20.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/1

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei Europene de lansare a unei noi strategii pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, pe baza unei coordonări consolidate a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii Europene (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010, Consiliul a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate la elaborarea politicilor economice și de ocupare a forței de muncă la nivel național.

(3)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima analiză anuală a creșterii, marcând începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și al primului semestru european de coordonare ex ante și integrată a politicilor, care se bazează pe Strategia Europa 2020.

(4)

La 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile privind consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie 2011 și 7 martie 2011 și ca urmare a analizei anuale a creșterii efectuată de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii unor bugete solide și a sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin reforme ale pieței forței de muncă și depunerii de noi eforturi în vederea consolidării creșterii. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete, pe care să le includă în programele de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(5)

La 25 martie 2011, Consiliul European a invitat totodată statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru ca acestea să poată fi incluse în programele de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(6)

La 9 mai 2011, Danemarca a prezentat Programul de convergență actualizat în 2011, care vizează perioada 2011-2015, precum și Programul național de reformă din 2011. Cele două programe au fost evaluate în același timp, pentru a ține seama de legăturile dintre ele.

(7)

Pe baza evaluării, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, a Programului de convergență actualizat, Consiliul consideră că scenariul macroeconomic pe care se bazează Programul de convergență este plauzibil. Deși se bazează pe ipoteze de creștere ușor mai optimiste pentru 2012 și anii următori, acesta este, în linii mari, în concordanță cu previziunile din primăvara anului 2001 ale serviciilor Comisiei. Strategia bugetară stabilită în Programul de convergență are ca scop reducerea până în 2013 a deficitului sub valoarea de referință de 3 % din PIB, în conformitate cu Recomandările Consiliului din 13 iulie 2010, atingerea obiectivului pe termen mediu (OTM) revizuit de a avea până în 2015 un sold bugetar structural de cel puțin – 0,5 % din PIB, precum și atingerea echilibrului bugetar până în 2020. Traiectoria de ajustare pentru atingerea acestui obiectiv este adecvată. Măsurile incluse în Programul de convergență și adoptate de Parlament în primăvara lui 2010 sunt considerate adecvate pentru sprijinirea obiectivelor bugetare și ar reprezenta un efort bugetar anual de aproximativ 1 % din PIB în perioada 2011-2013. Danemarca își va atinge OTM revizuit înainte de încheierea perioadei Programului de convergență. Riscurile la adresa obiectivelor bugetare sunt, în general, echilibrate.

(8)

Economia daneză a început să înregistreze o încetinire a creșterii în 2007, pe fondul unei corecții a prețurilor de pe piața imobiliară, care a determinat probleme ale sistemului bancar național, amplificate de creșterea șomajului și a numărului cazurilor de insolvență. Recesiunea a fost gravă, producția s-a contractat cu 8 % între toamna anului 2007 și primăvara anului 2009, iar rata șomajului a crescut până la 7,4 % în 2010. Rata de ocupare a forței de muncă a scăzut de la 79,8 % în 2008 la 76,1 % în 2010, afectând în special tinerii. Producția a început să se redreseze în 2009, iar creșterea PIB-ului real a atins 2,1 % în 2010. Redresarea a fost determinată de cererea internă susținută (și în contextul unei expansiuni fiscale), o reconstituire rapidă a stocurilor și o redresare solidă a principalilor parteneri comerciali ai Danemarcei.

(9)

Stabilizatorii automați și măsurile legate de criză au determinat evoluția soldului bugetar general de la un excedent de 3,2 % din PIB în 2008 la un deficit de 2,7 % din PIB în 2009. Pe baza notificării Danemarcei din primăvara anului 2010 și a previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2010 care preconizau o creștere a deficitului bugetar la peste 5 % din PIB în 2010, în iulie 2010 a fost deschisă o procedură de deficit excesiv pentru Danemarca. Deși veniturile excepționale neașteptate și temporare legate de reformarea impozitului pe randamentul fondurilor de pensii au determinat stabilizarea deficitului bugetar la 2,7 % din PIB anul trecut, conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2011, deficitul ar urma să crească din nou până la aproape 4 % din PIB în 2011, ceea ce subliniază necesitatea depunerii unor eforturi de consolidare continue și ambițioase în 2012 și 2013 conform planificării. Acest lucru implică o aplicare strictă a măsurilor adoptate în Acordul de consolidare 2010, precum și controlul cheltuielilor, astfel cum este prevăzut în Programul de convergență, pentru a asigura corectarea deficitului excesiv până în 2013. Previziunile legate de cheltuieli par să asigure o cale de ajustare adecvată în vederea atingerii OTM, dacă sunt evaluate în raport cu rata proiectată de creștere pe termen mediu și ținând cont de măsurile discreționare. Potrivit celei mai recente evaluări de către Comisie, riscurile legate de sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice par să fie scăzute.

(10)

Un control strâns la nivelul administrațiilor locale și regionale pentru evitarea depășirilor recurente ale cheltuielilor este important pentru atingerea obiectivelor bugetare. În ultimii 20 de ani, cheltuielile publice au depășit în mod continuu obiectivele bugetare. Guvernul a luat deja o serie de măsuri pentru a rezolva această problemă și intenționează să introducă un nou sistem de control al cheltuielilor, sub supravegherea independentă din partea Consiliului Economic Danez, astfel cum se precizează în Programul de convergență.

(11)

Ca urmare a factorilor demografici, populația cu vârstă activă (15-64 de ani) va scădea cu aproximativ 1,5 % între 2010 și 2025 și cu aproape 5 % până în 2040. Pe termen mediu, redresarea economică ar putea duce la restrângerea pieței forței de muncă, astfel cum s-a întâmplat în anii de boom economic. În pofida unei rate deja ridicate de participare pe piața forței de muncă, există posibilități suplimentare de creștere a ofertei de forță de muncă. Pensionarea voluntară înainte de termen este larg răspândită în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 60 și 64 de ani, ceea ce determină o rată a ocupării forței de muncă de doar 40 % în rândul acestei categorii de persoane. În plus, 10 % din populația activă cu vârsta sub 40 de ani beneficiază fie de prestații de invaliditate, fie de subvenționarea locurilor de muncă („flex-job”).

(12)

Creșterea productivității a înregistrat o tendință descendentă începând cu anul 1995, una dintre posibilele cauze fiind rezultatele scăzute din domeniul educației. Deși Danemarca continuă să își finanțeze masiv sistemul educațional, rezultatele obținute în acest domeniu ating, în mai multe domenii-cheie, doar un nivel mediu, această țară ocupând locul al patrulea în clasamentul țărilor UE cu cel mai scăzut nivel de studii în rândul tinerilor. În 2009, doar 70,1 % din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 24 de ani absolvise cel puțin învățământul secundar superior (față de media UE de 78,6 %), iar rezultatele PISA ale Danemarcei sunt medii. Ratele de abandon școlar în rândul tinerilor din instituțiile de învățământ și de formare profesională sunt relativ ridicate, afectând aproape 50 % dintre elevii instituțiilor de învățământ profesional. În plus, la 10 ani de la părăsirea școlii primare, aproximativ 20 % dintre tineri nu au absolvit o formă de învățământ superioară nivelului de învățământ secundar inferior. Îmbunătățirea calității sistemului educațional ar contribui, de asemenea, la prevenirea dezechilibrelor viitoare în ceea ce privește calificările pe piața forței de muncă, care indică în prezent un posibil surplus de lucrători necalificați și un deficit de lucrători calificați. Creșterea productivității a fost deosebit de slabă în sectorul construcțiilor și în cel al serviciilor. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește serviciile locale, sectorul comerțului cu amănuntul, comerțul cu ridicata și serviciile personale, sectoare în care un nivel scăzut de concurență, datorat de exemplu, obstacolelor existente la intrarea pe piață, pot duce la o alocare a resurselor sub nivelul optim. Legislația în domeniul zonării este strictă, limitând posibilitatea dezvoltării unor economii de scară care sporesc productivitatea în sectorul comerțului cu amănuntul. Pentru a soluționa problema legată de faptul că achizițiile publice deschise reprezintă numai aproximativ 25 % dintre achizițiile publice, guvernul a lansat o strategie care vizează creșterea concurenței în sectorul serviciilor publice prin creșterea progresivă a achizițiilor publice în municipalități și regiuni și a stabilit un nou obiectiv pentru municipalități, și anume ca 31,5 % din totalitatea achizițiilor să fie publice până în 2015.

(13)

Îndatorarea gospodăriilor exprimată ca procent din PIB este cea mai ridicată din UE. Creșterea nivelului îndatorării, care a fost alimentată de explozia pieței imobiliare între 2004 și 2007, creează riscuri potențiale pentru economie și stabilitatea financiară. Deși aceste riscuri sunt atenuate de caracteristicile pieței sofisticate de obligațiuni garantate cu ipoteci a Danemarcei și de o situație financiară în general solidă a majorității gospodăriilor (activele depășesc cu mult pasivele), nu au fost introduse decât măsuri limitate de atenuare a fluctuațiilor prociclice ale prețurilor locuințelor în urma corectării prețurilor pentru locuințe.

(14)

Danemarca și-a luat o serie de angajamente în cadrul Pactului Euro Plus. În vederea îmbunătățirii sustenabilității finanțelor publice, s-a ajuns la un acord referitor la consolidarea legislației în materie de sancțiuni în ceea ce privește controlul cheltuielilor la nivel local, iar guvernul intenționează să prezinte o propunere legislativă privind plafoanele de cheltuieli. Măsurile de ocupare a forței de muncă se concentrează pe stimularea ocupării forței de muncă prin prelungirea vieții active prin intermediul unei reforme a pensiilor. Pentru stimularea competitivității, un pachet de inițiative concrete în domeniul concurenței vizează în primul rând sectoarele construcțiilor și serviciilor. Suplimentar angajamentelor în cauză a fost pusă în aplicare o schemă de compensare pentru a facilita soluționarea privată a situației băncilor aflate în dificultate și contribuirea la ameliorarea stabilității financiare. Toate aceste măsuri și angajamente se referă la cele patru domenii ale pactului. În ansamblu, măsurile coincid cu cele luate ca urmare a analizei anuale a creșterii și pentru realizarea de progrese în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020, în special în domeniul ocupării forței de muncă. Deși câteva dintre angajamentele anunțate au fost deja introduse, ar trebui puse în aplicare în viitorul apropiat măsuri importante de consolidare a disciplinei bugetare (la nivel local) și de stimulare a ocupării forței de muncă. Angajamentele au fost evaluate și luate în considerare în formularea recomandărilor.

(15)

Comisia a evaluat Programul de convergență și Programul național de reformă, inclusiv angajamentele asumate în cadrul Pactului Euro Plus. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Danemarca, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a UE prin contribuția UE la deciziile naționale viitoare. În acest sens, Comisia consideră că, în 2011 și în anii următori, ar trebui depuse eforturi de consolidare bugetară continue și ambițioase. Ar trebui, de asemenea, să se ia măsuri suplimentare pentru creșterea ofertei de forță de muncă prin reducerea pensionării anticipate și vizarea anumitor grupuri, pentru îmbunătățirea calității educației, consolidarea concurenței în sectoarele-cheie și stabilizarea suplimentară a pieței imobiliare.

(16)

În lumina prezentei evaluări și ținând seama, de asemenea, de Recomandarea Consiliului din 16 iulie 2010, elaborată în temeiul articolului 126 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a examinat Programul de convergență actualizat în 2011 al Danemarcei, iar avizul său (3) se reflectă în special în recomandarea de la punctul 1 de mai jos. Ținând seama de concluziile Consiliului European din 25 martie 2011, Consiliul a examinat Programul național de reformă al Danemarcei,

1.

Să pună în aplicare în anii 2011, 2012 și 2013 măsurile de consolidare bugetară și să asigure un efort bugetar mediu anual de 0,5 % din PIB în perioada 2011-2013, conform planificării, să corecteze deficitul excesiv până în 2013 în concordanță cu recomandările Consiliului privind procedura deficitului excesiv. Să asigure în continuare, conform planificării, o cale de ajustare adecvată în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu. Să accelereze reducerea deficitului public general, în cazul în care condițiile economice se dovedesc a fi mai bune decât se estimează în prezent. Să consolideze controalele cheltuielilor prin adoptarea unor plafoane multianuale obligatorii de cheltuieli pentru administrația locală, regională și centrală, care să fie compatibile cu țintele bugetare generale pe termen mediu.

2.

În vederea consolidării ocupării forței de muncă și sustenabilității finanțelor publice, să ia măsuri suplimentare pentru creșterea pe termen lung a ofertei de mână de lucru, prin punerea în aplicare a reformelor recent încheiate cu privire la sistemul de pensionare anticipată voluntară (VERP), sistem, să reformeze sistemul de pensii de invaliditate și să direcționeze mai bine schemele de subvenționare a locurilor de muncă (sistemul „flex-job”) către grupurile cele mai vulnerabile.

3.

Să accelereze punerea în aplicare a reformelor pentru îmbunătățirea calității sistemului educațional. Să reducă rata de abandon școlar, în special în învățământul profesional, și să mărească numărul de locuri destinate ucenicilor disponibile.

4.

Să ia măsuri pentru eliminarea obstacolelor din calea concurenței, în special în sectorul serviciilor locale și în cel al comerțului cu amănuntul, prin revizuirea legislației privind utilizarea terenurilor și deschiderea către concurență a achizițiilor publice în municipalități și regiuni.

5.

În paralel cu sprijinirea procesului de stabilizare a pieței imobiliare, care este în curs ca urmare a recentei corecții a prețurilor, să ia măsuri preventive pentru consolidarea stabilității pe termen mediu a pieței locuințelor și a sistemului financiar, inclusiv revizuirea funcționării sistemelor de ipoteci și de impozitare a proprietății.

20.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/5

(1)

Pe 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de lansare a unei noi strategii pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, pe baza unei coordonări consolidate a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

Consiliul a adoptat, în data de 13 iulie 2010, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar în 21 octombrie 2010, o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de aceste orientări integrate la elaborarea politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

În data de 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima analiză anuală a creșterii, marcând începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și primul semestru european de coordonare ex ante integrată a politicilor, care se înscrie în cadrul Strategiei Europa 2020.

(4)

Pe 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a analizei anuale a creșterii efectuate de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii unor bugete solide și sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin reforme ale pieței muncii și depunerii de noi eforturi pentru consolidarea creșterii economice. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete, pe care să le includă în programele de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(5)

Pe 25 martie 2011, Consiliul European a invitat totodată statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a putea fi incluse în programele de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(6)

În data de 29 aprilie 2011, Estonia a prezentat Programul de stabilitate din 2011, care vizează perioada 2011-2015, și Programul național de reformă din 2011. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(7)

Estonia a fost afectată deosebit de puternic de criza financiară mondială, care a amplificat inversarea creșterii explozive a pieței imobiliare și a consumului intern. Pierderea cumulată de PIB a atins 19 % în 2008-2009, iar rata șomajului a crescut aproape de patru ori, ajungând la 16,8 % în 2010. În pofida acestor circumstanțe, economia s-a redresat rapid și se preconizează că în anii următori creșterea PIB-ului real se va accelera. Relansarea economică a fost favorizată în principal de exporturi, dar cererea internă este și ea revitalizată, cu precădere prin investiții puternice. Îmbunătățirea perspectivelor de creștere a impulsionat totodată și piața muncii. Recent, rata de ocupare a forței de muncă a crescut simțitor, însă șomajul de lungă durată rămâne în continuare la un nivel ridicat. Deși inflația s-a accelerat în raport cu anul precedent, se preconizează că ritmul de creștere va încetini, în concordanță cu evoluția prețurilor mondiale ale produselor de bază.

(8)

Pe baza evaluării Programului de stabilitate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că scenariul macroeconomic pe care se bazează proiecțiile bugetare este plauzibil. Strategia bugetară pe termen mediu descrisă în Programul de stabilitate vizează atingerea obiectivului pe termen mediu, definit ca echilibru structural, până în 2013, și menținerea acestuia pe toată perioada acoperită de programul de stabilitate, prin înregistrarea unor excedente structurale în 2013 și în anii următori. Poziția bugetară globală a administrațiilor publice ar trebui să înregistreze un excedent în 2013, în timp ce, pe termen scurt, deficitul global ar urma să se deterioreze, într-o oarecare măsură, din cauza impactului one-off al investițiilor de mediu în credite de carbon. Ajustarea bugetară din Programul de stabilitate se bazează pe limitarea cheltuielilor de consum ale sectorului public. Programul de stabilitate conține anumite informații privind măsurile destinate atingerii poziției vizate, iar antecedentele în materie de îndeplinire a țintelor bugetare diminuează riscul ca acestea să nu fie atinse în anii care vor urma. Concret, reformele prevăzute au ca obiectiv un plus de eficacitate în mai multe domenii, printre care educația și politicile active pentru piața muncii. Riscurile la adresa obiectivelor bugetare par, așadar, în general echilibrate. Cu toate acestea, pentru bugetele viitoare va fi important să se furnizeze detaliile esențiale ale măsurilor menite să sporească eficiența cheltuielilor publice, pentru a sprijini astfel implementarea Programului de stabilitate.

(9)

Șomajul de lungă durată rămâne ridicat, iar ratele șomajului sunt persistente, chiar dacă diferă de la o regiune la alta. În ciuda creșterilor considerabile începând din 2009, finanțarea politicilor active pentru piața muncii rămâne printre cele mai scăzute din UE, având drept consecință un număr mic de șomeri care beneficiază de sprijin activ. Piața muncii din Estonia este caracterizată de o relativă flexibilitate, care a fost întărită prin decizia de a amâna până în 2013 extinderea acoperirii asigurării de șomaj prevăzute în pachetul legislativ din domeniul muncii. În pofida acestei flexibilități, impozitarea veniturilor salariale este relativ ridicată în Estonia, ceea ce poate avea consecințe negative asupra cererii și ofertei de forță de muncă. Această problemă este deosebit de acută având în vedere rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor și al persoanelor slab calificate, care sunt expuși riscului de sărăcie. Reformele propuse pentru reducerea contribuțiilor de asigurări sociale abordează chestiunile corecte, însă trebuie aplicate simultan cu consolidarea poziției bugetare. Eficiența poate fi sporită prin examinarea mai strictă a resurselor pentru a favoriza alte prestații.

(10)

Intensitatea utilizării resurselor în Estonia este printre cele mai ridicate din UE. Aceasta se explică parțial printr-o structură de producție concentrată pe sectoare și industrii mari consumatoare de energie. Un alt factor determinant este performanța slabă în materie de eficiență energetică la nivel sectorial. În Programul național de reformă, Estonia indică un obiectiv național în materie de economii de energie de 9 % în 2016 în raport cu proiecțiile (16 % până în 2020 în PNR). În plus, există puține informații despre calendarul și modul de aplicare a măsurilor și despre rezultatele preconizate ale acestora. Există, așadar, posibilitatea de a îmbunătăți și mai mult eficiența energetică. Creșterea eficienței energetice poate avea un impact pozitiv asupra mediului și a securității aprovizionării cu energie, și în același timp ar putea reduce presiunile inflaționiste și îmbunătăți competitivitatea costurilor.

(11)

Deși o mare parte a populației a urmat studii superioare, continuarea reformei sistemului de educație la toate nivelurile ar putea contribui la soluționarea problemei deficitului de calificări, a numărului mare de școli și de instituții de învățământ superior și a absenței unei focalizări suficiente a formării profesionale, având drept consecință o pondere mare a populației lipsite de calificări profesionale. Ținând cont de tendințele demografice actuale, îmbunătățirea calității capitalului uman este esențială pentru stimularea creșterii potențiale pe termen mediu. Mai exact, orientarea educației superioare către domenii de importanță fundamentală pentru economie (de exemplu, ingineria) ar putea sprijini procesul actual de reechilibrare către sectoare comercializabile. Implementarea reformei educației ar contribui totodată și la creșterea eficienței sectorului public, întrucât în prezent sistemul de management din învățământ este prea fragmentat la nivel local, având drept consecință lipsa de eficacitate a subvențiilor și calitatea slabă a serviciilor.

(12)

Estonia și-a asumat o serie de angajamente în cadrul Pactului Euro Plus. Acestea conțin măsuri în favoarea sustenabilității finanțelor publice, a locurilor de muncă și a competitivității. Pe plan bugetar, pactul vizează atingerea echilibrului bugetar în 2013 și a unui excedent în 2014, includerea unei obligații legate de echilibrul bugetar al sectorului public în legislația de bază privind bugetul de stat și primele măsuri pentru reformarea sistemelor speciale de pensii. Pentru a promova ocuparea forței de muncă, sunt avute în vedere o serie de stimulente fiscale. În ceea ce privește competitivitatea, măsurile se axează pe inovare, studii superioare și reforma serviciului public. Angajamentele incluse în pact reflectă agenda prezentată în Programul național de reformă. Îndeplinirea obiectivelor prezentate în pact ar putea fi sprijinită prin măsuri suplimentare de întărire a politicilor pentru piața muncii și prin măsuri referitoare la utilizarea eficientă a resurselor și la piața de energie. Angajamentele din cadrul Pactului Euro Plus au fost evaluate și luate în considerare în recomandări.

(13)

Comisia a evaluat Programul de stabilitate și Programul național de reformă, inclusiv angajamentele asumate în cadrul Pactului Euro Plus. Ea a luat în calcul atât relevanța programelor pentru asigurarea unor politici bugetare și socioeconomice sustenabile în Estonia, cât și modul în care ele respectă normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a UE prin includerea unor parametri la nivelul UE în cadrul deciziilor naționale viitoare. Comisia consideră că, deși măsurile destinate atingerii poziției bugetare vizate trebuie precizate în bugetele viitoare, antecedentele autorităților din Estonia diminuează riscul de neîndeplinire a țintelor bugetare. Este nevoie de măsuri suplimentare pentru consolidarea politicilor pentru piața muncii și îmbunătățirea stimulentelor pentru încadrarea în muncă, pentru perfecționarea capitalului uman prin reforme de amploare ale sistemului de educație și de măsuri privind utilizarea eficientă a resurselor și piața de energie.

(14)

În lumina acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate din 2011 al Estoniei, iar avizul său (3) se reflectă cu precădere în recomandarea 1 de mai jos. Luând în considerare concluziile Consiliului European din 25 martie 2011, Consiliul a examinat Programul național de reformă prezentat de Estonia,

1.

Să înregistreze un excedent structural în 2013 cel târziu, limitând în același timp deficitul în 2012 la cel mult 2,1 % din PIB, prin controlul strict al cheltuielilor și prin eficientizarea cheltuielilor publice.

2.

Să ia măsuri pentru a sprijini cererea de forță de muncă și pentru a reduce riscul de sărăcie, prin reducerea sarcinii fiscale și sociale într-un mod neutru pentru buget, precum și prin sporirea eficacității politicilor active pentru piața muncii, inclusiv prin măsuri adresate tinerilor și șomerilor de lungă durată, în special în zonele afectate de o rată a șomajului ridicată.

3.

Să asigure implementarea stimulentelor planificate pentru reducerea intensității energetice și îmbunătățirea eficienței energetice a economiei, care vizează mai ales sectorul construcțiilor și al transporturilor, prin asigurarea unei mai bune funcționări a piețelor.

4.

În paralel cu implementarea reformei sistemului de educație, să acorde prioritate măsurilor menite să amelioreze disponibilitatea educației preșcolare și să îmbunătățească calitatea și disponibilitatea formării profesionale. Să coreleze mai bine rezultatele educației cu nevoile pieței muncii și să le ofere muncitorilor slab calificați oportunități pentru a participa la formare pe tot parcursul vieții.

20.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/8

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a acceptat propunerea Comisiei de lansare a unei noi strategii pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, pe baza unei coordonări consolidate a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii Europene (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă naționale.

(3)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima analiză anuală a creșterii, marcând începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și al primului semestru european de coordonare ex ante și integrată a politicilor, care se bazează pe Strategia Europa 2020.

(4)

La 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile privind consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a analizei anuale a creșterii efectuate de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii unor bugete solide și a sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin reforme ale pieței forței de muncă și depunerii de noi eforturi în vederea consolidării creșterii economice. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete pe care să le includă în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(5)

La 25 martie 2011, Consiliul European a invitat, de asemenea, statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a putea fi incluse în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele lor naționale de reformă.

(6)

La 3 mai 2011, Franța a prezentat actualizarea pentru 2011 a programului său de stabilitate care acoperă perioada 2011-2014, precum și programul său național de reformă pentru 2011. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(7)

Franța a fost afectată într-o măsură relativ mai redusă decât alte state membre de criza economică și financiară mondială, cu o scădere a PIB-ului de 2,7 % în 2009, în parte datorită stabilizatorilor economici semnificativi și rezilienței consumului casnic. Sectorul bancar s-a dovedit, de asemenea, rezistent. În 2010, economia s-a redresat și, în general, creșterea PIB-ului a ajuns la 1,5 %. Cu toate acestea, criza economică a avut un impact substanțial asupra finanțelor publice ale Franței. Din cauza stabilizatorilor automați și a măsurilor discreționare de stimulare bugetară, deficitul public general a crescut de la 3,3 % din PIB în 2008 la 7,5 % în 2009. În mod similar, criza a exacerbat utilizarea insuficientă a forței de muncă și deficiențele structurale ale pieței forței de muncă din Franța, care s-a confruntat cu un nivel al șomajului relativ ridicat, de 9,7 % în 2010. În plus, balanța comercială de bunuri s-a deteriorat treptat în ultimii zece ani, ceea ce subliniat dificultățile cu care se confruntă întreprinderile franceze în ceea ce privește competitivitatea bazată pe costuri și pe alte elemente decât prețurile.

(8)

Pe baza evaluării, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, a Programului de stabilitate actualizat, Consiliul consideră că scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare este optimist, în special în măsura în care nivelurile de creștere preconizate rămân cu mult peste creșterea potențială din ultimii ani. După înregistrarea unui deficit de 7 % din PIB în 2010, mai redus decât se preconizase, Programul de stabilitate își propune să reducă deficitul la 3 % din PIB în 2013, care este termenul-limită stabilit de Consiliu pentru corectarea situației deficitului excesiv, precum și să continue consolidarea după această dată. Pornind de la o datorie de 82 % din PIB în 2010, se preconizează că rata datoriei va crește până în 2012 (86 %), după care va înregistra o ușoară scădere. Traiectoriile de ajustare a deficitului și a datoriei sunt supuse unor riscuri, printre care se numără posibilitatea ca scenariul macroeconomic să se dovedească mai puțin favorabil, faptul că măsurile nu sunt suficient de detaliate pentru a atinge obiectivele începând cu 2012 și faptul că, în trecut, s-a întâmplat adesea ca obiectivele să nu fie îndeplinite, în pofida rezultatului mai bun decât se estimase din 2010. Prin urmare, nu se poate garanta că deficitul excesiv va fi corectat până în 2013, cu excepția cazului în care se vor adopta măsuri suplimentare în funcție de necesități. Obiectivul pe termen mediu al unui buget echilibrat din punct de vedere structural nu va fi realizat în cursul perioadei acoperite de Programul de stabilitate. Efortul fiscal anual mediu pe perioada 2010-2013, astfel cum a fost recalculat de serviciile Comisiei în conformitate cu metodologia stabilită în comun, este ușor sub nivelul menționat în Recomandarea Consiliului din 2 decembrie 2009 („peste 1 % din PIB”).

(9)

Punerea în aplicare a consolidării bugetare rămâne o provocare majoră. Evitarea unor derapaje ale cheltuielilor prin consolidarea poziției bugetare pe baza unor măsuri specificate în detaliu este esențială pentru restabilirea unei poziții bugetare sustenabile, în special deoarece obiectivul pentru 2013 nu prevede nicio marjă de siguranță sub pragul de 3 % din PIB. În plus, astfel cum s-a precizat în Legea de planificare multinanuală a finanțelor publice, votată în decembrie 2010, ar fi oportună utilizarea oricăror venituri excepționale în vederea accelerării reducerii deficitului și a datoriei. Potrivit ultimei evaluări efectuate de Comisie, riscurile referitoare la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice par să fie de nivel mediu. În vederea asigurării sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice, Franța a adoptat o nouă reformă a pensiilor în 2010. Măsurile planificate, inclusiv creșterea treptată a vârstei minime de pensionare de la 60 la 62 de ani și a vârstei legale de pensionare de la 65 la 67 de ani, precum și eliminarea treptată a sistemelor de pensionare anticipată, ar trebui să aibă un impact asupra ratei de ocupare reduse în rândul lucrătorilor în vârstă. În plus, se așteaptă ca sistemul de pensii să fie echilibrat până în 2018. Este probabil să apară un deficit după această dată dacă nu se iau măsuri suplimentare. Ultima reformă a pensiilor a creat, de asemenea, un nou organism public, denumit „Comité de pilotage des régimes de retraite”, care are sarcina de a prezenta evaluări anuale privind situația bugetară a conturilor de pensii și de a propune măsuri corective, în cazul în care există indicii de deteriorare.

(10)

Legislația actuală privind protecția forței de muncă este în continuare prea strictă: nu există securitate juridică cu privire la condițiile în care se pot face disponibilizări pe motive economice. Acest lucru duce la o situație pe piața forței de muncă în care lucrătorii cu contracte de muncă pe durată nedeterminată (majoritatea „stocului” de forță de muncă) beneficiază de un anumit grad de securitate, iar lucrătorii cu contracte de muncă temporare (majoritatea nou-intraților pe piața forței de muncă) au parte de incertitudine. Prin urmare, ponderea contractelor de muncă temporare este semnificativ mai mare pentru lucrătorii tineri și se realizează puține treceri de la contracte temporare la contracte permanente. Această segmentare se aplică și în ceea ce privește accesul la formarea profesională. În consecință, există o rotație pronunțată a cadrelor și o acumulare limitată de capital uman în rândul acestor lucrători. Lucrătorii tineri și cei slab calificați sunt astfel expuși unor riscuri disproporționate pe piața forței de muncă. Obiectivul Legii privind reînnoirea dialogului social și al Legii din 2008 privind modernizarea pieței forței de muncă era modernizarea dialogului social și abordarea problemei dualismului pieței forței de muncă. Ultima lege menționată a introdus în special o nouă procedură pentru încetarea contractelor permanente prin consimțământ reciproc („rupture conventionnelle”), care este în prezent utilizată din ce în ce mai des.

(11)

Rata șomajului în Franța a fost ușor mai ridicată decât media UE în 2010, iar șomajul de lungă durată este în creștere (3,9 % în 2010 față de 2,9 % în 2008). În acest context, serviciile publice de ocupare a forței de muncă ar trebui să joace un rol important în sprijinirea șomerilor în căutarea unui loc de muncă. În Franța, noul serviciu public de ocupare a forței de muncă de tip „ghișeu unic”, denumit Pôle Emploi, a avut până acum rezultate incerte. În perioada 2009-2010, în contextul crizei și al unei creșteri semnificative a numărului de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, principalul obiectiv al acestuia s-a concentrat asupra fuzionării celor două entități administrative anterioare. Externalizarea serviciilor de plasare a forței de muncă a produs până acum rezultate inegale în ceea ce privește realizarea obiectivelor de reintegrare în muncă stabilite de Pôle Emploi. În același timp, resursele consacrate de Pôle emploi oferirii de sprijin individual persoanelor în căutarea unui loc de muncă rămân insuficient dezvoltate (71 de lucrători echivalent normă întreagă la 10 000 de șomeri, ceea ce reprezintă mult sub nivelul înregistrat în unele țări cu caracteristici similare).

(12)

Deficitul de cont curent al Franței s-a deteriorat treptat în ultimii zece ani, reflectând scăderea balanței comerciale de bunuri, parțial din cauza scăderii competitivității din punctul de vedere al costului cu forța de muncă după reintroducerea, în perioada 2003-2005, a salariului minim unic (reforma anterioară privind săptămâna de lucru de 35 de ore avusese drept rezultat cinci niveluri minime diferite). S-au realizat unele îmbunătățiri în ceea ce privește procedura de indexare a salariilor (crearea unui comitet consultativ format din experți independenți, eliminarea majorărilor discreționare), care au dus la o creștere moderată a salariului minim. Prin urmare, ponderea lucrătorilor plătiți la salariul minim a scăzut în mod substanțial, ceea ce a permis o mai bună diferențiere salarială. Salariul minim în Franța este în continuare printre cele mai ridicate din UE în comparație cu media salariilor, chiar dacă sarcina fiscală este mult mai redusă decât în cazul salariului mediu din cauza reducerilor aplicate contribuțiilor angajatorilor la sistemul de asigurări sociale.

(13)

În Franța, sarcina fiscală și de asigurări sociale asupra forței de muncă este una dintre cele mai ridicate din UE, în timp ce taxa pe consum rămâne relativ redusă. În plus, veniturile din taxele de mediu, exprimate ca procent din PIB, sunt de asemenea sub media UE. Este probabil ca reechilibrarea sistemului fiscal, inclusiv, de exemplu, prin trecerea de la impozitarea muncii la impozitarea consumului și la taxele de mediu, să aibă un efect pozitiv atât asupra locurilor de muncă, cât și asupra obiectivelor de mediu.

(14)

Scutirile de taxe și de asigurări sociale (inclusiv „niches fiscales”) în Franța sunt foarte mari. În plus, întreprinderile și gospodăriile trebuie să investească în obținerea de expertiză cuprinzătoare pentru a înțelege și exploata beneficiile sistemului. Deși cheltuielile fiscale sunt utilizate pentru a pune în aplicare o anumită politică economică, până în prezent nu s-a efectuat o evaluare sistematică pentru a se determina dacă acestea au îndeplinit obiectivele urmărite, deși în 2011 este planificată efectuarea unei revizuiri în conformitate cu Legea privind planificarea multianuală a finanțelor publice. În trecut, posibilitatea de substituire cu cheltuielile publice a permis autorităților franceze să respecte formal normele existente privind cheltuielile, cu toate că mutări suplimentare nu mai sunt posibile în conformitate cu articolul 9 din Legea de planificare multianuală a finanțelor publice 2011-2014. O creștere discreționară a veniturilor fiscale (în special prin reducerea cheltuielilor fiscale) cu aproximativ 0,75 % din PIB în perioada 2011-2013 este prevăzută de autoritățile franceze. Cheltuielile fiscale care urmează să fie eliminate pentru perioada de după 2012 au fost identificate doar parțial.

(15)

Concurența în sectorul comerțului cu amănuntul este încă îngreunată de restricțiile administrative privind deschiderea de mari magazine de vânzare cu amănuntul de tip „outlet” și de o interdicție a revânzării la un preț inferior costurilor. În sectorul serviciilor, există în continuare bariere în calea concurenței în cazul mai multor profesii reglementate, care ar putea fi eliminate fie prin revizuirea condițiilor de intrare, fie prin eliminarea progresivă a anumitor cote (numerus clausus) și a drepturilor exclusive de care beneficiază aceste profesii.

(16)

Franța și-a asumat o serie de angajamente în cadrul Pactului Euro Plus. În domeniul bugetar, Franța s-a angajat să pună rapid în aplicare reforma pensiilor din 2010. În vederea consolidării sustenabilității finanțelor publice, Franța își va modifica, de asemenea, constituția pentru a introduce o planificare bugetară multianuală obligatorie. În vederea creșterii participării pe piața forței de muncă, sunt luate în calcul diverse măsuri de susținere a politicilor active pe piața forței de muncă (de exemplu, ucenicii de facilitare a tranziției de la studii la viața profesională pentru tinerii lucrători, deschiderea până în 2012 a unor centre suplimentare de îngrijire a copiilor pentru a îmbunătăți perspectivele de angajare ale femeilor, consolidarea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă). Măsurile privind competitivitatea pun accentul pe îmbunătățirea sistemului de învățământ superior și pe promovarea cercetării și dezvoltării (CD) și a inovării („investissements d'avenir”), precum și pe reducerea sarcinii administrative prin punerea în aplicare a unui program cuprinzător de simplificare administrativă. Aceste angajamente se referă la trei dintre cele patru domenii ale pactului, lăsând deoparte sectorul financiar. Deși aceste măsuri sunt luate în domeniile în care Franța se confruntă cu principalele provocări, multe dintre acestea (în special cele privind guvernanța bugetară sau sprijinirea învățământului superior și a CD) reprezintă confirmări ale politicilor/reformelor publice existente. Agenda de reforme nu pare să reflecte pe deplin amploarea provocărilor macroeconomice cu care se confruntă piața forței de muncă sau mediul de afaceri. În plus, există incertitudini politice cu privire la reforma constituțională preconizată. Aceste angajamente în cadrul Pactului Euro Plus au fost evaluate și luate în considerare în formularea recomandărilor.

(17)

Comisia a evaluat, în cazul Franței, Programul de stabilitate și Programul național de reformă, inclusiv angajamentele asumate în cadrul Pactului Euro Plus. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestor programe pentru dezvoltarea de către Franța a unei politici bugetare și socioeconomice sustenabile, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientărilor UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a UE prin includerea unor parametri la nivelul UE în cadrul deciziilor naționale viitoare. În lumina celor de mai sus, Comisia consideră că este necesar ca strategia de consolidare fiscală să fie specificată mai detaliat, pentru 2012 și anii următori, în vederea asigurării corectării, până în 2013, a deficitul excesiv și a intrării datoriei pe o pantă descendentă. Orice venit excepțional ar trebui utilizat pentru a accelera reducerea deficitului și a datoriei, în conformitate cu articolul 11 din Legea privind planificarea multianuală a finanțelor publice 2011-2014. Trecerea de la impozitarea veniturilor salariale la taxele pe consum și la taxele de mediu și raționalizarea cheltuielilor fiscale ar sprijini obiectivele bugetare și de mediu și ar îmbunătăți mediul de afaceri. Acțiunile viitoare din perioada 2011-2012 ar trebui să pună accentul pe adaptarea legislației privind protecția forței de muncă în vederea reducerii dualismului pieței muncii, precum și pe consolidarea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă pentru a oferi persoanelor în căutarea unui loc de muncă un sprijin consistent. Politica actuală de moderare a salariului minim ar trebui continuată. Ar trebui stimulată concurența în cadrul profesiilor reglementate și a comerțului cu amănuntul.

(18)

În lumina prezentei evaluări și ținând seama, de asemenea, de Recomandarea Consiliului din 2 decembrie 2009, formulată în temeiul articolului 126 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a examinat actualizarea din 2011 a Programului de stabilitate al Franței, iar avizul său (3) se reflectă, în special, în recomandarea 1 de mai jos. Ținând seama de concluziile Consiliului European din 25 martie 2011, Consiliul a examinat Programul național de reformă al Franței,

1.

Să garanteze efortul fiscal anual mediu recomandat de peste 1 % din PIB în perioada 2010-2013 și să ia măsuri pentru corectarea deficitului excesiv până în 2013, în conformitate cu recomandarea Consiliului în cadrul procedurii de deficit excesiv, determinând astfel revenirea ratei ridicate a datoriei publice pe o pantă descendentă, și să garanteze un progres corespunzător către obiectivul pe termen mediu următor; să specifice măsurile corespunzătoare necesare pentru 2012 și anii următori, să adopte măsuri suplimentare dacă este necesar și să utilizeze orice venit excepțional pentru a accelera reducerea deficitului și a datoriei, conform planificării; să continue revizuirea sustenabilității sistemului de pensii și să ia măsuri suplimentare, dacă este cazul.

2.

Să depună noi eforturi, în conformitate cu practicile naționale de consultare a partenerilor sociali, pentru a combate segmentarea pieței forței de muncă prin revizuirea aspectelor selectate din legislația privind protecția forței de muncă, îmbunătățind în același timp capitalul uman și parcursurile ascendente; să asigure că orice evoluție a salariului minim sprijină crearea locurilor de muncă.

3.

Să încurajeze accesul la învățare pe tot parcursul vieții pentru a contribui la menținerea încadrării în muncă a persoanelor în vârstă și să consolideze măsurile de sprijinire a reîncadrării pe piața muncii. Să accelereze politicile active pe piața forței de muncă și să introducă măsuri de îmbunătățire a organizării, a procesului decizional și a procedurilor serviciilor publice de ocupare a forței de muncă în vederea consolidării serviciilor și a sprijinului individual acordat persoanelor care riscă se devină șomeri de lungă durată.

4.

Să îmbunătățească eficacitatea sistemului fiscal, inclusiv, de exemplu, prin trecerea de la impozitarea veniturilor salariale la taxele de mediu și la taxele pe consum și prin punerea în aplicare a reducerii planificate a numărului și a costului scutirilor de taxe și de asigurări sociale (inclusiv „niches fiscales”).

5.

Să ia măsuri suplimentare de eliminare a restricțiilor nejustificate privind comerțul și profesiile reglementate, în special în sectorul serviciilor și al comerțului cu amănuntul.

20.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/12

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Europa 2020, pe baza unei coordonări consolidate a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului Europei în materie de creștere durabilă și competitivitate.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind Orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Uniunii Europene (2010-2014) și, la 21 octombrie 2010, o decizie privind Orientările politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (1), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă naționale.

(3)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima analiză anuală a creșterii, marcând astfel începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și al primului semestru european de coordonare ex ante și integrată a politicilor, care are la bază Strategia Europa 2020.

(4)

La 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile privind consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a Analizei anuale a creșterii efectuate de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii unor bugete solide și a sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin reforme ale pieței forței de muncă și depunerii de noi eforturi în vederea consolidării creșterii.

(5)

La 3 mai 2010, Grecia a prezentat un program de ajustare cuprinzător, în valoare de 110 miliarde EUR, finanțat prin asistență financiară furnizată de statele membre din zona euro și de FMI. Memorandumul de înțelegere însoțitor și completările ulterioare la acesta prevăd condițiile de politică economică pe baza cărora este acordată asistența financiară.

(6)

Elementele-cheie ale condițiilor de politică au fost consacrate în Decizia 2010/320/UE a Consiliului din 10 mai 2010 (2), și în modificările ulterioare la aceasta (3), adresată Greciei în vederea consolidării și aprofundării supravegherii bugetare și în vederea atenționării Greciei să ia măsuri de reducere a deficitului considerate necesare pentru a remedia situația de deficit excesiv, în temeiul dispozițiilor articolului 136 și ale articolului 126 alineatul (9) din tratat.

(7)

La 25 martie 2011, Consiliul European a invitat totodată statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a putea fi incluse în programele de stabilitate sau de convergență și în programele lor naționale de reformă. Grecia ar trebui să prezinte un program de stabilitate actualizat și angajamente și acțiuni specifice pe 2011 pe care și le-a propus în temeiul Pactului Euro Plus, pe baza Programului economic de ajustare actualizat.

(8)

În ultima decadă, creșterea înregistrată de Grecia s-a bazat pe factori nesustenabili: expansiunea consumului și a investițiilor în locuințe a fost însoțită de creșteri ridicate ale salariilor reale și de o creștere rapidă a creditelor; ratele scăzute ale dobânzii reale, asociate cu adoptarea euro și cu liberalizarea pieței financiare, au contribuit la această expansiune. Criza globală din 2008-2009 a expus aspectele vulnerabile, inclusiv: politicile fiscale nesustenabile, ascunse parțial de statistici nefiabile și de nivelul temporar ridicat al veniturilor, o piață a forței de muncă și a produselor rigidă, pierderea competitivității și creșterea datoriei externe. Chiar dacă nu de la bun început, sectorul bancar a fost afectat de criza economică și de încredere. Amploarea deteriorării poziției sale bugetare a fost revelată târziu, ca urmare a deficiențelor grave din sistemul contabil și cel statistic al Greciei. Acest lucru a întârziat punerea în aplicare a unor măsuri corective. Pe măsură ce au apărut preocupări cu privire la sustenabilitatea finanțelor publice ale Greciei și a crescut aversiunea globală față de risc, s-a înregistrat o deteriorare simțitoare a încrederii pieței privind Grecia la începutul anului 2010. În aprilie 2010, Grecia a solicitat asistență financiară internațională, întrucât se confrunta cu nevoi financiare semnificative și nu era în măsură să aibă acces pe piețele internaționale de capital.

(9)

Grecia s-a angajat să pună în aplicare Programul de ajustare economică și financiară, în vederea corectării dezechilibrelor bugetare și externe și în vederea recâștigării încrederii, pe termen scurt. Pe termen mediu, ar trebui să pună bazele unui model de creștere care să se bazeze mai mult pe investiții și pe exporturi, sprijinind în acest fel creșterea și ocuparea forței de muncă. Programul de ajustare prevede acțiuni ample pe trei fronturi: (i) o strategie de consolidare bugetară concentrată la începutul perioadei, sprijinită de măsuri fiscale structurale și de un control fiscal ameliorat, (ii) reforme structurale ale pieței forței de muncă și a produselor care să impulsioneze competitivitatea și creșterea și (iii) eforturi de păstrare a stabilității sistemului bancar.

(10)

Comisia a evaluat proiectul de program național de reformă. Comisia nu a ținut seama doar de relevanța acestuia pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Grecia, ci și de conformitatea acestuia cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a UE prin oferirea unei contribuții la nivelul UE pentru deciziile naționale viitoare. În acest context, Comisia subliniază caracterul urgent al implementării măsurilor planificate pentru a respecta Decizia 2010/320/UE,

20.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/14

20.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/16

1.

Deși responsabilitatea finală pentru deciziile privind încheierea de acorduri monetare cu țări terțe revine Consiliului UE, BCE nu ar încuraja țările și teritoriile de peste mări (TTPM) asociate cu state membre din zona euro să introducă euro ca monedă oficială. În cazul Saint-Barthélemy, BCE nu are obiecții față de proiectul de decizie, deoarece Saint-Barthélemy, care face parte din Franța, utilizează euro din 1999. Pentru a facilita materializarea dorinței Franței de menținere a monedei euro în Saint-Barthélemy după 1 ianuarie 2012, când această colectivitate va înceta să facă parte din teritoriul UE (2), este necesară găsirea unei soluții, în cadrul dreptului Uniunii Europene, care să țină seama de noile împrejurări. În acest context, încheierea unui acord monetar cu Republica Franceză, care acționează în numele Saint-Barthélemy, este o soluție satisfăcătoare, deoarece ar permite Franței să continue să aplice cu privire la Saint-Barthélemy dispozițiile dreptului Uniunii care sunt necesare pentru utilizarea monedei unice în următoarele domenii: legislație monetară, bancară și financiară; măsuri necesare pentru utilizarea euro; prevenirea spălării banilor, a fraudei și a contrafacerii oricăror mijloace de plată, fie ele în numerar sau nu; normele privind medaliile și jetoanele, precum și normele privind cerințele de raportare statistică.

2.

Din domeniul de aplicare al mandatului pentru negocieri stabilit în proiectul de decizie, BCE înțelege că, spre deosebire de acordurile încheiate cu țări terțe precum Principatul Monaco, Principatul Andorra, Republica San Marino și Statul Cetății Vaticanului, acest acord monetar nu autorizează Saint-Barthélemy să emită propriile monede euro. Deși BCE apreciază această abordare, acest lucru ar trebui prezentat în mod explicit din motive de securitate juridică și transparență, cel puțin în preambulul proiectului de decizie.

3.

BCE reamintește că orice transfer, inclusiv asistența financiară specifică pentru bănci și alte instituții financiare, care sunt necesare pentru menținerea sau restaurarea stabilității financiare în Saint-Barthélemy, este suportat de Trezoreria Republicii Franceze.

4.

BCE înțelege că toate sarcinile care intră în competența Eurosistemului, inclusiv operațiunile de politică monetară și colectarea statisticilor, vor fi desfășurare de Banque de France prin intermediul Institut d’Émission des Départements d’Outre-mer (IEDOM).

5.

De asemenea, BCE înțelege că acordul monetar nu urmărește ca instituțiile financiare situate în Saint-Barthélemy să aibă acces direct la sistemele de plăți și decontare din zona euro și că orice asemenea legătură va fi făcută în continuare prin intermediul autorităților franceze relevante.

6.

BCE este ferm convinsă că rolul său în negocierea acordurilor monetare cu un TTPM ar trebui să fie exact același cu rolul său în negocierea acordurilor monetare cu țări terțe. În acest context, textul proiectului de decizie ar trebui să prevadă în mod clar și fără echivoc că acordul BCE este necesar cu privire la aspectele ce țin de domeniile care intră în competența sa.

7.

BCE constată că anumite aspecte importante nu sunt reglementate de proiectul de decizie, iar acestea ar trebui tratate astfel:

În cazul în care BCE recomandă modificarea deciziei propuse, propunerile de redactare specifice însoțite de o explicație în acest sens se regăsesc în anexă.

20.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/21

20.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/23

20.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/24

20.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/27

1.

La data de 13 iulie 2011, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderile Bain Capital Investors, LLC („Bain Capital Investors”, SUA) și OCM IMC Holdings, L.P., controlate de Oaktree Capital Group, LLC („Oaktree”, SUA) dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul în comun asupra întreprinderii International Market Centers, LP („IMC”, SUA).

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) privind concentrările economice (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.6287 – Bain Capital/Oaktree/International Market Centers JV, la următoarea adresă:

20.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 213/28

1.

La data de 12 iulie 2011, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea Thermo Fisher Scientific, Inc. („Thermo Fisher”, SUA) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra întregii întreprinderi CB Diagnostics Holding AB, holding și acționar unic al Phadia Holding AB („Phadia”, Suedia), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea nu se ia o decizie finală în această privință.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.6293 – Thermo Fisher/Phadia, la următoarea adresă: