ISSN 1830-3668

doi:10.3000/18303668.CE2010.184.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 184E

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 53
8 iulie 2010


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

REZOLUȚII

 

Parlamentul European
SESIUNEA 2009-2010
Ședinta din 22 și 24 aprilie 2009
Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în C 252 E, 22.10.2009.
Textele adoptate la data de 23 aprilie 2009 privind descărcările de gestiune referitoare la exercițiul financiar 2007 au fost publicate în JO L 255, 26.9.2009.
TEXTE ADOPTATE

 

Miercuri, 22 aprilie 2009

2010/C 184E/01

Controlul execuției bugetare a instrumentului de asistență pentru preaderare
Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la controlul execuției bugetare a instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA) în 2007 (2008/2206(INI))

1

2010/C 184E/02

Executarea efectivă a hotărârilor în Uniunea Europeană: transparența activelor debitorilor
Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la executarea efectivă a hotărârilor în Uniunea Europeană: transparența activelor debitorilor (2008/2233(INI))

7

2010/C 184E/03

Raportul anual privind deliberările Comisiei pentru petiții din cursul anului 2008
Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 privind deliberările Comisiei pentru petiții din cursul anului 2008 (2008/2301(INI))

12

2010/C 184E/04

Abordarea integrată a perspectivei de gen în cadrul lucrărilor comisiilor și ale delegațiilor
Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 privind abordarea integrată a egalității de gen în cadrul lucrărilor comisiilor și ale delegațiilor (2008/2245(INI))

18

2010/C 184E/05

Acordul comercial interimar cu Turkmenistan
Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la Acordul comercial interimar cu Turkmenistan

20

2010/C 184E/06

O politică comună de imigrare pentru Europa: principii, acțiuni și instrumente
Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la o politică comună de imigrare pentru Europa: principii, acțiuni si instrumente (2008/2331(INI))

23

2010/C 184E/07

Carte verde privind viitorul politicii TEN-T
Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la Cartea verde privind viitoarea politică privind TEN-T (2008/2218(INI))

35

 

Joi, 23 aprilie 2009

2010/C 184E/08

Defrișări și degradarea pădurilor
Rezoluția Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la abordarea problemelor legate de defrișări și de degradarea pădurilor pentru a combate schimbările climatice și reducerea biodiversității

41

2010/C 184E/09

Un plan de acțiune privind mobilitatea urbană
Rezoluția Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la un plan de acțiune privind mobilitatea urbană (2008/2217(INI))

43

2010/C 184E/10

Planul de acțiune pentru sisteme de transport inteligente
Rezoluția Parlamentului European din 23 aprilie 2009 privind Planul de acțiune pentru sisteme de transport inteligente (2008/2216(INI))

50

 

Vineri, 24 aprilie 2009

2010/C 184E/11

Drepturile femeilor în Afganistan
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la drepturile femeilor în Afganistan

57

2010/C 184E/12

Sprijin acordat Tribunalului special pentru Sierra Leone
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la sprijinul pentru Tribunalul Special pentru Sierra Leone

60

2010/C 184E/13

Situația umanitară a rezidenților din taberele de refugiați din Ashraf
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la situația umanitară a rezidenților din taberele de refugiați din Ashraf

62

2010/C 184E/14

Protejarea intereselor financiare ale Comunităților – Lupta împotriva fraudei – Raportul anual 2007
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la protecția intereselor financiare ale Comunităților și la lupta împotriva fraudei – Raportul anual 2007 (2008/2242(INI))

63

2010/C 184E/15

Imunitatea parlamentară în Polonia
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la imunitatea parlamentară în Polonia (2008/2232(INI))

72

2010/C 184E/16

Guvernanța în cadrul PCP: Parlamentul European, consiliile regionale consultative și ceilalți actori
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la guvernanța în cadrul PCP: Parlamentul European, consiliile consultative regionale și alți actori (2008/2223(INI))

75

2010/C 184E/17

Mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la înființarea unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre

79

2010/C 184E/18

Aspecte normative ale nanomaterialelor
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la aspectele normative ale nanomaterialelor (2008/2208(INI))

82

2010/C 184E/19

Dezbaterea anuală cu privire la progresele realizate în 2008 în spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ)
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la dezbaterea anuală cu privire la progresele realizate în 2008 în spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ) (articolele 2 și 39 din Tratatul UE)

90

2010/C 184E/20

Concluziile Summitului G20
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la Summitul G20 de la Londra din 2 aprilie 2009

94

2010/C 184E/21

Consolidarea stabilității și prosperității în Balcanii de vest
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la consolidarea stabilității și a prosperității în Balcanii de Vest (2008/2200(INI))

100

2010/C 184E/22

Situația din Bosnia și Herțegovina
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la situația din Bosnia și Herțegovina

107

2010/C 184E/23

Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și a protocolului facultativ la aceasta
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și a protocolului facultativ la aceasta

111

2010/C 184E/24

Al 25-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar (2007)
Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la cel de-al 25-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar (2007) (2008/2337(INI))

114

 

RECOMANDĂRI

 

Parlamentul European

2010/C 184E/25

Elaborarea de profile, în special pe baza apartenenței etnice și rasiale, în cadrul luptei împotriva terorismului, ordinii publice, imigrației, controalelor vamale și la frontieră
Recomandarea Parlamentului European din 24 aprilie 2009 adresată Consiliului privind problema elaborării de profile, în special pe baza apartenenței etnice și rasiale, în cadrul luptei împotriva terorismului, ordinii publice, imigrației, controalelor vamale și la frontieră (2008/2020(INI))

119

2010/C 184E/26

Neproliferarea armelor nucleare și viitorul Tratatului privind neproliferarea armelor nucleare (TNP)
Recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului din 24 aprilie 2009 privind neproliferarea armelor nucleare și viitorul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) (2008/2324(INI))

127

 

AVIZE

 

Parlamentul European

 

Miercuri, 22 aprilie 2009

2010/C 184E/27

Combaterea violenței împotriva femeilor
Declarația Parlamentului European privind campania Să spunem NU violenței împotriva femeilor

131

 

II   Comunicări

 

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Parlamentul European

 

Miercuri, 22 aprilie 2009

2010/C 184E/28

Cerere de apărare a imunității lui Aldo Patriciello
Decizia Parlamentului European din 22 aprilie 2009 privind cererea de apărare a imunității și privilegiilor lui Aldo Patriciello (2008/2323(IMM))

134

2010/C 184E/29

Cerere de apărare a imunității lui Renato Brunetta
Decizia Parlamentului European din 22 aprilie 2009 privind cererea de apărare a imunității și privilegiilor lui Renato Brunetta (2008/2147(IMM))

135

2010/C 184E/30

Cerere de consultare cu privire la imunitatea și privilegiile lui Antonio Di Pietro
Decizia Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la cererea de consultare cu privire la imunitatea și privilegiile lui Antonio Di Pietro (2008/2146(IMM))

136

2010/C 184E/31

Cerere de ridicare a imunității lui Hannes Swoboda
Decizia Parlamentului European din 22 aprilie 2009 privind cererea de ridicare a imunității lui Hannes Swoboda (2009/2014(IMM))

137

 

III   Acte pregătitoare

 

Parlamentul European

 

Miercuri, 22 aprilie 2009

2010/C 184E/32

Acord între CE și Pakistan privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea acordului dintre Comunitatea Europeană și Republica Islamică Pakistan privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene (COM(2008)0081 – C6-0080/2009 – 2008/0036(CNS))

138

2010/C 184E/33

Aderarea CE la Regulamentul nr. 61 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite ***
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind aderarea Comunității Europene la Regulamentul nr. 61 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite cu privire la dispozițiile uniforme pentru aprobarea vehiculelor comerciale în ceea ce privește proeminențele lor exterioare situate în partea frontală a panoului posterior al cabinei (COM(2008)0675 – 7240/2009 - C6-0119/2009 – 2008/0205(AVC))

139

2010/C 184E/34

Condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe (versiune codificată) (COM(2008)0715 – C6-0479/2008 – 2008/0219(CNS))

140

2010/C 184E/35

Regimul comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole (versiune codificată) (COM(2008)0796 – C6-0018/2009 – 2008/0226(CNS))

141

2010/C 184E/36

Coordonarea sistemelor de securitate socială ***II
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și de stabilire a conținutului anexelor acestuia (14518/1/2008 – C6-0003/2009 – 2006/0008(COD))

142

P6_TC2-COD(2006)0008Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și de stabilire a conținutului anexelor acestuia

142

2010/C 184E/37

Coordonarea sistemelor de securitate socială: regulament de punere în aplicare ***II
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (14516/4/2008 – C6-0006/2009 – 2006/0006(COD))

143

P6_TC2-COD(2006)0006Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială

143

2010/C 184E/38

Programul european de cercetare și dezvoltare metrologică ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind participarea Comunității la un program european de cercetare și dezvoltare metrologică derulat de mai multe state membre (COM(2008)0814 – C6-0468/2008 – 2008/0230(COD))

144

P6_TC1-COD(2008)0230Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind participarea Comunității la un program european de cercetare și dezvoltare în metrologie derulat de mai multe state membre

144

2010/C 184E/39

Obligațiile operatorilor care comercializează lemn și produse din lemn ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a obligațiilor operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn (COM(2008)0644 – C6-0373/2008 – 2008/0198(COD))

145

P6_TC1-COD(2008)0198Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a obligațiilor operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn.

145

ANEXĂ

161

2010/C 184E/40

Nivelul minim al rezervelor de țiței și/sau produse petroliere *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind obligația statelor membre de a menține un nivel minimal de rezerve de petrol brut și/sau de produse petroliere (COM(2008)0775 – C6-0511/2008 – 2008/0220(CNS))

162

2010/C 184E/41

Rețeaua de alertă privind infrastructurile critice *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind rețeaua de alertă privind infrastructurile critice (CIWIN) (COM(2008)0676 – C6-0399/2008 – 2008/0200(CNS))

174

2010/C 184E/42

Rețeaua europeană de protecție a personalităților *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la inițiativa Regatului Țărilor De Jos în vederea adoptării unei Decizii a Consiliului de modificare a Deciziei 2002/956/JAI privind crearea unei rețele europene de protecție a personalităților (16437/2008 – C6-0029/2009 – 2009/0801(CNS))

181

2010/C 184E/43

Programele naționale de restructurare pentru sectorul bumbacului*
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 în ceea ce privește programele naționale de restructurare pentru sectorul bumbacului (COM(2009)0037 – C6-0063/2009 – 2009/0008(CNS))

182

2010/C 184E/44

Protocolul privind aplicarea Convenției alpine în domeniul transporturilor *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea în numele Comunității Europene a Protocolului privind aplicarea Convenției alpine în domeniul transporturilor (Protocolul privind transporturile) (COM(2008)0895 – C6-0073/2009 – 2008/0262(CNS))

183

2010/C 184E/45

Proiectul de buget rectificativ 2/2009
Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la proiectul de buget rectificativ nr. 2/2009 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2009 (6953/2009 – C6-0077/2009 – 2009/2010(BUD))

184

2010/C 184E/46

Proiectul de buget rectificativ nr. 3/2009
Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la proiectul de buget rectificativ nr. 3/2009 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2009, Secțiunea III - Comisia (8153/2009 – C6-0118/2009 – 2009/2017(BUD))

185

2010/C 184E/47

Piața internă a energiei electrice ***II
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (14539/2/2008 – C6-0024/2009 – 2007/0195(COD))

186

P6_TC2-COD(2007)0195Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE

186

2010/C 184E/48

Agenția pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic***II
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Agenției pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic (14541/1/2008 – C6-0020/2009 – 2007/0197(COD))

187

P6_TC2-COD(2007)0197Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Agenției pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei

187

2010/C 184E/49

Condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică ***II
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 (14546/2/2008 – C6-0022/2009 – 2007/0198(COD))

188

P6_TC2-COD(2007)0198Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003

188

2010/C 184E/50

Piața internă a gazelor naturale***II
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (14540/2/2008 – C6-0021/2009 – 2007/0196(COD))

189

P6_TC2-COD(2007)0196Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE

189

2010/C 184E/51

Condiții de acces la rețelele de transport al gazelor naturale ***II
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la poziția comună adoptată de Consiliu în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 (14548/2/2008 – C6-0023/2009 – 2007/0199(COD))

190

P6_TC2-COD(2007)0199Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005

190

2010/C 184E/52

Interoperabilitatea pentru administrațiile publice europene (ISA) ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene (ISA) (COM(2008)0583 – C6-0337/2008 – 2008/0185(COD))

191

P6_TC1-COD(2008)0185Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene (ISA)

191

2010/C 184E/53

Echipamentele tehnice de aplicare a pesticidelor ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind echipamentele tehnice de aplicare a pesticidelor, de modificare a Directivei 2006/42/CE din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice (COM(2008)0535 – C6-0307/2008 – 2008/0172(COD))

192

P6_TC1-COD(2008)0172Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/.../CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2006/42/CE în ceea ce privește echipamentele tehnice de aplicare a pesticidelor

192

ANEXA

193

2010/C 184E/54

Etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali (COM(2008)0779 – C6-0411/2008 – 2008/0221(COD))

193

P6_TC1-COD(2008)0221Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali

194

ANEXA I

204

ANEXA II

206

ANEXA III

211

ANEXA IV

211

2010/C 184E/55

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 717/2007 (telefonia mobilă) și a Directivei 2002/21/CE (comunicații electronice) ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de modificare a Regulamentului (CE) nr. 717/2007 privind roaming-ul în rețelele publice de telefonie mobilă în interiorul Comunității și a Directivei 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (COM(2008)0580 – C6-0333/2008 – 2008/0187(COD))

212

P6_TC1-COD(2008)0187Poziția Parlamentului European adoptată în prima lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 717/2007 privind roaming-ul în rețelele publice de telefonie mobilă în interiorul Comunității și a Directivei 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice

212

2010/C 184E/56

Obligațiile de raportare și întocmire a documentației necesare în cazul fuziunilor și divizărilor ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 77/91/CEE, 78/855/CEE și 82/891/CEE ale Consiliului și a Directivei 2005/56/CE privind obligațiile de raportare și întocmire a documentației necesare în cazul fuziunilor și divizărilor (COM(2008)0576 – C6-0330/2008 – 2008/0182(COD))

213

P6_TC1-COD(2008)0182Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 77/91/CEE, 78/855/CEE și 82/891/CEE ale Consiliului și a Directivei 2005/56/CE în ceea ce privește obligațiile de raportare și întocmire a documentației necesare în cazul fuziunilor și al divizărilor

213

2010/C 184E/57

Exercitarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind inițierea și exercitarea activității de asigurare și de reasigurare (reformare) (COM(2008)0119 – C6-0231/2007 – 2007/0143(COD))

214

P6_TC1-COD(2007)0143Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 22 aprilie 2009 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind inițierea și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (SOLVABILITATE II)

215

2010/C 184E/58

Acord interimar cu Turkmenistanul *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei privind încheierea Acordului interimar privind comerțul și aspectele legate de comerț dintre Comunitatea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Turkmenistan, pe de altă parte (5144/1999 – COM(1998)0617 – C5-0338/1999 – 1998/0304(CNS))

215

2010/C 184E/59

Cadrul comunitar pentru securitatea nucleară*
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului (Euratom) privind instituirea cadrului comunitar pentru securitatea nucleară (COM(2008)0790 – C6-0026/2009 – 2008/0231(CNS))

216

2010/C 184E/60

Sistemul comunitar de control pentru asigurarea respectării reglementărilor politicii comune în domeniul pescuitului *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării reglementărilor politicii comune în domeniul pescuitului (COM(2008)0721 – C6-0510/2008 – 2008/0216(CNS))

232

2010/C 184E/61

Conservarea resurselor halieutice prin măsuri tehnice *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind conservarea resurselor halieutice prin măsuri tehnice (COM(2008)0324 – C6-0282/2008 – 2008/0112(CNS))

253

 

Joi, 23 aprilie 2009

2010/C 184E/62

Accesul la piața serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul ***II
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unor norme comune privind accesul pe piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul (11786/1/2008 – C6-0016/2009 – 2007/0097(COD))

260

P6_TC2-COD(2007)0097Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unor norme comune privind accesul pe piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și modificarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006

260

2010/C 184E/63

Condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier ***II
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului (11783/1/2008 – C6-0015/2009 – 2007/0098(COD))

261

P6_TC2-COD(2007)0098Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului

261

2010/C 184E/64

Normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri ***II
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri (11788/1/2008 – C6-0014/2009 – 2007/0099(COD))

262

P6_TC2-COD(2007)0099Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri

262

2010/C 184E/65

Performanța energetică a clădirilor ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor (COM(2008)0780 – C6-0413/2008 – 2008/0223(COD))

263

P6_TC1-COD(2008)0223Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind performanța energetică a clădirilor

264

ANEXA I

286

ANEXA II

288

ANEXA III

289

ANEXA IV

289

ANEXA V

290

ANEXA VI

290

2010/C 184E/66

Agențiile de rating al creditelor ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind agențiile de rating al creditelor (COM(2008)0704 – C6-0397/2008 – 2008/0217(COD))

292

P6_TC1-COD(2008)0217Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind agențiile de rating

292

2010/C 184E/67

Drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare sau pe căi navigabile interioare ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile persoanelor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului (COM(2008)0816 – C6-0476/2008 – 2008/0246(COD))

293

P6_TC1-COD(2008)0246Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile persoanelor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului

294

ANEXA I

309

ANEXA II

309

ANEXA III

310

ANEXA IV

311

2010/C 184E/68

Drepturile călătorilor din transportul cu autobuzul și cu autocarul***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile călătorilor din transportul cu autobuzul și autocarul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului (COM(2008)0817 – C6-0469/2008 – 2008/0237(COD))

312

P6_TC1-COD(2008)0237Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile călătorilor din transportul cu autobuzul și autocarul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului

313

ANEXA I

329

ANEXA II

330

2010/C 184E/69

Durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe (COM(2008)0464 – C6-0281/2008 – 2008/0157(COD))

331

P6_TC1-COD(2008)0157Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2006/116/CE privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe

332

2010/C 184E/70

Sistemele de transport inteligente în domeniul transportului rutier și interfețele cu alte moduri de transport ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a cadrului pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport (COM(2008)0887 – C6-0512/2008 – 2008/0263(COD))

338

P6_TC1-COD(2008)0263Poziția parlamentului european adoptată în primă lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a cadrului pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport

339

ANEXA I

348

ANEXA II

349

ANEXA III

352

2010/C 184E/71

Programul Marco Polo II ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1692/2006 de stabilire a celui de-al doilea program Marco Polo de acordare a asistenței financiare comunitare pentru îmbunătățirea performanțelor de mediu ale sistemului de transport de mărfuri (Marco Polo II) (COM(2008)0847 – C6-0482/2008 – 2008/0239(COD))

353

P6_TC1-COD(2008)0239Poziția Parlamentului European adoptată în a primă lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1692/2006 de stabilire a celui de-al doilea program Marco Polo de acordare a asistenței financiare comunitare pentru îmbunătățirea performanțelor de mediu ale sistemului de transport de mărfuri (Marco Polo II)

353

2010/C 184E/72

Rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv (COM(2008)0852 – C6-0509/2008 – 2008/0247(COD))

354

P6_TC1-COD(2008)0247Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv

354

ANEXĂ

367

2010/C 184E/73

Drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (COM(2008)0414 – C6-0257/2008 – 2008/0142(COD))

368

P6_TC1-COD(2008)0142Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 aprilie 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere

369

2010/C 184E/74

Siguranța pacienților*
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de recomandare a Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (COM(2008)0837 – C6-0032/2009 – 2009/0003(CNS))

395

2010/C 184E/75

Acțiunea europeană în domeniul bolilor rare*
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de recomandare a Consiliului privind o acțiune europeană în domeniul bolilor rare (COM(2008)0726 – C6-0455/2008 – 2008/0218(CNS))

404

 

Vineri, 24 aprilie 2009

2010/C 184E/76

Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (COM(2008)0530 – C6-0116/2009 – 2008/0170(CNS))

413

2010/C 184E/77

Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (protocol facultativ) *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la încheierea, de către Comunitatea Europeană, a Protocolului opțional la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (COM(2008)0530 – C6-0117/2009 – 2008/0171(CNS))

414

2010/C 184E/78

Statistici privind produsele fitosanitare ***II
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile referitoare la produsele fitosanitare (11120/2/2008 – C6-0004/2009 – 2006/0258(COD))

415

P6_TC2-COD(2006)0258Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 24 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile referitoare la produsele fitosanitare

415

ANEXA I

422

ANEXA II

423

ANEXA III

425

2010/C 184E/79

Stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (reformare)Stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (COM(2008)0399 – C6-0277/2008 – 2008/0151(COD))

439

P6_TC1-COD(2008)0151Poziția Parlamentului European adoptată în prima lectură la 24 aprilie 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic

440

ANEXA

440

2010/C 184E/80

Condiții armonizate pentru comercializarea produselor de construcție ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor de construcție (COM(2008)0311 – C6-0203/2008 – 2008/0098(COD))

441

P6_TC1-COD(2008)0098Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor de construcție

441

ANEXA I

472

ANEXA II

474

ANEXA III

476

ANEXA IV

477

ANEXA V

478

ANEXA VI

481

2010/C 184E/81

Plățile transfrontaliere în Comunitate ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind plățile transfrontaliere în Comunitate (COM(2008)0640 – C6-0352/2008 – 2008/0194(COD))

483

P6_TC1-COD(2008)0194Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind plățile transfrontaliere în Comunitate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2560/2001

483

2010/C 184E/82

Activitatea instituțiilor emitente de monedă electronică ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind demararea, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (COM(2008)0627 – C6-0350/2008– 2008/0190(COD))

484

P6_TC1-COD(2008)0190Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 aprilie 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și al Consiliului privind demararea, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE

484

2010/C 184E/83

Norme sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (Regulament privind subprodusele de origine animală) (COM(2008)0345 – C6-0220/2008 – 2008/0110(COD))

485

P6_TC1-COD(2008)0110Poziția Parlamentului European adoptată în a primă lectură la 24 aprilie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală)

485

2010/C 184E/84

Mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 332/2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (COM(2009)0169 – C6-0134/2009 – 2009/0053(CNS))

486

2010/C 184E/85

Impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/48/CE privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi (COM(2008)0727 – C6-0464/2008 – 2008/0215(CNS))

488

2010/C 184E/86

Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu privire la evaziunea fiscală legată de import și de alte tranzacții transfrontaliere *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu privire la evaziunea fiscală legată de import și de alte tranzacții transfrontaliere (COM(2008)0805 – C6-0039/2009 – 2008/0228(CNS))

519

Legenda simbolurilor utilizate

*

procedura de consultare

**I

procedura de cooperare, prima lectură

**II

procedura de cooperare, a doua lectură

***

procedura de aviz conform

***I

procedura de codecizie, prima lectură

***II

procedura de codecizie, a doua lectură

***III

procedura de codecizie, a treia lectură

(Procedura indicată se bazează pe temeiul juridic propus de Comisie)

Amendamente politice: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▐.

Corecturile și adaptările tehnice realizate de către servicii: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive; textul eliminat este marcat prin simbolul ║.

RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

REZOLUȚII

Parlamentul European SESIUNEA 2009-2010 Ședinta din 22 și 24 aprilie 2009 Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în C 252 E, 22.10.2009. Textele adoptate la data de 23 aprilie 2009 privind descărcările de gestiune referitoare la exercițiul financiar 2007 au fost publicate în JO L 255, 26.9.2009. TEXTE ADOPTATE

Miercuri, 22 aprilie 2009

8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/1


Miercuri, 22 aprilie 2009
Controlul execuției bugetare a instrumentului de asistență pentru preaderare

P6_TA(2009)0237

Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la controlul execuției bugetare a instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA) în 2007 (2008/2206(INI))

2010/C 184 E/01

Parlamentul European,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului din 17 iulie 2006 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 718/2007 al Comisiei din 12 iunie 2007 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA) (2),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 noiembrie 2006 intitulată „Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) - Cadrul financiar indicativ multianual pentru perioada 2008-2010” (COM(2006)0672),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 noiembrie 2007 intitulată „Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) - Cadrul financiar indicativ multianual pentru perioada 2009-2011” (COM(2007)0689),

având în vedere Raportul anual IPA pentru 2007 al Comisiei din 15 decembrie 2008 (COM(2008)0850 și SEC(2008)3026),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 noiembrie 2008 privind strategia de extindere și principalele provocări 2008-2009 însoțită de Rapoartele de progres ale fiecărei țări pentru 2008 (COM(2008)0674 însoțit de SEC(2008)2692 - SEC(2008)2699),

având în vedere Raportul Comisiei din 22 iulie 2008 intitulat Protecția intereselor financiare ale Comunităților – Lupta împotriva fraudei – Raportul anual 2007 (COM(2008)0475 inclusiv anexa SEC(2008)2300),

având în vedere Raportul anual al Comisiei din 27 octombrie 2008 privind instrumentul pentru politici structurale de preaderare (ISPA) 2007 (COM(2008)0671 și SEC(2008)2681),

având în vedere Raportul anual al Comisiei din 22 decembrie 2008 privind programele PHARE, preaderarea Turciei, CARDS și facilitatea de tranziție (COM(2008)0880 și SEC(2008)3075),

având în vedere Raportul Curții de Conturi Europene privind conturile anuale ale Agenției Europene pentru Reconstrucție pentru exercițiul financiar 2007, însoțit de răspunsurile agenției (3),

având în vedere raportul special nr. 5/2007 al Curții de Conturi Europene privind gestionarea programului CARDS de către Comisie, însoțit de răspunsurile Comisiei (4),

având în vedere Raportul anual de activitate pe 2007 al Directorului general pentru extindere din cadrul Comisiei (5),

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind extinderea și în special Rezoluția sa din 10 iulie 2008 referitoare la documentul de strategie al Comisiei privind extinderea din 2007 (6),

având în vedere Rezoluția sa din 10 aprilie 2008 referitoare la raportul de progrese pentru anul 2007 privind Croația (7),

având în vedere Rezoluția sa din 23 aprilie 2008 referitoare la raportul de progrese pentru anul 2007 privind Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (8),

având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2008 referitoare la raportul de monitorizare pentru anul 2007 privind Turcia (9),

având în vedere Rezoluția sa din 13 ianuarie 2009 privind relațiile comerciale și economice cu Balcanii de Vest (10),

având în vedere Rezoluția sa din 4 decembrie 2008 privind situația femeilor din Balcani (11),

având în vedere vizita unei delegații de stabilire a faptelor din partea Comisiei pentru control bugetar în Kosovo (12) din 22 - 25 iunie 2008 și raportul corespunzător al misiunii (13),

având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (14), în special articolul 53, și normele sale de aplicare,

având în vedere articolul 47 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0181/2009),

A.

întrucât Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) este noul instrument financiar care înlocuiește instrumentele și programele pentru țările candidate și potențiale candidate, respectiv Phare, SAPARD, ISPA, asistența financiară de preaderare pentru Turcia și CARDS și vizează canalizarea fondurilor UE într-un mod flexibil către nevoile specifice și capacitatea de gestionare ale acestor țări;

B.

întrucât IPA este alcătuit din următoarele cinci componente care acoperă prioritățile definite în conformitate cu necesitățile țărilor beneficiare, și anume:

I.

asistență pentru tranziție și consolidarea instituțiilor;

II.

cooperare transfrontalieră (CTF);

III.

dezvoltare regională;

IV.

dezvoltarea resurselor umane;

V.

dezvoltare rurală;

C.

întrucât IPA reprezintă un factor-cheie pentru îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, a standardelor sociale, a infrastructurii și a cooperării regionale și transfrontaliere, precum și pentru promovarea drepturilor omului în țările candidate și potențial candidate;

D.

întrucât scopul controlului parlamentar asupra execuției bugetului în domeniul politicii de extindere nu este doar acela de a se asigura că fondurile UE au fost folosite conform dispozițiilor de reglementare și politicilor UE, dar și acela de a evalua dacă au fost alocate în mod efectiv priorităților identificate în cadrul strategiei și în rapoartele referitoare la progresele înregistrate de țările beneficiare și dacă au permis atingerea rezultatelor dorite având în vedere interesele comune ale UE;

E.

întrucât este vital să se examineze riguros și încă de la început punerea în aplicare a IPA, astfel încât să se evite problemele care au fost identificate cu întârziere în punerea în aplicare a instrumentelor anterioare de preaderare, ținând seama de faptul că neregulile care nu sunt abordate la timp vor deveni mai frecvente și că va fi foarte dificil să fie remediate mai târziu, întrucât vor lua forma unor practici neregulamentare permanente;

F.

întrucât lupta împotriva corupției și reformele sectoriale (din domeniile judiciar, al poliției și al administrației publice) au importanță nu doar pentru buna guvernare și statul de drept, dar și asupra climatului general de afaceri;

G.

întrucât IPA, în special prin revizuirea documentelor indicative de planificare multianuală (DIPM-uri), oferă o flexibilitate considerabilă permițând adaptarea la evoluția necesităților și a capacității de gestionare a țărilor beneficiare;

H.

întrucât, în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului („Regulamentul IPA”), Comisia este obligată să prezinte Parlamentului European și Consiliului, până la 31 decembrie 2010, un raport de evaluare intermediară a punerii în aplicare a IPA, însoțit, după caz, de o propunere legislativă în vederea modificării respectivului regulament;

I.

întrucât, ca răspuns la solicitarea Parlamentului, Comisia s-a angajat să realizeze încă din 2009 o evaluare intermediară a pachetului de instrumente de ajutor extern, inclusiv a IPA;

J.

întrucât este necesar ca Parlamentul să înceapă deja să comunice cu parlamentele naționale ale țărilor beneficiare din cadrul IPA,

Observații generale

1.

salută dialogul structurat stabilit cu Comisia cu privire la punerea în aplicare a IPA și își reafirmă poziția în această privință, în special nevoia de a oferi tuturor țărilor beneficiare acces egal la întreaga gamă a instrumentelor politice disponibile în cadrul instrumentului, de a acorda o importanță adecvată luptei împotriva corupției și a criminalității organizate și de a acorda o atenție sporită dezvoltării capacității instituționale, în special la nivel parlamentar, dezvoltării organizațiilor societății civile, promovării principiului toleranței și al nediscriminării, dezvoltării umane și cooperării regionale în domeniile politice cheie;

2.

își exprimă mulțumirea cu privire la rata ridicată de punere în aplicare a angajamentelor IPA în 2007; cu toate acestea, regretă că primele programe IPA au fost adoptate abia la sfârșitul lui 2007 și că punerea în aplicare propriu-zisă a început abia în 2008, parțial din cauza adoptării târzii a noului instrument și parțial din cauză că țările beneficiare au instituit cu întârziere structurile și sistemele de gestiune necesare; îndeamnă Comisia să continue punerea în aplicare a proiectelor și să monitorizeze alocarea fondurilor și rezultatele care sunt obținute pentru a asigura că IPA generează un impact vizibil în țările în cauză;

3.

observă că, datorită adoptării cu întârziere a Regulamentului IPA și a Regulamentului (CE) nr. 718/2007 („Regulament de punere în aplicare a IPA”) și, prin urmare, a primului cadrul financiar indicativ multianual și a DIPM, monitorizarea, evaluarea și raportarea pe 2007 a programelor și proiectelor IPA a fost limitată și nu a avut încă rezultate; subliniază că tranziția ușoară de la instrumentele anterioare de preaderare la IPA necesită continuitate în ceea ce privește programarea, o punere în aplicare adecvată a proiectelor și efectuarea plăților;

4.

consideră că a existat o coerență satisfăcătoare între programele naționale IPA pe 2007 și politica de preaderare a UE, întrucât majoritatea obiectivelor stabilite în programe au corespuns priorităților identificate în respectivele rapoarte referitoare la progresele înregistrate, întocmite de către Comisie;

5.

observă faptul că țările candidate se concentrează în principal pe punerea în aplicare a standardelor europene, respectiv standarde statistice, de mediu și fiscale, fapt care corespunde politicii de extindere a UE; subliniază totuși faptul că importanța criteriilor politice, în special guvernarea democratică, respectarea drepturilor omului, a libertății de religie, a drepturilor femeilor, a drepturilor minorităților și statul de drept nu trebuie să fie subminate, întrucât nerespectarea lor poate conduce la complicații și întârzieri ale negocierilor; consideră că ar trebui să existe un echilibru mai bun între proiectele destinate întrunirii criteriilor politice și proiectele destinate punerii în aplicare a acquis-ului;

6.

reamintește Comisiei că legitimitatea Uniunii și capacitatea acesteia de a promova reforme pot fi intensificate considerabil dacă IPA își direcționează asistența în domeniile în care cetățenii țărilor candidate și potențial candidate pot beneficia în mod direct de aceasta, în special având în vedere nevoile și provocările generate de criza financiară mondială;

7.

prin urmare, consideră că IPA ar trebui să sprijine eforturile țărilor beneficiare de a îndeplini cerințele prevăzute în foaia de parcurs pentru liberalizarea vizelor, astfel încât cetățenii din Balcanii de Vest să se poată bucura în sfârșit de libertatea de circulație și să participe în întregime la programele și proiectele comunitare; salută intenția Comisiei de a majora în continuare alocarea fondurilor IPA destinate programelor Tempus, Erasmus Mundus și Tineretul în acțiune;

8.

ia act de faptul că Comisia se pregătea să acorde Croației acreditarea pentru gestionarea descentralizată a componentelor I-IV și Turciei pentru gestionarea descentralizată a componentelor I și II spre sfârșitul anului 2008; încurajează Comisia să continue să colaboreze intensiv cu țările candidate și potențial candidate astfel încât aceste țări să devină capabile în viitorul apropiat să gestioneze fonduri în mod descentralizat și să aibă astfel acces complet la toate componentele IPA; subliniază totuși că puterile de gestiune sunt conferite condiționat și sub rezerva exercitării lor efective;

9.

subliniază faptul că utilizarea IPA este o responsabilitate comună a Comisiei și a guvernelor naționale ale statelor candidate și potențial candidate; invită Comisia să amelioreze cooperarea și comunicarea dintre delegațiile sale și autoritățile respective, să instituie un control permanent asupra procedurilor de punere în aplicare a proiectelor și să depună eforturi pentru elaborarea unor măsuri comune de îmbunătățire a capacității administrative a țărilor beneficiare;

10.

subliniază necesitatea ca gestionarea și controlul IPA să fie transparente și eficiente, ținând seama de particularitățile sistemelor interne de audit și de control ale fiecărei țări, precum și de bunele practici din cadrul procedurilor de preaderare aplicate în fostele țări candidate;

11.

se așteaptă ca, în fiecare an, Comisia să prezinte un raport Parlamentului și Comisiei pentru control bugetar a acestuia, competentă în fond, cu privire la plățile efectuate pe baza fondurilor IPA și la execuția acestor fonduri, precum și la fondurile rămase din resursele ISPA, IPARD și SAPARD, care să conțină detalii privind fiecare țară beneficiară și exemple de bune practici, precum și constatări referitoare la toate problemele sau neregulile întâlnite;

12.

menționează că aspectele orizontale, cum ar fi evaluarea impactului asupra mediului, buna guvernare, implicarea societății civile, egalitatea de șanse și nediscriminarea nu sunt suficient de prezente și vizibile în proiectele IPA pe 2007; invită Comisia să dezvolte în special programe regionale sau orizontale cu beneficiari multipli, în special în domeniul luptei împotriva corupției și criminalității organizate, al dialogului intercultural și al egalității de gen;

13.

observă că sunt alocate fonduri limitate pentru zone geografice mari sau arii politice largi și că aceste fonduri sunt mai degrabă fragmentate în multe proiecte mici decât concentrate în proiecte mai puține și mai vizibile; arată că programele naționale anuale ar trebui să găsească un echilibru între furnizarea unui răspuns adecvat priorităților cheie identificate în rapoartele referitoare la progrese și evitarea supra-fragmentării fondurilor;

Observații privind politica și țările specifice

14.

subliniază necesitatea, ca un aspect extrem de important și urgent, de a folosi IPA pentru a consolida în toate țările beneficiare lupta împotriva corupției și criminalității organizate, acordând o atenție specială spălării banilor, migrației ilegale și traficului de ființe umane; observă că, deși toate rapoartele referitoare la progresele pe 2008 au identificat corupția ca o problemă serioasă și o prioritate cheie, nu toate programele IPA pe 2007 iau în considerare în mod suficient aspectele legate de corupție; sugerează că ar trebui alocate fonduri în acest scop, ca în cazul Croației (15) și Muntenegrului (16) și invită Comisia să dezvolte o strategie mai coerentă în acest context, bazată pe învățămintele trase din ultimele runde de extindere;

15.

observă că organizațiile societății civile din țările beneficiare ar trebui să se implice mai activ în dezvoltarea și inițierea proiectelor; indică faptul că viitoarele programe IPA ar trebui să abordeze dependența sistematică a organizațiilor societății civile de donatori, astfel încât să se evite existența unor astfel de organizații „la cerere”, și ar trebui, de asemenea, să abordeze dezvoltarea unor organizații ale societății civile de-a lungul liniilor de conflict etno-politic, în special în Bosnia și Herțegovina, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Kosovo (17); se așteaptă ca noua facilitate pentru societatea civilă să abordeze multe dintre problemele privind diversitatea, complexitatea și fragmentarea programelor UE;

16.

insistă asupra faptului că sprijinul constant pentru organizațiile societății civile în țările candidate și potențial candidate este necesar pentru a crea un mediu competitiv între acestea și pentru a garanta că acestea au o activitate sustenabilă de punere în aplicare a IPA, urmărind în special obținerea de rezultate, și sunt active în continuare în domeniul gestionării proiectelor;

17.

observă faptul că proiectele și activitățile finanțate prin IPA nu au mare succes în termeni de vizibilitate UE „pe teren” și nu au generat o legitimitate „ascendentă” pentru o abordare UE ulterioară;

18.

consideră că educația și ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, ca precondiții pentru stabilitate și dezvoltare pe termen lung, încă nu au fost abordate corespunzător; subliniază necesitatea combaterii șomajului, în special a șomajului printre tineri și pe termen lung, ca un aspect transversal de mare importanță; în acest sens sugerează examinarea de către Comisie a posibilității unei mai mari utilizări a flexibilității asigurate în cadrul IPA, astfel încât să permită finanțarea, acolo unde este necesar, a măsurilor referitoare la componentele III-V, prin intermediul primelor două componente;

19.

observă că sprijinul financiar regional în cadrul IPA este relativ mic ca dimensiune (aproximativ 10 % din totalul IPA), în special având în vedere faptul că vizează 11 arii de intervenție în șase țări, de la educație și tineret până la securitate nucleară;

20.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că alocările totale din cadrul IPA pe 2007 pentru componenta II au fost de doar 38 800 000 milioane EUR din totalul IPA de 497 200 000 milioane EUR (ceea ce reprezintă mai puțin de 8 %); subliniază faptul că acest lucru contrazice declarația Comisiei conform căreia cooperarea transfrontalieră contribuie la reconciliere și la bunele relații de vecinătate și este în special relevant într-o regiune cu o istorie recentă marcată de conflicte; regretă faptul că a fost dificil să se stabilească, în practică, o cooperare eficientă, din mai multe motive, inclusiv neconcordanța dintre structurile și procedurile aplicate de unii parteneri, precum și din cauza unor dificultăți politice; invită țările beneficiare și Comisia, în cadrul acestei componente, să consolideze cooperarea existentă și să dezvolte o nouă cooperare, în conformitate cu obiectivul promovării bunelor relații de vecinătate și a integrării economice, în special în domeniile mediului, al patrimoniului natural și cultural și al luptei împotriva corupției și criminalității organizate;

21.

își exprimă, de asemenea, îngrijorarea în legătură cu faptul că niciunul din programele IPA pe 2007 trimise de țările beneficiare nu abordează direct problema drepturilor femeilor sau a egalității de gen, deși aspecte legate de egalitatea de gen au fost identificate ca o provocare majoră atât în rapoartele privind progresele, cât și în DIPM; solicită, din nou, Comisiei să asigure fonduri de preaderare pentru consolidarea drepturilor femeilor în Balcani, în special prin intermediul ONG-urilor pentru femei și al organizațiilor femeilor; invită Comisia să aloce, în consecință, fonduri IPA, pentru a promova integrarea aspectelor de egalitate de gen în buget în cadrul politicii de preaderare și pentru a încuraja țările beneficiare să prezinte propuneri relevante de proiecte;

22.

subliniază necesitatea implicării a cât mai multe organizații neguvernamentale în conceperea și punerea în aplicare a proiectelor finanțate de IPA pentru a se asigura că asistența IPA reflectă nevoi și așteptări reale, pentru a contribui la creșterea vizibilității proiectelor IPA și pentru a promova dezvoltarea unei societăți civile energice și proactive în țările beneficiare;

23.

invită Curtea de Conturi Europeană să trimită până la sfârșitul anului 2010 un raport intermediar special de evaluare privind punerea în aplicare a IPA;

*

* *

24.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi Europene precum și guvernelor, parlamentelor și instituțiilor naționale de control ale statelor beneficiare din cadrul IPA.


(1)  JO L 210, 31.7.2006, p. 82.

(2)  JO L 170, 29.6.2007, p. 1.

(3)  JO C 311, 5.12.2008, p. 42.

(4)  JO C 285, 27.11.2007, p. 1.

(5)  31.3.2008, http://ec.europa.eu/atwork/synthesis/aar/doc/elarg_aar.pdf.

(6)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0363.

(7)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0120.

(8)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0172

(9)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0224.

(10)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0005.

(11)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0582.

(12)  Conform Rezoluției nr. 1244/1999 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

(13)  http://www.europarl.europa.eu/activities/committees/publicationsCom.do?language=EN&body=CONT.

(14)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

(15)  Proiect 2007/019-247: Îmbunătățirea cooperării dintre agenții pentru lupta împotriva corupției, un proiect de 2 500 000 EUR care vizează consolidarea organismului de coordonare din cadrul Ministerului de Justiție, responsabil cu strategia de luptă împotriva corupției și sensibilizarea populației privind corupția.

(16)  Proiect 2007/19300: Lupta împotriva criminalității organizate și a corupției. Acest proiect vizează combaterea criminalității organizate și a corupției, îmbunătățind performanța și cooperarea diverselor agenții de aplicare a legii implicate. Proiectul este legat de cadrul mai amplu al strategiei guvernamentale și planului de acțiune anticorupție. Pentru acest proiect s-au alocat 3 000 000 EUR.

(17)  În conformitate cu Rezoluția Consiliului de Securitate ONU 1244(1999).


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/7


Miercuri, 22 aprilie 2009
Executarea efectivă a hotărârilor în Uniunea Europeană: transparența activelor debitorilor

P6_TA(2009)0238

Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la executarea efectivă a hotărârilor în Uniunea Europeană: transparența activelor debitorilor (2008/2233(INI))

2010/C 184 E/02

Parlamentul European,

având în vedere articolul 65 din Tratatul CE,

având în vedere Cartea verde a Comisiei din 6 martie 2008 privind executarea efectivă a hotărârilor în Uniunea Europeană: transparența activelor debitorilor (COM(2008)0128)),

având în vedere Cartea verde a Comisiei din 24 octombrie 2006 privind creșterea eficienței executării hotărârilor în Uniunea Europeană: poprirea conturilor bancare (COM(2006)0618) și rezoluția Parlamentului din 25 octombrie 2007 cu privire la aceasta (1),

având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2008 conținând recomandări adresate Comisiei privind e-Justiția (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 3 decembrie 2008,

având în vedere avizul Autorității europene pentru protecția datelor din 22 septembrie 2008,

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0252/2009),

A.

întrucât, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, adoptarea unui instrument comunitar, cu efect transfrontalier, în domeniul cooperării judiciare în materie civilă nu poate fi avută în vedere decât în ipoteza în care se demonstrează că obstacolul care împiedică realizarea sau funcționarea pieței interne nu poate fi înlăturat la nivel național;

B.

întrucât întârzierea efectuării plăților și neachitarea datoriilor pun în pericol interesele deopotrivă ale întreprinderilor și ale consumatorilor, în special, atunci când creditorul și autoritățile de executare nu dețin informații în legătură cu locul de activitate sau activele debitorului; întrucât această situație este agravată de contextul economic actual, în care lichiditățile sunt esențiale pentru ca întreprinderile să supraviețuiască;

C.

întrucât problemele legate de recuperarea transfrontalieră a datoriilor pot constitui un obstacol important în calea liberei circulații a ordinelor de plată în UE și pot împiedica accesul la justiție; întrucât, în plus, dacă hotărârile judecătorești nu pot fi executate, sunt periclitate acțiunea justiției și normele de integritate comercială;

D.

întrucât, în general, recuperarea creanțelor reprezintă o problemă majoră, agravată în cazul în care este vorba de creanțe transfrontaliere, în special pentru micile întreprinderi care nu au la dispoziție nici avocați specializați, nici servicii specifice de recuperare a creanțelor și care sunt deseori în situația regretabilă de a fi obligate să aloce personal, resurse financiare deja limitate și, în special, timp pentru a rezolva această problemă, în loc să se axeze pe activitățile de producție;

E.

întrucât există indicii că Directiva privind combaterea întârzierii efectuării plăților (3) nu este respectată sau cunoscută suficient; întrucât directiva respectivă ar avea un impact considerabil asupra reducerii cazurilor de plată întârziată sau de neplată, dacă ar fi actualizată și pusă în aplicare în mod corespunzător;

F.

întrucât există diferențe semnificative între diferitele sisteme legislative naționale în materie de contracte și insolvabilitate cu privire la modul în care creditorii își pot garanta creanța în momentul semnării contractului, în special prin intermediul clauzelor privind rezerva de proprietate sau alte asemenea mecanisme care sunt uneori eludate din cauza acestor diferențe;

G.

întrucât adoptarea legislației comunitare privind executarea efectivă a hotărârilor judecătorești ar trebui să-i vizeze pe toți debitorii, fără nicio deosebire între debitorii de bună-credință și cei de rea-credință;

H.

întrucât evitarea, întârzierea plății și neplata datoriilor sunt adesea exacerbate de lipsa de atenție a părților la momentul încheierii precontractelor sau a contractelor; întrucât trebuie acordată o importanță mai mare responsabilității comerciale și utilizării posibile a clauzelor opționale de natură europeană din Cadrul Comun de Referință (CCR), care ar garanta faptul că părțile țin seama în mod corespunzător de aceste aspecte de la începutul raportului comercial;

I.

întrucât Parlamentului i s-a adus la cunoștință că ar putea exista o problemă gravă în cazurile transfrontaliere în care sunt implicați debitori recalcitranți, adică persoane care și-ar putea plăti datoriile sau să se achite de obligații dar care nu fac acest lucru, sau persoane în cazul cărora există riscul că nu își vor plăti datoriile, deși a fost pronunțată o hotărâre judecătorească împotriva lor; întrucât se pare că astfel de persoane dețin deseori active substanțiale față de diferite entități, reprezentanți sau trusturi și întrucât realizarea executării nu este posibilă în absența informațiilor necesare; întrucât, deseori este necesar ca aceste informații să fie obținute fără a alerta debitorul recalcitrant, acesta având frecvent posibilitatea de a transfera în scurt timp activele în cadrul unei jurisdicții diferite;

J.

întrucât, a fost supus atenției Parlamentului și faptul că anumite state suverane nu respectă sentințele arbitrale sau hotărârile emise de instanțele dintr-un alt stat, ceea ce a generat apariția „fondurilor vultur” care achiziționează datoria suverană la o valoare inferioară, urmărind ulterior să obțină un beneficiu din achitarea acesteia; întrucât se poate spune că ar fi mai bine și mai just să le fie oferite creditorilor inițiali mijloacele de a obține reparația prin mijloace proprii;

K.

întrucât se susține că există puține state care nu posedă deloc active în afara propriilor granițe și întrucât, în cazul în care debitorul nu are nicio posibilitate de a obține executarea (numai) în propriul său stat membru sau în statul membru în cauză, singurul mijloc de a obține reparații este apelarea la jurisdicțiile străine, în special cele din alte state membre ale Uniunii Europene;

L.

întrucât în conformitate cu Regulamentul Bruxelles I (4), fiecare stat membru stabilește măsuri provizorii proprii, care sunt reglementate de dreptul intern, și întrucât în conformitate cu regulamentul respectiv deciziile ex parte nu fac nici obiectul unei recunoașteri nici al unei executări reciproce; întrucât deciziile inter partes sunt aplicate de instanța competentă prin intermediul măsurilor reparatorii pe cât posibil echivalente pe care aceasta le poate acorda;

M.

întrucât măsurile provizorii includ: i) ordine de divulgare a informațiilor privind activele care pot face obiectul unor măsuri executorii dispuse prin hotărâre judecătorească; ii) ordine privind măsuri conservatorii cu privire la active dispuse până la executarea unei hotărâri judecătorești; iii) aceste ordine pot avea, de asemenea, forma unor ordine interimare de plată, prin care se acordă plăți imediate creditorului până la soluționarea litigiului;

N.

întrucât acordarea de măsuri provizorii ar trebui să fie supusă unor condiții similare cu cele aplicate de Curtea de Justiție, și anume creditorul ar trebui să convingă instanța că are o creanță întemeiată (un drept executoriu atestat prin ordin judecătoresc ori act autentic sau suficiente dovezi prima facie privind creanța – fumus boni juris) și să demonstreze caracterul urgent (un risc real ca recuperarea creanței să fie amenințată în cazul în care măsura nu este acordată (periculum in mora), și întrucât acordarea unor astfel de măsuri poate fi subordonată constituirii unei garanții;

O.

întrucât în cazul litigiilor mici, în special atunci când cheltuielile de judecată ar putea fi prohibitive, întârzierea justiției poate fi considerată denegare de justiție, și întrucât în cazurile mai importante, lipsa informațiilor privind activele poate constitui cel mai mare obstacol; întrucât, prin urmare, apelarea la ordine care prevăd măsuri provizorii ar putea furniza o soluție rezonabilă în ambele tipuri de cazuri;

P.

întrucât, în plus, orice măsură comunitară de punere la dispoziție a informațiilor trebuie, de asemenea, neapărat preconizată în contextul acestui tip de cazuri, în care lipsa de informații este cauza unor mari nedreptăți; întrucât, în cazul în care nu sunt puse la dispoziția creditorului informații despre activele debitorului (și a fortiori ale debitorului recalcitrant), care pot fi poprite în cadrul executării hotărârii, creditorul nu va putea obține executarea acesteia;

Q.

întrucât în practică, această chestiune nu se limitează doar la cazurile în care a fost pronunțată o hotărâre care nu a fost executată, ci poate apărea înainte ca reclamanții să introducă acțiunea;

R.

întrucât, totuși este absolut esențial ca toate măsurile propuse să fie proporționale; întrucât, de asemenea, acestea nu ar trebui să se limiteze la reproducerea soluțiilor oferite în temeiul măsurilor naționale existente și ar trebui să se limiteze la acțiunile cu caracter transfrontalier, iar armonizarea inutilă și neadecvată ar trebui evitată;

S.

întrucât au fost exprimate unele preocupări legate de faptul că anumite sugestii privind punerea în aplicare efectivă a hotărârilor Uniunii Europene prin asigurarea transparenței activelor debitorilor ar putea aduce atingere drepturilor fundamentale cum ar fi dreptul la viața privată (la protecția datelor), ar periclita garanțiile procedurale și ar putea contraveni tradițiilor constituționale din numeroase state membre;

T.

întrucât toate propunerile trebuie să fie rentabile și integrate în alte domenii ale politicilor comunitare, pentru a evita suprapunerea inutilă a eforturilor,

1.

salută Cartea Verde a Comisiei din 6 martie 2008, menționată anterior, deoarece aceasta contribuie la realizarea Strategiei de la Lisabona;

2.

afirmă că lipsa de transparență în ceea ce privește informațiile necesare pentru a-i obliga pe debitori să își îndeplinească obligațiile contravine principiilor comune al bunei-credințe și al răspunderii pecuniare; subliniază că lipsa cunoștințelor cu privire la legislațiile naționale referitoare la modalitățile de executare sau la ineficiența acestora este de natură să frâneze realizarea pieței interne unificate și antrenează costuri nejustificate;

3.

subliniază că plățile întârziate, neplățile și problema recuperării datoriilor dăunează intereselor creditorilor și consumatorilor, scad încrederea în piața internă și subminează acțiunile în justiție;

4.

susține o strategie integrată și eficientă, bazată pe principiile unei „mai bune legiferări”, și consideră că obiectivul de realizat ar trebui să fie acela al unei plăți care să asigure nediscriminarea, protejarea informațiilor sensibile și garanții legale cu măsuri proporționale, care să asigure transparența necesară și să reducă semnificativ costurile de prelucrare și de gestionare;

5.

insistă asupra faptului că creditorul ar trebui să aibă acces, sub supravegherea sau prin intermediul unei autorități competente, nu numai la informațiile publice disponibile, dar și la informațiile necesare inițierii procedurii de executare și recuperării creanțelor, prin modalități aplicabile pe întreg teritoriul pieței interne;

6.

împărtășește opinia Comisiei conform căreia recuperarea transfrontalieră a datoriilor prin executarea hotărârilor judecătorești reprezintă o problemă majoră pentru piața internă, dar consideră că soluțiile sugerate de Comisie trebuie prelucrate în continuare pentru a rezolva problema principală, și anume cea a debitorilor recalcitranți;

Propunere de elaborare a unui manual al practicilor și legilor referitoare la executarea la nivel național

7.

consideră că elaborarea unui astfel de manual ar putea fi minuțioasă și costisitoare, pentru persoanele care urmăresc obținerea de reparații fiind mai ușor să existe un singur sistem, iar în majoritatea cazurilor creditorii vor trebui să apeleze la consilierea unui avocat din jurisdicția străină competentă; consideră, cu toate acestea, că o versiune simplificată ar putea fi utilă în absența unui sistem transfrontalier funcționabil;

8.

consideră cu tărie că ar fi utilă publicarea anuarelor naționale cu avocații străini care își exercită drepturile de a profesa în cadrul pieței interne în temeiul Directivei 77/249/CEE (5) și al Directivei 98/5/CE (6); subliniază că asemenea anuare naționale ar putea fi conectate la site-ul web al Comisiei și că ar putea fi complementare manualului;

Sporirea numărului de informații disponibile în registrele publice și îmbunătățirea accesului la acestea

9.

se opune acordării accesului nejustificat, sistematic și arbitrar la toate tipurile de date privind populația, securitatea socială și administrația fiscală, și este în favoarea unui cadru adecvat și proporțional destinat să asigure garantarea efectivă a hotărârilor judecătorești în Uniunea Europeană;

10.

susține că accesul corespunzător la registrele populației (în cazul în care acestea există) poate fi util pentru identificarea persoanelor fizice care sunt în situația nefericită de a nu fi achitat pensiile alimentare sau de a nu fi rambursat împrumuturile private, precum și pentru a împiedica abuzurile;

11.

consideră că, deși în cadrul anumitor jurisdicții un acces îmbunătățit la registrele securității sociale și ale administrației fiscale a fost o inovație reușită, este necesar, de asemenea, să se asigure respectarea normelor privind protecția și confidențialitatea datelor; subliniază că aceasta constituie o chestiune sensibilă pentru opinia publică; totuși, remarcă faptul că ar putea apărea și probleme de ordin juridic în cazul în care informațiile obținute ar fi folosite în alte scopuri decât cel pentru care au fost culese;

12.

în plus, observă că declarațiile fiscale și dosarele de securitate socială sunt confidențiale în numeroase state membre și că ideea creării unui registru, cu toate riscurile de pierdere a dosarelor pe care acesta le presupune, nu ar fi binevenită în aceste state și ar fi considerată un abuz din partea puterii executive;

13.

reafirmă că, dacă propunerea ar fi disproporționată față de obiectivul urmărit, ar putea genera abuzuri și constitui o încălcare a dreptului la viața privată;

Schimbul de informații între autoritățile de executare

14.

consideră că ideea unei cooperări ameliorate între autoritățile publice de executare merită să fie examinată în continuare, dar subliniază că astfel de autorități nu există în toate statele membre;

Declarația debitorului

15.

consideră că declarația debitorului poate face parte în mod util din procedura de executare a unei hotărâri judecătorești, care poată fi completată cu sancțiuni în temeiul dreptului intern;

16.

consideră că acțiunea comunitară nu este necesară în acest domeniu, cât timp nu se dovedește ineficacitatea instrumentelor existente în statele membre;

Alte măsuri

17.

sugerează că s-ar putea preconiza introducerea anumitor măsuri comunitare provizorii care s-ar adăuga măsurilor pronunțate de instanțele naționale; consideră că această măsură ar putea avea forma unei proceduri simple, flexibile, care s-ar aplica în întreaga UE, evitându-se astfel întârzierile și cheltuielile inutile; consideră că o astfel de procedură ar fi eficientă și echitabilă și pentru terții care nu sunt parte în proces;

18.

sugerează că o astfel de măsură ar putea fi aplicată și în cazul cererilor de arbitraj și că ar putea fi, de asemenea, luată în considerare în contextul viitoarei revizuiri a Regulamentului Bruxelles I;

19.

invită Comisia să trateze această chestiune cu prioritate și să realizeze a) o evaluare detaliată a problemei; b) un studiu de fezabilitate referitor la instrumentele comunitare posibile și c) un studiu de impact a eventualelor mijloace de reparație comunitare, limitat la aspectele transfrontaliere; consideră că analiza Comisiei ar trebui, de asemenea, să identifice și să justifice în mod adecvat temeiul juridic corespunzător pentru fiecare instrument comunitar propus, care ar trebui să se limiteze la cazurile transfrontaliere, să fie complementar cu aplicarea mijloacelor de reparație din dreptul intern în acest domeniu, fără a interfera cu acestea;

20.

îndeamnă Comisia să țină seama în mod corespunzător de măsurile contractuale sau precontractuale care ar putea fi legate de CCR sau de alt instrument facultativ derivat, pentru a se asigura că părțile unui contract european transfrontalier iau în considerare, la momentul semnării contractului, chestiunile legate de situațiile de plată întârziată sau de neplată;

21.

așteaptă cu nerăbdare revizuirea Directivei privind întârzierea efectuării plăților și îndeamnă Comisia să acționeze cât mai rapid, dat fiind actualul context economic;

22.

sugerează realizarea unui studiu privind abordările juridice divergente la nivel național în ceea ce privește riscul contractului și alte mecanisme asemănătoare, pentru a permite recunoașterea reciprocă a acestora;

23.

sugerează ca partea care a dobândit drepturi de proprietate recunoscute printr-o hotărâre judecătorească să se poată folosi de drepturile respective în aceleași condiții ca transmițătorul;

*

* *

24.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO C 263 E, 16.10.2008, p. 655.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0637.

(3)  Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (JO L 200, 8.8.2000, p. 35).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, 16.1.2001, p. 1).

(5)  Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a presta servicii de către avocați (JO L 78, 26.3.1977, p. 17).

(6)  Directiva 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea (JO L 77, 14.3.1998, p. 36).


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/12


Miercuri, 22 aprilie 2009
Raportul anual privind deliberările Comisiei pentru petiții din cursul anului 2008

P6_TA(2009)0239

Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 privind deliberările Comisiei pentru petiții din cursul anului 2008 (2008/2301(INI))

2010/C 184 E/03

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiții,

având în vedere rezultatele vizitelor de constatare a faptelor efectuate în 2008 în România, Bulgaria și Franța și rapoartele și recomandările respective aprobate de comisie,

având în vedere articolele 21 și 194 din Tratatul CE, care conferă tuturor cetățenilor și rezidenților UE dreptul de a adresa petiții Parlamentului European,

având în vedere articolul 45 și articolul 192 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A6-0232/2009),

A.

recunoscând importanța procesului de petiționare și caracteristicile sale specifice, care permit comisiei competente să caute soluții și explicații pentru cetățenii UE care adresează petiții Parlamentului;

B.

având în vedere numărul din ce în ce mai mare de cetățeni UE care adresează petiții Parlamentului și eforturile depuse de Comisia pentru petiții în vederea accelerării în continuare a procedurilor pentru a oferi servicii superioare cetățenilor care îi solicită asistența;

C.

întrucât multe dintre recomandările adoptate în raportul anual din 2007 nu au fost încă puse în aplicare de autoritățile Parlamentului, cum ar fi solicitarea privind îmbunătățirea urgentă a resurselor administrative ale Comisiei pentru petiții, inclusiv expertiza lingvistică și juridică, pentru a mări capacitatea Parlamentului de a cerceta în mod independent petițiile care îi sunt adresate, și cooperarea mai strânsă cu SOLVIT în domeniul petițiilor și al plângerilor referitoare la piața internă și crearea unui portal comun al UE pentru cetățenii europeni;

D.

conștient de faptul că, în ciuda progreselor considerabile înregistrate în dezvoltarea structurilor și politicilor Uniunii în această perioadă, cetățenii rămân direct conștienți de multe dintre problemele aplicării politicilor și programelor Uniunii, deoarece sunt direct afectați de acestea și întrucât problemele respective fac adesea obiectul petițiilor primite;

E.

întrucât instituirea „inițiativei cetățenilor” prin Tratatul de la Lisabona va avea drept consecință o participare publică sporită la activitățile Uniunii Europene;

F.

având în vedere faptul că, în consecință, Parlamentul are responsabilitatea de a asigura o mai bună aplicare a legislației comunitare de către statele membre în interesul cetățenilor și al rezidenților UE și de a lucra astfel în cooperare cu statele membre pentru a atinge acest obiectiv;

G.

întrucât, cu toate acestea, multe state membre sunt reticente și nu cooperează în mod activ cu comisia competentă, în special neparticipând la reuniunile acesteia, și întrucât acest lucru denotă o lipsă de cooperare loială cu instituția;

H.

întrucât lipsa unei cooperări active și timpurii cu comisia competentă în interesul aplicării corecte a legislației comunitare ridică îndoieli asupra dorinței și intenției statului membru respectiv de a aplica în mod corect politicile și obiectivele UE și, prin urmare, expune autoritățile la măsuri sub formă de sancțiuni și penalități disponibile în temeiul tratelor, dar și la critici din partea publicului;

I.

recunoscând, cu toate acestea, că multe state membre demonstrează un bun nivel de cooperare și colaborează cu Parlamentul pentru a răspunde problemelor cetățenilor exprimate prin procesul de petiționare;

J.

recunoscând contribuția constructivă adusă procesului de petiționare de către serviciile Comisiei, care oferă în mod regulat, la cererea comisiei competente, evaluări preliminare ale multora dintre petițiile primite;

K.

întrucât această cooperare ar putea fi și ar trebui să fie și mai strânsă, în special în ceea ce privește procedurile prevăzute la articolele 226 și 228 din Tratatul CE în cazuri justificate corespunzător;

L.

întrucât Parlamentul consideră că ar fi legitim să-și utilizeze competențele prevăzute la articolul 230 din Tratatul CE, în cazul în care acest lucru se dovedește a fi necesar pentru a opri o încălcare gravă a dreptului comunitar, descoperită în cursul examinării unei petiții și în condițiile în care persistă o diferență semnificativă de interpretare între Parlament și Comisie, în ciuda eforturilor de a o rezolva, în ceea ce privește acțiunea solicitată în conformitate cu dreptul comunitar, în vederea protejării drepturilor cetățenilor în cazul respectiv;

M.

întrucât procedura privind încălcarea dreptului comunitar nu oferă o soluție pentru petiționari nici atunci când un stat membru este obligat de Curtea de Justiție să își modifice legislația pentru ca aceasta să fie în conformitate cu legislația UE;

N.

întrucât incapacitatea de a oferi cetățenilor UE care au fost sau care au devenit victime ale aplicării incorecte a legislației UE o soluție fără caracter judiciar în mod direct reprezintă o nedreptate fundamentală care necesită o analiză suplimentară din partea instituțiilor UE, în special din partea Parlamentului;

O.

întrucât, în temeiul articolului 230 din Tratatul CE, Parlamentul are dreptul să introducă acțiuni în fața Curții de Justiție în aceleași condiții ca și Consiliul și Comisia, și întrucât, în temeiul articolului 201 din Tratatul CE, acesta are competența de a-și exercita controlul asupra activităților Comisiei, și dispune, astfel, atât de instrumentele juridice, cât și de cele politice, pentru a răspunde mai eficient preocupărilor cetățenilor;

P.

întrucât Parlamentul ar trebui să își revizuiască propriile proceduri pentru a facilita acțiunile, în special în temeiul articolului 121 din Regulamentul său de procedură, înaintea Curții de Justiție atunci când sunt în joc drepturile petiționarilor;

Q.

întrucât ar trebui reamintit faptul că, în conformitate cu articolul 6 din Tratatul UE, Uniunea se întemeiază pe principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale statului de drept, principii care constituie, de asemenea, un element de bază al criteriilor de la Copenhaga de aderare la UE și întrucât articolul 7 din Tratatul UE prevede proceduri specifice care pot fi inițiate în cazul unor încălcări grave și persistente ale principiilor menționate sau atunci când există un risc clar ca acest lucru să se întâmple;

R.

având în vedere propunerile de rezoluții depuse în plen în 2008 și adoptate de o majoritate covârșitoare de membri, în temeiul articolului 192 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Parlamentului, pe baza petițiilor primite referitoare la impactul conductei de gaz Nord Stream din Marea Baltică și la anuarele profesionale înșelătoare;

S.

întrucât preocupările tot mai mari în ceea ce privește securitatea aprovizionării cu energie au avut drept rezultat proiecte de conducte de gaz natural și gaz natural lichefiat care, în special atunci când sunt realizate fără ca riscurile și alternativele să fie evaluate, au provocat preocupări în rândul petiționarilor cu privire la insuficienta atenție acordată potențialelor riscuri grave pentru mediu, sănătatea umană și securitate, în special în cazul proiectelor din Marea Baltică, Țara Galilor și Irlanda;

T.

întrucât din examinarea petițiilor reiese în mod clar că listele de proiecte menționate în anexele la Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (1), astfel cum a fost modificată, nu includ un număr de instalații și activități importante, care au apărut ulterior ultimelor amendamente la anexe, cum ar fi instalațiile de regazeificare și instalațiile biodiesel;

U.

întrucât numeroasele petiții ce au ca obiect rețeaua Natura 2000 au indicat în mod constant faptul că stoparea pierderii biodiversității constituie o provocare majoră pentru Uniune și că Directiva privind habitatele (2) și Directiva privind păsările (3) sunt instrumente de bază, indispensabile pentru îndeplinirea angajamentului UE de a pune capăt pierderii biodiversității până în 2010;

V.

întrucât examinarea petițiilor a arătat, de asemenea, că lipsa unor resurse suficiente de apă dulce este deseori agravată de alți factori, cum ar fi cererea tot mai mare de apă datorată urbanizării excesive și proiectelor destinate activităților de agrement, îngrijirea inadecvată a infrastructurii și prevenirea deficitară a scurgerilor, utilizarea intensivă a apei de către agricultura industrială și o politică a prețurilor care nu încurajează utilizarea durabilă a apei;

W.

având în vedere recomandările făcute de Comisia pentru petiții ca urmare a vizitelor la Fos-sur-Mer, în Cipru și în România;

X.

ținând seama de îngrijorarea exprimată de Comisia pentru petiții cu privire la anumite proiecte de infrastructură în Bulgaria, în munții Rila, cercetați în timpul unei vizite de constatare a faptelor efectuate în 2008;

Y.

întrucât deși doamna Ann Abraham, ombudsmanul parlamentului și al serviciului de sănătate din Regatul Unit, s-a adresat Comisiei pentru petiții în decembrie 2008, prezentându-și rezultatelor obținute în patru ani de activitate, răspunsul dat ulterior de guvernul Regatului Unit în ianuarie 2009, care menționa posibile plăți compensatorii pentru persoanele afectate în mod disproporționat, nu poate fi considerat o soluție corespunzătoare pentru numeroasele victime ale catastrofei;

Z.

recunoscând cooperarea pozitivă și constructivă cu Ombudsmanul european în 2008, sprijinul oferit de Comisia pentru petiții pentru recomandările acestuia din raportul anual din 2007 și din rapoartele speciale privind plângerile 1487/2005/ și, respectiv, 3453/2005 referitoare la utilizarea limbilor în aplicarea de către Consiliu și Comisie a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar și salutând modificările pragmatice aduse statutului său și aprobate de Parlament,

AA.

întrucât, în 2008, Comisia pentru petiții a primit 1 886 de petiții, dintre care 1 065 au fost declarate admisibile și 821 au fost declarate inadmisibile; întrucât numărul petițiilor care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 191 alineatul (1) din Regulamentul de procedură a crescut semnificativ de la începutul anului 2007,

1.

salută implicarea și contribuția petiționarilor la fiecare reuniune a Comisiei pentru petiții, ceea ce permite un dialog direct și deschis cu reprezentanții Parlamentului European și continuă să încurajeze cetățenii UE și asociațiile de comunități să prezinte chestiuni care fac parte din domeniul de activitate al Uniunii Europene și care îi afectează direct, considerând că acest proces permite Parlamentului, ca instituție, să joace un rol important în monitorizarea punerii în aplicare a dreptului comunitar de către statele membre și să apere și să promoveze mai bine drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor UE, așa cum sunt acestea definite în Tratatul UE;

2.

îndeamnă parlamentele naționale și regionale, în calitatea acestora de reprezentanți ai cetățenilor UE, să rămână vigilente în ceea ce privește modul în care statele membre aplică tratatele și legislația UE, în special în ceea ce privește problemele legate de mediu, drepturi sociale și ocuparea forței de muncă, libera circulație a persoanelor, a mărfurilor și a serviciilor, serviciile financiare, drepturile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv dreptul la proprietatea dobândită în mod legal, recunoașterea calificărilor profesionale și toate formele de discriminare și invită instituțiile europene să comunice eficient cu cetățenii, astfel încât aceștia să fie conștienți de drepturile pe care le au și de obligațiile instituțiilor naționale și locale;

3.

subliniază faptul că, în conformitate cu principiul subsidiarității, Parlamentul nu poate considera ca admisibile petițiile prin care se caută o cale de atac la deciziile autorităților competente sau ale organismelor judiciare din statele membre și că astfel de informații sunt comunicate petiționarilor într-un mod clar și inteligibil; subliniază, în plus, faptul că, înainte de a fi declarate admisibile, plângerile trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 191 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Parlamentului;

4.

solicită implementarea într-un termen rezonabil a recomandărilor adoptate în raportul anual din 2007 și care nu au fost încă puse în aplicare;

5.

invită Comisia, toate statele membre, reprezentanții permanenți ai acestora și instituțiile lor naționale, regionale și locale să coopereze pe deplin cu comisia competentă a Parlamentului European la investigarea acuzațiilor sau a propunerilor din petiții, pe o bază constructivă și de loialitate, în vederea găsirii de soluții la problemele ridicate în petiții;

6.

solicită ca organismele competente ale Parlamentului European, ale Comisiei și ale Consiliului să efectueze o revizuire exhaustivă a procedurilor posibile de asigurare a acțiunilor de remediere și să se negocieze un nou acord interinstituțional care să prevadă puteri sporite pentru comisiile de anchetă, pentru a consolida drepturile cetățenilor UE;

7.

consideră că o astfel de revizuire ar completa o eventuală punere în aplicare a Tratatului de la Lisabona, oferind garanții suplimentare bazate pe drepturile și obligațiile declarate ale cetățenilor și ale instituțiilor UE;

8.

reamintește că, astfel cum a subliniat Parlamentul în rezoluția sa din 20 aprilie 2004 referitoare la Comunicarea Comisiei privind articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (4), respectarea și promovarea valorilor pe care este întemeiată Uniunea și apărarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale reprezintă o responsabilitate specială a Parlamentului, în calitatea acestuia de reprezentant al cetățenilor europeni ales în mod direct și amintește, în continuare, că Parlamentul și-a exprimat în rezoluția respectivă opinia potrivit căreia „ignorarea unei eventuale necesități de a impune penalizări ar fi de natură să creeze impresia că Uniunea nu este pregătită sau nu este în măsură să utilizeze toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a-și apăra valorile”;

9.

invită încă o dată Comisia să se asigure că procesul de petiționare beneficiază de o recunoaștere mai ridicată și că i se acordă o importanță mai mare, în special în ceea ce privește aplicarea procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar și cerința de a informa Comisia pentru petiții direct și oficial atunci când se iau decizii pentru inițierea procedurilor în temeiul articolelor 226 și/sau 228, legate de problemele formulate în petițiile individuale;

10.

reamintește faptul că Parlamentul a considerat că presupusele grave încălcări ale dreptului comunitar, pe care Comisia pentru petiții le-a considerat bine întemeiate în cadrul examinării unor petiții, dar pe care statele membre vizate le-au respins și care pot să creeze un precedent la nivel național, ar trebui să fie examinate, în ultimă instanță, de către Curtea de Justiție, pentru a se putea garanta consecvența și coerența dreptului comunitar și existența unei piețe interne (5);

11.

recunoaște că procedurile privind încălcarea dreptului comunitar, chiar și atunci când sunt încheiate cu succes, pot să nu aibă drept rezultat remedierea imediată a problemelor specifice ridicate de petiționari, subminând astfel în mod frecvent încrederea cetățenilor în capacitatea instituțiilor UE de a le răspunde așteptărilor;

12.

consideră că, deoarece sunt indicii clare că obiectivul de stopare a pierderii biodiversității în UE până în 2010 nu poate fi atins, trebuie întreprinse acțiuni urgente pentru a eficientiza aplicarea directivelor privind habitatele și păsările și solicită Comisiei să depună toate eforturile, pentru a asigura că directivele respective sunt aplicate de statele membre într-un mod compatibil cu acest obiectiv;

13.

invită Comisia, în cooperare cu Parlamentul, să promoveze în rândul statelor membre importanța gândirii orientate către viitor, în special în domeniul aprobării planificării, în ceea ce privește contribuția adusă la prevenirea eventualelor încălcări ale acelor dispoziții care au fost adoptate, dar care nu au intrat încă în vigoare;

14.

recunoaște că uneori găsirea unor soluții pentru plângerile petiționarilor este imposibilă, din cauza unor deficiențe în însăși legislația comunitară aplicabilă;

15.

este preocupat de numărul mare de petiții adresate Comisiei pentru petiții care solicită drept de vot la alegerile locale pentru persoanele rezidente în Letonia, dar care nu sunt cetățeni letoni; reamintește că Comisia ONU pentru drepturile omului, Comisia ONU pentru eliminarea discriminării rasiale, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Congresul autorităților locale și regionale al Consiliului Europei, Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Comisia Europeană împotriva rasismului și intoleranței și Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa au recomandat să se permită persoanelor care nu sunt cetățenii unei țări să participe la alegerile locale; solicită Comisiei Europene să monitorizeze îndeaproape și să încurajeze regularizarea statutului „necetățenilor” din Letonia, mulți dintre aceștia fiind născuți în această țară;

16.

observă că multe petiții primite de Parlamentul European din partea unor persoane sau asociații privesc, în mare parte, aspecte care nu constituie încălcări ale dreptului comunitar și ar trebui, prin urmare, soluționate după epuizarea tuturor căilor de atac puse la dispoziție de justiția națională din statele membre; observă, în continuare că, după ce au fost luate toate măsurile adecvate la nivel național, instanța de recurs indicată este Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

17.

observă faptul că petiția „un singur sediu”, semnată de 1 500 000 de persoane, prin care se solicită un singur sediu pentru Parlamentul European, nu a fost încă abordată în mod cuprinzător; recomandă Comisiei pentru petiții să trateze această problemă în regim prioritar pe durata următoarei legislaturi;

18.

prin urmare, invită comisiile legislative competente să ia în considerare propunerile sau sugestiile făcute din când în când de Comisia pentru petiții cu privire la aplicarea de către statele membre a legislației UE specifice, în vederea unei posibile examinări sau a unei investigații suplimentare;

19.

reamintește solicitarea adresată de către Parlament Comisiei de a-și intensifica monitorizarea implementării Directivei 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (6) în ceea ce privește societățile editoare de anuare profesionale care recurg la practici înșelătoare și să prezinte un raport Parlamentului cu privire la fezabilitatea și posibilele consecințe ale extinderii domeniului de aplicare al Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori (7), mai precis prin înlocuirea cuvântului „consumator” cu sintagma „destinatarul practicii”;

20.

sprijină solicitarea Ombudsmanului adresată Consiliului privind extinderea opțiunilor lingvistice de pe paginile web ale Președințiilor, astfel încât acestea să cuprindă cele mai vorbite limbi din Uniunea Europeană, obiectivul fiind garantarea accesului direct al cetățenilor la activitățile Președințiilor Consiliului; atrage atenția în acest sens asupra Președinției franceze a Consiliului, care și-a publicat site-ul web oficial în conformitate cu recomandările Ombudsmanului;

21.

susține solicitarea adresată de Ombudsman Comisiei, referitoare la implementarea directivei privind timpul de lucru (8), de a gestiona plângerile cetățenilor în conformitate cu principiile bunei administrări în domeniul puterilor discreționare ale Comisiei în ceea ce privește inițierea procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar;

22.

salută cooperarea constructivă dintre Ombudsman și UE, realizată în cadrul instituțional adecvat; susține solicitările repetate ale Ombudsmanului privind necesitatea unui cod de bună conduită administrativă, comun tuturor instituțiilor și organismelor UE, astfel cum a fost aprobat de Parlament în rezoluția sa din 6 septembrie 2001 referitoare la raportul special al Ombudsmanului European prezentat Parlamentului European în urma anchetei din proprie inițiativă privind existența și gradul de accesibilitate al publicului la un cod de bună conduită administrativă, în cadrul diferitelor instituții și organisme comunitare (9); consideră că Ombudsmanul, Comisia și Parlamentul ar trebui să dezvolte un portal comun UE destinat analizării plângerilor adresate instituțiilor UE;

23.

solicită implementarea de către toate părțile a Rezoluției 550 (1984) a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Cipru, care ar avea drept consecință retrocedarea în totalitate a proprietăților către proprietarii legitimi din Varosha; sugerează că, în cazul în care nu există rezultate vizibile până la sfârșitul lui 2009, comisia competentă ar putea lua în considerare discutarea problemei petiționarilor din Famagusta în plen;

24.

solicită autorităților române să adopte măsuri de conservare și protejare a patrimoniului cultural și arhitectural al României, în conformitate cu articolul 151 din Tratatul CE, astfel cum prevede Declarația Parlamentului din 11 octombrie 2007 privind măsurile de protejare a catedralei romano-catolice Sf. Iosif din București, România, un monument istoric și arhitectural periclitat (10); subliniază faptul că, în ceea ce privește problemele legate de retrocedarea proprietăților confiscate în timpul regimului comunist, regimul proprietății constituie un aspect care ține de competențele naționale;

25.

solicită autorităților franceze să pregătească o evaluare epidemiologică pentru a determina impactul asupra zonei din apropierea Fos-Berre, în imediata vecinătate a uzinei de incinerare de la Fos-sur-Mer, aflată în construcție; recunoaște faptul că Directiva 1999/30/CE a Consiliului din 22 aprilie 1999 privind valorile limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie și plumbul din aerul înconjurător (11) nu interzice construirea unei uzine de incinerare într-o zonă care este deja afectată de poluare atmosferică, dar subliniază că, în conformitate cu Directiva 1999/30/CE și Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător (12), trebuie adoptate măsuri pentru a garanta respectarea standardelor europene în domeniul poluării atmosferice;

26.

reamintește recomandările cuprinse în raportul anual al Comisiei pentru petiții din 2007, în vederea revizuirii procedurilor administrative privind analizarea petițiilor, cum ar fi, de exemplu, transferarea înregistrării petițiilor la secretariatul Comisiei pentru petiții, cooperarea strânsă cu SOLVIT, dezvoltarea în continuare a bazei de date cu petiții, dezvoltarea unui portal UE pentru cetățenii europeni etc.; salută redactarea de către deputați a unui cod al bunelor practici pentru analizarea petițiilor, cod ce ar urma să intre în vigoare la începutul următoarei legislaturi parlamentare;

27.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor statelor membre, precum și parlamentelor statelor membre, comisiilor pentru petiții ale acestora și ombudsmanilor lor sau organelor competente similare.


(1)  JO L 175, 5.7.1985, p. 40.

(2)  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

(3)  Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, 25.4.1979, p. 1).

(4)  JO C 104 E, 30.4.2004, p. 408.

(5)  A se vedea Rezoluția Parlamentului din 9 martie 2005 privind deliberările Comisiei pentru petiții în cursul legislaturii 2003-2004 (JO C 320 E, 15.12.2005, p. 161).

(6)  JO L 376, 27.12.2006, p. 21.

(7)  JO L 149, 11.6.2005, p. 22.

(8)  Directiva 93/104/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1993 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 307, 13.12.1993, p. 18).

(9)  JO C 72 E, 21.3.2002, p. 331.

(10)  JO C 227 E, 4.9.2008, p. 162.

(11)  JO L 163, 29.6.1999, p. 41.

(12)  JO L 296, 21.11.1996, p. 55.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/18


Miercuri, 22 aprilie 2009
Abordarea integrată a perspectivei de gen în cadrul lucrărilor comisiilor și ale delegațiilor

P6_TA(2009)0240

Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 privind abordarea integrată a egalității de gen în cadrul lucrărilor comisiilor și ale delegațiilor (2008/2245(INI))

2010/C 184 E/04

Parlamentul European,

având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (2), articolul 13 și articolul 141 alineatul (4) din Tratatul CE,

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Carta socială europeană revizuită și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

având în vedere lucrările Direcției Generale pentru drepturile omului și afaceri juridice a Consiliului Europei, în special ale Comitetului director pentru egalitatea între femei și bărbați,

având în vedere Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (1),

având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2003 privind o abordare integrată a egalității între femei și bărbați („gender mainstreaming”) în cadrul Parlamentului European (2),

având în vedere rezoluția sa din 18 ianuarie 2007 privind abordarea integrată a egalității între femei și bărbați în cadrul lucrărilor comisiilor (3),

având în vedere articolul 45 din regulamentul său,

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0198/2009),

A.

întrucât egalitatea între bărbați și femei reprezintă un principiu fundamental al dreptului comunitar și întrucât în temeiul articolului 2 din tratat, acesta face parte din misiunile Comunității;

B.

întrucât articolul 3 alineatul (2) din tratat stabilește principiul abordării integrate a egalității, prevăzând faptul că, prin toate acțiunile pe care le desfășoară, Comunitatea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei;

C.

întrucât procentul deputatelor din Parlament este în creștere constantă, trecând de la 17,5 % în 1979 la 31,08 % în 2009;

D.

întrucât un număr mic de deputate exercită funcții de conducere în cadrul organelor Parlamentului European (de exemplu funcția de președinte sau de membru al comisiilor sau delegațiilor);

E.

întrucât în cadrul direcțiilor generale de politici interne și de politici externe ale Parlamentului, femeile sunt subreprezentate și constituie 66,5 %, respectiv 66 % din personal și subliniind, în același timp, progresele semnificative realizate în ultimii ani în cadrul Direcției Generale Politici Interne, răsplătite prin acordarea „Premiului pentru egalitate-2007- cele mai bune practici”, atât pentru crearea unui mediu de lucru propice egalității și abordării integrate a dimensiunii de gen, cât și pentru creșterea considerabilă a numărului de femei care ocupă funcții importante de conducere (de exemplu, numărul femeilor care ocupă funcția de șef de unitate a crescut, din 2005, de la 5 % la 30 %);

F.

întrucât majoritatea comisiilor parlamentare acordă în general o anumită importanță abordării integrate a egalității de gen (de exemplu, în cadrul lucrărilor legislative, al relațiilor oficiale cu Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen sau al elaborării unui plan de acțiune în domeniul egalității), în timp ce o proporție mică a comisiilor acordă puțin interes sau nu acordă interes deloc acestei probleme;

G.

subliniind faptul că folosirea rețelei responsabile pentru abordarea integrată a egalității în cadrul comisiilor parlamentare, compusă din deputați și din membri ai personalului Secretariatului, nu a produs, până în prezent, rezultatele scontate;

H.

subliniind că Grupul la nivel înalt privind egalitatea de gen și diversitate a propus crearea unei rețele similare în cadrul delegațiilor interparlamentare, în scopul integrării chestiunilor privind egalitatea de gen în cadrul relațiilor externe ale Uniunii Europene,

1.

subliniază faptul că revendicarea egalității între femei și bărbați trebuie să se facă printr-o abordare practică care nu pune în opoziție femeile și bărbații;

2.

subliniază faptul că abordarea integrată a egalității constituie o evoluție pozitivă atât pentru femei, cât și pentru bărbați;

3.

subliniază faptul că abordarea integrată a egalității implică reorganizarea, ameliorarea, dezvoltarea și evaluarea politicilor, astfel încât toți actorii asociați în mod normal deciziilor politice să integreze dimensiunea egalității de gen în toate politicile;

4.

reamintește necesitatea de a adopta și de a aplica o strategie care să aibă obiective concrete în ceea ce privește o abordare integrată a egalității de gen în cadrul politicilor comunitare care țin de competența comisiilor și a delegațiilor parlamentare;

5.

subliniază importanța mandatului Grupului la nivel înalt asupra egalității de gen și diversității și îl invită să încurajeze și să promoveze în continuare acest proces în cadrul Parlamentului, precum și în cadrul relațiilor și al cooperării cu Comisia, Consiliul și cu celelalte instituții;

6.

felicită comisiile parlamentare care au făcut operațională abordarea integrată a egalității în lucrările lor și solicită celorlalte comisii, precum și delegațiilor, să facă același lucru;

7.

solicită ca recurgerea la rețeaua responsabilă de abordarea integrată a egalității să fie consolidată în ceea ce privește delegațiile interparlamentare și misiunile de observare a alegerilor;

8.

încurajează Secretarul General să acorde prioritate formării legate de abordarea integrată a egalității între funcționarii din cadrul comisiilor și al delegațiilor parlamentare, indiferent de nivel; repetă cererea sa de a oferi o formare în domeniul egalității între femei și bărbați tuturor deputaților Parlamentului, începând chiar cu următoarea legislatură;

9.

continuă să încurajeze crearea de conexiuni între funcționarii secretariatelor comisiilor parlamentare și ai delegațiilor interparlamentare ale direcțiilor generale de politici interne și de politici externe, care sunt formați în mod special cu privire la abordarea integrată a egalității de gen în scopul schimbului constant de bune practici;

10.

subliniază necesitatea de a dispune, în cadrul comisiilor și al delegațiilor parlamentare, de instrumente adecvate pentru a face bine cunoscută abordarea integrată a egalității, ca de exemplu indicatori, date și statistici clasificate în funcție de sex, precum și repartiția resurselor bugetare din punctul de vedere al egalității între femei și bărbați;

11.

subliniază faptul că punerea în aplicare a abordării integrate a egalității trebuie să țină seama de specificitatea fiecărei comisii sau delegații parlamentare; solicită ca delegațiile și comisiile să participe în mod activ la evaluările efectuate periodic sub egida Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, pe baza chestionarului trimis președinților și vicepreședinților însărcinați cu abordarea integrată a egalității de gen, incluzând neîndeplinirea obligațiilor în domeniul respectiv în cadrul lucrărilor comisiilor și delegațiilor, precum și evoluția punerii în aplicare a abordării integrate a egalității în cadrul fiecărei comisii;

12.

subliniază importanța pentru comisiile și delegațiile parlamentare a unei definiri clare a rolului și responsabilităților acestora în domeniul abordării integrate a egalității de gen;

13.

subliniază importanța unei colaborări eficiente și coordonate între Grupul la nivel înalt privind egalitatea de gen și diversitatea și rețeaua responsabilă de abordarea integrată a egalității de gen în cadrul comisiilor și delegațiilor interparlamentare, precum și Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen;

14.

invită Secretarul General să continue aplicarea strategiei integrate care vizează concilierea vieții de familie cu viața profesională și facilitarea evoluției carierei femeilor funcționar;

15.

invită grupurile politice să țină seama de obiectivul participării echilibrate a bărbaților și a femeilor, în cadrul numirii în funcții de conducere;

16.

invită Biroul Parlamentului să sublinieze în contactele sale cu parlamentele statelor membre modelul pozitiv oferit de Grupul la nivel înalt în ceea ce privește egalitatea de gen și diversitatea;

17.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Consiliului Europei.


(1)  JO L 269, 5.10.2002, p. 15.

(2)  JO C 61 E, 10.3.2004, p. 384.

(3)  JO C 244 E, 18.10.2007, p. 225.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/20


Miercuri, 22 aprilie 2009
Acordul comercial interimar cu Turkmenistan

P6_TA(2009)0252

Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la Acordul comercial interimar cu Turkmenistan

2010/C 184 E/05

Parlamentul European,

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei (COM(1998)0617),

având în vedere acordul provizoriu privind comerțul și aspectele legate de comerț dintre Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Cărbunelului și Oțelului și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Turkmenistan, pe de altă parte (5144/1999)

având în vedere articolul 133 și articolul 300 alineatul (2) primul paragraf din Tratatul CE,

având în vedere articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C5-0338/1999),

având în vedere rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind o strategie a Uniunii Europene pentru Asia Centrală (1),

având în vedere poziția sa din 22 aprilie 2009 privind propunerea mai sus menționată (2),

având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât relațiile dintre Comunitățile Europene și Turkmenistan sunt în prezent reglementate de Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind comerțul și cooperarea comercială și economică încheiat în decembrie 1989; întrucât acest acord nu conține o clauză privind drepturile omului;

B.

întrucât Acordul provizoriu privind comerțul și aspecte legate de comerț din 2 decembrie 1998, încheiat între Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Turkmenistan, pe de altă parte, este în prezent supus aprobării Consiliului;

C.

întrucât Acordul de parteneriat și cooperare (APC) cu Turkmenistan a fost inițiat în mai 1997 și semnat în 1998; întrucât între timp 11 state membre au ratificat APC - Franța, Irlanda, Regatul Unit și Grecia încă nu l-au ratificat - iar cele 12 noi state membre îl vor ratifica printr-un protocol unic; întrucât Turkmenistanul a ratificat APC în 2004;

D.

întrucât APC, odată ratificat, va fi încheiat pe o perioadă inițială de 10 ani, după care va fi reînnoit pe baze anuale, cu condiția ca niciuna dintre părți să nu îl denunțe; întrucât părțile pot extinde sau modifica APC sau îl pot reconfigura, pentru a putea lua în considerare noile evoluții;

E.

întrucât Turkmenistanul are un rol important în regiunea Asiei Centrale, astfel că este de dorit o bună cooperare a acestei țări cu Uniunea Europeană;

F.

întrucât situația din Turkmenistan s-a îmbunătățit de când are un nou președinte; întrucât regimul și-a demonstrat intenția de a aplica reforme majore; întrucât este încă necesar un progres substanțial în câteva domenii-cheie cum ar fi drepturile omului, statul de drept, democrația și libertățile individuale;

G.

întrucât Acordul comercial provizoriu (ACP) propus între Comunitățile Europene și Turkmenistan stipulează respectarea democrației și a drepturilor omului ca o condiție pentru cooperare;

H.

întrucât, prin urmare, ACP ar avea potențialul de a contribui la progresul actualelor reforme democratice din Turkmenistan;

I.

întrucât ACP conține un mecanism ce permite denunțarea sa de oricare dintre părți, prin notificarea celeilalte părți,

1.

observă că după schimbarea președintelui în Turkmenistan se afirmă dorința de a întreprinde reforme în domenii cheie; salută îndeosebi crearea Institutului Național pentru Democrație și Drepturile Omului; ia act de procesul de revizuire a Constituției, care vizează consolidarea democrației, a libertăților individuale și a statului de drept; ia act, de asemenea, de revizuirea legii electorale; salută aderarea de către Turkmenistan la convenții internaționale precum cel de-al doilea Protocol opțional la Pactul internațional privind drepturile civile și politice care vizează abolirea pedepsei cu moartea și Convenția privind drepturile politice ale femeilor; salută reformele din sistemul de învățământ, vizând îmbunătățirea calității și egalitatea între studenți;

2.

invită guvernul Turkmenistanului să acționeze rapid în spiritul democrației și al statului de drept; solicită, mai ales, alegeri democratice și transparente, libertate religioasă, dezvoltarea unei veritabile societăți civile, eliberarea tuturor prizonierilor politici și a prizonierilor de conștiință, eliminarea restricțiilor la călătorii și accesul unor observatori independenți;

3.

subliniază necesitatea ca Uniunea Europeană să încurajeze în continuare aceste evoluții; subliniază faptul că măsurile guvernului din Turkmenistan trebuie monitorizate cu atenție și în mod periodic;

4.

solicită Consiliului și Comisiei să-l informeze în detaliu și regulat despre situația drepturilor omului în Turkmenistan;

5.

regretă că, în mai multe domenii, îndeosebi în ceea ce privește drepturile omului și democrația, situația este încă nesatisfăcătoare; atrage atenția îndeosebi asupra necesității eliberării necondiționate a tuturor prizonierilor politici; subliniază importanța eliminării tuturor obstacolelor la libertatea de mișcare și în ceea ce privește accesul observatorilor independenți, inclusiv a Crucii Roșii Internaționale; solicită noi îmbunătățiri în domeniul drepturilor civile, inclusiv pentru organizațiile neguvernamentale; subliniază nevoia de a realiza reforme la toate nivelurile și domeniile administrației;

6.

subliniază importanța relațiilor economice și comerciale pentru deschiderea societății turkmene și pentru îmbunătățirea situației democratice, economice și sociale a cetățenilor turkmeni;

7.

consideră ACP, care reglementează în același timp relațiile economice, ca o posibilă piatră de temelie în construirea de relații constante și durabile între UE și Turkmenistan, și ca un potențial catalizator pentru procesul de reformă din Turkmenistan;

8.

subliniază că ACP nu reprezintă un cec în alb pentru Turkmenistan; solicită, prin urmare, o monitorizare strictă și revizuiri periodice ale evoluțiilor din domenii cheie în Turkmenistan și, dacă este cazul, suspendarea acordului dacă există dovezi că nu sunt respectate condițiile acestuia; solicită actualizări periodice ale monitorizării de către Comisie și Consiliu;

9.

invită Consiliul și Comisia să includă în APC o clauză suspensivă clară privind drepturile omului; subliniază necesitatea respectării Declarației Universale a Drepturilor Omului a ONU; invită Consiliul să accepte orice solicitare a Parlamentului European de suspendare a acordului;

10.

invită Consiliul și Comisia să includă o clauză de revizuire și în APC; solicită să fie consultat cu ocazia oricărei revizuiri a APC;

11.

subliniază că, pentru intrarea în vigoare a APC, este necesar avizul conform al Parlamentului; deși avizul său conform nu este necesar și pentru ACP, solicită ca aspectele subliniate în prezenta rezoluție să fie luate în considerare pe deplin, întrucât altfel avizul său conform privind APC ar putea fi periclitat; prin urmare, intenționează să își fundamenteze avizul privind ACP pe răspunsurile primite din partea Consiliului și a Comisiei în declarațiile acestora;

12.

însărcinează Președintele să transmită prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului și parlamentului Turkmenistanului.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0059.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0253.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/23


Miercuri, 22 aprilie 2009
O politică comună de imigrare pentru Europa: principii, acțiuni și instrumente

P6_TA(2009)0257

Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la o politică comună de imigrare pentru Europa: principii, acțiuni si instrumente (2008/2331(INI))

2010/C 184 E/06

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 iunie 2008, intitulată „O politică comună de imigrare pentru Europa: principii, acțiuni și instrumente” (COM(2008)0359),

având în vedere Opinia Comitetului Regiunilor din 26 noiembrie 2008 privind o politică comună de imigrare pentru Europa (1),

având în vedere Pactul european privind imigrarea și azilul, adoptat de Consiliul European la 15 și 16 octombrie 2008 (2),

având în vedere Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune, aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (directiva privind returnarea) (3),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenție rapidă la frontieră (4),

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid (reformare) (COM(2008)0820),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2008, intitulată „La un an după Lisabona: parteneriatul Africa-UE în practică” (COM(2008)0617),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană”(COM(2008)0069),

având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Evaluarea și monitorizarea punerii în aplicare a Planului UE privind cele mai bune practici, normele și procedurile pentru combaterea și prevenirea traficului de persoane” (COM(2008)0657),

având în vedere Strategia comună Africa-UE și primul său Plan de acțiune (2008-2010) – Parteneriatul Strategic – adoptat la Summit-ul Africa-UE la 8-9 decembrie 2007, la Lisabona (5),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2006, intitulată „Abordarea globală privind migrația, un an mai târziu: către o politică europeană globală în domeniul migrației” (COM(2006)0735),

având în vedere Programul de la Haga privind întărirea libertății, securității și justiției în Uniunea Europeană, adoptat în cadrul Consiliului European la 4-5 noiembrie 2004,

având în vedere programul de la Tampere adoptat în cadrul Consiliului European din 15 și 16 octombrie 1999, de stabilire a unei abordări coerente în domeniul imigrației și al dreptului de azil,

având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2009 referitoare la „Viitorul sistemului european comun de azil” (6),

având în vedere poziția sa din 19 februarie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a sancțiunilor la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală (7),

având în vedere rezoluția sa din 5 februarie 2009 referitoare la implementarea în Uniunea Europeană a Directivei 2003/9/CE de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil și a refugiaților: vizitele efectuate de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne între 2005 și 2008 (8),

având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2008 privind evaluarea și dezvoltarea viitoare a Agenției FRONTEX și a Sistemului european de supraveghere a granițelor (EUROSUR) (9),

având în vedere poziția sa din 20 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe, pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate (10),

având în vedere poziția sa din 20 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe, în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru (11),

având în vedere rezoluția sa din 2 septembrie 2008 privind evaluarea sistemului de la Dublin (12),

având în vedere poziția sa din 23 aprilie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind modificarea Directivei 2003/109/CE, în vederea extinderii domeniului său de aplicare la beneficiarii dreptului de azil (13),

având în vedere rezoluția sa din 26 septembrie 2007 referitoare la planul de acțiune privind migrația legală (14),

având în vedere rezoluția sa din 26 septembrie 2007 privind prioritățile politicii de luptă împotriva imigrației ilegale a resortisanților țărilor terțe (15),

având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2006 privind strategiile și mijloacele de integrare a imigranților în Uniunea Europeană (16),

având în vedere Tratatul de la Amsterdam, în temeiul căruia puterile și responsabilitățile din domeniul imigrației și dreptului de azil sunt conferite Comunității, precum și articolul 63 din Tratatul CE,

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, precum și opiniile Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, ale Comisiei pentru cultură și educație și ale Comisiei pentru drepturile femeii și egalitate de gen (A6-0251/2009),

A.

întrucât migrația în Europa va continua să fie o realitate atât timp cât există diferențe considerabile între Europa și celelalte regiuni ale lumii în ceea ce privește situația materială și calitatea vieții;

B.

întrucât o abordare comună privind imigrarea în Uniunea Europeană a devenit o necesitate, mai ales într-un spațiu comun fără controlarea frontierelor interne, unde acțiunea sau lipsa de acțiune a unui stat membru are un impact direct asupra celorlalte și asupra UE în ansamblul său;

C.

întrucât o migrație gestionată în mod deficitar poate afecta coeziunea socială din țările de destinație și poate avea efecte adverse asupra țărilor de origine, precum și asupra migranților înșiși;

D.

întrucât migrația reglementară reprezintă o oportunitate de pe urma căreia pot profita atât migranții, țările de origine ale acestora (care beneficiază de pe urma sumelor de bani trimise de migranți), cât și statele membre; întrucât progresul în domeniul migrației reglementare trebuie, totuși, să fie însoțit de acțiuni eficiente de combatere a imigrației nereglementare, reamintind, în acest context, în special faptul că o astfel de imigrație încurajează existența unor rețele criminale de trafic de persoane;

E.

întrucât o politică comunitară comună în domeniul migrației trebuie să se bazeze nu numai pe combaterea migrației nereglementare, dar și pe cooperarea cu țările terțe și țările de tranzit, precum și pe o politică adecvată privind integrarea migranților;

F.

întrucât politicile europene privind migrația trebuie să respecte normele dreptului internațional, în special cele care privesc drepturile omului, demnitatea umană și dreptul de azil;

G.

întrucât UE este și trebuie să fie în continuare un mediu primitor pentru cei cărora li s-a acordat dreptul de ședere, indiferent dacă aceștia sunt migranți din motive ce țin de căutarea unui loc de muncă, reunificarea familiei, studii sau sunt persoane care au nevoie de azil;

H.

întrucât migranții au avut un rol decisiv în dezvoltarea UE și a proiectului european în ultimele decenii și este esențial să fie recunoscută atât importanța pe care aceștia o au, cât și faptul că Uniunea continuă să aibă nevoie de munca prestată de migranți;

I.

întrucât, în conformitate cu EUROSTAT, îmbătrânirea populației UE va deveni o realitate pe termen mediu, așteptându-se o scădere a populației active cu aproximativ 50 de milioane de persoane până în 2060; întrucât imigrația ar putea constitui un important stimul pentru obținerea unor rezultate economice bune în UE;

J.

întrucât Strategia de la Lisabona, în ceea ce privește aspectele legate de creșterea economică și ocuparea forței de muncă, este condiționată de o posibilă lipsă a forței de muncă care ar putea împiedica realizarea obiectivelor sale și întrucât șomajul este în creștere în momentul de față; întrucât acest deficit ar putea fi atenuat pe termen scurt printr-o gestionare adecvată și structurată a imigrării economice;

K.

întrucât migranții sunt deseori nevoiți să desfășoare activități ocazionale sau care nu necesită o înaltă calificare sau activități pentru care sunt supracalificați;

L.

întrucât UE ar trebui să-și intensifice, de asemenea, eforturile depuse în abordarea problemelor legate de deficitul de forță de muncă și de calificare pe plan intern, prin exploatarea sectoarelor în care există în prezent o încadrare pe posturi necorespunzătoare, cum ar fi persoanele cu handicap, cei dezavantajați sub aspectul educației sau cei aflați în șomaj de mai mult timp, solicitanții de azil care sunt deja rezidenți;

M.

întrucât numărul de femei în rândul imigranților este în continuă creștere în UE, reprezentând aproximativ 54 % din numărul total al imigranților;

N.

întrucât majoritatea femeilor imigrante întâmpină dificultăți semnificative de integrare și acces pe piața muncii din cauza nivelului scăzut de educație și a stereotipurilor și practicilor negative aduse din țara de origine, precum și din cauza stereotipurilor negative și a discriminării existente în statele membre; întrucât, cu toate acestea, numeroase tinere cu un nivel ridicat de educație vin pe teritoriul UE pentru a ocupa locuri de muncă relativ necalificate,

Considerații generale

1.

sprijină ferm stabilirea unei politici europene comune de imigrare, bazată pe un nivel înalt de solidaritate politică și operațională, încredere reciprocă, transparență, parteneriat, răspundere comună și eforturi comune, bazate pe principii comune și acțiuni concrete, precum și pe valorile consacrate prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

2.

reiterează faptul că gestionarea fluxurilor de migrație trebuie să se bazeze pe o abordare coordonată, care să ia în considerare situația demografică și economică a UE și a statelor sale membre;

3.

consideră că dezvoltarea unei politici comune de imigrare ar avea mult de câștigat ca urmare a unor consultări frecvente și periodice cu reprezentanții societății civile, cum ar fi organizațiile ce lucrează în favoarea comunităților de migranți și împreună cu acestea;

4.

regretă că, până în prezent, a fost făcut prea puțin pentru instituirea unei politici comune legale de imigrare și salută noile instrumente legislative adoptate în cadrul politicii europene comune de imigrare;

5.

subliniază faptul că o politică europeană comună de imigrare, în condițiile în care este coerentă și echilibrată, contribuie la creșterea credibilității UE în relațiile cu țările terțe;

6.

reiterează faptul că gestionarea eficientă a migrației necesită implicarea autorităților regionale și locale și un parteneriat autentic și cooperarea cu țările terțe de origine și de tranzit, deoarece acestea au deseori impresia că le sunt impuse decizii în mod unilateral; subliniază faptul că o astfel de cooperare nu poate avea loc decât în condițiile în care țara terță respectă legislația internațională în domeniul drepturilor omului și al protecției persoanei și este semnatară a Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților din 1951;

7.

consideră că imigrarea în Uniunea Europeană nu reprezintă o soluție pentru a depăși provocările cu care se confruntă statele în curs de dezvoltare și că politica comună de imigrare trebuie să fie însoțită de o politică eficientă, ce urmărește dezvoltarea țărilor de origine;

8.

salută adoptarea de către Consiliul European a Pactului european privind imigrația și azilul maia sus menționat, precum și acțiunile, instrumentele și propunerile oferite de Comisie în comunicarea sus-menționată privind o Politică comună de imigrare pentru Europa: principii, acțiuni și instrumente; invită Consiliul și Comisia să treacă rapid la etapa de implementare a acestor angajamente;

9.

salută implicațiile instituționale ale Tratatului de la Lisabona, în special extinderea procedurii de codecizie și a procedurii de vot cu majoritate calificată la toate politicile în materie de imigrație, clarificările cu privire la competențele UE în materie de vize și controale la frontieră, extinderea competențelor UE în materie de azil, precum și extinderea competențelor UE în domeniul imigrației legale și nereglementare;

10.

consideră că o politică comună privind imigrarea necesită, de asemenea, stabilirea unei politici comune privind dreptul de azil și reamintește rezoluția mai sus menționată privind viitorul Sistemului european comun de azil (CEAS), precum și propunerea Comisiei referitoare la un regulament de creare a unui Oficiu european de sprijin în materie de azil;

Prosperitate și imigrație

Migrația legală

11.

consideră că migrația legală continuă să fie necesară pentru a aborda problemele demografice, de piața muncii și de calificări din Europa, datorate efectelor declinului demografic și a îmbătrânirii populației asupra economiei; aceasta contribuie și la dezvoltarea țărilor terțe prin intermediul ciclului de schimb de cunoștințe și expertiză și prin transferul sumelor de bani trimise de migranți; solicită implementarea unor sisteme sigure, care să faciliteze aceste transferuri financiare către țările terțe;

12.

consideră că migrația reglementară trebuie să constituie alternativa la imigrația nereglementară, deoarece oferă o cale de intrare legală, sigură și organizată în Uniunea Europeană;

13.

reamintește faptul că, potrivit estimărilor Comisiei, va fi nevoie de 60 de milioane de lucrători migranți până în 2050, acest lucru făcând necesară deschiderea unor canale pentru migrația legală;

14.

subliniază necesitatea unei evaluări complete a nevoilor de calificare și ale pieței în Uniunea Europeană; consideră, totuși, că fiecare stat membru ar trebui să-și mențină controlul asupra numărului de persoane necesare nevoilor sale de pe piața forței de muncă și să țină cont de principiul preferinței comunitare pe perioada aplicării măsurilor tranzitorii;

15.

sprijină dezvoltarea unor „profiluri de imigrare” pe plan național, menite să ofere o imagine integrată a situației privind imigrația din fiecare stat membru la orice moment dat, plasând necesitățile cu care se confruntă piața muncii în centrul acestor profiluri;

16.

reiterează necesitatea creșterii atractivității Uniunii Europene pentru lucrătorii cu înaltă calificare, inclusiv prin facilitarea informațiilor privind piețele de muncă țintă sau gazdă, luând în considerare implicațiile pe care aceasta le-ar putea avea asupra exodului de creiere în țările de origine; consideră că exodul de creiere poate fi diminuat prin migrații temporare sau circulare, prin oferirea de formare în țările de origine pentru a conserva profesiile din sectoarele cheie, îndeosebi în domeniul educației și al sănătății și prin semnarea de acorduri cu țările de origine; solicită statelor membre să nu se angajeze în recrutări active în acele țări în curs de dezvoltare care sunt afectate de lipsa resurselor umane în sectoare cheie cum ar fi sănătatea și educația;

17.

solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze mecanisme, orientări și alte instrumente menite să faciliteze migrația temporară și circulară, precum și, în cooperare cu țările de origine, măsuri menite să contrabalanseze pierderile de resurse umane și care să ofere un sprijin concret formării profesionale în sectoarele cheie afectate de exodul de talente;

18.

salută abordarea inițiată de documentul referitor la „cartea albastră” în vederea unei politici comune în domeniul imigrației, dar solicită statelor membre să facă progrese în direcția unor reguli comune privind o politică în domeniul imigrației care nu se limitează la lucrători înalt calificați;

19.

își exprimă satisfacția cu privire la adoptarea cărții albastre în ceea ce privește condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate și solicită Comisiei să prezinte cât mai curând posibil inițiative pentru alte categorii de locuri de muncă, de asemenea cu scopul combaterii în continuare a imigrației ilegale și a exploatării imigranților ce nu dispun de documente;

20.

solicită adoptarea unor noi măsuri menite să faciliteze în continuare accesul studenților și al cercetătorilor, precum și circulația acestora în UE;

21.

atrage atenția asupra importanței recunoașterii competențelor imigranților, ținând cont, în special, de calificările formale, non-formale și informale obținute în țara de origine; consideră că această recunoaștere va combate irosirea competențelor, care în prezent se observă în mod recurent în rândul populației imigrante, în special în rândul femeilor, care ajung să ocupe locuri de muncă pentru care sunt supra-calificate;

22.

solicită Comisiei să ia în considerare, în viitoarele documente privind acest subiect, problema recunoașterii calificărilor, precum și stimularea învățării continue, asigurând, de asemenea, că statele membre oferă imigranților posibilități de învățare a limbii țării gazdă, ca mijloc de integrare socială, profesională și culturală în cadrul Uniunii Europene și oferindu-le posibilități mai bune de susținere a dezvoltării copiilor lor; solicită, de asemenea, Comisiei să folosească rezultatele consultărilor privind educația lingvistică a copiilor migranți și predarea în statul membru de reședință, a limbii și a culturii țării de origine și solicită respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității în cadrul legislativ care va fi propus;

23.

reafirmă că rețeaua EURES (Rețeaua europeană pentru ocuparea și mobilitatea locurilor de muncă) este unul dintre instrumentele adecvate pentru a obține echilibrul dintre cerere și ofertă pe piața muncii într-un mod transparent, responsabil și eficient; astfel, sugerează extinderea conceptului de rețea EURES în vederea facilitării contactului dintre angajatorii europeni care sunt în căutare de muncitori cu anumite calificări și solicitanții de locuri de muncă din țări terțe; propune utilizarea centrelor speciale (deja create și în curs de înființare) sau a reprezentanțelor UE în țări terțe, ca o platformă a acestei extinderi a rețelei EURES, astfel încât să se asigure continuitatea eforturilor de consiliere si extinderea din punct de vedere al instrumentelor de sprijin pentru auto-ocuparea forței de muncă sau utilizarea microcreditelor; subliniază faptul că nevoia Europei de muncă de înaltă calificare nu ar trebui să conducă la „exodul de creiere” din țările terțe, cu efecte negative asupra economiilor lor emergente și infrastructurii sociale;

24.

consideră că imigranților din așa-numitele țări terțe ar trebui să li se acorde dreptul la mobilitate în interiorul UE, astfel încât aceștia – având statutul de rezidenți legali într-un stat membru – să se poată angaja ca lucrători frontalieri într-un alt stat membru fără a fi obligați să solicite un permis de muncă și că acestor imigranți ar trebui să li se acorde libertate deplină de mișcare ca lucrători, după o perioadă de 5 ani de ședere legală într-un stat membru;

25.

subliniază importanța coordonării între autoritățile de la nivelul local, regional, național și european, care se ocupă, în principal, cu formarea, și între autoritățile cu responsabilități în domeniul gestionării nevoilor pieței forței de muncă, în spiritul principiului preferinței comunitare; subliniază faptul că o astfel de cooperare este indispensabilă pentru implementarea eficientă a unei politici de imigrare care să permită compensarea lipsei forței de lucru existente în anumite sectoare și state membre, precum și integrarea eficientă și adecvată a imigranților;

26.

invită Comisia să furnizeze mai multe informații în țările de origine cu privire la posibilitățile de migrare legală, precum și cu privire la drepturile și obligațiile migranților care ajung în Uniunea Europeană;

27.

invită statele membre să utilizeze în mod adecvat mecanismele comunitare de finanțare referitoare la politica de imigrare, astfel încât să se creeze locuri de muncă mai numeroase și mai bune pentru imigranți;

Integrare

28.

subliniază faptul că integrarea ameliorează diversitatea culturală în UE și că ar trebui să se bazeze pe includere socială, anti-discriminare și egalitate de șanse, îndeosebi accesul la serviciile de sănătate, educație, învățarea de limbi străine și ocuparea unui loc de muncă; consideră că politicile de integrare ar trebui să fie bazate pe programe inovative adecvate și recunoaște rolul esențial în integrarea imigranților pe care îl au autoritățile locale și regionale, sindicatele, organizațiile de imigranți, federațiile profesionale și asociațiile;

29.

sprijină eforturile de integrare ale statelor membre și ale migranților legali, precum și ale beneficiarilor protecției internaționale, respectând identitatea și valorile Uniunii Europene și ale statelor membre, inclusiv drepturile omului, statul de drept, democrația, toleranța și egalitatea, libertatea de opinie și școlarizarea obligatorie a copiilor; reamintește că procesul de integrare este un proces dual care presupune adaptări atât din partea imigranților, cât și din partea populației țării-gazdă, după cum este prevăzut în „principiile de bază comune” (PBC) adoptate de Consiliu și este un proces care ar putea fi facilitat prin intermediul schimbului de cele mai bune practici; recunoaște că integrarea este mai dificil de obținut în statele membre care se confruntă cu presiuni semnificative legate de migrare, datorate situării lor geografice specifice, dar insistă, cu toate acestea, asupra faptului că acest obiectiv nu trebuie abandonat; invită celelalte state membre să contribuie la ușurarea unor astfel de presiuni într-un spirit de solidaritate, facilitând integrarea beneficiarilor de drept de azil ce se găsesc în statele membre UE, în paralel cu promovarea migrării legale;

30.

subliniază faptul că un proces de integrare reușit reprezintă cel mai bun instrument pentru eliminarea neîncrederii și a suspiciunii între cetățenii nativi și migranți și are un rol fundamental în îndepărtarea oricăror idei sau acțiuni cu caracter xenofob;

31.

încurajează dezvoltarea unor mecanisme de învățare reciprocă și a schimbului de cele mai bune practici între statele membre, în vederea consolidării capacității țărilor gazdă de a gestiona diversitatea tot mai mare și, de asemenea, un sistem de indicatori comuni și o capacitate statistică adecvată, care ar urma să fie utilizate de statele membre pentru a evalua rezultatele politicii de imigrare;

32.

reamintește că un element cheie îl reprezintă includerea organizațiilor migranților, care au un rol deosebit în procesul de integrare, prin faptul că oferă migranților oportunități de participare democratică; invită statele membre să elaboreze sisteme de sprijinire a societății civile în procesul de integrare, prin facilitarea prezenței migranților în viața civilă și politică a societății gazdă, a participării la partidele politice, sindicate și oportunitatea de a vota la alegerile locale;

33.

salută inițiativa Comisiei și a Comitetului Economic și Social ce urmărește o mai mare coerență a politicilor de integrare, prin lansarea Forumului pentru Integrare Europeană, cu participarea și implicarea organizațiilor sociale și a asociațiilor imigranților, având drept obiectiv schimbul de experiențe și prezentarea unor recomandări; invită statele membre să își coordoneze eforturile de integrare prin schimbul de cele mai bune practici cuprinse în planurile naționale de integrare;

34.

solicită Comisiei să ofere un sprijin financiar corespunzător integrării structurale și culturale a imigranților prin intermediul programelor Uniunii Europene, precum „Învățare de-a lungul vieții”, „Cetățeni pentru Europa”, „Tineretul în acțiune” și „Cultura 2007-2013”; constată că în majoritatea cazurilor profesorii nu sunt pregătiți să aibă în clasă un număr mare de copii migranți și solicită o mai bună pregătire a profesorilor și un sprijin financiar adecvat;

35.

semnalează că programele de învățare continuă joacă un rol esențial în procesul de integrare prin dezvoltarea competențelor, în special lingvistice; consideră, totodată, că participarea liberă la programe de învățare continuă reprezintă un drept și o oportunitate pentru imigranții nou-veniți;

36.

invită Comisia și statele membre să continue promovarea politicilor anti-discriminatorii, inclusiv a politicilor implementate de autoritățile publice;

37.

solicită statelor membre să respecte și să sprijine directivele în materie: directivele 2000/78/CE (17), 2000/43/CE (18) și 2004/113/CE (19) care urmăresc combaterea discriminării;

38.

invită statele membre să ratifice Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora, adoptată la 18 decembrie 1990 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (20);

39.

invită Comisia să colecteze date structurate pe gen privind imigrarea în UE și să dispună analizarea acestor date de către Institutul European pentru Egalitatea de Gen, pentru a evidenția nevoile și problemele specifice cu care se confruntă femeile imigrante și metodele cele mai potrivite de integrare a acestora în societățile din țările gazdă;

40.

invită statele membre să ia în considerare, atunci când își definesc politicile de integrare, dimensiunea de gen, situația specifică și nevoile femeilor migrante;

41.

invită statele membre să garanteze respectarea drepturilor fundamentale ale femeilor imigrante, indiferent dacă statutul acestora este sau nu legal;

42.

invită statele membre să sprijine campaniile de informare destinate femeilor migrante, în scopul informării acestora cu privire la drepturile lor, la posibilitățile de educație și de formare lingvistică, de formare profesională și de acces la încadrarea în muncă, precum și pentru a preveni căsătoriile forțate, mutilarea genitală a femeilor și alte forme de constrângere mentală sau fizică;

Securitate și imigrare

Gestionarea integrată a frontierelor

43.

subliniază necesitatea unui plan general care să stabilească obiectivele și arhitectura globală a strategiei Uniunii Europene de gestionare a frontierelor, să detalieze modalitățile în care se presupune că vor funcționa împreună toate programele și sistemele similare din acest domeniu, precum și modalitățile de optimizare a relațiilor dintre acestea; consideră că, atunci când analizează arhitectura strategiei UE de gestionare a frontierelor, Comisia ar trebui să se oprească, mai întâi, asupra eficacității sistemelor actuale de gestionare a frontierelor statelor membre, pentru a obține o sinergie optimă între acestea și să ofere informații suplimentare în legătură cu rentabilitatea noilor sisteme propuse, precum sistemul intrare/ieșire, sistemul electronic de autorizare a călătoriilor, controlul automatizat al frontierelor și programul de înregistrare a călătorilor, în cadrul gestionării integrate a frontierelor Uniunii Europene;

44.

subliniază faptul că gestionarea integrată a frontierelor ar trebui să creeze un echilibru între asigurarea liberei circulații transfrontaliere a unui număr tot mai mare de persoane și asigurarea unei securități sporite pentru cetățenii Uniunii Europene; nu neagă faptul că utilizarea de date oferă avantaje clare; consideră, totodată, că încrederea opiniei publice în acțiunile guvernului poate fi menținută doar dacă sunt introduse în acest domeniu garanții suficient de solide privind protecția datelor, precum și mecanisme de supraveghere și căi de atac;

45.

solicită o evaluare a fezabilității unei abordări integrate pe patru niveluri, care să prevadă efectuarea de controale în mod sistematic la fiecare etapă a călătoriei imigranților în Uniune;

46.

subliniază că strategia Uniunii Europene de gestionare a frontierelor ar trebui completată prin măsuri concrete destinate consolidării frontierelor țărilor terțe în cadrul Parteneriatului UE-Africa și al Politicii europene de vecinătate (Parteneriatul estic, EUROMED);

47.

solicită înlocuirea vizelor Schengen existente la nivel național cu vize Schengen uniforme la nivel european, înlesnind egalitatea de tratament al tuturor solicitanților de vize; își exprimă dorința de a fi informat în legătură cu calendarul precis și detaliile atât ale studiului de politică, cât și ale studiului tehnic, care vor fi întreprinse de Comisie pentru a analiza fezabilitatea, consecințele practice și impactul unui sistem care să oblige resortisanții țărilor terțe să obțină o autorizație electronică înainte de a călători pe teritoriul Uniunii Europene (Sistemul electronic de autorizare a călătoriilor, SEAC); face apel la îmbunătățirea cooperării dintre consulatele statelor membre și la introducerea treptată a unor servicii consulare comune în materie de vize;

48.

invită Consiliul să adopte dispozitive bazate pe solidaritatea între statele membre în vederea repartizării costurilor poliției de frontieră și a coordonării politicilor naționale ale statelor membre;

Imigrarea nereglementară

49.

consideră că lupta eficientă împotriva imigrației ilegale constituie o componentă vitală a unei politici globale a Uniunii Europene în domeniul migrației și regretă, prin urmare, că procesul decizional eficient din acest domeniu este paralizat din cauza capacității insuficiente a statelor membre de a coopera în mod concret în interesul reciproc;

50.

își exprimă indignarea în fața tragediilor umane cauzate de rutele maritime ale imigrației ilegale, în special la granițele maritime de sud ale Uniunii, unde vase cu oameni părăsesc coastele africane și pornesc în călătorii periculoase către Europa; solicită cu fermitate adoptarea unor măsuri urgente pentru a pune capăt acestei tragedii umane și consolidarea dialogului și a cooperării cu țările de origine;

51.

reamintește că imigrația nereglementară este coordonată, deseori, de rețele criminale care, până acum, s-au dovedit a fi mai eficiente decât acțiunea comună la nivel european; are convingerea că astfel de rețele sunt responsabile de moartea a sute de oameni, care își pierd viețile pe mare, în fiecare an; reamintește că, în conformitate cu obligațiile internaționale, statelor membre le revine o răspundere comună de a salva viețile omenești în largul mării; prin urmare, invită Comisia și Consiliul să își intensifice eforturile în lupta împotriva crimei organizate și a traficului de persoane și a contrabandei, prezente în diverse regiuni ale UE și, mai ales, să încerce să distrugă toate rețelele, combătând nu doar traficanții de persoane, care nu constituie decât veriga vizibilă, ci și pe cei care, aflați la conducerea rețelelor, profită cel mai mult de pe urma acestor activități criminale;

52.

solicită Comisiei să-și intensifice programele de sensibilizare în țările de tranzit și de origine cu privire la pericolele imigrației nereglementare;

53.

salută noua directivă de stabilire a sancțiunilor la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală și consideră că aceasta constituie un instrument eficient de limitare a exploatării lucrătorilor imigranți și de reducere a atractivității unuia dintre principalii factori care încurajează imigrația nereglementară;

54.

îndeamnă statele membre să nu acumuleze întârzieri în transpunerea noii directive, care prevede sancțiuni pentru angajatorii care angajează imigranți ilegali;

55.

consideră consolidarea canalelor de dialog cu țările de origine și adoptarea de acorduri de cooperare cu țările respective ca fiind de o importanță fundamentală în vederea eradicării fenomenului inuman și catastrofal al migrației nereglementare;

56.

consideră că, în ciuda creșterilor repetate ale bugetului, la insistențele Parlamentului, Agenția europeană pentru gestionarea cooperării operative la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) nu este încă în măsură să asigure o coordonare eficientă a eforturilor de control la frontierele externe ale Uniunii, dat fiind mandatul său limitat și deoarece nu se depun eforturi pentru a determina țările terțe să-și asume angajamente în ceea ce privește îndeosebi operațiunile maritime;

57.

salută inițiativa Comisiei privind propunerea de revizuire a mandatului FRONTEX și consideră că se impune în mod urgent întărirea agenției, în special prin extinderea capacității ei de coordonare și a abilității de a coordona misiuni permanente, în zonele confruntate cu presiuni migratorii ridicate, la solicitarea statelor membre afectate, precum și a capacității ei de a asocia țări terțe; consideră că trebuie să se pună accentul și pe creșterea capacității FRONTEX în domeniul analizei riscurilor și în cel al culegerii de informații secrete;

58.

consideră că FRONTEX necesită resurse adecvate, nu doar financiare, dacă se dorește să-și îndeplinească mandatul în mod semnificativ și solicită să se aplice noile tehnologii în scopul combaterii imigrației nereglementare, solicită statelor membre să intensifice punerea în comun a mijloacelor tehnice, iar Comisiei să facă propuneri legislative pentru instituirea unei solidarități obligatorii pe aceleași baze ca și cele avute în vedere pentru Echipele de intervenție rapidă la frontieră (RABIT);

59.

solicită agenției FRONTEX și Comisiei să realizeze un studiu estimativ privind posibilitatea ca FRONTEX să obțină propriul său echipament și cerințele privind posibilitatea recalificării operațiunilor întreprinse de FRONTEX într-un instrument de pază a coastelor UE, evitând subminarea controlului statelor membre asupra propriilor frontiere;

60.

consideră că FRONTEX poate atinge o eficacitate deplină doar dacă se intensifică eforturile privind acțiunile complementare, precum readmiterea și cooperarea cu țările terțe; invită Comisia să sprijine FRONTEX în această privință;

61.

sprijină crearea unor birouri specializate ale FRONTEX, pentru a lua în considerare și a evalua cu mai multă precizie situațiile specifice de la frontierele deosebit de sensibile, în special în ceea ce privește frontierele terestre din est și frontierele maritime din sud;

62.

constată că diferențele existente în interpretarea termenilor juridici, interpretarea normelor din domeniul dreptului maritim internațional și diferențele din legislația și procedurile naționale au frânat operațiunile FRONTEX; solicită realizarea unor studii detaliate în vederea identificării unei abordări comune și a clarificării diferențelor contradictorii dintre legislațiile și procedurile naționale;

63.

solicită o cooperare intensificată și constantă între FRONTEX și organele și agențiile naționale;

64.

solicită să se examineze dezvoltarea în continuare a conceptului EUROSUR ce poate fi realizată inclusiv prin îmbunătățirea coordonării între statele membre;

65.

constată că pescarii, ambarcațiunile particulare și lucrătorii independenți aflați în largul mării întâlnesc adesea imigranți ilegali înaintea forțelor navale ale țării în cauză; insistă asupra necesității de a informa într-un mod mai clar părțile respective în legătură cu obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional de a ajutora imigranții aflați în pericol și solicită crearea unui mecanism de compensare a pierderilor de activitate cauzate de operațiunile de salvare;

66.

subliniază necesitatea evidentă a unor statistici fiabile în scopul instituirii unor instrumente concrete de combatere a imigrației nereglementare la nivelul Uniunii Europene și invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a asigura realizarea acestor statistici;

Returnări

67.

consideră că migranților ce nu au drept de azil sau aflați în ședere nereglementară pe teritoriul statelor membre trebuie să li se solicite să părăsească teritoriul Uniunii Europene; în acest sens, ia act de adoptarea unei directive privind returnarea și invită statele membre, în cadrul transpunerii acesteia, să mențină dispozițiile mai favorabile prevăzute deja de dreptul lor intern; invită statele membre să se asigure că returnările sunt realizate cu respectarea legii și a demnității persoanelor implicate, privilegiindu-se returnările voluntare;

68.

solicită crearea, în cadrul centrelor de cazare închise și deschise, a unui sistem de consiliere pentru întoarcere, care să reprezinte un punct de contact pentru persoanele care doresc informații suplimentare în legătură cu asistența pentru returnare;

69.

solicită Comisiei să creeze mecanisme de monitorizare și asistență pentru reintegrarea socială și profesională în țările de origine destinate migranților care au fost returnați;

70.

invită statele membre să acorde prioritate înscrierii politicilor lor de readmisie în cadrul unei politici comune, bazată de preferință pe acorduri bilaterale;

71.

în ceea ce privește acordurile de readmisie, solicită informarea periodică a Parlamentului și a comisiilor sale competente, pe tot parcursul discuțiilor cu țările terțe, cu privire la progresul negocierilor și la orice obstacole cu care se confruntă negociatorii;

72.

solicită Comisiei să se asigure că statele membre nu au încheiat acorduri bilaterale de readmisie decât cu țările terțe care acordă persoanelor readmise garanții depline referitoare la respectarea drepturilor omului și care au semnat Convenția de la Geneva din 1951;

73.

invită Comisia să continue implementarea efectivă a obligației țărilor terțe de a reprimi cetățenii care locuiesc în mod nereglementar pe teritoriul Uniunii Europene, după cum se specifică în articolul 13 din Acordul de la Cotonou din 23 iunie 2000; solicită întărirea acestor prevederi în cadrul negocierilor privind noul Acord ACP (Statele din Africa, Caraibe și Pacific);

74.

subliniază necesitatea ca politica de returnare să dobândească o adevărată dimensiune europeană, prin recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare; îndeamnă la sporirea cooperării între statele membre cu privire la punerea în aplicare a returnărilor și întărirea rolului FRONTEX în operațiile comune de returnare;

75.

invită la întărirea cooperării cu țările de origine și de tranzit, inclusiv prin intermediul cooperării consulare, pentru a facilita procedurile de readmitere și îndeamnă Comisia să evalueze acordurile de readmisie existente, pentru a facilita implementarea acestora și pentru a trage învățăminte pentru negocierea acordurilor viitoare;

76.

invită Consiliul să examineze oportunitatea propunerii unor prevederi legale cu privire la instituirea unui permis european de liberă trecere eliberat pentru cetățenii țărilor terțe aflați în ședere ilegală pentru a facilita readmisia în țările terțe; ar trebui luate măsuri pentru a integra permisul european de liberă trecere în acordurile de readmisie ale Uniunii pentru a-i conferi obligativitate asupra țărilor terțe vizate;

Solidaritate și imigrație

Coordonarea dintre statele membre

77.

regretă profund faptul că statele membre nu au dat dovadă de suficientă solidaritate în fața amenințării crescânde a imigrației; solicită revizuirea urgentă a programului cadru privind solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratoare, pentru perioada 2007-2013 (21), precum și a celor patru obiective financiare ale sale, astfel încât acestea să reflecte noile realități datorate unor presiuni ridicate ale migrației și să poată fi folosite pentru a răspunde unor nevoi urgente, precum fluxurile migratorii masive;

78.

ia act de angajamentele luate de statele membre în cadrul Pactului european sus-menționat privind imigrația și azilul, în ceea ce privește nevoia de solidaritate; salută, în special, includerea unui mecanism voluntar de împărțire a responsabilității, care permite realocarea intra-europeană a beneficiarilor dreptului de azil acordat de statele membre, care se confruntă cu presiuni migratorii specifice și disproporționate asupra sistemelor naționale de acordare de azil, acest lucru datorându-se în special situației lor geografice sau demografice sau altor state membre și invită statele membre să pună în practică aceste angajamente; salută, de asemenea, alocarea în acest scop a 5 milioane de euro, în cadrul bugetului european pentru 2009, sub forma Fondului European pentru refugiați; insistă totuși asupra introducerii unor instrumente obligatorii; invită Comisia să implementeze imediat acest mecanism și să propună urgent o inițiativă legislativă pentru a institui un asemenea mecanism la nivel european, în mod permanent;

79.

salută reformarea Regulamentului Dublin și propunerile de dispoziții referitoare la un mecanism de suspendare a transferurilor Dublin în cazul în care există îngrijorări cu privire la posibilitatea ca aceste transferuri să aibă drept consecință privarea solicitanților de standardele adecvate de protecție din statele membre responsabile, îndeosebi în ceea ce privește condițiile de primire și acces la procedura de azil, precum și în cazurile în care aceste transferuri Dublin ar genera costuri suplimentare pentru statele membre care se confruntă cu presiuni specifice și disproporționate la originea cărora se află în special localizarea geografică și situația demografică; subliniază totuși că aceste dispoziții s-ar putea dovedi mai degrabă o declarație politică decât un instrument eficient care să ofere statului membru respectiv un sprijin consistent fără a crea un instrument binar obligatoriu pentru toate statele membre;

80.

salută propunerea Comisiei de reformare a regulamentului privind înființarea Eurodac, având drept obiectiv compararea amprentelor digitale și le reamintește statelor membre obligațiile de a preleva amprentele digitale și de a transmite datele în conformitate cu regulamentul Eurodac aflat în vigoare; consideră că trebuie valorificate datele biometrice, precum amprentele digitale, pentru a crește eficiența operațiunilor de control la frontiere;

Cooperarea cu țările terțe

81.

regretă că în urma cooperării cu țările terțe nu au fost obținute suficiente rezultate, cu excepția notabilă a cooperării Spaniei cu state terțe precum Senegalul și alte țări din Africa Subsahariană și de Nord; solicită sprijinirea specifică a țărilor terțe de tranzit și origine, pentru a le ajuta să-și constituie un sistem de gestionare eficientă a frontierelor, implicând FRONTEX în misiuni de ajutorare la graniță în respectivele țări;

82.

reamintește Comisiei, Consiliului și statelor membre necesitatea esențială a continuării dialogului inițiat cu țările de origine și de tranzit în cadrul procesului subiacent conferințelor ministeriale UE-Africa privind migrația și dezvoltarea desfășurate la Tripoli, Rabat și Lisabona;

83.

solicită aplicarea instrumentelor de politici elaborate în cadrul „abordării globale a migrației” (22), precum și al „Procesului de la Rabat” privind migrația și dezvoltarea din 2006 și al Parteneriatului UE-Africa cu privire la migrație, mobilitate și ocuparea forței de muncă, convenit la Lisabona în decembrie 2007;

84.

subliniază importanța unei politici de dezvoltare în țările terțe de origine sau de tranzit, ca o metodă de răspuns la provocările imigrației încă din stadiul inițial; solicită o coordonare îmbunătățită a politicilor europene de dezvoltare și de imigrare, luând pe deplin în considerare obiective strategice precum Obiectivele de dezvoltare ale mileniului;

85.

constată totuși că politica de dezvoltare nu poate constitui unica alternativă la migrație, deoarece dezvoltarea solidară nu poate exista fără mobilitate permanentă;

86.

solicită consolidarea cooperării cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) și alte organizații internaționale în scopul înființării de noi birouri regionale în zone sensibile în care este necesar să se acorde asistență practică în ceea ce privește, printre altele, migrația legală sau întoarcerea voluntară a imigranților;

87.

subliniază importanța înființării unor centre de informare și de gestionare a migrației, precum cel inaugurat în Mali în octombrie 2008; consideră că astfel de centre ar trebui să poată contribui într-o măsură semnificativă la soluționarea problemelor legate de migrație, abordând temerile migranților potențiali, ale migranților care se întorc și ale migranților care își au reședința în UE; invită Comisia să ofere informațiile necesare cu privire la proiectele de înființare a altor centre în cadrul Parteneriatului UE-Africa și îi adresează solicitarea de a examina posibilitatea înființării de astfel de centre în țările învecinate din estul UE;

88.

subliniază faptul că toate acordurile cu țările de origine sau de tranzit trebuie să includă capitole referitoare la cooperarea privind imigrația și solicită crearea unei politici ambițioase, împreună cu țările terțe, privind cooperarea poliției și a instituțiilor judiciare, pentru a lupta împotriva organizațiilor criminale internaționale care se ocupă cu traficul de persoane și pentru a aduce pe cei răspunzători în fața justiției, cu participarea activă a Europol și a Eurojust; invită, de asemenea, Comisia să-și intensifice sprijinul, inclusiv asistența tehnică și financiară, în favoarea țărilor terțe, astfel încât să creeze condițiile economice și sociale care să descurajeze imigrația nereglementară, traficul de droguri și criminalitatea organizată;

89.

invită Comisia să promoveze negocierea unor acorduri globale europene, precum cel semnat cu Republica Capul Verde, să realizeze progrese în negocierile globale cu Maroc, Senegal și Libia și să promoveze încheierea de acorduri cu principalele țări de origine a imigrației;

90.

solicită să se acorde sprijin țărilor terțe în ceea ce privește dezvoltarea cadrului legislativ național și crearea de sisteme în materie de imigrație și azil, în condițiile respectării pe deplin a dreptului internațional și invită, de asemenea, țările terțe să semneze și să respecte Convenția de la Geneva din 1951;

91.

invită statele membre să inițieze un proces de reflecție cu privire la problematica „refugiaților din motive de mediu”, care nu pot fi considerați în prezent drept refugiați economici și care nu sunt nici recunoscuți drept refugiați în sensul Convenției de la Geneva;

*

* *

92.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO C 76, 31.3.2009, p. 34.

(2)  Doc. 13440/08 al Consiliului.

(3)  JO L 348, 24.12.2008, p. 98.

(4)  JO L 199, 31.7.2007, p. 30.

(5)  Documentul 7204/08 al Consiliului.

(6)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0087.

(7)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0069.

(8)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0047.

(9)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0633.

(10)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0557.

(11)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0558.

(12)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0385.

(13)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0168.

(14)  JO C 219 E, 28.8.2008, p. 215.

(15)  JO C 219 E, 28.8.2008, p. 223.

(16)  JO C 303 E, 13.12.2006, p. 845.

(17)  JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(18)  JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

(19)  JO L 373, 21.12.2004, p. 37.

(20)  A/RES/45/158.

(21)  COM(2005)0123.

(22)  COM(2006)0735.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/35


Miercuri, 22 aprilie 2009
Carte verde privind viitorul politicii TEN-T

P6_TA(2009)0258

Rezoluția Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la Cartea verde privind viitoarea politică privind TEN-T (2008/2218(INI))

2010/C 184 E/07

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 februarie 2009 intitulată „Carte verde: TEN-T: Reexaminare a politicii în domeniu” (COM(2009)0044),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008 intitulată „Un plan european de redresare economică” (COM(2008)0800),

având în vedere Concluziile Consiliului cu privire la ecologizarea transporturilor, adoptate de Consiliul Transporturi, Telecomunicații și Energie în ședința sa din 8-9 decembrie 2008,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 iunie 2006 intitulată: „Pentru o Europă în mișcare - Mobilitate durabilă pentru continentul nostru - evaluare intermediară a Cărții albe a Comisiei din 2001 privind transporturile” (COM(2006)0314),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 ianuarie 2008 intitulată „De două ori 20 până în 2020. Șansa oferită Europei de schimbările climatice” (COM(2008)0030,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 octombrie 2007 intitulată „Plan de acțiune privind logistica transportului de marfă” (COM(2007)0607),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 mai 2008 privind rezultatele negocierilor referitoare la strategiile și programele din domeniul politicii de coeziune pentru perioada de programare 2007-2013 (COM(2008)0301),

având în vedere Raportul Comisiei din 20 ianuarie 2009 privind punerea în aplicare a orientărilor 2004 – 2005 referitoare la rețeaua transeuropeană de transport (COM(2009)0005),

având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la Strategia de la Lisabona (1),

având în vedere rezoluția sa din 5 septembrie 2007 privind logistica transportului de mărfuri în Europa - cheia mobilității durabile (2),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6–0224/2009),

A.

întrucât definirea politică a politicii privind TEN-T, astfel cum este descrisă în Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport (3) și în Decizia nr. 884/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 de modificare a Deciziei nr. 1692/96/CE privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport (4) a condus la elaborarea unei liste de deziderate în care sunt cuprinse 30 de proiecte prioritare inspirate în primul rând de interesele naționale;

B.

întrucât competitivitatea externă a transportului de mărfuri feroviar și maritim în raport cu transportul rutier trebuie îmbunătățită pentru a se asigura echilibrul utilizării autostrăzilor, a rutelor maritime și a coridoarelor de marfă feroviare;

C.

întrucât cele 30 de proiecte prioritare au condus la prezentarea de către Comisie a unei propuneri de a se prevedea o finanțare de către UE a întregii rețele transeuropene de transport de aproximativ 20 000 000 000 EUR în cadrul financiar 2007-2013, această sumă fiind în cele din urmă redusă, la insistențele Consiliului, la aproximativ 8 000 000 000 EUR, din care numai 5 300 000 000 EUR pentru cele 30 de proiecte prioritare;

D.

având în vedere incapacitatea notorie a Uniunii Europene de a respecta normele privind finanțarea TEN-T prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 680/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice (5), lucru care generează incertitudine în planificarea finanțării proiectelor;

E.

întrucât este necesară întărirea capacității Comisiei de a continua cele mai importante proiecte transfrontaliere, în special în sectorul feroviar, care necesită o cooperare permanentă mai strânsă între statele membre participante, precum și o finanțare multianuală care depășește termenul cadrului financiar multianual;

F.

întrucât anexele la Comunicarea Comisiei din 14 mai 2008 menționată mai sus arată că aproximativ 49 % din creditele pentru proiectele din sectorul transporturilor sunt cheltuite pe șosele, aproximativ 31 % pe căi ferate și aproximativ 9 % pe transport urban, nefiind însă clar care proiecte anume sunt cofinanțate,

1.

recunoaște că primele încercări de elaborare a unei politici comunitare privind infrastructura transporturilor, inspirate de „verigile-lipsă” ale mesei rotunde a industriașilor (ERT) au fost stimulate de Comunicarea Comisiei din 2 decembrie 1992 intitulată „Dezvoltarea viitoare a politicii comune din domeniul transporturilor”, în vederea „realizării creșterii economice, a competitivității și ocupării forței de muncă” și au fost consolidate de fostul comisar pentru transporturi, Karel Van Miert; constată că prin Regulamentul (CE) nr. 2236/95 al Consiliului din 18 septembrie 1995 de stabilire a normelor generale de acordare a ajutorului financiar comunitar în domeniul rețelelor transeuropene (6) și prin Decizia nr. 884/2004/CE s-a încercat o orientare în sensul obiectivelor menționate anterior; atrage atenția asupra impulsului dat acestei politici de comisarul responsabil de energie și transport, vicepreședinta Loyola de Palacio;

2.

consideră că rapoartele coordonatorilor TEN-T reprezintă exemple interesante pentru coordonarea și integrarea în continuare a unui număr limitat de proiecte importante selectate; prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să depună eforturi în vederea îmbunătățirii proiectelor prioritare existente; investițiile pe termen mediu și lung ar trebui să continue, ținându-se seama de obiectivul finalizării întregii rețele;

3.

salută prezentarea rapidă a Comunicării Comisiei din 4 februarie 2009 menționate mai sus, cu scopul unei revizuiri fundamentale a infrastructurii transporturilor din UE și a politicii privind TEN-T în funcție de provocările din prezent și din viitor din domeniul transporturilor, mobilității transfrontaliere, financiar, economic și social precum și de cele legate de siguranță și mediu;

4.

în acest context, nu vede motivele pentru care s-ar introduce vaga noțiune de pilon conceptual al TEN-T, care ar supraîncărca lista de priorități; contrar obiectivului proclamat de Comisie, un pilon prezentat expres drept conceptual nu este în măsură să îmbunătățească credibilitatea politicii privind TEN-T, care are la bază dezvoltarea unor proiecte concrete;

5.

este de acord, prin urmare, cu dezvoltarea unei abordări mai coerente și integrate a rețelelor care să reflecte nevoia de conexiuni intermodale pentru cetățeni și mărfuri; subliniază, prin urmare, că trebuie să se acorde prioritate căilor ferate, porturilor, căilor navigabile maritime și interioare durabile și conexiunilor acestora cu interiorul țărilor respective sau nodurilor intermodale din legăturile de infrastructură cu noile state membre și din interiorul acestora și că trebuie, de asemenea, să se acorde o atenție deosebită legăturilor de transport transfrontaliere și îmbunătățirii legăturilor cu aeroporturile și porturile maritime din rețelele transeuropene; subliniază că de aceeași atenție ar trebui să beneficieze necesitățile diferite, dar complementare ale călătorilor și ale mărfurilor; recomandă statelor membre și autorităților regionale să îmbunătățească stațiile intermediare și interconexiunile locale ca legături la TEN-T pentru a minimiza costurile asociate unei situații periferice;

6.

invită Comisia să ofere un sprijin deosebit proiectelor prioritare cu legături intermodale și interoperabilitate consecventă care traversează mai multe state membre; subliniază că stabilirea legăturii cu zonele economice de-a lungul acestor proiecte prioritare reprezintă o sarcină națională;

7.

constată și salută faptul că formele de transport ecologice beneficiază de o atenție disproporționat de mare pe lista proiectelor prioritare; invită Comisia, în acest context, să se asigure că aceste proporții se vor păstra în viitor la executarea proiectelor;

8.

subliniază necesitatea integrării protecției climei și a dezvoltării durabile pentru toate modurile de transport în politica europeană privind infrastructurile, astfel încât să se respecte obiectivele UE de reducere a emisiilor de CO2;

9.

invită Comisia să îndemne statele membre să integreze legislația europeană privind mediul în procesul decizional și în cel de planificare cu privire la proiectele TEN-T cum ar fi Natura 2000, evaluarea strategică de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, calitatea aerului, directiva-cadru privind apa, directiva privind habitatul și directiva privind păsările, precum și rapoartele referitoare la indicatori pentru transporturi și mediu întocmite de Agenția Europeană de Mediu în cadrul Mecanismului de raportare privind transporturile și mediul (TERM);

10.

îndeamnă Comisia să reducă la minimum dispozițiile neclare sau contradictorii referitoare la declarații de interes comun și la aplicarea legislației din domeniul mediului; pe lângă aceasta, consideră că, odată ce proiectelor li se acordă statutul TEN-T, statele membre nu trebuie să se folosească în mod abuziv de legislația europeană menționată la punctul 9 pentru a bloca implementarea proiectelor TEN-T;

11.

invită Comisia și statele membre să ia în considerare noile evoluții precum criza financiară mondială, schimbările demografice, extinderea, noile țări vecine și conexiunile intensificate cu țările din Europa de Est și din zona mediteraneană drept factori relevanți pentru politica europeană din domeniul infrastructurilor transporturilor;

12.

subliniază că, mai ales în contextul prezentei crize economice, dezvoltarea TEN-T și integrarea transportului din Uniune cu cel din statele vecine este cea mai sigură cale de a asigura, pe termen lung, durabilitatea pieței interne și coeziunea economică și socială a Uniunii Europene;

13.

invită Comisia să-și intensifice eforturile pentru a asigura o mai bună coordonare europeană a dezvoltării teritoriale (Agenda teritorială a Uniunii Europene și principiul coeziunii teritoriale) și a planificării transporturilor, ținând seama de accesibilitatea regională prin rețele îmbunătățite între regiuni; trebuie luate în considerare diferențele semnificative dintre zonele de munte, de coastă/insulare, centrale, periferice și alte zone transfrontaliere, precum și necesitatea unei mai bune integrări în sistemele de mobilitate urbană;

14.

solicită Comisiei să acorde o prioritate deosebită proiectelor de primă importanță referitoare la principalele rute feroviare, rutiere și pe căi navigabile interioare, pentru a se asigura legăturile transfrontaliere cu noile state membre și cu țările terțe;

15.

propune în acest sens ca Schema de dezvoltare a spațiului comunitar (SDSC) să fie inclusă drept bază de planificare, iar rezultatele disponibile ale studiilor ORATE să fie incluse drept informații științifice generale orientate spre planificare cu privire la dezvoltarea transporturilor;

16.

evidențiază necesitatea includerii atât a obiectivelor Strategiei de la Lisabona, cât și a obiectivelor Planului de redresare în elaborarea politicilor privind TEN-T, dată fiind importanța crucială a mobilității, accesibilității și a aspectului logistic al acestora pentru competitivitatea UE, precum și pentru îmbunătățirea coeziunii teritoriale;

17.

invită Comisia și statele membre să integreze coridoarele ecologice, rețelele feroviare de marfă, coridoarele Sistemului european de gestionare a traficului feroviar (ERTMS), „autostrăzile” maritime cum ar fi transportul maritim pe distanță scurtă, căile navigabile interioare existente cu capacitate limitată sau ecluzele cu capacitate insuficientă, porturile terestre, platformele logistice, nodurile de mobilitate urbană, precum și extinderea preconizată a TEN-T către țările din cadrul Politicii Europene de Vecinătate, din Europa de Est și din zona mediteraneană într-un concept TEN-T intermodal care să aibă la bază măsuri planificate în favoarea unor moduri mai ecologice, mai economice din punctul de vedere al consumului de petrol și mai sigure, pentru a asigura compatibilitatea conexiunilor dintre diferitele moduri de transport, în special a legăturilor feroviare din porturi; de asemenea, solicită să fie atinsă o coerență între cadrul TEN-T actual și viitor și propunerile legislative privind coridoarele de transport feroviar de mărfuri;

18.

constată că până nu demult, în conformitate cu cele mai recente studii, numai 1 % din fondurile europene pentru infrastructură sunt utilizate pentru căile navigabile interioare; consideră că este necesar un sprijin european suficient pentru a dezvolta infrastructura căilor navigabile interioare din Europa, în vederea valorificării pe deplin a potențialului căilor navigabile interioare ca mod de transport durabil și fiabil;

19.

invită Comisia să depună eforturi pentru a garanta că extinderea transportului feroviar de mărfuri este intensificată pentru a asigura o eficiență sporită a rețelelor și un transport mai rapid;

20.

salută în acest sens propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv (COM(2008)0852) și Comunicarea Comisiei din 18 octombrie 2007 menționată mai sus;

21.

subliniază importanța facilitării comunicării de informații în cadrul transporturilor intermodale pentru a promova și a sprijini interacțiunea dintre infrastructura imaterială și cea materială (sisteme informatice precum ERTMS/RIS/ITS/SESAR/Galileo), pentru a îmbunătăți interoperabilitatea, materialul rulant (echipamentele materiale și informatice ERTMS din trenuri și reducerea poluării acustice de către vagoanele de marfă), logistica ecologică, conexiunile și nodurile intermodale, serviciile „din ușă în ușă” descentralizate ale lanțului de aprovizionare și gestionarea mobilității;

22.

evidențiază importanța dezvoltării pentru TEN-T a unor sisteme inteligente de transport armonizate și standardizate, în vederea realizării unei gestionări a transporturilor mai eficiente, mai fluente, mai sigure și mai ecologice;

23.

recomandă să fie îmbunătățită punerea în aplicare a TEN-T prin asigurarea unui acces mai bun la informații prin intermediul sistemelor precum Sistemul informațional TENtec și prin stabilirea unei metode deschise de coordonare, care să conțină valori de referință și un schimb de bune practici;

24.

pune accent asupra necesității sporirii eficienței infrastructurii existente în cadrul proiectelor TEN-T pe termen scurt, în special în cazurile în care punerea în aplicare a astfel de proiecte a început deja, pentru a crește viabilitatea și eficiența coridoarelor fără a se aștepta realizarea pe termen lung a unor megaproiecte în cadrul acestor coridoare;

25.

susține „opțiunea structurală 3 pentru forma TEN-T” enunțată în cartea verde, adică un nivel dublu, constând într-o rețea globală care are la bază actualele hărți TEN-T și o „rețea centrală” intermodală, care urmează să fie definită, ale cărei priorități sunt căile ferate, liniile navigabile și porturile durabile, precum și conexiunile acestora cu centrele logistice;

26.

susține noțiunea de „rețea centrală” compusă dintr-un „pilon geografic” și un „pilon conceptual”, acesta din urmă conținând criterii și obiective care permit identificarea flexibilă în timp, mai degrabă decât identificarea rigidă la începutul exercițiului bugetar pentru toată durata acestuia a proiectelor, coridoarelor și elementelor de rețea; consideră că ar trebui să fie posibilă creșterea gradului de flexibilitate a TEN-T în timpul exercițiului bugetar, pentru o adaptare la condițiile de piață schimbătoare;

27.

recunoaște rolul crucial al statelor membre, în parteneriat deplin cu autoritățile regionale și locale respective, părțile interesate din cadrul societății civile și populațiile locale, în ceea ce privește luarea deciziilor, planificarea și finanțarea infrastructurilor de transporturi, inclusiv coordonarea și cooperarea transfrontalieră la nivel european; se așteaptă la mai multă coerență din partea Consiliului în ceea ce privește raportul dintre cererile de proiecte TEN-T și deciziile cu privire la bugetele TEN-T; având în vedere revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar al UE și discuțiile actuale pe marginea Planului de redresare a UE, solicită statelor membre să considere în mod serios problema sprijinului financiar necesar pentru infrastructurile de transport care fac parte din rețeaua TEN-T ca pe o prioritate în conformitate cu politica UE elaborată până în prezent;

28.

este în totalitate de acord cu obiectivul comunitar de reducere a sarcinii administrative și, prin urmare, îndeamnă insistent Comisia să revizuiască cadrele financiare ale proiectelor prioritare TEN-T în vederea reducerii în continuare a birocrației;

29.

solicită statelor membre și Comisiei să intensifice coordonarea politicilor aplicate la nivel național, pentru a asigura coerența cofinanțării și realizării programului TEN-T în conformitate cu articolele 154 și 155 din Tratatul CE;

30.

subliniază, în această privință, că în contextul crizei financiare, Uniunea Europeană, statele membre și regiunile trebuie cu atât mai mult să își întemeieze deciziile referitoare la proiectele de infrastructură de transport pe evaluări solide ale relației costuri-beneficii, pe durabilitate și pe valoarea adăugată transfrontalieră la nivel european;

31.

cu toate acestea, întrucât investițiile în infrastructura de transport reprezintă un element esențial pentru soluționarea crizei economice și financiare, invită Comisia să accelereze proiectele de infrastructură legate de TEN-T și finanțate din fondurile structurale și/sau de coeziune; invită statele membre să-și reevalueze prioritățile de investiții luând în considerare această abordare, pentru a accelera realizarea proiectelor TEN-T de care răspund, în special pe porțiunile transfrontaliere;

32.

reamintește Comisiei că pentru proiectele de infrastructură de transport, cofinanțarea prin fondurile TEN-T, fondurile de coeziune, fondurile regionale sau prin intermediul BEI trebuie să întrunească următoarele criterii: viabilitate economică, competitivitate sporită, promovarea pieței unice, gestionarea durabilă a mediului, transparență pentru contribuabili și participarea cetățenilor (principiul parteneriatului); în acest sens, subliniază importanța dezvoltării de parteneriate de tip public-privat în vederea finanțării proiectelor TEN-T și necesitatea unor soluții flexibile pentru problemele care apar în cadrul unor lucrări de o astfel de amploare (dificultăți geografice și tehnice, opoziție din partea publicului etc.);

33.

invită Comisia să garanteze în acest sens că proiectele evaluate în cadrul programelor de finanțare UE țin seama de posibilul impact al acestora asupra finanțării la nivel național a altor investiții necesare (care nu sunt sprijinite din fonduri UE); consideră că sumele utilizate de statele membre pentru completarea proiectelor finanțate de UE nu ar trebui alocate în detrimentul menținerii liniilor de alimentare sau al investițiilor în acestea; consideră, prin urmare, că proiectele ar trebui elaborate și evaluate cel puțin parțial pe baza potențialului acestora de a integra (și nu de a neglija) dezvoltarea și întreținerea unei infrastructuri de alimentare complementare și necesare;

34.

subliniază necesitățile de investiții în creștere rapidă ale pieței europene de transport aerian în cadrul pachetului „Cerul unic european II”, precum și ale „abordării privind un sistem aviatic total” propuse; prin urmare, invită Comisia să examineze, în cadrul revizuirii cadrului bugetar al TEN-T, posibilitatea creșterii cotei de finanțare disponibile pentru aeroporturi și pentru ATM/ANS;

35.

constată că este necesară intensificarea programelor de cercetare și dezvoltare cu privire la cele mai bune și eficiente practici în finanțarea infrastructurii de transport și la efectele benefice asupra competitivității și a ocupării calitative și cantitative a forței de muncă, inclusiv experiențele din domeniul parteneriat public-privat în această privință, după cum a început deja să se procedeze în studiile actuale ale Comisiei;

36.

subliniază necesitatea creării unui grup de lucru în cadrul agenției executive a TEN-T pentru a spori gradul de utilizare a parteneriatelor de tip public-privat în finanțarea unor proiecte sau porțiuni prioritare, precum și necesitatea difuzării soluțiilor respective ca bune practici;

37.

subliniază faptul că dependența sporită de parteneriatele de tip public-privat și de Banca Europeană de Investiții nu ar putea înlocui o porțiune semnificativă de finanțare bugetară destinată proiectelor de anvergură, cu o perioadă de rambursare care se extinde către generația următoare;

38.

se pronunță în favoarea reexaminării bugetului TEN-T de către statele membre în cadrul revizuirii la jumătatea perioadei a perspectivelor financiare 2009-2010 în vederea reducerii drastice a altor proiecte și a planurilor de dezvoltare a căilor ferate și a căilor navigabile, strâns legate de acestea;

39.

subliniază necesitatea alocării unui procent din taxele rutiere percepute pentru infrastructura rutieră proiectelor TEN-T, pentru a spori efectul de pârghie al împrumuturilor;

40.

solicită Comisiei să publice o culegere de exemple de legături feroviare regionale transfrontaliere care au fost demontate sau abandonate, punând accentul în special pe cele care s-ar putea interconecta cu TEN-T;

41.

solicită Comisiei și statelor membre să considere rețeaua Eurovelo și pista de biciclete „Cortina de fier” drept o șansă pentru promovarea rețelelor de infrastructură ciclistă transfrontalieră europeană, sprijinind mobilitatea ușoară și turismul durabil;

42.

solicită Comisiei, în vederea consolidării competitivității întregii rețele feroviare TEN, să propună, înainte de încheierea mandatului său, o inițiativă legislativă privind deschiderea piețelor interne ale transportului feroviar de persoane începând cu 1 ianuarie 2012;

43.

își exprimă regretul cu privire la ritmul scăzut al punerii în practică a proiectelor prioritare pe porțiunile frontaliere, în special pe porțiunile din zona Munților Pirinei care sunt vitale pentru Peninsula Iberică și Franța;

44.

recomandă Comisiei să continue să implice Parlamentul și Consiliul European în cadrul propunerilor și alegerilor sale (multi)anuale cu privire la cofinanțarea proiectelor TEN-T;

45.

solicită Comisiei să informeze Parlamentul European și Consiliul în mod regulat, cel puțin o dată pe an, cu privire la stadiul de realizare a fiecărui proiect prioritar, la fiabilitatea costului proiectului, la fezabilitatea fiecărui proiect și la calendarul de punere în practică a proiectului;

46.

solicită Comisiei și BEI să prezinte Parlamentului și Consiliului o listă anuală a proiectelor specifice care beneficiază de cofinanțare, în cazul cofinanțării regionale, al cofinanțării în contextul coeziunii și al cofinanțării de către BEI a proiectelor TEN-T, astfel cum se practică deja în cazul cofinanțării pentru TEN-T;

47.

susține că, din punct de vedere ecologic și economic, sistemele de transport multimodal care permit folosirea diferitelor mijloace de transport pe un anumit traseu sunt, în multe cazuri, singura opțiune viabilă și durabilă pentru viitor;

48.

subliniază faptul că, în cadrul spațiului Schengen recent extins, infrastructura de transport dintre Europa de Vest și Europa de Est are o importanță deosebită, având în vedere creșterea economică care îi este asociată, în special în noile state membre; invită Comisia și statele membre să dezvolte și să promoveze legăturile transnaționale rutiere și feroviare dintre Europa de Est și Europa de Vest, sprijinind în special infrastructura de transport transfrontalier printr-un program de acțiune specific pus în aplicare împreună cu autoritățile naționale, regionale și locale; subliniază, de asemenea, că o mai bună interconexiune a rețelelor TEN-T și a rețelelor de transport din țările terțe ar duce, în special, la îmbunătățirea situației zonelor de frontieră și ar aduce o valoare adăugată cooperării interregionale și UE în ansamblul său;

49.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0120.

(2)  JO C 187 E, 24.7.2008, p. 154.

(3)  JO L 15, 17.1.1997, p. 1.

(4)  JO L 167, 30.4.2004, p. 1.

(5)  JO L 162, 22.6.2007, p. 1.

(6)  JO L 228, 23.9.1995, p. 1.


Joi, 23 aprilie 2009

8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/41


Joi, 23 aprilie 2009
Defrișări și degradarea pădurilor

P6_TA(2009)0306

Rezoluția Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la abordarea problemelor legate de defrișări și de degradarea pădurilor pentru a combate schimbările climatice și reducerea biodiversității

2010/C 184 E/08

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2008 intitulată „Abordarea problemelor legate de defrișări și de degradarea pădurilor pentru a combate schimbările climatice și reducerea biodiversității” (COM(2008)0645),

având în vedere deciziile adoptate la cea de-a cincea Conferință ministerială privind protecția pădurilor în Europa care a avut loc în noiembrie 2007 la Varșovia, Polonia cu privire la evaluarea efectelor schimbărilor climatice asupra situației pădurilor și procesului de aplicare a unei politici pentru o administrare durabilă a pădurilor,

având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât UE dorește limitarea încălzirii globale la 2 °C și înjumătățirea reducerii biodiversității; întrucât, conform raportului Eliasch, se estimează că vor fi necesare între 17 și 33 miliarde USD anual pentru a reduce la jumătate defrișările până în 2030;

B.

întrucât administrarea durabilă a pădurilor prezintă o importanță fundamentală pentru combaterea defrișărilor, constituind în același timp un aspect esențial al dezvoltării economice;

C.

întrucât defrișările sunt responsabile de aproximativ 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial, reprezintă o cauză importantă a reducerii biodiversității și o amenințare gravă la adresa dezvoltării și, în special, la adresa mijloacelor de existență ale populației sărace;

D.

întrucât defrișările au loc într-un ritm alarmant de 13 milioane de hectare pe an, majoritatea în pădurile tropicale, dar și, într-o oarecare măsură, în Europa, în special în Europa Centrală și de Est;

E.

întrucât efectele negative pe care le au defrișările asupra mediului, precum perturbarea pe termen lung a condițiilor hidrologice, fenomenele de stepizare și deșertificare și reducerea biodiversității sunt greu reversibile, iar costurile economice totale pe care le generează acestea depășesc cu mult cheltuielile pentru măsurile de protecție și de ameliorare;

F.

întrucât degradarea pădurilor are loc sub diferite forme și este greu de definit, dar are efecte semnificative asupra climei, biodiversității și asupra bunurilor și serviciilor;

G.

întrucât, în conformitate cu cel de-al patrulea raport de evaluare al grupului interguvernamental privind schimbările climatice, pentru a limita încălzirea globală la 2 °C, o deviere semnificativă de la tendința actuală de creștere a emisiilor de gaze în țările în curs de dezvoltare, inclusiv o reducere a emisiilor rezultate în urma defrișărilor, trebuie realizată în plus față de reducerea cu 25-40 % în țările industrializate până în 2020, comparativ cu nivelurile din 1990;

H.

întrucât reducerea defrișărilor va avea un efect important nu numai asupra atenuării schimbărilor climatice, ci și asupra adaptării la acestea,

1.

subliniază nevoia unei mai mari coordonări între politicile de conservare și gestionare durabilă a pădurilor și alte politici interne și externe ale UE; solicită o evaluare cuantificată a impactului asupra pădurilor al politicilor UE în domenii precum energia (în special biocombustibilii), agricultura, producția și consumul durabil, achizițiile, comerțul și cooperarea pentru dezvoltare;

2.

invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului propuneri de cerințe comunitare stricte de durabilitate pentru lemnul și produsele din lemn provenite din păduri;

3.

invită Comisia să publice, până la sfârșitul anului 2009, un studiu exhaustiv de evaluare a consecințelor pe care le au producția, consumul și comerțul cu produse alimentare și nealimentare în cadrul UE asupra defrișării și degradării pădurilor; solicită ca, în acest studiu, să se evalueze și să se precizeze toate efectele negative ale diferitelor sectoare industriale și să se formuleze recomandări pentru viitoare măsuri politice și inovații destinate reducerii acestor efecte;

4.

subliniază necesitatea abordării cu o deosebită atenție a aspectelor hidrologice în cadrul administrării pădurilor și atrage atenția asupra faptului că, în vederea redresării, respectiv a îmbunătățirii capacității de reținere a apei a ecosistemelor, este esențial ca resursele forestiere și de apă să fie gestionate în comun și ca politicile UE în acest domeniu să fie armonizate;

5.

salută politicile privind achizițiile publice ecologice și promovarea unor instrumente cum ar fi etichetarea ecologică și sistemele de certificare forestieră; solicită adoptarea rapidă și punerea în aplicare a politicilor de achiziții publice ecologice în cazul produselor din lemn în întreaga Uniune Europeană; invită statele membre să-și fundamenteze politica de achiziții publice pe standarde ridicate de durabilitate și, în consecință, să stabilească obiective realiste în ceea ce privește aceste standarde;

6.

consideră că țările în curs de dezvoltare trebuie să beneficieze de un sprijin financiar semnificativ pentru a pune capăt, cel târziu până în 2020, defrișărilor masive ale pădurilor tropicale și că demonstrarea angajamentului în acest sens va fi decisivă în cadrul negocierilor internaționale pe marginea unui acord mondial global privind clima de după 2012;

7.

recunoaște faptul că mobilizarea unor fonduri suficiente în cadrul unui acord la nivel mondial privind clima va avea un rol esențial în reducerea la jumătate și, eventual, stoparea defrișărilor la nivel mondial; în acest sens, sprijină propunerea Comisiei de creare a unui mecanism mondial privind carbonul forestier (MMCF) în cadrul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice, bazat pe un sistem de finanțare permanentă; invită statele membre să-și consolideze angajamentul pentru stoparea defrișărilor și a degradării pădurilor la nivel mondial prin alocarea unei părți considerabile din veniturile obținute din licitațiile în cadrul sistemului de comercializare a cotelor de emisie (ETS) pentru măsurile de reducere a defrișărilor și degradării pădurilor în țările în curs de dezvoltare și prin axarea negocierilor asupra surselor de finanțare, astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 intitulată „Pentru încheierea la Copenhaga a unui acord cuprinzător privind schimbările climatice” (COM(2009)0039); invită statele membre să sprijine propunerea Comisiei privind acceptarea sugestiei de finanțare prezentate de Norvegia și alocarea pentru MMCF a unei părți din veniturile viitoare obținute în urma licitării unităților de cantitate atribuită;

8.

consideră că sprijinul oferit prin intermediul MMCF ar trebui să depindă de performanțe și să fie acordat pe baza rezultatelor verificate în ceea ce privește reducerea defrișărilor masive și degradarea pădurilor; subliniază că acest sprijin ar trebui să aibă și efecte secundare pozitive, precum protecția biodiversității, îmbunătățirea rezistenței și îmbunătățirea condițiilor de viață din regiunile forestiere;

9.

subliniază necesitatea de a respecta pe deplin drepturile locuitorilor din regiunile forestiere, inclusiv dreptul populațiilor indigene la consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză cu privire la utilizarea pădurilor pe care acestea le utilizează în mod normal; consideră esențială implicarea eficace și la scară largă a comunităților locale și a populațiilor indigene în toate etapele de evaluare, planificare și punere în aplicare a măsurilor de reducere a emisiilor rezultate în urma degradării pădurilor și a defrișărilor;

10.

subliniază că orice mecanism din cadrul programului comun al ONU pentru reducerea emisiilor rezultate în urma defrișărilor și a degradării pădurilor în țările în curs de dezvoltare, care va fi adoptat ca parte a acordului internațional privind clima de după 2012, ar trebui să asigure în primul rând protecția pădurilor bătrâne;

11.

ia act de faptul că procesul de defrișare din Europa de Est contribuie la degradarea mediului natural și afectează, printre altele, calitatea condițiilor de trai;

12.

constată că, pe termen mediu și lung, creditele forestiere de pe piața carbonului ar putea face parte dintr-o combinație de politici care abordează problema defrișărilor, cu condiția să se asigure folosirea unor metodologii precise de contabilizare a carbonului forestier și mecanisme fiabile de monitorizare; subliniază faptul că o decizie finală cu privire la includerea creditelor forestiere în ETS ar trebui luată în urma unei analize riguroase a fezabilității a tuturor mecanismelor de finanțare potențiale și a unei evaluări a rezultatelor Conferinței părților de la Copenhaga, precum și în urma concluziilor rezultate în urma proiectelor-pilot;

13.

reamintește că orice credite alocate proiectelor forestiere care vor fi utilizate pentru a compensa emisiile de gaze cu efect de seră în țările industrializate nu pot fi contabilizate a doua oară în raport cu obiectivele de deviere de la tendințele actuale pe care țările în curs de dezvoltare trebuie să le îndeplinească în conformitate cu acordul internațional privind clima de după 2012;

14.

evidențiază că orice sistem de compensare în vederea reducerii defrișărilor și a degradării pădurilor în cadrul unui viitor regim privind clima trebuie să ia în considerare nu numai captarea carbonului, dar și serviciile ecosistemice și avantajele sociale pe care le oferă pădurile;

15.

solicită UE să promoveze standarde sociale și de mediu stricte pentru reducerea emisiilor rezultate în urma defrișărilor și a degradării pădurilor (REDD); solicită UE să promoveze mecanismele REDD care acționează dincolo de strategia actuală bazată pe proiecte a Mecanismului de dezvoltare nepoluantă (CDM) și care abordează cauzele fundamentale ale defrișărilor, precum guvernarea deficitară, sărăcia, corupția și neaplicarea legilor, prin sprijinirea unor reforme vizând politicile și instituțiile atât la nivel local, cât și la nivel național;

16.

regretă faptul că în comunicarea Comisiei, în pofida titlului acesteia, nu este abordată problema degradării pădurilor; invită Comisia să elaboreze planuri de acțiune și proiecte-pilot și să-și demonstreze angajamentul față de propria sa politică forestieră în vederea stopării nu numai a defrișărilor, ci și a degradării pădurilor (inclusiv în Uniunea Europeană), elaborând și instituind, în plus, sisteme adecvate de monitorizare pentru a obține date relevante cu privire la solul și biomasa pădurilor;

17.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/43


Joi, 23 aprilie 2009
Un plan de acțiune privind mobilitatea urbană

P6_TA(2009)0307

Rezoluția Parlamentului European din 23 aprilie 2009 referitoare la un plan de acțiune privind mobilitatea urbană (2008/2217(INI))

2010/C 184 E/09

Parlamentul European,

având în vedere Cartea verde a Comisiei din 25 septembrie 2007 intitulată „Către o nouă cultură a mobilității urbane” (COM(2007)0551),

având în vedere Cartea albă a Comisiei din 12 septembrie 2001 intitulată „Politica europeană în domeniul transporturilor în perspectiva 2010: momentul deciziilor” (COM(2001)0370),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 octombrie 2007 intitulată „Plan de acțiune privind logistica transportului de marfă” (COM(2007)0607),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2007 intitulată „Pentru o mobilitate mai sigură, mai curată și mai eficientă în Europa: primul raport privind inițiativa «Vehicule inteligente»” (COM(2007)0541),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 februarie 2007 intitulată „Un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele pentru secolul XXI - Poziția Comisiei privind raportul final al grupului la nivel înalt CARS 21 - Contribuție la strategia UE de creștere economică și ocupare a forței de muncă” (COM(2007)0022),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 iunie 2006 intitulată „Logistica transportului de mărfuri în Europa – cheia mobilității durabile” (COM(2006)0336),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 iunie 2006 intitulată: „Pentru o Europă în mișcare - Mobilitate durabilă pentru continentul nostru - evaluare intermediară a Cărții albe a Comisiei din 2001 privind transporturile” (COM(2006)0314),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 februarie 2006 privind „Inițiativa «Vehicule inteligente»: sensibilizare în legătură cu importanța TIC pentru vehicule mai inteligente, mai sigure și mai curate” (COM(2006)0059),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2006 intitulată „O strategie tematică pentru mediul urban” (COM(2005)0718),

având în vedere propunerile și orientările Comisiei și pozițiile Parlamentului European privind fondurile structurale, Fondul de coeziune și cel de-al șaptelea program-cadru de cercetare,

având în vedere propunerea revizuită de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic (COM(2007)0817),

având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2008 privind Cartea verde intitulată „Către o nouă cultură a mobilității urbane” (1),

având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 referitoare la Comunicarea Comisiei „Pentru o mobilitate mai sigură, mai curată și mai eficientă în Europa: primul raport privind inițiativa «Vehicule inteligente»” (2),

având în vedere Rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind contribuția la Consiliul European de primăvară 2008 în ceea ce privește Strategia de la Lisabona (3),

având în vedere Rezoluția sa din 12 octombrie 1988 privind protecția pietonilor și Carta europeană a drepturilor pietonilor (4),

având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2008 privind CARS 21: Un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele (5),

având în vedere Rezoluția sa din 5 septembrie 2007 privind logistica transportului de mărfuri în Europa - cheia mobilității durabile (6),

având în vedere Rezoluția sa din 12 iulie 2007 privind Comunicarea Comisiei „Pentru o Europă în mișcare - Mobilitate durabilă pentru continentul nostru” (7),

având în vedere Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (8),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători (9),

având în vedere Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare (10) (directiva privind siguranța feroviară),

având în vedere Directiva 2000/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele de protecție antiîncastrare față ale autovehiculelor (11),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 21 aprilie 2009 referitor la un plan de acțiune privind mobilitatea urbană (12),

având în vedere anunțul Comisiei de publicare a planului de acțiune pentru mobilitatea urbană, care a fost amânată de mai multe ori, fără a se preciza un termen exact,

având în vedere titlul V articolele 70-80 din Tratatul CE, care constituie temeiul juridic,

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comitetului pentru Dezvoltare Regională (A6-0199/2009),

A.

întrucât transporturile urbane ocupă un loc important în ansamblul transporturilor și întrucât articolele 70-80 din Tratatul CE reprezintă în acest sens temeiul juridic care conferă Uniunii Europene competențe comune cu statele membre în acest domeniu;

B.

întrucât numeroase directive și regulamente europene transversale și modale au un impact asupra transporturilor urbane și coerența lor trebuie asigurată printr-o abordare specifică a problematicii deplasărilor urbane;

C.

întrucât planul european privind clima adoptat de Consiliul European din 8-9 martie 2007 stabilește o serie de obiective ambițioase de reducere cu 20 % a consumului de energie, de realizare a unei reduceri de 20 % în privința emisiei de gaze cu efect de seră și de asigurare a unui procent de 20 % de energie din surse regenerabile din totalul energiei consumate până în 2020 și întrucât aceste obiective nu pot fi îndeplinite fără o strategie adaptată corespunzător la transporturile urbane;

D.

întrucât programul de cercetare și dezvoltare CIVITAS a cunoscut un succes deosebit, ceea ce demonstrează interesul autorităților locale și al societăților care organizează transporturile față de investițiile europene în programe de deplasări urbane inovatoare;

E.

întrucât fondul de coeziune și fondurile structurale finanțează programe de mobilitate urbană, dar prezintă două inconveniente: pe de o parte, nu se bazează pe o strategie și pe obiective europene de mobilitate urbană și, pe de altă parte, sunt distribuite inegal pe teritoriul Uniunii;

F.

întrucât zonele urbane reprezintă poli privilegiați ai intermodalității și interconexiunii dintre rețelele transeuropene de transporturi, care trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor generale în favoarea unei mobilități europene durabile și a unei competitivități durabile a rețelelor din orașele Uniunii;

G.

întrucât zonele urbane reprezintă centre economice importante și întrucât transportul de mărfuri are, pe de o parte, o importanță vitală pentru aprovizionarea populației iar, pe de altă parte, întâmpină dificultăți din cauza capacității limitate de depozitare și a intervalelor de timp foarte mici alocate pentru livrare;

H.

întrucât respectarea cu strictețe a principiului subsidiarității și a dreptului la autonomie locală în materie de planificare nu este compatibilă cu o politică europeană prescriptivă, dar permite Uniunii să adopte o strategie de stimulare asemănătoare politicii sale regionale și de coeziune fără a impune soluții de la vârf la bază;

I.

întrucât problematica zonelor urbane nu poate fi abordată prin politici modale, ci prin intermediul unei abordări care se concentrează pe utilizatori și a sistemelor de deplasare integrate;

J.

întrucât o politică eficientă și sustenabilă în domeniul transportului urban în beneficiul cetățenilor europeni și al economiei europene nu poate fi realizată decât prin asigurarea unui tratament egal pentru transportul de mărfuri și transportul de pasageri, precum și pentru diferitele moduri de transport;

K.

întrucât traficul poate fi redus substanțial printr-o planificare urbană care să țină cont de schimbările demografice în societate, asigurând, de exemplu, locuințe proiectate pentru persoanele în vârstă în centrul orașelor și magazine în apropierea zonelor rezidențiale;

L.

întrucât sunt necesare strategii solide în materie de deplasări urbane în vederea optimizării instrumentelor relevante, prin crearea unor platforme de comutare intermodale și prin integrarea diferitelor sisteme de deplasare;

M.

întrucât este necesar ca informațiile statistice disponibile să fie mai fiabile și mai sistematizate, pentru a permite evaluarea politicilor publice locale și schimburile de bune practici în materie de deplasări urbane;

N.

întrucât diferitele tehnici utilizate în transporturile urbane prezintă o importanță economică și tehnologică pentru competitivitatea și comerțul exterior al Uniunii;

O.

întrucât apropierea datei următoarelor alegeri legislative europene îl constrânge să respecte calendarul prevăzut inițial de desfășurare a dezbaterii parlamentare referitoare la planul de acțiune privind transporturile urbane anunțat de Comisie,

1.

consideră regretabilă nepublicarea planului de acțiune privind mobilitatea urbană anunțat de Comisie și își exprimă acordul față de inițiativele separate, dar subliniază necesitatea unei abordări coerente; în consecință, hotărăște să dea curs raportului său din proprie inițiativă, respectând pe deplin principiile subsidiarității și proporționalității, și să elaboreze propuneri pentru un plan de acțiune european privind mobilitatea urbană;

2.

reamintește că transportul urban este supus principiului subsidiarității; totuși, subliniază că adesea autoritățile locale nu pot răspunde acestor provocări fără a beneficia de cooperare și coordonare la nivel european și că Comisia trebuie să furnizeze studii și un cadru juridic, să finanțeze cercetarea și să promoveze și să difuzeze bunele practici în formate care să fie accesibile tuturor în toate limbile oficiale ale UE;

3.

solicită Comisiei să publice o culegere a dispozițiilor normative europene cu caracter obligatoriu din acest domeniu și să propună regiunilor și orașelor un cadru comun de referință care să le faciliteze luarea deciziilor privind planificarea și punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare;

Accelerarea cercetării și inovării europene în materie de mobilitate urbană

4.

propune lansarea imediată a unui program de actualizare a statisticilor și bazelor de date privind mobilitatea urbană de către Eurostat, care să cuprindă, în special:

date referitoare la trafic, inclusiv la modurile de deplasare ușoare (bicicleta, mersul pe jos etc.),

statistici referitoare la poluarea aerului, zgomot, accidente, ambuteiaje și aglomerări,

statistici și indicatori cantitativi și calitativi privind oferta și serviciile de deplasare;

5.

sugerează lansarea imediată unui portal internet și a unui forum european privind mobilitatea urbană, pentru a facilita schimbul și transmiterea de informații, bune practici și experiențe inovatoare, în special în materie de moduri de deplasare ușoare;

6.

sugerează crearea unui premiu european anual care să integreze trofeele CIVITAS în cadrul săptămânii europene a mobilității, pentru a recompensa inițiativele sau proiectele remarcabile sau reproductibile din domeniul transporturilor;

7.

propune crearea unei noi generații a inițiativei CIVITAS (CIVITAS IV), pe baza cererilor de proiecte care vizează, inter alia:

serviciile conexe transportului intermodal (tarifarea etc.),

programe de ergonomie (confort) pentru transporturile urbane,

inovații în materie de accesibilitate intermodală, în special pentru persoanele cu mobilitate redusă (PMR),

programe de informare integrată privind rețeaua de transporturi urbane care permit utilizatorilor să-și optimizeze deplasările și să le adapteze în funcție de evenimentele imprevizibile care au loc în rețea;

8.

propune intensificarea cercetării și dezvoltării pentru sisteme de transport inteligente (ITS) și ameliorarea corelării acestora cu nevoile și obiectivele locuitorilor și autorităților locale și orientarea lor către următoarele aspecte:

sistemele de gestiune integrată a informațiilor și a traficului;

reducerea factorilor dăunători și a accidentelor;

utilizarea noilor tehnologii interoperabile din domeniul informațiilor și comunicațiilor, inclusiv tehnologiile prin satelit și NFC (13), prin folosirea sistemului GSM, pentru informarea utilizatorilor și eliberarea de titluri de transport integrate;

securitate și siguranță în transporturile publice;

dezvoltarea unei noi generații de vehicule urbane;

soluții inovatoare pentru un transport de mărfuri eficient, în special pentru distribuția produselor către comercianții cu amănuntul din orașe;

9.

solicită o majorare a fondurilor naționale și comunitare destinate aplicațiilor ITS pentru a permite autorităților locale să extindă rețeaua ITS;

Încurajarea optimizării diferitelor moduri de deplasare prin îmbunătățirea programării urbane

10.

solicită ca principiul abordării integrate să fie promovat într-un cadru de guvernanță bazat pe principiul parteneriatului care să asocieze actorii urbani și periurbani, naționali și europeni și care să țină seama de problematica transporturilor: inserție socială, poluare sonoră, siguranță, competitivitate, mediu etc.; solicită din nou ca instituirea unei abordări integrate să fie obligatorie în contextul programării și alegerii proiectelor finanțate din fonduri structurale;

11.

recomandă punerea în aplicare a planurilor de deplasări urbane durabile integrate în aglomerațiile urbane care numără peste 100 000 de locuitori, incluzând:

un diagnostic, indicatori și obiective ale mobilității, împreună cu o evaluare a impactului lor economic, social și ecologic;

un plan de dezvoltare și de interconectare a rețelelor de transporturi, coordonat cu planificarea transportului regional și politicile de planificare urbană;

un plan de dezvoltare a modurilor de deplasare ușoare (bicicleta, mersul pe jos etc.) și integrarea totală a acestuia în transportul public;

un plan director al zonelor de parcare și al platformelor de comutare intermodală;

un program de adaptare a gestionării rețelelor de mobilitate urbană și a interconexiunilor lor la necesitățile utilizatorilor cu mobilitate redusă;

un plan director pentru logistica urbană, incluzând posibilitatea de a utiliza infrastructura publică pentru transportul mărfurilor;

o procedură de participare directă a cetățenilor;

12.

propune crearea unui forum european permanent pentru autoritățile reprezentative care organizează transporturile, inclusiv asociațiile de utilizatori și de cetățeni și federațiile profesionale ale întreprinderilor de transport, privind guvernanța transporturilor urbane, destinat promovării schimburilor și difuzării celor mai bune practici;

13.

propune ca finanțarea europeană în materie de transporturi urbane să depindă de existența unor planuri integrate de mobilitate urbană (planuri de deplasări urbane);

14.

încurajează cooperarea dintre autoritățile responsabile cu organizarea transportului public, a traficului și a spațiilor de parcare în orașe europene care numără peste 250 000 de locuitori și integrarea operațională a acestor autorități, în zone comparabile, în funcție de fluxul de călători și de mărfuri, și ținând cont de caracteristicile locale;

15.

îndeamnă autoritățile organizatoare de transporturi să-și fixeze obiective proactive, coerente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prin intermediul politicilor de mobilitate detaliate în planurile de deplasări urbane durabile menționate anterior și să transpună aceste obiective în obligații de performanță specifice impuse operatorilor de servicii de transport public sau privat;

16.

propune evaluarea experiențelor în materie de integrare tarifară (inclusiv cu proiectul „Interoperable Fare Management”), informare intermodală și informare între autoritățile organizatoare de transport în aglomerările urbane ale Uniunii, pentru a înlesni schimbul de bune practici;

Valoarea adăugată a Uniunii: stimularea mobilității durabile în zonele urbane

17.

încurajează crearea în cadrul Comisiei a unui observator al mobilității urbane, dar nu dorește înființarea unei noi agenții;

18.

regretă faptul că în perioada actuală de finanțare 2007-2013 doar aproximativ 9 % (8 000 000 000 EUR) din fondurile structurale prevăzute pentru transport (82 000 000 000 EUR) sunt destinate transportului urban; consideră că acest procentaj este mult prea redus pentru a răspunde provocărilor reprezentate de o mobilitate adaptată în orașele europene și de protecția mediului și a climei;

19.

recomandă insistent să se analizeze, pentru cadrul financiar 2014-2020, posibilitatea creării unui instrument financiar european pentru mobilitatea urbană (un program integrat de tipul programului Marco Polo) care să permită cofinanțarea:

studiilor planurilor de deplasări urbane în vederea stimulării unei puneri în aplicare generalizate,

unei părți din investițiile efectuate în moduri de transport care contribuie la atingerea obiectivelor ecologice și socio-economice ale Uniunii;

propune ca aceste finanțări să fie atribuite sub formă de stimulente, pe baza unor proceduri de ofertare care respectă specificațiile comunitare;

20.

solicită Comisiei să întocmească un raport privind zonele cu acces reglementat din orașe pentru a evalua efectele acestora asupra mobilității, calității vieții, emisiilor și factorilor externi, precum și asupra sănătății și siguranței, luând în considerare necesitatea unui sistem de sancționare a contravențiilor și infracțiunilor aferente traficului transfrontalier;

21.

propune crearea unei rețele de informare și de vânzare a titlurilor de transport urban pentru principalele orașe de destinație ale Uniunii, în gările și aeroporturile din locul de plecare, atunci când acesta se situează în UE;

22.

recomandă elaborarea unei „carte a utilizatorilor” modurilor de transport urbane, pentru a include pietonii și cicliștii și distribuția de mărfuri și servicii care să abordeze utilizarea în comun a drumurilor în vederea reducerii discrepanțelor existente;

23.

consideră că modelul de planificare urbană axat pe trasee scurte este cel mai potrivit pentru a garanta în orașe o mobilitate care să respecte atât mediul, cât și clima;

24.

încurajează Comisia și autoritățile locale să-și intensifice și să-și extindă inițiativele referitoare la zilele fără mașini, după modelul celor adoptate în cadrul zilei europene fără mașini care are loc în fiecare an;

25.

solicită Comisiei să prezinte o abordare armonizată în privința spațiilor verzi și să creeze un simbol unic pentru spațiile verzi europene cât de curând posibil, pentru a împiedica dezvoltarea de către orașe și state membre a unor concepte diferite care ar aduce inconveniente considerabile pentru cetățeni și companii;

26.

consideră că dezvoltarea rețelelor interurbane ar trebui să facă parte din conceptul mobilității urbane, pentru a permite interconectarea orașelor mari, dezvoltarea lor economică și pentru a facilita transportul rapid de persoane și mărfuri;

Transporturile urbane: un sector industrial și tehnologii europene de care ar trebui să se țină seama în cadrul strategiei de la Lisabona și în planul european de redresare economică

27.

sugerează să se creeze o politică europeană de standardizare și de certificare a echipamentelor din punctul de vedere al siguranței și al sănătății, al confortului (zgomot, vibrații, etc.), al interoperabilității rețelelor („banda bus”, tramvai-tren, etc.), al accesibilității persoanelor cu mobilitate redusă sau al persoanelor cu cărucioare pentru copii, al modurilor de deplasare ușoare și al tehnologiilor de propulsare ecologice (pentru autobuz, taxi, etc.), pe baza unui instrument de contabilizare a emisiilor de CO2, precum și pe baza unei evaluări a impactului costurilor pentru operatori și utilizatori;

28.

îndeamnă să se depună eforturi permanente pentru a garanta că toate deciziile țin cont de necesitatea asigurării unui raport corect între costuri și beneficii și a subvenționării utilizatorilor cu posibilități financiare limitate;

29.

recomandă să se elaboreze o serie de orientări referitoare la formularea unor recomandări minime privind calitatea serviciilor, evaluarea și participarea utilizatorilor și a cetățenilor, în cadrul deschiderii către concurență a rețelelor de transport urbane, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1370/2007;

30.

sugerează ca o parte importantă a creditelor alocate în baza planului european de redresare economică să fie alocată finanțării investițiilor și lucrărilor de transporturi urbane și transporturi în comun în curs, ce pot fi finanțate imediat și pot fi realizate înainte de 31 decembrie 2009;

31.

constată că în cadrul Planului european de redresare economică se preferă utilizarea fondurilor structurale pentru proiecte durabile în domeniul infrastructurii; solicită insistent statelor membre și regiunilor să direcționeze, de urgență, o parte importantă a acestor fonduri înspre transportul urban ecologic;

32.

solicită Comisiei să ia notă de propunerile din prezenta rezoluție precum și de dorința Parlamentului European de a lua inițiativa în acest domeniu, pentru a crea în cel mai scurt timp un plan de acțiune;

*

* *

33.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  Texte adoptate la data respectivă, P6_TA(2008)0356.

(2)  Texte adoptate la data respectivă, P6_TA(2008)0311.

(3)  Texte adoptate la data respectivă, P6_TA(2008)0057.

(4)  JO C 290, 14.11.1988, p. 51.

(5)  JO C 41 E, 19.2.2009, p. 1.

(6)  JO C 187 E, 24.7.2008, p. 154.

(7)  JO C 175 E, 10.7.2008, p. 556.

(8)  JO L 152, 11.6.2008, p. 1.

(9)  JO L 315, 3.12.2007, p. 1.

(10)  JO L 164, 30.4.2004, p. 44.

(11)  JO L 203, 10.8.2000, p. 9.

(12)  Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

(13)  NFC (Near Field Communication) este o tehnologie de schimb de date la foarte mică distanță, care permite identificarea prin frecvențe radio.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/50


Joi, 23 aprilie 2009
Planul de acțiune pentru sisteme de transport inteligente

P6_TA(2009)0308

Rezoluția Parlamentului European din 23 aprilie 2009 privind Planul de acțiune pentru sisteme de transport inteligente (2008/2216(INI))

2010/C 184 E/10

Parlamentul European,

având în vedere comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată „Plan de acțiune pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în Europa”(COM(2008)0886),

având în vedere propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a cadrului pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport (COM(2008)0887),

având în vedere Cartea albă a Comisiei din 12 septembrie 2001 intitulată „Politica europeană în domeniul transporturilor în perspectiva 2010: momentul deciziilor” (COM(2001)0370),

având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2008 intitulată „Ecologizarea transporturilor” (COM(2008)0433),

având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2008 intitulată „Strategie pentru punere în aplicare a internalizării costurilor externe” (COM(2008)0435),

având în vedere Cartea verde intitulată „Către o nouă cultură a mobilității urbane” prezentată de Comisie la 25 septembrie 2007 (COM(2007)0551),

având în vedere comunicarea Comisiei din 22 iunie 2006 intitulată „Pentru o Europă în mișcare – Mobilitate durabilă pentru continentul nostru: evaluare intermediară a Cărții albe a Comisiei din 2001 privind transporturile” (COM (2006)0314),

având în vedere comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2007 intitulată „Pentru o mobilitate mai sigură, mai curată și mai eficientă în Europa: primul raport privind inițiativa «Vehicule inteligente»” (COM(2007)0541),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 februarie 2007 intitulată „Un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele pentru secolul XXI - Poziția Comisiei privind raportul final al grupului la nivel înalt CARS 21 - Contribuție la strategia UE de creștere economică și ocupare a forței de muncă” (COM(2007)0022),

având în vedere comunicarea Comisiei din 15 februarie 2006 intitulată „Inițiativa «Vehicule inteligente»: sensibilizare în legătură cu importanța TIC pentru vehicule mai inteligente, mai sigure și mai curate” (COM(2006)0059),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 iunie 2006 intitulată „Logistica transportului de mărfuri în Europa – cheia mobilității durabile” (COM(2006)0336),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 octombrie 2007 intitulată „Plan de acțiune privind logistica transportului de marfă” (COM(2007)0607),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2006 intitulată „O strategie tematică pentru mediul urban” (COM(2005)0718),

având în vedere propunerile și liniile directoare ale Comisiei și poziția Parlamentului European privind fondurile structurale, fondul de coeziune și cel de-Al șaptelea program-cadru de cercetare,

având în vedere poziția sa din 22 octombrie 2008 privind propunerea revizuită pentru o directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic (1),

având în vedere Rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind contribuția la Consiliul European de primăvară 2008 în ceea ce privește Strategia de la Lisabona (2),

având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2008 privind politica europeană în domeniul transportului durabil, ținând seama de politicile europene în domeniul energiei și al mediului (3),

având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2008 privind programul CARS 21: Un cadru competitiv de reglementare privind autovehiculele (4),

având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2008 privind „Pentru o mobilitate mai sigură, mai curată și eficientă în Europa: primul raport privind inițiativa «Vehicule inteligente»” (5),

având în vedere Rezoluția sa din 12 iulie 2007 intitulată „Pentru o Europă în mișcare - o mobilitate durabilă pentru continentul nostru” (6),

având în vedere rezoluția sa din 5 septembrie 2007 privind Logistica transporturilor de mărfuri în Europa – cheia mobilității durabile (7),

având în vedere rezoluția sa din 18 ianuarie 2007 privind Programul de acțiune european destinat siguranței rutiere – evaluarea intermediară (8),

având în vedere Rezoluția sa din 26 septembrie 2006 privind strategia tematică pentru mediul urban (9),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0227/2009),

A.

întrucât sistemele inteligente de transport (STI) sunt aplicații avansate ce folosesc tehnologii informatice și de comunicare (TIC) pentru transport și oferă servicii inovatoare pentru modurile de transport și pentru gestiunea traficului;

B.

întrucât STI au un mare potențial pentru utilizarea mai eficientă a tuturor modurilor de transport care pot îndeplini cerințele și provocările politicii europene de transport;

C.

întrucât congestionarea traficului rutier afectează 10 % din rețeaua rutieră și costurile anuale se ridică la 1 % din PIB al UE, numărul accidentelor rutiere încă se ridică la 42 953 (2006), cu mult peste obiectivul intermediar stabilit, acela de a-l reduce până la 25 000 până în anul 2010, iar transportul rutier reprezintă 72 % din totalitatea emisiilor de CO2 asociate transportului, în timp ce 40 % din cantitatea de emisii de CO2 rezultate în Europa din transportul rutier sunt generate de traficul urban;

D.

întrucât STI s-au dovedit a fi esențiale pentru reducerea consumului de energie și pentru ecologizarea transporturilor;

E.

întrucât au fost dezvoltate aplicații inteligente pentru diverse moduri de transport, ca de exemplu transportul feroviar (ERTMS și TAF-TSI), transportul maritim și transportul pe căi navigabile interioare (LRITS, SafeSeaNet, VTMIS, RIS), transportul aerian (SESAR) și transportul pe uscat, de exemplu transportul de animale vii,

1.

subliniază faptul că STI reprezintă un instrument-cheie pentru utilizarea eficientă a infrastructurii existente și pentru a face transportul mai eficient, mai sigur, mai stabil și mai ecologic, contribuind astfel la dezvoltarea mobilității durabile pentru cetățeni și pentru economie;

2.

subliniază efectul pozitiv pe care îl au STI asupra dezvoltării durabile în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței economice a tuturor regiunilor, inclusiv a zonelor urbane, prin crearea unor condiții de accesibilitate reciprocă, prin intensificarea comerțului local și interregional și prin dezvoltarea pieței interne a Uniunii Europene și a ocupării forței de muncă în cadrul activităților care depind de punerea în aplicare a STI;

3.

consideră că ITS pot îmbunătăți condițiile de viață ale cetățenilor europeni, în special ale celor care locuiesc în zone urbane, și că vor contribui la ameliorarea siguranței rutiere, la reducerea emisiilor nocive și a poluării mediului, la sporirea eficienței transporturilor și a accesibilității în zonele periferice și la menținerea priorității de reducere a traficului;

4.

deploră întârzierea în stabilirea unui cadru comun pentru implementarea STI în UE și lipsa unei dezvoltări coordonate a STI cu obiective specifice, în principal din cauza obstacolelor din calea interoperabilității, a lipsei de cooperare eficientă a tuturor actorilor și a unor chestiuni nerezolvate legate de caracterul privat al datelor și responsabilitate;

5.

salută Planul de acțiune al Comisiei privind STI (planul de acțiune) ca un cadru comun de acțiuni și programe cu termene-limită clare pentru furnizarea rezultatelor;

6.

crede cu tărie că este necesar să se elaboreze un instrument care să integreze utilizarea STI în politica de transport; susține un instrument legislativ de stabilire a cadrului pentru dezvoltarea STI și solicită Comisiei să ofere mai multe informații în legătură cu situația actuală a acțiunilor, a fondurilor și a programării planului de acțiune, pentru a se asigura că directiva ce trasează cadrul pentru implementarea STI stabilește un set clar de acțiuni cu termene-limită;

7.

este informat despre ajutorul financiar comunitar limitat oferit (în 2008) către acțiunea EasyWay, care reprezintă un proiect pentru dezvoltarea STI în întreaga Europă, pe rutele principalei rețele rutiere trans-europene (TERN) în 21 de state membre ale UE, un proiect condus de autoritățile rutiere naționale și de operatori cu parteneri din rândul părților interesate publice și private;

Chestiuni orizontale

8.

subliniază faptul că STI trebuie implementate de-a lungul tuturor modurilor de transport și pentru toți călătorii din Europa, în cadrul unei abordări coordonate cu aplicațiile Galileo; susține cu tărie implementarea imediată a sistemului pentru a spori intermodalitatea între sectorul public și cel privat și în cadrul rețelei de transport public prin îmbunătățirea informațiilor generale și prin sporirea capacității de gestiune;

9.

îndeamnă Comisia și statele membre să rezolve problema responsabilității, care reprezintă un obstacol major pentru dezvoltarea fluentă și coerentă a STI în Europa;

10.

consideră că interoperabilitatea în dezvoltarea STI reprezintă un punct maxim pentru implementarea coerentă și eficientă a STI în Europa; subliniază că, în cazul investițiilor în TERN (construcție sau întreținere), ar trebui depuse eforturi pentru realizarea introducerii necesare a serviciilor STI;

11.

întrucât există o ofertă considerabilă pe piața europeană a STI, solicită Comisiei să definească specificațiile pentru nivelul minim al aplicațiilor și serviciilor STI care poate fi atins de toate statele membre și care este necesar pentru introducerea, implementarea și operarea STI;

12.

consideră că este important să se pregătească o evaluare a cererii de pe piață, în care să se abordeze nevoile reale dincolo de nivelul minim definit al aplicațiilor STI și să se consolideze aspectele interne de piață ale STI prin standardizare și prin elaborarea unui cadru de reglementare corespunzător;

13.

subliniază importanța cooperării transfrontaliere la frontierele externe ale UE, atât la nivel tehnic cât și la nivel administrativ, aceasta fiind crucială pentru introducerea eficientă a STI în UE;

Utilizarea optimă a datelor rutiere, din trafic și de călătorie (domeniul de acțiune 1)

14.

subliniază nevoia de a furniza o cantitate critică de date și informații în următoarele cinci domenii de bază, aceasta reprezentând o cantitate minimă de informații necesară pentru dezvoltarea eficientă a STI: traficul în timp real și informații de călătorie; date referitoare la rețelele rutiere; date publice pentru hărți digitale; date pentru servicii minime universale de informații despre trafic și sisteme naționale multimodale door-to-door de planificare a călătoriilor;

15.

solicită crearea unor servicii minime universale de informații despre trafic, care să acopere rețeaua trans-europeană (TEN-T);

16.

subliniază că, pentru adoptarea și implementarea pe scară largă a STI, este necesar ca atât informațiile despre trafic precum și orarul stabilit pentru diferitele mijloace de transport să fie respectate;

17.

subliniază importanța furnizării în timp real a informațiilor pentru călători și infrastructură, într-un mod care să fie mai precis, mai fiabil și mai uniform, respectând în același timp elementele specifice ale Europei (geografice, culturale și lingvistice) și asigurând continuitatea geografică;

18.

consideră că este esențial pentru dezvoltarea STI să se garanteze accesul sectorului privat la date despre drumuri, trafic și călătorie, respectând în același timp dreptul la intimitate și rezolvând problema drepturilor de proprietate intelectuală;

Continuitatea serviciilor STI de gestiune a traficului și transportului de mărfuri pe coridoarele europene de transport și în aglomerațiile urbane (domeniul de acțiune 2)

19.

consideră că este esențial să se asigure STI armonizate, interoperabile și fiabile, care să păstreze în același timp libertatea utilizatorilor de a alege un anumit STI;

20.

invită Comisia și statele membre să coordoneze și să asocieze STI cu inițiativele UE de mobilitate urbană pentru a obține o mobilitate de transport mai eficientă și o fluiditate a gestiunii și pentru a reduce congestionarea de pe străzi, de pe coridoarele TEN-T, coridoarele pentru transportul de mărfuri și din aglomerațiile urbane;

21.

consideră necesară cooperarea inter-frontalieră și dezvoltarea de programe pentru desfășurarea efectivă și implementarea STI, ca de exemplu proiectul EasyWay;

22.

invită Comisia să identifice informațiile prioritare, echipamentele de transport și standardele vehiculelor pentru a avansa dezvoltarea STI și măsurile ce promovează o infrastructură mai armonizată a autostrăzilor;

23.

consideră că este esențial ca evaluarea costului economic pentru fiecare vehicul și pentru infrastructura ce derivă din dezvoltarea STI să se bazeze pe o analiză costuri-beneficii care acoperă toate costurile asociate (economice, sociale și cele legate de mediu);

STI pentru mobilitate urbană (domeniul de acțiune 2a)

24.

preconizează dezvoltarea procedurilor și sistemelor de informare a utilizatorilor cu privire la serviciile de transporturi urbane disponibile și la starea rețelelor acestora, în special prin utilizarea tehnologiei GSM;

25.

recomandă activarea cercetărilor privind sistemele de integrare tarifară între autoritățile organizatoare ale unei regiuni și în special privind procesele tehnice;

26.

încurajează dezvoltarea tehnologiilor intermodale care oferă un acces mai bun al persoanelor cu mobilitate redusă la transporturi și la mobilitatea urbană;

Siguranța și securitatea rutieră (domeniul de acțiune 3)

27.

invită Comisia și statele membre să se pregătească pentru dezvoltarea armonizată și integrarea aplicației eCall în toate țările UE până în 2010, de îndată ce testele de standardizare vor fi finalizate;

28.

consideră că aplicațiile și dezvoltarea STI ar trebui:

să promoveze sistemele avansate de asistență la volan (SAAV) care au suficient potențial pentru a îmbunătăți siguranța rutieră, ca de exemplu controlul electronic al stabilității (ESC) și eCall, care ar putea salva până la 6 500 de vieți în fiecare an în UE, dacă ar fi integral implementate;

să sporească nivelul de siguranță rutieră, împiedicând conducerea cu viteză, conducerea sub influența băuturilor alcoolice, conducerea fără centura de siguranță;

să îmbunătățească toate condițiile de sănătate și siguranță promovând folosirea unor spații de parcare legale și sigure prin punerea la dispoziția conducătorilor de camioane a unor servicii corespunzătoare, prin folosirea unui portal de informații pentru camioane (10) și

să îmbunătățească protecția șoferilor și s încărcăturilor în cadrul transportului de mărfuri împotriva furturilor, a tâlhăriilor și a deturnărilor, combătând astfel crima organizată, în special în zonele transfrontaliere și în transportul de mărfuri care implică țări terțe;

29.

solicită Comisiei să continue procesul de reducere a costurilor de comunicare, astfel încât echipamentele de comunicare și de informare bazate pe telecomunicații să poată avea o sferă mai largă de utilizare;

30.

salută inițiativa „e-Freight” propusă și solicită Comisiei să introducă principiul „cargoului inteligent” în vederea realizării unei abordări multimodale a serviciilor STI pentru mărfuri, acordându-se o atenție deosebită produselor periculoase;

31.

invită Comisia și statele membre să acorde aceeași atenție atât pasagerilor, cât și mărfurilor, pentru a se evita discriminarea împotriva traficului de pasageri, aceasta având efecte negative îndeosebi asupra mobilității persoanelor;

32.

pledează pentru un cadru de reglementare corespunzător privind interfața om-mașină (IOM) și alte protocoale STI și subliniază nevoia de a rezolva chestiunile legate de responsabilitate;

33.

invită Comisia să rezolve, în cadrul transportului, problema utilizatorilor vulnerabili, inclusiv a persoanelor cu mobilitate redusă, și să extindă acțiunile privind consolidarea implementării SAAV și a altor proiecte precum STI și IOM pentru utilizatorii vehiculelor pe două roți, în conformitate cu sub-acțiunile propuse în planul de acțiune;

34.

invită Comisia să utilizeze pe deplin potențialul STI pentru adoptarea unor măsuri preventive de combatere a smogului și a concentrațiilor ridicate de ozon și de reducere a nivelurilor emisiilor sonore, de particule fine și de NOx și CO2;

Integrarea vehiculului în infrastructura de transport (domeniul de acțiune 4)

35.

subliniază importanța definirii unei platforme comune pentru interfețe standardizate și protocoale care ar facilita utilizarea STI, a sistemelor cooperative și a specificațiilor pentru comunicarea între infrastructuri (I2I), între vehicule și infrastructură (V2I) și între vehicule (V2V);

36.

invită Comisia să implementeze o hartă rutieră pentru STI cu platforme comune, pentru aplicațiile și dezvoltarea STI cu participarea sectorului privat și a celui public, și să elaboreze cadrul adecvat pentru rezolvarea chestiunilor legate de responsabilitatea STI;

37.

observă că ar trebui încurajată instruirea în legătură cu aplicațiile STI pentru a spori capacitatea utilizatorilor în ceea ce privește transportul și pentru a facilita interacțiunea om-mașină;

38.

invită Comisia și statele membre să furnizeze un forum comun pentru schimbul de informații și pentru rezolvarea chestiunilor legate de STI;

Securitatea și protecția datelor și responsabilitate (domeniu de acțiune 5)

39.

subliniază necesitatea de a respecta viața privată și consideră că aspectele legate de protecția și siguranța vieții private și a datelor trebuie avute în vedere în proiectarea și dezvoltarea STI, atunci când se definesc arhitectura și măsurile de implementare [„proiectare cu respectarea vieții private” (privacy by design)];

40.

invită toate părțile interesate de aplicațiile STI să respecte directivele CE privind protecția datelor personale și a vieții private în domeniul comunicațiilor (Directivele 95/46/CE (11) și 2002/58/CE (12)) și invită Comisia să asigure utilizarea corespunzătoare a datelor în aplicațiile și desfășurarea STI;

41.

consideră că folosirea datelor anonime în aplicațiile STI este necesară pentru implementarea nestingherită a acestora, garantându-se în același timp dreptul la viața privată și respectarea cadrului juridic al CE privind protecția datelor;

Cooperarea și coordonarea europeană pentru STI (domeniul de acțiune 6)

42.

invită Comisia și statele membre să demonstreze o conducere puternică și o guvernare veritabilă față de implementarea STI în Europa;

43.

încurajează dezvoltarea unor sisteme naționale și europene multimodale door-to-door de planificare a călătoriilor, luându-se în considerare alternativele de transport în comun și interconectarea acestora în Europa;

44.

îndeamnă Comisia să se folosească mai bine de capacitățile UE din programele EGNOS și Galileo ale Sistemului de Navigație Globală prin Satelit (GNSS) și să sporească nivelul de interconectivitate multimodală;

45.

subliniază că aceste tehnologii ar trebui aplicate în așa fel încât să se evite incompatibilitatea dintre modurile de transport și să existe libertatea alegerii utilizării oricărora din aceste tehnologii;

46.

invită Comisia și statele membre să ia în considerare faptul că ITS trebuie să implice activ, în procesele de planificare și de realizare, autoritățile locale și regionale și părțile interesate care operează pe teritoriul european;

47.

subliniază importanța parteneriatelor public-private (PPP) în aplicarea ITS și invită Comisia și statele membre să ia măsuri active pentru promovarea și facilitarea utilizării acestora;

48.

invită Comisia să furnizeze o explicație completă în legătură cu finanțarea planului de acțiune și programarea acestuia și invită Consiliul să garanteze fonduri suficiente;

49.

recomandă statelor membre ca, în cadrul revizuirii la mijloc de termen a utilizării fondurilor structurale, să evalueze și să includă printre prioritățile pentru perioada 2010 - 2013 mobilitatea urbană și reducerea congestiei în trafic, prin intermediul STI;

50.

subliniază că este necesar să se definească și să se valorifice mai bine potențialul semnificativ al zonelor urbane și evidențiază rolul pe care îl pot avea zonele rurale și periferice în dezvoltarea echilibrată și în realizarea obiectivelor pe termen mediu și lung;

51.

consideră ca fiind de importanță absolută implementarea rețelelor de transport inteligente în zonele cu potențial turistic ridicat, în vederea fluidizării traficului, a diminuării accidentelor și a creșterii securității; consideră că STI contribuie la dezvoltarea economică a regiunilor, inclusiv a celor periferice;

52.

subliniază importanța cooperării interregionale, transfrontaliere și transnaționale pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a STI și solicită Comisiei să elaboreze un sistem de schimb de bune practici disponibil pe scară largă în toate limbile UE, iar statelor membre să împărtășească și să facă schimb, de la o regiune la alta, de bune practici, pentru realizarea obiectivului dublu de a obține transferul cunoștințelor în cadrul sectorului STI și de a evita fragmentarea în interiorul sistemului;

*

* *

53.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0509.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0057.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0087.

(4)  JO C 41 E, 19.2.2009, p. 1.

(5)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0311.

(6)  JO C 175 E, 10.7.2008, p. 556.

(7)  JO C 187 E, 24.07.2008, p. 154.

(8)  JO C 244 E, 18.10.2007, p. 220.

(9)  JO C 306 E, 15.12.2006, p. 182.

(10)  www.truckinform.eu

(11)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(12)  JO L 201, 31.7.2002, p. 37.


Vineri, 24 aprilie 2009

8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/57


Vineri, 24 aprilie 2009
Drepturile femeilor în Afganistan

P6_TA(2009)0309

Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la drepturile femeilor în Afganistan

2010/C 184 E/11

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la Afganistan și, în special, Rezoluția din 15 ianuarie 2009 referitoare la controlul bugetar al fondurilor UE în Afganistan (1),

având în vedere Declarația comună a delegației Parlamentului European pentru relațiile cu Afganistanul și a Wolesi Jirga (camera inferioară a parlamentului afgan) din 12 februarie 2009,

având în vedere Declarația finală a Conferinței Internaționale privind Afganistanul, desfășurate la Haga la 31 martie 2009,

având în vedere declarația de la summitul NATO privind Afganistanul făcută de către șefii de stat și guvern care au participat la reuniunea Consiliului Atlanticului de Nord de la Strasbourg - Kehl din 4 aprilie 2009,

având în vedere Declarația comună a miniștrilor afacerilor externe ai Uniunii Europene și ai Statelor Unite privind legislația în Afganistan din 6 aprilie 2009,

având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Afganistanul este parte la mai multe instrumente internaționale privind drepturile omului și libertățile fundamentale, în special la Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și Convenția internațională privind drepturile copilului;

B.

întrucât Constituția afgană din 4 ianuarie 2004 și stipulează, la articolul 22, că „cetățenii Afganistanului, bărbați și femei, au drepturi și obligații egale în fața legii” și faptul că aceasta este în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de Afganistan;

C.

întrucât codul afgan al familiei conține, încă de la sfârșitul anilor șaptezeci, anumite dispoziții care recunosc drepturile femeilor în materie de sănătate și educație și având în vedere faptul că acesta este în curs de a fi revizuit în vederea armonizării sale cu Constituția din 2004;

D.

reamintind faptul că a fost constituită o comisie independentă a drepturilor omului în iunie 2002, în urma acordului de la Bonn din 5 decembrie 2001, comisie prezidată de Sima Samar, și că aceasta are un rol cheie în ceea ce privește apărarea drepturilor omului;

E.

întrucât noul proiect de lege referitor la statutul personal al femeilor șiite aprobat recent de cele două camere ale parlamentului afgan limitează în mod grav libertatea de mișcare a femeilor, refuzându-le dreptul de a-și părăsi domiciliul în lipsa unor „scopuri legitime”, obligându-le să se supună dorințelor sexuale ale soțului, legitimând astfel „violul conjugal” și încurajând discriminarea femeilor în sfera căsătoriei, a divorțului, a succesiunii și a accesului la educație și conducând, în acest mod, la încălcarea normelor internaționale în materie de drepturi ale omului și, în special, de drepturi ale femeii;

F.

întrucât acest proiect de lege, care ar afecta între 15 și 20 % din populație, nu a fost încă pus în aplicare și nu a fost publicat în monitorul oficial al guvernului, în ciuda faptului că a fost semnat deja de președintele Afganistanului, Hamid Karzai;

G.

întrucât în urma criticilor care i s-au adus atât în Afganistan, cât și în străinătate, proiectul respectiv de lege a fost trimis Ministerului Justiției din Afganistan pentru a se verifica gradul în care textul său respectă angajamentele luate de guvernul afgan în ceea ce privește convențiile internaționale privind drepturile femeilor și drepturile omului în general, precum și Constituția;

H.

întrucât violența împotriva activiștilor, în special a persoanelor care apără drepturile femeilor, continuă și în prezent;și întrucât un număr mare de persoane dintre acești activiști au căzut victime ale militanților și a grupărilor radicale, printre aceste victime aflându-se Sitara Achakzai, o apărătoare afgană a drepturilor femeilor și membră a Consiliului local din Kandahar, Afganistan, care a fost ucisă în fața locuinței sale, precum și Gul Pecha și Abdul Aziz, care au fost uciși după ce au fost acuzați de săvârșirea unor acte imorale și condamnați la moarte de un consiliu de preoți conservatori, precum și Malai Kakar, prima polițistă din Kandahar care conducea secția de poliție responsabilă cu investigațiile privind crimele comise împotriva femeilor din oraș;

I.

întrucât Perwiz Kambakhsh, un jurnalist afgan de 23 de ani fusese condamnat la moarte pentru răspândirea unui articol privind drepturile femeilor în lumea islamică și întrucât pedeapsa acestuia a fost schimbată la 20 de ani de închisoare în urma protestelor majore la nivel internațional;

J.

întrucât contină să fie raportate cazuri de amenințări și măsuri de intimidare împotriva femeilor active în viața publică sau care lucrează în afara căminului, cazuri care au fost confirmate de rapoartele Organizației Națiunilor Unite; întrucât recent s-au primit informații conform cărora sunt întâmpinate dificultăți în ceea ce privește sporirea participării fetelor la sistemul de învățământ datorită opoziției militanților și grupărilor radicale;

K.

întrucât în decursul ultimilor ani au fost raportate cazuri de tinere care s-au autoincendiat pentru a scăpa de căsătorii forțate sau de violențe conjugale,

1.

solicită revizuirea proiectului de lege privind statutul personal al femeilor șiite din Afganistan, întrucât conținutul acesteia nu respectă principiul egalității de gen, astfel cum este stipulat în Constituție și în convențiile internaționale;

2.

subliniază riscurile care decurg din adoptarea unei legislații a cărei sferă de aplicare este limitată la anumite categorii ale populației și care încurajează, prin definiție, discriminarea și injustiția;

3.

recomandă Ministerului afgan al Justiției să abroge toate legile care dau naștere unei discriminări împotriva femeilor și care contravin tratatelor internaționale la care Afganistanul este parte;

4.

consideră că angajamentul Afganistanului pentru respectarea drepturilor omului în general și a drepturilor femeilor în special este esențial pentru dezvoltarea democratică a țării, întrucât acestea joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea țării și trebuie să poată beneficia pe deplin de drepturile lor fundamentale și democratice; își reafirmă sprijinul pentru lupta împotriva tuturor formelor de discriminare, inclusiv religioasă și de gen;

5.

reamintește că documentul de strategie al Uniunii Europene referitor la Afganistan pentru perioada 2007-2013 consideră egalitatea de gen și drepturile femeii o premisă esențială a strategiei naționale de dezvoltare a Afganistanului;

6.

salută curajul femeilor afgane care au manifestat la Kabul împotriva noului proiect de lege și își exprimă sprijinul pentru acestea; condamnă actele de violență cărora le-au căzut victime cu ocazia acestei manifestări și solicită autorităților afgane să le asigure protecția;

7.

condamnă asasinarea apărătorilor drepturilor omului și ai emancipării femeilor afgane și, în special, asasinarea recentă a deputatei regionale Sitara Achikzai;

8.

își exprimă consternarea cu privire la faptul că Curtea Supremă afgană a confirmat pedeapsa de 20 de ani de închisoare a lui Perwiz Kambakhsh pentru blasfemie și îl invită pe președintele Karzai să îl grațieze pe dl Kambakhsh și să autorizeze eliberarea acestuia;

9.

solicită autorităților afgane, inclusiv autorităților locale, să ia toate măsurile posibile pentru protejarea femeilor de violența sexuală și de alte forme de violență legată de gen și să aducă în fața justiției autorii unor astfel de fapte;

10.

consideră că progresele realizate în domeniul egalității de gen în ultimii ani în urma unor eforturi enorme nu ar trebui în niciun caz să fie sacrificate în beneficiul negocierilor pre-electorale între partide;

11.

încurajează candidaturile femeilor la alegerile prezidențiale prevăzute pentru 20 august 2009 și insistă ca femeile afgane să poată participa pe deplin la procesul decizional, care este unul dintre drepturile acestora, inclusiv dreptul de a fi alese și numite în funcții statale înalte;

12.

invită Consiliul, Comisia și statele membre să continue să ridice problema legii privind statutul personal al femeilor șiite și a tuturor cazurilor de discriminare împotriva femeilor și a copiilor, subliniind, în același timp, faptul că acestea sunt inacceptabile și incompatibile cu angajamentele luate pe termen lung de comunitatea internațională în scopul sprijinirii eforturilor de reabilitare și reconstrucție ale Afganistanului;

13.

solicită Comisiei să acorde sprijin direct finanțării și includerii în cadrul unor programe Ministerului afgan pentru problemele femeilor și să sprijine integrarea sistematică a perspectivei de gen în toate politicile sale pentru dezvoltare în Afganistan;

14.

solicită Fondului de Dezvoltare pentru Femei al Organizației Națiunilor Unite (UNIFEM) să fie foarte vigilent;

15.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernului și parlamentului Republicii Islamice Afganistan și președintei Comisiei independente pentru drepturile omului.


(1)  Texte adoptate din această dată, P6_TA(2009)0023.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/60


Vineri, 24 aprilie 2009
Sprijin acordat Tribunalului special pentru Sierra Leone

P6_TA(2009)0310

Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la sprijinul pentru Tribunalul Special pentru Sierra Leone

2010/C 184 E/12

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare pe această temă, inclusiv rezoluția din 6 septembrie 2007 privind finanțarea Tribunalului Special pentru Sierra Leone (SCSL) (1),

având în vedere Acordul de la Cotonou între Comunitatea Europeană și țările ACP, precum și angajamentul părților de a promova pacea, securitatea și stabilitatea, respectarea drepturilor omului, a principiilor democratice și a statului de drept,

având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Tribunalul Special pentru Sierra Leone (SCSL) a fost înființat în 2000 de Organizația Națiunilor Unite și de guvernul statului Sierra Leone în temeiul rezoluției nr. 1315 a Consiliului de Securitate al ONU privind aducerea în fața justiției a persoanelor care au comis încălcări grave ale dreptului umanitar internațional, în special crime de război și crime împotriva umanității;

B.

întrucât SCSL creează o serie de precedente importante în justiția penală internațională prin aceea că este primul tribunal internațional finanțat prin contribuții voluntare, primul înființat în țara în care au avut loc crimele cu privire la care sunt aduse acuzațiile și, în cazul fostului președinte liberian, primul care a pus sub acuzare un șef de stat african în funcție pentru crime de război și crime împotriva umanității;

C.

întrucât mandatul SCSL va expira în 2010, iar guvernul statului Sierra Leone a indicat că nu este în măsură să asigure executarea sentințelor pronunțate pentru persoanele condamnate de către SCSL;

D.

întrucât asigurarea executării sentințelor reprezintă o etapă esențială în justiția internațională, care joacă un rol important în ceea ce privește pacea și continuarea dezvoltării statului de drept în respectiva țară;

E.

întrucât executarea sentințelor de către condamnați în Sierra Leone este în prezent problematică din motive politice, de securitate și instituționale;

F.

întrucât SCSL a încheiat un acord cu o serie de state, printre care se numără și Regatul Unit, Suedia și Austria, pentru a se asigura că unele din persoanele condamnate își vor executa sentințele în aceste țări și întrucât sunt necesare mai multe acorduri pentru a se asigura că persoanele deja condamnate, precum și persoanele ale căror procese se află în curs de judecare și care ar putea să fie condamnate își vor executa efectiv sentințele;

G.

întrucât imposibilitatea găsirii unor centre de detenție corespunzătoare pentru persoanele condamnate pentru cele mai atroce crime imaginabile ar submina grav eforturile comunității internaționale de a lupta cu eficiență împotriva impunității;

H.

reamintind că lupta împotriva impunității reprezintă unul dintre conceptele fundamentale ale politicii Uniunii Europene privind drepturile omului și că comunitatea internațională are responsabilitatea de a sprijini mecanismele de răspundere puse în aplicare;

I.

întrucât alte tribunale și curți, precum Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie sau Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda, se confruntă cu probleme similare, iar alte organisme internaționale precum Curtea Penală Internațională, Tribunalul Special pentru Liban și Camerele Extraordinare ale Tribunalelor din Cambodgia sunt susceptibile să se confrunte cu aceeași problemă în viitorul apropiat în absența unui angajament mai puternic din partea statelor de a sprijini aplicarea justiției internaționale;

J.

întrucât toate curțile și tribunalele internaționale dețin roluri importante pentru pace și justiție în regiunile lor și fiecare dintre acestea este ferm hotărât să asigure o moștenire perenă și să contribuie la dezvoltarea în continuare a statului de drept în regiunea în care au fost comise crimele,

1.

salută progresele înregistrate de curțile și tribunalele internaționale în ceea ce privește aducerea în fața justiției a celor responsabili de atrocitățile comise și consideră că aceste procese transmit un mesaj clar conducătorilor din întreaga lume și altor criminali de război că abuzurile fățișe ale drepturilor omului nu vor mai fi tolerate cu impunitate;

2.

solicită Consiliului și statelor membre să găsească împreună cu SCSL o soluție prin care să se garanteze executarea hotărârilor de către persoanele condamnate, fără o asemenea soluție eforturile SCSL și credibilitatea comunității internaționale, inclusiv a Uniunii, fiind grav subminate;

3.

solicită tuturor statelor membre să-și sporească contribuția la activitățile curților și tribunalelor internaționale, care încearcă să finalizeze o soluție viabilă pentru executarea hotărârilor, fie prin încheierea directă cu instituțiile menționate a unor acorduri pentru executarea hotărârilor în jurisdicția lor, fie oferindu-le sprijin în vederea găsirii unor soluții alternative prin care să se asigure executarea hotărârilor în regiunile respective;

4.

solicită statelor membre și altor instituții internaționale să ofere SCSL asistență financiară suplimentară pentru a permite celor condamnați de SCSL să-și execute hotărâriele în țări care dispun de capacitatea de a asigura executarea hotărârilor în conformitate cu standardele internaționale dar cărora le lipsesc mijloacele financiare necesare în acest scop;

5.

consideră că, în cazul în care curțile și tribunalele internaționale nu primesc sprijin și asistență, activitățile lor ar fi grav periclitate, acestea nefiind în măsură să se asigure că persoanele condamnate își execută hotărârile pronunțate;

6.

solicită realizarea unui studiu amănunțit în care să se evalueze activitățile desfășurate de tribunalele penale internaționale, din care să se desprindă concluzii și în care să se formuleze recomandări cu privire la modul în care se pot îmbunătăți funcționarea și finanțarea în viitor ale acestora;

7.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Tribunalului Special pentru Sierra Leone, Curții Penale Internaționale, Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie,Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda, Camerelor Extraordinare ale Tribunalelor din Cambodgia, Tribunalului Special pentru Liban, Consiliului de Securitate al ONU, statelor membre ale Uniunii Africane, precum și copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.


(1)  OJ C 187 E, 24.7.2008, p. 242.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/62


Vineri, 24 aprilie 2009
Situația umanitară a rezidenților din taberele de refugiați din Ashraf

P6_TA(2009)0311

Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la situația umanitară a rezidenților din taberele de refugiați din Ashraf

2010/C 184 E/13

Parlamentul European,

având în vedere Convențiile de la Geneva și, în special articolul 27 din cea de-a Patra Convenție de la Geneva privind protecția civililor n timp de război,

având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 cu privire la statutul refugiaților, precum și protocolul la aceasta din 1967,

având în vedere Acordul privind statutul forțelor militare semnat de guvernele Statelor Unite și Irakului în noiembrie 2008,

având în vedere rezoluția sa din 12 iulie 2007 privind situația umanitară a refugiaților din Irak (1) și rezoluția sa din 4 septembrie 2008 referitoare la execuțiile din Iran (2), care includ referiri la statutul juridic de persoane protejate în temeiul celei de-a Patra Convenții de la Geneva al persoanelor aflate în tabăra de la Ashraf,

având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât tabăra de la Ashraf din nordul Irakului a fost creată în anii 80 pentru membrii grupului de opoziție iranian Organizația Mujahedinii Poporului din Iran (OMPI);

B.

întrucât în 2003 forțele militare ale SUA în Irak au dezarmat persoanele aflate în tabăra de la Ashraf și le-au oferit protecție, acestea fiind desemnate „persoane protejate” în temeiul Convențiilor de la Geneva;

C.

întrucât, într-o scrisoare din 15 octombrie 2008, Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului a îndemnat guvernul irakian să protejeze persoanele aflate în tabăra de la Ashraf de deportări forțate, expulzări sau repatrieri care încalcă principiul nereturnării și să se abțină de la orice acțiune care le-ar pune viața și securitatea în pericol;

D.

întrucât, în urma Acordului SUA/Irak privind statutul forțelor militare, controlul asupra taberei de la Ashraf a fost preluat de forțele de securitate irakiene începând cu 1 ianuarie 2009;

E.

întrucât, potrivit unor declarații recente ale Consilierului irakian pentru securitatea națională, autoritățile intenționează să interzică treptat prezența permanentă a persoanelor în tabăra de la Ashraf pe motiv că este „intolerabilă” și întrucât se pare că acesta s-a referit, de asemenea, la expulzarea/extrădarea acestora și/sau la strămutarea lor forțată pe teritoriul Irakului,

1.

îl îndeamnă pe prim-ministrul irakian să garanteze că autoritățile irakiene nu întreprind nicio acțiune care încalcă drepturile omului ale persoanelor aflate în tabăra de la Ashraf și să clarifice intențiile guvernului irakian cu privire la aceste persoane; invită autoritățile irakiene să protejeze viața și integritatea fizică și morală a persoanelor aflate în tabăra de la Ashraf și să le aplice un tratament în conformitate cu obligațiile prevăzute în Convențiile de la Geneva, în special cele privind abținerea de la strămutare forțată, extrădare sau repatriere care încalcă principiul nereturnării;

2.

consideră, respectând dorințele individuale ale oricărei persoane care locuiește în tabăra de la Ashraf privind viitorul său, că pentru cei care trăiesc în respectiva tabără și pentru alți resortisanți iranieni care locuiesc în prezent în Irak și care au părăsit Iranul din motive politice există riscul de a suferi încălcări grave ale drepturilor omului dacă ar fi returnați fără voia lor în Iran și solicită insistent ca nicio persoană să nu fie returnată, fie direct, fie prin intermediul unei țări terțe, în cazul în care ar exista un risc de tortură sau de alte încălcări grave ale drepturilor omului;

3.

invită guvernul irakian să ridice blocada asupra taberei și să respecte statul juridic de „persoane protejate” în temeiul Convențiilor de la Geneva al persoanelor aflate în tabăra de la Ashraf și să se abțină de la orice acțiuni care le-ar pune în pericol viața sau securitatea, adică să le acorde acces deplin la hrană, apă, asistență medicală, produse de strictă necesitate, combustibil, contact cu membrii familiei și cu organizații umanitare internaționale;

4.

invită Consiliul, Comisia și statele membre împreună cu guvernul irakian și cel al SUA, cu Înaltul Comisar pentru refugiați al ONU și Comitetul Internațional al Crucii Roșii să conlucreze pentru stabilirea unui statut juridic satisfăcător pe termen lung pentru persoanele aflate în tabăra de la Ashraf;

5.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Înaltului Comisar pentru refugiați al ONU, Comitetului Internațional al Crucii Roșii, precum și guvernului Statelor Unite ale Americii și guvernului și parlamentului Irakului.


(1)  JO C 175 E, 10.7.2008, p.609.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0412.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/63


Vineri, 24 aprilie 2009
Protejarea intereselor financiare ale Comunităților – Lupta împotriva fraudei – Raportul anual 2007

P6_TA(2009)0315

Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la protecția intereselor financiare ale Comunităților și la lupta împotriva fraudei – Raportul anual 2007 (2008/2242(INI))

2010/C 184 E/14

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale privind rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

având în vedere raportul prezentat de Comisie Parlamentului European și Consiliului, publicat la 22 iulie 2008 și intitulat „Protecția intereselor financiare ale Comunităților - Lupta împotriva fraudei - Raportul anual 2007” (COM(2008)0475), inclusiv anexele la raport (SEC(2008)2300 și SEC(2008)2301),

având în vedere Raportul de activitate al OLAF pentru anul 2007 (1) și cel de-al doilea raport al său din 19 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Regulamentului (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri, precum și orientările care au înlocuit vademecumul OLAF,

având în vedere Raportul de activitate al Comitetului de supraveghere a OLAF pentru perioada iunie 2007 - mai 2008 (2),

având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi Europene referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2007 (3),

având în vedere articolul 276 alineatul (3) și articolul 280 alineatul (5) din Tratatul CE,

având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 al Consiliului din 13 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (4),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, precum și cel al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A6-0180/2009),

Valoarea neregulilor notificate

1.

salută includerea în raport a unui capitol privind cheltuielile directe, dar subliniază faptul că se așteaptă ca acesta să fie completat în continuare cu date mai cuprinzătoare în rapoartele viitoare;

2.

își reiterează solicitarea referitoare la includerea în agenda Consiliului a rapoartelor anuale privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților și a rezoluțiilor aferente ale Parlamentului European, precum și solicitarea adresată Consiliului de a transmite, ulterior, observațiile sale Parlamentului și Comisiei; este profund dezamăgit de faptul că, în ciuda solicitării Parlamentului și a insistențelor Comisiei, Consiliul nu a luat încă măsuri în acest sens;

3.

ia act de faptul că în domeniile resurselor proprii, cheltuielilor agricole, acțiunilor structurale și cheltuielilor directe valoarea neregulilor notificate în 2007 se ridica la 1 425 milioane EUR (față de 1 143 milioane EUR în 2006); sumele notificate Comisiei de către statele membre în 2007 pot fi defalcate după cum urmează:

Resurse proprii: 377 milioane EUR (353 milioane EUR în 2006),

Cheltuieli agricole: 155 milioane EUR (87 milioane EUR în 2006),

Acțiuni structurale: 828 milioane EUR (703 milioane EUR în 2006),

Fonduri de preaderare: 32 milioane EUR (14 milioane EUR în 2006),

Cheltuieli directe: 33 de milioane EUR;

4.

salută faptul că, după raportul parlamentar de anul trecut, Comisia a definit diferențele dintre nereguli și fraude în raportul său; cu toate acestea, definiția „suspiciunilor de fraudă” generează, încă, dificultăți pentru statele membre;

Observații generale

5.

salută eforturile depuse până în prezent de statele membre, dar subliniază încă o dată că acestea ar trebui să se asigure că dispun de mecanisme de control financiar adecvate și subliniază importanța unor acțiuni de prevenire din partea statelor membre, pentru a spori detectarea neregulilor înaintea efectuării efective de plăți către beneficiari; subliniază că lupta împotriva fraudei și a corupției este o responsabilitate permanentă a tuturor statelor membre și că, pentru a realiza un progres real, este, de asemenea, necesar un efort conjugat;

6.

subliniază necesitatea de a ajunge la o mai bună armonizare a metodelor de colectare și de utilizare a informațiilor pentru a furniza un cadru standardizat care va permite, în contextul unei strategii consolidate de prevenire, o evaluare mai eficientă a riscurilor de fraudă;

7.

salută faptul că unele state membre prezintă rapoarte de gestiune privind creditele comunitare gestionate la nivel național; invită celelalte state membre să ia inițiative similare și solicită Comisiei să ia toate măsurile necesare pentru ca aceste rapoarte de gestiune naționale să fie prezentate în toată Uniunea Europeană;

Resurse proprii

8.

constată că valoarea estimată afectată de nereguli a crescut cu 6 %; produsele cele mai afectate de nereguli au fost, ca și în anii precedenți, televizoarele și țigările;

9.

regretă întârzierea în adoptarea propunerii de regulament privind asistența administrativă reciprocă pentru protejarea intereselor financiare ale Comunității Europene împotriva fraudei și a oricăror alte activități ilegale (COM(2006)0473) și, în consecință, invită Consiliul să adopte cu promptitudine acest regulament;

10.

salută faptul că, în urma Comunicării sale privind necesitatea elaborării unei strategii coordonate pentru intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale (COM(2006)0254), Comisia a adoptat o Comunicare privind o strategie coordonată în domeniul luptei împotriva fraudei fiscale (COM(2007)0758) și urmărește cu o atenție deosebită atât propunerea Comisiei de directivă a Consiliului privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor reprezentând impozite, taxe și alte măsuri (COM(2009)0028), cât și propunerea Comisiei de directivă a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (COM(2009)0029);

11.

subliniază necesitatea unui nou impuls politic pentru a realiza îmbunătățiri substanțiale în cooperarea privind combaterea fraudelor în domeniul TVA;

12.

regretă faptul că, întrucât OLAF nu are acces la conținutul schimbului de date între statele membre, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată (5), acesta nu își poate aduce contribuția la activitatea de informare și de prevenire în ceea ce privește frauda în domeniul TVA și la operațiunile antifraudă ale statelor membre; regretă, în acest context, faptul că OLAF nu a fost sesizat în legătură cu niciun caz de fraudă în domeniul TVA în 2007;

13.

readuce în atenția statelor membre numărul considerabil de fraude transfrontaliere în domeniul TVA;

14.

regretă agravarea fraudelor legate de originea produselor în ceea ce privește nu doar măsurile tarifare preferențiale, ci și contingentele tarifare din cadrul GATT;

15.

invită Comisia să facă o evaluare specifică, pe produs și pe țară, a potențialelor de fraudă, ținând seama de posibilitatea de a efectua controale sistematice, orientate și, dacă este cazul, permanente, atât în locul de origine cât și în locul de destinație, acordând o atenție specială fenomenului de tip „carusel”;

Cheltuieli agricole

16.

reamintește că, începând de la 1 ianuarie 2007, statele membre sunt obligate să informeze Comisia cu privire la neregulile care implică sume mai mari de 10 000 EUR, pragul introdus prin Regulamentul (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei din 14 decembrie 2006 privind neregulile și recuperarea sumelor acordate pe nedrept în cadrul finanțării politicii agricole comune și organizarea unui sistem de informare în acest domeniu (6); constată că numărul cazurilor de nereguli notificate a scăzut cu 53 % (1 548 de cazuri, față de 3 294 în 2006); subliniază faptul că acest număr relativ scăzut de nereguli poate fi explicat prin creșterea pragului de notificare;

17.

ia act de faptul că valoarea estimată afectată a crescut cu 44 %, o majorare legată parțial de cazuri cu un impact financiar semnificativ care au apărut sau au fost descoperite în anii precedenți, dar au fost notificate abia în 2007; constată că sectoarele cele mai afectate au fost cel al laptelui și al produselor lactate, al fructelor și legumelor, al zahărului, al dezvoltării rurale, precum și cel al cărnii de vită și mânzat;

18.

subliniază faptul că sectorul laptelui, al fructelor și legumelor, al zahărului și al dezvoltării rurale, cumulate, reprezintă aproximativ 77 % din cuantumul total al neregulilor, iar dezvoltarea rurală reprezintă, considerată separat, 38 % din totalitatea neregulilor notificate; în plus, consideră că, în cadrul dezvoltării rurale, cuantumul cel mai ridicat al neregulilor este notificat pentru măsurile de sprijin în domeniul silviculturii, iar numărul cel mai ridicat de nereguli este notificat pentru măsurile de sprijin în domeniul agromediului; solicită, prin urmare, OLAF să acorde o atenție specială în cadrul viitorului său raport anual neregulilor care afectează dezvoltarea rurală;

19.

subliniază faptul că nivelul de respectare a obligațiilor de notificare, în special în ceea ce privește respectarea termenelor de notificare, variază în mod semnificativ între statele membre; regretă faptul că în Austria și Suedia intervalul de timp dintre detectarea și notificarea neregulilor depășește cu mult decalajul temporal mediu (1,2 ani), fiind de 3,4 și respectiv de 2,3 ani;

20.

sprijină afirmația Curții de Conturi Europene (CCE) de la punctul 5.20 din raportul său anual menționat anterior, potrivit căreia sistemul integrat de gestionare și control (SIGC) continuă să fie un sistem de control eficient care limitează riscul unor cheltuieli nejustificate în cazul în care este pus în aplicare în mod adecvat și este alimentat cu date corecte și fiabile; sprijină extinderea aplicării sistemului la noi domenii care nu sunt acoperite de acesta în prezent; observă, totuși, faptul că ar trebui să crească numărul și calitatea controalelor efectuate pentru a consolida acțiunile de disuasiune întreprinse împotriva fraudei;

21.

invită Comisia să adopte o decizie politică fermă în cazul în care autoritățile grecești nu respectă termenele-limită stabilite de planul de acțiune pentru instituirea unui nou sistem operațional de identificare a parcelelor agricole – sistem de informare geografică;

22.

își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a evalua eficiența și transparența sistemelor de monitorizare a plăților către fermieri în cadrul viitorului său raport anual;

Acțiuni structurale

23.

salută normele simplificate și clarificate ale Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (7), precum și Regulamentul de punere în aplicare (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei (8); cu toate acestea, este preocupat de afirmația Curții de Conturi de la punctul 6.31 din raportul său anual sus-menționat, conform căreia sistemele de gestionare și de control ale statelor membre, precum și supravegherea funcționării acestora de către Comisie sunt doar parțial eficiente;

24.

admite că în multe state membre se constată nereguli în utilizarea fondurilor europene sub forma gestionării defectuoase și, uneori, a fraudei; ia act de faptul că, în 2007, statele membre au semnalat 3 832 de nereguli (ceea ce reprezintă o creștere cu 19,2 % în raport cu 2006), că suma totală alocată în 2007 a fost de aproximativ 828 de milioane EUR (echivalentul a aproape 1,83 % din creditele de angajament), că procentajul suspiciunilor de fraudă a reprezentat circa 12-15 % din numărul total de nereguli semnalate și că valoarea totală a neregulilor pentru Fondul European de Dezvoltare Regională a crescut cu 48 % în comparație cu 2006;

25.

subliniază importanța planului de acțiune adoptat de Comisie la 19 februarie 2008 pentru consolidarea supravegherii în cadrul gestiunii în comun a acțiunilor structurale, plan care este menit să reducă numărul de erori din cererile de plată din partea statelor membre; are convingerea că acest nou plan de acțiune va îmbunătăți situația în mod semnificativ, nu în ultimul rând prin asistența acordată statelor membre în vederea dezvoltării capacității acestora de verificare a eligibilității cheltuielilor incluse în proiecte; constată că primul raport privind progresele înregistrate în privința acestui plan de acțiune semnalează unele rezultate inițiale pozitive;

26.

sprijină poziția Comisiei în luarea de măsuri corective în cazul descoperirii unor neregularități grave, inclusiv suspendarea plăților și recuperarea plăților necuvenite sau eronate; reamintește faptul că Comisia trebuie să prezinte de patru ori pe an rapoarte privind progresele înregistrate în implementarea planului său de acțiune; cu toate acestea, invită Comisia să-și intensifice eforturile de susținere a statelor membre în prevenirea apariției neregulilor și în transmiterea cunoștințelor de specialitate necesare către autoritățile naționale și regionale competente;

27.

salută calitatea rezultatelor obținute în cadrul majorității proiectelor și, pentru a nu prejudicia coerența și implementarea adecvată a fondurilor structurale, subliniază necesitatea de a se face distincția între:

neregulile de ordin administrativ, care trebuie corectate,

fraude (echivalentul a 0,16 % din plățile efectuate de Comisie între 2000 și 2007), care trebuie sancționate;

28.

admite că absorbția efectivă a fondurilor structurale a creat provocări deosebite, în special pentru noile state membre, deoarece li se cere să respecte cerințe stricte și deseori complexe de utilizare a acestor fonduri; prin urmare, salută eforturile acestor state membre de ameliorare a propriilor capacități de implementare și le invită să-și intensifice activitatea, astfel încât să poată obține rezultate concrete într-o perioadă de timp acceptabilă;

29.

invită Comisia să țină cont de costurile administrative suportate de administrațiile naționale, regionale și locale ale statelor membre pentru respectarea cerințelor deseori complexe și costisitoare legate de monitorizarea și verificarea proiectelor cofinanțate;

30.

invită, în acest sens, Comisia și statele membre să acționeze metodic pentru a oferi consiliere privind modalitățile de evitare a neregulilor și a erorilor și deficiențelor administrative;

31.

îndeamnă Comisia să simplifice în continuare procedurile de gestionare și monitorizare din cadrul programelor privind fondurile structurale, proceduri ce poartă o parte din responsabilitate pentru neregulile efectuate de statele membre în implementarea acestor programe;

32.

este șocat de lipsa de disciplină în ceea ce privește notificarea de care dau dovadă statele membre chiar și după un număr de ani; consideră inacceptabil faptul că șase state membre (9) nu utilizează încă mijloacele electronice de notificare, 14 (10) state membre nu au respectat termenele de notificare, iar câteva (11) nu au clasificat niciunul dintre cazurile de nereguli care le-au fost notificate; solicită Comisiei să identifice soluții eficiente, în afara procedurii privind încălcarea dreptului comunitar, pentru a rezolva această problemă și să ia în considerare în mod serios instituirea unui sistem eficient de sancțiuni financiare care să fie integrat în viitoarele regulamente și pe care să îl pună în aplicare în mod sistematic;

33.

subliniază că clasificarea tipurilor de nereguli (indicând dacă este un caz de suspiciune de fraudă sau nu) este un element al raportării statelor membre care trebuie consolidat, având în vedere faptul că numeroase state membre nu oferă încă nicio calificare, iar altele au putut furniza o clasificare doar pentru un număr limitat al neregulilor raportate;

34.

îndeamnă statele membre care încă nu utilizează modulele electronice AFIS/ECR de raportare electronică să facă acest lucru rapid pentru a îmbunătăți calitatea datelor lor și promptitudinea raportării înainte de sfârșitul anului 2009; ia act de faptul că, în prezent, Comisia elaborează un nou sistem de notificare pe internet, Sistemul de gestionare a neregulilor (IMS), care va deveni operațional începând din vara anului 2009 și care, probabil, va ameliora disciplina în ceea ce privește notificarea;

35.

afirmă că este necesar să se depună mai multe eforturi pentru a ameliora armonizarea notificării privind neregulile, în special în ceea ce privește Fondul de coeziune;

36.

regretă faptul că baza de date de pe pagina de internet a Comisiei este incompletă, în pofida faptului că datele tuturor beneficiarilor politicii de coeziune a UE trebuie publicate de către autoritățile de management în conformitate cu normele privind utilizarea fondurilor structurale pentru perioada 2007-2013 (Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei); invită, prin urmare, Comisia să coopereze cu statele membre pentru a ameliora fluxul de informații, în vederea operării unei baze de date mai eficiente și mai transparente; îndeamnă, de asemenea, statele membre și Comisia să respecte pe deplin și în limitele de timp prevăzute această obligație de transparență și în special înainte de iunie 2009 - termenul stabilit prin Rezoluția Parlamentului din 19 februarie 2008 privind transparența financiară (12);

37.

sprijină, în contextul propunerii de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (13), solicitarea adresată statelor membre de a informa în mod sistematic OLAF privind acțiunile întreprinse în urma cazurilor transmise de către OLAF; subliniază faptul că acest lucru ar putea ameliora disciplina în ceea ce privește notificarea hotărârilor pronunțate de instanțele naționale cu privire la utilizarea frauduloasă a fondurilor structurale;

Fondurile de preaderare

38.

atrage atenția asupra faptului că, deși numărul de nereguli a scăzut, impactul lor financiar a crescut de 2,2 ori, iar impactul financiar al suspiciunilor de fraudă a crescut de trei ori, în mare parte din cauza cheltuielilor „neeligibile”;

39.

ia act de publicarea de către Comisie a unei serii de rapoarte detaliate și complexe de evaluare critică a progreselor realizate în Bulgaria și în România în ceea ce privește reforma judiciară și lupta împotriva corupției, în conformitate cu mecanismele pentru cooperare și verificare, și a unui raport separat privind gestionarea fondurilor comunitare în Bulgaria, care evidențiază nevoia unui angajament și a unei acțiuni politice susținute pe teren, astfel încât valorile de referință fixate în momentul aderării să poate fi atinse pe deplin; ia, de asemenea, act de faptul că, în cazul Bulgariei, Comisia a suspendat în mod irevocabil o parte din finanțarea UE în temeiul programului Phare, din cauza unor nereguli reperate cu ajutorul sistemului său de control și audit; prin urmare, invită aceste state membre să ia măsuri urgente de punere în aplicare a măsurilor specifice de continuare a acțiunii propuse în aceste rapoarte; în cele din urmă, sprijină eforturile depuse până în prezent de aceste state membre și le invită să ia toate măsurile necesare în acest sens;

40.

are rezerve cu privire la faptul că, potrivit OLAF, nu s-au înregistrat cazuri de suspiciuni de fraudă pentru ISPA în 2007; ia act de faptul că Cipru și Lituania nu au notificat niciun caz în 2007;

41.

subliniază faptul că o problemă de rezolvat rămâne în continuare calitatea insuficientă a informațiilor notificate; observă că fiabilitatea informațiilor notificate are nivelul cel mai scăzut în Bulgaria și România; cu toate acestea, în termeni relativi, notificările primite din Ungaria sunt cele mai puțin fiabile; constată că respectarea termenelor de notificare cauzează și ea probleme în special în cinci state membre și într-o țară candidată (14);

42.

deoarece există probleme grave în ceea ce privește fiabilitatea informațiilor notificate și nivelul general de respectare a obligațiilor în câteva state membre din UE-12 (statele membre care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 și în 2007), nivel în funcție de care se poate evalua în ce măsură dispozitivul administrativ de notificare din țara beneficiară este foarte solid sau foarte slab, consideră că vor exista probleme similare privind executarea fondurilor structurale și de coeziune; îndeamnă prin urmare statele membre în cauză să coopereze cu Comisia pentru a găsi modalități de remediere a acestei situații;

Cheltuieli directe

43.

subliniază faptul că sectorul ajutorului extern este din ce în ce mai afectat de nereguli și fraude;

44.

este preocupat de concluziile Raportului anual de activitate al OLAF potrivit căruia, în sectorul ajutorului extern, anchetatorii OLAF au întâmpinat adesea un modus operandi tipic fraudei organizate datorită deficiențelor în materie de coordonare între diferitele organizații internaționale donatoare;

45.

solicită Comisiei să acorde atenție problemei dublei finanțări a proiectelor; solicită Comisiei, în special, atunci când încheie sau modifică acorduri privind gestionarea și punerea în aplicare a proiectelor de către organizațiile internaționale, să trimită în mod sistematic toate rapoartele de audit intern și extern ale acestora cu privire la utilizarea fondurilor comunitare CCE și auditorului intern al Comisiei;

Recuperări

46.

regretă că ratele de recuperare rămân mici, mai ales în sectoare în care statele membre gestionează recuperările; subliniază faptul că, potrivit raportului OLAF, încă nu s-au recuperat circa 3,75 miliarde EUR;

47.

sprijină înscrierea sumelor recuperate la aceeași linie bugetară din care fuseseră plătite nejustificat;

48.

salută publicarea noii baze de date centrale de excludere a beneficiarilor de fonduri comunitare care au comis fraude (15); subliniază faptul că aceasta a devenit operațională începând cu 1 ianuarie 2009 și solicită Comisiei un raport de evaluare până la începutul lui 2010;

49.

subliniază faptul că este necesară o procedură de recuperare mai rapidă și mai eficientă; reiterează, așadar, invitația adresată Comisiei de a include elemente obligatorii și de prevenire în legislația viitoare cu privire la gestionarea în comun, astfel încât plățile neregulamentare să fie efectiv recuperate la sfârșitul procedurii de recuperare;

50.

solicită Comisiei să ia în calcul posibilitatea introducerii unui sistem de garanții, de exemplu prin înscrierea unei anumite sume într-o rezervă sau prin alocarea unei anumite sume pentru a accelera recuperarea sumelor restante;

Relația OLAF cu Europol și Eurojust

51.

constată cu satisfacție semnarea de către Eurojust și OLAF la 24 septembrie 2008 a unui acord practic de cooperare (16) care definește modalitățile unei cooperări mai strânse și sporite și care prevede schimburi de date cu caracter general și personal; sprijină încheierea unui acord similar cu Europol;

52.

consideră că este indispensabil să se pună bazele unor sinergii operaționale și în materie de informații împreună cu Eurojust și Europol, de exemplu prin intermediul unei echipe comune operaționale și de schimb de informații, deoarece acest lucru ar reprezenta cu siguranță o valoare adăugată în lupta împotriva fraudei;

53.

subliniază, de asemenea, faptul că ar trebui clarificate, în cazul acestor organisme, competențele care se suprapun în prezent;

Cooperarea OLAF cu statele membre

54.

sprijină obiectivul principal al propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (COM(2006)0244) de consolidare a independenței OLAF; reamintește, cu toate acestea, importanța interconectării activităților și rezultatelor OLAF, a serviciilor Comisiei și autorităților statelor membre prin intermediul unor canale de comunicare eficiente, evitând suprapunerea activităților și absența comunicării;

55.

subliniază faptul că OLAF este singura autoritate care exercită toate competențele de investigare în materie de luptă împotriva fraudei și de prevenire a fraudei, a corupției și a altor activități ilegale, care aduc prejudicii bugetului general al UE; prin urmare, subliniază că funcția de investigare a OLAF ar trebui și mai mult consolidată în special în legătură cu fondurile structurale și ajutorul extern, sectoare în care s-au semnalat cele mai multe nereguli;

56.

subliniază faptul că din 2003 numărul de cazuri de urmărire a crescut constant și că în 2007 dosarele OLAF au fost finalizate în mare parte cu recuperare financiară sau cu recomandări de continuare a acțiunilor pe cale judiciară; concluzionează că acest fapt înseamnă că rezultatele investigațiilor OLAF sunt pozitive pentru statele membre și instituțiile UE;

57.

constată că recomandările OLAF nu sunt obligatorii, astfel încât autoritățile naționale să ia deciziile corespunzătoare și să impună sancțiunile în mod independent; consideră că înființarea unei procuraturi europene ar veni în sprijinul rezolvării dificultăților generate de natura transfrontalieră a cazurilor;

58.

subliniază necesitatea de a raționaliza instrumentele juridice, deoarece definițiile pentru fraudă, suspiciuni de fraudă și alte nereguli se regăsesc într-o serie de instrumente juridice diferite, în pofida solicitărilor repetate ale Parlamentului de reformare a normelor antifraudă;

59.

ia act de problema competenței statelor membre în ceea ce privește aplicarea articolelor 4 și 5 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (17); consideră că, în caz de ambivalență, instanțele naționale ar trebui să îi solicite Curții de Justiție o hotărâre cu titlu preliminar;

60.

salută publicarea celui de-al doilea raport al OLAF privind controalele și inspecțiile la fața locului pentru elaborarea de bune practici pentru fiecare stadiu al controalelor, precum și noua versiune a vademecumului OLAF (orientări); solicită Comisiei să trimită comisiei competente a Parlamentului versiunea actualizată și integrală a manualului OLAF până în septembrie 2009;

61.

subliniază necesitatea clarificării procedurilor și termenelor limită obligatorii conform cărora autoritățile competente trebuie să ofere asistența necesară, precum și necesitatea unor dispoziții mai stricte în materie de cooperare pentru a determina autoritatea națională abilitată să ofere asistență; insistă, în vederea soluționării acestei probleme, asupra utilității poziției sale din 20 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (18);

62.

solicită Comisiei să ia măsurile necesare, inclusiv să lanseze proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva acelor state membre care nu oferă asistență serviciilor sale care execută controalele la fața locului prevăzute în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (19);

63.

constată că, din moment ce continuarea pe cale judiciară a cazurilor este frecventă, iar admisibilitatea probelor strânse de OLAF în fața instanțelor naționale este foarte limitată, scopul trebuie să fie îmbunătățirea sprijinului judiciar pentru funcția de investigare a OLAF; consideră, în plus, că Eurojust ar trebui să fie informat atunci când informații sau rapoarte finale sunt transmise autorităților judiciare, în cazul în care acestea vizează forme grave de criminalitate transnațională și când două sau mai multe state membre sunt implicate;

64.

reamintește Comisiei de solicitarea Parlamentului de a include în raportul privind protejarea intereselor financiare din 2008 o analiză a structurilor statelor membre implicate în combaterea neregulilor;

65.

deplânge notificarea neadecvată de către statele membre a acțiunilor întreprinse în urma informațiilor transmise sau rapoartelor finale înaintate de OLAF; solicită statelor membre să se asigure că autoritățile competente prezintă un raport către OLAF cu privire la progresele înregistrate în acțiunile întreprinse în urma informațiilor sau recomandărilor transmise lor de către OLAF;

66.

constată că autoritățile naționale de audit au competențe extinse în materie de auditare a fondurilor UE și constituie prima sursă de informații atât pentru autoritățile naționale de urmărire, cât și pentru instituțiile UE; consideră, prin urmare, că intensificarea cooperării și a fluxului de informații dintre autoritățile de audit, autoritățile naționale de urmărire și OLAF, ar consolida și mai mult protecția intereselor financiare ale Comunităților;

67.

constată că, în conformitate cu poziția sa din 20 noiembrie 2008, menționată anterior, referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), statele membre informează OLAF în mod sistematic cu privire la acțiunile întreprinse în urma cazurilor care le-au fost transmise de către OLAF și, prin urmare, solicită OLAF să abordeze acest aspect în următorul său raport anual;

68.

subliniază faptul că Serviciile de coordonare a luptei antifraudă (AFCOS) ale OLAF, înființate în statele membre care au aderat la UE după 2004, reprezintă puncte de contact/de informare foarte importante pentru OLAF; totuși, subliniază că, atâta vreme cât aceste servicii nu sunt independente de administrația națională, valoarea lor adăugată pe plan funcțional este minimă (în special în ceea ce privește notificarea neregulilor către Comisie); prin urmare, invită Comisia să prezinte o propunere comisiei competente a Parlamentului cu privire la sporirea eficienței activității acestor servicii și consideră, de asemenea, necesar să se îmbunătățească colaborarea cu țările candidate la aderare;

Tutun - Acordul cu societatea Philip Morris

69.

regretă faptul că Comisia nu a putut oferi un raport cuprinzător cu privire la acțiunile întreprinse în urma Rezoluției Parlamentului din 11 octombrie 2007 privind implicațiile acordului dintre Comunitate, unele state membre și societatea Philip Morris, referitor la intensificarea luptei împotriva fraudei și a contrabandei cu țigări, și progresele înregistrate în vederea punerii în aplicare a recomandărilor făcute de Comisia de anchetă a Parlamentului privind regimul de tranzit comunitar (20) și, în special, în urma punctului 49 al acesteia, în care se solicită explicit Comisiei să publice acest raport până la sfârșitul lui 2008; așteaptă din partea Comisiei să prezinte acest raport înainte de sfârșitul procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2007;

70.

nu poate accepta faptul că, deși în temeiul acordurilor cu Philip Morris și Japan Tobacco Comunitatea a primit 1,65 miliarde USD pentru lupta împotriva fraudei, în loc să găsească o abordare comună, Comisia a trimis circa 90 % din această sumă, fără să o aloce, direct ministerelor de finanțe din statele membre; invită Consiliul și Comisia să instituie un grup de lucru tripartit cu Parlamentul, pentru a găsi soluții adecvate în vederea utilizării corespunzătoare și mai eficiente a acestor venituri ale Uniunii și a altor venituri similare; consideră că este inacceptabil ca, într-o perioadă de recesiune economică, sume de miliarde de euro provenind din amenzi plătite de societățile care au încălcat normele europene de concurență, prejudiciind interesele consumatorilor europeni, să nu fie utilizate de Uniune pentru a stimula economia în beneficiul persoanelor aflate în șomaj și/sau pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare, care au cel mai mult de suferit în condiții de criză, ci, în schimb, să fie trimise pur și simplu trezoreriilor naționale;

Criminalitatea organizată

71.

salută publicarea de către Comisie a Comunicării din 20 noiembrie 2008 privind produsele criminalității organizate (COM(2008)0766), care abordează problema confiscării produsului infracțiunii și convine cu Comisia că unul dintre mijloacele cele mai eficace de a lupta împotriva criminalității organizate este confiscarea și că trebuie adoptate măsuri pentru a spori numărul de confiscări și a crește sumele modeste recuperate;

72.

subliniază faptul că este esențial să se instituie mecanisme rapide și eficiente de înghețare și confiscare a activelor din străinătate și, prin urmare, o reformare a cadrului legislativ existent al UE ar trebui să fie avută în vedere; subliniază faptul că Decizia Consiliului 2007/845/JAI ar trebui pusă în aplicare de urgență, pentru a garanta faptul că toate statele membre instituie sau desemnează oficii de recuperare a creanțelor (ORC);

73.

își reia solicitarea adresată Comisiei de a furniza Parlamentului o analiză detaliată a sistemului sau sistemelor utilizate de criminalitatea organizată pentru a submina interesele financiare ale Comunităților; consideră că evaluarea anuală a amenințării criminalității organizate (OCTA - Organized Crime Threat Assessment) de către Europol este utilă, dar nu suficientă în acest scop;

74.

deplânge faptul că Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene din 1995 și protocoalele acesteia din 1996 și 2007 nu au fost încă ratificate de Republica Cehă, Ungaria, Malta și Polonia, că unul dintre cele două protocoale nu a fost ratificat de Estonia și Italia și că în șapte state membre transpunerea dispozițiilor întâmpină dificultăți;

*

* *

75.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție, Curții de Conturi, Comitetului de supraveghere al OLAF și OLAF.


(1)  http://ec.europa.eu/atwork/synthesis/aar/doc/olaf_aar.pdf.

(2)  http://ec.europa.eu/anti_fraud/reports/sup-com_en.html.

(3)  JO C 286, 10.11.2008, p. 1.

(4)  JO L 390, 30.12.2006, p. 1.

(5)  JO L 264, 15.10.2003, p. 1.

(6)  JO L 355, 15.12.2006, p. 56.

(7)  Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune (JO L 210, 31.7.2006, p. 25).

(8)  JO L 371, 27.12.2006, p. 1.

(9)  Franța, Irlanda, Suedia, Spania, Letonia și Luxemburg; situația s-a ameliorat începând din noiembrie 2008, când Germania și Estonia au început să utilizeze un fișier electronic în locul notificării pe suport de hârtie.

(10)  Notificarea în timp util este, în mod special, o problemă în Spania, Franța și Țările de Jos.

(11)  Spania, Franța, Irlanda și Luxemburg.

(12)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0051.

(13)  JO L 136, 31.5.1999, p. 1.

(14)  Croația, Ungaria, Slovacia, Bulgaria și Polonia nu au respectat termenele limită de notificare.

(15)  JO L 344, 20.12.2008, p. 12.

(16)  JO C 314, 9.12.2008, p. 3.

(17)  JO L 312, 23.12.1995, p. 1.

(18)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0553.

(19)  JO L 292, 15.11.1996, p. 2.

(20)  JO C 227 E, 4.9.2008, p. 147.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/72


Vineri, 24 aprilie 2009
Imunitatea parlamentară în Polonia

P6_TA(2009)0316

Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la imunitatea parlamentară în Polonia (2008/2232(INI))

2010/C 184 E/15

Parlamentul European,

având în vedere articolele 9 și 10 ale Protocolului din 8 aprilie 1965 privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene,

având în vedere articolul 12 alineatul (3) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea deputaților în Parlamentul European prin sufragiu universal direct,

având în vedere articolul 105 din Constituția Republicii Polone din 2 aprilie 1997,

având în vedere articolul 7b din Legea polonă din 9 mai 1996 privind îndeplinirea mandatului de deputat sau senator,

având în vedere articolele 9 și 142 din Legea polonă din 23 ianuarie 2004 privind alegerile pentru Parlamentul European,

având în vedere rezoluția sa din 23 iunie 2005 privind modificarea deciziei din 4 iunie 2003 privind adoptarea statutului deputaților în Parlamentul European (1),

având în vedere articolele 6, 7 și 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0205/2009),

A.

întrucât, în mandatul parlamentar actual, Parlamentul și Comisia pentru afaceri juridice, competentă în fond, au analizat cereri de ridicare a imunității parlamentare a unor deputați în Parlamentul European aleși în Polonia și au întâmpinat anumite dificultăți în interpretarea dispozițiilor juridice care s-ar putea aplica în cazul acelor deputați;

B.

întrucât comisiei competente i s-a solicitat, în special, să decidă asupra admisibilității cererilor de ridicare a imunității adresate direct Președintelui Parlamentului European de către persoane private; întrucât, conform legislației poloneze, o persoană privată are dreptul de a solicita direct Parlamentului polonez (Sejm sau Senat) să retragă imunitatea unuia dintre membri săi în caz de infracțiuni care pot face obiectul unor acțiuni penale în nume propriu și întrucât dispozițiile relevante ale legislației poloneze nu par să ia în considerare în mod clar toate scenariile posibile în cazul procedurii penale referitoare la infracțiuni care fac obiectul unei acțiuni penale în nume propriu;

C.

întrucât acele dispoziții se aplică și deputaților europeni aleși în Polonia, însă admiterea unor astfel de cereri prezintă dificultăți din perspectiva Regulamentului de procedură, în special a articolului 6 alineatul (2) care se referă la „autoritatea competentă”;

D.

întrucât, în temeiul articolului 7 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, comisia competentă are competența de a verifica admisibilitatea unei cereri de ridicare a imunității, inclusiv chestiunea competenței autorității naționale de a depune o astfel de cerere; întrucât, cu toate acestea, conform dispozițiilor existente, conflictul evident dintre dispozițiile relevante ale legislației poloneze și Regulamentul de procedură în această situație ar trebui rezolvat prin considerarea cererilor de ridicare a imunității de către persoane private ca fiind inadmisibile;

E.

întrucât scopul articolului 6 alineatul (2) este acela de a garanta că Parlamentul primește numai cereri pentru cazuri care au fost supuse atenției autorităților unui stat membru; întrucât acest lucru garantează Parlamentului faptul că cererile de ridicare a imunității pe care le primește sunt în conformitate cu legislația națională în ceea ce privește atât fondul, cât și procedura, ceea ce reprezintă o garanție suplimentară a faptului că, în luarea deciziei în cadrul procedurilor asupra imunității, Parlamentul respectă atât legislația națională a unui stat membru, cât și propriile prerogative; întrucât se face referire clară la conceptul de „autoritate” în alte dispoziții ale articolelor 6 și 7 în contextul procedurilor privind imunitatea;

F.

întrucât declararea cererilor de ridicare a imunității înaintate de persoane private ca fiind inadmisibile ar fi nesatisfăcătoare, în sensul că ar putea afecta drepturile acestora în cadrul procedurilor judiciare și ar împiedica autoritățile care se ocupă de urmărirea anumitor infracțiuni să poată cere ridicarea imunității; întrucât acest lucru ar putea fi considerat drept cauza unui tratament nedrept și inegal al solicitanților;

G.

întrucât, cu toate acestea, statul membru este cel care ar trebui să adopte dispoziții pentru exercitarea unor astfel de drepturi cu privire la deputații europeni în funcție de regulile și procedurile sale de funcționare;

H.

întrucât, prin scrisorile din 29 septembrie 2004 și 9 martie 2005, 25 de state membre au fost invitate, în temeiul articolului 7 alineatul (12), să indice care sunt autoritățile competente pentru prezentarea unei cereri de ridicare a imunității unui deputat în Parlamentul European; întrucât până în prezent au răspuns numai Austria, Belgia, Republica Cehă, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Lituania, Țările de Jos, Portugalia, Slovenia, Suedia și Regatul Unit;

I.

întrucât, în dezbaterile sale, comisia competentă a analizat și problema posibilelor consecințe ale ridicării imunității în cazul deputaților în Parlamentul European aleși în Polonia;

J.

întrucât, în cazul în care un deputat este găsit vinovat de către tribunal și condamnat pentru o infracțiune intenționată în urma unei acțiuni penale, ridicarea imunității ar putea atrage după sine pierderea automată a eligibilității sale, ceea ce ar duce la pierderea mandatului de deputat;

K.

întrucât acest automatism înseamnă, de facto, o sancțiune penală suplimentară pronunțată odată cu condamnarea;

L.

întrucât în practică chiar și infracțiunile minore ar putea duce la pierderea eligibilității, în ciuda condiției care prevede că o infracțiune trebuie să facă obiectul unei urmăriri penale și să fie comisă intenționat pentru a atrage pierderea eligibilității;

M.

întrucât nu există dispoziții echivalente aplicabile membrilor camerelor poloneze Sejm sau Senat, care nu încetează să fie eligibili în astfel de cazuri;

N.

întrucât statele membre sunt libere să adopte dispoziții pentru retragerea mandatului unui deputat în Parlamentul European, în urma retragerii locul acestuia rămânând vacant; întrucât, totuși, principiul tratamentului egal, ca unul din principiile de bază ale legislației UE, prevede ca situațiile similare să fie tratate în mod similar și întrucât există o diferențiere evidentă în tratamentul aplicat membrilor Camerelor poloneze Sejm și Senat, pe de-o parte, și deputaților în Parlamentul European aleși în Polonia, pe de altă parte, cu privire la pierderea eligibilității; întrucât această pierdere a eligibilității duce direct și automat la pierderea locului deputatului respectiv în Parlament și îl împiedică să fie reales/realeasă;

O.

întrucât acest tratament inegal a fost adus în atenția Comisiei printr-o întrebare orală prezentată de președintele Comisiei pentru afaceri juridice în numele acesteia și problema a fost dezbătută în Parlamentul European; întrucât, în ciuda acestui fapt, situația juridică rămâne aceeași;

P.

întrucât tratamentul egal al membrilor parlamentului național și al deputaților în Parlamentul European ar trebui asigurat cât mai repede posibil, în special având în vedere alegerile apropiate din 2009,

1.

încurajează Comisia să analizeze discrepanțele dintre situația juridică a deputaților în Parlamentul European aleși în Polonia și cea a membrilor Camerelor poloneze Sejm sau Senat și să stabilească în regim de urgență contacte cu autoritățile competente din Polonia, în vederea identificării unei modalități de eliminare a discriminării evidente dintre membrii celor două parlamente în ceea ce privește eligibilitatea lor;

2.

solicită separat Republicii Polone să revizuiască situația actuală în care condițiile de eligibilitate și pierdere a mandatului deputaților din cele două adunări parlamentare sunt în mod clar inegale și să ia măsuri pentru a elimina acest tratament discriminatoriu;

3.

invită Comisia să efectueze un studiu comparativ menit să stabilească dacă există discrepanțe privind tratamentul aplicat membrilor parlamentelor naționale și deputaților în Parlamentul European în statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la sau după 1 mai 2004 și să transmită rezultatele Parlamentului European;

4.

invită statele membre să respecte drepturile care derivă din cetățenia UE, inclusiv dreptul de a vota și de a candida în alegerile pentru Parlamentul European, care are o importanță deosebită având în vedere alegerile din 2009, inclusiv principiul tratamentului egal al persoanelor aflate în situații similare;

5.

solicită statelor membre, și în special Republicii Polone, să se asigure că sunt instituite măsuri procedurale pentru a garanta că cererile de ridicare a imunității deputaților în Parlamentul European sunt transmise întotdeauna de „autoritatea competentă” în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, pentru a garanta respectarea dispozițiilor dreptului național material și procedural, inclusiv a drepturilor procedurale ale persoanelor private, precum și respectarea prerogativelor Parlamentului;

6.

pentru a evita orice îndoieli, invită statele membre să indice Parlamentului autoritățile care sunt competente să înainteze cereri de ridicare a imunității unui deputat în Parlamentul European;

7.

reiterează necesitatea existenței unui statut uniform al deputaților în Parlamentul European și reamintește, în acest context, angajamentul luat la 3 iunie 2005 de către reprezentanții statelor membre reuniți în cadrul Consiliului de a analiza cererea Parlamentului de revizuire a dispozițiilor relevante din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, în ceea ce privește capitolul referitor la deputații în Parlamentul European, pentru a ajunge la o concluzie cât mai repede posibil;

8.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Comunităților Europene, Ombudsmanului european și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  OJ C 133 E, 8.6.2006, p. 48.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/75


Vineri, 24 aprilie 2009
Guvernanța în cadrul PCP: Parlamentul European, consiliile regionale consultative și ceilalți actori

P6_TA(2009)0317

Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la guvernanța în cadrul PCP: Parlamentul European, consiliile consultative regionale și alți actori (2008/2223(INI))

2010/C 184 E/16

Parlamentul European,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 657/2000 al Consiliului din 27 martie 2000 privind întărirea dialogului cu sectorul pescuitului și grupurile afectate de politica piscicolă comună (2),

având în vedere Deciziile 71/128/CEE, 1999/478/CE și 2004/864/CE ale Comisiei,

având în vedere Decizia 93/619/CE a Comisiei, reînnoită în 2005 prin Decizia 2005/629/CE a Comisiei,

având în vedere Deciziile 74/441/CEE și 98/500/CE ale Comisiei,

având în vedere Decizia 2004/585/CE a Consiliului din 19 iulie 2004 de instituire a consiliilor consultative regionale în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (3), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2007/409/CE a Consiliului din 11 iunie 2007 (4),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 iunie 2008 privind revizuirea funcționării consiliilor consultative regionale (COM (2008)0364),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A6-0187/2009),

A.

întrucât guvernanța instituțională a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) presupune participarea Comisiei, a Parlamentului European, a Consiliului, a Comitetului Regiunilor, a Comitetului Economic și Social European, a Comitetului consultativ pentru pescuit și acvacultură (CCPA), a Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), a Comitetului pentru dialogul social sectorial în domeniul pescuitului maritim (CDSS) și consiliile consultative regionale (CCR);

B.

întrucât guvernanța PCP presupune și participarea administrațiilor naționale și regionale ale statelor membre;

C.

întrucât Comunitatea participă în cadrul diferitor organizații regionale pentru pescuit și sunt încheiate acorduri de parteneriat privind pescuitul și cu țări terțe;

D.

întrucât, în conformitate Tratatul de la Lisabona, Parlamentul ar fi în continuare exclus de la stabilirea totalurilor admise de captură (TAC) și a cotelor de pescuit;

E.

întrucât în prezent membrii Parlamentului participă ad hoc la reuniunile organizațiilor regionale pentru pescuit;

F.

întrucât comunicarea cu privire la funcționarea reală a acordurilor de parteneriat privind pescuitul, inclusiv la activitățile comitetelor mixte de monitorizare, ar putea fi mai satisfăcătoare;

G.

întrucât în 1993 a fost constituit CSTEP, în 1971 a fost înființat un Comitet consultativ pentru pescuit, redenumit Comitetul consultativ pentru pescuit și acvacultură (CCPA) în 1999, iar în 1999 a fost instituit un Comitet pentru dialogul social sectorial în domeniul pescuitului maritim, care a înlocuit un comitet mixt existent din 1974;

H.

întrucât toate cele șapte consilii consultative regionale sunt în prezent operaționale;

I.

întrucât a fost instituit un comitet inter-CCR, care participă la reuniuni de coordonare cu Comisia;

J.

întrucât Comisia a evaluat recent CCPA și CCR, însă până în prezent nu a evaluat activitățile CSTEP;

K.

întrucât evaluarea CCPA a condus la o serie de recomandări de natură operațională și la propunerea diferitor opțiuni pentru viitorul pe termen lung al acestuia;

L.

întrucât, deși evaluarea CCR a fost pozitivă, Comisia a identificat o serie de măsuri, care nu necesită adoptarea unor noi dispoziții legislative, pentru îmbunătățirea funcționării acestora;

M.

întrucât toate părțile au convenit că este necesar un dialog mai aprofundat între cercetătorii științifici și pescari, iar CCR au subliniat, de asemenea, necesitatea unui aport socio-economic mai puternic la luarea deciziilor;

N.

întrucât anumite CCR și anumiți membri ai Parlamentului și-au exprimat dorința de a se stabili o relație mai oficială;

O.

întrucât extinderea activității CCR este împiedicată de disponibilitatea limitată a finanțelor și excesul de birocrație și inflexibilitate de care dă dovadă Comisia la gestionarea și controlul financiar al fondurilor alocate acestora;

P.

întrucât Comisia a declarat că va lua în considerare punctele de vedere exprimate de Parlament, Consiliu și părțile interesate înainte de introducerea unor noi dispoziții juridice;

Q.

având în vedere absențele frecvente ale reprezentanților Comisiei de la reuniunile grupurilor de lucru ale CCR;

R.

întrucât, cu toate acestea, există deja dovezi cu privire la faptul că o mai bună respectare a normelor PCP constituie rezultatul participării părților interesate la crearea și punerea în aplicare a acestora;

S.

întrucât există o multitudine de zone piscicole comunitare diferite, fiecare cu propriile caracteristici;

T.

întrucât au deja loc consultări cu privire la reforma PCP,

U.

întrucât nu se acordă întotdeauna atenția cuvenită recomandărilor CCR, în special când acestea nu au fost aprobate în unanimitate de către comitetele executive,

1.

solicită ca membrilor Comisiei pentru pescuit să li se confere statutul de observatori la reuniunile Consiliului miniștrilor pentru pescuit;

2.

solicită Consiliului, Comisiei și Parlamentului European să finalizeze activitățile necesare pentru a se ajunge la un acord veritabil de stabilire a formelor standard de participare a membrilor Comisiei pentru pescuit a Parlamentului în cadrul organizațiilor regionale pentru gestionarea pescuitului (ORGP) și al altor organisme internaționale ale căror reuniuni sunt dedicate dezbaterii unor teme de interes pentru politica comună în domeniul pescuitului (PCP), fără a se aduce în niciun caz atingere respectării depline a actualului statut de observatori la reuniunile cu privire la care s-a ajuns la un acord în acest sens;

3.

solicită, de asemenea, Consiliului să autorizeze, de comun acord cu Comisia și cu Parlamentul, participarea membrilor Comisiei pentru pescuit a Parlamentului în cadrul comisiilor mixte care se reunesc în temeiul acordurilor de parteneriat privind pescuitul pentru ca aceștia să poată urmări aceste acorduri în modul cuvenit; reamintește în această privință că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona va conduce la o sporire considerabilă a responsabilităților Parlamentului, întrucât va trebui ca acordurile de parteneriat să fie aprobate prin procedura avizului conform;

4.

subliniază că este important să se garanteze o prezență mai asiduă a reprezentanților Comisiei la reuniunile grupului de lucru și ale comitetelor executive ale consiliilor consultative regionale;

5.

solicită Comisiei să notifice Parlamentului toate consultările care au loc cu privire la PCP și la politica maritimă;

6.

solicită Comisiei să procedeze la o evaluare a CSTEP;

7.

ia act de rezultatele evaluării CCPA și de faptul că Comisia așteaptă propriile recomandări ale CCPA cu privire la:

definiție mai clară a rolului și obiectivelor acestuia, cu o componență reprezentativă care să le reflecte într-un mod corespunzător și care să fie cu adevărat reprezentativă, și cu o mai bună participare din partea noilor state membre;

metodele sale de lucru în raport cu repartizarea activităților între ședințele plenare și grupurile de lucru, numărul și atribuțiilor acestora, precum și procedurile utilizate;

mai bună formulare a întrebărilor care îi sunt adresate;

mai bună comunicare și informare prin utilizarea mijloacelor electronice, un acces mai direct la date și dotări îmbunătățite pentru traducere și interpretare;

nivelul corespunzător al finanțării și cele mai bune mijloace de susținere a funcțiilor de sprijin;

8.

subliniază importanța suprapunerii activităților, în special cu activitățile consiliilor consultative regionale;

9.

subliniază că nivelul participării sectorului pescuitului la deciziile care îl afectează este în continuare considerat insuficient; subliniază diferențele dintre Comitetul consultativ pentru pescuit și acvacultură și comitetele consultative regionale în ceea ce privește rolurile și funcționarea lor, în măsura în care CCPA are un rol consultativ cu privire la întreg ansamblul PCP, cuprinzând tot teritoriul Comunității, în timp ce rolul CCR este de a oferi consultanță specializată în sferele lor de influență; consideră, în acest sens, că o coexistență a diferitelor organe consultative contribuie la asigurarea compatibilității cu politica maritimă și marină și cu gestionarea integrată a zonelor de coastă;

10.

invită Comisia să adopte următoarele măsuri în ceea ce privește CCR:

sporirea vizibilității acestora și încurajarea participării unui număr mai mare de factori interesați;

îmbunătățirea accesului acestora la dovezile și datele științifice și a relației cu CSTEP;

antrenarea CCR în procesul de consultare cât mai curând posibil;

furnizarea unor parametri de referință care să permită evaluarea conformității avizelor CCR cu obiectivele PCP și informarea lor cu privire la utilizările acestor avize;

11.

consideră că CCR sunt în prezent insuficient finanțate având în vedere nivelul activităților pe care le întreprind; ia act de faptul că au fost emise orientări de către Comisie cu privire la gestionarea financiară, însă consideră că este necesar un dialog aprofundat în această privință și că ar trebui explorate alternative la actualul sistem;

12.

consideră că pentru o mai bună participare în cadrul CCR este necesară o revizuire a componenței acestora, dar că echilibrul actual dintre sectorul pescuitului și alte organizații nu ar trebui perturbat;

13.

își exprimă preocuparea cu privire la faptul că, recurent, anumite organizații care fac parte din CCR cu denumirea „alte grupuri de interes” fac uz de prezența lor, chiar dacă se află în minoritate, pentru a bloca deciziile sprijinite de majoritatea reprezentanților sectorului pescuitului, împiedicând adoptarea deciziilor prin consens;

14.

solicită menținerea unor legături mai strânse între CCR și Parlamentul European, Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European;

15.

solicită separarea deciziilor de natură tehnică de cele politice; deciziile politice ar trebui să facă obiectul unei abordări regionale, în timp ce abordarea deciziilor tehnice ar trebui să fie una științifică;

16.

invită Comisia sa pentru pescuit, sub rezerva procedurilor statutare de aprobare:

să numească cel puțin un membru al comisiei drept persoană de contact pentru fiecare CCR și să prezinte rapoarte privind activitățile acestuia;

să se asigure că CCR sunt invitate, la intervale regulate și în special când pe ordinea de zi sunt incluse teme pe marginea cărora acestea sunt în măsură să emită avize sau să facă recomandări, să participe la lucrările comisiei pentru a-și prezenta avizele sau recomandările;

să stabilească o procedură pentru a se asigura că secretariatele comisiei, ale CCR și ale Comitetului inter-CCR păstrează legătura cu regularitate în scopul schimbului și strângerii de informații referitoare la activitățile, avizele și recomandările lor;

să găzduiască o conferință anuală cu participarea CCR și a Comisiei;

17.

invită autoritățile bugetare să aloce fonduri corespunzătoare pentru măsurile menționate mai sus;

18.

solicită CCR să informeze în permanență membrii Comisiei pentru pescuit cu privire la activitățile desfășurate și la avizele și recomandările prezentate și să îi invite să participe la reuniuni;

19.

solicită ca viitoarele dispoziții legislative referitoare la CCR să confere membrilor Parlamentului statutul oficial de observatori activi în cadrul reuniunilor organizate de acestea;

20.

solicită Comisiei și Comitetului inter-CCR să autorizeze prezența membrilor Comisiei pentru pescuit a Parlamentului în cadrul reuniunilor de coordonare organizate de acestea;

21.

subliniază importanța PCP ca mijloc de asigurare a existenței unor standarde, principii și norme aplicabile în toate apele comunitare și tuturor vaselor comunitare;

22.

solicită Comisiei să accept și să respecte pe deplin rolul consultativ al CCR și să propună, în contextul reformei PCP, o contribuție sporită a acestora la responsabilitățile de gestionare;

23.

consideră, de asemenea, că apropiata reformă a PCP ar trebui să profite pe deplin de consolidarea CCR pentru o mai bună descentralizare a aplicării acesteia, pentru a permite aplicarea măsurilor comune în diferitele zone în funcție de particularitățile diferitor zone și condiții de pescuit;

24.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și consiliilor consultative regionale, Comitetului consultativ pentru pescuit și acvacultură, Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social European, Comitetului pentru un dialog social sectorial în domeniul pescuitului maritim și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO L 358, 31.12.2002, p. 59.

(2)  JO L 80, 31.3.2000, p. 7.

(3)  JO L 256, 3.8.2004, p. 17.

(4)  JO L 155, 15.6.2007, p. 68.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/79


Vineri, 24 aprilie 2009
Mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre

P6_TA(2009)0327

Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la înființarea unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre

2010/C 184 E/17

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei din 8 aprilie 2009 referitoare la un regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 332/2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (COM(2009)0169),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (1) și poziția Parlamentului din 6 septembrie 2001 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (2),

având în vedere poziția sa din 20 noiembrie 2008 (3) privind propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 332/2002 și rezoluția sa din aceeași dată referitoare la înființarea unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (4),

având în vedere articolele 100 și 119 din Tratatul CE,

având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Consiliul a dublat deja plafonul pentru asistența financiară pe termen mediu la 25 000 000 000 EUR de la plafonul inițial de 12 000 000 000 EUR în temeiul articolelor 119 și 308 din Tratat prin adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1360/2008 din 2 decembrie 2008 (5) de modificare a Regulamentului (CE) nr. 332/2002;

B.

întrucât, în corelație cu aranjamentele din cadrul altor instituții financiare internaționale, Comunitatea a acordat un împrumut Ungariei în valoare de 6 500 000 000 EUR, iar Letoniei de 3 100 000 000 EUR și întrucât alte fonduri în valoare de 2 200 000 000 EUR au fost promise Letoniei de câteva state membre;

C.

întrucât Comunitatea a hotărât să ofere României asistență financiară pe termen mediu de până la 5 000 000 000 EUR în contextul efectelor negative ale crizei financiare globale asupra situației financiare și economice a României;

D.

întrucât este preferabilă o abordare de la caz la caz a asistenței financiare pe termen mediu destinate statelor membre, pentru a se ține cont de caracteristicile situației fiecărui stat membru;

E.

întrucât trebuie să se țină seama de impactul actualei crize financiare și economice mondiale;

F.

întrucât trebuie manifestată solidaritate deplină față de statele membre care au aderat mai recent la Uniunea Europeană;

G.

întrucât este necesară punerea în aplicare a unei politici care să abordeze problemele specifice ale economiilor acestor state membre în contextul crizei financiare mondiale și al recesiunii care se extinde în Uniunea Europeană,

1.

consideră că situația actuală constituie o dovadă suplimentară a utilității euro din perspectiva protecției statelor membre care aparțin zonei euro și invită celelalte state membre care nu aparțin zonei euro să adere la zona euro de îndată ce ajung să îndeplinească criteriile de la Maastricht;

2.

solicită Comisiei să răspundă solicitărilor anterioare ale Parlamentului cu privire la analiza efectelor comportamentului băncilor care și-au transferat activele din statele membre care au aderat mai recent;

3.

invită Comisia să comunice cât mai curând rezultatul acestei analize Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare;

4.

recunoaște că, din cauza actualei crize economice și financiare mondiale, este necesară o creștere considerabilă a plafonului de creditare în perspectiva numărului ridicat al creditelor care urmează să fie acordate statelor membre, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 332/2002, ținându-se seama de calendarul Parlamentului; subliniază că o astfel de creștere ar îmbunătăți abilitatea Comunității de a reacționa cu o mai mare flexibilitate la solicitări suplimentare de asistență financiară pe termen mediu;

5.

salută acordurile voluntare încheiate între bănci și statele membre ce au aderat mai recent la Uniunea Europeană, conform cărora băncile respective se abțin de la întreruperea liniilor de credit (spre exemplu în ceea ce privește România în contextul Acordului de la Viena) și încurajează și alte astfel de inițiative;

6.

observă că această creștere semnificativă face posibilă optimizarea potențialului de împrumut al Comisiei pe piețele de capital sau de la instituțiile financiare; observă, de asemenea, că nu există un temei legal specific pentru emiterea de către Comunitate de obligațiuni pe piața globală, dar că sunt întreprinse acțiuni pregătitoare de către Comisie care să permită două sau mai multor state membre să emită în comun obligațiuni denominate în euro;

7.

solicită Comisiei să investigheze împreună cu Banca Europeană de Investiții modul în care poate fi depășită criza creditelor în economia reală cu ajutorul instrumentelor financiare noi și inovatoare; observă că o serie de instrumente financiare ar putea fi utilizate pentru a se asigura flexibilitatea mecanismului de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre;

8.

observă că o asemenea creștere a plafonului de creditare nu ar avea nicio incidență bugetară, întrucât fondurile necesare ar fi împrumutate de către Comisie pe piețele de capitaluri, iar statele membre beneficiare ar fi obligate să ramburseze creditele acordate; subliniază că unica situație în care creșterea plafonului de creditare ar avea incidențe bugetare ar fi aceea în care un stat membru nu și-ar onora datoria;

9.

salută rolul atribuit Curții de Conturi prin propunerea Comisiei menționată anterior, în caz de necesitate;

10.

consideră că condițiile pentru acordarea acestei asistențe financiare ar trebui să fie armonizate și să sprijine obiectivele Comunității în materie de calitate a cheltuielilor publice, de creștere durabilă și sisteme de securitate socială, de ocupare deplină a forței de muncă, de combatere a schimbărilor climatice și de eficiență energetică;

11.

reamintește că articolul 100 din tratat este aplicabil tuturor statelor membre și invită Comisia să prezinte o propunere de regulament prin care să se definească condițiile de punere în aplicare a acestei dispoziții; reamintește că articolul 103 din tratat prevede că statele membre „nu [răspund] și nu își asumă angajamentele autorităților administrațiilor publice centrale, ale autorităților regionale sau locale, ale celorlalte autorități publice sau ale altor organisme ori întreprinderi publice dintr-un stat membru, fără a aduce atingere garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific” și că „Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 252, poate preciza, dacă este cazul, definițiile pentru aplicarea interdicțiilor prevăzute la articolul 101 și de prezentul articol”;

12.

solicită ca Parlamentul să fie informat asupra memorandumurilor de înțelegere încheiate între Comisie și statele membre respective, prin care se stabilesc în detaliu condițiile de acordare a împrumuturilor;

13.

solicită Comisiei să asigure coordonarea politicii economice la nivel comunitar în timpul perioadelor de criză economică și să instituie un grup de experți împreună cu Parlamentul și să pregătească un cadru global și orientări pentru memorandumurile de înțelegere încheiate între Comisie și statele membre în cauză, care să prevadă condițiile de acordare a împrumuturilor;

14.

reamintește că Parlamentul a solicitat Consiliului, în pozițiile sale din 6 septembrie 2001 și din 20 noiembrie 2008, menționate anterior, să examineze, la fiecare doi ani, pe baza unui raport al Comisiei, după consultarea Parlamentului și pe baza avizului Comitetului economic și financiar, dacă mecanismul existent răspunde în continuare nevoilor care au condus la crearea sa; întreabă Consiliul și Comisia dacă astfel de rapoarte au fost elaborate de la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 332/2002;

15.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, Eurogrupului și guvernelor statelor membre.


(1)  JO L 53, 23.2.2002, p. 1.

(2)  JO C 72 E, 21.3.2002, p. 312.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0560.

(4)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0562.

(5)  JO L 352, 31.12.2008, p. 11.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/82


Vineri, 24 aprilie 2009
Aspecte normative ale nanomaterialelor

P6_TA(2009)0328

Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la aspectele normative ale nanomaterialelor (2008/2208(INI))

2010/C 184 E/18

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 iunie 2008 intitulată „Aspecte normative ale nanomaterialelor” (COM(2008)0366), precum și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește această comunicare (SEC(2008)2036),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 mai 2004 intitulată „Către o strategie europeană pentru nanotehnologie” (COM(2004)0338),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iunie 2005 intitulată „Nanoștiințe și nanotehnologii: un plan de acțiune pentru Europa 2005-2009” (COM(2005)0243) („planul de acțiune”), precum și Rezoluția sa din 28 septembrie 2006 (1) privind planul de acțiune,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 septembrie 2007 intitulată „Nanoștiințe și nanotehnologii: un plan de acțiune pentru Europa 2005-2009. Primul raport privind punerea în aplicare 2005-2007”, COM(2007)0505,

având în vedere avizele Comitetului științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (SCENIHR) privind definirea nanomaterialelor și evaluarea riscurilor asociate acestora (2),

având în vedere avizul Comitetului științific pentru produse destinate consumatorilor (CSPC) privind siguranța utilizării nanomaterialelor în produsele cosmetice (3),

având în vedere Recomandarea Comisiei privind un cod de conduită pentru o cercetare responsabilă în domeniul nanoștiințelor și nanotehnologiilor (COM(2008)0424) („Codul de conduită”),

având în vedere avizul Grupului european pentru etică în domeniul științei și al noilor tehnologii, destinat Comisiei Europene, privind aspectele etice ale nanomedicinei (4),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (5),

având în vedere Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind introducerea pe piață a produselor biocide (6),

având în vedere Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (7) și directivele conexe ale acesteia,

având în vedere Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (8), precum și legislația specifică privind produsele, în special Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (9),

având în vedere Regulamentul (CE) 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității europene pentru siguranța alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (10), Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (11), Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (12), Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic (13) și Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele și ingredientele alimentare noi (14),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (15),

având în vedere legislația comunitară în materie de mediu, în special Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (16), Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (17) și Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile (18),

având în vedere Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (19),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0255/2009),

A.

întrucât utilizarea nanomaterialelor și nanotehnologiilor (denumite în continuare „nanomateriale”) promite progrese importante și multiple beneficii în nenumărate aplicații pentru consumatori, pacienți și mediu, dat fiind faptul că nanomaterialele pot prezenta proprietăți diferite sau noi în comparație cu aceeași substanță sau material în formă normală;

B.

întrucât se așteaptă ca progrese înregistrate în domeniul nanomaterialelor să aibă o influență importantă asupra deciziilor politice în domeniul sănătății publice, ocupării forței de muncă, siguranței și sănătății la locul de muncă, societății informaționale, energiei, transporturilor, securității și spațiului;

C.

întrucât, în pofida introducerii unei strategii europene specifice privind nanotehnologiile și a alocării în consecință a unei sume de aproximativ 3 500 000 000 EUR pentru cercetarea în domeniul nanoștiințelor pentru al șaptelea Program-cadru al Comunității Europene pentru cercetare și dezvoltare tehnologică și activități de demonstrare (2007-2013) (CP7), Uniunea Europeană se află în urma principalilor săi concurenți actuali, SUA, Japonia și Coreea de Sud, care realizează mai mult de jumătate din investiții și însumează două treimi din patentele depuse la nivel mondial;

D.

întrucât, pe de altă parte, nanomaterialele pot prezenta noi riscuri semnificative ca urmare a dimensiunii lor foarte mici, cum ar fi reactivitatea și mobilitatea crescută, ceea ce ar putea conduce la o toxicitate mai ridicată în corpul uman în condițiile unui acces necontrolat și poate chiar la apariția unor diverse mecanisme de interferență cu fiziologia speciilor umane și ecologice;

E.

întrucât dezvoltarea nanomaterialelor în condiții de siguranță poate avea o contribuție importantă la competitivitatea economiei Uniunii Europene și la îndeplinirea strategiei de la Lisabona;

F.

întrucât discuțiile actuale referitoare la nanomateriale reflectă o lipsă semnificativă de cunoștințe și informații care determină discuții contradictorii, începând cu nivelul definițiilor:

(a)

referitoare la mărime: indicarea aproximativă a mărimii („în jurul a 100 nm sau mai puțin”) vs. un interval de mărime („între 1 și 100 nm”);

(b)

referitoare la proprietăți diferite/noi: proprietățile diferite/noi determinate de efectele mărimii, inclusiv numărul de particule, structura de suprafață și activitatea de la suprafață, considerate un criteriu independent vs. folosirea acestor proprietăți ca un criteriu suplimentar pentru definirea nanomaterialelor;

(c)

referitoare la proprietăți problematice: limitarea definiției nanomaterialelor la anumite proprietăți (de exemplu insolubile sau persistente), sau neluarea în calcul a acestor limitări;

G.

întrucât în prezent nu este disponibil un ansamblu de definiții armonizate, complet elaborate, cu toate că o serie de standarde internaționale sunt fie disponibile, fie în curs de elaborare, acestea definind conceptul de „nanoscară” ca „având una sau mai multe dimensiuni de ordinul a 100 nm” și făcând adesea o diferențiere între:

nano-obiecte, definite ca „porțiuni mici de materiale cu una, două sau trei dimensiuni externe pe scara nanometrică”, adică materiale alcătuite din obiecte izolate cu dimensiuni foarte mici;

materiale nanostructurale, definite ca „materiale cu o structură internă sau superficială pe scara nanometrică”, de exemplu materiale care prezintă cavități de mici dimensiuni;

H.

întrucât nu există informații clare despre utilizarea efectivă a nanomaterialelor în produsele de consum, de exemplu:

în timp ce, în conformitate cu inventarul unor instituții renumite, în prezent există pe piață peste 800 de produse de consum identificate de producători ca fiind bazate pe nanotehnologii, asociațiile comerciale ale acelorași producători se îndoiesc în privința acestor cifre, considerând că ele reprezintă supraestimări, fără însă a prezenta, de partea lor, cifre concrete;

în timp ce companiile folosesc în mod curent expresiile conținând prefixul „nano”, deoarece termenul „nano” pare a avea un efect de marketing pozitiv, acestea se opun ferm unor cerințe de etichetare obiective;

I.

întrucât sunt necesare cerințe clare de notificare referitoare la utilizarea nanomaterialelor, informarea consumatorilor, precum și o aplicare integrală a Directivei 2006/114/CE, astfel încât să se poată oferi informații fiabile privind utilizarea nanomaterialelor;

J.

întrucât prezentările despre beneficiile posibile ale nanotehnologiilor lasă să se întrevadă o diversitate aproape nelimitată de viitoare aplicații ale nanomaterialelor dar nu oferă informații concludente în ceea ce privește utilizarea lor în momentul de față;

K.

întrucât există mari controverse legate de posibilitatea evaluării siguranței nanomaterialelor; întrucât comitetele științifice și agențiile Uniunii Europene atrag atenția asupra unor mari deficiențe nu doar în ceea ce privește datele-cheie, ci și în privința metodelor folosite pentru obținerea acestor date; întrucât Uniunea europeană trebuie să investească mai mult în evaluarea corespunzătoare a nanomaterialelor pentru a compensa lipsa de cunoștințe și pentru a dezvolta și implementa, cât mai repede posibil, în colaborare cu agențiile sale și cu partenerii săi internaționali, metode de evaluare, precum și o metrologie și o nomenclatură adecvate și armonizate;

L.

întrucât SCENIHR a identificat, în cazul unor nanomateriale, pericole specifice pentru sănătate, precum și efecte toxice asupra organismelor din mediu; întrucât, de asemenea, SCENIHR a constatat o lipsă generală a datelor de bună calitate privind expunerea, atât în cazul oamenilor, cât și al mediului, concluzionând astfel, că cunoștințele privind metodologia pentru realizarea unor estimări privind expunerea și pentru identificarea pericolelor trebuie dezvoltată în continuare, validată și standardizată;

M.

întrucât, în momentul de față, finanțarea pentru cercetarea aspectelor nanomaterialelor referitoare la mediu, sănătate și siguranță în cadrul PC7 este mult prea mică; întrucât, de asemenea, criteriile de evaluare pentru aprobarea proiectelor de cercetare care urmăresc analizarea siguranței nanomaterialelor în cadrul PC7 sunt prea restrictive (în sensul că acestea pun accentul doar pe valoarea inovatoare) și astfel nu promovează suficient elaborarea rapidă a unor metode științifice de evaluare a nanomaterialelor; întrucât este extrem de important să se aloce resurse suficiente pentru cercetarea dezvoltării și utilizării în siguranță a nanomaterialelor;

N.

întrucât cunoștințele despre impactul posibil al nanomaterialelor asupra sănătății și mediului sunt mult în urma evoluțiilor pieței date fiind progresele rapide în domeniul nanomaterialelor, dând naștere astfel unor întrebări fundamentale despre capacitatea reglementărilor actuale de a reacționa „în timp real” la tehnologiile emergente cum ar fi cele legate de nanomateriale;

O.

întrucât Parlamentul, în rezoluția sa din 28 septembrie 2006 privind nanoștiințele și nanotehnologiile, a solicitat o analiză a efectelor nanoparticulelor care nu sunt ușor solubile sau biodegradabile, în conformitate cu principiul precauției, înainte ca aceste particule să fie lansate în producție și introduse pe piață;

P.

întrucât valoarea comunicării Comisiei menționată mai sus intitulată „Aspecte normative ale nanomaterialelor” este relativ redusă din cauza lipsei de informații despre proprietățile specifice ale nanomaterialelor, utilizarea lor efectivă, precum și eventualele riscuri și avantaje ale acestora, fiind astfel imposibil să se țină seama de provocările legislative și politice determinate de natura specifică a nanomaterialelor, astfel rezultând doar o prezentare de ansamblu a legislației din care reiese că, în momentul de față, legislația comunitară nu conține dispoziții specifice privind nanomaterialele;

Q.

întrucât nanomaterialele ar trebui cuprinse într-un corpus legislativ sigur, pluriform și evolutiv, care să se bazeze pe principiul precauției (20), pe principiul răspunderii producătorului și pe principiul „poluatorul plătește”, pentru a asigura producția, utilizarea și eliminarea nanomaterialelor în condiții de siguranță, înainte de a introduce tehnologia pe piață, evitând totodată recurgerea sistematică la moratorii sau la tratamente nediferențiate ale aplicațiilor diferite ale nanomaterialelor;

R.

întrucât, din cauza nenumăratelor aplicații ale nanotehnologiilor în sectoare atât de diverse, cum ar fi cel al produselor electronice, al textilelor, al produselor biomedicale, al produselor de îngrijire, produselor de curățare, al produselor alimentare sau al energiei, introducerea unui singur cadru de reglementare la nivel comunitar este imposibilă;

S.

întrucât, în contextul programului REACH, s-a convenit deja că este necesară mai multă îndrumare și consiliere în ceea ce privește nanomaterialele, mai ales în ceea ce privește identificarea substanțelor, precum și adaptarea la metodele de evaluare ale riscurilor, întrucât o examinare mai atentă a REACH scoate în evidență numeroase alte lacune în abordarea nanomaterialelor;

T.

întrucât există posibilitatea ca legislația privind deșeurile să nu fie aplicată corect în absența unor dispoziții specifice nanomaterialelor;

U.

întrucât nanomaterialele reprezintă, pe parcursul întreg ciclului lor de viață, provocări majore pentru sănătatea și siguranța la locul de muncă având în vedere că mulți lucrători din lanțul de producție sunt expuși la aceste materiale, fără a ști dacă procedurile de siguranță aplicate și măsurile de protecție luate sunt corespunzătoare și eficiente; constată că se prevede ca numărul și diversitatea lucrătorilor expuși la efectele nanomaterialelor să crească în viitor;

V.

întrucât numărul mare de amendamente referitoare la nanomateriale, adoptate în urma acordului dintre Consiliu și Parlamentul European în contextul reformulării directivei privind produsele cosmetice (21) și, respectiv, numărul mare de amendamente adoptate de Parlamentul European în prima lectură a revizuirii regulamentului privind alimentele noi (22), scot în evidență necesitatea de a modifica legislația comunitară pertinentă astfel încât să se acorde atenția cuvenită nanomaterialelor;

W.

întrucât dezbaterile actuale privind aspectele normative ale nanomaterialelor sunt limitate în mare măsură la cercurile de experți, cu toate că nanomaterialele au potențialul de a determina modificări de mare anvergură la nivelul societății, ceea ce presupune o amplă consultare a publicului;

X.

întrucât o aplicare pe scară largă a patentelor pentru nanomateriale, precum și costul excesiv al brevetării și absența facilităților de acces la patente pentru întreprinderile foarte mici și pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) ar putea obstrucționa inovațiile viitoare;

Y.

întrucât convergența probabilă dintre nanotehnologie, biotehnologie, biologie, științele cognitive și tehnologia informației ridică întrebări grave în ceea ce privește etica, siguranța, securitatea și respectul pentru drepturile fundamentale, care trebuie analizate în cadrul unui nou aviz al Grupului european pentru etică în domeniul științei și al noilor tehnologii;

Z.

întrucât codul de conduită reprezintă un instrument fundamental pentru cercetarea sigură, integrată și responsabilă în domeniul nanomaterialelor; întrucât codul de conduita trebuie adoptat și respectat de toți producătorii care intenționează să fabrice sau să introducă produse pe piață;

AA.

întrucât revizuirea întregii legislații comunitare în domeniu ar trebui să aplice principiul „fără informații nu este pe piață” în cazul nanomaterialelor;

1.

este convins de faptul că utilizarea nanomaterialelor ar trebui să răspundă nevoilor reale ale cetățenilor și că se pot obține beneficii numai printr-o abordare sigură și responsabilă, în contextul unui cadru de reglementare și de politici publice (în domeniul legislativ și prin alte prevederi) care să trateze explicit aplicațiile prezente și viitoare ale nanomaterialelor, precum și aspectele referitoare la posibilele probleme legate de sănătate, mediu și siguranță;

2.

deplânge absența unei evaluări adecvate a aplicării de facto a dispozițiilor generale ale legislației comunitare în lumina naturii reale a nanomaterialelor;

3.

nu este de acord, înainte de efectuarea unei evaluări adecvate a legislației comunitare actuale și în absența unor dispoziții specifice privind nanomaterialele în dreptul comunitar, cu concluziile Comisiei conform cărora a) legislația actuală acoperă în principiu riscurile asociate cu nanomaterialele și b) protecția sănătății, siguranței și mediului trebuie îmbunătățită în primul rând prin îmbunătățirea aplicării legislației actuale, în condițiile în care nu se cunosc aceste riscuri din cauza lipsei unor date și metode adecvate pentru evaluarea riscurilor asociate cu nanomaterialele;

4.

consideră că conceptul unei „abordări sigure, responsabile și integrate” susținut de Uniunea Europeană în privința nanotehnologiilor este periclitat de lipsa informațiilor despre utilizarea și siguranța nanomaterialelor care au fost introduse deja pe piață, în special în aplicații sensibile cum ar fi expunerea directă a consumatorilor;

5.

invită Comisia să revizuiască toată legislația în materie în termen de doi ani pentru a garanta siguranța în cazul tuturor aplicațiilor nanomaterialelor în produse care au un posibil impact asupra sănătății, siguranței sau asupra mediului pe parcursul ciclului lor de viață și să se asigure că dispozițiile legislative și instrumentele de implementare reflectă caracteristicile specifice ale nanomaterialelor la care ar putea fi expuși lucrătorii, consumatorii și/sau mediul;

6.

subliniază că o astfel de revizuire nu este necesară doar pentru protejarea adecvată a sănătății umane și a mediului, ci și pentru a garanta operatorilor economici certitudine și previzibilitate, respectiv pentru a consolida încrederea publicului;

7.

solicită introducerea în legislația comunitară a unei definiții cuprinzătoare, științifice, a nanomaterialelor, ca parte a modificării legislației orizontale și sectoriale, astfel încât să se țină seama de particularitățile nanomaterialelor;

8.

invită Comisia să promoveze adoptarea unei definiții armonizate a nanomaterialelor la nivel internațional și să adapteze în mod corespunzător legislația comunitară în materie;

9.

consideră că este foarte important mai ales să se abordeze explicit chestiunea nanomaterialelor, cel puțin în aria de aplicare a produselor chimice (REACH, biocide), a mâncării (produse alimentare, aditivi alimentari, produse destinate alimentației umane sau animale produse din organisme modificate genetic), legislația în domeniu referitoare la protecția lucrătorilor, precum și legislația referitoare la calitatea aerului, calitatea apei și deșeuri;

10.

solicită aplicarea „ obligației la prudență și diligență” de către fabricanții care doresc să introducă pe piață nanomateriale; solicită, de asemenea, acestora respectarea Codului european de conduită pentru o cercetare responsabilă în domeniul nanoștiințelor și nanotehnologiilor;

11.

solicită în mod special Comisiei să evalueze necesitatea revizuirii REACH în ceea ce privește, printre altele:

înregistrarea simplificată a nanomaterialelor fabricate sau importate, având masa mai mică de o tonă;

considerarea tuturor nanomaterialelor ca substanțe noi;

întocmirea unui raport privind siguranța chimică, cu o evaluare privind expunerea pentru toate nanomaterialele înregistrate;

stabilirea cerințelor de notificare pentru toate nanomaterialele introduse pe piață ca atare, respectiv în preparate sau produse;

12.

solicită în mod special Comisiei să evalueze necesitatea revizuirii legislației privind deșeurile în ceea ce privește, printre altele:

introducerea unui punct separat privind nanomaterialele în lista de deșeuri stabilită în Directiva 2000/532/CE (23);

revizuirea criteriilor de acceptare a deșeurilor la rampele de gunoi, stabilite în Decizia 2003/33/CE (24);

revizuirea valorilor limită de emisie aplicabile pentru incinerarea deșeurilor, pentru a completa măsurătorile bazate pe masă cu sisteme de măsură bazate pe numărul de particule și/sau suprafață;

13.

solicită în mod special Comisiei să evalueze necesitatea revizuirii valorilor limită de emisie și a standardelor privind calitatea mediului din legislația privind aerul și apa, pentru a completa măsurătorile bazate pe masă cu sisteme de măsură bazate pe numărul de particule și/sau suprafață, astfel încât să se țină seama în mod corespunzător de nanomateriale;

14.

subliniază că este foarte important pentru Comisie și statele membre să garanteze respectarea integrală și implementarea principiilor legislației comunitare privind sănătatea și siguranța lucrătorilor atunci când lucrează cu nanomateriale, inclusiv a pregătirii corespunzătoare a specialiștilor în sănătate și siguranță, pentru a preveni expunerea, posibil dăunătoare, la nanomateriale;

15.

solicită în mod special Comisiei să evalueze necesitatea revizuirii legislației privind protecția lucrătorilor în ceea ce privește, printre altele:

utilizarea nanomaterialelor doar în sisteme închise sau în alte moduri care exclud expunerea lucrătorilor, atâta timp cât expunerea nu poate fi determinată și controlată într-o manieră fiabilă;

stabilirea clară a responsabilității producătorilor și angajatorilor ce decurge din utilizarea nanomaterialelor;

stabilirea faptului dacă au fost luate în considerare toate modalitățile de expunere (prin inhalare, prin atingere sau pe alte căi);

16.

invită Comisia să creeze și să facă public, înainte de iunie 2011, un inventar al diferitelor tipuri de nanomateriale și al modalităților de utilizare a acestora pe piața europeană, respectând totodată secretele comerciale justificate, cum ar fi rețetele, invită totodată Comisia să întocmească un raport privind siguranța acestor nanomateriale;

17.

reiterează solicitarea referitoare la furnizarea de informații privind utilizarea efectivă a nanomaterialelor în produsele de consum: trebuie indicate clar pe eticheta produsului toate ingredientele prezente în forma de nanomateriale în substanțe, amestecuri sau articole (de exemplu în lista ingredientelor, denumirea unor astfel de ingrediente trebuie urmată de cuvântul „nano” între paranteze);

18.

solicită aplicarea integrală a Directivei 2006/114/CE pentru a se asigura că nu există publicitate înșelătoare în cazul nanomaterialelor;

19.

solicită dezvoltarea urgentă a unor protocoale de testare și standarde de metrologie adecvate pentru evaluarea, în cadrul unei abordări multidisciplinare, a pericolelor asociate cu nanomaterialele și expunerea lucrătorilor, consumatorilor și mediului la acestea pe întreg parcursul ciclului lor de viață, inclusiv în cazul unor accidente;

20.

solicită accelerarea considerabilă a finanțării cercetărilor aspectelor de mediu, sănătate și siguranță ale nanomaterialelor pe întreg parcursul ciclului de viață al acestora, adică prin intermediul instituirii unui fond european special în cadrul FP7; invită, de asemenea, în mod special Comisia să revizuiască criteriile de evaluare din PC7, astfel încât PC7 să atragă și să finanțeze mai multe cercetări, în vederea îmbunătățirii metodologiei științifice de evaluare a nanomaterialelor;

21.

invită Comisia să promoveze coordonarea și schimburile între statele membre în domeniul cercetării și dezvoltării, al evaluării riscurilor, al elaborării de orientări și al reglementării nanomaterialelor pornind de la mecanismele existente (ex. subgrupul pentru nanomateriale creat de autoritățile competente în cadrul normativ REACH) sau creând unele noi, dacă este cazul;

22.

invită Comisia și statele membre să propună, în cel mai scurt termen, crearea unei rețele europene permanente și independente, responsabilă cu monitorizarea nanotehnologiilor și nanomaterialelor, precum și un program de cercetare fundamentală și aplicată privind metodologia de monitorizare (în special metrologia, detectarea, toxicitatea și epidemiologia);

23.

solicită Comisiei și statelor membre să lanseze o dezbatere publică la nivelul UE privind nanotehnologiile și nanomaterialele, precum și aspectele normative ale nanomaterialelor;

24.

recunoaște faptul că este esențială eliminarea obstacolelor care împiedică în special întreprinderile foarte mici și IMM-urile să aibă acces la patente și solicită, în același timp, limitarea drepturilor de brevet la aplicații sau metode de producție specifice ale nanomaterialelor și extinderea lor asupra nanomaterialelor în sine numai în mod excepțional, pentru a evita astfel frânarea inovațiilor;

25.

consideră că trebuie elaborate în timp util, în special în cazul nanomedicinei, orientări etice stricte care să abordeze dreptul la viață privată, consimțământul liber și în cunoștință de cauză, limitele stabilite pentru intervențiile neterapeutice asupra corpului uman, încurajând în același timp acest promițător domeniu interdisciplinar prin intermediul tehnologiilor inovatoare, cum ar fi imagistica și diagnosticarea moleculară, care pot aduce avantaje spectaculoase în ceea ce privește diagnosticarea timpurie și tratarea inteligentă și rentabilă a numeroase afecțiuni; solicită Grupului european pentru etică în domeniul științei și al noilor tehnologii să elaboreze un aviz în legătură cu acest subiect, bazându-se în acest sens pe avizul său nr. 21 din 17 ianuarie 2007 privind aspectele etice ale nanomedicinei, pe avizul etic emis de organismele naționale de etică din UE și pe activitățile întreprinse de organizații internaționale precum UNESCO;

26.

invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită dimensiunii sociale a dezvoltării nanotehnologiei; mai mult, consideră că participarea activă a partenerilor sociali vizați trebuie garantată încă de la primele stadii ale acestui proces;

27.

invită Comisia să evalueze necesitatea revizuirii legislației pentru a aborda chestiunea nanomaterialelor rezultate în mod neintenționat dar eficient din punct de vedere al costurilor, ca subproduse în urma proceselor de ardere;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO C 306 E, 15.12.2006, p. 426.

(2)  Avizul privind aspectele științifice ale definițiilor existente sau propuse referitoare la produsele din domeniul nanoștiinței și nanotehnologiilor; 29 noiembrie 2007; http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_scenihr/docs/scenihr_o_012.pdf și informațiile furnizate de serviciile Comisiei, care însoțesc avizul SCENIHR, privind aspectele științifice ale definițiilor existente sau propuse referitoare la produsele din domeniul nanoștiinței și nanotehnologiilor; http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_scenihr/docs/scenihr_oc_012.pdf Avizul privind adecvarea metodologiei de evaluare a riscurilor în conformitate cu documentele de orientare tehnică pentru substanțele noi și existente pentru evaluarea riscurilor asociate cu nanomaterialele; 21-22 iunie 2007; http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_scenihr/docs/scenihr_o_010.pdf Avizul modificat (în urma consultării publice) privind adecvarea metodologiilor existente de evaluare a riscurilor potențiale legate de produsele fabricate sau obținute în mod întâmplător cu ajutorul nanotehnologiilor; 10 martie 2006; http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_scenihr/docs/scenihr_o_003b.pdf Aviz privind evaluarea riscurilor produselor obținute cu ajutorul nanotehnologiilor; 19 ianuarie 2009; http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_scenihr/docs/scenihr_o_023.pdf.

(3)  Avizul privind siguranța utilizării nanomaterialelor în produsele cosmetice; 18 decembrie 2007; http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_sccp/docs/sccp_o_123.pdf.

(4)  Avizul nr. 21 din 17 ianuarie 2007.

(5)  JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

(6)  JO L 123, 24.4.1998, p. 1.

(7)  JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

(8)  JO L 11, 15.1.2002, p. 4.

(9)  JO L 262, 27.9.1976, p. 169.

(10)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

(11)  JO L 354, 31.12.2008, p. 16.

(12)  JO L 109, 6.5.2000, p. 29.

(13)  JO L 268, 18.10.2003, p. 24.

(14)  JO L 43, 14.2.1997, p. 1.

(15)  JO L 353, 31.12.2008, p. 1.

(16)  JO L 24, 29.1.2008, p. 8.

(17)  JO L 327, 22.12.2000, p. 1.

(18)  JO L 114, 27.4.2006, p. 9.

(19)  JO L 376, 27.12.2006, p. 21.

(20)  Comunicarea Comisiei din 2 februarie 2000 privind principiul precauției (COM(2000)0001).

(21)  Poziția Parlamentului European din 24 martie 2009, Texte adoptate, P6_TA(2009)0158.

(22)  Poziția Parlamentului European din 25 martie 2009, Texte adoptate, P6_TA(2009)0171.

(23)  Decizia 2000/532/CE a Comisiei din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în conformitate cu articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile și a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deșeurile periculoase (JO L 226, 6.9.2000, p. 3).

(24)  Decizia 2003/33/CE a Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a criteriilor și procedurilor pentru acceptarea deșeurilor în depozite în temeiul articolului 16 și al anexei II la Directiva 1999/31/CE (JO L 11, 16.1.2003, p. 27).


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/90


Vineri, 24 aprilie 2009
Dezbaterea anuală cu privire la progresele realizate în 2008 în spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ)

P6_TA(2009)0329

Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la dezbaterea anuală cu privire la progresele realizate în 2008 în spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ) (articolele 2 și 39 din Tratatul UE)

2010/C 184 E/19

Parlamentul European,

având în vedere articolele 2, 6 și 39 din Tratatul UE, precum și articolele 13, 17-22, 61-69, 255 și 286 din Tratatul CE, care constituie temeiurile juridice principale pentru dezvoltarea Uniunii Europene și a Comunității ca spațiu de libertate, securitate și justiție,

având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral adresate Consiliului (B6-0489/2008) și Comisiei (B6-0494/2008), dezbătute în plen la 17 decembrie 2008,

având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 10 ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam:

acquis-ul comunitar pentru justiție, libertate și securitate a crescut în mod semnificativ, confirmând astfel opțiunea statelor membre de a implica masiv instituțiile Uniunii Europene în crearea de politici în acest domeniu, astfel încât să se garanteze libertatea, securitatea și justiția cetățenilor Uniunii;

conform datelor furnizate de sondajele periodice Eurobarometru, majoritatea cetățenilor Uniunii au din ce în ce mai mult sentimentul că măsurile la nivel comunitar au un plus de valoare față de cele luate numai la nivel național, iar două treimi dintre cetățeni sprijină măsurile comunitare care promovează și protejează drepturile fundamentale (inclusiv drepturile copiilor), precum și combaterea criminalității organizate și a terorismului, în timp ce doar 18 % dintre cetățeni sunt de părere că măsurile la nivelul UE nu au prezentat niciun avantaj suplimentar;

B.

întrucât factorii pozitivi menționați anterior nu pot compensa:

deficiențele juridice persistente și complexitatea procesului decizional al UE, mai ales în domenii precum cooperare polițienească și judiciară în materie penală, în care nu există un control democratic și juridic adecvat la nivelul UE;

reținerea manifestată de majoritatea statelor membre de a consolida politicile legate de drepturile fundamentale și drepturile cetățenilor; totodată, a devenit din ce în ce mai necesară concentrarea nu numai pe cazurile transfrontaliere pentru a evita folosirea de standarde duble în cazul aceluiași stat membru;

nevoia constată de a dezvolta în continuare și de a pune în aplicare în mod corespunzător politica europeană comună în materie de imigrație și azil, care se confruntă cu întârzieri în ceea ce privește calendarul convenit în cadrul Programului de la Haga și în Pactul european privind imigrația și azilul;

dificultățile întâmpinate de Comisie în asigurarea unei aplicări corecte și la timp a legislației comunitare adoptate de curând, alături de gestionarea unui volum mare de corespondență, reclamații și a unui număr din ce în ce mai mare de proceduri în caz de încălcare a dreptului comunitar;

necesitatea unei implicări mai mari a Parlamentului European și a parlamentelor naționale în evaluarea impactului real al legislației UE pe teren;

rețeaua, încă insuficient de dezvoltată, de reprezentanți ai societății civile și ai părților interesate, la nivelul fiecărei politici a SLSJ; merită remarcat faptul că miniștrii de justiție ai statelor membre au decis abia de curând să construiască o rețea în vederea consolidării reciproce a legislațiilor naționale, iar acest lucru ar trebui, de asemenea, făcut și pentru celelalte domenii ale SLSJ;

faptul că, chiar și între agențiile UE, cooperarea se dezvoltă lent, iar situația riscă să devină și mai complicată odată cu multiplicarea numărului de alte organisme care au sarcini operaționale la nivelul UE;

C.

întrucât trebuie amintite:

poziția constant prudentă adoptată de Consiliu și Comisie, ca urmare a adoptării de către Parlament a Rezoluției din 25 septembrie 2008 referitoare la dezbaterea anuală cu privire la progresele realizate în 2007 în spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ)(articolele 2 și 39 din Tratatul UE) (1) și în timpul dezbaterilor în plen din decembrie 2008 privind protecția drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană și progresul înregistrat în cadrul SLSJ;

sprijinul oferit de parlamentele naționale pentru o cooperare interparlamentară de o mai mare anvergură, mai ales în cadrul SLSJ, după cum au demonstrat-o contribuțiile acestora la dezbaterile generale și cu prilejul unor ocazii specifice, cum ar fi revizuirea normelor UE în domeniul transparenței, Decizia-cadru a Consiliului 2002/475/JAI din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (2), noua legislație UE-PNR (3), punerea în aplicare a Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (4), evaluarea Directivei 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (5), precum și implementarea cooperării judiciare în materie penală și civilă,

1.

solicită statelor membre care nu au ratificat încă Tratatul de la Lisabona să facă acest lucru cât mai curând, deoarece acest tratat va compensa cele mai importante deficiențe din SLSJ prin:

crearea unui cadru mai coerent, mai transparent și mai viabil din punct de vedere juridic;

consolidarea protecției drepturilor fundamentale, conferind statut juridic obligatoriu Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta) și permițând UE să adere la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

conferirea de puteri sporite cetățenilor UE și societății civile prin implicarea acestora în procesul legislativ și prin acordarea unui grad mai mare de acces la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (CEJ);

implicarea Parlamentului European și a parlamentelor naționale în evaluarea politicilor UE, conferind astfel un grad mai mare de responsabilitate administrației europene și administrațiilor naționale;

2.

invită Consiliul European, Consiliul și Comisia:

(a)

să implice în mod oficial Parlamentul European nou ales în adoptarea viitorului program multianual SLSJ pentru perioada 2010-2014, deoarece, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, acest program ar trebui implementat de către Consiliu și Parlament prin procedura de codecizie; ținând seama de faptul că acest program multianual ar trebui să conțină mult mai multe elemente decât cele propuse în rapoartele grupurilor de lucru privind viitorul anumitor domenii, din cadrul Consiliului, iar parlamentele naționale ar trebui să aibă un rol fundamental în stabilirea priorităților și implementarea lor la nivel național;

(b)

să se concentreze asupra viitorului program multianual și, în mod deosebit, asupra îmbunătățirii drepturilor fundamentale și a drepturilor cetățenilor, după cum a recomandat recent Parlamentul în Rezoluția sa din 14 ianuarie 2009 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în perioada 2004-2008 (6), prin dezvoltarea obiectivelor și principiilor cuprinse în Cartă, proclamată de instituții la Nisa în 2000 și din nou la Strasbourg la 12 decembrie 2007;

3.

consideră că se cuvine de urgență ca Comisia:

(a)

să adopte inițiative menite să îmbunătățească protecția drepturilor cetățenilor, cum ar fi protecția datelor, dreptul la protecție diplomatică și consulară și libertatea de circulație și de stabilire a reședinței;

(b)

să elaboreze un mecanism care să asigure o implicare mai mare a cetățenilor în definirea conceptului de cetățenie a Uniunii prin crearea de mecanisme de consultare și prin sprijinirea rețelelor părților interesate;

(c)

să prezinte un program coerent și complet de măsuri UE în vederea consolidării drepturilor procedurale ale inculpaților și a garanțiilor necesare în etapele anterioare și ulterioare proceselor, îndeosebi în cazul persoanelor care nu sunt cetățeni ai țării respective, și, la modul general, să creeze un sistem de monitorizare a măsurilor la nivel european în materie de justiție penală și securitate în ceea ce privește apărarea drepturilor cetățenilor;

(d)

să adune și să difuzeze în mod regulat toate datele importante cu caracter neutru referitoare la evoluția principalelor politici din cadrul SLSJ, precum fluxurile de migrație, situația criminalității organizate și mai ales a terorismului - a se vedea Evaluarea amenințărilor pe care le prezintă criminalitatea organizată la nivelul UE în 2008 (OCTA) și Raportul privind situația terorismului și evoluția acesteia în UE în 2008 (TE-SAT), realizat de Europol;

(e)

să prezinte cât mai curând posibil instrumentele juridice încă neadoptate referitoare la alte categorii de cetățeni din țări terțe deținători ai „Cărții Albastre a UE”, precum lucrătorii sezonieri, persoanele transferate în cadrul aceleiași întreprinderi și stagiarii remunerați, precum și cele referitoare la mandatul FRONTEX; în special, să se asigure că FRONTEX dispune de resurse corespunzătoare pentru a-și atinge obiectivele și pentru a informa pe deplin Parlamentul cu privire la negocierile cu țări terțe pentru încheierea de acorduri în domeniul imigrării;

(f)

să elaboreze o politică privind securitatea internă europeană, care să vină în completarea planurilor naționale de securitate, astfel încât cetățenii Uniunii și parlamentele naționale să poată avea o imagine clară a plusului de valoare adus de măsurile UE; în mod special, să consolideze politica comunitară de combatere a anumitor tipuri de criminalitate organizată, cum ar fi criminalitatea informatică, traficul de ființe umane, exploatarea sexuală a copiilor sau corupția, acționând eficient și utilizând toate instrumentele de cooperare disponibile pentru a obține rezultate concrete, inclusiv acțiuni în vederea adoptării unui instrument legislativ privind confiscarea bunurilor financiare și imobiliare ale organizațiilor criminale internaționale și reutilizarea acestora în scopuri sociale;

(g)

să continue să implementeze principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești atât în materie civilă, cât și penală, în toate etapele procedurii judiciare, în special în ceea ce privește justiția penală, astfel încât să asigure la nivelul UE un sistem de recunoaștere și acceptare reciprocă a probelor, respectând în cea mai mare măsură drepturile fundamentale;

(h)

să sprijine evoluția recunoașterii reciproce printr-o serie de măsuri care să întărească încrederea reciprocă, mai ales prin dezvoltarea unei alinieri a dreptului penal material și procedural, a drepturilor procedurale, îmbunătățirea evaluării reciproce a funcționării sistemelor de justiție și a metodelor de creștere a încrederii reciproce în interiorul profesiei juridice, precum dezvoltarea programelor de formare în domeniul judiciar și sprijinirea rețelelor;

(i)

să elaboreze o strategie UE externă transparentă și eficientă în cadrul SLSJ, care să se bazeze pe o politică credibilă, mai ales în domeniile în care Comunitatea deține competențe exclusive, de exemplu în cazul acordurilor de readmisie, protecției frontierelor externe și a politicilor de acordare a vizelor (după modelul programului de scutire de vize din SUA);

(j)

să invite Consiliul să consulte în mod regulat Parlamentul, chiar și în cazul acordurilor internaționale care au ca obiect cooperarea judiciară și polițienească în materie penală, deoarece în momentul de față, prin refuzul său de a face acest lucru, Consiliul contrazice principiile UE ale cooperării loiale și răspunderii democratice; invită Comisia să prezinte în special criteriile privind elaborarea unei politici UE adecvate referitoare la acordurile cu țările terțe privind asistența juridică reciprocă sau extrădarea în cazul infracțiunilor grave, luând în considerare principiul nediscriminării între cetățenii UE și cei provenind din țările terțe în cauză;

(k)

să introducă o legislație specifică care să acorde protecție diplomatică și consulară tuturor cetățenilor UE, indiferent dacă statul membru respectiv este reprezentat pe teritoriul unei țări terțe;

(l)

să formuleze propuneri noi pentru a se conforma hotărârilor CEJ referitoare la protecția drepturilor fundamentale în cazurile de blocare a fondurilor persoanelor fizice sau juridice, făcând referire și la hotărârile Curții de Justiție cu privire la lista din anexele la deciziile Consiliului de aplicare a articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (7);

(m)

să consolideze încrederea reciprocă și solidaritatea dintre administrațiile statelor membre prin:

stabilirea, în colaborare cu Consiliul Europei, de standarde mai ridicate de calitate pentru cooperarea judiciară (8) și polițienească;

consolidarea și democratizarea mecanismelor de evaluare reciprocă oferite deja în contextul cooperării în spațiul Schengen și în combaterea terorismului;

extinderea modelului evaluării și asistenței reciproce între statele membre, stabilit în cadrul spațiului Schengen la toate politicile din domeniul SLSJ care privesc cetățenii din alte state membre sau din țări terțe (cum ar fi în cazul politicilor privind migrația și integrarea, dar și în cazul programelor de implementare de măsuri împotriva terorismului și împotriva radicalizării);

(n)

să instituie o coordonare și o complementaritate mai mare între agențiile UE existente, cum ar fi Europol, Eurojust, FRONTEX și Cepol, deoarece aceste organisme ar trebui să depășească stadiul de cooperare incipientă și nesigură și să stabilească legături mai strânse cu serviciile naționale corespunzătoare, adoptând standarde mai ridicate de eficiență și securitate și devenind mai responsabile și mai transparente în relațiile cu Parlamentul European și parlamentele naționale;

(o)

să dezvolte și să consolideze în continuare, în mod periodic, politica comună a Uniunii în domeniul gestionării frontierelor, subliniind în același timp necesitatea definirii, cât mai curând posibil, a unei arhitecturi globale pentru strategia Uniunii în materie de frontiere, precum și modul în care toate programele și proiectele legate de aceasta ar trebui să interacționeze și să funcționeze ca un întreg pentru a optimiza modul în care acestea sunt corelate și pentru a evita duplicarea sau incoerențele;

4.

îndeamnă Comisia să facă toate eforturile necesare pentru finalizarea proiectelor în cauză și pentru a garanta că Sistemul de Informații privind Vizele (VIS) și Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) pot intra în vigoare cât mai curând posibil;

5.

recomandă Comisiei să nu prezinte în mod prematur propuneri legislative pentru a introduce noi sisteme – în special Sistemul de intrare/ieșire – până ce VIS și SIS II nu sunt implementate și nu devin operaționale; recomandă evaluarea necesității reale a unui astfel de sistem, ținând seama de suprapunerea evidentă cu o serie de sisteme deja existente; consideră că este esențial să se examineze necesitatea realizării oricăror modificări la sistemele existente și să se realizeze estimări adecvate ale costurilor reale pe care le implică întregul proces;

6.

invită Comisia să includă în propunerea sa privind programul multianual recomandările de mai sus, precum și cele făcute de Parlament în rezoluțiile din 25 septembrie 2008 și din 14 ianuarie 2009 menționate mai sus, precum și în următoarele rezoluții;

Rezoluția din 2 aprilie 2009 referitoare la problematica și perspectivele cetățeniei europene (9),

Rezoluția din 27 septembrie 2007 privind aplicarea Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (10),

Rezoluția din 10 martie 2009 referitoare la următoarele etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană și la experiențele similare în țări terțe (11), și

Rezoluția din 10 martie 2009 referitoare la viitorul sistemului european comun de azil (12);

7.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0458.

(2)  JO L 164, 22.6.2002, p. 3.

(3)  Propunere de decizie-cadru a Consiliului privind utilizarea registrului cu numele pasagerilor (PNR) în scopul aplicării legii (COM(2007)0654).

(4)  JO L 158, 30.4.2004, p. 77.

(5)  JO L 31, 6.2.2003, p. 18.

(6)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0019.

(7)  JO L 344, 28.12.2001, p. 70.

(8)  Recomandarea adresată Consiliului privind calitatea justiției penale și armonizarea dreptului penal în statele membre (JO C 304 E, 1.12.2005, p. 109-113).

(9)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0204.

(10)  JO C 219 E, 28.8.2008, p. 317.

(11)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0085.

(12)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0087.


8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/94


Vineri, 24 aprilie 2009
Concluziile Summitului G20

P6_TA(2009)0330

Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la Summitul G20 de la Londra din 2 aprilie 2009

2010/C 184 E/20

Parlamentul European,

având în vedere declarația liderilor (Planul mondial pentru redresare și reformă) făcută ca urmare a Grupului celor douazeci de la Londra (G20), precum și declarația acestora privind „Consolidarea sistemului financiar” și „Furnizarea de resurse prin intermediul instituțiilor financiare internaționale” din 2 aprilie 2009,

având în vedere raportul de progrese privind jurisdicțiile evaluate de forumul global al OECD pentru implementarea standardelor fiscale convenite la nivel internațional, care prevede schimb de informații la cerere în toate domeniile fiscale pentru administrarea și respectarea dreptului fiscal național din 2 aprilie 2009,

având în vedere concluziile Președinției în urma reuniunii Consiliului European din 19 și 20 martie 2009,

având în vedere comunicarea Comisiei din 4 martie 2009, intitulată „Stimularea redresării economiei europene” (COM(2009)0114),

având în vedere raportul din 25 februarie 2009 al Grupului de experți la nivel înalt privind supravegherea financiară în UE, prezidat de Jacques de Larosière,

având în vedere comunicarea Comisiei din 29 octombrie 2008 intitulată „De la criza financiară la redresare: un cadru de acțiune la nivel european” (COM(2008)0706),

având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la Un plan european de redresare economică (1),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 aprilie 2009 intitulată „Sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare pentru depășirea crizei” (COM(2009)0160),

având în vedere raportul Fondului Monetar Internațional (FMI) intitulat „Implicațiile crizei financiare globale pentru țările cu venit redus” din martie 2009,

având în vedere Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) ale Organizației Națiunilor Unite și angajamentele în materie de ajutor ale statelor membre, în vederea acordării de ajutor pentru abordarea problemelor foametei și sărăciei,

având în vedere raportul Programului de mediu al ONU intitulat „Ieșirea din criză - oportunități” din 16 februarie 2009 care a solicitat ca G20 să prezinte „o nouă ordine ecologică globală”,

având în vedere raportul Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și a Institutului Internațional pentru studii de muncă, intitulat „Criza financiară și economică: o perspectivă privind munca decentă” din 24 martie 2009, care îndeamnă G20 să ajungă la un acord asupra unui pachet de stimulente orientat spre protecție socială și crearea de locuri de muncă,

având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.