Curtea de Conturi Europeană

12, rue Alcide De Gasperi, 1615 Luxembourg, LUXEMBURG

1.1.

În temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare cu privire la fiabilitatea conturilor, precum și la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente („DAS”). De asemenea, tratatul autorizează Curtea să prezinte, în completarea acestei declarații, aprecieri specifice pentru fiecare domeniu major de activități ale Uniunii Europene.

1.2.

Obiectivul activităților referitoare la fiabilitatea conturilor Uniunii Europene este de a obține suficiente probe adecvate pentru a stabili în ce măsură veniturile, cheltuielile, activele și pasivele au fost înregistrate în mod corespunzător, precum și în ce măsură conturile anuale reflectă fidel situația financiară de la 31 decembrie 2009 și rezultatele operațiunilor Uniunii și fluxurile de numerar ale acesteia pentru exercițiul încheiat la această dată (a se vedea punctele 1.6-1.20).

1.3.

Obiectivul activităților de audit ale Curții referitoare la regularitatea operațiunilor subiacente conturilor exercițiului 2009 este de a colecta suficiente probe adecvate, directe sau indirecte, în scopul formulării unei opinii cu privire la conformitatea acestor operațiuni cu reglementările sau cu dispozițiile contractuale aplicabile și la exactitatea calculării sumelor aferente (a se vedea punctele 1.21-1.25 pentru o trecere în revistă a rezultatelor și capitolele 2-9 pentru informații mai detaliate).

1.4.

Curtea a analizat fiabilitatea luărilor de poziție ale Comisiei, și anume declarațiile directorilor generali și rapoartele anuale de activitate ale serviciilor Comisiei, precum și raportul de sinteză aferent, cu scopul de a evalua dacă aceste documente furnizează o evaluare corectă a calității gestiunii financiare și, în special, măsura în care rezervele formulate sunt exhaustive și suficiente (a se vedea punctele 1.27 și 1.28 și secțiunea intitulată „Fiabilitatea luărilor de poziție ale Comisiei” din cadrul capitolelor 2-9).

1.5.

În plus, Curtea a examinat dispozițiile luate pentru efectuarea recuperărilor și pentru aplicarea corecțiilor financiare, precum și pentru raportarea cu privire la aceste acțiuni (a se vedea punctele 1.32-1.50).

1.6.

Curtea a auditat conturile anuale pentru exercițiul financiar 2009, întocmite de contabilul-șef al Comisiei și aprobate de Comisie în conformitate cu articolul 129 din Regulamentul financiar din 25 iunie 2002 (8) și primite de Curte la 23 iulie 2010. Conturile cuprind „situațiile financiare consolidate” – care includ, în special, bilanțul activelor și pasivelor la sfârșitul exercițiului și contul rezultatului economic – și „rapoartele consolidate privind execuția bugetară” – care includ veniturile și cheltuielile aferente exercițiului respectiv.

1.7.

În urma auditului Curții cu privire la situațiile financiare consolidate, s-a constatat că acestea nu conțin denaturări semnificative. Curtea atrage totuși atenția asupra următoarelor aspecte, care au fost semnalate, de asemenea, cu privire la exercițiul 2008 și la exerciții anterioare:

1.7.

—

lipsa sau caracterul incomplet al luărilor de poziție transmise de contabilii-șefi ai anumitor organizații ale căror conturi sunt consolidate cu cele ale Comisiei (a se vedea punctul 1.8);

—

sistemele locale de gestiune financiară identificate de contabilul-șef al Comisiei (a se vedea punctele 1.9 și 1.10);

—

tratamentul contabil al prefinanțărilor și al datoriilor pe termen scurt în cursul exercițiului și în cadrul procedurii de separare a exercițiilor financiare (a se vedea punctele 1.11-1.13);

—

informațiile privind recuperările efectuate în urma constatării de neregularități (a se vedea punctele 1.14-1.19).

—

1.8.

În scrisoarea care conține declarațiile/luările de poziție ale contabilului-șef al Comisiei cu privire la conturile consolidate, acesta a subliniat că au existat trei entități consolidate în cazul cărora contabilii-șefi au omis anumite declarații sau le-au modificat. În special, nu au fost transmise informațiile obligatorii cu privire la validarea sistemelor locale și a sistemelor contabile (9).

1.8.

1.9.

Date fiind problemele care continuă să afecteze gestiunea conturilor în așteptare și procedurile contabile referitoare la active, contabilul-șef al Comisiei nu a fost nici de această dată în măsură să acorde validarea pentru sistemele locale a două direcții generale (11).

1.9.

1.10.

Majoritatea recomandărilor formulate de contabilul-șef în cursul exercițiilor anterioare au fost puse în aplicare. Problemele nesoluționate nu au avut un impact semnificativ asupra fiabilității conturilor din 2009, însă, având în vedere natura și importanța lor, Comisia ar trebui să le acorde în continuare atenție, printre acestea numărându-se în special anumite aspecte ale procedurilor de separare a exercițiilor financiare, verificarea și validarea prefinanțărilor și înregistrarea acestora, înregistrarea operațiunilor în timp util și coerența datelor între sistemele locale și ABAC.

1.11.

Curtea a auditat eșantioane reprezentative de prefinanțări cu o valoare echivalentă de 48 827 de milioane de euro după separarea exercițiilor financiare și de facturi/declarații de cheltuieli cu o valoare echivalentă de 15 260 de milioane de euro. În urma auditului, s-au identificat erori de natură contabilă cu un impact financiar care nu era semnificativ per ansamblu, dar cu o frecvență ridicată. Aceste constatări evidențiază că este necesar să se aducă în continuare îmbunătățiri în ceea ce privește exactitatea datelor contabile de bază la nivelul anumitor direcții generale. Tipurile de erori cele mai frecvente sunt următoarele:

1.11.

—

înregistrări lipsă sau înregistrări duble;

—

înregistrarea unor sume incorecte;

—

înregistrarea operațiunilor într-un cont greșit.

1.12.

În ceea ce privește contabilizarea prefinanțărilor, Curtea a pus în evidență, de asemenea, următoarele probleme:

—

procedura de verificare și validare a prefinanțărilor neînchise nu se efectuează întotdeauna în mod corect. Pentru o parte dintre prefinanțări, nu s-a efectuat deloc această procedură sau s-a efectuat pentru sume incorecte, ceea ce a avut drept rezultat o supradeclarare, chiar dacă aflată sub un nivel semnificativ, în soldul prefinanțărilor de la sfârșitul exercițiului;

—

—

unele direcții generale din domeniul cercetării nu prelucrează informațiile disponibile cu privire la progresele realizate și la costurile suportate aferente și nu validează prefinanțările corespondente în funcție de aceste progrese, recurgând în schimb la aproximații atunci când realizează calculele aferente separării exercițiilor (de exemplu, pro rata temporis).

—

1.13.

În ceea ce privește facturile/declarațiile de cheltuieli, anumite direcții generale nu au respectat obligația de a înregistra facturile și declarațiile de cheltuieli în termenul de cinci zile lucrătoare (12) de la primire.

1.13.

1.14.

În urma auditului desfășurat de Curte, s-a constatat că prezentarea de către Comisie a cifrelor privind corecțiile financiare și recuperările variază foarte mult de la un serviciu la altul (a se vedea, de asemenea, punctele 1.37-1.50).

1.14.

1.15.

Anumite servicii prezintă cifre pentru corecțiile financiare în curs doar după transmiterea unei scrisori de poziție finale, în vreme ce alte servicii își bazează calculul pe estimări statistice care extrapolează experiența anterioară, incluzând chiar și corecții aferente unor sume pentru care procedura de verificare și validare nici nu a început încă.

1.15.

Fiabilitatea acestei estimări este evaluată pe baza comparației cu valorile corecțiilor financiare în curs pentru anii anteriori în cazul în care aceste informații sunt disponibile.

1.16.

Informațiile cu privire la activitățile de corecție financiară (retrageri și recuperări) furnizate de statele membre în domeniul coeziunii și incluse în nota 6 la situațiile financiare nu sunt încă exhaustive sau fiabile (a se vedea, de asemenea, punctul 4.31).

1.16.

Comisia face referire, de asemenea, la răspunsul său la punctul 4.31.

1.17.

Pe baza examinării activităților organismelor de certificare și pe baza analizei efectuate de Comisie cu privire la acest aspect, Curtea își exprimă din nou îndoielile cu privire la fiabilitatea creanțelor care trebuie recuperate de la statele membre în domeniul agriculturii (conturile de debitori în cadrul FEGA) (13) (a se vedea, de asemenea, punctul 3.54).

1.17.

1.18.

Cu toate că notele explicative la conturile anuale cuprind informații cu privire la faptul că este probabil ca unele plăți să fie corectate la o dată ulterioară de serviciile Comisiei sau de statele membre, ele nu identifică nici de această dată sumele și domeniile de cheltuieli care pot face obiectul unor proceduri ulterioare de verificare sau de verificare și validare a conturilor (14).

1.18.

În domeniul agriculturii, o decizie de validare financiară se ia după aproximativ șase luni de la încheierea exercițiului financiar în cauză, prin care Comisia stabilește valoarea cheltuielilor recunoscute ca putând fi plătite din bugetul UE pentru exercițiul respectiv. Acest rol al deciziei de validare financiară nu este pus sub semnul întrebării de faptul că se pot impune statelor membre corecții financiare ulterioare prin intermediul deciziilor referitoare la conformitate. Valoarea cheltuielilor care ar putea fi excluse de la finanțarea UE, prin astfel de decizii ulterioare de conformitate, este indicată într-o notă anexată la situațiile financiare.

1.19.

Date fiind complexitatea mecanismelor de recuperare și de corecție financiară, caracterul disparat al elementelor vizate prin acestea și necesitatea de a prezenta informații într-un mod transparent și coerent (a se vedea, de asemenea, punctele 1.37-1.50), Comisia ar trebui să își perfecționeze orientările de raportare financiară cu privire la recunoașterea veniturilor și la activele contingente cu scopul de a stabili obligațiile în materie de înscriere în contabilitate și de prezentare a informațiilor.

1.19.

Nu există nicio orientare generală în standardele internaționale privind prezentarea acestor informații specifice, de natură necontabilă. Cu toate acestea, ținând cont de observațiile Curții, Comisia a îmbunătățit modul de prezentare a acestor informații.

1.20.

Pentru programul Galileo, proprietatea asupra tuturor activelor create, dezvoltate sau achiziționate a fost transferată juridic Uniunii în iulie 2008, în temeiul unui regulament adoptat în comun de Parlamentul European și de Consiliu (15). Cu toate acestea, acordurile de transfer încheiate nu au fost încă complet puse în aplicare. Toate cheltuielile suportate până în prezent (aproximativ 2 000 de milioane de euro) sunt tratate cu titlul de cheltuieli în cercetare. Această situație nu are un impact asupra bilanțului aferent exercițiului 2009, dar Comisia ar trebui să depună în continuare eforturi pentru a se asigura că vor fi puse la dispoziție toate informațiile necesare la data la care va avea loc transferul, pentru a garanta o conservare eficace a activelor.

1.20.

1.21.

Curtea formulează mai multe aprecieri specifice: referitor la venituri, în cadrul capitolului 2, și referitor la grupuri de domenii de politici corespunzătoare celor din bugetul întocmit pe activități (Activity Based Budgeting –ABB), în capitolele 3-9 (a se vedea tabelul 1.1 ). Fiecare apreciere specifică include o introducere, constatări și concluzii referitoare la regularitatea operațiunilor, la eficacitatea sistemelor și la fiabilitatea luărilor de poziție ale Comisiei, precum și o situație a acțiunilor întreprinse în urma observațiilor anterioare.

1.22.

În ceea ce privește veniturile (16) (117 285 de milioane de euro), angajamentele aferente tuturor grupurilor de politici și plățile aferente grupului de politici Cheltuielile administrative și alte cheltuieli (9 129 de milioane de euro), Curtea estimează că erorile au un impact financiar mai mic de 2 % din totalul sumelor (a se vedea tabelul 1.2 ) și concluzionează că sistemele de supraveghere și de control sunt eficace (a se vedea, de asemenea, punctele 2.33-2.38 și punctele 9.28-9.29).

1.23.

În cazul grupurilor de politici Agricultură și resurse naturale (56 318 milioane de euro), Cercetare, energie și transport (7 966 de milioane de euro), Ajutorul extern, dezvoltarea și extinderea (6 596 de milioane de euro) și Educație și cetățenie [2 153 de milioane de euro (17)], indicele de eroare cel mai probabil estimat de Curte se situează între 2 % și 5 % din plățile efectuate, dar în cazul grupului de politici Coeziune (cheltuieli certificate rambursate în cuantum de 23 081 de milioane de euro), indicele de eroare cel mai probabil este mai mare de 5 % (a se vedea punctele 3.70, 4.34, 5.45, 6.51 și 7.18 și tabelul 1.2 ). Curtea concluzionează că sistemele de supraveghere și de control pentru aceste grupuri de politici (18) sunt parțial eficace (a se vedea punctele 3.71-3.72, 4.36, 5.46-5.48, 6.52 și 7.19).

1.23.

Mai mult, procedurile de verificare a conformității garantează o acoperire adecvată a riscului pentru bugetul UE. În ceea ce privește grupul de politici Educație și cetățenie, Comisia constată că indicele de eroare aferent închiderilor depășește cu puțin 2 %.

Pentru a evita acumularea de prefinanțări în bilanțul său, în mai 2010 Comisia a propus revizuirea Regulamentului financiar, pentru a se asigura validarea mai adecvată a avansurilor și a plăților intermediare.

În ceea ce privește grupul de politici „Cercetare, energie și transporturi”, Comisia salută tendința pozitivă de reducere a erorilor observate de Curte. Acest rezultat coincide cu propriile constatări ale Comisiei.

În ceea ce privește grupul de politici „Ajutor extern, dezvoltare și extindere”, Comisia salută creșterea „frecvenței” tranzacțiilor, considerate de judecătorii Curții a fi în întregime caracterizate de „regularitate” (83 %) în comparație cu cifrele referitoare la 2008 și 2007.

În domeniul coeziunii, s-a constatat o reducere semnificativă a indicelui de eroare în comparație cu anii precedenți. În ultimii trei ani, frecvența erorilor a scăzut, și anume de la 54 % conform raportului anual din 2007 al Curții, la 36 % în acest an, după cum se menționează în anexa 4.1 din raportul Curții (a se vedea, de asemenea, răspunsurile la punctele 1.26 și 4.34).

1.24.

În cazul grupului de politici Afaceri economice și financiare (732 de milioane de euro), Curtea estimează că indicele de eroare cel mai probabil este mai mic de 2 % din totalul plăților (a se vedea punctul 8.30 și tabelul 1.2 ) și concluzionează că sistemele de supraveghere și de control sunt parțial eficace (a se vedea punctul 8.31).

1.25.

Curtea estimează că, per ansamblu, plățile sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare (indicele de eroare cel mai probabil estimat de Curte este cuprins între 2 % și 5 %) și concluzionează că sistemele de supraveghere și de control aferente plăților sunt, în general, parțial eficace.

1.25.

1.26.

Rezultatele auditului Curții indică, în raport cu 2008, o creștere a indicelui de eroare celui mai probabil estimat de aceasta pentru plățile grupului de politici Agricultură și resurse naturale (19), precum și o scădere semnificativă a indicelui de eroare celui mai probabil estimat de aceasta pentru plățile grupului de politici Coeziune (20). Luat în ansamblu, acest rezultat confirmă tendința descrescătoare constatată în ultimii ani a indicelui de eroare celui mai probabil estimat de Curte pentru plăți în ansamblul lor.

1.26.

În ceea ce privește domeniul Agricultură și resurse naturale, Comisia consideră că indicele de eroare continuă să oscileze în jurul nivelului de 2 %. În ceea ce privește coeziunea, reducerea limitei inferioare de eroare de la 11 % la 3 % pare să confirme eficacitatea consolidării dispozițiilor privind controlul în cadrul de reglementare 2007-2013, precum și primul impact al planului de acțiune pe 2008 al Comisiei pentru consolidarea rolului său de supraveghere, inclusiv a procedurilor de suspendare și de corecție. Suspendările pot implica un compromis în raport cu execuția bugetară integrală.

Comisia va continua eforturile în vederea asigurării unei reduceri suplimentare a indicelui de eroare.

1.27.

Toți directorii generali au declarat în rapoartele lor anuale de activitate că au obținut o asigurare rezonabilă privind faptul că resursele care le-au fost alocate au fost folosite în scopurile specificate și privind faptul că mecanismele de control intern pe care le-au aplicat au asigurat regularitatea operațiunilor. Cu toate acestea, pentru principalele direcții generale sau servicii care au emis o declarație în 2009, 13 declarații conțin una sau mai multe rezerve, majoritatea rezervelor exprimate vizând deficiențe care privesc regularitatea operațiunilor subiacente (21).

1.28.

Curtea a constatat că declarațiile directorilor generali și rapoartele anuale de activitate au furnizat o evaluare corectă a gestiunii financiare din perspectiva regularității operațiunilor în cazul veniturilor și al grupurilor de politici Coeziune, Cercetare, energie și transport, Educație și cetățenie, Afaceri economice și financiare și Cheltuielile administrative și alte cheltuieli (a se vedea punctele 2.32, 4.33, 5.44, 7.17, 8.29 și 9.11). Pentru grupul de politici Ajutorul extern, dezvoltarea și extinderea, Direcția Generală Ajutor Umanitar, Direcția Generală Extindere și Direcția Generală Relații Externe au furnizat o evaluare corectă (a se vedea punctul 6.49), în timp ce Oficiul de Cooperare – EuropeAid nu a furnizat decât o evaluare parțial corectă a gestiunii financiare din perspectiva regularității operațiunilor (a se vedea punctul 6.50). Pentru grupul de politici Agricultură și resurse naturale, Curtea concluzionează că declarațiile directorului general și raportul anual de activitate nu furnizează decât o evaluare parțial corectă a gestiunii financiare din perspectiva regularității operațiunilor (a se vedea punctele 3.66-3.69).

1.28.

În timp ce Curtea emite un aviz anual de audit cu privire la legalitatea și regularitatea tranzacțiilor efectuate, opinia directorilor generali se concentrează mai ales pe corelația dintre cheltuielile efectuate și scopul declarat al acestora, ținând cont de caracterul multianual al controalelor și de eficacitatea acestora în detectarea și corectarea erorilor. Directorii generali formulează un aviz privind gestiunea, bazat pe informații care includ activitatea de audit a Comisiei, rapoartele și observațiile Curții de Conturi și, dacă este cazul, rezultatele controalelor efectuate de statele membre.

A se vedea, de asemenea, răspunsurile Comisiei care figurează în capitolele sectoriale.

1.29.

Prin adoptarea raportului de sinteză, Comisia își asumă răspunderea politică (22) cu privire la execuția operațională a bugetului UE de către membrii conducerii sale (23). Acest raport este primul adoptat în cursul mandatului actualei Comisii. Comisia consideră că eforturile sale de a întări mecanismele de control „în scopul asigurării legalității și regularității în vederea obținerii unui DAS fără rezerve” au continuat în 2009 cu rezultate pozitive.

1.30.

Comisia recunoaște că mai există încă domenii care necesită îmbunătățiri și propune măsuri în vederea remedierii acestor probleme, cum ar fi:

1.31.

Curtea identificase anterior alte probleme care au rămas nesoluționate:

—

în anumite domenii, sfera de cuprindere și profunzimea rezervelor ar trebui să fie mai largă (a se vedea punctele 3.67-3.68 și 6.50 și anexele 3.3 și 6.3 ) (24);

—

Comisia și-a exprimat satisfacția cu privire la faptul că planurile de acțiune concepute de către ordonatorii de credite delegați (OCD) sunt adecvate pentru a remedia deficiențele și a reduce riscurile identificate.

În ceea ce privește agricultura, Comisia consideră că rezervele incluse în raportul anual de activitate pe 2009 al directorului general pentru agricultură și dezvoltare rurală în ceea ce privește măsurile de dezvoltare rurală în cadrul axei 2 și IACS în Bulgaria și România sunt exhaustive și că impactul potențial al acestora s-a reflectat în mod corespunzător la punctele 3.2.1 și 3.2.2 din raportul în cauză. În ceea ce privește Grecia, rezerva din anii anteriori a fost justificată de riscul ridicat pentru reputația Comisiei care a rezultat din punerea în aplicare insuficientă a IACS în Grecia, și nu de riscul financiar pentru bugetul UE cauzat de deficiențe, care a fost întotdeauna acoperit de corecții financiare impuse Greciei, prin intermediul procedurilor de verificare a conformității. Întrucât Grecia își finalizase planul de acțiune menit să remedieze deficiențele înainte de sfârșitul anului 2008 și eficacitatea funcționării sistemului IACS este evaluată în permanență, ridicarea rezervei a fost, prin urmare, pe deplin justificată.

În ceea ce privește ajutorul extern, dezvoltarea și extinderea, Comisia salută recunoașterea, de către Curte, a îmbunătățirii calității informațiilor furnizate în rapoartele anuale de activitate de toate direcțiile generale care fac parte din acest grup de politici (a se vedea punctul 6.51).

Comisia consideră că rezervele emise de directorii generali în rapoartele lor anuale de activitate pe 2009 sau absența rezervelor au fost conforme orientărilor sale interne și au tratat în mod corect riscurile inerente ale programelor.

—

datele care trebuie furnizate de statele membre cu privire la recuperări sau la retrageri lipsesc sau sunt incomplete (a se vedea punctele 1.16, 3.54 și 4.31) (25); și

—

În ceea ce privește coeziunea, a se vedea răspunsurile la punctul 1.16.

—

mecanismele de corecție financiară nu sunt încă pe deplin eficace (a se vedea punctele 1.37-1.50) (26).

—

1.32.

În cadrul execuției bugetului UE, Comisia trebuie să se asigure că se exercită un control intern eficace și eficient cu privire la fiabilitatea informațiilor prezentate, la protecția activelor și a informațiilor, la prevenirea și depistarea fraudelor și a neregularităților și la gestionarea riscurilor legate de regularitatea operațiunilor, ținând seama de caracterul multianual al programelor, precum și de natura plăților respective (27).

1.32.

1.33.

Comisiei îi revine responsabilitatea finală pentru a se asigura că sistemele de supraveghere și de control furnizează o asigurare rezonabilă că eventualele erori din operațiunile subiacente conturilor sunt prevenite sau detectate și corectate. De asemenea, Comisia are responsabilitatea de a se asigura că se pun la dispoziție informații fiabile, atât pentru a putea să își desfășoare gestiunea, cât și pentru părțile interesate și pentru auditorii externi.

1.34.

Sumele plătite în mod necuvenit trebuie să se recupereze (28). În practică:

—

Comisia nu are posibilitatea de a recupera plăți de la beneficiari decât atunci când exercită o gestiune directă asupra cheltuielilor (este cazul, de exemplu, al celei mai mari părți din cheltuielile aferente grupului de politici Cercetare, energie și transport);

—

în cazul cheltuielilor care fac obiectul unei gestiuni partajate (este cazul, de exemplu, al celei mai mari părți din cheltuielile aferente grupurilor de politici Agricultură și resurse naturale și Coeziune), al gestiunii descentralizate (de exemplu, în domeniul Extindere) sau al gestiunii centralizate indirecte (de exemplu, în cadrul grupului de politici Educație și cetățenie), responsabilitatea pentru recuperarea plăților efectuate în mod necuvenit este delegată statelor membre sau țărilor terțe. În cazul cheltuielilor care fac obiectul gestiunii în comun (de exemplu, în domeniul Ajutor umanitar), mecanismele de corecție sunt definite în acordurile încheiate cu organizațiile internaționale. Însă în cazurile în care nu s-au aplicat corect normele care reglementează sistemele de cheltuieli ale UE, Comisia poate să aplice, de asemenea, corecții financiare (a se vedea punctul 1.40).

—

Pentru perioada 2007-2013, există o procedură standardizată de depunere a declarațiilor de recuperare și Comisia se așteaptă ca această procedură de raportare să contribuie la îmbunătățirea suplimentară a calității informațiilor puse la dispoziția sa. Statele membre au, de asemenea, obligația să menționeze în mod distinct corecțiile derivate de cele rezultate ca urmare a auditurilor UE.

1.35.

Auditul Curții s-a concentrat, timp de mai mulți ani, pe modalitățile în care Comisia își exercită rolul de supraveghere și aplică aceste mecanisme de corecție. Curtea a examinat, de asemenea, în ce măsură autoritățile naționale și organizațiile internaționale furnizează Comisiei informații corecte cu privire la corecțiile financiare aplicate și la recuperările efectuate.

1.36.

Curtea a remarcat în mod repetat că datele cu privire la capacitatea de corecție a sistemelor de supraveghere și de control de la nivelul statelor membre au cunoscut îmbunătățiri, însă că nu sunt încă fiabile și complete, în special în cazul domeniului Coeziune (29). Cifrele raportate de Comisie cu privire la propriile activități sunt, în schimb, fiabile. De la procedura de descărcare de gestiune pentru exercițiul 2005, Parlamentul European și Consiliul au încurajat Comisia și statele membre să aducă îmbunătățirile necesare pentru a asigura exhaustivitatea și exactitatea informațiilor disponibile, astfel încât acestea să poată furniza probe fiabile care să permită Curții să evalueze eficacitatea mecanismelor de corecție multianuale privind cheltuielile UE.

1.36.

În domeniul coeziunii și pentru corecțiile financiare efectuate de statele membre ca urmare a propriilor activități de verificare și audit, activitatea Comisiei depinde de calitatea informațiilor transmise de statele membre.

În ultimii ani, Comisia a depus eforturi considerabile pentru a îmbunătăți calitatea informațiilor disponibile privind recuperările și retragerile transmise de către statele membre pentru programele de coeziune. Aceasta a solicitat statelor membre să furnizeze date cumulative și anuale privind retragerile și recuperările, în ciuda faptului că acest lucru depășește cadrul cerințelor de reglementare. Comisia a efectuat, de asemenea, audituri la fața locului ale sistemelor statelor membre menite să înregistreze și să raporteze corecțiile, obținând rezultate destul de bune. În cazul în care s-a constatat necesitatea unei îmbunătățiri, Comisia a formulat recomandări adecvate și asigură urmărirea rezultatelor acestora.

1.37.

Ca răspuns la aceste observații, Comisia a inclus, în notele la conturile aferente exercițiului 2009, informații mai detaliate și mai numeroase decât în trecut cu privire la recuperări și la corecțiile financiare (30). În special, informațiile sunt prezentate defalcat în funcție de stadiul în care se află procedura de recuperare sau de corecție financiară („în curs”, „confirmată” sau „executată” – a se vedea punctul 1.42), de domeniul de cheltuieli, de perioada de programare, acolo unde este cazul, și, în anumite cazuri, de statul membru vizat.

1.38.

Curtea salută punerea la dispoziție a acestor informații. Ea subliniază totuși că este necesară remedierea deficiențelor care afectează prezentarea și coerența informațiilor și a sumelor furnizate de statele membre pentru domeniul coeziunii și că interpretarea informațiilor trebuie să se facă cu precauție (a se vedea, de asemenea, punctele 1.14-1.19 și aspectele prezentate în continuare).

1.38.

1.39.

Între recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit de la beneficiarii programelor de cheltuieli ale UE și alte corecții financiare există diferențe sensibile în ceea ce privește obiectivele avute în vedere și impactul. Recuperările au ca scop corectarea încasării de fonduri care nu au fost acordate în conformitate cu reglementările: în principiu, cei care rambursează sumele primite în mod necuvenit sunt beneficiarii acestor fonduri; prin urmare, recuperările pot fi considerate drept un mecanism de corecție a erorilor (31).

1.39.

1.40.

În schimb, corecțiile financiare (inclusiv verificarea și validarea cheltuielilor agricole) urmăresc să remedieze, înainte de toate, deficiențele care afectează sistemele de gestiune. Prin corecții financiare, se retrag o parte din fondurile acordate statelor membre sau țărilor terțe care nu sunt în măsură să asigure aplicarea corectă a normelor UE. Consecințele financiare ale unor astfel de corecții sunt suportate, de obicei, de contribuabilii naționali, și nu de beneficiarii sistemului de cheltuieli care a fost incorect aplicat. Corecțiile financiare contribuie la protecția intereselor financiare ale UE, dar ele nu pot fi totuși considerate, nici în principiu, nici în practică, drept o modalitate de corecție a plăților individuale care au fost efectuate incorect.

1.40.

Statele membre ar trebui să recupereze plățile incorecte de la beneficiari. Recuperarea este efectuată fie prin obținerea unei rambursări a sumelor în cazuă, fie prin stabilirea sumelor care trebuie rambursate în raport cu plățile ulterioare datorate aceluiași beneficiar.

În situația în care pot fi identificate plăți nejustificate ca urmare a controalelor UE, statele membre au obligația de a asigura supravegherea acestora prin intermediul acțiunilor de recuperare pe lângă beneficiarii respectivi. Cu toate acestea, chiar și în cazurile în care nu este posibilă recuperarea de la beneficiari deoarece corecția financiară este legată în mod exclusiv de carențele sistemului de gestiune și control al statului membru, și nu de plăți necuvenite, corecția rămâne un mijloc important de îmbunătățire a sistemelor din statele membre și, în consecință, de prevenire sau depistare și recuperare a plăților neconforme cu reglementările, efectuate către beneficiari.

Sistemul de verificare a conformității în domeniul agriculturii este menit să excludă din finanțarea UE cheltuielile care nu au fost realizate în conformitate cu normele UE. În schimb, acesta nu constituie un mecanism prin care sunt recuperate plățile neconforme cu reglementările, efectuate către beneficiari, operație de care, conform principiului gestiunii partajate, astfel cum a fost definit la articolul 53b alineatul (2) litera (c) din Regulamentul financiar și articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului, sunt responsabile în mod exclusiv statele membre.

Prin urmare, în opinia Comisiei, anumite corecții financiare pot fi considerate drept mecanisme de corecție a erorilor în măsura în care sumele în cauză sunt recuperate de la beneficiarul final.

1.41.

Deși Comisia recunoaște, în notele la situațiile financiare, că există o diferență între recuperări și corecțiile financiare, prezentarea informațiilor în alte documente, cum ar fi raportul de sinteză, nu face încă suficient de clar distincția între cele două mecanisme. Cu toate că, pentru 2009, aproape 90 % din sumele confirmate (în jur de 2 900 de milioane de euro dintr-un total de 3 319 milioane de euro) și aproape 80 % din sumele executate (în jur de 1 400 de milioane de euro dintr-un total de 1 843 de milioane de euro) prezentate de Comisie se referă la corecții financiare suportate de obicei de contribuabilii naționali, observațiile sunt uneori formulate ca și cum ar fi vorba, în totalitate sau în principal, de recuperări.

1.41.

Conturile anuale ale UE prezintă în mod obiectiv valorile corecțiilor financiare derivate din rolul de supraveghere al Comisiei.

Sumele prezentate drept corecții financiare indică faptul că au fost luate măsuri de către Comisie pentru a proteja bugetul UE de fondurile plătite în mod necuvenit. Observațiile care le însoțesc vizează clarificarea procedurii aplicate de Comisie în acest sens. În final, aceste fonduri vor fi recuperate de la beneficiari prin intermediul procedurilor de recuperare inițiate de statele membre, deoarece este în interesul acestora să recupereze fondurile, în măsura posibilului.

Comisia face referire, de asemenea, la răspunsurile sale la punctele 1.36 și 1.40.

1.42.

Comisia prezintă date pentru trei stadii principale ale procesului:

1.43.

Comisia precizează în mod clar că datele privind diferitele stadii ale mecanismelor de corecție prezentate pentru grupul de politici Coeziune se referă strict la recuperări și la corecții financiare pe care ea însăși le-a impus.

1.44.

În această privință, se atrage atenția asupra faptului că, în cazul grupului de politici Coeziune, numai 20 % din sumele confirmate în 2009 (2 411 milioane de euro) au fost executate (476 de milioane de euro) în cursul anului respectiv. Adunând și sumele rămase restante din exercițiile precedente, suma totală care încă rămâne de executat la sfârșitul exercițiului 2009 este de 2 332 de milioane de euro. În ipoteza în care statele membre nu vor mai depune alte declarații de cheltuieli în anii următori, corecțiile restante vor reuși să fie executate abia la închiderea programelor (32).

1.44.

Astfel cum subliniază Curtea în mod justificat, executarea corecțiilor financiare referitoare la ultimii ani se va efectua în principal la încheierea programului, în cazul în care s-a atins plafonul de reglementare pentru plățile intermediare. De asemenea, corecțiile financiare confirmate în timpul duratei programelor pot fi executate prin cereri de plată ulterioare. Prin urmare, este dificil de stabilit o legătură directă între cuantumul corecțiilor financiare confirmate într-un anumit an și sumele executate în cursul aceluiași an.

Ca regulă generală, corecțiile financiare confirmate în timpul duratei programelor sunt executate prin cereri de plată ulterioare. Deoarece este posibil ca plafonul plăților să fi fost atins pentru majoritatea programelor referitoare la perioada 2000-2006, este inevitabil ca deducerea cheltuielilor neeligibile să fie reflectată numai în documentele de închidere, care urmează să fie prezentate de statele membre în 2010.

De îndată ce Comisia deține dovada executării unei corecții prin deducerea cheltuielilor neeligibile dintr-o cerere de plată de închidere, va raporta corecția financiară respectivă drept executată. În nota 6 anexată conturilor consolidate figurează informații detaliate privind executarea corecțiilor financiare.

Deși nu toate corecțiile financiare individuale, ci numai cele cu impact financiar în termeni de contribuție a UE, pot fi urmărite în sistemul contabil al Comisiei, corecțiile financiare a căror execuție în cursul anului 2010 este dovedită vor fi raportate drept executate în conturile Comisiei pentru 2010.

Cifrele variază semnificativ de la un program sau fond la altul, datorită naturii și/sau volumului corecțiilor respective.

1.45.

În principiu, dacă ar fi disponibile informații fiabile cu privire la efectul mecanismelor de corecție din trecut, ar fi posibil să se estimeze efectele probabile ale aplicării acelorași mecanisme în viitor. Uneori, s-a sugerat, de asemenea, în mod incorect, că recuperările și corecțiile pot fi comparate cu estimările de eroare ale Curții sau chiar deduse din acestea.

1.45.

Comisia a confirmat în mod repetat că programele multianuale fac obiectul unor sisteme de control multianuale și că multe erori detectate de Curte într-un anumit an ar fi fost, în mod normal, detectate și corectate de către sistemele Comisiei în anii următori. Acest lucru poate fi demonstrat prin calcularea indicilor de eroare reziduală în momentul încheierii unui program, care, în trecut, s-au dovedit a fi mai mici decât în perioada de implementare.

Comisia este de acord cu faptul că nu este ușor de comparat indicii de eroare ai Curții în cadrul DAS, care se referă la o examinare anuală a tranzacțiilor, cu eroarea calculată de Comisie.

1.46.

Însă informații anuale fiabile privind efectele mecanismelor de corecție nu sunt disponibile. Notele la situațiile financiare nu indică în mod sistematic corelația dintre sumele recuperate și diferitele exerciții financiare pe care le vizează acestea, iar, în anumite cazuri, au existat corecții acumulate sau neefectuate, aferente unor exerciții anterioare, care au fost înscrise și contabilizate în exercițiul curent.

1.46.

În plus, se pot impune corecții forfetare în situațiile în care deficiențele sistemelor de control la nivelul statelor membre sunt identificate, dar nu au fost corectate de statul membru respectiv, fără să existe nicio legătură cu un anumit an sau cu cheltuielile specifice care nu au fost acordate în conformitate cu reglementările.

Prin urmare, nu se poate stabili o legătură directă între o corecție financiară și anul de cheltuieli la care se referă aceasta.

Fondurile structurale sunt puse în aplicare conform unui cadru multianual. În cazul în care o corecție financiară nu a fost raportată în anul N, aceasta va fi raportată în anul N+1, fără ca acest lucru să afecteze fiabilitatea procedurii, al cărei obiectiv principal este garantarea corectării tuturor plăților neconforme cu reglementările. Această compensație de la un an la altul în cadrul perioadei de programare este necesară în vederea furnizării unor informații cumulative exacte, transparente și complete privind corecțiile financiare.

Cu toate acestea, notele anexate situațiilor financiare conțin informații privind corecțiile financiare confirmate și executate într-un anumit an, precum și informații cumulative.

În schimb, în domeniul agriculturii (FEGA și FEADR), corecțiile financiare sunt legate de cheltuielile unui exercițiu financiar specific, iar această legătură este menționată în fiecare decizie de conformitate adoptată de Comisie.

1.47.

În plus, ciclul aferent multora dintre mecanismele de corecție se poate întinde pe mulți ani, iar variațiile survenite în elementele care pot avea o influență asupra capacității de corecție a multor sisteme de supraveghere și de control (cadrul juridic și organizatoric, modalitățile procedurilor de recuperare, tipul, anvergura și durata proiectelor etc.) pot afecta capacitatea acestora de estimare a impactului probabil în viitor.

1.48.

În final, trebuie reamintit că mecanismele de corecție ale Comisiei presupun, în principal, alte corecții financiare decât recuperările (a se vedea punctele 1.39 și 1.40).

1.48.

1.49.

Comisia a luat măsuri în 2009 în vederea creșterii volumului și a calității informațiilor pe care le furnizează cu privire la mecanismele de corecție aplicate bugetului UE, ceea ce reprezintă un pas înainte. Însă informațiile pe care le furnizează nu sunt încă complet fiabile, întrucât Comisia nu primește întotdeauna informații fiabile de la statele membre. În plus, ar trebui să se analizeze necesitatea de a perfecționa orientările de raportare financiară care precizează ce informații ar trebui incluse și cum ar trebui acestea tratate. În cazul unora dintre domeniile de cheltuieli, informațiile furnizate de Comisie nu reconciliază următoarele elemente: exercițiul în cursul căruia se efectuează plata în cauză, exercițiul în cursul căruia se detectează eroarea în cauză și exercițiul în cursul căruia corecția financiară antrenată este prezentată în notele la conturi.

1.49.

O reconciliere a plăților, erorilor și corecțiilor financiare efectuată astfel cum a sugerat Curtea nu este posibilă în cazul în care sistemul de declarare a cheltuielilor este cumulativ pe o perioadă multianuală sau, în unele cazuri, atunci când este vorba de corecții sistemice (a se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 1.50).

1.50.

Marea majoritate, în termeni valorici, a corecțiilor includ mai curând corecții financiare aplicate statelor membre sau țărilor terțe decât recuperări de la beneficiari individuali care au primit incorect fonduri de la UE. În schimb, erorile detectate în urma testelor Curții corespund, în marea lor parte, unor sume declarate incorect de beneficiari sau plătite în mod necuvenit acestora. Ținând seama de aceste aspecte, Curtea trage concluzia că nu este posibil să se facă o comparație pertinentă între estimările sale cu privire la indicii de eroare și datele referitoare la corecții financiare și la recuperări furnizate de Comisie.

1.50.

Cea mai mare parte a bugetului UE, aproximativ 80 %, este executată în gestiune partajată, statele membre fiind principalii responsabili pentru asigurarea regularității cheltuielilor declarate Comisiei și, prin urmare, pentru detectarea și corectarea neregulilor. În acest mod de gestiune, Comisia este, de asemenea, responsabilă să asigure că sistemele create de autoritățile naționale sunt eficace; în caz contrar, Comisia poate impune corecții financiare. Sistemul de corecții financiare prevăzut de legislația în vigoare funcționează, prin urmare, astfel încât Comisia efectuează recuperări/corecții aplicate statelor membre, care, la rândul lor, trebuie să recupereze plățile neconforme cu reglementările de la beneficiari. Cu toate acestea, în cazul în care corecțiile financiare privesc deficiențele sistemice, acestea nu sunt legate de erorile identificate la nivelul beneficiarilor, ci se bazează, de obicei, pe rate forfetare sau extrapolate.

În consecință, trebuie făcută distincția între:

Comisia este de acord cu faptul că nu este relevant să se compare indicii de eroare ai Curții în cadrul DAS, care, în temeiul tratatului, se referă la o examinare anuală a unui eșantion de tranzacții, cu cifrele privind corecțiile financiare. Datorită diferitelor tipuri de corecții financiare indicate mai sus, în domeniul coeziunii, nu este posibil să se stabilească o legătură directă între o corecție financiară și anul cheltuielilor la care se referă aceasta. Cu toate acestea, impactul corecțiilor financiare poate fi identificat în mod clar atunci când se calculează indicii de eroare reziduală după încheierea unui program. De exemplu, o anchetă nestatistică a DG REGIO privind auditul de încheiere pe un eșantion din programele FEDER în perioada 1994-1999, încheiată în ianuarie 2010, arată că, la momentul încheierii și după efectuarea tuturor corecțiilor financiare, riscul general de eroare a fost redus în mod substanțial.

Comisia asigură protecția intereselor financiare ale Uniunii prin aplicarea sistemelor și a procedurilor de gestiune și control prevăzute de Regulamentul financiar și regulamentele sectoriale adaptate de organul legislativ, în scopul prevenirii, detectării și corectării erorilor care prejudiciază bugetul UE.

2.1.

Prezentul capitol se referă la aprecierea specifică a Curții cu privire la venituri, care sunt constituite din resurse proprii și din alte venituri. Principalele informații financiare cu privire la venituri sunt prezentate în tabelul 2.1 . Resursele proprii reprezintă de departe principala sursă de finanțare a cheltuielilor bugetare (94,1 %).

2.2.

Există trei categorii de resurse proprii (1): resurse proprii tradiționale (taxe vamale percepute pentru importuri și taxe pe producție pentru zahăr), resurse proprii calculate pe baza taxei pe valoarea adăugată (TVA) percepute de statele membre și resurse proprii provenite din venitul național brut (VNB) al statelor membre.

2.3.

Resursele proprii tradiționale sunt constatate și colectate de statele membre. Trei sferturi din sumele aferente acestor resurse sunt vărsate Uniunii, celălalt sfert fiind reținut pentru a acoperi cheltuielile de colectare. Fiecare stat membru transmite Comisiei o situație lunară a taxelor constatate (situația contabilității „A”) și o situație trimestrială a acelor taxe constatate care nu sunt incluse în contabilitatea „A” (contabilitatea „B”) (2).

2.4.

Resursele proprii bazate pe TVA și pe VNB reprezintă contribuții care rezultă din aplicarea unor rate uniforme bazelor virtual armonizate de calcul al TVA sau venitului național brut al statelor membre, stabilite în conformitate cu normele Uniunii Europene.

2.5.

În conformitate cu Decizia 2007/436/CE, Euratom, anumite state membre beneficiază de o cotă redusă a TVA (3) exigibile și de o reducere brută a contribuției lor anuale bazate pe VNB (4) pentru perioada 2007-2013. În plus, Regatului Unit i se acordă o corecție în ceea ce privește dezechilibrele bugetare („corecția în favoarea Regatului Unit”), care implică o reducere a plăților pe care le efectuează în contul resurselor proprii bazate pe VNB.

2.6.

Resursa proprie bazată pe VNB este utilizată în scopul echilibrării bugetului. Orice subevaluare a VNB-ului pentru un stat membru dat – deși nu afectează resursa proprie bazată pe VNB în ansamblu – determină, până la identificarea și corectarea problemei, creșterea contribuțiilor celorlalte state membre.

2.7.

Abordarea generală de audit a Curții, precum și metodologia generală de audit a acesteia sunt descrise în partea 2 din anexa 1.1 . În ceea ce privește auditul veniturilor, a fost testat, la nivelul Comisiei, un eșantion statistic reprezentativ de 62 de ordine de recuperare prelevate din evidențele Comisiei referitoare la toate încasările de venituri (a se vedea anexa 2.1 ).

2.8.

Auditul efectuat de Curte cu privire la operațiunile subiacente conturilor nu poate acoperi importurile nedeclarate sau pe cele sustrase de la supravegherea vamală.

2.9.

Curtea a întreprins o evaluare a sistemelor de supraveghere și de control în trei state membre (5) și a analizat sistemele contabile pe care le-au aplicat acestea pentru resursele proprii tradiționale. Curtea a examinat fluxul de taxe, de la constatare până la declararea către Comisie, în vederea obținerii unei asigurări rezonabile cu privire la exactitatea sumelor înregistrate. Auditorii au examinat un eșantion aleatoriu de 30 de declarații de import pentru fiecare dintre cele trei state membre selectate.

2.10.

În cazul a cinci recuperări privind resursele proprii tradiționale din cadrul eșantionului menționat la punctul 2.7, Curtea a efectuat o regularizare între situațiile lunare selectate și evidențele contabile subiacente ale statelor membre (6).

2.11.

Curtea a evaluat sistemele de supraveghere și de control utilizate la nivelul Comisiei, inclusiv inspecțiile efectuate de aceasta în statele membre. Auditul a inclus, de asemenea, evaluarea rolului de supraveghere al CCRP (7).

2.12.

Curtea a luat în considerare rezultatele auditului specific pe care l-a efectuat în 2008 și în 2009 cu privire la procedurile de vămuire simplificate pentru importuri în nouă state membre (8).

2.13.

Resursele proprii bazate pe TVA și pe VNB se bazează pe statistici macroeconomice, ale căror operațiuni subiacente nu pot fi auditate în mod direct. Din acest motiv, auditul a avut drept punct de plecare agregatele macroeconomice întocmite de statele membre și prezentate Comisiei și a evaluat apoi sistemele Comisiei de prelucrare a datelor pentru stabilirea sumelor ce urmează a fi incluse în conturile finale. Astfel, Curtea a examinat faza de stabilire a bugetului și corectitudinea contribuțiilor statelor membre.

2.14.

De asemenea, auditul a analizat sistemele de supraveghere și de control ale Comisiei, al căror obiectiv este de a oferi certitudinea că aceste resurse sunt corect calculate și colectate, precum și rolurile comitetelor CCRP și VNB (9).

2.15.

Rezultatele testelor efectuate pe operațiuni sunt prezentate sintetic în anexa 2.1 .

2.16.

Curtea a constatat că, per ansamblu, situațiile transmise Comisiei de către statele membre nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare.

2.17.

Conform constatărilor Curții, calculul contribuțiilor statelor membre și plata acestora nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare. Totuși, în decembrie 2009, Comisia a detectat o eroare în cadrul calculului pe care l-a efectuat pentru estimările provizorii ale corecției în favoarea Regatului Unit pentru exercițiile 2008 și 2009, reprezentând o supraestimare de 138 de milioane de euro și, respectiv, de 458 de milioane de euro. Deoarece corecția în favoarea Regatului Unit pentru exercițiul 2008 a fost înscrisă în bugetul pentru 2009, statele membre care au finanțat-o au plătit o contribuție mai mare decât era necesar în 2009. Această situație va fi corectată numai atunci când estimările revizuite vor fi înregistrate în bugetul pentru exercițiile următoare.

2.17.

2.18.

Curtea a constatat că, per ansamblu, operațiunile testate referitor la „alte venituri” nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare.

2.19.

Rezultatele examinării sistemelor sunt prezentate sintetic în anexa 2.2 .

2.20.

Ca și în anii anteriori (10), Curtea a pus în evidență probleme în cadrul procedurilor și al sistemelor, probleme care au afectat sumele înregistrate în contabilitatea B și care ar trebui remediate. Acestea priveau în special întârzieri în recuperarea taxelor și punerea la dispoziție cu întârziere a sumelor recuperate (11), precum și anularea nejustificată de taxe vamale (12).

2.20.

2.21.

În două dintre statele membre (13) auditate, autoritățile naționale nu au fost în măsură să justifice în totalitate sumele înregistrate în situațiile contabile B, deoarece acestea nu erau în concordanță cu documentele subiacente. În plus, Curtea a identificat diferențe similare și în cadrul regularizării contabilității A (14).

2.21.

2.22.

Comisia a adoptat poziția conform căreia, în cazurile în care se confiscă mărfuri introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunității, nu există obligația de a înregistra în contabilitatea B datoriile vamale aferente. În hotărârea sa din aprilie 2009 (15), Curtea de Justiție a considerat că, pentru a se putea șterge datoriile vamale, aceste confiscări de mărfuri trebuie să aibă loc înainte ca mărfurile să treacă de primul birou vamal situat pe teritoriul respectiv. Astfel, în opinia Curții de Conturi, datoriile aferente mărfurilor confiscate după această etapă ar trebui, într-adevăr, înscrise în evidențele contabile.

2.22.

2.23.

Auditurile la fața locului efectuate de Curte au relevat deficiențe în cadrul supravegherii vamale la nivel național, în special în ceea ce privește efectuarea analizei de risc pentru selectarea operatorilor și a importurilor care urmau să facă obiectul controalelor vamale (16). Această situație implică o creștere a riscului ca neregulile să nu fie detectate, ceea ce ar putea conduce la o pierdere de resurse proprii tradiționale.

2.23.

2.24.

Mai mult, în recentul său raport special (17) cu privire la procedurile de vămuire simplificate pentru importuri (18), Curtea a identificat deficiențe de control semnificative în toate statele membre vizitate, precum și o frecvență ridicată a erorilor în majoritatea acestora. Având în vedere că aceste state membre reprezintă mai mult de jumătate din totalul resurselor proprii tradiționale percepute și că aproximativ două treimi din toate declarațiile vamale din cadrul UE se efectuează utilizând proceduri simplificate, aceste deficiențe de control au un impact asupra funcționării sistemelor de supraveghere și de control din statele membre în domeniul resurselor proprii tradiționale. Această situație conduce, la rândul său, la riscul perceperii unor sume incorecte în contul resurselor proprii tradiționale.

2.24.

Comisia a luat măsuri pentru a sprijini statele membre să se adapteze la evoluția procedurilor. Acestora li s-au furnizat orientări detaliate, precum și formare privind modul cel mai potrivit de a le aplica. Rezultatele vor fi examinate în timpul vizitelor de control care vor fi efectuate în 2010 și 2011. În plus, în cursul anilor 2009 și 2010, Comisia a efectuat inspecții specifice în fiecare stat membru în ceea ce privește strategiile acestora de control vamal. Pe baza acestor inspecții și a observațiilor de audit ale Curții, Comisia a solicitat deja acțiuni de remediere. Aceasta va pregăti în cursul anului 2010 un raport tematic privind strategia de control vamal în statele membre, care va încorpora concluziile Curții, precum și pe cele ale Comisiei. Acest aspect va fi discutat cu statele membre în cadrul Comitetului consultativ privind resursele proprii (ACOR) în încercarea de a aduce îmbunătățiri în acest domeniu.

2.25.

Punctul de plecare pentru calculul resurselor proprii bazate pe TVA este reprezentat de TVA efectiv încasată în statele membre (19). Un studiu pentru cuantificarea și analizarea diferenței dintre încasările teoretice de TVA și încasările efective de TVA în statele membre UE-25 (cu excepția Ciprului) (20), publicat de Comisie în septembrie 2009, estimează că diferența dintre încasările de TVA efectiv percepute și răspunderea teoretică netă pentru plata TVA este în medie de 13 % pentru perioada 2004-2006. Pentru statele membre a căror bază de calcul a TVA nu este redusă (21), dacă s-ar elimina diferența dintre încasările teoretice de TVA și încasările efective de TVA, contribuția acestora bazată pe TVA la bugetul UE ar crește. Acest fapt ar conduce la diminuarea contribuțiilor bazate pe VNB, deși impactul va fi diferit de la un stat membru la altul.

2.25.

2.26.

Rezervele reprezintă o modalitate care permite aducerea de corecții elementelor îndoielnice care apar în declarațiile de TVA transmise de statele membre după termenul reglementar de patru ani. În 2009, au fost exprimate 67 de rezerve și au fost retrase 63, astfel încât la sfârșitul exercițiului numărul rezervelor exprimate era de 167 (a se vedea tabelul 2.2 ). Deși Curtea a observat îmbunătățiri privind retragerea rezervelor legate de TVA rămase nesoluționate de mult timp, 20 dintre acestea existau încă la sfârșitul lui 2009, acoperind exerciții anterioare exercițiului 2000, în comparație cu 34 la sfârșitul lui 2008.

2.26.

2.27.

În raportul său referitor la statisticile guvernului elen privind deficitul și datoria publică (22) adresat Consiliului (Ecofin), Comisia a pus în discuție calitatea statisticilor macroeconomice ale Greciei, inclusiv cele privind conturile naționale. Comisia și Consiliul au exprimat îndoieli cu privire la funcționarea eficientă a sistemelor de supraveghere și de control la nivelul Serviciului Național de Statistică al Greciei, care elaborează și datele privind VNB-ul pentru calculul resurselor proprii.

2.27.

Grecia a început să abordeze problemele expuse în raportul Comisiei din 8 ianuarie 2010 prin adoptarea unei noi legi privind sistemul statistic elen, care prevede crearea unei noi autorități statistice (ELSTAT) pentru a garanta independența și integritatea statisticilor.

2.28.

În rapoartele sale anuale anterioare (23), Curtea a exprimat opinia conform căreia diferențele existente în sistemele de supraveghere și de control ale institutelor naționale de statistică din statele membre ar putea afecta comparabilitatea, fiabilitatea și exhaustivitatea conturilor naționale. Eurostat nu a finalizat încă evaluarea pe care o efectuează cu privire la sistemele de supraveghere și de control din cadrul institutelor naționale de statistică și nu a adoptat încă orientări privind aplicarea acestor sisteme în statele membre.

2.28.

2.29.

La sfârșitul exercițiului 2009 existau rezerve generale (24) cu privire la datele VNB ale statelor membre UE-15 pentru perioada 2002-2006 și ale statelor membre UE-10 pentru perioada 2004-2006, în așteptarea finalizării analizei inventarelor VNB noi sau actualizate.

2.30.

La începutul exercițiului 2009, erau nesoluționate zece rezerve specifice (25) privind VNB-ul, legate de perioada 1995-2001. În cursul anului 2009, Comisia a retras șase rezerve cu privire la Grecia, rămânând un sold de patru rezerve nesoluționate (26) la sfârșitul exercițiului.

2.30.

2.31.

În 2009, Comisia (Eurostat) a efectuat vizite în 16 state membre pentru a verifica inventarele VNB (27) și a desfășurat verificări directe. Totuși, acest demers s-a limitat la un număr foarte mic de componente VNB din statele membre vizitate. După cum se precizează în orientările Eurostat, în urma acestei abordări de verificare directă nu se preconizează, în general, formularea de concluzii cu privire la toate elementele din cadrul estimărilor VNB.

2.31.

2.32.

Rezultatele examinării luărilor de poziție ale Comisiei sunt prezentate sintetic în anexa 2.3 . Curtea atrage atenția asupra recentului raport special cu privire la procedurile de vămuire simplificate pentru importuri, prezentat la punctul 2.24. În raportul său anual de activitate pentru exercițiul 2010, Comisia va trebui să țină seama de concluziile formulate în raportul menționat anterior, precum și de măsurile întreprinse ca urmare a propriilor sale verificări efectuate cu privire la procedurile simplificate și la strategia de control a statelor membre.

2.32.

2.33.

Pe baza activităților sale de audit, Curtea concluzionează că:

pentru exercițiul încheiat la 31 decembrie 2009 nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare.

2.34.

Pe baza activităților sale de audit, Curtea concluzionează că sistemele de supraveghere și de control sunt eficace în asigurarea regularității veniturilor. Cu toate acestea, Curtea atrage atenția asupra deficiențelor care, deși nu afectează în mod semnificativ eficacitatea sistemelor per ansamblu, necesită luarea măsurilor prezentate în continuare.

2.35.

Auditurile Curții continuă să identifice probleme legate de utilizarea contabilității B; prin urmare, Curtea recomandă Comisiei să își continue eforturile pentru a asigura utilizarea corectă a acestei contabilități, în special în ceea ce privește constatarea și punerea la dispoziție la timp a taxelor vamale (punctul 2.20).

2.35.

2.36.

Deficiențele identificate în cadrul auditului specific al Curții referitor la eficacitatea controalelor privind procedurile simplificate, precum și în cadrul altor activități de audit desfășurate în 2009, au condus Curtea la concluzia că sistemele de supraveghere și de control din statele membre în domeniul resurselor proprii tradiționale sunt doar parțial eficace în asigurarea caracterului exhaustiv și corect al taxelor vamale înregistrate (punctele 2.23 și 2.24).

2.36.

2.37.

Există încă rezerve nesoluționate de mult timp. Comisia ar trebui să continue să exercite presiuni asupra statelor membre pentru ca acestea să furnizeze în mod rapid informații adecvate care i-ar permite să retragă aceste rezerve în cel mai scurt timp posibil și să aducă toate corecțiile necesare bazelor de calcul al TVA ale statelor membre (punctul 2.26).

2.37.

2.38.

Comisia nu a elaborat încă rapoarte de evaluare privind VNB-ul statelor membre și nu a formulat rezerve specifice pentru perioada de după 2002. În acest scop, Comisia ar trebui să își finalizeze verificarea inventarelor VNB în statele membre, luând în considerare evaluarea pe care a efectuat-o cu privire la sistemele de supraveghere și de control din cadrul institutelor naționale de statistică, utilizate pentru elaborarea conturilor naționale (punctele 2.28 și 2.31). Comisia ar trebui, de asemenea, să definească în mod clar sfera de aplicare a opiniei pe care o formulează în cadrul evaluării sale privind datele VNB ale statelor membre (punctul 2.31).

2.38.

2.39.

Situația acțiunilor întreprinse în urma observațiilor anterioare este prezentată în anexa 2.4 .

3.1.

Prezentul capitol se referă la aprecierea specifică a Curții cu privire la grupul de politici Agricultură și resurse naturale, care cuprinde domeniile de politici 05-Agricultură și dezvoltare rurală, 07-Mediu, 11-Afaceri maritime și pescuit și 17-Sănătate și protecția consumatorilor. Principalele informații cu privire la activitățile acoperite și la cheltuielile efectuate în 2009 sunt prezentate în Tabelul 3.1 .

3.2.

În conformitate cu tratatul, responsabilitatea de ansamblu pentru execuția bugetului Uniunii Europene îi revine Comisiei. În ceea ce privește agricultura și dezvoltarea rurală, practic, toate cheltuielile se efectuează în cadrul gestiunii partajate, prin care sarcinile de execuție sunt delegate statelor membre. În ceea ce privește celelalte domenii, creditele bugetare se cheltuiesc în cadrul gestiunii directe și indirecte a Comisiei, cu excepția Fondului european pentru pescuit (FEP), care se află sub gestiune partajată, realizată pe baza unor programe multianuale.

3.3.

Potrivit tratatului, politica agricolă comună are ca obiective (1) creșterea productivității agriculturii astfel încât să asigure un nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, stabilizarea piețelor, garantarea siguranței aprovizionărilor și asigurarea unor prețuri rezonabile de livrare către consumatori.

3.4.

Bugetul UE finanțează cheltuielile efectuate în cadrul politicii agricole comune în principal prin intermediul a două fonduri (2): Fondul european de garantare agricolă (denumit în continuare „FEGA”), pentru finanțarea integrală a ajutoarelor directe acordate de UE și a măsurilor de intervenție pe piață (3), după cum se va explica în cele ce urmează, și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (denumit în continuare „FEADR”), pentru cofinanțarea la diferite niveluri a programelor de dezvoltare rurală.

3.5.

Principalele măsuri finanțate prin intermediul FEGA sunt:

—

intervențiile pe piețele agricole: principalele măsuri sunt intervenția, stocarea și restituirile la export și alte măsuri, precum sprijinul specific pentru programele din sectorul vinului, al fructelor și legumelor și pentru programele alimentare (care se ridică în total la 3 988 milioane de euro) și Fondul de restructurare a industriei zahărului (3 018 milioane de euro).

—

Plățile efectuate din Fondul de restructurare a sectorului zahărului au fost finanțate de contribuții de la producătorii care dețin cote alocate ca venituri pentru FEGA.

3.6.

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) cofinanțează cheltuielile de dezvoltare rurală, care acoperă un număr important de măsuri, cum ar fi sistemele pentru agromediu, sumele compensatorii acordate pentru desfășurarea activităților agricole în zonele defavorizate, investițiile în exploatații agricole și infrastructura în zonele rurale (8 992 de milioane de euro) (7). În 2009, în contextul verificării eficienței PAC (8) și al Planului european de redresare economică (9), s-au acordat fonduri suplimentare în temeiul dezvoltării rurale pentru finanțarea unor priorități precum infrastructura de internet în bandă largă, schimbările climatice, energiile regenerabile, gestionarea resurselor de apă, biodiversitatea și măsurile care însoțesc restructurarea sectorului produselor lactate. Cu toate acestea, în 2009 nu s-a efectuat nicio cheltuială în cadrul măsurilor menționate.

3.6.

Cifra (8 992 de milioane EUR) se referă la creditele de plată pentru capitolele 05 04 și 05 05, care includ:

3.7.

În cadrul tuturor sistemelor de ajutor direct prin intermediul FEGA care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului (10) și al anumitor sisteme de ajutor prin intermediul FEADR, beneficiarii ajutoarelor acordate de UE trebuie să îndeplinească anumite cerințe de „ecocondiționalitate”. Aceste cerințe privesc protecția mediului, sănătatea publică, sănătatea animalelor și a plantelor, bunăstarea animalelor (cerințele de reglementare în materie de gestionare), precum și menținerea terenurilor agricole în bune condiții agricole și de mediu (BCAM) (11). Legislația UE prevede că, în cazul nerespectării acestor cerințe, se aplică o reducere a cuantumului total sau o excludere (12) de la plățile directe acordate ca urmare a cererilor introduse în cursul anului calendaristic în care s-a făcut constatarea. Testele efectuate de Curte asupra plăților către fermieri nu includ decât un număr redus de cerințe privind ecocondiționalitatea (a se vedea punctul 3.17 a treia liniuță). Atunci când se detectează încălcări, acestea sunt considerate erori necuantificabile și, prin urmare, nu sunt incluse în calculul indicelui de eroare.

3.8.

Numai fermierii sunt eligibili pentru ajutorul pe suprafață acordat de UE. Prin fermier se înțelege o persoană care desfășoară o activitate agricolă. Prin activitate agricolă se înțelege producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creșterea și deținerea de animale în scopuri agricole sau menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu (BCAM) (13). Potrivit normelor UE aplicabile, în cazul în care solicitantul nu desfășoară nicio altă activitate agricolă, menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu reprezintă activitatea agricolă minimă impusă solicitantului pentru a fi eligibil pentru ajutor.

3.9.

Cheltuielile din cadrul ambelor fonduri se efectuează prin intermediul a aproximativ 80 de agenții de plată naționale sau regionale. Înainte de a putea solicita efectuarea de cheltuieli de la bugetul UE, aceste agenții trebuie să fie acreditate pe baza unor criterii stabilite de Comisie. Agențiile de plată efectuează plăți către beneficiari și, în prealabil, ele trebuie să verifice, fie direct, fie prin intermediul unor organisme delegate, eligibilitatea cererilor de ajutor. Conturile agențiilor de plată și plățile efectuate de acestea sunt examinate de către organisme de audit independente (organisme de certificare) care întocmesc rapoarte către Comisie în luna februarie a anului următor.

3.9.

3.10.

Politica Uniunii privind mediul ar trebui să contribuie la protecția și la îmbunătățirea calității mediului și a sănătății umane, precum și la utilizarea rațională a resurselor naturale, inclusiv pe plan internațional. Instrumentul financiar pentru mediu (LIFE) (14) este cel mai important instrument în ceea ce privește finanțarea, acoperind contribuția UE la proiecte desfășurate în statele membre în sprijinul naturii și al biodiversității, precum și politica în domeniul mediului, guvernanța, informarea și comunicarea.

3.11.

Fondul european pentru pescuit (15) reprezintă principalul instrument pentru domeniul de politici Afaceri maritime și pescuit. Politica comună în domeniul pescuitului urmărește aceleași obiective precum politica agricolă comună (a se vedea punctul 3.3).

3.12.

În ceea ce privește Sănătatea și protecția consumatorilor, UE contribuie, pe de o parte, la protecția sănătății umane, a sănătății animalelor și a plantelor și, pe de altă parte, la bunăstarea consumatorilor.

3.13.

În cazul FEGA, cheltuielile constau în principal în rambursarea subvențiilor acordate fermierilor și altor beneficiari de către statele membre.

3.14.

În ceea ce privește FEADR și FEP, un avans reprezentând 7 % din contribuția UE la fiecare program s-a plătit după adoptarea acestora de către Comisie (16). În 2009, plățile efectuate din FEADR au reprezentat doar plăți intermediare, în timp ce, în cazul FEP, acestea au cuprins și plăți în avans.

3.15.

Plățile pentru domeniul de politici Sănătate și protecția consumatorilor nu cuprind plățile în avans, statele membre primind rambursările pe baza cheltuielilor declarate. În ceea ce privește mediul, prefinanțarea poate reprezenta până la 40 % din contribuția UE pentru un proiect LIFE, după cum se prevede în acordul de subvenționare.

3.16.

În ceea ce privește FEADR, la sfârșitul lui 2009 (17) s-au anulat credite bugetare în valoare de 1 650 de milioane, în primul rând ca urmare a unei diminuări a cheltuielilor efectuate de către statele membre. Această situație a fost cauzată de dificultățile întâmpinate la asigurarea cofinanțării naționale și, în cazul României și al Bulgariei, de lipsa de experiență în ceea ce privește implementarea programelor de dezvoltare rurală (18).

3.16.

3.17.

Abordarea generală de audit a Curții și metodologia generală de audit a acesteia sunt descrise în partea 2 din anexa 1.1 . În ceea ce privește auditul grupului de politici Agricultură și resurse naturale, trebuie menționate următoarele aspecte specifice:

3.18.

Rezultatele testelor efectuate pe operațiuni sunt prezentate sintetic în anexa 3.1 . Pe baza acestora, estimarea Curții cu privire la indicele de eroare cel mai probabil pentru domeniul de politici Agricultură și resurse naturale se situează între 2 % și 5 %.

3.18.

În plus, riscul pentru bugetul UE este acoperit în mod corespunzător de procedura privind verificarea conformității.

3.19.

În 2009, dintre cele 241 de operațiuni verificate, 66 (27 %) (20) erau afectate de erori. 42 (64 %) (21) dintre aceste operațiuni erau afectate de erori cuantificabile privind în special eligibilitatea și exactitatea. În cele ce urmează sunt exemplificate diferitele tipuri de erori.

3.20.

În cadrul FEGA, dintre cele 148 de operațiuni selecționate, 35 (24 %) (22) erau afectate de erori. 24 (69 %) dintre aceste operațiuni erau afectate de erori cuantificabile. În ceea ce privește cheltuielile aferente dezvoltării rurale, dintre cele 80 de operațiuni selecționate, 25 (31 %) erau afectate de erori. 16 (64 %) dintre aceste operațiuni erau afectate de erori cuantificabile.

3.20.

3.21.

În continuare sunt prezentate exemple de erori privind eligibilitatea constatate de Curte:

—

un contract de închiriere pentru 57 de hectare din suprafața de pășune menționată anterior;

—

un contract de tip „back to back” prin care ceda drepturile de pășunat locatorului.

3.22.

Cea mai mare parte a erorilor cuantificabile erau erori privind exactitatea (87 % în cazul FEGA și 81 % în cazul dezvoltării rurale). În plus, cea mai mare parte a erorilor privind exactitatea erau legate de supradeclararea de terenuri eligibile. În continuare sunt prezentate alte exemple de erori privind exactitatea constatate de Curte:

3.23.

În ceea ce privește erorile necuantificabile, Curtea a constatat, de exemplu, referitor la FEGA, că parcelele nu erau identificate în mod clar în cerere, că s-au efectuat plăți după expirarea termenului legal și că nu se preciza data la care solicitanții trebuiau să aibă dreptul de a utiliza în mod exclusiv parcela solicitată. În ceea ce privește FEADR, Curtea a constatat un caz în care nu s-au respectat pe deplin anumite condiții aplicabile unui ajutor plătit pentru agricultura ecologică.

3.23.

3.24.

În ceea ce privește domeniile Mediu, Afaceri maritime și pescuit și Sănătate și protecția consumatorilor, dintre cele 13 operațiuni selecționate, 6 (46 %) erau afectate de erori. 2 (33 %) dintre aceste operațiuni erau afectate de erori cuantificabile.

3.24.

În ceea ce privește o operațiune din domeniul afacerilor maritime și pescuitului, calculul Comisiei cu privire la plata intermediară a fost o aplicare corectă a normelor aplicabile pentru calcularea acestui gen de plăți, astfel cum se prevede la articolul 76 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului, în baza căruia Comisia nu poate aplica o metodă diferită de calcul, a cărei alegere este lăsată la latitudinea sa.

3.25.

Referitor la Instrumentul financiar pentru orientarea pescuitului (IFOP), Curtea a constatat cazuri în care proiectele fuseseră finalizate în afara perioadei de eligibilitate.

3.25.

3.26.

Curtea a constatat, de asemenea, erori necuantificabile.

3.27.

Principalul sistem de control menit să asigure regularitatea operațiunilor este Sistemul integrat de administrare și control (Integrated Administration and Control System – IACS) (25).

3.28.

IACS este format, în fiecare stat membru, din baze de date privind exploatațiile agricole, cererile de ajutoare, parcelele agricole și, acolo unde plățile sunt încă legate de numărul de animale, dintr-o bază de date privind animalele, precum și dintr-un registru cu drepturile la plată, în acele state membre care implementează SPU. Sistemul prevede mai multe controale de eligibilitate: verificarea administrativă a tuturor cererilor de plată, verificări încrucișate cu baze de date cu scopul de a se evita declararea de două ori a aceluiași teren/a acelorași animale și o rată minimă de 5 % pentru inspecțiile care trebuie efectuate la exploatații de către agențiile de plată.

3.29.

IACS acoperă SPU, SPUS și toate sistemele de ajutor pe suprafață cuplat, precum și sistemele de prime pentru animale. În cazul FEADR, în special pentru agromediu și pentru zonele defavorizate, anumite elemente de bază, cum ar fi suprafața și numărul animalelor, se verifică prin intermediul IACS, în timp ce alte cerințe se verifică prin sisteme de control special concepute în acest scop (26).

3.30.

Curtea a evaluat opt sisteme IACS în cadrul FEGA și opt sisteme de control specifice în cadrul FEADR (a se vedea punctul 3.17).

3.31.

Auditul Curții a vizat respectarea dispozițiilor reglementărilor aplicabile și o evaluare a eficacității sistemelor în ceea ce privește asigurarea regularității operațiunilor. Au fost verificate următoarele elemente:

I.

procedurile și controalele administrative destinate să asigure corectitudinea plăților, inclusiv calitatea bazelor de date;

II.

sistemele de control pe bază de controale la fața locului;

III.

sistemele destinate să asigure punerea în aplicare și controlul ecocondiționalității.

III.

3.32.

Deși sistemul IACS este, în principiu, bine conceput, auditurile anuale ale sistemelor IACS desfășurate de Curte în ultimii ani arată că eficacitatea IACS este afectată în mod negativ de date eronate înregistrate în bazele de date, de verificări încrucișate incomplete sau de o monitorizare incorectă ori incompletă a anomaliilor. Referitor la exercițiile financiare 2006-2008, Curtea a examinat funcționarea sistemelor IACS privind SPU sau SPUS în 20 de agenții de plată din 17 state membre și a prezentat rezultatele acestor audituri în rapoartele sale anuale. IACS a fost evaluat ca eficace pentru o agenție de plată, în vreme ce pentru 12 agenții a fost evaluat ca parțial eficace, iar pentru alte șapte s-au identificat deficiențe semnificative, ceea ce a condus Curtea la concluzia că sistemul nu era eficace.

3.33.

În urma auditului desfășurat în 2009 în cadrul a opt agenții de plată, Curtea a constatat că sistemele erau eficace în ceea ce privește asigurarea regularității plăților într-o singură agenție, parțial eficace în patru agenții și ineficace în celelalte trei (Grecia, Cipru și Malta).

3.32-3.33.

Eficacitatea și îmbunătățirea continuă a IACS este confirmată de rezultatele auditurilor de conformitate pe care Comisia le-a efectuat în ultimii ani în toate statele membre, cu excepția Luxemburgului, precum și de indicele scăzut de eroare evidențiat de statisticile referitoare la controale pe care le primește de la statele membre și care sunt verificate și validate de organismele de certificare. De asemenea, acest indice de eroare scăzut corespunde celui prezentat de Curte în Raportul său anual pe 2008.

Comisia a constatat că pentru exercițiul 2008 au existat deficiențe semnificative în IACS în Bulgaria și România. Ca urmare, aceste două state membre au stabilit planuri de acțiune în 2009 care au fost monitorizate atent de către Comisie.

Deficiențele din alte state membre sunt mai puțin semnificative în privința IACS, care nu afectează eficiența sistemelor, ci mai degrabă le face perfectibile, și pentru care aceste state membre au luat sau iau măsuri.

Toate aceste deficiențe sunt urmărite prin procedurile de verificare a conformității, care asigură acoperirea adecvată a riscului pentru bugetul UE.

3.34.

Referitor la cele opt sisteme de supraveghere și de control auditate în cadrul dezvoltării rurale, Curtea a constatat că trei dintre sistemele de control implementate erau eficace, iar cinci dintre acestea erau doar parțial eficace în ceea ce privește asigurarea regularității plăților.

3.34.

S-a constatat că sistemul de control în cazul celorlalte state membre auditate de Comisie în 2009 este eficace. Totuși, pot fi aduse îmbunătățiri în privința următoarelor aspecte:

3.35.

Principalele constatări ale auditului Curții sunt reliefate în cadrul punctelor următoare. Rezultatele examinării sistemelor sunt prezentate sintetic în anexa 3.2 .

3.36.

Controalele administrative trebuie să se efectueze pentru toate cererile de ajutor și pentru toate cererile de plată și trebuie să cuprindă toate elementele pentru care este posibil și necesar un control prin mijloace administrative (27). Controalele administrative trebuie să includă controale încrucișate, printre altele, cu datele înregistrate în bazele de date IACS, ori de câte ori acest lucru este posibil și oportun. Auditul Curții a verificat dacă bazele de date erau complete și fiabile, precum și măsura în care controalele fac posibilă identificarea anomaliilor și aplicarea unei acțiuni corective. Cele mai importante deficiențe care afectează sistemele sunt prezentate în cele ce urmează.

3.37.

Sistemul de identificare a parcelelor agricole (SIPA) este o bază de date în care este repertoriată totalitatea suprafeței agricole (parcelele de referință) a statelor membre. Curtea a constatat, în trei state membre, deficiențe semnificative în ceea ce privește SIPA, care afectează eficacitatea controalelor administrative încrucișate după cum se arată în continuare:

Exemple

Tehnologia SIPA-SIG a devenit obligatorie în 2005. În Grecia, până în anul solicitării 2008 și inclusiv în acel an, SIPA-SIG nu a cuprins nicio informație grafică (ortofotografii) care să arate suprafața eligibilă reală a parcelelor de referință înregistrate. În decembrie 2009, sistemul SIPA-SIG nu era încă pe deplin operațional pentru efectuarea controalelor încrucișate necesare.

În Lituania, Curtea a constatat că autoritățile nu au eliminat elementele care nu sunt eligibile – reprezentând o suprafață totală de 13 700 ha – din suprafața eligibilă a parcelelor înregistrate în SIPA ca fiind eligibile în proporție de 100 %.

În Cipru, noi ortofotografii au fost realizate și analizate în 2008. În urma analizei, a reieșit că peste 39 000 de parcele de referință erau afectate de modificări ale destinației terenurilor și, drept urmare, suprafața eligibilă pentru ajutoare SPUS s-a micșorat cu peste 7 000 ha (respectiv 5 % din suprafața agricolă). Deși dispuneau de informații actualizate, autoritățile cipriote au decis să aleagă ca temei al plăților pentru anul solicitării 2008 ortofotografiile depășite din 2003.

3.37.

Comisia acceptă că au existat probleme în privința IACS din Grecia în exercițiul 2008. Totuși, riscul financiar pentru perioadele din trecut este acoperit de procedura de verificare a conformității prin care, până în prezent, aproximativ 866 de milioane EUR au fost sau sunt excluse din finanțarea acordată de UE.

LPIS-GIS a devenit disponibil în conformitate cu planul de acțiune la 31 decembrie 2008, iar lansarea acestuia a avut loc înainte de începerea exercițiului 2009. Problema din 2009 a fost cauzată de digitalizarea târzie a parcelelor de către fermieri, iar între timp s-au luat măsuri pentru rectificarea situației prin stabilirea unei date-limită pentru digitalizare.

Comisia urmărește deficiențele care au existat în LPIS-GIS din Lituania din 2005 prin proceduri de verificare și validare a conformității. Totuși, autoritățile lituaniene au informat între timp Comisia că au fost puse în aplicare măsuri corective în LPIS-GIS în decembrie 2009.

Comisia urmărește deficiențele din cadrul LPIS-GIS din Cipru încă din 2005. Ca urmare a misiunilor efectuate, Ciprul a luat măsuri de remediere astfel încât, începând cu anul 2009, sistemul este considerat eficace. Această situație este urmărită în cadrul procedurii de verificare a conformității.

3.38.

Curtea a constatat de asemenea că, în două state membre (Italia, Spania), cele mai recente ortofotografii disponibile nu au fost utilizate pentru a plafona suprafețele eligibile în vederea calculării plăților.

Exemple

În Italia (Emilia Romagna) și în Spania (Țara Bascilor), rata de eligibilitate pentru terenurile de pășunat de calitate inferioară nu se bazează pe cele mai recente informații disponibile (ortofotografii sau inspecții la fața locului), ci pe declarațiile fermierului făcute anterior introducerii SPU. În cazurile examinate, atât fermierilor italieni, cât și celor spanioli li s-a permis să solicite rata de eligibilitate istorică mai ridicată pentru terenuri de pășunat de calitate inferioară care, în ultimele ortofotografii, apar cu rate de eligibilitate mult mai scăzute. Diferențele au condus la acordarea de ajutoare pentru o suprafață mult mai mare decât suprafața eligibilă reală.

3.38.

Statele membre sunt obligate să recupereze orice sume din anii anteriori, dacă ulterior se constată declarații excedentare ca urmare a ortofotografiilor. Atunci când Comisia consideră că un stat membru nu este suficient de proactiv în protejarea bugetului UE, aceasta urmărește situația în cadrul procedurii de verificare și validare a conformității.

Italia este în curs de finalizare a unei actualizări totale a LPIS. Aceasta înseamnă că noile ortofotografii vor cuprinde întreaga țară, că imaginile vor fi reînnoite o dată la trei ani și că parcelele de referință vor fi evaluate sistematic, inclusiv prin vizite pe teren, dacă este cazul. Declarațiile excedentare stabilite ca urmare a actualizării sunt în curs de recuperare. Comisia consideră că această abordare reprezintă un progres semnificativ.

În ceea ce privește Spania, Curtea a analizat imagini care nu fuseseră încă prelucrate. Aceste imagini au fost puse la dispoziția fermierilor pentru depunerea de către aceștia a cererilor din 2008.

Comisia urmărește măsurile luate pentru rectificarea declarațiilor excedentare din trecut.

3.39.

Curtea a constatat în unele state membre (Cipru, Grecia, Italia, Slovacia și Lituania) că baza de date pentru cererile de plată nu permitea identificarea naturii și a momentului modificărilor sau corecțiilor introduse. În lipsa unei piste de audit fiabile, Curtea nu poate să evalueze aplicarea corectă a sancțiunilor UE.

Exemple

În Grecia, cea mai mare parte a controalelor administrative încrucișate și a corecțiilor necesare aduse datelor privind cererile se realizează în cadrul unei proceduri care nu permite păstrarea unei piste de audit și nu conduce la aplicarea de sancțiuni. În Cipru, în documentele aferente cererii de plată și în baza de date, informațiile cu privire la date și la conținutul modificărilor aduse cererilor sunt contradictorii.

3.39.

Statelor membre li s-a reamintit în cadrul Comitetului pentru fondurile agricole să asigure o pistă de audit completă în aplicațiile lor IT.

3.40.

O bază de date fiabilă privind drepturile la plată constituie o condiție prealabilă pentru efectuarea corectă a plăților acordate prin SPU. Statele membre au, de asemenea, obligația de a respecta plafoanele naționale globale atât pentru SPU, cât și pentru SPUS. Curtea a constatat o depășire a plafonului (Cipru), care nu a afectat însă bugetul UE, și o acordare incorectă a drepturilor la plată (Malta).

3.41.

În ceea ce privește corectitudinea plăților, Curtea a descoperit, în cazul unui stat membru, deficiențe semnificative care au avut drept consecință cazuri de păduri declarate drept pășuni permanente (Grecia). De asemenea, Grecia continuă să autorizeze declararea unei suprafețe care depășește suprafața eligibilă a parcelei de referință, astfel cum a fost înregistrată în SIPA, prin aplicarea unei marje de toleranță de 5 % care nu este prevăzută în legislație. Această observație a fost deja făcută de Curte în 2005. În plus, Curtea a descoperit cazuri de plăți efectuate către beneficiari fără a se fi corectat anomaliile cunoscute (Italia) și fără a se fi realizat un control încrucișat al suprafeței declarate cu suprafața eligibilă înregistrată în SIPA (Spania). În plus, s-au identificat exemple în care ajutorul a fost calculat sistematic în mod eronat și în care sancțiunile pentru declararea inexactă a suprafeței și pentru întârzieri la depunerea cererilor de plată au fost aplicate în mod necorespunzător.

3.41.

Autoritățile spaniole confirmă că, în exercițiul 2008, LPIS-GIS a fost utilizat, cu adevărat, doar pentru o parte din verificările încrucișate, dar că au remediat această situație începând cu exercițiul 2009.

3.42.

Controalele administrative privesc corectitudinea declarațiilor făcute de solicitant și îndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea ajutorului (28). Aceste controale includ verificările încrucișate cu date aflate deja la dispoziția administrației, de exemplu în bazele de date IACS.

3.43.

În urma auditului s-au constatat erori la stabilirea cursului valutar utilizat pentru a converti în euro cuantumul ajutoarelor plătite în monedele naționale (Regatul Unit, Republica Cehă), precum și deficiențe la calcularea reducerilor aplicabile ajutoarelor ca urmare a controalelor la fața locului [Germania (Bavaria)]. S-au constatat de asemenea deficiențe la nivelul controalelor tehnice cu privire la reducerea poluării cu nitrați (Grecia), precum și în ceea ce privește respectarea unei condiții specifice de eligibilitate, cum este existența unor utilaje agricole adaptate suprafețelor cultivate (Bulgaria).

3.43.

Observațiile Curții cu privire la Germania (Bavaria) nu afectează bugetul UE, deoarece reducerea părții din ajutor plătită de la bugetul UE a fost calculată corect.

Punctele slabe constatate de Curte în Bulgaria sunt urmărite printr-o procedură de verificare și validare a conformității.

3.44.

Statele membre trebuie să efectueze anual controale la fața locului care să acopere, pentru cea mai mare parte a sistemelor de ajutor, cel puțin 5 % din totalul beneficiarilor (29). Auditul Curții s-a concentrat pe gradul în care procedurile de analiză a riscurilor permit selecția beneficiarilor în vederea unor astfel de controale, pe calitatea controalelor și pe caracterul adecvat al corecțiilor aduse. În urma auditului Curții s-au constatat deficiențe specifice în cadrul controalelor la fața locului.

3.45.

În cadrul FEGA, Curtea a identificat cazuri de aplicare incorectă a marjelor de toleranță pentru măsurători (Malta, Italia), de calitate inadecvată și de acoperire insuficientă a inspecțiilor la fața locului (Grecia).

3.45.

3.46.

În cadrul FEADR, Curtea a constatat deficiențe în ceea ce privește exactitatea și exhaustivitatea rapoartelor de control [Germania (Bavaria), România], evaluarea globală a rezultatelor controalelor (Bulgaria) și respectarea termenelor pentru comunicarea către Comisie a informațiilor referitoare la controalele desfășurate [Germania (Bavaria), Franța].

3.46.

În ceea ce privește termenele-limită pentru raportare, informațiile au fost transmise Comisiei cu suficient timp în avans pentru a fi luate în considerare în Raportul anual de activitate pentru 2009 al Direcției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală.

3.47.

Cerințele în materie de ecocondiționalitate sunt formate din cerințele de reglementare în materie de gestionare și din standardele BCAM (a se vedea punctul 3.7). În timp ce cerințele de reglementare în materie de gestionare sunt prevăzute în diferite directive și regulamente UE, standardele BCAM trebuie definite la nivel național.

3.48.

Curtea a descoperit insuficiențe cu privire la definirea cerințelor obligatorii pentru menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu și la controlul acestor cerințe.

3.48.

3.49.

În cursul vizitelor la fața locului, Curtea a constatat, în cadrul auditului limitat (a se vedea punctul 3.17 a treia liniuță), încălcări ale cerințelor privind ecocondiționalitatea pentru aproximativ 5 % din plățile supuse unor obligații în acest domeniu. Încălcările constatate priveau atât cerințele de reglementare în materie de gestionare (poluarea apelor subterane, înregistrarea animalelor, bunăstarea animalelor, utilizarea improprie a produselor fitosanitare), cât și BCAM (apariția unei vegetații nedorite).

3.49.

3.50.

Un procent de 50 % din orice plată necuvenită pe care statele membre nu au recuperat-o de la beneficiari în termen de patru ani, sau în termen de opt ani în cazul unor proceduri judiciare, va fi suportat în mod automat de bugetul național (30) (așa-numita regulă 50/50) (31). Statele membre sunt obligate să continue procedurile de recuperare. În 2009, regula 50/50 s-a aplicat (32); în consecință, sume nerecuperate care datau din 2000 sau din 2004 (de opt și, respectiv, de patru ani) au fost validate: 31,4 milioane de euro au fost suportate de statele membre, iar 20,1 milioane de euro de bugetul UE.

3.50.

3.51.

În Raportul anual de activitate pentru 2009 (33), DG AGRI declară că a atins, la sfârșitul exercițiului financiar 2009, o rată de recuperare globală de 42 % din cele 1 266 de milioane de euro care rămâneau de recuperat la sfârșitul exercițiului financiar 2006. Potrivit Comisiei, în perioada 2007-2009, statele membre au recuperat 121 de milioane de euro direct de la beneficiari, iar o sumă suplimentară de 411 milioane de euro a fost recuperată de Comisie de la statele membre prin aplicarea regulii 50/50. Curtea a constatat că suma de 121 de milioane de euro recuperată de la beneficiari reprezenta mai puțin de 10 % din totalul sumelor recuperate.

3.51.

3.52.

Deoarece gestiunea cheltuielilor agricole este, în principal, repartizată între statele membre și Comisie, ajutoarele sunt plătite de statele membre, cărora li se rambursează apoi sumele corespunzătoare de către Comisie (34). Acceptarea definitivă a cheltuielilor se efectuează printr-o procedură în două etape, denumită închiderea conturilor (verificarea și validarea conturilor). Cele două etape constau într-o decizie financiară anuală și în deciziile multianuale referitoare la conformitate, adoptate de Comisie.

3.53.

La 30 aprilie 2010, Comisia a adoptat trei decizii de validare (închidere) financiară pentru cheltuielile efectuate prin FEGA, FEADR și ITDR (Instrumentul temporar pentru dezvoltare rurală – Temporary Rural Development Instrument) și a validat conturile tuturor agențiilor de plată, cu excepția celor prezentate în anexa 3.5 . Aceste decizii se întemeiază, în principal, pe certificate furnizate de auditori independenți (organisme de certificare). Auditul Curții nu a detectat cheltuieli validate în mod incorect de Comisie în deciziile de validare financiară.

3.54.

În ultimii trei ani, Curtea a constatat insuficiențe în ceea ce privește fiabilitatea conturilor de debitori. Pentru exercițiul financiar 2009, Comisia a inițiat corecții financiare cu privire la 13 agenții de plată din 10 state membre pentru suma de 14,8 milioane de euro, reprezentând aproximativ 1,43 % din cele 1 037 milioane de euro care trebuiau recuperate la sfârșitul exercițiului financiar 2009.

3.54.

3.55.

Deciziile referitoare la conformitate sunt luate în urma unor verificări suplimentare efectuate de Comisie cu privire la cheltuielile declarate de către statele membre. Aceste decizii acoperă mai mulți ani, iar obiectivul este de a exclude de la finanțarea UE acele cheltuieli care, conform constatărilor Comisiei, „au fost efectuate cu încălcarea normelor Uniunii Europene” (35).

3.56.

În rapoartele anuale anterioare, Curtea a criticat faptul că nu beneficiarii finali, ci administrațiile statelor membre sunt cele care suportă costurile corecțiilor financiare. În plus, metoda prevăzută de legislație pentru calcularea acestor ajustări în cadrul deciziilor referitoare la conformitate, astfel cum este aplicată de Comisie, metodă care presupune utilizarea considerabilă a unor corecții forfetare, face ca sumele astfel recuperate să nu fie legate în mod direct de cuantumul real al plăților neconforme cu reglementările. Sistemul de verificare și de validare a conturilor din punctul de vedere al conformității a rămas neschimbat în exercițiul 2009.

3.56.

Verificarea conformității este concepută pentru a exclude din finanțarea acordată de UE a cheltuielilor care nu au fost efectuate în conformitate cu normele UE. În schimb, acesta nu este un mecanism de recuperare a plăților neconforme cu reglementările, efectuate către beneficiari. Această recuperare, conform principiului gestionării partajate, este responsabilitatea exclusivă a statelor membre.

În cazurile în care plățile necuvenite efectuate către beneficiari pot fi identificate ca urmare a verificării conformității, statele membre trebuie să le urmărească prin măsuri de recuperare luate împotriva acestor beneficiari. Totuși, chiar și în cazurile în care nu sunt necesare recuperări de la beneficiari, deoarece corecția financiară are legătură doar cu deficiențe din cadrul sistemului de control al statelor membre, și nu cu plăți necuvenite, aceste corecții reprezintă o modalitate importantă de îmbunătățire a sistemelor statelor membre și, astfel, de prevenire sau identificare și recuperare a plăților neconforme efectuate către beneficiari.

Corecțiile financiare sunt stabilite pe baza naturii și gravității încălcării și a pagubei financiare cauzate bugetului UE. Suma este calculată pe baza pierderii efectiv cauzate sau pe baza unei extrapolări. Atunci când acest lucru nu este posibil, se aplică rate forfetare, care iau în considerare gravitatea deficiențelor din cadrul sistemelor naționale de control pentru a reflecta riscul financiar pentru UE. Prin urmare, Comisia consideră că există o legătură validă între acest tip de corecții financiare și nivelul plăților neconforme cu reglementările efectuate către beneficiarii finali.

Aplicarea ratelor forfetare a fost acceptată de către Curtea de Justiție ca fiind conformă cu normele juridice care reglementează activitatea în domeniul conformității, fiind sprijinită, în anumite circumstanțe, de către Parlamentul European în rezoluția privind descărcarea de gestiune din 2007 (punctul 83).

În fine, cu toate că normele juridice care reglementează sistemul de verificare a conformității au rămas neschimbate, Comisia a luat măsuri pentru a-și îmbunătăți funcționarea, inclusiv prin adoptarea de noi orientări privind corecțiile financiare și propunerea privind consolidarea asigurării la care face referire Curtea la punctul 3.62.

3.57.

Rezultatele inspecțiilor sunt comunicate Comisiei de către agențiile de plată și permit aprecierea regularității cererilor de plată depuse de fermieri. Începând din 2007, aceste rezultate trebuie să fie verificate de organismele de certificare. Pe de o parte, organismele de certificare au obligația de a formula un aviz cu privire la calitatea inspecțiilor la fața locului, prin verificarea unui eșantion de cel puțin 10 inspecții pentru fiecare dintre următoarele patru populații: FEGA-IACS, FEGA-non IACS, FEADR-IACS și FEADR-non IACS. Pe de altă parte, acestea trebuie să verifice și să valideze statisticile de control ale statelor membre. În raportul anual de activitate pentru 2009, directorul general al DG AGRI arată că verificarea, de către organismele de certificare, a calității inspecțiilor la fața locului a fost, în general (aproximativ 90 %), pozitivă pentru diferitele populații și că, în ceea ce privește exactitatea statisticilor de control, avizul organismelor de certificare a fost pozitiv pentru 70 % din populația FEGA și numai pentru 54 % din populația FEADR.

3.58.

Orientările Comisiei lasă organismelor de certificare alegerea între a însoți și a reefectua 10 inspecții la fața locului. Rapoartele organismelor de certificare analizate de Curte au arătat că numai șase dintre acestea au reefectuat inspecțiile, în timp ce 23 au însoțit inspecțiile, iar restul nu și-au precizat abordarea. Curtea consideră că reefectuarea unei inspecții anterioare ar furniza un temei mai bun pentru a evalua calitatea procedurilor de inspecție în măsura în care prezența organismului de certificare poate influența conduita inspectorilor evaluați.

3.58.

O analiză a rapoartelor organismelor de certificare cu privire la exercițiul financiar 2009 arată că organismele de certificare au verificat în total aproximativ 3 700 de controale. Atunci când organismele de certificare au efectuat verificările necesare:

3.59.

În plus, organismele de certificare nu prezintă întotdeauna informații detaliate cu privire la rezultatele inspecțiilor care au fost reefectuate. Curtea consideră că astfel de informații ar fi utile Comisiei pentru a-i permite să evalueze în mod fiabil calitatea activității desfășurate de organismele de certificare.

3.59.

3.60.

Curtea observă că, pentru un anumit număr de agenții de plată, organismele de certificare nu au fost în măsură să confirme fiabilitatea statisticilor de control fie pentru că rapoartele erau incomplete, fie pentru că acestea nu erau disponibile.

3.60.

3.61.

În 2009, Comisia a oferit statelor membre posibilitatea de a solicita organismelor de certificare să reefectueze un eșantion reprezentativ de controale și să verifice dacă în urma acestor controale la fața locului s-au luat măsuri corespunzătoare. În cazul în care, pe această bază, organismul de certificare poate confirma exactitatea statisticilor de control ale unui stat membru, Comisia va considera că indicele de eroare care rezultă reprezintă riscul maxim posibil, cu alte cuvinte corecțiile financiare pentru exercițiul în cauză nu vor putea depăși niciodată acest nivel. Se estimează că aceste dispoziții vor intra în vigoare în 2010 pentru exercițiile financiare începând cu 2011.

3.61.

În plus, Comisia observă că repetarea inspecțiilor nu ar fi limitată la verificările la fața locului, ci ar cuprinde întreaga gestionare a dosarului, de la primirea cererii de ajutor până la calcularea și executarea plății finale, inclusiv aplicarea oricăror sancțiuni (verificare de fond).

3.62.

Domeniile Mediu, Afaceri maritime și pescuit, precum și Sănătate și protecția consumatorilor sunt gestionate de Comisie în cadrul unor sisteme de control specifice. Auditul a examinat sistemul de control intern cu privire la programele de eradicare și de monitorizare a bolilor la animale (36) gestionate de DG SANCO.

3.63.

În acest context, au fost testate 30 de plăți – selecționate în mod aleatoriu – privind programele de eradicare și de monitorizare a bolilor la animale. În urma auditului, s-a constatat că nu există nici o separare sistematică a funcțiilor, nici o definiție clară sau o diferențiere a rolurilor și a sarcinilor persoanelor responsabile de inițiere și de verificare. Aceeași este situația în ceea ce privește persoanele responsabile de serviciile veterinare și de cele financiare. Mai mult, controalele-cheie nu sunt aplicate pe baza unei analize de risc oficiale, revizuită periodic.

3.63.

3.64.

Anumite proceduri importante de control sunt lăsate la latitudinea a diferite persoane responsabile. Întrucât controalele interne nu sunt standardizate, există riscul ca anumite controale importante să nu fie efectuate. Nu există un raport standardizat pe care persoanele responsabile de serviciile veterinare să îl elaboreze cu privire la implementarea programelor operaționale și nici liste de verificare standardizate pentru controalele efectuate. Nu în ultimul rând, numărul redus de audituri ex post nu contribuie în mod corespunzător la furnizarea unei asigurări cu privire la faptul că plățile nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare.

3.64.

Din cauza lipsei de resurse umane în 2009 și a faptului că fost necesar să se acorde prioritate auditurilor ex ante cu privire la fondul de urgență, doar un număr mic de audituri ex post a putut fi efectuat. Cu toate acestea, întrucât controalele ex post sunt organizate o dată la doi ani, peste 35 % din suma plătită a putut fi verificată ex post. Comisia subliniază că toate elementele luate în ansamblu oferă o asigurare rezonabilă (evaluarea întreprinsă de conducere cu privire la întregul sistem de control intern, rezultatele auditurilor, urmărirea rezervei din anul anterior și a planului de acțiuni pentru audituri din anul anterior și asigurarea primită din partea ordonatorilor de credite în cazurile de subdelegare încrucișată).

3.65.

Curtea a examinat luările de poziție ale Comisiei, în special rapoartele anuale de activitate (RAA) și declarațiile directorilor generali, pentru următoarele direcții generale din cadrul Comisiei: AGRI, ENV, MARE și SANCO. Rezultatele examinării sunt prezentate în mod sintetic în anexa 3.3 .

3.66.

În raportul anual de activitate, directorul general pentru agricultură concluzionează că nu există nicio dovadă a existenței unor probleme majore care ar putea afecta asigurarea furnizată de acesta. Referindu-se la rezultatele auditului realizat de DG AGRI și la rezultatele inspecțiilor la fața locului efectuate de statele membre, acesta concluzionează că indicele de eroare reziduală pentru ajutoarele directe, pentru intervențiile pe piață și pentru măsurile de dezvoltare rurală se situează sub 2 %.

3.66.

Rezerva cu privire la măsurile de dezvoltare rurală în temeiul axei 2 se bazează pe orientările Comisiei care prevăd că relevanța trebuie evaluată la nivelul UE în funcție de fiecare bugetare pe bază de activități. În ceea ce privește eliminarea rezervei referitoare la Grecia, a se vedea răspunsul Comisiei la punctul 3.69.

Raportul anual de activitate 2009 al Direcției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală menționează faptul că indicele de eroare pentru cheltuielile pentru agricultură în ansamblu este mai mic de 2 %, în timp ce pentru FEADR este puțin mai mare.

3.67.

Curtea nu împărtășește abordarea DG AGRI, care limitează conceptul de eroare reziduală la anomaliile detectate în cursul inspecțiilor la fața locului. Această abordare nu ține seama de erorile reziduale care decurg din controale încrucișate efectuate prin utilizarea unor baze de date inexacte sau a unei monitorizări inadecvate a anomaliilor. Curtea utilizează o abordare de audit integrată, care acoperă, pentru fiecare operațiune, ambele componente ale erorii reziduale. Auditul Curții a reliefat faptul că, pentru o serie de operațiuni, controalele administrative nu au condus la detectarea erorilor. Aceste deficiențe care afectează controalele administrative sunt confirmate, de asemenea, de rezultatele auditului realizat de Curte cu privire la sistemele IACS. Mai mult, auditul Curții a evidențiat faptul că se poate furniza doar o asigurare limitată în ceea ce privește calitatea inspecțiilor la fața locului efectuate de statele membre.

3.67.

Comisia cunoaște faptul că punctele slabe ale controalelor administrative sau ale verificărilor la fața locului implică riscul ca indicii de eroare din statisticile primite de la statele membre să fie subevaluați. Pentru abordarea acestui risc, DG AGRI a aplicat o marjă de siguranță de majorare cu 25 % a acestor indici de eroare.

3.68.

Raportul anual de activitate al directorului general pentru agricultură conține o rezervă cu privire la cheltuielile din cadrul IACS în Bulgaria și în România. Deși aceste rezerve concordă cu rezultatele auditului sistemelor efectuat de Curte în 2008, Curtea reiterează observația potrivit căreia era prematur să se retragă rezerva existentă de mult timp cu privire la sistemul IACS din Grecia.

3.68.

3.69.

Rapoartele anuale de activitate ale directorilor generali pentru mediu și pentru afaceri maritime și pescuit conțin rezerve care corespund constatărilor anterioare ale Curții. Deși raportul anual de activitate al directorului general pentru sănătate și protecția consumatorilor nu conține nicio rezervă, erorile care afectează activitățile din domeniul siguranței alimentelor și al hranei pentru animale, care se adaugă la un grad de acoperire insuficient al auditurilor, ar fi trebuit să conducă la formularea unei rezerve.

3.69.

3.70.

Pe baza activităților sale de audit, Curtea concluzionează că plățile aferente exercițiului încheiat la 31 decembrie 2009 pentru grupul de politici Agricultură și resurse naturale sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare.

3.70.

În plus, riscul pentru bugetul UE este acoperit în mod corespunzător de procedura privind verificarea conformității.

3.71.

Pe baza activităților sale de audit, Curtea concluzionează că sistemele de supraveghere și de control pentru agricultură și resurse naturale sunt, în general, cel mult parțial eficace în asigurarea regularității plăților.

3.72.

În ceea ce privește IACS, Curtea concluzionează că sunt necesare îmbunătățiri semnificative, în special pentru trei dintre cele opt agenții de plată auditate (a se vedea punctul 3.33).

3.71-3.72.

Comisia a constatat că, în ceea ce privește exercițiul 2008, în Bulgaria și România au existat deficiențe semnificative ale IACS. Ca urmare, în 2009 aceste două state membre au stabilit planuri de acțiune, care au fost monitorizate atent de către Comisie. Cu toate acestea, având în vedere că finalizarea acestor planuri de acțiune este prevăzută doar pentru anul 2011 și că există deja unele întârzieri în punerea în aplicare a acțiunilor individuale, directorul general al DG AGRI a formulat, în raportul său anual de activitate pentru 2009, o rezervă cu privire la IACS în Bulgaria și România, pe baza riscului privind reputația Comisiei.

În alte state membre, deficiențele constatate în privința IACS sunt mai puțin semnificative, care nu afectează eficacitatea sistemelor, ci mai degrabă le fac perfectibile, și pentru care au fost luate ori se iau măsuri pentru eliminarea acestor deficiențe.

Toate aceste deficiențe sunt urmărite prin procedurile de verificare a conformității, care asigură acoperirea adecvată a riscului pentru bugetul UE.

Actualizarea LPIS este întotdeauna necesară, întrucât atât posibilitățile tehnice, cât și realitatea din teren evoluează în mod constant. Mai mult decât atât, statele membre au în prezent obligația legală de a efectua o evaluare anuală a calității propriilor LPIS. Rezultatul verificării calității va arăta dacă este necesară o actualizare.

3.73.

Curtea recomandă remedierea deficiențelor identificate în cadrul sistemelor. În această privință, referitor la deficiențele de la nivelul SPU și SPUS care trebuie abordate cât mai urgent, sunt necesare următoarele măsuri:

(a)

remedierea deficiențelor sistemelor care conduc la erori privind terenuri neeligibile, supradeclararea unor terenuri sau inexactități în ceea ce privește drepturile la plată, în special prin îmbunătățirea fiabilității și a exhaustivității datelor înregistrate în SIPA (de exemplu, cele mai recente ortofotografii);

(a)

(b)

asigurarea faptului că toate bazele de date IACS furnizează o pistă de audit fiabilă și completă pentru toate modificările efectuate;

(b)

(c)

clarificarea și asigurarea unei mai bune respectări a normelor, astfel încât ajutorul direct din partea UE să nu fie plătit unor solicitanți care nu au utilizat terenul pentru activități agricole și nici nu l-au menținut în bune condiții agricole și de mediu;

(c)

O reflecție mai aprofundată cu privire la acest aspect poate fi preconizată în contextul unei PAC post-2013, având în vedere necesitatea evitării normelor complicate, care ar avea ca rezultat un sistem complex de control, a cărui punere în aplicare ar fi costisitoare și contrară eforturilor Comisiei în materie de simplificare.

(d)

stabilirea, la nivelul UE, a unor cerințe anuale minime în materie de întreținere pentru ca suprafețele de pășunat să fie eligibile în vederea obținerii de ajutoare directe din partea UE.

(d)

3.74.

Curtea reafirmă, de asemenea, că sunt în continuare necesare eforturi în domeniul dezvoltării rurale pentru a se continua procesul de simplificare a normelor și a condițiilor.

3.74.

3.75.

Mai mult, Curtea consideră că este necesară o revizuire a orientărilor Comisiei referitoare la activitățile care trebuie realizate de organismele de certificare în ceea ce privește natura, gradul de acoperire și obligațiile de informare, în special cu privire la sarcinile legate de validarea statisticilor statelor membre referitoare la controale și la inspecții.

3.75.

În plus, în ceea ce privește activitatea legată de statisticile privind controalele și inspecțiile, Comisia a introdus recent un sistem prin care statele membre pot consolida cadrul general de obținere a asigurării rezonabile în privința legalității și conformității cu reglementările a operațiunilor la nivelul beneficiarilor finali. În acest sens, organismele de certificare ar trebui să își extindă activitatea în afara cerințelor actuale prin repetarea în totalitate a inspecțiilor, pentru o anumită categorie de cheltuieli, un eșantion reprezentativ al operațiunilor pe care agenția în cauză le-a verificat la fața locului. Activitatea ar cuprinde întreaga gestionare a dosarului, de la primirea cererii de ajutor la calculul și executarea plății finale.

3.76.

În sfârșit, este necesar să se adopte măsuri eficace, împreună cu autoritățile naționale vizate, pentru a se evita plata unor cheltuieli neeligibile pentru proiecte din domeniul pescuitului. Controalele interne cu privire la plățile acordate statelor membre pentru programele de eradicare și de monitorizare a bolilor la animale necesită o separare clară a funcțiilor între serviciile Comisiei, precum și elaborarea unor proceduri de control oficiale și adecvate.

3.76.

În temeiul FEP, mediul de control a fost consolidat cu noi dispoziții privind funcționarea eficace a sistemelor pentru prevenirea și rectificarea cheltuielilor neeligibile. Comisia exercită un rol de supraveghere, verificând gradul de încredere care poate fi acordat activității autorităților de audit din statele membre. În cadrul gestionării partajate, responsabilitatea pentru controlul la fața locului aparține statelor membre. Mediul de control descris mai sus asigură introducerea de către statele membre a unor sisteme fiabile și eficace de gestionare și control pentru prevenirea și rectificarea cheltuielilor neeligibile.

În plus, Direcția Generală Afaceri Maritime și Pescuit, în cooperare cu alte direcții generale care gestionează Fonduri structurale emit cu regularitate note orientative privind teme de interes comun pentru îmbunătățirea eficacității sistemelor de gestionare și control instituite.

3.77.

Situația acțiunilor întreprinse în urma observațiilor anterioare este prezentată sintetic în anexa 3.4 .

3.77.