3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/3

Avizul Comitetului Economic și Social European privind consumatorii și posibilitățile transfrontaliere din cadrul pieței interne

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției ungare)

2011/C 132/02

Raportor: dl Jorge PEGADO LIZ

Prin scrisoarea din 15 noiembrie 2010, dl Péter GYÖRKÖS a solicitat Comitetului Economic și Social European, în numele Președinției ungare a Consiliului, elaborarea unui aviz exploratoriu pe tema

„Consumatorii și posibilitățile transfrontaliere din cadrul pieței interne”.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 4 martie 2011.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 175 voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 8 abțineri.

1. Concluzii și recomandări în atenția Președinției ungare

1.1

CESE mulțumește Președinției ungare pentru că i-a oferit ocazia de a elabora un aviz cu privire la principalele chestiuni referitoare la evoluțiile posibilităților de care se bucură consumatorii europeni în cadrul pieței interne și de a contribui astfel la lucrările Președinției UE în cursul primului semestru din 2011.

1.2	CESE consideră că se impune relansarea discuției pe baza noii abordări a politicii de protecție a consumatorilor, în perspectiva anului 2030, și își exprimă speranța că Președinția ungară, celelalte instituții și partenerii sociali vor accepta să răspundă acestei provocări.

1.3

Comitetul își exprimă satisfacția cu privire la faptul că, la 24 ianuarie 2011, Consiliul a aprobat o abordare comună a legislației privind protecția consumatorilor, însă se declară îngrijorat de modul în care a evoluat dosarul în Parlamentul European, motiv pentru care solicită insistent Președinției ungare să mențină direcția de acțiune stabilită de Consiliu, depunând eforturi pentru ca rezultatul final să permită recâștigarea încrederii consumatorilor.

1.4

În ceea ce privește revizuirea Directivei privind practicile comerciale neloiale, CESE recomandă Președinției ungare să reflecteze într-o mai mare măsură, încă de la începutul dezbaterilor, la problema armonizării totale, după efectuarea unei evaluări a impactului și după luarea în considerare a scăderii nivelului de protecție a consumatorilor în urma armonizării legislației în statele membre care au transpus directiva.

1.5

În privința instrumentului judiciar pentru o acțiune colectivă la nivelul UE, CESE solicită Președinției ungare să dea dovadă de curaj în plan politic, în vederea adoptării cât mai grabnice a unui astfel de instrument, cu atât mai mult cu cât există studii numeroase care au stabilit deja relevanța și fezabilitatea unui astfel de proiect.

1.6

În ceea ce privește revizuirea Directivei privind pachetele de servicii pentru călătorii și a legislației privind drepturile pasagerilor aerieni, CESE recomandă Președinției ungare să le abordeze laolaltă și să definească drepturile, obligațiile și responsabilitățile în cazul unor litigii, prestații necorespunzătoare sau al unui comportament fraudulos.

1.7

În cadrul pieței interne a serviciilor financiare cu amănuntul, CESE recomandă Președinției ungare să avanseze în privința dosarelor referitoare la serviciile bancare minime pentru toți cetățenii europeni, la sistemul de plată electronică fiabil și identic în toate statele membre, la definirea exactă a responsabilității băncilor în ceea ce privește acordarea creditelor, la un sistem uniform de asigurări în întreg spațiul european, la clasificarea clauzelor abuzive și a practicilor comerciale neloiale specifice serviciilor financiare, la comparabilitatea cheltuielilor bancare, la garantarea depozitelor și la obligația consolidată de a oferi consiliere cu privire la produsele financiare complexe. Consolidarea supravegherii financiare este o măsură minimă, având în vedere criza financiară pe care o traversăm în continuare.

1.8	În cadrul Agendei digitale europene, Președinția ungară va trebui să adopte decizii urgente privind definirea exactă a drepturilor fundamentale ale consumatorilor în mediul digital, revizuirea Directivei-cadru privind protecția datelor și protecția drepturilor de autor în mediul digital.

1.9

În cele din urmă, în ceea ce privește punerea în aplicare a noilor dispoziții din tratat și din Carta drepturilor fundamentale a UE privind serviciile de interes general (SIG), CESE solicită Președinției ungare să avanseze în continuare în mod activ în direcția deschisă de concluziile Consiliului din 6 și 7 decembrie 2010, astfel încât, la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020, SIG să nu fie neglijate.

1.10

Președinția ungară a menționat, în special, chestiunea comerțului transfrontalier de proximitate sau de vecinătate, ale cărui consecințe pentru statele membre nu au fost evaluate până acum în niciun studiu. CESE recomandă Președinției ungare să solicite, în primul rând, Comisiei o analiză statistică exactă a acestor tranzacții, apoi realizarea studiilor indispensabile pentru a determina dacă acest tip de comerț prezintă un caracter specific, care să justifice o abordare juridică pe plan european, și, în cele din urmă, să evalueze nevoile consumatorilor în cadrul acestui tip de comerț (informarea, limba în care sunt redactate contractele, posibilitatea de a compara prețurile dacă una dintre monede nu este moneda euro, rata de schimb, comisioanele și taxele bancare etc.) și modalitatea cea mai eficientă de a satisface aceste nevoi la nivel local.

2. Introducere

2.1

CESE salută faptul că Președinția ungară i-a solicitat să elaboreze un aviz exploratoriu privind una dintre temele de predilecție, abordate cel mai frecvent în ultimii douăzeci de ani. Într-adevăr, în cadrul Avizului din proprie inițiativă pe tema „Piața unică și protecția consumatorilor – posibilități și obstacole” din 7 noiembrie 1995 (1), CESE făcea o sinteză a tuturor avizelor anterioare care abordaseră deja această temă, prezentând totodată și această chestiune, precum și principalele preocupări privind obstacolele și dificultățile întâmpinate de consumatori în încercarea de a profita pe deplin de piața unică. Din nefericire, majoritatea chestiunilor abordate în acest aviz rămân de actualitate.

2.2

Realizarea pieței unice, care este unul dintre proiectele strategice cele mai importante pentru Europa, inițiată de Jacques Delors și având o dată exactă de finalizare, este încă în desfășurare, deși au trecut mai bine de treizeci de ani. Publicarea recentă a Actului privind piața unică confirmă existența acestei situații. Comitetul a pledat mereu pentru o piață unică „cu caracter instrumental”, spre avantajul cetățeanului-consumator. De altfel, rămâne de adoptat o politică europeană clară, coerentă și completă de protecție a consumatorilor.

2.3

În consecință, solicitarea Președinției ungare, care face onoare Comitetului, este pe deplin îndreptățită și îi permite să contribuie la lucrările preconizate în Programul de lucru al Comisiei pentru primul semestru din 2011, în continuarea lucrărilor desfășurate de ultimele președinții, mai ales de Președinția belgiană.

2.4

Acest aviz exploratoriu va oferi totodată CESE posibilitatea de a aduce un omagiu dlui István Garai, membru maghiar care se afla în fruntea unei prestigioase organizații maghiare a consumatorilor, mare apărător al drepturilor și intereselor acestora și raportor pentru avize importante pe această temă; din nefericire, dl Garai a decedat în 2008, în timp ce se afla în funcție.

3. Un obiectiv major

3.1

Durata unei singure președinții nu este suficientă pentru a permite elaborarea transparentă și în mod participativ a liniilor directoare ale unei anumite politici, evaluarea ex-ante a impactului acesteia, adoptarea sa mod democratic de către instituțiile UE, punerea în aplicare și evaluarea sa ex-post.

3.2

Programele strategice pe cinci ani - de altfel, în majoritatea cazurilor, influențate de factori de conjunctură - nu sunt, nici ele, suficiente, dacă nu se încadrează într-o politică care să aibă o perspectivă pe termen mai lung. Strategia pentru perioada 2007-2013, adoptată la 13 iulie 2007, este în plină desfășurare și reprezintă o bună exemplificare a principiilor deja formulate de CESE.

3.3	Însăși Strategia Europa 2020 ar trebui să aibă drept obiectiv principal promovarea și protecția consumatorilor, însă nu este așa.

3.4

Singura încercare de elaborare a unei abordări politice de acest tip datează din 1985; aceasta este numită „Un nou impuls”, fiind inițiată de Jacques Delors și apoi reluată și dezvoltată de dna Emma Bonino, membră a Comisiei Europene (în perioada 1995-1999). Din nefericire, din lipsă de voință politică și în afară de câteva inițiative emblematice, obiectivele prevăzute nu au fost realizate.

3.5

Principala provocare la care ar putea răspunde una dintre președințiile UE ar consta tocmai în punerea bazelor și în elaborarea liniilor directoare ale unei politici de promovare și de protecție a consumatorilor în perspectiva anului 2030, urmând exemplul oferit de raportul Gonzalez, fiind însă conștienți de faptul că suntem în întârziere în ceea ce privește celelalte inițiative strategice (Strategia Europa 2020, Actul privind piața unică, reglementarea inteligentă etc.).

3.6

Principalele axe ale acestei politici pe termen mediu și lung ar fi mai cu seamă următoarele:

a)	să se îndrăznească punerea în discuție și să se redefinească temeiul juridic prevăzut în tratat (articolul 169, având în vedere articolul 12 din TFUE) (2);

b)	să se plaseze politica de protecție a consumatorilor în centrul politicilor UE, în calitate de politică în domeniul cetățeniei, aceasta transformându-se în nucleul central și beneficiarul final al tuturor celorlalte politici;

c)	ținând seama de această schimbare, să se redefinească drepturile consumatorilor, cu raportarea sistematică la tratate și la Carta drepturilor fundamentale a UE;

plasarea accentului pe caracterul orizontal al politicii de protecție a consumatorilor, trăgând toate concluziile care se impun și garantând eficiența acestui caracter transversal, fie în cadrul serviciilor interne ale Comisiei, în relațiile acesteia cu alte instituții și în statele membre, la toate nivelurile;

să se efectueze o codificare reală a legislației europene de protecție a consumatorului, utilizându-se excelentele lucrări academice realizate în cadrul comun de referință și trăgându-se toate concluziile posibile, în special cele referitoare la utilizarea rezonabilă și adecvată a regimurilor opționale, în conformitate cu metoda abordării proactive a dreptului.

f)	să fie recunoscute, în mod limpede și lămurit, caracterul instrumental și rolul subsidiar al politicii privind piața unică, care să fie pusă, în mod neechivoc, în slujba cetățeanului-consumator, în calitate de destinatar final;

g)	să fie definite principiile comune ale organizării și reprezentării participative a consumatorilor în UE, în calitate de factori indispensabili și esențiali pentru punerea în aplicare a politicilor care le privesc.

3.7

Acest ultim punct merită să i se acorde o atenție deosebită, întrucât nu a fost luat în considerare în mod sistematic la nivel european. Într-adevăr, definirea principiilor generale și a liniilor directoare ale organizării și reprezentării participative ale consumatorilor este demult solicitată, fie de către autoritățile publice responsabile de protecția consumatorilor din statele membre, fie de organizațiile și asociațiile de protecție a consumatorilor. O organizare după principii uniforme a reprezentării consumatorilor în toate statele membre, mai ales în rândul organelor de reglementare a diferitelor sectoare, ar contribui atât la credibilitatea organizațiilor în cauză, cât și la eficiența protecției consumatorilor.

4. Câteva chestiuni de actualitate în domeniul politicii de protecție a consumatorilor

4.1

În cadrul unei piețe unice finalizate, consumatorul ar trebui să poată să își exercite pe deplin drepturile care îi sunt recunoscute prin acquis-ul comunitar, indiferent unde s-ar afla pe teritoriul UE și în aceleași condiții ca în țara sa. Cu toate acestea, nici diferitele politici de protecție a consumatorilor, nici inițiativele în desfășurare nu oferă răspunsuri satisfăcătoare la așteptările justificate ale consumatorilor.

4.2	Agenda politică a Președinției ungare cuprinde obiective importante, dintre care unele vor fi continuate, firește, în cursul președințiilor viitoare.

4.3

În primul rând, în ceea ce privește propunerea de directivă privind drepturile consumatorilor, CESE era de părere că (3) aceasta ar trebui reformulată, astfel încât să se limiteze la anumite principii fundamentale privind dreptul la informare și dreptul de renunțare în cazul vânzărilor din afara spațiilor comerciale și a vânzărilor la distanță și să fie eliminate alineatele referitoare la clauzele abuzive, precum și la vânzarea de bunuri și la garanții.

4.4

Luând notă de evoluția abordării Comisiei, exemplificată în cadrul recentelor intervenții publice ale dnei comisar Reding, CESE constată că, la 24 ianuarie a.c., Consiliul a adoptat o poziție care este în deplină conformitate cu avizul său, ceea ce constituie un motiv de satisfacție. Cu toate acestea, având în vedere recenta evoluție a dosarului în PE și pozițiile contradictorii ale comisiilor IMCO și JURI, precum și finalizarea prevăzută pentru lunile următoare, CESE solicită insistent Președinției ungare să mențină cu fermitate direcția de acțiune trasată de Consiliul AGRI din luna ianuarie a anului trecut, coordonând-o în mod realist cu viitorul cadru comun de referință în materie de contracte europene (CCR), în conformitate cu recomandările din avizul CESE (4).

4.5	În ceea ce privește revizuirea Directivei privind practicile comerciale neloiale, CESE constată că transpunerea tardivă a acesteia în majoritatea statelor membre s-a dovedit a fi deplorabilă, așa cum se preconiza în avizul său (5). Însăși Curtea de Justiție a adoptat acest punct de vedere.

4.6

Prin urmare, CESE recomandă Președinției ungare să se bazeze pe studiile care demonstrează scăderea nivelului de protecție a consumatorilor și consecințele asupra concurenței în statele membre care au transpus Directiva privind practicile comerciale neloiale, examinând mai în amănunt justificarea unei utilizări nedirecționate a principiului armonizării totale, încă de la începutul dezbaterilor privind revizuirea directivei menționate.

4.7

În ceea ce privește instrumentul judiciar pentru o acțiune colectivă la nivel european, CESE ia notă de intenția Comisiei de a relansa dezbaterea, prin intermediul unei noi consultări a părților interesate; cu toate acestea, după circa treizeci de ani de dezbateri, consultări, rapoarte, avize, Cărți verzi și Cărți albe, comunicări și rezoluții, studii, conferințe și simpozioane de toate tipurile, CESE se îndoiește de existența unei voințe politice reale de a se ajunge la un rezultat concret.

4.8

În mai multe avize, atât mai vechi, cât și mai recente, CESE a adoptat o poziție clară în favoarea unui instrument judiciar european care să le permită consumatorilor care consideră că au suferit un prejudiciu colectiv să inițieze în mod colectiv o acțiune în justiție pentru a obține despăgubiri. Acest instrument ar fi în deplină conformitate cu dreptul penal european și ar trebui să facă posibilă plata unor despăgubiri pentru prejudiciile colective materiale și/sau morale (sistemul opt-out) suferite de consumatorii din orice stat membru și în condiții identice. Dacă Președinția ungară ar adopta această poziție, acest lucru ar putea duce la obținerea unui avantaj considerabil pentru consumatori, însă și pentru alți titulari de drepturi colective și ar putea reprezenta un avantaj și pentru realizarea pieței unice și pentru concurența loială.

4.9

În ceea ce privește revizuirea Directivei privind pachetele de servicii pentru călătorii, CESE nu i-a fost solicitată încă elaborarea unui aviz. În aparență, Comisia intenționează să prezinte o propunere în acest sens în prima parte a anului 2011 și a început deja să adune idei privind o eventuală revizuire a legislației privind drepturile pasagerilor aerieni.

4.10

Fără anticipa cu privire la avizele sale pe aceste două teme, CESE recomandă Președinției ungare să le trateze laolaltă, pentru a garanta o abordare coerentă și a extinde domeniul de aplicare a directivei la contractele de servicii de transport individuale și colective, cu sau fără servicii conexe și să definească drepturile, obligațiile și responsabilitățile în cazul unui litigiu, al unei prestații necorespunzătoare sau al unui comportament fraudulos. De altfel, trebuie să se acorde o atenție deosebită clauzelor abuzive și practicilor comerciale neloiale, care sunt caracteristice acestui sector. De asemenea, consecințele falimentelor agențiilor de voiaj, ale operatorilor de turism și ale companiilor aeriene ar trebui să aibă un cadru de reglementare foarte strict.

4.11

S-au înregistrat câteva progrese în ceea ce privește realizarea pieței interne a serviciilor financiare cu amănuntul, cum ar fi Directiva privind SEPA, în urma adoptării monedei euro, Directiva privind piețele instrumentelor financiare, Directiva privind adecvarea capitalului și, de asemenea, propunerile recente ale Comisiei, formulate la 12 iulie 2010, privind sistemele de garantare a depozitelor și sistemele de compensare pentru investitori (6), însă rămân multe lucruri de făcut: lipsește o orientare politică generală, în măsură să aducă cu adevărat avantaje pentru consumatori și pentru IMM-urile de pe piața unică. Însăși Comisia a identificat serviciile financiare cu amănuntul ca fiind „un sector în care consumatorii se confruntă cu un număr considerabil de probleme” (7).

4.12

Acesta este un domeniu asupra căruia CESE i s-a solicitat să se pronunțe în repetate rânduri, prin intermediul unor sesizări și/sau al unor avize din proprie inițiativă, însă nu s-au găsit încă soluții de durată, practice și eficiente. Dintre exemple, trebuie menționate chestiunile privind acordarea responsabilă a împrumuturilor și supraîndatorarea (8), la care Directiva privind creditele de consum nu a putut oferi un răspuns; eșecul propunerilor privind creditul ipotecar, cu toate că ideea armonizării acestor credite a fost acceptată în urmă cu mai mulți ani; lipsa de temeinicie a dispozițiilor privind plățile transfrontaliere și folosirea cardurilor de debit/credit; lipsa unei mobilități reale a conturilor bancare și lipsa serviciilor bancare universale minime; lipsa de consistență a reglementărilor prevăzute pentru a se putea face față crizelor financiare și pentru a se asigura plata imediată a unor despăgubiri pentru pierderile și prejudiciile suferite de clienții băncilor.

4.13

Criza economică și financiară afectează încă în mare măsură consumatorii și micii investitori. Astfel, formularea unor măsuri concrete, cum ar fi crearea unui cont bancar universal, instituirea unor servicii bancare minime pentru toți cetățenii europeni, a unui un sistem de plată electronică fiabil și identic în toate statele membre, definirea exactă a responsabilității băncilor în ceea ce privește acordarea creditelor, ar constitui direcții posibile, la fel ca un sistem uniform de asigurări în întreg spațiul european, o clasificare a clauzelor abuzive și a practicilor comerciale neloiale specifice serviciilor financiare, comparabilitatea taxelor bancare și obligația consolidată de a oferi consiliere cu privire la produsele financiare complexe. În același mod, supravegherea financiară ar trebui orientată către nevoile consumatorilor și ar trebui instituite anumite mecanisme eficiente de soluționare a litigiilor și de acordare a unor despăgubiri în cazul unor pierderi sau prejudicii provocate de proasta funcționare a sistemelor financiare (bănci și asigurări).

4.14

CESE salută abordarea adoptată de Comisie a drepturilor consumatorilor în mediul digital, abordare ilustrată de Agenda digitală din cadrul Strategiei Europa 2020 (9); rămân, însă, multe de făcut, pentru ca fiecare persoană să poată beneficia de un serviciu universal în domeniul telecomunicațiilor și al tehnologiei informației; ar fi oportună adoptarea rapidă a unei noi comunicări a Comisiei pe această temă și acest lucru ar reprezenta pentru Președinția ungară ocazia de a adopta o poziție hotărâtoare în ceea ce privește neutralitatea internetului și includerea conexiunilor în bandă largă în cadrul serviciului universal, astfel cum a fost deja solicitat de CESE.

4.15

CESE acordă o importanță deosebită recunoașterii și protecției drepturilor consumatorilor în mediul digital, în general, nu numai în cadrul comerțului electronic. Va trebui să se prevadă, fără întârziere, nu numai revizuirea Directivei privind aspectele juridice ale comerțului electronic, ci și găsirea unor soluții pentru slaba dezvoltare a comerțului electronic.

4.16	Președinția ungară va trebui să adopte decizii urgente privind definirea exactă a drepturilor fundamentale ale consumatorilor în mediul digital, însă și revizuirea Directivei-cadru privind protecția datelor, precum și protecția drepturilor de autor în mediul digital.

4.17

În cele din urmă, CESE solicită ferm Președinției ungare să dea curs concluziilor Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori din 6 și 7 decembrie 2010, cu privire la serviciile sociale de interes general, astfel încât să se țină pe deplin seama de recomandările celui de-al treilea Forum privind serviciile sociale de interes general, organizat de Președinția belgiană la 26 și 27 octombrie, și să contribuie astfel la punerea în aplicare a noilor dispoziții ale Tratatului de la Lisabona și ale Cartei drepturilor fundamentale în ceea ce privește serviciile de interes general.

5. Cazul particular reprezentat de comerțul de proximitate transfrontalier

5.1

Președinția ungară a solicitat CESE celaborarea unui aviz cu privire la o chestiune care, deși de importanță, nu a făcut încă obiectul unor studii amănunțite la nivelul UE. Este vorba despre comerțul transfrontalier de proximitate sau de vecinătate, și anume despre achizițiile de bunuri și servicii, întreprinse de consumatori de o parte și de alta a frontierelor geografice ale țărilor lor, fie frontiere dintre state membre, fie frontiere cu țări terțe.

5.2	Anumite state membre au studiat deja acest fenomen, chiar înainte de introducerea monedei euro, pentru a identifica tipul de schimburi, fluxul monedelor, prețurile, consecințele acestrora asupra regiunilor transfrontaliere și asupra concurenței etc.

5.3

Cu toate acestea, niciun studiu pe plan european nu permite evaluarea numărului și a consecințelor tranzacțiilor transfrontaliere interregionale asupra statelor membre. Într-adevăr, nici comunicarea din 1991 a Comisiei (10), nici Cartea verde privind comerțul, adoptată în 1996 (11) ori Cartea albă din 1999 (12) nu menționează acest tip de comerț. Prin urmare, ar trebui să se solicite Comisiei, în primul rând, o hartă și o analiză statistică exactă ale acestor tranzacții.

5.4

Cu toate acestea, la începutul anilor '90, Comisia și o serie de organizații regionale ale consumatorilor au creat o rețea de centre de informare și de consiliere al căror scop era sprijinirea consumatorilor care se confruntau obstacole în cadrul schimburilor transfrontaliere: euroghișeele. Acestea se concentrau mai cu seamă asupra informării consumatorilor și se situau în localități de frontieră.

5.5	În 2001, Comisia a lansat rețeaua extrajudiciară europeană (EEJ-Net), destinată soluționării extrajudiciare a litigiilor. În perioada respectivă, unsprezece euroghișee din nouă state membre erau responsabile pentru consilierea juridică a consumatorilor, în plus față de competențele lor clasice.

5.6	Apoi, în ianuarie 2005 a fost creată actuala Rețea a Centrelor Europene ale Consumatorilor (EEC Net), în urma fuziunii dintre rețeaua extrajudiciară europeană și euroghișee.

5.7

Fuziunea celor două rețele era o măsură logică, având în vedere introducerea monedei euro și dezvoltarea preconizată a comerțului electronic și a vânzărilor la distanță. Însă această fuziune a dus la dispariția amplasării regionale a euroghișeelor și a rolului pe care acestea îl jucau în cadrul comerțului transfrontalier de proximitate.

5.8	Prin urmare, se pune problema dacă acest tip de comerț mai are încă în prezent un caracter specific, care să justifice întreprinderea unei acțiuni speciale de către UE.

5.9

De asemenea, trebuie examinate nevoile consumatorilor în cadrul acestui tip de comerț (informare, limba în care sunt redactate contractele, posibilitatea de a compara prețurile dacă una dintre monede nu este moneda euro, rata de schimb, comisioanele și taxele bancare etc.), precum și modalitatea cea mai eficientă de a satisface aceste nevoi la nivel local.

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) JO C 39, 12.2.1996, p. 55.

(2) JO C 185, 8.8.2006 p. 71.

(3) JO C 317, 23.12.2009, p. 9.

(4) JO C 84, 17.3.2011, p. 1.

(5) JO C 108, 30.4.2004, p. 81

(6) COM(2010) 368 final.

(7) SEC(2009)1251 final din 22.9.2009.

(8) JO C 149, 21.6.2002, pp. 1–4.

(9) JO C 54, 19.2.2011, p. 58

(10) COM 1991/0041 final din 11 martie 1991.

(11) COM (96) 530 final din 20 noiembrie 1996.

(12) COM (99) 6 final din 27 ianuarie 1999.

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/8

Avizul Comitetului Economic și Social European privind viitorul Fondului social european după 2013

(aviz exploratoriu)

2011/C 132/03

Raportor: dl Xavier VERBOVEN

Coraportor: dl Miguel Ángel CABRA DE LUNA

La 7 octombrie 2010, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Viitorul Fondului social european după 2013

(aviz exploratoriu).

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 24 februarie 2011.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 172 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 7 abțineri.

1. Concluzii și recomandări

Comitetul Economic și Social European consideră că:

1.1

Principiile coeziunii economice, sociale și teritoriale, precum și cel al solidarității sunt menționate în tratat și constituie doi dintre cei mai importanți piloni pentru integrarea cetățenilor și a teritoriilor. Prin urmare, aceste principii trebuie să se regăsească în centrul dezbaterilor privind viitorul buget al Uniunii Europene.

1.2

Politica de coeziune nu vizează doar reducerea decalajelor dintre regiuni, ea trebuie, de asemenea, să contribuie la reducerea inegalităților sociale care afectează anumite grupuri de populație, încurajând o societate cu o ocupare integrală a forței de muncă, egalitatea de șanse, integrarea și coeziunea socială și astfel, în sens mai larg, modelul social european. Fondul social european (FSE) trebuie să fie în continuare un fond structural care să facă parte din politica de coeziune a Uniunii Europene.

1.3

FSE este instrumentul esențial care susține punerea în aplicare a Strategiei europene privind ocuparea forței de muncă și trebuie să rămână și în viitor un instrument eficient pentru investițiile în resursele umane și care să sprijine un nivel ridicat al locurilor de muncă de calitate și incluziunea socială, în cadrul Strategiei „Europa 2020”. Prin urmare, având în vedere situația economică actuală, FSE trebuie să rămână un instrument strategic și financiar important și trebuie să dispună de mai multe resurse, adaptate mizelor tot mai mari cărora va trebui să le facă față (rate ale șomajului mai ridicate), care să reflecte creșterea bugetului general al UE, și anume de cel puțin 5,9 %, conform creșterii generale a bugetului UE pentru 2011, propusă de Comisia Europeană.

1.4

În aceste momente de criză economică, decizia Consiliului European de a consolida rolul FSE este deosebit de importantă. Politicile referitoare la piața muncii și politicile sociale trebuie să rămână cadrul general al FSE. Investițiile trebuie să vizeze în același timp dezvoltarea resurselor umane, îmbunătățirea competențelor și reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor concediați. Ar trebui totuși să se acorde prioritate creării unor locuri de muncă de calitate, creșterii durabile și incluziunii pe piața forței de muncă și în societate a grupurilor sociale vulnerabile, cum ar fi, printre alții, tinerii, femeile, migranții, șomerii pe termen lung, persoanele cu cele mai mici șanse de a pătrunde pe piața forței de muncă, persoanele în vârstă, persoanele cu handicap și minoritățile etnice, în vederea îmbunătățirii competitivității UE și a realizării obiectivelor Strategiei „Europa 2020”.

1.5

Utilizarea FSE trebuie să servească drept lecție pentru a sprijini atât relansarea economică, cât și creșterea economică a Uniunii Europene, și aceasta prin îmbunătățirea sprijinului acordat IMM-urilor, întreprinderilor foarte mici și actorilor din economia socială care îndeplinesc obiectivele FSE, cât și prin progrese sociale, atât în ceea ce privește menținerea și crearea de locuri de muncă de calitate, cât și incluziunea socială, cu precădere prin muncă.

1.6

FSE ar trebui să sprijine – în calitate de instrument al UE pentru investiții în resursele umane – cele trei priorități ale Strategiei „Europa 2020”: creșterea inteligentă, creșterea durabilă și creșterea favorabilă incluziunii. Ocuparea forței de muncă, pregătirea profesională și educația, implicarea în viața activă și politicile în favoarea egalității de șanse sunt elemente-cheie pentru consolidarea capacității persoanelor prin dezvoltarea cunoștințelor și a calificărilor lor, prin promovarea unei culturi a inovării, prin creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și prin încurajarea unei piețe a forței de muncă favorabile incluziunii.

1.7	Principiul parteneriatului, care îi implică pe partenerii sociali și alte organizații ale societății civile organizate, constituie garanția esențială a bunei funcționări a măsurilor legate de fondurile structurale și, în special, de Fondul social european.

1.8	Este esențial să se tragă învățăminte în ceea ce privește rolul partenerilor sociali în cadrul dialogului social și al ONG-urilor în cadrul parteneriatului, pentru a se combate efectele crizei economice și a se obține rezultate.

1.9	Principiile parteneriatului, nediscriminării, accesibilității și dezvoltării durabile (1) trebuie să fie menținute și consolidate, pentru a întări rezultatele pozitive obținute pe durata ultimei perioade de programare.

1.10

Reglementările privind fondurile structurale trebuie să definească cu claritate principiul parteneriatului și principiile menționate mai sus, în loc să recurgă la „regulile și practicile naționale actuale”, precizându-se în mod clar rolul fiecăruia dintre parteneri. Ar trebui consolidată poziția comitetelor de monitorizare în raport cu autoritățile naționale și regionale competente, în cadrul rolurilor lor de programare, punere în aplicare și monitorizare.

1.11

CESE împărtășește punctul de vedere conform căruia trebuie îmbunătățite evaluarea, performanțele și rezultatele utilizării fondurilor. Cu toate acestea, pentru aceasta este esențial să se definească indicatori și să se dispună de elemente de măsură cantitative și calitative într-un cadru mai extins, care vizează întreaga procedură de punere în aplicare a politicii de coeziune.

1.12	Este necesar să se asigure coerența între prioritățile definite la diferite niveluri: european, național, regional și local.

1.13

Este nevoie să se consolideze sinergia cu Fondul european de dezvoltare regională și cu alte fonduri, în cadrul căruia principiile parteneriatului, nediscriminării și durabilității trebuie consolidate. Trebuie evitată suprapunerea între FSE și Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) și trebuie asigurată coerența în măsura în care, în contextul restructurărilor, măsurile vizate de FSE sunt preventive, iar cele vizate de FEG sunt reparatorii.

1.14

Sunt necesare numeroase îmbunătățiri cu privire la aplicarea procedurilor și la aspecte practice legate de accesul la finanțarea prin intermediul FSE, mai ales prin reducerea semnificativă a birocrației, în special prin accelerarea sistemului de plăți pentru a diminua costurile financiare ale celor care derulează programe și prin simplificarea procedurilor de facturare și de regularizare a conturilor cum ar fi, de exemplu, utilizarea unor sume forfetare (lump sums).

1.15

Viitorul FSE trebuie să garanteze resurse suficiente pentru punerea în aplicare a Strategiei „Europa 2020” datorită unor formule inovatoare (2) de finanțare, cum ar fi alocarea directă a fondurilor pentru măsuri concrete în domeniul forței de muncă și al incluziunii sociale pentru grupurile cele mai vulnerabile sau persoanele cu risc de excludere.

1.16

Un rol esențial în procesul de revizuire, punere în aplicare și evaluare a FSE le revine partenerilor sociali și societății civile. În consecință, CESE va asigura în viitor o monitorizare permanentă a utilizării FSE și, astfel, va contribui la îmbunătățirea acestui element esențial al procesului decizional care este comunicarea între instituțiile europene, partenerii sociali și ansamblul actorilor societății civile.

2. Context: dezbaterea lansată de Comisie cu privire la viitorul Fondului social european

2.1 Punerea în aplicare a programelor finanțate prin intermediul FSE în perioada 2007-2013 a ajuns la jumătatea drumului.

2.2 Comisia și-a prezentat principalele orientări cu privire la viitorul cadru financiar al UE în „Revizuirea bugetului UE” [COM (2010) 700] și, cu privire la fondurile structurale, în concluziile celui de-al cincilea Raport privind coeziunea [COM (2010) 642].

2.3 Viitorul FSE ar trebui gândit în corelație cu Tratatul de la Lisabona. Conform noului articol 9, Uniunea va trebui să țină seama de condițiile legate de promovarea unui grad înalt de ocupare a forței de muncă, de garantarea unei protecții sociale adecvate, de lupta împotriva excluderii sociale și de un nivel ridicat de educație, de formarea profesională și de protejarea sănătății persoanelor.

2.4 Articolul 175 modificat se referă în prezent la coeziunea teritorială. FSE, în calitate de principal instrument financiar european de susținere a resurselor umane, va contribui în continuare la realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, așa cum este stipulat în articolul 162 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

2.5 Noul cadru politic pentru viitorul deceniu, și anume Strategia „Europa 2020”, a fost adoptat de Consiliul European la 17 iunie 2010. De aceea, UE este angajată în obținerea unei rate de ocupare a forței de muncă de 75 % pentru populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, în reducerea ratei de abandon școlar sub pragul de 10 %, urmărind obținerea unor garanții că cel puțin 40 % dintre tineri vor obține o diplomă de studii superioare, reducerea cu 20 de milioane a numărului de persoane amenințate de sărăcie și creșterea investițiilor private și publice pentru cercetare și dezvoltare până la 3 % din PIB (3).

2.6 În 2011, Comisia va propune un nou cadru bugetar pentru perioada de după 2013, însoțit de propuneri legislative referitoare la fondurile structurale, inclusiv Fondul social european. Comisia a prezentat în acest sens, la 19 octombrie 2010, o comunicare privind „Revizuirea bugetului UE”. Aceasta ar trebui să reprezinte ocazia de a da un nou impuls FSE și de a face schimbări. Este necesar să se mărească vizibilitatea și particularitatea FSE în noul cadru bugetar al UE.

2.7 Cel de-al cincilea Raport al Comisiei privind coeziunea economică, socială și teritorială, publicat la 10 noiembrie 2010, prezintă unele opțiuni pentru viitoarea politică de coeziune.

2.8 În ceea ce privește în special viitorul FSE, procesul de reflecție a fost lansat prin intermediul unor studii specifice.

2.9 Pe de altă parte, Comitetul FSE a adoptat un aviz la 3 iunie 2010, iar Comisia a organizat o conferință pe 23 și 24 iunie 2010.

2.10 În acest sens, la 7 octombrie 2010, Comisia a solicitat Comitetului Economic și Social European să elaboreze un aviz exploratoriu care să analizeze problemele ridicate în avizul Comitetului FSE.

2.11 Acest proces de reflecție se concentrează în jurul a cinci teme, și anume:

—	valoarea adăugată a FSE în raport cu alte instrumente financiare strict naționale;

—	misiunile și prioritățile FSE în contextul Strategiei „Europa 2020”;

—	asigurarea concentrării geografice și tematice a FSE;

—	realizarea unei sinergii depline cu celelalte fonduri și mai ales cu Fondul european de dezvoltare regională;

—	alegerea unui sistem de punere în aplicare care să asigure o gestionare mai eficientă și mai simplă.

2.12 În plus, având în vedere tendința actuală de pierdere a locurilor de muncă în Uniunea Europeană, FSE trebuie să joace un rol și mai important în cadrul politicii europene de coeziune. Din acest motiv, bugetul său ar trebui mărit în mod semnificativ, și anume cu cel puțin 5,9 %, după cum a propus Comisia Europeană pentru creșterea generală a bugetului UE pentru 2011.

3. Observații generale cu privire la viitorul Fondului social european

3.1 Principiile coeziunii și solidarității sunt menționate în tratat și constituie doi dintre cei mai importanți piloni pentru integrarea cetățenilor și a teritoriilor. Prin urmare, aceste principii trebuie să se regăsească în centrul dezbaterilor privind viitorul buget al Uniunii Europene.

3.2 Tratatul de la Lisabona reafirmă aceste principii și stipulează, conform articolului 174, că „în scopul promovării unei dezvoltări armonioase a întregii Uniuni, aceasta își dezvoltă și desfășoară acțiunea care conduce la consolidarea coeziunii sale economice, sociale și teritoriale”.

3.3 Tratatul subliniază mai ales că „Uniunea urmărește, în special, reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate”. Importanța acestui obiectiv este și mai mare după ultimele două extinderi ale Uniunii Europene.

3.4 Pe de altă parte, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care are valoare juridică obligatorie după includerea sa în tratat, prevede că, prin coeziunea teritorială, UE va trebui să promoveze coeziunea socială, garantând drepturile sociale ale tuturor cetățenilor, indiferent de regiunea sau naționalitatea lor, interzicând discriminarea și depunând eforturi, între altele, pentru asigurarea egalității de șanse.

3.5 Politica de coeziune nu vizează doar reducerea disparităților dintre regiuni, ea trebuie, de asemenea, să încurajeze, prin intermediul unei abordări orientate către persoane, o societate cu o ocupare integrală a forței de muncă, egalitatea de șanse, integrarea și coeziunea socială în UE, și astfel, în sens mai larg, modelul social european.

3.6 Consiliul European a decis că fondurile structurale sunt instrumentele financiare necesare punerii în aplicare a strategiei de la Lisabona, care și-a îndreptat eforturile către persoanele cu cele mai slabe calificări și cele mai multe dificultăți de acces la politicile naționale active de ocupare a forței de muncă (4). În acest context, Fondul social european este instrumentul esențial pentru a susține punerea în aplicare a Strategiei europene privind ocuparea forței de muncă și trebuie să rămână și în viitor un instrument eficient care să asigure un nivel ridicat al locurilor de muncă de calitate, precum și incluziunea socială, în cadrul Strategiei „Europa 2020”.

3.7 Coeziunea economică, socială și teritorială trebuie să rămână în centrul Strategiei „Europa 2020”, pentru a garanta că toate energiile și capacitățile vor fi mobilizate și consacrate punerii în aplicare a strategiei. Fondurile structurale sunt instrumente-cheie de realizare a priorităților a ceea ce se numește „creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” în statele membre, în regiuni și în teritorii. În acest sens, FSE trebuie să rămână un instrument strategic și financiar important în vederea creșterii ratei ocupării forței de muncă și a incluziunii sociale.

3.8 Principiul parteneriatului, care îi implică pe partenerii sociali și alte organizații ale societății civile organizate (5), constituie garanția esențială a bunei funcționări a măsurilor legate de fondurile structurale și, în special, de Fondul social european.

3.9 Este esențial să se tragă învățăminte în ceea ce privește rolul partenerilor sociali în cadrul dialogului social și al ONG-urilor în cadrul parteneriatului, pentru a se combate efectele crizei economice și a se obține rezultate.

3.10 Este necesară îmbunătățirea evaluării, a performanțelor și a rezultatelor utilizării fondurilor. Totuși, pentru aceasta este esențial să se definească indicatori și să se dispună de elemente de măsură cantitative și calitative într-un cadru mai extins, care vizează întreaga procedură de punere în aplicare a politicii de coeziune. Pentru moment, aceasta vizează să asigure corectitudinea cheltuielilor și nu eficiența lor. Aceste două abordări ar trebui reconciliate și, cu această ocazie, ar fi necesară și reducerea sarcinilor administrative, care ar trebui aduse la un nivel rezonabil, conform principiului proporționalității.

3.11 În contextul actualei crize economice, Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă trebuie să revină în centrul priorităților Uniunii Europene și este necesară o suplimentare a fondurilor în vederea creării și menținerii unui număr de locuri de muncă mai ridicat și de calitate mai bună pentru toată lumea. Politicile privind piața forței de muncă trebuie să rămână cadrul general al FSE.

3.12 Decizia Consiliului European privind contribuția politicii de coeziune la planul de relansare economică este un semnal cât se poate de pozitiv. Fondurile structurale, care reprezintă peste o treime din bugetul european, pot constitui de fapt o sursă de finanțare care să permită să se facă față provocărilor pe termen scurt, mediu și lung.

3.13 Este necesar să se reia dimensiunea transnațională, proprie inițiativelor comunitare anterioare (mai ales EQUAL), ca principiu de bază al politicii de coeziune, pentru a se asigura nu doar o perspectivă europeană, ci mai ales solidară, în măsura în care aceasta nu se regăsește suficient în noua abordare transversală (mainstreaming) din perioada de programare 2007-2013. În acest sens, ar trebui reintrodusă posibilitatea de a acorda sprijin financiar pentru proiectele europene, în special pentru proiectele inovatoare relevante pentru rețelele transnaționale.

4. Observații specifice și propuneri cu privire la temele abordate

4.1 Valoarea adăugată a FSE

4.1.1 Din momentul creării sale, s-a demonstrat valoarea europeană adăugată a FSE, acest lucru fiind și mai clar în aceste momente de criză economică și în sprijinul pentru creșterea economică a UE.

4.1.2 FSE este fondul structural care îi vizează direct pe cetățeni: lucrători, șomeri, persoane excluse social, persoane care întâmpină greutăți majore de acces pe piața muncii, tineri, persoane în vârstă și alte grupuri de persoane vulnerabile.

4.1.3 FSE este primul instrument de susținere a punerii în aplicare a Strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă. Prin urmare, aceasta ar trebui să fie integrată în mod concret în politicile naționale, regionale și locale privind piața muncii, precum și în obiectivele vizate de FSE.

4.1.4 Europa are nevoie să investească masiv în resursele umane, ceea ce reprezintă un atu concurențial semnificativ pentru orice societate. Aceste investiții ar trebui să anticipeze schimbările sociale și, în paralel, să răspundă problemelor de menținere și creare a locurilor de muncă, prin îmbunătățirea calificărilor și a competențelor lucrătorilor, prin creșterea nivelului de productivitate a întreprinderilor europene, prin identificarea de modalități inovatoare și mai eficiente de organizare a muncii datorită unor investiții veritabile în îmbunătățirea competențelor lucrătorilor, prin integrarea socială și prin promovarea egalității de șanse și a inițiativelor din economia socială.

4.1.5 În aceste momente de criză economică, decizia Consiliului European de a consolida rolul FSE este deosebit de importantă.

4.1.6 Este necesar ca investițiile să se orienteze către dezvoltarea resurselor umane și reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor concediați și către crearea de noi locuri de muncă și creșterea durabilă pentru a se asigura sinergia și interacțiunea între aceste două procese. Prin urmare, trebuie să se țină seama de contribuția pe care coeziunea socială efectivă o va avea la nivelul competitivității europene. Prin intermediul FSE, finanțarea dirijată către integrarea grupurilor cu cele mai mici șanse de a pătrunde pe piața forței de muncă (cum este cazul persoanelor cu handicap, al tinerilor cu probleme speciale în ceea ce privește angajarea, al persoanelor în vârstă care riscă să își prelungească perioada de șomaj și al altor persoane excluse social) va contribui semnificativ la îmbunătățirea competitivității UE și, pe termen mediu, la realizarea obiectivelor Strategiei „Europa 2020”.

4.1.7 Principiul parteneriatului constituie garanția esențială pentru buna funcționare a măsurilor legate de fondurile structurale.

4.1.8 Reglementările privind fondurile structurale trebuie să definească în mod clar principiul parteneriatului, în loc să recurgă la „regulile și practicile naționale actuale”, prin precizarea cu claritate a rolului fiecăruia dintre parteneri.

4.1.9 Partenerii, inclusiv organizațiile din domeniul economiei sociale, trebuie să aibă acces la asistență tehnică, iar organizațiile sectoriale specifice trebuie să sprijine consolidarea capacității acestora (capacity building), prin intermediul FSE.

4.1.10 Trebuie realizate parteneriate de mare calitate, cu implicarea partenerilor sociali și a societății civile organizate pe durata fiecărei etape de aplicare a fondurilor, datorită mai ales rolului lor cheie în contracararea consecințelor crizei economice.

4.1.11 Celelalte principii fundamentale care pot mări valoarea adăugată a FSE sunt creșterea durabilă pentru protecția și îmbunătățirea calității mediului, precum și egalitatea între bărbați și femei și nediscriminarea bazată pe sex, vârstă, origine etnică sau rasă, religie sau credințe religioase, handicap sau orientare sexuală, pe durata punerii în aplicare a fondului, precum și accesul la acesta, mai ales de către persoanele cu handicap sau marginalizate social (6).

4.2 Misiunile și prioritățile FSE în contextul Strategiei „Europa 2020”

4.2.1 Coeziunea economică, socială și teritorială trebuie să rămână în centrul Strategiei „Europa 2020”, după cum se precizează în decizia Consiliului European.

4.2.2 Gradul de aliniere între FSE și Strategia „Europa 2020” trebuie să se traducă prin existența sau nu a unor linii strategice de orientare care să reflecte prioritățile strategice ale UE la nivelul programelor operaționale.

4.2.3 În acest cadru, este necesar ca FSE să rămână instrumentul de punere în aplicare a Strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă. În acest sens, FSE trebuie să contribuie la crearea de locuri de muncă de calitate, element esențial care permite să se asigure creșterea economică a UE. Crearea de locuri de muncă de calitate trebuie să fie prioritară, dar atenția trebuie să se îndrepte și către crearea de alte tipuri de locuri de muncă, precum cele ecologice, în virtutea schimbării modelului de producție, precum și către creșterea durabilă și incluzivă.

4.2.4 FSE reprezintă principalul instrument financiar al UE de investiții în resursele umane și sprijină aplicarea unor măsuri de integrare activă, de activare, de recalificare și de perfecționare.

4.2.5 Utilizarea FSE trebuie să servească drept lecție pentru susținerea relansării economice a Uniunii Europene.

4.2.6 Este vorba despre măsuri și priorități precum:

—	susținerea incluziunii active și a integrării pe piața forței de muncă mai ales a tinerilor, a lucrătorilor mai în vârstă, a persoanelor cu handicap și a altor grupuri vulnerabile cum ar fi migranții, precum și lupta împotriva discriminării;

—	creșterea ratei de angajare a femeilor și lupta împotriva inegalităților salariale;

—	crearea unor observatoare pentru piața muncii și pentru utilizarea fondurilor structurale;

—	încurajarea recalificării și a reconversiei lucrătorilor, axată pe inovare și pe trecerea la o economie cu emisii reduse de CO2;

—	îmbunătățirea sprijinului pentru IMM-uri, întreprinderi foarte mici și actorii din domeniul economiei sociale, care reprezintă 80 până la 90 % din rețeaua industrială a Uniunii Europene, creând în același timp locuri de muncă de calitate;

—	definirea „formării în perioade de criză” pe baza discuțiilor cu privire la evoluția sectoarelor și a regiunilor;

—	o mai bună difuzare a bunelor practici precum investițiile în activitățile cu timp de lucru redus, aferente perfecționării lucrătorilor;

—	consolidarea dialogului social prin cursuri comune de pregătire ale partenerilor sociali;

—	sprijinirea educației și a formării pe toată durata vieții;

—	susținerea participării directe la programarea, gestionarea și evaluarea fondurilor, conform articolului 11 din Regulamentul (CE) 1083/2006, mai ales prin consolidarea capacităților (capacity building)

—	asigurarea calității locurilor de muncă și a condițiilor de muncă;

—	promovarea sănătății și a securității la locurile de muncă;

—	asigurarea disponibilității serviciilor de îngrijire, accesibile atât fizic, cât și financiar, și luarea unor măsuri pentru „dezinstituționalizarea” persoanelor din centrele de îngrijire, inclusiv a persoanelor cu handicap;

—	modernizarea serviciilor publice de plasare a forței de muncă.

4.3 Concentrarea geografică și tematică a FSE

4.3.1 Fondurile structurale constituie principalul instrument al Uniunii Europene, împreună cu statele membre, pentru susținerea zonelor celor mai puțin favorizate din Uniune, precum și a grupurilor sociale celor mai vulnerabile, în vederea reducerii diferențelor socio-economice între diferitele state membre și între diferitele teritorii. Ele trebuie să continue să aibă acest rol.

4.3.2 În plus, atât coeziunea economică, cât și cea socială și teritorială, datorită reducerii disparităților socioeconomice inter- și intraregionale (precum inegalitățile între diferite grupuri sociale), trebuie să fie priorități ale viitorului FSE, în vederea realizării efective a Strategiei „Europa 2020”. Toate statele membre prezintă deficite în diferite domenii. Drept urmare, toate regiunile care sunt afectate de un șomaj superior mediei comunitare și de dezechilibre pe piața muncii care vizează mai ales grupurile cele mai vulnerabile ar trebui să beneficieze de FSE, inclusiv regiunile cu un PIB mai mare, cum ar fi regiunile metropolitane sau frontaliere.

4.3.3 FSE, axat pe ocuparea forței de muncă, pe dezvoltarea resurselor umane și pe promovarea integrării sociale, trebuie să fie în continuare instrumentul care îi vizează direct pe cetățeni și mai ales pe lucrători, pe șomeri, pe persoanele excluse social, pe tineri, pe persoanele în vârstă și alte persoane vulnerabile.

4.3.4 Trebuie să se asigure coerența între prioritățile definite la diferite niveluri: european, național, regional și local.

4.3.5 Elaborarea și punerea în aplicare a programelor operaționale trebuie să reflecte această coerență.

4.3.6 Fiecare stat membru trebuie să-și definească prioritățile și modurile operaționale, în conformitate cu condițiile și potențialul specific regiunilor sale. Prioritățile trebuie, de asemenea, definite de statele membre conform planurilor de reforme naționale respective, condițiilor lor și potențialului respectiv și, deci, în corelație cu Strategia Europa 2020, în special în ceea ce privește domeniile referitoare la ocuparea forței de muncă, formarea și incluziunea socială.

4.3.7 În afară de aceasta, trebuie studiate mecanisme potrivite de asistență financiară, precum alocarea directă a finanțărilor pentru măsuri care vizează grupurile vulnerabile, cum ar putea fi cazul persoanelor cu handicap (7), pentru a se realiza o concentrare a politicii de coeziune pe un număr limitat de priorități (8). CESE a preconizat și în trecut că fondurile trebuie să fie orientate spre obiective speciale în cadrul incluziunii sociale (9).

4.4 Sinergia cu celelalte fonduri structurale

4.4.1 Fondul social european este și trebuie să rămână principalul instrument de punere în aplicare a Strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă.

4.4.2 Cu toate acestea, este necesară o consolidare a sinergiei cu Fondul european de dezvoltare regională, în cadrul căruia principiile parteneriatului, egalității, nediscriminării și durabilității, precum și obiectivele privind ocuparea forței de muncă și incluziunea socială să fie consolidate. De aceea, principiul flexibilității ar trebui consolidat pentru a optimiza complementaritatea și coordonarea dintre FSE, FEDR și alte fonduri (precum Fondul european de orientare și garantare agricolă – FEOGA), asigurându-se astfel finanțarea inițiativelor complementare, cum ar fi cele menite să îmbunătățească accesul la formare profesională pentru persoanele cu handicap și accesul la infrastructuri al acestui grup social.

4.4.3 Trebuie evitată suprapunerea între FSE și Fondul european de ajustare la globalizare și trebuie asigurată coerența în măsura în care, în contextul restructurărilor, măsurile vizate de FSE sunt preventive, iar cele vizate de FEG sunt reparatorii.

4.5 Sistemul de gestionare

4.5.1 Sunt necesare numeroase îmbunătățiri cu privire la punerea în aplicare a procedurilor și a aspectelor practice de acces la finanțarea prin intermediul FSE.

4.5.2 În vederea realizării acestor îmbunătățiri, trebuie să fie menținut și consolidat principiul parteneriatului în cadrul viitorului FSE. Este important de semnalat că principiul parteneriatului este un instrument fundamental pentru aplicarea eficientă a FSE, întrucât permite mobilizarea unor resurse suplimentare; promovarea acestui element va avea o importanță capitală în contextul reducerii cheltuielilor publice generale în Uniunea Europeană.

4.5.3 Aceste progrese vizează mai ales:

—

reducerea birocrației înaintea și pe durata punerii în aplicare a programului operațional, prin simplificarea procedurilor de acces la finanțări, prin accelerarea în special a sistemului de plăți pentru a minimiza costurile financiare pentru operatorii programelor și prin simplificarea procedurilor de facturare și de regularizare a conturilor, recurgându-se, de exemplu, la sume forfetare (lump sums), simplificându-se contabilitatea proiectului pe baza unor rezultate concrete, nu pe documente financiare justificative;

—	limitarea posibilității autorităților din statele membre de a crea mecanisme sau condiții administrative suplimentare care complică accesul la finanțare din partea FSE;

—	o mai bună diseminare a informațiilor cu privire la posibilitățile de finanțare, prevăzându-se, printre altele, norme europene minime privind transparența și accesul la informații despre posibilitățile de finanțare de către FSE, în special prin simplificarea limbajului utilizat;

—	mărirea transparenței și a eficacității procedurilor de selectare a proiectelor finanțate, atât la nivelul statelor membre, cât și al regiunilor, având în vedere în special ca proiectele inovatoare să beneficieze de o atenție deosebită;

—	ar trebui să se acorde o atenție specială mediului construit, noilor tehnologii și transporturilor (inclusiv bunurilor, serviciilor și infrastructurilor) pentru a se elimina barierele din calea accesului deplin la toate măsurile cofinanțate de FSE.

4.5.4 Utilizarea eficientă a fondurilor trebuie asigurată și evaluată la nivel de rezultate, atât cantitativ, cât și calitativ.

4.5.5 Trebuie să se definească indicatori cu privire la finanțare.

4.5.6 Partenerii sociali și societatea civilă joacă un rol esențial în acest proces.

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) Astfel cum au fost stabilite în articolele 11, 16 și 17 din Regulamentul (CE) 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune.

(2) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și parlamentele naționale din 19 octombrie 2010 privind „Revizuirea bugetului UE”, COM(2010)700.

(3) Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010: „Europa 2020: o strategie pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” [COM(2010) 2020 final].

(4) Avizul CESE din 12.7.2007 privind ocuparea forței de muncă pentru categoriile prioritare (Strategia de la Lisabona), JO C 256, din 27.10.2007.

(5) Astfel cum se precizează în articolul 11 din Regulamentul (CE) 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune.

(6) Astfel cum se prevede în articolele 11, 16 și 17 din Regulamentul (CE) 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune.

(7) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, din 15 noiembrie 2010, privind „Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere”, COM 2010(636).

(8) Avizul CESE privind propunerea de regulament a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la Fondul social european, JO C 234 din 22.9.2005.

Avizul CESE privind propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (în temeiul articolului 128 din Tratatul CE), JO C 162 din 25.6.2008, p. 92.

Avizul CESE pe tema „Persoane cu handicap: ocuparea forței de muncă și accesibilitatea pe etape pentru persoanele cu handicap din UE - Strategia de la Lisabona post-2010”, JO C 354 din 28.12.2010, p. 8.

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, din 15 noiembrie 2010, privind „Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere”, COM 2010(636).

(9) Avizul CESE privind al 4-lea raport de coeziune economică și socială, JO C 120 din 16.5.2008, p. 73, punctul 4.5.2.

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/15

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Ce tip de politică de vecinătate poate garanta siguranța aprovizionării cu energie în UE?”

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției ungare)

2011/C 132/04

Raportor: dl Edgardo Maria IOZIA

La 15 noiembrie 2010, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, viitoarea Președinție ungară a UE a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

„Ce tip de politică de vecinătate poate garanta siguranța aprovizionării cu energie în UE?”

(aviz exploratoriu).

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 1 martie 2011.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 86 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă și 8 abțineri.

1. Concluzii

1.1 Comitetul Economic și Social European solicită:

1.1.1

consolidarea rapidă și treptată a politicii externe comune a Uniunii Europene în domeniul energiei, al siguranței aprovizionării, al cooperării cu țările producătoare, cu cele de tranzit și cele consumatoare, care să se desfășoare într-un spirit de solidaritate între statele membre și să fie corelată și integrată cu politica de securitate și de apărare a UE, ținând seama de importanța strategică a aprovizionării cu energie;

1.1.2

instituirea funcției de Înalt reprezentant pentru politici energetice, care să-l asiste pe Înaltul reprezentant pentru politica externă și de securitate, dat fiind că problema securității energetice ar trebui să fie cuprinsă în aceste politici. Comisarul pentru energie ar putea fi însărcinat oficial cu această funcție;

1.1.3

adoptarea unei abordări integrate a politicilor interne și externe și a politicilor corelate, cum ar fi cele de vecinătate și de proximitate sau cele legate de protecția mediului;

1.1.4

depășirea caracterului unilateral al politicii energetice, care minează înseși bazele principiului solidarității între statele membre, expunându-i pe cei care nu dispun de suficientă forță contractuală unei întregi serii de dificultăți în aprovizionarea la prețuri echitabile și accesibile;

1.1.5

dezvoltarea Comunității energiei, cu extinderea acestui model de parteneriat la țările de pe malul sudic al Mării Mediterane și cu un mandat special de sprijinirea a dezvoltării eficienței energetice, a energiei din surse regenerabile, a interconexiunii și interoperabilității rețelelor. Obiectivele noii comunități ar trebui să fie promovarea unei noi carte a energiei și a unui nou protocol privind eficiența energetică;

1.1.6

acces la platforma 3 (privind securitatea energetică) a Parteneriatului estic și participarea sistematică la lucrările acestei platforme a reprezentanților grupului de lucru nr. 3 „Mediu, schimbări climatice și securitate energetică” al Forumului societății civile din cadrul Parteneriatului estic, având în vedere că vocea societății civile, cu tot cu partenerii sociali, este încă prea adesea neglijată sau chiar ignorată;

1.1.7

o nouă ancorare a instituțiilor în tematica energiei, domeniu în care tratatele actuale au consolidat fără îndoială competența Uniunii, menținându-l însă într-un cadru complementar în raport cu politicile naționale, care vor trebui totuși să-și păstreze competențele în ceea ce privește alegerea mixului energetic intern. În acest scop, Comitetul invită Comisia să studieze fezabilitatea unui tratat al Uniunii privind energia, după modelul Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom);

1.1.8

eforturi în vederea elaborării unui acord multilateral și global cu Rusia, în scopul apărării intereselor generale ale Uniunii. Această politică ar trebui să se adreseze și țărilor din Caucaz, care își vor asuma în viitor un rol din ce în ce mai relevant în aprovizionarea cu energie a Europei;

1.1.9

dezvoltarea unor parteneriate strategice cu Statele Unite, Japonia, Brazilia, India și China în domeniul eficienței și siguranței aprovizionării cu energie și al combaterii emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a parveni la încheierea unui acord global pentru perioada post-Kyoto, plus reînnoirea acordurilor existente cu democrațiile emergente din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, ținând seama de nevoile de dezvoltare ale acestora;

1.1.10

să fie luată în considerare pregătirea unei conferințe internaționale pe această temă, care să se finalizeze prin elaborarea unei carte a energiei și a unui protocol privind eficiența energetică sporită, participativă, diseminată și corelată cu evoluțiile economice și politice induse în prezent de problematica energetică;

1.1.11

reducerea treptată a dependenței energetice a Europei, prin intermediul unor politici mai hotărâte și inderogabile în domeniul eficienței energetice și prin sprijinirea dezvoltării surselor energetice alternative și durabile, cu emisii scăzute de CO2;

1.1.12

să fie acordată prioritate proiectelor de diversificare energetică desfășurate în țările vecine, precum culoarul energetic Marea Caspică – Marea Neagră, și în special gazoductului Nabucco, infrastructurii de gaz natural lichefiat (GNL), interconexiunii rețelelor electrice și încheierii racordării infrastructurii electrice (Med-Ring) și de gaz euro-mediteraneene, realizării noilor proiecte de infrastructură petrolieră de interes european: Odessa – Gdańsk, Constanța – Trieste, precum și conducta de alimentare Nord Stream (de o mare importanță pentru Finlanda și pentru care ar trebui renegociate posibilitățile de interconexiune cu țările baltice și Polonia);

1.1.13

ca instituțiile europene să depună eforturi pentru a aborda în mod serios și într-un spirit de solidaritate problema aprovizionării cu energie. CESE invită Consiliul, Parlamentul și Comisia să prevadă toate măsurile posibile astfel încât să utilizeze diplomația energetică drept instrument de protecție a lucrătorilor, întreprinderilor și a calității vieții cetățenilor europeni.

2. Informații preliminare

2.1 Solicitarea adresată Comitetului Economic și Social European de Președinția Uniunii se referă la una din componentele cele mai sensibile și fundamentale ale strategiei europene a celor 27 de state membre în domeniul energiei, anume siguranța aprovizionării, care ar trebui garantată prin utilizarea unuia din instrumentele de cooperare ale Uniunii, politica de vecinătate.

2.2 În ultimii ani, problematica energiei a devenit una din temele cruciale și prioritare ale politicilor economice, sociale și de mediu. Dezvoltarea durabilă prezentă și viitoare va depinde de gradul de disponibilitate a energiei, de utilizarea atentă și inteligentă a acesteia, de cercetarea privind noile surse de energie, în corelare cu obiectivul unei societăți cu emisii scăzute.

2.3 Cadrul juridic

2.3.1 Tratatul de la Lisabona privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) a condus la adoptarea unui nou articol (194), care stabilește competențele pe care Uniunea, în spiritul solidarității între statele membre, le exercită în vederea unei politici care trebuie:

—	să asigure funcționarea pieței energiei;

—	să garanteze siguranța aprovizionării cu energie în Uniune;

—	să promoveze economisirea energiei, eficiența energetică și dezvoltarea energiei din surse noi și regenerabile;

—	să promoveze interconectarea rețelelor energetice.

2.3.2 Articolul 4 alineatul (2) litera i) din TFUE prevede competențe partajate în sectorul energiei.

2.3.3 În materie de acorduri internaționale, articolul 216 din TFUE conferă Uniunii competențele necesare pentru elaborarea acordurilor destinate realizării obiectivelor Uniunii.

2.4 Dependența Uniunii de furnizorii din state terțe

2.4.1 În Uniunea Europeană, nivelul dependenței energetice de livrările asigurate de statele terțe (cf. Eurostat, Indicatori privind energia, transportul și mediul, ediția din 2009) este foarte ridicat. În ciuda unei ameliorări în termeni de intensitate energetică (diminuată cu 17 %), dependența de factorul extern a crescut de la 45 % la 53,1 %. Doar Danemarca rămâne un exportator net de energie, cu o cantitate de 25,4 % din nevoile sale. În cazul Poloniei, dependența a crescut, de la 6,4 % în 1997 la 25,5 % în 2007.

2.4.2 Malta, Luxemburg, Cipru, Irlanda, Italia și Portugalia sunt țările cu cea mai mare dependență, cu rate variind între 82 % și 100 %.

2.4.3 În ceea ce privește sursele de energie, dependența UE-27 a crescut de la 75,2 % la 82,6 % pentru petrol, Danemarca fiind singurul stat membru care și-a sporit semnificativ exporturile, în timp ce toate celelalte sunt importatori neți.

2.4.4 Dependența de gaz natural a crescut considerabil (cu 33 %), trecând de la 45,2 % la 60,3 %. Danemarca și Olanda sunt singurele țări exportatoare, în timp ce Irlanda a cunoscut ce mai înaltă rată de creștere între 1997 și 2007, trecând de la 31,2 % la 91,4 %.

2.4.5 Producția de energie primară a scăzut în Europa de la 962 384 kilotone în 1997, la 849 592 kilotone în 2007, cu o distribuție între diversele surse care variază între 10 % în cazul cărbunelui, 12 % în cel al lignitului sau 14 % în cazul petrolului, și 20 % pentru gaz natural sau 28 % în cazul energiei nucleare. Sursele regenerabile de energie contribuie cu 16 % din total.

2.4.6 Consumul intern brut a crescut cu 6 %, trecând de la 1 704 473 kilotone la 1 806 378 kilotone, cu o contribuție de 13 % pentru cărbune, 6 % pentru lignit, 36 % pentru petrol, 24 % pentru gazul natural, 13 % pentru sectorul nuclear și 8 % pentru energia din surse regenerabile. În acest deceniu, în timp ce partea petrolului, a energiei nucleare și a lignitului a rămas în mare aceeași, iar utilizarea cărbunelui a scăzut cu 7 %, gazul a înregistrat o creștere de 20 %, iar energia din surse regenerabile de 50 %, deși acestea au o pondere foarte mică, adică 8 % din total.

2.5 Importurile pe țări de origine

2.5.1 Principalii furnizori de combustibili pentru producția de energie erau următorii (în 2007):

Gaz natural	Petrol	Cărbune	Uraniu (2009)
Rusia 39 %	Rusia 33 %	Rusia 25 %	Australia 22 %
Norvegia 26 %	Norvegia 15 %	Africa de Sud 21 %	Rusia 21 %
Algeria 16 %	Libia 10 %	Australia 13 %	Canada 19 %
Libia 5 %	Arabia Saudită 7 %	Columbia 13 %	Niger 11 %
	Iran 6 %	SUA 9 %	Kazahstan 9 %
		Indonezia 8 %	Africa de Sud - Namibia 5 %

2.5.2 Din examinarea acestui tabel reiese o concentrare foarte puternică a importurilor asupra a doar câteva țări. Se observă că gazul natural este livrat în proporție de 86 % de 4 țări, petrolul este furnizat de 5 țări în proporție de 71 %, cărbunele – de 6 țări în proporție de 89 %, uraniul fiind furnizat în proporție de 87 % tot de 6 țări.

2.5.3 Pentru aproape toți combustibilii, partenerul principal este Rusia, din care UE importă circa 30 % din nevoile sale energetice, cu importuri aflate în creștere constantă. Ceilalți parteneri care asigură partea cea mai importantă a aprovizionării energetice sunt Norvegia, Algeria și Libia pentru hidrocarburile lichide, Australia, Canada, Columbia și Niger pentru cărbune și uraniu.

2.5.4 Electricitatea are o evoluție foarte volatilă. În deceniul luat în considerare de raportul Eurostat pe 2009 pot fi evidențiați trei ani cu exporturi nete și alți trei în care în care piața a cunoscut un echilibru relativ între cerere și ofertă, alți cinci ani fiind caracterizați printr-o creștere exponențială a cererii adresate furnizorilor din state terțe. Italia este cel mai mare importator, cu 46 283 GWh, iar Franța – cel mai important exportator, cu 56 813 GWh. În 2007, importurile de electricitate ale UE–27 reprezentau 10,5 TWh.

3. Politica Uniunii

3.1 În 2008, creșterile continue ale prețului petrolului și ale hidrocarburilor conexe au dus barilul, de la 90 USD în februarie, la un maxim istoric de 147,27 USD în data de 11 iulie. Anterior, crizele de furnizare a gazului, care au culminat cu cea din ianuarie 2006, când Gazprom a blocat livrările către partenerul său ucrainean Naftogaz, au adus chestiunea energetică și a siguranței aprovizionării cu energie în centrul dezbaterii politice. Criza din 2009 a lăsat urme și mai adânci în țările din Europa de est. Comisarul european pentru energie, Andris Piebalgs, a știut să reacționeze cu fermitate și inteligență la această situație și a reușit să asigure caracterul regulat al livrărilor de energie, chiar dacă în acele zile s-a înregistrat o scădere de aproximativ 30 % în exporturile către statele membre ale Uniunii, determinând o scădere a presiunii în conductele de gaz.

3.2 Chestiunea energiei a stat în centrul Tratatului Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO, 1952) și Tratatului Euratom (1957), precum și al discuțiilor care au precedat încheierea Tratatului de la Roma, unde unii au considerat că această problematică ar trebui să facă pe deplin parte integrantă din activitățile pieței comune și să fie legată în mod solid de o competență europeană.

3.3 Doar după mulți ani și ca urmare a confruntării cu o criză foarte gravă, s-a conștientizat nu numai că dependența energetică a Europei avea o importanță enormă din punct de vedere economic, ci și că livrarea energiei poate fi utilizată foarte ușor ca armă de presiune politică.

3.4 În mod evident, dependența crescândă a UE de aprovizionări provenind din zone și țări nedemocratice și instabile, în care adesea se încalcă drepturile omului și drepturile sociale, dependența de livrările rusești, mai ales cele de gaz, este foarte preocupantă și ar putea, pe termen lung, să creeze multe dificultăți statelor membre dar și – cu deosebire – securității globale a UE.

3.5 Contextul internațional s-a schimbat profund. Rolul economic și politic al Chinei, Indiei și Braziliei, strategiile pe termen lung ale Statelor Unite pentru a-și proteja cât de mult posibil rezervele interne, prin creșterea cererii lor de energie pe piețele internaționale, și sporirea instabilității și radicalizarea conflictelor în regiunile exportatoare sunt parametri care impun o schimbare profundă a politicilor europene. Securitatea energetică a devenit un factor inconturnabil al securității naționale și al dezvoltării economice.

4. Scenarii noi

4.1 Dată fiind importanța strategică a securității energetice, noul scenariu trebuie să ia în considerare orice alternativă posibilă în țările învecinate din est, sud, din regiunea mediteraneeană sau a Orientului Mijlociu. Trebuie accelerată concretizarea deplină a parteneriatului energetic între UE și Africa și demarată pregătirea unei mari conferințe internaționale privind accesul la energie și securitatea energetică, care să se finalizeze prin elaborarea unor noi reguli comune. În eventualitatea concretizării unui nou pact mondial privind securitatea energetică, agențiile internaționale specializate ar trebui însărcinate cu controlul aplicării acestuia. Dată fiind importanța crucială a acestei teme, marile instituții internaționale ar trebui să se numere printre principalele părți interesate.

4.2 UE ar trebui să considere siguranța aprovizionării drept una dintre prioritățile politicii sale externe și de securitate, instituind funcția de Înalt reprezentant pentru politici energetice, care să se alăture celei de Înalt reprezentant pentru politica externă. În ciuda unui anumit progres în domeniul politicii energetice comune, se menține tendința statelor membre de a păstra pârghiile de comandă, prin intermediul relațiilor bilaterale cu țările producătoare.

4.3 În ciuda modificărilor aduse tratatului și a noului articol 194 din TFUE, încă nu este clar în ce mod își va exercita Uniunea propriile competențe și – mai ales – nici în ce fel se va concretiza pe teren „spiritul de solidaritate”. Au fost înregistrate câteva progrese, de exemplu în domeniul rezervelor strategice de gaz, unde apare pentru prima dată un angajament solidar. Comisia se străduiește în prezent să implementeze o politică externă serioasă. În acest an va fi publicată o comunicare privind politicile internaționale și securitatea energetică. În ciuda acestor eforturi, anumite state membre încercă să dezvolte o politică externă autonomă de aprovizionare energetică, în special prin relații cu Rusia și cu anumite țări din bazinul mediteraneean, determinând astfel serioase dificultăți pentru alte state membre și slăbind capacitatea colectivă de a da pondere Uniunii.

4.4 Este extrem de limpede că formularea actuală a tratatului constituie un compromis desigur util, dar insuficient pentru înfruntarea mizelor viitoare. Politica energetică trebuie revizuită în ansamblu, printr-un tratat specific, după modelul Euratom, atribuind un profil instituțional accentuat politicii de securitate, care include și politica de securitate energetică. Trebuie depășit unilateralismul energetic, printr-o puternică politică comună de solidaritate energetică bazată pe diversificare, pe un mix energetic adecvat condițiilor și trăsăturilor specifice ale fiecărui stat membru în parte, dar mai ales pe durabilitate ecologică (dat fiind că marile sectoare legate de nevoile energetice, cum sunt producția, transportul și distribuția de electricitate, transporturile și încălzirea sunt cele care – de departe – contribuie cel mai mult la emisiile de gaze cu efect de seră).

4.5 Dimensiunea estică a politicii externe a UE

4.5.1 De exemplu, în cadrul politicii de vecinătate în raport cu țările din est, precum Moldova, Ucraina sau Belarus, chiar și în contextul dificultăților politice cunoscute, trebuie intensificată cooperarea cu aceste state și atragerea lor în politici comune, într-un cadru care să asigure și să respecte desigur regulile democratice și drepturile omului (pe care Belarus le-a pus la grea încercare prin reprimarea violentă a opozanților). Experiența Comunității energiei cu țările din Balcani și din est s-a dovedit pozitivă. Apărută pentru a încuraja posibila integrare a țărilor din fosta Iugoslavie, inițiativa a fost extinsă – Ucraina aderând recent la ea – astfel încât proiectul va contribui la integrarea vecinilor noștri și a țărilor din Asia Centrală (Uzbekistan, Kârghâzstan).

4.5.2 În 2008, Polonia și Suedia au propus înființarea Parteneriatului estic ca o inițiativă a UE pentru șase țări învecinate (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina) cu scopul de a consolida cooperarea politică și integrarea economică și de a crea structuri de cooperare multilaterală în regiune. Primul summit oficial al țărilor membre ale acestuia, cu ocazia căruia au fost lansate activitățile de parteneriat, s-a desfășurat la Praga, la 7 mai 2009.

4.5.3 CESE a participat la lucrările a trei dintre cele patru platforme tematice ale Parteneriatului estic și solicită de urgență acces la platforma 3 (privind securitatea energetică), care se ocupă de consolidarea Comunității energiei și a Cartei energiei, de creșterea eficienței energetice și de rolul resurselor regenerabile. Îmbunătățirea eficienței energetice în economiile partenerilor UE din est și promovarea utilizării surselor de energie regenerabilă în țările învecinate ar trebui să constituie una din principalele direcții de acțiune ale parteneriatului. Sunt necesare măsuri suplimentare pentru a promova cooperarea, pentru a moderniza infrastructura de distribuție a energiei și a consolida alte legături reciproce între producția de energie și rețelele de distribuție.

4.5.4 Aceste chestiuni sunt de o importanță vitală pentru societatea civilă și nu ar trebui lăsate exclusiv în seama autorităților publice și a instituțiilor financiare. CESE solicită ca platforma 3 din cadrul Parteneriatului estic să includă sistematic, și nu doar pe o bază ad-hoc, reprezentanții grupului de lucru nr. 3 privind mediul, schimbările climatice și securitatea energetică al Forumului societății civile din cadrul Parteneriatului estic, având în vedere că vocea societății civile, cu tot cu partenerii sociali, este încă prea adesea neglijată sau chiar ignorată. Inițiativa de a crea un forum de afaceri în cadrul Parteneriatului estic reprezintă o încercare de consolidare a dialogului social privind economia și implicit energia.

4.6 Dimensiunea Euromed a politicii externe a UE

4.6.1 Din cauza schimbărilor politice în curs de desfășurare în mai multe țări din sudul Mediteranei, factorii de decizie politică trebuie să consulte neapărat organizațiile societății civile de pe cele două maluri ale Mediteranei în legătură cu viitoarele politici energetice comune, asociindu-le în acest sens, pentru a garanta că aceste politici nu vor fi considerate ca fiind impuse de la nivel înalt sau din exterior, ci dimpotrivă, susținute cu adevărat de opinia publică. CESE depune eforturi în vederea înființării unei Adunări a Consiliilor economice și sociale din regiunea mediteraneeană, până în toamna anului 2011. Această Adunare ar putea constitui un forum esențial pentru schimburile de opinii ale societății civile pe tema politicii energetice.

4.6.2 De asemenea, Uniunea ar trebui să propună și țărilor de pe malul sudic al Mediteranei o asociere într-o Comunitate specifică a energiei. Terminarea buclei Med-ring, circuitul de rețele electrice, proiectele în curs de elaborare (precum Desertec, Planul solar mediteraneean) și întreaga cooperare mediteraneeană ar trebui să ducă, ca de exemplu în Maghreb, la o cooperare consolidată în domeniul eficienței energetice, al surselor regenerabile de energie, al transportului și al interconexiunii rețelelor sau în cel al modernizării sistemelor de producție și distribuție.

4.6.3 Beneficiile pentru Uniune sunt evidente. Prin îmbunătățirea infrastructurii partenerilor noștri mediteraneeni, aceștia vor putea progresa în realizarea unei întregi serii de obiective comune: dezvoltare durabilă, diminuarea cererii globale de energie (care va contribui la stabilizarea securității energetice și a prețului materiilor prime) și reducerea emisiilor.

4.6.4 Această contribuție – și de ordin financiar, datorită sprijinului acordat de BEI (în cazul zonei mediteraneene) și de BERD (pentru unele țări beneficiare din domeniul său de intervenție) – poate fi considerată drept ajutor economic pe care Uniunea trebuie să se angajeze să-l promoveze în favoarea economiilor mai puțin dezvoltate, astfel încât acestea să fie capabile de o dezvoltare durabilă, cu emisii de CO2 scăzute.

4.7 În viitorul apropiat, axa strategică prin care Comunitatea va sprijini țările partenere va fi constituită din programe destinate îmbunătățirii semnificative a eficienței energetice. Și acest proiect se înscrie în cadrul cooperării pe probleme de mediu și al noilor obiective post-Kyoto.

4.8 Obiectivele noii diplomații energetice, ce trebuie implementată în raport cu țările producătoare, cu cele de tranzit și de consum, trebuie reașezate într-un nou cadru instituțional european și în acorduri și tratate concepute după modelul tratatului privind Carta energiei și al Protocolului privind eficiența energetică, instrumente de cooperare și de rezolvare a diferendelor internaționale, ce împlinesc deja 20 de ani, dar nu s-au dovedit foarte eficiente.

4.9 Uniunea Europeană ar trebui să promoveze o nouă cartă și un nou protocol cu țările de pe malul sudic al Mediteranei și să relanseze revizuirea și consolidarea cartei actuale, obligând statele membre să desfășoare o politică energetică solidară. În acest context, dezvoltarea integrării între țările baltice capătă o importanță deosebită.

4.10 Regiunea arctică și Marea Barents vor deveni una din regiunile de dezvoltare economică cele mai dinamice ale UE și o regiune de importanță crucială pentru Norvegia, Rusia, Statele Unite și Canada. Interesele acestei regiuni, atât pe plan local, cât și global, constituie o chestiune europeană care nu poate fi abordată decât în cadrul unei politici puternice și realiste din partea UE.

4.11 Unilateralismul a redus drastic posibilitățile Uniunii de a-și face simțită forța, permițând astfel țărilor furnizoare – și în special Rusiei – să intervină în mod determinant în opțiunile democratice ale unora din vecinii săi, deși Uniunea reprezintă destinatarul a mai bine de 67 % din exporturile de produse energetice ale Rusiei, țară care, din motive evidente de vecinătate și de natură politică, nu ar putea să găsească ușor alte piețe la fel de accesibile ca a noastră.

4.12 Uniunea ar trebui să promoveze includerea Rusiei în OMC, cu condiția ca aceasta să ofere garanții precise cu privire la comportamentul monopolurilor sale energetice, adesea inspirate și sprijinite de puterea politică și – bineînțeles – cu condiția rezolvării conflictelor sale cu Georgia, prin încheierea unui acord bilateral.

5. Parteneriate strategice cu SUA, Japonia, Brazilia, India și China

5.1 Dezvoltarea unor parteneriate strategice cu principalii actori de pe piața energetică mondială (Statele Unite, Japonia, Brazilia, India și China) va dobândi o importanță esențială. Cooperarea și înțelegerea ar trebui să aibă ca obiect tema specifică a aprovizionării sigure cu energie la prețuri echitabile, prioritatea eficienței energetice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

5.2 Problematica siguranței aprovizionării, cu efecte evidente asupra temei securității în general, asupra dezvoltării durabile sau combaterii schimbărilor climatice necesită o amplă abordare comună și multilaterală. Concurența economică nu poate pune în pericol stabilitatea și pacea, fiind necesară prevenirea oricărei posibile agravări a tensiunilor internaționale, care constituie deja o trăsătură a multor zone de proveniență a hidrocarburilor.

5.3 Energia figurează deja de mult timp pe agenda discuțiilor din cadrul G 20. Aceste dezbateri, care rămân adesea la stadiul de liste de bune intenții, trebuie să se concretizeze în convenții și parteneriate strategice. Abordarea cea mai realistă este probabil cea a acordurilor bilaterale. Uniunea uită adesea că este prima zonă economică a lumii și nu reușește să-și impună agenda în relația cu partenerii săi, agendă destinată consolidării orientărilor politicii externe europene, care trebuie să continue să apere principiile democratice, respectarea drepturilor omului, autodeterminarea popoarelor sau refuzul de utilizare a războiului că mijloc de rezolvare a conflictelor între popoare, în detrimentul deciziei de consolidare a instituțiilor internaționale.

5.4 Noile economii emergente sunt la fel de interesate ca și Uniunea de instituirea unui cadru internațional de aprovizionare stabilă și sigură, la prețuri rezonabile. Acțiunea UE ar trebui să aibă în vedere și constituirea unor parteneriate strategice cu aceste țări, favorizând instaurarea, în cadrul economiei de piață, a unui sistem de reguli care să consolideze cooperarea și să evite cursa inutilă și costisitoare a acaparării materiilor prime.

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

ANEXĂ

la Avizul Comitetului Economic și Social European

Următorul amendament, care a primit cel puțin un sfert din voturile exprimate, a fost respins în cursul dezbaterii:

Punctul 1.1.12

Se elimină ultima parte a punctului:

„să fie acordată prioritate proiectelor de diversificare energetică desfășurate în țările vecine, precum culoarul energetic Marea Caspică – Marea Neagră, și în special gazoductului Nabucco, infrastructurii de gaz natural lichefiat (GNL), interconexiunii rețelelor electrice și încheierii racordării infrastructurii electrice (Med-Ring) și de gaz euro-mediteraneene, realizării noilor proiecte de infrastructură petrolieră de interes european: Odessa – Gdańsk, Constanța – Trieste, precum și conducta de alimentare Nord Stream ;”

Expunere de motive

Ar trebui ca în legătură cu importanța acestor proiecte pentru țările menționate mai sus să decidă politicienii și economiștii la nivel național, mai ales că ruta Nord Stream este încă un subiect de dispută în ceea ce privește accesul la portul Świnoujście.

Rezultatul votului

Pentru	:	33
Împotrivă	:	46
Abțineri	:	17

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/22

Avizul Comitetului Economic și Social European privind organizarea inovatoare a muncii ca sursă de productivitate și de locuri de muncă de calitate (aviz din proprie inițiativă)

2011/C 132/05

Raportor: dna Leila KURKI

Coraportor: dl Mihai MANOLIU

La 16 septembrie 2010, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la:

Organizarea inovatoare a muncii ca sursă de productivitate și de locuri de muncă de calitate

La 20 octombrie 2010, CESE a hotărât să transforme Grupul de studiu într-un subcomitet.

Subcomitetul privind organizarea inovatoare a muncii, însărcinat cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 23 februarie 2011. Raportor: dna Leila Kurki. Coraportor: dl Mihai Manoliu.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 94 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 2 abțineri.

1. Recomandări

1.1

Comitetul consideră că Uniunea Europeană are datoria de a sprijini toate statele membre și întreprinderile în efortul depus în vederea organizării mai inovatoare a muncii. Inovarea la locul de muncă este folosită pentru a se încerca remodelarea activităților organizaționale în mod durabil, îmbunătățindu-se totodată atât productivitatea, cât și calitatea muncii. Domeniile în care se pot aduce îmbunătățiri includ procesele de muncă, organizarea muncii, metodele și instrumentele de lucru, mediul de lucru fizic, competențele profesionale și practicile de lucru, precum și capacitatea de management și de conducere.

1.2

CESE recomandă definirea clară a conceptului fundamental de „organizare inovatoare a muncii”. Lipsa unui concept general recunoscut ar putea reprezenta unul din motivele pentru care, în trecut, inovarea la locul de muncă a avut parte de un spațiu restrâns în majoritatea documentelor politice ale Uniunii Europene. Instituțiile Uniunii Europene, statele membre, partenerii sociali și organizațiile societății civile trebuie să înțeleagă semnificația inovațiilor și mijloacele utilizate pentru a le pune în practică, mai ales la nivelul întreprinderilor și la nivel organizațional.

1.3

CESE consideră că, deși conceptul de „organizare inovatoare a muncii” nu este specificat în documentul Comisiei, acesta ocupă o poziție centrală în cadrul Strategiei Europa 2020, reprezentând una din premisele principale ale succesului acestei strategii și de aceea recomandă încorporarea conceptului de „organizare inovatoare a muncii” în strategie.

1.4

CESE recomandă Comisiei ca, în scopul îmbunătățirii echilibrului Strategiei Europa 2020, să lanseze un proiect pilot privind organizarea inovatoare a muncii, în contextul inițiativei emblematice „O Uniune a inovării”. Obiectivul principal al acestui proiect ar trebui să-l constituie îmbunătățirea calității vieții profesionale. CESE consideră necesară demararea imediată a unor studii suplimentare privind legătura dintre calitatea vieții profesionale, capacitatea de inovare și productivitate, precum și instituirea unui indice european care să descrie calitatea vieții profesionale și efectele acesteia asupra capacității de inovare și asupra productivității. Progresul trebuie măsurat cu ajutorul unor indicatori fiabili, care să se concentreze nu doar pe investițiile inițiale, ci mai ales pe rezultatele obținute.

1.5

CESE își exprimă preocuparea că resursele financiare ale Uniunii Europene sunt direcționate în principal către inovarea produselor de înaltă tehnologie, în timp ce organizarea inovatoare a muncii nu are un rol suficient de semnificativ. În opinia sa, politica în materie de inovare ar trebui să se concentreze mai mult asupra găsirii unor modalități de cooperare mai eficientă între diverșii parteneri în vederea promovării organizării inovatoare a muncii, ameliorând, în acest fel, competitivitatea și bunăstarea Uniunii Europene. CESE observă că se pot folosi fonduri UE pentru a da un impuls inovării la locul de muncă și propune Comisiei să-și analizeze toate instrumentele de finanțare și să le adapteze corespunzător într-un interval cât mai scurt (de exemplu, fondurile structurale, în special fondul social, programele-cadru de cercetare și dezvoltare și inițiativele în domeniul educației).

1.6

CESE consideră că, în momentul evaluării politicii în materie de inovare, este important să ne concentrăm asupra modului în care competențele sunt folosite și dezvoltate la locul de muncă și nu doar pe oferta de personal calificat. La fel de importantă este situația privind condițiile de muncă și de angajare și mediul de lucru. Pentru dezvoltarea activităților este nevoie de o abordare nouă, multisectorială în întreprinderi și în organizații. CESE recomandă Comisiei și statelor membre să reflecteze serios asupra tipurilor de politici și de organizări ale muncii care au fost eficiente pentru îmbunătățirea capacității de inovare prin investițiile în competențe. Pentru a ști ce dă rezultate la nivelul întreprinderii și al organizației, Comisia ar trebui să sprijine cercetarea și difuzarea concluziilor acesteia. CESE consideră totodată că este de o importanță esențială evaluarea de către Comisie a strategiilor actuale în domeniul inovării, pentru a asigura includerea unei definiții a organizării inovatoare a muncii în fiecare dintre acestea.

1.7

CESE consideră că este important ca piața unică a Uniunii Europene să funcționeze astfel încât să creeze un mediu care să ofere întreprinderilor și organizațiilor motivația necesară pentru a-și dezvolta capacitatea de inovare. Competiția dintre întreprinderi trebuie să se bazeze pe calitatea produselor și a serviciilor și pe atenția acordată mediului, nu doar pe prețuri. Achizițiile publice joacă aici un important rol exemplar și orientativ.

1.8

CESE arată că guvernele statelor membre joacă un rol strategic în această sferă: investițiile în proiecte de inovare și diferitele stimulente economice ocupă un loc central. Utilizarea eficientă a finanțării în vederea încurajării inovării necesită o perspectivă pe termen lung, o abordare metodică și sprijin sub formă de orientare și consiliere pentru lansarea și ducerea la bun sfârșit a proiectelor de îmbunătățire. Partenerii sociali au, în acest sens, o mare responsabilitate în ceea ce privește pregătirea, punerea în aplicare și evaluarea proiectelor. Este necesară consolidarea rolului organizațiilor societății civile în organizarea de cursuri de formare și în prezentarea celor mai bune practici.

1.9

Este important de reținut faptul că politica în materie de inovare se află în diverse stadii de dezvoltare în diferitele state membre. CESE consideră că Comisia ar trebui să creeze oportunități (spre exemplu, prin intermediul celor mai bune practici și al proiectelor de învățare reciprocă) pentru o nouă dezvoltare a capacităților acelor țări care nu au încă suficientă experiență în ceea ce privește generarea de posibilități de inovare în cadrul întreprinderilor și al organizațiilor. În cadrul inițiativelor UE privind inovarea și formarea, ar fi util să se pună mai mult accentul pe inovarea la locul de muncă și pe noi tipuri de competențe profesionale (acestea ar putea include, pe lângă cunoștințele tehnice și profesionale, competențe în materie de comunicare și capacitate de inovare), precum și pe noi practici manageriale. Comisia poate folosi ca sursă de inspirație și lucrările centrelor de dezvoltare existente în mai multe state membre, axate pe promovarea inovării, calității condițiilor de muncă și productivității.

1.10

CESE atrage atenția că este important ca dezbaterea privind organizarea inovatoare a muncii să continue, în cadrul diferitelor platforme europene, în statele membre, în întreprinderi și în organizații. CESE joacă un rol esențial în determinarea partenerilor sociali, a organizațiilor societății civile și a factorilor de decizie în general să conștientizeze necesitatea elaborării unor politici de consolidare a inovării la locul de muncă. Datoria Comitetului Economic și Social European este de a promova, în cadrul documentelor sale și, în general, în cadrul documentelor politice ale Uniunii Europene, o abordare integratoare a inovării, mai ales prin expunerea punctelor sale de vedere cu privire la politica în materie de inovare în cadrul avizelor sale pe teme de economie, ocupare a forței de muncă și inovare și prin stabilirea unei strânse comunicări cu consiliile economice și sociale din statele membre.

2. Organizarea inovatoare a muncii – importanța pentru creșterea economică, productivitatea durabilă și locurile de muncă de calitate

2.1

Statele membre și instituțiile UE s-au angajat să urmărească o strategie care să ajute Europa să iasă din criză mai puternică și să transforme UE într-o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, caracterizată prin niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială. Strategia Europa 2020 oferă o imagine de ansamblu a economiei sociale de piață a Europei pentru secolul XXI (1).

2.2	Prezentul aviz consolidează contribuția Comitetului la Strategia Europa 2020, în special la inițiativele „O Uniune a inovării” și „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă” (2) și la promovarea calității muncii și a învățării pe tot parcursul vieții (3).

2.3

În prezentul aviz, inovarea este definită în conformitate cu o accepțiune largă a conceptului: „Inovarea este un avantaj competitiv aplicat, bazat pe competențe, care poate rezulta din cercetarea științifică, tehnologie, modele antreprenoriale, soluții de servicii, proiectare, mărci sau metode de organizare a muncii și a producției sau din îmbunătățirea mediului de lucru. În general, inovarea este generată printr-o combinație de diferite competențe și promovează progresul întreprinderilor, al societății și al bunăstării.”

2.4

Conceptul de inovare include inovațiile în materie de produse, de servicii, inovațiile tehnice, sociale și funcționale din toate sectoarele și din toate tipurile de organizații. Această abordare consideră că și întreprinderile, organizațiile pe bază voluntară și organizațiile din sectorul public au un rol inovator.

2.5

Organizarea inovatoare a muncii este folosită pentru a se încerca ameliorarea durabilă a productivității organizațiilor, simultan cu îmbunătățirea calității vieții profesionale. Locurile de muncă bazate pe o organizare inovatoare sprijină schimbarea la nivel social și organizațional, cuprind abordări integrate și durabile, îmbunătățesc performanțele angajaților și reduc cheltuielile de funcționare pe termen lung. Domeniile în care se pot aduce îmbunătățiri includ procesele de muncă, organizarea muncii, metodele de lucru, mediul de lucru fizic și instrumentele de lucru, competențele profesionale și practicile de lucru, precum și capacitatea de gestionare și de conducere.

2.6

Pornind de la definiția menționată mai sus, investițiile realizate în contextul politicii în materie de inovare ar trebui orientate către inovațiile la locul de muncă în sens organizațional și cele bazate pe contribuția salariaților, pentru a îmbunătăți performanța întreprinderilor și a organizațiilor publice și de altă natură, pentru a consolida competitivitatea, pentru a crea locuri de muncă mai multe și mai bune (noi tipuri de locuri de muncă în sectoarele existente și noi locuri de muncă în sectoare noi) și pentru a spori în mod durabil productivitatea și calitatea locurilor de muncă. Astfel de investiții promovează eficacitatea angajatorilor, a lucrătorilor și a societății în ansamblu.

3. Noi elemente de creștere și modificări în cultura muncii

3.1

Europa are nevoie de noi elemente de creștere pentru economia și bunăstarea sa. Avem nevoie de creșterea productivității în toate sectoarele. Realizarea durabilă a acestui obiectiv poate promova capacitatea de inovare și poate crea mai multe locuri de muncă de calitate. Ameliorarea unei productivități durabile și a calității vieții profesionale se bazează pe o combinație între tehnologii, competențele salariaților, angajamentul și motivația personalului, precum și competențele de conducere, în scopul creării de noi produse, servicii și practici de lucru. Capacitatea sporită de inovare a unei organizații generează un cerc virtuos, în care inovativitatea creează productivitate, ceea ce permite reinvestirea în organizația respectivă, pentru a sprijini capacitatea de inovare (4).

3.2

Viața profesională va suferi o transformare culturală majoră în anii următori. Acest fapt se datorează factorilor precum schimbarea dimensiunilor forței de muncă, rezultată din evoluția demografică, nivelul mai ridicat de educație al angajaților, impactul progreselor din cercetare (în special în domeniul medicinei) asupra speranței de viață și a duratei vieții profesionale, pătrunderea digitalizării în sectoarele de producție și de servicii, concurența la nivel global și exigențele dezvoltării durabile.

3.3

O chestiune esențială pentru competitivitatea viitoare la nivel național și european este modul în care va fi organizată munca și vor fi gestionați oamenii la locul de muncă. Oamenii încep să valorizeze din ce în ce mai mult semnificația muncii lor și sensul pe care munca îl dă vieții lor, existând cereri tot mai hotărâte pentru mai buna îmbinare între timpul de lucru și timpul acordat familiei și cel liber. Se fac apeluri și în direcția respectării nevoilor individuale ale oamenilor în cadrul stabilirii orelor de lucru și a sistemelor de remunerare. Locurile de muncă sunt pe cale să devină medii mai diversificate, în cadrul cărora trebuie gestionați angajați de diferite vârste, naționalități și aparținând unor grupuri minoritare. Progresul tehnologic are un impact critic asupra mediului și a instrumentelor de lucru. Locul de muncă al anului 2020 va fi cel mai bine descris în felul următor: bazat pe colaborare, autentic, personal, inovator și axat pe contacte sociale (5).

3.4

Schimbările în cultura muncii creează presiunea de a se întreprinde schimbări în practicile de lucru și în management. O mai mare sensibilitate față de criteriile de durabilitate este o tendință care va modela natura muncii într-o măsură tot mai mare, având în vedere faptul că întreprinderile încep să-și evalueze succesul și să ia decizii operaționale ținând seama de parametri economici, sociali și de mediu. Un principiu călăuzitor pentru conceperea de locuri de muncă durabile îl reprezintă crearea unor locuri de muncă ale căror caracteristici să favorizeze nu numai sănătatea și productivitatea angajaților, dar care să îi și inspire și să le sporească gradul de bunăstare.

4. Locuri de muncă inovatoare

4.1

Capacitatea de inovare a unei organizații depinde de motivația și de angajamentul conducerii și personalului său față de efortul de regenerare a propriei lor munci și a organizației. Rezultatul constă în modele aduse la zi de produse și servicii sau procese organizaționale noi care creează valoare adăugată pentru clienți. Cu cât sunt mai avansate practicile utilizate de o întreprindere în activitatea sa de inovare, cu atât mai mare este capacitatea sa de punere în aplicare a inovațiilor (6).

4.2

Anumite studii dovedesc că inovațiile de succes ale unei organizații se datorează într-o proporție mai mare inovării la locul de muncă decât inovării tehnologice (7). Este important să se înțeleagă diferitele aspecte ale procesului de regenerare: în majoritatea cazurilor, inovațiile în materie de produse și servicii pot avea loc numai dacă se inovează în domeniul organizațional și al mediului de lucru (8).

4.3

Este, de asemenea, important să se investească în cercetare și în dezvoltarea tehnologică. Succesul nu este întotdeauna determinat de folosirea celei mai recente tehnologii, cât de utilizarea tehnologiei celei mai productive, care poate fi utilizată într-un număr mare de aplicații. Un alt factor-cheie este valorificarea oportunităților oferite de tehnologia dezvoltată în altă parte (spre exemplu, TIC, digitalizarea) și de mediul de reglementare (de exemplu, standardizarea). Cu toate acestea, rezultatele cercetării și tehnologiile nu se traduc automat în noi activități ale întreprinderilor sau în productivitate. Aplicarea tehnologiei necesită adesea un nivel înalt de competențe în interiorul întreprinderii. Trebuie gestionate mai eficient capitalul intelectual (9) și investițiile care îl promovează. Acestea reprezintă în general veriga cea mai slabă în cadrul aplicării noilor tehnologii.

4.4

În momentul evaluării politicii în materie de inovare, este deosebit de important să ne concentrăm asupra modului în care competențele existente sunt folosite și dezvoltate la locul de muncă și nu doar asupra ofertei de personal specializat. Există dovezi că proporția deținută în ansamblul economiei de organizațiile care promovează în practicile lor manageriale învățarea individuală și cea la scara întregii organizații reprezintă totodată un indicator foarte solid al capacității de inovare a economiei în întregul ei (10) (11).

4.5

Întreprinderile nu au înțeles încă ce beneficii vor decurge din inovarea bazată pe îmbunătățirea competențelor profesionale ale personalului lor. Din păcate, conform unei anchete Eurofound privind condițiile de muncă (12) și unui studiu al Cedefop (Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale) (13), întreprinderile europene încă investesc mult prea puțin în capitalul intelectual. Numai 26 % din întreprinderile care își formează personalul prevăd de ce competențe anume vor avea nevoie în viitor.

4.6

În practică, toate inovațiile sunt rezultatul inovațiilor anterioare, al experienței acumulate, al învățării și al competențelor profesionale. Ținând seama de cât de important este rolul care revine angajaților în cadrul întreprinderii ca surse de cunoștințe și de idei, este surprinzător cât de puțin a fost utilizat și luat în considerare acesta în politicile și dezbaterile privind generarea de inovare (14).

4.7

Inovarea pornită de la locul de muncă reprezintă potențialul de a integra ideile, competențele și cunoștințele dobândite din experiență ale tuturor grupurilor de angajați. Există dovezi empirice că probabilitatea inovării la locul de muncă este sporită de buna calitate a relațiilor de muncă, a mediului de lucru și a condițiilor de muncă (15) (16). Conform unor studii de caz (17), acest tip de activitate prezintă o serie de avantaje și are un impact pozitiv asupra profitabilității globale a întreprinderilor. Efecte secundare pozitive sunt îmbunătățirea satisfacției dobândite prin muncă și reducerea absențelor din motive medicale. Activitățile de inovare pornite de la locul de muncă pot genera, de asemenea, moduri eficiente de economisire a energiei și a resurselor, precum și de îmbunătățire a funcționării mediului fizic de lucru. Astfel, investițiile realizate de întreprinderi și organizații nu numai că se acoperă, ci sunt cu mult depășite de beneficii.

4.8

Interesul angajaților față de muncă, aptitudinile în materie de creativitate și spiritul de inițiativă (80 %) sunt de o importanță crucială pentru asigurarea succesului și a poziției întreprinderilor. Ne aflăm doar în etapele inițiale de înțelegere și însușire a acestor caracteristici ca avantaje competitive, din moment ce conducerea nu este suficient de bine informată cu privire la semnificația lor. Se înțelege importanța calităților tradițional apreciate ale lucrătorului, precum obediența, sârguința și inteligența, însă în contextul globalizării și al progresului tehnologic, rolul acestora ca avantaje competitive a scăzut considerabil (18).

4.9

Studiile arată că cel mai răspândit obstacol în calea inovării la locul de muncă îl reprezintă absența motivării în cadrul conducerii, nefiind percepută nicio nevoie de a lua măsuri de îmbunătățire. Alte obstacole sunt lipsa unei informări corecte, capacitatea limitată de a promova schimbarea și eventualele riscuri pe care se consideră că le aduce schimbarea pentru cifra de afaceri (19). Teama de schimbare a angajaților reprezintă, de asemenea, un obstacol, în special acolo unde lipsește o cultură a participării la locul de muncă.

4.10

Prin urmare, gestionarea schimbării și crearea de procese inovatoare rămân o provocare semnificativă pentru majoritatea întreprinderilor și organizațiilor, iar formarea în vederea obținerii acestor competențe este inadecvată. (20) Gestionarea resurselor umane trebuie privită ca un aspect strategic al managementului. Astfel de competențe pot acționa ca noi stimulente pentru creșterea economică. Este nevoie de noi stimulente pentru a implica managementul și angajații în efortul de îmbunătățire a activităților și a procesului decizional, alături de o cultură organizațională care să motiveze oamenii să coopereze și care să-i implice în sporirea calității organizației lor.

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) Europa 2020 include trei priorități care se susțin reciproc:

—	Creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare.

—	Creștere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive.

—	Creștere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată de ocupare a forței de muncă, care să asigure coeziunea socială și teritorială.

(2) Avizul CESE privind noi competențe pentru noi locuri de muncă, (JO C 128, 18.5.2010, p. 74).

(3) Avizul CESE privind orientările privind ocuparea forței de muncă, (JO C 107, 6.4.2011, p. 77).

(4) Avizul CESE privind promovarea productivității durabile a muncii în Europa, (JO C 10, 15.1.2008, p. 72-79).

(5) Max Mickelsson, prezentare în cadrul unui atelier, Helsinki, 25.1.2011.

(6) Bessant, John (2003): High-Involvement Innovation (Innovative capability’s eight dimensions) [„Inovarea bazată pe un grad ridicat de participare (Cele opt dimensiuni ale capacității de inovare)”].

(7) Frank Pot, Universitatea Radboud și Asociația europeană a Centrelor naționale de productivitate, Workplace innovation for better jobs and performance („Organizarea inovatoare a muncii pentru locuri de muncă mai bune și o mai bună performanță”), noiembrie 2010, Antalya.

(8) Spre exemplu, Terhi Arvonen / Lumene, prezentare în cadrul unui atelier, Helsinki, 25.1.2011; și Laura Seppänen și Annarita Koli / Serviciile sociale în orașul Helsinki, prezentare în cadrul unui atelier, Helsinki, 25.1.2011.

(9) Cea mai mare parte a investițiilor în capitalul intelectual sunt investiții în inovare, în special cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare. Mărcile comerciale, resursele umane, structura organizațională, investițiile în software, cunoștințele digitale, impunerea mărcii, metodele antreprenoriale și proiectarea sunt, de asemenea, importante. Capitalul intelectual evidențiază competențele angajaților și importanța pe care o au pentru economie și pentru productivitate crearea, aplicarea și utilizarea noilor cunoștințe.

(10) Dirk van Damme, Centrul de cercetare și inovare pedagogică al OCDE, în cursul unei audieri la Observatorul Pieței Forței de Muncă al CESE, care a avut loc la 15 decembrie 2010.

(11) OCDE, Organizarea inovatoare a muncii, 2020: „…o organizare a muncii care sprijină inovarea prin utilizarea autonomiei și a puterii de apreciere a salariaților, sprijinite de oportunități de învățare și formare”.

(12) Studiul european privind condițiile de muncă realizat de Eurofound - 2010.

(13) Cedefop, Încurajarea formării continue de către întreprinderi – e momentul unei revizuiri? Notă de informare, martie 2010.

(14) Tarmo Lemola, Innovaation uudet haasteet ja haastajat („Noile provocări ale inovării”), WSOYpro Oy 2009.

(15) Spre exemplu, Andreas Crimmann, Institutul de cercetare pentru ocuparea forței de muncă, Germania, audierea OPFM, care a avut loc la 15 decembrie 2010.

(16) Tuula Eloranta, prezentare în cadrul unui atelier, Helsinki, 25.1.2011.

(17) LO (Confederația Daneză a Sindicatelor), Employee-driven innovation („Inovarea pornită de la angajați”), 2008.

(18) Tuomo Alasoini (pe baza unei idei elaborate de Hamel, 2007), atelier, 25.1.2011, Helsinki.

(19) Tuomo Alasoini, prezentare în cadrul unui atelier, Helsinki, 25.1.2011.

(20) Dirk Ameel, Ameel D&C bvba, audierea OPFM din 15.12.2010.

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/26

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Analiza anuală a creșterii: formularea răspunsului cuprinzător al UE la criză”

COM(2011) 11 final

2011/C 132/06

Raportor general: dl Michael SMYTH

La 12 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Analiza anuală a creșterii: formularea răspunsului cuprinzător al UE la criză

COM(2011) 11 final.

La 18 ianuarie 2011, Biroul Comitetului a însărcinat Grupul de coordonare Europa 2020 cu pregătirea lucrărilor pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl SMYTH raportor general în cadrul celei de-a 470-a sesiuni plenare din 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie 2011) și a adoptat prezentul aviz cu 164 voturi pentru, 8 voturi împotrivă și 7 abțineri.

PARTEA I: ANALIZA ANUALĂ A CREȘTERII – O OPORTUNITATE RATATĂ DE A PREZENTA PROPUNERI DE POLITICI CARE VIZEAZĂ ÎN MOD DIRECT CREȘTEREA ECONOMICĂ INTELIGENTĂ, DURABILĂ ȘI FAVORABILĂ INCLUZIUNII

1. Comitetul sprijină pe deplin Strategia Europa 2020, precum și progresele realizate în ceea ce privește coordonarea ex-ante a politicii fiscale pe parcursul semestrului european și își exprimă speranța ca, cel puțin în ceea ce privește statele din zona euro, actualele propuneri legislative în domeniul coordonării politicii economice europene să reprezinte un prim pas către o veritabilă politică economică comună și către o deplină coordonare a politicilor fiscale.

2. Comitetul este preocupat de tendința îngrijorătoare a discuțiilor referitoare la guvernanța economică la nivel european, care se orientează către propuneri interguvernamentale limitate și imprecise, în loc să preconizeze metoda comunitară.

3. Astfel, Comitetul încurajează Comisia Europeană să apere integrarea europeană, prezentând propuneri curajoase, echilibrate și cuprinzătoare, menite să aducă Europa pe calea creșterii economice inteligente, durabile și favorabile incluziunii, în spiritul recentei Strategii Europa 2020.

4. În acest context, Comitetul subliniază că analiza anuală a creșterii (AAC) ar trebui să fie un factor extrem de important de progres în materie de reforme politice favorabile incluziunii, atât în statele membre, cât și la nivel european. Comitetul își exprimă satisfacția cu privire la faptul că Comisia a decis să acorde analizei anuale a creșterii un format cuprinzător, cu 10 priorități în cadrul a trei capitole ample, cu intenția de a permite astfel discutarea temelor relevante în termeni preciși.

5. Cu toate acestea, Comitetul deplânge faptul că în această primă analiză anuală a creșterii, Comisia Europeană a ratat șansa de a continua în spiritul Strategiei Europa 2020, care constă în abordarea directă a creșterii inteligente, durabile și favorabile incluziunii, acordând, în schimb, prioritate consolidării fiscale într-un sens restrâns, în combinație cu propuneri privind piața forței de muncă deseori dezechilibrate și cărora le lipsește dimensiunea europeană a pieței unice, cu factorii de creștere corespunzători, orientați spre viitor.

6. În ceea ce privește consolidarea fiscală, Comitetul regretă că propunerile de consolidare se concentrează exclusiv asupra cheltuielilor, fiind completate doar cu propunerea de a lua eventual în considerare extinderea bazei de impozitare pentru impozitele indirecte în unele state membre. Având în vedere că actuala criză a datoriei publice își are originile într-o criză financiară și ținând cont de uriașul sprijin financiar public care a fost mobilizat pentru a salva acest sector și a împiedica astfel prăbușirea totală a sistemului, Comitetul s-ar fi așteptat la o serie de propuneri pentru a determina sectorul financiar să contribuie la replasarea cheltuielilor publice pe o traiectorie sustenabilă. În plus, propunerile concrete și ambițioase în vederea controlului piețelor financiare reprezintă o condiție prealabilă pentru a instaura un climat de încredere și a evita alte turbulențe.

7. Comitetul subliniază că va fi imposibilă consolidarea bugetelor publice fără o rată de creștere economică suficientă. Comitetul regretă că Comisia nu a prezentat un scenariu de creștere care să exploateze la maximum potențialul pieței unice, concentrându-se în schimb asupra consolidării fiscale drastice ca o condiție necesară a creșterii economice. O atenție mult mai mare ar trebui acordată factorilor de creștere care vor permite statelor membre să-și consolideze bugetele în timp ce se află pe calea unei creșteri durabile. În acest sens, Comitetul consideră că o combinație echilibrată la nivel macroeconomic, care îmbină într-un mod armonios politica economică orientată spre ofertă cu cea orientată spre cerere, trebuie să constituie o parte integrantă a oricărei strategii economice orientate către viitor. Aceasta ar presupune ca statele membre cu excedente de cont curent să fie încurajate să-și mențină o politică de creștere și să abordeze problema cererii interne insuficiente.

8. O abordare orientată spre viitor a piețelor forței de muncă, a reformei pensiilor, a șomajului și flexicurității se bazează pe crearea de locuri de muncă durabile și de oportunități de angajare, exploatând potențialul noilor sectoare economice și al energiilor nepoluante. Comitetul consideră că dialogul social joacă un rol esențial în cadrul oricăror politici legate de piața forței de muncă. Sistemele de securitate socială sunt, la rândul lor, esențiale ca stabilizatori sociali și economici automați care contribuie la susținerea dezvoltării și productivității, reduc sărăcia și favorizează coeziunea economică și socială, toate aceste aspecte fiind necesare pentru a câștiga sprijinul opiniei publice în favoarea proiectului european. Din perspectiva creșterii inteligente, durabile și favorabile incluziunii, este important să ne bazăm pe aceste instituții esențiale, care reprezintă fundamentul economiei sociale de piață a Europei. În consecință, Comitetul afirmă insistent că acele propuneri ale Comisiei către statele membre care intră în contradicție în mod evident cu sistemele de negociere colectivă și cu practicile privind securitatea locurilor de muncă sunt absolut neavenite.

9. În plus, Comitetul consideră că Comisia Europeană ar trebui să-și clarifice poziția cu privire la cotele și la afilierile obligatorii care apasă asupra sectoarelor profesionale. Ar trebui făcută o distincție între ceea ce ține de misiunea de serviciu public și de interes general fără caracter discriminatoriu și acele aspecte care ar putea constitui obstacole reale în calea valorificării potențialului pieței unice. În ceea ce privește reglementările referitoare la comerț, trebuie, de asemenea, examinate cu atenție toate consecințele lor asupra sectorului în materie de locuri de muncă și se impune aplicarea principiului subsidiarității pentru chestiuni precum delimitarea zonelor sau definirea programului de lucru, care depind în primul rând de condițiile locale, culturale, climatice sau de altă natură.

10. În același timp, Comitetul consideră că AAC nu acordă suficientă atenție potențialului de creștere economică a pieței unice, menționând doar în treacăt importantul Act privind piața unică și că nu reușește să dezvolte aspecte-cheie care favorizează creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, cum ar fi brevetul european, „cardul profesional european”, proiectele europene de infrastructură, creditele transfrontaliere, piețele ipotecare integrate, spiritul antreprenorial în scopuri sociale și fondurile de investiții sociale.

11. În cele ce urmează, Comitetul prezintă într-o manieră mai detaliată propunerile sale specifice cu privire la cele 10 puncte formulate de către Comisia Europeană. Astfel, Comitetul speră ca discuția să poată fi orientată către chestiunile cu adevărat importante.

PARTEA A II-A: PROPUNERILE COMITETULUI PRIVIND CELE 10 PUNCTE PREZENTATE DE COMISIA EUROPEANĂ

1. Punerea în aplicare a unei consolidări fiscale riguroase

1.1 CESE consideră că provocarea constă într-o reechilibrare a finanțelor publice care să evite totodată reducerea cererii, deoarece aceasta din urmă ar provoca o recesiune care ar genera la rândul ei deficite și mai importante, antrenând economia europeană într-o spirală descendentă.

1.2 CESE recomandă ca, pentru a nu periclita obiectivele Planului european de redresare economică, să fie introduse planuri de reducere a datoriei publice, într-un mod compatibil cu obiectivele de relansare economică, socială și ocupațională definite în Strategia Europa 2020 (1).

1.3 Baza de impozitare a statelor membre trebuie extinsă, în special prin închiderea paradisurilor fiscale, punând capăt concurenței fiscale și prin măsuri împotriva evaziunii fiscale și a fraudei (2).

1.4 Sarcina fiscală ar trebui transferată către noi surse de venituri, cum ar fi taxele pe tranzacțiile financiare, taxele pe energie, taxele asupra instituțiilor financiare, taxele pe emisiile de CO2 (sub rezerva reorganizării pieței de comercializare a drepturilor de emisie) etc. Un asemenea tip de taxare ar putea reduce presiunea sub care se află bugetele publice și ar putea contribui la reorientarea resurselor către investiții durabile în economia reală. De asemenea, acesta ar putea contribui la adăugarea de noi resurse proprii la bugetul Uniunii Europene (3). Taxele pe tranzacțiile financiare implică, de asemenea. că sectorul financiar va restitui o parte din subvențiile publice (4).

1.5 CESE consideră că sancțiunile ar trebui să fie contrabalansate printr-o mai mare solidaritate europeană în materie de gestionare a datoriei publice (5).

2. Corectarea dezechilibrelor macroeconomice

2.1 CESE consideră că o combinație echilibrată la nivel macroeconomic, care îmbină într-un mod armonios politica economică orientată spre ofertă cu cea orientată spre cerere, trebuie să constituie o parte integrantă a oricărei strategii economice orientate către viitor. CESE subliniază necesitatea de a reduce marile diferențe dintre balanțele de cont curent. CESE speră ca, cel puțin pentru statele din zona euro, coordonarea politicii economice europene să reprezinte primul pas către o veritabilă politică economică comună și către coordonarea politicilor bugetare (6).

2.2 CESE subliniază rolul factorilor fără legătură cu prețurile/nelegați de prețuri, cum ar fi diferențierea produselor, conținutul tehnologic, calitatea produselor, calitatea serviciilor aferente (servicii post-vânzare) etc. în apariția dezechilibrelor macroeconomice. Trebuie identificați acei parametri care pot indica nivelul și evoluția acestor factori în statele membre ale UEM.

2.3 CESE constată că un rol central în depășirea crizei revine unei politici salariale corespunzătoare. Din punct de vedere macroeconomic, o strategie de creștere a salariilor în raport cu creșterea productivității la nivelul economiei naționale asigură echilibrul dintre evoluția cererii și menținerea competitivității prețurilor. Așadar, partenerii sociali trebuie să depună eforturi pentru a evita moderarea salarială în sensul unei politici care transferă dificultățile asupra vecinilor (beggar-thy-neighbour policy), fiind necesar ca politica salarială să urmeze evoluția productivității (7).

2.4 Dacă, pe lângă politica fiscală și monetară, se ajunge în cadrul unei coordonări mai strânse a politicilor economice la o intensificare a coordonării politicii salariale în zona euro, trebuie să se țină seama de autonomia privind negocierile colective ale salariilor: pragurile stabilite de guvern pentru contractele colective, și cu atât mai mult reducerile salariale ordonate de guvern sunt inacceptabile și trebuie respinse (8).

3. Asigurarea stabilității sectorului financiar

3.1 CESE consideră că trebuie acționat mai energic pentru pregătirea sistemului financiar de după criză, care va trebui să fie transparent, responsabil din punct de vedere social și etic, mai bine controlat și inovator, și care va trebui să aibă o creștere echilibrată, compatibilă cu restul sistemului economic, orientată către crearea de valoare pe termen mediu și lung, cu alte cuvinte, o creștere durabilă (9).

3.2 CESE propune îmbunătățirea armonizării reglementărilor naționale privind protecția utilizatorilor de produse și servicii financiare (consumatori, întreprinderi etc.), fără a aduce atingere competențelor statelor membre de a impune norme naționale mai severe. Totodată, în cadrul Autorității europene de supraveghere (actualul Sistem european al supraveghetorilor financiari – SESF), poate fi luată în considerare prezența unuia sau a mai multor reprezentanți ai consumatorilor, desemnați de partenerii sociali și de organizațiile de consumatori (10).

3.3 CESE propune stimularea – în sens larg – a sistemului de producție a informației financiare, prin favorizarea pluralismului subiecților și prin elaborarea de noi reguli, care să confere mai multă transparență și eficiență metodelor de evaluare, mai ales pentru produsele derivate (11).

3.4 Și la nivel internațional, CESE propune revizuirea actualului sistem de autoreglementare. Trebuie continuat procesul de coordonare a diverselor autorități competente, de identificare a unor reguli riguroase general valabile, garantând aplicarea acestora. UE trebuie să depună toate eforturile pentru realizarea acestui obiectiv în cadrul organismelor internaționale (12).

3.5 CESE ia notă cu satisfacție de comunicarea Comisiei privind inițiativele legislative care vor fi adoptate pentru consolidarea reglementării și pentru o transparență sporită a pieței financiare, inclusiv supravegherea mai atentă a agențiilor de rating de credit, guvernanța corporativă, salariile administratorilor și politicile de remunerare (13).

3.6 CESE salută propunerea de regulament privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit, care va contribui la eliminarea regimurilor contradictorii și va aduce lumină în acest domeniu al piețelor financiare (14).

3.7 Dat fiind rolul jucat de agențiile de rating în recenta criză a piețelor mobiliare și financiare mondiale, CESE salută faptul că se aplică un program în trei etape pentru a fi reglementate funcțiile pe care aceste agenții le îndeplinesc în numele investitorilor și al consumatorilor. CESE salută includerea temei datoriei publice în consultarea publică aflată în curs (15).

3.8 Se propune publicarea periodică a unui raport de monitorizare a ajutoarelor de stat, care să ofere o imagine detaliată a stadiului de realizare a intervențiilor, prin cuantificarea efectelor acestora asupra piețelor, în vederea elaborării unui plan de punere în valoare a sectorului industrial, necesar redresării economice a UE, prin consolidarea întreprinderilor, îndeosebi a IMM-urilor, și prin creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă (16).

3.9 CESE este de părere că banii contribuabililor nu ar trebui să mai fie utilizați de acum înainte pentru a acoperi pierderile băncilor, și susține în principiu crearea unei rețele armonizate a fondurilor naționale ex ante de soluționare a situației băncilor neviabile (FSSBN), legată de un ansamblu coordonat de mecanisme naționale de gestionare a crizelor. Totuși, pentru a putea crea o schemă viabilă a fondurilor de soluționare a situației băncilor neviabile, statele membre ar trebui să cadă de acord în prealabil asupra adoptării unor metode comune și unor norme uniforme, pentru a evita denaturarea concurenței.

3.10 Menținerea unei părți din capitalul bancar în domeniul public pentru a putea observa din interior sectorul bancar, ar putea constitui un element eficient în cadrul unei politici financiare europene (17).

4. Acțiuni menite să sporească atractivitatea muncii

4.1 Comitetul consideră că sunt necesare acțiuni pentru rentabilizarea tranzițiilor, îmbunătățirea accesului la locuri de muncă, în special pentru grupurile care sunt confruntate cu probleme pe piața forței de muncă. Acest lucru trebuie realizat prin crearea de noi locuri de muncă, prin reducerea elementelor de descurajare a muncii, îmbunătățirea regimurilor fiscale și de prestații sociale, pentru ca intrarea pe piața forței de muncă să fie interesantă din punct de vedere financiar, inclusiv prin reducerea presiunii fiscale asupra celei de-a doua persoane care contribuie la venitul familiei și prin asigurarea accesului la serviciile necesare, care permit participarea. Cei care nu pot munci trebuie să beneficieze de ajutor pentru un venit adecvat și de acces la serviciile de interes general (18).

4.2 Comitetul susține accesul larg la servicii de îngrijire a copiilor de înaltă calitate. Ele oferă ocazia de a spori calitatea vieții și de a reconcilia viața profesională cu cea de familie și cu cea privată pentru toți membrii familiei, precum și de a genera venituri mai importante pentru familii, consolidând participarea femeilor pe piața forței de muncă (19).

4.3 Eurostat ar trebui să se concentreze mai mult atât asupra muncii fără forme legale în condiții naționale specifice, care necesită acțiuni din partea statelor membre, cât și asupra rețelelor infracționale legate de imigrația clandestină, ceea ce ar putea justifica o cooperare judiciară mai strânsă în cadrul Uniunii și un rol crescut al UE, în măsura în care aceste forme de muncă afectează totodată piața internă și concurența. Partenerii sociali ai statelor membre ar trebui încurajați, prin măsuri la nivel european, să lanseze, împreună, precum și în colaborare cu autoritățile, proiecte naționale și sectoriale pentru a combate munca fără forme legale și a reduce economia subterană. De asemenea, partenerii sociali ar putea coopera la nivelul UE în pentru a analiza și difuza cele mai bune practici în statele membre. Combaterea muncii la negru presupune o cooperare și supraveghere mai eficientă la nivel transfrontalier din partea autorităților din statele membre și o difuzare a informațiilor privind sancțiunile adoptate (20).

4.4 Este importantă nu numai coordonarea structurii impozitelor și taxelor sociale percepute pe muncă în interiorul Uniunii, ci și integrarea în analiză a aspectelor privind comerțul dintre UE și restul lumii (21).

5. Reformarea sistemelor de pensii

5.1 CESE este de acord cu ideea analizării și urmăririi periodice a prognozelor demografice, pentru a permite adaptarea corespunzătoare și în timp util a sistemelor de pensii la noile condiții. Totuși, aceste prognoze, inclusiv cele privind viitoarele cheltuieli publice cu pensiile, trebuie utilizate și privite cu precauție, întrucât se pot baza pe multe ipoteze a căror evoluție este greu de anticipat pe termen lung (22).

5.2 CESE nu susține ideea creării unui mecanism de creștere automată a vârstei de pensionare, fie în funcție de creșterea speranței de viață, fie în funcție de evoluția demografică. Marea majoritate a acestor mecanisme promovează o creștere automată a vârstei de pensionare în raport cu creșterea speranței de viață, a altor parametri economici sau ai pieței forței de muncă. Astfel de decizii fundamentale, care privesc condițiile de viață, ar trebui luate de parlamente, și nu de calculatoare, după o amplă dezbatere publică, la care să participe partenerii sociali și alte părți interesate importante. Mai mult, orice stat membru care introduce acest mecanism ar trebui să țină seama de faptul că, deși acesta reduce presiunea publică împotriva reformelor, în absența unor oportunități reale de angajare pentru lucrătorii vârstnici, ar putea determina transferul susținerii financiare a acestora către alți piloni ai sistemului de asigurări sociale. Astfel, aplicarea abruptă a acestui mecanism în schemele de pensii, ca soluție pentru adecvarea și viabilitatea sistemelor de pensii, nu ar aduce beneficiile promise. Creșterea vârstei efective de pensionare nu trebuie să fie o măsură independentă, ci trebuie însoțită de măsuri de creștere a șanselor de reinserție profesională a persoanelor aflate la o vârstă apropiată de cea a pensionării (23).

5.3 CESE sprijină promovarea ocupării forței de muncă în rândul lucrătorilor în vârstă, dar apreciază că suprimarea pensionării anticipate necesită o dezbatere aprofundată cu privire la condițiile-cadru, la sfera de aplicare și la măsurile politice adiacente, pentru a nu cauza din nou probleme sociale persoanelor în vârstă (24).

5.4 CESE se îndoiește că o simplă creștere a vârstei legale de pensionare ar putea rezolva problemele legate de provocările demografice. Dimpotrivă, Comitetul consideră că o astfel de măsură poate conduce la împingerea sub pragul de sărăcie a milioane de persoane în vârstă, în special femei. Este nevoie de creșterea vârstei reale de pensionare, prin intermediul unor inițiative pentru promovarea prelungirii vieții profesionale, însoțite de politici eficiente de creștere economică și de ocupare a forței de muncă. Numai o politică reală pentru „îmbătrânirea activă”, vizând creșterea participării la cursuri de formare profesională și învățarea de-a lungul vieții, poate duce la creșterea durabilă a ratei de ocupare a forței de muncă în rândul persoanelor în vârstă, care se retrag prematur din viața profesională ca urmare a problemelor de sănătate, a intensității ridicate a activității, a disponibilizării premature și a lipsei posibilităților de formare profesională sau de reinserție profesională. În plus, experiențele din unele state membre arată că o creștere a vârstei legale de pensionare poate spori presiunea asupra altor piloni ai sistemului de asigurări sociale, cum ar fi pensiile de invaliditate sau venitul minim, ceea ce face ca progresul către finanțe publice mai sănătoase să fie iluzoriu. Alături de formarea profesională continuă, măsuri active pe piața forței de muncă, stimularea financiară pentru continuarea activității, inclusiv în cazul lucrătorilor independenți, schimbarea atitudinii întreprinderilor în raport cu lucrătorii în vârstă, trebuie promovate și următoarele măsuri, pentru a le oferi acestor lucrători noi posibilități de alegere:

—	modificarea legislației care, în unele state membre, interzice cumulul pensiei cu salariul, pentru pensionari sau pentru persoanele beneficiind de pensie de invaliditate care doresc să lucreze;

—	introducerea unui sistem de bonificații care să-i stimuleze pe lucrători să-și continue activitatea după atingerea vârstei legale de pensionare: – prestațiile acumulate în perioada activă de după împlinirea vârstei de pensionare să fie mai atractive decât cele din perioada anterioară;

—	încurajarea statelor membre să lucreze împreună cu partenerii sociali cu privire la chestiunea locurilor de muncă în condiții dure;

—	oferirea de consiliere și sprijin cuprinzător persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și măsuri de reabilitare pentru reintegrarea pe termen lung pe piața forței de muncă;

—	aplicarea unor stimulente acceptabile din punct de vedere social vizând pensionarea târzie și, în cazurile în care este de dorit, dezvoltarea unor modele atractive pentru o tranziție flexibilă de la viața profesională la pensie;

—	adoptarea unor măsuri de reducere a presiunii fizice și mentale cauzate de activitatea profesională, care să le permită lucrătorilor să rămână mai mult timp în câmpul muncii;

—	încurajarea lucrătorilor în vârstă să își actualizeze competențele;

—	sensibilizarea în rândul lucrătorilor în vârstă și al întreprinderilor, în special al IMM-urilor, cu privire la modalități inovatoare de gestionare a personalului și de organizare a activității în favoarea lucrătorilor în vârstă (25).

5.5 CESE consideră că schemele de pensii prin repartiție obligatorii trebuie să aibă în continuare un rol fundamental în asigurarea pensiilor viitoare și, de aceea, trebuie să li se acorde o atenție deosebită, pentru a se inversa tendința observată în multe state membre ale UE către scăderea ratelor de înlocuire (26).

5.6 CESE remarcă posibilitatea apariției unor scheme complementare de pensii private individuale pe baze voluntare, care să funcționeze în paralel cu actualele scheme de pensii. În acest context, ar trebui studiată posibilitatea utilizării unor garanții europene, pentru ca lucrătorii transfrontalieri să poată beneficia de ele. Deoarece condițiile pensiilor viitoare se stabilesc în funcție de veniturile individuale și de speranța de viață, ceea ce le dezavantajează în special pe femei, trebuie să se acorde o atenție deosebită sistemelor private de pensii din anumite țări, pentru a reduce astfel riscul de sărăcie în rândul femeilor în vârstă (27).

5.7 Comitetul solicită Comisiei să revizuiască Directiva 2003/41/CE cu privire la activitățile și supravegherea instituțiilor care furnizează pensii ocupaționale, pentru a asigura că:

—	lucrătorii și reprezentații sindicatelor sunt consultați cu privire la investițiile de pensii și riscurile asociate, iar punctele lor de vedere sunt respectate;

—	statele membre aplică cele mai bune practici, astfel încât să garanteze că drepturile la pensie dobândite de angajați nu au de suferit de pe urma procedurilor de faliment (28).

5.8 Monitorizarea nivelului general al pasivelor sistemelor de pensii este fundamentală. În consecință, cadrul actual poate fi completat prin monitorizarea pasivelor și raportarea nivelului implicit al acestora, pe baza unei metodologii acceptate. Ar putea fi avută în vedere o revizuire a normelor Pactului de stabilitate și de creștere, pentru a asigura reflectarea corespunzătoare a rezultatelor reformelor (inclusiv tranzițiile de la schemele prin repartiție la sistemele de pensii prin capitalizare parțială) care determină schimbări în finanțarea sistemelor de pensii, crescând datoriile explicite și reducându-le pe cele implicite. Dacă s-ar realiza acest lucru, reformele, care vizează soluționarea provocărilor legate de viabilitatea pe termen lung, nu ar fi penalizate pe termen scurt din cauza datoriei publice explicite mai ridicate. Cu toate acestea, promovarea în prezent a unor reforme bazate pe prognozele pentru 2060 poate duce la pierderea din vedere a obiectivului de adecvare și de viabilitate a schemelor de pensii. Comitetul recomandă ca sistemele de pensii obligatorii prin repartiție să fie completate, după caz, cu fonduri-tampon, în vederea evitării riscurilor unor ajustări rapide, care ar afecta grupurile cele mai vulnerabile (29).

6. Reîncadrarea șomerilor pe piața forței de muncă

6.1 În opinia Comitetului, modalitatea activă de căutare a unui loc de muncă ar trebui să se realizeze în principal prin oferirea unor servicii performante de către instituțiile responsabile pentru ocuparea forței de muncă și mai puțin prin așa-numite stimulente legate de ajutoarele de șomaj. În special în perioadă de criză, CESE consideră inutilă înăsprirea prevederilor privind asigurarea de șomaj. Având în vedere actualul nivel record de șomeri, problema piețelor forței de muncă nu constă în lipsa de forță de muncă în general, ci în lipsa de forță de muncă calificată în unele state membre, precum și în lipsa acută de locuri de muncă disponibile. O atenție sporită trebuie acordată unei politici inteligente privind cererea, care să promoveze creșterea și inovarea și care să contribuie la crearea de noi locuri de muncă (30).

6.2 Prestațiile de asigurări sociale trebuie considerate ca o investiție productivă de pe urma căreia toată lumea profită. Indemnizațiile de șomaj asociate politicilor dinamice privind piața forței de muncă permit stabilizarea economiei și susținerea adaptării active la schimbări ca urmare a îmbunătățirii competențelor și a inițiativelor eficace în materie de căutare a unui loc de muncă și în materie de reconversie. Ar trebui să rămânem circumspecți față de măsurile care vizează înăsprirea criteriilor de eligibilitate. Riscul este de a înrăutăți și mai mult situația persoanelor excluse, ceea ce reprezintă un obstacol important în ceea ce privește (re)inserția profesională. Aceste politici de excludere pot avea, totodată, un efect nefast de provocare a unor mutații către alte sectoare ale protecției sociale, precum ajutorul social sau incapacitatea de muncă, acest lucru nefiind de dorit (31).

6.3 Munca nu constituie neapărat o protecție împotriva sărăciei. Prin urmare, crearea de locuri de muncă trebuie să se concentreze asupra asigurării unor locuri de muncă mai sigure și mai bine plătite. Este esențială sporirea atractivității muncii și crearea de condiții care să facă munca avantajoasă pentru toți, inclusiv pentru persoanele defavorizate, cu alte cuvinte să se asigure un echilibru eficace între regimurile fiscale și sistemele de securitate socială (32).

6.4 Domeniul de aplicare al Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) a fost extins, pe bună dreptate, pentru a veni în ajutorul lucrătorilor disponibilizați ca urmare a actualei crize economice internaționale (33).

6.5 CESE sprijină eforturile făcute la Praga, cu ocazia Summitului privind ocuparea forței de muncă, în vederea identificării unor direcții de acțiune la nivel național și european, pe baza dialogului social, a creării de locuri de muncă și a adoptării de măsuri care să stimuleze cererea (34).

6.6 Comitetul a subliniat importanța promovării activității și spiritului antreprenorial, dacă se dorește ca nivelul de creștere economică necesar pentru menținerea modelului social european să fie stimulat. Ar trebui făcută o distincție între un antreprenoriat veritabil și activitatea independentă, dar dependentă din punct de vedere economic. În numeroase cazuri, trecerea la statutul de lucrător autonom dependent din punct de vedere economic nu este, stricto sensu, o opțiune voluntară, ci se datorează unor motive externe, cum ar fi externalizarea producției sau reconversia întreprinderii, care provoacă încetarea unor contracte de muncă (35).

6.7 Sistemele de protecție socială au contribuit, pe de o parte, la protejarea europenilor de consecințele mai grave ale crizei financiare și, pe de altă parte, au jucat un rol anticiclic de stabilizator economic. În absența unor politici ambițioase de convergență, aceste sisteme ar putea fi periclitate în special de către practicile concurențiale elaborate de anumite state membre, pentru care reducerea cheltuielilor sociale constituie un mijloc de atragere a investițiilor străine de capital. Acest proces, care este deja o realitate pe plan fiscal și salarial, tinde astfel să aibă loc și pe plan social (36).

6.8 CESE salută faptul că, la începutul crizei actuale de pe piața forței de muncă, multe țări UE au utilizat instrumente finanțate public în cadrul unei politici active privind piața forței de muncă, pentru a păstra lucrătorii în întreprindere, acestora oferindu-li-se posibilități de calificare suplimentară, în loc de a fi concediați. CESE consideră că utilizarea unor astfel de modele, care permit întreprinderilor să păstreze angajații pe durata crizei, combinate cu măsuri de sprijinire a veniturilor în cazul reducerii timpului de lucru, reprezintă un răspuns mult mai inteligent pentru depășirea crizei decât simpla concediere, la prima pierdere de comenzi, a angajaților calificați, deoarece astfel, în momentul redresării economiei, se poate conta pe specialiști cu un nivel suficient de calificare. Aceste modele ar trebui să fie create si difuzate și în țările UE în care nu există în prezent și să fie extinse și la angajații cu contracte de muncă nestandardizate (37).

7. Concilierea securității și flexibilității

7.1 Flexicuritatea nu trebuie înțeleasă ca un mod de a facilita concedierea lucrătorilor care ocupă în prezent un loc de muncă sau de a submina protecția socială în general și a celor fără serviciu în special. Măsurile de îmbunătățire a aspectelor de securitate cuprinse în noțiunea de flexicuritate reprezintă, în prezent, prioritatea principală (38).

7.2 Utilizarea modelelor de muncă cu normă redusă arată că flexibilitatea de pe piețele forței de muncă este suficientă pentru a permite întreprinderilor să reacționeze pe termen scurt în cazul unor pierderi de comenzi. Apelurile la reducerea reglementărilor existente în materie de protecția muncii nu au nicio bază reală (39).

7.3 Schimbările de pe piața muncii au dus la creșterea ponderii muncii cu fracțiune de normă și pe perioadă determinată. Este posibil ca aceste tipuri de locuri de muncă să fi contribuit la facilitarea intrării pe piața forței de muncă și la creșterea ratei ocupării forței de muncă în Europa. Însă lucrătorii angajați temporar au tendința de a fi mai puțin productivi, beneficiază de mai puțină formare pe cheltuiala angajatorului și sunt mai expuși la accidente de muncă. Aceștia riscă, de asemenea, să rămână mereu în locuri de muncă temporare. Ar trebui avute în vedere noi riscuri, iar la punerea în aplicare a flexicurității, ar trebui recompensate tranzițiile fără a elimina însă, sistematic, contractele de muncă pe perioadă nedeterminată. Partenerii sociali europeni au cerut o securitate adecvată pentru lucrători, indiferent de tipul contractului de muncă (40).

7.4 Flexicuritatea poate funcționa doar în condițiile în care angajații dispun de o bună formare profesională. Noile competențe și înființarea de noi locuri de muncă sunt strâns legate între ele. Întreprinderile au tot interesul să investească în formarea continuă a angajaților. În același timp, lucrătorii trebuie să-și asume responsabilitatea formării lor permanente (41).

7.5 O strategie în materie de locuri de muncă în sensul unei economii durabile se poate baza pe cunoștințe și competențe practice deja bine dezvoltate în statele membre. Aceste atuuri trebuie promovate de UE, care are nevoie de locuri de muncă calificate. Prin urmare, statele membre trebuie să investească mai mult în sistemele lor de educație și de învățare de-a lungul vieții și să promoveze, între altele, științele, tehnologia și activitățile de engineering. Nivelul actual de investiții publice în materie de educație este absolut insuficient, acesta trebuind să se înscrie într-o strategie coerentă de învățare de-a lungul vieții (42).

7.6 În cazul măsurilor temporare de pe piața forței de muncă trebuie să existe certitudinea că munca pe termen scurt este însoțită de formare profesională adecvată, în special pe teme de sănătate și de siguranță la locul de muncă, precum și de garanții privind nivelul salariilor (43).

7.7 Este urgentă și esențială reorientarea tinerilor către discipline tehnico-științifice, la toate nivelurile sistemului de învățământ și de formare, pentru a stăvili procesul de distrugere a valorilor legate de activitățile de producție, în favoarea celor financiare și speculative (44).

7.8 Comitetul salută inițiativa Comisiei de a îmbunătăți validarea învățării non-formale și de a mări vizibilitatea competențelor dobândite în afara sistemului de învățământ oficial (de exemplu, prin pașaportul european al competențelor).

7.9 CESE solicită o mai bună gestionare profesională a inovării în domeniul educației. Este esențială îmbunătățirea sistemelor de învățământ și de formare din UE pentru sporirea șanselor de angajare și reducerea inegalităților. Modificările instituționale din domeniul educației reușesc cu greu să țină pasul cu nevoile societății. Instituțiile trebuie să ia în considerare necesitatea unei relații strânse între schimbări, inovare, educație și formare (45).

7.10 Comitetul pledează pentru reintegrarea educației și formării în viața reală și adecvarea acestora la nevoile societății și la comportamentul noilor generații de elevi (46).

7.11 Comitetul susține ideea creării consiliilor sectoriale privind ocuparea forței de muncă și competențele la nivel european, în cadrul cărora părțile interesate s-ar implica în procesul de gestionare a mutațiilor de la nivel sectorial și în analizele previzionale privind noile locuri de muncă și competențele necesare, adaptate cererii și ofertei (47).

7.12 Consiliile sectoriale europene ar putea contribui la gestionarea schimbărilor sectoriale și la realizarea obiectivelor inițiativei „Noi competențe pentru noi locuri de muncă” și s-ar dovedi utile atunci când se adoptă decizii privind schimbările sectoriale la nivel european (48).

8. Exploatarea potențialului pieței unice

8.1 O piață unică dinamică constituie atât o condiție necesară, cât și un sprijin pentru succesul Strategiei Europa 2020. În consecință, Comitetul face apel la Comisia Europeană și la statele membre pentru a lua măsurile importante și decisive necesare în vederea definitivării pieței unice, cu menținerea și dezvoltarea în continuare a standardelor economice, sociale și de mediu. Comitetul consideră că legislația privind profesiunile liberale reprezintă reglementări pentru protecția consumatorilor, care garantează buna funcționare a pieței unice și a piețelor internaționale și care contribuie la evitarea perturbărilor de pe piață, în mod deosebit a acelora care au dus la criza financiară internațională (49).

8.2 În acest sens, este important ca Directiva privind serviciile să fie pusă în aplicare în deplină conformitate cu spiritul și regulile pieței unice. Este nevoie de norme de punere în aplicare clare și eficiente la nivel național pentru aplicarea corectă și realizarea obiectivelor Directivei privind detașarea lucrătorilor, și anume o concurență loială între întreprinderi, respectarea drepturilor lucrătorilor și evitarea dumpingului social (50).

8.3 Se recomandă recunoașterea urgentă a rolului important pe care sectorul serviciilor îl joacă în cadrul dezvoltării economice și sociale. Ordinea priorităților ar trebui să fie următoarea:

—	acțiunile privind politicile în domeniul serviciilor destinate întreprinderilor și instituirea unui grup la nivel înalt. Se recomandă înființarea unui Grup la nivel înalt care să întreprindă o analiză de profunzime a acestui sector;

—

politicile din domeniul pieței forței de muncă în sectorul serviciilor destinate întreprinderilor. Din perspectivă socială, este necesară o examinare în profunzime la nivel sectorial a provocărilor lansate de noile tipuri de locuri de muncă și generate de interacțiunile dintre industria prelucrătoare și serviciile destinate întreprinderilor. Această analiză trebuie să cuprindă educația, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții, precum și condițiile de angajare a lucrătorilor, inclusiv a celor implicați în procese de externalizare a activităților. Pentru realizarea acestui obiectiv, agenda de dialog social ar trebui extinsă, pentru a evalua schimbările specifice ale condițiilor de muncă și oportunitățile în materie de locuri de muncă rezultate din modificările structurale care afectează serviciile destinate întreprinderilor;

—	serviciile destinate întreprinderilor în cadrul politicilor din domeniul inovării. Ar trebui promovate puternic programe de cercetare-dezvoltare și inovare, precum și acțiuni de inovare în domeniul serviciilor.

—	elaborarea unor standarde pentru serviciile destinate întreprinderilor. Întreprinderile trebuie încurajate să contribuie la instituirea de standarde prin autoreglementare, după consultări detaliate cu utilizatorii acestui tip de servicii.

—	promovarea științei serviciilor ca o nouă disciplină în programele de învățământ și formare.

—

piața internă și reglementările care afectează serviciile destinate întreprinderilor. Nu s-a realizat niciun studiu referitor la impactul Directivei privind serviciile asupra serviciilor destinate întreprinderilor. Realizarea acestuia merită efortul, în special după ce directiva a fost transpusă în legislațiile naționale.

—	îmbunătățirea în continuare a statisticilor privind serviciile destinate întreprinderilor. Statelor membre li se recomandă o mai strânsă colaborare, pentru a îmbunătăți calitatea statisticilor în domeniu (51).

8.4 Preocupările privind protecția consumatorilor trebuie să joace un rol mai important pe piața internă a serviciilor. Nesiguranța care a fost constatată în legătură cu situația juridică în cazul serviciilor transfrontaliere trebuie combătută printr-o strategie de informare la nivel național și UE. Nu trebuie subestimată solicitarea unor date exacte cu privire la servicii și prestatori (52).

8.5 În ceea ce privește comerțul cu amănuntul, este important ca succesul comercial să nu fie penalizat, cu excepția cazului în care intervin practici incompatibile cu realizarea pieței interne și în special atunci când există dovezi clare de abuz de putere pe piață sau de prejudicii aduse consumatorilor, care contravin dispozițiilor articolului 81 din Tratatul UE (53).

8.6 În ceea ce privește cadrul european pentru proprietatea intelectuală, Comitetul sprijină înființarea unui Observator comunitar pentru combaterea contrafacerii și pirateriei, care să colecteze și să difuzeze informații utile privind practicile de contrafacere existente și să sprijine concret IMM-urile și industriile mici și mijlocii. Comisia ar trebui să publice la intervale regulate rapoarte privind informațiile colectate de observator și activitatea acestuia (54).

8.7 Comitetul respinge adoptarea unui regim special aplicabil exercitării drepturilor de autor prin intermediul internetului, astfel cum a fost introdus în legislația mai multor state membre, regim care ar putea reprezenta o atingere la adresa vieții private. În schimb, Comitetul recomandă luarea unor măsuri active de educare și de formare destinate consumatorilor, în special celor tineri (55).

8.8 Comitetul recomandă crearea unui sistem armonizat de înregistrare a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, destinat, în principiu, operelor „orfane”, care să fie actualizat în mod periodic pentru a-i putea identifica cu ușurință pe titularii de drepturi. Acest sistem ar putea să precizeze natura și titlul lucrării, precum și diferiții titulari de drepturi. Comitetul solicită Comisiei să studieze fezabilitatea acestei ipoteze (56).

8.9 Comitetul solicită încă o dată crearea și punerea în aplicare efectivă, în toate statele membre, a brevetului Uniunii Europene (57).

8.10 Dimensiunea mondială a pieței unice necesită eforturi comune suplimentare. Un plan de acțiune corespunzător al Uniunii Europene trebuie să urmărească:

—	elaborarea politicilor externe ale UE și a aspectelor de politică externă ale altor politici, printr-o abordare structurală, cu consolidarea coerenței la nivelul ansamblului și sporind unitatea de acțiune a statelor membre;

—	asigurarea unei deschideri echilibrate a piețelor, incluzând respectarea normelor fundamentale stabilite de Biroul Internațional al Muncii, prin finalizarea rundei de la Doha și printr-un dialog structurat cu principalii parteneri;

—	întărirea rolului său de putere internațională normativă și continuarea unei politici internaționale bazate pe promovarea drepturilor;

—	garantarea intereselor muncitorilor, consumatorilor și producătorilor locali pe piețele comerciale partenere;

—	consolidarea dimensiunii internaționale a monedei euro;

—	fixarea obiectivului de realizare a unei zone de dezvoltare și creștere economică privilegiată, care să cuprindă finalizarea rapidă a extinderii Uniunii, politica de vecinătate, Uniunea pentru Mediterana și un parteneriat mai puternic cu Africa (58).

8.11 Există în continuare obstacole în calea dezvoltării prestărilor de servicii digitale, care ar trebui examinate cu atenție și pentru care ar trebui găsite soluții, astfel încât întreprinderile europene din sectorul serviciilor destinate întreprinderilor să poată acționa într-un mod mai agresiv și să-și extindă activitățile și în afara granițelor UE. Printre aceste obstacole se numără lipsa de standarde și de interoperabilitate, lipsa de încredere și de securitate în domeniul comerțului electronic, lipsa de investiții în infrastructura de bandă largă fixă și mobilă și utilizarea încă insuficientă a TIC la nivel de IMM-uri (59).

8.12 Obstacolele majore în calea e-incluziunii trebuie abordate, de exemplu prin asigurarea conectivității la internetul de mare viteză, dezvoltarea competențelor TIC, proiectarea de produse și servicii corespunzătoare nevoilor unei societăți în curs de îmbătrânire și persoanelor cu handicap, alocarea mai multor fonduri pentru inovare, cercetare și dezvoltare în domeniul TIC, susținerea produselor și serviciilor TIC din Europa bazate pe standarde deschise, includerea explicită a programului Galileo în Agenda digitală, accelerarea dezvoltării și punerea la dispoziție a unor conținuturi și servicii online utile, cu garantarea protecției vieții private și stocarea în condiții de siguranță a datelor cu caracter personal (60).

8.13 Statele membre ar trebui să elaboreze programe naționale puternice pentru cercetare și inovare în domeniile TIC și FET, pentru a deveni parteneri importanți în cadrul cooperării europene și internaționale. În acest scop, ar trebui investită o parte mai mare din fondurile structurale (61).

8.14 În ceea ce privește IMM-urile, Comitetul își reînnoiește propunerile privind un „Small Business Act” pentru Europa ambițios, care să includă în special:

—	un instrument juridic obligatoriu pentru aplicarea principiului „Gândiți mai întâi la scară mică” pentru a garanta, cu un grad de constrângere maxim, o punere în practică eficientă și concretă a acestor principii de guvernanță, atât la nivel comunitar, cât și în statele membre și în regiuni;

—	o foaie de parcurs însoțită de un calendar precis și de mijloace adecvate pentru punerea în aplicare a dispozițiilor concrete și de mare amploare ale SBAE;

—	angajamente clare în materie de reducere a procedurilor birocratice și mai ales în ceea ce privește principiul „o singură dată” pentru toate formalitățile administrative;

—	o reorganizare a serviciilor Comisiei Europene pentru a oferi IMM-urilor un interlocutor veritabil și instrumente pentru a favoriza „europenizarea” întreprinderilor;

—	instrumente europene care pot reprezenta pârghia necesară pentru favorizarea capitalizării, a stabilirii de rețele, a investițiilor și a formării continue în întreprinderile mici și mijlocii;

—	un cadru politic coerent pentru toate politicile europene, pentru ca întreprinderile mici și mijlocii să fie considerate regula, mai degrabă decât excepția;

—	transpunerea la nivel național a obiectivelor SBAE, inclusiv la nivel legislativ;

—	revenirea la practica de consultare permanentă a organizațiilor intermediare și a partenerilor sociali (62).

8.15 Comitetul solicită punerea în aplicare a unei baze consolidate comune pentru impozitarea profitului (CCCTB) (63) în scopul respectării de către statele membre a principiului de simplificare, echitate și transparență a practicilor fiscale. Importantă este de asemenea intensificarea cooperării și coordonării cu privire la fiscalitatea întreprinderilor (64).

8.16 CESE subliniază nevoia de a se ajunge la un sistem de impozitare indirectă armonizat, simplu, cu sarcini administrative reduse, cu beneficii evidente pentru întreprinderi și cetățeni, care să asigure o impozitare egală, un venit sigur pentru finanțele publice și să scadă riscul de fraudă fiscală, sprijinind dezvoltarea și finalizarea pieței interne (65).

8.17 În ceea ce privește frauda TVA, rezistența la schimbare are efecte nefaste asupra finanțelor statelor membre și ale UE; interesele particulare prevalează asupra interesului comun (66).

9. Atragerea capitalului privat pentru finanțarea creșterii economice

9.1 Propunerile Comisiei în vederea atragerii unei părți mai mari a capitalului privat pentru finanțarea creșterii sunt relativ timide. Într-o perioadă în care finanțele publice din majoritatea statelor membre sunt limitate drastic sau reduse, necesitatea de a găsi surse alternative de finanțare pentru stimularea creșterii ar trebui să se bucure de o prioritate mult mai mare. Propunerea de lansare a unor obligațiuni europene pentru finanțarea de proiecte va contribui la realizarea anumitor investiții în infrastructură, dar e nevoie de un efort mai sistematic pentru a mobiliza investițiile în fondurile de pensii europene. În acest sens, statele membre ar putea fi încurajate să acorde stimulente pentru ca fondurile de pensii să învestească în infrastructurile naționale și să le cofinanțeze pe acestea.

9.2 Permițând BEI să emită euroobligațiuni sau, mai degrabă, obligațiuni UE care acoperă toate cele 27 de state membre, se poate atrage capital suplimentar pentru sectorul public, fără o dependență totală de sectorul financiar privat. Resursele financiare ar trebui găsite în amonte, de exemplu la instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IFPO), astfel încât BEI să devină o interfață între aceste resurse de capital și investițiile sale. Euroobligațiunile reprezintă, de asemenea, posibile instrumente pentru economiile private pe termen lung. Comitetul salută introducerea rapidă a obligațiunilor pentru finanțarea de proiecte, dar subliniază că acestea nu ar trebui să reprezinte o alternativă la crearea de euroobligațiuni (67).

9.3 În ceea ce privește structurile de finanțare pentru IMM-uri în actualul context financiar, propunerea de liberalizare a fondurilor de capital de risc pentru a le permite acestora să opereze în întreaga Uniune este salutară, dar trebuia prezentată demult. Ar trebui de asemenea găsite modalități de sporire a ofertei de capital de risc odată cu extinderea pieței europene. De exemplu, instituirea de miniplatforme regionale coordonate de o rețea europeană ar crea un nou instrument care ar putea servi la mobilizarea de noi capitaluri pentru întreprinderile mici. Aceasta ar încuraja mai mult finanțarea prin capital de risc și prin Business Angels („investitori providențiali”), facilitând de asemenea sprijinirea întreprinderilor mici de către micii investitori în capital de risc (68).

9.4 Este un fapt recunoscut că piața nu reușește să pună la dispoziție capital inițial pentru întreprinderile tehnologice inovatoare (spin-outs) și pentru cele nou înființate. Într-un efort de corectare a acestei situații prin inițiative de genul investitorilor providențiali sau fondurile de capital inițial, acestea au beneficiat de ajutor, dar centrele de cercetare și universitățile din întreaga Europă se confruntă în continuare cu dificultăți în ceea ce privește transferul de cunoștințe către piață. Cererea de capital inițial se află în continuă creștere, în timp ce oferta stagnează. Ar trebui depuse eforturi mai mari în vederea acordării de stimulente persoanelor și instituțiilor care dispun de capital, pentru a-i determina să participe la finanțarea de risc a întreprinderile tehnologice nou înființate și pentru activitățile de creare de prototipuri.

9.5 Trebuie să fie încurajate metodele practice de sprijinire a IMM-urilor cum ar fi medierea, derogările de impozite, plățile prompte și măsurile care facilitează difuzarea rapidă a fondurilor prin exceptări de la ajutoarele de stat, în special pentru acele sectoare care sunt cele mai expuse la globalizare și la efectele încă perceptibile ale crizei economice și financiare (69).

10. Asigurarea accesului la energie la un cost abordabil

10.1 Măsurile prevăzute în cadrul celui de-al treilea pachet privind energia ar trebui puse în aplicare în vederea creării unei adevărate piețe a energiei electrice, întemeiate pe cooperarea între state, o mai mare interconectare a rețelelor și operatorilor și consolidarea competențelor autorităților de reglementare de la nivel național (70).

10.2 Eficiența energetică este precursorul saltului tehnologic care va permite tranziția spre o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. UE a înregistrat progrese, dar statele membre trebuie să depună mai multe eforturi pentru dezvoltarea surselor regenerabile de energie în cadrul planurilor de investiție, pentru a se asigura că întreprinderile din sectorul privat active pe piața produselor și serviciilor dedicate eficienței energetice beneficiază de un cadru stabil și adecvat de reglementări și stimulente (71).

10.3 Comitetul a prezentat Consiliului „Energie” din 4 februarie 2011 o propunere privind definirea de obiective în ceea ce privește eficiența energetică pentru anumite sectoare-cheie, cum ar fi industria transporturilor și cea a construcțiilor, care include între altele următoarele măsuri:

—	internalizarea costurilor externe pentru toate tipurile de energie, astfel încât piața să se orienteze în mod natural către acele tipuri care prezintă emisiile de dioxid de carbon cele mai reduse;

—	sporirea eforturilor în materie de diseminare a informațiilor și de formare în domeniul tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic, în special în domeniul construcțiilor, în cel al lucrărilor publice și în cel al transporturilor;

—	utilizarea mai eficace a potențialului oferit de TIC, astfel încât eficiența energetică să fie îmbunătățită la toate nivelurile producției și consumului;

10.4 Comitetul reamintește că cel mai mare consumator de energie în Uniunea Europeană îl reprezintă clădirile, care totalizează 40 % din cererea finală de energie. Jumătate din potențialul câștigurilor în eficiență energetică poate fi asigurat în domeniul construcțiilor, cu costuri economice negative. O astfel de modalitate de economisire a energiei poate asigura ea singură îndeplinirea angajamentelor asumate de UE prin Protocolul de la Kyoto. În plus, aceste modalități de economisire a energiei pot fi obținute prin utilizarea tehnologiilor deja existente. Mai mult, creșterea performanței energetice a clădirilor are numai efecte pozitive, cum ar fi crearea unor locuri de muncă utile, reducerea costurilor de funcționare, creșterea confortului și un mediu înconjurător mai curat. Aceasta ar trebui să reprezinte o prioritate absolută a Uniunii Europene. De asemenea, Comitetul recunoaște importanța materialelor de bază noi și a îmbunătățirii celor existente, utilizate la aparatura menajeră și de birou, precum și în alte sectoare, cum ar fi energia sau transporturile (72).

10.5 Industriile mari consumatoare de energie trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor politicii în materie de energie și climă. Prin urmare, instrumentele politicii energetice și de mediu trebuie examinate foarte atent și concepute în funcție de gradul în care afectează competitivitatea acestor industrii (73).

10.6 Performanțele de mediu excepționale ale multor produse din ceramică și sticlă (materiale de izolație, ferestre termopan etc.) ar trebui promovate ca reper de economisire a energiei în industria construcțiilor din UE. În plus, această tehnologie ar trebui inclusă în orice transfer de tehnologie prevăzut către țările care nu fac parte din UE și care dispun de un mare potențial de economisire a energiei (74).

10.7 Comitetul propune să se examineze, dacă, în contextul crizei actuale și sub aspectul durabilității, dispozițiile în vigoare (în domeniile telecomunicațiilor, serviciilor poștale, electricității) sunt suficiente pentru a se evita deteriorarea calității serviciilor oferite și apariția fenomenelor legate de excluziune, de fracturi sociale și de sărăcie. De asemenea, ar fi util să se stabilească dacă aceste noi domenii nu ar trebui acoperite de „un nivel ridicat al calității, siguranței și accesibilității, egalitatea de tratament și promovarea accesului universal și a drepturilor utilizatorilor”, definite ca fiind principii ale UE în Protocolul nr. 26, anexat la Tratatul de la Lisabona (75).

10.8 Ar trebui realizate studii cu privire la fezabilitatea unui SIG european al energiei care ar putea fi pus în serviciul politicii energetice comune. Cu toate acestea, trebuie observat că, prinse între particularitățile naționale și nevoile comune de construire a unei piețe unice europene, instanțele europene și guvernele naționale sau statele membre fac eforturi pentru a se familiariza cu ideea serviciilor comunitare de interes (economic sau non-economic) general. Astfel, factorii de decizie politică nu au îmbrățișat încă ideea creării unor servicii europene în domeniul energetic. Cu toate acestea, SIG comunitare sunt necesare continuării procesului de construire comună a Europei. Astfel de servicii vor constitui expresia solidarității europene și un răspuns la provocările cu care se va confrunta Uniunea. Ar trebui realizată o „rețea unică europeană”, precum și proiecte și structuri comune de planificare și gestionare a acesteia. Rețeaua trebuie să permită o gestionare și funcționare inteligentă la toate nivelurile, pentru a optimiza echilibrul între cerere și ofertă (76).

10.9 Industriile mari consumatoare de energie au nevoie de o alimentare sigură cu energie, care să se bazeze pe un mix energetic european adecvat, din care nu ar trebui să lipsească nicio sursă de energie (cărbune, energie regenerabilă și nucleară), ca și pe o concurență efectivă pe piețele de gaz și electricitate, concretizată în final în prețuri rezonabile la aprovizionarea cu energie. Interesele politicilor energetice naționale ar trebui mai bine ancorate într-o strategie europeană integrată, având în vedere faptul că, până acum, piața energiei electrice nu a ținut pasul cu piața unică a bunurilor industriale. Deși câteva state membre au decis să nu utilizeze tehnologia nucleară, producerea în continuare de electricitate pe baza fisiunii nucleare în UE implică și conservarea expertizei europene în acest domeniu. Menținerea opțiunii nucleare presupune bineînțeles un nivel înalt de siguranță și angajați bine pregătiți (77).

10.10 În ceea ce privește dezvoltarea unor standarde europene pentru produse eficiente din punct de vedere energetic, Comitetul menționează o serie de inițiative ale Comisiei, precum reglementarea Energy Star, ale cărei norme sunt de acum obligatorii pentru contractele publice privind materialul de birotică, normele armonizate pentru consumul energetic al clădirilor și extinderea competențelor autorităților naționale din domeniul reglementării în domeniul eficienței energetice. Comitetul consideră că instrumentul acordurilor voluntare cu operatorii naționali este util, dar că în convențiile recunoscute drept adecvate trebuie stipulat clar că, în cazul nerealizării obiectivelor, vor fi aplicate norme obligatorii (78).

10.11 În același context, Comitetul consideră că este esențial să se evalueze cu grijă impactul asupra gospodăriilor mai sărace sau a persoanelor vulnerabile, elaborându-se politici adecvate pentru această problemă, atât la nivelul UE, cât și al statelor membre. Astfel de gospodării ar trebui să fie candidații prioritari pentru acordarea de asistență pentru măsurile de sporire a eficienței energetice (79).

10.12 CESE sprijină eforturile de realizare a unei comodalități eficiente, optimizarea și legarea în rețea a diferitelor moduri de transport, pentru a ajunge la un sistem integrat de transport și la o fluiditate maximă a transporturilor (80).

10.13 Comitetul constată dependența sectorului transporturilor de energiile fosile, cu consecințe atât la nivelul emisiilor, cât și în ce privește siguranța și independența aprovizionării, și fiind conștient că resursele – în special cele petrolifere – sunt limitate, CESE consideră că viitoarea politică europeană a transporturilor trebuie să urmărească, păstrând totodată competitivitatea sectorului în contextul Strategiei 2020, patru obiective majore: promovarea modurilor de transport cu emisii scăzute de CO2, eficiența energetică, siguranța și independența aprovizionării și descongestionarea traficului (81).

10.14 Principalele provocări ce trebuie înfruntate și aspectele ce trebuie integrate într-o politică de transporturi durabilă sunt (i) urbanizarea crescândă și nevoia de confort în transportul de zi cu zi, (ii) protecția sănătății publice, care implică reducerea emisiilor poluante și de gaze cu efect de seră, (iii) prezervarea unei economii a schimburilor care să integreze nevoia de reducere a emisiilor, (iv) definirea unor teritorii omogene pentru realizarea unei adevărate politici de transport integrate, (v) înțelegerea problematicii și adeziunea populației și a actorilor economici, pentru a contribui la punerea în aplicare a noilor politici și a noilor comportamente în materie de mobilitate (82).

10.15 De asemenea, Comitetul a sprijinit inițiativele UE în favoarea vehiculelor ecologice și eficiente din punct de vedere energetic și a recomandat măsuri suplimentare. CESE subliniază că există o concurență puternică între întreprinderile din industria constructoare de automobile, din industria producătoare de baterii și din industria de aprovizionare cu energie, pentru a dezvolta cele mai bune tehnologii la prețurile cele mai avantajoase. Această concurență reprezintă ea însăși un stimulent important pentru inovare și nu ar trebui împiedicată să se manifeste. Piața ar trebui, însă, stimulată în vederea trecerii hotărâte la o nouă generație de vehicule hibride reîncărcabile și de vehicule complet electrice (83).

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) A se vedea Avizul CESE privind Consecințele crizei datoriei publice asupra guvernanței UE, JO C 51, 17.2.2011, p.15.

(2) A se vedea Broșura CESE „Un program pentru Europa: propunerile societății civile”, CESE 593/2009, fișa 1, punctul 2.

(3) Alte propuneri politice privind impozitarea pot fi găsite la punctul 8.

(4) A se vedea Avizul CESE privind taxa pe tranzacțiile financiare, JO C 44, 11.2.2011, p. 81.

(5) JO C 51, 17.2.2011, p.15.

(6) A se vedea Avizul CESE pe tema „Strategia de la Lisabona după 2010”, JO C 128, 18.5.2010, p. 3, și Avizul CESE pe tema „Redresarea economică: situația actuală și inițiative practice”, JO C 48, 15.2.2011, p. 57.

(7) A se vedea Avizul CESE privind rezultatele Summitului privind ocuparea forței de muncă, JO C 306, 16.12.2009, p. 70.

(8) A se vedea Avizul privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor– Consolidarea coordonării politicilor economice pentru stabilitate, creștere și locuri de muncă – Instrumente pentru o mai bună guvernanță economică în UE, JO C 107, 6.4.2011, p. 7.

(9) A se vedea Avizul CESE pe tema „După criză: un nou sistem financiar pe piața internă”, JO C 48, 15.2.2011, p. 38.

(10) A se vedea Avizul CESE privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 privind agențiile de rating de credit, JO C 54, 19.2.2011, p. 37.

(11) JO C 54, 19.2.2011, p. 37, op. cit.

(12) JO C 54, 19.2.2011, p. 37, op. cit.

(13) A se vedea Avizul CESE pe tema „După criză: un nou sistem financiar pe piața internă”, JO C 48, 15.2.2011, p. 38

(14) A se vedea Avizul CESE privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit, JO C 84, 17.3.2011, p. 34.

(15) JO C 54, 19.2.2011, p. 37, op. cit.

(16) A se vedea Avizul privind Raportul Comisiei – Raport privind politica în domeniul concurenței pe anul 2009, JO C 84, 17.3.2011, p. 7.

(17) JO C 48, 15.2.2011, p. 57, op.cit.

(18) A se vedea Avizul CESE privind incluziunea socială, JO C 128, 18.5.2010, p. 10.

(19) A se vedea Avizul CESE privind îngrijirea și educația pentru preșcolari, JO C 339, 14.12.2010, p. 1.

(20) A se vedea Avizul CESE privind Cartea verde „Modernizarea dreptului muncii pentru a face față provocărilor secolului XXI”, JO C 175, 27.7.2007, p. 65.

(21) A se vedea Avizul CESE privind impactul teritorialității legislațiilor fiscale asupra mutațiilor industriale, JO C 120, 16.5.2008, p. 51.

(22) A se vedea Avizul CESE privind Cartea verde „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure”, JO C 84, 17.3.2011, p. 38.

(23) JO C 84, 17.3.2011, p. 38, op. cit.

(24) JO C 128, 18.5.2010, p. 10, op.cit.

(25) JO C 84, 17.3.2011, p. 38, op. cit.

(26) JO C 84, 17.3.2011, p. 38, op. cit.

(27) A se vedea CESE 72/2011, op. cit., și Avizul CESE privind foaia de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați (2006-2010) și strategia de monitorizare, JO C 354, 28.12.2010, p. 1.

(28) Avizul din proprie inițiativă privind impactul fondurilor de capital privat, al fondurilor speculative și al fondurilor suverane asupra mutațiilor industriale în Europa, JO C 128, 18.5.2010, p. 56.

(29) Op. cit. JO C 84, 17.3.2011, p. 38.

(30) A se vedea Avizul privind propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre – partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 JO C 21, 21.1.2011, p. 66.

(31) A se vedea Avizul CESE privind dezvoltarea prestațiilor de asigurări sociale, JO C 44, 11.2.2011, p. 28, CESE 977/2010.

(32) A se vedea Avizul CESE pe tema „Muncă și sărăcie: către o abordare globală indispensabilă”, JO C 318, 23.12.2009, p. 52.

(33) A se vedea Avizul CESE privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare, JO C 228, 22.9.2009, p. 116.

(34) A se vedea Avizul CESE privind efectele crizei mondiale asupra principalelor sectoare europene de producție și servicii, JO C 318, 23.12.2009, p. 43.

(35) A se vedea Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Aplicarea programului comunitar Lisabona: stimularea spiritului antreprenorial prin învățământ și formare”, JO C 309, 16.12.2006, p. 110, precum și Avizul CESE pe tema „Noi tendințe ale activităților independente: cazul particular al muncii autonome dependente din punct de vedere economic”, JO C 18, 19.1.2011 p. 44.

(36) JO C 44, 11.2.2011, p. 28, op.cit.

(37) JO C 306, 16.12.2009, p. 70, op.cit.

(38) A se vedea Avizul CESE pe tema „Modalitățile de utilizare a flexicurității în domeniul restructurărilor, în contextul dezvoltării globale”, JO C 318, 23.12.2009, p.1.

(39) JO C 306, 16.12.2009, p. 70, op.cit.

(40) Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Către principii comune ale flexisecurității: locuri de muncă mai multe și mai bune prin flexibilitate și securitate”, JO C 211, 19.8.2008, p. 48.

(41) JO C 318, 23.12.2009, p. 1, op.cit.

(42) A se vedea Avizul CESE privind impactul mutațiilor industriale cauzate de provocările ecologice, energetice și climatice, JO C 44, 11.2.2011, p. 40.

(43) JO C 318, 23.12.2009, p. 43, op.cit.

(44) JO C 318, 23.12.2009, p. 43, op.cit.

(45) A se vedea Avizul CESE privind adaptarea competențelor la necesitățile industriei și ale serviciilor în curs de transformare – contribuția unei eventuale înființări la nivel european a unor consilii sectoriale privind ocuparea forței de muncă și competențele, JO C 347, 18.12.2010, p. 1.

(46) JO C 347, 18.12.2010, p. 1, ibid.

(47) JO C 347, 18.12.2010, p. 1, ibid.

(48) JO C 347, 18.12.2010, p. 1, ibid.

(49) A se vedea Avizul CESE privind Agenda de la Lisabona și piața unică, JO C 347, 18.12.2010, p. 8.

(50) JO C 347, 18.12.2010, p. 8, ibid.

(51) A se vedea avizul CESE privind evoluția sectorului serviciilor destinate întreprinderilor în Europa, JO C 27, 3.2.2009, p. 26.

(52) A se vedea Avizul CESE privind piața internă a serviciilor - cerințe cu privire la piața muncii și protecția consumatorilor, JO C 175, 27.7.2007, p. 14.

(53) A se vedea Avizul CESE privind evoluția marilor comercianți cu amănuntul și impactul asupra furnizorilor și consumatorilor, JO C 175, 28.7.2009, p. 57.

(54) A se vedea Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European: „O mai bună protejare a drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă”, JO C 18, 19.1.2011, p. 105.

(55) JO C 18, 19.1.2011, p. 105, ibid.

(56) JO C 18, 19.1.2011, p. 105, ibid.

(57) JO C 18, 19.1.2011, p. 105, op.cit.

(58) JO C 347, 18.12.2010, p. 8, op. cit., precum și Avizul CESE privind dimensiunea externă a Strategiei de la Lisabona reînnoite, JO C 128, 18.5.2010, p. 41.

(59) A se vedea Avizul CESE privind serviciile și sectoarele europene de producție: procesele de interacțiune și efectele asupra ocupării forței de muncă, concurenței și productivității, JO C 318, 23.12.2006, p. 26.

(60) A se vedea Avizul CESE privind Comunicarea din partea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O Agendă digitală pentru Europa, JO C 54, 19.2.2011, p. 58.

(61) A se vedea Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Deplasarea frontierelor TIC – o strategie pentru cercetare în domeniul tehnologiilor viitoare și emergente în Europa”, JO C 255, 22.9.2010, p. 54.

(62) A se vedea Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, către Parlamentul European, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor: Gândiți mai întâi la scară mică - Un „Small Business Act” pentru Europa, JO C 182 of 4.8.2009, p. 30.

(63) A se vedea recenta Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și către Comitetul Economic și Social European - Punerea în aplicare a programului comunitar pentru o rată mai bună de creștere economică și de ocupare a forței de muncă și pentru o competitivitate sporită a întreprinderilor din UE: Progresele înregistrate în 2006 și etapele ulterioare de parcurs în vederea unei propuneri privind baza de impozitare consolidată comună pentru corporații (CCCTB) [COM(2007) 223 final, 2.5.2007].

(64) JO C 120, 16.8.2008, p. 51, op.cit.

(65) A se vedea Avizul CESE privind propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce privește durata obligației de respectare a cotei standard minime, JO C 51, 17.2.2011, p. 67.

(66) A se vedea Avizul CESE privind propunerea de regulament al Consiliului privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, JO C 347, 18.12.2010, p. 73.

(67) JO C 48,15.2.2011, p. 57.

(68) A se vedea Avizul CESE privind structurile de finanțare pentru IMM-uri în contextul financiar actual, JO C 48, 15.2.2011, p. 33.

(69) A se vedea Avizul CESE privind modalitățile de sprijinire a IMM-urilor în vederea adaptării la mutațiile de pe piețele globale, JO C 255, 22.9.2010, p. 24.

(70) A se vedea Avizul CESE privind sărăcia energetică în contextul liberalizării și al crizei economice, JO C 44, 11.2.2011, p. 53.

(71) A se vedea Avizul CESE privind Strategia energetică pentru perioada 2011-2020, JO C 54, 19.2.2011, p. 1.

(72) A se vedea Avizul CESE privind impactul dezvoltării continue a piețelor energetice asupra lanțurilor de valori economice industriale în Europa, JO C 77, 31.3.2009, p. 88.

(73) JO C 77, 31.3.2009, p. 88, ibid.

(74) A se vedea Avizul CESE privind competitivitatea industriei europene a sticlei și ceramicii, cu referire specială la pachetul UE privind clima și energia, JO C 317, 23.12.2009, p. 7.

(75) A se vedea Avizul CESE pe tema „Ce servicii de interes general sunt necesare pentru combaterea crizei?”JO C 48, 15.2.2011, p. 77.

(76) A se vedea Avizul CESE pe tema „Serviciile de interes economic general: cum ar trebui împărțite competențele între UE și statele membre?”, JO C 128, 18.5.2010, p. 65.

(77) JO C 77, 31.03.2009, p. 88, op.cit.

(78) A se vedea Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind o primă evaluare a Planurilor naționale de acțiune pentru eficiență energetică solicitate prin Directiva 2006/32/CE privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice – Progresând împreună spre eficiența energetică, JO C 77, 31.3.2009, p. 54.

(79) JO C 54, 19.2.2011, p. 1, op. cit.

(80) A se vedea Avizul CESE privind politica europeană a transporturilor în cadrul Strategiei de la Lisabona după 2010 și al Strategiei de dezvoltare durabilă, JO C 354, 28.12.2010, p. 23.

(81) JO C 354, 28.12.2010, p. 23, ibid.

(82) JO C 354, 28.12.2010, p. 23, ibid.

(83) A se vedea Avizul CESE pe tema „Calea spre utilizarea pe scară mai largă a vehiculelor electrice”, JO C 44, 11.2.2011, p. 47.

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/39

COM(2010) 546 final

2011/C 132/07

Raportor: dl Gerd WOLF

Coraportor: dl Erik SVENSSON

La 6 octombrie 2010, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor pe tema „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 – O Uniune a inovării”

COM(2010) 546 final.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 4 martie 2011.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 184 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 2 abțineri.

1. Rezumat

1.1 Inovațiile duc la progres, creștere economică, prosperitate, securitate socială, competitivitate în plan internațional și ocupare a forței de muncă. Ele trebuie să contribuie la rezolvarea marilor provocări cu care se confruntă societatea. Inovațiile necesită și în același timp sprijină un climat social de încredere în viitor și încredere în sine, care, ținând seama de concurența existentă la nivel global, poate contribui la noi progrese și un dinamism constructiv. Pentru a înflori, acestea au nevoie de o abordare europeană și de o piață unică europeană, în care să joace un rol central Spațiul european de cercetare, însoțit de un puternic Program-cadru pentru cercetare și dezvoltare.

1.2 Prin urmare, Comitetul salută și sprijină ferm comunicarea Comisiei și obiectivele acesteia, alături de Concluziile Consiliului Competitivitate pe aceeași temă din 25-26 noiembrie 2010 și din 4 februarie 2011. Conceptul de „Uniune a inovării” reprezintă un element esențial al Strategiei Europa 2020.

1.3 Comitetul salută în special faptul că inovațiile sunt înțelese și definite în sens cuprinzător și integrat, bazat deci atât pe cercetare și tehnologie, cât și pe toate relațiile și formele de organizare interumane, cum ar fi chestiunile sociale, practicile întreprinderilor, modelele de afaceri, design-ul, mărcile, procesele de producție și serviciile, precum și multiplele interdependențe ale acestora. În ceea ce privește inovațiile sociale, Comitetul se declară și în favoarea consultării partenerilor sociali pentru definirea acestora.

1.4 Comitetul susține conceptul parteneriatelor pentru inovare dacă – în baza unei guvernanțe bine definite – acestea sunt compatibile cu procesele și instrumentele deja inițiate și construiesc mai departe pornind de la acestea, în măsura în care sunt coerente cu raționalizarea și simplificarea procedurilor administrative. Recomandă câștigarea de experiență prin demararea unui parteneriat pentru inovare deosebit de dezirabil, și anume privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate. Această inițiativă ar servi în același timp ca un bun exemplu de interacțiune a inovațiilor în domeniul social și tehnico-științific.

1.5 Comitetul recomandă adaptarea unor măsurilor de sprijin, acordarea de ajutor financiar și introducerea unor criterii de evaluare atât pentru inovațiile pas cu pas, care răspund forțelor dominante de pe piață și nevoilor societale, pe de o parte, cât și, pe de altă parte, pentru inovațiile mai revoluționare, care modifică forțele de pe piață și creează noi nevoi societale, dar care, în faza lor inițială trec deseori printr-o perioadă deosebit de dificilă.

1.6 Având în vedere nevoia urgentă a unui brevet UE, Comitetul salută și sprijină ferm propunerea recentă a Comisiei în acest sens, întrucât aceasta face posibilă reducerea considerabilă a costului brevetelor în statele participante, contribuind astfel în mod decisiv la realizarea obiectivul final al brevetului UE.

1.7 Comitetul subliniază rolul important al IMM-urilor și microîntreprinderilor în procesul de inovare și recomandă, totodată, adaptarea sprijinului și măsurilor în special la cerințele specifice ale acestora. În plus, CESE recomandă să se reflecteze asupra întrebării dacă și în ce condiții întreprinderile noi pot fi scutite de o parte considerabilă a sarcinilor și obligațiilor uzuale pentru o perioadă de timp corespunzătoare, precum și asupra posibilității de creare a altor stimulente speciale. Acest lucru se aplică și sectorului economiei sociale.

1.8 Sarcina politică principală este crearea unor condiții-cadru și structuri la nivelul întregii Europe pentru promovarea inovării, care să fie fiabile și suficient de flexibile, eliberând astfel potențialii investitori și procesele de inovare de povara fragmentării și supraîncărcării actuale a cadrelor de reglementare și a birocrației caracterizate de cerințe diferite în 27 de state membre plus Comisia. Descurajarea și întârzierile cauzate astfel în ceea ce privește transformarea ideilor noi și reușite în inovații concrete, reprezintă un dezavantaj al Europei în competiția globală, care trebuie urgent înlăturat. Prin urmare, avem nevoie de o atitudine spirituală care să nu considere progresul și inovarea ca un risc, ci ca șansă și necesitate deopotrivă, care trebuie susținute și puse în practică utilizând toate resorturile sociale existente.

1.9 De aceea, Comitetul recomandă să se pună un accent mult mai puternic pe înlăturarea tuturor obstacolelor care împiedică punerea rapidă în aplicare a inovațiilor și crearea unei Uniuni a inovării. Deși Comitetul este mulțumit să vadă posibilitatea unui progres serios în chestiunea patentului, majoritatea obstacolelor rămase stau, totodată, și în calea definitivării pieței unice și a Spațiului european de cercetare. A nu se abandona efortul de simplificare, armonizare și de asigurare a fiabilității și flexibilității! Comitetul salută eforturile în acest sens, prezentate recent de Comisie în Cartea verde (1), care va face obiectul unui aviz separat. Comitetul lansează un apel în primul rând către statele membre și actorii societății civile organizate, de a-și însuși această misiune și de a contribui la găsirea unor soluții în acest sens.

2. Sinteza comunicării

2.1 În cadrul Strategiei Europa 2020, Comisia propune un concept amplu numit Uniune a inovării ca una dintre cele șapte inițiative emblematice. Prin această inițiativă, UE ar trebui să-și asume responsabilitatea în mod colectiv pentru o politică de cercetare și inovare strategică, incluzivă și orientată către sectorul afacerilor, pentru a face față principalelor provocări societale, pentru a spori competitivitatea și a genera noi locuri de muncă. Aceasta vine în completarea altor inițiative emblematice, ca de exemplu „O politică industrială adaptată erei globalizării”, al cărei scop este de a asigura un lanț al producției de valori puternic, competitiv și diversificat, cu un accent special pe întreprinderile mici și mijlocii.

2.2 Diferitele acțiuni care trebuie întreprinse sunt enumerate într-o listă cu zece puncte, care cuprinde măsuri în domeniile consolidării bazei de cunoștințe, transformării ideilor bune în produse de piață, maximizării coeziunii sociale și teritoriale, extinderii influenței politicilor pe plan extern, reformării și evaluării sistemelor de cercetare și inovare și al inițierii de parteneriate europene pentru inovare.

2.3 Pentru realizarea acestor obiective, Comunicarea propune un program cuprinzând 34 de puncte – corpul principal al textului – în care se expun obligațiile statelor membre și măsurile avute în vedere de Comisie.

2.4 Cele trei anexe abordează următoarele trei subiecte, propunând măsuri pentru acestea:

—	Caracteristicile unor sisteme de cercetare și inovare performante naționale și regionale

—	Tablou de performanță pentru cercetare și inovare

—	Parteneriate europene pentru inovare.

3. Observații generale

3.1 Relevanța subiectului. Inovațiile duc la progres, creștere economică, prosperitate, securitate socială, competitivitate în plan internațional și ocupare a forței de muncă. Ele trebuie să contribuie la rezolvarea marilor provocări cu care se confruntă societatea. Necesită și susțin un climat social de încredere în viitor și de încredere în sine, care, ținând seama de concurența existentă la nivel global, poate contribui la noi progrese și un dinamism constructiv. De aceea, conceptul de Uniune a inovării reprezintă un element esențial al Strategiei Europa 2020, de o importanță crucială pentru viitorul Europei. De asemenea, ar trebui să contribuie la obiectivul pe care și l-a stabilit Uniunea Europeană în Strategia de la Lisabona: „dacă ne îndeplinim obiectivul de a cheltui 3 % din PIB-ul UE pentru cercetare și dezvoltare (CD) până în 2020, am putea crea 3,7 de milioane de locuri de muncă și PIB-ul anual ar putea crește cu aproape 800 de miliarde EUR până în 2025.” În consecință, chiar într-o perioadă de constrângeri bugetare, UE și statele membre trebuie să investească mai mult în educație, cercetare și dezvoltare și inovare.

3.2 Inovațiile și aria de aplicabilitate. Inovațiile, în întreaga lor arie de aplicabilitate, se referă la toate aspectele și activitățile sociale, economice, educaționale, științifice, tehnice, organizaționale, referitoare la locul de muncă și culturale. Conceptul extins de inovare include activitățile în materie de produse, de servicii, precum și inovațiile tehnice, sociale și funcționale din toate sectoarele și din toate tipurile de organizații, inclusiv întreprinderile, organizațiile voluntare, fundațiile și organizațiile din sectorul public. Inovațiile nu sunt în mod obligatoriu consecințele unui proces linear, ci iau naștere dintr-o întrepătrundere și interdependență a diferitelor situații inițiale și se dezvoltă și prosperă într-un ecosistem economic și social prosper, printr-o combinație și asociere de abordări și competențe diferite.

3.3 Grupurile de lucru ale Consiliului pe tema competitivității și a cercetării. De aceea, este important ca grupurile de lucru ale Consiliului pe tema competitivității și a cercetării să acționeze împreună și să ajungă la o concluzie comună, coerentă cu domeniile politice conexe, cum sunt politica industrială, educația, energia și societatea informațională, precum și să existe o legătură strânsă cu alte inițiative emblematice, mai ales cele privind educația, formarea și ocuparea forței de muncă.

3.4 Acordul și sprijinul de principiu. Ca urmare, Comitetul salută și sprijină în esență comunicarea Comisiei și obiectivele acesteia, alături de Concluziile Consiliului din 25-26 noiembrie 2010 și din 4 februarie 2011.

Acest sprijin se referă în particular la:

—	stabilirea unei definiții a inovării (2) care să cuprindă știința și tehnologia, dar și modelele și procesele de afaceri și organizaționale, soluțiile de design, mărcile și serviciile;

—	remedierea condițiilor nefavorabile, înlăturarea obstacolelor, simplificarea proceselor, facilitarea cooperării europene;

—	implicarea tuturor actorilor relevanți și a tuturor regiunilor în ciclul inovării;

—	exploatarea potențial suplimentar semnificativ pentru inovare al achizițiilor publice;

—	utilizarea din plin a fondurilor regionale și structurale europene pentru dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare;

—	utilizarea întregului potențial al Fondului social european pentru susținerea inovațiilor sociale;

—	facilitarea accesului IMM-urilor și al microîntreprinderilor la programul-cadru și la finanțare;

—	promovarea excelenței în educație și în dezvoltarea competențelor;

—	promovarea atingerii unor standarde mondiale de către universități;

—	realizarea efectivă a Spațiului european de cercetare până în anul 2014; promovarea unor sisteme de cercetare deschise, atractive și de înaltă clasă;

—	crearea unei piețe unice a inovării;

—	ajungerea la un acord cu privire la brevetul UE;

—	abordarea provocărilor societale.

3.4.1 Pe ce se concentrează avizul. Comunicarea are o perspectivă prea cuprinzătoare pentru a putea trata aici toate aspectele acesteia. De aceea, fără a aduce atingere sprijinului general al Comitetului față de obiectivele generale și multe dintre măsurile individuale propuse, avizul de față va aborda în principal punctele care au nevoie de o atenție specială sau de o clarificare suplimentară.

3.5 Includerea proceselor și a succeselor de până în prezent. Comunicarea conține noi elemente și propuneri și stabilește legături cu diferite domenii politice, având astfel ca obiectiv o politică holistică și coerentă. Cu toate acestea, multe dintre analizele situației și dintre obiective de referă la probleme și obiective care au fost abordate în comunicări ale Comisiei, avize CESE și decizii ale Consiliului (ca de exemplu Procesul de la Ljubljana) de mai mult timp. Au fost deja inițiate măsuri și procese cuprinzătoare (3), acestea trebuind luate în calcul, continuate și recunoscute în mai mare măsură, astfel încât realizările de până acum ale Comisiei și ale celorlalte părți implicate să nu fie minimalizate, ci încorporate. Noile măsuri și instrumente ar trebui armonizate cu procesele deja în curs, ar trebui să evite complicațiile și măsurile duble și să respecte continuitatea necesară, securitatea juridică și stabilitatea (4).

3.6 Aliniere. Prin urmare, măsurile nou-propuse, cum ar fi parteneriatele pentru inovare (a se vedea punctul 4.4) ar trebui să aducă o valoare adăugată în comparație cu măsurile existente. Aceasta înseamnă că instrumentele de finanțare a cercetării și inovării trebuie simplificate și aliniate (a se vedea punctul 3.8.2), accesul la programe trebuie simplificat, păstrându-se totodată drept criteriu coordonator excelența. Trebuie facilitat accesul la rezultatele cercetării, iar acestea trebuie să devină disponibile pe scară mai largă, de exemplu prin îmbunătățirea transferului de cunoștințe și de know-how (5) (a se vedea, de asemenea, punctul 3.8.3 și nota de subsol 12)

3.7 Asigurarea flexibilității. Ideile, conceptele și descoperirile care constituie solul propice pentru inovare sunt, prin definiție, imprevizibile. Astfel, pentru ca acestea să fie fructuoase și să apară inovațiile, sunt necesare suficientă flexibilitate în acordarea stimulentelor și condiții-cadru stimulatoare și fiabile. Libertatea, sprijinul și recunoașterea reprezintă bazele creativității și inovării, alături de încurajarea acțiunii independente, a spiritului întreprinzător și a dorinței de a-și asuma și de a accepta riscuri. În consecință, sarcina politică principală este asigurarea unui „ecosistem economic și social” care să favorizeze inovarea, crearea acestor condiții-cadru la nivel european și protejarea potențialilor investitori și a proceselor de inovare împotriva unui cadru de reglementare obscur și divers și împotriva birocrației (a se vedea punctele 3.12 și 3.13).

3.7.1 Concentrarea și amplitudinea perspectivei. Există anumite obiective de dezvoltare care pot fi definite clar, cum ar fi rezolvarea problemei energiei și climei (6), care necesită, după caz, o punere în comun a resurselor disponibile. La fel de importantă este asigurarea unui „ecosistem economic” suficient de extins al diverselor linii de dezvoltare și al interdependențelor posibile între acestea. În caz contrar, există pericolul excluderii premature exact a acelor soluții al căror potențial, prin spiritul lor inovator și noutatea lor fundamentală, riscă să nu fie recunoscute inițial nici de către experți. În acest caz, riscul ar fi ca, în loc să devenim pionieri și să creăm noi înșine opinia curentă și ultimele „mode”, să rămânem în urma celorlalți actori și să pierdem în competiția globală. Această poziție este caracteristică pentru economia centralizată și planificată. De aceea, trăsăturile unei astfel de economii ar trebui evitate cu orice preț, respectând în același timp principiul subsidiarității.

3.7.2 Forțele pieței. Procesul obișnuit de inovare are nevoie să fie ghidat de forțele dominante ale pieței și de cerințele consumatorilor și are ca obiectiv sporirea satisfacției acestora. Cu toate acestea, caracteristica inovațiilor cu adevărat importante este, dimpotrivă, că restructurează forțele pieței și creează noi cerințe ale consumatorilor și noi zone de piață (7). Aceste tipuri de inovare au nevoie de un sprijin deosebit în perioada inițială, critică, în care nu se bucură încă de recunoaștere și nu s-au impus pe piață, înainte de a-și dovedi impactul economic enorm.

3.8 Fragmentarea. Comisia arată încă o dată că peisajul european al cercetării și inovării este fragmentat. Deși această afirmație descrie mai multe trăsături importante ale situației, ea este numai parțial corectă și ar trebui precizată mai exact.

3.8.1 Rețelele de cooperare existente. Adevărul este că atât în sectorul industrial și de cercetare (8), cât și în domeniul industriilor creative și sociale, există de mult timp relații și rețele de cooperare europene (9) – și în multe cazuri chiar globale – care își ajustează și redefinesc constant granițele în echilibrul dintre cooperare și concurență. Acestea constituie procese de autoorganizare importante ale părților implicate respective și ale organizațiilor acestora. Ele ar trebui remarcate, recunoscute, sprijinite și folosite ca pietre de temelie de către Comisie. Tocmai cu obiectivul specific de a promova acest tip de procese importante ar trebui înlăturate obstacolele rămase în calea pieței interne, în beneficiul Spațiului european de cercetare.

3.8.2 Reglementarea – simplificare și armonizare. Ceea ce ar trebui realizat este o simplificare și armonizare treptată a regulilor legale, administrative și financiare (10), atât între statele membre, cât și între acestea și Comisie, ca pas esențial către definitivarea pieței interne europene, a Spațiului european de cercetare și a obiectivului Comisiei privind un Spațiu european de inovare. Dacă prin fragmentare se înțelege actuala diversitate, suprareglementare, suprapunere și complexitate a acestor reguli, atunci Comisia se bucură de sprijinul deplin al Comitetului.

3.8.3 Avize anterioare. Cu toate acestea, fragmentarea și confuzia între instrumente și reglementări nu este prezentă numai între statele membre, ci și în interiorul Comisiei înseși. Comitetul a abordat deja într-un aviz (11) această chestiune și își reafirmă opinia exprimată prin acesta. În plus, Comitetul a sprijinit aceste obiective importante și prin avizele sale privind programarea în comun a cercetării de către statele membre (12), privind programul-cadru în domeniul cercetării și dezvoltării, privind politica de inovare într-o lume în schimbare (13) și privind cooperarea dintre organizațiile de cercetare, industrie și IMM-uri (14). Comitetul reamintește recomandările sale privind diseminarea, transferul și utilizarea rezultatelor cercetării și în special privind elaborarea unui motor specific de căutare pe internet, dedicat acestui scop (15).

3.8.4 Infrastructura de cercetare. Și infrastructurile costisitoare pot reprezenta un exemplu pentru fragmentare, dacă nu sunt utilizate și finanțate de o comunitate internațională. Unele dintre acestea pot depăși limitele unui stat membru, atât prin investiția, și resursele operaționale necesare, cât și din punct de vedere al unei exploatări și utilizări optime. Comitetul sprijină pe deplin opinia Comisiei, citată în nota de subsol (16). De aceea, adoptarea unei abordări comune în aceste cazuri ar rezulta într-o valoare adăugată clară (17); în consecință, ar trebui ca finanțarea de către statele membre și de către UE să fie, în general, comună.

3.9 Brevetul UE. Absența unui brevet UE reprezintă o fragmentare inacceptabilă, costisitoare și dăunătoare, care trebuie depășită pentru a se spori competitivitatea UE și pentru a transmite un semnal pozitiv tuturor celorlalte domenii ale Uniunii inovării. Comisia a încercat în repetate rânduri să găsească o soluție pentru acest călcâi al lui Ahile al politicii europene în domeniul industrial și al inovării. Prin urmare, Comitetul felicită Comisia pentru propunerea recentă (14 decembrie 2010) privind cooperarea consolidată între statele membre participante – în conformitate cu tratatele UE – pentru a obține o soluție parțială decisivă pe calea către un brevet UE definitiv (utilizat de toate statele membre). Comitetul face apel la Parlament (18) și la Consiliu să adopte procedura propusă, ea reprezentând un pas înainte decisiv și semnificativ pe calea spre un brevet UE definitiv. Comitetul este de acord (19) că acest lucru este „indispensabil din punct de vedere economic și acceptabil din punct de vedere politic”.

3.10 Interacțiunea și formele de organizare interumană. În întregul spectru al interacțiunilor și organizațiilor umane există un vast potențial pentru inovare. Comitetul susține obiectivul Comisiei de a promova acest potențial în întreaga gamă de aspecte și activități sociale, economice, științifice, tehnice, de mediu, organizaționale, referitoare la locul de muncă și culturale. Aceasta cuprinde cele mai recente modele și procese antreprenoriale și organizaționale, serviciile private, cele publice și cele de interes general, educația și formarea, media, artele și divertismentul, în fond toate aspectele activității și coexistenței umane.

3.10.1 Întreprinderi și locuri de muncă - rolul salariaților. Organizarea optimă a muncii reprezintă un avantaj competitiv important. Astfel, locurile de muncă inovatoare îmbunătățesc performanțele angajaților și sporesc performanțele întreprinderii. Capacitatea de inovare a unei întreprinderi și a personalului său este reflectată de capacitatea de a dezvolta și de a îmbunătăți concepte funcționale, sociale, de produse sau servicii astfel încât să creeze valoare adăugată pentru clienți. Învățarea continuă și experiența cumulativă joacă un rol important în acest context. La rândul lor, angajații joacă un rol important ca surse de cunoaștere și de idei și acest potențial ar trebui utilizat mai bine. O permeabilitate îmbunătățită între diferitele niveluri ierarhice ar contribui la comunicarea noilor idei și propuneri.

3.10.2 Cooperarea între partenerii sociali. La nivelul întreprinderii, cele mai importante elemente sunt: încrederea și cooperarea între partenerii sociali, viziunea pe termen lung, competența, motivația, angajamentul și capacitatea de a gestiona eficient inovarea.

3.10.3 Servicii și achiziții publice. Sectorul public poate fi, de asemenea, un motor al inovării. Comitetul susține afirmația Comisiei (Anexa I) conform căreia sectorul public oferă stimulente pentru inovare în cadrul instituțiilor sale și al furnizării de servicii publice. Aceasta include sectoarele serviciilor (publice și private) propriu-zise, dar și industria prelucrătoare, care încearcă să găsească noi avantaje concurențiale cu ajutorul acestor servicii. Uniunea inovării trebuie să transmită un mesaj clar că UE este hotărâtă să utilizeze acest potențial (privat și public).

3.10.4 Inovațiile sociale. Inovațiile sociale ar trebui să țină seamă de îndeplinirea acelor necesități care nu primesc un răspuns adecvat din partea pieței sau a sectorului public. Este cazul unor noi comportamente, interacțiuni, structuri instituționale și rețele. În cadrul inovării sociale, inovațiile tehnologice și ne-tehnologice sunt adesea combinate și pot fi legate de consolidarea interacțiunii dintre producător și utilizator, de elaborarea de structuri, precum și de metode și tehnologie de sprijin. Utilizarea inteligentă a tehnologiilor (de exemplu TIC) permite metode cooperative, operaționale și de gestionare noi. Comitetul salută intenția Comisiei de a consulta partenerii sociali pentru a examina cum poate fi extinsă economia cunoașterii la toate nivelurile și sectoarele profesionale.

3.11 Conceptul de Uniune a Inovării. Comitetul consideră că acest concept de Uniune a inovării este adecvat pentru a cuprinde și a reprezenta obiectivele Comisiei, așa cum apar acestea în comunicare. El ar trebui pus în aplicare împreună cu conceptele existente de piață internă și de Spațiu european de cercetare și trebuie să beneficieze de aceeași atenție ca și acestea. Comitetul sprijină, de aceea, fără rezerve punctul 2.2 din comunicare. Comitetul salută faptul că multe din recomandările sale de mai jos au fost menționate în comunicare.

3.12 Înlăturarea obstacolelor. Unul dintre scopurile principale menționate de Comisie constă în înlăturarea obstacolelor din calea inovării la nivel european. Deși Comitetul recunoaște că această sarcină este amplă și complexă, strâns legată de progresele efectuate în definitivarea pieței interne, observă totuși absența unor informații detaliate cu privire la intențiile precise ale Comisiei în legătură cu această chestiune decisivă. De aceea, Comitetul salută eforturile depuse de Comisie, așa cum sunt ele formulate în recenta sa Carte verde (20).

3.13 Sarcina politică principală și recomandare prioritară. De aceea, sarcina politică principală și recomandarea prioritară constau în crearea unor condiții fiabile, favorabile inovării în întreaga Europă, pentru a elibera astfel potențialii inventatori și procesele de inovare de limitările impuse de fragmentarea, reglementarea și supraîncărcarea reglementărilor actuale în vigoare și a depăși barierele birocratice impuse de cele 27 de state membre și de Comisia Europeană. Astfel sunt descurajate inovațiile, iar procesul necesar de transformare a ideilor bune și noi în inovații concrete și de a le pune în practică este frânat și prejudiciat în mod sensibil. Acest fapt reprezintă un handicap serios pentru Europa în contextul concurenței mondiale, care trebuie înlăturat cu urgență. De aceea avem nevoie de o atitudine spirituală care să nu considere progresul și inovațiile ca un risc, ci ca șansă și necesitate deopotrivă, care trebuie susținute și puse în practică utilizând toate resorturile sociale existente. În acest sens, Comitetul lansează un apel către statele membre și actorii societății civile organizate de a-și însuși această misiune și de a contribui la găsirea unor soluții în acest sens.

3.14 Îmbunătățirea formării și recunoașterii profesionale: Comitetul sprijină obiectivul Comisiei de a moderniza sistemul nostru de învățământ la toate nivelurile. Pentru realizarea acestui obiectiv avem nevoie de mai multe universități de rang mondial și trebuie să ridicăm nivelul de calificare. Trebuie promovată în mod eficient înțelegerea pentru profesiile științifice și tehnice, iar aceste profesii ar trebui să se bucure de o apreciere sporită.

3.15 Un calendar strâns. Având în vedere complexitatea și varietatea aspectelor cuprinse în comunicare, semnificația obiectivelor analizate și punctele de vedere exprimate în documentul de față, calendarul propus de Comisie este destul de strâns. De aceea, Comitetul recomandă un mod de a proceda care să facă o distincție între urgența obiectivelor fundamentale și elaborarea măsurilor și instrumentelor specifice propuse.

4. Observații specifice

4.1 IMM-urile ca actori de frunte. Comitetul este de acord cu Comisia că întreprinderile mici și mijlocii reprezintă actorii centrali ai economiei și, ca atare, ar trebui să beneficieze în mod special de pe urma inițiativei privind inovarea și a măsurilor de sprijinire a acesteia. Cu toate acestea, definiția și evaluarea întreprinderilor mici și mijlocii ar trebui reconsiderate, de vreme ce noile oportunități de creare de rețele permise de TIC fac ca microîntreprinderile și chiar și activitățile desfășurate de o singură persoană să capete o semnificație sporită. Poate că ar trebui supusă unui proces de reflecție și linia de demarcație dintre acestea și profesiunile liberale. Comitetul subliniază importanța inovațiilor în sectorul serviciilor și al locurilor de muncă, mai ales pentru competitivitatea și productivitatea IMM-urilor (a se vedea punctele 3.10.1 și 3.10.2).

4.1.1 Dezavantaje pentru IMM-uri. Multe dintre obstacole birocratice în calea inovării menționate mai sus dezavantajează mai ales IMM-urile și întreprinderile nou înființate în comparație cu întreprinderile mari și în mod necesare mai greoaie, care dispun de departamente juridice, birouri în străinătate etc. bine dotate. Astfel se poate explica, între altele, faptul că UE a pierdut în bună măsură competiția cu SUA pentru poziția de lider mondial în ceea ce privește produsele inovatoare din domeniul TIC (21).

4.2 Indicatori de evaluare. Comitetul a atras atenția deja într-un aviz său anterior (22) asupra faptului că UE dispune de mai multe instrumente de analiză în acest sens. Astfel, din motive de coerență, a recomandat înființarea unui „Observator european al inovării” unic, care să preia instrumentele existente, conferindu-le însă o coerență sporită. În plus, Comitetul atrage atenția asupra faptului că:

—	multe criterii economice și sociale includ durabilitatea;

—	criza a dovedit că obiectivele de planificare și criteriile de evaluare pe termen prea scurt pot să ducă la rezultate nedorite și chiar la crize;

—	creșterea lentă, dar constantă asigură adesea un mai mare succes și beneficiu economic de ansamblu;

—	micile IMM-uri la început de drum sunt adesea eliminate prin cumpărare sau preluate de companiile mari atunci când devin de succes, încetând astfel să apară în statistici;

—	inovațiile majore se confruntă adesea cu o perioadă sterilă destul de lungă înainte de a se impune pe plan economic și a-și dovedi uriașul impact economic;

—	statele membre și regiunile din UE dispun de condiții prealabile diferite pentru inovare (de exemplu condițiile climatice, rețeaua de transport, resursele), trebuind să fie evaluate în funcție de punctele lor forte și punctele lor slabe specifice.

4.2.1 De aceea, Comisia ar trebui să-și continue cooperarea cu OCDE și să dezvolte un pachet unic și coerent de indicatori cuprinzători și echilibrați, care să includă și punctele enumerate mai sus și succesul pe termen lung al inovațiilor. Comitetul consideră că instrumentul „Caracteristicile unor sisteme eficace de cercetare și inovare la nivel național și regional” descris de Comisie în Anexa I este folositor în acest context.

4.3 Accesibilitate. Un alt exemplu de potențial de inovare mare îl furnizează produsele și serviciile prin care persoanele cu handicap pot fi integrate pe deplin în societate în calitate de cetățeni și consumatori. Este vorba de o piață în mare măsură neexploatată cu un potențial social și economic considerabil.

4.4 Parteneriatele pentru inovare. Parteneriatele europene pentru inovare (PEI) propuse de Comisie pot oferi aspecte atractive. Rezolvarea provocărilor societale cu ajutorul unor parteneriate pentru inovare ar putea oferi noi oportunități, în pofida incertitudinilor cu privire la detaliile acestora și a rezervelor exprimate la punctele 3.5 și 3.6. Prin utilizarea instrumentelor politicii de inovare în același timp cu orientare către cerere, cât și către ofertă, și prin combinarea impulsului dat de cercetare și de tehnologie cu forța de atracție a pieței, UE ar putea obține noi avantaje concurențiale. Pentru a realiza acest potențial, este important ca UE să se concentreze asupra aspectelor în care PEI ar putea furniza o valoare adăugată în raport cu măsurile existente. De aceea, parteneriatele pentru inovare nu ar trebui introduse în calitate de cadru obligatoriu, universal aplicabil și rigid pentru acțiunile părților implicate în inovare la nivel european (printre care și organismele de finanțare participante la nivel regional și național). Trebuie asigurate principiul participării voluntare, o geometrie variabilă, transparența și o formă clară de guvernanță, ușor de administrat. În consecință, după definirea structurii de guvernanță necesare, ar fi de dorit să se demareze un parteneriat pentru inovare, ales cu grijă, și să se folosească cunoștințele adunate în cadrul acestuia pentru selectarea următorului parteneriat.

4.4.1 Îmbătrânire activă și în condiții bune de sănătate. Comitetul recomandă să se înceapă cu un parteneriat pentru inovare deosebit de dezirabil și potrivit în contextul actual, și anume privind îmbătrânirea activă și în condiții de sănătate. Această inițiativă ar servi în același timp ca un bun exemplu de interacțiune a inovațiilor în domeniul social și tehnico-științific. Pentru acest domeniu în special, Comitetul ar dori să sublinieze importanța pe care o au pentru serviciile inovatoare achizițiile publice și etapa pre-comercială. Acestea pot juca un rol decisiv în deschiderea de noi piețe și în îmbunătățirea performanței și calității serviciilor publice.

4.4.2 O Europă care utilizează apa în mod eficient Unul dintre parteneriatele pentru inovare propuse în anexa III a Comunicării este „O Europă care utilizează apa în mod eficient”. Aici, Comitetul recomandă o abordare mai flexibilă, în care să se facă o distincție mai clară între regiunile din Europa în care deficitul de apă constituie o problemă majoră și regiunile unde precipitațiile și aprovizionarea cu apă sunt ample și suficiente. Comitetul propune, de aceea, un titlu diferit, și anume „Gestionarea durabilă a apei”.

4.5 Abordarea „orientată către rezultate”. Comitetul arată că parteneriatele pentru inovare trebuie susținute, conform Comisiei, pe baza rezultatelor. Având în vedere că Comitetul și-a exprimat puternica rezervă față de definiția acestui concept în avizul cu privire la simplificarea programelor-cadru de cercetare (punctele 1.8 și 4.8) (23), recomandă clarificarea sensului exact al acestei sintagme din punct de vedere procedural. Comitetul reafirmă că, pentru invențiile importante, aspectele aplicabilității pe termen lung și al durabilității pot fi esențiale.

4.6 Rolul central al Programului-cadru de cercetare și dezvoltare. Programele UE de cercetare și dezvoltare au contribuit semnificativ la succesele obținute până în prezent și ar trebui consolidate și mai mult în viitor, subliniind rolul deosebit care le revine. Făcând abstracție de nevoia unei mai mari simplificări, Programul-cadru de cercetare și dezvoltare oferă o gamă de instrumente de succes pentru structurarea Spațiului european de cercetare, care sunt recunoscute la nivel mondial, sunt folosite intens și beneficiază de proceduri înțelese și acceptate. Ca atare, importanța în sine a programului-cadru de cercetare și – complementar – a Programului-cadru pentru competitivitate și inovare (PCI) trebuie accentuată mai clar în raport cu obiectivele „Uniunii inovării”. Instrumentele de cercetare bazate pe colaborare au contribuit la crearea unor consorții europene mai eficiente, acestea trebuind menținute pentru a se asigura continuitatea necesară (24). Totodată, în perspectiva politicii de inovare discutate aici, ar trebui consolidat și sprijinul pentru cercetarea socio-economică.

4.7 Rolul central al Spațiului european de cercetare – o piață unică pentru cercetători. Rolul central (a se vedea și punctul 3.11) al Spațiului european de cercetare și cerințele pentru definitivarea acestuia au fost abordate în numeroase avize precedente. În prezentul aviz, Comitetul subliniază din nou că mobilitatea și recunoașterea calificărilor universitare și în materie de cercetare reprezintă o chestiune esențială, care include securitatea socială, salariile adecvate și sistemele de pensii. Situația actuală, mai ales pentru tinerii oameni de știință și cercetători, este în continuare nesatisfăcătoare și descurajantă. De aceea, Comitetul salută și susține cu fermitate Concluziile Consiliului (25) (din 2 martie 2010) privind „mobilitatea și carierele cercetătorilor europeni”; UE are nevoie de o piață unică atractivă și funcțională pentru cercetători!

4.8 Capital de risc. În ciuda evoluțiilor pozitive înregistrate de IET – și, în acest context, Comitetul salută în mod deosebit mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor, creat de Comisia Europeană și BEI –, capitalul de risc disponibil pe termen scurt pentru întreprinderile nou înființate cu caracter inovator și pentru supraviețuirea acestora este în continuare insuficient. Acest lucru este valabil atât în faza de înființare, cât și în special în perioada dificilă până la înregistrarea primelor succese economice. În acest sens este nevoie și de credite mici și microcredite care să permită reducerea riscurilor și participarea în același timp la succesul întreprinderii.

4.9 Clustere. Comitetul subliniază din nou efectul pozitiv asupra inovării al clusterelor regionale, transfrontaliere și al polurilor de inovare. Nu este vorba de îmbinarea „clasică” între unitățile de cercetare și întreprinderi, ci de rețeaua complementară, productivă care ia naștere între noile întreprinderi specializate. Comitetul recomandă susținerea în continuare a acestor rețele prin intermediul fondurilor structurale.

4.10 Facilități și stimulente pentru înființarea de noi întreprinderi. Comitetul consideră că ar trebui analizată adoptarea unei clauze speciale, care să scutească noile întreprinderi, pentru o perioadă de timp suficient de lungă, de o parte din sarcinile și dispozițiile administrative uzuale și să creeze alte stimulente, de exemplu sub forma unor avantaje fiscale. Astfel, întreprinderile noi ar dispune de o perioadă de scutire și de o anumită libertate, în care ar putea să aducă dovada viabilității economice și tehnice. Comitetul este conștient de faptul că o asemenea clauză ar necesita o evaluare sensibilă și diferențiată a riscurilor și intereselor, care însă ar merita luată considerare.

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) COM(2011)48 final din 9.2.2011.

(2) COM(2009) 442 final din 2.9.2009.

(3) S-au făcut referiri ample la inovare în Raportul Aho (Raport al Grupului de experți independenți privind cercetarea, dezvoltarea și inovarea, elaborat în urma Reuniunii la nivel înalt de la Hampton Court și prezidat de dl Esko Aho, ianuarie 2006, EUR 22005) și în Avizul privind investițiile în cunoaștere și inovație (Strategia Lisabona) (JO C 256, 27.10.2007 p.17). Abordarea coordonată de către statele membre și măsurile bazate pe parteneriat constituie tema Procesului de la Ljubljana (RECH 200 COMPET 216 – parteneriat sporit între statele membre, țările asociate, părțile implicate și Comisie), a numeroase inițiative ERA-NET (în temeiul articolului 181), a „inițiativelor comune în domeniul tehnologiei”, CCI ale IET (Comunitățile cunoașterii și inovării ale Institutului European de Inovare și Tehnologie), a „planificării comune a programelor” și a Avizului privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor - Către o programare în comun a cercetării: a conlucra pentru a face față mai eficient provocărilor comune (JO C 228, 22.9.2009 p. 56). Avizul Comitetului Economic și Social European privind cooperarea și transferul de cunoștințe între organizații de cercetare, industrie și IMM-uri - o condiție prealabilă importantă pentru inovare (JO C 218, 11.9.2009 p.8) tratează chestiunea cooperării dintre cercetare și industrie, Avizul privind Comunicarea Comisiei către Consiliu și către Parlamentul European – Un cadru strategic european pentru cooperare științifică și tehnologică internațională (JO C 306, 16.12.2009 p.13) privește cooperarea internațională, iar Avizul privind Comunicarea din partea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - Simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare (JO C 48, 15.2.2011 p.129) se ocupă de simplificare.

(4) JO C 48, 15.2.2011, p.129.

(5) JO C 218, 11.9.2009, p.8 (punctul 1.2).

(6) JO C 21, 21.1.2011, p.49.

(7) Exemple în acest sens sunt avionul sau succesele revoluționare ale televiziunii, radarului, laserului, computerului personal, microelectronicii și cablurilor din fibră de sticlă, internetului, emailului (plus motoare de căutare, comerț etc.), aparatelor foto digitale, sateliților lansați cu ajutorul rachetei, GPS-ului – toate aflate în conexiune unul cu celălalt și stimulându-se reciproc.

(8) De exemplu prin instrumentele de cercetare bazate pe colaborare, punctul 4.6.

(9) A se vedea, de exemplu, în revista Forschung und Lehre 11/10, p. 788-796, declarația Asociației Deutscher Hochschulverband, noiembrie 2010.

(10) JO C 48, 15.2.2011, p.129 (punctele 3.5 și 3.7).

(11) JO C 48, 15.2.2011, p.129 (punctul 1.4).

(12) JO C 228, 22.9.2009, p.56.

(13) JO C 354, 28.12.2010, p.80.

(14) JO C 218, 11.9.2009, p.8.

(15) JO C 218, 11.9.2009, p.8 (punctul 3.2.4).

(16) COM(2010) 546 final din 6.10.2010.

(17) JO C 182, 4.8.2009, p.40.

(18) Adoptată între timp de către PE: Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 februarie 2011 privind propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții a brevetelor unitare [05538/2011 – C7-0044/2011 – 2010/0384(NLE)].

(19) Comunicarea președintelui Nilsson (7 ianuarie 2011) referitoare la discuția purtată cu comisarul Barnier.

(20) A se vedea nota de subsol 1.

(21) Google, Apple, Facebook, telefoanele mobile.

(22) JO C 354, 28.12.2010, p.80 (punctul 3.2.2).

(23) JO C 48, 15.2.2011, p.129.

(24) JO C 48, 15.2.2011, p.129 (punctul 3.12).

(25) A 2999-a ședință a Consiliului Competitivitate, Bruxelles, 2 martie 2010.

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/47

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Către un Act privind piața unică – Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate – 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce”

COM(2010) 608 final

2011/C 132/08

Raportori: dna Benedicte FEDERSPIEL, dl Martin SIECKER și dl Ivan VOLEŠ

La 27 octombrie 2010, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Către un Act privind piața unică – Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate – 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce ”

COM(2010) 608 final.

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 4 martie 2011.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 108 voturi pentru și 12 abțineri.

1. Observații generale

1.1 CESE salută inițiativa Comisiei de a relansa și a revitaliza piața unică, însă constată că aceasta nu a realizat o sinteză adecvată a rapoartelor Monti, Lamassoure, González, Grech și Herzog, în sensul de a pune efectiv piața unică în serviciul consumatorilor și al cetățenilor, după cum solicita PE în rezoluția sa din 10 mai 2010.

1.2 Comitetul Economic și Social European (CESE) a urmărit îndeaproape evoluția pieței unice din perspectiva societății civile, înființând în acest scop, în 1994, Observatorul pieței unice (OPU). În consecință, solicită Comisiei Europene implicarea OPU, ca una din principalele părți interesate, în inițiative precum Forumul pieței unice.

1.2.1 CESE salută intenția Comisiei de a acorda prioritate consultării și dialogului cu societatea civilă în cadrul procesului de pregătire și de punere în aplicare a noilor măsuri; așadar, în calitatea sa de reprezentant instituțional al societății civile, CESE se așteaptă să fie implicat încă din etapa inițială în conceperea și elaborarea acestor măsuri, precum și în evaluarea impactului acestora, atât ex-ante, cât și ex-post.

1.3 Contribuția organizațiilor societății civile reprezintă un element indispensabil orientării corecte a măsurilor necesare pentru relansarea pieței unice, întrucât ele îi reprezintă pe utilizatorii acesteia. Cele 50 de propuneri aflate în atenția noastră sunt numai începutul unui proces de lungă durată menit a da un nou impuls pieței unice. Acest proces nu trebuie întrerupt niciodată, deoarece piața unică reprezintă un proiect în continuă evoluție.

1.4 CESE a identificat o serie de măsuri care lipsesc din Actul privind piața unică și va face în timp util propuneri în acest sens, care vor contribui la sporirea încrederii cetățenilor. Măsurile care lipsesc includ taxele pentru drepturile de autor, revizuirea Directivei privind dreptul de autor, neutralitatea rețelei, protecția datelor, protecția investitorilor, protocolul privind progresele sociale, statutele societăților private europene, achizițiile publice electronice, agențiile europene de rating al creditelor, egalitatea de gen, microîntreprinderile și întreprinderile familiale, măsurile destinate susținerii lansării de noi întreprinderi și extinderii celor existente, cardurile de credit și de debit, plățile electronice, creditul de consum și supraîndatorarea, transferurile interbancare, tineretul, precum și măsuri pentru implementarea pe deplin a monedei euro și consolidarea funcționării zonei unice de plăți în euro (SEPA), etc.

1.5 În avizul de față, CESE nu prezintă o analiză aprofundată a tuturor propunerilor cuprinse în Actul privind piața unică, unele dintre ele făcând deja obiectul unor avize ale Comitetului. Acesta va prezenta poziții mai detaliate în momentul prezentării propunerilor Comisiei Europene care vor urma comunicării, inclusiv a propunerilor privind inițiativele emblematice din cadrul Strategiei UE 2020. CESE a identificat priorități asupra cărora au convenit segmentele de bază ale societății civile europene, astfel cum sunt reprezentate în cadrul CESE. CESE regretă că Comisia nu a luat în considerare, așa cum ar fi trebuit, observațiile și concluziile Raportului privind cetățenia UE în 2010 - Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE (1). Prioritățile menționate ar trebui să permită tuturor actorilor pieței unice de pe teren să valorifice pe deplin potențialul acesteia. CESE insistă asupra necesității unei abordări holistice, care să depășească împărțirea artificială, în trei piloni, a Actului privind piața unică. Comitetul urmărește remedierea naturii eclectice a propunerilor, propunând mai multă coerență și interdependență între măsurile individuale. Propunerile sunt complementare, interacționând unele cu altele, și au efecte asupra societății în ansamblul său: lucrători, consumatori, întreprinderi și cetățeni deopotrivă. Nu există o piață unică specifică pentru fiecare dintre aceste categorii. Conform Tratatului privind Uniunea Europeană [articolul 3 alineatul (3)], „Uniunea instituie o piață internă. Aceasta acționează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și pe un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului. Aceasta promovează progresul științific și tehnic”. Comitetul insistă asupra necesității de a garanta un nivel înalt de protecție a consumatorilor.

1.6 Comunicarea deschisă cu privire la valoarea adăugată a pieței unice și provocările legate de aceasta sunt de o importanță capitală pentru câștigarea sprijinului public. Obiectivele politice pe termen scurt, care duc adesea la o lipsă de coerență și/sau la propuneri neechilibrate, precum și crizele economice, politice și sociale nu contribuie la un climat de încredere a cetățenilor în UE. De aceea, este important să se țină seama de realitatea de pe teren și de preocupările reale ale cetățenilor.

1.7 Comisia Europeană nu își poate asuma singură sarcina de a sensibiliza publicul cu privire la chestiunile legate de piața unică și de a-l informa cu privire la instrumentele (2) aflate la dispoziția tuturor. Contribuția societății civile organizate este indispensabilă, la fel cum este și implicarea guvernelor naționale, care trebuie să țină seama de faptul că piața unică este parte integrantă a economiilor noastre interne. Partidele politice, mass-media, instituțiile de învățământ și toate părțile interesate au o răspundere istorică în asigurarea succesului UE în confruntarea cu provocările globale, pe baza valorilor care au caracterizat până în prezent economiile noastre sociale de piață. Lumea nu ne va aștepta. Fragmentarea, protecționismul, naționalismul și lipsa de viziune a Europei nu ne vor permite să concurăm cu noile puteri mondiale.

1.8 Piața unică se află în centrul procesului de integrare europeană și al Strategiei UE 2020. Monitorizarea, gestionarea și aplicarea legislației privind piața unică sunt cruciale. Pentru aceasta, Comisia Europeană ar trebui să coopereze îndeaproape cu statele membre, valorificând mai bine „tabloul de bord” al pieței unice.

2. Observații specifice

Prioritățile de mai jos nu sunt prezentate într-o ordine a preferințelor. Între paranteze este indicată numerotarea propunerilor din cadrul Actului privind piața unică.

2.1 Carta drepturilor fundamentale ca parte integrantă a pieței unice (29)

Comisia dorește să se asigure că sunt respectate drepturile garantate de Cartă, inclusiv dreptul de a introduce acțiuni colective. Ea reafirmă obligațiile în sarcina instituțiilor europene și faptul că această Cartă a căpătat forță juridică obligatorie. După cum menționează foarte clar articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană citat mai sus, trebuie să existe un echilibru între libertățile economice și respectarea drepturilor sociale fundamentale. Profesorul Monti recunoaște această problemă și propune o reechilibrare a pieței unice cu drepturile sindicale fundamentale. CESE recomandă Comisiei să integreze Carta pe deplin în piața unică și să invite acele state membre care au primit o derogare de la aplicarea Cartei să o adopte.

2.2 Serviciile (4 și 43)

Evoluțiile viitoare legate de piața unică a serviciilor ar trebui să stimuleze valorificarea deplină a potențialului serviciilor de a aduce pieței un nou impuls în materie de creștere și ocupare a forței de muncă, posibilități de alegere și concurență în beneficiul consumatorilor. Aceasta ar fi și în favoarea tuturor furnizorilor de servicii, în special a celor mici și mijlocii, atât a celor care operează pe piața unică, cât și a celor locali, grație simplificării juridice și eliminării barierelor la intrare. CESE solicită siguranță, o calitate mai bună și un preț accesibil al serviciilor, în interesul consumatorilor și al întreprinderilor. De asemenea, este necesar să se îmbunătățească punerea în aplicare a Directivei privind serviciile, să se dezvolte activitățile punctelor de contact unice și să se extindă practicile de furnizare a informațiilor traduse în alte limbi, intensificându-se, în același timp, cooperarea administrativă dintre statele membre și sensibilizarea cu privire la posibilitatea de a furniza servicii transfrontaliere.

Acesta salută de asemenea mult așteptata propunere referitoare la revizuirea Regulamentului privind drepturile pasagerilor, ca urmare a evenimentelor recente și a unei cauze specifice a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

2.2.1 Serviciile financiare cu amănuntul (40 și 41)

Unul dintre domeniile în care s-au constatat cele mai mari deficiențe în realizarea pieței unice este cel al serviciilor financiare cu amănuntul. În afară de creditul ipotecar, multe alte aspecte identificate în avizele CESE și de către Comisie merită să fie ridicate la rangul de prioritate absolută.

CESE salută inițiativa de a îmbunătăți accesul la serviciile bancare de bază, precum și transparența și comparabilitatea comisioanelor bancare.

2.3 Serviciile de interes general - SIG (25)

Comisia se angajează să adopte, până în 2011, o comunicare însoțită de un set de acțiuni referitoare la serviciile de interes general. CESE salută inițiativa de a sprijini evaluarea serviciilor publice și de a înlătura obstacolele în ceea ce privește accesul universal la acestea și își reiterează solicitarea de adoptare a unei directive-cadru, obligatorii din punct de vedere juridic (3). Obiectivul Comunicării și al celorlalte măsuri privind serviciile publice ar trebui să fie acela de a sprijini statele membre în dezvoltarea și îmbunătățirea serviciilor lor publice, în acord cu Protocolul privind SIG. Evaluarea serviciilor publice ar trebui să includă o analiză critică și detaliată a liberalizărilor precedente și ar trebui să se facă cu participarea principalelor părți interesate. Principalele preocupări ale CESE sunt menținerea standardelor de calitate și a nivelului de accesibilitate, inclusiv schimbarea cu ușurință a furnizorului, în vederea creșterii concurenței. UE ar trebui să își dezvolte competențele și capacitatea de a evalua impactul tuturor inițiativelor privind piața unică și al altor inițiative ale UE în domeniul serviciilor publice, în conformitate cu Protocolul privind SIG.

2.4 Dezvoltarea durabilă (10, 11 și 27)

CESE salută ideea unui plan de eficiență energetică, care să exploateze potențialul de a reduce semnificativ consumul de energie. Avem nevoie de o piață unică a energiei funcțională pentru a asigura o aprovizionare sigură, durabilă și la prețuri accesibile pentru consumatorii săi. O piață unică a energiei pe deplin funcțională le oferă consumatorilor mai multe posibilități de alegere și prețuri mai mici, însă, în acest scop, este nevoie de consolidarea standardelor minime comune. Dezvoltarea așa-numitelor sisteme de contorizare inteligente („smart metering”) în vederea sensibilizării cu privire la modelele de consum și la costurile asociate acestora necesită măsuri de reglementare suplimentare, care să asigure asimilarea rapidă a noilor tehnologii și o eficiență sporită prin intermediul concurenței în sectorul serviciilor de furnizare a energiei. De asemenea, CESE este interesat de rezultatele în ce privește analiza de oportunitate pentru o inițiativă privind amprenta ecologică. (4)

2.5 Întreprinderile mici și mijlocii și alte forme juridice de întreprindere (5) (12, 13, 14 și 37)

2.5.1 Accesul la finanțare poate fi considerat principala problemă a IMM-urilor, mai ales în perioada crizei. IMM-urile se bazează în principal pe împrumuturile de la bănci, deoarece nu au acces la piețele de capital și la alte surse de finanțare. De aceea, CESE salută propunerea de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la piețele de capital. Deschiderea pieței unice pentru fondurile cu capital de risc poate contribui și la o finanțare mai bună a IMM-urilor, cu precădere în domeniul inovării și al noilor tehnologii.

2.5.2 Accesul la finanțare este numai o parte a problemei. IMM-urile, dar și economia socială, au nevoie și de o reducere continuă și fermă a sarcinilor administrative inutile, care reprezintă o povară disproporționată, având în vedere dimensiunea lor. Pentru aceasta, este esențial ca inițiativa referitoare la IMM-uri (Small Business Act) să fie pusă mai bine în aplicare, pentru a produce în cele din urmă rezultatele așteptate, inclusiv, de exemplu, statutul societății private europene. Din același motiv, ar trebui să se acorde prioritate simplificării directivelor privind standardele contabile. Măsurile necesare promovării dezvoltării durabile și protecției mediului ar trebui elaborate astfel încât să treacă testul IMM-urilor din perspectiva impactului preconizat.

2.5.3 CESE salută angajamentul Comisiei de a adopta un regulament privind statutul fundației europene și de a realiza un studiu privind casele de ajutor reciproc. În opinia Comitetului, un astfel de studiu ar trebui să ducă la elaborarea unui statut al societății mutuale europene. De asemenea, CESE solicită Comisiei și statelor membre să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că statutul asociației europene devine, la rândul său, realitate.

2.6 Competitivitatea (19, 20 și 21)

Promovarea spiritului antreprenorial reprezintă sursa principală de creștere și de ocupare a forței de muncă. Aceasta implică aplicarea principiilor reglementării inteligente. Interconectarea registrelor societăților ar putea fi primul pas către îmbunătățirea mediului de afaceri și ar putea contribui la funcționarea mai bună a pieței unice. CESE salută și alte inițiative de îmbunătățire a mediului de afaceri, a guvernanței pieței unice și a metodelor de comunicare. Punerea rapidă în aplicare a bazei de impozitare consolidate comune pentru corporații (CCCTB) și revizuirea directivelor TVA ar trebui să îmbunătățească activitățile transfrontaliere ale întreprinderilor.

2.7 Standardizarea (6)

Standardele reprezintă un element constitutiv important al pieței unice și CESE sprijină măsurile de eficientizare a procesului de standardizare. În același timp, CESE subliniază importanța unei implicări mai intense a consumatorilor și a IMM-urilor, precum și nevoia de a asigura în permanență și în mod durabil soluționarea problemelor legate de costuri, care constituie obstacole pentru participarea acestora. Standardele nu trebuie dictate de anumiți actori. Standardele UE trebuie să joace un rol mai important în comerțul mondial și ar trebui promovate în cadrul viitoarelor negocieri comerciale bilaterale și multilaterale.

2.8 Piața unică digitală (2, 5 și 22)

2.8.1 Comerțul electronic pare a fi principala victimă a fragmentării pieței unice, fiind caracterizat de absența armonizării normelor, de lipsa de interoperabilitate a sistemelor de informatice și de aspectele încă nesoluționate în materie de drepturi de proprietate intelectuală. În consecință, CESE consideră că rezolvarea acestor probleme poate contribui neîntârziat la extinderea domeniului de activitate al întreprinderilor, la sporirea posibilităților de alegere ale consumatorilor în materie de produse și servicii și la creșterea nivelului de satisfacție a cetățenilor cu privire la funcționarea pieței unice, fără a afecta în mod negativ nivelul de protecție a consumatorilor. De aceea, propunerea privind comerțul electronic este de cea mai mare importanță.

2.8.2 Interoperabilitatea electronică reprezintă una dintre prioritățile care ar putea facilita toate activitățile de pe piața unică. Crearea unei piețe unice digitale reale trebuie să se bazeze pe recunoașterea reciprocă, printre altele, a semnăturilor electronice, a certificatelor electronice, a autentificării electronice și a formularelor electronice. Extinderea domeniului de aplicare al Sistemului de informare al pieței interne (IMI) ar contribui la intensificarea cooperării administrative și a schimbului de informații, în beneficiul autorităților administrative, al întreprinderilor și al cetățenilor (6).

2.8.3 Trebuie să se autorizeze utilizarea de opere protejate prin drepturi de autor, precum și gestionarea acestor drepturi, prin facilitarea licențelor paneuropene asupra conținutului și elaborarea unor norme privind drepturile de autor aplicabile la nivelul UE, cu luarea în considerare a tuturor părților interesate. În acest domeniu, Actul privind piața unică nu este suficient de proactiv; se poate face mai mult pentru consumatori.

2.9 Guvernanța întreprinderilor și implicarea lucrătorilor (36, 37, 38)

Comitetul salută propunerea Comisiei de a lansa consultarea publică privind guvernanța întreprinderilor și sprijinul acordat de aceasta proiectelor sociale inovatoare. Comisia trebuie să întărească angajamentul UE de a consolida guvernanța întreprinderilor, în vederea unei implicări mai puternice a angajaților și a creșterii transparenței informațiilor furnizate de întreprinderi. Dreptul angajaților la informare, consultare și participare a fost integrat ca drept fundamental în tratat, sub diferite forme de implicare a lucrătorilor: art. 151 paragraful (1) TFUE vorbește despre „dialogul social”, iar art. 153 alineatul (1) litera (f) prevede că Uniunea susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile următoare: „reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor, inclusiv administrarea comună”. De aceea, consultarea publică ar trebui să vizeze identificarea modalităților de creștere a transparenței informațiilor furnizate de întreprinderi cu privire la chestiuni sociale și de mediu și la drepturile omului. În momentul primirii unei solicitări concrete de elaborare a unui aviz, Comitetul va face o evaluare critică a unei eventuale inițiative privind antreprenoriatul social, inclusiv a posibilității de a menține temeiul voluntar al responsabilității sociale a întreprinderilor.

2.10 Libera circulație a lucrătorilor și libertățile economice (30)

Comisia are în vedere adoptarea unei propuneri legislative având ca scop ameliorarea implementării Directivei privind detașarea lucrătorilor, care să includă sau să fie completată de o clarificare a exercitării drepturilor sociale fundamentale în contextul libertăților economice ale pieței unice. Aceasta nu propune o revizuire a directivei, ci un alt act juridic pentru o implementare mai bună a acesteia. Vor trebui clarificate contradicțiile apărute în punerea în aplicare a directivei și vor trebui definite corespunzător competențele statelor membre în ceea ce privește aplicarea standardelor proprii în domeniul muncii și sistemele de relații industriale, inclusiv rolul crucial al negocierilor colective în diferitele sale forme. Rezultatul acestui demers de clarificare va indica dacă este nevoie de o revizuire a Directivei privind detașarea lucrătorilor. Acest lucru nu ar trebui să se facă cu încălcarea normelor de concurență și a principiului nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate. Orice revizuire a legislației existente sau orice act juridic nou va trebui să se întemeieze pe consultări cu partenerii sociali și pe un echilibru între standardele înalte în domeniul muncii și libertățile economice. (7)

2.11 Legislația în domeniul achizițiilor publice (17)

2.11.1 În 2012, Comisia va prezenta propuneri legislative vizând simplificarea și actualizarea normelor UE, pentru a conferi mai multă flexibilitate procedurilor de atribuire și pentru a permite o mai bună utilizare a contractelor publice în slujba altor politici. Achizițiile publice pot contribui la o creștere inovatoare și ecologică în cadrul juridic existent. În temeiul normelor adoptate în 2004, orice nouă propunere nu va trebui să îngreuneze participarea concurenților provenind din alte state membre. Trebuie respectat principiul tratamentului egal.

2.11.2 Inițiativa Comisiei în domeniul achizițiilor publice ar trebui să acorde mai multă atenție dezechilibrului care continuă să existe între UE și principalii săi parteneri comerciali în ceea ce privește deschiderea piețelor de achiziții publice. Trebuie să se analizeze în ce măsură piețele de achiziții publice din UE pot rămâne deschise în mod durabil, în timp ce țările terțe continuă să mențină condiții concurențiale inegale. În această privință, toți actorii, state membre și țări terțe deopotrivă, trebuie să respecte convențiile OIM ratificate și drepturile fundamentale ale omului.

2.11.3 Integrarea unei clauze sociale fundamentale este discutată de la debutul proiectului pieței unice, la mijlocul anilor 1980. Aceste solicitări au primit un răspuns cu ocazia revizuirii din 2004 a normelor privind achizițiile. Revizuirea directivelor UE privind achizițiile publice ar trebui să permită valorificarea deplină a cadrului actual pentru integrarea criteriilor sociale și de mediu în contractele de achiziții publice, cu condiția ca aceste criterii să fie în acord cu principiile fundamentale ale dreptului european (8).

2.12 Dimensiunea externă (24)

CESE consideră că propunerea vizând asigurarea competitivității întreprinderilor europene pe piețele mondiale este una dintre prioritățile majore, întrucât piața unică nu poate fi izolată de concurența de la nivel mondial. Este necesar ca, în cadrul negocierilor cu principalii parteneri comerciali, să se adopte o poziție mult mai fermă pentru a promova convergența în materie de reglementare și adoptarea unor standarde internaționale bazate pe standardele UE. Dimensiunea externă a pieței unice și aplicarea normelor de concurență loială sunt cruciale nu numai pentru competitivitatea firmelor, ci și pentru apărarea modelului nostru social și de mediu, confruntat cu o concurență denaturată. Cu toate acestea, competitivitatea pe plan mondial nu trebuie promovată în detrimentul respectării drepturilor fundamentale ale consumatorilor și cetățenilor.

2.13 Accesul la justiție/Acțiunea colectivă în despăgubiri (46)

Accesul la justiție este esențial pentru câștigarea încrederii consumatorilor în piața unică. Consultările actuale privind mecanismele alternative de soluționare a litigiilor (ADR) și acțiunile colective în despăgubiri – solicitate de Parlamentul European (9), precum și în raportul Monti – trebuie să ducă la formularea unor propuneri legislative de către Comisie. CESE salută propunerea legislativă privind mecanismele alternative de soluționare a litigiilor (ADR) preconizată de Comisie în programul său de lucru pentru anul 2011 și susține adoptarea cât mai rapidă a acesteia. Totuși, aceasta nu oferă în sine nicio garanție că propunerile vor fi prezentate în timp util sau că vor asigura aplicarea efectivă a unor mecanisme eficiente și concepute corespunzător, care să ofere consumatorilor și întreprinderilor un set util de instrumente și care să evite acțiunile în justiție nejustificate.

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) COM(2010) 603 final.

(2) Cum ar fi, printre altele, SOLVIT, EURES, Centrele europene ale consumatorilor și Rețeaua întreprinderilor europene.

(3) JO C 221 din 8.9.2005, p. 17.

(4) Amprenta ecologică se bazează pe ideea că consumul individual poate fi exprimat în suprafața de teren necesară pentru a produce ceea ce se consumă. În 2008, erau disponibile 1,8 ha/cap de locuitor, în timp ce suprafața utilizată era de 2,2 ha.

(5) Conceptul de IMM și trimiterea la întreprinderi trebuie extinse pentru a include toate formele de acces la piața unică, fie ele cu scop lucrativ sau non-profit. Aceasta va permite o înțelegere mai completă și mai nuanțată a pieței unice, cu diversitatea de actori care o caracterizează. Orice măsură în domeniul IMM-urilor, cum ar fi nevoia de reducere a birocrației, de eliminare a barierelor și a sarcinilor administrative inutile, este relevantă în egală măsură pentru toate tipurile de actori din economia socială.

(6) JO C 128, 18.5.2010, p. 103.

(7) JO C 44 din 11.2.2011, p. 90.

(8) A se vedea considerentele 1 și 4 din Directiva 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii.

(9) Raportul privind crearea unei piețe unice pentru consumatori și cetățeni (Louis Grech, deputat în Parlamentul European).

ANEXĂ

la Avizul Comitetului Economic și Social European

Amendamentul următor, care a obținut cel puțin un sfert din voturile exprimate, a fost respins în cursul dezbaterilor:

Punctul 2.3 Se modifică după cum urmează:

„ Serviciile de interes general - SIG (25)

Comisia se angajează să adopte, până în 2011, o comunicare însoțită de un set de acțiuni referitoare la serviciile de interes general. CESE salută inițiativa de a sprijini evaluarea serviciilor publice și de a înlătura obstacolele în ceea ce privește accesul universal la acestea (1). Obiectivul Comunicării și al celorlalte măsuri privind serviciile publice ar trebui să fie acela de a sprijini statele membre în dezvoltarea și îmbunătățirea serviciilor lor publice, în acord cu Protocolul privind SIG. Evaluarea serviciilor publice ar trebui să includă o analiză critică și detaliată a liberalizărilor precedente și ar trebui să se facă cu participarea principalelor părți interesate. Principalele preocupări ale CESE sunt menținerea standardelor de calitate și a nivelului de accesibilitate, inclusiv schimbarea cu ușurință a furnizorului, în vederea creșterii concurenței. UE ar trebui să își dezvolte competențele și capacitatea de a evalua impactul tuturor inițiativelor privind piața unică și al altor inițiative ale UE în domeniul serviciilor publice, în conformitate cu Protocolul privind SIG.”

Expunere de motive

Serviciile publice eficiente, rentabile și de calitate sunt esențiale pentru societatea europeană. Ele ameliorează calitatea vieții noastre și contribuie în mare măsură la promovarea coeziunii teritoriale și sociale în Europa.

Prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 2009, introducerea unui nou cadru juridic orizontal sub formă de directivă-cadru pentru serviciile de interes general nu este necesară. Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general, anexat Tratatului, face inutilă referirea la avizul CESE din 2005.

Rezultatul votului

Voturi pentru	:	42
Voturi împotrivă	:	53
Abțineri	:	19

(1)

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/55

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „Tineretul în mișcare” – O inițiativă de eliberare a potențialului tinerilor de a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană

COM(2010) 477 final

2011/C 132/10

Raportor: dl Pavel TRANTINA

Coraportor: dl Juan MENDOZA CASTRO

La 15 septembrie 2010, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „Tineretul în mișcare” – O inițiativă de eliberare a potențialului tinerilor de a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană

COM(2010) 477 final.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 24 februarie 2011.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz în unanimitate.

1. Sinteza recomandărilor

1.1 CESE este conștient de necesitatea de a se acorda atenție tinerilor afectați grav de criza economică actuală, recunoaște utilitatea inițiativei „Tineretul în mișcare”ca parte integrantă a măsurilor prevăzute în cadrul Strategiei Europa 2020 și salută dispozițiile generale prezentate în comunicare. CESE este gata să contribuie la punerea în aplicare a strategiei unindu-și forțele cu partenerii sociali și cu organizațiile societății civile, mărind vizibilitatea inițiativei și identificând lacunele existente în inițiativă abordate de strategia UE pentru tineret.

1.2 CESE subliniază că obiectivele propuse în cadrul inițiativei „Tineretul în mișcare” ar trebui monitorizate, iar progresul realizat în punerea în aplicare ar trebui măsurat prin utilizarea unor indicatori clari, astfel încât statele membre să-și poată intensifica eforturile, dacă aceste obiective nu sunt îndeplinite la timp.

1.3 Într-un moment în care criza economică a impus revizuirea priorităților bugetare, CESE subliniază importanța menținerii și măririi, atunci când este posibil, a utilizării eficiente a resurselor alocate la nivel național și european educației, formării profesionale și încadrării în muncă a tinerilor. Politicile de redresare economică trebuie să stimuleze crearea de locuri de muncă stabile și să prevină întreruperea studiilor.

1.4 CESE sprijină crearea unui cadru de calitate pentru stagii și salută măsurile menite să elimine obstacolele juridice și administrative din calea liberei circulații a tinerilor în scop educațional sau cu scopul efectuării unor perioade de stagiu și de ucenicie.

1.5 CESE salută inițiativa Comisiei de a îmbunătăți validarea învățării non-formale și de a mări vizibilitatea competențelor dobândite în afara sistemului de învățământ oficial (de exemplu, prin pașaportul european al competențelor). Discuțiile privind modalitățile de validare ar trebui să se axeze pe calitatea educației și formării și pe supravegherea și monitorizarea acesteia. În același timp, CESE reamintește că toată lumea ar trebui să beneficieze de pe urma măsurilor de îmbunătățire a învățării non-formale, care ar trebui, prin urmare, să nu se limiteze doar la tinerii care au mai puține oportunități.

1.6 CESE salută crearea unor instrumente la nivel național, precum „garanțiile pentru tineret”, care să-i ajute pe tineri să facă tranziția de la învățământ pe piața forței de muncă. Cu toate acestea, CESE consideră că unele dintre celelalte inițiative trebuie examinate mai detaliat înainte de a fi puse în aplicare. Este vorba de compararea rezultatelor din învățământul superior, de crearea unui card „Tineretul în mișcare”, de elaborarea inițiativei „Primul loc de muncă EURES” și de lucrările privind viitorul instrumentului european de microfinanțare Progress.

1.7 CESE susține eforturile Comisiei de a identifica cele mai eficiente metode de sprijinire a încadrării în muncă a tinerilor. Printre acestea se numără programele de formare, măsurile de securitate socială și prestații combinate cu activare, subvenții pentru recrutare, acorduri adecvate privind salariile și securitatea socială, precum și orientare profesională. CESE subliniază că aceste acțiuni trebuie întreprinse recurgând la dialogul social și la dialogul cu societatea civilă și intensificând aceste forme de dialog.

1.8 Inițiativa pune accentul, într-adevăr, pe educație și ocuparea forței de muncă, dar nu acordă o importanță suficientă dezvoltării capitalului social și implicării tinerilor în societatea civilă europeană. Mai mult decât atât, creșterea incluzivă ar trebui cuprinsă, ca o prioritate, în strategiile pentru tineri și ar trebui să se prevadă mijloacele necesare punerii în aplicare, cum ar fi menținerea și consolidarea actualului program „Tinerii în acțiune”.

1.9 CESE regretă că activitățile care consolidează și dezvoltă dimensiunea socială și civică a tineretului în Europa au fost omise din inițiativă. Titlul „Tineretul în mișcare” ar trebui să se reflecte în comunicare ca fiind nu doar „despre” sau „pentru” tineri, ci mai degrabă „cu” tinerii, menționând participarea activă a tinerilor la punerea în aplicare a acțiunilor propuse. CESE solicită Comisiei să includă în inițiativă activitățile necesare.

1.10 CESE propune includerea unui nou pachet de informații privind site-ul web dedicat al inițiativei între sursele de informare existente, precum PLOTEUS, YOUTH și alte portaluri existente. Integrarea de noi informații pe site-urile web existente ar putea avea rezultate mai bune, ajutându-i pe tineri să aibă acces mai ușor la aceste informații.

1.11 Stagiile ar trebui să fie mai atractive, ar trebui să reflecte interesele tuturor celor în cauză, iar statele membre, prin diverse tipuri de stimulente, ar trebui să-i încurajeze pe angajatori să creeze mai multe posibilități de a participa la stagii și, ulterior, locuri de muncă mai multe și mai bune pentru tineri.

1.12 CESE salută importanța acordată utilizării Fondului social european (FSE). Atunci când negociază cu statele membre dispozițiile bugetare din cadrul noii perspective financiare, Comisia ar trebui să analizeze în special dacă există sau nu fonduri suficiente pentru inițiativele din cadrul FSE, în special pentru cele referitoare la tineri.

1.13 CESE va examina mai îndeaproape contribuția potențială a sistemului european de împrumuturi pentru studenți în conformitate cu posibilitățile și instrumentele existente deja.

2. Sinteza inițiativei Comisiei

2.1 Strategia Europa 2020 stabilește obiective ambițioase de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în UE. Tinerii au un rol esențial în realizarea acestor obiective. Educația și formarea de calitate pentru toți, integrarea susținută și cu succes pe piața forței de muncă, locurile de muncă decente și remunerate adecvat și oportunitățile pentru o mai mare mobilitate sunt elemente esențiale pentru „eliberarea potențialului tuturor tinerilor” (1) și, astfel, pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. În consecință, datorită setului de măsuri pe care le conține, inițiativa „Tineretul în mișcare” este una dintre propunerile emblematice ale strategiei.

2.2 Inițiativa „Tineretul în mișcare” urmărește consolidarea obiectivelor și priorităților care definesc cadrul strategic pentru cooperarea europeană în educație și formare (Educație și formare 2020) și punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru îndeplinirea următoarelor obiective:

—	îmbunătățirea perspectivelor tinerilor de a intra și de a rămâne cu succes pe piața forței de muncă;

—	accesul la învățământ superior pentru mai mulți tineri;

—	adaptarea educației și a formării profesionale astfel încât să răspundă mai bine nevoilor tinerilor;

—	crearea, până în 2020, a posibilității ca fiecare cetățean european să studieze sau să beneficieze de formare în străinătate, dacă dorește;

—	reducerea șomajului în rândul tinerilor, mărirea numărului de locuri de muncă accesibile tinerilor, precum și al stagiilor pentru studenți în întreprinderi pentru a dobândi experiența profesională care să stimuleze spiritul antreprenorial al studenților;

—	punerea la dispoziție de informații mai numeroase și de mai bună calitate despre instrumentele UE care sprijină mobilitatea, în special despre cursuri, formare sau stagii în străinătate etc.

2.3 Pentru fiecare dintre domeniile prioritare, au fost elaborate o serie de acțiuni principale noi. Ele includ propuneri menite să contribuie exact la realizarea acestor priorități.

3. Observații generale ale Comitetului cu privire la comunicarea Comisiei

3.1 Inițiativa emblematică „Tineretul în mișcare” corespunde Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Inițiativa subliniază noua abordare holistică, considerând că politica privind educația tinerilor și ocuparea forței de muncă este strâns legată de alte inițiative emblematice și de cele cinci obiective principale stabilite la nivelul UE. CESE subliniază nevoia de coerență între nivelul UE și politicile naționale, precum și nevoia ca actorii neguvernamentali să joace un rol esențial.

3.2 CESE ar dori să sublinieze că inițiativa ar trebui privită în contextul celei mai mari crize economice cu care Europa s-a confruntat în ultimii ani. Acest lucru nu poate fi trecut cu vederea, având în vedere că obiectivul declarat este „eliberarea potențialului tinerilor de a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană”. Este justificat să se pună întrebarea în ce mod afectează criza securitatea locurilor de muncă, drepturile sociale și toate planurile și proiectele care privesc mobilitatea studenților și a forței de muncă în prezent. CESE consideră că este important să se evidențieze legăturile care există între măsurile orientate spre economie care sunt în curs de adoptare și impactul pe care acestea le pot avea asupra planurilor și programelor europene existente, care au o mare valoare pentru tineri. Ar trebui evitate orice fel de reduceri. Mai mult, resursele disponibile ar trebui identificate mai bine și mărite considerabil.

3.3 CESE recunoaște valoarea inițiativei „Tineretul în mișcare” ca parte integrantă a măsurilor prevăzute în cadrul Strategiei Europa 2020 și salută dispozițiile generale prezentate în comunicare. În primul rând, inițiativa ar trebui să interconecteze mai eficient diferitele măsuri și proiecte actuale și viitoare pentru a îmbunătăți posibilitățile de îndeplinire a obiectivelor menționate mai sus. CESE regretă că activitățile care consolidează și dezvoltă dimensiunea socială și civică a tineretului în Europa au fost omise din inițiativă. Titlul „Tineretul în mișcare” ar trebui să se reflecte în comunicare ca fiind nu doar „despre” sau „pentru” tineri, ci mai degrabă „cu” tineri, menționând participarea activă a tinerilor la punerea în aplicare a acțiunilor propuse. CESE solicită Comisiei să includă în inițiativă activitățile necesare.

3.4 Întrucât inițiativa acoperă două domenii principale, educația și ocuparea forței de muncă, CESE apreciază faptul că aceasta pune accentul pe mobilitate, atractivitate și calitate, asociind-o astfel Cadrului strategic de cooperare europeană în educație și formare 2020 (ET 2020), în special obiectivelor strategice 1 și 2. Este important ca această inițiativă să acorde o importanță deosebită măririi mobilități în scop educațional, modernizării învățământului superior, îmbunătățirii și validării învățării non-formale și informale și garantării investițiilor reale și de durată în educație și formare profesională.

3.5 CESE salută, de asemenea, faptul că inițiativa evidențiază legăturile dintre obiective și punerea continuă în aplicare a Cadrului european al calificărilor, sistemele de educație mai deschise, orientarea îmbunătățită și parteneriatul dintre instituțiile de învățământ și angajatori (2). La punerea în aplicare a acestei inițiative, CESE recomandă să se concentreze atenția în primul rând pe mărirea accesibilității sistemelor de învățământ și adaptarea acestora la nevoile societății și ale pieței forței de muncă, prin integrarea reală a inițiativei „Tineretul în mișcare” cu instrumentele existente pentru mobilitatea în scop educațional, cum ar fi Europass și Sistemul european de credite transferabile (ECTS), precum și pe îmbunătățirea cooperării dintre instituțiile de învățământ și angajatori, dar și între acestea și sindicate, studenți și alte părți interesate.

3.6 Inițiativa pune accentul, într-adevăr, pe educație și ocuparea forței de muncă, dar nu acordă o importanță suficientă dezvoltării capitalului social și promovării tinerilor în cadrul societății civile europene. În această privință, inițiativa „Tineretul în mișcare” nu corespunde întru totul cu obiectivele noii strategii a UE pentru tineri, „Investiție și mobilizare”, adoptată în 2009, și nici cu cele ale Tratatului de la Lisabona [articolul 165 alineatul (2)], care consolidează dimensiunea civică și necesitatea de a-i încuraja pe tineri să participe la viața democratică și la acele activități destinate tinerilor. Competențele esențiale legate direct de mediul de afaceri (precum inovarea și spiritul antreprenorial), educația cu privire la cetățenie, solidaritatea și consolidarea coeziunii sociale, adică implicarea totală a tinerilor în tot spectrul agendei sociale, trebuie să fie incluse în inițiativă, iar măsurile de sprijin necesare trebuie să fie concepute și adăugate la inițiativă.

3.7 În afară de aceasta, creșterea favorabilă incluziunii ar trebui, de asemenea, inclusă ca prioritate în strategiile concepute pentru tineri, precum și elementele esențiale pentru punerea lor în aplicare, cum ar fi menținerea și consolidarea programului existent „Tineretul în acțiune”.

3.8 Unele aspecte legate de nediscriminare ar trebui evidențiate mai clar în inițiativă. CESE propune introducerea unor măsuri care să abordeze problema diferențelor de remunerare dintre tineri și tinere. Trebuie abordate, de asemenea, diferențele dintre localnici și persoanele care provin din familii de migranți, precum și dificultățile întâmpinate de aceștia în ceea ce privește beneficierea de condiții și calificări egale. Includerea pe piața forței de muncă a tinerilor defavorizați ar trebui, de asemenea, să primească atenția cuvenită.

3.9 Obiectivele propuse în cadrul inițiativei ar trebui monitorizate, iar progresul realizat în punerea în aplicare ar trebui măsurat prin utilizarea unor indicatori clari, astfel încât statele membre să-și poată intensifica eforturile, dacă aceste obiective nu sunt îndeplinite la timp.

3.10 În următoarea secțiune a avizului, CESE examinează domeniile prioritare stabilite în comunicare, formulează observații și aduce informații suplimentare pentru fiecare dintre noile acțiuni principale propuse.

4. Dezvoltarea de sisteme educaționale și de formare moderne, care să asigure competențe-cheie și excelență

4.1 Propunerea elaborării unei recomandări a Consiliului privind reducerea abandonului școlar timpuriu (2010)

4.1.1 Reducerea ratei abandonului școlar timpuriu este o chestiune deosebit de importantă, în special pentru unele state membre. Acesta este și unul dintre obiectivele-cheie ale Strategiei Europa 2020 și provine direct din setul de indicatori din Cadrul strategic pentru educație și formare 2020. Într-un moment în care criza economică a dus la reduceri bugetare, CESE subliniază importanța menținerii și măririi, atunci când este posibil, a resurselor alocate la nivel național, destinate prevenirii abandonului școlar timpuriu.

4.2 Lansarea unui Grup de experți la nivel înalt privind alfabetizarea (2010)

4.2.1 CESE sprijină metodele care s-au dovedit eficiente pentru îmbunătățirea abilităților elevilor și studenților și pentru eradicarea analfabetismului în UE. În plus, Comitetul subliniază importanța programelor care îi implică pe tinerii din familii defavorizate social și din familii de migranți. Este important ca Grupul de experți la nivel înalt să ofere oportunități de dialog și consultare cu partenerii sociali și cu organizațiile societății civile.

4.3 Creșterea atractivității, ofertei și calității educației și formării profesionale

4.3.1 În urma consultărilor cu Cedefop, CESE evidențiază necesitatea de a se reexamina strategiile noastre de educație, formare și învățare, inclusiv de educație și formare profesională. Este nevoie de:

—	educație și formare mai bine direcționate;

—	promovarea și aprecierea unei game mai largi de cunoștințe, aptitudini și competențe;

—	reducerea nepotrivirilor dintre cunoștințe și competențe;

—	sprijinirea noilor medii de învățare;

—	mărirea accesibilității structurilor și instituțiilor de educație și formare;

—	luarea în considerare a nevoilor individuale.

4.3.2 Prin urmare, CESE salută Comunicatul de la Bruges, care urmărește îmbunătățirea cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale și care definește 11 obiective strategice pe termen lung pentru următorul deceniu (2011-2020). CESE sprijină îmbunătățirea calității formării profesionale la nivelul UE. Educația și formarea profesională ar trebui să fie unul dintre primele noi domenii vizate care să beneficieze de pe urma unei mobilități mai mari.

4.4 Propunerea unui cadru de calitate pentru stagii

4.4.1 CESE salută măsurile care elimină obstacolele juridice și administrative din calea liberei circulații a tinerilor în scopul efectuării de stagii. Dialogul structurat cu tinerii a identificat o altă problemă principală: calitatea stagiilor în fiecare stat membru. Prin urmare, Cadrul european ar trebui să inițieze o dezbatere națională privind stagiile, uceniciile și calitatea contractelor de muncă oferite tinerilor. Stagiile ar trebui să facă parte din programa școlară și ar trebui să conțină un element educațional puternic, care să le permită tinerilor să obțină ulterior locuri de muncă stabile, de înaltă calitate, plătite adecvat și nediscriminatorii.

4.4.2 Cerința privind cadrul de calitate pentru stagii ar trebui aplicată tuturor formelor de învățare într-un mediu de lucru real, indiferent dacă acestea se încadrează sau nu în programele de educație formală sau au loc voluntar în afara oricărui cadru de predare formală. Stagiile nu ar trebui să fie un înlocuitor în sine al locurilor de muncă, ci ar trebui să ofere stagiarilor competențele necesare pentru o tranziție lină către lumea profesională. Tinerii stagiari ar trebui să primească o compensație financiară pentru orice sarcină profesională reală și ar trebui, de asemenea, să beneficieze de asigurare socială. Pentru ca aceste stagii să fie eficiente și relevante pentru piața forței de muncă, este important ca partenerii sociali să fie implicați în conceperea, organizarea, derularea și finanțarea lor.

4.4.3 Stagiile ar trebui să fie mai atractive, ar trebui să reflecte interesele tuturor celor în cauză, iar statele membre, prin diverse tipuri de stimulente, ar trebui să-i încurajeze pe angajatori să creeze mai multe posibilități de a participa la stagii și, ulterior, locuri de muncă mai multe și mai bune pentru tineri, ținând seama de Acordul-cadru privind piețele incluzive ale forței de muncă, adoptat de partenerii sociali europeni.

4.5 Propunerea de elaborare a unui proiect de recomandare a Consiliului privind promovarea și validarea învățării non-formale și informale (2011)

4.5.1 CESE consideră de mult timp că această chestiune are o importanță majoră și, prin urmare, sprijină măsurile suplimentare în această privință. CESE salută în special importanța deosebită acordată validării rezultatelor învățării non-formale. Discuțiile privind modalitățile în care ar putea fi realizată validarea ar trebui să se axeze și pe calitatea educației non-formale și pe supravegherea și monitorizarea acesteia. Toată lumea ar trebui să beneficieze de pe urma măsurilor care îmbunătățesc învățarea non-formală și, prin urmare, aceasta nu ar trebui să se limiteze exclusiv la tinerii defavorizați (așa cum se menționează în comunicare). Învățarea non-formală, pe care în primul rând ONG-urile o oferă prin activități voluntare, este importantă ca un mijloc prin care tinerii își pot îmbunătăți competențele necesare în lumea de azi, în special în ceea ce privește creativitatea, lucrul în echipă, soluționarea problemelor, competențele lingvistice, înțelegerea multiculturalității, empatia și spiritul de inițiativă și de răspundere.

4.5.2 În ceea ce privește validarea învățării informale, angajatorii vor juca un rol esențial în ceea ce privește acceptarea acesteia, iar rolul instituțiilor de învățământ, atât profesional, cât și superior, va fi crucial.

4.5.3 În ceea ce privește recunoașterea învățării non-formale și informale, există deja o serie de practici bune la nivel național, cum ar fi „Profilpass” în Germania și „Keys for Life” în Republica Cehă. La elaborarea recomandării Consiliului, ar trebui să se țină seama de acestea. Comisia ar trebui să contribuie la multiplicarea și analizarea bunelor practici și să țină seama de diferențele mari în ceea ce privește dezvoltarea, tradițiile și realitățile din UE.

5. Promovarea atractivității învățământului superior pentru economia bazată pe cunoaștere

5.1 Susținerea reformei și modernizării învățământului superior prin prezentarea unei comunicări (2011) care va stabili o nouă agendă îmbunătățită pentru învățământul superior

5.1.1 Reforma învățământului superior ar trebui să joace un rol mult mai important în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, care au rolul de a-i conferi societății UE o poziție de lider în cunoaștere, inovare și dezvoltare. Modernizarea sistemelor de învățământ terțiar – crearea Spațiului european al învățământului superior și realizarea obiectivelor procesului de la Bologna, o mai mare implicare a societății civile și a sectorului privat, revizuirea și consolidarea sistemelor de asigurare a calității învățământului superior și recunoașterea importanței dimensiunii sociale a educației ar trebui să-i ajute pe tinerii absolvenți să reușească să intre pe piața forței de muncă și ar trebui să elimine barierele din calea participării echitabile la educație, care există încă în legătură cu inegalitățile sociale, genul, naționalitatea etc.

5.2 Compararea rezultatelor învățământului superior

5.2.1 Deși unul dintre obiective este definirea de standarde pentru a evalua rezultatele și realizările învățământului superior, CESE subliniază importanța alegerii cu grijă a criteriilor, în cooperare strânsă cu experții din învățământ, organizațiile societății civile și sectorul privat, întrucât acest domeniu este unul foarte sensibil. CESE împărtășește temerile privind eventuala extrapolare a metodelor de evaluare și clasificare utilizate în alte domenii și se îndoiește că crearea unui nou sistem multidimensional de clasificare a universităților sau a unei scale de măsură este o competență a UE.

5.3 Propunerea unei agende strategice de inovare multianuală (2011)

5.3.1 Cu privire la agenda strategică de inovare (2011), CESE recomandă Comisiei să consulte numeroasele avize și recomandări din ultimii ani care tratează acest subiect (3).

6. Susținerea dezvoltării puternice a învățării transnaționale și a mobilității profesionale pentru tineri

6.1 Crearea unui site internet dedicat inițiativei „Tineretul în mișcare” cu informații privind oportunitățile de învățare și de mobilitate din UE (2010)

6.1.1 CESE propune să se includă un nou pachet de informații în sursele existente, cum ar fi PLOTEUS, YOUTH și alte portaluri existente, întrucât integrarea noilor informații în site-urile existente ar putea avea rezultate mai bune și i-ar putea ajuta pe tineri să aibă acces mai ușor la aceste informații. De asemenea, ar trebui creată și inclusă în aceste site-uri internet o bază de date unificată a locurilor vacante pentru stagii și muncă voluntară.

6.2 Propunerea unui proiect de recomandare a Consiliului privind promovarea mobilității în scop educațional a tinerilor (2010)

6.2.1 CESE susține consolidarea măsurilor specifice care au scopul de a crea o mobilitate mai mare în scop educațional și punerea în aplicare a concluziilor consultărilor publice privind propunerile din Cartea verde „Promovarea mobilității tinerilor în scop educațional”. Aceasta a avut un rol activ în 2009 și a formulat câteva recomandări valoroase (4). Ar trebui prevăzute măsuri de sprijin înainte, în timpul și după perioada de mobilitate.

6.3 Crearea unui card „Tineretul în mișcare”

6.3.1 Nu este suficient de clar dacă inițiativa urmărește sau nu să creeze un nou card sau să ofere un nou impuls cardului existent pentru tinerii sub 26 de ani. Valoarea adăugată a oricărui card nou trebuie identificată cu claritate și comparată cu cele existente.

6.4 Publicarea unui ghid privind jurisprudența Curții Europene de Justiție referitoare la drepturile studenților mobili (2010)

6.4.1 CESE consideră că aceasta este o măsură pozitivă și subliniază că hotărârile Curții ar trebui publicate prin utilizarea unor formate flexibile, ușor de accesat și de înțeles. Acestea trebuie să fie ușor de utilizat și pentru elevii din învățământul secundar.

6.5 Propunerea unui pașaport european al competențelor (2011)

6.5.1 CESE susține crearea unui pașaport european al competențelor. CESE consideră că pașapoartele existente (Europass și pașaportul pentru tineri) ar trebui combinate într-un singur instrument general, care să cuprindă, într-o singură formă, un CV tradițional, educația formală (Europass) și educația non-formală și informală. Tinerii sunt în continuare neimpresionați de numărul mare de instrumente, care sunt permanent revizuite, dar care, în final, rămân nu foarte eficiente. Succesul pașaportului european al competențelor va depinde, printre alți factori, de modul în care este văzut de angajatori și utilizat de tineri, pentru care trebuie să rămână disponibilă consultanța necesară și măsurile de sprijin.

6.6 Punerea în aplicare a inițiativei „Primul loc de muncă EURES”

6.6.1 CESE salută orice formă de sprijin care îmbunătățește perspectivele de încadrare în muncă ale tinerilor. În opinia CESE, consolidarea inițiativei EURES și a altor portaluri și îmbunătățirea calității serviciilor lor pot aduce o contribuție în acest sens.

6.7 Crearea în 2010 a unui „Observator european al locurilor de muncă vacante”

6.7.1 CESE salută publicarea regulată a Observatorului european al locurilor de muncă vacante, întrucât oferă o imagine valoroasă și actualizată a evoluțiilor pieței europene a forței de muncă.

6.8 Monitorizarea aplicării legislației UE privind libera circulație a lucrătorilor

6.8.1 CESE este de acord, în principiu, că aplicarea legislației UE privind libera circulație a lucrătorilor aduce beneficii tinerilor și ar trebui monitorizată cu mai multă atenție (această măsură este pusă în aplicare de câtva timp). Cu toate acestea, Comisia nu afirmă clar cum vor fi organizate monitorizarea legislației și aplicarea inițiativelor pentru tinerii mobili.

7. Un cadru pentru încadrarea în muncă a tinerilor

7.1 Identificarea celor mai eficiente măsuri de sprijinire a încadrării în muncă a tinerilor

7.1.1 Rata șomajului în rândul tinerilor, care era alarmantă încă dinainte de criză, a devenit acum unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte ale pieței forței de muncă europene. Așa cum se afirmă în inițiativă, „ șomajul în rândul tinerilor este inacceptabil de ridicat, situându-se la 21 %. În vederea atingerii obiectivului de ocupare a forței de muncă de 75 % pentru populația în vârstă de 20-64 de ani, tranziția tinerilor către piața forței de muncă trebuie îmbunătățită radical (5)”. Importanța măsurilor care contribuie la garantarea de locuri de muncă pentru tineri care să fie de la început de înaltă calitate, permanente și remunerate adecvat nu poate fi subestimată. CESE salută inițiativele propuse și invită Comisia să obțină angajamente ferme din partea statelor membre – în consens cu partenerii sociali și cu alte părți interesate – de a crea locuri de muncă pentru tineri. CESE susține și afirmația din text conform căreia „ acordurile salariale și costurile nesalariale ale forței de muncă pot oferi un stimulent pentru angajarea lucrătorilor debutanți, însă acestea nu trebuie să contribuie la precaritate . De asemenea, negocierile colective pot juca un rol pozitiv la convenirea unor niveluri diferențiate ale salariilor pentru noii angajați”, cu respectarea totodată a principiului plății egale pentru muncă egală sau muncă de valoare echivalentă.

7.1.2 Abordarea situației tinerilor pe piețele forței de muncă de astăzi este o element esențial pentru îmbunătățirea competitivității Europei. Pentru a avea succes, trebuie în ultimă instanță să ne asigurăm că talentele tinerei generații de azi sunt mai bine utilizate și nu irosite.

7.1.3 CESE susține eforturile de a identifica cele mai eficiente măsuri de sprijinire a încadrării în muncă a tinerilor, precum programele de formare, măsurile de securitate socială și prestații combinate cu activare, subvenții pentru recrutare, și acorduri privind salarii adecvate și securitatea socială. Și Comisia, în mod just, acordă importanță orientării profesionale. Când tinerii trebuie să decidă cu privire la cariera lor viitoare, ei ar trebui să primească informațiile necesare despre diferitele opțiuni de educație care le sunt deschise, să-și facă o idee clară despre aptitudinile și competențele necesare și să primească informații despre evoluțiile posibile pe piața forței de muncă, pentru a-și putea planifica viitorul în mod corespunzător. Aceasta se aplică, în special, la pregătirea pentru primul loc de muncă și la căutarea acestuia.

7.2 Realizarea unei monitorizări sistematice a situației tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare

7.2.1 O altă consecință a actualei crize este mărirea numărului tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. Cu toate acestea, până acum a fost dificil să se obțină o imagine generală despre seriozitatea acestui fenomen la nivelul UE și despre impactul asupra sănătății psihice și a bunăstării tinerilor. Prin urmare, CESE salută propunerea de a realiza o monitorizare sistematică în acest domeniu.

7.3 Crearea, cu sprijinul programului PROGRESS, a unui nou Program de învățare reciprocă pentru serviciile publice europene de ocupare a forței de muncă (2010)

7.3.1 CESE sprijină această acțiune și recomandă ca ea să fie adaptată, în primul rând, unificării actualelor activități, finanțări și schimburi de experiență. Existența unor servicii publice de ocupare a forței de muncă eficiente și utile este esențială. Cu toate acestea, în unele state membre, agențiile private sunt responsabile pentru aceste servicii: unele sunt insuficient reglementate și monitorizare. Este esențial să se ofere locuri de muncă stabile și de înaltă calitate și să se asigure drepturile sociale. În această chestiune, ca și în alte domenii, contribuția partenerilor sociali este de o importanță crucială.

7.4 Consolidarea dialogului bilateral și în cadrul politicii regionale cu privire la încadrarea în muncă a tinerilor cu partenerii strategici ai UE

7.4.1 CESE se exprimă în favoarea consolidării cooperării bilaterale și multilaterale cu organizații precum OCDE și Uniunea pentru Mediterana, Parteneriatul estic, Balcanii de Vest, dar și în contextul relațiilor UE cu America Latină, regiunea Caraibilor și alte părți ale lumii cu care ar putea exista o colaborare. Acest lucru se aplică în special chestiunilor referitoare la tinerii care provin din familii de migranți.

7.5 Încurajarea tinerilor antreprenori în vederea utilizării într-o mai mare măsură a Instrumentului european de microfinanțare Progress

7.5.1 CESE salută instrumentul de microfinanțare ca o nouă metodă de promovare a spiritului antreprenorial și de creare de noi locuri de muncă în microîntreprinderi (6). Cu toate acestea, deși nu au existat planuri de prelungire a valabilității acestui instrument în cadrul noii perspective financiare a UE după 2013, CESE consideră că ar trebui luată în considerare prelungirea valabilității acestuia dacă se prezintă dovezi ale valorii sale.

7.5.2 Dialogul structurat cu tinerii, în derulare în prezent, arată că tinerii care decid să înceapă propria afacere au nevoie de sprijin deosebit în două domenii, de care trebuie să se țină seama: i) capitalul necesar de pornire și ii) formarea, îndrumarea și sprijinul legat de chestiunile practice.

7.6 Propunerea ca toți tinerii să fie încadrați în muncă, să își continue studiile sau să facă parte dintr-un program de activare în termen de patru luni de la absolvirea școlii, ca parte a unei „garanții pentru tineret”

7.6.1 CESE salută ideea de creare a unui instrument la nivel național care ar putea să-i ajute pe tineri să depășească obstacolele pe care le implică tranziția de pe băncile școlii pe piața forței de muncă. Experiențele pozitive ale unor state membre ar trebui diseminate ca exemplu. Pe termen lung, „garanția pentru tineret” propusă ar putea fi o contribuție esențială la modelul social european și la obiectivele Europa 2020.

7.7 Garantarea unui echilibru între dreptul la prestații și măsurile de activare țintite pe baza unei obligări reciproce

7.7.1 CESE sprijină măsurile bazate pe obligare reciprocă, inclusiv politicile de activare pentru tinerii expuși riscului excluziunii sociale, modernizarea sistemelor de protecție socială etc. Comitetul susține, de asemenea, intensificarea funcțiilor de activare și motivare ale sistemelor de protecție socială, pentru a împiedica dependența pentru un timp prea îndelungat a tinerilor de prestațiile sociale.

7.8 În cazul piețelor forței de muncă segmentate, introducerea unui „contract unic” cu durată nedeterminată cu o perioadă de probă suficient de lungă și o creștere treptată a drepturilor de protecție

7.8.1 Conceptul unui contract unic cu durată nedeterminată poate fi una dintre măsurile care ar putea contribui la reducerea inegalităților dintre cei care intră pe piața forței de muncă și cei care sunt excluși de pe aceasta. CESE este conștient de diferențele semnificative care există între statele membre în ceea ce privește intrarea tinerilor pe piața forței de muncă. Unele dintre sistemele mai rigide îi împiedică pe tineri să obțină un loc de muncă de orice fel, în altele, există mai multe oferte de contracte de muncă pe termen scurt care sunt prea flexibile și care nu oferă un acces total la beneficiile sociale. CESE subliniază că măsurile care urmează a fi adoptate trebuie să urmărească garantarea de contracte stabile tinerilor, care să evite orice discriminare pe bază de vârstă, gen sau orice alte motive.

8. Exploatarea întregului potențial al programelor UE de finanțare

8.1 Prezentarea mai bună a avantajelor sprijinului pe care FSE îl poate oferi tinerilor și exploatarea deplină a potențialului său

8.1.1 CESE salută importanța pe care comunicarea o acordă utilizării Fondului social european (FSE). Atunci când negociază cu statele membre alocările bugetare din cadrul noii perspective financiare, Comisia Europeană ar trebui să se concentreze în special pe existența sau inexistența unor fonduri suficiente pentru inițiativele din cadrul FSE, în special cele referitoare la tineri. Ar trebui analizată consolidarea dimensiunii tineretului în alte programe.

8.2 Asigurarea că Fondul aduce beneficii tinerilor în viitorul imediat și este utilizat fără întârziere pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020

8.2.1 CESE consideră că ar trebui depuse eforturi pentru utilizarea deplină a posibilităților actuale oferite de FSE, dar că și alte fonduri ar trebui să includă printre prioritățile lor orizontale obiectivele menționate mai sus.

8.3 Revizuirea tuturor programelor UE care promovează mobilitatea în scop educațional și educația în acest domeniu

8.3.1 CESE susține propunerea de a organiza consultări publice în scopul monitorizării contribuției mobilității la procesul educațional. Comitetul va acorda o atenție deosebită activităților din acest domeniu, neuitând să țină seama de noile perspective financiare.

8.3.2 Comunicarea Comisiei nu se referă la rolul jucat de programele educaționale europene în sprijinirea cetățeniei active și implicarea tinerilor. Este clar că educația de calitate și o piață solidă a forței de muncă contribuie la creștere în Europa, dar ele trebuie să fie însoțite de instrumente care să promoveze implicarea tinerilor în societate, astfel încât tinerii să simtă că politicile relevante le aparțin și să își asume răspunderea pentru acestea. În acest sens, persoanele care lucrează cu tinerii și organizațiile de tineret pot juca un rol mai important. Ar trebuie create mai multe posibilități pentru activitățile civice voluntare.

8.3.3 CESE consideră că măsurile anticriză nu ar trebui să însemne că sprijinul pentru învățarea non-formală este marginalizat, pentru că rolul său câștigă în importanță și este deja un factor decisiv pentru viitorul și dezvoltarea aptitudinilor tinerilor.

8.4 Examinarea fezabilității unui instrument de creditare pentru studenți la nivelul UE pentru mărirea mobilității transfrontaliere a acestora

8.4.1 CESE va analiza cu atenție contribuția potențială a acestei acțiuni în ceea ce privește posibilitățile și instrumentele deja disponibile. Rapoartele de evaluare a programelor de mobilitate arată că principalul obstacol în fața sporirii mobilității este finanțarea studenților; cu toate acestea, pentru a sprijini în mod eficient obiectivul privind mobilitatea – 20 % până în 2020 –, ar trebui acordată prioritate accesibilității și mărimii burselor. Procedura de acordare a creditelor trebuie să fie elaborată cu atenție, iar tinerii trebuie să fie informați despre aceasta, întrucât este important să se împiedice, în măsura posibilului, intrarea acestora într-o spirală a datoriilor din care să nu mai poată ieși.

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) COM(2010) 477 final

(2) Acest concept ar trebui înțeles în cel mai larg sens, și anume ca fiind orice persoană care angajează o altă persoană și în toate sectoarele: privat, public sau neguvernamental.

(3) Avizul CESE privind revizuirea politicii comunitare în materie de inovare într-o lume în schimbare, JO C 354, 28.12.2010, p. 80 și Avizul CESE privind investițiile în cunoaștere și inovare (Strategia Lisabona), JO C 256, 27.10.2007, p. 17.

(4) Avizul CESE privind Cartea verde „Pentru promovarea mobilității tinerilor în scop educațional”, JO C 255, 22.9.2010, p. 81.

(5) Conform raportului Eurostat pentru luna ianuarie 2011, rata generală a șomajului în țările UE-27 era de 9,6 %. În rândul tinerilor (persoane sub 25 de ani) rata șomajului era de 21 %. Țările în care rata șomajului în rândul tinerilor era cea mai ridicată erau Spania (43,6 %), Slovacia (36,6 %) și Lituania (35,2 %).

(6) Avizul CESE privind investițiile în cunoaștere și inovare (Strategia Lisabona), JO C 256, 27.10.2007, p. 17-26.

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/63

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii

COM(2010) 672 final

2011/C 132/11

Raportor: dl Franco CHIRIACO

La 18 noiembrie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii

COM(2010) 672 final.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 28 februarie 2011.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011 (ședința din 16 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 197 de voturi pentru, 26 de voturi împotrivă și 17 abțineri.

1. Concluzii și recomandări

1.1. CESE apreciază pozitiv documentul și propunerile Comisiei, subliniind că un mare număr de observații formulate de Comitet în avizele sale anterioare au fost luate în considerare în comunicare. Comitetul cere Comisiei să clarifice mai bine relațiile existente între obiectivele, instrumentele și resursele financiare ale PAC după 2013. Reforma PAC trebuie pusă în practică astfel încât să garanteze profitabilitatea agriculturii și un venit echitabil agricultorilor din întreaga UE.

1.2. Sarcina prioritară a PAC este să valorifice rolul agricultorilor ca producători de bunuri alimentare de uz cotidian, dar și – în măsură din ce în ce mai mare – de energie ecologică și durabilă. Pe de altă parte, agricultura și silvicultura trebuie să consolideze contribuția semnificativă la gestionarea durabilă a resurselor naturale, permițând astfel să se răspundă în mod concret la marile provocări ale combaterii schimbărilor climatice, ale urgenței chestiunii resurselor hidrice, ale protecției mediului și biodiversității (1) și ale dezvoltării teritoriale.

1.3. CESE este de acord cu propunerea de a se renunța la referința istorică pentru determinarea sumei alocate ca subvenție și subliniază importanța plăților directe în cadrul politicii agricole comune pentru conservarea modelului agricol european. Aceste plăți au un rol crucial de compensare a respectării standardelor ridicate dorite de societate în UE și a prestațiilor nerecompensate pe piață ale agricultorilor, precum și o funcție de asigurare împotriva riscurilor și de asigurare a veniturilor agricultorilor pe piețe din ce în ce mai volatile. În opinia Comitetului, prestațiile în bunuri și servicii furnizate societății se referă la dezvoltarea durabilă, protecția mediului, vitalitatea spațiului rural, reducerea sărăciei, securitatea alimentară, protecția muncii și protecția consumatorilor.

1.4. De asemenea, CESE consideră că este esențial ca acest proces de revizuire să nu afecteze obiectivele și mecanismele de funcționare a PAC destinate sprijinirii operatorilor din lanțurile de producție agricol, alimentar și ecologic, în cadrul programării lor pe termen lung și mediu. În acest sens, CESE recomandă stabilirea unei perioade de tranziție suficiente și în concordanță cu noua perioadă de programare, care se va derula până în 2020, pentru a permite agricultorilor, în special celor care au investit în contextul unor circumstanțe particulare, să se adapteze eliminării criteriului referinței istorice în determinarea valorii plății unice. Cât despre noile state membre, Comitetul amintește că perioada prevăzută pentru ieșirea din sistemul simplificat de plăți unice pe suprafață se încheie în 2013. În sfârșit, Comitetul solicită confirmarea aplicării unui instrument de flexibilitate la nivel național și regional, analog celui menționat la articolul 68 (2), pentru acordarea unor forme de ajutor specific, precum și pentru asigurarea unei coordonări integrale cu măsurile din cel de-al doilea pilon, cu organizarea pieței legumelor și fructelor și cu măsurile de promovare.

1.5. CESE este de acord cu obiectivul de a se îngrădi orientarea sprijinului PAC exclusiv spre agricultorii activi, prin promovarea modelului agricol european prin intermediul măsurilor proprii atât primului, cât și celui de-al doilea pilon. Toate plățile acordate în cadrul acestor doi piloni trebuie să aibă în vedere rezolvarea problemelor sociale, ecologice și economice. În acest sens, CESE invită Comisia să propună o definiție a agricultorului activ, aplicabilă întregului teritoriu comunitar. Comitetul propune ca definiția agricultorului activ să ia în considerare mai ales criterii precum producția și comercializarea produselor agricole (și prin vânzarea directă pe piețele locale), precum și crearea de bunuri și servicii publice de utilitate socială.

1.6. CESE este convins că decizia politică a Consiliului European de a garanta condiții propice pentru agricultură în întreaga UE va continua să reprezinte un obiectiv declarat al reformei PAC. CESE consideră că nu ar trebui suprimat sprijinul acordat în cadrul celui de-al doilea pilon agricultorilor activi din regiunile defavorizate din punct de vedere natural și climatic. Subvenția suplimentară acordată în funcție de suprafață agricultorilor din zonele defavorizate poate evita ca producătorii de pe teritoriul UE să-și abandoneze activitatea, contribuind astfel la realizarea obiectivului siguranței alimentare. CESE solicită Comisiei să publice cât mai repede propunerea de revizuire a criteriilor de clasificare a celorlalte zone defavorizate (zone intermediare), astfel încât toate părțile interesate să poată fi consultate în mod adecvat.

1.7. CESE este de acord cu introducerea unui plafon pentru plăți, care va trebui să țină cont de structura agricolă a țării sau regiunii respective, propunând ca acesta să se aplice în funcție de intensitatea muncii salariate și neremunerate din exploatație și să ia în considerare munca agricultorului, astfel încât să se justifice și din punct de vedere social utilizarea resurselor economice destinate funcționării PAC. De asemenea, CESE consideră că trebuie să se țină seama de specificul exploatațiilor constituite din cooperative și asociații de producători agricoli, prin stabilirea unui raport între plăți și numărul asociaților.

1.8. Noua PAC va trebui să considere drept prioritară asigurarea unui sector agroalimentar european competitiv și inovator, care să poată contribui la îmbunătățirea condițiilor socioeconomice, a ocupării forței de muncă și a securității lucrătorilor agricoli, condiționând alocarea de ajutoare de conformarea deplină la clauzele sociale, în special de respectarea legilor și a contractelor de muncă.

1.9. Comisia trebuie să aducă precizări cu privire la aplicarea ecologizării plăților directe, prezentând o evaluare definitivă a repercusiunilor acestei propuneri asupra programelor ecologice actuale din al doilea pilon. CESE invită Comisia să ia în considerare și alte eventuale abordări. O soluție ar putea consta în condiționarea vărsării sumei corespunzând componentei ecologice a plății directe, de participarea obligatorie la anumite măsuri de agromediu care să aibă un impact concret asupra suprafeței respective, cu condiția ca stimulentele financiare să acopere integral cheltuielile și ca procedurile birocratice să fie reduse la minimum. În acest scop, Comisia ar trebui să stabilească o listă a măsurilor respective, dintre care agricultorii le-ar putea alege pe cele care corespund cel mai bine propriei lor situații. Execuția acestor prestații ar trebui să fie structurată la nivel regional, astfel încât să aibă un impact pozitiv asupra venitului.

1.10. CESE consideră că reformarea eficientă a PAC după 2013 este imposibilă fără informații clare asupra deciziilor ce vor fi luate în legătură cu amploarea și componența bugetului UE. Cu toate acestea, CESE consideră că ar trebui asigurată cel puțin partea din buget rezervată PAC până acum de către UE.

1.11. CESE atrage atenția asupra faptului că deschiderea suplimentară a piețelor agricole ale UE va conduce la înăsprirea concurenței, iar prețurile la producător vor fi influențate din ce în ce mai puternic de volatilitatea de pe piețele internaționale. Comitetul este îngrijorat de faptul că piețele nu pot fi suficient stabilizate cu ajutorul instrumentelor existente. În cadrul reformei preconizate, trebuie să se țină seama de acest lucru nu doar la redirecționarea plăților directe, ci și la modificarea instrumentelor de stabilizare a piețelor.

2. Sinteza comunicării

2.1 Obiectivele politicii agricole comune (PAC)

2.1.1 Comisia Europeană consideră că politica agricolă comună (PAC) va trebui să contribuie după 2013 la realizarea următoarelor obiective (3):

—	producție alimentară fiabilă;

—	gestionare durabilă a resurselor naturale și politicile climatice;

—	menținerea echilibrului teritorial și a diversității zonelor rurale.

2.2 Instrumentele viitoarei PAC

2.2.1 Comisia consideră că plățile directe decuplate continuă să fie principalul instrument de sprijin acordat agriculturii europene (plăți directe de bază, decuplate și unice pentru toți producătorii unei anumite regiuni sau ai unui anumit stat membru). În vederea îmbunătățirii eficienței și echității acestora, este prevăzută trecerea de la plățile istorice la o plată fixă și uniformă pe suprafață (plată de bază). Cu toate acestea, faptul că agricultorii sunt supuși unor condiții economice și naturale care diferă de la o regiune la alta pledează în favoarea unei repartizări echitabile a plăților directe. Această plată se va baza pe titluri transferabile, care nu vor putea fi activate decât în funcție de terenurile agricole și care vor fi subordonate respectării cerințelor de ecocondiționalitate, acestea din urmă trebuind să fie simplificate și completate cu obiectivele Directivei-cadru privind apa. Se propune analizarea introducerii unui plafon în cazul subvențiilor pentru exploatațiile agricole, ale cărui efecte ar putea fi atenuate în funcție de nivelul de ocupare a forței de muncă.

2.2.2 Comisia consideră că, după 2013, PAC va trebui să prevadă alte două tipologii de plăți directe alocate pentru încurajarea unei agriculturi mai ecologice (sporirea componentei ecologice a subvențiilor directe): 1) o plată pe hectar, aplicabilă în toată UE, acordată în schimbul adoptării de către agricultori a unor măsuri de agromediu care să le depășească pe acelea ale ecocondiționalității de bază (pășuni permanente, rotația culturilor, scoaterea terenurilor din circuitul agricol în scop ecologic etc.); 2) o plată suplimentară pe suprafață, alocată agricultorilor activi în zonele defavorizate și/sau cu constrângeri naturale specifice, ca o completare a ajutorului acordat în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC.

2.2.3 Se prevăd anumite excepții de la decuplare. Pentru anumite regiuni și producții specifice se prevede posibilitatea de a acorda ajutoare cuplate, în cadrul unor limite financiare precise. Pentru micii agricultori se prevede un sistem de ajutor specific și simplificat, pentru a evita pierderea locurilor de muncă în zonele rurale. Ca reacție la criticile formulate de Curtea de Conturi Europeană în legătură cu mecanismele de funcționare a plăților directe, se propune ca ajutoarele să fie acordate exclusiv agricultorilor activi.

2.2.4 Comisia consideră că este necesar să se prevadă menținerea unor măsuri de piață. În situații de criză, aceste instrumente trebuie să poată fi activate ca elemente de contracarare a situațiilor de urgență. În mod special, se propune prelungirea perioadei de intervenție, aplicarea clauzei de salvgardare și a utilizării depozitării private pentru alte produse și, în final, îmbunătățirea controalelor. În acest context, Comisia anunță prezentarea propunerilor pentru stabilizarea pieței produselor lactate și subliniază necesitatea unei dezbateri privind viitorul sectorului zahărului. După 2013, PAC va prevedea, în plus, adoptarea unor măsuri specifice privind funcționarea filierei alimentare și îmbunătățirea puterii contractuale a agricultorilor.

2.2.5 Comisia consideră că arhitectura globală a PAC va continua să se întemeieze pe doi piloni. Ajutorul furnizat prin intermediul dezvoltării rurale va trebui să se concentreze mai mult pe competitivitate, inovație, contracararea schimbărilor climatice și pe protecția mediului, în conformitate cu Strategia Europa 2020. În această perspectivă, se prevede introducerea în cadrul celui de-al doilea pilon a unui set de instrumente pentru gestionarea riscurilor, pe care statele membre le vor putea utiliza pentru garantarea stabilizării producției și a veniturilor din agricultură.

3. Observații generale

3.1 CESE subliniază că propunerile formulate de Comisie reiau observații din avize anterioare ale sale (4):

—	necesitatea unei repartizări echitabile a resurselor între statele membre;

—	necesitatea depășirii referinței istorice pentru cuantificarea valorii drepturilor de plată unică;

—

introducerea criteriului ecologic în sistemul de plată unică, pentru a face față noilor provocări (în special schimbările climatice, energia din surse regenerabile, gestionarea resurselor hidrice și biodiversitatea (5), pentru a lega mai puternic valoarea ajutorului acordat de bunurile și serviciile furnizate colectivității de către agricultor și neremunerate în mod obișnuit de piață și pentru a-i recompensa pe agricultorii activi din zonele caracterizate de condiții climatice și naturale dezavantajoase, pentru costurile mai mari;

—

necesitatea de a rezerva plățile directe doar pentru agricultorii activi, prin modalități care să țină cont de nivelul existent al ocupării forței de muncă din fiecare exploatație și ținând seama mai ales de intensitatea muncii salariate și a celei neremunerate, inclusiv a muncii contractanților din agricultură și silvicultură.

3.2 În avizul NAT/449 „Reforma PAC în 2013”, CESE solicita „Comisiei, Consiliului și Parlamentului European să descrie mai întâi în mod neechivoc obiectivul PAC, să prezinte apoi setul de instrumente necesar în acest sens și să determine nevoile financiare”. CESE observă că Comisia nu respectă aceeași ordine logică în textul comunicării. CESE solicită, astfel, Comisiei să clarifice mai bine relațiile existente între obiectivele, instrumentele și resursele financiare ale PAC după 2013.

3.3 Obiective

3.3.1 În avizul NAT/449, CESE amintea că „După 2013, PAC [va trebui să se orienteze însă către] modelul agricol european, care trebuie să se bazeze pe principiile suveranității alimentare și durabilității, ca și pe necesitățile reale ale agricultorilor și consumatorilor”. CESE intenționează să evidențieze principalele obiective pe care va trebui să se bazeze PAC:

—	contribuția la siguranța aprovizionării cu produse alimentare la nivel european si mondial, atât cantitativ, cât și calitativ (6);

—	participarea la stabilizarea piețelor (7), limitând mai ales fluctuațiile de preț ale produselor agricole;

—	susținerea veniturilor agricultorilor europeni, care sunt inferioare celor încasate de angajații altor sectoare ale economiei europene (8);

—	participarea la stabilirea unui sistem de reguli comerciale care să permită protejarea modelului agroalimentar european și evitarea denaturării concurenței;

—	agriculturii trebuie să poată să recupereze din puterea de piață în raport cu operatorii comerciali, în special față de sectorul marii distribuții (9);

—	promovarea utilizării durabile a resurselor, conservarea habitatelor naturale și a biodiversității, prin asumarea de către agricultură și silvicultură a unui rol mai important în combaterea schimbărilor climatice (10);

—	susținerea producției și a comercializării de produse locale de calitate în zonele rurale, prin promovarea unor modalități alternative de distribuție (11);

—	crearea condițiilor juridice pentru gestionarea de către producătorii agricoli a unor lanțuri de producție scurte și transparente;

—

promovarea – din perspectiva Strategiei Europa 2020 – a formării și inovării (creștere inteligentă), dezvoltarea energiilor regenerabile (creșterea durabilă) și consolidarea potențialului de creare de locuri de muncă în zonele rurale (creșterea favorabilă incluziunii), cu respectarea bunelor practici în materie de creare de locuri de muncă, de contracte și de forță de muncă sezonieră europeană și extracomunitară din agricultură.

3.3.2 Tema siguranței aprovizionării cu produse alimentare la prețuri rezonabile rămâne unul dintre obiectivele prioritare pentru agricultura UE, în contextul unui scenariu mondial caracterizat de presiune demografică și de creșterea consumului, care va necesita un răspuns politic și strategic de dezvoltare și de securitate alimentară globală.

3.3.3 CESE consideră că agricultorii europeni „așteaptă […] să obțină un venit echitabil din vânzarea produselor lor pe piață și din recompensarea prestațiilor sociale pe care le furnizează în cadrul modelului agricol european” (12). Ca atare, rolul PAC nu se poate reduce la repartizarea finanțărilor. În acest sens, CESE solicită Comisiei să precizeze felul în care noua PAC va aborda problema stabilizării piețelor prin propuneri de soluționare mai ales a problemei prețurilor și a veniturilor agricole.

3.3.4 Politica agricolă europeană și politicile de dezvoltare rurală trebuie să fie orientate spre inovație și competitivitate. CESE consideră că este necesară o contribuție mai semnificativă a dezvoltării rurale și a politicilor forestiere ale UE la conservarea biodiversității, sechestrarea carbonului, producția și economisirea energiei, la formarea și promovarea produselor alimentare și la dezvoltarea echilibrată a regiunilor. Dezvoltarea rurală poate crea noi întreprinderi și locuri de muncă în zonele rurale, prin promovarea diversificării posibilităților de câștig în agricultură. În sfârșit, trebuie reamintit că activitățile de prelucrare a produselor alimentare reprezintă una din principalele activități economice desfășurate în zonele rurale. În acest sens, dezvoltarea rurală nu ar trebui să treacă cu vederea sprijinirea întreprinderilor agroalimentare din zone rurale care, la fel ca agricultorii, desfășoară activități de cercetare și dezvoltare, formare, inovare, promovarea exporturilor și a acelor inițiative care promovează cooperarea între exploatații (de exemplu, sub forma asocierilor în participație), în vederea consolidării dimensiunii competitive a acestora pe piață.

3.3.5 CESE reamintește că volatilitatea prețurilor pe piețele agricole, deși este o problemă endemică a acestui sector, s-a agravat în special în ultimii ani din cauza unor factori diverși, precum condițiile meteorologice extreme, prețurile energiei, fenomenele speculative și creșterea cererii la nivel mondial din rațiuni de creștere demografică. În acest sens, CESE reamintește că prețurile produselor agricole, după ce au cunoscut o creștere semnificativă în perioada 2006-2008 și au suferit o scădere importantă, au reînceput să crească de câteva luni. CESE consideră că aceste fluctuații extreme ale prețului produselor agricole au consecințe nefaste atât pentru producători, cât și pentru consumatori. În plus, CESE este îngrijorat de faptul că, și în UE, investitorii din afara sectorului agricol folosesc din ce în ce mai mult achizițiile de terenuri pentru a investi capital sau pentru a face speculații, ceea ce, cu siguranță, nu se potrivește cu modelul agricol european.

3.3.6 Noua PAC va trebui să promoveze și să sprijine noile exploatații în agricultură, atrăgându-i în special pe tineri, pentru a asigura un viitor agriculturii europene. Schimbul generațiilor în agricultură este necesar, dat fiind că doar 7 % din agricultorii europeni au sub 35 de ani și că, în unele state membre, situația este și mai gravă. În prezent, un agricultor din trei din UE-27 are peste 65 de ani și mulți dintre aceștia se vor pensiona în următorii ani. În acest sens, PAC trebuie să contribuie la realizarea unei politici de anvergură europeană, care să încurajeze instalarea în agricultură, în paralel cu o politică ambițioasă și sinergică de ocupare a forței de muncă în agricultură.

3.4 Instrumente

3.4.1 CESE subliniază importanța plăților directe ale PAC în conservarea modelului agricol european. Într-adevăr, acordarea de plăți directe permite sprijinirea agricultorilor europeni care oferă bunuri și servicii publice care, deși au o valoare ridicată pentru colectivitate, nu sunt remunerate adecvat prin prețurile practicate pe piețele agroalimentare.

3.4.2 Trebuie prevăzută simplificarea modalităților de funcționare a instrumentelor noii PAC și, în mod special, a plății unice. CESE este de acord cu necesitatea de a simplifica obligațiile în materie de ecocondiționalitate, solicitând raționalizarea sistemului de control și a procedurilor de reducere a plăților aferente. CESE evidențiază că modalitățile de acces la sistemul de ecologizare a plăților directe ar trebui să faciliteze și să promoveze accesul exploatațiilor la sprijinul PAC. În acest sens, dar și din perspectiva unei posibile extinderi a ecocondiționalității (de exemplu prin Directiva-cadru privind apa), CESE solicită evaluarea atentă de către Comisie a impactului acestor dispoziții și definirea procedurilor de implementare care să nu genereze complicații suplimentare pentru agricultori.

3.4.3 CESE este de acord cu principiul conform căruia plățile de bază – care trebuie diferențiate la nivel regional – vor fi condiționate obligatoriu de prestații ecologice bine precizate. Discuțiile aflate deja în desfășurare arată că distincția dintre componenta ecologică din cadrul primului pilon (ecologizarea plății directe) și măsurile de agromediu din cadrul celui de-al doilea pilon se poate dovedi, adesea, dificilă.

3.4.4 CESE este de acord cu introducerea unui nou criteriu de stabilire a volumului plăților directe. În această privință, CESE propune să se reflecteze în legătură cu identificarea teritoriului de referință pentru determinarea componentei de bază a plăților directe (nivelul european, național sau regional). CESE propune, totodată, verificarea posibilității de a întrebuința nivelurile de utilizare a forței de muncă și adoptarea bunelor practici în materie de competitivitate, muncă și inovare drept criterii pentru acordarea unei părți a plăților directe.

3.4.5 CESE este de acord cu opțiunea de a instaura o schemă de sprijin simplă și specifică pentru micii agricultori. În acest sens, CESE solicită Comisiei să precizeze criteriile care vor sta la baza identificării micilor agricultori, cerând să se țină seama de diferențele structurale specifice care caracterizează agricultura diverselor state membre.

3.4.6 CESE își pune întrebări cu privire la repercusiunile procesului de adaptare a instrumentelor de piață aflate în vigoare (prețuri garantate, taxe vamale, subvenții la export, depozitare publică, cote, scoaterea temporară din circuitul agricol a terenurilor etc.). În acest sens, CESE subliniază că aceste măsuri de siguranță nu pot asigura singure stabilitatea piețelor produselor agricole și nu pot rezolva, în mod special, problemele din sectorul produselor lactate (13). În vederea consolidării poziției producătorilor agricoli în lanțul valoric și a combaterii instabilității prețurilor și a puterii excesive de piață a sectorului marii distribuții, CESE susține adoptarea de către PAC după 2013 a instrumentelor specifice administrate direct de producătorii agricoli sau de reprezentanții acestora, în vederea concentrării ofertei și a îmbunătățirii relațiilor comerciale, utilizând măsuri și instrumente deja experimentate în unele organizări comune ale pieței.

3.4.7 CESE invită la dezvoltarea acțiunilor prevăzute de PAC și referitoare la valorificarea și promovarea produselor agroalimentare locale și de calitate la nivelul piețelor UE și ale țărilor terțe, în vederea unei mai bune funcționări a filierelor agroalimentare, a sporirii cunoștințelor despre varietatea produselor alimentare produse pe teritoriul UE și pentru satisfacerea exigențelor consumatorilor și deschiderea unor noi piețe spre exterior. În acest scop, CESE este interesat să introducă bune practici de etichetare a produselor agricole și pentru a răspunde cererii tot mai mari de informare și transparență din partea publicului.

3.4.8 CESE reamintește că în UE există peste 40 de milioane de săraci care nu au destulă mâncare, invitând, în acest sens, Comisia să-și sporească acțiunile de distribuire a alimentelor către persoanele nevoiașe din UE, acțiuni promovate în cadrul PAC.

3.4.9 Dezvoltarea rurală poate răspunde exigențelor din sectoarele și zonele rurale. CESE consideră că trebuie păstrată actuala formă a PAC, care prevede structurarea pe doi piloni, susținând reordonarea măsurilor ce țin de competența fiecărui pilon și un grad sporit de complementaritate a intervențiilor promovate (14).

3.4.10 În conformitate cu „modelul agricol european”, sarcina principală a PAC este menținerea producției agricole în toată Uniunea Europeană. În acest context, CESE subliniază importanța deosebită a măsurilor destinate zonelor defavorizate în cadrul dezvoltării rurale. Măsurile verificate în practică, precum cele de compensare a dezavantajelor naturale și climatice, ar trebui menținute, pentru a se asigura o cât mai mare continuitate.

3.5 Bugetul UE și resursele financiare destinate PAC

3.5.1 CESE consideră că obiectivele pe care societatea modernă le atribuie agriculturii europene sunt mult prea ambițioase și dificile. Acestea prevăd permanentizarea în viitor a unei PAC eficiente ca instrument de atingere a obiectivelor prestabilite și din punctul de vedere al sistemelor de implementare și conformă cu mijloacele financiare (15). Este absolut necesară, totodată, integrarea PAC în toate celelalte politici comunitare (întreprinderi, acțiuni de protecție a climei, politici intersectoriale, economie, finanțe și fiscalitate, ocuparea forței de muncă și drepturi sociale, energie și resurse naturale, mediu, consumatori și sănătate, relații și afaceri externe, regiuni și dezvoltare locală, știință și tehnologie).

3.5.2 În dezbaterea privind PAC pentru perioada de până în 2020, CESE consideră că trebuie ținut seama de faptul că – date fiind perspectivele financiare și în absența unor modificări bugetare – atingerea obiectivelor pe care comunicarea le atribuie viitoarei PAC și protejarea modelului agricol european vor fi dificile.

3.5.3 CESE consideră că reforma PAC după 2013 este ocazia potrivită pentru a lua în discuție redistribuirea resurselor financiare, atât în primul, cât și în al doilea pilon. În primul rând, este necesară rezolvarea problemei dezechilibrelor din repartizarea resurselor PAC la nivel național care penalizează mai ales noile state membre. În acest scop, renunțarea la utilizarea referinței istorice face necesară identificarea unui nou criteriu pentru definirea plafonului național atribuit fiecărui stat membru pentru plățile directe. În acest scop, CESE consideră, cu pragmatism și ținând seama de diversitatea situațiilor din diferitele state membre, că trebuie luate în considerare și alte criterii, pe lângă cel al suprafeței agricole naționale. În special adoptarea criteriilor legate de costul vieții, ocuparea forței de muncă, de valoarea adăugată și de diferențele de condiții agroclimatice și de costuri de producție ar putea valorifica contribuția agriculturii la dezvoltarea teritorială (16).

3.5.4 CESE este de acord cu opțiunea Comisiei de a nu introduce forme de cofinanțare națională a măsurilor din cadrul primului pilon. În privința celui de-al doilea pilon, CESE consideră necesare confirmarea necesității cofinanțării naționale pentru implementarea măsurilor de dezvoltare rurală și stimularea unei reflecții privind deciziile luate până acum privind mărimea cofinanțării naționale a dezvoltării rurale, pentru a se ține cont de constrângerile bugetare ale multor state membre și pentru îmbunătățirea performanțelor în ceea ce privește cheltuielile pentru investiții la nivel național. (17).

4. Observații specifice

4.1 CESE propune să se reflecteze cu privire la o revizuire a legislației comunitare referitoare la concurența din sectorul agroalimentar, în vederea unei îmbunătățiri a mecanismelor de funcționare din acest sector și a unei reechilibrări a puterii de piață între operatorii din lanțul alimentar, în special în ceea ce privește distribuția.

4.2 CESE este de acord cu consolidarea instrumentelor de gestionare a riscurilor, implementate în cadrul PAC. CESE consideră că aceste instrumente ar trebui să contribuie la reducerea fluctuațiilor veniturilor și a instabilității piețelor. Consolidarea instrumentelor de asigurare și crearea fondurilor de ajutor reciproc trebuie să-i ajute pe agricultori să facă față riscurilor sanitare și climatice prevăzute să crească în viitorul apropiat. Reamintind criza gravă care a lovit instituțiile financiare mondiale, CESE solicită Comisiei să clarifice cât mai repede modalitățile operative ce vor fi adoptate pentru aplicarea/implementarea acestor instrumente. CESE are îndoieli cu privire la oportunitatea integrării acțiunilor de gestionare a riscului în pilonul al doilea, subliniind că obligația cofinanțării naționale poate descuraja statele membre să pună în aplicare aceste noi instrumente.

4.3 CESE urmărește îndeaproape propunerea formulată de Comisie în ceea ce privește promovarea rețelelor alternative de distribuție, în vederea valorificării resurselor locale, prin măsuri aparținând celui de-al doilea pilon, care urmăresc diseminarea și consolidarea practicilor de vânzare directă și a piețelor locale. CESE consideră că aceste practici comerciale alternative trebuie să fie sprijinite și prin definirea unui cadru comunitar normativ ad-hoc.

4.4 CESE dorește relansarea negocierilor din cadrul OMC, sperând la rezultate pozitive și amintind efectele în termeni de deschideri sporite ale piețelor agricole pe care acordurile comerciale, în special cu Mercosur, le vor putea avea asupra funcționării eficiente a PAC (18). În acest sens, CESE dorește să sublinieze că aceasta va însemna intensificarea concurenței și a volatilității prețurilor agricole pe piețele internaționale, elemente de care va trebui să se țină seama în cadrul reformei PAC, atât în momentul modificării instrumentelor de stabilizare a piețelor, cât și în cel al reorientării instrumentului plăților directe. Pe de altă parte, comerțul internațional poate contribui într-o mare măsură la siguranța alimentară prin sporirea cantității și varietății produselor alimentare prezente pe piață (19). CESE amintește situația dezavantajoasă în care se găsesc agricultorii europeni în raport cu cei extracomunitari, din cauza caracterului obligatoriu al standardelor comunitare de producție. CESE solicită întărirea sistemelor de control al importului de materii prime, care trebuie să respecte cerințele aplicate produselor europene. În caz contrar, vor exista nu numai forme de concurență neloială și dumping social, ci și grave repercusiuni asupra calității produselor agricole și a produselor alimentare rezultate.

4.5 CESE invită Comisia să adopte măsuri în vederea rezolvării problemei deficitului de culturi proteaginoase furajere, care caracterizează agricultura europeană și care limitează dezvoltarea unor sectoare de producție din UE. În acest context, Comitetul urmărește cu interes realizarea unor acțiuni sinergetice între programele agroenergetice și măsurile de promovare a producției de proteine vegetale în Europa.

Bruxelles, 16 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) COM(2010) 548 – Evaluarea din 2010 a implementării planului de acțiune al UE pentru biodiversitate.

(2) Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 2003 (JO L 30, din 31.1.2009, p. 16).

(3) Comisia Europeană, comunicatul de presă IP/10/1527, din 18 noiembrie 2010.

(4) Cf. Avizul CESE privind reforma PAC în 2013 (JO C 354 din 28.12.2010, p. 35, punctul 5.6.11).

(5) Decizia Consiliului din 19 ianuarie 2009 de modificare a Deciziei 2006/144/CE privind orientările strategice ale Comunității pentru dezvoltarea rurală – perioada de programare 2007-2013 (JO L 30, din 31.1.2009, p. 112).

(6) Cf. Avizul CESE privind viitorul PAC după 2013 (JO C 318, din 23.12.2009, p. 66, punctul 2.3).

(7) Cf. Avizul CESE privind reforma PAC în 2013, (JO C 354, 28.12.2010, p. 35, punctul 5.2) și Avizul CESE privind bilanțul de sănătate (health check) și viitorul PAC după 2013 (JO C 44, din 16.2.2008, p. 60, punctul 7.4.2).

(8) Cf. Avizul CESE privind reforma PAC în 2013, (JO C 354, din 28.12.2010, p. 35, punctul 3.7).

(9) Cf. Avizul CESE „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (JO C 48, din 15.2.2011, p. 145, punctul 3.6).

(10) Cf. Avizul CESE privind reforma PAC în 2013, (JO C 354, din 28.12.2010, p. 35, punctul 4.7).

(11) Cf. Avizul CESE privind reforma PAC în 2013, (JO C 354, din 28.12.2010, p. 35, punctul 5.5.15).

(12) Cf. Avizul CESE privind reforma PAC în 2013, (JO C 354, din 28.12.2010, p. 35, punctul 5.3).

(13) Cf Avizul CESE privind bilanțul de sănătate (health check) și viitorul PAC după 2013 (JO C 44, din 16.2.2008, p. 60, punctele 7.4.13-7.4.15) și Avizul CESE privind reforma PAC în 2013, (JO C 354, din 28.12.2010, p. 35, punctul 5.5.9).

(14) Cf. Avizul CESE privind viitorul PAC după 2013 (JO C 318, din 23.12.2009, p. 66, punctul 4.3).

(15) Cf. Avizul CESE privind viitorul PAC după 2013 (JO C 318, din 23.12.2009, p. 66, punctul 2.5).

(16) Cf. Avizul CESE privind reforma PAC în 2013, (JO C 354, din 28.12.2010, p. 35, punctele 5.7.4, 5.8.4 și 5.8.5).

(17) Cf. Avizul CESE privind bilanțul de sănătate (health check) și viitorul PAC după 2013 (JO C 44, din 16.2.2008, p. 60, punctul 7.6.11).

(18) Cf. Avizul CESE privind bilanțul de sănătate (health check) și viitorul PAC după 2013 (JO C 44, din 16.2.2008, p. 60, punctul 7.4.9).

(19) COM (2010) 127 final, „Un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară”.

ANEXĂ

la avizul Comitetului

Următoarele amendamente au fost respinse în cursul dezbaterii, deși au obținut mai mult de un sfert din voturile exprimate:

Punctul 1.5 Se elimină ultima frază:

„CESE este de acord cu obiectivul de a se îngrădi orientarea sprijinului PAC exclusiv spre agricultorii activi, prin promovarea modelului agricol european prin intermediul măsurilor proprii atât primului, cât și celui de-al doilea pilon. Toate plățile acordate în cadrul acestor doi piloni trebuie să aibă în vedere rezolvarea problemelor sociale, ecologice și economice. În acest sens, CESE invită Comisia să propună o definiție a agricultorului activ, aplicabilă întregului teritoriu comunitar. .”

Rezultatul votului:

Voturi pentru	:	74
Voturi împotrivă	:	125
Abțineri	:	29

Punctul 1.7 Se elimină textul inițial și se înlocuiește cu următorul text:

„”

Rezultatul votului:

Voturi pentru	:	62
Voturi împotrivă	:	155
Abțineri	:	20

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/71

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament (UE) nr. …/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 în ceea ce privește utilizarea fosfaților și a altor compuși ai fosforului în detergenții de rufe de uz casnic

COM(2010) 597 final – 2010/0298 (COD)

2011/C 132/12

Raportor unic: dl Nikos LIOLIOS

La 10 și, respectiv, 24 noiembrie 2010, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul European și Consiliul au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunere de Regulament (UE) nr. …/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 în ceea ce privește utilizarea fosfaților și a altor compuși ai fosforului în detergenții de rufe de uz casnic

COM(2010) 597 final – 2010/0298 (COD).

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 28 februarie 2011.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 174 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 9 abțineri.

1. Concluzii

1.1 Comitetul recunoaște necesitatea revizuirii Regulamentului (CE) nr 648/2004 în ceea ce privește limitele utilizării fosfaților și a altor compuși ai fosforului în detergenții de rufe de uz casnic, din următoarele motive:

—

Deși prezența fosfaților în detergenți contribuie la fenomenul de eutrofizare într-o măsură mai mică decât alte surse, se pare că reducerea utilizării acestora constituie opțiunea cea mai eficace în ceea ce privește politica de reducere a riscurilor de eutrofizare a apelor în întreaga Uniune Europeană.

—

Este absolut indispensabil să se garanteze existența unei piețe interne perfect armonizate pentru detergenții de rufe, scutind astfel sectorul industrial și administrația de orice costuri suplimentare legate de fragmentarea pieței, precum și de obligația recunoașterii reciproce, care face ca, dacă sunt comercializați în condiții legale într-un stat membru al Uniunii Europene, detergenții care conțin fosfați să poată fi importați și omologați pentru consum în orice alt stat membru al UE, chiar dacă acesta aplică o legislație care impune restricții în ce privește fosfații.

—

Administrațiile publice naționale ale statelor membre care au adoptat o legislație privind concentrația de fosfați în detergenți pentru a combate eutrofizarea ar putea întâmpina mai multe dificultăți de aplicare a acesteia, determinate de obligațiile referitoare la recunoașterea reciprocă care decurge din Regulamentul nr. 764/2008/CE.

—	Ar fi mult mai eficace să se aplice o strategie unică la nivelul UE decât măsuri diferențiate la nivelul statelor membre.

1.2 Comitetul salută abordarea generală a Comisiei Europene, care, în paralel cu obiectivul de reducere a eutrofizării mediului acvatic, studiază fezabilitatea, din perspectivă tehnică și socio-economică, a înlocuirii fosfaților în detergenți cu alte substanțe, precum și efectele acestei înlocuiri în ceea ce privește eficacitatea și rentabilitatea.

1.2.1 În acest sens, Comitetul subscrie la Opțiunea 4, conform căreia restricțiile privind utilizarea fosfaților și a altor compuși ai fosforului în detergenții de rufe de uz casnic nu ar trebui extinse la detergenții pentru mașinile automate de spălat vase sau la detergenții industriali și instituționali.

1.3 Propunerea nu introduce multe elemente noi, ci se limitează la introducerea unor măsuri legale la nivelul UE și la susținerea tendinței deja existente de reducere a utilizării fosfaților și a altor compuși ai fosforului în detergenții de rufe de uz casnic. Comitetul observă că Comisia se angajează să reducă la minimum impactul asupra mediului al acestei categorii de produse de larg consum. Propunerea sa va căpăta mai multă greutate dacă va lua în considerare recomandările formulate de Comitet în prezentul aviz. Comitetul recunoaște că producătorii de detergenți de rufe de uz casnic au contribuit în mare măsură la limitarea impactului produselor lor asupra mediului, adoptând în mod voluntar soluții de înlocuire a fosfaților.

1.4 Comitetul consideră că, după revizuirea Regulamentului (CE) nr. 648/2004 în ceea ce privește limitele utilizării fosfaților și a altor compuși ai fosforului în detergenții de rufe de uz casnic, va trebui să se acorde perioada de adaptare și de pregătire necesară înainte de punerea în aplicare a dispozițiilor acestuia. Comitetul consideră că va fi necesară o perioadă de unu, doi ani pentru adaptarea compoziției produselor și punerea în aplicare a modificărilor indispensabile în materie de echipament și proces de producție, în special în cazul întreprinderilor mici și mijlocii.

2. Introducere

2.1 Fosfații, în special tripolifosfatul de sodiu, sunt utilizați în compoziția detergenților pentru reducerea durității apei, asigurând astfel acțiunea eficace a acestora. Cu toate acestea, fosfații pot avea un efect nociv asupra mediului acvatic, contribuind la dereglarea echilibrului ecologic și la dezvoltarea accelerată a algelor prin așa-numitul fenomen de „eutrofizare”. Deși fosfații care provin din detergenți reprezintă abia al treilea factor de creștere a concentrației de fosfați în apă, limitarea prezenței acestora în detergenții de rufe de uz casnic constituie, din punct de vedere tehnic și economic, măsura cea mai eficace de adoptat pentru reducerea riscului de apariție a fenomenului de eutrofizare.

2.2 Regulamentul (CE) nr. 648/2004 privind detergenții armonizează introducerea pe piață a detergenților, dar numai cu privire la etichetarea detergenților și la biodegradabilitatea agenților tensioactivi pe care îi au în compoziție. Cu toate acestea, având în vedere preocupările referitoare la fenomenul de eutrofizare, articolul 16 din regulament impunea, de asemenea, Comisiei, „să procedeze la evaluare și să prezinte un raport cu privire la aceasta și, după caz, să prezinte o propunere legislativă privind utilizarea fosfaților în vederea unei retrageri treptate sau restricții care se impune la aplicațiile specifice”. Comisia a prezentat raportul în 2007 (1), și a ajuns la concluzia că informațiile cunoscute despre rolul fosfaților din detergenți în materie de eutrofizare sunt încă incomplete, dar se amplifică rapid. Lucrările științifice realizate ulterior, precum și informațiile privind impactul economic și social ale eventualelor restricții au constituit baza unui raport de evaluare a impactului (2), care analizează o serie de opțiuni politice referitoare la utilizarea fosfaților în detergenți.

2.3 Comisia a lansat o serie de studii pentru a stabili dacă, în vederea reducerii eutrofizării, s-ar justifica restricționarea în UE a utilizării fosfaților în detergenți Aceste studii au stat la baza consultărilor ulterioare cu statele membre, sectorul industrial și ONG-urile, în cursul ședințelor grupului de lucru al autorităților competente însărcinate cu punerea în aplicare a regulamentului privind detergenții, cunoscut sub denumirea de „grup de lucru privind detergenții”, care s-a întrunit în noiembrie 2006, iulie și decembrie 2007, iulie 2008, februarie și noiembrie 2009.

2.3.1 În 2009 a avut loc consultarea specifică a producătorilor mici și mijlocii de detergenți prin intermediul rețelei Enterprise Europe, pentru culegerea mai multor informații în ceea ce privește utilizarea actuală a fosfaților și a soluțiilor alternative în procesul de formulare a detergenților și impactul unei eventuale limitări a utilizării fosfaților pentru aceste IMM-uri.

2.3.2 Combinate cu raportul de evaluare a impactului, studiile și consultările menționate mai sus au constituit baza informațiilor care au servit la elaborarea propunerii COM(2010) 597 a Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004, cu privire la care a fost sesizat Comitetul Economic și Social European.

3. Ideile esențiale ale documentului comisiei

3.1 Propunerea are ca scop modificarea Regulamentului (CE) nr. 648/2004 privind detergenții prin introducerea unei limitări a conținutului de fosfați și de alți compuși ai fosforului în detergenții de rufe de uz casnic, în vederea reducerii contribuției detergenților la fenomenul general de eutrofizare a apelor de suprafață de pe teritoriul UE, ca urmare a concluziilor evaluărilor și a evaluării impactului realizate de către Comisie în temeiul articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 648/2004.

3.1.1 Obiectivul general este acela de a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului împotriva efectelor nocive potențiale ale fosfaților și ale altor compuși ai fosforului din detergenți, precum și de a asigura buna funcționare a pieței interne a detergenților.

3.2 A fost examinat impactul a cinci opțiuni politice:

— Opțiunea 1: Nicio acțiune la nivelul UE, ceea ce implică faptul că le revine statelor membre responsabilitatea de a acționa în cadrul cooperării regionale (opțiune de bază);

— Opțiunea 2: Acțiunea voluntară a industriei;

— Opțiunea 3: Interzicerea totală a utilizării fosfaților în detergenți;

— Opțiunea 4: Restricționarea/limitarea conținutului de fosfați în detergenții de rufe;

— Opțiunea 5: Stabilirea unor valori-limită pentru conținutul de fosfați în detergenți.

Analiza impactului diferitelor opțiuni politice a luat în considerare rezultatele analizei științifice privind contribuția fosfaților prezenți în detergenți la riscul de eutrofizare în UE, precum și criteriile de eficiență și eficacitate (inclusiv caracterul practic, impactul socio-economic și posibilitățile de monitorizare). Informațiile provin în special din studiile menționate mai sus, precum și din consultarea directă ulterioară a actorilor interesați.

Evaluarea și analiza impactului opțiunilor indică faptul că introducerea la nivel european a unei limitări a utilizării fosfaților și a altor compuși ai fosfatului în detergenții de rufe de uz casnic va reduce contribuția fosfaților din detergenți la riscul de eutrofizare a apelor din UE și va determina scăderea costului eliminării fosforului pentru stațiile de epurare a apelor reziduale. Economiile astfel realizate depășesc cu mult costul reprezentat de reformularea detergenților de rufe de uz casnic prin utilizarea unor soluții alternative pentru fosfați. În schimb, restricțiile la nivelul UE nu ar fi justificate în prezent pentru detergenții utilizați în mașinile de spălat vase sau pentru detergenții instituționali sau industriali, având în vedere faptul că alternativele disponibile nu pot satisface, în general, cerințele tehnice mai mari din cadrul utilizărilor respective.

4. Observații generale

4.1 CESE își exprimă satisfacția cu privire la prezenta propunere elaborată de Comisie și, dat fiind că în cazul celorlalte categorii de detergenți decât cei destinați uzului casnic, nu există nicio soluție alternativă acceptabilă din punct de vedere tehnic și economic, este de acord cu aplicarea unor măsuri de limitare a utilizării fosfaților și a altor compuși ai fosforului, pentru moment numai în cazul detergenților de rufe de uz casnic. Cu toate acestea, după cum prevede, pe bună dreptate, modificarea adusă articolului 16, ar trebui examinată și introducerea unor restricții de utilizare a fosfaților în detergenții pentru mașinile de spălat vase. Fabricanții au beneficiat de o perioadă suficientă de timp pentru a studia soluțiile alternative existente sau a descoperi altele noi, pentru a le face să răspundă exigențelor tehnice și economice. Pentru a-i încuraja pe producători să progreseze în realizarea acestui obiectiv, Comisia ar trebui poate să ia inițiativa de a se pune de acord cu actorii interesați.

4.2 În ceea ce privește evaluarea diferitelor opțiuni, CESE are de făcut următoarele observații:

—

Opțiunile 1 și 2 nu vor avea ca rezultat, în condițiile menținerii tendinței actuale, decât scăderea lentă a utilizării fosfaților, fără a satisface obiectivul unei bune funcționări a pieței interne a detergenților. În ceea ce privește înlocuirea fosfaților cu alte substanțe, nu se poate, desigur, exclude o inversare a tendinței, cu efecte dăunătoare asupra mediului.

—

Opțiunea 3 este cea mai atrăgătoare pentru reducerea riscurilor de eutrofizare, dar punerea sa în aplicare nu este recomandată din două motive: pe de o parte, aceasta ar duce la o reducere disproporționată a randamentului mașinilor de spălat vase, pentru care nu există, în prezent, soluții alternative realizabile tehnic și economic și, pe de altă parte, mijloacele de înlocuire a fosfaților în detergenții de rufe presupune de multe ori utilizarea altor compuși chimici care conțin fosfor, respectiv fosfonați, care, deși se utilizează în doze mici, au un randament excelent, atât de dedurizare a apei, cât și de stabilizare a agenților de înălbire. Așadar, este imposibil să se elimine complet fosforul din detergenți.

—

Opțiunea 4 este cea mai indicată, întrucât nu privește decât detergenții de rufe de uz casnic, pentru care există deja soluții alternative operaționale și larg răspândite, asigurându-se totodată un prag maxim autorizat al concentrației de fosfați, care permite utilizarea fosfonaților, substanță a cărei importanță este explicată în paragraful anterior. Reducerea prezenței fosfaților numai în detergenții de rufe va constitui o măsură mai puțin eficace decât opțiunea 3 pentru a diminua eutrofizarea, dat fiind că acești detergenți nu intervin decât în 60 % din utilizările acestor compuși. În acest mod, fabricanții de detergenți pentru mașinile de spălat vase vor dispune de timp suficient pentru a elabora soluții alternative pentru produsele din această categorie care să fie adaptate atât din punct de vedere tehnic, cât și economic. În plus, acest demers permite armonizarea normelor la nivelul UE și asigurarea unei funcționări normale a pieței interne a detergenților de rufe de uz casnic, care, în prezent, este fragmentată.

—

În sfârșit, Opțiunea 5 pare desigur să răspundă în mare măsură obiectivelor fixate, respectiv diminuarea eutrofizării și buna funcționare a pieței interne pentru toate categoriile de detergenți, prin stabilirea unor valori-limită pentru conținutul de fosfați în detergenții destinați spălării rufelor, mașinilor de spălat vase și utilizării instituționale și industriale, dar nu ar fi ușor de stabilit un acord în ceea ce privește a doua și în special a treia categorie, având în vedere caracterul pronunțat eterogen al acestor exigențe, întrucât fabricanții au conceput acești detergenți utilizați de instituții și industrie după caz, în funcție de nevoile instalațiilor industriale ale fiecărui client. Dacă se impune o valoare-limită dată, oricare ar fi ea, este de prevăzut o avalanșă de solicitări de derogare în temeiul articolului 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ceea ce ar determina dificultăți de gestionare la nivelul administrațiilor naționale și al Comisiei.

4.3 CESE recunoaște că nu toate statele membre sunt expuse acelorași riscuri de eutrofizare și salută propunerea Comisiei de menținere a dispozițiilor în vigoare, acestea urmând a fi modificate în mod corespunzător astfel ca, din momentul în care o astfel de intervenție este justificată din perspectiva protecției mediului acvatic și cu condiția să existe soluții adecvate tehnic și economic, statele Uniunii să-și poată menține reglementarea la nivel național sau să introducă o reglementare care să determine scăderea concentrației de fosfați și de alți compuși ai fosforului din alți detergenți decât ce destinați spălării rufelor de uz casnic.

5. Observații specifice

5.1 Comitetul este de acord cu propunerea de stabilire a limitei maxime în ceea ce privește concentrația de fosfor în detergenții de rufe de uz casnic, exprimată în fosfor elementar P, la 0,5 % din masă, aplicabilă tuturor fosfaților și compușilor pe bază de fosfor. Acest mod de formulare a limitei garantează că interdicția prevăzută pentru fosfați nu poate fi ușor eludată.

5.2 Comitetul salută intenția Comisiei de a reexamina ulterior, în orice caz după adoptarea propunerii în discuție, contribuția detergenților pentru mașinile de spălat vase care conțin fosfați la riscul de eutrofizare, de a înainta un raport Parlamentului European și Consiliului și, dacă se consideră necesar, de a propune restricții cu privire la conținutul lor în fosfați. Consideră însă că perioada prevăzută de cinci ani este relativ mare și face următoarele recomandări:

—	este necesar ca, în trei ani, sau chiar mai curând dacă este posibil, să se încheie studiul privind contribuția la riscurile de eutrofizare a detergenților pentru mașinile automate de spălat vase de uz casnic care conțin fosfați;

—

este necesar ca sectoarele industriale care produc detergenți pentru mașinile automate de spălat vase de uz casnic dar și materii prime alternative, să fie informate și încurajate să elaboreze și să dezvolte soluțiile alternative de înlocuire a fosfaților deja existente, dar, fără îndoială, perfectibile, astfel încât acestea să devină aplicabile din punct de vedere tehnic și economic;

—

dacă, în final, se dovedește că fosfații care provin din detergenții pentru mașinile automate de spălat vase nu contribuie decât într-o măsură foarte mică la riscurile de eutrofizare și că, totodată, nu s-a descoperit nicio soluție de substituire care să le garanteze consumatorilor eficacitatea detergentului, se propune aplicarea unei limite de concentrație a fosforului – exprimată în procent din masă sau în grame pe ciclu de spălare – suficient de scăzute pentru a nu afecta prea mult mediul și suficient de ridicate pentru a garanta eficacitatea detergentului.

5.3 În ceea ce privește coerența dintre propunerea Comisiei și politica altor părți interesate și cu obiectivele Uniunii, Comitetul este de acord cu evaluarea Comisiei, expusă mai jos și cu faptul că a fost atinsă coerența necesară.

5.3.1 Propunerea supusă examinării este perfect compatibilă cu obiectivele Directivei-cadru privind apa (Directiva 2000/60/CE), care prevede ca, până în 2015, statele membre să ajungă la un nivel corespunzător din punct de vedere ecologic și chimic al apelor de suprafață. În anumite regiuni sensibile ale UE au fost puse în aplicare acțiuni coordonate de către statele membre implicate și strategii de cooperare la nivel regional, dar, până în prezent, s-a progresat într-un ritm foarte lent. Propunerea Comisiei constituie o măsură complementară, indispensabilă reușitei activităților desfășurate în cadrul inițiativelor de cooperare regională în materie de combatere a fenomenului transfrontalier de eutrofizare.

5.3.2 Propunerea completează totodată Directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor urbane reziduale, care vizează limitarea concentrațiilor de elemente nutritive, precum fosforul și azotul în apele de suprafață, în vederea combaterii eutrofizării.

5.4 Comisia precizează că temeiul juridic al propunerii este articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care își propune stabilirea unei piețe interne, garantând totodată un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului.

5.4.1 De asemenea, propunerea se conformează principiului subsidiarității prevăzut la articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, dat fiind că ea nu ține de competența exclusivă a Uniunii.

5.4.2 Comisia evidențiază faptul că, în conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul 5 alineatul (4), propunerea nu se extinde dincolo de ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor propuse.

5.4.3 În concluzie, Comisia consideră că instrumentul juridic corespunzător este un regulament, deoarece obiectivul este acela de a armoniza conținutul de fosfați și de alți compuși ai fosforului în detergenții de rufe de uz casnic. Acest regulament modifică regulamentul actual privind detergenții.

5.4.4 Comitetul este de acord cu abordarea Comisiei. În vederea aplicării principiului proporționalității și la sancțiunile avute în vedere, Comitetul formulează următoarele propuneri:

—

dacă, în urma unui control, se dovedește că este prezent pe piață un detergent de rufe cu o concentrație de fosfor mai mare de 0,5 %, dar mai mică de 2,0 %, iar compoziția acestuia declarată autorităților competente menționează o concentrație de fosfor mai mică de 0,5 %, acest produs nu va trebui obligatoriu scos de pe piață, ci mai curând supus unei amenzi administrative, întrucât nu prezintă niciun risc pentru sănătate. Respectiva amendă poate fi graduală, în funcție de nivelul de depășire a limitei autorizate. Această depășire a limitei de 0,5 % poate surveni în mod involuntar, întrucât fabricantul poate produce în condiții de legalitate, în aceeași clădire, detergenți cu fosfați destinați țărilor din afara UE și, în ciuda măsurilor aplicate pentru izolarea diferitelor loturi de produse, e probabil ca produsele să se fi amestecat. Comisia are datoria să judece în ce măsură un astfel de incident trebuie să facă obiectul unei justificări mai complete din partea fabricanților, pentru a se evita exploatarea acestuia în scopul eludării limitei de 0,5 %. Trebuie semnalat că retragerea unui astfel de produs fără un motiv valabil (sănătate, siguranța utilizării) poate avea efecte mai dăunătoare asupra mediului, întrucât va presupune atât numeroase transporturi, cât și eliminarea ambalajelor și aruncarea sa la rebuturi fără să-și fi îndeplinit funcția prevăzută, deși era perfect valabil și apt de a fi utilizat;

—	dacă concentrația de fosfor depășește 2,0 % din masă, se vor putea aplica sancțiuni și lua măsuri conform prevederilor.

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) COM(2007) 234 final

(2) SEC(2010) 1278

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/75

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu „Examinare intermediară a Regulamentului LIFE+”

COM(2010) 516 final

2011/C 132/13

Raportor: dl Lutz RIBBE

La 30 septembrie 2010, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu „Examinare intermediară a Regulamentului LIFE+”

COM(2010) 516 final.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 28 februarie 2011.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 185 voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 7 abțineri.

1. Sinteză

1.1

Raportul intermediar prezentat cu privire la programul LIFE+ (pentru perioada 2007-2013) nu oferă date suficiente pentru realizarea unei evaluări corespunzătoare pentru actuala perioadă de programare, din cauza faptului că primele proiecte din cadrul programului LIFE+ au fost lansate abia în ianuarie 2009 ca urmare a dificultăților legate de punerea în aplicare.

1.2

Cu toate acestea, CESE a subliniat mereu importanța considerabilă a programului LIFE, care există de aproape 20 de ani, pentru dezvoltarea și definirea profilului politicii europene de mediu. În opinia CESE, este necesar ca acesta să fie continuat și dezvoltat și în noua perioadă de finanțare (2013-2020).

1.3

Programul LIFE trebuie să fie un instrument cât mai flexibil, care să-i ofere Comisiei posibilitatea de a juca un rol constructiv. Programul LIFE, care reprezintă aproximativ 0,2 % din bugetul UE, poate aduce contribuții valoroase și poate propune soluții. LIFE nu poate corecta însă evoluțiile greșite cauzate de alte domenii ale politicii UE și nici nu poate finanța toate strategiile UE referitoare la mediu.

1.4

Necesitățile evidențiate de problemele de punere în aplicare a politicii de mediu a UE ar trebui să constituie un factor determinant pentru selectarea proiectelor LIFE în viitor. În viitor, principiul repartiției proporționale a fondurilor între statele membre nu trebuie să joace niciun rol în această privință.

1.5

În Europa, politica de mediu este mai dezvoltată decât în alte părți ale planetei noastre pentru că o societate civilă activă solicită acest lucru. În acest context, Comisia evidențiază pe bună dreptate rolul organizațiilor de protecție a mediului și a naturii, acest rol fiind recunoscut și de CESE. Cu toate acestea, ar trebuie să fie motivate și alte părți ale societății civile, pentru a colabora mai mult în cadrul proiectelor LIFE în viitor. Mecanismele de finanțare ale programului LIFE+ trebuie să fie definite în așa fel încât proiectele bune să nu eșueze din cauza regulilor rigide de cofinanțare.

2. Observații generale

2.1

Instrumentul UE de finanțare a proiectelor pentru mediu a fost până acum, fără îndoială, un program extrem de important al UE care a generat un impuls decisiv pentru aplicarea, respectiv dezvoltarea și definirea profilului politicii și legislației de mediu ale UE. Acest program a fost creat în mai 1992 prin Regulamentul (CEE) nr. 1973/92 privind instituirea unui instrument financiar pentru mediu (LIFE).

2.2

LIFE I s-a derulat din 1992 până în 1995 și a beneficiat de un buget de 400 milioane de euro (100 de milioane de euro pe an). În urma succesului, prin Regulamentul (CE) nr. 1404/96 a fost lansată o a doua fază (LIFE II), care s-a derulat din 1996 până în 1999 și pentru care s-au pus la dispoziție în total 450 milioane de euro (112,5 milioane de euro pe an). LIFE III/Regulamentul (CE) nr. 1655/2000 s-a derulat inițial în perioada 2000-2004 (128 milioane de euro pe an), care a fost prelungită apoi prin Regulamentul (CE) nr. 1682/2004 până la sfârșitul ultimei perioade de finanțare (deci până la sfârșitul anului 2006).

2.3	Prin Regulamentul (CE) nr. 614/ 2007, a fost inițiată pentru perioada de finanțare 2007-2013 o nouă fază a programului LIFE, și anume LIFE+, pentru care sunt disponibile aproximativ 2,17 miliarde de euro (deci aproximativ 340 de milioane de euro pe an).

2.4

Odată cu LIFE+, a fost complet restructurat sprijinul acordat anterior sectorului mediului: astfel, părți ale programelor de sprijinire existente ale UE din fostul titlu bugetar 07 au fost grupate (Forest Focus, sprijinirea ONG-urilor, URBAN, dezvoltarea noilor inițiative politice, unele părți din „Punerea în aplicare a politicii de mediu”, unele părți ale programelor LIFE-mediu și LIFE-natură); pe lângă aceasta, s-a decis ca proiectele de investiții clasice, concrete, în domeniul mediului să nu mai fie sprijinite prin intermediul programului LIFE, ci pe viitor să se utilizeze în acest scop rubrica 1a (proiecte de mediu), respectiv 1b, precum și părți ale rubricii 2 (pentru proiecte de protejare a naturii) din bugetul UE. Sprijinul acordat până la momentul respectiv activităților internaționale a fost mutat de la rubrica 4 – măsurile privind mediul marin –, la rubrica 3.

2.5	LIFE+ se concentrează asupra finanțării măsurilor care sprijină politica de mediu (cu o dimensiune exclusiv europeană), ca, de exemplu, schimbul de bune practici, consolidarea capacităților autorităților locale și regionale și sprijinirea ONG-urilor care activează la nivel european.

2.6	Prin urmare, Comisia prevede că în această perioadă de finanțare programul LIFE nu va mai răspunde de proiectele de investiții, acestea intrând sub incidența (noilor) rubrici 1A, 1B, 2 și 4.

2.7

Deoarece regulamentul corespunzător programului LIFE+ a intrat în vigoare abia în iunie 2007, apelurile pentru propunerile de proiecte au putut fi lansate abia în octombrie 2007. Primele proiecte ale noii faze LIFE+ au putut fi prin urmare demarate abia în ianuarie 2009. Aceasta înseamnă că examinarea intermediară prezentată de Comisie, care constituie obiectul prezentului aviz, nu poate analiza decât un număr relativ redus de proiecte, care au început să se deruleze abia de curând. Comisia observă în mod corect faptul că, astfel, „informațiile cu privire la rezultate sunt limitate”.

3. Observații specifice

3.1

În examinarea intermediară, se explică în mai multe locuri cât de important este programul LIFE+. El este descris ca fiind „un instrument eficace”, care „creează valoare adăugată”, și se indică faptul că „atât beneficiarii, cât și statele membre consideră că programul trebuie să continue, deoarece este esențial pentru implementarea politicii de mediu a UE”.

3.2

CESE se întreabă dacă aceste afirmații din raportul intermediar examinat pot fi justificate pe baza evaluării proiectelor care au început abia în ianuarie 2009. După cum se știe, Comitetul nu a lăsat niciodată loc de îndoială în ceea ce privește importanța pe care o acordă programului LIFE, însă datele puține pe baza cărora a fost elaborată examinarea intermediară nu permit încă să se tragă concluzii adecvate privind noua fază LIFE+.

3.3	Cu toate acestea, întrucât a început deja discuția despre o eventuală nouă perioadă de programare după 2013, Comitetul dorește să profite de această ocazie pentru a aborda câteva chestiuni fundamentale și pentru a face câteva propuneri.

3.4	Prin urmare, Comitetul dorește să-și exprime aici mai întâi opinia că o examinare intermediară reală a noii faze a programului LIFE+ nu este încă posibilă în momentul actual.

3.5	În avizul (1) său privind proiectul de regulament LIFE+, adoptat ulterior, CESE a avertizat asupra unor probleme care par acum să se confirme.

3.6

Comitetul afirmase că programele LIFE anterioare pot fi, fără îndoială, considerate drept instrumente politice de coordonare foarte eficiente ale Comisiei. Motivul care a dus la obținerea unor succese deosebit de remarcabile cu mijloace modeste a fost faptul că Comisia Europeană a putut fixa obiective și că atât între eventualii administratori de proiecte, cât și între statele membre s-a iscat o anumită „competiție” pentru fondurile LIFE: în fazele timpurii ale programului LIFE, statele membre (mai exact promotorii de proiecte privați și publici din statele membre) au fost nevoite să creeze și să dezvolte proiecte inovatoare, care să corespundă programului LIFE. Acestea au fost apoi supuse unei examinări critice, în cadrul unei proceduri de selecție prestabilite, înainte de a fi aprobate sau respinse din cauza calității deficitare, respectiv a fondurilor bugetare insuficiente. A existat deci, în ceea ce privește alocarea fondurilor, atât o transparență europeană, cât și o direcție clară asigurată de Comisie.

3.7

CESE împărtășește în continuare opinia conform căreia Comisia, pentru sprijinirea politicii sale de mediu, care, după cum se știe, progresează foarte greu în anumite sectoare, trebuie să aibă la îndemână un instrument pe care să-l poată defini în mod exclusiv, fără o abordare proporțională în ceea ce privește, de exemplu, distribuirea regională a fondurilor.

3.8

Cu toate acestea, în raportul său intermediar, Comisia constată că alocarea națională orientativă a fondurilor, care a avut loc în noua etapă a proiectului, a dus într-adevăr la o îmbunătățire a „repartizării geografice a proiectelor”; examinarea sugerează însă că această repartizare națională ar putea duce „la selectarea unor proiecte de calitate mai slabă”.

3.9

Tocmai de acest aspect s-a temut CESE. De aceea, Comitetul invită Comisia și Consiliul să revizuiască încă o dată radical abordarea programului LIFE. Nu ar trebui să fie vorba de transferarea către statele membre a unor fonduri UE, cu care să se finanțeze apoi proiecte de mediu cu referință europeană. Programul ar trebui să fie aplicat în mod clar acolo unde serviciile Comisiei constată că există cea mai mare nevoie de acesta pentru progresul politicii de mediu a UE.

3.10

Între timp, politica de mediu din Europa a fost puternic influențată de reglementările UE, ceea ce poate fi justificat doar prin motive legate de funcționarea pieței interne. Nu are sens să se elaboreze legislația la nivel european, iar competențele privind instrumentul corespunzător de elaborare a politicii să revină, într-o anumită măsură, la nivel național.

3.11

În opinia CESE, proiectele sau procesele finanțate de LIFE ar trebui să se concentreze mai mult decât până acum pe punerea în aplicare a strategiilor UE adoptate (în special pe Strategia de dezvoltare durabilă a UE – despre care se vorbește surprinzător de puțin -, pe strategia privind biodiversitatea, pe strategia de protecție a climei, precum și pe elementele ecologice ale Strategiei UE 2020). O importanță deosebită ar trebui să se acorde rolului de model al proiectelor, ceea ce nu înseamnă că fiecare proiect trebuie să aibă neapărat un rol inovator, așa cum se solicită în prezent, de exemplu, în domeniul biodiversității. De multe ori, nu inovația este cea care lipsește, ci pur și simplu diseminarea și punerea în aplicare a soluțiilor existente deja.

3.12

În viitor, la selectarea proiectelor, Comisia va avea nevoie de o flexibilitate ridicată atât în ceea ce privește conținutul, cât și aspectele financiare; acestea din urmă se referă printre altele și la ratele de cofinanțare. CESE consideră că ar trebui să fie posibile și finanțări de 100 % din partea UE.

3.13

Comunicarea evidențiază în mod corect faptul că, de exemplu, contribuțiile societății civile la dezvoltarea politicii de mediu sunt vitale. Tocmai de aceea, politica de mediu a Europei poate fi adesea privită ca fiind mai avansată decât în alte părți ale lumii, pentru că dialogul social solicită o protejare sporită a mediului și a naturii. Stimularea acestui dialog este în interesul UE și nu trebuie să eșueze numai din cauza ratelor de cofinanțare stabilite.

3.14

CESE pledează ca programul LIFE+ să fie pus în aplicare printr-o colaborare constructivă cu toate organizațiile neguvernamentale atât în statele membre (cu organizațiile patronale, sindicatele etc.), cât și la nivelul UE. Membrii acestor organizații sunt adesea activi în domeniile în care UE dorește să se asigure o mai buna protecție a mediului și o mai bună punere în aplicare a politicii sale de mediu. Prin urmare, angajamentul și activitatea de sensibilizare corespunzătoare nu ar trebui să fie doar responsabilitatea organizațiilor ecologice, ci și a întreprinderilor.

3.15	De aceea, CESE dorește să menționeze explicit că, pe lângă asociațiile clasice de protecție a mediului și a naturii, ar trebui motivate, de exemplu, asociațiile patronale și sindicatele pentru a participa activ la proiectele LIFE.

3.16

CESE este de acord cu opinia Comisiei, conform căreia sunt necesare „o mai mare prioritizare și specializare în cadrul fiecărei teme … și stabilirea unor domenii de interes anuale”. În acest context, trebuie să se acorde importanță abordărilor transsectoriale. De asemenea, proiectele transfrontaliere cu statele terțe nu ar trebui excluse categoric.

3.17

Oricât de mult ar aprecia programul LIFE, CESE dorește totuși să avertizeze cu privire la supraestimarea posibilităților sale. Cu cele aproximativ 340 milioane de euro, care sunt puse la dispoziție anual, pot fi finanțate multe proiecte care pot reprezenta semnale valoroase pentru abordările pozitive în cadrul politicii de mediu. Însă, cu această sumă, care reprezintă aproximativ 0,2 % din bugetul UE, nu se pot elimina, de exemplu, problemele cauzate de disfuncționalitățile din alte domenii politice ale UE.

3.18

Astfel, CESE are anumite dubii față de poziția adoptată în raportul intermediar, cu privire la componenta „Biodiversitate” a programului LIFE, conform căreia acesteia i se atribuie potențialul să devină „un instrument indispensabil pentru finanțarea specifică a punerii în aplicare a planului de acțiune în favoarea biodiversității”. LIFE trebuie să contribuie și, în mod sigur, va contribui la ilustrarea unor modalități concrete de cooperare între conservarea biodiversității și exploatarea economică a resurselor naturale. Însă instrumentele efective de finanțare pentru a îndeplini acest obiectiv sunt diferite.

3.19

Astfel, Comisia însăși afirmă într-o comunicare a sa (2) că „politica agricolă comună (PAC) este instrumentul politic cu cel mai mare impact asupra biodiversității în zonele rurale” și că „fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (în special axa 2) rămâne cea mai importantă sursă de finanțare din partea UE pentru Natura 2000 și pentru biodiversitatea din UE”. Nu programul LIFE.

3.20

Astăzi este acoperit numai un procent de 20 % din întregul necesar de finanțare pentru gestionarea zonelor naturale protejate din Europa, inclusiv rețeaua Natura 2000, și această problemă nu va putea fi rezolvată prin intermediul programului LIFE, ci prin integrarea, deseori menționată, a protejării naturii și mediului în alte domenii politice. Aceasta înseamnă că sarcina reală și rolul programului LIFE ar trebui descrise încă o dată în mod clar.

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) CES 382/2005, J.O. C 255 din 14.10.2005, pp. 52

(2) Raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European: Evaluarea din 2010 a implementării planului de acțiune al UE pentru biodiversitate, COM(2010) 548.

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/78

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Evaluarea Strategiei comunitare privind mercurul”

COM(2010) 723 final

2011/C 132/14

Raportor: dna An LE NOUAIL MARLIÈRE

La 7 decembrie 2010, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Evaluarea Strategiei comunitare privind mercurul

COM(2010) 723 final.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 28 februarie 2011.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie (ședința din 15 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 173 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă și 12 abțineri.

1. Concluzii

Punerea în aplicare a Strategiei privind mercurul se află într-o etapă avansată, având rezultate în aproape toate acțiunile sale, și urmează, cu siguranță, să continue și să fie consolidată.

1.1 Deși susține concluziile Consiliului pe această temă (1), CESE recomandă Comisiei, statelor membre și partenerilor sociali:

a)	să recunoască necesitatea și importanța menținerii poziției fruntașe a UE la nivel mondial, asumându-și în mod activ noi angajamente pentru reducerea utilizării mercurului, a ofertei și a emisiilor de mercur;

să considere că, în loc de a fi realizat pe baza restricțiilor separate pe fiecare produs și aplicație și pe fiecare etapă a ciclului de viață al mercurului, un obiectiv global ar trebui bazat pe o reducere generalizată, cu aplicarea de excepții pentru situațiile care ar necesita acest lucru (anumite dificultăți tehnice sau dificultăți economice);

să continue să sprijine și să-și intensifice eforturile pentru punerea în aplicare a proiectelor în țările în curs de dezvoltare și în țările cu economii în tranziție, alături de activitatea comitetului interguvernamental de negocieri, ca parte a activității pe plan internațional din domeniile menționate în cadrul deciziei Consiliului director al UNEP GC 25/5, paragraful 34;

să convină asupra faptului că utilizarea mercurului în industria clorosodică trebuie să ia sfârșit, solicitând Comisiei să prezinte, până la 1 ianuarie 2012, o propunere de măsuri cu forță juridică obligatorie, inclusiv o dată limită cât mai apropiată, dar până în 2020, pentru utilizarea mercurului în acest sector;

să atragă atenția asupra faptului că trebuie adoptate măsuri specifice cu privire la emisiile de mercur din surse industriale, invitând Comisia să adopte de urgență concluzii cu privire la cele mai bune tehnici disponibile, precum și limite de emisii asociate acestora, pentru toate procesele industriale relevante din punct de vedere al utilizării mercurului, pentru a contribui la punerea în aplicare a Directivei privind emisiile industriale, recent adoptată;

f)	să evalueze posibilitățile de restricționare a utilizării mercurului în bateriile tip pastilă și să propună restricții cu privire la comercializarea acestora, până la 1 iulie 2012;

g)	să analizeze în continuare, până la 1 iulie 2012, posibilitatea de eliminare treptată a utilizării mercurului în stomatologie, având în vedere toate studiile și progresele existente, precum și alternativele disponibile;

h)	să ia măsuri pentru a asigura instalarea, în toate clinicile dentare din UE, a unor sisteme foarte eficiente de separare a amalgamului;

i)	să investigheze utilizarea mercurului în vaccinuri, alternativele existente și măsura în care întrebuințarea mercurului în acest scop poate fi eliminată, pentru o mai bună protecție a sănătății publice, până la 31 decembrie 2012;

j)	să ia măsuri pentru realizarea unui prim program de studiu cu privire la metilmercurul prezent în pești și actualizarea, în consecință, a comunicării cu privire la riscuri de la nivelul întregii UE, până la 31 decembrie 2012;

k)	să ia măsuri pentru sensibilizarea și ridicarea nivelului de informare cu privire la faptul că becurile economice conțin mercur și că trebuie colectate separat și în condiții de siguranță, astfel încât să se evite spargerea;

l)	să accelereze adoptarea de garanții pentru eliminarea reziduurilor de mercur din deșeuri;

m)	să ia măsurile necesare pentru ca emisiile provenite din incinerare și de la instalațiile de ardere de mici dimensiuni să fie acoperite de legislația comunitară;

n)	să accelereze adoptarea măsurilor vizând garantarea sănătății tuturor lucrătorilor care ar putea intra în contact cu mercurul, prin adoptarea unor măsuri adecvate;

o)	în acest cadru, să pună în aplicare măsuri legate de impactul potențial asupra locurilor de muncă, care să facă posibilă reducerea efectelor mutațiilor industriale și să îi vizeze pe toți salariații, indiferent de nivelul de calificare al acestora;

să adopte măsuri pentru asigurarea colectării separate și în condiții de siguranță a produselor care conțin mercur, care nu este în prezent impusă de lege, și să organizeze campanii ample de informare a utilizatorilor și consumatorilor cu privire la natura volatilă specifică și toxicitatea mercurului.

2. Introducere

2.1 Mercurul și majoritatea compușilor săi sunt considerați a fi substanțe foarte toxice și periculoase pentru biodiversitate, ecosisteme și sănătatea umană; pe lângă aceasta, mercurul este o substanță bioacumulativă, putându-se acumula în organisme și traversa diferite verigi ale lanțului alimentar. În sfârșit, mercurul are proprietatea de a se evapora la temperatura ambiantă sau de a se degrada în metilmercur, forma cea mai răspândită, dar și cea mai toxică. Deci mercurul este o substanță persistentă, putându-se răspândi pe distanțe lungi, în apă, sol, aer sau organisme vii (2).

2.2 La baza dispersiei antropice a mercurului se află diferitele întrebuințări ale acestuia de către om: încorporarea acestuia în anumite produse, utilizarea în anumite procese de producție, emisii atmosferice sau dispersii accidentale; industria clorosodică, industria chimică a polimerilor și producătorii de amalgam dentar sunt principalii utilizatori de mercur (86 % din totalul cantităților anuale).

2.3 Emisiile de mercur în aer provenind de la centrale termice și alte instalații de ardere, în principal instalații de ardere care utilizează cărbune, reprezintă peste 50 % din totalul emisiilor de mercur (3) din surse industriale.

Surse ale emisiilor antropice potențiale de mercur

Încorporarea în produse

—	instrumentele de măsură;

—	amalgamul dentar;

—	lămpile fluorescente, becurile economice;

—	bateriile;

—	întrerupătoarele;

—	vaccinurile (thiomersal/thimerosal).

Utilizarea în procese de producție

—	în calitate de catalizator pentru polimeri, poliuretan;

—	producția de clor și sodă;

—	exploatarea artizanală a aurului.

Emisii în atmosferă

—	centrale termice (cărbune);

—	incinerare (mercur ingerat + amalgam dentar);

—	deșeuri (care conțin mercur) nereciclate și incinerate.

Dispersii accidentale

—	pierderi industriale (la nivel de proces, depozitare etc.).

3. Observații generale

3.1 La nivel mondial, la inițiativa UNEP, a fost lansat în 2001 un studiu privind prezența și impactul mercurului, care a ajuns la concluzia că există dovezi suficiente cu privire la efectele negative semnificative ale mercurului pentru a lansa o inițiativă la nivel internațional (4). În februarie 2009, în cadrul Consiliului director al UNEP, guvernele lumii au decis să elaboreze un tratat obligatoriu din punct de vedere juridic privind mercurul până în 2013.

3.2 În decembrie 2002, Comisia a prezentat Consiliului un raport privind mercurul provenind din industria clorosodică; ca urmare a acestui raport, Consiliul a invitat Comisia să privească problema dintr-o perspectivă mai amplă și să prezinte „o strategie coerentă (…) care să cuprindă măsuri pentru protejarea sănătății umane și a mediului de emisiile de mercur, în cadrul unei abordări bazate pe ciclul de viață, care să țină seama de producție, utilizare și de tratarea deșeurilor și a emisiilor”.

3.3 Pe baza acestor direcții de lucru, la 28 ianuarie 2005, a fost adoptată Strategia comunitară privind mercurul. Aceasta avea ca obiectiv fundamental „reducerea concentrațiilor de mercur în mediu, precum și a expunerii ființelor umane, în special la metilmercurul prezent în pește” (5).

3.4 Strategia constă în 6 axe (cuprinzând 20 de acțiuni prioritare), care urmăresc:

—	reducerea emisiilor de mercur;

—	reducerea punerii în circulație a mercurului în societate prin controlul cererii și al ofertei;

—	identificarea soluțiilor pe termen lung pentru excedentele și depozitele de mercur (produsele care conțin mercur, depozitate sau care sunt încă în uz);

—	protejarea împotriva expunerii la mercur;

—	o înțelegere mai bună a problematicii mercurului și a soluțiilor;

—	susținerea și încurajarea inițiativelor internaționale în domeniul mercurului.

3.5 Această strategie conținea o clauză referitoare la evaluarea și revizuirea sa în anul 2010; Comisia a comunicat Consiliului și Parlamentului actuala versiune revizuită a Strategiei comunitare privind mercurul la 7 decembrie 2010.

3.6 În paralel, Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) a prezentat propuneri de extindere a restricțiilor pentru aparatele de măsură de uz profesional sau industrial care conțin mercur (6), în baza clauzei de revizuire inclusă în Regulamentul REACH. La 24 septembrie 2010 a avut loc o consultare publică, iar în septembrie 2011 ar trebui prezentate Comisiei avizele comitetelor relevante conform Regulamentului REACH.

3.7 Cele două avize ale CESE publicate cu privire la aceste evoluții susțineauangajamentul activ asumat de Comisie în favoarea reducerii producției și a utilizării mercurului, în UE și la nivel internațional, a garantării depozitării în condiții de siguranță a acestuia, precum și obiectivul acesteia de eliminare completă a mercurului din anumite instrumente de măsură (7).

3.8 În avizele CESE, Comisia a fost însă îndemnată „să pună în aplicare, cât mai curând posibil, celelalte elemente ale strategiei privind mercurul și să elaboreze măsuri care să ducă la reducerea și mai mult a utilizării mercurului în procese și produse în interiorul Europei și care să garanteze că eliminarea mercurului din fluxurile de deșeuri se face în condiții de siguranță”; în același timp, s-a solicitat Comisiei să se asigure că utilizatorilor profesionali și industriali de dispozitive de măsură care conțin mercur li se va solicita să respecte obiectivul de a nu genera emisii de mercur în mediu.

3.9 Evaluarea exhaustivă realizată în 2010 (8), precum și documentele de referință elaborate de diferitele părți interesate (9), au evidențiat progresele reale realizate în punerea în aplicare a Strategiei comunitare privind mercurul, precum și a contribuției importante a UE la sprijinirea inițiativelor internaționale și a negocierilor pentru elaborarea, în cadrul UNEP, a unui tratat obligatoriu din punct de vedere juridic.

4. Observații specifice

4.1 Strategia comunitară privind mercurul se bazează pe o serie de instrumente juridice mai generale (RoHS (10), REACH, Directiva-cadru privind apa, IPPC), adaptând uneori aceste mecanisme obiectivului de reducere a utilizării mercurului la nivelul UE:

—

documentele de referință privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF), adoptarea noii Directive privind emisiile industriale, care a actualizat și reformat șapte directive, printre care și Directiva IPPC, consolidând rolul BREF-urilor (prin introducerea unei obligații de conformare începând cu 2012 pentru instalațiile noi și cu 2016 pentru instalațiile existente);

—	Directiva 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori a redus nivelul maxim admis față de directiva anterioară, din 1991.

4.2 În cadrul punerii în aplicare a acestei strategii au fost create și instrumente și reglementări specifice, care au conferit Uniunii Europene o poziție de lider în lume în ceea ce privește reducerea utilizării mercurului:

—	interzicerea exportului mercurului metalic și al unor compuși și amestecuri, precum și obligația de depozitare a mercurului metalic în condiții de siguranță (Regulamentul nr. 1102/2008, 22 octombrie 2008), cu aplicare începând din martie 2011;

—

Directiva privind limitarea comercializării a instrumentelor de măsură care conțin mercur pentru publicul larg (interzicerea introducerii pe piață, cu anumite excepții, în special în cazul porozimetrelor), adoptată la 25 septembrie 2007, în prezent inclusă la poziția 18a din anexa XVII la Regulamentul REACH. Procesul de extindere la utilizarea profesională (industrială, medicală) este în curs.

În sfârșit, renunțarea progresivă la utilizarea mercurului în industria clorosodică este programată de către Euro Chlor pentru 2020, printr-un acord de parteneriat voluntar.

4.3 CESE subliniază că, la revizuirea Regulamentului 1102/2008, este important să se extindă interdicția cu privire la exporturi, astfel încât să intre sub incidența acestuia și alți compuși și produse care conțin mercur, precum și depozitarea în condiții de siguranță a mercurului metalic și/sau solidificat, după caz.

4.4 CESE subliniază următoarele:

—

studiul BIO-IS din 2010 (11) contractat de DG Mediu a propus ca obiectivul fundamental al strategiei să fie un obiectiv global în sensul „protecției sănătății umane și a mediului față de emisiile de mercur și compuși ai acestuia, prin minimizarea și, atunci când este posibil, eliminarea în cele din urmă a emisiilor antropice în aer, apă și sol”;

—

în plus, pe de o parte, în prezent există posibilitatea de a obține noi progrese în ceea ce privește obiectivul global de reducere a mercurului, în măsura în care pentru marea majoritate a produselor și aplicațiilor există înlocuitori fără mercur (în condiții de fezabilitate economică), iar pe de altă parte, majoritatea întreprinderilor care fabrică produse ce conțin mercur produc în același timp un înlocuitor al acestuia, ceea ce permite:

—	reducerea efectelor economice și sociale (sub aspectul locurilor de muncă) ale unei reduceri drastice a consumului de mercur;

—	ocuparea, de către UE, a unei poziții mai avansate sub aspect economic și al inovării (progres tehnologic);

—	consolidarea poziției acesteia în cadrul discuțiilor de la nivel internațional sau mondial, inclusiv în contextul RIO+ 20 și al inițiativei Comisiei privind dimensiunea externă a politicii europene de mediu.

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) Concluziile Consiliului privind revizuirea Strategiei comunitare privind mercurul, adoptate la 14 martie 2011 (7774/11).

(2) UNEP Chemicals, Global Mercury Assessment, decembrie 2002.

(3) http://prtr.ec.europa.eu/PollutantReleases.aspx.

(4) UNEP Chemicals, Global Mercury Assessment, decembrie 2002.

(5) COM(2005) 20 final.

(6) Agenția Europeană pentru Produse Chimice - Anexa XV, Raport referitor la restricții, iunie 2010.

(7) JO C 168, 20.7.2007, pp. 44 – JO C 318, 23.12.2006, pp.115.

(8) http://mercury.biois.com (p.74).

(9) ZMWG (Zero Mercury Working Group) www.zeromercury.org/+ EEB (European Environment Bureau) www.eeb.org /

(10) Directiva 2002/95/CE privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice.

(11) http://mercury.biois.com (p. 74)

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/82

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament (UE) nr. …/… al Parlamentului European și al Consiliului din … privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee

COM(2010) 767 final – 2010/0370 (COD)

2011/C 132/15

Raportor unic: dl Christos POLYZOGOPOULOS

La 18 și 20 ianuarie 2011, Parlamentul European și, respectiv, Consiliul Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 43 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament (UE) nr. …/… al Parlamentului European și al Consiliului din … privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee

COM(2010) 767 final – 2010/0370 COD.

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 28 februarie 2011.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 174 voturi pentru, 6 voturi împotrivă și 17 abțineri.

Concluzii și recomandări

1. Concluzii

CESE salută regulamentul supus dezbaterii, întrucât acesta constituie un proiect de propunere de reformare a precedentului Regulament (CE) nr. 1405/2006, motivele fiind enunțate mai jos.

1.1

Regulamentul precedent a făcut obiectul unei serii de modificări, ca urmare, pe de o parte, a evoluției legislației europene și, pe de altă parte, a armonizării cu dispozițiile Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, este necesară o remodelare a structurii textului legislativ, pentru a pune mai bine în evidență, în noua versiune de regulament, rolul central al programului de sprijin și pentru a pune accentul pe:

a)	regimul specific de aprovizionare;

b)	măsurile specifice în favoarea producției locale.

1.2

Noul text al regulamentului pune accentul pe elementele esențiale ale unui regim specific pentru acele produse agricole care au o importanță locală pentru insulele mici din Marea Egee, remediind astfel eficace dificultățile cauzate de izolare, depărtare, insularitate, suprafața redusă, relieful montan, climă și dependența economică de un număr redus de produse.

1.3

Articolul 2 al noului regulament insistă asupra măsurilor care contribuie, pe de o parte, la realizarea obiectivelor de garantare a aprovizionării insulelor mici cu produse esențiale pentru consumul uman sau pentru prelucrare și care reprezintă factori de producție agricolă, atenuând costurile suplimentare generate de depărtarea, insularitatea și suprafața redusă a insulelor și, pe de altă parte, la protejarea și dezvoltarea activității agricole în aceste zone, inclusiv a producției, prelucrării și comercializării produselor locale.

1.4	Regulamentul urmărește să asigure punerea în aplicare unitară, în comparație cu alte regimuri asemănătoare, a regimului privind insulele mici din Marea Egee, pentru a evita denaturarea concurenței sau discriminările între operatori.

1.5	Regulamentul garantează o bună gestionare bugetară, întrucât Grecia trebuie să indice în programul său lista ajutoarelor care constituie plăți directe pentru produse locale, precizând modul în care a fost determinată această sumă.

1.6	Regulamentul prevede o mărire cu 20 % a plafonului pentru finanțarea regimului specific de aprovizionare.

1.7

Comisia dobândește competențe de executare în ceea ce privește în special condițiile unitare de punere în aplicare a sistemului de certificare și angajamentele operatorilor referitoare la regimul specific de aprovizionare, precum și un cadru general pentru controalele pe care trebuie să le efectueze Grecia.

1.8

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2), Comisia este abilitată să stabilească, printr-un act delegat, condițiile de înscriere a operatorilor în registrul certificatelor, să impună constituirea unei garanții pentru eliberarea certificatelor și să adopte măsuri privind stabilirea procedurii de adoptare a modificărilor programului.

Expunere de motive

2. Introducere

2.1 În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, obiectivele măsurilor și principiile de programare, de compatibilitate și de coerență cu celelalte politici ale Uniunii au instituit reguli comune pentru regimurile de sprijin direct, în cadrul politicii agricole comune.

2.2 În conformitate cu articolul 291 alineatul (2) din tratat, Comisia, dotată cu competențe executive, adoptă dispozițiile necesare asigurării punerii în aplicare unitare, în comparație cu alte regimuri asemănătoare, a regimului privind insulele mici din Marea Egee, pentru a evita denaturarea concurenței sau discriminările între operatori.

2.3 Regulamentul garantează condiții unitare de punere în aplicare a sistemului de certificare și angajamentele operatorilor referitoare la regimul specific de aprovizionare [articolul 11 alineatul (3)].

2.4 Regulamentul fixează condițiile de punere în aplicare a programului [articolul 6 alineatul (2), articolul 15 alineatul (3) și articolul 18 alineatul (3)], precum și un cadru general pentru controalele pe care trebuie să le efectueze Grecia [articolul 7, articolul 12 alineatul (2) și articolul 14 alineatul (1)].

2.5 CESE consideră că, în ceea ce privește atât îmbogățirea conținutului regulamentului în curs de adoptare, cât și elaborarea unei politici integrate în spațiul presărat de insule mici pe care îl constituie Marea Egee, ar trebui examinate reflecțiile, luările de poziție și propunerile menționate la punctele 4, 5, 6, și 7 ale prezentului aviz.

3. Rezumatul regulamentului propus

3.1 Ca urmare a numeroaselor modificări și în scopul armonizării cu Tratatul de la Lisabona, noul regulament suprimă precedentul Regulament (CE) nr. 1405/2006 și îl înlocuiește cu un nou text.

3.2 Conținutul programului de sprijinire a insulelor mici din Marea Egee (capitolul II, articolul 5), elaborat de Grecia și transmis spre aprobare Comisiei, este clarificat, în conformitate cu principiul subsidiarității. În același sens, Grecia poate să modifice programul (capitolul 2, articolele 3 și 6) și să opereze adaptările necesare, în concordanță cu principiile pe care le-a stabilit deja.

3.3 Regulamentul instituie un regim specific de aprovizionare pentru produsele agricole ale Uniunii, esențiale în insulele mici pentru consumul uman, pentru fabricarea de alte produse sau ca factori de producție agricolă (articolul 3). Acesta prevede, de asemenea, că Grecia trebuie să stabilească un estimare provizorie în ceea ce privește aprovizionarea pentru acoperirea nevoilor de acest tip ale insulelor mici.

3.4 Valoarea ajutorului se stabilește pentru fiecare produs în cauză, luând în considerare costurile suplimentare de comercializare a produselor în insulele mici, calculate începând din porturile Greciei continentale de unde se efectuează aprovizionările obișnuite, și costurile suplimentare de insularitate și de suprafață redusă.

3.5 Situarea geografică excepțională, costurile suplimentare de transport și costurile suplimentare cauzate de caracterul izolat constituie dezavantaje care pot fi atenuate prin scăderea prețului respectivelor produse, necesitând instituirea unui regim specific de aprovizionare. Produsele care vor fi supuse regimului special de aprovizionare vor trebui să răspundă unor înalte standarde de calitate și să respecte normele comerciale, astfel încât să se evite orice speculație.

3.6 Pentru a se menține nivelul de competitivitate al produselor din Uniune, vor trebui acordate insulelor mici din Marea Egee ajutoare de aprovizionare constând în produse din Uniune, luându-se în considerare costurile suplimentare de transport.

3.7 În cazul în care regimul special de aprovizionare produce un avantaj economic, se interzice expedierea sau exportul de produse. Comercializarea acestora pe piețele externe rămâne totuși posibilă, cu condiția ca respectivul avantaj economic să fie rambursat. În plus, produsele care fac obiectul regimului specific de aprovizionare sunt supuse unor controale administrative (articolul 14).

3.8 Acordarea ajutorului este condiționată de prezentarea, de către operatori, a unui certificat care să ateste înscrierea lor în registrele aferente.

3.9 Se încurajează comerțul cu produse prelucrate între insulele mici din Marea Egee și exportul acestora în restul Uniunii Europene și în țările terțe.

3.10 Sprijinirea producției locale este încurajată prin programul de sprijin introdus, pentru prima oară, de Regulamentul CE nr. 1405/2006 și care favorizează producția, comercializarea și prelucrarea unei serii întregi de produse, măsurile prevăzute de acesta dovedindu-se eficace pentru activitatea agricolă.

3.11 Sunt prevăzute măsuri de finanțare pentru studii, proiecte demonstrative, acțiuni de formare profesională și de asistență tehnică (articolul 15).

3.12 Sunt stimulate producția agricolă și comerțul cu produse de calitate.

3.13 Regulamentul propus definește competențele Comisiei în ceea ce privește adoptarea actelor delegate, pe care trebuie să le notifice Parlamentului European și Consiliului.

4. Recomandări

CESE consideră că trebuie subliniate și adoptate următoarele măsuri:

4.1

Produsele agricole trebuie integrate în elaborarea unui cadru corespunzător de dezvoltare a turismului insular, iar aceste produse trebuie să devină un element de atracție la nivel european și internațional pentru consumatorii care apreciază valoarea nutritivă a regimului alimentar mediteraneean și a produselor ecologice locale.

4.2

De asemenea, trebuie adoptate măsurile necesare pentru ca produsele agricole tradiționale să fie exploatate mai eficient, întrucât acestea fac obiectul unei cereri din ce în ce mai mari în alte sectoare de activitate economică, respectiv industria farmaceutică, cosmetică, homeopatică, datorită proprietăților lor terapeutice (mastic de Chios, ulei de măsline, miere, diverse plante etc.)

4.3

Este necesar ca populația locală a acestor insule să fie informată cu privire la valoarea nutritivă și economică a produselor. CESE propune crearea, pe o insulă situată strategic, a unei școli interregionale, bazate pe conceptul unui „program Erasmus pentru studenții și lucrătorii din sectorul agroturismului, sau al culturii de produse locale”.

4.4

Ar trebui avute în vedere măsuri pentru crearea unor programe educative care să își propună antrenarea universităților naționale și internaționale în proiecte de formare orientate către realizarea de studii și de cercetări științifice privind punerea în valoare și potențialul economic al produselor cultivate pe insule și exploatarea acestora.

4.5

Este necesar ca populația insulară vulnerabilă, în special cea din zonele greu accesibile, să facă obiectul unei abordări extrem de precaute, în scopul menținerii acestor insule populate și al acordării de stimulente (în principal economice și orientate către tineret), prin realizarea de programe de subvenționare menite să contribuie la dezvoltarea activității comerciale în regiunile izolate (fără restituirea sumelor excedentare) și să evidențieze posibilitățile de valorificare economică a potențialului insulelor, pe baza unicității acestora și luându-se în considerare caracteristicile lor geografice și geologice.

4.6	Este necesar să se insiste pe creșterea calității produselor agricole, care trebuie asociată cu scăderea costurilor de producție.

4.7	Trebuie introduse diverse criterii specifice, care să ia în considerare particularitățile morfologice ale solului și compoziția sa geologică.

5. Observații generale

CESE recunoaște existența unor factori de natură specială care limitează dezvoltarea agricolă a insulelor Mării Egee și consideră că regulamentul supus dezbaterii ar trebui să ia în considerare următoarele elemente:

5.1

Fiind limitate, resursele esențiale precum apa, energia și materiile prime ar trebui supuse unei gestiuni serioase pe insulele din Marea Egee. Această recomandare este valabilă în special pentru lunile de vară, când, din cauza fluxului important de turiști și vizitatori, regiunile insulare se confruntă cu probleme în ceea ce privește resursele de apă, de energie etc. Astfel, probleme expuse mai sus trebuie abordate într-un mod care să garanteze o mai bună gestionare a resurselor și respectarea echilibrului natural. În acest scop, regulamentul ar putea prevedea politici de sprijinire, pentru a răspunde acestor probleme specifice majore.

5.2

Schimbări privind exploatarea terenurilor pe insule: suprafețele destinate agriculturii pe aceste insule sunt în descreștere constantă întrucât au fost afectate altor întrebuințări, cum ar fi construcțiile, sau au rămas neutilizate, devenind pârloage, terenuri sterile și necultivate (considerate în prezent definitiv „scoase din circuitul agricol”). Ca urmare, trebuie încurajată o mai bună utilizare a terenurilor, prin programe de sprijinire a producției agricole. Regulamentul poate stabili cadrul necesar acestor măsuri.

5.3	Degradarea și abandonarea exploatațiilor agricole, precum și acumularea unei biomase moarte (crengi și ierburi moarte), lăsate în voia sorții în păduri și livezi de măslini, creează condiții favorabile izbucnirii incendiilor de păduri, care împiedică exploatarea terenurilor pentru multă vreme.

5.4	În plus, este necesară restabilirea unui echilibru între terenurile exploatate în scopuri turistice și cele consacrate agriculturii. Aceste două sectoare trebuie să devină complementare.

5.5	Trebui să se acorde o atenție specială sectorului primar, în care rata de ocupare a forței de muncă este extrem de scăzută, în timp ce aceasta este în continuă creștere în sectorul terțiar.

6. Observații speciale

6.1 Insulele Creta și Eubea trebuie incluse în regulament.

6.2 Trebuie lansate inițiative desfășurate pe un an pentru îmbunătățirea producției, comercializarea și promovarea produselor agricole. Aceste acțiuni vor urmări în mod special nu doar creșterea producției, ci și îmbunătățirea calității.

6.3 Trebuie prevăzut un sistem de plată pe hectar, axat pe reabilitarea și repartizarea terenurilor agricole, în vederea conservării livezilor tradiționale de măslini și citrice de pe insulele mici din Marea Egee.

6.4 Se va veghea la acordarea unui sprijin financiar suplimentar pentru anumite producții, precum cartofii de consum alimentar și de însămânțare, anghinarea de Tinos, prunele de Skopélos, roșiile mărunte de Santorin, citricele, latirul comestibil (bob), din specia Lathyrus sphaericus, fasolea, orzul de Lemmos, brânzeturile tradiționale precum graviera de Naxos sau brânza „kalathaki de Lemmos” (denumire de origine protejată), lichiorul de lămâie, „rakomelo” de Amorgos, marțipanul de Siphos sau Lesbos sau sardinele de Kalloni.

Mierea și uleiul se numără printre produsele emblematice ale identității și calității produselor agricole ale insulelor mici.

6.5 Trebuie pus accentul pe cultura tradițională a arborelui de mastic de pe insula Chios, precum și pe viticultura destinată producției de vinuri cu indicație geografică protejată, în zonele de cultură tradițională din insulele mici ale Mării Egee.

6.5.1 Trebuie prevăzut un sprijin financiar pentru terenurile arendate.

6.5.2 Este necesară consolidarea sprijinului necesar pentru protejarea indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare.

6.5.3 Trebuie prevăzută finanțare pentru îmbunătățirea condițiilor din viticultură, a stocării, standardizării și distribuției vinurilor și uleiului de măsline produse pe insule.

Condiții:

6.5.4 Cultura, exploatarea și producția la hectar nu trebuie să depășească nivelul maxim de randament prevăzut.

6.5.5 Trebuie puse în aplicare tehnicile de cultivare, așa cum sunt prevăzute în legislațiile naționale.

6.5.6 Producția va trebui să poarte o denumire de origine controlată sau de calitate superioară.

6.5.7 Trebuie satisfăcute cerințele impuse de legislația națională sau europeană.

7. Propuneri

7.1 CESE consideră că regulamentul trebuie să faciliteze interconectarea cu alte sectoare ale economiei locale (turism, artizanat, comerț), punând accentul și pe schimbarea de orientare a produsului turistic.

7.2 CESE consideră că ar trebui insistat pe formare în domeniul metodelor de cultură și al procedeelor de recoltare a fructelor, pe descoperirea siturilor de interes geologic, pe cunoașterea speciilor animaliere prezente în agrosisteme, pe regimul alimentar mediteraneean, alimentația sănătoasă și produsele ecologice.

7.3 În opinia CESE, experiența senzațiilor oferite de umbra și liniștea livezilor de măslini sau portocali, contactul cu pământul, tihna și calmul, contactul cu civilizația rurală autohtonă sau combinarea acestor binefaceri sunt integrate într-o gamă largă de formule turistice specifice și originale (turism cultural și ecologic, agroturism, turism medical, circuit turistic, turism gastronomic etc.).

S-a creat astfel un produs turistic diferit, în relație directă cu produsele agricole care sunt la rândul lor legate și asociate cu un turism de calitate, cu gastronomia (regimul mediteraneean), cu produsele ecologice, cu agroturismul. Acesta permite o soluție alternativă la formula turismului de masă, respectiv ecuația tradițională „soare plus mare”. Regulamentul va contribui la sprijinirea acestor opțiuni.

7.4 CESE consideră că, în cadrul politicilor UE privind, de exemplu, produsele ecologice, cosmetice și parafarmaceutice și în scopul promovării produselor culturii mediteraneene, s-ar putea crea, pe una din insulele din Marea Egee, un serviciu sau o administrație responsabilă cu programele de formare continuă în domeniul regimului alimentar sănătos sau al gastronomiei mediteraneene.

7.5 Comitetul recomandă elaborarea unui proiect-pilot care s-ar putea inspira din modelul societății cooperative „Asociația producătorilor de mastic din Chios”, care urmărește în principal să dezvolte, în Grecia și în întreaga Europă, o rețea de magazine („mastihashop”) destinate popularizării și promovării masticului și diferitelor sale utilizări și proprietăți, pe baza produselor elaborate cu această substanță în Chios, Grecia și Uniunea Europeană.

7.6 În avizele sale anterioare, ECO/213 (10 iulie 2008) și ECO/262 (15 iulie 2010), CESE a militat deja pentru promovarea cu prioritate a turismului, în asociație cu acordarea de sprijin pentru ocuparea forței de muncă.

7.6.1 Ca urmare, consideră că regulamentul trebuie să încurajeze angajarea locuitorilor insulelor în sectorul agricol, sprijinindu-i în mod practic prin recunoașterea drepturilor acestora de a investi în agroturism și de a obține beneficii din această ocupație. Pentru ca aceste două activități să se poată sprijini reciproc, este esențial să se legifereze/statueze cu privire la dublul statut/natura dublă a (l) terenurilor, care trebuie să poată fi exploatate simultan pentru agricultură (sau silvicultură) sau pentru agroturism. Totuși, acest drept nu trebuie să fie legat de o anumită parcelă, ci de o exploatație agricolă.

7.6.2 Este important să se asigure condiții favorabile agroturismului, constând în dreptul de a construi și de a exploata o mică unitate de turism rural în cadrul unei exploatații agricole, care va fi acordat și reînnoit cu condiția menținerii și continuării producției agricole (măsline, struguri, portocale, mandarine, mastic, miere, smochine etc.)

7.6.3 În zonele defavorizate ale insulelor mici, depopulate sau cu terenuri agricole abandonate, activitatea agricolă cu normă parțială constituie soluția cea mai adecvată și mai stabilă pentru menținerea populației și protejarea mediului.

În acest scop, regulamentul poate funcționa ca un catalizator pentru menținerea vieții, a bogățiilor naturale și de mediu, în folosul tuturor cetățenilor care vor vizita aceste regiuni insulare și, desigur, al locuitorilor acestora.

7.7 În concluzie, CESE consideră că sectoarele fundamentale pentru dezvoltarea acestor insule sunt agricultura și turismul. Pe insule se exercită și alte tipuri de activitate, precum creșterea animalelor, pescuitul, navigația și activitățile culturale. Acestea pot fi exploatate cu aceeași finalitate: promovarea și valorificarea pe piață a produselor agricole locale. Pentru realizarea acestor obiective, se are în vedere sprijinirea activității de cercetare, de exemplu prin crearea unor școli de agricultură și lansarea unei strategii de creștere bazată pe cunoaștere, cercetare și inovare, care să genereze noi avantaje concurențiale sau prin exploatarea potențialului insulelor din Marea Egee în domeniul educației și în cercetare. Se conturează astfel un cadru integrat pentru o strategie care se va aplica tuturor sectoarelor economice și, depășind schema clasică a insulei-stat, precum Malta și Cipru, sau cel al insulelor cu o puternică identitate regională, precum Sardinia sau Corsica, va crea un nou model contemporan de dezvoltare a insulelor, care se va aplica atât în agricultură, cât și, într-un mod mai general, insulelor mici din Marea Egee.

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/94

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Pentru un spațiu european de siguranță rutieră: orientări pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020

COM(2010) 389 final

2011/C 132/19

Raportor: dl Jan SIMONS

La 20 iulie 2010, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - Pentru un spațiu european de siguranță rutieră: orientări pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020

COM(2010)389 final.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011, (ședința din 16 martie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 158 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 4 abțineri.

1. Concluzii și recomandări

1.1 Comitetul apreciază că scăderea numărului victimelor din trafic are o mare importanță socială și își exprimă acordul față de obiectivul ambițios al Comisiei de a reduce acest număr în perioada 2011-2020 la jumătate în raport cu anul 2010.

1.2 Comitetul atenționează că este de dorit introducerea de obiective diferențiate pentru diferitele state membre, deoarece riscurile variază mult între acestea.

1.3 În opinia Comitetului, supravegherea punerii în practică a programului trebuie efectuată de o agenție europeană pentru siguranța rutieră, înființată special, sau de un centru paneuropean de observare și supraveghere, în cadrul căruia trebuie să activeze și experți în materie de siguranță rutieră numiți de statele membre.

1.4 Această agenție sau centru paneuropean de observare și supraveghere ar trebui să aibă ca sarcină efectuarea unei monitorizări anuale pentru a se garanta realizarea obiectivelor definite în program.

1.5 Comitetul atrage atenția asupra următoarelor condiții care trebuie îndeplinite pentru ca obiectivul Comisiei de a reduce numărul deceselor din traficul rutier la jumătate să poată fi atins până în 2020:

—	existența unui spirit de conducere politic puternic;

—	disponibilitatea unor date statistice uniforme și detaliate;

—	formularea de obiective în ceea ce privește participanții la trafic răniți grav și definirea vătămării corporale grave;

—	existența unei politici comunitare mai stricte în materie de armonizare și stabilire a măsurilor pentru siguranța rutieră;

—	mai multă atenție și o educație diferențiată în special a grupurilor de participanți la trafic vulnerabili, cum sunt persoanele tinere, cele în vârstă sau persoanele cu dizabilități, precum și conducătorii de vehicule motorizate pe două roți, bicicliștii și pietonii;

—	implicarea tuturor angajatorilor aflați în posesia unui parc auto propriu în punerea în aplicare a „celor mai bune practici”;

—	introducerea unor măsuri legislative comunitare care încă lipsesc pentru grupurile vulnerabile de participanți la trafic;

—	sporirea nivelului de siguranță în rețeaua de drumuri transeuropeană și în cel puțin 25 % din rețeaua de drumuri dinafara acesteia, până la nivelul TEN-T;

—

asigurarea de cursuri speciale și suplimentare pentru polițiști, personalul de pe ambulanțe, pompieri, personalul de protecție civilă și personalul serviciilor de tractare a vehiculelor, pe scurt, pentru toate persoanele care acordă asistență în caz de accidente sau de pană, astfel încât calitatea acestui personal să rămână la cote ridicate, iar vehiculele acestora să poată fi utilizate în mod profesionist și să poată avea loc o îmbunătățire a procedurii administrative;

—	asigurarea unei extinderi rapide a rețelei de parcări sigure și păzite pentru șoferii profesioniști;

—	pledează totodată pentru condiționarea contractelor de cunoștințele în domeniu ale șoferului și nu de prestațiile acestuia.

1.6 În ceea ce privește factorul uman în traficul rutier, Comitetul este de acord cu Comisia că educația și formarea continuă și asigurarea aplicării legii sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor, Comitetul concentrându-și în special atenția asupra grupurilor vulnerabile.

1.7 În ceea ce privește asigurarea aplicării legii, Comitetul dorește să accentueze încă o dată că aici trebuie inclusă și aplicarea transfrontalieră a legii.

1.8 Comitetul se declară în favoarea introducerii următoarelor măsuri:

—	extinderea legislației privind timpul de condus și de muncă al șoferilor la vehiculele de transport profesionale care cântăresc mai puțin de 3,5 tone;

—	instalarea unor dispozitive de limitare a vitezei în vehiculele comerciale ușoare;

—	dotarea camioanelor, camionetelor și autoturismelor cu etiloteste antidemaraj în cazul în care conducătorii acestora au fost condamnați pentru conducere sub influența alcoolului, precum și cu mijloace de detectare a utilizării de narcotice;

—	introducerea de măsuri de siguranță active și pasive pentru vehiculele motorizate pe două roți;

—	solicitarea ca toate statele membre să pună la dispoziție așa-numitele hărți „ale punctelor negre” și să asigure o aducere la zi anuală a acestora;

—	extinderea sistemului eCall la alte vehicule, cum sunt vehiculele motorizate pe două roți;

—	traducerea orientărilor politice strategice printr-un program de acțiune detaliat.

2. Introducere

2.1 Prin publicarea acestei comunicări, Comisia oferă conținut viziunii sale cu privire la evoluția siguranței rutiere pe perioada 2011-2020.

2.2 Prin orientările politice strategice cuprinse în comunicare, Comisia dorește să elaboreze un cadru general de coordonare și niște obiective ambițioase care să ghideze strategiile de la nivel local și național, astfel încât acțiunile descrise să fie puse în aplicare în mod cât mai eficient, la nivelul cel mai potrivit și cu ajutorul celor mai bune mijloace.

2.3 Comisia consideră că următoarele acțiuni trebuie să primească prioritate absolută:

—	stabilirea unui cadru de cooperare structurat și coerent, care să se bazeze pe cele mai bune practici din statele membre, condiție necesară pentru punerea în aplicare eficientă a orientărilor în materie de siguranță rutieră pentru perioada până în 2020;

—	dezvoltarea și stabilirea unei strategii cu privire la vătămări și la primul ajutor în caz de accident, ca răspuns la nevoia tot mai stringentă de a face să scadă numărul victimelor traficului rutier;

—	îmbunătățirea siguranței utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor publice, în speță a motocicliștilor, statisticile fiind deosebit de îngrijorătoare în ceea ce privește numărul accidentelor în care este implicat acest grup.

2.4 Comisia arată că, în cazul acestei propuneri de orientări politice, s-a ținut cont de rezultatele celui de-al treilea Program de acțiune pentru siguranța rutieră 2001-2010, din care reiese că obiectivul ambițios de reducere la jumătate a numărului accidentelor mortale nu va putea fi, din păcate, atins. Cu toate acestea, mai ales în ultimii ani, s-a înregistrat treptat un progres.

2.5 Pentru a atinge obiectivul creării unui spațiu comun de siguranță rutieră, Comisia propune menținerea țintei de înjumătățire a numărului total de decese în traficul rutier în Uniunea Europeană în perioada 2011-2020, pornind de la cifra de referință a deceselor din 2010.

2.6 Având în vedere progresele înregistrate în perioada celui de-al treilea program de acțiune (o reducere a deceselor în trafic cu între 35 și 40 %), Comisia consideră că înjumătățirea numărului total al deceselor în următorii 10 ani reprezintă o creștere substanțială a ambițiilor în raport cu obiectivul pe care cel de-al treilea Program de acțiune nu a reușit să-l atingă.

2.7 Comisia încearcă să realizeze obiectivul pentru anul 2020 prin continuarea acțiunii, concentrate îndeosebi pe următoarele șapte obiective:

—	îmbunătățirea educației și formării utilizatorilor drumului public;

—	intensificarea supravegherii aplicării regulilor de circulație;

—	realizarea unei infrastructuri rutiere mai sigure;

—	asigurarea participării la trafic a unor vehicule mai sigure;

—	promovarea utilizării tehnologiilor moderne pentru îmbunătățirea siguranței rutiere;

—	îmbunătățirea serviciilor de intervenție în caz de urgență și a serviciilor de recuperare;

—	protecția utilizatorilor vulnerabili ai drumului public.

2.8 Pentru fiecare din țintele vizate, Comisia a formulat acțiuni concrete care ar trebui să ducă la reducerea avută în vedere a numărului de decese. Aceste acțiuni vor fi discutate în capitolele Observații generale și Observații specifice.

2.9 În ceea ce privește modul în care ar trebui realizate aceste obiective, Comisia nu are în vedere atât elaborarea de noi măsuri legislative, cât intensificarea monitorizării aplicării acquis-ului UE în ceea ce privește siguranța rutieră, crearea unui cadru de cooperare între statele membre și Comisie și stabilirea unor instrumente comune pentru monitorizarea și evaluarea eficienței politicii în domeniul siguranței rutiere.

3. Observații generale

3.1 Comitetul consideră că reducerea deceselor în traficul rutier are o mare importanță din punct de vedere social. Aceasta se poate observa din avizele adoptate pe această temă în decursul anilor (1). De asemenea, în perioada ultimului plan de acțiune a avut loc cu adevărat o reducere semnificativă a numărului de decese. Ca atare, CESE se declară și acum de acord cu obiectivul – din nou ambițios – al Comisiei de a reduce numărul deceselor din traficul rutier în perioada 2011-2020 la jumătate în raport cu anul 2010.

3.2 Cu noua denumire „orientări strategice pentru politica în domeniul siguranței rutiere” în loc de „orientări strategice pentru siguranța rutieră”, Comisia dorește să sublinieze o mutație în filozofia sa, în sensul că accentul va cădea, în deceniul următor, nu atât pe elaborarea de noi propuneri legislative, cât pe detalierea și implementarea următoarelor trei principii: împărtășirea răspunderii, integrarea siguranței rutiere în celelalte direcții politice și realizarea aceluiași nivel de siguranță rutieră în toate țările UE.

3.3 Comitetul înțelege schimbarea de curs a Comisiei, având în vedere că cea mai mare parte a cadrului legislativ este definitivată. Cu toate acestea, planurile Comisiei de a elabora un cadru politic general și de a stabili obiective ambițioase care să ghideze strategiile naționale și locale nu sunt suficiente. În opinia Comitetului, pe lângă completarea legislației (2), este necesară o supraveghere din timp (anuală) și atentă a progreselor.

3.3.1 Comitetul ar aprecia, de asemenea, transpunerea orientărilor politice într-un program de acțiune detaliat, dotat cu calendare, instrumente de monitorizare și evaluări intermediare.

3.4 Comitetul este de părere că aceasta se poate efectua cel mai bine prin colectarea de date și supravegherea punerii în aplicare a celui de-al patrulea Plan de acțiune european (3), de comun acord cu reprezentanții numiți de statele membre în domeniul siguranței rutiere, ținându-se seama de aspectele menționate de Comitet în avizul transmis Parlamentului, elaborat de fapt înainte de comunicarea Comisiei. Comitetul nu-și manifestă nicio preferință între realizarea acestui lucru prin intermediul unei Agenții europene pentru siguranța rutieră sau prin intermediul unui centru european de observare și supraveghere. Comitetul a făcut următoarele recomandări pentru a asigura succesul programului 2011-2020:

3.4.1 asigurarea unui puternic spirit politic de conducere în virtutea răspunderii împărtășite de UE și de statele membre;

3.4.2 colectarea de date statistice mai uniforme și mai detaliate cu privire la siguranța rutieră în toate statele membre UE;

3.4.3 formularea de obiective cu privire la participanții la trafic grav răniți, fiind necesară stabilirea unei definiții comune a conceptului de vătămare corporală gravă;

3.4.4 elaborarea unei politici comunitare mai stricte în ceea ce privește armonizarea și stabilirea măsurilor de siguranță rutieră, pentru ca statele membre să poată implementa aceste măsuri mai bine și mai rapid;

3.4.5 mai multă atenție acordată educației și educarea diferențiată a tuturor participanților la trafic, dar mai ales a celor deosebit de vulnerabili, cum sunt persoanele tinere sau cele în vârstă, precum și conducătorii de vehicule motorizate pe două roți, bicicliștii și pietonii;

3.4.6 implicarea tuturor angajatorilor aflați în posesia unui parc auto propriu în proiecte de reducere a numărului de accidente pe traseul casă-serviciu, prin elaborarea unei politici de siguranță pentru propriul parc auto și prin încurajarea personalului să utilizeze transportul în comun;

3.4.7 introducerea unor măsuri legislative comunitare pentru grupurile vulnerabile de participanți la trafic, cum ar fi noi cerințe pentru omologarea de tip a vehiculelor motorizate cu două roți, ABS pentru vehiculele motorizate cu două roți cu o capacitate de peste 150cc, obligativitatea unui sistem automat de aprindere a farurilor și - în cadrul revizuirii Directivei privind permisele de conducere - introducerea unor cursuri de împrospătare a cunoștințelor și a unor controale tehnice;

3.4.8 nivelul de siguranță pe rețeaua rutieră transeuropeană și pe cel puțin 25 % din rețeaua dinafara acesteia până la nivelul TEN-T ar trebui integrat ca obiectiv, în opinia Comitetului, în noul program;

3.4.9 în ceea ce privește obiectivul general al programului (înjumătățirea numărului de decese în traficul rutier), Comitetul atenționează că riscurile prezintă diferențe substanțiale în diferitele state membre, fiind de aceea recomandabilă, în opinia sa, introducerea unor obiective de reducere diferențiate.

3.5 Comitetul este conștient că, având în vedere diferențele în ceea ce privește riscurile din trafic dintre statele membre, măsurile pot fi diferite de la un stat membru la celălalt. Statele în care se poate deja vorbi de o reducere substanțială a victimelor din traficul rutier vor trebui să-și îndrepte în special atenția către factorul „uman”: educația, inclusiv cursurile de împrospătare a cunoștințelor și aplicarea legii vor avea prioritate, în timp ce în statele în care încă nu se poate vorbi de o reducere drastică a victimelor din traficul rutier, pe lângă punctele deja menționate - educație, reîmprospătare a cunoștințelor și supraveghere a aplicării legii -, atenția va trebui să se îndrepte și către componentele structurale ale politicii pentru siguranța rutieră, cum ar fi îmbunătățirea infrastructurii și cerințele de siguranță pentru vehicule.

3.6 Comitetul se declară de acord cu viziunea Comisiei, conform căreia comportamentul participantului la trafic este, în final, factorul decisiv pentru eficiența politicii de siguranță rutieră și că, din acest motiv, constanța în formare, educare și aplicarea legii are o importanță esențială.

3.7 Va trebuie să se acorde o atenție specială acelor participanți la trafic care sunt vulnerabili, șoferilor tineri și neexperimentați și celor în vârstă care, dacă nu au beneficiat de cursuri de împrospătare a cunoștințelor, nu sunt conștienți de modificările intervenite în regulamentul de circulație.

3.8 Totodată, Comitetul este de părere că în fiecare stat membru trebuie desfășurate periodic acțiuni de informare pentru a combate consumul de alcool la volan. Ar trebui să se intensifice efortul de a se aplica legea, inclusiv la nivel transfrontalier.

4. Observații specifice

4.1 Comitetul recomandă să se stabilească atât de rapid pe cât posibil o definiție comună pentru conceptele vătămare corporală gravă și leziune minoră și, pe baza acestora, să se stabilească un obiectiv comun de reducere a numărului de vătămări în trafic, astfel încât aceste cifre să poată fi cuprinse în programul cu orizont 2020.

4.2 Propunerea Comisiei de a se asigura o îmbunătățire a educației și formării participanților la trafic, sub forma elaborării unei strategii comune pentru siguranța rutieră în materie de educație și formare, poate conta pe sprijinul Comitetului.

4.3 Totodată, programa școlilor de șoferi ar trebui să cuprindă într-o măsură mai mare elemente de acordare a primului ajutor și comportament în caz de accidente.

4.4 Comitetul dorește să atragă în special atenția asupra importanței educației continue, printre altele și din cauza faptului că regulile de circulație se pot modifica în cursul timpului.

4.5 Aceasta este necesară pentru toți participanții la trafic, dar în special pentru poliție, pompieri, personalul de protecție civilă, serviciile de tractare și de pe ambulanțe, pe scurt, pentru toate persoanele care oferă asistență în caz de accident sau de pană și la ale căror competențe speciale se face apel. Comitetul apreciază că foarte importante sunt formarea specială și împrospătarea periodică a cunoștințelor pentru acest tip de personal, atât în sens profesional, cât și administrativ, astfel încât calitatea acestor servicii să crească în mod constant.

4.6 Comitetul înțelege necesitatea consolidării eforturilor în direcția impunerii respectării regulilor de circulație, inclusiv în context transfrontalier. În avizul său „Facilitarea aplicării transfrontaliere a normelor în domeniul siguranței rutiere” (4), acesta a atras explicit atenția asupra faptului că, fără un control transfrontalier al aplicării regulilor de circulație nu se va putea realiza obiectivul Comisiei, așa cum este el formulat în cel de-al treilea plan de acțiune în domeniul siguranței rutiere. Comitetul își menține în întregime concluziile exprimate în avizul menționat.

4.7 Pe lângă instalarea de dispozitive limitatoare de viteză în camioane, deja obligatorie, Comitetul este de acord cu propunerea Comisiei de a se instala acest tip de dispozitiv și la camionete. Această măsură este necesară deoarece apar în trafic tot mai multe camionete, mai ales în sectorul curieratului, unde livrarea promptă este importantă și care, de aceea, se deplasează adesea cu viteză mare. În același timp, trebuie adaptat timpul de condus și de muncă la regulile aplicate transportului de marfă cu camioane care depășesc 3,5 tone ca greutate maximă.

4.8 Având în vedere că, în continuare, consumul de alcool la volan joacă un rol important în accidentele de circulație, Comitetul recomandă instalarea de etiloteste antidemaraj atât în camioane și camionete, cât și în autoturisme, în cazul în care conducătorul auto a fost condamnat pentru conducerea autovehiculului sub influența alcoolului.

4.9 Vehiculele motorizate cu două roți merită o atenție deosebită. Conducătorii acestui tip de autovehicule au de 18 până la 20 de ori mai multe șanse decât conducătorii de autoturisme să fie victima unei vătămări grave. Comitetul insistă asupra necesității ca Comisia să facă propuneri, cât mai rapid posibil, pentru favorizarea siguranței active și pasive a vehiculelor motorizate cu două roți.

4.10 Deoarece majoritatea accidentelor mortale au loc în oraș și pe drumuri secundare și provinciale, Comisia propune alocarea de resurse europene pentru proiecte de infrastructură care corespund directivelor cu privire la siguranța rutieră și securitatea în tuneluri. Comitetul își exprimă acordul cu această viziune și opinia că agenția europeană pentru siguranță rutieră care ar trebui înființată ar putea juca un rol important în identificarea drumurilor secundare sau provinciale care ar putea beneficia de cofinanțare europeană.

4.11 În avizele anterioare, Comitetul a pledat, printre altele, pentru:

—	includerea în program a prevederii ca fiecare stat membru să elaboreze așa numitele hărți ale zonelor periculoase și să predea anual o versiune adusă la zi a acestora autorității europene competente;

—

cu privire la politica în domeniul transporturilor cu orizont 2020 și la aspectele de siguranță, „armonizarea controalelor și amenzilor, integrarea reală a pieței interne, îmbunătățirile eficienței - printre altele, prin concepte modulare - acolo unde este cazul, (…) și (…) studii privind vitezele de deplasare și îmbunătățirea cauciucurilor”.

Comitetul dorește să sublinieze încă o dată importanța acestor observații.

4.12 Comitetul este în favoarea utilizării mai rapide de tehnologii avansate în autovehicule și insistă asupra utilizării pe scară mai largă, în toate statele membre, a sistemului eCall și pentru alte vehicule, ca de exemplu vehiculele motorizate pe două roți.

4.13 CESE își exprimă sprijinul pentru acțiunea Comisiei de a definitiva o strategie de acțiune în domeniul vătămărilor provocate de accidentele de circulație, în colaborare cu statele membre și cu alte părți implicate în siguranța rutieră, publice și private.

4.14 Așa cum a arătat Comitetul în avizele sale anterioare pe teme similare (5), trebuie să se acorde prioritate în cadrul programului protecției participanților la trafic vulnerabili. În opinia Comitetului, în acest grup ar trebui să fie cuprinși conducătorii de vehicule motorizate cu două roți, pietonii, bicicliștii, tinerii, grupul tot mai mare al persoanelor în vârstă și cel al persoanelor cu handicap.

4.14.1 Comitetul dorește, așa cum a arătat și într-un aviz anterior (6), să pledeze pentru o înmulțire rapidă a locurilor de parcare sigure și păzite pentru șoferii profesioniști, din motive de siguranță rutieră, de criminalitate asociată cu transportul de mărfuri și de sănătate și siguranță a șoferilor de camion. Comitetul pledează totodată pentru condiționarea contractelor de cunoștințele în domeniu ale șoferului și nu de prestațiile acestuia.

4.15 Comitetul avertizează cu privire la situațiile periculoase existente la anumite traversări de frontieră pentru șoferii de camioane. La anumite frontiere, mai ales la frontierele externe ale Uniunii, este o practică uzuală ca șoferii de camion să fie obligați să rămână în camioane sau în apropierea imediată a vehiculelor în timpul unei inspecții cu raze X a acestora. Nu este nevoie de explicații pentru a se înțelege că această obligație aduce cu sine grave pericole pentru șoferii implicați. O soluție ar fi să li se permită șoferilor să părăsească vehiculul în timpul inspecției, rămânând la o distanță sigură. Comitetul face în special apel la statele membre ca, în cadrul ședinței Grupului de lucru pentru siguranța rutieră al ONU de la Geneva, să discute și să rezolve această problemă.

Bruxelles, 16 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) Avizul CESE privind siguranța rutieră 2003-2010, JO C 80 30.3.2004, p. 77; Avizul privind managementul siguranței infrastructurii rutiere JO C 168 20.7.2007, p. 71; Avizul privind facilitarea aplicării transfrontaliere a normelor în domeniul siguranței rutiere JO C 77 31.3.2009, p. 70 și Avizul pe tema „Orientări strategice pentru siguranța rutieră până în 2020”, JO C 48 15.2.2011, p. 27.

(2) Pentru o enumerare a lacunelor, a se vedea punctul 4.8 din Avizul CESE pe tema „Orientări strategice pentru siguranța rutieră până în 2020”, JO C 48 15.2.2011, p. 27.

(3) JO C 48 15.2.2011, p. 27, punctul 1.5 și următoarele.

(4) Avizul CESE privind facilitarea aplicării transfrontaliere a normelor în domeniul siguranței rutiere, JO C 77, 31.3.2009, p. 70;

(5) Avizul CESE pe tema „Orientări strategice pentru siguranța rutieră pînă în 2020”, JO C 48 15.2.2011, p. 27, Avizul CESE privind facilitarea aplicării transfrontaliere a normelor în domeniul siguranței rutiere, JO C 77 din 31.3.2009, p. 70.

(6) Avizul CESE privind politica europeană în materia siguranței rutiere și conducătorii auto profesioniști, JO C 175 27.7.2007, p. 88, pct. 1.1.

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/99

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea spațiului feroviar unic european

COM(2010) 475 final – 2010/0253 (COD)

și Comunicarea Comisiei privind crearea unui spațiu feroviar unic european

COM(2010) 474 final

2011/C 132/20

Raportor: dl Raymond HENCKS

La 4 octombrie 2010, în conformitate cu articolele 91 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea spațiului feroviar unic european

COM(2010) 475 final – 2010/0253 (COD) și

Comunicarea Comisiei privind crearea unui spațiu feroviar unic european

COM(2010) 474 final.

În cea de-a 470-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 martie 2011 (ședința din 16 martie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 168 de voturi pentru, 21 de voturi împotrivă și 13 abțineri.

1. Recomandări

1.1 CESE salută obiectivul propunerii de directivă de reformare a primului pachet feroviar de a elimina diferențele de interpretare și deficiențele anumitor dispoziții ale ansamblului legislativ referitor la sectorul feroviar. Cu toate acestea, directiva de reformare nu se limitează la a modifica dispozițiile în vigoare, ci cuprinde și numeroase dispoziții juridice noi.

1.2 CESE reamintește că obiectivul reglementării spațiului feroviar este de a crea un spațiu feroviar european capabil să concureze (în mod durabil) celelalte moduri de transport. Prin urmare, CESE își afirmă sprijinul pentru toate noile dispoziții care slujesc obiectivului urmărit, însă își exprimă anumite rezerve cu privire la dispozițiile care depășesc cadrul obiectivului respectiv sau sunt insuficiente.

1.3 CESE regretă că proiectul de directivă nu se preocupă nici de interoperabilitate (deși realizarea spațiului feroviar unic european depinde foarte mult de progresele în materie de interoperabilitate tehnică), nici de dezechilibrul din gestionarea circulației feroviare, care acordă prioritate în mod frecvent trenurilor de călători în detrimentul transportului de marfă.

1.4 Într-o perioadă de drastice constrângeri bugetare, va trebui să fie găsite noi surse de finanțare a infrastructurii feroviare. Dat fiind că cea mai mare parte a finanțărilor acordate de UE prin fondurile structurale și de coeziune sunt destinate în principal infrastructurii rutiere, în timp ce fondurile TEN-T sunt dirijate cu prioritate spre sectorul feroviar, CESE poate fi de acord cu o eventuală înființare a unui fond unic pentru transport doar dacă acesta ar fi neutru și echilibrat în relație cu toate modurile de transport. CESE se pronunță pentru includerea explicită a acestei finanțări în revizuirea politicii de coeziune pentru perioada de după 2014.

1.5 În ceea ce privește alte surse de finanțare, CESE face trimitere la propunerile 15 și 16 din Comunicarea „Către un Act privind piața unică” și propune de asemenea explorarea opțiunii de a crea un fond de compensare, analog celui care există pentru diferite industrii de rețea.

1.6 CESE deplânge întârzierile în crearea condițiilor care să permită o concurență echitabilă între sectorul feroviar și celelalte moduri de transport și insuficiența măsurilor care urmăresc internalizarea costurilor și efectelor externe ale transportului prin tarifarea costurilor externe, care sunt suportate de societate.

1.7 În ceea ce privește condițiile de acces la infrastructura de servicii, CESE nu poate fi de acord cu obligația de independență juridică, organizatorică și decizională, care ar putea pune în pericol actualele structuri, care nu pot fi înlocuite.

1.8 CESE nu poate fi de acord nici cu faptul că dispozițiile din anexele proiectului de directivă de reformare, cu un caracter vădit esențial, ar putea fi modificate de Comisie prin acte delegate.

1.9 În sfârșit, CESE consideră că va trebui acordată prioritate absolută implementării generalizate a Sistemului european de semnalizare și de gestionare a traficului (ERTMS) și a Sistemului european de control al trenurilor (ETCS).

2. Evoluția reglementării spațiului feroviar unic european

2.1 Crearea unui spațiu feroviar comunitar capabil să concureze (în mod durabil) celelalte moduri de transport este o miză căreia Uniunea Europeană încearcă să îi răspundă din momentul adoptării primei directive, din 29 iulie 1991, privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (91/440/CEE), urmată în 1996 de o Carte albă intitulată „Strategia de revitalizare a căilor ferate comunitare”.

2.2 Directiva 91/440/CEE (modificată și completată ulterior) abordează gestionarea infrastructurii feroviare și a tuturor serviciilor internaționale de transport feroviar de mărfuri și de călători de către întreprinderile feroviare înființate sau care vor fi înființate pe teritoriul Uniunii, cu excepția întreprinderilor feroviare a căror activitate se limitează doar la furnizarea serviciilor de transport urban, suburban sau regional.

2.3 Uniunea consideră politica comună în domeniul transporturilor drept unul dintre elementele fundamentale ale pieței unice europene și se concentrează asupra promovării transportului feroviar, subliniindu-i avantajele competitive în raport cu alte moduri de transport terestre sau aeriene, mai ales în ceea ce privește consumul de energie, poluarea, impactul asupra mediului înconjurător și siguranța. Uniunea își sprijină demersul pe două principii:

—	cel de deschidere a pieței și al liberei concurențe;

—	cel al interoperabilității sistemului feroviar transeuropean.

Primul pachet feroviar, din 2001, a fost urmat de alte două pachete și de numeroase directive și recomandări.

3. Transpunerea reglementărilor europene în dreptul intern

3.1 Transpunerea directivelor din primul pachet feroviar în dreptul intern a cunoscut numeroase probleme și întârzieri în numeroase state membre și, conform Comisiei, acesta nu a fost aplicat sau a fost aplicat incomplet ori incorect, astfel încât aceasta din urmă a inițiat, în iunie 2008, acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 24 din cele 25 de state membre în cauză (Malta și Cipru nu au rețea feroviară).

3.2 Ca urmare a modificărilor operate de 3 state membre asupra legislațiilor lor naționale, Comisia a trimis, în octombrie 2009, avize motivate la 21 de state în cauză, cu privire la încălcările care persistau. La 24 iunie 2010, Comisia a decis să introducă la Curtea de Justiție a Uniunii Europene o acțiune împotriva a 13 state membre, în timp ce pentru celelalte opt state destinatare ale unui aviz motivat s-au adus clarificări.

3.3 Comisia reproșează în primul rând condiții de concurență inegale cu privire la stabilirea tarifelor de acces la infrastructură, considerate prea mari, repartizarea discriminatorie a capacităților rețelei, o poziție dominantă a administratorilor (istorici) ai rețelelor, care furnizează ei înșiși servicii feroviare, și lipsa unor organisme de reglementare independente.

3.4 Comisia recunoaște totuși că dezvoltarea liberei concurențe feroviare are de suferit în parte și din cauza ambiguității cadrului legislativ feroviar și din cauza neajunsurilor anumitor dispoziții, care necesită clarificări și adaptări pentru a elimina diferențele de interpretare dintre statele membre.

4. Conținutul directivei de reformare

4.1 Propunerea de reformare a primului pachet feroviar urmărește simplificarea și consolidarea actualelor texte juridice, eliminarea referințelor încrucișate, armonizarea terminologiei și soluționarea problemelor din sectoarele transportului de marfă și al transportului internațional de călători, inclusiv al cabotajului.

4.2 Proiectul de reformare cuprinde de asemenea noi dispoziții, dintre care cele mai importante sunt următoarele:

—	cerințe de independență juridică, organizatorică și decizională pentru administrarea serviciilor de transport și administrarea infrastructurii de servicii feroviare conexe (de exemplu: reparații, întreținere, acces la terminale, informații pentru călători, ghișee de bilete în gări etc.);

—	interdicția de a se încredința prestatorilor de servicii activitatea de colectare a tarifelor de acces la infrastructură;

—	introducerea principiului de „utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii”, pentru a se evita saturarea artificială a unor infrastructuri;

—	obligația, pentru statele membre, de a stabili un plan de dezvoltare a infrastructurii în cadrul strategiilor naționale pe termen lung;

—	introducerea unei adaptări a tarifelor de acces la infrastructură, în funcție de criterii ecologice și de interoperabilitate;

—	consolidarea independenței și atribuțiilor organismelor de reglementare.

5. Observații generale privind directiva de reformare

5.1 Așa cum se menționează, pe bună dreptate, în Comunicarea „Către un Act privind piața unică” [COM(2010) 608], transportul este sistemul nervos și unul dintre pilonii cei mai importanți ai unei economii moderne, având în vedere capacitatea sa de a transporta persoane și bunuri în modul cel mai fluid posibil, acolo unde este nevoie sau unde vor să ajungă, la momentul dorit.

5.2 Propunerea de directivă care face obiectul prezentului aviz nu ia totuși în calcul dezechilibrul din gestionarea circulației feroviare, care acordă adesea prioritate trenurilor de călători. CESE reamintește în acest context propunerile sale privind introducerea unei mai mari flexibilități în atribuirea traseelor pentru transportul de marfă (1).

5.3 Prin avizele sale, CESE a sprijinit întotdeauna eforturile Uniunii de a crea condițiile de bază pentru un sector feroviar european de transport de călători și de marfă care să ofere călătorilor, utilizatorilor și operatorilor servicii performante, sigure, durabile, accesibile și la prețuri transparente, competitive și abordabile.

5.4 CESE rămâne convins că pot apărea oportunități de dezvoltare a transportului feroviar în contextul economic actual, caracterizat de intensificarea schimburilor comerciale, de congestionarea căilor rutiere și de preocupările sporite pentru protejarea mediului și pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul transporturilor.

5.5 Or, directiva în discuție nu ar putea ascunde faptul că, în ciuda unui arsenal juridic impresionant, obiectivul creării unui spațiu feroviar european capabil să consolideze poziția sa față de alte moduri de transport este departe de a fi atins.

5.6 După o lungă perioadă de declin, ponderea transportului feroviar față de alte moduri de transport terestru s-a stabilizat puțin în decursul ultimilor zece ani, deși dezvoltarea acestuia s-a făcut și se face în ritmuri foarte diferite, care variază între statele membre. Numai serviciile pe rețeaua de cale ferată de mare viteză au beneficiat de o dezvoltare semnificativă datorită creării sau planificării de linii suplimentare și creșterii numărului de operatori din domeniu.

5.7 În ceea ce privește transportul de marfă, din cauza lipsei unei rețele cu adevărat integrate, administratorii de rețea se bazează pe 15 coridoare internaționale de transport feroviar (2), date deja în exploatare sau planificate, care fac legătura între principalele regiuni industriale ale UE și care constituie un răspuns operațional performant, dar limitat doar la coridoarele internaționale.

6. Dificultăți și bariere în calea dezvoltării rețelei și serviciilor feroviare

6.1 Rețeaua feroviară nu a reușit să răspundă așteptărilor consumatorilor și nici cerințelor de calitate ale acestora într-o măsură care i-ar fi permis să concureze eficient alte moduri de transport, mai ales din punctul de vedere al prețurilor, flexibilității, orarelor și punctualității. Cu toate acestea, transformarea structurilor actuale în vederea satisfacerii unor necesități viitoare nu este ușoară și se dovedește a dura mai mult decât s-a preconizat. De aceea, este nevoie de măsuri suplimentare pentru a încuraja dezvoltarea unei infrastructuri feroviare eficiente în UE, pentru a realiza o piață feroviară atractivă, pentru a elimina obstacolele administrative și tehnice și pentru a asigura condiții de concurență echitabilă cu celelalte moduri de transport.

6.2 Comitetul remarcă faptul că 24 din 25 de state membre au avut sau mai au încă probleme în transpunerea în dreptul lor intern a legislației feroviare a UE, pe care au aprobat-o în prealabil. Desigur, dacă va fi nevoie, Curtea de Justiție va fi cea care se va pronunța asupra temeiului criticilor formulate de Comisie. Ar fi prea ușor să imputăm dificultățile de dezvoltare a rețelelor și a serviciului feroviar doar preocupărilor protecționiste de care sunt bănuite statele membre. Comitetul consideră că există cu siguranță și alte motive pentru aceste dificultăți.

6.3 Infrastructura feroviară prezintă caracteristici de monopol natural. Este important ca această infrastructură să facă obiectul unui control public real și să dețină capacitatea și echipamentele necesare coordonării transfrontaliere care să permită continuitatea serviciilor de transport pe întregul teritoriu al Europei și în țările vecine. Serviciile de transport feroviar necesită de asemenea o reechilibrare armonioasă între, pe de o parte, condițiile economice, sociale, de muncă, de siguranță și de protecție a mediului înconjurător și, pe de altă parte, condițiile economice și concurențiale.

6.4 Politicile naționale ale statelor membre sunt, de altfel, mai sensibile la temerile și doleanțele cetățenilor, mai ales în ceea ce privește faptul că, în conformitate cu raportul Monti, „deziluzia resimțită de anumite părți față de piața internă se poate explica, de asemenea, printr-o percepție conform căreia liberalizările succesive se fac în detrimentul drepturilor sociale dobândite de diferiți actori economici”.

6.5 Dispozițiile tratatelor (cf. articolul 14 din TFUE și Protocolul nr. 26) și dreptul derivat privind serviciile de interes general, precum și articolul 93 din TFUE se aplică transporturilor în general, în timp ce Regulamentul nr. 1370/2007 se referă în mod specific la serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători. CESE regretă faptul că documentul Comisiei nu face expres referire la aceste articole și nu reintegrează mizele sectoriale ale transportului feroviar în această dimensiune generală.

7. Observații specifice

7.1 Finanțarea infrastructurii

7.1.1 Crearea unui spațiu feroviar unic nu depinde numai de voința politică și de dinamismul comercial al întreprinderilor feroviare, iar extinderea și modernizarea rețelei, înlocuirea materialului vetust, eliminarea situațiilor de blocaj al traficului, interoperabilitatea tehnică, generalizarea și armonizarea sistemelor de siguranță etc. necesită investiții masive în rețea, al căror randament economic nu este previzibil decât pe termen lung.

7.1.2 În conjunctura economică actuală, caracterizată de cerințele europene de reducere a deficitelor publice și de echilibru bugetar, marja de manevră a statelor membre în materie de investiții este foarte limitată, ceea ce generează unele reticențe din partea investitorilor privați.

7.1.3 Prin urmare, interesul investitorilor se manifestă în principal față de elementele rentabile de infrastructură ale rețelelor de mare viteză și rețelelor transeuropene de transport de marfă, în timp ce transporturile feroviare convenționale sunt mai degrabă neglijate.

7.1.4 Proiectul de directivă introduce obligația ca statele membre să publice o strategie de dezvoltare a infrastructurii feroviare care să răspundă nevoilor viitoare de mobilitate și care să se bazeze pe o finanțare solidă și durabilă, pentru o perioadă de cel puțin 5 ani. Pe baza acestei strategii, administratorul infrastructurii va trebui, la rândul său, să adopte un plan de afaceri care să includă programe de investiții și de finanțare. Organismul de control din sectorul feroviar trebuie să emită un aviz neobligatoriu în acest domeniu.

7.1.5 În plus, statele membre vizate trebuie să pună în aplicare – împreună cu întreprinderile feroviare publice existente – mecanisme adecvate, pentru a contribui la reducerea datoriilor întreprinderilor publice până la un nivel care să nu împiedice o gestiune financiară sănătoasă, în vederea redresării situației financiare.

7.1.6 CESE este de acord cu obligația impusă statelor membre de a stabili un program multianual de investiții pe termen mediu și lung în rețelele feroviare, care le-ar putea conferi administratorilor și operatorilor acestora siguranța și flexibilitatea în planificare care se impun. Însă CESE consideră că această obligație ar trebui însoțită de noi surse de finanțare, fără de care nu ar avea niciun efect, și pledează pentru ca finanțarea să fie prevăzută în mod explicit în revizuirea politicii de coeziune pentru perioada de după 2014. Dat fiind că cea mai mare parte a finanțărilor acordate de UE prin fondurile structurale și de coeziune sunt destinate în principal infrastructurii rutiere, în timp ce fondurile TEN-T sunt dirijate cu prioritate spre sectorul feroviar, CESE poate fi de acord cu o eventuală înființare a unui fond unic pentru transport doar dacă acesta ar fi neutru și echilibrat în raport cu toate modurile de transport.

7.1.7 În ceea ce privește acordurile contractuale multianuale (legătura dintre finanțare și rezultate, planurile de afaceri) impuse de proiectul de directivă, CESE este de acord în principiu cu acestea, dar consideră că substanța lor trebuie să țină seama de principiul subsidiarității. Aceste acorduri ar trebui, de altfel, să conțină dispoziții care să garanteze că reducerea costurilor se va reflecta într-o scădere a tarifelor în favoarea utilizatorilor.

7.1.8 În plus, UE nu poate impune statelor membre nici alegerea interlocutorilor, în cazul de față organismul de control al sectorului feroviar, pentru a da un aviz cu privire la programele lor de investiții, nici obligația ca numitul organism să verifice concordanța bugetului preconizat cu obiectivele de performanță a infrastructurii, nici furnizarea unei justificări în cazul în care un stat membru nu ar respecta recomandările organismului de control menționat.

7.1.9 Parteneriatele public-privat pot fi folosite pentru a mobiliza, cel puțin parțial, investiții pe termen lung, cu condiția de a dispune de o legislație care să creeze un cadru european favorabil pentru aceste parteneriate, de a găsi un echilibru între interesele divergente ale investitorului public și ale celui privat și ca patrimoniul infrastructurii feroviare să rămână proprietate publică, în interesul serviciului public și al siguranței.

7.1.10 Pentru a se identifica sursele de finanțare potrivite, CESE consideră oportun să fie făcute analize cu privire la stimularea investițiilor, în cadrul propunerilor nr.15 („favorizarea creării de împrumuturi obligatare private pentru finanțarea proiectelor europene” – „project bonds”) și nr. 16 („explorarea de măsuri capabile să încurajeze o contribuție mai activă a investițiilor private – în special pe termen lung – la realizarea obiectivelor Europa 2020”) din Comunicarea „Către un Act privind piața unică”.

O altă sursă de finanțare a infrastructurilor feroviare ar putea fi reprezentată de crearea unui fond de compensare, ca în cazul directivei privind serviciile poștale, la a cărui finanțare ar trebui să contribuie toți operatorii rețelei feroviare, după modalități care ar urma să fie definite.

7.2 Integrarea costurilor și efectelor externe

7.2.1 Transporturile feroviare necesită inițiative coordonate între UE, statele membre și autoritățile intra-naționale pentru a fi promovate în toate situațiile în care se pot pune în valoare avantajele lor comparative.

7.2.2 Din acest punct de vedere, Comisia are dreptate să sublinieze necesitatea de a asigura „condiții egale de concurență cu alte moduri de transport”, în special prin „măsuri de internalizare a costurilor externe de transport în mod coordonat și echilibrat la nivelul tuturor modurilor, astfel încât taxele să reflecte nivelul costului extern pe care trebuie să-l suporte societatea în general”. Propunerile Comisiei rămân totuși cu mult mai puțin ambițioase decât cele propuse de CESE (3) în acest domeniu.

7.2.3 Repoziționarea mizelor pieței interne și concurenței ar trebui făcută în primul rând în raport cu concurența intermodală și după aceea în cadrul sectorului feroviar.

Atâta vreme cât tarifarea aplicată utilizării infrastructurilor de transport nu va lua în calcul costurile externe, de mediu și sociale, denaturările la nivelul concurenței vor continua să existe, în detrimentul sectorului financiar.

7.2.4 CESE regretă că, deși integrarea costurilor de mediu era prevăzută în Cartea albă din 2001 pe tema „Politica europeană în domeniul transporturilor - orizont 2010: momentul alegerilor”, alegerea se lasă încă așteptată.

7.2.5 Pentru a incita întreprinderile feroviare să investească mai durabil, proiectul de directivă supus examinării urmărește introducerea unei diferențe între tarifele de acces la rețea, în funcție de caracteristicile emisiilor sonore ale materialului rulant.

Conform Comisiei (fără ca acest lucru să fie precizat în proiectul de directivă), diferența dintre tarife se va aplica printr-o scădere a costurilor de acces oferită întreprinderilor care reduc emisiile sonore ale materialului rulant. CESE consideră că această măsură, extrem de lăudabilă, nu ar trebui totuși aplicată decât dacă ar fi obligatorie (și nu doar facultativă) și pentru celelalte moduri de transport.

7.2.6 CESE este de acord cu acest prim pas în direcția potrivită, dar se teme totuși că impactul acestuia asupra reducerii gradului de denaturare a concurenței va rămâne limitat atâta vreme cât statele membre nu vor fi obligate, în cadrul proiectului de directivă „Eurovigneta”, să aplice nu doar un tarif pentru accesul la infrastructură, ci un tarif pentru toate costurile externe.

7.3 Gestionarea întreprinderilor feroviare în conformitate cu principiile comerciale

7.3.1 Conform proiectului de directivă, dacă statul membru deține sau controlează în mod direct sau indirect o întreprindere feroviară, drepturile sale de control se limitează la politica generală, neintervenind în deciziile comerciale ale conducerii.

7.3.2 CESE consideră că directiva nu trebuie să aducă atingere puterii de control a unui consiliu de administrație, dat fiind faptul că statul membru, în calitate de acționar al unei întreprinderi feroviare nu va trebui să aibă nici mai multe, nici mai puține drepturi de control decât oricare alt acționar privat.

7.4 Condiții de acces la servicii

7.4.1 În vederea garantării unui acces nediscriminatoriu la infrastructurile de servicii, și anume gările (pentru călători, stațiile de triaj, stațiile de formare a trenurilor, remizele), terminalele pentru mărfuri, infrastructurile de întreținere, infrastructurile de intervenție și remorcare etc., gestionate de întreprinderi cu poziție dominantă, acestea din urmă vor trebui să fie organizate astfel încât să li se asigure independența juridică, organizațională și decizională.

7.4.2 CESE consideră că o astfel de obligație de independență juridică, organizațională și decizională este disproporționată în raport cu obiectivul de nediscriminare și pune în pericol structurile și activitățile actuale, care sunt de neînlocuit.

7.4.3 CESE apreciază că este suficient să se ceară ca reglementările actuale, care impun operatorilor unor astfel de infrastructuri de servicii să garanteze un acces nediscriminatoriu și transparent, să fie respectate. Aceste dispoziții sunt suficiente, cu atât mai mult cu cât autoritatea de control trebuie să intervină în cazul nerespectării legislației aferente.

7.4.4 CESE amintește faptul că obiectivul finanțării publice a acestor infrastructuri de servicii este să răspundă nevoilor colectivității. De aceea, accesul la aceste servicii nu ar trebui asigurat decât dacă servește interesele societății, în cazul în care aceste infrastructuri beneficiază de finanțare publică.

7.5 Supravegherea pieței

7.5.1 Conform articolului 14 din proiectul de directivă de reformare, acordurile transfrontaliere între statele membre trebuie să fie notificate Comisiei, fără însă să se precizeze care acorduri sunt vizate. CESE solicită să se precizeze că, în acest caz, nu poate fi vorba de contractele de servicii publice.

7.5.2 În plus, propunerea de directivă conferă Comisiei, pe o perioadă nedeterminată, puterea de a adopta acte delegate pentru a completa sau modifica dispozițiile din anexele la directiva examinată.

7.5.3 Dat fiind că unele dintre anexe conțin anumite elemente esențiale, iar tratatul nu permite recurgerea la un act delegat decât pentru a completa sau pentru a modifica elemente neesențiale ale unui act legislativ, CESE consideră că, în cazul de față, ar trebui să se utilizeze procedura legislativă ordinară instituită de tratat.

7.5.4 Anexa VII a proiectului reține printre principiile de bază ale contractelor dintre autoritățile competente și administratorii infrastructurii ca respectivul contract să precizeze, între altele, regulile aplicabile în caz de perturbare importantă a activităților, inclusiv un nivel de serviciu minim în caz de grevă, dacă este cazul.

7.5.5 Pentru a se evita orice interpretare imprecisă sau orice bănuială de ingerință în legislația muncii din statele membre (și, prin aceasta, o încălcare a principiului subsidiarității), CESE propune să se precizeze că în cazul de față este vorba de un serviciu minim în acele state membre în care un astfel de serviciu este prevăzut de legislația națională.

8. Conținutul Comunicării Comisiei privind strategia în sectorul feroviar pentru perioada 2011–2015

8.1.1 Comunicarea prezintă strategia Comisiei privind sectorul feroviar și inițiativele suplimentare pe care aceasta le-ar putea avea în următorii cinci ani, precum:

—	mobilizarea unor fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare;

—	dezvoltarea mai multor rețele specializate;

—	eliminarea obstacolelor administrative și tehnice;

—	garantarea unor condiții de concurență echitabile în raport cu alte moduri de transport;

—	favorizarea introducerii generalizate a sistemului ERTMS, împreună cu ETCS.

9. Observații referitoare la Comunicarea privind strategia în sectorul feroviar pentru perioada 2011-2015

9.1 CESE consideră că o prioritate absolută va trebui acordată implementării generalizate a sistemului ERTMS, în același timp cu sistemul european de control al trenurilor ETCS. Cum o astfel de implementare va presupune investiții substanțiale, se impune o finanțare din fonduri europene.

9.2 Comunicarea precizează că „întrucât o foarte mare parte din serviciile de transport intern de călători este furnizată în temeiul unor contracte de servicii publice, Comisia va examina și condițiile de acordare a contractelor de servicii publice pentru transportul feroviar în statele membre. Se află deja în curs o evaluare a practicilor actuale în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1370/2007, care a intrat în vigoare în decembrie 2009”.

9.3 CESE își exprimă nedumerirea cu privire la faptul că este evaluat, de către Comisie, un regulament care este în vigoare doar din 3 decembrie 2009 și care, cuprinzând numeroase dispoziții tranzitorii, nu este decât parțial aplicabil. Această grabă a Comisiei este îngrijorătoare, cunoscându-se faptul că a acceptat anumite prevederi ale Regulamentului nr. 1370/2007 doar după dezbateri lungi și laborioase cu Parlamentul European și cu Consiliul.

9.4 În acest scop, CESE solicită ca prevederile prevăzute în articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1370/2007/CE să fie respectate, iar Comisia să elaboreze un raport cu privire la aplicarea regulamentului menționat în termen de șase luni de la data de 3 decembrie 2014. Eventualele măsuri corective vor putea fi integrate ca urmare a acestuia.

9.5 CESE amintește că obiectivul în sine nu este concurența, aceasta fiind doar un mijloc pentru a atinge obiectivele UE. Tratatele subliniază necesitatea de a ține seama în același timp de regulile de concurență și de obiectivele de interes general. Trebuie astfel să se realizeze o analiză fină nu a pieței feroviare, ci a piețelor pe care aceasta le presupune și ale căror caracteristici sunt diverse, în funcție de particularitățile lor (cf. Protocolul 26): locale, regionale, inter-regionale, transeuropene, pentru călători, de marfă etc. Pe de altă parte, trăsăturile specifice transportului feroviar pot impune inițiative care nu țin de concurență, ci de cooperarea între întreprinderile feroviare.

Bruxelles, 16 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

(1) JO C 27 din 03.02.2009, p. 41.

(2) JO L 276, din 20.10.2010, p. 22.

(3) JO C 317 din 23.12.2009, p. 80.

ANEXA

la Avizul Comitetului Economic și Social European

Următoarele amendamente, care au primit cel puțin un sfert din voturile exprimate, au fost respinse în cursul dezbaterilor:

Punctul 7.1.9

Se modifică după cum urmează:

„Parteneriatele public-privat pot fi folosite pentru a mobiliza, cel puțin parțial, investiții pe termen lung, cu condiția de a dispune de o legislație care creează un cadru european favorabil pentru aceste parteneriate, de a găsi un echilibru între interesele divergente ale investitorului public și ale celui privat și infrastructurii feroviare , în interesul serviciului public și al siguranței.”

Expunere de motive

Patrimoniul infrastructurii, cum ar fi liniile ferate etc., ar trebui să facă obiectul negocierilor în cadrul parteneriatelor public-privat. Este important ca echipamentele feroviare să fie controlate ca parte a infrastructurii europene și naționale.

Rezultatul votului

Pentru	:	67
Împotrivă	:	88
Abțineri	:	22

Punctul 7.2.3

Amendamentul prezentat la punctul 7.2.3 este legat de cel de la punctul 1.6, cele două amendamente fiind votate împreună.

Se modifică după cum urmează:

„

Atâta vreme cât tarifarea aplicată utilizării infrastructurilor de transport nu va lua în calcul costurile de mediu și sociale , denaturări la nivelul concurenței vor continua să existe, în detrimentul sectorului financiar.”

Expunere de motive

Prima teză este în contradicție directă cu politica UE în domeniul transporturilor și trebuie eliminată. Concurența în sectorul feroviar este parte integrantă din pachetul feroviar. Întrucât niciun mod de transport – inclusiv cel feroviar – nu a internalizat pe deplin costurile externe, acest lucru trebuie reflectat în formularea celui de-al doilea paragraf.

Punctul 1.6

Se modifică după cum urmează:

„CESE deplânge întârzierile în crearea condițiilor care să permită o concurență echitabilă moduri de transport și insuficiența măsurilor care urmăresc internalizarea costurilor și efectelor externe ale transportului prin tarifarea costurilor externe, care sunt suportate de societate.”

Expunere de motive

Există și în domeniul transportului feroviar costuri externe (în special cele legate de poluarea sonoră) care nu sunt internalizate, precum și diferențe de taxe etc. care diferă de la un mod de transport la altul.

Rezultatul votului

Pentru	:	55
Împotrivă	:	103
Abțineri	:	23

Punctul 7.2.5

Se modifică după cum urmează:

„Pentru a incita întreprinderile feroviare să investească mai durabil, proiectul de directivă supus examinării urmărește introducerea unei diferențe între tarifele de acces la rețea, în funcție de caracteristicile emisiilor sonore ale materialului rulant.

Conform Comisiei (fără ca acest lucru să fie precizat în proiectul de directivă), diferența între tarife se va aplica printr-o scădere a costurilor de acces oferită întreprinderilor care reduc emisiile sonore ale materialului rulant. CESE consideră că această măsură extrem de lăudabilă, ”

Expunere de motive

Având în vedere aspectele menționate la punctele precedente, nu ar trebui să ne opunem internalizării costurilor legate de poluarea sonoră, însă aceasta trebuie să se facă fără a aduce prejudicii competitivității în raport cu modurile de transport concurente.

Rezultatul votului

Pentru	:	57
Împotrivă	:	110
Abțineri	:	16

Punctul 7.4.2

Amendamentul prezentat la punctul 7.4.2 este legat de cel de la punctul 1.7, cele două amendamente fiind votate împreună.

Se combină punctele 7.4.2 și 7.4.3, care se modifică după cum urmează:

„

CESE apreciază că suficient să se ceară ca reglementările actuale, care impun operatorilor unor astfel de infrastructuri de servicii să garanteze un acces nediscriminatoriu și transparent, să fie respectate. CESE consideră că o astfel de obligație de independență juridică, organizațională și decizională este în pericol activitățile actuale.”

Expunere de motive

A se vedea și expunerea de motive de la punctul 1.7. Pentru crearea unei piețe europene în domeniul feroviar, accesul la principalele terminale intermodale, stații de triaj etc. trebuie să fie complet neutru sub aspectul concurenței. Aceasta este una dintre principalele solicitări ale operatorilor feroviari independenți, alături de alocarea echitabilă a capacităților de infrastructură feroviară.

Punctul 1.7

Se modifică după cum urmează:

„În ceea ce privește condițiile de acces la infrastructura de servicii, CESE de acord cu obligația de independență juridică, organizatorică și decizională.”

Expunere de motive

Terminalele, stațiile de triaj etc. fac – desigur – parte din infrastructura comună pe o piață liberă. Experiența dovedește clar că independența în aceste domenii este vitală pentru a asigura un tratament echitabil pentru noii operatori feroviari în raport cu operatorii naționali tradiționali care dețin poziții de monopol. Riscul abuzului de poziție dominantă persistă (cf. în acest sens și punctul 3.3 din propria evaluare a Comisiei privind pachetele feroviare).

Rezultatul votului

Pentru	:	54
Împotrivă	:	111
Abțineri	:	21

Punctul 7.4.4

Se elimină punctul:

„”

Expunere de motive

Dacă aceste echipamente sunt finanțate din fonduri publice, trebuie considerate elemente de infrastructură și, în consecință, trebuie deschise accesului tuturor operatorilor feroviari care utilizează această infrastructură.

Rezultatul votului

Pentru	:	51
Împotrivă	:	119
Abțineri	:	20

Următoarele fragmente din avizul secțiunii au fost respinse, în favoarea amendamentelor adoptate de Adunare, dar au obținut cel puțin un sfert din totalul voturilor exprimate:

Punctul 6

Subtitlu

Se modifică după cum urmează:

Eliminarea cuvintelor „în calea reechilibrării modale”.

Rezultatul votului

Pentru	:	97
Împotrivă	:	42
Abțineri	:	18

Punctul 6.2, prima frază:

„ monopol natural ”

Eliminarea primelor trei și a ultimelor patru cuvinte.

Punctul 6.2, ultima frază:

„”

Eliminarea acestei fraze.

Rezultatul votului

Pentru	:	118
Împotrivă	:	36
Abțineri	:	18

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/108

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind integritatea și transparența pieței energiei

COM(2010) 726 final

2011/C 132/21

Raportor general: dl Edgardo Maria IOZIA

La 22 decembrie 2010, în conformitate cu articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind integritatea și transparența pieței energiei

COM(2010) 726 final.

La 18 ianuarie 2011, Biroul a însărcinat Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor (articolul 59 din Regulamentul de procedură), Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl Edgardo Maria IOZIA raportor general în cadrul celei de-a 470-a sesiuni plenare din 15 și 16 martie 2011 (ședința din 16 martie) și a adoptat prezentul aviz cu 150 de voturi pentru și 5 abțineri.

1. Concluzii și recomandări

CESE:

1.1

Își exprimă susținerea și aprecierea cu privire la regulamentul propus de către Comisie în vederea sprijinirii măsurilor împotriva manipulării piețelor angro de energie și în favoarea unei mai mari transparențe a acestora. Acest document se bazează pe un studiu mixt care a fost solicitat Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (Committee of European Securities Regulators – CESR) și Grupului autorităților europene de reglementare în sectorul energiei electrice și al gazului (European Regulators Group for Electricity and Gas – ERGEG) și care evidențiază existența unei reglementări insuficiente cu privire la piețele angro de energie și gaze.

1.2

Apreciază alegerea, ca instrument, a regulamentului, în temeiul juridic al articolului 194 din TFUE, atât din necesitatea unei norme în totalitate comune, cât și pentru importanța prevederilor noului articol enunțat în Tratatul de la Lisabona, care face referire la energie, în general, precum și la dezvoltarea pieței interne, în particular, așa cum este definită la alineatul (2).

1.3

Apreciază hotărârea de a se face apel la acte delegate, procedură care clarifică unele puncte importante din regulament, precum definiția și termenele pentru culegerea de date, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, care prevede acest nou instrument administrativ în vederea simplificării muncii instituțiilor europene. Va trebui ca actele delegate să fie elaborate cu respectarea deplină a dispozițiilor din tratat și să li se asigure o publicitate adecvată. Comitetul sugerează fixarea unui termen pentru adoptarea actelor delegate, conform prevederilor aceluiași articol, în vederea unei aplicări rapide și omogene a regulamentului. În lipsa actelor delegate, combaterea manipulării pieței va fi dificilă în viitor. CESE recomandă implicarea actorilor respectivi din societatea civilă în elaborarea actelor delegate, sugerând includerea câtorva exemple în considerentele preliminare.

1.4

Consideră că eficiența piețelor transfrontaliere consolidează siguranța aprovizionării, optimizarea gestionării crizei și reducerea riscurilor costurilor suplimentare, care se răsfrâng întotdeauna asupra utilizatorului final. Îmbunătățirea treptată a pieței interne a energiei permite efectuarea unor economii semnificative, în beneficiul întreprinderilor și al utilizatorilor particulari.

1.5

Consideră că competențele care vor fi atribuite autorităților naționale de reglementare sunt satisfăcătoare și pertinente și solicită definirea, într-un timp relativ scurt, a unei proceduri de control a garanției efective date de către statele membre autorităților naționale, de a putea dispune de atribuții eficace de inspecție și investigare, care vor trebui să se întemeieze pe elemente comune și armonizate. Asimetria normativă a fost și este una din cauzele întârzierilor înregistrate în realizarea pieței unice a energiei.

1.6

Își exprimă satisfacția pentru propunerea formulată în regulament cu privire la îmbunătățirea activităților de coordonare între autoritățile naționale care reglementează piețele energiei și cele care reglementează piețele financiare, între Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) și Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP). Este vorba despre un proces progresiv de integrare și cooperare solicitat de către CESE de mult timp.

1.7

Este convins că trebuie să crească încrederea operatorilor în piață, aceștia trebuind să fie siguri că acționează pe o piață care pedepsește abuzurile de piață cu sancțiuni eficiente, cu efect de descurajare și proporționale. Mai mult, recomandă Comisiei să supravegheze punerea în aplicare a regulamentului de către statele membre, care vor trebui să-și coordoneze activitățile pentru a evita repetarea în cadrul pieței energiei a fenomenului de arbitraj de reglementare, care a marcat piețele financiare, țările alese de către operatori în vederea situării activității lor economice fiind cele în care reglementările sunt mai flexibile sau tolerante în ceea ce privește regimul de sancțiuni.

1.8

CESE se întreabă dacă costurile induse de punerea în aplicare a regulamentului trebuie să cadă pe umerii publicului sau dacă nu s-ar cuveni ca și operatorii de pe piață să contribuie, așa cum se întâmplă în unele țări cu finanțarea autorităților de supraveghere a piețelor financiare, care revine în parte celor controlați.

1.9

Consideră indispensabilă consolidarea cooperării și a coordonării între operatorii de sisteme de transport. Crearea Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport (REOST) va impulsiona, în mod semnificativ, posibilitatea adoptării codurilor de rețea care vor permite accesul efectiv și transparent la rețelele de transport. Aceste coduri de rețea vor trebui să fie în concordanță cu orientările-cadru, care nu au caracter obligatoriu și care sunt elaborate de agenție.

1.10

Observă că pe piețele angro de energie ale Uniunii persistă condițiile diferențiate și discriminările. În special din cauza deficitelor structurale din cadrul rețelei și, în mod deosebit, la nivelul interconexiunii transfrontaliere, integrarea piețelor este absolut insuficientă. Încă mai există obstacole importante în ceea ce privește posibilitatea de acces nediscriminatoriu la rețea și la vânzarea energiei electrice. Controalele efectuate de autorități nu au atins încă un nivel omogen în materie de eficacitate, iar unele piețe rămân izolate și nu lasă altor operatori nicio posibilitate de pătrundere pe piață.

1.11	Prin urmare, sprijină alegerile Comisiei, care vizează înlăturarea barierelor din calea creării unei piețe interne eficiente și integrate, ale cărei beneficii să fie, în sfârșit, împărțite între producători, operatori și consumatori.

1.12

Consideră indispensabilă continuarea construirii unei Europe a energiei, care să vegheze asupra intereselor generale ale Uniunii, ale consumatorilor, care să asigure aprovizionarea cu energie, să mențină durabilitatea socială, de mediu și economică prin politici corespunzătoare ce distribuie beneficiile și controlează dacă costurile sunt adecvate și să protejeze integritatea pieței ca un bun indispensabil al dezvoltării economiei sociale de piață.

1.13

Conștient de financiarizarea treptată a piețelor energiei, după modelul piețelor financiare, consideră esențială o cooperare strânsă între diversele agenții și autorități europene, responsabile de protejarea piețelor și apreciază faptul că regulamentul privind manipularea și transparența piețelor energiei electrice și ale gazelor s-a inspirat din normele generale privind abuzurile de piață, care funcționează deja în sectorul financiar și care urmează a fi actualizate în curând. În acest scop, consideră că este necesară coordonarea prezentului regulament cu procedura de revizuire a Directivei privind abuzul de piață (Market Abuse Directive).

1.14

Solicită ca principiile care au inspirat propunerea noii Directive privind abuzul de piață (DAP) să se regăsească în textul final al prezentului regulament. Solicită, în special, să se ia în considerare: sporirea integrității pieței, îmbunătățirea aplicării efective a legislației împotriva abuzurilor de piață; atenuarea puterii discreționare naționale în ceea ce privește aplicarea efectivă a sancțiunilor, adecvarea acestora și capacitatea disuasivă, prin introducerea unor norme armonizate și prin reducerea sarcinilor administrative inutile, în special pentru IMM-uri; necesitatea creșterii transparenței și eficienței autorităților de supraveghere.

1.15	Subliniază importanța relațiilor cu țările terțe și salută stabilirea de relații de către agenție, aceasta putând să încheie astfel acorduri cu organizațiile internaționale și administrațiile din țările terțe.

2. Introducere

2.1 Piața energiei electrice și a gazelor a înregistrat schimbări importante, dintre care cea mai semnificativă este, cu siguranță, faptul de a fi oferit multitudinii de actori posibilitatea de acces la bursele de energie, de a fi contribuit la difuzarea tranzacționării transfrontaliere în cadrul Uniunii, contribuind astfel la optimizarea utilizării producției energetice și extinzând baza cererii.

2.2 Încă mai există numeroase obstacole în calea creării unei piețe interne eficiente, funcționale și la prețuri rezonabile. Consumatorii nu au beneficiat în mod deosebit de dezvoltarea pieței interne, care întâmpină mari dificultăți din cauza rezistenței unor monopoluri, susținute de guvernele lor naționale. Dezbaterea cu privire la disocierea dintre proprietatea de producție și cea de transmitere și de distribuție este emblematică, acest aspect rămânând încă fără rezolvare în multe țări din UE, însă această situație nu va mai putea fi aceeași după data de 3 martie 2013.

2.3 Cele cinci măsuri legislative în materie de energie și de gaz, cunoscute ca „al treilea pachet”, a căror transpunere în cadrul prevederilor naționale a fost prevăzută înainte de 3 martie 2011, contribuie la asigurarea unor condiții mai bune în vederea realizării pieței interne.

2.4 Din cauza reducerii consumului de energie electrică și de gaz, se înregistrează întârzieri considerabile în programarea dezvoltării interconexiunii dintre statele membre, Uniune și partenerii din țările terțe, în special. Aceasta reprezintă una din principalele bariere în calea realizării unei piețe interne, pe care agenția ar trebui să o monitorizeze în permanență.

2.5 Reglementarea întârziată a creat o situație în care piața angro de energie electrică și gaze este vulnerabilă la eventuale manipulări și suferă de o lipsă de transparență, care, pe termen lung, subminează credibilitatea acesteia și încrederea operatorilor, provocând o daună obiectivă.

2.6 Consideră că eficiența piețelor transfrontaliere întărește siguranța aprovizionării, optimizarea gestionării crizelor și reducerea riscurilor costurilor suplimentare, care se răsfrâng întotdeauna asupra utilizatorului final. Îmbunătățirea treptată a pieței interne a energiei permite efectuarea unor economii semnificative, în beneficiul întreprinderilor și al utilizatorilor particulari, limitând risipa în procesul de producție, facilitând intersectarea cererii cu oferta pe o piață lichidă și eficientă și asigurând aprovizionarea în funcție de nevoile punctuale.

2.7 În acest context, Comisia, după efectuarea unei analize minuțioase, a elaborat propunerea de regulament în vederea promovării integrității și transparenței piețelor și în vederea contracarării unei eventuale manipulări a acestora.

3. Conținutul propunerii Comisiei

3.1 Uniunea Europeană se va folosi cu siguranță de posibilitatea de a se sprijini pe o piață angro de energie și gaze, care să fie lichidă, ordonată, eficace și mai ales protejată de manipulările care ar putea afecta semnificativ utilizatorul final. Îndeplinirea obiectivului de a crea, până în 2015, o eficientă piață europeană angro de energie presupune adoptarea unor măsuri care să favorizeze o dezvoltare ordonată și periodică a acesteia.

3.2 În 2007, Comisia a acordat Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CESR) și Grupului autorităților europene de reglementare în sectorul energiei electrice și al gazului (ERGEG) misiunea de a studia lacunele cadrului de reglementare al piețelor și de a prezenta propuneri privind sporirea transparenței și a integrității în cazul tranzacțiilor, al contractelor de furnizare de gaze naturale și energie electrică și al instrumentelor derivate.

3.3 Acest studiu a fost foarte util și a stat la baza propunerii Comisiei.

3.4 Comisia propune adoptarea unui regulament care interzice, în mod explicit, orice formă de abuz pe piețele angro de energie și de gaze, mai ales tranzacțiile bazate pe informații privilegiate și abuzurile de piață, în conformitate cu Directiva privind abuzul de piață. Însă aceasta nu se aplică instrumentelor financiare conexe, care sunt deja reglementate. Această propunere este formulată în baza articolului 194, alineatul 1 litera a) din TFUE, care conferă Uniunii responsabilitatea de a asigura funcționarea pieței interne a energiei.

3.5 Interzicerea tranzacțiilor bazate pe informații privilegiate este însoțită de obligația impusă operatorilor pieței de a comunica publicului informațiile privilegiate de care aceștia dispun cu privire la activitatea lor și la capacitatea instalațiilor de producție, stocare, consum sau transport de energie electrică sau de gaze naturale.

3.6 În vederea aplicării prevederilor noului tratat, conform articolului 290 din TFUE, Comisia a prevăzut adoptarea unor acte delegate, un nou tip de instrument legislativ care îi permite acesteia să modifice specificațiile tehnice ale unei directive sau ale unui regulament, prin intermediul unei proceduri simplificate.

3.7 Specificațiile privind definirea manipulării de piață sau a tentativei de manipulare de piață vor fi stabilite pe baza actelor delegate ale Comisiei. Acestea vor lua în considerare funcționarea piețelor, impactul potențial asupra piețelor angro de energie pe care îl pot avea producția, consumul, utilizarea transportului sau a capacității de stocare, planificate sau reale, codurile de rețea și orientările-cadru adoptate conform Regulamentului (CE) nr. 714/2009 și Regulamentului (CE) nr. 715/2009.

3.8 Regulamentul supus examinării prevede să se atribuie Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei rolul de monitorizare a activităților de negociere și de colectare a datelor necesare evaluării tendinței piețelor.

3.9 Agenției i se pune la dispoziție o evidență a tranzacțiilor, inclusiv a ordinelor de tranzacționare, de pe piețele angro de energie. Aceste informații sunt împărtășite cu autoritățile naționale de reglementare, autoritățile financiare, autoritățile naționale din domeniul concurenței și alte autorități competente.

3.10 Registrele centrale de tranzacții pun la dispoziție informațiile lor și autoritățile financiare, la rândul lor, transmit agenției raporturile privind tranzacțiile cu produse energetice.

3.11 Regulamentul prevede o cooperare strânsă între autoritățile naționale, între acestea și AEVMP, Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe, precum și între agenție și AEVMP în momentul în care aceasta suspectează că există sau că au existat comportamente care constituie un abuz de piață.

3.12 Normele cu privire la sancțiuni sunt de responsabilitatea statelor membre, care vor trebui să adopte măsuri eficiente, proporționale și cu efect de descurajare (pentru definiții, cf. art. 2 din regulament).

4. Observațiile CESE

4.1 CESE se pronunță în favoarea propunerii Comisiei, care permite remedierea situației neclare a pieței și al cărei obiectiv este susținerea indirectă a dezvoltării pieței interne angro a energiei electrice și a gazelor.

4.2 Temeiul juridic ales pentru regulament este în totalitate pertinent. Într-adevăr, conform articolului 194, Comisia are implicit misiunea de a elabora acte destinate dezvoltării și consolidării pieței interne a energiei. Regulamentul este, fără îndoială, instrumentul juridic cel mai adecvat pentru asigurarea unei reglementări omogene, cu aplicabilitate imediată și în concordanță cu obiectivele de armonizare, indispensabile bunei funcționări a pieței interne.

4.3 Piețele angro de energie din cadrul Uniunii încă nu prezintă condiții identice și lipsite de elemente discriminatorii. În special din cauza deficitelor structurale din cadrul rețelei și, în mod deosebit, la nivelul interconexiunii transfrontaliere, integrarea piețelor este absolut insuficientă. Încă mai există obstacole importante în ceea ce privește posibilitatea de acces nediscriminatoriu la rețea și la vânzarea energiei electrice. Controalele efectuate de autorități nu au atins încă un nivel omogen în materie de eficacitate, iar unele piețe rămân izolate și nu lasă altor operatori nicio posibilitate de pătrundere pe piață. CESE recomandă Comisiei să vegheze la aplicarea de către statele membre a legislației europene, sprijinind proiectele de interconexiune și îndepărtând obstacolele, inclusiv prin sancționarea situațiilor în care se înregistrează obstacole în calea înfăptuirii unei piețe interne eficiente, transparente și cu costuri adecvate.

4.4 Conform evaluărilor autorităților naționale de reglementare și ale Comisiei, evoluția pieței este condiționată de insuficiența normelor existente privind transparența accesului la infrastructură, care nu permite asigurarea unei piețe interne efective, funcționale, deschise și eficiente.

4.5 Măsurile propuse favorizează dezvoltarea pieței. Lupta împotriva manipulării și abuzurilor de piață, accesul operatorilor la toate informațiile sensibile cu privire la eficiența și starea fizică a sistemului, precum producția, oferta și cererea de energie electrică, inclusiv previziunile, capacitatea rețelei și cea de interconexiune, previziunile de congestionare a rețelei, fluxurile și întreținerea, echilibrarea și capacitatea de rezervă.

4.6 Disponibilitatea simultană a tuturor informațiilor utile va permite tuturor operatorilor pieței să evalueze, folosind aceleași instrumente, situația globală a cererii și a ofertei, precum și să interpreteze mai bine dinamica prețurilor angro de pe piața energiei electrice și a gazelor.

4.7 Agenția trebuie să dispună de un serviciu de colectare a datelor, precum și de un serviciu de inspecție, care să aibă un personal specializat. Regulamentul prevede o dotare suplimentară cu personal, a cărui misiune se va axa pe cererile care decurg din noile funcții atribuite agenției.

4.7.1 CESE solicită ca agenția să publice un raport anual cu privire la inițiativele aflate în curs, la rezultatele obținute datorită noului regulament și la evoluția întregii piețe angro a energiei.

4.8 CESE se întreabă dacă costurile privind aplicarea regulamentului trebuie să fie acoperite integral din fonduri publice sau dacă operatorii pieței ar trebui, de asemenea, să contribuie, cum este cazul în unele țări, spre exemplu, pentru finanțarea autorităților de monitorizare a piețelor financiare, care este parțial asigurată de persoanele controlate. Interesul operatorilor este evident și serviciul de colectare și de difuzare a datelor cu privire la piață reprezintă un instrument de transparență garantat de către autoritatea publică tuturor cetățenilor și de care operatorii pot beneficia imediat. Pe de altă parte, costurile prevăzute sunt rezonabile pentru o piață solidă și dezvoltată.

4.9 Autoritățile competente ar trebui, în plus, să monitorizeze periodic respectarea normelor de către operatorii de sisteme de transport. CESE consideră indispensabilă consolidarea cooperării și a coordonării între operatorii de sisteme de transport. Crearea Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport (REOST), al cărei proiect de statut va fi prezentat în primăvara anului 2011, va impulsiona, în mod semnificativ, posibilitatea adoptării codurilor de rețea care vor permite accesul efectiv și transparent la rețelele de transport, conform prevederilor Regulamentului (CE) 714/2009. Aceste coduri de rețea vor trebui să corespundă orientărilor-cadru, care nu au caracter obligatoriu și care sunt elaborate de agenție.

4.10 REOST va trebui să funcționeze conform normelor în materie de concurență și să actualizeze procesul de armonizare progresivă și de integrare a codurilor transfrontaliere de rețea, fără a înlocui codurile naționale de rețea. Cooperarea la nivel regional poate asigura cel mai bun progres al integrării pieței unice de energie. În cadrul cooperării generale, CESE este favorabil posibilității ca REOST să se organizeze la nivelul regiunilor.

4.11 La ora actuală, inițiativele de cooperare regională sunt deja încurajatoare. Inițiativele regionale cu privire la gaz și energia electrică au obținut rezultate foarte bune. CESE salută angajamentul de care dau dovadă autoritățile de reglementare și operatorii în vederea soluționării problemelor complexe legate de interconexiunea și crearea unei piețe transparente și eficiente.

4.12 Încheierea unui acord în acest sens, spre exemplu, între autorități și operatorii de sisteme de transport din Italia și Slovenia, a creat premisele pentru gestionarea dificultăților privind congestionarea și echilibrul, prevăzând sisteme de avertizare rapidă pentru regiunile implicate, precum și soluții echilibrate și transparente. Acest demers a fost efectuat prin aplicarea metodei de cuplare a piețelor, prin intermediul unui operator central care înregistrează cererea și oferta previzibile, toate acestea având scopul de a îmbunătăți eficiența pieței pentru ziua următoare.

5. Observații specifice

5.1 CESE este de acord cu utilizarea de acte delegate în vederea determinării precizărilor cu privire la definiții și la colectarea datelor, care trebuie să fie eliberate cu respectarea strictă a dispozițiilor TFUE. CESE consideră că definițiile cu privire la articolul 2 sunt prea generale pentru un regulament. Procedura privind adoptarea actelor delegate care să conțină precizările legate de definițiile care privesc informațiile privilegiate și manipulările de piață, așa cum sunt enunțate în articolul 5 al regulamentului, trebuie să prevadă un termen pentru adoptarea actelor delegate, așa cum stipulează articolul 290 din TFUE, și un sistem corespunzător de publicare a acestora.

5.2 CESE se teme că, în absența regulilor omogene de interpretare, punerea în aplicare a regulamentului ar putea tulbura piața dacă autoritățile naționale nu sunt sprijinite în vederea elaborării unei evaluări comune și a stabilirii unui corpus larg cuprinzător și acceptat de comportamente abuzive. CESE sugerează fixarea unui termen pentru actele delegate ale Comisiei, astfel încât piața să beneficieze de o anumită siguranță. În cazul în care este nevoie, Comisia va putea actualiza aceste acte în orice moment.

5.3 Articolul 7 prezintă aceleași probleme menționate anterior. Conform CESE, se va fixa o dată la care Comisia se angajează să adopte actele delegate privind colectarea datelor, termenele, forma și conținutul informațiilor care urmează a fi transmise. Eficacitatea regulamentului depinde de adoptarea rapidă a acestuia de către organele decizionale ale Uniunii.

5.4 CESE consideră că competențele care vor fi atribuite autorităților naționale de reglementare sunt satisfăcătoare și pertinente, dar solicită, și în acest caz, o mai mare siguranță cu privire la punerea în aplicare a regulamentului și se întreabă dacă nu este cazul ca, într-un timp relativ scurt, să se impună statelor membre obligația de a „garanta” autorităților aceste competențe de investigare. Asimetria normativă a fost și este una dintre cauzele întârzierilor înregistrate în realizarea pieței unice a energiei.

5.5 CESE solicită ca sancțiunile să fie omogene în toate statele membre pentru a nu cauza practici de arbitraj legislativ care presupun alegerea țării în care contractele să fie încheiate în funcție de cel mai mic risc de sancționare. Legislația privind abuzul de piață (DAP) a identificat deja standardele comune în sistemele de sancțiuni, iar Comisia a făcut deja referire în acest sens la considerentul 23 al prezentului regulament. Piața angro de energie este o piață de schimb a cantităților de energie destinate să satisfacă exigențele de import și de export și, prin urmare, locul în care cantitățile de gaz și de energie electrică sunt negociate nu are nicio importanță.

5.6 CESE subliniază importanța relațiilor cu țările terțe și salută inițiativa agenției de a stabili contacte și de a încheia acorduri cu organizațiile internaționale și administrațiile țărilor terțe. Comitetul recomandă reformularea articolului 14, pentru a conferi agenției o competență generală de reprezentare, strâns legată de obiectivele prezentului regulament.

Bruxelles, 16 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

3.5.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/113

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora (reformare)

COM(2011) 29 final – 2011/0011 (COD)

2011/C 132/22

La 15 februarie 2011 și, respectiv, 14 februarie 2011, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul și Parlamentul European au hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora — (Reformare)

COM(2011) 29 final – 2011/0011 (COD).

Întrucât, în opinia sa, conținutul propunerii este pe deplin satisfăcător și nu face obiectul niciunei observații din partea sa, în cea de-a 470-a sesiune plenară din 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie), Comitetul a hotărât să emită un aviz favorabil cu privire la textul propus, cu 180 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 21 de abțineri.

Bruxelles, 15 martie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON

		ISSN 1830-3668 doi:10.3000/18303668.C_2011.132.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 132

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 54 3 mai 2011

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	I Rezoluții, recomandări și avize
	REZOLUȚII
	Comitetul Economic și Social European
	A 470-a sesiune plenară din 15 și 16 martie 2011
2011/C 132/01	Rezoluția Comitetului Economic și Social European privind situația din țările din sudul Mediteranei	1

	AVIZE
	Comitetul Economic și Social European
	A 470-a sesiune plenară din 15 și 16 martie 2011
2011/C 132/02	Avizul Comitetului Economic și Social European privind consumatorii și posibilitățile transfrontaliere din cadrul pieței interne (aviz exploratoriu la solicitarea Președinției ungare)	3

2011/C 132/03	Avizul Comitetului Economic și Social European privind viitorul Fondului social european după 2013 (aviz exploratoriu)	8

2011/C 132/04	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Ce tip de politică de vecinătate poate garanta siguranța aprovizionării cu energie în UE?(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției ungare)	15

2011/C 132/05	Avizul Comitetului Economic și Social European privind organizarea inovatoare a muncii ca sursă de productivitate și de locuri de muncă de calitate (aviz din proprie inițiativă)	22

	III Acte pregătitoare
	COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN
	A 470-a sesiune plenară din 15 și 16 martie 2011
2011/C 132/06	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Analiza anuală a creșterii: formularea răspunsului cuprinzător al UE la crizăCOM(2011) 11 final	26

2011/C 132/07	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 – O Uniune a inovăriiCOM(2010) 546 final	39

2011/C 132/08	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Către un Act privind piața unică – Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate – 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproceCOM(2010) 608 final	47

2011/C 132/09	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2000/25/CE în ceea ce privește aplicarea de etape de emisii pentru tractoare cu ecartament îngust COM(2011) 1 final – 2011/0002 (COD)	53

2011/C 132/10	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Tineretul în mișcare – O inițiativă de eliberare a potențialului tinerilor de a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană COM(2010) 477 final	55

2011/C 132/11	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii COM(2010) 672 final	63

2011/C 132/12	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament (UE) nr. …/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 în ceea ce privește utilizarea fosfaților și a altor compuși ai fosforului în detergenții de rufe de uz casnic COM(2010) 597 final – 2010/0298 (COD)	71

2011/C 132/13	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu Examinare intermediară a Regulamentului LIFE+COM(2010) 516 final	75

2011/C 132/14	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Evaluarea Strategiei comunitare privind mercurulCOM(2010) 723 final	78

2011/C 132/15	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament (UE) nr. …/… al Parlamentului European și al Consiliului din … privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee COM(2010) 767 final – 2010/0370 (COD)	82

2011/C 132/16	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 378/2007 al Consiliului în ceea ce privește normele de aplicare a modulării voluntare a plăților directe în cadrul politicii agricole comune COM(2010) 772 final – 2010/0372 (COD)	87

2011/C 132/17	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul privind OCP unice) COM(2010) 799 final – 2010/0385 final	89

2011/C 132/18	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2000/75/CE privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine COM(2010) 666 final – 2010/0326 (COD)	92

2011/C 132/19	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Pentru un spațiu european de siguranță rutieră: orientări pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020 COM(2010) 389 final	94

2011/C 132/20	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea spațiului feroviar unic european COM(2010) 475 final – 2010/0253 (COD) și Comunicarea Comisiei privind crearea unui spațiu feroviar unic european COM(2010) 474 final	99

2011/C 132/21	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind integritatea și transparența pieței energiei COM(2010) 726 final	108

2011/C 132/22	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora (reformare) COM(2011) 29 final – 2011/0011 (COD)	113