ISSN 1830-3668

doi:10.3000/18303668.CE2010.349.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 349E

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 53
22 decembrie 2010


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

REZOLUȚII

 

Parlamentul European
SESIUNEA 2010-2011
Ședințele dintre 9 și 11 martie 2010
Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 131 E, 20.5.2010.
TEXTE ADOPTATE

 

Marți, 9 martie 2010

2010/C 349E/01

Protecția consumatorilor
Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la protecția consumatorilor (2009/2137(INI))

1

2010/C 349E/02

SOLVIT
Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la SOLVIT (2009/2138(INI))

10

2010/C 349E/03

Raport privind politica în domeniul concurenței pe anul 2008
Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la Raportul privind politica în domeniul concurenței pe anul 2008 (2009/2173(INI))

16

2010/C 349E/04

Graficul de performanță al pieței interne
Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la Tabloul de bord al pieței interne (2009/2141(INI))

25

 

Miercuri, 10 martie 2010

2010/C 349E/05

UE 2020 - Măsuri adoptate în urma Consiliului European informal din 11 februarie 2010
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la UE 2020

30

2010/C 349E/06

Aplicarea recomandărilor din raportul Goldstone referitoare la Israel și Palestina
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la aplicarea recomandărilor Goldstone privind Israel/Palestina

34

2010/C 349E/07

Situația societății civile și a minorităților naționale din Belarus
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la situația societății civile și a minorităților naționale din Belarus

37

2010/C 349E/08

Impozitarea tranzacțiilor financiare
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la impozitarea operațiunilor financiare: aplicarea eficientă a acesteia

40

2010/C 349E/09

Spațiul unic de plăți în euro
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la implementarea spațiului unic de plăți în euro (SEPA)

43

2010/C 349E/10

Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA)
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la transparența și situația actuală a negocierilor privind ACTA

46

2010/C 349E/11

Regulament privind aplicarea unui sistem de preferințe tarifare generalizate
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la regulamentul de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate (SPG)

49

2010/C 349E/12

Raportul anual 2008 privind PESC
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind aspectele principale și opțiunile de bază ale politicii externe și de securitate comune (PESC) în 2008, prezentat Parlamentului European în temeiul Părții a II-a secțiunea G subpunctul 43 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 (2009/2057(INI))

51

2010/C 349E/13

Punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate și a politicii de securitate și apărare comune
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la punerea în aplicare a strategiei europene de securitate și a politicii comune de securitate și apărare (2009/2198(INI))

63

2010/C 349E/14

Tratatul de neproliferare
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare

77

 

Joi, 11 martie 2010

2010/C 349E/15

Cuba
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2010 referitoare la prizonierii de conștiință din Cuba

82

2010/C 349E/16

Investițiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2010 referitoare la investițiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon (Planul SET)

84

2010/C 349E/17

Catastrofă naturală majoră în regiunea autonomă Madeira și efectele furtunii Xynthia în Europa
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2010 referitoare la catastrofele naturale majore care au avut loc în Regiunea Autonomă Madeira și la efectele furtunii Xynthia în Europa

88

2010/C 349E/18

Cazul Gilad Shalit
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2010 referitoare la Gilad Shalit

91

2010/C 349E/19

Escaladarea violenței în Mexic
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2010 privind escaladarea violenței în Mexic

92

2010/C 349E/20

Republica Coreea - legalizarea pedepsei cu moartea
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2010 referitoare la legalizarea pedepsei cu moartea în Republica Coreea

95

 

III   Acte pregătitoare

 

Parlamentul European

 

Marți, 9 martie 2010

2010/C 349E/21

Alocarea de servicii de intermediere financiară măsurate indirect (SIFMI) pentru stabilirea venitului național brut (VNB) *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind alocarea de servicii de intermediere financiară măsurate indirect (SIFMI) pentru stabilirea venitului național brut (VNB) folosit pentru bugetul Uniunii Europene și resursele proprii ale acestora (COM(2009)0238 – C7-0049/2009 – 2009/0068(CNS))

97

2010/C 349E/22

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Germania - concedieri
Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2010)0007 – C7-0011/2010 – 2010/0005(BUD))

98

ANEXĂ

100

2010/C 349E/23

Mobilizarea Fondului european de adaptare la globalizare: concedieri
Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2010)0008 – C7-0012/2010 – 2010/0003(BUD))

101

ANEXĂ

102

2010/C 349E/24

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Lituania - construirea de clădiri
Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2010)0009 – C7-0013/2010 – 2010/0002(BUD))

104

ANEXĂ

105

2010/C 349E/25

Protocolul adițional la Acordul de cooperare pentru protecția coastelor și apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării ***
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Comunității Europene, a Protocolului adițional la Acordul de cooperare pentru protecția coastelor și apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării (COM(2009)0436 – C7-0163/2009 – 2009/0120(NLE))

107

2010/C 349E/26

Cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie (COM(2009)0268 – C7-0035/2009 – 2009/0077(COD))

107

P7_TC1-COD(2009)0077Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 martie 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2010 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie

108

ANEXĂ

109

2010/C 349E/27

Circulația persoanelor aflate în posesia unei vize de lungă ședere ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește circulația persoanelor care dețin o viză de lungă ședere (COM(2009)0091 – C6-0076/2009 – 2009/0028(COD))

109

P7_TC1-COD(2009)0028Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 martie 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2010 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește circulația persoanelor care dețin o viză de lungă ședere

110

ANEXĂ

110

 

Miercuri, 10 martie 2010

2010/C 349E/28

Conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale în ceea ce privește microentitățile ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare, în ceea ce privește microentitățile, a Directivei 78/660/CEE privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (COM(2009)0083 – C6-0074/2009 – 2009/0035(COD))

111

P7_TC1-COD(2009)0035Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 martie 2010 în vederea adoptării Directivei 2010/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare, în ceea ce privește microentitățile, a Directivei 78/660/CEE privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale

112

Legenda simbolurilor utilizate

*

procedura de consultare

**I

procedura de cooperare, prima lectură

**II

procedura de cooperare, a doua lectură

***

procedura de aviz conform

***I

procedura de codecizie, prima lectură

***II

procedura de codecizie, a doua lectură

***III

procedura de codecizie, a treia lectură

(Procedura indicată se bazează pe temeiul juridic propus de Comisie)

Amendamente politice: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▐.

Corecturile și adaptările tehnice realizate de către servicii: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive; textul eliminat este marcat prin simbolul ║.

RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

REZOLUȚII

Parlamentul European SESIUNEA 2010-2011 Ședințele dintre 9 și 11 martie 2010 Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 131 E, 20.5.2010. TEXTE ADOPTATE

Marți, 9 martie 2010

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/1


Marți, 9 martie 2010
Protecția consumatorilor

P7_TA(2010)0046

Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la protecția consumatorilor (2009/2137(INI))

2010/C 349 E/01

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 intitulată Monitorizarea rezultatelor privind consumatorii în interiorul pieței unice: a doua ediție a tabloului de bord al piețelor de consum (COM(2009)0025) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei intitulat „Al doilea tablou de bord al piețelor de consum” (SEC(2009)0076),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2009 privind aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor (COM(2009)0330),

având în vedere Raportul Comisiei din 2 iulie 2009 cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (COM(2009)0336),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iulie 2009 privind o metodă armonizată de clasificare și comunicare a reclamațiilor și cererilor de informații din partea consumatorilor (COM(2009)0346) și proiectul de recomandare aferent al Comisiei (SEC(2009)0949),

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 22 septembrie 2009 privind măsurile luate în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul ca urmare a graficului de realizări privind piețele de consum (SEC(2009)1251),

având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 referitoare la tabloul de bord al piețelor de consum (1),

având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0024/2010),

A.

întrucât graficul de realizări al piețelor de consum (graficul) și graficul de realizări al pieței interne au drept scop îmbunătățirea funcționării pieței interne, pentru ca aceasta să răspundă mai bine așteptărilor și preocupărilor cetățenilor;

B.

întrucât, în orientările politice ale viitoarei Comisii, Președintele Barroso solicită o abordare mai sistematică și mai integrată în ceea ce privește realizarea pieței unice, spre exemplu prin intermediul unei „inițiative de monitorizare a pieței”;

C.

întrucât cei 499 de milioane de consumatori din UE reprezintă un element esențial pentru funcționarea eficientă a pieței interne și au un rol crucial în ceea ce privește realizarea obiectivelor Agendei de la Lisabona, și anume consolidarea creșterii, a ocupării forței de muncă și a concurenței, deoarece cheltuielile de consum generează jumătate din bogăția UE;

D.

întrucât, în cadrul Strategiei post-Lisabona 2020, este important ca politica privind consumatorii să fie integrată unei dezvoltări sustenabile, ce respectă mediul și acordă atenția cuvenită dimensiunii sociale a pieței interne;

E.

întrucât o piață internă care răspunde eficient cererilor consumatorilor contribuie, în același timp, la asigurarea unei economii mai inovatoare și mai sănătoase, dat fiind faptul că piețele de consum eficiente și care reacționează rapid în toate sectoarele economiei reprezintă vectori esențiali ai competitivității și bunăstării cetățenilor;

F.

întrucât o piață internă care funcționează în mod adecvat ar trebui să le ofere consumatorilor o gamă largă de produse și servicii de înaltă calitate la prețuri competitive și, în același timp, un nivel ridicat de protecție;

G.

întrucât majoritatea cetățenilor UE se confruntă zilnic, în calitate de consumatori, cu piața internă;

H.

întrucât eficacitatea politicii de protecție a consumatorilor va fi consolidată de cunoașterea de către consumatori și întreprinderi a drepturilor și obligațiilor pe care le au în temeiul legislației existente și de capacitatea de a le aplica în cadrul tranzacțiilor comerciale;

I.

întrucât încrederea consumatorilor, informarea și capacitatea de acțiune a acestora sunt indispensabile pentru funcționarea eficientă a piețelor, deoarece astfel sunt recompensați furnizorii care respectă normele și răspund cel mai bine nevoilor consumatorilor;

J.

întrucât o politică activă de protecție a consumatorilor, ce informează și responsabilizează consumatorii care, la rândul lor, vor solicita produse și servicii de înaltă calitate, va fi un factor important în procesul de constituire a unei Uniuni Europene competitive pe plan mondial, dinamice și inovatoare;

K.

întrucât, din cauza complexității sporite a piețelor cu amănuntul, în special a pieței serviciilor cu amănuntul, consumatorii se confruntă cu tot mai multe dificultăți pentru a face alegeri în cunoștință de cauză în momentul achiziționării de bunuri și servicii;

L.

întrucât o abordare coordonată a aspectelor legate de educarea consumatorilor este necesară pentru a le permite acestora să își exercite drepturile cu toată încrederea;

M.

întrucât consumatorii au dreptul la despăgubiri atunci când sunt afectați de practici ilegale, dar, în realitate, aceștia se confruntă cu obstacole considerabile pentru a aduce aceste cauze în fața instanței din cauza costurilor ridicate, a procedurilor lungi și complexe și a riscurilor asociate litigiilor;

N.

întrucât graficul de realizări indică faptul că doar patru din zece consumatori consideră că este mai ușor să se soluționeze diferendele cu vânzătorii sau cu furnizorii prin intermediul mecanismelor alternative de soluționare a diferendelor și doar trei din zece consumatori consideră că este mai ușor să se soluționeze litigiile în instanță;

O.

întrucât aproximativ jumătate dintre consumatorii din UE care depun o reclamație nu sunt mulțumiți de modul în care aceasta este soluționată și doar jumătate dintre ei întreprind demersuri suplimentare;

P.

întrucât criza economică a exercitat o presiune sporită asupra grupurilor de consumatori cu venit redus, care cheltuiesc cea mai mare parte a veniturilor lor pe hrană și locuință, fapt ce are drept consecință îndatorarea excesivă a unui număr tot mai mare de consumatori;

Q.

întrucât dimensiunea transfrontalieră a piețelor de consum se dezvoltă rapid odată cu apariția comerțului electronic, însă consumatorii au reticențe în a profita pe deplin de avantajele pe care le oferă integrarea pieței, în special deoarece sunt neîncrezători că drepturile lor vor fi protejate în aceeași măsură atunci când fac achiziții transfrontaliere și din cauza incertitudinii care persistă în ceea ce privește dreptul la despăgubire;

R.

întrucât un nivel ridicat de protecție a consumatorilor este esențial în perspectiva dezvoltării comerțului transfrontalier în cadrul unei piețe unice astfel încât să răspundă nevoilor consumatorilor;

S.

întrucât dezvoltarea dimensiunii transfrontaliere a piețelor de consum aduce noi provocări pentru autoritățile de aplicare a legii, care se confruntă cu constrângeri legate de granițele jurisdicționale și de fragmentarea cadrului de reglementare;

T.

întrucât atât Comisia, cât și autoritățile naționale de aplicare a legii trebuie să își intensifice eforturile pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și pentru a le insufla consumatorilor încrederea de care au nevoie pentru a exploata pe deplin potențialul pieței unice;

U.

întrucât normele UE de protecție a consumatorilor nu servesc la nimic dacă nu sunt transpuse, puse în aplicare și controlate în mod adecvat la nivel național;

V.

întrucât, odată cu adoptarea legislației naționale, Comisia ar trebui să sprijine activ autoritățile naționale în vederea aplicării acesteia în mod corect;

W.

întrucât, având în vedere actuala recesiune economică, punerea în aplicare a legii în mod ferm și coerent este cu atât mai importantă cu cât criza conduce la o mai mare vulnerabilitate a consumatorilor, iar un nivel scăzut de respectare a legii poate aduce prejudicii suplimentare consumatorilor, în timp ce autoritățile de aplicare se pot confrunta cu o presiune sporită asupra resurselor, fiind necesar să își fixeze atent prioritățile și să maximizeze impactul activităților pe care le desfășoară;

X.

întrucât Parlamentul European și parlamentele naționale pot să contribuie activ la transpunerea și punerea în aplicare în condiții mai bune a legislației de protecție a consumatorilor, dacă vor continua să colaboreze îndeaproape,

Introducere

1.

consideră că numirea, în 2007, a unui comisar responsabil de protecția consumatorilor care a dat dovadă de un angajament personal deosebit și de o mare deschidere și care a avut numeroase inițiative a contribuit la realizarea unor progrese semnificative în domeniul politicii europene de protecție a consumatorilor și în ceea ce privește aspectele legate de protecția consumatorilor, acest lucru fiind în mare măsură în beneficiul cetățenilor UE;

2.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că împărțirea responsabilității în domeniul protecției consumatorilor între două portofolii de comisar ar putea să conducă la scăderea atenției asupra protecției consumatorilor în noua Comisie și, în mod similar, se teme că noua structură organizatorică împărțită în mai multe direcții generale ar putea să conducă la fragmentare sau să aibă efecte negative asupra coerenței și eficacității politicii de protecție a consumatorilor;

3.

subliniază că, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, articolul 12 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene reafirmă, drept dispoziție de aplicare generală, că cerințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii; prin urmare, solicită Comisiei să garanteze integrarea eficientă a intereselor consumatorilor în toate politicile UE și să examineze, în cadrul evaluărilor de impact, efectele potențiale ale tuturor noilor acte legislative și politici care vizează direct sau indirect consumatorii; îndeamnă fiecare direcție generală competentă din cadrul Comisiei să publice un raport anual privind modul în care politica de protecție a consumatorilor a fost integrată în domeniul său de competență;

4.

subliniază necesitatea unei politici active de protecție a consumatorilor pentru a permite cetățenilor să beneficieze pe deplin de piața internă; consideră că o politică activă de protecție a consumatorilor este cu atât mai importantă în contextul actualei crize economice pentru a sprijini politica socială în combaterea inegalităților tot mai mari și pentru a proteja consumatorii vulnerabili și categoriile cu venituri mici;

5.

subliniază faptul că consumatorii ar trebui să fie în măsură să facă alegeri în cunoștință de cauză, fără a fi supuși unor condiționări psihologice impuse de către producători prin intermediul unor afirmații tendențioase și false cu privire la produse, întrucât astfel se generează o concurență mai mare între comercianți pentru a crește calitatea produselor și a serviciilor pe care le oferă și pentru a menține prețurile la niveluri competitive;

6.

consideră că o abordare responsabilă din partea întreprinderilor în ceea ce privește respectarea principiului responsabilității sociale, a regulilor concurenței și a intereselor economice ale consumatorilor ar inspira încredere în rândul acestora din urmă;

7.

reiterează faptul că organizațiile de consumatori joacă un rol esențial în alertarea autorităților publice cu privire la problemele cu care se confruntă consumatorii în viața de zi cu zi și că ar trebui să fie optimizate instrumentele de care acestea dispun, în vederea îmbunătățirii capacității de a acționa eficient la nivelul UE și la nivel național; solicită statelor membre să se asigure că organizațiile de consumatori sunt consultate în mod corespunzător în toate etapele procesului decizional și la transpunerea și punerea în aplicare a legislației privind protecția consumatorilor;

8.

solicită Comisiei și statelor membre să sensibilizeze și să educe în mai mare măsură consumatorii, pe tot parcursul vieții acestora, în vederea consolidării poziției acestora din urmă; încurajează statele membre să se asigure că sunt furnizate informații clare și inteligibile în special tinerilor consumatori, în ceea ce privește produsele și serviciile care le sunt destinate; încurajează în mod special statele membre să includă, la toate nivelurile educaționale, aspectele legate de protecția consumatorilor în programele naționale de învățământ cu scopul de a permite copiilor să dobândească competențele necesare pentru a lua decizii complexe mai târziu în viață și să ia în considerare programe educaționale pentru părinți și consumatori adulți vizând, pe termen mai lung, dezvoltarea și consolidarea responsabilității în materie de consum; subliniază că aceste programe ar trebui să corespundă nevoilor educaționale și posibilităților elevilor de la fiecare nivel la care acestea vor fi aplicate, utilizând metode didactice moderne bazate pe experiență și pe utilizarea exemplelor; reamintește, de asemenea, importanța consumatorilor educați care își cunosc drepturile și știu cui să se adreseze în cazul nerespectării acestora pentru identificarea unor astfel de abateri;

9.

subliniază necesitatea de a promova un consum sustenabil, insistând asupra faptului că furnizorii de servicii și comercianții, precum și consumatorii trebuie să fie mai bine instruiți și informați în ceea ce privește noțiunea de consum sustenabil, astfel încât să adopte un comportament corespunzător;

10.

îndeamnă Comisia și statele membre să lanseze o strategie de comunicare bine direcționată cu scopul de a sensibiliza cetățenii UE cu privire la riscurile la care se expun și la drepturile pe care le au în calitate de consumatori, în special prin crearea de portaluri web ușor de accesat, campanii de sensibilizare și puncte de informare la nivel local, regional și național; subliniază necesitatea utilizării unor canale de comunicare specifice, de care să beneficieze consumatorii cei mai vulnerabili, garantând fiabilitatea, credibilitatea și imparțialitatea organismelor chemate să asigure gestiunea și organizarea mijloacelor de comunicare;

Graficul de realizări al piețelor de consum

11.

reafirmă faptul că graficul de realizări reprezintă un instrument important pentru o mai bună monitorizare a piețelor de consum cu scopul de a oferi elemente utile pentru a asigura elaborarea unor politici mai eficiente și pentru o mai bună legiferare, dar și pentru a demonstra cetățenilor că preocupările lor sunt luate în considerare;

12.

salută prezența celor cinci indicatori principali în graficul de realizări – reclamații, prețuri, satisfacție, schimbarea furnizorilor și siguranță – care sunt esențiali în identificarea piețelor care prezintă cel mai ridicat risc de disfuncționalități în ceea ce privește rezultatele economice și sociale pentru consumatori; consideră, cu toate acestea, că ar trebui aplicate, de asemenea, criterii care să permită evaluarea măsurii în care bunurile și serviciile concordă cu obiectivele dezvoltării durabile;

13.

recunoaște că, deși cei cinci indicatori nu includ toate aspectele legate de mediul de consum, aceștia oferă o bază suficientă pentru a stabili prioritățile și a concluziona cu privire la sectoarele în care este necesară o analiză ulterioară, cu condiția ca datele furnizate de către statele membre să fie complete, iar agregarea lor să poată fi realizată pe o bază ușor de comparat;

14.

consideră că datele actuale referitoare la reclamațiile din partea consumatorilor, prețuri, niveluri de satisfacție, schimbări ale furnizorilor și siguranță nu sunt încă suficiente pentru a desprinde concluzii definitive și sunt necesare mai multe date fiabile pentru dezvoltarea unei baze solide de referință privind consumatorii; subliniază că, prin urmare, indicatorii trebuie să fie dezvoltați în continuare, iar colectarea datelor trebuie să fie organizată ținând seama de diferențele dintre sistemele naționale;

15.

sugerează Comisiei ca, imediat ce au fost dezvoltați în mod suficient cei cinci indicatori de bază și metodologia asociată, astfel încât să producă rezultate de o calitate foarte bună, să ia în considerare oportunitatea includerii în graficul de realizări a unor indicatori suplimentari pe termen lung, cum ar fi indicatori privind cotele de piață, calitatea, publicitatea, transparența și comparabilitatea ofertelor, indicatori referitori la punerea în aplicare și responsabilizarea consumatorilor, indicatori sociali, etici și de mediu, precum și indicatori de cuantificare a căilor de atac și a prejudiciului cauzat consumatorului; consideră totuși că acest lucru ar trebui să se realizeze progresiv pentru a obține un grafic de realizări focalizat și inteligibil, în vederea unei abordări mai cuprinzătoare a aspectelor legate de protecția consumatorilor, astfel încât aceștia din urmă să poată beneficia pe deplin de avantajele oferite de piața internă;

16.

reiterează faptul că graficul de realizări ar trebui să includă toate categoriile principale de cheltuieli de consum în vederea identificării piețelor celor mai problematice și pentru a pregăti terenul pentru noi analize mai detaliate ale unor sectoare specifice, în special în cazul în care există dovezi care indică probleme comune unor piețe diferite; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să asigure finanțarea corespunzătoare și personalul adecvat pentru dezvoltarea în continuare a graficului de realizări;

17.

este conștient de faptul că, în ceea ce privește serviciile, consumatorii sunt mai puțin satisfăcuți și se confruntă cu mai multe probleme decât în cazul bunurilor, ceea ce reflectă, în parte, complexitatea mai ridicată a raporturilor contractuale și a prestării de servicii; îndeamnă Comisia să desfășoare analize aprofundate ale tuturor sectoarelor problematice identificate în graficul de realizări; invită, de asemenea, Comisia să se asigure că aceste activități sunt urmate în mod adecvat de inițiative legislative specifice și de recomandări politice adresate statelor membre, iar rezultatele sunt comunicate Parlamentului;

18.

salută interesul dovedit și calitatea activităților depuse de Comisie în studiul său privind serviciile financiare cu amănuntul, studiu publicat ca urmare a graficului de realizări; ia act de problemele identificate în domeniul serviciilor financiare, care au fost agravate de criza financiară; salută în special descoperirile revelate de acest studiu în ceea ce privește, spre exemplu, problemele majore legate de transparență și comparabilitatea costurilor de cont curent în cadrul Uniunii Europene; consideră că ar trebui trase toate concluziile adecvate cu privire la necesitatea unei mai bune reglementări a acestui sector;

19.

subliniază că, deși reclamațiile consumatorilor sunt importante pentru a identifica funcționarea necorespunzătoare a pieței, absența reclamațiilor nu indică întotdeauna că piețele funcționează bine, deoarece în unele state membre consumatorii au mai puțin tendința de a depune o reclamație din cauza tradițiilor sau percepțiilor diferite ale consumatorilor cu privire la perspectivele de reușită ale acesteia; subliniază, pe de altă parte, că numărul ridicat al reclamațiilor dintr-un anumit stat membru nu ar trebui să fie interpretat în mod necesar ca indicând o piață disfuncțională, ci s-ar putea datora existenței unor organisme eficace de soluționare a reclamațiilor sau unei campanii recente de informare privind drepturile consumatorilor;

20.

constată că pe teritoriul UE există peste 700 de organizații terțe de colectare a reclamațiilor consumatorilor, însă modalitățile de colectare diferă considerabil și relativ puține dintre acestea colectează date cu privire la natura reclamației și la sectorul în cauză; consideră că, deși colectarea poate fi suficientă pentru a oferi asistență sau informații, nu este deloc adecvată pentru a identifica posibilele disfuncționalități ale pieței din perspectiva consumatorului; solicită, prin urmare, tuturor organismelor de soluționare a reclamațiilor să adopte o metodologie armonizată de clasificare și raportare a reclamațiilor consumatorilor și le încurajează să raporteze date referitoare la reclamații care corespund tuturor domeniilor - recomandate și facultative – pe care Comisia le-a propus în proiectul de recomandare; consideră că dezvoltarea unei metodologii armonizate va permite statelor membre colectarea unor date mai semnificative și realizarea unei imagini mai complete a piețelor naționale de consum, care să conducă la crearea unei baze de date la nivelul UE pentru a permite compararea problemelor consumatorilor de pe teritoriul UE;

21.

atrage atenția asupra analizei datelor disponibile privind prețurile, care indică variații inexplicabile la nivel transfrontalier pentru o serie de bunuri și servicii; consideră că, deși diferențele de preț sunt adesea în corelație cu diferențele în materie de cerere, nivelurile cheltuielilor, structura taxelor sau a costurilor, aceste diferențe reprezintă adesea și un semn al fragmentării sau al funcționării defectuoase a pieței interne; sugerează că, în situația în care prețul unui anumit produs este mai ridicat decât o valoare de referință, este necesar să se analizeze corelația dintre prețurile de import și cele de consum și să se examineze cu atenție motivele care stau la baza nivelurilor de preț diferite;

22.

consideră că datele disponibile privind prețurile nu sunt suficiente pentru a monitoriza în mod corespunzător piața internă și solicită institutelor naționale de statistică și Eurostat să colaboreze cu Comisia pentru a furniza mai multe date și pentru a dezvolta în continuare metodologia de colectare a prețurilor medii ale bunurilor și serviciilor comparabile și reprezentative; reamintește, în acest context, necesitatea ca institutele naționale de statistică să valideze și să-și intensifice participarea la activitățile de colectare a datelor referitoare la prețurile medii și de calculare a acestor prețuri; subliniază că prezentarea unor date mai transparente referitoare la prețuri ar inspira mai multă încredere în rândul consumatorilor și le-ar demonstra că sunt căutate răspunsuri la preocupările lor cotidiene;

23.

recunoaște că satisfacția consumatorilor reprezintă un indicator important pentru a înțelege dacă piețele aduc sau nu beneficii consumatorilor; solicită Comisiei să își dezvolte în continuare metodologia și tehnicile de măsurare în vederea realizării unor studii privind gradul de satisfacție al consumatorilor și pentru a include în viitor sectoare suplimentare;

24.

este de părere că posibilitatea de a schimba furnizorii este un aspect esențial al concurenței într-o economie de piață; îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsuri în vederea facilitării schimbării furnizorilor în cazul tuturor serviciilor cu amănuntul importante;

25.

constată că studiile indică o încredere în general ridicată a consumatorilor în siguranța produselor, cu toate că percepțiile consumatorilor în materie de siguranță diferă în mod semnificativ între statele membre; solicită Comisiei și statelor membre să îmbunătățească datele disponibile în prezent referitoare la siguranța produselor de consum, care sunt compilate în principal pe baza rapoartelor privind accidentele și rănirile cauzate de produse defectuoase sau prin intermediul sistemelor de notificare a riscurilor; subliniază în mod special necesitatea de a da dovadă de vigilență cu privire la siguranța jucăriilor;

26.

solicită tuturor statelor membre ca, în vederea îmbunătățirii siguranței consumatorilor, să colecteze și să înregistreze în mod sistematic detaliile referitoare la accidente sau răniri într-o bază de date comună;

27.

ia act de faptul că importanța tranzacțiilor transfrontaliere variază încă în mod semnificativ pe întreg teritoriul UE și, cu toate că suma medie cheltuită pentru cumpărăturile transfrontaliere este considerabilă (737 EUR pe persoană pe an), marea majoritate (75 %) a comercianților cu amănuntul vând numai consumatorilor din propria țară, în timp ce numai un sfert dintre consumatorii de pe teritoriul UE efectuează achiziții transfrontaliere; consideră că, deși există mai multe bariere structurale precum limba, distanța și diferențele din legislația privind protecția consumatorilor, consolidarea încrederii consumatorilor ar intensifica în mod semnificativ schimburile comerciale transfrontaliere; consideră că dezvoltarea comerțului transfrontalier nu ar trebui să aibă drept consecință o reducere a nivelului de reglementare, ci, dimpotrivă, acest lucru face și mai necesare eforturile ce vizează garantarea unui nivel optim de protecție a consumatorilor în cadrul Uniunii Europene;

28.

ia act de faptul că cumpărăturile on-line câștigă în amploare din ce în ce mai mult, însă comerțul electronic nu se dezvoltă la nivel transfrontalier la fel de rapid ca la nivel național; solicită Comisiei să includă în graficele viitoare de realizări date complete cu privire la nivelul real al vânzărilor transfrontaliere și la problemele cu care se confruntă consumatorii transfrontalieri;

29.

ia act de faptul că puțin peste jumătate dintre consumatorii din UE (51 %) consideră că sunt protejați în mod corespunzător prin măsurile existente de protecție a consumatorilor, mai mult de jumătate (54 %) consideră că autoritățile publice le protejează drepturile în mod eficient și un procent puțin mai ridicat (59 %) consideră că vânzătorii și furnizorii le respectă drepturile;

30.

subliniază că aproape o treime (30 %) dintre consumatorii din UE care au efectuat o achiziție la distanță prin internet, prin telefon sau prin poștă au semnalat că s-au confruntat cu probleme de livrare; constată, cu toate acestea, că nouă din zece consumatori care au încercat să returneze obiectul cumpărat sau să anuleze contractul în perioada de reflecție au reușit să facă acest lucru;

31.

reamintește că mai multe state membre au creat instrumente, cum ar fi observatoare ale prețurilor, pentru a-și monitoriza piețele naționale din perspectiva consumatorilor sau sisteme elaborate de înregistrare a reclamațiilor prin care să fie informați factorii de decizie politică, în timp ce alte state membre nu folosesc date în vederea monitorizării piețelor de consum și întâmpină dificultăți în ceea ce privește agregarea datelor; subliniază, în acest sens, necesitatea de a organiza schimburi de bune practici între statele membre;

32.

subliniază că o participare importantă a institutelor naționale de statistică și a Eurostat, precum și o cooperare strânsă între aceste organisme, Comisie, responsabilii politici din domeniul protecției consumatorilor, autoritățile naționale responsabile cu aplicarea legislației și organizațiile de consumatori și de afaceri va constitui un factor esențial pentru asigurarea calității și caracterului complet al datelor și pentru dezvoltarea în continuare a bazei de date necesare; solicită Eurostat, statelor membre și tuturor părților interesate să ia măsuri pentru a facilita această cooperare;

33.

consideră că datele referitoare la piață pot avea un rol esențial în promovarea inovării și a competitivității; subliniază, prin urmare, importanța graficului de realizări, care constituie un instrument propice identificării preferințelor și cerințelor consumatorilor; observă că aceste date pot stimula inovarea, oferind stimulente întreprinderilor în vederea pătrunderii pe noi piețe și exercitând presiuni asupra companiilor pentru îmbunătățirea produselor și serviciilor lor;

34.

consideră că graficul cu realizări, odată completat cu date fiabile și ușor de comparat între cele 27 de state membre, ar trebui să servească drept sursă bogată de date comparative pentru responsabilii politici care ocupă de concurență, de protecția consumatorilor și de alte domenii de politică și ar trebui să le ofere posibilitatea de a identifica la nivel național piețele care nu funcționează în mod adecvat pentru consumatori;

35.

invită Comisia să evalueze comparativ mediul de consum din fiecare stat membru, ținând seama de diferențele dintre legislațiile privind protecția consumatorilor și de tradițiile consumatorilor; reiterează faptul că o analiză comparativă între statele membre a rezultatelor pentru consumatori, precum și a mediului de consum de la nivelul UE contribuie la identificarea celor mai bune practici și, în cele din urmă, la garantarea unei piețe interne funcționale pentru consumatori;

36.

încurajează toate statele membre să efectueze anual o operațiune generală de monitorizare a pieței pentru a identifica piețele care prezintă disfuncționalități din perspectiva consumatorilor și pentru a furniza date complete care vor permite Comisiei să monitorizeze și să compare problemele cu care se confruntă consumatorii în cadrul pieței interne;

37.

susține faptul că graficul de realizări nu ar trebui folosit doar la elaborarea unei politici mai eficiente de protecție a consumatorilor, ci și ca o bază de informații pentru toate politicile care au o incidență asupra consumatorilor, asigurând astfel o mai bună integrare a intereselor consumatorilor în toate politicile UE, precum și integrarea obiectivului de dezvoltare durabilă în cadrul politicii de protecție a consumatorilor; subliniază că graficul de realizări ar trebui, de asemenea, să stimuleze o dezbatere mai generală privind chestiunile legate de politica de protecție a consumatorilor;

38.

solicită Comisiei să elaboreze, cu sprijinul statelor membre, o strategie mai eficace de comunicare a graficului de realizări către un public mai larg, asigurând, printre altele, o mai bună accesibilitate și vizibilitate ale acestuia pe site-urile web relevante, și să promoveze difuzarea corespunzătoare a acestuia în cadrul mass-media, al autorităților naționale, al organizațiilor de consumatori și al altor părți interesate; consideră că este necesar să se publice în continuare anual graficul de realizări sub forma unei broșuri și să se asigure disponibilitatea acestuia în toate limbile oficiale ale UE; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsurile adecvate pentru a promova în rândul cetățenilor europeni site-ul web „eYou Guide”, conceput în mod special de către Comisie ca ghid al drepturilor cetățenilor;

Aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor

39.

salută cele cinci domenii prioritare de acțiune care au fost identificate de Comisie în Comunicarea sa privind aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor;

40.

subliniază că aplicarea și controlul eficace al aplicării normelor UE privind protecția consumatorilor acționează ca stimulent pentru creșterea gradului de încredere al consumatorilor și ca o măsură fermă de descurajare a întreprinderilor care încearcă să se sustragă acestor norme; solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape și să sprijine statele membre în transpunerea și punerea în aplicare a acquis-ului comunitar în domeniul protecției consumatorilor; invită, în acest context, Comisia să ia în considerare, utilizând temeiul juridic prevăzut la articolul 169 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, acele opțiuni care i-ar permite evidențierea politicii de protecție a consumatorilor prin intermediul unor măsuri de sprijinire și completare a politicilor statelor membre, inclusiv, eventual, crearea unei agenții europene a consumatorilor;

41.

constată că aplicarea normelor pe întreg teritoriul UE este departe de a fi uniformă și că majoritatea țărilor prezintă puncte forte și puncte slabe; subliniază că cifrele indică diferențe importante între statele membre în ceea ce privește bugetele destinate supravegherii pieței și numărul de inspectori implicați; îndeamnă statele membre să își intensifice eforturile și să sporească resursele în vederea asigurării aplicării legislației privind protecția consumatorilor și a garantării concurenței pe piețele cu amănuntul;

42.

consideră că, pentru creșterea gradului de încredere a consumatorilor, este esențială consolidarea mecanismelor de supraveghere a pieței și de control al aplicării legii, precum și implementarea eficientă și cuprinzătoare a acestora, întrucât cheltuielile de consum vor fi un factor important pentru relansarea economiei; este de părere că autoritățile publice trebuie să dispună de mai multe resurse pentru cercetarea și în cele din urmă combaterea practicilor comerciale ilegale;

43.

subliniază faptul că piețele de consum evoluează rapid și autoritățile de aplicare a legii trebuie să fie în măsură să facă față noilor provocări pe care schimbările economice și tehnologice le impun capacității acestora de a fi eficiente într-un mediu transfrontalier, precum piața internă, și, pentru a realiza acest lucru, trebuie conjugate eforturile în scopul garantării unei aplicări eficiente și coerente pe întreg teritoriul UE; consideră că revizuirea cadrului de reglementare este, de asemenea, necesară pentru a acoperi orice lacune de reglementare;

44.

încurajează înființarea în toate statele membre de agenții independente de protecție a consumatorilor care să furnizeze informații și să introducă acțiuni în fața instanțelor naționale în vederea protejării intereselor consumatorilor; încurajează, prin urmare, cooperarea dintre agențiile de protecție a consumatorilor din toate statele membre;

45.

îndeamnă toate statele membre să ia în considerare avantajele pe care le-ar avea introducerea unui ombudsman al consumatorilor; semnalează faptul că această instituție există în anumite state membre sub forma unei instanțe extrajudiciare destinate soluționării amiabile a disputelor în materie de consum, dar și ca organism consultativ care funcționează pe lângă stat pentru a rezolva problemele ce intră în sfera sa de competențe;

46.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia mecanismele alternative de soluționare a diferendelor, cum ar fi medierea, arbitrajul sau soluționarea extrajudiciară a litigiilor, pot constitui o opțiune rapidă și atractivă pentru consumatorii care nu au reușit să soluționeze pe care informală diferendul pe care îl au cu un comerciant sau cu o companie publică de servicii; îndeamnă statele membre să încurajeze crearea unor mecanisme alternative de soluționare a diferendelor în vederea creșterii nivelului de protecție a consumatorilor și a maximizării conformității cu legislația, dar subliniază că astfel de mecanisme nu ar trebui să se substituie mijloacelor de aplicare juridice sau administrative, ci să vină în completarea acestora; consideră, de asemenea, că stabilirea de date și termene fixe pentru răspunsurile venite din partea diverselor agenții și întreprinderi referitoare la practici semnalate ar putea veni în sprijinul consumatorilor care intenționează să acționeze în vederea rezolvării unei dispute;

47.

reamintește că datele disponibile arată că există diferențe majore între statele membre și că ar mai putea fi aduse îmbunătățiri mecanismelor de aplicare a legislației și de obținere de despăgubiri; reamintește că în prezent există sisteme judiciare de recurs colectiv în 13 state membre și solicită Comisiei să dea curs în cel mai scurt timp posibil Cărții verzi din 27 noiembrie 2008 privind recursul colectiv pentru consumatori (COM(2008)0794);

48.

subliniază necesitatea formării și educării corespunzătoare a funcționarilor publici și a autorităților judiciare în domeniul normelor UE de protecție a consumatorilor;

49.

ia act de raportul Rețelei de cooperare pentru protecția consumatorilor care indică faptul că autoritățile care instrumentează cauze transfrontaliere se confruntă cu dificultăți din cauza lipsei resurselor; solicită Comisiei să analizeze posibilitățile de a asigura resursele corespunzătoare în vederea respectării obligațiilor existente în temeiul Regulamentului privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului;

50.

își exprimă sprijinul pentru realizarea unor acțiuni concertate de control al aplicării legii (acțiuni de verificare) prin care autoritățile naționale să verifice simultan un sector anume în ceea ce privește respectarea legislației UE; subliniază că aceste acțiuni ar trebui să se desfășoare mai frecvent (de două ori pe an), pe baza unei metodologii comune, și ar trebui combinate cu alte instrumente;

51.

admite complexitatea juridică legată de publicarea rezultatelor în urma activităților de control al aplicării legii și de supraveghere a pieței și faptul că munca de investigație este adesea supusă unor reguli stricte de confidențialitate, dar este de părere că atât Comisia, cât și statele membre ar trebui să publice aceste rezultate, inclusiv defalcarea lor pe fiecare societate, în cazurile în care s-a constatat o recurență a practicilor ilegale; consideră că acest lucru va asigura o mai mare transparență și vizibilitate a activității de control al aplicării legii desfășurate de autoritățile naționale și va permite consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză;

52.

solicită consolidarea structurilor de supraveghere a pieței în toate statele membre, astfel încât produsele care circulă pe piețele acestora să respecte standardele ridicate de siguranță a produselor, iar produsele defecte sau periculoase să fie imediat scoase de pe piață; invită Comisia să monitorizeze și să revizuiască periodic orientările utilizate de sistemul de alertă rapidă RAPEX în scopul îmbunătățirii funcționării sistemului;

53.

solicită, în acest sens, Comisiei să supravegheze mai strict aplicarea de către statele membre a reglementărilor privind monitorizarea pieței, în special a Regulamentului (CE) nr. 765/2008, și, atunci când este necesar, să inițieze fără întârziere procedurile privind încălcarea dreptului comunitar;

54.

sprijină eforturile Comisiei de analizare a celor mai recente posibilități tehnice din domeniul supravegherii, pentru a asigura trasabilitatea la nivel global a produselor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare (spre exemplu, prin intermediul etichetelor RFID sau al codurilor de bare); invită Comisia să prezinte Parlamentului inițiativele sale actuale și informațiile cele mai recente privind crearea unei rețele globale de trasabilitate;

55.

reamintește că Rețeaua europeană a centrelor consumatorilor necesită o finanțare corespunzătoare în vederea promovării încrederii consumatorilor prin furnizarea de informații către cetățeni cu privire la drepturile pe care le au în calitate de consumatori și prin facilitarea accesului la căile de atac în situațiile în care consumatorii au efectuat achiziții transfrontaliere;

56.

subliniază că, dată fiind creșterea continuă pe teritoriul UE a importurilor provenite din țări terțe, autoritățile vamale joacă un rol important în protejarea consumatorilor de produsele importate nesigure, ceea ce presupune o cooperare mai strânsă între autoritățile de supraveghere a pieței și cele vamale, precum și între autoritățile vamale din diferitele state membre;

57.

subliniază că garantarea siguranței produselor care circulă pe piața internă necesită combinarea eforturilor cu autoritățile din țările terțe; sprijină, prin urmare, inițiativa Comisiei de intensificare a cooperării internaționale și de încheiere a unor acorduri formale cu autoritățile de aplicare a legii din țările terțe, în special China, SUA și Japonia; observă că o practică permanentă a dialogului și a schimbului de informații privind siguranța produselor este în interesul tuturor părților și reprezintă un factor primordial pentru construirea încrederii consumatorilor; solicită Comisiei să prezinte în mod regulat Parlamentului un raport privind dialogul cu țările terțe;

*

* *

58.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0540.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/10


Marți, 9 martie 2010
SOLVIT

P7_TA(2010)0047

Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la SOLVIT (2009/2138(INI))

2010/C 349 E/02

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor referitoare la soluționarea eficientă a problemelor intervenite pe piața internă („SOLVIT”) (1),

având în vedere Recomandarea Comisiei din 7 decembrie 2001 referitoare la principiile de utilizare a „SOLVIT” – rețeaua de soluționare a problemelor intervenite pe piața internă (2),

având în vedere Concluziile Consiliului din 1 martie 2002, în care Consiliul confirmă angajamentul statelor membre cu privire la exploatarea eficientă a sistemului SOLVIT și aderarea acestora la principiile sale,

având în vedere Recomandarea Comisiei din 12 iulie 2004 privind transpunerea în legislația națională a directivelor care privesc piața internă (3),

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 20 iulie 2005 cu privire la un plan de acțiune al Comisiei referitor la îmbunătățirea comunicării asupra Europei (4), printre altele prin raționalizarea rețelelor de informare și de asistență susținute de către Comisie,

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 8 mai 2008 cu privire la un plan de acțiune referitor la o abordare integrată pentru furnizarea de servicii de asistență pe piața unică cetățenilor și întreprinderilor (5),

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei cu privire la tabloul de bord al pieței interne nr.19 (6),

având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2007 privind revizuirea pieței unice: depășirea obstacolelor și combaterea ineficienței prin îmbunătățirea punerii în aplicare și asigurarea respectării legislației (7),

având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 privind Tabloul de bord al pieței interne (8),

având în vedere Raportul SOLVIT din 2008 intitulat „Dezvoltarea și eficacitatea rețelei SOLVIT în 2008” (9),

având în vedere Recomandarea Comisiei din 29 iunie 2009 privind măsurile pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice (10),

având în vedere concluziile Consiliului (Competitivitate, piață internă, industrie și cercetare) din 24 septembrie 2009, intitulate „Cum să facem ca piața internă să funcționeze mai bine” (11),

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei cu privire la activitățile destinate îmbunătățirii funcționării pieței unice (12),

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei cu privire la cooperarea administrativă pe piața unică (13),

având în vedere articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru petiții (A7-0027/2010),

A.

întrucât Comisia, Parlamentul, Ombudsmanul European și statele membre trebuie să depună eforturi sporite pentru a defini și a furniza informații cu privire la drepturile cetățenilor și pentru a-i ajuta să și le valorifice; întrucât acest lucru ar permite, de asemenea, ca piața internă să funcționeze mai bine;

B.

întrucât creșterea transparenței este soluția pentru depășirea obstacolelor în calea circulației transfrontaliere și pentru exercitarea drepturilor de liberă circulație;

C.

întrucât Comisia și statele membre trebuie să îmbunătățească în mod semnificativ gradul de sensibilizare a publicului cu privire la oportunitățile pe care piața internă le oferă cetățenilor și întreprinderilor;

D.

întrucât piața internă a înregistrat progrese considerabile, însă există în continuare obstacole în calea funcționării integrale și corecte a acesteia;

E.

întrucât, atunci când normele privind piața internă nu sunt aplicate în mod corect, trebuie să fie disponibilă o reparație rapidă, fără a fi nevoie neapărat de o acțiune în justiție;

F.

întrucât rețeaua SOLVIT, odată ce va fi pe deplin operațională, va permite prevenirea recurgerii excesive la sistemul judiciar, întrucât procedurile sunt adeseori complexe, iar mecanismele de garantare a apărării persoanelor reprezintă frecvent un obstacol în calea accesului la justiție;

G.

întrucât formarea și schimburile transfrontaliere, între altele prin intermediul rețelelor electronice înființate de Comisie, sunt esențiale pentru o aplicare mai bună a acquis-ului comunitar în domeniul pieței interne;

H.

întrucât cetățenii și întreprinderile se bazează pe respectarea efectivă a normelor pieței interne pentru a putea beneficia în întregime de potențialul acesteia;

I.

întrucât statele membre ar trebui, cu sprijinul Comisiei, să îmbunătățească capacitatea mecanismelor de rezolvare a problemelor pentru a-i ajuta pe cetățeni să își revendice drepturile;

J.

întrucât rețeaua SOLVIT a fost creată de Comisie și statele membre în 2002 în scopul soluționării problemelor cu care se confruntă cetățenii și întreprinderile în urma punerii în aplicare necorespunzătoare a legislației privind piața internă;

K.

întrucât SOLVIT constituie o rețea online de soluționare a problemelor, în cadrul căreia statele membre ale UE (precum și Norvegia, Islanda și Liechtenstein) colaborează în vederea soluționării, neapelând la acțiuni judiciare, a problemelor întâlnite de cetățeni și întreprinderi ca urmare a punerii în aplicare necorespunzătoare a legislației privind piața internă de către autoritățile publice;

L.

întrucât SOLVIT este considerat, într-o anumită măsură, un sistem de succes, oferind despăgubiri în termen de aproximativ 10 săptămâni, fără a fi necesare alte proceduri oficiale, iar soluționarea de către SOLVIT a problemelor privind piața internă ar putea constitui un model de bune practici pentru alte Servicii de asistență privind piața unică;

M.

întrucât, în cazul în care un stat membru individual consideră necesar, în special în perspectiva oricăror campanii de publicitate viitoare, capacitatea SOLVIT ar trebui sporită pentru a evita problema personalului insuficient;

N.

întrucât SOLVIT nu ar trebui, cu toate acestea, să fie nici un substitut pentru activitatea legală a Comisiei cu privire la încălcări și nici o scuză pentru a realiza cu mai puțină ambiție transpunerea directivelor UE în statele membre, la timp și în mod corect;

O.

întrucât numeroși cetățeni ce întâmpină probleme legate de piața internă și care sunt de competența SOLVIT nu știu de existența acestei rețele și, prin urmare, se îndreaptă către Ombudsmanul European,

Introducere

1.

salută inițiativa Comisiei din iulie 2002 de a crea rețeaua SOLVIT de administrații naționale prin utilizarea unei baze de date interactive online, un instrument de succes prin care a fost sporită transparența și creată o presiune reciprocă în vederea accelerării soluționării problemelor;

2.

invită Comisia să facă uz de toate prerogativele sale pentru a garanta punerea eficientă în aplicare a normelor privind piața internă în vederea reducerii sarcinii administrative cu care se confruntă cetățenii și întreprinderile;

Soluționarea eficientă a problemelor pe piața internă

3.

subliniază faptul că problemele legate de punerea în aplicare a normelor privind piața internă sunt adesea identificate cu ajutorul rețelei SOLVIT;

4.

subliniază că experiența dobândită în cadrul SOLVIT ar trebui să fie luată în considerare în procesul de elaborare de politici la nivel național și comunitar și să aibă drept rezultat modificări structurale sau normative, dacă este cazul;

5.

invită Comisia să includă sistematic în tablourile de bord ale pieței interne și pieței consumatorilor informații mai detaliate privind punerea în aplicare și executarea legislației referitoare la piața internă, în scopul sporirii transparenței și ca instrument util pentru personalul SOLVIT;

6.

solicită publicarea concomitentă și anuală (fără a modifica frecvența publicării) a Tabloului de bord al pieței interne, a raportului SOLVIT, a raportului Serviciului de orientare pentru cetățeni și a Tabloului de bord al pieței de consum, pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra dezvoltării pieței interne și pentru o mai bună coordonare a activității desfășurate în aceste domenii, menținând, în același timp, caracterul specific al acestor instrumente; solicită Comisiei să aibă în vedere includerea în Tabloul de bord al pieței de consum a unor informații mai detaliate privind progresele, realizările și deficiențele SOLVIT; solicită Comisiei să adopte măsuri imediate în vederea soluționării problemelor recurente identificate prin intermediul rețelei SOLVIT;

Probleme orizontale identificate la nivel național

7.

ia act de faptul că unele centre SOLVIT nu dispun de personal suficient și că, în 2008, numărul cazurilor soluționate a scăzut, în timp ce media numărului de zile necesare pentru soluționarea acestora a crescut; solicită tuturor centrelor SOLVIT să recruteze personal cu o calificare corespunzătoare și experiență pentru posturile pe care urmează să îl ocupe; consideră că personalul angajat de SOLVIT ar trebui să beneficieze de formare suplimentară; își exprimă aprecierea cu privire la activitatea desfășurată de SOLVIT, mai ales în ceea ce privește rata de rezolvare a cazurilor, care a rămas ridicată (83 %), deși în 2008 numărul de cazuri a crescut (cu 22 % la 1 000 de cazuri) și în pofida faptului că unele centre SOLVIT înregistrează probleme de personal;

8.

ia act de faptul că numeroși cetățeni și multe întreprinderi mici nu cunosc îndeajuns de bine activitatea SOLVIT, iar întreprinderile fie fac apel la serviciile juridice adresate societăților comerciale, deși SOLVIT ar putea fi folosită în propriul beneficiu, fie acceptă cereri în acest sens din partea statelor membre, deși aceste cereri nu sunt în conformitate cu acquis-ul comunitar în domeniul pieței interne; salută faptul că activitățile SOLVIT au avut ca rezultat reducerea cheltuielilor cetățenilor și întreprinderilor europene, reducere estimată la 32,6 milioane EUR în 2008;

9.

ia act de faptul că portofoliul ministerului care găzduiește centrul național SOLVIT într-o anumită țară poate influența percepția opiniei publice cu privire la tipul de activitate desfășurată de SOLVIT în această țară, iar gradul de succes și durata soluționării cazurilor depind de voința și capacitatea statelor membre de a coopera îndeaproape cu centrele SOLVIT;

10.

solicită statelor membre să se asigure că centrul SOLVIT de pe teritoriul lor beneficiază de un puternic sprijin politic, astfel încât autoritățile împotriva cărora sunt îndreptate plângerile să fie determinate să coopereze activ în cadrul procedurii SOLVIT și în termenele-limită aplicabile;

11.

consideră că statele membre ar trebui să sporească cooperarea eficientă între autoritățile naționale, regionale și locale și SOLVIT; consideră, în plus, că statele membre ar trebui să inițieze un schimb de bune practice mai intens și mai larg;

12.

subliniază importanța schimbului de informații între centrele SOLVIT și, prin urmare, recomandă ca centrele SOLVIT din statele membre să se întrunească periodic pentru a permite schimbul de informații, de exemple de bune practici și de sisteme;

Măsuri de preconizat

13.

solicită statelor membre să promoveze SOLVIT, utilizând toate suporturile mediatice pentru a garanta că cetățenii și întreprinderile sunt informați pe larg, în special cu privire la modul în care își pot valorifica drepturile, și alocând resurse suficiente pentru a asigura eficiența acestei promovări; în plus, solicită Comisiei și statelor membre să promoveze, în cadrul rețelei SOLVIT, sisteme alternative de soluționare a litigiilor online; solicită, de asemenea, deputaților să promoveze rolul SOLVIT în propriile circumscripții;

14.

invită fiecare stat membru să promoveze SOLVIT, ca mecanism alternativ de soluționare a litigiilor, prin campanii de informare la nivel național;

15.

solicită statelor membre și Comisiei să promoveze SOLVIT pe internet; solicită Comisiei să pună la dispoziție o singură adresă de internet - www.solvit.eu - pentru toate centrele naționale SOLVIT în vederea facilitării accesului cetățenilor până la relansarea portalului „Europa ta” care va regrupa eventual toate serviciile de asistență pentru piața unică, inclusiv SOLVIT;

16.

solicită statelor membre să creeze pagini web cu referințe directe la portalul SOVIT, unde să prezinte o compilație de cazuri de succes și de cele mai bune practici privind reglementarea disputelor prin intermediul acestui mecanism;

17.

solicită statelor membre să sporească eficiența centrelor SOLVIT prin detașarea de funcționari publici din serviciile administrative corespunzătoare pentru a facilita soluționarea cazurilor care nu țin de competența SOLVIT (SOLVIT+), precum și pentru a garanta centrelor SOLVIT accesul corespunzător la expertiza juridică din cadrul administrației acestor state; solicită Comisiei să accelereze furnizarea de evaluări juridice informale centrelor SOLVIT;

18.

invită statele membre să desemneze un responsabil de comunicare SOLVIT în cadrul serviciilor publice care se ocupă cu punerea în aplicare a normelor privind piața internă, cu scopul de a garanta o mai bună cooperare;

19.

invită statele membre să organizeze campanii de informare privind SOLVIT la nivel local, regional sau național destinate unor categorii specifice, cum ar fi IMM-urile, care în prezent nu cunosc suficient activitatea SOLVIT, și încurajează cooperarea și schimbul de cele mai bune practici între statele membre, astfel încât SOLVIT să fie promovată cât mai eficient; subliniază că, în paralel cu propria sa procedură, Comisia pentru petiții a Parlamentului transmite petiții către SOLVIT atunci când consideră că se poate ajunge mai rapid la o soluție prin intermediul SOLVIT;

20.

recunoaște eficiența SOLVIT ca rețea de cooperare care urmărește să rezolve, într-o manieră informală, problemele cetățenilor și ale întreprinderilor UE care apar ca urmare a aplicării greșite de către autoritățile publice a legislației privind piața internă;

21.

constată că, în Raportul anual SOLVIT pentru 2008, se afirmă că SOLVIT atrage un număr mare de cazuri care nu țin de competența sa, fapt care conduce la încetinirea analizării reclamațiilor SOLVIT în centrele SOLVIT;

22.

constată că există diverse entități prin intermediul cărora cetățenii UE își pot face cunoscute problemele, inclusiv Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului, SOLVIT, Comisia Europeană și Ombudsmanul European;

23.

solicită SOLVIT să transmită cazurile de aplicare greșită a legislației UE care sunt prea complexe pentru a fi rezolvate de SOLVIT nu numai Comisiei Europene, ci și Comisiei pentru petiții a Parlamentului European, acolo unde este cazul;

24.

reamintește că petițiile sunt tratate într-o manieră deschisă și transparentă, în strânsă colaborare cu comisiile legislative competente, cu Comisia Europeană și cu autoritățile competente din statele membre;

25.

consideră că procesul de petiționare poate contribui pozitiv la o mai bună legiferare; reamintește că, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, va crește semnificativ puterea Parlamentului de a modela, revizui și îmbunătăți legislația UE într-un mod activ și direct; subliniază, de asemenea, că trebuie luată în considerare și creșterea rolului parlamentelor naționale;

26.

constată că nu există niciun organism unic responsabil pentru a trata reclamațiile cetățenilor din faza inițială până la cea finală, deoarece acestea sunt depuse prin intermediul unor canale diferite; solicită o mai bună coordonare a diferitelor organisme implicate în recepționarea și tratarea reclamațiilor cetățenilor;

27.

solicită SOLVIT să adauge, pe site-ul său, un link către Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului, precum și către comisiile relevante din parlamentele naționale, pentru ca cetățenii să fie informați cu privire la dreptul pe care îl au de a adresa petiții Parlamentului, ca mijloc de a obține remedii și soluții nejuridice prin procesul politic și legislativ;

28.

sprijină, în plus, crearea unui site comun al tuturor instituțiilor europene, menit să acorde asistență cetățenilor UE și să le recomande acestora în mod direct instituția sau organismul responsabil cu tratarea reclamațiilor lor;

29.

invită deputații să adopte inițiative pentru promovarea SOLVIT și să depună eforturi pentru ca membrii parlamentelor naționale să cunoască mai bine SOLVIT, de exemplu prin prezentarea realizărilor SOLVIT cu ocazia reuniunilor COSAC; subliniază, în plus, necesitatea ca guvernele și parlamentele naționale să se implice mai mult în promovarea SOLVIT la nivel național; solicită Comisiei și statelor membre să coordoneze audierea centrelor SOLVIT pentru a identifica bunele practici și obstacolele existente în calea funcționării corespunzătoare a centrelor în scopul eficientizării administrației și a procedurilor de lucru;

30.

invită statele membre să mărească personalul din centrele SOLVIT prin folosirea tuturor mijloacelor disponibile, inclusiv a modalităților alternative de finanțare, cu scopul de a consolida capacitatea administrativă la nivelul ministerelor respective proporțional cu populația țării și cu numărul cazurilor instrumentate anterior;

31.

solicită statelor membre și Comisiei să examineze și să analizeze împreună cauzele ratei scăzute de succes a anumitor centre SOLVIT, precum și perioadele relativ lungi de instrumentare a cazurilor, în vederea furnizării unor informații utile pentru elaborarea unei strategii mai eficace de rezolvare a problemelor în beneficiul cetățenilor și întreprinderilor de pe piața internă;

32.

solicită Comisiei să prezinte rapoarte anuale privind SOLVIT, conținând date statistice și informații mult mai detaliate, care să permită și evaluarea eficienței fiecărui centru național în parte, întrucât evaluarea pe termen lung a tendințelor este, în alte condiții, dificilă, și să propună măsuri concrete specifice de îmbunătățire a situației în fiecare stat membru;

33.

solicită Comisiei să creeze un portal de internet unic pentru toate centrele SOLVIT la o adresă cât mai ușor de găsit (www.solvit.eu); consideră, totodată, că o îmbunătățire semnificativă a vizibilității rețelei SOLVIT pe internet este esențială și că, în acest sens, trebuie folosite atât site-urile de interacțiune socială, cât și motoarele de căutare pe internet;

34.

consideră că, dat fiind numărul mare de cazuri ce implică numeroase persoane și recunoașterea calificărilor sau drepturi sociale și de rezidență, rețeaua SOLVIT trebuie să coopereze mult mai intens și să inițieze ample campanii de informare pentru a include asociațiile din diaspore și consulatele statelor membre;

35.

consideră că, dat fiind numărul mare de cazuri ce implică agenți economici, rețeaua SOLVIT trebuie să coopereze mult mai intens și trebuie să inițieze ample campanii de informare pentru a include asociațiile de afaceri, acordând o atenție specială întreprinderilor mici și mijlocii;

36.

invită Comisia să finalizeze în mod prioritar proiectul privind serviciile de asistență pentru piața unică pentru a raționaliza serviciile de informare, consiliere și rezolvare de probleme, pentru a le face mai accesibile și mai eficiente;

37.

invită Ombudsmanul European să coopereze mai îndeaproape cu centrele SOLVIT și să înainteze fără întârziere și fără proceduri birocratice toate plângerile ce nu sunt de competența sa centrului SOLVIT care este considerat competent pentru acele plângeri ce țin de piața internă și care ar putea să intre în sfera de responsabilitate a SOLVIT; invită Comisia să inițieze o procedură accelerată de încălcare a tratatului în cazul în care o plângere SOLVIT nesoluționată evidențiază o încălcare prima faciea dreptului comunitar;

*

* *

38.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  COM(2001)0702.

(2)  JO L 331, 15.12.2001, p. 79.

(3)  JO L 98, 16.4.2005, p. 47.

(4)  SEC(2005)0985.

(5)  SEC(2008)1882.

(6)  SEC(2009)1007.

(7)  JO C 187 E, 24.7.2008, p. 80.

(8)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0421.

(9)  SEC(2009)0142.

(10)  JO L 176, 7.7.2009, p. 17.

(11)  Documentul 13024/09 al Consiliului.

(12)  SEC(2009)0881.

(13)  SEC(2009)0882.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/16


Marți, 9 martie 2010
Raport privind politica în domeniul concurenței pe anul 2008

P7_TA(2010)0050

Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la Raportul privind politica în domeniul concurenței pe anul 2008 (2009/2173(INI))

2010/C 349 E/03

Parlamentul European,

având în vedere articolul 107 alineatul (3) literele (b) și (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [fostul articol 87 alineatul (3) literele (b) și (c) din Tratatul CE];

având în vedere Raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pe anul 2008 (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (2),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul CE privind concentrările economice) (3),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2790/1999 al Comisiei din 22 decembrie 1999 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri verticale și practici concertate (4),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1400/2002 al Comisiei din 31 iulie 2002 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri verticale și practici concertate în sectorul autovehiculelor (5),

având în vedere Decizia 2005/842/CE a Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordată anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general (6) (Decizia Comisiei privind ajutorul de stat acordat serviciilor publice),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 decembrie 2008, intitulată „Recapitalizarea instituțiilor financiare în contextul actualei crize financiare: limitarea ajutorului la minimul necesar și garanții împotriva denaturărilor nejustificate ale concurenței” (7),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2008 privind un Cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice (8),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 februarie 2009, intitulată „Orientări privind prioritățile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante” (9),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2009 privind tratarea activelor depreciate în sectorul bancar comunitar (10),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 iulie 2009 privind restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar, în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat (11),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 august 2009 referitoare la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale (2008/C 270/02) (12),

având în vedere Cartea albă a Comisiei din 2 aprilie 2008„Acțiuni în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor CE antitrust” (13) (Cartea albă privind despăgubirile) și Rezoluția Parlamentului din 26 martie 2009 în acest sens (14),

având în vedere Comunicarea Comisiei privind Codul de cele mai bune practici de desfășurare a procedurilor de control al ajutoarelor de stat (15), Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor tipuri de ajutoare de stat (16) și Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor referitoare la ajutoarele de stat de către instanțele naționale (17) (pachetul de măsuri de simplificare),

având în vedere orientările Comisiei privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului (18),

având în vedere Tabelul indicatorilor în materie de ajutoare de stat pentru 2008 și 2009,

având în vedere revizuirea Comisiei din 7 august 2009 privind garanțiile și schemele de recapitalizare în sectorul financiar în actuala criză,

având în vedere Rezoluția Parlamentului din 22 februarie 2005 referitoare la ajutorul de stat sub forma compensației pentru obligația de serviciu public (19),

având în vedere Rezoluția Parlamentului din 10 martie 2009 referitoare la rapoartele privind politica în domeniul concurenței pentru anii 2006 și 2007 (20),

având în vedere Rezoluția Parlamentului din 26 martie 2009 referitoare la prețurile la alimente în Europa (21),

având în vedere declarația scrisă a Parlamentului din 19 februarie 2008 privind investigarea și soluționarea abuzurilor de putere exercitate de supermarketurile care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană (22),

având în vedere articolele 48 și 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și ale Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0025/2010),

A.

întrucât circumstanțele economice excepționale din ultimii doi ani impun măsuri excepționale;

B.

întrucât Uniunea Europeană a întreprins o măsură fără precedent recurgând la articolul 107 alineatul (3) literele (b) și (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

C.

întrucât, pe timp de criză, buna funcționare a piețelor este esențială, iar normele de concurență ar trebui aplicate cu flexibilitate dar și cu strictețe;

D.

întrucât protecționismul și denaturarea concurenței nu ar face decât să aprofundeze și să prelungească criza;

E.

întrucât creșterea deficitului bugetar și a datoriei publice în multe state membre poate duce la scăderea ritmului redresării economice și al creșterii economice timp de mai mulți ani, poate chiar decenii;

F.

întrucât guvernele statelor membre au oferit garanții, începând din octombrie 2008, pentru finanțarea băncilor ca reacție la criza financiară; întrucât a fost emis un număr mare de obligațiuni garantate, ceea ce a oferit băncilor o sursă de finanțare importantă și o asigurare împotriva riscurilor cu care se confruntă sistemul financiar;

G.

întrucât analizele empirice indică faptul că garanțiile oferite de guvernele statelor membre au provocat o serie de efecte și denaturări, cum ar fi o circulație mai redusă a obligațiunilor private, fapt care trebuie luat în considerare la examinarea posibilei extinderi a acestora în 2010;

H.

întrucât posibilitatea întreprinderilor transnaționale de a utiliza la scară largă paradisurile fiscale și centrele offshore ca parte a strategiilor lor de evitare a impozitelor contravine principiului concurenței loiale;

I.

întrucât guvernanța fiscală reprezintă un factor important pentru menținerea unor condiții favorabile concurenței loiale și pentru consolidarea funcționării pieței interne,

Observații generale

1.

salută Raportul privind politica în domeniul concurenței pe anul 2008, în special capitolul referitor la carteluri și consumatori; sprijină crearea unei unități de legătură cu consumatorii; ia act de faptul că existența cartelurilor dăunează consumatorilor; regretă dificultățile pe care le întâmpină consumatorii în obținerea de beneficii de pe urma concurenței;

2.

subliniază faptul că cartelurile se află printre entitățile care încalcă legislația privind concurența în modul cel mai grav, întrerup lanțul de valori, produc pagube consumatorilor și au un impact foarte negativ asupra economiei; încurajează Comisia să își mențină acțiunile riguroase de respectare a dispozițiilor legale pentru a preveni apariția cartelurilor și pentru a le contracara; salută astfel de instrumente precum pachetul privind înțelegerile, care permite Comisiei să soluționeze, printr-o procedură simplificată, cazurile care implică carteluri, prin care, după ce au luat cunoștință de probe, companiile își pot recunoaște implicarea în cartelul respectiv, iar amenda aplicată părților este redusă; reamintește că politica în domeniul concurenței și aplicarea cuprinzătoare a regulilor de concurență sunt esențiale pentru buna funcționare și pentru caracterul competitiv al pieței interne europene, sporind eficiența, încurajând spiritul de afaceri și protecția consumatorilor; este părere, în special, că lupta împotriva cartelurilor are o importanță esențială pentru a garanta consumatorilor beneficiile aduse de regimul concurențial sub forma unor prețuri mai mici și a unei game mai largi de produse și servicii;

3.

solicită să fie implicat la un nivel mai global în elaborarea politicii în domeniul concurenței, inclusiv introducerea unui rol colegislativ și a unei cerințe privind informarea cu regularitate a Parlamentului cu privire la orice inițiativă în acest domeniu;

4.

solicită Comisiei să informeze Parlamentul în cursul anului 2010 cu privire la acțiunile specifice pe care intenționează să le întreprindă în domeniul concurenței în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

5.

invită Comisia să informeze Parlamentul în detaliu, în fiecare an, cu privire la acțiunile ulterioare recomandărilor Parlamentului și să prezinte clarificări pentru eventualele devieri de la acestea;

6.

încurajează Comisia să inițieze un dialog constant și permanent cu asociațiile consumatorilor pentru a identifica problemele în domeniul concurenței și prioritățile la aplicarea legislației; solicită un raport complet privind activitățile Unității pentru relația cu consumatorii din cadrul DG Concurență;

7.

invită Comisia să pună la dispoziția publicului toate evaluările și studiile care vor fi menționate în viitoarele sale rapoarte anuale privind concurența și să utilizeze expertize independente și de încredere pentru evaluările și studiile menționate;

8.

reiterează solicitarea sa adresată Comisiei de a întreprinde o revizuire urgentă a resurselor umane în cadrul Direcției Generale Concurență și să se asigure că resursele alocate corespund sarcinii de lucru în creștere;

9.

subliniază că sunt necesare reguli de concurență clare, solide și favorabile IMM-urilor, bazate pe principiul „gândiți mai întâi la scară mică”, consacrat în legislația europeană în cadrul „Small Business Act”;

10.

solicită Comisiei să includă în următorul său raport un capitol special referitor la IMM-uri și la concurență; denunță costurile ridicate ale sistemului de brevete pentru IMM-uri, ca urmare, în special, a amenințării cu proceduri judiciare din partea entităților care nu exploatează brevetele; atrage atenția asupra inovării deschise și a surselor comune de cunoaștere; invită IMM-urile să profite de rezultatele PC7 în condiții de acces liber;

11.

invită Comisia să facă uz de articolul 12 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [fostul articol 153 alineatul (2) din TCE], care menționează clar că „cerințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii”, ca temei juridic pentru legislația viitoare în domeniul pieței interne;

12.

invită Comisia să impulsioneze implementarea pachetului telecomunicații;

13.

apreciază pozitiv publicarea Comunicării Comisiei, intitulată „Orientări privind prioritățile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante”; consideră că aceste orientări reprezintă un progres, deoarece implică un grad sporit de transparență și previzibilitate privind o eventuală intervenție din partea Comisiei, dar nu ar trebui în niciun caz să limiteze sau să restrângă capacitatea Comisiei de a acționa în domeniul respectiv în temeiul actualului Tratat privind funcționarea Uniunii Europene;

14.

subliniază faptul că, în 2008, pentru prima dată în istoria politicii UE în domeniul concurenței, au fost aplicate amenzi de constrângere pentru nerespectarea unei decizii anterioare a Comisiei;

Ajutoare de stat

15.

subliniază că este important ca utilizarea ajutoarelor de stat să fie monitorizată atent de către Comisie pentru a garanta că măsurile respective de sprijin nu sunt folosite în vederea protejării industriilor naționale într-un mod ce aduce atingere pieței interne și consumatorilor europeni;

16.

consideră, prin urmare, că este esențial ca, la evaluarea compatibilității ajutoarelor de stat cu tratatul, să se găsească un echilibru just între efectele negative ale ajutoarelor de stat asupra concurenței și asupra finanțelor publice și efectele pozitive ale ajutoarelor de stat în ceea ce privește interesele comune;

17.

solicită Comisiei să evalueze dimensiunea externă a efectelor reglementărilor bancare planificate, în special asupra competitivității băncilor europene;

18.

consideră că politicile privind ajutoarele de stat aplicate în cazul instituțiilor financiare și al procesului de redresare economică au contribuit la stabilizarea pieței financiare și la combaterea efectelor produse de criza creditelor asupra economiei reale;

19.

constată că politica privind ajutoarele de stat face parte integrantă din politica în domeniul concurenței și că supravegherea ajutoarelor de stat reflectă necesitatea menținerii unor condiții egale pentru toate întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața europeană unică; în acest context, se întreabă în ce măsură ajutoarele de stat acordate pieței financiare au provocat denaturări ale concurenței; solicită elaborarea unui raport independent cu privire la potențialele efecte de denaturare pe care le-ar putea prezenta intervențiile statului în sectorul financiar; solicită Comisiei să raporteze cu privire la progresul în materie de restructurări realizate de beneficiarii de ajutoare de stat și să asigure o mai bună transparență a rambursării ajutoarelor de stat, precum și posibile sancțiuni în caz de neplată; solicită insistent Comisiei să precizeze măsurile obligatorii de restructurare legate de potențialele efecte de denaturare care pot duce la diferențe între statele membre privind condițiile de rambursare; solicită precizarea criteriilor de cesiune și a impactului pe termen mediu al cesionărilor asupra întreprinderilor în cauză;

20.

își exprimă îngrijorarea cu privire la subvențiile și denaturările provocate de garanțiile acordate de guvernele statelor membre pentru finanțarea băncilor; solicită Comisiei să evalueze amploarea subvențiilor aferente garanțiilor privind finanțarea băncilor și să analizeze, astfel, măsura în care acestea respectă legislația UE din domeniul concurenței și măsurile necesare pentru rectificarea eventualelor denaturări legate de aceste garanții;

21.

invită Comisia să investigheze în continuare, în regim de urgență, motivele pentru care ajutoarele de stat acordate băncilor nu se regăsesc în economia reală și să ia măsuri împotriva băncilor care în mod clar refuză sau nu reușesc să transpună în termeni reali beneficiile prezentate de ajutoarele de stat;

22.

observă că Comisia a început deja procesul de eliminare treptată a ajutoarelor de stat și de impunere a restructurărilor și cesionărilor obligatorii; recunoaște că aceste procese trebuie să fie flexibile pentru a putea avea succes; solicită, totuși, Comisiei să furnizeze orientări privind aceste procese; consideră că intervenția statului nu ar trebui prelungită în mod nejustificat și că ar trebui elaborate cât mai rapid strategii de retragere;

23.

insistă asupra necesității de a coordona strategiile de retragere, în special în ceea ce privește eliminarea treptată a sprijinului acordat sectorului bancar; subliniază faptul că o astfel de coordonare este esențială pentru evitarea denaturărilor de concurență care ar putea apărea în urma situației în care în unele state programele de sprijinire a băncilor sunt păstrate, băncile beneficiind într-o oarecare măsură de subvenții, iar în alte state astfel de programe sunt eliminate treptat;

24.

consideră că sistemul regulilor de concurență a supraviețuit grelelor încercări de până acum, dar că criza actuală a subliniat necesitatea urgentă a unui cadru UE pentru gestionarea transfrontalieră a crizelor din sectorul financiar, inclusiv a unei soluții pentru instituțiile prea mari pentru a da faliment, a unei aplicări integrale și rapide a recomandărilor cuprinse în Raportul de Larosière, inclusiv o autoritate unică de reglementare la nivel european, un sistem de garantare a depunerilor și un fond de salvare sau un sistem echivalent;

25.

solicită Comisiei să raporteze cu privire la măsurile naționale în materie de ajutoare de stat, diferențele dintre diferitele sisteme naționale, potențialele efecte de denaturare a concurenței și divergențele economice ce ar putea rezulta; invită Comisia să pregătească propuneri pentru o abordare mai coerentă și unică la nivel european;

26.

solicită Comisiei să aprofundeze cercetarea eventualității unei combinări ilegale, pe de o parte, a ajutoarelor de stat și, pe de altă parte, a instrumentelor comunitare precum fondurile structurale și Fondul european de ajustare la globalizare, în vederea asigurării consecvenței acțiunilor sale;

27.

invită Comisia să explice ce criterii vor fi folosite pentru a decide asupra unei posibile extinderi a Cadrului comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat;

28.

insistă asupra faptului că ajutoarele de stat ar trebui să fie compatibile cu obiectivele strategiei de la Lisabona-Göteborg și cu pachetul de măsuri privind schimbările climatice și energia; solicită insistent statelor membre să elimine subvențiile dăunătoare care, printre altele, favorizează consumul de combustibili fosili sau tipurile de producție care sporesc emisiile de gaze cu efect de seră; în termeni mai generali, subliniază necesitatea realizării unor evaluări strategice de mediu (ESM) ale politicilor și a unor evaluări de impact asupra mediului (EIM) ale proiectelor prevăzute în cadrul pachetului de redresare;

29.

salută noile orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului din cadrul pachetului de măsuri privind schimbările climatice și energia, prin care se introduc evaluări normalizate pentru chestiuni minore și evaluări detaliate pentru chestiuni semnificative;

30.

invită Comisia să publice, în cursul anului 2010, un raport detaliat cu privire la eficiența ajutoarelor de stat acordate pentru „redresare ecologică” (menită să opereze o serie de schimbări în producție în sensul unei mai bune sustenabilități, îndeosebi în industria automobilelor) și a ajutoarelor de stat pentru protecția mediului;

31.

solicită o informare similară cu privire la ajutoarele de stat acordate pentru sprijinirea IMM-urilor, pentru formare profesională, cercetare și dezvoltare și inovare;

32.

propune ca eliminarea treptată a Cadrului comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat menite să acorde sprijin pentru accesul la resurse financiare în condițiile actuale de criză economică și financiară ar trebui să țină seama de situația economică (durata procesului de redresare și măsura în care a scăzut PIB-ul) a statului membru vizat;

33.

solicită Comisiei să își mențină eforturile în sectorul telecomunicațiilor în vederea realizării unei transparențe mai mari a tarifelor aplicate de operatorii de telefonie fixă, dar mai ales de operatorii de telefonie mobilă;

34.

subliniază necesitatea examinării provocării prezentate de paradisurile fiscale și centrele offshore în ceea ce privește, printre altele, concurența neloială și stabilitatea financiară;

35.

își reiterează apelul pentru introducerea unei baze consolidate comune de impozitare a societăților;

36.

îndeamnă Comisia să informeze Parlamentul cu privire la revizuirea deciziei Comisiei privind ajutorul de stat acordat serviciilor publice, care trebuia să aibă loc începând cu 19 decembrie 2008 și care ar trebui de acum să țină seama de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

37.

observă cu îngrijorare că recuperarea ajutorului de stat acordat în mod ilegal reprezintă un proces îndelungat și dificil, și că un număr redus de state membre este responsabil pentru aproape toate cauzele pe rol; încurajează Comisia să consolideze procedurile și să facă presiuni în continuare asupra statelor membre, îndeosebi asupra acelora care recidivează;

38.

solicită Comisiei să realizeze o anchetă detaliată privind utilizarea generalizată și pe scară largă de către unele societăți europene a contractelor temporare și a perioadelor de stagiu plătite prost și cu implicarea unor lucrători de înaltă calificare ca strategie economică abuzivă care se aplică în detrimentul principiilor muncii decente și reprezintă o sursă de denaturare a concurenței;

39.

subliniază că facilitarea finanțării IMM-urilor cu capital de risc este de importanță esențială pentru promovarea concurenței loiale;

40.

invită Comisia să evalueze și să raporteze cu privire la măsura în care diferitele mecanisme naționale de sprijin din industria automobilelor au contribuit, eventual, la îndeplinirea altor obiective comunitare, în special în materie de sustenabilitate și tehnologii ecologice; îndeamnă Comisia să evalueze competitivitatea din acest sector, în special relația dintre producătorii de echipamente originale și furnizorii direcți și indirecți;

41.

salută publicarea pachetului de măsuri de simplificare;

Politica antitrust

42.

salută adoptarea de către Comisie a Cărții albe privind acțiunile în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor CE antitrust; consideră că acest document reprezintă o victorie pentru protecția consumatorilor din Uniunea Europeană;

43.

reamintește că activitatea cartelurilor aduce daune economiei și reprezintă una dintre cele mai grave încălcări ale legislației privind concurența; consideră că astfel de încălcări ale legislației privind concurența contravin intereselor cetățenilor Uniunii, deoarece presupun că avantajele prețurilor mai mici, care reprezintă rezultatul concurenței, nu pot fi transferate consumatorilor; reiterează, în acest context, că orice propunere viitoare privind despăgubirea colectivă trebuie să respecte poziția Parlamentului exprimată în Rezoluția sa din 26 martie 2009 privind acțiunile în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor UE antitrust și insistă asupra participării Parlamentului la adoptarea unui astfel de act prin intermediul procedurii de codecizie;

44.

solicită Comisiei să îmbunătățească, în cadrul inițiativelor sale, coordonarea dintre abordarea bazată pe legislația din domeniul concurenței și abordarea bazată pe legislația din domeniul protecției consumatorilor;

45.

salută poziția fermă a Comisiei din ultimii ani cu privire la comportamentele anticoncurențiale, deoarece cauzează grave prejudicii consumatorilor și economiei; subliniază necesitatea unui sprijin larg pentru politica în domeniul concurenței și legitimitatea democratică asigurată prin implicarea Parlamentului European; se declară preocupat că instrumentul de aplicare a unor amenzi mereu mai mari se poate dovedi simplist, având în vedere pericolul pierderii de locuri de muncă ca rezultat al incapacității de a plăti, și solicită elaborarea unei game mai largi de instrumente mai sofisticate, care să acopere aspecte precum responsabilitatea individuală, transparența și responsabilitatea societăților, proceduri mai scurte, dreptul la apărare și la un proces echitabil, mecanisme pentru asigurarea unei administrări eficiente a solicitărilor de clemență (în special pentru a depăși interferențele cauzate de procesele de descoperire din SUA), programe de conformitate a companiilor și dezvoltarea standardelor europene; este în favoarea unei abordări stimulativ-punitive, care să aibă efecte disuasive eficace, îndeosebi asupra acelora care recidivează, stimulând, în același timp, conformitatea;

46.

este de părere că, atunci când o singură societate se face vinovată de încălcări multiple ale legislației din domeniul concurenței, sunt necesare măsuri disuasive mai puternice pentru aplicarea normelor antitrust în cazurile cu implicarea cartelurilor sau pentru combaterea abuzurilor de poziție dominantă;

47.

invită Comisia și statele membre să introducă principiul responsabilității individuale;

48.

invită Comisia să ia în considerare rolul programelor de conformitate ca instrument în combaterea comportamentelor anticompetitive;

49.

solicită Comisiei să stabilească criterii specifice pe baza cărora ar trebui să se determine dacă întreprinderile au acționat în cunoștință de cauză sau din neglijență;

50.

solicită Comisiei să stabilească criterii specifice pe baza cărora societățile-mamă ar trebui să fie responsabile în mod solidar pentru practicile de tip cartel ale filialelor lor;

51.

subliniază că IMM-urile sunt afectate mai grav de amenzile disproporționate, în comparație cu companiile mai mari;

52.

consideră că amenzile ar trebui să fie proporționate cu încălcarea normelor; propune, de asemenea, în circumstanțe corespunzătoare, luarea în calcul, la stabilirea amenzilor, a sumelor relevante plătite în compensație; solicită Comisiei să revizuiască baza de calcul a amenzilor și, după caz, să includă noile principii de amendare în Regulamentul (CE) nr. 1/2003;

53.

solicită Comisiei să introducă un „ghișeu unic” pentru solicitările de clemență;

54.

solicită să fie consultat și informat în mod adecvat cu privire la orice modificare a Regulamentului de exceptare pe categorii a autovehiculelor, în timp util pentru a permite Parlamentului să întreprindă controlul adecvat și să contribuie într-o manieră substanțială, având în vedere necesitatea stringentă de a oferi sectorului o perspectivă previzibilă care să-i permită să adopte măsurile corespunzătoare;

55.

subliniază că este necesară o cooperare eficientă cu Parlamentul și cu organizațiile consumatorilor și ale micilor întreprinderi în ceea ce privește orice modificare a Regulamentului privind exceptările pe categorii aplicabile acordurilor verticale; subliniază că un cadru de reglementare care încurajează diverșii actori de pe piață să acționeze coerent este cea mai bună modalitate de a compensa dezavantajele aduse consumatorilor de lipsa de opțiuni;

56.

reamintește cererea sa de a se realiza o evaluare adecvată care să includă o audiere în Parlament a organizațiilor de utilizatori finali, a proiectului de regulament al Comisiei de exceptare pe categorii a autovehiculelor și a proiectului de orientări suplimentare; solicită Comisiei să asigure norme adaptate exigențelor viitoare începând de la 1 iunie 2010;

57.

salută, în această privință, propunerea Comisiei pentru un cadru de reglementare mai strict pentru serviciile post-vânzare cu scopul de a reduce cheltuielile ridicate suportate de consumatori pentru lucrări de reparații și întreținere cauzate de practici care denaturează concurența, cum ar fi excluderea furnizorilor de servicii independenți;

58.

solicită ca viitorul regim legislativ privind concurența în sectorul automobilelor să țină seama în mod corespunzător de interesele distribuitorilor mici și mijlocii de automobile; în caz contrar, consideră că Regulamentul de exceptare pe categorii a autovehiculelor ar trebui păstrat în forma sa actuală;

59.

solicită să fie consultat cu privire la orice modificare propusă a Regulamentului de exceptare pe categorii aplicabilă acordurilor verticale, în timp util pentru a permite Parlamentului să întreprindă controlul adecvat și să contribuie într-o manieră substanțială;

Controlul concentrărilor economice

60.

salută obiectivul de îmbunătățire continuă a mecanismelor de trimitere, precum și mai buna consecvență în evaluarea operațiilor de concentrare comparabile și încurajează Comisia să revizuiască în continuare efectele normei celor două treimi;

61.

salută revizuirea Comunicării Comisiei privind măsurile corective admisibile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului și în temeiul Regulamentului (CE) nr. 802/2004 al Comisiei, în care sunt codificate hotărârile recente ale Curții de Justiție, și ia act de concluziile formulate pe baza studiului privind măsurile corective și de răspunsurile la chestiunile aduse în discuție în timpul consultării publice;

62.

solicită Comisiei să elaboreze un raport pentru toate țările cu privire la aplicarea articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul CE privind concentrările economice, care permite considerentelor de interes public să aibă precădere asupra celor ce țin de concurență;

63.

subliniază că actuala criză economică nu justifică o relaxare a politicilor CE de control al concentrărilor;

Anchete sectoriale

64.

invită Comisia să elaboreze criteriile aplicabile pentru lansarea unei anchete sectoriale; consideră că Comisia ar trebui să ia măsuri atât în privința plângerilor adresate de actori industriali sau de consumatori, cât și la recomandarea Parlamentului;

65.

invită Comisiei să investigheze cota de piață în cadrul lanțurilor de producție și de distribuție în conformitate cu Rezoluția Parlamentului din 26 martie 2009 referitoare la prețurile la alimente în Europa; solicită Comisiei să propună măsuri corespunzătoare, inclusiv măsuri de reglementare, pentru a proteja consumatorii, lucrătorii și producătorii de orice tip de abuz de poziție dominantă sau de impacturile negative identificate în cadrul investigației menționate;

66.

reiterează, în acest context, solicitările sale anterioare pentru anchete sectoriale în domeniul publicității pe internet și al relațiilor dintre producătorii de bunuri agricole (în special produse lactate), cumpărătorii intermediari, marii distribuitori și consumatorii finali; solicită inițierea unei anchete privind concentrările din sectorul mass-mediei, inclusiv în cazul canalelor de distribuție a conținutului mediatic, cum ar fi presa scrisă, televiziunea, posturile radio și internetul; solicită Comisiei să prezinte o analiză a concurenței în sectorul telecomunicațiilor, al industriei automobilelor și al serviciilor financiare;

67.

subliniază necesitatea unor anchete sectoriale cuprinzătoare și asupra unor măsuri ulterioare întreprinse în strânsă cooperare cu autoritățile Rețelei europene în domeniul concurenței (REC) în industria alimentară și, în special, în lanțul de distribuție a produselor lactate;

68.

solicită Comisiei să continue să monitorizeze prețurile la produsele alimentare în Uniunea Europeană și condițiile de concurență din industria alimentară;

69.

subliniază necesitatea de a ameliora concurența în sectorul farmaceutic prin adoptarea de măsuri adecvate de combatere a acelor practici ale întreprinderilor farmaceutice care pot avea drept rezultat întârzierea sau blocarea intrării pe piață a produselor generice, în conformitate cu rezultatele anchetei sectoriale realizate de DG Concurență;

70.

salută ancheta realizată de către Comisie în sectorul energetic; solicită Comisiei să examineze în ce măsură absența investițiilor în domeniul infrastructurilor, în special interconexiunile rețelelor electrice și de gaze, constituie un obstacol în calea concurenței; constată că obiectivele privind securitatea aprovizionării și concurența efectivă pe piața energiei nu pot fi realizate fără o infrastructură energetică interconectată și funcțională;

71.

își exprimă preocuparea cu privire la lipsa concurenței din sectorul telecomunicațiilor; solicită realizarea unei alte anchete sectoriale; insistă ca Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) să promoveze concurența, în special printr-o analiză pertinentă a pieței; prin urmare, insistă ca secretariatul să primească suficiente resurse în acest scop;

72.

își exprimă regretul cu privire la faptul că, în raportul său, Comisia tratează cooperarea interinstituțională cu Parlamentul doar sumar și nu răspunde la următoarele solicitări formulate de Parlament în rezoluția sa din 10 martie 2009:

să analizeze funcționarea practicilor abuzive din sectorul serviciilor, care ar putea împiedica micile întreprinderi să participe la licitații;

să garanteze o vigilență corespunzătoare privind practicile concurențiale de pe piețele de combustibil ale Uniunii;

să adopte măsuri care să stimuleze concurența la nivel de prețuri, nu să reglementeze prețurile cu amănuntul în sectorul telecomunicațiilor;

73.

reiterează solicitarea sa pentru inițierea unei anchete privind aplicarea normelor de achiziții publice și eventuala denaturare a concurenței, ce ar putea fi cauzată de diferențele naționale;

*

* *

74.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  COM(2009)0374.

(2)  JO L 1, 4.1.2003, p. 1.

(3)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

(4)  JO L 336, 29.12.1999, p. 21.

(5)  JO L 203, 1.8.2002, p. 30.

(6)  JO L 312, 29.11.2005, p. 67.

(7)  JO C 10, 15.1.2009, p. 2.

(8)  JO C 16, 22.1.2009, p. 1.

(9)  JO C 45, 24.2.2009, p. 7.

(10)  JO C 72, 26.3.2009, p. 1.

(11)  JO C 195, 19.8.2009, p. 9.

(12)  JO C 270, 25.10.2008, p. 8.

(13)  COM(2008)0165.

(14)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0187.

(15)  JO C 136, 16.6.2009, p. 13.

(16)  JO C 136, 16.6.2009, p. 3.

(17)  JO C 85, 9.4.2009, p. 1.

(18)  JO C 82, 1.4.2008, p. 1.

(19)  Texte adoptate, P6_TA(2005)0033.

(20)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0099.

(21)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0191.

(22)  JO C 184 E, 6.8.2009, p. 23.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/25


Marți, 9 martie 2010
Graficul de performanță al pieței interne

P7_TA(2010)0051

Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la Tabloul de bord al pieței interne (2009/2141(INI))

2010/C 349 E/04

Parlamentul European,

având în vedere Recomandarea Comisiei din 29 iunie 2009 privind măsurile pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice (1),

având în vedere Recomandarea Comisiei din 12 iulie 2004 privind transpunerea în legislația națională a directivelor care privesc piața internă (2),

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind Tabloul de bord al pieței interne (SEC(2009)1007),

având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2007 privind revizuirea pieței unice: depășirea obstacolelor și combaterea ineficienței prin îmbunătățirea punerii în aplicare și asigurarea respectării legislației (3),

având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 privind Tabloul de bord al pieței interne (4),

având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2008 privind rolul judecătorului național în sistemul jurisdicțional al Uniunii Europene (5),

având în vedere concluziile Consiliului (Competitivitate - piață internă, industrie și cercetare) din 24 septembrie 2009, intitulate „Cum să facem ca piața internă să funcționeze mai bine” (6),

având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0084/2009),

A.

întrucât existența efectivă a unei piețe interne operaționale este imperativă pentru crearea unui mediu economic stabil și inovator în care consumatorii să poată achiziționa bunuri și servicii de calitate, iar întreprinderile să poată crea noi locuri de muncă;

B.

întrucât, deși piața internă a înregistrat o serie de progrese, mai trebuie depuse încă multe eforturi pentru a garanta că aceasta și-a atins întregul potențial;

C.

întrucât piața internă nu poate funcționa în mod corespunzător fără transpunerea corectă, punerea în aplicare și respectarea normelor comunitare care afectează funcționarea acesteia;

D.

întrucât este imperativ ca statele membre să transpună la timp legislația privind piața internă;

E.

întrucât Parlamentul European și parlamentele naționale pot contribui activ la o mai bună transpunere a legislației privind piața internă, prin continuarea colaborării strânse în cursul procesului de negociere și transpunere;

F.

întrucât reprezentanții instituțiilor UE și ai statelor membre ar trebui să se reunească în mod periodic pentru a evalua procesul de punere în aplicare a legislației privind piața internă;

G.

întrucât, deși publicarea Tabloului de bord al pieței interne contribuie la reducerea deficitului de transpunere, este necesar să se adopte o abordare orientată mai mult asupra calității, care să vizeze, dincolo de cifre, identificarea cauzelor deficitului;

H.

întrucât, deși Tabloul de bord al pieței interne și Tabloul de bord al pieței de consum au metodologii cu domenii de aplicare și seturi de indicatori diferite, obiectivul lor general comun este de a îmbunătăți funcționarea pieței interne;

I.

întrucât deficitul curent, în medie de 1 %, corespunde obiectivului de 1 % stabilit de șefii de stat și de guvern în 2007, deși nouă state membre nu au atins încă acest obiectiv;

J.

întrucât factorul de fragmentare este de 6 %, însemnând că 100 de directive nu au fost transpuse în cel puțin un stat membru;

K.

întrucât 22 de directive au depășit termenul limită de transpunere cu peste doi ani, încălcându-se astfel direct obiectivul de „toleranță zero” stabilit de șefii de stat și de guvern în 2002;

L.

întrucât este deosebit de important să se urmărească transpunerea anumitor directive esențiale pentru dezvoltarea pieței interne;

M.

întrucât informațiile privind directivele care nu au fost încă transpuse de anumite state membre, accesibile publicului într-o mai mare măsură, ar putea fi utile pentru sensibilizarea publicul larg și pentru exercitarea unor presiuni reciproce, inclusiv de către deputații în Parlamentul European asupra membrilor parlamentelor naționale;

N.

întrucât persistența cazurilor de lipsă de transpunere sau de transpunere incorectă nu este neapărat rezultatul reticenței statelor membre, ci poate fi cauzată de o lipsă de claritate sau de coerență a legislației UE aplicabile; întrucât se dorește ca Tabloul de bord al pieței interne să nu constituie doar un instrument de presiune asupra statelor membre, ci și un instrument de dialog, care să permită o mai bună înțelegere a dificultăților cu care se confruntă acestea din urmă în transpunerea legislației;

O.

întrucât sunt necesare mai multe informații cu privire la calitatea transpunerii;

P.

întrucât, luând în considerare trecerea generală de la procesul legislativ la procesul de aplicare în ceea ce privește piața internă, Tabloul de bord al pieței interne ar trebui să ofere periodic informații mai detaliate privind aplicarea și respectarea legislației privind piața internă, inclusiv indicatori obiectivi referitori la funcționarea pieței interne, permițând astfel un proces mai fiabil de urmărire a evoluției și a tendințelor;

Q.

întrucât deputații din Parlamentul European ar trebui să-i informeze pe cetățenii pe care îi reprezintă cu privire la punerea în aplicare a legislației referitoare la piața internă care îi afectează și cu privire la modurile în care își pot exercita drepturile;

R.

întrucât Comisia sa pentru piața internă și protecția consumatorilor a oferit informații utile privind punerea în aplicare, transpunerea și respectarea legislației-cheie privind piața internă, prin rapoarte din proprie inițiativă, studii, ateliere și audieri și va continua aceste activități și în viitor;

S.

întrucât formarea și schimburile transfrontaliere, printre altele, prin intermediul rețelelor electronice înființate de Comisie, sunt esențiale pentru o aplicare mai bună a acquis-ului comunitar în domeniul pieței interne;

T.

întrucât cetățenii și întreprinderile se bazează pe respectarea efectivă a normelor pieței interne pentru a putea beneficia de întregul potențial al acesteia,

Introducere

1.

salută Recomandarea susmenționată a Comisiei privind măsurile pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice; subliniază faptul că statele membre nu ar trebui să aleagă măsurile pe care le consideră drept cele mai convenabile, ci ar trebui să le aplice în integralitate;

2.

îndeamnă statele membre să colaboreze strâns cu Comisia și între ele, să își asume partea lor de responsabilitate și să participe la exploatarea pe deplin a potențialului pieței interne; invită Comisia să facă în totalitate uz de prerogativele sale pentru a asigura o aplicare efectivă a normelor pieței interne, inclusiv o monitorizare eficientă a pieței, precum și armonizarea și simplificarea în continuare a legislației și alte instrumente de reducere a sarcinii administrative asupra cetățenilor și întreprinderilor;

3.

consideră că este important să se acționeze într-o fază mai timpurie pentru a limita riscul unui deficit de transpunere și că statele membre ar trebui să fie sprijinite într-o mai mare măsură de Comisie în cursul perioadei de transpunere; consideră că acest sprijin ar trebui, în special, să ia forma unui dialog și a unor schimburi mai ample de informații pentru a anticipa eventualele probleme și a încerca rezolvarea lor înainte de expirarea termenului de transpunere;

4.

sprijină, în special, ideea unei puternice implicări a parlamentelor naționale și a unei cooperări consolidate cu alte părți interesate, precum partenerii sociali, în procesul de negociere și de transpunere;

5.

subliniază importanța unui dialog deschis și a unei cooperări mai strânse între parlamentele naționale și Parlamentul European în vederea discutării și analizării în detaliu a problemelor întâlnite de statele membre în cursul procesului de transpunere, având în vedere că transpunerea și punerea în aplicare corectă a directivelor la nivel național sunt condiții prealabile de bază pentru funcționarea eficace a pieței interne, concurență și stabilitate economică și socială în UE;

6.

invită Comisia să organizeze un Forum anual privind piața internă, care să reunească reprezentanți ai instituțiilor UE și ai statelor membre, precum și alte părți interesate pentru a stabili un angajament mai clar față de transpunerea, aplicarea și respectarea legislației privind piața internă;

7.

subliniază faptul că un astfel de Forum privind piața internă ar trebui să includă reuniuni la nivelul grupurilor de lucru, precum și la nivel ministerial, pentru a oferi o platformă importantă pentru schimbul de cele mai bune practici între administrațiile naționale;

8.

invită Comisia să includă, în mod regulat, în Tabloul de bord al pieței interne informații mai detaliate cu privire la aplicarea și respectarea legislației privind piața internă, inclusiv indicatori obiectivi referitori la funcționarea pieței interne;

9.

solicită publicarea concomitentă, o singură dată pe an, (fără a le schimba frecvența de publicare) a Tabloului de bord al pieței interne, a raportului SOLVIT, a raportului Serviciului de orientare pentru cetățeni și a Tabloului de bord al pieței de consum pentru a oferi o privire de ansamblu asupra dezvoltării pieței interne și pentru a coordona mai bine realizările din aceste domenii, menținând totodată caracterul specific al acestor instrumente;

10.

invită Comisia să examineze noi modalități de eliminare a barierelor rămase pentru a finaliza realizarea pieței interne, inclusiv crearea unui „test privind piața internă” care să se aplice tuturor noilor propuneri legislative ale UE, cu scopul de a garanta că noile măsuri propuse nu subminează piața internă;

11.

consideră că Tabloul de bord al pieței interne se suprapune în multe privințe cu evaluarea anuală de către Comisie a punerii în aplicare a legislației comunitare; încurajează așadar Comisia să utilizeze evaluarea anuală într-un mod mai strategic, concentrându-se pe domenii de politică verticale, ceea ce ar putea oferi Tabloului de bord al pieței interne o analiză calitativă mai bună;

12.

invită Comisia să prezinte un comunicat de presă mai accesibil pentru cititori, care să însoțească Tabloul de bord al pieței interne, pentru a face cunoscute rezultatele acestuia și a spori presiunea asupra statelor membre în vederea asigurării unei transpuneri corecte și la timp a directivelor;

Transpunere

13.

salută faptul că obiectivul privind deficitul de transpunere de 1 % a fost atins a treia oară consecutiv; îndeamnă cele nouă state membre care nu au reușit să îndeplinească acest obiectiv să ia măsuri pentru a-și îmbunătăți performanța;

14.

consideră că există o legătură clară între transpunerea corectă și la timp a directivelor privind piața internă și calitatea legislației originale; atrage atenția așadar asupra importanței activității realizate în amonte, inclusiv a unui angajament de a respecta principiile unei mai bune legiferări, a unei ample consultări cu statele membre privind transpunerea și metodele de asigurare a respectării legislației, precum și a necesității de a realiza evaluări de impact detaliate și analize ale jurisprudenței în materie a Curții Europene de Justiție anterior elaborării de noi propuneri legislative;

15.

reamintește că numărul directivelor care nu a fost transpuse de unul sau mai multe state membre este în continuare prea mare și invită Comisia și statelor membre să coopereze pentru a reduce de urgență acest număr, începând cu acele directive al căror termen limită de transpunere a fost depășit cu doi sau mai mulți ani;

16.

invită Comisia să furnizeze informații mai detaliate pe site-ul său internet privind directivele care nu au fost aplicate la nivelul statelor membre;

17.

îndeamnă statele membre să ofere Comisiei tabele de concordanță care să conțină informații detaliate cu privire la măsurile naționale luate pentru transpunerea directivelor pentru ca aceasta să poată oferi mai multe informații referitoare la calitatea transpunerii; invită Comisia să identifice cele mai bune practici de transpunere corectă și la timp și să le comunice statelor membre;

Aplicare

18.

consideră că statele membre ar trebui să consolideze cooperarea eficientă între autoritățile naționale, regionale și locale implicate în aplicarea normelor pieței interne, prin garantarea și consolidarea unei funcții de coordonare a pieței interne în cadrul administrațiilor lor naționale;

19.

invită statele membre să ofere funcționarilor publici și autorităților judiciare de la nivel național și local cursuri de formare periodice în domeniul normelor pieței interne în cadrul programelor și rețelelor comunitare existente;

20.

împărtășește perspectiva Comisiei, potrivit căreia statele membre trebuie să asigure că rețelele transfrontaliere de sisteme de informare electronică create de Comisie [spre exemplu, Sistemul de informare al pieței interne (IMI), Sistemul de alertă rapidă pentru produsele nealimentare (RAPEX), Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (SARAF), Rețeaua de cooperare pentru protecția consumatorilor (CPC)] sunt operaționale, prin luarea măsurilor necesare, inclusiv alocarea de resurse;

21.

invită Comisia să considere legislația privind piața internă drept un proces circular, în care evaluările ex-post ar trebui să joace un rol important și să fie folosite pentru a stabili dacă legislația respectă sau depășește evaluarea de impact inițială, iar dacă nu, pentru a stabili în ce mod ar trebui modificată sau reformată pentru a garanta că își îndeplinește obiectivele originale;

Respectarea legislației

22.

consideră că statele membre ar trebui să-și accelereze eforturile de a furniza informații cetățenilor și întreprinderilor cu privire la drepturile lor pe piața internă, oferindu-le astfel posibilitatea de a-și exercita efectiv aceste drepturi; invită Comisia să finalizeze în mod prioritar proiectul privind serviciile de asistență pentru piața unică pentru a eficientiza sistemele de asistență pentru informare, consiliere și rezolvare de probleme și pentru a le face mai accesibile;

23.

consideră că informațiile despre piața internă publicate de Comisie pe internet sunt cuprinzătoare, dar prea fragmentate; invită Comisia să transforme și să consolideze portalul „Europa voastră-Întreprinderi”, cu participarea rețelei Enterprise Europe Network, drept punct de informare electronic unic referitor la piața internă și adresat agenților economici, pentru a evita structurile paralele inutile și costisitoare și a valorifica sinergiile posibile, în special în ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu Directiva privind serviciile (7);

24.

subliniază rolul-cheie al rețelei Enterprise Europe Network, care le permite IMM-urilor să valorifice oportunitățile oferite de piața internă; subliniază că obligațiile birocratice consumă resurse prețioase, împiedicând astfel o concentrare sporită asupra sarcinii principale a rețelei Enterprise Europe Network, și anume de a oferi IMM-urilor asistență personalizată; invită Comisia să folosească mai mult rețeaua Enterprise Europe Network pentru difuzarea direcționată de informații și să reducă birocrația pentru partenerii rețelei;

25.

consideră că statele membre ar trebui, cu sprijinul Comisiei, să-și îmbunătățească capacitatea mecanismelor de rezolvare a problemelor, în special SOLVIT, pentru a oferi căi de atac mai eficiente; subliniază că experiențele dobândite prin SOLVIT ar trebui să fie luate în considerare în procesul de elaborare de politici la nivel național și comunitar și să aibă drept rezultat modificări structurale sau normative, dacă este cazul; invită statele membre să consolideze și mai mult rețelele centrelor SOLVIT prin alocarea de resurse financiare și umane suplimentare;

26.

invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru a crește vizibilitatea centrelor SOLVIT și a serviciilor lor gratuite de soluționare a problemelor în rândul întreprinderilor și cetățenilor europeni;

*

* *

27.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO L 176, 7.7.2009, p. 17.

(2)  JO L 98, 16.4.2005, p. 47.

(3)  JO C 187 E, 24.7.2008, p. 80.

(4)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0421.

(5)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0352.

(6)  Documentul 13024/09 al Consiliului.

(7)  Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).


Miercuri, 10 martie 2010

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/30


Miercuri, 10 martie 2010
UE 2020 - Măsuri adoptate în urma Consiliului European informal din 11 februarie 2010

P7_TA(2010)0053

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la UE 2020

2010/C 349 E/05

Parlamentul European,

având în vedere Consiliul European informal din 11 februarie 2010,

având în vedere consultarea publică lansată de Comisie privind Strategia UE 2020 și rezultatul acesteia (SEC (2010)0116),

având în vedere evaluarea Strategiei de la Lisabona realizată de Comisie (SEC(2010) 0114),

având în vedere documentul Consiliului European, intitulat „Șapte măsuri în vederea elaborării strategiei europene pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă”,

având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Strategia UE 2020 ar trebui să servească creșterii economice și creării de locuri de muncă; întrucât reducerea PIB-ului cu 4 %, scăderea producției industriale și numărul total de șomeri de peste 23 de milioane de oameni reprezintă un dezastru umanitar și economic;

B.

întrucât Strategia de la Lisabona a avut performanțe scăzute din cauza unei structuri deficiente de guvernanță, neasumării răspunderii, a unui obiectiv extrem de complex, cu componente prea numeroase și prea ambițioase, căruia i-a lipsit claritatea, concentrarea și transparența; întrucât salută, prin urmare, propunerea de strategie UE 2020 a Comisiei, precum și obiectivele și cadrul care o însoțesc;

Observații generale

1.

consideră că Strategia UE 2020 trebuie să ofere un răspuns eficient la criza economică și financiară și să dea un nou impuls și coerență europeană procesului de redresare a UE prin mobilizarea și coordonarea instrumentelor naționale și europene;

2.

salută decizia Consiliului European de a stabili obiective mai puține, dar mai clare, mai realiste și mai cuantificabile, dat fiind că prea multe dintre obiectivele europene nu au fost îndeplinite în cadrul Strategiei anterioare de la Lisabona;

O economie socială de piață

3.

consideră că o ocupare completă, de înaltă calitate și durabilă a forței de muncă, atât din rândul femeilor, cât și al bărbaților, reprezintă un obiectiv important de urmărit în UE, care poate fi realizat numai dacă instituțiile UE și statele membre implementează reformele necesare;

4.

constată că șomajul este un aspect esențial în dezbaterile actuale în contextul crizei; consideră că, pentru a trata pe deplin problema ratei ridicate și în creștere a șomajului, UE trebuie să pună în aplicare o agendă socială ambițioasă și trebuie să depună eforturi pentru promovarea unei vieți mai lungi și mai sănătoase, pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, oferirea posibilității lucrătorilor de a îmbina activitatea profesională cu responsabilitățile de îngrijire, reducerea numărului de cazuri de abandon școlar prematur, încurajarea programelor de învățare pe tot parcursul vieții, combaterea discriminării și promovarea integrării dimensiunii de gen, a egalității de gen, a drepturilor lucrătorilor și a unor condiții corespunzătoare de muncă; îndeamnă statele membre să rezolve problema șomajului prin crearea mai multor oportunități de formare și de stagii pentru tineri, protejându-i, în același timp, de practici abuzive de angajare;

5.

subliniază că, pentru a combate nivelul ridicat și în creștere al șomajului, UE trebuie să pună în aplicare o agendă socială ambițioasă, precum și o strategie puternică și o politică de integrare în domeniul egalității de gen;

6.

consideră că UE trebuie să creeze piețe integratoare și competitive ale muncii restructurând sistemele de asigurări sociale și oferind angajatorilor o mai mare flexibilitate, combinată cu alocații adecvate de șomaj pe termen scurt și sprijin pentru re-angajabilitate;

7.

invită UE să faciliteze libera circulație a tuturor cetățenilor, inclusiv a lucrătorilor, a specialiștilor, a oamenilor de afaceri, a cercetătorilor, a studenților și a pensionarilor;

8.

îndeamnă UE să analizeze posibilitatea de a crea sisteme europene menite să faciliteze migrația cunoștințelor, să împiedice „exodul de creiere” din Europa, să promoveze excelența și să conducă la dezvoltarea unei rețele de universități de vârf la nivel internațional; consideră că instituirea celei de-a cincea libertăți –„a cunoștințelor” – ar putea contribui la realizarea acestui obiectiv;

9.

își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că nu s-a făcut nicio mențiune referitoare la sectorul agricol în propunerile inițiale pentru Strategia UE 2020, în pofida potențialului agriculturii de a contribui activ în confruntarea cu viitoarele provocări; își exprimă convingerea că, dacă beneficiază de un cadru adecvat de politici și de resursele bugetare corespunzătoare, agricultura și sectorul forestier pot juca un rol important în strategia europeană generală, elaborată pentru a asigura redresarea economică și atingerea obiectivelor climatice, contribuind, în același timp, la securitatea alimentară la nivelul UE și la nivel mondial, la creștere și la crearea de locuri de muncă;

O guvernanță europeană solidă pentru o Strategie UE 2020 de succes

10.

consideră că Strategia UE 2020 ar trebui să ofere o abordare ambițioasă, mai coerentă și mai axată pe obiective a crizei economice, asigurând o mai bună coerență între strategiile care se suprapun, cum ar fi Strategia pentru dezvoltare durabilă și Pactul de stabilitate și creștere (PSC), pentru a contribui la construirea unei Europe juste, durabile și prospere;

11.

consideră că Strategia de la Lisabona a eșuat din cauza unei lipse de angajament și a neasumării răspunderii din partea statelor membre în ceea ce privește implementarea planurilor de acțiune convenite și absența unor stimulente eficiente și a unor instrumente cu caracter obligatoriu la nivelul UE;

12.

îndeamnă Consiliul European să renunțe la „metoda deschisă de coordonare”, bazată pe „schimbul de bune practici” și „presiune inter pares” în domeniul politicii economice; încurajează Comisia să utilizeze toate dispozițiile aplicabile din Tratatul de la Lisabona, cum ar fi articolele 121, 122, 136, 172, 173 și 194, pentru a coordona reformele economice și planurile de acțiune ale statelor membre;

13.

subliniază faptul că Comisia ar trebui să facă un inventar clar al obstacolelor și să propună măsuri concrete pentru depășirea principalelor impedimente în vederea finalizării pieței interne;

14.

solicită Comisiei să prezinte, cu respectarea principiului subsidiarității, noi măsuri, ca de exemplu regulamente și directive, și posibile sancțiuni pentru statele membre care nu aplică Strategia UE 2020 și stimulente pentru cele care o aplică;

15.

reamintește că atât Comisia, cât și Consiliul European au evidențiat rolul crucial al Parlamentului în contextul Strategiei EU 2020 și, prin urmare, ar trebui să-i respecte prerogativele, prezentând Parlamentului recomandările politice anuale înainte de adoptarea unei decizii în Consiliul European; îndeamnă Consiliul și Comisia să recunoască rolul-cheie al Parlamentului în implementarea strategiei pentru 2020; consideră că ar trebui elaborat un acord interinstituțional care să definească și să oficializeze o cale democratică și eficientă de urmat, acord care ar trebui să includă un angajament din partea Consiliului de a nu adopta schimbări ale strategiei în următorii ani fără consultarea oficială prealabilă a Parlamentului;

16.

subliniază necesitatea unei mai bune cooperări cu parlamentele naționale și societatea civilă; consideră că, prin implicarea mai multor actori, presiunea asupra administrațiilor naționale de a obține rezultate va crește;

17.

consideră că statele membre ar trebui să întocmească, în strânsă cooperare cu Comisia Europeană, proiecte de planuri naționale de acțiune care să stabilească valori maxime și minime aplicabile anumitor aspecte macroeconomice ale economiilor lor;

18.

ia act de faptul că execuția bugetului UE de către Comisie și statele membre a fost criticată de Curtea de Conturi Europeană; este de părere că, deoarece statele membre gestionează direct 80 % din bugetul UE, Comisia ar trebui să facă mai multe presiuni asupra lor pentru a-și asuma responsabilitatea pentru cheltuirea corectă a fondurilor europene și să ia în calcul sancțiuni financiare dacă statele membre refuză să coopereze;

19.

consideră că statele membre ar trebui să indice modul în care au utilizat fondurile UE pentru a atinge diversele obiective UE 2020 și că finanțarea din partea UE ar trebui să fie condiționată de obținerea de rezultate și de compatibilitatea cu obiectivele Strategiei UE 2020;

Protejarea puterii monedei euro prin consolidarea supravegherii financiare

20.

subliniază că, pentru intensificarea creșterii, crearea de locuri de muncă și asigurarea stabilității viitoare a monedei euro, consolidarea bugetară și politicile economice trebuie să fie strâns coordonate; consideră că statele membre trebui să respecte criteriile Pactului european de stabilitate și creștere (PSC), găsind totuși echilibrul dintre reducerea deficitelor naționale, investiții și nevoile sociale;

21.

consideră că nerespectarea de către mai multe state membre din zona euro a PSC evidențiază necesitatea unei coordonări economice mai strânse între țările din cadrul UEM; consideră că problemele cu care se confruntă zona euro trebuie soluționate la nivel european și că absența unor mecanisme prin care să se asigure stabilitatea euro este regretabilă;

22.

remarcă faptul că atacurile speculative asupra unor țări care se confruntă cu dificultăți economice le agravează problemele economice și determină creșterea costurilor de creditare pentru țările în cauză;

23.

subliniază necesitatea de a avea o autoritate de supraveghere la nivel european pentru a asigura eficiența supravegherii micro și macroprudențiale, împiedicând astfel producerea altor crize; subliniază necesitatea de a asigura un sistem bancar european eficient, capabil să finanțeze economia reală și să garanteze că Europa va rămâne unul dintre centrele financiare principale și una dintre economiile cele mai performante din lume; subliniază faptul că supravegherea nu poate să rămână o chestiune pur națională, deoarece piețele sunt internaționale, iar instituțiile financiare operează și peste granițe;

Eliberarea potențialului pieței interne europene

24.

remarcă faptul că piața unică contribuie semnificativ la prosperitatea europeană și salută faptul că Mario Monti a primit sarcina de a propune idei noi și echilibrate în vederea revitalizării pieței comune europene; consideră că, deoarece piața internă constituie un domeniu-cheie al Strategiei UE 2020, Consiliul și Comisia ar trebui să facă propuneri pentru finalizarea pieței interne;

25.

remarcă faptul că unele guverne practică protecționismul economic, amenințând să submineze eforturile depuse timp de 50 de ani pentru integrare economică și solidaritate;

26.

reamintește statelor membre că pot utiliza metoda cooperării consolidate în domeniile în care negocierile au ajuns într-un punct mort;

27.

consideră că finalizarea pieței energetice interne este esențială pentru asigurarea creșterii economice, integrarea energiilor regenerabile și securitatea aprovizionării; este de părere că sursele de energie durabile și cu emisii reduse de carbon ar trebui să constituie o cotă semnificativă în configurația energetică europeană;

28.

consideră că industria europeană ar trebui să valorifice rolul său de pionier în materie de economie durabilă și tehnologii pentru mobilitate ecologică exploatându-și potențialul de export; își exprimă convingerea că acest lucru ar reduce dependența de resurse și ar facilita îndeplinirea obiectivelor necesare 20-20-20 privind schimbările climatice; subliniază totuși că economia UE trebuie să dispună de suficiente materii prime de înaltă tehnologie pentru realizarea acestui obiectiv;

Promovarea IMM-urilor și a locurilor de muncă

29.

consideră că Comisia ar fi trebuit să acorde mai multă importanță promovării și sprijinirii întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), deoarece acest sector creează majoritatea locurilor de muncă, iar progresele sale inovative și tehnologice joacă un rol crucial în revigorarea economiei noastre; consideră că sunt necesare mai multe propuneri de reducere a birocrației și de promovare a ideilor inovatoare;

30.

subliniază că legislația privind întreprinderile mici (Small Business Act) constituie un prim pas în acest sens, dar ar trebui consolidată de o manieră mai ambițioasă; consideră că ar trebui să se acorde prioritate unei legislații favorabile IMM-urilor, stimulării antreprenoriatului și îmbunătățirii accesului la finanțare;

31.

subliniază că, pentru a-și asigura succesul, Strategia UE 2020 nu ar trebui să se axeze doar pe promovarea IMM-urilor și a creării de locuri de muncă în sectorul comercial și al serviciilor, ci și în sectorul agricol și în industrie, acestea fiind vitale pentru viitoarea noastră economie;

32.

consideră că îmbătrânirea populației europene impune crearea unor politici de învățare pe tot parcursul vieții și a unei vârste de pensionare mai flexibile (acolo unde angajații optează pentru acest lucru), astfel încât să se mențină un număr suficient de mare de persoane active pe piața muncii și să se consolideze incluziunea socială a acestora; consideră că potențialul de angajare a persoanelor vârstnice și a lucrătorilor cu dizabilități este adesea neglijat și așteaptă propuneri menite să sporească acest potențial; îndeamnă, în plus, Comisia să propună o strategie de combatere a șomajului în rândul tinerilor;

Un buget care reflectă o creștere inteligentă, integratoare și durabilă ca prioritate a secolului XXI

33.

consideră că actualul buget nu reflectă suficient nevoile financiare asociate confruntării cu provocările secolului XXI; îndeamnă Comisia să prezinte o propunere ambițioasă pentru ca Strategia EU 2020 să aibă succes;

34.

îndeamnă Comisia să mențină, în cadrul noii strategii, obiectivul de consacrare a 3 % din PIB-ul european pentru cercetare și dezvoltare, astfel cum a fost stabilit în Strategia de la Lisabona, atât din bugetul UE, cât și din bugetele naționale; solicită Comisiei să prezinte o propunere de eficientizare a cercetării europene prin simplificarea și rentabilizarea structurilor existente, reducerea birocrației și crearea unui climat de investiții mai favorabil cercetării și inovării, atât în sectorul public, cât și în cel privat; consideră că, pentru a realiza o bună funcționare a triunghiului cunoașterii, este esențial să se îmbunătățească educația și să se structureze și să se eficientizeze sistemele de inovare, sprijinind în același timp tehnologiile generice esențiale; invită statele membre să utilizeze mai eficient sinergia potențială dintre fondurile aferente politicii de coeziune și fondurile pentru cercetare și dezvoltare;

35.

consideră că Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare ar trebui să joace un rol mai important în sprijinirea investițiilor în infrastructură, tehnologii ecologice, inovare și IMM-uri;

36.

subliniază faptul că inovarea începe cu o educație mai bună și îndeamnă Comisia să încurajeze noi parteneriate între întreprinderi, știință și cercetare universitară;

37.

solicită o abordare mai vastă a viitoarei politici a UE în materie de inovare; consideră că tehnologiile generice esențiale ar trebui să fie finanțate în mod corespunzător pentru a face din Europa un lider mondial în aceste domenii;

38.

consideră că sectorul transporturilor este un actor important pentru a realiza creșterea economică durabilă prevăzută în strategia pentru 2020 și că acest sector contribuie într-o măsură remarcabilă la creșterea economică necesară pentru implementarea Strategiei UE 2020; consideră că o combinație a diferitelor măsuri, cum ar fi configurația energetică, măsurile de formare a prețurilor și o abordare realistă a internalizării costurilor externe, este importantă în acest context și că aceste măsuri ar trebui dublate de obiective mai clare și mai realiste care ar trebui revizuite periodic;

39.

reamintește faptul că coeziunea economică, socială și teritorială este fundamentală pentru proiectul european, dar este pusă în pericol în prezent de efectele crizei economice; consideră că o strategie pentru 2020 reprezintă o oportunitate istorică de a păstra și consolida coeziunea europeană, în principal printr-o politică transparentă, simplificată și inteligentă de coeziune, ferită de orice încercare de re-naționalizare, printr-un plan financiar durabil pe termen lung pentru rețelele transeuropene, energie și acces liber și echitabil la TIC și Internet în bandă largă pentru a oferi oamenilor, în special tinerilor, posibilitatea de a utiliza cu facilitate și, în același timp, adoptând o abordare autocritică, tehnologiile moderne de comunicație;

40.

consideră că politica industrială este foarte importantă pentru facilitarea tranziției către o economie durabilă; consideră că UE ar trebui să promoveze inovarea în vederea dezvoltării unor modele de producție mai ecologice, iar, acolo unde este necesar, să permită compensarea temporară a transformării industriei europene într-o industrie ecologică în contextul piețelor mondiale;

41.

consideră că UE ar trebui să demareze proiecte economice majore, cum ar fi o adevărată rețea energetică europeană, finalizarea proiectului Galileo și aplicarea extinsă a tehnologiei ecologice, inclusiv renovarea sistematică a parcului de clădiri al UE, e-sănătate și eforturile de îmbunătățire și actualizare a infrastructurii TIC;

42.

subliniază că această rezoluție reprezintă doar un prim pas și că va prezenta o rezoluție mai detaliată referitoare la blocaje, probleme și proiecte emblematice, în timp util pentru summitul din iunie;

*

* *

43.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European și Comisiei.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/34


Miercuri, 10 martie 2010
Aplicarea recomandărilor din raportul Goldstone referitoare la Israel și Palestina

P7_TA(2010)0054

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la aplicarea recomandărilor Goldstone privind Israel/Palestina

2010/C 349 E/06

Parlamentul European,

având în vedere valorile care stau la baza Uniunii Europene – respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, prevăzute la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

având în vedere Convențiile de la Geneva,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Orientul Mijlociu,

având în vedere concluziile Consiliului privind procesul de pace din Orientul Mijlociu, adoptate la 8 decembrie 2009,

având în vedere Raportul Misiunii ONU de informare privind conflictul din Fâșia Gaza,

având în vedere Rezoluția 64/10 a Adunării Generale a ONU,

având în vedere Raportul Secretarului General al ONU din 5 februarie 2010 adresat Adunării Generale a ONU,

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 26 februarie 2010,

având în vedere faptul că organizația Hamas a fost inclusă pe lista UE a organizațiilor teroriste,

având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât conflictul armat din Fâșia Gaza care a izbucnit la 27 decembrie 2008 și s-a încheiat la 18 ianuarie 2009 a făcut peste 1 400 de victime în rândul palestinienilor și 13 victime în rândul israelienilor și a cauzat distrugeri semnificative ale infrastructurii civile;

B.

întrucât, în Rezoluția sa 64/10 din 5 noiembrie 2009, Adunarea Generală a ONU a solicitat tuturor părților să asigure realizarea unor investigații independente, credibile și conforme cu standardele internaționale;

C.

întrucât, la 3 decembrie 2009, Secretarul General al ONU a atras atenția tuturor părților asupra dispozițiilor pertinente din Rezoluția 64/10 a Adunării Generale a ONU și a solicitat să-i fie prezentate, în termen de trei luni, informații privind măsurile pe care le-au luat sau urmează să le ia;

D.

întrucât, în declarația sa din 4 februarie 2010, Secretarul General al ONU a solicitat părților să realizeze o investigație internă credibilă privind desfășurarea conflictului din Fâșia Gaza;

E.

întrucât, în Rezoluția sa din 26 februarie 2010, Adunarea Generală a ONU și-a reiterat solicitarea adresată atât Israelului, cât și Palestinei de a realiza investigații credibile și a cerut să-i fie prezentate noi rapoarte peste cinci luni;

F.

întrucât acțiunile UE pe scena internațională trebuie să fie ghidate de respectarea strictă a principiilor și obiectivelor Cartei ONU și a legislației internaționale; reamintind că, în conformitate cu dreptul internațional, statele au obligația de a respecta, de a proteja și de a asigura aplicarea legislației umanitare internaționale;

G.

întrucât guvernul israelian a precizat că investighează 150 de incidente separate care au avut loc în cursul operațiunilor din Gaza;

H.

întrucât autoritățile palestiniene au constituit o comisie independentă de anchetă la 25 ianuarie 2010;

I.

întrucât criza umanitară din Fâșia Gaza s-a agravat și mai mult ca urmare a blocadei, care contravine legislației umanitare internaționale,

1.

subliniază din nou importanța instaurării unei păci juste și durabile în Orientul Mijlociu, în special între israelieni și palestinieni; subliniază că respectarea legislației umanitare internaționale și a legislației internaționale privind drepturile omului de către toate părțile și în toate circumstanțele și instaurarea unui climat de încredere între israelieni și palestinieni constituie elemente esențiale ale unui proces de pace care să conducă la o conviețuire pașnică între două state, în condiții de securitate;

2.

invită Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și statele membre ale UE să depună eforturi în vederea definirii unei poziții comune ferme a UE referitoare la măsurile ce se impun ca urmare a Raportului Misiunii de informare conduse de judecătorul Goldstone privind conflictul din Gaza și sudul Israelului, solicitând în mod public punerea în aplicare a recomandărilor din acest raport și tragerea la răspundere a tuturor persoanelor vinovate de încălcări ale legislației internaționale, inclusiv de presupuse crime de război;

3.

îndeamnă ambele părți să desfășoare, în termen de cinci luni, investigații care să respecte standardele internaționale în materie de independență, imparțialitate, transparență, promptitudine și eficacitate, în conformitate cu Rezoluțiile Adunării Generale a ONU din 5 noiembrie 2009 și 26 februarie 2010; subliniază că respectarea legislației internaționale privind drepturile omului și a legislației umanitare internaționale de către toate părțile și în toate circumstanțele rămâne o condiție prealabilă esențială pentru a se ajunge la o pace dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu;

4.

își reiterează solicitarea adresată Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și statelor membre de a monitoriza în mod activ punerea în aplicare a recomandărilor formulate în cuprinsul raportului Goldstone, prin consultarea misiunilor externe ale UE și a ONG-urilor de la fața locului; solicită ca recomandările și observațiile aferente să fie integrate în dialogul UE cu ambele părți, precum și în cadrul forumurilor multilaterale;

5.

invită Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să evalueze concluziile investigațiilor desfășurate de toate părțile și să prezinte Parlamentului European evaluările în cauză;

6.

salută eforturile depuse de Adunarea Generală a ONU pentru a asigura asumarea răspunderii pentru toate încălcările legislației umanitare internaționale și ale legislației internaționale privind drepturile omului care au avut loc în timpul conflictului din Gaza și o încurajează să continue aceste eforturi;

7.

subliniază că respectarea statului de drept este o valoare fundamentală atât în Uniunea Europeană, cât și în relațiile cu țări și părți terțe; subliniază că responsabilitatea și credibilitatea Uniunii Europene și a statelor sale membre le impune obligația de a monitoriza integral investigațiile;

8.

îndeamnă Uniunea Europeană și statele membre ca, în relațiile lor cu toate părțile care sunt menționate în Raportul Goldstone, să țină seama de rezultatele investigațiilor determinate de raport și ale măsurilor luate pentru a da curs recomandărilor din raport;

9.

subliniază importanța cooperării dintre autorități și organizațiile neguvernamentale în cursul investigațiilor determinate de Raportul Goldstone și la aplicarea recomandărilor cuprinse în raportul în cauză de către toate părțile; își exprimă îngrijorarea cu privire la presiunea la care sunt supuse ONG-urile implicate în elaborarea Raportului Goldstone și în investigațiile ulterioare și solicită autorităților tuturor părților să nu ia măsuri care ar putea restricționa activitățile acestor organizații;

10.

recunoaște situația critică cu care se confruntă populația din Gaza din cauza blocadei și salută solicitarea făcută de Consiliu la 8 decembrie 2009 ca punctele de trecere să fie deschise imediat, necondiționat și pe termen lung;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, statelor membre, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Cvartetului, reprezentantului Cvartetului în Orientul Mijlociu, Adunării Parlamentare Euro-Mediteraneene, guvernului și parlamentului israelian, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/37


Miercuri, 10 martie 2010
Situația societății civile și a minorităților naționale din Belarus

P7_TA(2010)0055

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la situația societății civile și a minorităților naționale din Belarus

2010/C 349 E/07

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Belarus, în special cea din 17 decembrie 2009 (1),

având în vedere concluziile privind Belarus la care a ajuns Consiliul Afaceri Generale și Relații Externe în cadrul reuniunii sale din 17 noiembrie 2009, prin care se extinde suspendarea sancțiunilor constând într-o interdicție de viză aplicată anumitor funcționari din Belarus, printre care președintele Aleksandr Lukașenko, și se prelungesc măsurile restrictive până în octombrie 2010,

având în vedere concluziile celei de-a 2996-a reuniuni a Consiliului Afaceri Externe din 22 februarie 2010 și declarația Înaltei Reprezentante, Lady Ashton, referitoare la situația Uniunii Polonezilor din Belarus, din 16 februarie 2010,

având în vedere Declarația Consiliului European din 19 martie 2009 privind Parteneriatul estic și Declarația comună a Reuniunii la nivel înalt de la Praga din 7 mai 2009 privind Parteneriatul estic,

având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei privind protecția minorităților naționale din 1 februarie 1995,

având în vedere principiile și standardele internaționale referitoare la drepturile minorităților naționale, în special cele cuprinse în convențiile internaționale privind drepturile omului, cum ar fi Actul final de la Helsinki din 1 august 1975 (secțiunea 1.VII), Documentul Reuniunii de la Copenhaga privind dimensiunea umană din 29 iunie 1990 și Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 21 noiembrie 1990,

având în vedere dezbaterea sa privind Belarus din 24 februarie 2010 și misiunea Delegației ad-hoc a Parlamentului European în Belarus din 25-27 februarie 2010 și concluziile acesteia,

având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 15 februarie 2010, 40 de militanți, în special membri ai Uniunii Polonezilor din Belarus (UPB), au fost arestați în Belarus, inclusiv Angelika Borys (președintă a UPB), Igor Bancer (purtător de cuvânt al UPB), Mieczyslaw Jaskiewicz (vicepreședinte), Andrzej Poczobut (președinte al Consiliului de supraveghere al UPB) și Anatol Lebedzka, liderul formațiunii de opoziție Partidul Civic Unit din Belarus, pentru a împiedica participarea acestora la procesul privind Casa Polonă din Ivyanets; întrucât, până la 20 februarie, toți militanții au fost eliberați;

B.

întrucât UPB, condusă de Angelika Borys, care a fost aleasă în mod democratic de două ori, prima dată în 2005 și apoi în 2009, nu este recunoscută de autoritățile guvernamentale și s-a confruntat în mod regulat cu acte de hărțuire și persecuții încă din 2005 și întrucât membrii acesteia au fost acuzați în repetate rânduri de activități ilegale și sunt cercetați penal;

C.

întrucât autoritățile din Belarus au utilizat forțele de poliție împotriva membrilor UPB la Hrodna în 2005 și la Ivyanets în 2010;

D.

întrucât autoritățile din Belarus au împiedicat participarea la proces a reprezentanților UPB, care au fost chemați să apară în fața instanței în calitate de martori pentru dna Teresa Sobol, președintă a sucursalei locale a UPB din Ivyanets;

E.

întrucât actele de discriminare împotriva Uniunii Polonezilor, cea mai mare organizație neguvernamentală din Belarus, condusă de Angelika Borys, sunt simptomatice pentru tratamentul general al societății civile și al opoziției democratice din Belarus;

F.

întrucât Polonica, o companie cu sediul la Hrodna, condusă de Angelika Borys, singura sursă de finanțare pentru UPB, a fost amendată cu 71 de milioane de ruble pentru presupusa încălcare a legislației fiscale, fiind acum în pericol de faliment;

G.

întrucât autoritățile din Belarus îl consideră pe Stanislaw Siemaszko drept liderul legitim al Uniunii Polonezilor și își declară sprijinul pentru organizație în cazul în care aceasta se află sub conducerea sa, considerată totodată nelegitimă de comunitatea poloneză;

H.

întrucât reprezentanții instituțiilor europene, inclusiv dl Jerzy Buzek, Președintele Parlamentului European, baroneasa Ashton, Vicepreședintă a Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Cecilia Malmström, Comisarul pentru afaceri interne, precum și Parlamentul Poloniei și Ministerul de Externe al Franței și-au exprimat îngrijorarea cu privire la acțiunile recente ale autorităților din Belarus împotriva UPB și au condamnat utilizarea forțelor de poliție împotriva membrilor acesteia;

I.

întrucât aceste acțiuni ale autorităților din Belarus contravin standardelor internaționale pentru protecția minorităților naționale stabilite, inter alia, în Convenția-cadru a Consiliului Europei privind protecția minorităților naționale din 1 februarie 1995 și întrucât Belarus și-a intensificat acțiunile sale împotriva afilierii la această organizație;

J.

întrucât Declarația comună a Reuniunii la nivel înalt de la Praga privind Parteneriatul estic, semnată și de Belarus, menționează la punctul 1 următoarele: „Participanții la Reuniunea la nivel înalt de la Praga sunt de acord cu privire la faptul că Parteneriatul estic se va întemeia pe angajamentele față de principiile dreptului internațional și față de valorile fundamentale, inclusiv democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”;

K.

întrucât, în concluziile sale din 17 noiembrie 2009, Consiliul European recunoaște apariția unor noi posibilități de dialog și de cooperare mai strânsă între Uniunea Europeană și Belarus, cu scopul promovării unui real progres către democrație și respectarea drepturilor omului, și își reafirmă, în acest context, disponibilitatea de a aprofunda relațiile Uniunii Europene cu Belarusul, cu condiția să se înregistreze mai multe progrese în ceea ce privește democrația, drepturile omului și statul de drept, și de a oferi ajutor Belarusului în vederea realizării acestor obiective,

1.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recentele încălcări ale drepturilor omului din Republica Belarus, îndreptate împotriva membrilor societății civile, în special a membrilor Uniunii Polonezilor, și își declară solidaritatea cu cetățenii care nu se pot bucura pe deplin de drepturile lor civile;

2.

condamnă acțiunile legale și ale forțelor de poliție împotriva Uniunii Polonezilor și orice încercare a autorităților din Belarus de a impune comunității poloneze o nouă conducere; solicită ca autoritățile din Belarus să restabilească legalitatea Uniunii Polonezilor din Belarus (UPB), condusă de Angelika Borys, și să se asigure că proprietățile acesteia îi sunt restituite la momentul oportun;

3.

reiterează interesul său pentru un dialog deschis și structurat cu Belarus, cu condiția ca democratizarea sistemului politic din Belarus să conducă la rezultate concrete și să reflecte aspectele legate de respectarea drepturilor omului și a statului de drept;

4.

îndeamnă Belarus să își respecte angajamentele din cadrul OSCE și pe cele internaționale în ceea ce privește protecția și promovarea drepturilor minorităților sale; solicită, în același timp, autorităților să îmbunătățească condițiile de funcționare a societății civile, în special cu privire la libertatea de exprimare și de asociere, situația mass-mediei independente, inclusiv accesul la internet și înregistrarea ONG-urilor, în vederea pregătirii și asigurării unui proces electoral liber și echitabil pentru alegerile locale din 25 aprilie 2010;

5.

reiterează apelul său din rezoluțiile recente, în special cele din 15 ianuarie și din 17 decembrie 2009, de a garanta libertatea de exprimare și de asociere și de a asigura libertatea de a înregistra partidele politice (cum ar fi Creștin Democrația Belarusă) și libertatea religioasă, precum și de a crea condiții favorabile pentru activitatea organizațiilor societății civile, a ONG-urilor (cum ar fi „Viasna”) și a mass-mediei independente din Belarus;

6.

îndeamnă autoritățile din Belarus să elibereze militanții politici, cum ar fi Andrei Bandarenko, și deținuții politici, precum Ivan Mikhailau și Aristyom Dubski, să retragă măsurile restrictive împotriva militanților societății civile, cum ar fi Tatiana Shaputsko, o participantă la Forumul societății civile din cadrul Parteneriatului estic, și să nu adopte măsuri care au ca scop controlarea conținutului site-urilor de internet belaruse;

7.

subliniază faptul că dialogul UE cu Belarus poate fi reciproc avantajos și consideră că Belarusul poate fi sprijinit în vederea obținerii unor beneficii maxime de pe urma Parteneriatului estic, în special în ceea ce privește utilizarea cât mai eficientă a fondurilor alocate în cadrul acestui program pentru proiectele legate de infrastructură, energie și aspecte sociale și prin aplicarea altor instrumente și politici ale UE, cu condiția ca autoritățile din Belarus să își asume angajamentul de a efectua schimbări reale în domeniul libertăților, al democrației, al statului de drept și al respectării drepturilor omului, în special al drepturilor minorităților naționale;

8.

reamintește că Uniunea Europeană a dat deja dovadă de o deschidere semnificativă față de Belarus, exprimată de altfel și prin includerea Republicii Belarus în Parteneriatul estic; reamintește că reușita acestui angajament depinde de măsurile luate pentru democratizarea și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităților, de către guvernul din Belarus;

9.

subliniază că, dacă autoritățile din Belarus aderă la criteriile referitoare la respectarea drepturilor fundamentale ale omului și la democrație, Belarus va beneficia de avantajele care decurg din:

încheierea și ratificarea Acordului de parteneriat și cooperare dintre UE și Belarus (APC);

utilizarea efectivă a instrumentelor financiare ale UE, cum ar fi instrumentele Băncii Europene de Investiții (BEI) și Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat (IEVP);

extinderea finanțării din partea Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) la proiecte din Belarus în care sunt implicate entități ale statului;

reinstaurarea sistemului de preferințe generalizate (SPG+) în Belarus;

obținerea unei noi tranșe din împrumutul pentru stabilizare acordat de Fondul Monetar Internațional (FMI);

reluarea negocierilor privind aderarea Belarusului la OMC;

sprijinirea extinderii programului OCDE la Belarus;

10.

acordă o importanță deosebită procesului de liberalizare a vieții politice și civice în Belarus și subliniază că încălcarea în continuare a drepturilor omului și a statului de drept în Belarus poate duce la revizuirea poziției UE față de Belarus, inclusiv la reluarea aplicării de sancțiuni;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Adunărilor Parlamentare ale OSCE și Consiliului Europei, Secretariatului Comunității Statelor Independente, precum și Parlamentului și Guvernului Republicii Belarus.


(1)  Texte adoptate, P7_TA(2009)0117.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/40


Miercuri, 10 martie 2010
Impozitarea tranzacțiilor financiare

P7_TA(2010)0056

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la impozitarea operațiunilor financiare: aplicarea eficientă a acesteia

2010/C 349 E/08

Parlamentul European,

având în vedere Rezoluția sa din 24 aprilie 2009 referitoare la Summitul G20 de la Londra din 2 aprilie 2009 (1),

având în vedere declarația liderilor în urma Summitului G20 de la Pittsburgh, din 24 și 25 septembrie 2009,

având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2009 referitoare la Summitul G20 de la Pittsburgh din 24 și 25 septembrie 2009 (2),

având în vedere comunicatul publicat în urma reuniunii miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale din statele membre ale G20 de la St Andrews, din 7 noiembrie 2009,

având în vedere concluziile Consiliului European din 10-11 decembrie 2009 și în special punctul 15,

având în vedere declarația Președintelui Barrosso din 15 decembrie 2009 în fața Parlamentului European,

având în vedere scrisoarea din 18 ianuarie 2010 a ministrului suedez de finanțe către Președinția Consiliului privind introducerea unei taxe pentru stabilitate în statele membre,

având în vedere Directiva 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind impozitarea indirectă a majorării de capital (3),

având în vedere propunerea de directivă a Comisiei de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește tratamentul aplicat serviciilor financiare și de asigurări (COM(2007)0747),

având în vedere întrebarea din 24 februarie 2010 adresată Comisiei privind impozitarea operațiunilor financiare: aplicarea eficientă a acesteia (O-0025/2010 – B7-0019/2010),

având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Parlamentul European a salutat efortul de investigare inițiat la nivelul G20, în urma Summitului de la Pittsburgh din septembrie 2009, în vederea stabilirii unui cadru internațional pentru impozitarea tranzacțiilor financiare;

B.

întrucât Parlamentul European a solicitat să se realizeze progrese rapide pentru a garanta faptul că sectorul financiar contribuie în mod echitabil la relansarea economică și la dezvoltare, deoarece costurile substanțiale și consecințele crizei financiare sunt suportate de către economia reală, contribuabili, consumatori, serviciile publice și societate în ansamblul ei;

C.

întrucât Consiliul European a subliniat importanța reînnoirii contractului economic și social dintre instituțiile financiare și societatea pe care o deservesc și a asigurării faptului că publicului îi revin beneficii în perioadele favorabile și că i se oferă protecție în caz de risc; întrucât Consiliul European a încurajat, în acest context, FMI să aibă în vedere în analiza sa întreaga gamă de opțiuni disponibile, inclusiv impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor financiare la nivel mondial; întrucât, în acest context, Consiliul European a invitat Consiliul și Comisia, de asemenea, să identifice principiile-cheie pe care ar trebui să le respecte noile mecanisme mondiale;

D.

întrucât mai multe state membre au solicitat impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor financiare;

E.

întrucât noile inițiative în domeniul reglementării, cum ar fi măsurile împotriva paradisurilor fiscale, eliminarea posibilității de a omite informații prin plasarea acestora în afara bilanțului, impunerea unor condiții pentru efectuarea de tranzacții bursiere și pentru utilizarea depozitelor de date referitoare la tranzacții în scopul înregistrării instrumentelor derivate au schimbat în mod clar contextul acțiunilor politice în acest domeniu;

F.

întrucât Comisia, în urma întrebărilor adresate în cadrul reuniunii dintre Comisia pentru afaceri economice și monetare și comisarul responsabil pentru impozitare din 6 octombrie 2009 și așa cum a confirmat președintele Barroso în declarația sa în fața Parlamentului din 15 decembrie 2009, analizează în prezent diferite idei privind o „finanțare inovatoare” în contextul provocărilor mondiale, inclusiv impunerea de taxe asupra tranzacțiilor financiare, pentru a putea prezenta propuneri la momentul oportun;

G.

întrucât FMI realizează în prezent sondaje de opinie publică cu privire la impozitarea sectorului financiar, ca urmare a solicitării exprimate de statele membre ale G20 în cadrul Summitului de la Pittsburgh din 24 și 25 septembrie 2009;

H.

întrucât impunerea de taxe și prelevări asupra tranzacțiilor financiare are loc sub diferite forme în statele membre; întrucât aceste taxe și impuneri naționale vizează de obicei numai tranzacțiile cu anumite tipuri de active; întrucât Belgia și Franța au adoptat acte legislative privind impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor în valută la nivel național, dar o vor pune în aplicare numai dacă ea va deveni aplicabilă la nivelul UE;

I.

întrucât, spre deosebire de alte forme de impozitare, taxele indirecte aplicabile majorării capitalului, precum taxa pe majorarea capitalului, taxa de timbru aplicată valorilor mobiliare și taxa aplicabilă operațiunilor de restructurare dau naștere la discriminări, la dubla impozitare și la disparități care creează obstacole în calea liberei circulații a capitalului;

J.

întrucât în cursul deceniului trecut a avut loc o creștere rapidă și enormă a volumului de tranzacții financiare, în comparație cu volumul tranzacțiilor de bunuri și servicii, care poate fi explicată, printre altele, prin extinderea rapidă a pieței instrumentelor derivate;

K.

întrucât liderii G20 au o responsabilitate colectivă în ceea ce privește atenuarea impactului social al crizei, atât în statele membre ale G20 din care provin, cât și în țările în curs de dezvoltare, care au fost afectate profund de efectele indirecte ale crizei; întrucât impunerea unei taxe asupra tranzacțiilor financiare ar contribui la acoperirea costurilor generate de criză,

1.

consideră că Uniunea Europeană ar trebui să convină asupra unei poziții comune în cadrul internațional al reuniunilor G20 referitor la opțiunile privind modul în care ar trebui să se asigure o contribuție echitabilă și substanțială a sectorului financiar la acoperirea tuturor pierderilor pe care acesta le-a creat pentru economia reală sau care sunt asociate cu intervențiile guvernelor pentru a stabiliza sistemul bancar; consideră că UE, asigurând coerența cu activitatea G20 și completând-o, ar trebui să își dezvolte propria strategie cu privire la gama opțiunilor posibile de a acționa;

2.

consideră că, în vederea instituirii unei poziții coerente a UE, bazată pe o analiză obiectivă, Comisia ar trebui să elaboreze, cu suficient timp înaintea următorului Summit G20, o evaluare a impactului introducerii unei taxe asupra tranzacțiilor financiare la nivel mondial, analizând atât avantajele, cât și dezavantajele acesteia;

3.

îndeamnă Comisia să analizeze atent în cadrul evaluării sale următoarele aspecte:

(a)

experiențele trecute privind impunerea de taxe asupra tranzacțiilor financiare, mai ales în ceea ce privește comportamentele evazioniste și migrația capitalului sau furnizarea de servicii în locații alternative, în special impactul unor asemenea taxe asupra investitorilor individuali și asupra IMM-urilor;

(b)

beneficiile și dezavantajele introducerii de taxe aplicabile tranzacțiilor financiare exclusiv în Uniunea Europeană, în comparație cu introducerea acestora la nivel mondial și cu situația actuală;

(c)

potențialul de a genera venituri substanțiale, în comparație cu alte surse de venituri fiscale, costurile de colectare și distribuția veniturilor între state;

(d)

faptul că, atunci când se evaluează veniturile potențiale provenind din taxele aplicabile tranzacțiilor financiare la nivel mondial sau european, ar trebui să se țină seama de diferitele modalități de organizare a acestor prelevări, cuantificând creșterea costurilor tranzacțiilor pe toate piețele potențial afectate (tranzacțiile bursiere organizate, tranzacțiile extrabursiere), precum și a costurilor tranzacțiilor dintre întreprinderi (B2B) și ale tranzacțiilor dintre întreprinderi și consumatori (B2C);

(e)

faptul că evaluarea ar trebui să țină seama și de potențialul diferitelor opțiuni de a afecta atât nivelul prețurilor și stabilitatea pe termen scurt și pe termen lung, cât și tranzacțiile financiare și lichiditățile;

(f)

modul în care o taxă aplicabilă tranzacțiilor financiare trebuie să fie concepută pentru a atenua efectele secundare negative asociate cu taxele indirecte aplicabile majorării capitalului;

(g)

măsura în care o taxă aplicabilă tranzacțiilor financiare ar contribui la stabilizarea piețelor financiare prin efectul acesteia asupra utilizării excesive a relațiilor comerciale pe termen scurt, asupra speculațiilor și asupra transparenței;

(h)

posibilitatea ca o taxă aplicabilă tranzacțiilor financiare să prevină o viitoare criză financiară prin combaterea anumitor tipuri specifice de tranzacții „indezirabile”, care ar trebui definite de Comisie;

4.

subliniază că orice soluție trebuie să răspundă imperativului de a evita reducerea competitivității UE sau perturbarea investițiilor, inovării și creșterii durabile, care ar aduce beneficii economiei reale și societății;

5.

subliniază că este important să se ia în considerare necesitatea acumulării de capital viabil de către sectorul bancar, asigurând capacitatea sistemului bancar de a finanța investițiile în economia reală și prevenirea asumării de riscuri excesive;

6.

invită Comisia și Consiliul să evalueze potențialul diferitelor opțiuni referitoare la taxa aplicabilă tranzacțiilor financiare de a contribui la bugetul UE;

7.

invită Comisia și Consiliul să evalueze în ce măsură opțiunile analizate ar putea fi folosite, de asemenea, drept mecanisme financiare inovatoare pentru a sprijini efortul țărilor în curs de dezvoltare de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora, precum și pentru a finanța cooperarea pentru dezvoltare;

8.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0330.

(2)  Texte adoptate, P7_TA(2009)0028.

(3)  JO L 46, 21.2.2008, p. 11.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/43


Miercuri, 10 martie 2010
Spațiul unic de plăți în euro

P7_TA(2010)0057

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la implementarea spațiului unic de plăți în euro (SEPA)

2010/C 349 E/09

Parlamentul European,

având în vedere declarația comună a Comisiei și a Băncii Centrale Europene din 4 mai 2006 privind spațiului unic de plăți în euro,

având în vedere studiul ocazional al Băncii Centrale Europene nr. 71 din august 2007 privind impactul economic al spațiului unic de plăți în euro,

având în vedere Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne (1) (directiva privind serviciile de plată),

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la implementarea spațiului unic de plăți în euro (2),

având în vedere Declarația comună a Comisiei Europene și a Băncii Centrale Europene din 24 martie 2009 de clarificare a anumitor principii care stau la baza viitorului model de debitare directă SEPA (DDS),

având în vedere ce de-al doilea sondaj al Comisiei din 22 iulie 2009 privind gradul de pregătire al administrațiilor publice și trecerea la SEPA,

având în vedere comunicarea Comisiei din 10 septembrie 2009: Finalizarea SEPA: foaie de parcurs pentru 2009-2012 (COM(2009)0471),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plățile transfrontaliere în Comunitate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2560/2001 (3),

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 30 octombrie 2009: Aplicabilitatea articolului 81 din Tratatul CE plăților interbancare multilaterale în cadrul sistemului de debitare directă SEPA (SEC(2009)1472),

având în vedere cel de-al doilea Raport anual al Comisiei din 9 noiembrie 2009 privind progresele realizate pe calea transferului către SEPA în 2009,

având în vedere concluziile Consiliului din 2 decembrie 2009 privind SEPA,

având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât spațiul unic de plăți în euro (SEPA) are menirea de a crea o piață integrată de servicii de plată, în condiții de concurență efectivă și în care să nu existe distincții între plățile transfrontaliere și plățile naționale în euro;

B.

întrucât SEPA nu ar trebui să fie numai o inițiativă de autoreglementare a Consiliului de plăți europene (CPE), ci și o inițiativă majoră în domeniul politicilor publice de consolidare a Uniunii Economice și Monetare și a viitoarei strategii UE 2020; întrucât SEPA este sprijinită de către Directiva privind serviciile de plată, care oferă cadrul legislativ armonizat necesar; și întrucât Parlamentul este preocupat în mod deosebit de succesul SEPA;

C.

întrucât procesul de luare a deciziilor privind SEPA este în prezent la discreția Consiliului de plăți europene (CPE), în cadrul căruia deciziile privind produsele SEPA sunt luate de bănci, fiind ignorate solicitările utilizatorilor finali;

D.

întrucât SEPA a debutat oficial la 28 ianuarie 2008 cu lansarea instrumentului de plată SEPA pentru transferul de credite (TCS), iar cadrul SEPA pentru plățile prin card a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008 și schema de debitare directă SEPA (DDS) a debutat la 2 noiembrie 2009;

E.

întrucât consumatorii și-au exprimat dorința ca opțiunile produselor SEPA să corespundă nevoilor existente ale utilizatorilor finali, în special în ceea ce privește verificarea mandatelor de debitare directă, și întrucât este de dorit să se realizeze progrese în sensul soluționării acestei chestiuni;

F.

întrucât pentru migrarea către instrumentele SEPA nu a fost stabilit niciun termen-limită obligatoriu din punct de vedere juridic și întrucât marea majoritate a respondenților din cadrul unei consultări publice organizate de Comisie au sprijin ideea de a se stabili un astfel de termen-limită pentru a stimula migrarea către SEPA;

G.

întrucât comisarul desemnat pentru piața internă și servicii a declarat, în cuprinsul răspunsului său scris la întrebările Parlamentului, că intenționează să propună spre adoptare Comisiei o inițiativă legislativă în vederea stabilirii unuia sau mai multor termene limită pentru migrarea către produsele SEPA în cazul debitărilor directe și al transferurilor de credite, precum și o inițiativă de îmbunătățire a guvernanței;

H.

întrucât migrarea către instrumentele SEPA trenează: în august 2009, numai 4,5 % din totalul tranzacțiilor s-au efectuat prin intermediul formatului SEPA de transfer de credite și întrucât termenul-limită prevăzut inițial, mai precis migrarea unei mase critice a TCS, DDS și a plăților prin intermediul cardului înainte de sfârșitul lui 2010, nu mai este realist;

I.

întrucât migrarea către instrumentele SEPA de către administrațiile publice rămâne în urma așteptărilor în majoritatea statelor membre, deși aceste organisme ar trebui să aibă un rol de catalizator în crearea unei mase critice necesare pentru accelerarea migrării către SEPA;

J.

întrucât este important ca toate părțile interesate vizate - legiuitorii, sectorul bancar și utilizatorii serviciilor de plată - să fie implicate în realizarea SEPA;

K.

întrucât utilizarea instrumentelor SEPA doar pentru tranzacțiile de plată transfrontaliere nu ar asigura succesul proiectului SEPA, deoarece fragmentarea ar fi prezentă în continuare iar beneficiile anticipate pentru sectorul bancar și pentru beneficiari nu s-ar putea realiza;

L.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 924/2009 creează certitudine juridică în ceea ce privește aplicarea comisioanelor interschimb multilaterale (CIM) într-o perioadă de tranziție până la 31 octombrie 2012, perioadă în care sectorul ar trebui să elaboreze și să convină asupra unui model de funcționare comun, pe termen lung pentru aplicarea debitării directe SEPA, care ar trebui să respecte legislația UE în domeniul concurenței și cadrul normativ comunitar;

M.

întrucât, în martie 2009, Comisia și Banca Centrală Europeană au indicat că nu aveau la dispoziție motive clare și convingătoare pentru existența, după 31 octombrie 2012, a CIM per tranzacție și întrucât Comisia a organizat o consultare publică cu privire la aplicabilitatea articolului 81 din Tratatul CE plăților interbancare multilaterale în cadrul debitării directe SEPA;

N.

întrucât ar trebui găsită o modalitate finală pentru aplicarea unui CIM în ceea ce privește o soluție la nivelul UE pentru plățile prin card bazată pe cadrul SEPA pentru carduri;

O.

întrucât ar trebui asigurată, în toate statele membre, validitatea juridică continuă a actualelor mandate de debitare directă, deoarece obligația de a semna mandate noi în momentul trecerii de la schemele naționale de debitare directă la schema de debitare directă SEPA ar reprezenta o dificultate; întrucât, cu toate acestea, menținerea acestor mandate nu contribuie la o aplicare timpurie a schemei de debitare directă SEPA, cu excepția cazului în care se găsește o soluție la migrarea mandatelor existente,

1.

subliniază sprijinul său continuu pentru crearea sistemului SEPA, care impune o concurență efectivă și care nu mai face distincția între plățile transfrontaliere și plățile naționale în euro;

2.

regretă faptul că, din momentul adoptării Rezoluției Parlamentului din 12 martie 2009 referitoare la implementarea SEPA, aproape nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește chestiunile menționate în aceasta și solicită implicarea tuturor părților interesate în vederea promovării SEPA și pentru a aduce contribuții la realizarea acesteia;

3.

salută foaia de parcurs privind SEPA adoptată de Comisie în septembrie 2009 și sprijină pe deplin acțiunile stabilite în cuprinsul acesteia în șase domenii prioritare (mai precis, stimularea migrării, sensibilizarea cu privire la SEPA și promovarea produselor SEPA, elaborarea unui mediu juridic solid pentru SEPA și consolidarea respectării SEPA, promovarea inovării, asigurarea nivelului necesar de standardizare, interoperabilitate și securitate, precizarea și îmbunătățirea guvernanței SEPA);

4.

solicită Comisiei să stabilească o dată-limită clară, adecvată și obligatorie pentru migrarea către instrumentele SEPA, care să nu fie mai târziu de 31 decembrie 2012, dată începând cu care toate plățile în euro trebuie să fie efectuate folosindu-se standardele SEPA;

5.

solicită Consiliului de plăți europene să ia în considerare solicitările utilizatorilor finali și să își modifice cadrul normativ în consecință;

6.

sprijină pe deplin intenția Comisiei de a stimula procesul de migrare a administrațiilor publice prin elaborarea de planuri de migrare naționale integrate și sincronizate; în acest sens, salută eforturile depuse de Comisie în vederea realizării unor sondaje și publicării rezultatelor acestora privind gradul de pregătire al administrațiilor publice ale statelor membre și procesul de migrație a acestora către SEPA și invită statele membre să participe la aceste sondaje;

7.

invită Comisia să precizeze definitiv, la cel târziu 30 septembrie 2010, pe baza rezultatelor consultărilor respective cu includerea tuturor părților interesate, chestiunea unui model economic armonizat pe termen lung pentru debitările directe SEPA, care să poată fi aplicat pe tot teritoriul UE și să fie rentabil și convenabil pentru utilizatorii finali; insistă asupra faptului că elaborarea acestui model este necesar să se realizeze în cadrul unei strânse cooperări între sectorul plăților și Comisie, precum și cu respectarea legislației UE în domeniul concurenței și a cadrului normativ comunitar;

8.

invită toate părțile interesate să sprijine crearea unei scheme europene de plăți prin card, care să fie o schemă nouă complementară, o combinație a schemelor existente sau o extindere a unei scheme existente; în acest sens, invită din nou Comisia să clarifice mai detaliat chestiunea CIM în cazul plăților prin card și invită sectorul să găsească soluții adecvate în strânsă cooperare cu Comisia, respectând legislația UE în domeniul concurenței și cadrul normativ comunitar;

9.

invită statele membre să garanteze, în cadrul schemei de debitare directă SEPA, validitatea juridică continuă a mandatelor de debitare directă existente; subliniază că tranziția de la schema de debitare directă existentă către schema de debitare directă SEPA nu ar trebui să prezinte dificultăți pentru consumatori;

10.

insistă asupra informării clare a consumatorilor cu privire la diferențele dintre schema veche și cea nouă;

11.

invită Comisia să monitorizeze migrarea către instrumentele SEPA și să se asigure că aceasta nu are ca rezultat un sistem de plăți mai costisitor pentru cetățenii UE;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO L 319, 5.12.2007, p. 1.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0139.

(3)  JO L 266, 9.10.2009, p. 11.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/46


Miercuri, 10 martie 2010
Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA)

P7_TA(2010)0058

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la transparența și situația actuală a negocierilor privind ACTA

2010/C 349 E/10

Parlamentul European,

având în vedere articolele 207 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Rezoluția sa din 9 februarie 2010 referitoare la un acord-cadru revizuit între Parlamentul European și Comisie pentru următoarea legislatură (1),

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (reformare), considerată drept poziția Parlamentului în primă lectură (2) (COM(2008)0229 – C6-0184/2008 – 2008/0090(COD)),

având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2008 referitoare la impactul contrafacerii asupra comerțului internațional (3),

având în vedere Avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 22 februarie 2010 referitor la negocierea actuală de către Uniunea Europeană a unui Acord comercial împotriva contrafacerii (ACTA),

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 8,

având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009,

având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”),

având în vedere articolul 115 din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în 2008, Uniunea Europeană și alte țări membre ale OCDE au inițiat negocieri privind un nou acord multilateral menit să consolideze respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) și să combată contrafacerea și pirateria (Acordul comercial împotriva contrafacerii - ACTA) și au convenit de comun acord asupra unei clauze de confidențialitate;

B.

întrucât, în raportul său din 11 martie 2009, Parlamentul a invitat Comisia să „pună imediat la dispoziția publicului toate documentele referitoare la negocierile internaționale în curs de desfășurare privind Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA)”;

C.

întrucât, la 27 ianuarie 2010, Comisia a dat asigurări cu privire la angajamentul său de a consolida asocierea cu Parlamentul conform Rezoluției Parlamentului din 9 februarie 2010 referitoare la un acord-cadru revizuit între Parlamentul European și Comisie, în care se solicită „furnizarea de informații imediate și complete Parlamentului, în fiecare etapă a negocierilor privind acordurile internaționale (…), în special în chestiunile legate de comerț și alte negocieri care implică procedura de aprobare, astfel încât să se asigure punerea în aplicare deplină a articolului 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”;

D.

întrucât reprezentanții Consiliului au participat la rundele de negocieri privind ACTA împreună cu reprezentanți ai Comisiei;

E.

întrucât, în calitate de gardian al tratatelor, Comisia este obligată să respecte acquis-ul comunitar atunci când negociază acorduri internaționale care afectează legislația UE;

F.

întrucât, conform documentelor parvenite pe cale neoficială, negocierile privind ACTA se referă, printre altele, la legislația UE în curs de adoptare privind respectarea DPI (2005/0127(COD) - Măsurile penale menite să asigure respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (IPRED-II), la așa-numitul „Pachet telecom”, precum și la legislația UE în vigoare privind comerțul electronic și protecția datelor;

G.

întrucât eforturile întreprinse în prezent de UE pentru a armoniza măsurile menite să asigure respectarea DPI nu ar trebui eludate prin negocieri comerciale care depășesc sfera proceselor decizionale normale ale UE;

H.

întrucât este de o importanță crucială să se garanteze că măsurile menite să asigure respectarea DPI sunt elaborate astfel încât să nu se creeze obstacole în calea inovării sau a concurenței, să nu se submineze limitările DPI și protecția datelor cu caracter personal, să nu se restrângă libera circulație a informațiilor și să nu impună sarcini nejustificate asupra comerțului legitim;

I.

întrucât orice acord la care ajunge Uniunea Europeană cu privire la ACTA trebuie să respecte obligațiile juridice ale UE referitoare la legislația privind viața privată și protecția datelor, în special cele prevăzute în Directiva 95/46/CE, în Directiva 2002/58/CE și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE);

J.

întrucât Tratatul de la Lisabona este în vigoare de la 1 decembrie 2009;

K.

întrucât, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul va trebui să aprobe textul Tratatului ACTA înaintea intrării sale în vigoare în Uniunea Europeană;

L.

întrucât Comisia s-a angajat să furnizeze Parlamentului European informații imediate și complete în fiecare etapă a negocierilor privind acordurile internaționale,

1.

subliniază faptul că de la 1 decembrie 2009 Comisia are obligația legală de a informa Parlamentul European de îndată și pe deplin în toate etapele negocierilor internaționale;

2.

își exprimă preocuparea cu privire la lipsa unui proces transparent de desfășurare a negocierilor privind ACTA, fapt ce contravine literei și spiritului TFUE; este profund îngrijorat că nu s-a stabilit niciun temei juridic înainte de începerea negocierilor privind ACTA și că nu s-a cerut aprobarea Parlamentului pentru mandatul de negociere;

3.

invită Comisia și Consiliul să acorde publicului și Parlamentului acces la textele și sintezele negocierilor privind ACTA, în conformitate cu tratatul și cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

4.

invită Comisia și Consiliul să își ia în mod proactiv angajamentul, împreună cu partenerii la negocierile privind ACTA, de a exclude orice alte negocieri cu caracter confidențial din oficiu și să informeze la timp și pe deplin Parlamentul în legătură cu inițiativele adoptate în această direcție; se așteaptă din partea Comisiei să înainteze propuneri înainte de următoarea rundă de negocieri din Noua Zeelandă din aprilie 2010, să solicite ca problema transparenței să fie inclusă pe ordinea de zi a acelei reuniuni și să informeze Parlamentul European cu privire la rezultatul acestei runde imediat după încheierea ei;

5.

subliniază că, cu excepția cazului în care este informat imediat și pe deplin cu privire la toate etapele negocierilor, Parlamentul își rezervă dreptul de a lua măsurile care se cuvin, inclusiv de a înainta o acțiune în fața Curții de Justiție pentru a-și proteja prerogativele;

6.

regretă decizia voită a părților implicate de a nu negocia prin intermediul unor organizații internaționale solide, precum OMPI și OMC, care dispun de cadre consolidate privind informarea și consultarea publicului;

7.

invită Comisia să facă o evaluare a impactului aplicării ACTA asupra drepturilor fundamentale și protecției datelor, asupra eforturilor întreprinse în prezent de UE pentru a armoniza măsurile menite să asigure respectarea DPI și asupra comerțului electronic, înainte ca UE să își dea acordul asupra unui text consolidat de tratat ACTA, precum și să consulte la timp Parlamentul cu privire la rezultatele acestei evaluări;

8.

salută declarațiile Comisiei conform cărora orice acord ACTA se va limita la aplicarea DPI existente, fără a prejudicia elaborarea normelor de drept material în domeniul proprietății intelectuale în Uniunea Europeană;

9.

invită Comisia să continue negocierile privind ACTA și să le limiteze la sistemul european existent de respectare a DPI împotriva contrafacerii; consideră că la viitoarele negocieri privind ACTA ar trebui să participe mai multe țări în curs de dezvoltare și emergente, pentru a se ajunge la un posibil nivel multilateral de negociere;

10.

îndeamnă Comisia să se asigure că aplicarea dispozițiilor ACTA, în special a dispozițiilor sale privind procedurile de asigurare a respectării drepturilor de autor în mediul digital, este în deplină conformitate cu acquis-ul comunitar; solicită să nu se întreprindă percheziții personale la granițele UE și cere clarificarea completă a tuturor clauzelor care ar permite efectuarea de percheziții fără mandat și confiscarea dispozitivelor de stocare a informațiilor, cum ar fi laptopurile, telefoanele mobile și playerele MP3 de către autoritățile vamale și de frontieră;

11.

consideră că, pentru a respecta drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la viață privată, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarității, acordul propus nu ar trebui să permită introducerea unor așa-numite proceduri de „ripostă în trei etape”, în conformitate deplină cu decizia Parlamentului de la articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva (de modificare) 2009/140/CE care cere introducerea unui alineat (3a) nou la articolul 1 din Directiva 2002/21/CE în ceea ce privește problema politicii „ripostei în trei etape”; consideră că orice acord trebuie să stipuleze că blocarea accesului unei persoane la internet este condiționată de examinarea prealabilă de către o instanță;

12.

subliniază faptul că viața privată și protecția datelor sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene, recunoscute la articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care trebuie respectate în toate politicile și reglementările adoptate de UE în temeiul articolului 16 din TFUE;

13.

atrage atenția asupra faptului că dispozițiile ACTA, în special măsurile care vizează consolidarea competențelor în materie de inspecții transfrontaliere și de confiscare de bunuri, nu ar trebui să prejudicieze accesul global la medicamente legale, abordabile și sigure, inclusiv la produse inovative și generice, sub pretextul combaterii contrafacerii;

14.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor care participă la negocierile privind ACTA.


(1)  Texte adoptate, P7_TA(2010)0009.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0114.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0634.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/49


Miercuri, 10 martie 2010
Regulament privind aplicarea unui sistem de preferințe tarifare generalizate

P7_TA(2010)0059

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la regulamentul de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate (SPG)

2010/C 349 E/11

Parlamentul European,

având în vedere Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) și, în special, „clauza de abilitare” din 1979,

având în vedere Rezoluția sa legislativă din 5 iunie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate de la 1 ianuarie 2009 la 31 decembrie 2011 (2007/0289(CNS)),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 732/2008 al Consiliului din 22 iulie 2008,

având în vedere capitolul 1 titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

având în vedere articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât „clauza de abilitare” reprezintă temeiul juridic al OMC pentru sistemul de preferințe generalizate (SPG);

B.

întrucât, din 1971, Comunitatea acordă preferințe comerciale țărilor în curs de dezvoltare, în cadrul sistemului său de preferințe tarifare generalizate;

C.

întrucât Parlamentul European a fost consultat cu privire la propunerea Comisiei de regulament al Consiliului de aplicare a unui SPG de la 1 ianuarie 2009 la 31 decembrie 2011 (COM(2007)0857);

D.

întrucât Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009;

E.

întrucât, în conformitate cu capitolul 1 titlul V din TUE, acțiunea Uniunii pe scena internațională trebuie să aibă la bază principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și ale libertăților fundamentale și trebuie să promoveze dezvoltarea durabilă pe plan economic, social și de mediu a țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia;

F.

întrucât Parlamentul European și Consiliul, în temeiul articolului 207 din TFUE și hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară (PLO), adoptă măsurile care definesc cadrul de aplicare a politicii comerciale comune,

1.

recunoaște importanța SPG, care permite țărilor dezvoltate să ofere un tratament preferențial nereciproc produselor provenite din țările în curs de dezvoltare;

2.

relevă că instituirea, în 1971, de către Comunitatea Europeană a SPG a fost considerată un instrument menit să remedieze discrepanțele existente pe plan comercial între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare și se aștepta ca acest sistem să contribuie la dezvoltarea durabilă a celor din urmă; consideră că SPG a fost conceput ca un instrument comercial al CE și al UE destinat să asiste țările în curs de dezvoltare prin generarea de venituri ca rezultat al comerțului internațional, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă și la buna guvernanță a acestor țări;

3.

ia act de faptul că regulamentul actual privind SPG expiră la 31 decembrie 2011; prin urmare, ținând seama de timpul necesar pentru adoptarea unui nou regulament în conformitate cu PLO, invită Comisia să propună Parlamentului European și Consiliului un regulament revizuit privind SPG până la 1 iunie 2010;

4.

consideră că preferințele acordate în temeiul SPG ar trebui să vizeze în primul rând țările în curs de dezvoltare care au cea mai mare nevoie de acestea, astfel încât noua listă a țărilor beneficiare să reflecte situația economică reală a țărilor în curs de dezvoltare;

5.

subliniază că toate țările beneficiare ale sistemului SPG+ ar trebui, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1), nu numai să ratifice, ci și să pună efectiv în aplicare toate cele 27 de convenții ale OIM și ale ONU enumerate în anexa III la regulamentul privind SPG;

6.

subliniază că este nevoie de mai multă transparență și responsabilitate democratică cu privire la modul în care sunt inițiate și se desfășoară procesele de anchetă; solicită, așadar, să fie pe deplin informat de către Comisie, care să îi asigure o implicare adecvată în totalitatea diferitelor etapele ale procedurilor SPG și SPG+, inclusiv în ceea ce privește propunerea Consiliului referitoare la listele țărilor beneficiare;

7.

invită Comisia să monitorizeze îndeaproape situația din Sri Lanka și solicită guvernului srilankez să reacționeze rapid în vederea normalizării situației din țară înainte de aplicarea efectivă a suspendării SPG+;

8.

solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape situația drepturilor omului în Columbia și să prezinte Parlamentului un raport;

9.

invită Comisia să urmeze o politică coerentă privind SPG+, în special în situația unei posibile suspendări a sistemului în cazul unor încălcări ale drepturilor omului, și să implice pe deplin Parlamentul în acest proces;

10.

îndeamnă Comisia să prezinte Parlamentului European și Consiliului - înainte de expirarea perioadei de aplicare a prezentului regulament și în timp util pentru examinarea regulamentului următor - un raport privind situația ratificării și a aplicării celor 27 de convenții de către fiecare țară care beneficiază de regimul special de încurajare; invită Comisia să definească în regulamentul său privind SPG revizuit organele de supraveghere care urmează să recomande dacă o anumită țară ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru aplicarea efectivă a unei convenții; afirmă că, în raportul respectiv, Comisia trebuie să evalueze, de asemenea, eficacitatea regimului special de încurajare cu privire la îndeplinirea scopului acestuia și recomandă, atunci când este cazul, revizuirea anexei III;

11.

solicită Comisiei să prevadă, în regulamentul său revizuit privind SPG, o evaluare periodică a respectării de către fiecare țară beneficiară a angajamentelor sale în temeiul SPG+ și să asigure, astfel, că nu se aplică niciunul dintre motivele menționate la articolul 15 alineatele (1) și (2) și la articolul 16 alineatele (1) și (2) pentru retragerea temporară a regimului preferențial; solicită ca acest raport anual să fie trimis Parlamentului European și Consiliului;

12.

invită Comisia ca, înainte de a revizui sistemul, să realizeze o evaluare de impact cu privire la efectele SPG în perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2009 și să evalueze modul în care obiectivele sale inițiale au fost îndeplinite în ceea ce privește indicatorii socio-economici specifici relevanți pentru fiecare țară și, în special, reducerea sărăciei; subliniază că evaluarea trebuie să fie transmisă ulterior Parlamentului European și Consiliului; noua propunere referitoare la un regulament revizuit privind SPG trebuie să țină seama în mod adecvat de rezultatele evaluării de impact;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/51


Miercuri, 10 martie 2010
Raportul anual 2008 privind PESC

P7_TA(2010)0060

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind aspectele principale și opțiunile de bază ale politicii externe și de securitate comune (PESC) în 2008, prezentat Parlamentului European în temeiul Părții a II-a secțiunea G subpunctul 43 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 (2009/2057(INI))

2010/C 349 E/12

Parlamentul European,

având în vedere Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind aspectele principale și opțiunile de bază ale politicii externe și de securitate comune (PESC), prezentat Parlamentului European în temeiul Părții a II-a secțiunea G subpunctul 43 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 (1),

având în vedere Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de Instituire a Comunității Europene, în mod deosebit titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană astfel modificat și intitulat „Dispoziții generale privind acțiunea externă a Uniunii și dispoziții speciale privind politica externă și de securitate comună”,

având în vedere Strategia Europeană de Securitate (SES), adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003 și Raportul privind implementarea SES, adoptat la 11 decembrie 2008,

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006, menționat mai sus, dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară,

având în vedere rezoluțiile sale din 5 iunie 2008 (2) referitore la rapoartele anuale ale PESC pentru 2006 și 2007, respectiv din 19 februarie 2009 (3),

având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2009 referitoare la aspectele instituționale ale instituirii serviciului european pentru acțiunea externă (SEAE) (4),

având în vedere articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0023/2010),

A.

întrucât rolul Uniunii Europene ca actor global a devenit mai important în ultimele decenii și întrucât este nevoie de o abordare nouă și de mijloace financiare suplimentare pentru ca UE să acționeze în mod colectiv și să facă față provocărilor la nivel global într-un mod democratic, coerent, consecvent și eficient;

B.

întrucât Uniunea Europeană, în relațiile sale cu lumea, trebuie să dezvolte în continuare obiectivele sale de politică externă, să-și mențină și să-și promoveze valorile și interesele, să contribuie la protejarea cetățenilor săi și să susțină aceste valori în toată lumea cu scopul de a contribui la pace, securitate, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritate și respect reciproc între popoare, comerțul liber și echitabil, eradicarea sărăciei și protecția drepturilor omului, în special a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite, întrucât promovarea drepturilor omului, în special universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie să se situeze în centrul acțiunii externe a UE și întrucât Carta drepturilor fundamentale este în prezent obligatorie în ceea ce privește activitățile externe ale UE;

C.

întrucât Tratatul de la Lisabona conferă o nouă dimensiune acțiunii externe a Uniunii luată ca întreg, inclusiv PESC, care, alături de factori precum personalitatea juridică a UE și inovațiile instituționale relevante, în special crearea poziției de Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate („Vicepreședinte/Înalt reprezentant”) și înființarea Serviciului european pentru acțiunea externă (SEAE), pot avea un rol decisiv în coerența, consistența și eficiența acțiunilor externe ale Uniunii și pot crește în mod semnificativ influența sa pe scena internațională;

D.

întrucât este necesar să se continue eforturile de îmbunătățire a rapidității răspunsului UE la crizele politice și conflictele regionale; întrucât actualele mecanisme decizionale și de finanțare pot descuraja reacțiile rapide și complete; întrucât trebuie identificate soluții care să permită o limitare mai strictă a regulii unanimității și chiar contrabalansarea acesteia;

E.

întrucât este esențial să se identifice în mod corect și să se acționeze în concordanță cu interesele europene comune în vederea realizării obiectivelor acțiunilor externe ale Uniunii și în mod deosebit a obiectivelor Politicii sale externe și de securitate comună (PESC); întrucât este esențial să se asigure că toate politicile hotărâte și toate măsurile adoptate sunt, de asemenea, în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu principiile stabilite de Carta ONU;

F.

întrucât promovarea păcii, a drepturilor omului și a statului de drept la nivel mondial constituie obiective fundamentale ale politicilor externe ale Uniunii Europene;

G.

întrucât Tratatul de la Lisabona mandatează pe Vicepreședinte/Înaltul Reprezentant să asiste Consiliul și Comisia în asigurarea coerenței la nivelul diferitelor zone de acțiune externă și între acestea și celelalte politici ale Uniunii;

H.

întrucât, începând cu data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană exercită toate drepturile și își sumă toate obligațiile Comunității Europene, continuând totodată să exercite drepturile și să își asume obligațiile UE;

I.

întrucât noile provocări la adresa securității necesită un accent mai mare pe consolidarea, combinarea și echilibrarea diferitelor instrumente civile și militare în spectrul prevenirii conflictelor, al soluționării conflictelor, al gestionării crizelor și al activităților de construcție a păcii;

J.

întrucât, la mai mult de 10 ani după lansarea politicii europene de securitate și apărare (PESA), perioadă în cursul căreia au fost trimise 23 de misiuni în zonele de criză, este nevoie să se amelioreze capacitățile militare și civile și să se consolideze structurile, astfel încât acestea să reflecte în mod corespunzător rolul pe care îl joacă politica de securitate și apărare comună (PSAC) în sprijinul PESC și în furnizarea de securitate internațională,

Principiile acțiunii externe europene

1.

invită Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă și serviciile din subordinea ei să elaboreze – în scopul coagulării unei gândiri strategice colective a Uniunii – o strategie coerentă de politică externă a UE, bazată pe obiectivele și principiile stabilite la articolul 21 din TUE; consideră că această strategie ar trebui să identifice interesele privind securitatea comună ale UE și astfel, să servească drept cadru de referință pentru crearea de politici, precum și pentru formularea, finanțarea, aplicarea și monitorizarea acțiunii externe a UE; o invită pe Vicepreședintă/Înaltă Reprezentantă să asocieze pe deplin organismelor competente ale Parlamentul European la aceste eforturi; apreciază că securitatea umană și responsabilitatea de a proteja, sub forma în care aceste concepte au fost definite în Raportul de la Madrid, elaborat în 2007 de Grupul de studiu privind securitatea umană și, respectiv, în Documentul final al Summitului Mondial din 2005, ar trebui să devină două dintre principiile sale directoare;

Raportul anual 2008 al Consiliului privind PESC

2.

salută ambiția Consiliului de a aborda chestiunile referitoare la PESC într-un mod mai strategic, mai concentrat pe teme și mai integrat atunci când va întocmi raportul anual pentru 2008; apreciază, de asemenea, introducerea de către Consiliu a unei structuri mai transparente, cu capitole principale pentru activitățile trecute și, mai ales, pentru perspectivele viitoare în domeniul PESC; remarcă, totodată, un plus calitativ al raportului în ceea ce privește elaborarea contextului regional al acțiunilor externe;

3.

subliniază încă o dată că raportul nu ar trebui să se limiteze doar la o simplă descriere a activităților PESC, ci ar trebui să ofere posibilitatea de a stabili un dialog cu Parlamentul European centrat pe elaborarea unei abordări mai strategice a PESC; recomandă ca raportul anual PESC să se transforme într-un raport anual care să discute implementarea strategiei de politică externă a UE, evaluând eficiența sa și subliniind direcțiile viitoare; recomandă, de asemenea, să se facă mai multe trimiteri la nevoile bugetare și impactul financiar al acțiunilor externe în aceste rapoarte;

4.

este convins de valoarea adăugată a unei abordări mai ample și mai cuprinzătoare în cadrul rapoartelor anuale PESC și, în special, al capitolelor privind grupurile și partenerii regionali și interconexiunile dintre misiunile PESC/PESA și celelalte instrumente de promovare a rolului UE ca actor global; consideră că o asemenea perspectivă ar permite, printre altele, o imagine de ansamblu mai clară cu privire la contribuția totală din bugetul UE pentru o anumită regiune;

5.

își reafirmă poziția sa conform căreia, în vederea consolidării legitimității democratice a PESC, organismele competente ale Parlamentului ar trebui consultate în privința lansării misiunilor PCSA, iar deciziile respective ar trebui să țină cont și să conțină referințe la pozițiile adoptate de Parlament, atunci când este cazul; consideră că o astfel de consultare ar trebui să includă informații despre motivele care stau la baza opțiunii pentru tipul de acțiune ales, precum și o explicație referitoare la modul în care misiunea are legătură cu acțiunile UE și internaționale în domeniu, ce implicații financiare presupune și modul în care interacționează cu alte instrumente UE;

Implicații ale Tratatului de la Lisabona

6.

salută intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care asigură Uniunii Europene instrumentele necesare consolidării rolului și creșterii vizibilității sale pe scena internațională; subliniază, în acest sens, rolul fundamental care revine fiecărui stat membru, Consiliului și noii Vicepreședinte/Înaltă Reprezentantă de a transpune dispozițiile scrise ale tratatului în acțiuni concrete și măsuri substanțiale consolidând relațiile UE cu partenerii săi strategici și consolidând rolul de lider în forumurile multilaterale; subliniază importanța dispoziției tratatului conform căreia competența Uniunii în materie de PESC acoperă în prezent toate domeniile politicii externe și toate aspectele legate de securitatea Uniunii, inclusiv elaborarea progresivă a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce la o apărare comună;

7.

ia act de faptul că Președintele Consiliului European „asigură, la nivelul său și în această calitate, reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă și de securitate comună”; atrage atenția totuși că acest lucru trebuie realizat fără a aduce atingere competențelor Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante și cu recunoașterea deplină a rolului esențial al Comisiei Europene, nu numai în ceea ce privește stabilirea și menținerea acquis-ului comunitar în domeniul relațiilor externe, ci și în ceea ce privește reprezentarea externă a Uniunii, cu excepția PESC;

8.

salută rolul care urmează să fie jucat de Vicepreședintă/Înalta Reprezentantă în prezidarea Consiliului Afaceri Externe și faptul că reprezentantul său urmează să prezideze Comitetul Politic și de Securitate (CPS); se așteaptă ca aceste funcții noi să consolideze contactele interinstituționale și să promoveze un dialog mai stabil între instituții; o invită pe Vicepreședintă/Înalta Reprezentantă să se bazeze pe experiența dobândită în urma aparițiilor periodice ale Înaltului Reprezentant și ale actualilor comisari pentru relații externe aflați la final de mandat în fața Parlamentului reunit în plen și a Comisiei sale pentru relații externe, precum și pe practica reuniunilor informale, pentru a intensifica și dezvolta consultările periodice, sistematice și substanțiale cu Parlamentul și organismele sale competente;

9.

consideră că unirea pilonilor interguvernamental și comunitar și a funcțiilor respective într-un singur post de Vicepreședinte/Înalt Reprezentant, care este supus votului colectiv de aprobare al Parlamentului European, poate crește legitimitatea democratică a acțiunilor PESC, cu condiția instituirii unui dialog strategic continuu de la egal la egal între Parlament, Consiliu și Comisie la toate nivelurile;

10.

subliniază că statele membre ar trebui să acționeze într-un spirit de solidaritate politică reciprocă pentru a atinge un grad tot mai ridicat de convergență a acțiunilor în domeniul PESC;

11.

reafirmă că trebuie alocate fonduri suficiente în bugetul UE, pentru a permite UE să joace un rol activ pe plan mondial; regretă că bugetul respectiv continuă să fie insuficient finanțat și își exprimă îngrijorarea cu privire la consecințele subfinanțării pentru capacitatea Uniunii de a desfășura o politică externă credibilă și proactivă; subliniază necesitatea de a echipa Uniunea cu mijloacele financiare necesare în vederea unui răspuns consistent și adecvat în fața unor provocări globale neprevăzute și, în acest sens, așteaptă să fie consultat și cooptat pe deplin în ceea ce privește procedurile de acordare a accesului rapid la alocările din bugetul Uniunii destinate finanțării de urgență a inițiativelor PESC; invită Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să dezvolte în același timp o strategie eficientă de comunicare pentru a informa mai bine cetățenii UE cu privire la scopurile și calitățile PESC și, în această privință, repetă insistent importanța legitimității și controlului democratic al politicii externe și de securitate a Uniunii Europene;

12.

își reiterează îngrijorarea cu privire la lipsa de transparență și de informare în ceea ce privește finanțarea costurilor comune ale operațiunilor UE care au implicații militare sau de apărare, deoarece mecanismul de la Atena nu oferă, în mod evident, o imagine de ansamblu asupra tuturor implicațiilor financiare ale misiunilor efectuate în ceea ce privește PESC; salută, prin urmare, crearea fondului de lansare în temeiul articolului 41 alineatul (3) din TUE și solicită să fie consultat cu privire la gestionarea acestuia, în conformitate cu prerogativele generale ale PE în cadrul PESC și PESA, astfel cum sunt definite la articolul 36 din TUE; subliniază că o participare sporită a Parlamentului în definirea, monitorizarea și urmărirea PESC rezultă atât din interconectarea între PESC și PESA, astfel cum se subliniază la articolul 42 din TUE, cât și din consolidarea controlului parlamentar la nivel național și european, astfel cum este consacrat în Protocolul nr. 1 la acesta;

13.

invită Consiliul, Comisia și Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să profite de ocazia oferită de înființarea SEAE și să elaboreze o politică externă mai coerentă, mai consecventă și mai eficientă; așteaptă, în această privință, ca structura SEAE, inclusiv la nivelul resurselor umane, să reflecte în mod corespunzător valorile și obiectivele fundamentale ale politicii externe a Uniunii, cum ar fi respectarea și promovarea drepturilor omului, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale care a devenit obligatorie din punct de vedere juridic, precum și prioritățile acesteia, cum ar fi gestionarea crizelor și instaurarea păcii; reafirmă faptul că instituirea și funcționarea SEAE trebuie să mențină drepturile de control democratic și bugetar ale Parlamentului European;

14.

constată că Tratatul de la Lisabona are implicații profunde pentru PESC prin reorganizarea responsabilităților administrative și invită, așadar, Consiliul și Comisia să se asigure că economiile de scară realizate în ceea ce privește structurile de sprijin conduc la o reducere a costurilor administrative;

15.

subliniază necesitatea de a stabili o mai mare claritate în cazul criteriilor de numire și evaluare ale reprezentanților speciali ai UE (RSUE), ținând cont, de asemenea, de necesitatea unei reprezentări suficiente a ambelor sexe; reamintește că Parlamentul nu dispune în prezent de niciun mijloc de a contesta mandatul individual al RSUE, deoarece creditele destinate exercitării unui astfel de mandat sunt incluse în linia bugetară 19 03 06 care acoperă toate mandatele RSUE; solicită, prin urmare, sporirea examinării și controlului parlamentar asupra numirilor și mandatelor RSUE; consideră că posturile relevante RSUE ar trebui eliminate treptat, iar funcțiile lor ar trebui asumate de șefii delegațiilor UE din fiecare țară, iar RSUE cu responsabilități regionale trebuie să coordoneze și să ofere consultanță politică șefilor delegațiilor UE sub autoritatea Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante în țările respective, pentru a asigura o acțiune externă europeană coerentă și consecventă; subliniază că dublul mandat constituie, în acest sens, primul pas, dar nu singurul, care trebuie făcut pe calea creării economiilor de scară și a eficientizării PESC; invită Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să facă demersuri în vederea însărcinării reprezentanților speciali ai UE cu coordonarea și oferirea de consiliere politică și în cazul misiunilor PSAC, în limita domeniului lor de competență;

16.

solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să consulte comisiile relevante ale Parlamentului în procesul de numire a posturilor de conducere din SEAE, inclusiv în numirea reprezentanților speciali ai UE; își exprimă voința fermă de a invita anumiți reprezentanți speciali ai UE și șefi de delegație să se prezinte în fața comisiei cu ocazia numirii în funcție;

17.

remarcă faptul că Tratatul de la Lisabona include proceduri financiare noi pentru PESC, întărește dialogul dintre Consiliu și Parlament în domeniul PESC, introducând două dezbateri anuale cu Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant și detaliind rolul și responsabilitățile Parlamentului în ceea ce privește PSAC; solicită, așadar, revizuirea și extinderea acordurilor interinstituționale existente, cu implicarea Comisiei pentru afaceri externe, astfel încât să se asigure o implementare armonioasă și eficientă a procedurilor bugetare, de consultare și de control în cazul PESC și PSAC, precum și un acces mai bun la informațiile sensibile; atrage în mod deosebit atenția în acest sens asupra Acordului interinstituțional din 17 mai 2006, menționat mai sus, și asupra Acordului interinstituțional din 20 noiembrie 2002 între Parlamentul European și Consiliu referitor la accesul Parlamentului European la informațiile sensibile deținute de Consiliu în domeniul securității și al politicii de apărare (5); își exprimă voința fermă de a-și exercita prerogativele bugetare și controlul democratic asupra PESC în legătură cu toate inovațiile instituționale, inclusiv mecanismele de finanțare a SEAE;

18.

ia act de faptul că Tratatul de la Lisabona extinde procedura de aviz conform la toate acordurile referitoare la domenii în care se aplică procedura legislativă ordinară și întărește dreptul Parlamentului de a fi informat în mod corespunzător de către Comisie în legătură cu stadiul negocierii de acorduri internaționale, în conformitate cu articolul 218 din TFUE; consideră, prin urmare, că ar trebui să se ia în considerare negocierea unui nou acord interinstituțional cu Parlamentul, astfel încât Parlamentul să dispună de o definiție concretă a participării sale la fiecare stadiu al negocierilor având drept obiectiv încheierea unui acord internațional;

19.

îndeamnă Consiliul miniștrilor afacerilor externe să decidă întotdeauna prin vot cu majoritate calificată în cazul în care noul tratat prevede astfel;

20.

consideră că articolul 42 alineatele (2) și (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, alături de articolul 10 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, fac caduce funcțiile reziduale ale Uniunii Europei Occidentale; solicită, așadar, statelor membre UE implicate să acționeze în conformitate cu Articolul XII din Tratatul de la Bruxelles și să notifice cu un an înainte intenția lor de a denunța acel tratat; reamintește că Parlamentul European și parlamentele naționale ale statelor membre ale UE au dreptul de monitorizare parlamentară a activităților PESC și PCSA;

Chestiuni de natură tematică din cadrul PESC

21.

continuă să fie preocupat de repetatele crize ale gazului de tipul crizei ruso-ucrainiene din ianuarie 2009, care a pus în lumină dependența energetică din ce în ce mai mare a UE de sursele de furnizare și de canalele de tranzit, a căror stabilitate este amenințată; subliniază, de asemenea, necesitatea de a preveni dependența energetică a UE de țările terțe, care slăbește independența politicii externe a UE; reamintește necesitatea urgentă de a aborda provocările energetice prin punerea în aplicare a unei politici externe energetice comune la nivelul Uniunii; solicită în acest sens Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să urmeze cu hotărâre recomandările Parlamentului în privința elaborării unei politici coerente și coordonate, în special prin promovarea coeziunii UE în dialogurile constructive cu furnizorii de energie, în special cu Rusia și cu țările de tranzit, prin sprijinirea priorităților energetice ale UE și prin apărarea intereselor comune ale statelor membre, utilizând o diplomație eficientă în domeniul energiei și mecanisme de reacție mai eficiente în situații de criză și, în cele din urmă, promovând diversificarea surselor de energie, utilizarea durabilă a energiei și dezvoltarea unor surse de energie regenerabile; subliniază că doar printr-o abordare comună la nivelul UE s-ar putea evita orice viitoare întreruperi ale aprovizionării cu gaze naturale a statelor membre și ar putea crește, în ansamblu, securitatea energetică a UE;

22.

salută semnarea acordului privind proiectul Nabucco; invită Comisia și Consiliul să depună eforturi în vederea implementării cu succes a acestui acord; subliniază importanța asigurării securității energetice a UE prin promovarea unui coridor sudic în ceea ce privește alimentarea cu țiței a Europei inclusiv prin Conducta Petrolieră Pan-Europeană Constanța – Trieste;

23.

crede că un număr semnificativ de amenințări și conflicte potențiale reprezintă consecința competiției din ce în ce mai mari asupra accesului și controlului resurselor naturale și de energie, și că, în consecință, UE ar trebui să formuleze în continuare politici de atenuare, de adaptare și de conservare a energiei în scopul abordării riscurilor de securitate provocate de degradarea mediului și schimbările climatice; consideră în această privință că UE trebuie să-și consolideze poziția de lider în guvernarea globală în chestiunile climatice, să poarte un dialog cu alți actori fundamentali, precum puterile în curs de afirmare (China, Brazilia, Rusia, India), precum și cu Statele Unite și țările în curs de dezvoltare, ținând seama de faptul că schimbările climatice au devenit un element-cheie în relațiile internaționale;

24.

își exprimă sprijinul pentru continuarea eforturilor Uniunii de a contribui activ și eficient la soluționarea problemelor mondiale, nu în ultimul rând prin consolidarea sistemului Organizației Națiunilor Unite și acordarea unei importanțe speciale consolidării Consiliului pentru Drepturile Omului și abolirii pedepsei cu moartea;

25.

remarcă importanța prevenirii și gestionării conflictelor, inclusiv a reabilitării și reconstrucției în perioadele post-criză; subliniază că este necesar ca UE să continue să dezvolte strategii preventive, să îmbunătățească mecanismele de alertă timpurie și să intensifice cooperarea cu organizațiile regionale, în conformitate cu Carta ONU;

26.

subliniază că dimensiunea externă prezintă o importanță determinantă pentru realizarea cu succes a unui spațiu european de libertate, securitate și justiție; reafirmă importanța unei gestionări metodice a migrației; în acest sens, salută adoptarea Programului de la Stockholm de către Consiliul European din decembrie 2009; consideră, de aceea, că este esențial să se asigure cooperarea atât cu țările de origine, cât și cu cele de tranzit, și să se încurajeze o atitudine de veritabilă cooperare prin aplicarea unei politici de condiționalitate pozitivă; subliniază necesitatea de a preveni imigrația ilegală prin promovarea dezvoltării locale în țările de origine, precum și necesitatea de a combate grupurile care sunt implicate în traficul de persoane; subliniază faptul că este necesar ca politica externă europeană să ia pe deplin în considerare dimensiunea externă a spațiului de libertate, securitate și justiție;

27.

subliniază necesitatea de a consolida capacitățile astfel încât să furnizeze o monitorizare mai bună a misiunilor civile și militare ale Uniunii și să permită învățarea unor lecții din modalitatea în care acestea se desfășoară, pentru a îmbunătăți planificarea și gestionarea misiunilor viitoare; subliniază, de asemenea, necesitatea unei abordări mai strategice a misiunilor PSAC; sugerează ca reuniunile comune de consultare să urmărească, de asemenea, evaluarea succeselor și lacunelor misiunilor încheiate pentru a contribui la dezvoltarea unei abordări de perspectivă pentru necesitățile care cuprind toate aspectele (finanțarea, punerea în aplicare, organizarea administrativă);

28.

îl invită pe Vicepreședinte/Înalt Reprezentant, precum și Consiliul și statele membre, să asigure un echilibru dintre capacitățile civile și militare de planificare din cadrul Secretariatului Consiliului și să asigure un număr adecvat de angajați din domeniul justiției, al administrației civile, vamal și al medierii pentru a garanta că misiunile PSAC dispun de competențe corespunzătoare și suficiente;

29.

solicită, în acest sens, să se aloce resurse umane corespunzătoare componentei civile și îndeamnă statele membre să valorifice importanta posibilitate oferită de SEAE de utilizare în comun a resurselor disponibile în prezent pentru a dezvolta o capacitate coerentă, concretă și eficientă de planificare a gestiunii crizelor;

30.

invită statele membre să își dubleze eforturile pentru a găsi și utiliza un număr suficient de personal potrivit, calificat și echilibrat din punct de vedere al reprezentării sexelor, care să participe la acțiunile civile și militare ale PCSA din întreaga lume într-un cadru coerent și bine coordonat, inclusiv în zonele specifice cu riscuri mari, succesul misiunilor PCSA depinzând în mare măsură de abilitățile și cunoștințele unui personal bine pregătit; solicită, în acest sens, formarea comună a personalului misiunilor PSAC; sprijină pe deplin eforturile depuse în ceea ce privește elaborarea de orientări și schimbul celor mai bune practici în scopul îmbunătățirii cursurilor de formare comune pentru personal; își exprimă convingerea că o mai mare coerență și coeziune în ceea ce privește personalul de pe teren va îmbunătăți coordonarea misiunilor și va facilita, de asemenea, detașarea cetățenilor UE, ceea ce este de preferat, dintr-o perspectivă pur bugetară, față de recrutarea de agenți contractuali internaționali;

31.

invită Consiliul European și Comisia Europeană să asigure o angajare mai intensă a UE în negocierile multilaterale vizând reducerea importanței arsenalelor nucleare;

32.

reiterează necesitatea dezarmării și a unor garanții internaționale mai solide în materie de neproliferare; salută, în acest sens, Declarația comună din 4 decembrie 2009, prin care Președintele Statelor Unite ale Americii și Președintele Federației Ruse s-au angajat să coopereze în continuare după expirarea Tratatului de reducere a armelor strategice (START) și speră că semnarea și intrarea în vigoare a unui nou pact privind armele strategice vor avea loc cât mai rapid posibil; invită totodată UE și statele membre să-și intensifice eforturile diplomatice pentru a asigura încheierea cu succes în mai 2010 a revizuirii Tratatului privind neproliferarea armelor nucleare;

33.

subliniază că este foarte important ca obiectivele referitoare la egalitatea de gen, drepturile omului și buna guvernanță să fie pe deplin integrate în planificarea și desfășurarea tuturor misiunilor și operațiunilor PSAC, inclusiv a misiunilor de documentare, deoarece conștientizarea și înțelegerea componentei de gen contribuie la eficacitatea operațională și la conștientizarea diferitelor situații; salută în acest context numirea unui consilier pe probleme de gen la aproape toate misiunile PCSA; regretă că nu există nicio femeie printre cei 11 RSUE; solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să includă egalitatea de gen și abilitarea femeilor în mod sistematic în dialogul politic și în dezbaterile legate de politici, purtate de UE cu țările partenere;

34.

își exprimă aprecierea pentru rolul important jucat de apărătorii drepturilor omului la nivel mondial; salută călduros faptul că, la reuniunea sa din 8 decembrie 2009, Consiliul Afaceri Externe și-a anunțat angajamentul de a acorda sprijin apărătorilor drepturilor omului organizând reuniuni publice cu aceștia și asigurând vizibilitatea activităților lor;

35.

invită Consiliul să includă aspectele referitoare la drepturile omului și la buna guvernanță în mandatele RSUE și să numească consilieri specializați în aceste domenii în cadrul personalului RSUE;

Principalele priorități în zonele geografice

36.

recomandă ca UE să-și intensifice dialogul politic cu țările și regiunile terțe, în special cu partenerii săi strategici importanți, pentru a-și coordona cu aceștia pozițiile în cadrul organizațiilor internaționale, a susține și a promova democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului; reamintește, în acest sens, rolul important pe care îl are diplomația parlamentară, ca instrument suplimentar, în ceea ce privește relațiile Uniunii cu țările și regiunile terțe; consideră, prin urmare, că Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă ar trebui ca, împreună cu serviciile pe care le are la dispoziție, printre care și RSUE, să colaboreze cu Parlamentul în elaborarea unor strategii comune privind țările și regiunile partenere și să fie disponibilă pentru prezentări orale și în scris adresate Parlamentului și referitoare la aspecte și vizite specifice;

37.

invită Consiliul, statele membre și pe Vicepreședintă/Înaltă Reprezentantă să identifice în mod activ mijloace pașnice de soluționare a conflictelor internaționale și să consolideze mecanismele UE de prevenire a conflictelor;

Organizații internaționale

38.

subliniază rolul Organizației Națiunilor Unite în calitate de principal garant al păcii și securității internaționale și în calitate de cadru de maximă amplitudine pentru cooperarea multilaterală; consideră că o consolidare a guvernanței globale, a instituțiilor internaționale și a respectării dreptului internațional este de o importanță covârșitoare pentru un multilateralism eficient și că aceasta ar trebui, prin urmare, să reprezinte o prioritate strategică absolută pentru Uniune; consideră că instituțiile și statele membre ale UE ar trebui să-și continue eforturile de consolidare a cooperării și coordonării cu partenerii strategici cu influență la nivel mondial, în special în cadrul Națiunilor Unite; subliniază, în această privință, necesitatea unei abordări urgente a chestiunilor globale care prezintă motive comune de îngrijorare pentru Europa și stabilitatea mondială, precum terorismul, criminalitatea organizată, schimbările climatice, realizarea ODM-urilor și eradicarea sărăciei, gestionarea crizelor, prevenirea și soluționarea conflictelor, neproliferarea armelor de distrugere în masă (ADM) și dezarmarea, gestionarea fluxurilor de migrație și promovarea drepturilor omului și a libertăților civile;

39.

consideră că este esențial ca delegațiile respective ale UE la sediile ONU din New York și Geneva să fie dotate în mod corespunzător cu mijloace și personal, astfel încât să poată pune în practică în mod credibil și eficient noile acorduri instituționale prevăzute de Tratatul de la Lisabona; prin urmare, ia act cu îngrijorare de o abordare în spiritul neutralității bugetare, ce vine în contradicție cu nevoia urgentă de a institui rapid și eficient prezența UE pe lângă ONU, pe durata fazei inițiale a punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona;

40.

consideră că OSCE constituie un cadru important pentru restabilirea încrederii și intensificarea cooperării dintre țările din Europa, Asia Centrală și America de Nord într-o serie de domenii, printre care se numără neproliferarea, dezarmarea, cooperarea economică și protecția și promovarea drepturilor omului și a statului de drept; sprijină, în consecință, consolidarea OSCE și în sensul deschiderii unei discuții privind ideea acordării personalității juridice;

41.

fără a aduce prejudicii obligațiilor internaționale ale UE în conformitate cu Carta ONU, consideră că UE și NATO ar trebui să dezvolte un parteneriat mai strâns și mai eficient, având în vedere evoluția progresivă a politicilor externe, de securitate și apărare ale UE, respectând în același timp autonomia decizională a celor două instituții; în acest sens, recomandă o revizuire a așa-numitelor acorduri „Berlin plus” și dezvoltarea unui dialog mai strategic privind interesele strategice comune și planurile de urgență; solicită insistent facilitarea cooperării practice pe teren la nivel militar sau civil, în special în cazul în care ambele organizații operează pe același teatru de misiuni; regretă în acest sens conflictul continuu dintre Turcia și Cipru, care subminează din ce în ce mai mult eficiența și credibilitatea atât ale UE, cât și ale NATO;

Relații transatlantice

42.

își reafirmă angajamentul față de parteneriatul transatlantic, ca element important și unul dintre principalii piloni ai acțiunii externe a UE; solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să garanteze faptul că UE acționează ca un partener coerent, activ, egal și totuși autonom al SUA în procesul de consolidare a securității și stabilității mondiale, prin promovarea păcii, a respectării drepturilor omului și a atingerii ODM-urilor, precum și prin adoptarea unei abordări comune a unor provocări la scară globală, cum ar fi proliferarea nucleară, terorismul, schimbările climatice și securitatea energetică; consideră că Tratatul de la Lisabona constituie o ocazie de bun augur pentru îmbunătățirea și reînnoirea cadrului relațiilor UE-SUA; o încurajează pe Vicepreședintă/Înalta Reprezentantă să depună eforturi în vederea consolidării mecanismelor instituționale UE-SUA, în conformitate cu rezoluțiile Parlamentului; subliniază că activitatea Consiliului economic transatlantic trebuie consolidată în scopul creării unei autentice piețe integrate transatlantice și că această piață ar trebui să ofere baza pentru un parteneriat transatlantic consolidat; sprijină cu fermitate Dialogul transatlantic al legislatorilor în efortul său complex de a crea o relație eficientă de la legislator la legislator între PE și Congresul SUA;

43.

solicită ambilor parteneri, UE și SUA, să încurajeze China, India, Rusia, Brazilia, precum și alte puteri emergente să poarte în comun răspunderea pentru ordinea mondială și pentru prevenirea și soluționarea pașnică a conflictelor, în conformitate cu dreptul internațional; insistă asupra faptului că, în timp ce UE și SUA ar trebui să furnizeze sprijin deplin dezvoltării economice și sociale a acestor țări pe baza unei cooperări echitabile, aceste țări ar trebui, de asemenea, să-și accepte responsabilitățile la nivel mondial, în special pentru combaterea schimbărilor climatice și dezvoltarea durabilă;

Balcanii de Vest

44.

subliniază că țările din Balcanii de Vest fac parte din procesul de extindere; consideră că stabilitatea în regiunea Balcanilor de Vest, bazată pe statul de drept, ar trebui să rămână o prioritate absolută a acțiunii externe a UE și acordă, prin urmare, o importanță deosebită eforturilor ce vizează apropierea țărilor din acea regiune de UE, cu scopul comun al integrării europene, printre altele prin promovarea reformelor și consolidarea cooperării regionale și a reconcilierii interetnice pentru a întruni criteriile de la Copenhaga și a se pregăti pentru aderare; recomandă convocarea unei conferințe internaționale cu privire la viitorul Balcanilor de Vest, reunind țările din regiune și actorii relevanți regionali și mondiali, pentru a identifica și aborda provocările actuale cu care se confruntă regiunea;

45.

ia act cu satisfacție de situația din ce în ce mai pașnică și stabilă din Kosovo și de eforturile de clădire a unei societăți multietnice, fapt demonstrat de alegerile locale calme și disciplinate, organizate în 15 noiembrie 2009; este conștient că nu toate statele membre au recunoscut independența Kosovo; salută faptul că misiunea EULEX de sprijinire a statului de drept în Kosovo, care este cea mai importantă misiune civilă în cadrul PSAC a UE de până acum, lucrează la capacitatea operațională deplină bazată, pe abordarea neutră a ONU din punct de vedere al statutului; subliniază importanța misiunii în promovarea reconcilierii interetnice, a statului de drept, a ordinii publice și a securității pe întreg teritoriul Kosovo, prin asistența acordată instituțiilor, autorităților juridice și agențiilor de aplicare a legii din Kosovo, în progresele pe care acestea le fac în vederea sustenabilității și responsabilității; salută, în acest sens, decizia de deschidere a unui nou birou EU în nord; cu toate acestea, ia act de necesitatea de a mări numărul procurorilor care lucrează în cadrul EULEX și solicită statelor membre să pună la dispoziție personal suplimentar;

46.

încurajează Consiliul să își continue eforturile, cu sprijinul comunității internaționale, în vederea continuării dialogului cu liderii politici ai Bosniei și Herțegovinei (BiH), astfel încât să ajute această țară și populația sa să-și continue drumul spre integrarea europeană; ia act de eforturile diplomatice comune depuse de Președinția UE, Comisia Europeană și administrația SUA și recomandă continuarea negocierilor, ținând seama de acordurile anterioare încheiate de către politicienii din BiH; reamintește necesitatea de a-i implica mai intens pe parlamentari și societatea civilă în susținerea unei țări viabile;

Parteneriatul Estic, cooperarea de la Marea Neagră

47.

continuă să sprijine dezvoltarea parteneriatului estic cu vecinii europeni ai Uniunii, prin integrarea economică a acestora pe piața internă și prin intensificarea cooperării politice, economice și culturale; subliniază importanța furnizării unor proiecte credibile în acest parteneriat și a unor stimulente concrete pe termen mediu și lung pentru reformă, care ar consolida angajamentul societăților din țările partenere față de procesul de modernizare și integrare în UE; subliniază, în special, necesitatea îndepărtării treptate a tuturor obstacolelor din calea liberei circulații a persoanelor (inclusiv, eventual, eliminarea vizelor) și a consolidării cooperării în ceea ce privește toate aspectele referitoare la securitate și în special securitatea energetică; reiterează ideea potrivit căreia parteneriatului trebuie să îi fie puse la dispoziție resurse financiare adecvate; subliniază că este necesar să se asigure complementaritatea parteneriatului cu inițiativele regionale, în special cu Sinergia Mării Negre;

48.

reafirmă importanța pentru UE a unei cooperări regionale mai importante în vecinătatea de est, spirit în care UE va sprijini punerea în aplicare a unor proiecte orientate către rezultate, atât în cadrul Parteneriatului estic, cât și în Sinergia Mării Negre, în complementaritate deplină;

49.

invită Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să își intensifice eforturile pentru a pune în aplicare proiecte în cadrul Sinergiei Mării Negre; îndeamnă Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să dezvolte noi idei pentru o cooperare eficientă în zona Mării Negre;

50.

salută poziția proeuropeană a noului guvern al Republicii Moldova și își exprimă speranța că reformele interne vor fi accelerate în această țară, astfel încât să se realizeze integrarea economică, asocierea politică și armonizarea instituțională dintre Republica Moldova și UE; încurajează Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să identifice soluții multilaterale pentru a debloca situația din Transnistria;

51.

ia act de desfășurarea și rezultatul alegerilor prezidențiale din Ucraina; invită toate părțile să contribuie la stabilitatea politică, economică și socială necesară în Ucraina prin consolidarea eforturilor de reformă; încurajează țara să ajungă la o interoperabilitate mai mare cu Uniunea Europeană, consolidându-și astfel perspectiva europeană;

Rusia

52.

solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să garanteze faptul că abordarea de către UE a relațiilor cu Rusia, inclusiv în negocierile cu privire la un nou Acord de parteneriat și cooperare, este coerentă și motivată de un angajament față de valorile democrației, ale respectării drepturilor omului, ale statului de drept, inclusiv ale dreptului internațional; subliniază, în același timp, necesitatea unui parteneriat reînnoit cu Rusia, bazat pe respect reciproc și reciprocitate, în probleme de combatere a terorismului, securitate și furnizare a energiei, schimbări climatice, dezarmare, prevenire a conflictelor și neproliferare nucleară, precum și în ceea ce privește Iranul, Afganistanul și Orientul Mijlociu, având ca obiectiv consolidarea securității și a stabilității pe plan mondial; consideră că o cooperare în aceste privințe ar trebui să formeze baza pentru un nou acord UE-Rusia și prin urmare, așteaptă cu interes accelerarea progresului în negocierile curente cu privire la un nou acord cuprinzător care se așteaptă a intensifica considerabil relațiile UE-Rusia; îndeamnă Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să coordoneze măsurile, faciliteze consultarea și să îmbunătățească comunicarea dintre statele membre cu privire la aspectele bilaterale care constituie preocupări comune cu Federația Rusă; subliniază că este necesar ca statele membre să își coordoneze relațiile cu Federația Rusă pe baza intereselor generale ale Uniunii și într-un mod care să reflecte și să promoveze în mod adecvat și coerent aceste interese;

Caucazul de Sud

53.

solicită Consiliului să insiste asupra implementării totale a acordului de încetare a focului între Federația Rusă și Georgia și îndeamnă UE să respecte principiul integrității teritoriale a Georgiei și pe cel al respectului față de minorități; salută reînnoirea mandatului misiunii de monitorizare a UE și îndeamnă Consiliul să garanteze că monitorilor UE li se asigură accesul deplin la toate zonele afectate de conflict, inclusiv regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud, utilizând, în acest scop, instrumentele financiare ale UE pentru a asista populațiile din întreaga zonă de conflict; solicită UE ca, în ceea ce privește misiunea de anchetă internațională independentă referitoare la conflictul din Georgia, să țină cont de experiența trecută pentru a dezvolta mecanisme eficiente de prevenire a conflictelor, inclusiv prin promovarea contactelor umane;

54.

solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante intensificarea eforturilor UE în vederea prevenirii eficiente a conflictelor și a soluționării pașnice, în cadrul dreptului internațional, a conflictelor din Nagorno-Karabah și Transnistria și, în primul rând, a aceluia dintre Rusia și Georgia și regiunile separatiste ale acesteia, Osetia de Sud și Abhazia, dând un nou impuls negocierilor de la Geneva; subliniază posibilitatea periculoasă a unei răspândiri a conflictelor înghețate în regiune; în acest context, recomandă instituirea unei Conferințe pe teme de securitate și cooperare în Caucazul de Sud, care să reunească țările în cauză și actorii relevanți regionali și mondiali, pentru a dezvolta un Pact de stabilitate pentru Caucazul de Sud; salută recenta apropiere dintre guvernele Turciei și Armeniei și îndeamnă parlamentele respective să ratifice acordurile;

Orientul Mijlociu

55.

subliniază necesitatea ca negocierile privind procesul de pace să fie purtate pe o perioadă de timp limitată și într-un climat de încredere reciprocă; consideră că acestea trebuie să aibă drept obiectiv crearea unui stat palestinian independent, democratic și viabil în interiorul granițelor din 1967, care să coexiste alături de statul israelian într-un climat de pace și securitate, în cadrul unor frontiere recunoscute pe plan internațional și respectând toate rezoluțiile relevante ale Națiunilor Unite;

56.

invită UE, în conformitate cu Concluziile Consiliului din 12 decembrie 2009, să își asume un rol politic mai activ în cadrul eforturilor ce au loc în prezent pe plan internațional și care vizează relansarea procesului de pace, rol ce ar corespunde angajamentului financiar al UE în sprijinirea unei redresări a economiei palestiniene și care să abordeze grava criză umanitară din Gaza; solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să ia în considerare toate mijloacele de promovare a unei păci de lungă durată în regiune;

57.

salută decizia Consiliului de a extinde mandatul Misiunii de poliție a UE în teritoriile palestiniene (EUPOL COPPS) până în decembrie 2010; consideră că este necesară o asistență mai consistentă în vederea instituirii statului de drept și a ameliorării capacității forțelor de ordine și solicită intensificarea eforturilor în această privință; ia act de decizia Consiliului de a extinde mandatul misiunii UE de asistență la frontieră în Rafah (EUBAM Rafah), precum și de hotărârea și disponibilitatea Consiliului de a reactiva această misiune; consideră că această hotărâre ar trebui să aibă drept consecință inițiative concrete de reinstituire a libertății de circulație în teritoriile palestiniene și de reactivare a Acordului privind accesul și circulația, negociat în 2005;

Uniunea pentru Mediterana

58.

consideră că este importantă intensificarea dialogului politic la toate nivelurile de către membrii Uniunii pentru Mediterana, pentru a depăși tensiunile ce au întârziat instituirea secretariatului cu sediul la Barcelona și promovarea unor proiecte concrete de interes social, economic și ecologic comun; își exprimă speranța că Uniunea pentru Mediterana ar putea să contribuie pozitiv la soluționarea conflictelor din Orientul Mijlociu, la apropierea dintre Turcia și Cipru, precum și la dezvoltarea democratică a statelor arabe;

59.

consideră că Uniunea pentru Mediterana ar putea contribui la reducerea tensiunilor din Orientul Mijlociu prin promovarea unor proiecte de cooperare concrete pentru întreaga regiune; totodată subliniază importanța extremă a măsurilor de consolidare a încrederii între palestinieni și israelieni, pentru o pace dreaptă și durabilă în Orientul Mijlociu, care să permită funcționarea adecvată a acestei noi instituții;

60.

subliniază faptul că, din punctul de vedere al Uniunii Europene, copreședinția trebuie să fie compatibilă cu reprezentarea externă a UE, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona; reamintește faptul că Tratatul de la Lisabona oferă UE o oportunitate de garantare a consecvenței, coerenței și continuității reprezentării sale în cadrul noilor instituții ale Uniunii pentru Mediterana;

Asia

61.

ia act de faptul că, după alegeri, Afganistanul intră într-o perioadă decisivă și critică, constituirea noului guvern în Kabul oferind ocazia elaborării unui nou program și a unui nou contract cu populația acestei țări;

62.

salută Planul de acțiune al Consiliului pentru consolidarea acțiunii UE în Afganistan și Pakistan, adoptat cu ocazia Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe, precum și declarația prin care își reafirmă disponibilitatea de a acorda asistență în confruntarea provocărilor din regiune, în cooperare cu țările interesate și partenerii internaționali, dar subliniază faptul că planul va rămâne doar în stadiul de plan în lipsa unui angajament clar din partea statelor membre ale UE de a contribui la punerea în aplicare a acestuia; solicită Consiliului, Comisiei și Președinției să întreprindă fără întârziere un efort concertat de punere în aplicare a planului; îndeamnă Consiliul să facă progrese rapide în ceea ce privește desfășurarea de personal în cadrul EUPOL, pentru a constitui forțe de ordine durabile și eficiente, capabile să confere un plus de securitate;

63.

recunoaște faptul că Pakistanul continuă să se confrunte cu provocări extrem de serioase și susține sprijinul ferm al UE pentru un guvern puternic, laic și civil al Pakistanului; subliniază rolul-cheie al Pakistanului în regiune și reafirmă faptul că un Pakistan stabil, democratic și prosper este esențial și în abordarea unor aspecte globale, cum ar fi combaterea terorismului, neproliferarea nucleară, combaterea traficului de narcotice și drepturile omului și încurajează ferm această țară să adopte o strategie cuprinzătoare de luptă împotriva terorismului și de abordare a principalelor cauze ale acestuia;

64.

susține angajamentul UE de a sprijini democrația într-un Irak unit, federal; subliniază faptul că sprijină angajamentul ferm și continuu al UE față de instituirea statului de drept în Irak și salută extinderea cu un an a mandatului EUJUST LEX și a activităților-pilot ale acesteia pe teritoriul irakian; așteaptă, în acest context, continuarea activităților planificate, în conformitate cu promisiunile Consiliului; solicită o interacțiune sporită, în special cu privire la aspectele economice, cu autoritățile guvernului regional kurd; invită Comisia să grăbească deschiderea propriilor sedii în Bagdad;

65.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la evoluțiile politice din Iran și la frauda electorală masivă raportată în cursul alegerilor prezidențiale din iunie 2009, care a dat naștere celei mai mari mișcări de protest din istoria de 30 de ani a Republicii Islamice, în cadrul căreia continuă demonstrațiile și reprimarea violentă a acestora de către forțele de securitate; este foarte preocupat nu doar de arestările, tortura și asasinarea opozanților politici, dar și de impasul continuu în negocierile cu privire la programul nuclear al Iranului și invită guvernul iranian să intre în negocieri serioase referitoare la problema nucleară; regretă că vizita din ianuarie 2010 a delegației pentru relațiile cu Iran a Parlamentului European a fost anulată de autoritățile iraniene și își exprimă solidaritatea cu acei iranieni care, riscându-și viața, continuă să solicite în mod public respectarea drepturilor omului și mai multe libertăți democratice în Iran; condamnă eforturile Iranului de a bloca libertatea de informare prin obstrucționarea transmisiunilor străine și a Internetului; invită Consiliul și Comisia să aibă în vedere sancțiuni împotriva acelor membri ai administrației și ai serviciilor de securitate care sunt responsabili pentru încălcările larg răspândite ale drepturilor omului și să conceapă măsuri pentru a sprijini manifestanții la „Mișcarea verde”, aflați într-o situație dificilă, care suferă persecuții și/sau exilul;

66.

ia act de faptul că relațiile economice UE - China au cunoscut un progres constant și că au crescut în număr și în amploare contactele interpersonale; rămâne însă serios îngrijorat de lipsa de disponibilitate din partea autorităților chineze în ceea ce privește contracararea numeroaselor încălcări ale drepturilor omului și garantarea unor drepturi și libertăți fundamentale pentru populație;

67.

dorește dezvoltarea unei relații strategice între UE și China și își declară intenția de a analiza modalități posibile de consolidare a relațiilor în ceea ce privește problemele de interes reciproc care depășesc sectoarele economic și comercial;

68.

salută eforturile întreprinse atât de Taipei, cât și de Beijing pentru a îmbunătăți relațiile de ambele părți ale strâmtorii Taiwan, fapt care contribuie la o consolidare a stabilității și securității în Asia de Est, și încurajează ambele părți să intensifice în continuare dialogul, cooperarea practică și procesul de construire a încrederii; salută declarația Consiliului din 8 mai 2009, care reafirmă sprijinul său pentru participarea Taiwanului la OMS; sprijină cu fermitate participarea Taiwanului drept observator în cadrul organizațiilor și activităților internaționale relevante, precum OACI și CCONUSC, având în vedere faptul că participarea Taiwanului este importantă pentru interesele UE și cele mondiale;

69.

își reafirmă sprijinul puternic pentru consolidarea relației strategice dintre UE și India și pentru explorarea unor modalități suplimentare de consolidare a acestei relații în domenii de interes reciproc din sectorul economic, politic, de securitate și comercial;

70.

recunoaște rolul din ce în ce mai mare al ASEAN ca motor al stabilității și prosperității regionale; consideră că există un mare potențial de colaborare între Uniune și ASEAN, ambele fiind implicate în integrarea regională; ia act de faptul că este necesară o intensificare a relațiilor economice și comerciale dintre Uniune și ASEAN pentru a contribui la consolidarea relațiilor generale dintre cele două regiuni și pentru a încuraja realizarea unor noi progrese în domeniul cooperării politice și al securității, al promovării democrației și drepturilor omului, în domeniul energiei și al mediului, în domeniul socio-cultural, precum și în domeniul cooperării și dezvoltării;

Africa

71.

ia act cu satisfacție de faptul că operațiunea EUNAVFOR Atalanta contribuie în continuare cu succes la securitatea maritimă din largul coastelor Somaliei, protejând navele afretate care livrează în cadrul Programului alimentar mondial ajutoare alimentare către Somalia, navele care livrează încărcături deosebit de importante pentru operațiunea Uniunii Africane de sprijinire a păcii în Somalia și alte nave vulnerabile; salută decizia Consiliului de a prelungi mandatul operațiunii până la 12 decembrie 2010; își exprimă sprijinul pentru lansarea unei operațiuni de gestionare a crizei pentru a contribui la formarea forțelor naționale de securitate ale guvernului federal somalez de tranziție; subliniază necesitatea de a integra forțele de securitate antrenate în structurile de stat și de comandă pentru ca, în momentul reîntoarcerii, să nu se întoarcă împotriva guvernului pe care trebuie să-l protejeze;

America Latină

72.

reamintește propunerile făcute în rezoluțiile sale din 15 noiembrie 2001 privind un parteneriat global și o strategie comună pentru relațiile dintre UE și America Latină (6), reiterate ulterior în rezoluțiile din 27 aprilie 2006 (7) și 24 aprilie 2008 (8), adoptate în perspectiva summiturilor UE - America Latină de la Viena și Lima, în vederea adoptării unei Carte Euro-Latino-americane pentru pace și securitate, care, bazându-se pe Carta ONU, să permită acțiuni și inițiative comune politice, strategice și în domeniul securității; solicită Consiliului și Comisiei să ia măsuri în vederea îndeplinirii acestui obiectiv ambițios și să sprijine această propunere cu ocazia următorului summit UE - America Latină, care va avea loc la Madrid în mai 2010;

73.

consideră că negocierile privind Acordul de asociere cu țările din America Centrală precum și progresul în vederea reînnoirii negocierilor cu privire la Acordul de asociere cu Mercosur constituie subiecte prioritare; observă că au fost încheiate negocierile cu privire la Acordul multilateral cu țările din Comunitatea Țărilor Andine; se va strădui să finalizeze cu atenția cuvenită procedura de ratificare parlamentară a acestor acorduri pentru a asigura impactul pozitiv al acestora asupra tuturor aspectelor de interes reciproc;

*

* *

74.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Națiunilor Unite, Secretarului General al NATO, Președintelui Adunării parlamentare a NATO, Președintelui în exercițiu al OSCE, Președintelui Adunării parlamentare a OSCE, Președintelui Adunării Parlamentare a UEO, Președintelui Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei și Președintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.


(1)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0254.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0074.

(4)  Texte adoptate, P7_TA(2009)0057.

(5)  JO C 298, 30.11.2002, p. 1.

(6)  JO C 140 E, 13.6.2002, p. 569.

(7)  JO C 296 E, 6.12.2006, p. 123.

(8)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0177.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/63


Miercuri, 10 martie 2010
Punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate și a politicii de securitate și apărare comune

P7_TA(2010)0061

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la punerea în aplicare a strategiei europene de securitate și a politicii comune de securitate și apărare (2009/2198(INI))

2010/C 349 E/13

Parlamentul European,

având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și protocoalele 10 și 11,

având în vedere strategia europeană de securitate (SES), intitulată „O Europă mai sigură într-o lume mai bună”, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

având în vedere raportul privind implementarea SES, intitulat „Asigurarea securității într-o lume în schimbare”, adoptat de Consiliul European la 12 decembrie 2008,

având în vedere rapoartele Președinției Consiliului Uniunii Europene privind politica europeană de securitate și apărare (PESA) din 9 decembrie 2008 și 16 iunie 2009,

având în vedere concluziile PESA și „Declarația privind cei zece ani ai PESA: provocări și oportunități”, adoptate de Consiliu la 17 noiembrie 2009,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare pe această temă, în special cea din 14 aprilie 2005 privind strategia europeană de securitate (1), cea din 16 noiembrie 2006 privind punerea în aplicare a strategiei europene de securitate în cadrul PESA (2), cea din 5 iunie 2008 privind punerea în aplicare a strategiei europene de securitate și PESA (3) și cea din 19 februarie 2009 privind strategia europeană de securitate și PESA (4),

reamintește rezoluția sa din 19 februarie 2009 privind rolul NATO în arhitectura de securitate a UE (5);

având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 referitoare la o soluție politică a problemei pirateriei din largul coastelor Somaliei (6);

având în vedere schimbul de scrisori dintre Uniunea Europeană și guvernele Keniei și Republicii Seychelles privind transferarea în aceste țări a persoanelor suspectate de piraterie și tâlhărie cu mână armată capturate de EUNAVFOR în teatrul de operațiuni;

având în vedere rezoluția sa din 22 octombrie 2009 privind aspectele instituționale legate de serviciul european pentru acțiune externă (7),

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0026/2010),

Strategia europeană de securitate: o abordare cuprinzătoare

1.

amintește că strategia europeană de securitate (SES) și raportul privind implementarea acesteia subliniază principalele amenințări și provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană în ceea ce privește:

proliferarea armelor de distrugere în masă,

terorismul și criminalitatea organizată,

conflictele regionale,

eșecul statal,

pirateria maritimă,

armele de calibru mic și armamentul ușor, munițiile cu dispersie și minele terestre,

securitatea energetică,

impactul schimbărilor climatice și al dezastrelor naturale,

securitatea informatică,

sărăcia;

2.

subliniază că, prin politica externă și de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC), Uniunea acționează în sensul soluționării provocărilor și amenințărilor identificate în cadrul SES, contribuind, astfel, la îmbunătățirea securității cetățenilor europeni;

3.

subliniază că Uniunea Europeană trebuie să își consolideze autonomia strategică printr-o politică externă, de securitate și apărare puternică și eficientă, pentru a menține pacea, a preveni conflictele și a proteja securitatea internațională, pentru a proteja securitatea cetățenilor săi și a celor cărora le sunt destinate misiunile PSAC, pentru a-și apăra interesele la nivel mondial și a-și afirma valorile fundamentale, aducându-și contribuția la un multilateralism eficient în sprijinul dreptului internațional și al promovării respectării drepturilor omului și a valorilor democratice în întreaga lume, în conformitate cu obiectivele enunțate la articolul 21 alineatul (2) litera (e) din TUE, cu obiectivele și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, cu principiile enunțate în Actul final de la Helsinki și cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele referitoare la frontierele externe;

4.

subliniază că responsabilitatea menținerii păcii și securității în lume îi incumbă, în primul rând, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și reiterează necesitatea reformării Organizației Națiunilor Unite, pentru ca aceasta să dobândească o mai mare capacitate de exercitare a funcțiunilor sale și de soluționare efectivă a provocărilor și amenințărilor globale;

5.

recunoaște necesitatea ca Uniunea să urmărească realizarea acestor obiective prin îmbunătățirea propriei sale capacități instituționale de a răspunde la aceste provocări și prin cooperare multilaterală cu și în cadrul organizațiilor internaționale, în special al Organizației Națiunilor Unite, și regionale, în special al OSCE și al Uniunii Africane, cu respectarea Cartei Organizației Națiunilor Unite;

6.

își reafirmă susținerea pentru eforturile depuse de Uniune în scopul soluționării acestor amenințări și provocări prin elaborarea unei abordări cuprinzătoare și proactive, care să potențeze sinergic diferitele mijloace de acțiune – atât civile, cât și militare – de care dispun Uniunea și statele membre ale acesteia: prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, asistența financiară și cooperarea pentru dezvoltare, politicile sociale și ambientale, instrumentele proprii diplomației și politicii comerciale, precum și extinderea; subliniază că o astfel de coordonare a mijloacelor civile și militare conferă o reală plus-valoare activității de gestionare a crizelor desfășurate de Uniune;

7.

invită statele membre, în acest context, să-și coordoneze mai eficient strategiile și mijloacele naționale cu cele ale Uniunii, pentru asigurarea coerenței, a eficacității, a unui impact și a unei vizibilități crescute pe teren;

8.

susține, în legătură cu măsurile de combatere a terorismului, continuarea abordării bazate pe strategia UE de luptă împotriva terorismului și pe strategia UE de combatere a radicalizării și a recrutării, în special în ceea ce privește utilizarea internetului în scopuri teroriste și de radicalizare; propune stimularea dezbaterilor pe tema protecției și a promovării drepturilor omului, acordându-se o atenție deosebită victimelor;

9.

recunoaște că securitatea energetică este primordială pentru funcționarea statelor membre ale UE și, în consecință, încurajează statele membre să colaboreze îndeaproape în ceea ce privește această componentă a politicii de securitate;

10.

salută eforturile statelor membre de contracarare a amenințărilor informatice; îndeamnă Consiliul și Comisia să prezinte o analiză a provocărilor de natură informatică și măsuri care să permită un răspuns eficient și coordonat la astfel de provocări pe baza celor mai bune practici, având ca rezultat o viitoare strategie europeană în materie de securitate informatică;

11.

își reiterează recomandarea ca SES să fie supusă unei revizuiri de rutină la fiecare cinci ani, la începutul fiecărei noi legislaturi parlamentare, cu consultarea cuvenită, în prealabil, a Parlamentului European;

12.

subliniază că o Carte albă, care să permită o largă dezbatere publică, ar crește vizibilitatea PSAC și ar întări cooperarea în materie de securitate și apărare printr-o definire mai precisă a intereselor și obiectivelor de securitate și apărare ale Uniunii în raport cu mijloacele și resursele disponibile și, în consecință, ar determina creșterea eficienței și a caracterului concret al implementării SES, precum și a planificării și desfășurării operațiunilor Uniunii de gestionare a crizelor;

Tratatul de la Lisabona și structurile politicii de securitate și apărare comune

13.

invită Consiliul să inițieze în 2010 o amplă dezbatere cu Parlamentul European și parlamentele naționale pe tema aplicării noilor dispoziții ale tratatului de la Lisabona referitoare la PSAC, inclusiv:

(a)

clauza de asistență reciprocă în caz de agresiune armată pe teritoriul unui stat membru,

(b)

clauza de solidaritate în caz de atac terorist sau catastrofă naturală sau provocată de om;

(c)

crearea postului de Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri externe și politica de securitate, combinată cu înființarea unui serviciu european pentru acțiune externă (SEAE), care incorporează, în mod cuprinzător, structurile de prevenire a conflictelor, structurile civile/militare de gestionare a crizelor și de consolidare a păcii,

(d)

extinderea sferei PSAC,

(e)

cooperarea structurată permanentă pentru acele state membre care îndeplinesc criterii mai stricte în termeni de capabilitate militară și care și-au asumat angajamente ce incumbă mai multe obligații în ceea ce privește pregătirea misiunilor celor mai dificile, precum și proceduri de cooperare consolidată,

(f)

crearea unui fond de lansare pentru activitățile de pregătire a operațiunilor;

14.

invită statele Uniunii Europene care sunt membre ale Uniunii Europei Occidentale (UEO) ca, după introducerea unei clauze de asistență reciprocă, astfel cum a fost formulată la articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, să anuleze Tratatul modificat de la Bruxelles din 1954, inclusiv Adunarea Parlamentară a UEO;

15.

invită Consiliul ca, după introducerea unei clauze de solidaritate în noul tratat, să redeschidă dezbaterea asupra înființării unei forțe europene de protecție civilă, printre altele pe baza raportului Barnier din mai 2006, care să pună în comun mijloacele statelor membre pentru a oferi o soluție colectivă eficientă în caz de catastrofă naturală sau provocată de om; consideră că componenta militară a PSAC ar trebui să permită și o reacție în caz de riscuri civile;

16.

subliniază, în lumina progreselor permise de Tratatul de la Lisabona în domeniul PSAC, legitimitatea și utilitatea creării unui Consiliu de apărare în cadrul Consiliului Afaceri externe, care să fie format din miniștrii apărării și prezidat de Vicepreședinte/Înalt Reprezentant, și care să aibă un rol specific în accelerarea cooperării și armonizarea și integrarea capabilităților militare;

17.

consideră că Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă trebuie să acționeze imediat în direcția creșterii coerenței diferitelor politici externe ale Uniunii și că această coerență trebuie să se reflecte pe teren prin intermediul reprezentanților speciali/șefilor de delegație aflați în subordinea acesteia, investiți cu autoritatea necesară în raport cu părțile interesate și comunitatea internațională;

18.

susține înființarea unei direcții de gestionare a crizelor și planificare civilă și militară (Crisis Management and Planning Directorate - CMPD), care să aibă drept sarcină gestionarea crizelor și, la nivel strategic, planificarea operațiunilor civile și militare ale Uniunii și participarea la dezvoltarea PSAC, în special în ceea ce privește capacitățile civile și militare; regretă, cu toate acestea, întârzierile considerabile în crearea acestei noi structuri; solicită o coordonare strânsă în cadrul SEAE între, pe de o parte, CMPD și celelalte structuri PSAC, iar pe de altă parte platforma de criză și celelalte servicii competente ale Comisiei, care ar trebui să fie incluse în SEAE, în scopul consolidării unei capacități de planificare strategică coordonată, în vederea elaborării unei abordări europene cuprinzătoare;

19.

solicită Înaltei Reprezentante/Vicepreședintei Comisiei, Consiliului și statelor membre să surmonteze dezechilibrul dintre capacitățile de planificare civilă și militară și să asigure în cadrul misiunilor PSAC o expertiză adecvată și suficientă în materie de justiție, administrație civilă, vămi și mediere;

20.

pledează din nou în favoarea creării unui centru permanent de operațiuni al Uniunii, plasat sub autoritatea Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante, care să aibă ca misiune planificarea operațională și desfășurarea de operațiuni militare; solicită încadrarea acestui centru de operațiuni în SEAE; subliniază că actualul sistem, cu șapte state majore, determină o scădere a eficienței și a reactivității, precum și costuri considerabile, și că este necesar un interlocutor permanent în domeniul militar pentru coordonarea civilă și militară pe teren; consideră că centrul de operațiuni permanent ar putea fi, prin urmare, clasificat ca o formă de capacitate militară de planificare și desfășurare și ar putea fi situat în același loc ca și Capabilitatea civilă de planificare și conducere (Civilian Planning and Conduct Capability - CPCC), pentru a face posibile sinergiile indispensabile unei coordonări civile și militare eficiente; reiterează faptul că centrul de operațiuni UE ar facilita cooperarea cu NATO, fără a compromite autonomia decizională a ambelor organizații;

21.

insistă asupra nevoii de a crea o cooperare structurată permanentă, pe baza unor criterii cât mai integratoare, ceea ce ar trebui să permită un angajament mai puternic al statelor membre în cadrul PSAC;

22.

subliniază că progresele din sfera PESC și dezvoltarea acesteia trebuie să respecte pe deplin și să nu submineze neutralitatea și nealinierea unora dintre statele membre ale UE;

23.

insistă asupra importanței acestor reforme pentru a satisface nivelul obiectivelor fixate pentru PSAC, care a fost reconfirmat în decembrie 2008 și aprobat de către Consiliul European, precum și pentru a crește eficiența și valoarea adăugată a PSAC într-un context în care acest instrument este din ce în ce mai solicitat;

Operațiuni militare și misiuni civile

24.

salută realizările PESA/PSAC cu ocazia celei de-a zecea aniversări a acesteia și amintește că Uniunea lansează operațiuni civile și militare în cadrul PSAC cu scopul de a contracara amenințările asupra securității internaționale și europene; ia act de faptul că majoritatea acestor misiuni s-au desfășurat în domeniul gestionării civile a crizelor; felicită pe cei aproximativ 70 000 de membri ai personalului care au participat la cele 23 de misiuni și operațiuni PESA (în curs sau încheiate); îl felicită pe dl Javier Solana, până în prezent Secretar General al Consiliului/Înalt reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, pentru eforturile depuse în vederea dezvoltării PESA; invită, din nou, statele membre să definească criteriile pentru desfășurarea misiunilor din cadrul PESA și să țină seama de aspectele care fac obiectul „clauzelor restrictive” naționale;

Somalia – Cornul Africii

25.

salută contribuția încununată cu succes a operațiunii navale a Uniunii Europene (EUNAVFOR Somalia - operațiunea Atalanta) la lupta împotriva pirateriei în golful Aden și în largul coastei somaleze pentru a asigura distribuirea ajutoarelor umanitare tuturor persoanelor în nevoie din acea țară; subliniază că Atalanta s-a impus ca actor central în lupta contra pirateriei, printre altele prin intermediul Centrului de securitate maritimă - Cornul Africii, salută decizia Consiliului de a prelungi operațiunea cu încă un an, până în decembrie 2010 și ia act de extinderea mandatului acesteia, care răspunde unui interes direct al Uniunii în materie de securitate (securitatea cetățenilor, securitatea furnizărilor, protecția navelor vulnerabile), precum și unei urgențe umanitare și operaționale [(însoțirea navelor trimise în cadrul Programului alimentar mondial, care transportă produse alimentare destinate populației somaleze și a navelor care transportă asistența logistică pentru misiunea de observare militară a Uniunii Africane în Somalia (AMISOM)]; apreciază, în același timp, contribuția sa la consolidarea cooperării navale în Europa și dezvoltarea în continuare a dimensiunii maritime a PSAC; salută, de asemenea, participarea țărilor terțe (Norvegia, Croația și Muntenegru) la această operațiune și buna cooperare cu celelalte forțe navale prezente în regiune, în special în cadrul procesului SHADE (Shared Awareness and Deconfliction); regretă, totodată, dificultățile persistente în ceea ce privește judecarea persoanelor suspectate de piraterie și tâlhărie cu mână armată capturate în teatrul de operațiuni, care subminează credibilitatea eforturilor internaționale de combatere a pirateriei;

26.

subliniază necesitatea de a trata cauzele fenomenului pirateriei, care își are originea în instabilitatea și sărăcia predominante în Somalia, și consideră, de aceea, că Uniunea ar trebui să sprijine Guvernul federal de tranziție (GFT) prin măsuri menite să reinstaureze securitatea, stabilitatea politică, statul de drept și să favorizeze dezvoltarea sustenabilă, în parteneriat cu Uniunea Africană și Organizația Națiunilor Unite și să dezvolte o strategie comună, în vederea inițierii unui proces regional de pace;

27.

cere ca UE să abordeze problema Somaliei ținând seama de faptul numai un exercițiu de edificare a statului pe scară largă și pe termen îndelungat, care să depășească, și ca nivel și ca întindere, constituirea forțelor de securitate ale GFT, va contribui în mod sustenabil la pacea și securitatea din această țară; în consecință, solicită Consiliului și Comisiei să propună pentru Somalia o strategie UE globală comună ambițioasă;

28.

subliniază în mod special necesitatea de a acționa urgent în sprijinul GFT, pentru a-l ajuta să-și extindă controlul asupra teritoriului somalez; salută, în acest scop, faptul că Consiliul a fost de acord, la 25 ianuarie 2010, cu constituirea unei misiuni militare PSAC (misiunea de pregătire a UE, EUTM Somalia), pentru a contribui la pregătirea forțelor de securitate somaleze în Uganda, în strânsă coordonare cu partenerii UE, incluzând GFT, Uganda, Uniunea Africană, Organizația Națiunilor Unite și Statele Unite; invită Înalta Reprezentantă să informeze și să se consulte cu Parlamentul European în acest sens;

29.

subliniază, de asemenea, importanța consolidării capacităților de supraveghere maritimă în regiune, în special prin formarea și coordonarea în rețea a pazei de coastă a țărilor din regiune, și consideră că Uniunea trebuie să participe la aceste eforturi, susținând Codul de conduită de la Djibouti și planul de aplicare a acestuia dezvoltat de organizația Maritimă Internațională, asupra cărora s-a ajuns la un acord între statele din regiune (centrul de schimb de informații din Yemen și centrul de antrenament al personalului de navigare din Djibouti);

30.

referitor la situația din Yemen, reamintește rezoluția sa din 10 februarie 2010 și invită Comisia și Consiliul, împreună cu partenerii internaționali, inclusiv vecinii Yemenului, să sprijine guvernul prin intermediul unei abordări cuprinzătoare care să includă reforma sectorului de securitate, lupta împotriva terorismului, precum și dialogul politic, asistența umanitară și economică și educația.

Afganistanul și Pakistanul

31.

reamintește importanța stabilizării situației în materie de securitate și a celei politice în Afganistan și în Pakistan pentru contracararea amenințărilor la adresa securității europenilor (terorism, trafic de droguri, proliferarea armelor de distrugere în masă) și, în acest sens, salută planul de acțiune al Uniunii pentru Afganistan și Pakistan, adoptat la 27 octombrie 2009 de către Consiliu; reiterează necesitatea unei abordări cuprinzătoare a acestor chestiuni, asociind mai strâns securitatea cu dezvoltarea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, precum și cu aspectele legate de gen; invită, în consecință, Consiliul și Comisia să se îndrepte cu pași mai concreți în această direcție, inclusiv prin mărirea contribuției UE și printr-o mai bună integrare a acțiunilor sale, ale statelor membre și ale comunității internaționale;

32.

consideră că întărirea capacităților instituționale și administrative ale statului afgan, în special a sistemului judiciar și a organelor de instituire a ordinii de drept - în afară de poliție - trebuie să constituie o prioritate a punerii în practică a unei noi strategii europene;

33.

îndeamnă Consiliul și Comisia să crească în mod semnificativ resursele destinate misiunilor civile în Afganistan, pentru a face ca prioritatea civilă a UE să fie credibilă și mai vizibilă în ochii afganilor și ai partenerilor internaționali; subliniază necesitatea constituirii unei poliții civile eficace și de încredere pentru instaurarea statului de drept în Afganistan și felicită misiunea EUPOL Afganistan pentru activitatea depusă; solicită Consiliului să remedieze de urgență actuala insuficiență de personal din cadrul misiunii EUPOL și să asigure misiunii locuințe suplimentare și sprijin logistic adecvat pentru a facilita desfășurarea acesteia în provincii; face apel la NATO în vederea unei colaborări mai strânse cu această misiune și a coordonării acțiunilor sale în domeniul poliției cu cele ale EUPOL, sub egida Comitetului internațional de coordonare a poliției (IPCB);

34.

susține propunerea Consiliului de a examina posibilitatea unei misiuni de asistență în Pakistan pentru reforme în domeniul securității și construirea unei capacități de combatere a terorismului, care să ajute această țară să definească o strategie antiterorism, incluzând totodată și un dialog asupra statului de drept și a drepturilor omului;

Balcanii

35.

salută desfășurarea reușită a misiunii EULEX Kosovo pe întreg teritoriul acestuia și insistă asupra importanței tuturor misiunilor (poliție, justiție, vamă) pentru continuarea fără obstacole a operațiunilor pe tot teritoriul Kosovo, inclusiv în nord;

36.

salută, în această privință, semnarea acordului de cooperare polițienească dintre EULEX Kosovo și Serbia și amintește natura strict tehnică a acestui protocol, menit să favorizeze lupta împotriva criminalității organizate;

37.

condamnă toate acțiunile ostile împotriva EULEX Kosovo, a cărui misiune este să acționeze, împreună cu autoritățile din Kosovo, în vederea instituirii și consolidării statului de drept, și aceasta în favoarea tuturor comunităților din Kosovo;

38.

solicită Consiliului să ia în considerare o posibilă desfășurare a unei operațiuni militare a PCSA pentru a prelua rolul KFOR;

39.

în ceea ce privește Bosnia și Herțegovina, constată că, în pofida dificultăților politice încă prezente, situația securității rămâne relativ calmă și stabilă, și subliniază contribuția operațiunii militare a Uniunii (EUFOR Althea) în domeniu; susține decizia Consiliului de a reorienta activitățile Misiunii de Poliție a Uniunii Europene (EUPOL) către combaterea criminalității organizate și a corupției și subliniază necesitatea unei abordări globale a sectorului statului de drept (poliție – justiție – închisori); încurajează Consiliul să ia rapid o decizie în favoarea evoluției operațiunii militare EUFOR Althea, concentrate asupra formării forțelor armate bosniace; regretă lipsa unei decizii politice concertate asupra dispozitivului internațional în Bosnia și Herțegovina, ceea ce a determinat retragerea unilaterală a unor state participante la această forță și a riscat o scădere a credibilității și coerenței acțiunii europene în Bosnia și Herțegovina; reamintește Consiliului să mențină posibilitatea aderării la UE, astfel cum s-a stabilit la Salonic în 2003;

Caucazul

40.

reamintește rolul hotărâtor pe care îl poate avea Uniunea în evitarea unei escaladări a conflictului între Georgia și Rusia, inter alia prin trimiterea rapidă a unei misiuni de observare care să monitorizeze punerea în aplicare a acordurilor din 12 august și 8 septembrie 2008; regretă că Federația Rusă nu și-a îndeplinit până în prezent angajamentele asumate în legătură cu aceste acorduri,; subliniază că rolul misiunii de observare a Uniunii în Georgia este și mai important după retragerea misiunilor OSCE și Organizației Națiunilor Unite;

41.

susține prelungirea cu un an a misiunii și solicită consolidarea capacității sale de observare, inclusiv a echipamentelor tehnice; consideră că este regretabil faptul că personalul misiunii a fost împiedicat de forțele ruse și cele locale să viziteze regiunile separatiste Oseția de Sud și Abhazia;

Orientul Mijlociu

42.

consideră că Uniunea trebuie să-și intensifice acțiunile în teritoriile palestiniene; salută munca depusă de misiunea de poliție EUPOL COPPS și invită Consiliul să ia în considerare consolidarea acestei misiuni și să propună o nouă modalitate de menținere și eficientizare a misiunii de asistență la postul de frontieră Rafah (EUBAM Rafah) și de atenuare a crizei umanitare dramatice din Fâșia Gaza;

43.

în privința misiunii EUJUST LEX în Irak, susține efectuarea progresivă a unor activități pe teritoriul irakian, în funcție de situația în materie de securitate de la fața locului;

Africa Subsahariană

44.

recunoaște necesitatea implicării Uniunii în reforma sectorului de securitate din unele țări africane precum Republica Democratică Congo și Guineea-Bissau și invită Consiliul să își bazeze acțiunile pe o abordare globală a reformei sectorului de securitate (RSS) și să evalueze în mod regulat eficiența și impactul acestor misiuni;

Haiti

45.

subliniază, în ceea ce privește situația din Haiti, importanța coordonării măsurilor europene de sprijin; salută, în acest context, contribuția colectivă a UE de cel puțin 300 de membri ai personalului de poliție pentru consolidarea temporară a capacității polițienești a misiunii de stabilizare a ONU în Haiti (MINUSTAH), precum și decizia Consiliului de a înființa o celulă la Bruxelles (EUCO Haiti) de coordonare a contribuțiilor în active militare și de securitate ale statelor membre, pentru a satisface necesitățile identificate de ONU, suplimentând, prin aceasta, Centrul de monitorizare și informare (MIC); regretă, cu toate acestea, lipsa de coordonare de pe teren, în Haiti, dintre statele membre și Uniunea Europeană; Invită Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta să conducă eforturile europene în această zonă;

Învățămintele trase

46.

subliniază importanța proceselor prin care s-au tras învățăminte asupra operațiunilor UE și solicită Consiliului să ia în considerare un mecanism care să-i permită asocierea la aceste procese; dorește, în acest sens, să fie informat cu privire la primul raport anual referitor la eforturile de a identifica învățămintele trase din misiunile civile și a acționa în consecință; îndeamnă Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta să inițieze un audit integral și transparent al misiunilor PESA/PSAC din trecut și din prezent, în vederea identificării punctelor lor tari și slabe;

47.

salută tranziția reușită a operațiunii UE în Ciad și în Republica Centrafricană (operațiunea EUFOR Ciad/RCA) către misiunea Organizației Națiunilor Unite în aceste două țări (MINURCAT) și dorește să fie informat cu privire la procesul actual prin care se trag învățăminte, în special în ceea ce privește modul în care pot fi evitate, în cadrul misiunilor viitoare, deficiențele și problemele actuale legate de cooperarea practică cu Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Africană;

Politica în materie de exerciții

48.

subliniază că planificarea și desfășurarea exercițiilor UE din cadrul PSAC, ca parte a unei politici mai ambițioase a UE în materie de exerciții, incluzând posibilitatea ca UE să desfășoare exerciții reale (LIVEX), ar contribui în mare măsură la o coordonare mai eficace a capacităților statelor membre, promovând un nivel mai ridicat de interoperabilitate și schimb de experiență;

Integrarea aspectelor privind genul și drepturile omului

49.

reamintește importanța soluționării sistematice a aspectelor legate de drepturile omului și de gen în toate fazele operațiunilor PSAC, atât în cursul celor de planificare, cât și în cursul celor de implementare; solicită să se ia în considerare Rezoluțiile 1325 (2000) și 1889 (2009) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea atât în cadrul formării personalului, cât și în timpul operațiunilor, precum și asigurarea unui număr mai mare de femei în personalul trimis să participe la operațiuni; recomandă consolidarea formării personalului în domeniul drepturilor omului, precum și a cunoștințelor acestora cu privire la societatea civilă;

Neproliferarea și dezarmarea

50.

salută Rezoluția 1887 (2009) a Consiliului de Securitate al ONU și sprijină pe deplin apelurile sale privind încetarea proliferării armelor nucleare și eforturile susținute în vederea dezarmării, sub un control internațional strict și eficient; invită statele membre să formuleze o poziție comună puternică pentru Conferința de revizuire din 2010 a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) și reamintește recomandarea sa adresată Consiliului la 24 aprilie 2009 privind neproliferarea armelor nucleare și viitorul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (8), subliniind necesitatea de a continua consolidarea celor trei piloni ai TNP, și anume neproliferarea, dezarmarea și cooperarea pentru utilizarea civilă a energiei nucleare; solicită, de asemenea, ratificarea și intrarea în vigoare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT);

51.

subliniază importanța dezvoltării unui sistem internațional de furnizare sigură și garantată a combustibilului nuclear (și anume o bancă internațională de combustibil nuclear sub controlul AIEA) și mecanisme pentru o mai bună punere în aplicare a așa-numitei clauze privind ADM, care face parte din acordurile de cooperare ale UE cu țările terțe;

52.

salută declarațiile și obiectivele prezentate de noua administrație americană și angajamentul acesteia în vederea progresului dezarmării nucleare și solicită o cooperare strânsă UE-SUA pentru promovarea neproliferării armelor nucleare; invită cele două puteri nucleare europene să își exprime sprijinul explicit pentru acest angajament și să propună noi măsuri pentru îndeplinirea sa; salută, în același timp, angajamentul Federației Ruse și al Statelor Unite ale Americii de a continua negocierile pentru încheierea unui nou acord global, obligatoriu din punct de vedere juridic, care să înlocuiască Tratatul privind reducerea și limitarea armelor strategice ofensive (START I), care a expirat în decembrie 2009; așteaptă cu nerăbdare obținerea, cât mai curând posibil, a unor rezultate tangibile în acest sens;

53.

ia act de acordul coaliției germane din 24 octombrie 2009 privind retragerea armelor nucleare americane din Germania în contextul sprijinului acordat de aceasta politicii președintelui Obama pentru o lume fără arme nucleare, al oportunității unor etape intermediare pentru atingerea acestui obiectiv și al necesității introducerii unei noi dinamici în controlul asupra armelor și în dezarmare în cadrul Conferinței de revizuire a TNP din 2010; încurajează alte state membre pe teritoriul cărora se află arme nucleare americane, să își asume un angajament similar clar; salută, în acest sens, scrisoarea din 26 februarie 2010 adresată Secretarului general al NATO de miniștrii de externe ai Germaniei, Țărilor de Jos, Belgiei, Luxemburgului și Norvegiei prin care solicitau o discuție cuprinzătoare privind modalitățile de a realiza progrese pe calea îndeplinirii obiectivului politic global al unei lumi fără arme nucleare;

54.

își reafirmă îngrijorarea cu privire la situația din Iran și Coreea de Nord, amintind angajamentul Uniunii de a utiliza toate instrumentele de care dispune pentru a preveni, descuraja, opri și, în măsura în care este posibil, elimina programele de proliferare care stârnesc îngrijorare la nivel mondial; reamintește, cu toate acestea, că dezarmarea angajată de unele state nu are legătură directă cu voința altor state de a opri sau a continua programele lor de proliferare, ceea ce trebuie să determine o politică fermă față de statele sau organizațiile gata să se angajeze sau deja angajate în procesul de proliferare a armelor de distrugere în masă; subliniază că este important ca toate statele membre să acționeze în consecință, în conformitate cu abordarea Uniunii cu privire la această chestiune;

55.

subliniază, în legătură cu dezarmarea convențională, că ar trebui să se acorde o atenție deosebită realizării de progrese în cadrul discuțiilor referitoare la un tratat internațional de reglementare a comerțului cu arme;

56.

reafirmă sprijinul său deplin pentru dezarmarea la scară mai largă și o interzicere totală a armelor, cum ar fi armele chimice și biologice, minele antipersonal, munițiile cu dispersie și pe bază de uraniu sărăcit, care cauzează multă suferință în rândul civililor; solicită, prin urmare, eforturi multilaterale sporite pentru a asigura punerea în aplicare deplină a Convenției privind armele chimice (CWC), a Convenției privind interzicerea armelor biologice și cu toxine (BTWC), a Convenției privind munițiile cu dispersie (CCM), a Convenției privind minele antipersonal (APMC) și evoluția ulterioară a regimului internațional împotriva proliferării armelor de distrugere în masă; salută, în acest sens, angajamentele asumate de toate statele membre ale UE prin adoptarea poziției comune a UE privind exporturile de arme, precum și dispoziția din articolul 28b alineatul (1) din Tratatul de la Lisabona, prin care sunt încredințate Uniunii operațiunile comune în materie de dezarmare;

Dezvoltarea capacităților

57.

reamintește că, pentru a răspunde exigențelor operaționale crescânde și a profesionaliza gestionarea crizelor, Uniunea trebuie să-și dezvolte capabilitățile civile și militare; invită Consiliul, în această privință, să definească un nou obiectiv global, care ar putea fi civil-militar și care ar trebui orientat, înainte de toate, către edificarea eficientă a capacităților;

58.

subliniază necesitatea de a urmări realizarea de sinergii între capacitățile civile și militare și de a identifica domenii în care statele membre își pot pune în comun eforturile și capacitățile la nivel european într-un climat economic dificil, lucru care este crucial pentru depășirea efectelor combinate ale costurilor crescânde ale echipamentelor de apărare și limitele existente cu privire la cheltuielile pentru apărare, profitând de posibilitatea oferită de înființarea SEAE, care ar trebui să aibă o singură unitate de supraveghere a dezvoltării capacităților civile și militare;

59.

își reiterează sprijinul pentru obiectivele ambițioase de consolidare a capacităților civile și militare definite la Consiliul European din decembrie 2008; solicită Consiliului să progreseze în realizarea proiectelor propuse în acest cadru, chiar și în condițiile actualei crize economice; invită Consiliul să-l informeze cu regularitate asupra eforturilor depuse de statele membre pentru atingerea acestor obiective;

60.

subliniază că au fost identificate numeroase obstacole în calea desfășurării rapide a misiunilor civile; face apel la statele membre să-și mobilizeze ministerele de justiție și de interne pentru ca acestea să-și asume responsabilitățile în acest domeniu; susține, în această privință, eforturile Consiliului de a facilita detașarea și desfășurarea de personal civil calificat, format în mod corespunzător, cu păstrarea unui echilibru între numărul de bărbați și de femei (prin adoptarea strategiilor naționale și a standardelor comune, ameliorarea procesului de generare a forțelor și de formare înaintea desfășurării, revizuirea conceptului de echipă de intervenție civilă - CRT), precum și punerea rapidă la dispoziție a echipamentelor pentru noile misiuni civile (întocmirea de contracte-cadru și un proiect de depozitare permanentă a echipamentelor); salută, în această privință, decizia de a înființa cu titlu provizoriu un depozit de echipamente în cadrul Misiunii de poliție a Uniunii în Bosnia și Herțegovina;

61.

subliniază necesitatea ca misiunile civile să dispună de instrumente de comunicare integrate, securizate și compatibile cu sistemele de comunicare militare;

62.

invită Consiliul să confere SEAE o structură permanentă care să concentreze funcțiile de susținere comune misiunilor civile și operațiunilor militare (proceduri de recrutare și de acordare a contractelor), pentru ca acestea să se poată concentra pe misiunea lor principală;

63.

insistă asupra nevoii de coordonare strânsă între misiunile civile PSAC și celelalte instrumente ale Uniunii, în scopul raționalizării utilizării acestor resurse; invită Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta să își coordoneze activitățile cu Comisia pentru a planifica, împreună cu SEAE, acțiunile desfășurate în domenii similare; solicită, în special în privința combaterii crimei organizate, un schimb continuu de informații între misiunile civile ale PSAC și actorii responsabili de cooperarea polițienească și judiciară intraeuropeană, inclusiv Europol;

64.

ia act de faptul că grupurile tactice de luptă, în ciuda investițiilor semnificative pe care le implică, nu au fost până acum utilizate, în parte din rațiuni politice, dar și din cauza faptului că desfășurarea acestora trebuie să îndeplinească niște condiții foarte stricte; susține utilizarea mai eficace și mai flexibilă a grupurilor tactice de luptă, pentru ca acestea să poată fi folosite și ca forțe de rezervă sau ca înlocuitor parțial în cazul în care procesul de generare a forțelor este sub așteptări, cu condiția să se ia în mod adecvat în considerare dorințele țărilor care au format împreună grupurile respective; solicită prelungirea acordului provizoriu referitor la cheltuielile aferente desfășurării strategice a grupurilor tactice de luptă, precum și extinderea cheltuielilor comune pentru utilizarea acestora; invită Consiliul să le desfășoare în cadrul exercițiilor militare de amploare reală; salută activitățile efectuate la inițiativa Președinției suedeze în ceea ce privește utilizarea flexibilă a grupurilor tactice de luptă și, avându-le în vedere, invită statele membre să aplice recomandările adoptate;

65.

salută progresele realizate în domeniul capabilităților militare și civile și solicită realizarea unor progrese rapide în ceea ce privește:

planurile de desfășurare mai rapidă a misiunilor PESA și a forțelor Uniunii, și anume:

crearea unei flote europene de transport aerian și planul de guvernanță adoptat de 14 state membre în cadrul Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 17 noiembrie 2009, extins prin participarea miniștrilor apărării, înființarea unui comandament european de transport aerian la Eindhoven și crearea unei unități multinaționale de aparate A400M, regretând întârzierile considerabile de livrare și invitând statele membre în cauză și EADS să facă din proiectul A400M un succes, astfel încât unitatea multinațională să poată fi constituită cât mai curând; subliniază importanța utilizării capacităților de transport militare în sprijinul operațiunilor de protecție civilă și gestionare a crizelor;

modernizarea elicopterelor și antrenarea echipajelor, precum și proiectul unui viitor elicopter de transport de mare capacitate;

proiectele vizând o mai bună informare a echipelor militare desfășurate de către Uniunea Europeană:

noua generație de sateliți de observare (programul MUSIS);

acordurile între unele state membre și Centrul satelitar al Uniunii Europene (EU Satellite Centre, EUSC), care urmăresc facilitarea accesului acestui centru la imaginile guvernamentale (Helios II, Cosmo-Skymed și SAR-Lupe);

lucrările Agenției Europene de Apărare (AEA) în privința exprimării nevoilor militare din domeniul supravegherii spațiului;

proiectul de Sistem mondial de supraveghere pentru mediu și securitate (GMES), regretând, totuși, că acesta nu ține suficient seama de nevoile specifice din domeniul securității și apărării, în special în ceea ce privește rezoluția imaginilor; sugerează că Centrul Satelitar al Uniunii Europene ar putea avea un rol de interfață în acest domeniu;

proiectele vizând consolidarea dimensiunii maritime a Uniunii și punând mijloacele militare ale PSAC în serviciul acesteia:

înființarea unui sistem de supraveghere maritimă după modelul celui baltic (SUBCAS), pentru a crește gradul de securitate al transporturilor maritime, a controla imigrația ilegală și traficul de ființe umane și a lupta contra poluării marine;

foaia de parcurs pentru supravegherea maritimă integrată, prevăzută pentru 2010; consideră că lipsa de cooperare între diferiții actori europeni nu ar trebui în nici un caz să constituie un obstacol pentru realizarea acestor proiecte;

66.

salută rolul determinant al AEA în dezvoltarea acestor capacități critice de apărare, printre altele prin realizarea unor programe comune; invită statele membre să exploateze în mai mare măsură potențialul AEA, în conformitate cu noul tratat, să îi aloce un buget la înălțimea așteptărilor și să facă activitățile sale mai previzibile prin adoptarea unui cadru financiar și a unui program de lucru trienal; invită statele membre să finalizeze cât mai curând posibil înțelegerea administrativă între AEA și Organizația de cooperare comună în domeniul armamentului (OCCAR), precum și acordul de securitate între Uniune și OCCAR, astfel încât să organizeze în mod eficient cooperarea acestora în domeniul armamentului;

67.

susține crearea unei baze industriale și tehnologice europene de apărare competitive și a unei piețe europene de echipament de apărare deschise și transparente; invită, în acest sens, statele membre să-și continue eforturile în domeniul cercetării și dezvoltării, respectând angajamentul luat, de a aloca acestuia 2 % din cheltuielile pentru apărare și de a transpune armonizat directivele din pachetul apărare;

68.

invită agențiile naționale pentru achiziționarea materialelor militare din Europa să ia măsuri concrete, cu sprijinul AEA, pentru a face mai multe achiziții europene, și anume prin aderarea la un Cod de conduită voluntar care să introducă principiul „preferinței pentru produse europene” în anumite domenii ale echipamentului de apărare în care este important să se păstreze autonomia strategică și suveranitatea operațională dintr-o perspectivă europeană, și să sprijine întâietatea industriei și tehnologiei europene;

69.

susține ferm crearea unor sinergii civil-militare în domeniul capacităților; speră că CMPD și AEA își vor putea stabili rapid roluri complementare: sub autoritatea Înaltei Reprezentante/Vicepreședintei, CMPD din cadrul SEAE ar trebui să aibă un rol strategic în impulsionarea și coordonarea activităților, în special în ceea ce privește identificarea nevoilor comune, AEA urmând să-și asume rolul operațional în dezvoltarea tehnologiilor duale și a capacităților civile și militare; consideră că aceste sinergii ar putea fi dezvoltate, printre altele, pe baza aspectului securitar din Programul-cadru de cercetare și dezvoltare;

70.

salută progresele realizate în timpul Președinției suedeze în crearea unei vaste rețele de experți civil-militari care pot fi utilizați în contextul reformei sectorului de securitate, dar regretă întârzierile în aplicarea acestei măsuri, propusă în toamna anului 2008 și speră că această rețea va fi creată de urgență;

71.

susține inițiativele de formare, care au drept scop creșterea capacității personalului european de a lucra în comun, incluzând:

dezvoltarea schimburilor de tineri ofițeri europeni, pe modelul programului Erasmus;

eforturi vizând consolidarea capacităților de formare la nivelul Uniunii; insistă în special asupra necesității înființării, cât mai curând posibil, a Colegiului european de securitate și apărare în noua sa configurație, așa cum a decis Consiliul în decembrie 2008;

eforturi de consolidare a capacităților de formare instituțională la nivelul Uniunii; subliniază în special necesitatea înființării Academiei serviciului extern european, în noua sa configurație, care, în strânsă colaborare cu organismele competente din statele membre și încorporând structurile de formare existente, precum Colegiul de Apărare, ar oferi funcționarilor Uniunii și celor ai statelor membre care urmează să aibă atribuții în domeniul relațiilor externe, precum și personalului din cadrul misiunilor PSAC, formare pe baza unei programe armonizate uniform, cuprinzătoare și comune pentru toți funcționarii, precum și o formare adecvată în materie de proceduri consulare și legislative, diplomație, medierea conflictelor și relații internaționale, inclusiv în materie de istorie și funcționare a Uniunii Europene;

72.

consideră, în vederea ameliorării formării personalului utilizat și a rentabilizării mijloacelor de formare, că ar trebui să existe o legătură mai sistematică între participarea la formări și desfășurarea în misiune; invită Consiliul să elaboreze un statut european comun pentru personalul desfășurat, care să reglementeze standardele de formare aplicate, regulile privind angajarea sau desfășurarea, precum și gradele de libertate operațională, drepturile și obligațiile, calitatea echipamentului și sisteme de asistență medicală și securitatea socială în cazul unui deces, al rănirii sau al incapacității de muncă;

73.

salută semnarea, la 26 februarie 2009, a tratatului de la Strasbourg, care conferă Corpurilor europene de armată (Eurocorps) personalitate juridică; pledează pentru utilizarea acestei forțe multinaționale, atunci când va fi cazul, de către Uniune;

Finanțarea PSAC

74.

reamintește că Tratatul de la Lisabona nu modifică în mod fundamental finanțarea misiunilor și a operațiunilor conduse în cadrul PSAC, în sensul că:

misiunile civile sunt finanțate din bugetul Uniunii,

cheltuielile comune ale operațiunile militare sunt finanțate prin mecanismul ATHENA;

75.

reamintește dispoziția din Tratatul de la Lisabona referitoare la fondul de lansare pus la dispoziția Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant în scopul finanțării activităților pregătitoare ale misiunilor PSAC care, dintr-un motiv sau altul, nu sunt acoperite din bugetul Uniunii; subliniază plus-valoarea acestui fond, care ar trebui să permită consolidarea capacității Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant de a pregăti acțiunile PSAC în mod eficient și rapid; încurajează statele membre să demareze activitățile de punere în aplicare în viitorul apropiat;

76.

solicită statelor membre să extindă lista cheltuielilor comune finanțate prin mecanismul ATHENA, pentru a crește gradul de solidaritate între ele și a încuraja mai multe state să participe la operațiunile militare ale Uniunii;

77.

sugerează, în cadrul revizuirii regulamentului financiar, flexibilizarea normelor și procedurilor aplicabile gestionării crizelor, domeniu care trebuie să răspundă unor exigențe specifice, precum rapiditatea în desfășurare și rațiuni de securitate;

78.

reamintește caracterul determinant al instrumentelor financiare gestionate de Comisie în managementul crizelor, în special Instrumentul de stabilitate și Fondul european pentru dezvoltare (incluzând și Facilitatea pentru pace destinată Africii); subliniază importanța coordonării acestor diferite instrumente;

Parteneriate

UE - NATO

79.

reamintește necesitatea consolidării parteneriatului strategic și a asigurării unei cooperări constructive între UE și NATO; recomandă evitarea blocajelor neconstructive și solicită revizuirea sistemului actual vizând cooperarea operațională dintre UE și NATO (acordul Berlin plus), precum și dezvoltarea unui nou cadru instituțional care să faciliteze o cooperare mai largă atunci când cele două organizații sunt angajate în aceleași teatre de operațiuni;

80.

insistă ca Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să se angajeze într-un dialog riguros cu Secretarul General al NATO cu privire la actuala revizuire de către NATO a principiilor sale strategice, pentru a asigura faptul că NATO ține seama pe deplin de evoluția politicii de securitate și apărare comune a UE, inclusiv de potențiala cooperare structurată permanentă în domeniul apărării;

81.

regretă că acordurile tehnice între operațiunile NATO și cele ale UE în Afganistan și Kosovo nu au fost semnate până în prezent; invită Consiliul și statele membre să își exercite influența politică în cadrul organismelor corespunzătoare ale UE și ale NATO pentru a asigura punerea în aplicare a acestora;

82.

subliniază buna cooperare dintre cele două organizații în lupta contra pirateriei (operațiunea Atalanta și operațiunea NATO Ocean Shield);

83.

felicită Secretarul general al ONU pentru intenția de a asocia Uniunea, inclusiv Parlamentul European, la discuțiile privind revizuirea conceptului strategic al acestei organizații; speră că aceasta se va materializa în inițiative concrete în viitorul apropiat;

84.

salută cooperarea dintre UE și NATO în domeniul capacităților militare, exemplificată de activitățile legate de ameliorarea capacității operaționale a elicopterelor;

UE - ONU

85.

reamintește necesitatea unei cooperări strânse între Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite în gestionarea crizelor, în special pe teatrele de operațiuni unde cele două organizații sunt prezente și/sau se succedă; invită la consolidarea acestei cooperări în fazele incipiente ale crizelor, în special în sectorul planificării;

UE - Uniunea Africană

86.

subliniază necesitatea unei bune cooperări între Uniunea Europeană și Uniunea Africană, în conformitate cu angajamentele luate în cadrul Parteneriatului „pace și securitate” inclus în strategia comună UE-Africa; consideră că Uniunea Europeană ar trebui, pe cât posibil, să susțină Uniunea Africană, în special în teatrele de operațiuni unde aceasta este singura organizație aflată pe teren, cum este cazul în Somalia și invită Uniunea Africană să încerce să dezvolte capacitatea africană de reacție la criză și să se asigure că ajutoarele primite de la partenerii internaționali se folosesc mai eficient; invită Comisia și statele membre să acorde o atenție specială problemei legate de proliferarea necontrolată a armelor mici și a armamentului ușor, în special în Africa, și să pună, în acest context, accentul pe respectarea normelor existente în materie de arme în zonele de criză în toate statele membre;

UE - Statele Unite

87.

invită Consiliul să dezvolte relațiile dintre Uniune și Statele Unite în domeniul consolidării păcii și al gestionării crizelor, inclusiv în chestiunile militare și cele legate de dezastrele naturale; această cooperare este importantă în mod special în misiunile de luptă contra pirateriei în Somalia, în eforturile de consolidare a capacităților africane de menținere a păcii și în operațiunile din Kosovo și Afganistan salută în mod special participarea Statelor Unite, sub comandament european, la misiunea EULEX din Kosovo;

88.

consideră că noua versiune a scutului antirachetă preconizată de administrația americană ar trebui studiată în profunzime și verificată, iar în cazul realizării acestui sistem, acesta ar trebui să țină seama de o abordare comună a țărilor europene în privința apărării Europei împotriva amenințărilor balistice, în cadrul unui dialog la nivel continental și încurajând participarea industriei europene de apărare la realizarea scutului;

Participarea țărilor terțe la PESA

89.

reamintește că, până în momentul de față, 24 de țări din cinci continente au participat la 16 operațiuni civile și militare ale Uniunii; subliniază că participarea statelor terțe la operațiuni constituie o valoare adăugată importantă, politică și operațională, pentru operațiunile Uniunii; consideră că Uniunea trebuie să continue în această direcție și să examineze posibilitățile de a se asocia mai bine cu țările terțe, fără a-și afecta autonomia decizională;

Prerogativele parlamentare

90.

salută implicarea tot mai amplă a Consiliului la lucrările Parlamentului European în domeniul securității și apărării, în special în cadrul subcomisiei specializate; salută includerea unei secțiuni referitoare la relațiile cu Parlamentul în cele mai recente concluzii ale Consiliului privind PESA; încurajează Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă, în cadrul trasat de Tratatul de la Lisabona, să continue pe această cale pentru a conferi PSAC o puternică legitimitate democratică;

91.

reamintește că Parlamentul European este singura instituție supranațională care poate, în mod legitim, să asigure o monitorizare democratică a politicii de securitate și apărare a Uniunii și că acest rol este și mai pregnant în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona; consideră, în acest context, că Adunarea UEO, care își datorează existența unui tratat, Tratatul de la Bruxelles modificat, ce nu a fost semnat de toate statele membre ale Uniunii Europene, nu dispune nici de sprijinul politic necesar și nu are nici competența legală de a asigura controlul parlamentar al PSAC;

92.

încurajează, în consecință, Parlamentul European și parlamentele naționale, având în vedere posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona, să utilizeze în totalitate protocolul nr. 1 la tratatul sus-menționat pentru a-și consolida cooperarea în domeniile PESC și PSAC, prin dezvoltarea unor relații de lucru mai strânse și mai structurate în ceea ce privește securitatea și apărarea între comisiile lor competente respective; subliniază că această cooperare consolidată între Parlamentul European și parlamentele naționale va lua locul prerogativelor pe care Adunarea UEO și le-a atribuit în mod nelegitim; subliniază, de asemenea, necesitatea de a-și modifica propriile structuri pentru a asigura un control mai eficient al PSAC; îndeamnă Consiliul și Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă să identifice modalități de a implica Parlamentul și comisia sa competentă încă din primele etape ale elaborării conceptelor privind gestionarea crizelor civile și a planurilor operaționale;

93.

invită Consiliul să-l informeze din timp cu privire la misiunile și operațiunile în pregătire, precum și la desfășurarea acestora; sugerează Consiliului, din rațiuni de transparență, să-l informeze în mod regulat cu privire la utilizarea mecanismului ATHENA și a fondului de lansare, așa cum procedează deja în privința utilizării creditelor PESC pentru misiuni civile; consideră că, pentru a fi mai clar, în bugetul UE ar trebui evidențiate mai întâi toate cheltuielile nemilitare și că un pas suplimentar ar fi ca, după o modificare necesară a tratatului, în bugetul UE să fie evidențiate și cheltuielile militare;

94.

solicită revizuirea acordurilor interinstituționale din 2002 dintre Parlamentul European și Consiliu cu privire la accesul Parlamentului European la informațiile sensibile ale Consiliului în domeniile PESA și PSAC, pentru ca deputații responsabili, mai ales președinții subcomisiilor pentru securitate și apărare și pentru drepturile omului să poată obține informațiile necesare exercitării prerogativelor lor de o manieră clară;

*

* *

95.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, parlamentelor statelor membre, Adunării parlamentare a NATO, precum și Secretarilor Generali ai Organizației Națiunilor Unite și NATO.


(1)  JO C 33 E, 9.2.2006, p. 580.

(2)  JO C 314 E, 21.12.2006, p. 334.

(3)  JO C 285 E, 26.11.2009, p. 23.

(4)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0075.

(5)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0076.

(6)  Texte adoptate, P7_TA(2009)0099.

(7)  Texte adoptate, P7_TA(2009)0057.

(8)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0333.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/77


Miercuri, 10 martie 2010
Tratatul de neproliferare

P7_TA(2010)0062

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare

2010/C 349 E/14

Parlamentul European,

având în vedere recomandarea sa adresată Consiliului din 24 aprilie 2009 cu privire la neproliferarea armelor nucleare și viitorul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) (2008/2324(INI)) (1),

având în vedere rezoluțiile sale anterioare din 26 februarie 2004 (2), din 10 martie 2005 (3), din 17 noiembrie 2005 (4) și din 14 martie 2007 (5) referitoare la neproliferarea nucleară și dezarmarea nucleară,

având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la Iran (6),

având în vedere viitoarea Conferință a părților din 2010 de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, din 2010,

având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la chestiunile legate de neproliferare și dezarmare, în special rezoluțiile 1540 (2004), 1673 (2006) și 1887 (2009),

având în vedere Declarația Summitului UE-SUA din 3 noiembrie 2009 (anexa 3),

având în vedere Rezoluția sa din 5 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate și a PESA (7),

având în vedere Strategia Uniunii Europene împotriva proliferării armelor de distrugere în masă (ADM), adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

având în vedere recentul raport privind progresele înregistrate după șase luni în ceea ce privește punerea în aplicare a Strategiei UE împotriva armelor de distrugere în masă (2009/II),

având în vedere Declarația Consiliului din 8 decembrie 2008 privind securitatea internațională mai strictă, în special punctele 6, 8 și 9, care evidențiază hotărârea UE de a combate proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători de asemenea arme,

având în vedere Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare, acordurile de garanții generalizate și protocoalele adiționale ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare, Convenția internațională privind reprimarea actelor de terorism nuclear, Codul de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice, Tratatul de reducere a armelor strategice (START I), care a expirat în 2009, și Tratatul de reducere a armelor strategice ofensive (SORT),

având în vedere raportul privind punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate, aprobat de Consiliul European la 11 decembrie 2008,

având în vedere întrebările adresate la 21 decembrie 2009 Comisiei și Consiliului cu privire la Tratatul de neproliferare (O-0170/2009 – B7-0010/2010, O-0169/2009 – B7-0009/2010),

având în vedere Declarația Consiliului European din 10-11 decembrie 2009 referitoare la Iran,

având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor purtători de asemenea arme reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa păcii și a securității internaționale și întrucât cele mai urgente priorități de securitate sunt de a împiedica teroriștii sau alte state să obțină sau să utilizeze arme nucleare, de a reduce stocurile de armament nuclear la nivel mondial și de a urmări crearea unei lumi fără arme nucleare;

B.

întrucât s-a observat o lipsă majoră de progres în atingerea obiectivelor concrete (cum ar fi cele „13 măsuri” (8) în cadrul efortului de realizare a scopurilor Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, convenite la precedenta conferință de revizuire, în special în momentul de față, când se ivesc amenințări din cele mai diferite surse, inclusiv proliferarea crescândă; întrucât aceasta este corelată cu cererea crescândă de tehnologie nucleară și cu disponibilitatea sporită a acesteia, cu posibilitatea ca o asemenea tehnologie și materiale radioactive să cadă în mâinile organizațiilor criminale și teroriștilor;

C.

întrucât TNP, ca piatră unghiulară a regimului global de neproliferare, trebuie consolidat și este nevoie urgentă de asumarea unei poziții curajoase de lider și de luarea anumitor măsuri progresive consecutive în vederea reafirmării validității TNP și a consolidării acordurilor, tratatelor și agențiilor care constituie regimul actual în materie de proliferare și dezarmare, incluzând, în special, Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT) și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (IAEA);

D.

întrucât trebuie consolidați în continuare toți cei trei piloni ai TNP, respectiv neproliferarea, dezarmarea și cooperarea în privința utilizării energiei nucleare în domeniul civil;

E.

întrucât puterile nucleare semnatare ale TNP întârzie acțiunile de reducere sau eliminare a arsenalelor lor nucleare și de distanțare de doctrina militară de intimidare nucleară;

F.

sperând să se obțină progrese în toate aspectele care vizează dezarmarea, pentru consolidarea securității mondiale;

G.

întrucât UE și-a asumat angajamentul de a utiliza toate instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a împiedica, descuraja, opri și, dacă este posibil, elimina programele de proliferare care provoacă îngrijorare la nivel mondial, astfel cum s-a stipulat în mod clar în Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003;

H.

întrucât este necesar ca UE să-și intensifice eforturile vizând combaterea fluxurilor de proliferare și a finanțării acesteia, să sancționeze actele de proliferare și să elaboreze măsuri vizând împiedicarea transferurilor imateriale de cunoștințe și know-how prin intermediul tuturor instrumentelor aflate la dispoziție, inclusiv tratate multilaterale și mecanisme de verificare, controale ale exporturilor coordonate la nivel național și internațional, programe de colaborare vizând reducerea amenințărilor și pârghii politice și economice;

I.

salutând Declarația de neproliferare și dezarmare (anexa 3) adoptată la Summitul UE-SUA din 3 noiembrie 2009, care a subliniat necesitatea de a menține și de a consolida măsurile multilaterale relevante, în special Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, și-a exprimat sprijinul pentru intrarea în vigoare a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare și a solicitat începerea negocierilor asupra Tratatului de interzicere a producerii de materiale de fisiune în ianuarie 2010; remarcând, de asemenea, că declarația reiterează necesitatea ca Iranul și Republica Populară Democrată Coreene să își respecte obligațiile internaționale în domeniul nuclear;

J.

întrucât Iranul nu a respectat termenul prevăzut pentru sfârșitul anului pentru a da curs solicitărilor de a-și deschide instalațiile nucleare spre a fi vizitate de inspectorii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică; întrucât Iranul nu a luat niciun fel de măsuri până în prezent pentru a reda comunității internaționale încrederea în natura exclusiv pașnică a programului său nuclear;

K.

încurajat de propunerile de dezarmare solicitate de Henry Kissinger, George P. Shultz, William J. Perry și Sam Nunn în ianuarie 2007 și ianuarie 2008, de susținerile similare manifestate în Europa de foști oameni de stat din Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Țările de Jos și Belgia, de modelul de convenție privind armele nucleare și de protocolul Hiroshima-Nagasaki, promovate la nivel mondial de organizații ale societății civile și de lideri politici, precum și de campanii precum „Global Zero”;

L.

întrucât revizuirea conceptului strategic al NATO oferă un prilej pentru reevaluarea politicii nucleare a alianței în ansamblu, în vederea atingerii obiectivului unei lumi fără arme nucleare; întrucât, în temeiul mecanismelor NATO, bilaterale sau de utilizare comună a armelor nucleare, aproximativ 150-200 de arme nucleare tactice continuă să fie desfășurate în cinci state nenucleare membre ale NATO (Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos și Turcia);

M.

întrucât există necesitatea unei coordonări și colaborări strânse între Uniunea Europeană și partenerii săi, în special Statele Unite și Rusia, în vederea reactivării și întăririi regimului de neproliferare;

N.

salutând, în acest sens, inițiativa comună britanico-norvegiană menită să evalueze fezabilitatea unei eventuale eliminări a armelor nucleare și să stabilească măsuri procedurale clare și de verificare în acest sens, care reprezintă o contribuție concretă în direcția potrivită;

O.

întrucât guvernul francez și cel britanic au anunțat în 2008 reduceri ale numărului de focoase operaționale pe care le dețin, dar au decis în același timp să-și modernizeze arsenalele nucleare; întrucât toate statele membre au obligația de a contribui cu succes la politicile UE de neproliferare și dezarmare,

1.

invită toate părțile interesate să profite de prilejul pe care îl oferă viitoarea Conferință din 2010 de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare pentru a face progrese către obiectivul de dezarmare nucleară completă pe baza unui tratat internațional care să vizeze eliminarea progresivă a armelor nucleare la nivel mondial și pentru a urmări obiectivul dezarmării nucleare complete la nivel mondial, care trebuie realizat pe bază concertată și multilaterală, pas cu pas;

2.

subliniază necesitatea de a se elabora, la Conferința de revizuire a TNP din 2010, strategii vizând obținerea unui acord asupra tratatului privind stoparea nediscriminatorie a producției de material de fisiune în scopuri militare, ceea ce înseamnă că tratatul astfel negociat ar obliga statele nedeținătoare de arme nucleare sau statele care nu sunt semnatare ale TNP să renunțe la producerea de material de fisiune în scopuri militare și să demonteze toate centrele existente în care se produce material de fisiune în scopuri militare;

3.

subliniază că cei cinci membri ai Consiliului de Securitate al ONU, toți posesori de arme nucleare, ar trebui să renunțe progresiv la producerea de material de fisiune în scopuri militare și să demonteze toate centrele existente în care se produce material de fisiune în scopuri militare;

4.

invită toate părțile să-și revizuiască doctrina militară în vederea renunțării la opțiunea primei lovituri nucleare;

5.

invită Consiliul și statele membre să aibă o participare coordonată, pozitivă și vizibilă la discuțiile din cadrul Conferinței de revizuire a TNP din 2010, în special prin propunerea unui calendar ambițios de dezarmare nucleară la nivel mondial și a unor inițiative concrete pentru relansarea Conferinței ONU pentru dezarmare, precum și prin promovarea inițiativelor de dezarmare pe baza „Declarației privind principiile și obiectivele”, convenită la sfârșitul Conferinței de revizuire a TNP din 1995, și pe baza celor „13 măsuri practice” stabilite în unanimitate la Conferința de revizuire a TNP din 2000;

6.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Israelul, India și Pakistanul nu sunt încă state semnatare ale TNP, iar Coreea de Nord s-a retras din acest tratat în 2003; invită aceste țări să devină semnatare ale TNP;

7.

îndeamnă vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliul și Comisia să informeze periodic Parlamentul cu privire la toate reuniunile pregătitoare premergătoare Conferinței din 2010 de revizuire a TNP și să țină seama pe deplin în privința conferinței respective de opiniile acestuia referitoare la aspectele legate de neproliferare și dezarmare;

8.

îndeamnă, în această privință, vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliul și Comisia să depună toate eforturile necesare pentru a sensibiliza publicul european cu privire la temele legate de neproliferare, în colaborare cu toate părțile și actorii nestatali care acționează în vederea unei lumi fără arme nucleare, având în vedere, în special, rețeaua Primarilor pentru pace;

9.

salută includerea clauzelor de neproliferare a armelor de distrugere în masă în acordurile încheiate de UE cu țările terțe și în planurile de acțiune; subliniază că astfel de măsuri trebuie puse în aplicare de toate țările partenere ale UE, fără excepție;

10.

salută cu entuziasm discursul ținut de președintele american Barack Obama la Praga la 5 aprilie 2009, prin care acesta își exprima angajamentul de a continua dezarmarea nucleară și își prezenta viziunea asupra unei lumi fără arme nucleare, în contextul unui efort concertat de face progrese; invită Consiliul să își exprime sprijinul explicit pentru acest angajament;

11.

reiterează importanța sprijinului activ oferit de Consiliu, în cooperare cu partenerii săi, pentru elaborarea unor propuneri concrete de a supune controlului AIEA producția, utilizarea și reprocesarea tuturor combustibililor nucleari, inclusiv crearea unei bănci internaționale pentru combustibili nucleari; sprijină, în plus, alte inițiative de multilateralizare a ciclului combustibililor nucleari ce vizează utilizarea în scopuri pașnice a energiei nucleare, ținând seama că Parlamentul salută disponibilitatea Consiliului și Comisiei de a contribui cu până la 25 de milioane EUR la crearea unei bănci pentru combustibili nucleari sub controlul AIEA, și speră ca acțiunea comună pentru crearea băncii să fie aprobată fără întârziere;

12.

sprijină eforturile suplimentare de consolidare a mandatului AIEA, inclusiv generalizarea protocoalelor adiționale la acordurile de garanții ale AIEA și alte măsuri destinate să dezvolte încrederea reciprocă; dorește să se asigure că organizația dispune de resurse suficiente, care să-i permită să-și îndeplinească rolul vital în garantarea caracterului sigur al activităților nucleare; încurajează Consiliul și Comisia să își continue eforturile de a consolida capacitățile Agenției Internațională pentru Energie Atomică, inclusiv modernizarea laboratorului său analitic de garanții nucleare de la Seibersdorf, Austria;

13.

subliniază importanța intrării în vigoare cât mai repede posibil a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT); salută în acest sens intenția administrației americane de a obține ratificarea tratatului; solicită Consiliului să își ofere sprijinul fără rezerve pentru negocierea cât mai curând posibil a unui tratat de interzicere a producției de material de fisiune pentru arme nucleare sau alte dispozitive nucleare; așteaptă noua revizuire a strategiei nucleare americane, care ar trebui să angajeze SUA să nu dezvolte noi arme nucleare, inclusiv bombe nucleare anti-buncăr, să prevadă o reducere semnificativă a stocurilor nucleare și să ghideze SUA să pună mai mult accentul pe apărarea nenucleară;

14.

solicită intensificarea dialogului cu noua administrație americană și cu toate puterile nucleare în scopul stabilirii unei agende comune pentru reducerea progresivă a stocului de focoase nucleare; sprijină, în special, eforturile realizate de Statele Unite și Rusia vizând reducerea în mod semnificativ a armelor nucleare, astfel cum s-a convenit în cadrul acordurilor START 1 și SORT;

15.

salută, în acest context, decizia Federației Ruse și a SUA de a purta negocieri în vederea încheierii unui nou acord cuprinzător și obligatoriu din punct de vedere juridic, care să înlocuiască Tratatul de reducere a armelor strategice (START), expirat în decembrie 2009, precum și semnarea la Moscova, la 6 iulie 2009, de către președinții Barack Obama și Dmitri Medvedev, a unei înțelegeri comune în vederea încheierii unui acord în continuarea START-1; salută progresele recente înregistrate în cadrul negocierilor dintre SUA și Rusia și așteaptă cu nerăbdare un acord final în contextul următoarei runde de discuții care va demara la Geneva, la 9 martie 2010;

16.

ia act de faptul că SUA și-au abandonat planul inițial de instalare a unui scut antirachetă în Europa; sprijină o nouă abordare care să implice toate țările europene și Rusia;

17.

solicită crearea de zone denuclearizate ca un pas pozitiv înspre o lume fără arme nucleare; consideră, în această privință, că o zonă denuclearizată în Orientul Mijlociu ar fi extrem de importantă în vederea unei păci de durată și cuprinzătoare în regiune; subliniază că eliminarea tuturor focoaselor nucleare tactice din Europa ar putea, între timp, crea un precedent pentru continuarea dezarmării nucleare;

18.

atrage atenția asupra anacronismului strategic al armelor nucleare tactice și asupra necesității ca Europa să contribuie la reducerea și eliminarea lor de pe continentul european în cadrul unui dialog mai extins cu Rusia; în acest context, ia act de acordul coaliției germane din 24 octombrie 2009 de a depune eforturi în vederea retragerii armelor nucleare din Germania, ca parte a procesului general de a crea o lume fără arme nucleare; salută scrisoarea trimisă la 26 februarie 2010 de miniștrii de externe din Germania, Țările de Jos, Belgia, Luxemburg și Norvegia Secretarului General al NATO, prin care se solicita inițierea unei dezbateri aprofundate în cadrul alianței asupra modalităților de urmărire a obiectivului politic general de a crea o lume fără arme nucleare;

19.

sprijină abordarea duală în ceea ce privește programul nuclear al Iranului; îndeamnă din nou Iranul să își respecte pe deplin și fără întârziere obligațiile care decurg din rezoluțiile pertinente ale Consiliului de Securitate al ONU și ale AIEA, în special să îndeplinească cerințele stabilite în Rezoluția Consiliului Guvernatorilor AIEA din 27 noiembrie 2009; îndeamnă Consiliul să sprijine acțiunile Consiliului de Securitate al ONU în cazul în care Iranul continuă să nu coopereze cu comunitatea internațională în ceea ce privește programul său nuclear; invită Consiliul să fie pregătit să ia măsurile „inteligente”, direcționate și concentrate pe neproliferare care se impun, inclusiv sancțiuni care să însoțească acest proces al CSONU;

20.

regretă recentele teste nucleare efectuate de Republica Populară Democrată Coreeană și respingerea de către aceasta a Rezoluției nr. 1887 (2009) din 24 septembrie 2009 a Consiliului de Securitate al ONU; sprijină, cu toate acestea, ideea SUA de dialog bilateral inițiat în cadrul discuțiilor purtate de Grupul celor șase pentru a denucleariza Peninsula Coreeană și observă rolul special pe care China îl joacă în această privință;

21.

sprijină convocarea Summitului privind securitatea nucleară în aprilie 2010, recunoscând că utilizarea și comercializarea neautorizată de materiale nucleare constituie o amenințare imediată gravă la adresa securității mondiale; așteaptă să primească propuneri concrete pentru sporirea securității materialelor nucleare vulnerabile, printre care s-ar putea număra măsuri eficiente de investigare a cazurilor în care astfel de materiale au fost deturnate ilegal și de urmărire în justiție a celor responsabili;

22.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție statelor membre, vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU, președintelui Conferinței din 2010 de revizuire a TNP și directorului general al AIEA.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0333.

(2)  JO C 98 E, 23.4.2004, p. 152.

(3)  JO C 320 E, 15.12.2005, p. 253.

(4)  JO C 280 E, 18.11.2006, p. 453.

(5)  JO C 301 E, 13.12.2007, p. 146.

(6)  Texte adoptate, P7_TA(2010)0016.

(7)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0255.

(8)  Organizația Națiunilor Unite: Conferința părților din 2010 de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, TNP/CONF 2000/28 (partea I și partea II).


Joi, 11 martie 2010

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/82


Joi, 11 martie 2010
Cuba

P7_TA(2010)0063

Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2010 referitoare la prizonierii de conștiință din Cuba

2010/C 349 E/15

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Cuba, în special cele din 17 noiembrie 2004, 2 februarie 2006 și 21 iunie 2007,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume din 2004, 2005, 2006, 2007 și 2008 și politica UE în domeniul drepturilor omului,

având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2006 referitoare la urmările Premiului Saharov (1),

având în vedere declarația Președinției Consiliului din 14 decembrie 2005 referitoare la „Doamnele în Alb” (Damas de Blanco), precum și declarațiile anterioare, din 26 martie 2003 și 5 iunie 2003, privind situația din Cuba,

având în vedere poziția comună a Consiliului 96/697/PESC adoptată la 2 decembrie 1996 și actualizată periodic,

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 18 iunie 2007, iunie 2008 și 15 iunie 2009 privind Cuba,

având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Baroneasa Catherine Ashton, și ale Președintelui Parlamentului, Jerzy Buzek, cu privire la moartea prizonierului politic și prizonierului de conștiință Orlando Zapata Tamayo, în Cuba,

având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

A.

întrucât apărarea universalității și indivizibilității drepturilor omului, inclusiv a drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale rămâne unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene;

B.

întrucât zeci de jurnaliști independenți, disidenți pașnici și apărători ai drepturilor omului, majoritatea membri ai opoziției democratice, continuă să se afle în închisoare în Cuba pentru exercitarea drepturilor lor fundamentale la exprimare și la asociere și a dreptului de a se reuni;

C.

întrucât, în 2005, Parlamentul a decernat Premiul Saharov pentru libertatea de gândire „Doamnelor în Alb”; întrucât refuzul autorităților cubaneze de a permite „Doamnelor în Alb” să vină la sediul Parlamentului European pentru a primi premiul încalcă unul dintre drepturile fundamentale ale omului, și anume dreptul de a părăsi și de a reveni liber în propria țară, consfințit de Declarația Universală a Drepturilor Omului;

D.

întrucât instituțiile comunitare au depus eforturi pentru a determina eliberarea și acordarea de tratament umanitar prizonierilor politici și prizonierilor de conștiință din Cuba;

E.

întrucât moartea lui Orlando Zapata Tamayo, prima în aproape 40 de ani a unui activist cubanez în greva foamei, protestând împotriva abuzurilor regimului, constituie un regres considerabil în respectarea drepturilor omului în Cuba și a dat naștere unui val de proteste la nivel internațional și a determinat și alți prizonieri politici și disidenți cubanezi să intre în greva foamei,

1.

condamnă ferm moartea crudă, care ar fi putut fi evitată, a lui Orlando Zapata Tamayo, disident și prizonier politic, survenită în urma unei greve a foamei de 85 de zile, și își exprimă solidaritatea și compasiunea pentru familia acestuia;

2.

condamnă arestările preventive ale activiștilor și încercarea guvernului de a împiedica familia lui Orlando Zapata Tamayo să organizeze înmormântarea și să îi aducă un ultim omagiu;

3.

regretă lipsa oricărui semnal concludent din partea autorităților cubaneze ca răspuns la apelurile UE și ale comunității internaționale în vederea eliberării tuturor prizonierilor politici și în favoarea deplinei respectări a libertăților fundamentale, în special a libertății de exprimare și de asociere politică;

4.

solicită guvernului cubanez eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor politici și de conștiință;

5.

își exprimă îngrijorarea cu privire la situația prizonierilor politici și a disidenților care au intrat în greva foamei ca urmare a morții lui Orlando Zapata Tamayo; salută faptul că majoritatea dintre ei se hrănesc din nou, dar atrage atenția asupra stării alarmante a jurnalistului și psihologului Guillermo Fariñas, a cărui grevă a foamei s-ar putea solda cu consecințe fatale;

6.

regretă faptul că solicitările repetate ale Consiliului și Parlamentului de eliberare imediată a tuturor prizonierilor politici și de conștiință au rămas fără efect și subliniază că menținerea în detenție a disidenților cubanezi din motive legate de idealurile și activitatea lor politică pașnică contravine Declarației Universale a Drepturilor Omului;

7.

îndeamnă Consiliul și Comisia să intensifice acțiunile prin care se solicită eliberarea prizonierilor politici și acordarea de garanții cu privire la activitatea apărătorilor drepturilor omului, în concordanță cu concluziile Consiliului Afaceri Externe din 8 decembrie 2009;

8.

îndeamnă instituțiile UE să acorde un sprijin necondiționat și să încurajeze fără rezerve inițierea unui proces pașnic de tranziție politică în direcția unei democrații pluripartite în Cuba;

9.

își exprimă profunda solidaritate cu întregul popor cubanez, sprijinindu-l în progresele pe calea democrației și a respectării și promovării libertăților fundamentale;

10.

invită Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și comisarul responsabil de cooperare să lanseze imediat un dialog structurat cu societatea civilă cubaneză și cu cei care sprijină o tranziție pașnică în Cuba, în acord cu concluziile adoptate succesiv de Consiliul UE, utilizând mecanismele de cooperare pentru dezvoltare ale Comunității, în special în cadrul Inițiativei europene pentru democrație și drepturile omului;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Președinției în exercițiu a UE, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane, precum și Guvernului și Adunării Naționale a Puterii Populare ale Republicii Cuba.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2006)0601.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/84


Joi, 11 martie 2010
Investițiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon

P7_TA(2010)0064

Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2010 referitoare la investițiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon (Planul SET)

2010/C 349 E/16

Parlamentul European,

având în vedere concluziile Consiliului din 28 februarie 2008,

având în vedere Comunicarea Comisiei privind investițiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon (Planul SET) (COM(2009)0519), documentele de lucru privind foile de parcurs tehnologice 2010-2020 pentru implementarea Planului SET (SEC(2009)1295) și investițiile C&D în tehnologiile prioritare (SEC(2009)1296),

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 9 iulie 2008 privind Planul strategic european pentru tehnologiile energetice (2008/2005(INI)) (1),

având în vedere Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind cel de-al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative (2007-2013) (2),

având în vedere Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a programului-cadru pentru competitivitate și inovare (2007-2013) (3),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 663/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistență financiară comunitară pentru proiecte în domeniul energiei (4),

având în vedere Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (5),

având în vedere Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (6),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 privind o politică energetică pentru Europa, care definește obiectivele principale ale UE pentru energie, și anume durabilitate, competitivitate și securitate energetică (COM(2007)0001),

având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la concluziile Conferinței de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15) (7),

având în vedere întrebările din 12 februarie 2010 referitoare la investițiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon (Planul SET) (O-0015/2010 – B7-0011/2010, O-0016/2010 – B7-0012/2010),

având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.

întrucât Uniunea Europeană poate doar îndeplini obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20 %, și cu 30 % în cazul încheierii unui acord internațional, reducând cu 20 % nivelul de utilizare a energiei primare comparativ cu nivelul preconizat și atingând o cifră de cel puțin 20 % din energia produsă din surse regenerabile până în 2020, dacă face eforturi mai mari pentru a dezvolta un portofoliu de tehnologii cu emisii reduse de carbon la un preț rezonabil, nepoluante, eficace și sustenabile;

B.

întrucât astfel de tehnologii pot contribui la găsirea unei soluții pentru rezolvarea în mod corespunzător a provocărilor generate de schimbările climatice, pentru asigurarea furnizării de energie în UE și pentru asigurarea competitivității economiilor noastre;

C.

întrucât bugetele pentru cercetarea publică și privată în domeniul energiei au fost diminuate începând cu anii 1980; întrucât nivelul actual al resurselor nu este adaptat la provocările generate de trecerea la un sistem de energie sustenabilă cu emisii reduse de carbon;

D.

întrucât finanțarea este una dintre provocările principale ale procesului de impulsionare a inovării în domeniul energiei în UE;

E.

întrucât în domeniul celor șase inițiative industriale europene (IIE), Comisia a identificat o nevoie de investiții publice și private pe parcursul următorilor 10 ani de 6 miliarde EUR pentru energie eoliană, 16 miliarde EUR pentru energie solară, 2 miliarde EUR pentru rețele de electricitate, 9 miliarde EUR pentru bioenergie, 13 miliarde EUR pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC), 7 miliarde EUR pentru fisiune nucleară și 5 miliarde EUR pentru inițiativa tehnologică comună (ITC) în cazul pilelor de combustie și a celor cu hidrogen;

F.

întrucât Planul SET are obiectivul și potențialul de a transforma UE într-o economie inovatoare, creând, astfel, sute de mii de noi locuri de muncă calificată în următoarea decadă și impulsionând un sector industrial în rapidă creștere;

G.

întrucât schimbarea modelului energetic, de urgentă necesitate, solicită o abordare de împărțire a riscurilor, în care toți actorii relevanți din sectorul public și privat trebuie să își asume o răspundere comună, ceea ce implică nevoia unui sprijin financiar mai mare din partea sectorului public, dar și nevoia ca investitorii din sectorul industrial, bancar și privat să își asume o răspundere mai mare pentru împărtășirea riscurilor tehnologice și de piață;

H.

întrucât în UE cercetarea este subfinanțată în mod cronic;

1.

salută Planul SET care descrie măsuri concrete pentru cercetare în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de carbon nepoluante, durabile și eficace; subliniază potențialul acestuia de a transforma UE într-o economie inovatoare; subliniază, de asemenea, faptul că UE nu își va îndeplini obiectivele privind energia și schimbările climatice pentru 2020 fără această nouă abordare;

2.

recunoaște nevoia de a mări în mod substanțial investițiile publice și private pentru dezvoltarea de tehnologii de producere a energiei durabile cu emisii reduse de carbon pentru a intensifica ritmul dezvoltării, implementarea rentabilă și aplicarea rapidă și generalizată a acestor tehnologii în următorii 10 ani;

3.

este ferm convins că nevoile de finanțare pentru implementarea Planului SET pot fi rezolvate doar dacă sectorul public și privat pune la dispoziție resurse suplimentare, precum și de faptul că Planul SET devine credibil doar în condițiile în care se i alocă fonduri noi de la bugetul UE;

4.

invită atât părțile interesate din sectorul public, cât și pe cele din sectorul privat, să aloce imediat resurse suplimentare pentru implementarea foilor de parcurs agreate, ținând cont de faptul că cea mai mare parte trebui să fie alocată de sectorul privat, cu o creștere substanțială a investițiilor publice atât la nivel UE, cât și la nivel național;

5.

subliniază faptul că, din perspectiva crizei economice, investițiile în aceste noi tehnologii, care au cel mai mare potențial de a crea locuri de muncă, ar trebui să fie o prioritate; subliniază faptul că, acestea vor conduce la crearea de piețe, vor genera noi surse de venit și vor contribui la dezvoltarea economiei și a competitivității UE; subliniază, în cele din urmă, faptul că acestea vor consolida, în plus, securitatea furnizării de energie în UE și vor reduce dependența acesteia de un număr limitat de resurse energetice, furnizori și căi de transport;

6.

reiterează solicitarea sa de a asigura finanțare adecvată pentru sprijinirea tehnologiilor energetice nepoluante, durabile și eficace, cu emisii reduse de carbon, ceea ce înseamnă cheltuirea a cel puțin 2 miliarde EUR pe an din bugetul UE, pe lângă PC7 și Programul pentru competitivitate și inovare, începând cu 2010; solicită, în acest context, Comisiei și statelor membre să stabilească urgent un calendar de finanțare a resurselor pe care le vor aloca, pentru a asigura că fondurile vor putea fi accesate începând cu 2010;

7.

invită, în plus, Consiliul și Comisia să profite de ocazia dezbaterii privind revizuirea intermediară a perspectivelor financiare în vigoare și de ocazia dezbaterii privind perspectivele financiare viitoare, pentru a alinia mai bine bugetele actuale și viitoare ale UE cu prioritățile de politică, în special în ceea ce privește cercetarea, măsurile împotriva schimbărilor climatice și securitatea furnizării de energie;

8.

consideră ca este absolut necesar să se utilizeze în mod rapid sumele în valoare de 300 de milioane de EUR alocate pentru noii membri ai sistemului UE de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (ETS) pentru sprijinirea captării și stocării dioxidului de carbon și a surselor inovatoare de energie regenerabilă; îndeamnă Banca Europeană de Investiții (BEI) să își alinieze criteriile de acordare a împrumuturilor cu producătorii inovatori de energie regenerabilă eligibili;

9.

reamintește statelor membre faptul că începând cu 2013 veniturile generate de licitațiile ETS devin o sursă extrem de importantă pentru schimbările climatice, precum și pentru implementarea și dezvoltarea tehnologiilor de producere a energiei durabile cu emisii reduse de carbon;

10.

solicită consolidarea rolului BEI în finanțarea proiectelor privind energia, în special prin creșterea sumei alocate împrumuturilor în domeniul energiei, prin creșterea capacității sale de a oferi garanții pentru împrumuturi pentru proiectele privind energia și prin îmbunătățirea coordonării și a continuității finanțării pentru proiectele de cercetare și dezvoltare cu riscuri mai mari în domeniul energiei;

11.

invită BEI să examineze, acordându-le o prioritate corespunzătoare, proiectele care vor spori în termeni realiști viabilitatea proiectelor de demonstrare a tehnologiilor cu emisii reduse de carbon (de exemplu, dezvoltarea de rețele inteligente și de mini-instalații hidroelectrice);

12.

salută inițiativele aflate în desfășurare, cum ar fi mecanismul de finanțare al riscurilor partajate (RSFF), Fondul Marguerite (2020 Fondul european de investiții pentru energie, schimbări climatice și infrastructură), capitalul de risc și instrumentul financiar destinat IMM-urilor cu o rată mare de creștere și capacitate de inovare (GIF), al căror rol de a contribui la finanțarea inițiativelor privind Planul SET ar trebui consolidat și supus unui proces corespunzător de evaluare în cadrul unei revizuiri intermediare;

13.

solicită Comisiei, în strânsă cooperare cu BEI, să prezinte, fără întârziere și cel mai târziu până în 2011, o propunere cuprinzătoare pentru un instrument de finanțare a proiectelor de energie regenerabilă și randament energetic și a dezvoltării de rețele inteligente de energie electrică;

14.

subliniază faptul că trebuie extinsă capacitatea bazei de cercetare a UE și că este esențială ameliorarea pregătirii și formării pentru furnizarea de resurse umane suficiente și de calitate necesare pentru a profita din plin de oportunitățile oferite de noile tehnologii;

15.

subliniază nevoia de a crea condiții corespunzătoare și un cadru de reglementare favorabil pentru sprijinirea încheierii de parteneriate publice-private, care sunt o condiție preliminară pentru implementarea Planului SET și a inițiativelor industriale europene (IIE);

16.

invită Comisia să se asigure că producătorii de tehnologie pot solicita în mod direct finanțare prin Planul SET, și nu doar în calitate de membri ai unui consorțiu cu furnizori de energie, așa cum se întâmplă în cazul programului pentru redresare economică și NER300;

17.

recunoaște faptul că IMM-urile sunt o forță importantă în dezvoltarea multor tehnologii de producere a energiei durabile cu emisii reduse de carbon, în special în ceea ce privește dezvoltarea unui număr mai mare de sisteme energetice descentralizate și subliniază, de aceea, faptul că accesul la fonduri publice și împrumuturi, inclusiv la finanțare în cadrul Planului SET, trebuie să fie conceput pentru a fi cât mai facil pentru IMM-uri; solicită ca o parte importantă din finanțarea UE în cadrul Planului SET să fie atribuită IMM-urilor;

18.

salută atenția acordată finanțării proiectelor de activități demonstrative (la scară mare); subliniază, cu toate acestea, nevoia de a pune la dispoziție fonduri și pentru cercetarea riscantă de bază și aplicată pe termen mediu și lung;

19.

invită Alianța europeană pentru cercetare în domeniul energetic (EERA) să lanseze și să implementeze programe comune pentru punerea în aplicare a Planului SET prin dezvoltarea unor legături puternice cu IIE, precum și să-și extindă domeniul de activitate; subliniază faptul că ar trebui alocate fonduri suficiente de la bugetul UE și de la bugetele naționale pentru ca EERA să-și asume pe deplin acest rol;

20.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Consiliul european pentru cercetare (ERC) nu a planificat niciun program specific în domeniul energiei, demonstrând astfel lipsa unor investiții corespunzătoare în cercetarea de bază;

21.

salută inițiativa Institutului European de Tehnologie și Inovare (IETI) de a lansa Comunități specifice ale cunoașterii și inovării (CCI) în domeniul energiei durabile și în domeniul adaptării la schimbările climatice și atenuării acestora;

22.

salută propunerea ca Inițiativa „Proiecte urbane inteligente”, care se concentrează pe randamentul energetic în orașele europene (în special semnatarii „pactului primarilor”), să fie adăugată la cele șase IIE existente, cu scopul de a crea condiții pentru utilizarea în masă a tehnologiilor pentru randament energetic și energie regenerabilă, precum și a rețelelor inteligente de distribuție a energiei electrice; îndeamnă Comisia și statele membre să implementeze rapid această inițiativă, care impulsionează economia locală și promovează coeziunea socială, implicând pe deplin autoritățile locale și regionale, care joacă un rol esențial în promovarea și utilizarea tehnologiilor de producere a energiei durabile cu emisii reduse de carbon;

23.

reamintește Comisiei de obligațiile sale de raportare, în conformitate cu regulamentul privind planul de redresare energetică, și de obligația sa de a prezenta propuneri suplimentare care ar permite finanțarea proiectelor în domeniul randamentului energetic și al surselor de energie regenerabilă, în cazul în care nu toți banii sunt cheltuiți după derularea procedurii de cerere de oferte; se așteaptă ca 116,19 milioane EUR din credite neangajate să fie disponibile pentru astfel de proiecte;

24.

invită Comisia și statele membre să analizeze în continuare și să distribuie abordări inovatoare privind planificarea și dezvoltarea urbană, în special planificarea urbană integrată, care vine în întâmpinarea nevoilor de incluziune socială mai mare, coeziune teritorială și utilizare la scară mare a energiei regenerabile și a transportului nepoluant, pentru a construi sisteme urbane rezistente;

25.

îndeamnă Comisia să prezinte inițiative complementare pentru a exploata potențialul mare al altor posibilități tehnologice menționate în Comunicarea sa privind investițiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon (Planul SET) din 7 octombrie 2009, precum și potențialul gradienților de salinitate și al energiei geotermice; subliniază nevoia de a pune la dispoziție resurse suplimentare din bugetul UE pentru finanțarea acestora;

26.

salută selectarea celor șase IIE și elaborarea foilor de parcurs tehnologice 2010-2020 care prezintă obiective concrete pentru rentabilizarea fiecărei tehnologii cu emisii reduse de carbon și invită Comisia să lanseze IIE mature, asigurându-se că acestea au o structură de guvernanță simplă, nebirocratică și transparență și că acestea au ca trăsătură comună contactul permanent cu comitetul de conducere al Planului SET și cu BEI;

27.

invită comitetul de conducere al Planului SET să prezinte anual un raport Parlamentului European și să elaboreze o structură mai largă de expertiză, prin crearea unor grupuri de lucru tehnice în domeniile de interes, pentru a implica un număr mai mare de părți interesate în discuție și în procesul decizional;

28.

invită Comisia să dezvolte cooperarea internațională cu alți parteneri-cheie strategici din țările dezvoltate, emergente și în curs de dezvoltare în domeniul dezvoltării, implementării și al difuzării tehnologiilor de producere a energiei durabile cu emisii reduse de carbon, în special prin intermediul fondurilor de tipul GEEREF, care se concentrează pe proiecte la scară mică;

29.

salută măsurile luate pentru dezvoltarea cooperării în domeniul tehnologiilor de producere a energiei, cum ar fi cea inițiată prin înființarea recentă a Consiliului pentru energie UE-SUA; invită, în acest context, Consiliul pentru energie să exploateze sinergiile în implementarea Planului SET;

30.

invită Comisia și statele membre să promoveze comercializarea emisiilor de carbon la nivel global pentru a crea un mediu competitiv, stabil și echitabil pentru dezvoltarea și implementarea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon;

31.

solicită Comisiei să monitorizeze implementarea eficace a Planului SET, să introducă un sistem de evaluare în acest sens, să evalueze toate obstacolele întâlnite în procesul de implementare a foilor de parcurs și să informeze Parlamentul în mod regulat cu privire la progresele înregistrate privind implementarea Planului SET și a foilor de parcurs;

32.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0354.

(2)  JO L 412, 30.12.2006, p. 1.

(3)  JO L 310, 9.11.2006, p. 15.

(4)  JO L 200, 31.7.2009, p. 31.

(5)  JO L 140, 5.6.2009, p. 16.

(6)  JO L 140, 5.6.2009, p. 63.

(7)  Texte adoptate, P7_TA(2010)0019.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/88


Joi, 11 martie 2010
Catastrofă naturală majoră în regiunea autonomă Madeira și efectele furtunii Xynthia în Europa

P7_TA(2010)0065

Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2010 referitoare la catastrofele naturale majore care au avut loc în Regiunea Autonomă Madeira și la efectele furtunii Xynthia în Europa

2010/C 349 E/17

Parlamentul European,

având în vedere articolul 3 din Tratatul privind UE și articolele 191 și 349 din Tratatul privind funcționarea UE,

având în vedere propunerea Comisiei de regulament de instituire a unui Fond de solidaritate al Uniunii Europene (COM(2005)0108) și poziția Parlamentului din 18 mai 2006 cu privire la aceasta (1),

având în vedere Rezoluțiile sale din 5 septembrie 2002 privind inundațiile din Europa (2), din 8 septembrie 2005 privind catastrofele naturale (incendii și inundații) din Europa (3), din 7 septembrie 2006 privind incendiile forestiere și inundațiile (4), precum și Rezoluțiile sale din 18 mai 2006 privind catastrofele naturale (incendii forestiere, secete și inundații) - aspecte legate de agricultură (5), de dezvoltarea regională (6) și de mediu (7),

având în vedere Cartea albă „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acțiune la nivel european” (COM(2009)0147) și Comunicarea Comisiei „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om” (COM(2009)0082),

având în vedere Declarația Comisiei referitoare la catastrofele naturale majore din Regiunea Autonomă Madeira din 24 februarie 2010,

având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 20 februarie 2010, în Madeira, au avut loc catastrofe naturale majore, cu precipitații abundente fără precedent, vânturi puternice și valuri foarte înalte, care au provocat moartea a cel puțin 42 de persoane în Madeira, dispariția mai multor persoane, strămutarea a sute de persoane și rănirea a câteva zeci de persoane;

B.

întrucât, la 27 și 28 februarie 2010 a avut loc, în vestul Franței, o furtună puternică și foarte distructivă, numită Xynthia, afectând în special regiunile Poitou-Charentes, Pays-de-la-Loire și Bretania și cauzând moartea a aproximativ 60 de persoane, dispariția mai multor persoane, câteva mii rămânând fără adăpost;

C.

întrucât câteva dintre aceste fenomene meteorologice, în special furtuna Xynthia, au afectat, de asemenea, diferite regiuni din Spania, în special Insulele Canare și Andaluzia, precum și Belgia, Germania, Țările de Jos și Portugalia și au provocat moartea mai multor persoane, precum și pagube majore;

D.

întrucât aceste catastrofe au provocat o suferință umană puternică familiilor victimelor și populației afectate;

E.

întrucât catastrofele au provocat distrugeri pe scară largă, afectând în mod considerabil infrastructura publică – inclusiv șoselele, porturile, rețelele de alimentare cu apă și electricitate, canalizarea și telecomunicațiile – și clădirile private, unitățile comerciale, industria, terenurile agricole și au produs totodată daune patrimoniului natural și cultural; întrucât în special daunele provocate rețelei de alimentare cu apă și de canalizare ar putea constitui o amenințare la adresa sănătății publice;

F.

întrucât, la ora actuală, aceste catastrofe împiedică oamenii să își reia viața normală și există probabilitatea ca ele să aibă un efect economic și social pe termen lung;

G.

întrucât este necesar ca zonele calamitate să fie degajate și reconstruite, potențialul lor productiv să fie recuperat, iar costurile sociale provocate de catastrofe să fie compensate;

H.

întrucât, în ultimii ani, a devenit evident că problemele legate de inundații, furtuni și alte fenomene meteorologice extreme ar putea avea loc din ce în ce mai frecvent; întrucât investițiile în atenuarea schimbărilor climatice sunt, de asemenea, importante pentru prevenirea catastrofelor;

I.

întrucât catastrofele naturale au consecințe economice și sociale grave pentru economiile regionale, activitatea de producție, acvacultură, turism, mediu și biodiversitate,

1.

își exprimă simpatia și solidaritatea profundă față de regiunile afectate, regretă consecințele economice grave ale acestor catastrofe naturale și transmite condoleanțele sale în special familiilor victimelor;

2.

felicită călduros echipele de căutare și salvare care au lucrat fără întrerupere pentru a salva vieți și a limita pierderile umane și materiale;

3.

invită Comisia și statele membre să sprijine persoanele afectate de consecințele economice și sociale ale catastrofelor;

4.

consideră că autoritățile naționale, regionale și locale ar trebui să pună accentul pe politici de prevenire eficiente și să acorde mai multă atenție legislației corespunzătoare și practicilor privind programele de împădurire, utilizarea terenurilor, administrarea apelor și gestionarea eficientă a riscurilor, în ceea ce privește, printre altele, construcția urbană pe malul mării, ridicarea de diguri, activitățile agricole și forestiere;

5.

invită Comisia, imediat ce guvernele țărilor în cauză își prezintă cererile aferente, să adopte cu promptitudine toate măsurile necesare pentru a mobiliza Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, într-un mod cât mai rapid și flexibil și la capacitate maximă;

6.

invită Comisia să țină seama de natura specifică a regiunilor individuale afectate, în special de fragilitatea regiunilor insulare și ultraperiferice, pentru a putea oferi sprijin victimelor acestor catastrofe în cel mai eficient mod posibil;

7.

solicită insistent Comisiei ca, pe lângă mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, să dea dovadă de disponibilitate și flexibilitate în ceea ce privește negocierea cu autoritățile competente a unei revizuiri a programelor operaționale regionale Intervir + (FEDER) și Rumos (FSE) și a echivalentelor lor franceze, precum și a secțiunii referitoare la Madeira din Programul operațional tematic pentru consolidare teritorială care este finanțat din Fondul de coeziune; solicită Comisiei să procedeze la revizuire cât mai rapid și să analizeze și posibilitatea creșterii ratei de cofinanțare comunitară în 2010 pentru proiecte specifice în cadrul programelor operaționale respective, în conformitate cu normele și plafoanele stabilite în Regulamentul general privind fondurile structurale 2007-2013 [Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului] și fără a pune în discuție pachetul financiar anual alocat statelor membre în cauză;

8.

reamintește faptul că adoptarea unui nou Regulament privind FSUE, bazat pe o propunere a Comisiei (COM(2005)0108), este imperativă în vederea unei abordări mai flexibile și mai eficiente a problemelor cauzate de catastrofele naturale; critică faptul că progresele în acest domeniu au fost blocate de Consiliu, cu toate că Parlamentul a adoptat cu o majoritate covârșitoare poziția sa în primă lectură în mai 2006; solicită Președinției spaniole și Comisiei să caute fără întârziere o soluție pentru a reactiva procedura de revizuire a acestui regulament, pentru a crea un instrument mai puternic și mai flexibil, capabil să răspundă în mod eficace noilor provocări ale schimbărilor climatice;

9.

invită statele membre și regiunile afectate să instituie planuri de refacere și reabilitare durabilă a zonelor afectate; invită statele membre să țină seama de necesitatea de a investi pe termen lung în politici de prevenire a unor asemenea catastrofe și de limitare a pagubelor provocate de acestea;

10.

invită statele membre să se adapteze la consecințele schimbărilor climatice, conformându-se legislației existente printr-o abordare integrată în toate domeniile în cauză;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și Guvernului Regiunii Autonome Madeira;

12.

insistă asupra necesității de a transpune în măsuri concrete recomandările Cărții albe privind adaptarea la schimbările climatice și de a acționa pentru a garanta faptul că adaptarea la schimbările climatice devine o realitate în cadrul Uniunii Europene.


(1)  JO C 297 E, 7.12.2006, p. 331.

(2)  JO C 272 E, 13.11.2003, p. 471.

(3)  JO C 193 E, 17.8.2006, p. 322.

(4)  Texte adoptate, P6_TA(2006)0349.

(5)  Texte adoptate, P6_TA(2006)0222.

(6)  Texte adoptate, P6_TA(2006)0223.

(7)  Texte adoptate, P6_TA(2006)0224.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/91


Joi, 11 martie 2010
Cazul Gilad Shalit

P7_TA(2010)0066

Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2010 referitoare la Gilad Shalit

2010/C 349 E/18

Parlamentul European,

având în vedere a treia Convenție de la Geneva din 1949 și articolul comun 3 din convențiile din 1949 de la Geneva,

având în vedere Convenția internațională din 1979 împotriva luării de ostatici,

având în vedere Declarația din 18 noiembrie 2009 a Președinției, prezentată în numele Uniunii Europene cu privire la situația umanitară din Gaza, care „[solicită] celor care l-au răpit și îl țin în detenție pe soldatul israelian Gilad Shalit să îl elibereze fără întârziere”,

având în vedere Rezoluția nr. 921 a Congresului SUA din 18 iulie 2006,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Orientul Mijlociu, care au inclus solicitarea de a-l elibera pe Gilad Shalit,

având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât caporalul (acum sergent) Gilad Shalit a fost răpit de Hamas de pe teritoriul israelian, la 25 iunie 2006;

B.

întrucât sergentul Gilad Shalit este cetățean european (francez) și israelian;

C.

întrucât, de la răpirea sa, sergentul Gilad Shalit este deținut în Gaza, fără a i se permite să comunice cu lumea exterioară, și este lipsit de drepturile fundamentale conferite prin articolul comun 3 din convențiile de la Geneva din 1949 și prin a treia Conferință de la Geneva din 1949;

D.

întrucât Hamas și-a asumat responsabilitatea pentru detenția continuă a sergentului Shalit și a declarat că acesta este deținut în conformitate cu dispozițiile celei de-a treia Convenții de la Geneva din 1949;

E.

întrucât dreptul internațional umanitar și dreptul internațional în materie de drepturi ale omului trebuie respectate de toate părțile implicate în conflictul din Orientul Mijlociu, în toate circumstanțele;

F.

întrucât crearea unui climat de încredere între israelieni și palestinieni este o parte esențială a procesului de pace care își propune să ajungă la situația existenței a două state, care pot conviețui în pace și securitate;

G.

întrucât un material video primit în octombrie 2009, care îl arată pe soldatul capturat ținând un ziar din Gaza din ziua de luni, 14 septembrie 2009, este cea mai concludentă dovadă că sergentul Shalit este încă în viață,

1.

solicită eliberarea imediată a sergentului Gilad Shalit;

2.

solicită Hamas să își respecte promisiunea de a acorda sergentului Shalit drepturile și privilegiile de care acesta beneficiază în conformitate cu a treia Convenție de la Geneva din 1949;

3.

regretă disprețul continuu manifestat față de drepturile fundamentale ale sergentului Shalit și faptul că familia acestuia și autoritățile israeliene și franceze au fost împiedicate să obțină informații despre situația sa; solicită, prin urmare, mișcării Hamas să dea Comitetului Internațional al Crucii Roșii permisiunea de a-l vizita pe sergentul Shalit fără întârziere și să îi permită acestuia să comunice cu familia sa, în conformitate cu dispozițiile celei de-a treia Convenții de la Geneva din 1949;

4.

subliniază importanța înregistrării de progrese în ceea ce privește soluția existenței a două state și salută relansarea negocierilor de proximitate dintre Israel și Autoritatea Palestiniană;

5.

subliniază că măsurile de instaurare a unui climat de încredere reciprocă luate de ambele părți, inclusiv eliberarea unui număr important de prizonieri palestinieni, pot contribui la crearea unei atmosfere constructive care să conducă la eliberarea sergentului Shalit;

6.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și statelor membre, Înalte Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/vicepreședintei Comisiei, guvernului israelian, Autorității Palestiniene și Adunării Parlamentare Euromediteraneene.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/92


Joi, 11 martie 2010
Escaladarea violenței în Mexic

P7_TA(2010)0067

Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2010 privind escaladarea violenței în Mexic

2010/C 349 E/19

Parlamentul European,

având în vedere acordul de parteneriat economic, coordonare politică și cooperare dintre Uniunea Europeană și Statele Unite Mexicane,

având în vedere recomandarea din 12 martie 2009, adresată Consiliului, privind un parteneriat strategic UE-Mexic,

având în vederea Comunicarea Comisiei prezentată Consiliului și Parlamentului European din 15 iulie 2008 intitulată „Către un parteneriat strategic UE-Mexic” (COM(2008)0447),

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 30 septembrie 2009, intitulată „Uniunea Europeană și America Latină: un parteneriat între actori mondiali” (COM(2009)0495),

având în vedere rezoluția sa din 11 octombrie 2007 privind asasinarea femeilor (feminicidul) în Mexic și America Centrală și rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen,

având în vedere declarația Uniunii Europene referitoare la asasinarea jurnaliștilor José Luis Romero, Valentín Valdés Espinosa și Jorge Ochoa Martínez,

având în vedere declarațiile adoptate în cadrul celor cinci reuniuni la nivel înalt ale șefilor de stat și de guvern din Uniunea Europeană și din America Latină și Caraibe (ALC), desfășurate la Rio de Janeiro (28 și 29 iunie 1999), la Madrid (17 și 18 mai 2002), la Guadalajara (28 și 29 mai 2004), la Viena (12 și 13 mai 2006) și la Lima (16 și 17 mai 2008),

având în vedere declarația comună din 17 mai 2008 de la cel de-al patrulea summit UE-Mexic, care a avut loc la Lima,

având în vedere declarația comună de la cea de-a noua reuniune a comisiei mixte UE-Mexic, care s-a desfășurat la Bruxelles în noiembrie 2009,

având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Mexicul și Uniunea Europeană au în comun valori care își găsesc expresia în societățile noastre democratice și pluraliste, care apără libertățile fundamentale și drepturile omului, susțin protecția mediului și dezvoltarea durabilă, precum și angajamentul pentru consolidarea democrației și a securității juridice, pentru combaterea sărăciei și pentru o dezvoltare economică și socială echitabilă;

B.

întrucât regimurile noastre democratice au datoria și obligația de a asigura funcționarea statului de drept și respectarea drepturilor omului și că, în consecință, beneficiul și exercitarea deplină a libertăților și a dreptului la integritate fizică constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept;

C.

întrucât cauzele violenței și insecurității din Mexic nu pot fi separate de problema structurală a sărăciei, inegalității și marginalizării, domenii în care s-a înregistrat un regres de la începerea crizei economice și întrucât o viziune strategică globală asupra dezvoltării este indispensabilă, inclusiv pe termen lung, pentru progresul coeziunii sociale;

D.

întrucât parteneriatul strategic UE-Mexic a deschis perspectiva unei cooperări mai strânse între Mexic și Uniunea Europeană în chestiuni de importanță mondială și în special perspectiva unui dialog consolidat, mai coordonat, și a instituirii unor schimburi în domenii precum securitatea, drepturile omului, reforma electorală, dezvoltarea regională și politicile comerciale și de reglementare;

E.

întrucât, în consecință, parteneriatul strategic se va concretiza printr-o mai bună cooperare în domeniul drepturilor omului și întrucât cele două părți și-au confirmat voința de a coopera strâns pentru realizarea obiectivului comun de a atinge standardele cele mai ridicate în materie de drepturi ale omului;

F.

întrucât Mexicul participă la toate organizațiile regionale și mondiale și a semnat toate acordurile internaționale privind drepturile omului și libertățile fundamentale, printre care figurează, evident, și combaterea violenței asupra femeilor; întrucât Mexicul este în favoarea unei legislații care să instituie egalitatea între femei și bărbați;

G.

întrucât programul de cooperare UE-Mexic în domeniul drepturilor omului a intrat în vigoare în 2008, în cadrul programului de cooperare bilaterală UE-Mexic pentru perioada 2007-2013, el având printre priorități prevenirea violenței asupra femeilor și promovarea drepturilor femeilor prin intermediul unei serii de programe specifice;

H.

întrucât crearea Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului, ale cărui priorități sunt susținerea eradicării violenței asupra femeilor și copiilor, încurajarea respectării drepturilor omului de către forțele de ordine, contribuirea la eliminarea discriminării și la adoptarea normelor internaționale în materie de justiție și drepturile omului;

I.

întrucât Mexicul se confruntă cu o escaladare a violenței, datorată în principal traficului de droguri, mai ales în zona de frontieră cu Statele Unite, acest trafic fiind în primul rând consecința rivalității dintre grupările criminale pentru controlul aprovizionării imensei piețe reprezentată de Statele Unite în materie de producție și de trafic, dar datorată și efectelor ofensivei autorităților mexicane pentru a pune capăt acestei situații;

J.

luând în considerare importanța planului lansat de guvern în materie de sănătate, educație și coeziune socială, precum și consolidarea strategiei politice vizând recâștigarea controlului asupra Ciudad Juárez; întrucât acest plan, dotat cu 200 de milioane EUR, va permite eliminarea cauzelor sociale ale violenței, chiar dacă se estimează că eforturile ar trebui dublate în această privință;

K.

întrucât guvernul mexican și-a demonstrat voința fermă de a ameliora situația securității din țară, în special printr-o creșterea substanțială a bugetului alocat forțelor de securitate și prin reformarea organismelor publice se securitate, în vederea consolidării eficacității justiției și aplicării legii și a combaterii, prin acestea, a criminalității organizate;

L.

întrucât, conform Federației Internaționale a Jurnaliștilor, Mexicul este una dintre zonele cele mai periculoase din lume pentru exercitarea profesiei de jurnalist, nu mai puțin de 53 de jurnaliști fiind asasinați din 2000 - dintre care 13 doar în anul 2009 - fapte denunțate și de rapoartele Comisiei naționale mexicane pentru drepturile omului;

M.

întrucât sunt foarte frecvente hărțuirile și amenințările la adresa membrilor organizațiilor active în domeniul apărării și promovării drepturilor omului și întrucât un mare număr de anchete preliminare care au drept obiect agresiunile și asasinatele comise împotriva militanților pentru drepturilor omului cunosc întârzieri nejustificate atât la nivelul statelor federate, cât și la nivel federal;

N.

întrucât organizațiile internaționale și internaționale de apărare a drepturilor omului au depus plângeri pentru încălcarea acestor drepturi prin anumite comportamente ale forțelor de securitate,

1.

împărtășește îngrijorarea autorităților mexicane cu privire la escaladarea violenței și se declară solidar cu poporul mexican în lupta împotriva traficului de droguri;

2.

prezintă condoleanțe și își exprimă solidaritatea cu familiile și prietenii victimelor, precum și cu poporul mexican, pe care îl încurajează să continue lupta pentru apărarea regimului democratic și a statului de drept;

3.

susține guvernul mexican în hotărârea sa de a combate criminalitatea organizată, reprezentată de traficul de droguri, însă se declară profund îngrijorat de spirala violențelor legate de traficul de droguri, precum și de lipsa de respect și de sentimentul de impunitate al cartelurilor drogurilor cu privire la orice tip de autoritate, în special în statele mexicane de lângă frontiera americană;

4.

condamnă orice formă de violență, și în special violența și amenințările repetate cu moartea la adresa militanților care se consacră promovării și apărării drepturilor omului în Mexic și solicită intensificarea acțiunilor autorităților mexicane pentru apărarea și protecția juridică și personală a acestor asociații; invită, de asemenea, Uniunea Europeană să aplice efectiv liniile directoare privind protecția militanților pentru drepturile omului;

5.

încurajează autoritățile mexicane să-și continue acțiunea de consolidare a cadrului instituțional, acordând o atenție specială acelor femei care sunt victime ale violențelor de maniera cea mai dramatică; consideră că este de responsabilitatea guvernului să lupte contra „feminicidelor”, având grijă ca vinovații și complicii lor să fie acționați în justiție și asigurându-se că sunt luate măsuri eficiente pentru prevenirea acestui tip de crime;

6.

condamnă, în același context, violența și asasinatele comise asupra celor care lucrează în media și își exprimă sprijinul față de autoritățile competente pentru implementarea tuturor măsurilor necesare în vederea identificării, arestării și aducerii în fața justiției a autorilor acestor crime; salută adoptarea de către puterea legislativă mexicană a unor măsuri legislative și instituționale destinate garantării libertății de exprimare și securității jurnaliștilor;

7.

recomandă, în această privință, guvernului mexican să-și continue acțiunile în vederea consolidării statului de drept, pentru a ajunge la o serie de probleme structurale, care sunt la originea încălcărilor drepturilor omului, și, în special, să continue reforma sistemului judiciar; subliniază, în acest sens, importanța independenței judecătorilor pentru garantarea imparțialității și a combaterii ferme a impunității;

8.

solicită guvernelor statelor membre, în cadrul relațiilor lor bilaterale cu Mexicul, dar și instituțiilor europene, să-și intensifice sprijinul pentru apărarea drepturilor omului prin intermediul programelor de cooperare și al mijloacelor financiare și tehnice; solicită, de asemenea, mărirea plafonului creditelor care permit consolidarea și reforma organelor judiciare, a poliției și a parchetelor, pentru ca acestea să poată urmări și pedepsi responsabilii, precum și crearea unor sisteme eficace de protecție a martorilor, a victimelor și a familiilor acestora;

9.

reamintește participarea guvernului mexican la promovarea unui multilateralism eficace și la consolidarea capacităților de acțiune a Organizației Națiunilor Unite în vederea menținerii și consolidării păcii și asigurării respectării drepturilor omului, pentru a putea contracara, prin intermediul cadrului juridic internațional, amenințările la adresa păcii și securității, create de traficul de droguri și arme, criminalitatea organizată, terorism și traficul de ființa umane, așa cum se precizează în declarația de la Lima;

10.

solicită insistent ca parteneriatul strategic să fie considerat ca o oportunitate de a dezbate modalitățile prin care se poate asigura o funcționare cât mai bună a clauzei privind drepturile omului și democrația în toate acordurile încheiate de către cele două părți, precum și ca o ocazie de a evalua gradul de respectare a acestei clauze - inclusiv evoluția dimensiunii sale pozitive - având în vedere faptul că drepturile omului și democrația sunt valori esențiale;

11.

consideră că inserția socială a tinerilor este unul dintre elementele fundamentale ale recunoașterii lor într-un regim democratic, iar frustrarea tinerilor este una dintre cauzele care contribuie în cea mai mare măsură la izbucnirea violențelor, motiv pentru care trebuie intensificată cooperarea Uniunii Europene în materie de coeziune socială; solicită autorităților mexicane să aloce mijloacele necesare pentru a ajuta tinerii să-și găsească un loc în societate și pentru a crea programe de prevenire, readaptare și reintegrare socială a toxicomanilor;

12.

solicită Comisiei Europene și guvernului mexican să înscrie securitatea și consolidarea guvernării și a instituțiilor ca domenii prioritare ale primului sector de concentrare (coeziunea socială), în cadrul revizuirii de la jumătatea termenului (2007-2013) a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, statelor membre, Secretarului General al Organizației Statelor Americane, Adunării Euro-Latinoamericane (EuroLat), precum și Președintelui și Congresului Statelor Unite Mexicane.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/95


Joi, 11 martie 2010
Republica Coreea - legalizarea pedepsei cu moartea

P7_TA(2010)0068

Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2010 referitoare la legalizarea pedepsei cu moartea în Republica Coreea

2010/C 349 E/20

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la abolirea pedepsei cu moartea și necesitatea unui moratoriu imediat asupra execuțiilor în acele țări în care se aplică în continuare pedeapsa cu moartea,

având în vedere Rezoluția 62/149 din 18 decembrie 2007 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite privind un moratoriu asupra aplicării pedepsei capitale (adoptată pe baza raportului Comitetului III (A/62/439/Add.2)),

având în vedere versiunea revizuită și actualizată a Orientărilor UE privind pedeapsa cu moartea, adoptată de Consiliu la 3 iunie 1998,

având în vedere declarația finală adoptată de cel de-al patrulea Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea, organizat la Geneva în perioada 24-26 februarie 2010, prin care se solicită abolirea universală a pedepsei cu moartea,

având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Uniunea Europeană își exprimă angajamentul ferm de a aboli pedeapsa cu moartea și depune eforturi pentru ca acest principiu să fie universal acceptat;

B.

întrucât, la 25 februarie 2010, Curtea Constituțională a Republicii Coreea a statuat cu o majoritate de cinci la patru dintre membri că pedeapsa capitală este constituțională, și întrucât, cu toate acestea, judecătorii au subliniat că această chestiune privind menținerea sau abolirea pedepsei cu moartea ar trebui să fie dezbătută mai degrabă în cadrul Adunării Naționale decât în cursul unei proceduri constituționale;

C.

întrucât decizia Curții Constituționale a fost adoptată cu 5 voturi pentru și 4 împotrivă, și întrucât decizia din 1996 a fost adoptată cu 7 voturi pentru și 2 împotrivă;

D.

întrucât decizia Curții Constituționale a fost pronunțată ca răspuns la petiția adresată de un cetățean coreean în vârstă de 72 de ani condamnat pentru uciderea a patru turiști în 2007, care a susținut că pedeapsa capitală constituie o încălcare a dreptului său constituțional la demnitate;

E.

întrucât în Republica Coreea se află peste 55 de deținuți ale căror condamnări la moarte au fost confirmate;

F.

întrucât, în Republica Coreea, ultima execuție a avut loc în decembrie 1997; întrucât, sub noul regim al președintelui Kim Dae-jung, care a fost el însuși condamnat la moarte în 1980 pentru ca apoi să fie grațiat, pedeapsa capitală nu a mai fost aplicată, și întrucât, în ultimii 13 ani, Republica Coreea a făcut parte din grupul țărilor „aboliționiste în practică”;

G.

întrucât, în 2006, Comisia națională pentru drepturile omului a propus un proiect de lege privind abolirea pedepsei cu moartea;

H.

întrucât, la 18 decembrie 2007, Adunarea Generală a ONU a adoptat, cu o largă majoritate, o rezoluție prin care se solicită țărilor care aplică pedeapsa capitală să „instituie un moratoriu asupra execuțiilor în vederea abolirii pedepsei cu moartea”, al cărui conținut a fost reafirmat într-o rezoluție ulterioară adoptată la 18 decembrie 2008,

1.

recunoaște faptul că, din 1998, în Republica Coreea nu au mai avut loc execuții, această țară devenind de facto o țară aboliționistă; salută progresele pe care aceasta le-a înregistrat în ceea ce privește protecția și promovarea drepturilor omului;

2.

își exprimă profunda dezamăgire cu privire la decizia Curții Constituționale a Republicii Coreea de a menține pedeapsa cu moartea, dar constată că decizia a fost adoptată de o foarte mică majoritate, spre deosebire de decizia din 1996 adoptată cu 7 voturi pentru și 2 împotrivă;

3.

își exprimă sprijinul pentru mișcările care luptă pentru abolirea pedepsei cu moartea în Republica Coreea;

4.

își reafirmă în general opoziția față de pedeapsa cu moartea, care vine în contradicție cu un sistem modern de justiție penală și care, contrar părerii comune, nu reduce rata criminalității;

5.

încurajează Republica Coreea să instituie un moratoriu legal asupra tuturor execuțiilor până la adoptarea de către Parlament a unei legi de abolire a pedepsei cu moartea;

6.

solicită guvernului Republicii Coreea să sprijine rezoluția ONU privind abolirea pedepsei cu moartea și să cosponsorizeze sau să voteze în favoarea unei rezoluții care să fie prezentată Adunării Generale;

7.

constată cu satisfacție că, în prezent, marea majoritate a țărilor lumii, care reprezintă mai mult de două treimi din comunitatea internațională, au abolit de jure pedeapsa capitală sau au instituit de facto un moratoriu asupra execuțiilor;

8.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentate a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, guvernului Republicii Coreea și Comisiei naționale pentru drepturile omului din Coreea (NHRCK).


III Acte pregătitoare

Parlamentul European

Marți, 9 martie 2010

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/97


Marți, 9 martie 2010
Alocarea de servicii de intermediere financiară măsurate indirect (SIFMI) pentru stabilirea venitului național brut (VNB) *

P7_TA(2010)0041

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind alocarea de servicii de intermediere financiară măsurate indirect (SIFMI) pentru stabilirea venitului național brut (VNB) folosit pentru bugetul Uniunii Europene și resursele proprii ale acestora (COM(2009)0238 – C7-0049/2009 – 2009/0068(CNS))

2010/C 349 E/21

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0238),

având în vedere articolul 2 alineatul (7) al doilea paragraf din Decizia Consiliului 2000/597/CE, Euratom din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (1) și articolul 2 alineatul (7) al doilea paragraf din Decizia Consiliului 2007/436/CE, Euratom din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (2),

având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0022/2010),

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

TEXTUL PROPUS DE COMISIE

AMENDAMENTUL

Amendamentul 1

Propunere de decizie

Articolul 2

Articolul 2

Alocarea de servicii de intermediere financiară măsurate indirect în temeiul articolului 1 se aplică în sensul Deciziei 2000/597/CE, Euratom în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2006.

eliminat

Amendamentul 2

Propunere de decizie

Articolul 3

Alocarea de servicii de intermediere financiară măsurate indirect în temeiul articolului 1 se aplică în sensul Deciziei 2007/436/CE, Euratom începând cu 1 ianuarie 2007 .

Alocarea de servicii de intermediere financiară măsurate indirect în temeiul articolului 1 se aplică în sensul Deciziei 2007/436/CE, Euratom începând cu 1 ianuarie 2010 .


(1)  JO L 253, 7.10.2000, p. 42.

(2)  JO L 163, 23.6.2007, p. 17.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/98


Marți, 9 martie 2010
Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Germania - concedieri

P7_TA(2010)0042

Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2010)0007 – C7-0011/2010 – 2010/0005(BUD))

2010/C 349 E/22

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0007 – C7–0011/2010),

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1) (AII din 17 mai 2006), în special punctul 28,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (2) (Regulamentul FEG),

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0020/2010),

A.

întrucât Uniunea Europeană a instituit instrumentele legislative și bugetare necesare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor disponibilizați care sunt afectați de schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.

întrucât asistența financiară oferită de Uniunea Europeană lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 17 mai 2006 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a FEG;

C.

întrucât Germania a solicitat asistență pentru cazurile de concediere din sectorul automobilelor, care au avut loc într-o întreprindere - Karmann Group (3);

D.

întrucât cererea satisface criteriile de eligibilitate stabilite de Regulamentul FEG,

1.

solicită instituțiilor competente să depună eforturile necesare în vederea accelerării mobilizării FEG;

2.

reamintește angajamentul instituțiilor de a asigura o derulare rapidă și fără probleme a procedurii de adoptare a deciziilor de mobilizare a FEG, oferind un sprijin individual unic, limitat în timp, având ca obiectiv ajutarea lucrătorilor disponibilizați ca urmare a globalizării;

3.

subliniază că Uniunea Europeană ar trebui să utilizeze toate mijloacele de care dispune pentru a face față consecințelor crizei economice și financiare mondiale; subliniază rolul pe care FEG îl poate juca în reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor disponibilizați;

4.

subliniază că, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul FEG, ar trebui să se garanteze sprijinirea prin FEG a reintegrării în muncă a fiecărui lucrător disponibilizat; reiterează faptul că asistența din partea FEG nu înlocuiește acțiunile care intră în responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă, și nici măsurile de restructurare a întreprinderilor sau a sectoarelor;

5.

invită Comisia să includă în propunerile privind mobilizarea FEG, precum și în rapoartele sale anuale informații exacte cu privire la finanțarea complementară primită de la Fondul social european (FSE) și de la alte fonduri structurale;

6.

reamintește Comisiei, în contextul mobilizării FEG, să nu transfere sistematic credite de plată din FSE, deoarece FEG a fost creat ca instrument specific separat având propriile obiective și termene;

7.

subliniază că funcționarea și valoarea adăugată a FEG ar trebui evaluate în contextul evaluării generale a programelor și a altor instrumente instituite prin AII din 17 mai 2006 care face parte din revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual 2007-2013;

8.

constată că noile propuneri ale Comisiei privind o decizie referitoare la mobilizarea FEG vizează cererea unui singur stat membru, fapt care este coerent cu solicitările Parlamentului European;

9.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

10.

încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.


(1)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(2)  JO L 406, 30.12.2006, p. 1.

(3)  EGF/2009/013 DE/ Karmann.


Marți, 9 martie 2010
ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

referitoare la mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1), în special punctul 28,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (2), în special articolul 12 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a oferi sprijin suplimentar lucrătorilor disponibilizați care sunt afectați de schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii.

(2)

Domeniul de aplicare a FEG a fost extins pentru cererile depuse începând cu 1 mai 2009, pentru a include acordarea de sprijin lucrătorilor disponibilizați ca urmare directă a crizei financiare și economice mondiale.

(3)

Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FEG în limita unui plafon anual de 500 de milioane EUR.

(4)

La 13 august 2009, Germania a depus o cerere de mobilizare a FEG privind disponibilizările din sectorul automobilelor, iar până la 23 octombrie 2009 a transmis informații suplimentare. Având în vedere faptul că această cerere îndeplinește condițiile privind stabilirea contribuției financiare prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006, Comisia propune mobilizarea sumei de 6 199 341 EUR.

(5)

Prin urmare, ar trebui mobilizat FEG pentru a oferi o contribuție financiară ca răspuns la cererea depusă de Germania,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În cadrul bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2010, se mobilizează Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) pentru alocarea sumei de 6 199 341 EUR, sub formă de credite de angajament și credite de plată.

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele


(1)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(2)  JO L 406, 30.12.2006, p. 1.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/101


Marți, 9 martie 2010
Mobilizarea Fondului european de adaptare la globalizare: concedieri

P7_TA(2010)0043

Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2010)0008 – C7-0012/2010 – 2010/0003(BUD))

2010/C 349 E/23

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0008 – C7–0012/2010),

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1) (AII din 17 mai 2006), în special punctul 28,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (2) (Regulamentul FEG),

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0021/2010),

A.

întrucât Uniunea Europeană a instituit instrumentele legislative și bugetare necesare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.

întrucât asistența financiară oferită de Uniunea Europeană lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 17 mai 2006 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a FEG;

C.

întrucât Lituania a solicitat asistență pentru disponibilizările din sectorul frigiderelor, care au avut loc într-o întreprindere –„Snaigė” plc - și la doi dintre furnizorii acesteia (3);

D.

întrucât cererea satisface criteriile de eligibilitate stabilite de Regulamentul FEG,

1.

solicită instituțiilor competente să depună eforturile necesare în vederea accelerării mobilizării FEG;

2.

reamintește angajamentul instituțiilor de a asigura o derulare rapidă și fără probleme a procedurii de adoptare a deciziilor de mobilizare a FEG, oferind un sprijin individual unic, limitat în timp, având ca obiectiv ajutarea lucrătorilor disponibilizați ca urmare a globalizării;

3.

subliniază că Uniunea Europeană ar trebui să utilizeze toate mijloacele de care dispune pentru a face față consecințelor crizei economice și financiare mondiale; subliniază rolul pe care FEG îl poate juca în reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor disponibilizați;

4.

subliniază că, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul FEG, ar trebui să se garanteze sprijinirea prin FEG a reintegrării în muncă a fiecărui lucrător disponibilizat; reiterează faptul că asistența din partea FEG nu înlocuiește acțiunile care intră în responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă, și nici măsurile de restructurare a întreprinderilor sau a sectoarelor;

5.

invită Comisia să includă în propunerile privind mobilizarea FEG, precum și în rapoartele sale anuale informații exacte cu privire la finanțarea complementară primită de la Fondul social european (FSE) și de la alte fonduri structurale;

6.

reamintește Comisiei, în contextul mobilizării FEG, să nu transfere sistematic credite de plată din FSE, deoarece FEG a fost creat ca instrument specific separat având propriile obiective și termene;

7.

consideră că funcționarea și finanțarea FEG ar trebui evaluate în contextul evaluării generale a programelor și a altor instrumente instituite prin AII din 17 mai 2006, care face parte din revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual 2007-2013;

8.

constată că noile propuneri ale Comisiei referitoare la o decizie de mobilizare a FEG vizează cererea unui singur stat membru, fapt care este coerent cu solicitările Parlamentului European;

9.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

10.

încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.


(1)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(2)  JO L 406, 30.12.2006, p. 1.

(3)  EGF/2009/010 LT/Snaigė.


Marți, 9 martie 2010
ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

referitoare la mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1), în special punctul 28,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (2), în special articolul 12 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor disponibilizați care sunt afectați de schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii.

(2)

Domeniul de aplicare a FEG a fost extins pentru cererile depuse începând cu 1 mai 2009, pentru a include acordarea de sprijin lucrătorilor disponibilizați ca urmare a crizei financiare și economice mondiale.

(3)

Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FEG în limita unui plafon anual de 500 de milioane EUR.

(4)

La 23 iulie 2009, Lituania a depus o cerere de mobilizare a FEG în legătură cu disponibilizările care au avut loc la „Snaigė” plc și la doi dintre furnizorii săi. Având în vedere faptul că această cerere îndeplinește condițiile privind stabilirea contribuției financiare astfel cum se prevede la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006, Comisia propune mobilizarea sumei de 258 163 EUR.

(5)

Prin urmare, FEG ar trebui mobilizat în vederea acordării unei contribuții financiare ca răspuns la cererea depusă de Lituania.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În cadrul bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2010, se mobilizează Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) pentru alocarea sumei de 258 163 EUR, sub formă de credite de angajament și credite de plată.

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele


(1)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(2)  JO L 406, 30.12.2006, p. 1.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/104


Marți, 9 martie 2010
Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Lituania - construirea de clădiri

P7_TA(2010)0044

Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2010)0009 – C7-0013/2010 – 2010/0002(BUD))

2010/C 349 E/24

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0009 – C7 0013/2010),

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1) (AII din 17 mai 2006), în special punctul 28,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (2) (Regulamentul FEG),

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7 0019/2010),

A.

întrucât Uniunea Europeană a instituit instrumentele legislative și bugetare necesare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.

întrucât asistența financiară oferită de Uniunea Europeană lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 17 mai 2006 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a FEG;

C.

întrucât Lituania a solicitat asistență din partea FEG pentru disponibilizările din 128 de întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectorul construcțiilor (3);

D.

întrucât cererea satisface criteriile de eligibilitate stabilite de Regulamentul FEG,

1.

solicită instituțiilor competente să depună eforturile necesare în vederea accelerării mobilizării FEG;

2.

reamintește angajamentul instituțiilor de a asigura o derulare rapidă și fără probleme a procedurii de adoptare a deciziilor de mobilizare a FEG, oferind un sprijin individual unic, limitat în timp, având ca obiectiv ajutarea lucrătorilor disponibilizați ca urmare a globalizării;

3.

subliniază că Uniunea Europeană ar trebui să utilizeze toate mijloacele de care dispune pentru a face față consecințelor crizei economice și financiare mondiale; subliniază rolul pe care FEG îl poate juca în reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor disponibilizați;

4.

subliniază că, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul FEG, ar trebui să se garanteze sprijinirea prin FEG a reintegrării în muncă a fiecărui lucrător disponibilizat; reiterează faptul că asistența din partea FEG nu înlocuiește acțiunile care intră în responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă, și nici măsurile de restructurare a întreprinderilor sau a sectoarelor;

5.

invită Comisia să includă în propunerile privind mobilizarea FEG, precum și în rapoartele sale anuale informații exacte cu privire la finanțarea complementară primită de la Fondul social european (FSE) și de la alte fonduri structurale;

6.

reamintește Comisiei, în contextul mobilizării FEG, să nu transfere sistematic credite de plată din FSE, deoarece FEG a fost creat ca instrument specific separat având propriile obiective și termene;

7.

consideră că funcționarea și finanțarea FEG ar trebui evaluate în contextul evaluării generale a programelor și a altor instrumente instituite prin AII din 17 mai 2006 care face parte din revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual 2007-2013;

8.

constată că noile propuneri ale Comisiei referitoare la o decizie de mobilizare a FEG vizează cererea unui singur stat membru, fapt care este coerent cu solicitările Parlamentului European;

9.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

10.

încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.


(1)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(2)  JO L 406, 30.12.2006, p. 1.

(3)  EGF/2009/017 LT /Construcția de clădiri.


Marți, 9 martie 2010
ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

referitoare la mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1), în special punctul 28,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (2), în special articolul 12 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor disponibilizați care sunt afectați de schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii.

(2)

Domeniul de aplicare a FEG a fost extins pentru cererile depuse începând cu 1 mai 2009, pentru a include acordarea de sprijin lucrătorilor disponibilizați ca urmare a crizei financiare și economice mondiale.

(3)

Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FEG în limita unui plafon anual de 500 milioane EUR.

(4)

La 23 septembrie 2009, Lituania a depus o cerere de mobilizare a FEG în legătură cu disponibilizările care au avut loc în sectorul construcției de clădiri. Având în vedere faptul că această cerere îndeplinește condițiile privind stabilirea contribuției financiare astfel cum se prevede la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006, Comisia propune mobilizarea sumei de 1 118 893 EUR.

(5)

Prin urmare, FEG ar trebui mobilizat în vederea acordării unei contribuții financiare ca răspuns la cererea depusă de Lituania,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În cadrul bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2010, se mobilizează Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) pentru alocarea sumei de 1 118 893 EUR, sub formă de credite de angajament și credite de plată.

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele


(1)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(2)  JO L 406, 30.12.2006, p. 1.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/107


Marți, 9 martie 2010
Protocolul adițional la Acordul de cooperare pentru protecția coastelor și apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării ***

P7_TA(2010)0045

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Comunității Europene, a Protocolului adițional la Acordul de cooperare pentru protecția coastelor și apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării (COM(2009)0436 – C7-0163/2009 – 2009/0120(NLE))

2010/C 349 E/25

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2009)0436),

având în vedere articolul 175 alineatul (1) și articolul 300 alineatul (2) primul paragraf precum și articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7–0163/2009),

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

având în vedere articolul 196 alineatul (2) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea UE,

având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere recomandarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7–0009/2010),

1.

își dă acordul pentru încheierea Protocolului adițional;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/107


Marți, 9 martie 2010
Cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie ***I

P7_TA(2010)0048

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie (COM(2009)0268 – C7-0035/2009 – 2009/0077(COD))

2010/C 349 E/26

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0268),

având în vedere articolul 251 alineatul (2)și articolul 37, respectiv articolul 152 alineatul (4) litera (b) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0035/2009),

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentului European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

având în vedere articolul 294 alineatul (3), articolul 43 alineatul (2) și articolul168 alineatul (4) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

avînd în vedere avizul din 6 octombrie 2009 al Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comietului Regiunilor,

având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0082/2009),

1.

adoptă în primă lectură poziția prezentată mai jos;

2.

aprobă declarația Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei și reamintește Comisiei declarația anexată, care care va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene împreună cu actul legislativ final;

3.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


(1)  JO C 318, 23.12.2009, p. 121.


Marți, 9 martie 2010
P7_TC1-COD(2009)0077

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 martie 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2010 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 438/2010.)


Marți, 9 martie 2010
ANEXĂ

Declarația Comisiei

Comisia are intenția de a propune o revizuire integrală a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 înainte de 30 iunie 2011, în special în ceea ce privește actele delegate și actele de aplicare.

Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)

Parlamentul European, Consiliul și Comisia declară că dispozițiile prezentului regulament nu aduc atingere vreunei viitoare poziții a instituțiilor în ceea ce privește aplicarea articolului 290 din TFUE sau a diverselor acte legislative care conțin astfel de dispoziții.

Declarația Comisiei privind notificarea actelor delegate

Comisia Europeană ia act de faptul că, cu excepția cazurilor în care actul legislativ prevede o procedură de urgență, Parlamentul European și Consiliul consideră că notificarea actelor delegate va ține seama de perioadele de vacanță ale instituțiilor (iarnă, vară și alegerile europene), astfel încât Parlamentul European și Consiliul să fie în măsură să își exercite prerogativele în termenele stabilite în actele legislative relevante și este dispusă să acționeze în consecință.


22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/109


Marți, 9 martie 2010
Circulația persoanelor aflate în posesia unei vize de lungă ședere ***I

P7_TA(2010)0049

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 martie 2010 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește circulația persoanelor care dețin o viză de lungă ședere (COM(2009)0091 – C6-0076/2009 – 2009/0028(COD))

2010/C 349 E/27

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0091),

având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 62 alineatul (2) litera (a) și alineatul (3) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0076/2009),

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0090),

având în vedere articolul 67 și articolul 63, primul paragraf, punctul 3 litera (a) din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu cu privire la această propunere (C6-0107/2009),

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

având în vedere articolul 294 alineatul (3), articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (c) și articolul 79 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea UE,

având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

având în vedere angajamentul asumat de reprezentantul Consiliului prin scrisoarea sa din 24 februarie 2010 de a adopta poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea UE,

având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0015/2010),

1.

adoptă în prima lectură poziția prezentată în continuare;

2.

consideră că procedura 2009/0025(COD) a devenit caducă, în urma includerii în procedura 2009/0028(COD) a conținutului propunerii Comisiei (COM(2009)0090) și a proiectelor de raport aferente;

3.

aprobă declarația comună a Parlamentului și a Consiliului anexată la prezenta rezoluție;

4.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.


Marți, 9 martie 2010
P7_TC1-COD(2009)0028

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 martie 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2010 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește circulația persoanelor care dețin o viză de lungă ședere

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 265/2010.)


Marți, 9 martie 2010
ANEXĂ

DECLARAȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

Consiliul și Parlamentul European recunosc importanța existenței, la nivelul Uniunii Europene, a unui set de norme cuprinzătoare și coerente, care să ofere un nivel ridicat de protecție a datelor personale în cadrul Sistemului de Informații Schengen de a doua generație (SIS II).

În cazul în care vor exista alte întârzieri importante în punerea în aplicare a SIS II, care să depășească anul 2012, Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să prezinte propunerile legislative necesare de modificare a dispozițiilor relevante din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, pentru a garanta un nivel de protecție a datelor personale înregistrate în Sistemul de Informații Schengen echivalent cu standardele stabilite pentru SIS II.


Miercuri, 10 martie 2010

22.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 349/111


Miercuri, 10 martie 2010
Conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale în ceea ce privește microentitățile ***I

P7_TA(2010)0052

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare, în ceea ce privește microentitățile, a Directivei 78/660/CEE privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (COM(2009)0083 – C6-0074/2009 – 2009/0035(COD))

2010/C 349 E/28

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0083),

având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 44 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0074/2009),

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 50 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul din 15 iulie 2009 al Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0011/2010),

1.

adoptă în primă lectură poziția prezentată mai jos;

2.

solicită o revizuire generală în 2010 a celei de A patra și a celei de A șaptea directive privind dreptul societăților comerciale;

3.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.


(1)  JO C 317, 23.12.2009, p. 67.


Miercuri, 10 martie 2010
P7_TC1-COD(2009)0035

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 martie 2010 în vederea adoptării Directivei 2010/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare, în ceea ce privește microentitățile, a Directivei 78/660/CEE privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 50 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Consiliul european din 8 și 9 martie 2007 a subliniat în concluziile sale că reducerea sarcinii administrative este importantă pentru impulsionarea economiei europene și că este necesar un efort comun susținut pentru reducerea sarcinii administrative în UE.

(2)

Contabilitatea a fost identificată ca unul dintre domeniile-cheie în care se impune reducerea sarcinilor administrative ce revin întreprinderilor din cadrul Uniunii.

(3)

În Comunicarea sa privind simplificarea mediului de afaceri pentru societăți în domeniul dreptului societăților comerciale, al contabilității și al auditului, Comisia a identificat un număr de posibile modificări ale celei de-a patra directive 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978, în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (3), inclusiv posibilitatea statelor membre de a scuti microentitățile de obligația de întocmire a conturilor anuale în conformitate cu directiva respectivă.

(4)

Recomandarea Comisiei 2003/361/CE (4) definește întreprinderile mici și mijlocii și microîntreprinderile. Consultările cu statele membre au indicat însă că pragurile pentru microîntreprinderi din recomandarea respectivă ar putea fi prea mari pentru nevoile contabile. Prin urmare, ar trebui introdus un subgrup de microîntreprinderi, așa-numitele microentități, pentru a acoperi întreprinderile cu praguri ale totalului bilanțului și ale cifrei de afaceri mai mici decât cele stabilite pentru microîntreprinderi.

(5)

În majoritatea cazurilor, microentitățile își desfășoară activitatea la nivel local și regional, au activitate transfrontalieră scăzută sau inexistentă și resurse limitate pentru a respecta obligațiile legale împovărătoare. În plus, microentitățile sunt importante pentru crearea de noi locuri de muncă, încurajarea cercetării și dezvoltării și dezvoltarea de noi activități economice.

(6)

Microentitățile sunt însă supuse acelorași obligații de raportare ca și întreprinderile mai mari. Aceste obligații le impun o sarcină care nu se potrivește cu mărimea lor și, prin urmare disproporționată pentru întreprinderile mai mici raportat la întreprinderile mai mari. Este necesar așadar ca microentitățile să poată fi scutite de obligația de a întocmi situații financiare anuale, chiar dacă aceste situații furnizau informații în scopuri statistice. Totuși, microentitățile trebuie să respecte în continuare obligația de a ține registre care să indice tranzacțiile comerciale și situația financiară ale întreprinderii, ceea ce reprezintă o normă minimă la care statele au posibilitatea de a adăuga obligații suplimentare.

(7)

În avizul său din 10 iulie 2008, Grupul la nivel înalt al părților interesate independente privind sarcina administrativă a cerut introducerea rapidă a posibilității ca statele membre să scutească microîntreprinderile de obligația de a întocmi conturi anuale în conformitate cu Directiva 78/660/CEE.

(8)

În rezoluția sa din 18 decembrie 2008 referitoare la cerințele în materie de contabilitate ale întreprinderilor mici și mijlocii și în special ale microîntreprinderilor (5), Parlamentul European a invitat Comisia să prezinte o propunere legislativă care să permită statelor membre să scoată microentitățile de sub incidența Directivei 78/660/CEE.

(9)

Pentru că pragurile definite în prezenta directivă sunt aplicabile unor întreprinderi care variază foarte mult de la un stat la altul și pentru că activitatea microîntreprinderilor nu are niciun impact asupra comerțului transfrontalier și asupra funcționării pieței interne, în cadrul punerii în aplicare a prezentei directive la nivel național, statele membre ar trebui să ia în considerare impactul diferit al acestor praguri.

(10)

Deși este imperativ să se asigure transparența și în cazul microentităților, pentru a li se garanta deschiderea și accesul la piețele financiare, statele membre ar trebui să ia în considerare, în cadrul punerii în aplicare a Directivei 78/660/CEE, condițiile și nevoile specifice de pe propria piață.

(11)

Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv acela de a reduce sarcina administrativă a microentităților, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(12)

Prin urmare, Directiva 78/660/CEE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări ale Directivei 78/660/CEE

În Directiva 78/660/CEE, se introduce următorul articol:

Articolul 1a

(1)    Concomitent cu menținerea obligației de a ține registre care să indice tranzacțiile comerciale și situația financiară ale întreprinderii , statele membre pot excepta de la obligațiile prevăzute în prezenta directivă societățile care la data întocmirii bilanțului nu depășesc limitele a două din următoarele trei criterii:

(a)

totalul bilanțului: 500 000 EUR;

(b)

cifra de afaceri netă: 1 000 000 EUR;

(c)

numărul mediu de angajați în cursul exercițiului financiar: 10.

(2)   În cazul în care, la data întocmirii bilanțului, o întreprindere depășește în două exerciții financiare consecutive limitele a două din cele trei criterii enunțate la alineatul (1), respectiva întreprindere nu mai poate beneficia de scutirea menționată la alineatul respectiv.

În cazul în care, la data întocmirii bilanțului, o întreprindere a încetat să mai depășească limitele a două din cele trei criterii enunțate la alineatul (1), aceasta poate beneficia de scutirea menționată la același alineat, cu condiția ca limitele să nu fi fost depășite în două exerciții financiare consecutive.

(3)   În cazul statelor membre care nu au trecut la moneda euro, valoarea în moneda națională echivalentă valorilor menționate la alineatul (1) se obține prin aplicarea ratei de schimb publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data intrării în vigoare a oricărei directive care stabilește respectivele valori.

(4)   Totalul bilanțului menționat la alineatul (1) litera (a) cuprinde fie activele menționate la articolul 9 la literele A – E de la «Activ», fie activele menționate la articolul 10 literele A - E.”

Articolul 2

Transpunere

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive dacă și când decid să utilizeze opțiunea prevăzută la articolul 1a din Directiva 78/660/CEE , ținând cont în special de situația predominantă la nivel național în ceea ce privește numărul de întreprinderi în cazul cărora se aplică pragurile definite la articolul respectiv . Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele


(1)  JO C 317, 23.12.2009, p. 67.

(2)  Poziția Parlamentului European din 10 martie 2010.

(3)  JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

(4)  JO L 124, 20.5.2003, p. 36.

(5)  JO C 45 E, 23.2.2010, p. 58.