentru a pune în aplicare în mod eficient prevederile acesteia și să creeze mecanisme de monitorizare a progreselor înregistrate;

63.

recunoaște că este necesar ca țările în curs de dezvoltare să își îmbunătățească standardele internaționale de contabilitate pentru a preveni evitarea plății impozitelor și practicile de evaziune fiscală, realizând astfel o mai bună guvernanță fiscală la nivel global;

64.

solicită țărilor în curs de dezvoltare să implice parlamentele, autoritățile locale, societatea civilă, precum și alți actori nestatali în toate etapele elaborării și implementării politicilor;

65.

invită țările în curs de dezvoltare, în special cele care beneficiază cel mai mult de asistența UE, să consolideze buna guvernanță în toate sectoarele vieții publice și în special în ceea ce privește gestionarea asistenței primite și îndeamnă Comisia să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare transparentă și eficientă a asistenței;

66.

recunoaște că există o legătură vitală între securitate și dezvoltare și constată cu îngrijorare că nu s-au înregistrat progrese în direcția soluționării pe cale pașnică a conflictelor înghețate din vecinătatea UE și dincolo de granițele acesteia, îndemnând UE să reia eforturile în acest domeniu;

67.

invită UE să se implice într-un dialog ambițios și constructiv cu toți donatorii tradiționali și emergenți pentru a asigura atingerea ODM, precum și faptul că reducerea sărăciei rămâne o prioritate pe agenda mondială;

68.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

12.8.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 236/57

A.

întrucât, ținând seama de gravitatea persistentă a crizei financiare, economice și sociale, așteptările în ceea ce privește noua strategie EU 2020 ce urmează a fi aprobată de către Consiliul European în iunie 2020 sunt foarte mari;

B.

întrucât multe state membre se confruntă în continuare cu creșterea șomajului, care ar putea afecta în final până la 28 de milioane de persoane din UE în absența unei reacții politice adecvate pe termen mediu, ceea ce ar genera imense dificultăți sociale și umane; întrucât criza a distrus milioane de locuri de muncă și a agravat insecuritatea locurilor de muncă;

C.

întrucât un model mai sustenabil de producție, distribuție și consum este o cerință fundamentală în contextul schimbărilor climatice, scăderii biodiversității și epuizării resurselor naturale;

D.

întrucât Comunicarea Comisiei și declarațiile Consiliului privind unele aspecte ale conținutului strategiei UE 2020, cum ar fi obiectivele principale, propunerile majore, obstacolele și indicatorii, au avut un caracter foarte general, fiind astfel imperios necesară prezentarea unor planuri mai detaliate de către Comisie, în care să clarifice modul în care aceste inițiative pot fi implementate cu succes, precum și comunicarea lor către Parlament;

E.

întrucât, pentru a obține rezultate, sarcinile și responsabilitățile UE trebuie repartizate într-un mod bine orchestrat între nivelul de guvernanță european, cel național, regional și cel local, toate nivelurile trebuind să reflecte o înaltă calitate și responsabilitate, și toți vectorii importanți ai schimbării - lumea afacerilor și universitățile acționând în parteneriat cu autoritățile locale și regionale și cu societatea civilă - ar trebui să aibă un rol important în noul mecanism de remediere;

F.

întrucât este important să se țină seama de criza demografică și consecințele sale, noile generații netrebuind sacrificate pentru a conserva beneficiile obținute de generațiile anterioare,

1.

își exprimă dezamăgirea cu privire la principalele elemente ale strategiei UE 2020 convenite de Consiliul European la 26 martie 2010; solicită insistent Consiliului European să asimileze învățămintele actualei crize și să definească o strategie cu adevărat de perspectivă, ambițioasă și coerentă;

2.

solicită ca strategia UE 2020 să se bazeze pe o concepție politică cuprinzătoare asupra viitorului UE, care să constituie o Uniune competitivă, socială și sustenabilă, având drept centru al elaborării politicilor oamenii și protecția mediului;

3.

consideră că statele membre ar trebui să-și crească performanța economică prin introducerea unor reforme structurale care să optimizeze cheltuielile publice, să diminueze birocrația, să confere mai multă putere cetățenilor, să încurajeze antreprenoriatul și inovarea, să modifice legislația pentru a fi mai favorabilă IMM-urilor și să ofere oamenilor posibilitatea de a-și maximiza potențialul;

4.

recunoaște că, pentru a împiedica reacții la criza euro care ar putea determina o lungă perioadă de stagnare economică, Uniunea ar trebui totodată să implementeze o strategie care să accelereze creșterea economică sustenabilă, concomitent cu reforme vizând refacerea și creșterea competitivității;

5.

regretă faptul că concluziile Consiliului European nu iau în considerare necesitatea de a reflecta întrutotul instabilitatea actualului proces de refacere în noua strategie pentru 2020, elaborând o agendă politică coerentă și integrând o politică macroeconomică cuprinzătoare în această strategie, pentru a se asigura că nu va fi subminată de o consolidare bugetară necesară;

6.

regretă că Parlamentul, ca instituție ce reprezintă cetățenii europeni, nu este consultat cu privire la indicatorii care formează baza programelor naționale de reformă din strategia UE 2020; solicită insistent Consiliului să adopte elementele cheie ale strategiei UE 2020 la reuniunea sa din luna iunie, dar insistă că acesta nu ar trebui să adopte deciziile finale cu privire la instrumentele, obiectivele și indicatorii esențiali ai strategiei UE 2020 înainte de a fi consultat în mod adecvat și cât mai curând Parlamentul; din aceeași perspectivă, consideră că parlamentele naționale, regiunile, municipalitățile, partenerii sociali și ONG-urile ar trebui să fie implicate activ în definirea și aplicarea strategiei;

7.

ia act de cele cinci obiective principale convenite de Consiliul European cu privire la rata șomajului, condițiile de cercetare și dezvoltare, emisiile de gaze cu efect de seră, nivelul de educație și incluziunea socială; subliniază faptul că aceste obiective principale ar trebui formulate în cadrul unei strategii consecvente și coerente de dezvoltare durabilă, care să combine obiectivele din cadrul politicilor economice, sociale și de mediu;

8.

subliniază că piața unică constituie unul dintre principalele mecanisme care antrenează creșterea europeană și care se cere, încă, finalizat pe deplin; subliniază, de asemenea, că persistența anumitor obstacole împotriva liberei circulații a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor cere eforturi suplimentare din partea tuturor instituțiilor europene, în vederea creării unei piețe unice mai echitabile, mai competitive și mai eficiente;

9.

subliniază că este important să se mențină liberul schimb și acces la piețele globale în centrul elaborării politicilor și să se evite orice tendință de protecționism, astfel încât antreprenorii și companiile să poată funcționa într-o piață liberă și globală;

10.

subliniază că este nevoie de inițiative mai curajoase în vederea realizării pieței unice și a acceptării acesteia pe scară mai largă de către cetățeni; salută, de aceea, raportul elaborat de Mario Monti, care, la fel ca și rezoluția Parlamentului din 20 mai 2010 (2), conține propuneri interesante pentru edificarea consensului și realizarea unei piețe unice mai puternice;

11.

consideră că, pentru a crea o adevărată piață internă, Comisia trebui să elaboreze un set clar de priorități de politică prin adoptarea unui „act privind piața unică”, care să acopere atât inițiativele legislative, cât și pe ele nelegislative, vizând crearea unei economii sociale de piață extrem de competitive;

12.

subliniază faptul că UE ar trebi să stimuleze și să încurajeze IMM-urile și antreprenoriatul, care sunt esențiale pentru conservarea și crearea locurilor de muncă, să reducă formalitățile administrative și reglementare și să simplifice normele, astfel încât IMM-urile să se poată dezvolta mai rapid, comercializându-și produsele/serviciile la cei 500 de milioane de consumatori care alcătuiesc piața unică a UE, și atrage atenția asupra faptului că UE trebuie să reducă în continuare birocrația; de asemenea, subliniază importanța aplicării pe deplin a legii întreprinderilor mici, prin eforturi politice la toate nivelurile;

13.

subliniază faptul că IMM-urile constituie coloana vertebrală a economiei sociale de piață, sunt creatoare de locuri de muncă și reprezintă actori esențiali în revigorarea unei creșteri economice sustenabile, și că ar trebui acordată prioritate continuării eforturilor în direcția reformei, care să cuprindă elaborarea unei legislații favorabile IMM-urilor, crearea unui mediu încurajator pentru noile mici afaceri, stimularea antreprenoriatului și îmbunătățirea accesului la finanțare; opinează, de asemenea, că strategia UE 2020 trebuie să includă ținte și inițiative de natură să încurajeze majorarea capitalului propriu și a capitalului de risc mediu al întreprinderilor;

14.

subliniază că microîntreprinderile pot contribui adesea la combaterea șomajului, iar crearea unei afaceri este de multe ori o modalitate de a reuși în pofida inerției sociale, că o primă condiție, necesară, pentru dezvoltarea IMM-urilor este ca acestea să aibă posibilitatea de a obține finanțarea necesară pentru activitățile lor, și că menținerea mecanismelor de garanții pentru IMM-uri, piețe secundare dinamice și un sector bancar care să promoveze activitatea economică în Europa sunt condiții absolute pentru dezvoltarea IMM-urilor;

15.

reafirmă că o calitate ridicată a locurilor de muncă trebuie să reprezinte o prioritate centrală a strategiei 2020 și că acordarea unei importanțe mai mari funcționării adecvate a piețelor muncii, precum și condițiilor sociale, este vitală pentru îmbunătățirea performanțelor de ocupare a forței de muncă; solicită, de aceea, o nouă agendă care să promoveze munca decentă, să asigure drepturile lucrătorilor din întreaga Europă și să îmbunătățească condițiile de muncă;

16.

consideră că noua strategie trebuie să pună mai mult accentul pe munca decentă, incluzând lupta împotriva muncii nedeclarate, și pe asigurarea accesului la piața muncii pentru persoanele care sunt momentan excluse din aceasta;

17.

consideră că noua strategie ar trebui să încurajeze acele piețe ale muncii care îmbunătățesc stimulentele și condițiile pentru lucrători, intensificând, în același timp, stimulentele pentru ca angajatorii să recruteze și să rețină personalul;

18.

solicită Comisiei și statelor membre să-și propună un obiectiv general de 3 % din PIB alocat cercetării și dezvoltării; solicită statelor membre să utilizeze mai bine potențialul sinergiei dintre finanțările politicii de coeziune și finanțările pentru cercetare și dezvoltare și să se asigure că aceste instrumente se concretizează în inovații care aduc beneficii reale societății;

19.

subliniază faptul că proiectele majore de C&D, investițiile-cheie în infrastructura energetică, noile competențe ale UE în domeniul politicii spațiale și politica europeană privind inovarea necesită un sprijin financiar credibil și sustenabil din partea UE dacă se dorește atingerea obiectivelor-cheie ale UE pentru 2020;

20.

subliniază faptul că Europa trebuie să-și crească în continuare potențialul în termeni de lucrători calificați, știință, cercetare și tehnologie, mărindu-și astfel și capacitatea de a inova - aspecte cheie ale competitivității - și că triunghiul cunoașterii trebuie să rămână în centrul strategiei UE 2020;

21.

consideră că, pentru a crește eficiența cercetării europene, este esențial ca structurile existent să fie mai bine raționalizate și să se creeze, atât în sectorul public, cât și în cel privat, un climat de investiții favorabil inovării; solicită Comisiei să prezinte măsuri practice de a ameliora accesul la finanțare și în special disponibilitatea capitalului de risc;

22.

regretă faptul că obiectivele de bază ale Consiliului European privind emisiile de gaze cu efect de seră, energiile regenerabile și eficiența energetică sunt lipsite de ambiție și, în acest sens, nu vizează să confere UE un rol de lider într-o lume care se confruntă cu schimbările climatice și epuizarea gravă a resurselor naturale și în care ecosistemele mondiale sunt pe punctul de a se prăbuși; solicită, de aceea, adoptarea imediată și concomitentă a următoarelor obiective obligatorii pentru UE:

23.

ia act de obiectivele de bază privind îmbunătățirea educației; deplânge absența unor obiective numerice și îndeamnă Consiliul European să stabilească obiectivul unei rate de frecventare a învățământului secundar de 100 %, precum și obiective calitative și indicatori clari pentru învățământul primar și secundar;

24.

solicită statelor membre să adopte obiectivele ambițioase stabilite în comunicarea Comisiei privind UE 2020, astfel încât, până în 2020, rata abandonului școlar să scadă sub 10 % din copii din fiecare tranșă de vârstă și cel puțin 40 % din populație să fie absolventă de învățământ superior;

25.

subliniază necesitatea unor politici solide de formare continuă, care să multiplice oportunitățile de formare și să fie disponibile pe tot parcursul vieții profesionale; subliniază că vor fi necesare menținerea unui număr important de persoane active pe piața muncii și consolidarea incluziunii sociale;

26.

insistă ca strategia UE 2020 să includă un obiectiv de reducere a sărăciei în UE la jumătate și subliniază că majoritatea europenilor care trăiesc actualmente în sărăcie, sau riscă să ajungă acolo, sunt femei, în special femei în vârstă, femei migrante, mame singure și femei singure care au în îngrijire persoane dependente;

27.

salută propunerile Consiliului European referitoare la incluziunea socială, în mod special și prioritar prin reducerea sărăciei, și subliniază necesitatea unor obiective și inițiative clare; consideră că acest obiectiv este unul dintre principalele obiective ale strategiei UE 2020; solicită o strategie ambițioasă pe termen lung împotriva sărăciei, cu obiective radicale de reducere a sărăciei, de incluziune socială - inclusiv pentru femei, copii și persoane în vârstă - și de combatere a sărăciei în rândul oamenilor care muncesc; subliniază necesitatea unui obiectiv de reducere a numărului de gospodării în care toți membrii sunt în afara câmpului muncii;

28.

regretă faptul că obiectivele principale trasate de Consiliul European nu includ și egalitatea de gen; solicită un program privind egalitatea de gen care să elimine actualele diferențe de salarizare dintre bărbați și femei, să asigure participarea deplină a femeilor la piața muncii, promovând totodată oportunitățile profesionale ale femeilor; subliniază necesitatea unor condiții mai bune care să permită reconcilierea a vieții profesionale cu viața de familie;

29.

consideră că punerea în aplicare cu succes a noii inițiative emblematice „O Uniune a inovării” este un element vital pentru stimularea economiei bazate pe cunoaștere; solicită Comisiei să majoreze pachetul financiar total rezervat cercetării și inovării în cadrul bugetului comunitar;

30.

subliniază importanța pe care o au simplificarea finanțării cercetării și dezvoltării, precum și reducerea birocrației, pentru ca un mediu de afaceri centrat pe cunoaștere să-și poată maximiza eficacitatea și să fie încurajate noi oportunități de angajare;

31.

îndeamnă Comisia să îmbunătățească condițiile de inovare, de exemplu prin introducerea unui brevet unic la nivelul Uniunii Europene; susține că programe bine-intenționate care vizează stimularea competitivității și crearea unei economii sustenabile nu funcționează corespunzător, și consideră că IMM-urile, universitățile și companiile ar trebui încurajate să participe la programele europene;

32.

consideră că ar trebui stabilite obiective explicite pentru instrumente de finanțare compatibile cu IMM-urile, pentru a garanta interoperabilitatea și accesibilitatea mediului digital, precum și că acestea ar trebui să includă promovarea unor standarde UE pentru eco-inovații;