21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/1

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de lansare a unei noi strategii pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, pe baza unei coordonări consolidate a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind Orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii Europene (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010, a adoptat o decizie privind Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă naționale.

(3)

La 7 decembrie 2010, Consiliul a adoptat Decizia de punere în aplicare 2011/77/UE privind acordarea de asistență financiară din partea Uniunii pentru Irlanda (3) pe o perioadă de trei ani, în temeiul dispozițiilor tratatului și ale Regulamentului (UE) nr. 407/2010 din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară (4). Memorandumul de înțelegere însoțitor, semnat la 16 decembrie 2010, și prima actualizare a acestuia prevăd condițiile de politică economică pe baza cărora se acordă asistența financiară. Decizia de punere în aplicare 2011/77/UE a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare 2011/326/UE (5). Prima actualizare a Memorandumului de înțelegere a fost semnată la 18 mai 2011.

(4)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima analiză anuală a creșterii, marcând începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și al primului semestru european de coordonare ex ante și integrată a politicilor, care se bazează pe Strategia Europa 2020.

(5)

La 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile privind consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a analizei anuale a creșterii efectuată de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii unor bugete solide și a sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin reforme ale pieței forței de muncă și depunerii de noi eforturi în vederea consolidării creșterii. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete pe care să le includă în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(6)

La 25 martie 2011, Consiliul European a invitat totodată statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a putea fi incluse în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele lor naționale de reformă.

(7)

La 29 aprilie 2011, Irlanda a prezentat actualizarea pentru 2011 a programului său de stabilitate, care vizează perioada 2011-2015, și programul său național de reformă pentru 2011. Pentru a se ține seama de legăturile dintre ele, aceste programe au fost evaluate în același timp.

(8)

Criza a determinat o corectare majoră a dezechilibrelor importante care au fost generate în anii de boom economic precedenți. În perioada 2007-2010, PIB-ul real a scăzut cu 12 % și rata ocupării forței de muncă a scăzut cu aproximativ 13 %, rata șomajului crescând de la 4,6 % în 2007 la 13,6 % în 2010. Aceasta a dus, de asemenea, la o deteriorare dramatică a finanțelor publice, deficitul public general înregistrând niveluri de două cifre în 2008 și 2009. În 2010, deficitul public a atins 32,4 % din PIB, incluzând măsuri de sprijinire a sectorului financiar în valoare de 20,5 % din PIB. Ponderea datoriei în PIB a crescut de la 25 % în 2007 la 96 % în 2010.

(9)

Punerea în aplicare a Programului de asistență financiară UE-FMI este pe drumul cel bun. Măsurile bugetare convenite au fost puse în aplicare, țintele bugetare pentru 2010 au fost atinse, iar rezultatele bugetare înregistrate în primul trimestru al anului 2011 au fost, de asemenea, în conformitate cu obiectivele programului. Se preconizează că deficitul public general pentru 2011 va rămâne inferior plafonului prevăzut în program, în pofida unei revizuiri în jos a previziunilor privind PIB-ul nominal în 2011. S-au realizat progrese importante în ceea ce privește reformarea sistemului bancar și s-au adoptat măsuri în vederea atingerii obiectivelor în materie de reformă structurală.

(10)

Pe baza evaluării, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, a Programului de stabilitate actualizat, Consiliul consideră că scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare din Programul de stabilitate este plauzibil. Strategia bugetară pe termen mediu definită în Programul de stabilitate constă în reducerea deficitului public general sub valoarea de referință de 3 % din PIB până la termenul prevăzut în Recomandarea Consiliului din 3 decembrie 2010. Programul de stabilitate vizează deficite de 10,0 % din PIB în 2011, 8,6 % în 2012, 7,2 % în 2013, 4,7 % în 2014 și 2,8 % până la sfârșitul perioadei acoperite de Programul de stabilitate, în 2015. Această evoluție este sprijinită de măsuri de consolidare reprezentând 3,8 % din PIB, puse în aplicare în cadrul bugetului pentru exercițiul financiar 2011, de măsuri generale de consolidare reprezentând 5,9 % din PIB în 2012-2014, precum și de un efort suplimentar de consolidare neprecizat, reprezentând peste 1 % din PIB în 2015. Programul de stabilitate reafirmă obiectivul pe termen mediu (OTM) pentru poziția bugetară, respectiv – 0,5 % din PIB, care nu este atins în perioada acoperită de Programul de stabilitate. Potrivit ultimei evaluări efectuate de Comisie, riscurile referitoare la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice par să fie ridicate. Pentru îmbunătățirea sustenabilității finanțelor publice, este necesar să se realizeze excedente primare suficiente pe termen mediu și să se continue reformarea sistemului irlandez de asigurări sociale.

(11)

Irlanda și-a asumat o serie de angajamente în cadrul Pacului Euro Plus, care au fost prezentate la 3 mai 2011. Printre acestea se numără măsuri care vizează promovarea competitivității, inclusiv reformarea mecanismelor de stabilire a salariilor, deschiderea anumitor servicii profesionale către concurență, consolidarea cercetării și inovării, creșterea stabilității financiare, în special prin mecanisme de soluționare a crizelor, precum și consolidarea sustenabilității finanțelor publice prin stabilirea unui cadru bugetar pe termen mediu, reformarea sistemului de pensii și majorarea vârstei de pensionare.

(12)

Comisia a evaluat Programul de stabilitate și Programul național de reformă, inclusiv angajamentele asumate în cadrul Pactului Euro Plus. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Irlanda, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a UE prin includerea unor parametri la nivelul UE în cadrul deciziilor naționale viitoare. În acest context, Comisia subliniază caracterul urgent al implementării măsurilor planificate pentru a respecta Decizia de punere în aplicare 2011/77/UE.

(13)

În lumina prezentei evaluări și ținând seama, de asemenea, de Recomandarea Consiliului din 7 decembrie 2010, emisă în temeiul articolului 126 alineatul (7) din TFUE, Consiliul a examinat actualizarea din 2011 a Programului de stabilitate al Irlandei, precum și avizul său (6). Ținând seama de concluziile Consiliului European din 25 martie 2011, Consiliul a examinat Programul național de reformă al Irlandei,

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/4

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a acceptat propunerea Comisiei de lansare a unei noi strategii pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, pe baza unei coordonări consolidate a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind Orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii Europene (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010, o decizie privind Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă naționale.

(3)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima analiză anuală a creșterii, marcând începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și al primului semestru european de coordonare ex-ante și integrată a politicilor, care se bazează pe Strategia Europa 2020.

(4)

La 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile privind consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a analizei anuale a creșterii efectuate de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii unor bugete solide și a sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin reforme ale pieței forței de muncă și depunerii de noi eforturi în vederea consolidării creșterii economice. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete pe care să le includă în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(5)

La 25 martie 2011, Consiliul European a invitat, de asemenea, statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a putea fi incluse în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele lor naționale de reformă.

(6)

La 6 mai 2011, Italia a prezentat actualizarea pentru 2011 a programului său de stabilitate care acoperă perioada 2011-2014, precum și programul său național de reformă pentru 2011. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(7)

Economia Italiei a fost afectată de deficiențe structurale cu mult înainte de actuala criză economică și financiară mondială. În perioada 2001-2007, creșterea medie a PIB-ului real a fost de aproximativ 1 %, adică abia jumătate din media înregistrată în zona euro, în special din cauza creșterii lente a productivității. Dat fiind că aceste evoluții au afectat întreaga țară, disparitățile economice pronunțate dintre regiuni nu au fost reduse. Cu toate că economia nu era caracterizată de dezechilibre interne majore în sectorul privat, aceasta a fost puternic afectată de criza mondială. O scădere pronunțată a exporturilor și, ulterior, a investițiilor a produs o contracție puternică a PIB-ului real de aproximativ 7 % între cel de al doilea trimestru al anului 2008 și cel de al doilea trimestru al anului 2009. După o scădere constantă în ultimul deceniu, datoria publică brută a crescut la 119 % până la sfârșitul anului 2010, reflectând, de asemenea, scăderea puternică a PIB-ului. Rata de ocupare a scăzut mult mai puțin datorită sprijinului acordat printr-o schemă finanțată de guvern pentru reducerea orelor de lucru, ceea ce a dus la o creștere doar moderată a ratei șomajului în perioada 2008-2009. Datorită exporturilor, economia a început să se redreseze în cea de a doua jumătate a anului 2009, deși într-un ritm lent. Situația de pe piața forței de muncă a rămas fragilă în 2010, cu o rată a șomajului care s-a stabilizat la aproximativ 8,5 % până la sfârșitul anului. Dată fiind rata foarte ridicată a datoriei publice, Italia a adoptat, în mod corespunzător, o poziție bugetară prudentă în cursul crizei, abținându-se de la măsuri importante de stimulare fiscală și menținând, astfel, deficitul public sub media zonei euro în perioada 2009-2010.

(8)

Pe baza evaluării, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, a Programului de stabilitate actualizat, Consiliul consideră că scenariul macroeconomic pe care se bazează programul este plauzibil. Programul preconizează un nivel al deficitului public general sub valoarea de referință de 3 % din PIB până în 2012, obținut printr-o limitare suplimentară a cheltuielilor și prin venituri suplimentare provenite din îmbunătățirea respectării normelor fiscale. După corectarea deficitului excesiv, programul urmărește realizarea obiectivului pe termen mediu (OTM) de a avea o poziție bugetară echilibrată din punct de vedere structural până la sfârșitul perioadei acoperite de program (2014), sprijinită de un angajament de a limita și mai mult cheltuielile primare. Programul preconizează că rata deficitului public va ajunge la cel mai ridicat nivel în 2011, pentru ca apoi să scadă într-un ritm din ce în ce mai rapid pe măsură ce excedentul primar crește. Efortul bugetar anual mediu prevăzut pentru perioada 2010-2012 este superior nivelului de 0,5 % din PIB recomandat de Consiliu în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive (PDE), iar ritmul de ajustare preconizat după 2012 este mult mai rapid decât cel prevăzut în dispozițiile Pactului de stabilitate și de creștere. Obținerea rezultatelor menționate anterior în materie de deficit și datorie necesită o execuție bugetară strictă, fiind nevoie totodată de mai multe informații privind măsurile de consolidare planificate pentru 2013 și 2014, pentru a spori credibilitatea programului.

(9)

Dată fiind datoria publică foarte ridicată, de aproximativ 120 % din PIB în 2011, urmărirea unei consolidări durabile și credibile și adoptarea măsurilor structurale de consolidare a creșterii reprezintă priorități-cheie pentru Italia. În conformitate cu ultima evaluare a Comisiei, riscurile în ceea ce privește sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice par a fi de nivel mediu. Pentru perioada până în 2012, realizarea obiectivelor privind deficitul public general care au fost stabilite în Programul de stabilitate și, implicit, corectarea deficitului excesiv până în 2012 se bazează pe punerea în aplicare deplină a măsurilor deja adoptate. Ar fi necesare acțiuni suplimentare în cazul în care, de exemplu, veniturile provenite din îmbunătățirea respectării normelor fiscale sunt mai reduse decât cele înscrise în buget sau dacă apar dificultăți în ceea ce privește realizarea limitării planificate a cheltuielilor de capital. Pentru perioada 2013-2014, noul cadru bugetar trienal prevede ca măsurile concrete care stau la baza eforturilor de consolidare să fie adoptate până în octombrie 2011. Deși cadrul bugetar a fost consolidat în mod considerabil în ultimii ani, introducerea unor plafoane de cheltuieli obligatorii și a unor îmbunătățiri suplimentare ale monitorizării bugetare în toate subsectoarele publice este menită să stimuleze disciplina bugetară și să sporească credibilitatea strategiei bugetare pe termen mediu.

(10)

În ciuda ritmului relativ susținut de creare a locurilor de muncă în anii anteriori crizei, piața forței de muncă din Italia prezintă unele deficiențe structurale. Lucrătorii cu contracte pe durată nedeterminată beneficiază de mai multă protecție decât lucrătorii cu contracte atipice. În cazul celor dintâi, concedierea face obiectul unor reguli stricte și a unor proceduri împovărătoare. În cazul celor din urmă, ar trebui avută în vedere dinamica activității independente care ar putea ascunde relații de muncă subordonate. În ciuda unor măsuri noi ad hoc luate în timpul crizei în vederea extinderii susținerii veniturilor și a protecției în caz de șomaj, actualul sistem al ajutoarelor de șomaj rămâne fragmentat. Nivelul șomajului în rândul lucrătorilor cu vârsta sub 25 de ani a ajuns la 27,8 % în 2010, cu o distribuție inegală în țară, iar șomajul în rândul tinerilor a fost de două ori mai mare în regiunile sudice decât în cele nordice. Rolul uceniciilor și al formării profesionale ar trebui întărit și mai mult. Deși ar fi foarte util și foarte necesar, nu există în prezent un sistem unic de certificare a competențelor și de recunoaștere a standardelor de formare și de formare profesională care să fie recunoscut în toată țara, existând în schimb o multiplicare a regimurilor regionale, situație care nu facilitează mobilitatea forței de muncă și șansele de angajare pe întregul teritoriu al Italiei. Eficacitatea serviciilor de ocupare a forței de muncă ar trebui îmbunătățită, în special în regiunile cu o rată ridicată a șomajului. În sfârșit, munca nedeclarată rămâne un fenomen grav în Italia.

(11)

Alinierea evoluției salariilor la creșterea productivității este importantă, dat fiind că Italia a cunoscut pierderi constante ale competitivității de la începutul anilor '90. În acest sens, negocierile la nivelul întreprinderilor pot juca un rol semnificativ, care ar putea contribui, de asemenea, la soluționarea disparităților regionale de pe piața forței de muncă. Reforma din 2009 a cadrului de negociere a introdus, printre altele, posibilitatea introducerii unor clauze de deschidere (și anume, derogări de la salariul sectorial convenit la nivel național), însă nu a fost încă utilizată pe scară largă până acum.

(12)

Rata de ocupare a femeilor este în medie cu peste 20 de puncte procentuale mai redusă decât cea a bărbaților, cu diferențe semnificative între regiuni. În regiunile sudice, numai o treime dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani aveau un loc de muncă în 2009, atât din cauza ratelor de activitate relativ mai reduse, cât și din cauza șomajului mai ridicat. Impozitarea relativ ridicată a veniturilor salariale în Italia reduce stimulentele pentru oferta de forță de muncă, în special în cazul celei de a doua persoane care contribuie la venitul familiei, și afectează în mod negativ cererea de forță de muncă din partea întreprinderilor. Pentru a contribui la creșterea ratei de ocupare a femeilor, Programul național de reformă reamintește planul de coordonare a eforturilor la toate nivelurile administrației, adoptat în 2010, pentru a promova reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie. Guvernul a introdus recent un stimulent fiscal pentru întreprinderile care angajează lucrători defavorizați, inclusiv lucrători care își desfășoară activitatea într-un sector sau o meserie în care dezechilibrul între femei și bărbați este deosebit de pronunțat, în regiuni cu un șomaj ridicat. Programul anunță, de asemenea, o reformă a sistemului fiscal în vederea transferării treptate a sarcinii fiscale de la impozitele pe salariu la taxele pe consum, ceea ce ar putea contribui la creșterea ocupării forței de muncă.

(13)

În comparație cu standardele UE, costul desfășurării de activități economice în Italia rămâne ridicat, în special în regiunile sudice, în ciuda măsurilor recente de îmbunătățire a mediului de afaceri și de creștere a orientării către rezultate și a răspunderii administrației publice. Ar trebui eliminate într-o mai mare măsură barierele de reglementare și administrative de pe piețele de produse și servicii, în special în ceea ce privește serviciile profesionale. În 2009, a fost introdusă o lege anuală privind concurența, ca instrument legislativ de îmbunătățire a mediului concurențial și a protecției consumatorilor, însă aceasta nu a fost încă adoptată. Procedurile de lungă durată de executare a contractelor reprezintă o altă deficiență a mediului de afaceri din Italia. Posibilitățile de finanțare a creșterii întreprinderilor prin alte filiere decât cele bancare sunt încă destul de rare în Italia, comparativ cu alte țări, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). Finanțarea prin capitaluri proprii și capitalul de risc, în special, joacă în continuare numai un rol limitat, în ciuda potențialului acestora de a impulsiona creșterea dimensiunii întreprinderilor, pătrunderea pe noi piețe mondiale și îmbunătățirea guvernanței corporative.

(14)

Cheltuielile în cercetare și dezvoltare (CD) au cunoscut doar o creștere moderată în ultimii zece ani. Prin urmare, intensitatea CD rămâne relativ redusă, la un nivel de aproximativ 1,27 % din PIB, mult sub media UE (1,90 %). Acest decalaj se datorează, în special, unui nivel redus al cercetării industriale, intensitatea CD în întreprinderi fiind de 0,64 % din PIB în comparație cu o medie UE-27 de 1,23 %. Intensitatea capitalului de risc rămâne, de asemenea, foarte redusă. În planul național de reformă sunt prezentate mai multe măsuri, inclusiv scutiri de impozite limitate în timp pentru întreprinderile care investesc în proiecte de cercetare desfășurate de universități sau de entități din sectorul public. Obiectivul de 1,53 % din PIB stabilit pentru intensitatea CD se bazează pe proiecția privind creșterea medie anuală pentru perioada 2006-2008 și ia în considerare obligațiile țării în materie de stabilitate fiscală. Va face obiectul unei revizuiri în 2014.

(15)

Italia reprezintă al treilea beneficiar ca mărime al fondurilor politicii de coeziune a UE, primind aproximativ 8 % din bugetul total destinat politicii de coeziune a UE în perioada 2007-2013. La jumătatea perioadei de programare, procentul fondurilor UE mobilizate efectiv reprezintă numai 16,8 % și este mult mai redus în regiunile de convergență sudice.

(16)

Italia și-a asumat mai multe angajamente în cadrul Pactului Euro Plus. Programul național de reformă menționează câteva măsuri recent adoptate și prezintă în linii mari planuri de reforme viitoare menite să asigure sustenabilitatea finanțelor publice și stabilitatea financiară, să stimuleze competitivitatea și să crească ocuparea forței de muncă, în conformitate cu principiile Pactului Euro Plus. Un nou angajament asumat în mod special ca răspuns la acest pact constă în intenția guvernului de a modifica constituția pentru a consolida disciplina bugetară. Aceste elemente au fost evaluate și luate în considerare în cadrul recomandărilor.

(17)

Comisia a evaluat, în cazul Italiei, Programul de stabilitate și Programul național de reformă, inclusiv angajamentele asumate în ceea ce privește Pactul Euro Plus. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Italia, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a UE prin oferirea unei contribuții la nivelul UE la deciziile naționale viitoare. În această lumină, Comisia consideră că planul de consolidare al Italiei pentru perioada 2011-2014 este credibil până în 2012, însă ar trebui sprijinit de măsuri concrete pentru perioada 2013-2014, în vederea asigurării unei tendințe de scădere constantă a datoriei publice foarte ridicate. Programul național de reformă prezintă o serie de inițiative cuprinzătoare care vizează toate dimensiunile Strategiei Europa 2020, însă se consideră că sunt necesare măsuri suplimentare în vederea soluționării deficiențelor structurale de lungă durată care au fost exacerbate de criză. Pentru a spori potențialul Italiei în materie de creștere și de creare de locuri de muncă și pentru a promova reducerea decalajului regiunilor sudice, ar trebui întreprinse măsuri suplimentare în perioada 2011-2012 pentru a îmbunătăți funcționarea pieței forței de muncă, a deschide piețele de servicii și de produse la o concurență mai mare, a îmbunătăți mediul de afaceri, a consolida politica de cercetare și inovare, precum și pentru a promova o utilizare mai rapidă și mai adecvată a fondurilor de coeziune ale UE.

(18)

În lumina prezentei evaluări și ținând seama, de asemenea, de Recomandarea Consiliului din 2 iunie 2010, formulată în temeiul articolului 126 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a examinat actualizarea din 2011 a Programului de stabilitate al Italiei, iar avizul său (3) se reflectă, în special, în recomandarea formulată la punctul 1 de mai jos. Ținând seama de concluziile Consiliului European din 25 martie 2011, Consiliul a examinat Programul național de reformă al Italiei,

1.

Să pună în aplicare în 2011 și 2012 consolidarea bugetară planificată pentru a asigura corectarea deficitului excesiv, în conformitate cu recomandările Consiliului în cadrul procedurii de deficit excesiv, în vederea diminuării ratei ridicate a deficitului public. Pe baza legislației aprobate recent, să exploateze pe deplin orice evoluție economică sau bugetară mai favorabilă decât așteptările pentru a reduce mai rapid deficitul și datoria și să fie pregătită să prevină derapajele în execuția bugetară. Să sprijine obiectivele stabilite pentru perioada 2013-2014 și atingerea planificată a obiectivului pe termen mediu în 2014 cu măsuri concrete până în octombrie 2011, astfel cum se prevede în noul cadru bugetar multianual. Să consolideze în continuare cadrul prin introducerea unor plafoane obligatorii ale cheltuielilor și prin îmbunătățirea monitorizării în toate subsectoarele administrației.

2.

Să întărească măsurile de combatere a segmentării pieței forței de muncă, revizuind de asemenea aspecte specifice din legislația privind protecția forței de muncă, inclusiv regulile și procedurile în materie de concediere, și revizuind actualul sistem fragmentat al ajutoarelor de șomaj, luând în considerare obligațiile bugetare. Să intensifice eforturile de combatere a muncii nedeclarate. În plus, să ia măsuri de promovare a unei participări mai mari a femeilor pe piața forței de muncă, prin punerea la dispoziție a mai multor centre de îngrijire pe întregul teritoriu al Italiei și prin oferirea de stimulente financiare fără impact bugetar pentru încadrarea în muncă a celei de a doua persoane care contribuie la venitul familiei.

3.

Să ia măsuri suplimentare, pe baza acordului din 2009 de reformare a cadrului de negociere colectivă și în consultare cu partenerii sociali conform practicilor naționale, pentru a asigura faptul că creșterea salariilor reflectă mai bine evoluțiile productivității, precum și condițiile locale și condițiile privitoare la întreprinderi, incluzând clauze care ar putea permite ca prin negocierile de la nivelul întreprinderilor să se avanseze în această direcție.

4.

Să extindă procesul de deschidere a sectorului serviciilor către o mai mare concurență, inclusiv în domeniul serviciilor profesionale. Să adopte în 2011 legea anuală privind concurența, ținând seama de recomandările prezentate de autoritatea antitrust. Să reducă durata procedurilor de executare a contractelor. Să consolideze acțiunile de promovare a accesului IMM-urilor pe piețele de capital, prin eliminarea obstacolelor de reglementare și prin reducerea costurilor.

5.

Să amelioreze cadrul pentru investițiile sectorului privat în cercetare și inovare, prin extinderea stimulentelor fiscale actuale, prin îmbunătățirea condițiilor pentru capitalul de risc și prin sprijinirea schemelor de achiziții inovatoare.

6.

Să ia măsuri de accelerare, într-un mod eficient în raport cu costurile implicate, a cheltuielilor care favorizează creșterea, cofinanțate din fondurile politicii de coeziune, pentru a reduce disparitățile persistente dintre regiuni, prin îmbunătățirea capacității administrative și a guvernanței politice. Să respecte angajamentele asumate în cadrul național strategic de referință în ceea ce privește valoarea resurselor și calitatea cheltuielilor.

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/8

(1)

În data de 20 ianuarie 2009, Consiliul a adoptat Decizia 2009/290/CE (2), prin care se pune la dispoziția Letoniei o asistență financiară pe termen mediu, pe o perioadă de trei ani, în temeiul dispozițiilor articolului 143 din tratat. Memorandumul de înțelegere însoțitor, semnat la 28 ianuarie 2009, și completările ulterioare la acesta prevăd condițiile de politică economică pe baza cărora se acordă asistența financiară. Decizia 2009/290/CE a fost modificată la 13 iulie 2009 prin Decizia 2009/592/CE a Consiliului (3). Ultima completare adusă memorandumului de înțelegere a fost semnată în iunie 2011.

(2)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de lansare a unei noi strategii pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, pe baza unei coordonări consolidate a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(3)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind Orientările Generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii Europene (2010-2014), iar, la 21 octombrie 2010, a adoptat o decizie privind Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (4), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă naționale.

(4)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima analiză anuală a creșterii, marcând începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și al primului semestru european de coordonare ex-ante și integrată a politicilor, care se bazează pe Strategia Europa 2020.

(5)

La 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile privind consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a analizei anuale a creșterii efectuate de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii unor bugete solide și a sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin reforme ale pieței forței de muncă și depunerii de noi eforturi în vederea consolidării creșterii. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete, pe care să le includă în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(6)

La 25 martie 2011, Consiliul European a invitat, de asemenea, statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în vederea includerii lor în programele de stabilitate sau de convergență și în programele lor naționale de reformă. În Programul de convergență și în Programul național de reformă al Letoniei este inclusă o trimitere generală la Pactul Euro Plus. O scrisoare trimisă Consiliului European la 17 mai 2011 evidențiază angajamente și acțiuni specifice pentru 2011 incluse în programe care respectă obiectivele Pactului Euro Plus.

(7)

La 29 aprilie 2011, Letonia a prezentat actualizarea pe 2011 a Programului său de convergență, care vizează perioada 2011-2014, precum și Programul său național de reformă pe 2011. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(8)

Economia Letoniei a înregistrat o creștere economică mai rapidă decât economia oricărui alt stat membru în perioada 2000-2007, reflectând perspectivele de convergență, intrările de capital străin și cererea foarte mare de consum. Letonia a cunoscut totuși o supraîncălzire economică, datorată, cel puțin în parte, unei politici macroeconomice expansioniste. S-au acumulat dezechilibre importante, reflectate de valoarea deficitului de cont curent (22,3 % din PIB în 2007 și 13,1 % în 2008), economia cunoscând, prin urmare, în perioada 2008-2009, cea mai abruptă contracție economică din UE. În această perioadă, PIB-ul real s-a contractat cu 25 %, prăbușindu-se de la o valoare maximă la o valoare minimă, în contextul în care scăderea cererii interne a fost amplificată de o diminuare drastică a schimburilor comerciale mondiale. Rata de ocupare a Letoniei, care anterior era printre cele mai ridicate din UE (75,8 % în 2008), a scăzut cu peste 10 puncte procentuale, în timp ce rata șomajului (de peste 18 %) este, în prezent, printre cele mai ridicate din UE. Deficitul public general era de 9,7 % în 2009, însă, ca urmare a măsurilor de consolidare bugetară, a scăzut la 7,7 % în 2010. Aceste cifre includ și măsurile ample adoptate de Letonia pentru stabilizarea sectorului financiar și care au reprezentat 1,1 % din PIB în 2009, respectiv 2,3 % în 2010.

(9)

Pe baza evaluării Programului de convergență actualizat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare din Programul de convergență este plauzibil, cu toate că previziunile privind inflația sunt destul de pesimiste pentru 2011. Strategia bugetară pe termen mediu a Programului de convergență constă în reducerea deficitului public general sub valoarea de referință de 3 % până la termenul prevăzut în Recomandarea Consiliului din 7 iulie 2009. Având în vedere măsurile adoptate de la publicarea recomandării pentru a corecta deficitul excesiv și consolidarea suplimentară pe care o presupune Programul de convergență actualizat, efortul bugetar prevăzut pentru 2011-2012 este conform cu ajustarea necesară. Dat fiind punctul de plecare, Programul de convergență nu preconizează atingerea obiectivului pe termen mediu (OTM) înainte de sfârșitul perioadei acoperite de program, existând posibilitatea intensificării efortului bugetar prevăzut pentru atingerea acestui obiectiv după corectarea deficitului excesiv, în special în 2013. Modalitatea de consolidare bugetară preconizată în Programul de convergență este, în cea mai mare parte, bazată pe cheltuieli. Obiectivele bugetare fixate sunt expuse riscurilor unei evoluții negative, întrucât Programul de convergență nu furnizează informații complete cu privire la măsurile care stau la baza realizării obiectivelor respective. Se preconizează că respectivele măsuri vor fi indicate explicit în bugetele viitoare. Reducerea deficitului primar pe termen mediu, prevăzută în Programul de convergență, ar contribui la reducerea riscurilor pentru sustenabilitatea finanțelor publice.

(10)

Comisia a evaluat Programul de convergență și Programul național de reformă ale Letoniei. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestor programe pentru dezvoltarea de către Letonia a unei politici bugetare și socioeconomice sustenabile, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a UE prin includerea unor parametri la nivelul UE în cadrul deciziilor naționale viitoare. În acest context, Comisia subliniază caracterul urgent al implementării măsurilor planificate pentru a respecta Decizia 2009/290/CE,

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/10

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind Orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014) și, la 21 octombrie 2010, Consiliul a adoptat o decizie privind Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă naționale.

(3)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima Analiză anuală a creșterii, marcând astfel începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și al primului semestru european de coordonare ex ante și integrată a politicilor, care se înscrie în cadrul Strategiei Europa 2020.

(4)

La 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile privind consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a Analizei anuale a creșterii efectuate de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii bugetelor solide și sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin intermediul reformelor pieței forței de muncă și depunerii de noi eforturi în vederea intensificării creșterii. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete, pe care să le includă în programele de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(5)

La 25 martie 2011, Consiliul European a invitat, de asemenea, statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a putea fi incluse în programele de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(6)

La 28 aprilie 2011, Malta a prezentat Programul național de reformă 2011 și, la 29 aprilie 2011, actualizarea pentru 2011 a Programului de stabilitate, care acoperă perioada 2011-2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(7)

Sub impactul crizei economice, exporturile și investițiile au scăzut abrupt, iar PIB-ul real s-a contractat cu 3,4 % în 2009. Ocuparea forței de muncă a scăzut doar ușor, fiind susținută și de asistența guvernamentală. În urma revenirii puternice în 2010 a exporturilor și a investițiilor efectuate de întreprinderi, Malta a cunoscut o redresare accentuată a activității economice în 2010, iar șomajul a scăzut treptat. Ca urmare a datoriei publice ridicate (61,5 % din PIB în 2008), guvernul nu a introdus mari stimulente fiscale, iar deficitul public din 2009 (3,7 % din PIB) s-a menținut sub cel al zonei euro în ansamblul său. În 2010, ratele deficitului și datoriei publice au rămas, în linii mari, stabile.

(8)

Pe baza evaluării Programului de stabilitate actualizat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că scenariul macroeconomic pe care se bazează proiecțiile bugetare este ușor favorabil, în special în ultimii ani ai perioadei Programului de stabilitate. Programul de stabilitate prevede aducerea deficitului public de la 3,6 % din PIB în 2010 sub valoarea de referință din tratat în 2011. Ulterior, progresul treptat către obiectivul pe termen mediu (OTM), reprezentat de o poziție echilibrată din punct de vedere structural, urmează să fie susținut de angajamentul de a asigura o consolidare sustenabilă, bazată în mare parte pe cheltuieli. Cu toate acestea, Programul de stabilitate nu are în vedere îndeplinirea OTM în orizontul Programului de stabilitate. Rata datoriei este prevăzută să scadă de la vârful de 68 % din PIB în 2010, la 63,7 % în 2014, ca urmare a unui sold primar pozitiv, care se consolidează. Efortul mediu anual de ajustare structurală în perioada 2012-2014 calculat de Comisie respectă, în linii mari, Pactul de stabilitate și creștere. Cu toate acestea, rezultatele bugetare ar putea fi mai slabe decât cele prevăzute, din cauza posibilei depășiri a cheltuielilor, precum și a lipsei de informații cu privire la măsurile care stau la baza efortului de consolidare după 2011.

(9)

Continuarea consolidării bugetare în vederea îndeplinirii OTM constituie o provocare-cheie pentru Malta. Deși bugetul pentru 2011 a instituit măsuri de corectare a deficitului excesiv în 2011, vor fi necesare măsuri suplimentare în caz de derapaje. Un cadru bugetar multianual mai solid ar mări credibilitatea strategiei de consolidare pe termen mediu care nu se sprijină încă pe măsuri concrete. O deficiență principală o constituie caracterul neobligatoriu al obiectivelor multianuale, care implică existența unui orizont de planificare bugetară relativ scurt. Programul de stabilitate precizează că se ia în considerare introducerea unei norme privind cheltuielile.

(10)

Potrivit ultimei evaluări efectuate de Comisie, riscurile referitoare la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice par să fie ridicate, având în vedere că în Malta, impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației, inclusiv al pensiilor, depășește semnificativ media UE. În plus, participarea lucrătorilor vârstnici la piața forței de muncă este foarte scăzută, din cauza unei vârste de pensionare relativ reduse încă, a recurgerii frecvente la scheme de pensionare anticipată și a participării foarte slabe a femeilor vârstnice. Reforma pensiilor din 2006 a început să abordeze sustenabilitatea prin mărirea vârstei de pensionare, deși gradual, și abordează problema adecvării pensiilor viitoare, în special prin măsuri de indexare mai generoase și prin introducerea unei pensii naționale minime garantate. Programul național de reformă raportează cu privire la consultarea în curs referitoare la propunerile de reformă suplimentară a pensiilor înaintate de Grupul de lucru privind pensiile, care includ stabilirea unei legături explicite între vârsta de pensionare și speranța de viață și introducerea unui al doilea pilon de pensii obligatoriu și a unui al treilea pilon voluntar. Cu toate acestea, Programul național de reformă nu prezintă o strategie cuprinzătoare privind îmbătrânirea activă, care să însoțească schimbările legislative în curs și pe cele avute în vedere. Munca nedeclarată reprezintă un risc pentru sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice. Guvernul prezintă unele măsuri care abordează această problemă în cadrul Programului național de reformă, dar nu există propuneri de revizuire a sistemului de impozite și alocații, astfel încât munca să fie corect remunerată. Stimularea participării femeilor la piața forței de muncă este o altă provocare majoră pentru Malta, având în vedere că rata de ocupare a femeilor este cea mai scăzută din UE. În Programul național de reformă, guvernul a prezentat un număr considerabil de inițiative orientate către lucrătorii de sex feminin. Implementarea și impactul acestora ar trebui evaluate în 2012.

(11)

În ultimii ani, Malta a cunoscut o restructurare industrială intensivă, în care producția de tip tradițional care solicita intensiv forța de muncă a fost înlocuită cu activități noi, cu valoare adăugată ridicată. Acest fapt a condus la o neconcordanță între cererea și oferta de competențe de pe piața forței de muncă, indicând necesitatea de a asigura competențele cerute de noile sectoare, în special prin intermediul educației superioare, într-un efort de a diversifica mai mult baza economică a Maltei.

(12)

Malta are cea mai ridicată rată de abandonare timpurie a școlii din UE, situată în 2009 la 36,8 % față de media UE de 14,4 %. Țara înregistrează, de asemenea, un procentaj scăzut al populației în vârstă de 30-34 de ani cu studii superioare sau echivalente (21,1 %, față de media UE de 32,3 % în 2009). Malta și-a propus obiectivul de a reduce rata de abandonare timpurie a școlii la 29 % și de a crește procentajul persoanelor în vârstă de 30-34 de ani cu studii superioare sau echivalente la 33 % în 2020. În 2011, Malta a introdus măsuri de orientare către cariere interesante a celor care ar putea abandona timpuriu școala, prin intermediul educației și al formării profesionale sau prin oferirea unei a doua șanse în materie de oportunități de învățare.

(13)

Malta este unul dintre puținele state membre ale UE care are un mecanism de indexare a salariilor generalizat. Creșterile salariale sunt legate de un mecanism de ajustare a costului vieții (ACV) obligatoriu, care are ca efect creșteri salariale corelate cu evoluția precedentă a inflației, dar proporțional mai mari către capătul inferior al scării salariilor. Pe lângă salariul minim, această ajustare poate dăuna și mai mult competitivității sectoarelor cu utilizare intensivă a forței de muncă. Acest aspect este în mod special relevant, având în vedere recentele creșteri ale prețurilor energiei care ar putea duce la spirale salarii-prețuri.

(14)

Malta este aproape integral dependentă de importurile de petrol pentru energie, ceea ce face ca economia să fie vulnerabilă la modificările prețului petrolului. Acest fapt, alături de inadecvarea sistemului energetic al Maltei, poate pune probleme antreprenoriatului și competitivității întreprinderilor mici și mijlocii. Exploatarea potențialului de producere a energiei din surse regenerabile ar putea aduce dublul beneficiu al creșterii competitivității și al îndeplinirii obiectivelor din domeniile energiei și climei. Informațiile furnizate în Programul național de reformă în legătură cu măsurile din domeniul energiei sunt, totuși, limitate, astfel încât este dificil să se evalueze fezabilitatea și rentabilitatea acestora.

(15)

Malta și-a asumat o serie de angajamente în cadrul Pactului Euro Plus. Angajamentele se referă la două domenii ale Pactului: competitivitatea și sustenabilitatea finanțelor publice. În ceea ce privește partea referitoare la buget, angajamentele presupun întărirea responsabilității și a transparenței cu privire la cadrul bugetar, împreună cu luarea în considerare a introducerii mecanismelor de creștere a disciplinei în execuția bugetului. În ceea ce privește productivitatea, există măsuri de îmbunătățire a mediului de afaceri și a condițiilor de finanțare a întreprinderilor, precum și a concurenței în sectorul serviciilor, în special în telecomunicații. Deși se regăsesc în Programul național de reformă, angajamentele în cadrul Pactului Euro Plus nu se referă la ocuparea forței de muncă și la stabilitatea financiară. Deși autoritățile se concentrează pe creșterea productivității, acestea nu recunosc faptul că mecanismul curent de indexare a salariilor afectează competitivitatea Maltei. Angajamentele din cadrul Pactului Euro Plus au fost evaluate și luate în considerare în recomandări.

(16)

Comisia a evaluat Programul de stabilitate și Programul național de reformă ale Maltei, precum și angajamentele acestei țări în cadrul Pactului Euro Plus. Comisia a luat în considerare nu numai relevanța programelor pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Malta, ci și conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a UE prin includerea unor parametri la nivelul UE în cadrul deciziilor naționale viitoare. Având în vedere aceste aspecte, Comisia consideră că, deși progresul prevăzut către OTM este adecvat, strategia de consolidare este supusă unor riscuri importante, deoarece nu se sprijină pe măsuri concrete, iar cheltuielile pot fi depășite, după cum s-a mai întâmplat în trecut. În plus, caracterul neobligatoriu al cadrului bugetar pe termen mediu ar putea să nu încurajeze disciplina bugetară. Costul relativ ridicat pe termen lung al îmbătrânirii populației, în special cheltuielile cu pensiile, reprezintă un risc pentru sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice ale Maltei. Deși Programul național de reformă admite principalele provocări structurale cu care se confruntă economia Maltei, pare justificată acordarea unei atenții suplimentare anumitor aspecte printre care se numără, în special, mai buna utilizare a potențialului de forță de muncă al economiei, revizuirea și adoptarea măsurilor necesare pentru reformarea mecanismului de stabilire a salariilor în vederea garantării unei mai bune alinieri a salariilor cu evoluția productivității, precum și diversificarea energetică.

(17)

În lumina acestei evaluări și ținând seama, de asemenea, de Recomandarea Consiliului din 16 februarie 2010 în temeiul articolului 126 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a examinat actualizarea din 2011 a Programului de stabilitate al Maltei, iar avizul său (3) se regăsește, în special, în recomandările 1 și 2 de mai jos. Ținând seama de concluziile Consiliului European din 25 martie 2011, Consiliul a examinat Programul național de reformă al Maltei,

1.

Să garanteze corectarea deficitului excesiv în 2011, în conformitate cu recomandările din cadrul procedurii de deficit excesiv, fiind în același timp gata să ia măsuri suplimentare pentru prevenirea eventualelor derapaje, și a adopta măsuri concrete de sprijinire a țintei de deficit din 2012. Să determine revenirea ratei ridicate a datoriei publice pe o pantă descendentă și să garanteze un progres adecvat către OTM. În vederea întăririi credibilității strategiei de consolidare pe termen mediu, să definească măsurile generale necesare pentru 2013 și anii următori, să integreze țintele bugetare într-un cadru bugetar multianual obligatoriu și bazat pe norme și să îmbunătățească monitorizarea execuției bugetare.

2.

Să ia măsuri în vederea asigurării sustenabilității sistemului de pensii, de exemplu prin accelerarea creșterii treptate a vârstei de pensionare și prin corelarea acesteia cu speranța de viață. Să însoțească vârsta legală mai ridicată de pensionare cu o strategie cuprinzătoare privind îmbătrânirea activă, să descurajeze utilizarea regimurilor de pensionare anticipată și să încurajeze contribuția la pensia privată.

3.

Să orienteze mai mult rezultatele educației către nevoile pieței muncii, mai ales prin eforturi suplimentare de îmbunătățire a accesului la educația superioară și prin consolidarea eficacității sistemului de formare profesională. Să ia măsuri de reducere a abandonării timpurii a școlii, prin identificarea, analizarea și cuantificarea cauzelor sale până în 2012 și prin instituirea unui mecanism de monitorizare și raportare periodică a ratei de succes a măsurilor.

4.

Să revizuiască și să adopte măsurile necesare pentru a reforma, prin consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu practicile naționale, sistemul de negociere a salariilor și de indexare a salariilor, pentru a garanta faptul că majorările salariale reflectă mai bine evoluția productivității muncii și a competitivității.

5.

A intensifica eforturile de reducere a dependenței Maltei de importurile de petrol, prin încurajarea investițiilor în energiile regenerabile și utilizarea pe deplin a fondurilor UE disponibile pentru modernizarea infrastructurii și promovarea eficienței energetice.

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/13

1.

La 22 decembrie 2010, Comisia a adoptat o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului anual al Uniunii („propunerea”). Aceasta compilează și înlocuiește două propuneri anterioare ale Comisiei privind revizuirea regulamentului financiar [„RF”, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (3)]. Aceste două propuneri au vizat, pe de o parte, revizuirea trianuală a RF și, pe de altă parte, revizuirea RF în vederea alinierii acestuia la Tratatul de la Lisabona (4).

2.

La 5 ianuarie 2011, propunerea a fost trimisă AEPD în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001. AEPD a fost consultată neoficial înainte de adoptarea propunerii. AEPD recomandă organului legislativ să includă o trimitere la consultarea AEPD la începutul propunerii de regulament.

3.

Propunerea are anumite implicații legate de protecția datelor atât la nivel UE, cât și la nivel național care urmează a fi discutate în prezentul aviz.

4.

Trimiterile la instrumentele relevante privind protecția datelor sunt disponibile în propunere. Cu toate acestea, după cum se va explica în prezentul aviz, este nevoie de o serie de dezvoltări și clarificări suplimentare pentru a garanta deplina conformitate cu cadrul juridic al protecției datelor.

5.

Propunerea de regulament acoperă mai multe chestiuni care implică prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, agențiile și organismele UE, precum și de către entitățile la nivel de stat membru. Aceste activități de prelucrare vor fi analizate în detaliu în continuare. Atunci când prelucrează date cu caracter personal, instituțiile, agențiile și organismele UE sunt obligate să respecte normele privind protecția datelor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Entitățile care acționează la nivel național se supun dispozițiilor naționale din statul membru respectiv care pun în aplicare Directiva 95/46/CE.

6.

AEPD observă cu satisfacție că propunerea de regulament conține trimiteri la unul dintre aceste două instrumente sau la ambele instrumente (5). Cu toate acestea, în propunere nu se face referire în mod sistematic și consecvent la aceste instrumente. Prin urmare, AEPD încurajează organul legislativ să adopte o abordare mai cuprinzătoare a acestui aspect în regulament.

7.

AEPD recomandă organului legislativ să includă următoarea trimitere la Directiva 95/46/CE și la Regulamentul (CE) nr. 45/2001 în preambulul regulamentului:

„Prezentul regulament nu aduce atingere cerințelor Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și cerințelor Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date.”

8.

De asemenea, AEPD recomandă includerea unei trimiteri la Directiva 95/46/CE și la Regulamentul (CE) nr. 45/2001 în articolul 57 alineatul (2) litera (f), la fel cum s-a procedat în articolul 31 alineatul (3) din propunere.

9.

Articolul 28 din propunere vizează controlul intern al execuției bugetare. La alineatul (2) litera (d) se prevede că, în scopul execuției bugetare, controlul intern este menit să asigure în mod rezonabil realizarea prevenirii, depistării și corectării fraudelor și a neregulilor.

10.

În cazul execuției bugetare indirecte de către Comisie prin partajarea gestiunii cu statele membre sau cu entitățile și persoanele altele decât statele membre, se afirmă în articolul 56 alineatul (2) și, respectiv, articolul 57 alineatul (3) că statele membre, precum și entitățile și alte persoane previn, detectează și soluționează neregulile și fraudele în îndeplinirea sarcinilor legate de execuția bugetului. Este de la sine înțeles că aceste măsuri ar trebui să fie în deplină conformitate cu dispozițiile naționale de aplicare a Directivei 95/46/CE.

11.

În acest sens, la alineatul (4) litera (f) al articolului 56 [care ar trebui să fie alineatul (4) litera (e) în ordinea logică a paragrafelor] se prevede că organismele acreditate de statele membre care sunt singurele responsabile de buna gestiune și de controlul fondurilor „asigură protecția datelor cu caracter personal în conformitate cu principiile stabilite în Directiva 95/46/CE”. AEPD recomandă consolidarea acestei trimiteri prin transformarea ei în „asigură conformitatea oricărei prelucrări de date cu caracter personal cu dispozițiile naționale de aplicare a Directivei 95/46/CE”.

12.

Cât privește entitățile și persoanele altele decât statele membre, articolul 57 alineatul (2) litera (f) prevede că aceste entități și persoane ar trebui să „asigure o protecție rezonabilă a datelor cu caracter personal”. AEPD critică puternic această teză, întrucât pare să lase loc unei aplicări mai puțin stricte a normelor privind protecția datelor. În consecință, AEPD recomandă înlocuirea și a acestei teze cu „asigură conformitatea oricărei prelucrări de date cu caracter personal cu dispozițiile naționale de aplicare a Directivei 95/46/CE”.

13.

Articolul 63 alineatul (8) din propunere tratează fenomenul de „informare”. Acesta obligă membrii personalului să informeze ordonatorul de credite [sau comitetul specializat în nereguli financiare înființat în conformitate cu articolul 70 alineatul (6) din propunere] în cazul în care consideră că o decizie pe care trebuie să o aplice la solicitarea superiorului lor implică nereguli sau este contrară principiilor bunei gestiuni financiare sau normelor profesionale pe care trebuie să le respecte. În eventualitatea unor activități ilegale, de fraudă sau de corupție care pot dăuna intereselor Uniunii, membrii personalului trebuie să informeze autoritățile și organismele desemnate de legislația aplicabilă.

14.

AEPD dorește să sublinieze că informatorii se află într-o poziție delicată. Persoanele care primesc astfel de informații ar trebui să asigure că identitatea unui informator este păstrată confidențială, în special față de persoana în legătură cu care se raportează o presupusă ilegalitate (6). Asigurarea confidențialității identității unui informator nu numai că protejează persoana care furnizează informațiile, ci asigură și eficacitatea sistemului propriu-zis de informatori. Fără suficiente garanții în ceea ce privește confidențialitatea, membrii personalului vor fi mai puțin dispuși să raporteze nereguli sau activități ilegale.

15.

Cu toate acestea, protejarea confidențialității identității informatorului nu este absolută. În urma primei anchete interne, ar putea apărea etape procedurale sau juridice suplimentare care să facă necesară divulgarea identității informatorului, spre exemplu, autorităților judiciare. În consecință, reglementările naționale privind procedurile judiciare ar trebui respectate (7).

16.

De asemenea, ar putea exista situații în care persoana acuzată de comiterea unei ilegalități să aibă dreptul să afle numele informatorului. Acest lucru este posibil dacă persoana în cauză are nevoie de identitatea informatorului pentru inițierea procedurilor juridice împotriva acestuia, după ce s-a stabilit că informatorul a făcut declarații false în privința sa din răutate (8).

17.

AEPD recomandă modificarea propunerii actuale și asigurarea faptului că identitatea informatorului este păstrată confidențială pe parcursul anchetelor în măsura în care aceasta nu contravine reglementărilor naționale privind procedurile judiciare și în măsura în care persoana acuzată de comiterea unei ilegalități nu are dreptul să o afle, deoarece identitatea informatorului este necesară pentru inițierea procedurilor juridice împotriva acestuia după ce s-a stabilit că informatorul a făcut declarații false în privința sa din răutate.

18.

În conformitate cu alineatul (2) al articolului 31 (Publicarea beneficiarilor fondurilor Uniunii și a altor informații), Comisia pune la dispoziție, într-un mod corespunzător, informațiile despre beneficiarii fondurilor provenite de la bugetul pe care îl deține aceasta, atunci când bugetul este executat de Comisie, fie direct, fie prin delegație.

19.

La alineatul (3) al articolului 31 se stipulează că aceste informații „sunt puse la dispoziție cu respectarea întocmai a cerințelor de confidențialitate, în special protecția datelor cu caracter personal prevăzută de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și a cerințelor de securitate, ținând seama de specificul fiecărui mod de gestiune […] și, după caz, în conformitate cu normele sectoriale relevante”.

20.

Publicarea identității beneficiarilor fondurilor UE a fost tratată de Curtea Europeană de Justiție („CEJ”) în hotărârea sa din noiembrie 2010 în cauza Schecke and Eifert  (9). Fără a intra în detaliile acestei cauze, ar trebui subliniat că CEJ a evaluat atent dacă legislația UE, care conținea obligația divulgării informațiilor, este în conformitate cu articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE („Carta UE”).

21.

CEJ a examinat scopul divulgării informațiilor și ulterior proporționalitatea măsurii. CEJ a considerat că instituțiile sunt obligate să analizeze, înainte de a divulga informații privind o persoană fizică, interesul Uniunii Europene în divulgare și încălcarea drepturilor recunoscute de Carta UE (10). CEJ a subliniat că derogările și limitările în legătură cu protecția datelor cu caracter personal trebuie să se aplice numai în condiții de strictă necesitate (11).

22.

CEJ a considerat că instituțiile ar trebui să exploreze diferite metode de publicare pentru a o descoperi pe cea care să corespundă scopului publicării și să afecteze cât mai puțin dreptul beneficiarilor la viață privată în general și la protecția datelor cu caracter personal în special (12). În contextul specific al cauzei, CEJ a făcut referire la limitarea publicării de date pe nume referitoare la beneficiari în conformitate cu perioadele pentru care au primit ajutor sau frecvența sau natura și valoarea ajutorului primit (13).

23.

AEPD subliniază încă o dată că rolul vieții private și al protecției datelor nu este de a interzice accesul public la informații ori de câte ori sunt implicate date cu caracter personal și nici de a limita pe nedrept transparența administrației UE. AEPD aprobă punctul de vedere potrivit căruia principiul transparenței „asigură o mai bună participare a cetățenilor la procesul de decizie, garantând o mai mare legitimitate, eficacitate și responsabilitate a administrației față de cetățeni într-un sistem democratic”; publicarea pe internet de date pe nume referitoare la beneficiarii fondurilor, realizată în mod corespunzător, „contribuie la utilizarea adecvată a fondurilor publice de către administrație” și „întărește controlul public asupra utilizării sumelor respective” (14).

24.

Pe această bază, AEPD dorește să sublinieze că aceste considerente ale CEJ la care se face referire la alineatele anterioare sunt în mod direct relevante pentru propunerea actuală. Deși se face trimitere la Directiva 95/46/CE și la Regulamentul (CE) nr. 45/2001, nu se asigură faptul că publicarea prevăzută îndeplinește cerințele explicate de CEJ în cauza Schecke. În acest sens, ar trebui subliniat că CEJ nu a anulat doar regulamentul Comisiei care conținea normele detaliate privind publicarea de informații referitoare la beneficiarii fondurilor agricole (15), ci și prevederea din regulament care constituie temeiul juridic pentru regulamentul Comisiei și care conținea cerința generală de a divulga informațiile, în măsura în care vizau beneficiarii ca fiind persoane fizice (16).

25.

AEPD are dubii serioase în privința măsurii în care propunerea actuală îndeplinește criteriile explicate de CEJ în cauza Schecke. Nici articolul 31, nici articolele învecinate nu conțin un obiectiv clar și bine definit pentru care este prevăzută publicarea informațiilor personale. Mai mult decât atât, este incert momentul și formatul în care vor fi divulgate informațiile. Prin urmare, este imposibil de evaluat dacă se obține echilibrul corect între diferitele interese implicate și de verificat, după cum subliniază în mod explicit CEJ în cauza Schecke, dacă publicarea va fi proporțională. Mai mult, este neclar modul în care se va asigura respectarea drepturilor persoanelor vizate implicate.

26.

Chiar dacă este prevăzută legislația de aplicare – aspect neprecizat în mod clar – clarificările de bază tocmai menționate ar trebui cuprinse în temeiul juridic pe care se presupune că îl reprezintă RF pentru divulgarea acestor date.

27.

Prin urmare, AEPD recomandă organului legislativ să clarifice scopul și să explice necesitatea divulgării prevăzute, să indice modul și măsura în care datele cu caracter personal vor fi divulgate, să asigure faptul că datele sunt divulgate numai dacă sunt proporționale și să garanteze că persoanele vizate își pot invoca drepturile prevăzute în legislația UE privind protecția datelor.

28.

Articolul 103 din propunere tratează posibilitatea autorității contractante de a impune sancțiuni administrative sau financiare (a) contractanților, candidaților sau ofertanților în cazul în care se fac vinovați de declarații false în furnizarea informațiilor solicitate de autoritatea contractantă, ca o condiție de participare la procedura de achiziții sau nu au furnizat aceste informații [a se vedea articolul 101 litera (b)] sau (b) contractanților în cazul cărora s-a constatat o încălcare gravă a obligațiilor ce le revin în temeiul contractelor finanțate de la buget.

29.

În articolul 103 alineatul (1) se prevede că persoanei în cauză trebuie să i se ofere posibilitatea de a-și prezenta observațiile. În conformitate cu articolul 103 alineatul (2), sancțiunile pot consta în excluderea persoanei implicate de la contracte sau granturi finanțate de la buget, pe o perioadă maximă de zece ani, și/sau o sancțiune financiară în limita valorii contractului respectiv.

30.

Comparativ cu situația actuală, un element nou în propunere este posibilitatea instituției menționate la articolul 103 alineatul (3) de a publica decizii sau rezumate ale deciziilor în care sunt indicate numele operatorului economic, o scurtă descriere a faptelor, durata excluderii sau valoarea sancțiunilor financiare.

31.

În măsura în care atrage după sine divulgarea de informații cu privire la persoane fizice, această prevedere ridică o serie de întrebări din perspectiva protecției datelor. În primul rând, din întrebuințarea termenului „posibilitate” reiese că publicarea nu este obligatorie. Aceasta lasă, însă, deschise o serie de aspecte în care textul propunerii nu oferă claritate. De exemplu, care este scopul acestei divulgări? Care sunt criteriile pe baza cărora instituția în cauză decide divulgarea? Cât timp vor fi publice informațiile și în ce mediu? Cine va verifica dacă informațiile sunt încă valabile și va asigura actualizarea lor? Cine va informa persoana în cauză în privința divulgării? Toate aceste întrebări au legătură cu cerințele privind calitatea datelor conținute în articolul 6 din Directiva 95/46/CE și în articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

32.

Ar trebui accentuat faptul că publicarea acestor informații are un impact negativ suplimentar asupra persoane vizate. Publicarea ar trebui permisă numai în cazul în care este strict necesară pentru scopul prevăzut. Observațiile formulate mai sus în partea II.4 în contextul hotărârii CEJ în cauza Schecke sunt, de asemenea, relevante în acest caz.

33.

În forma sa actuală, formularea propusă la articolul 103 alineatul (3) nu îndeplinește întru totul cerințele legii privind protecția datelor. Prin urmare, AEPD recomandă organului legislativ să clarifice scopul și să explice necesitatea divulgării prevăzute, să indice modul și măsura în care datele cu caracter personal vor fi divulgate, să asigure faptul că datele sunt divulgate numai dacă sunt proporționale și să garanteze că persoanele vizate își pot invoca drepturile prevăzute în legislația UE privind protecția datelor.

34.

Propunerea implică, de asemenea, crearea unei Baze de date centrale a excluderilor (Central Exclusion Database, „CED”) care va cuprinde detalii cu privire la candidații și ofertanții excluși de la participarea la licitații (a se vedea articolul 102). Această bază de date este instituită deja în baza actualului RF, iar funcționarea sa este prezentată pe larg în Regulamentul (CE) nr. 1302/2008 al Comisiei. Operațiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal realizate în cadrul CED au fost analizate de AEPD într-un aviz privind verificarea prealabilă din 26 mai 2010 (17).

35.

Beneficiarii datelor furnizate în CED sunt multipli. În funcție de persoanele care accesează baza de date, se aplică articolele 7, 8 sau 9 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

36.

AEPD a concluzionat în avizul privind verificarea prealabilă sus-menționat că practica actuală în ceea ce privește punerea în aplicare a articolelor 7 (consultarea bazei de date de către alte instituții și agenții UE) și 8 (consultarea CED de către autorități și alte anumite organisme din statele membre) este în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

37.

Această concluzie nu poate fi însă formulată în legătură cu transferul de date către autorități din țări terțe, guvernat de articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, care vizează transferul de date către autorități din țări terțe și/sau organizații internaționale. În articolul 102 alineatul (2) se menționează că și țările terțe vor avea acces la CED.

38.

Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 stipulează că „datele cu caracter personal sunt transferate către destinatari, alții decât instituțiile și organele comunitare, care nu se supun legislației interne adoptate în aplicarea Directivei 95/46/CE, numai în cazul în care este asigurat un nivel adecvat de protecție în țara destinatarului sau în cadrul organizației internaționale destinatare și în care datele sunt transferate exclusiv pentru a permite îndeplinirea sarcinilor care sunt de competența operatorului”. Prin derogare de la articolul 9 alineatul (1), articolul 9 alineatul (6) permite transferul de date către țări care nu asigură un nivel adecvat de protecție dacă „transferul este necesar sau impus prin lege din motive de larg interes public […]”.

39.

În avizul privind verificarea prealabilă sus-menționat, AEPD a subliniat că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a garanta că în cazul transferului către o țară sau o organizație terță, beneficiarul oferă un nivel adecvat de protecție. AEPD dorește să sublinieze că această concluzie privind adecvarea trebuie să se bazeze pe o evaluare de la caz la caz și ar trebui să includă o analiză detaliată a circumstanțelor din jurul unei operațiuni de transfer de date sau a unui set de operațiuni de transfer de date. RF nu poate elibera Comisia de această obligație. Similar, un transfer care ar fi bazat pe una dintre derogările prevăzute la articolul 9 ar trebui să se bazeze și pe o evaluare de la caz la caz.

40.

În acest sens, AEPD recomandă organului legislativ să adauge un alineat suplimentar la articolul 102 care să trateze în mod specific protecția datelor cu caracter personal. Alineatul ar putea începe cu prima teză deja cuprinsă în alineatul (1) al articolului 102, și anume, „Comisia creează și gestionează o bază de date centrală, în conformitate cu normele Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal”. La aceasta ar trebui adăugat că accesul autorităților țărilor terțe este permis numai în cazul în care condițiile prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 sunt îndeplinite.

41.

Prezenta propunere are anumite implicații legate de protecția datelor atât la nivel UE, cât și la nivel național care au fost discutate în prezentul aviz. Trimiterile la instrumentele relevante privind protecția datelor sunt disponibile în propunere. Cu toate acestea, după cum s-a explicat în prezentul aviz, este nevoie de o serie de dezvoltări și clarificări suplimentare pentru a garanta deplina conformitate cu cadrul juridic al protecției datelor. AEPD recomandă următoarele:

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/19

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/21

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/25

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32011M6274. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/25

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32011M6265. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/26

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/27

—

Albania

AL

—

Bosnia și Herțegovina

BA

—

Croația

HR

—

Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

MK (2)

—

Muntenegru

ME

—

Serbia

RS

—

Turcia

TR

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/29

Nota 1:

În general, data încetării prezumției de conformitate va fi data retragerii („dow”) stabilită de către Organismul european de standardizare, însă se atrage atenția utilizatorilor acestor standarde asupra faptului că aceasta poate diferi în anumite cazuri excepționale.

Nota 2.1:

Standardul nou (sau modificat) are aceeași sferă de aplicare ca standardul înlocuit. La data menționată, standardul înlocuit încetează să confere prezumția de conformitate cu cerințele esențiale ale directivei.

Nota 2.2:

Noul standard are o sferă de aplicare mai extinsă decât standardul înlocuit. La data menționată, standardul înlocuit încetează să confere prezumția de conformitate cu cerințele esențiale ale directivei.

Nota 2.3:

Noul standard are o sferă de aplicare mai restrânsă decât standardul înlocuit. La data menționată, standardul înlocuit (parțial) încetează să confere prezumția de conformitate cu cerințele esențiale ale directivei pentru acele produse care intră în sfera de aplicare a noului standard. Prezumția de conformitate cu cerințele esențiale ale directivei pentru produsele care rămân în sfera de aplicare a standardului înlocuit (parțial), dar nu intră în sfera de aplicare a noului standard, nu este afectată.

Nota 3:

În cazul modificărilor, standardul de referință este EN CCCCC:YYYY, modificările sale anterioare, dacă există, și noua modificare menționată. Prin urmare, standardul înlocuit (coloana 3) se compune din EN CCCCC:YYYY și modificările sale anterioare, dacă există, însă fără noua modificare menționată. La data menționată, standardul înlocuit încetează să confere prezumția de conformitate cu cerințele esențiale ale directivei.

—

Informații cu privire la disponibilitatea standardelor se pot obține fie de la organismele europene de standardizare, fie de la organismele naționale de standardizare, a căror listă este anexată la Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului, modificată prin Directiva 98/48/CE.

—

Standardele armonizate sunt adoptate de către organizațiile europene pentru standardizare în limba engleză (CEN și Cenelec le publică, de asemenea, în franceză și germană). Prin urmare, titlurile standardelor armonizate sunt traduse în toate celelalte limbi oficiale ale Uniunii Europene de către organismele naționale pentru standardizare. Comisia Europeană nu este responsabilă de corectitudinea titlurilor care au fost prezentate pentru publicarea în Jurnalul Oficial.

—

Publicarea referințelor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu implică faptul că standardele sunt disponibile în toate limbile comunitare.

—

Această listă înlocuiește toate listele anterioare publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia asigură actualizarea acestei liste.

—

Mai multe informații despre standardele armonizate se găsesc pe internet la:

http://ec.europa.eu/enterprise/policies/european-standards/harmonised-standards/index_en.htm

—

CEN: Avenue Marnix 17, 1000 Bruxelles/Brussel, BELGIQUE/BELGIË, Tel. +32 25500811; Fax +32 25500819 (http://www.cen.eu);

—

Cenelec: Avenue Marnix 17, 1000 Bruxelles/Brussel, BELGIQUE/BELGIË, Tel. +32 25196871; Fax +32 25196919 (http://www.cenelec.eu);

—

ETSI: 650 route des Lucioles, 06921 Sophia Antipolis, FRANCE, Tel. +33 492944200; Fax +33 493654716 (http://www.etsi.eu).

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/31

1.

Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului și, dacă este necesar, alte dispoziții legislative ale SEE, inclusiv articolele 11-13 din partea principală a Acordului privind SEE referitoare la libera circulație a mărfurilor, ar trebui interpretată în sensul că o structură spitalicească precum reclamanta, care furnizează asistență medicală și servicii medicale, nu poate importa din Norvegia, pentru persoanele pe care le îngrijește în cadrul structurii, medicamente care au primit o autorizație națională de punere pe piață în Norvegia, sub acoperirea unei autorizații de punere pe piață eliberată de Islanda pentru medicamente care au același nume, în cazul în care aceste autorizații au fost acordate înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2001/83/CE?

2.

În caz afirmativ, cum poate demonstra o structură spitalicească precum reclamanta, care susține că medicamentele importate de la o altă parte contractantă la Acordul privind SEE beneficiază de o autorizație de punere pe piață islandeză, că acest lucru este adevărat? Articolul 51 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului trebuie interpretat în sensul că structura spitalicească are obligația de a prezenta un raport de control învinuitului, în calitate de autoritate de supraveghere competentă? Este posibil să se impună cerințe privind sarcina probei mai puțin stricte în ceea ce privește importul de medicamente din Norvegia, în cazul în care medicamentele nu sunt destinate revânzării, distribuției sau comercializării în Islanda, ci doar utilizării de către persoanele îngrijite în structura spitalicească?

3.

Autoritățile competente au libertate totală de decizie în ceea ce privește aplicarea exceptării și ulterior în stabilirea destinatarilor acesteia în temeiul articolului 63 alineatul (3) din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului în cazul medicamentelor importate de către o structură spitalicească precum reclamanta în cazul în care medicamentele nu sunt destinate autoadministrării, ci sunt preparate de către un farmacist angajat de către structura spitalicească și sunt eliberate pacienților în recipiente pentru medicamente special concepute în acest scop?

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/32

1.

La data de 12 iulie 2011, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea (întreprinderile) CVC Capital Partners SICAV-FIS SA (Luxemburg) și Ande Investissements SA (Luxemburg) dobândește (dobândesc), în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra întregii întreprinderi Delachaux SA (Franța), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) privind concentrările economice (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.6295 – CVC/Ande/Delachaux, la următoarea adresă:

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/33

1.

La data de 13 iulie 2011, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea MEIF II Luxembourg Holdings Sàrl („MEIF II”, Luxemburg) controlată de Macquarie Group Limited („Macquarie Group”, Australia) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra întregii întreprinderi Airwave Solutions Limited („Airwave”, Regatul Unit) prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) privind concentrările economice (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.6309 – Macquarie Group/Airwave Solutions, la următoarea adresă:

21.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 215/34