24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/1

(1)

Unul dintre factorii-cheie pentru funcționarea eficientă a normelor comunitare privind coordonarea sistemelor naționale de securitate socială îl reprezintă cooperarea strânsă și eficientă între autorități și instituții din diferitele state membre.

(2)

Unul dintre elementele bunei cooperări în conformitate cu regulamentele îl reprezintă schimbul de informații între autorități, instituții și persoane, care se bazează pe principiile serviciului public, eficienței, asistenței active, furnizării rapide și accesibilității.

(3)

Este în interesul atât al instituțiilor și autorităților, cât și al persoanelor în cauză ca toate informațiile necesare pentru stabilirea și determinarea drepturilor și obligațiilor persoanei în cauză să fie furnizate sau comunicate fără întârziere.

(4)

Principiul cooperării sincere, astfel cum este descris și la articolul 10 din Tratatul CE, cere, de asemenea, instituțiilor să realizeze o evaluare corespunzătoare a faptelor relevante pentru aplicarea regulamentelor. Atunci când există îndoieli cu privire la validitatea unui document sau cu privire la corectitudinea elementelor justificative sau atunci când există diferențe de opinii între statele membre cu privire la determinarea legislației aplicabile sau cu privire la instituția care ar trebui să acorde prestația, este în interesul persoanelor vizate de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 ca instituțiile sau autoritățile statelor membre în cauză să ajungă la un acord într-un interval de timp rezonabil.

(5)

Articolele 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 prevăd, pentru astfel de cazuri, o procedură de conciliere.

(6)

Aceste dispoziții confirmă și extind jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului (3), conform căruia s-a elaborat o procedură standard pentru disputele între statele membre privind validitatea formularelor de detașare și care s-a consolidat prin fosta Decizie 181 a Comisiei administrative a Comunităților Europene privind securitatea socială a lucrătorilor migranți (4).

(7)

Atât articolul 5, cât și articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 prevăd posibilitatea sesizării Comisiei administrative în cazul în care nu se poate ajunge la niciun acord între instituțiile sau autoritățile în cauză.

(8)

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 prevede respectarea acestei proceduri și în cazul unei diferențe de opinie între instituții sau autorități cu privire la aplicarea articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

(9)

Articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 conține o referire similară la articolul 6 din prezentul regulament în cazul unei diferențe de opinie în privința legislației aplicabile în virtutea unui drept de prioritate în domeniul prestațiilor familiale.

(10)

Aceste dispoziții se bazează pe articolul 76 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, conform căruia, în cazul în care apar dificultăți în interpretarea sau aplicarea regulamentului respectiv, instituția statului membru competent sau a statului de reședință contactează instituțiile statelor membre în cauză și conform căruia se poate sesiza Comisia administrativă dacă nu se găsește nicio soluție într-un interval de timp rezonabil.

(11)

Statele membre au subliniat necesitatea de stabilire a unei proceduri standard care trebuie să fie urmată înainte de sesizarea Comisiei administrative și care să definească mai precis rolul Comisiei administrative în reconcilierea opiniilor diferite ale instituțiilor în ceea ce privește legislația aplicabilă.

(12)

S-a stabilit deja o procedură similară în mai multe acorduri bilaterale între state membre. Aceste acorduri au servit drept model pentru prezenta decizie.

(13)

Este recomandabil ca, în vederea accelerării procedurii, comunicarea între persoanele de contact ale instituțiilor și autorități să se realizeze prin mijloace electronice.

Acționând în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

(a)

cazuri în care există îndoieli asupra validității unui document sau asupra corectitudinii elementelor justificative care atestă situația unei persoane referitor la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 883/2004 sau a Regulamentului (CE) nr. 987/2009; sau

(b)

cazuri în care există diferențe de opinii între statele membre privind determinarea legislației aplicabile.

6.

Dacă are loc una dintre situațiile menționate la punctul 1, instituția solicitantă contactează instituția solicitată pentru a cere clarificările necesare pentru decizia luată și, dacă este cazul, pentru a retrage sau pentru a declara nul documentul relevant sau pentru a revizui sau anula decizia proprie.

7.

Instituția solicitantă își justifică cererea, indicând că se aplică prezenta decizie, și aduce elemente justificative relevante care au făcut necesară cererea. Aceasta indică persoana de contact pentru prima etapă a procedurii de dialog.

8.

Instituția solicitată confirmă primirea cererii prin e-mail sau fax fără întârziere și, cel târziu, în zece zile lucrătoare de la primirea cererii. Aceasta indică, de asemenea, persoana de contact pentru prima etapă a procedurii de dialog.

9.

Instituția solicitată informează instituția solicitantă cu privire la rezultatul anchetei sale cât mai repede posibil, dar cel târziu în trei luni de la data primirii cererii.

10.

Dacă decizia inițială se confirmă, se anulează și/sau documentul se retrage sau se declară nul, instituția solicitată notifică instituția solicitantă. Aceasta va notifica, de asemenea, persoana în cauză și, dacă este cazul, angajatorul acesteia cu privire la decizie și la procedurile din legislația națională proprie prin care poate contesta această decizie.

11.

Dacă instituția solicitată nu poate încheia ancheta în termen de trei luni, din cauza complexității cazului sau din cauză că verificarea anumitor date necesită implicarea unei alte instituții, intervalul de timp poate fi extins cu maximum trei luni. Instituția solicitată informează instituția solicitantă cu privire la extindere fără întârziere, dar nu mai târziu de o săptămână înainte de expirarea primului termen limită, argumentând motivele întârzierii și furnizând un termen orientativ până la care ancheta se va încheia.

12.

În circumstanțe cu totul excepționale, statele membre în cauză pot aproba o derogare de la termenele limită definite la punctele 9 și 11, cu condiția ca extinderea să fie justificată și proporțională în raport cu circumstanțele particulare și ca extinderea să fie limitată în timp.

13.

Dacă instituțiile nu pot ajunge la un acord în cadrul primei etape a procedurii de dialog sau dacă instituția solicitată nu reușește să își încheie ancheta în termen de șase luni de la primirea cererii, instituțiile își notifică autoritățile competente. Fiecare dintre instituții pregătește o evidență a activității.

14.

Autoritățile competente din statele membre în cauză pot decide să inițieze a doua etapă a procedurii de dialog sau să sesizeze direct Comisia administrativă.

15.

În cazul în care autoritățile competente inițiază cea de-a doua etapă a procedurii de dialog, fiecare dintre ele numește o persoană centrală de contact în două săptămâni de la notificarea de către instituții. Persoanele de contact nu trebuie în mod necesar să fie direct competente în subiectul în discuție.

16.

Persoanele de contact încearcă să ajungă la un acord privind subiectul respectiv în termen de șase luni de la numirea lor. Fiecare dintre persoanele de contact pregătește o evidență a propriilor activități și notifică instituțiile cu privire la rezultatele celei de-a doua etape a procedurii de dialog.

17.

Dacă nu se poate ajunge la un acord în cadrul procedurii de dialog, autoritățile competente pot să sesizeze Comisia administrativă. Autoritățile competente pregătesc fiecare un memorandum pentru Comisia administrativă, în care enumeră principalele puncte de divergență.

18.

Comisia administrativă încearcă să reconcilieze punctele de vedere în termen de șase luni de la data la care a fost sesizată cu privire la cazul respectiv. Aceasta poate decide să sesizeze Comitetul de conciliere, care se poate întruni conform normelor Comisiei administrative.

19.

Statele membre raportează Comisiei administrative în fiecare an datele de care dispun cu privire la numărul de dispute în care se aplică procedura stabilită prin prezenta decizie, statele membre implicate, principalele subiecte, durata procedurii și rezultatul procedurii.

20.

Statele membre prezintă primul lor raport anual în trei luni după primul an de aplicare a prezentei decizii.

21.

În trei luni de la primirea primelor rapoarte anuale, Comisia administrativă evaluează experiențele statelor membre în aplicarea prezentei decizii, ținând cont de rapoartele statelor membre. După primul an, Comisia administrativă decide dacă raportarea va continua sau nu să se facă anual.

22.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/5

(1)

Dispozițiile articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, care prevăd o excepție de la regula generală stabilită la articolul 11 alineatul (3) litera (a) din regulamentul respectiv, au drept obiectiv, în special, de a promova libertatea de a presta servicii în beneficiul angajatorilor care detașează lucrători în alte state membre decât cel în care sunt stabiliți, precum și libera circulație a lucrătorilor în alte state membre. Aceste dispoziții vizează, de asemenea, depășirea obstacolelor care ar putea împiedica libera circulație a lucrătorilor, precum și favorizarea întrepătrunderii economice evitând complicațiile administrative, în special pentru lucrători și pentru întreprinderi.

(2)

Astfel, scopul acestor dispoziții este de a evita, atât pentru lucrători, cât și pentru angajatori și pentru instituțiile de securitate socială, complicațiile administrative care ar rezulta din aplicarea regulii generale stabilite la articolul 11 alineatul (3) litera (a) din regulamentul respectiv, atunci când este vorba despre perioade de încadrare în muncă de scurtă durată într-un stat membru altul decât statul în care întreprinderea își are înregistrat sediul sau locul de desfășurare a activității sau de statul în care lucrătorul independent își desfășoară în mod normal activitatea.

(3)

În acest scop, prima condiție decisivă pentru aplicarea articolului 12 alineatul (1) din regulamentul respectiv este existența unei legături directe între angajator și lucrătorul pe care acesta îl angajează.

(4)

Protecția lucrătorului și securitatea juridică la care acesta din urmă și instituția la care este afiliat au dreptul cer garanții absolute cu privire la menținerea legăturii directe pe toată durata detașării.

(5)

Cea de-a doua condiție decisivă pentru aplicarea articolului 12 alineatul (1) din regulamentul respectiv este existența unor legături între angajator și statul membru în care acesta este stabilit. Prin urmare, posibilitatea de detașare ar trebui să fie limitată doar la întreprinderile care își desfășoară în mod normal activitățile pe teritoriul statului membru a cărui legislație rămâne aplicabilă lucrătorului detașat; se presupune, prin urmare, că dispozițiile menționate anterior se aplică doar întreprinderilor care desfășoară în mod obișnuit activități substanțiale pe teritoriul statului membru în care sunt stabilite.

(6)

Ar trebui specificate perioade orientative pentru lucrătorii salariați și pentru lucrătorii independenți, fără a aduce atingere unei evaluări de la caz la caz.

(7)

Nu mai pot exista garanții cu privire la menținerea legăturii directe dacă lucrătorul detașat este pus la dispoziția unei a treia întreprinderi.

(8)

Este necesar să se poată efectua, pe întreaga perioadă a detașării, toate verificările, în special în ceea ce privește plata contribuțiilor și menținerea legăturii directe, pentru a evita o utilizare abuzivă a dispozițiilor menționate anterior și pentru a garanta informarea adecvată a organismelor administrative, a angajatorilor și a lucrătorilor.

(9)

Lucrătorul și angajatorul trebuie să fie informați în mod corespunzător cu privire la condițiile în care lucrătorul detașat are dreptul să rămână supus legislației țării din care a fost detașat.

(10)

Situația întreprinderilor și a lucrătorilor ar trebui să fie evaluată și monitorizată de către instituțiile competente cu garanțiile adecvate, pentru a nu împiedica libertatea de a presta servicii și libera circulație a lucrătorilor.

(11)

Principiul cooperării loiale, enunțat la articolul 10 din Tratatul CE, impune instituțiilor competente un anumit număr de obligații în scopul punerii în aplicare a articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

Dispozițiile articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se aplică unui lucrător care este supus legislației unui stat membru (statul de trimitere) prin faptul că desfășoară o activitate în beneficiul unui angajator și este trimis de angajatorul respectiv într-un alt stat membru (statul de angajare) pentru a efectua o lucrare în beneficiul respectivului angajator.

Lucrarea se consideră a fi efectuată pentru angajatorul din statul de trimitere dacă s-a stabilit că această lucrare se face pentru respectivul angajator și că există în continuare o legătură directă între lucrător și angajatorul care l-a detașat.

Pentru a stabili dacă o astfel de legătură directă continuă să existe, presupunându-se, prin urmare, că lucrătorul continuă să se afle sub autoritatea angajatorului care l-a detașat, trebuie luate în considerare un număr de elemente, incluzând responsabilitatea pentru recrutare, contractul de angajare, remunerația (fără a se aduce atingere unor posibile acorduri între angajatorul din statul de trimitere și întreprinderea din statul de angajare cu privire la plata lucrătorilor), concedierea și autoritatea de a determina natura lucrării.

Ca indicație, pentru aplicarea dispozițiilor articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 se poate considera că un lucrător care este supus de cel puțin o lună legislației statului membru în care este stabilit angajatorul îndeplinește cerința formulată prin textul „imediat înainte de începutul perioadei de angajare”. Perioadele mai scurte ar necesita o evaluare de la caz la caz, ținându-se cont de toți ceilalți factori implicați.

În cazul în care este necesar și în caz de îndoieli, pentru a determina dacă un angajator efectuează în mod obișnuit activități substanțiale pe teritoriul statului membru în care este stabilit, instituția competentă din statul respectiv trebuie să examineze toate criteriile care caracterizează activitățile desfășurate de respectivul angajator, incluzând locul unde este înregistrat sediul și administrația întreprinderii, numărul personalului administrativ care lucrează în statul membru în care este stabilită și în celălalt stat membru, locul în care sunt recrutați lucrătorii detașați și locul în care se încheie majoritatea contractelor cu clienții, legislația aplicabilă contractelor încheiate de întreprindere cu lucrătorii săi, pe de o parte, și cu clienții săi, pe de altă parte, cifra de afaceri în decursul unei perioade tipice corespunzătoare în fiecare stat membru în cauză și numărul de contracte implementate în statul de trimitere. Această înșiruire nu este exhaustivă, deoarece criteriile ar trebui adaptate fiecărui caz în parte și ar trebui să țină cont de natura activităților efectuate de întreprindere în statul în care este stabilită.

2.

Pentru aplicarea dispozițiilor articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009, îndeplinirea cerințelor în statul membru unde este stabilită persoana se evaluează pe baza unor criterii precum utilizarea birourilor, plata taxelor, posesia unui card profesional și existența unui număr TVA sau înregistrarea la camerele de comerț sau în cadrul unor organisme profesionale. Ca indicație, desfășurarea unei activități timp de cel puțin două luni se poate considera că îndeplinește cerința formulată prin textul „pentru o anume perioadă de timp înainte de data când dorește facă uz de dispozițiile articolului respectiv”. Perioadele mai scurte ar necesita o evaluare de la caz la caz, ținându-se cont de toți ceilalți factori implicați.

3.

4.

Dispozițiile articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 nu se aplică sau încetează să se aplice în următoarele cazuri:

5.

6.

Instituțiile competente evaluează și monitorizează situațiile menționate la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și pun la dispoziția angajatorilor și lucrătorilor toate garanțiile necesare pentru a nu obstrucționa libertatea de a presta servicii și libera circulație a lucrătorilor. În mod particular, criteriile utilizate pentru a evalua dacă un angajator își desfășoară activitatea în mod normal pe teritoriul unui stat, dacă există o legătură directă între întreprindere și lucrător sau dacă un lucrător independent menține infrastructura necesară pentru a-și desfășura activitatea într-un stat trebuie aplicate cu consecvență și în mod uniform în situații identice sau similare.

7.

Comisia administrativă încurajează cooperarea între autoritățile competente din statele membre în scopul punerii în aplicare a dispozițiilor articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și facilitează activitățile de control și schimbul de informații, de experiență și de bune practici atunci când stabilește și ierarhizează criteriile de evaluare a situațiilor în care se află întreprinderile și lucrătorii, în acord cu măsurile de control instituite. În acest scop, ea întocmește în etape, în beneficiul autorităților administrative, al întreprinderilor și al lucrătorilor, un ghid de bune practici referitor la detașarea lucrătorilor și la desfășurarea de către lucrătorii independenți a unei activități secundare într-un alt stat decât cel în care este stabilit.

8.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/9

(1)

Articolul 95 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 împuternicește Comisia administrativă să stabilească modalitățile practice pentru orice perioade de tranziție necesare, în vederea asigurării schimbului de date necesar pentru aplicarea regulamentului de bază și a regulamentului de punere în aplicare.

(2)

Se impune clarificarea principiilor de bază care trebuie aplicate de instituții pe parcursul perioadei de tranziție.

(3)

Se preconizează că, ulterior datei de intrare în vigoare a noilor regulamente, va exista în continuare un număr semnificativ de cereri în curs în ceea ce privește drepturile dobândite în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului (3), înainte de această dată. Referitor la aceste cereri, se propune ca schimbul de informații să se bazeze în general pe procedurile incluse în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 și în Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului (4), inclusiv pe utilizarea formularelor E.

(4)

Din articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 reiese că, în circumstanțele prevăzute la considerentul anterior, se va efectua o „dublă acordare”, beneficiarul primind suma mai avantajoasă.

(5)

Totuși, în practică, în marea majoritate a cazurilor, dacă nu în toate cazurile, aplicarea noilor regulamente nu va îmbunătăți o acordare care se bazează pe regulamentele anterioare. Prin urmare, se consideră nerealist să se aștepte ca, în aceste circumstanțe, instituțiile să aplice proceduri duble în temeiul Regulamentelor (CEE) nr. 574/72 și (CE) nr. 987/2009.

(6)

Punctul 5 din Decizia nr. H1 (5) clarifică statutul certificatelor (formularelor E) și al cardului european de asigurări sociale de sănătate (inclusiv al certificatelor provizorii de înlocuire) eliberate anterior datei de intrare în vigoare a Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009.

(7)

Pe parcursul perioadei de tranziție, statelor membre le revine în întregime decizia cu privire la momentul în care sunt pregătite să adere la Sistemul de schimb electronic de informații privind securitatea socială (EESSI – Electronic Exchange of Social Security Information) în totalitate sau pe sectoare.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

Pe parcursul perioadei de tranziție, principiul director va fi reprezentat de buna cooperare între instituții, de pragmatism și de flexibilitate. Dintre toate, elementul cel mai important este necesitatea de a garanta o tranziție ușoară pentru cetățenii care își exercită drepturile în temeiul noului regulament.

2.

De la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009, versiunile tipărite ale documentelor electronice structurate (DES) vor înlocui formularele E bazate pe Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72.

3.

Fără a aduce atingere punctului 2, statele membre care dețin sisteme electronice care emit formulare E sau care operează schimburi electronice (de exemplu, proiectele Build), care nu pot fi schimbate în mod rezonabil în acest interval, pot să le utilizeze în continuare pe parcursul perioadei de tranziție, atât timp cât se asigură în totalitate drepturile cetățenilor în temeiul noilor regulamente.

4.

În toate cazurile, pe parcursul perioadei de tranziție, orice instituție acceptă informațiile relevante incluse în orice document eliberat de o altă instituție, chiar dacă informațiile se bazează pe un format, un conținut sau o structură perimate. În cazul existenței unor îndoieli cu privire la drepturile cetățenilor în cauză, instituția va contacta instituția emitentă, în spiritul unei bune cooperări.

5.

Astfel cum se prevede la punctul 5 din Decizia nr. H1, formularele E, documentele și cardurile europene de asigurări sociale de sănătate (inclusiv certificatele provizorii de înlocuire) eliberate anterior datei de intrare în vigoare a Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 continuă să fie valabile și să fie luate în considerare de autoritățile altor state membre chiar și ulterior acestei date, până în momentul expirării propriei lor date de valabilitate sau până în momentul retragerii sau înlocuirii lor cu documente eliberate sau comunicate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009.

6.

Fiecare stat membru poate urma o metodă flexibilă și graduală, pe sectoare, în punerea în aplicare a Sistemului de schimb electronic de informații privind securitatea socială (EESSI), pe măsură ce devine operațional pentru EESSI prin punctul său/punctele sale de acces. De asemenea, un stat membru poate alege să participe la EESSI numai în momentul în care toate sectoarele sale sunt operaționale.

7.

A fi „operațional pentru EESSI” înseamnă că sectorul/punctul de acces respectiv poate atât să transmită, cât și să primească toate mesajele din acel sector către/dinspre punctele de acces ale altor state membre.

8.

Informațiile privind sectoarele în care un stat membru este conectat la EESSI sunt incluse într-o listă accesibilă instituțiilor naționale și se va regăsi, de asemenea, în lista EESSI. Statele membre informează în scris, în consecință, Comisia administrativă înainte de data de conectare.

9.

Pe parcursul perioadei de tranziție, schimbul de informații între două state membre, în cadrul unui sector, se realizează fie prin sistemul EESSI, fie în afara acestuia. Nu se permite o „combinare” a acestor modalități, fără a se aduce atingere eventualelor acorduri bilaterale care pot, de exemplu, să se refere la testare sau la formare comună sau la alte motive asemănătoare.

10.

Se va pune la dispoziția instituțiilor un format standard pentru versiunile tipărite ale DES, care urmează să fie stabilit de Comisia administrativă.

11.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/11

(1)

În cazul în care prestațiile familiale se plătesc de către mai mult de un stat membru, dreptul la prestațiile familiale ale unui stat membru în care drepturile sunt dobândite în temeiul primirii unei pensii sau în temeiul rezidenței se suspendă până la valoarea prestațiilor familiale prevăzute de un stat membru în care drepturile sunt dobândite în temeiul unei activități salariate sau independente. Prin urmare, este important de știut ce alte perioade sunt considerate ca fiind perioade de activitate salariată sau independentă, pentru a stabili ordinea de prioritate în caz de cumul.

(2)

Legislațiile anumitor state membre prevăd că perioadele de suspendare sau de întrerupere a activității salariate sau independente efective, din motive legate de concedii, de șomaj, de incapacitate temporară de muncă, de greve sau de greve patronale sunt tratate fie ca perioade de activitate salariată sau independentă pentru dobândirea dreptului la prestații familiale, fie ca perioade de inactivitate care dau naștere, după caz, prin ele însele sau ca o consecință a unei activități salariate sau independente anterioare, plății de prestații familiale.

(3)

Articolul 1 literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 definește noțiunile de „activitate salariată” și „activitate independentă” ca reprezentând „orice activitate sau situație echivalentă considerată ca atare, în aplicarea legislației de securitate socială din statul membru în care se desfășoară această activitate sau în care există situația echivalentă”.

(4)

Este esențial să se cunoască domeniul de aplicare al „drepturilor dobândite în temeiul unei activități salariate sau independente” menționate la articolul 68 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, pentru a se evita orice incertitudini sau diferențe de interpretare.

(5)

În cazul în care statutul de lucrător în activitate al unei persoane a fost suspendat deoarece această persoană a trecut în concediu fără plată în urma nașterii unui copil cu scopul de a-l crește, Curtea de Justiție a Comunităților Europene (3) a făcut referire la articolul 73 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului (4), coroborat cu articolul 13 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 (5). Prin urmare, un astfel de concediu fără plată trebuie considerat, de asemenea, ca fiind o activitate salariată sau independentă în sensul articolului 68 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004. În acest context, Curtea a repetat faptul că dispozițiile menționate anterior se pot aplica numai în măsura în care persoana în cauză are statutul de lucrător salariat sau de lucrător independent în sensul articolului 1 litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 (6), care cere ca persoana în cauză să fie acoperită de cel puțin o ramură de securitate socială. Astfel, sunt excluse persoanele aflate în concediu fără plată și care nu mai sunt acoperite de niciun regim de securitate socială din statul membru în cauză.

(6)

Având în vedere diversitatea sistemelor de concediu fără plată existente în statele membre și evoluția constantă a legislațiilor naționale, poate exista doar o listă neexhaustivă de cazuri în care se consideră că, în timpul unei perioade de concediu, o persoană desfășoară o activitate salariată sau independentă. Prin urmare, este inutil să se definească toate cazurile în care un astfel de concediu fără plată este echivalent unei activități salariate sau independente și cele în care legătura strânsă necesară cu activitatea lucrativă nu există.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

În sensul articolului 68 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, prestațiile familiale sunt considerate ca fiind „dobândite în temeiul unei activități salariate sau independente” în special:

2.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/13

(1)

Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 intră în vigoare la 1 mai 2010 și Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 (3) și (CEE) nr. 574/72 (4) ale Consiliului sunt abrogate la aceeași dată, cu excepția situațiilor menționate la articolul 90 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și la articolul 96 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009.

(2)

Sub rezerva dispozițiilor articolului 87 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și ale articolului 94 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009, în principiu, cererile prezentate înainte de data intrării în vigoare a regulamentelor respective continuă să fie reglementate de legislația care li se aplica la momentul introducerii lor, iar dispozițiile regulamentelor respective se aplică doar cererilor depuse după intrarea lor în vigoare.

(3)

Deciziile nr. 74-208 și Recomandările nr. 14-23 ale Comisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți, aflate încă în vigoare, devin caduce la data de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72 și de intrare în vigoare a Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009.

(4)

Este necesar să se adapteze anumite decizii și recomandări aplicabile în temeiul Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72 pentru a le alinia dispozițiilor Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009.

(5)

Este necesar să se asigure transparența și să se furnizeze asistență instituțiilor în ceea ce privește aplicarea deciziilor și a recomandărilor Comisiei administrative în temeiul Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72, după data intrării în vigoare a Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009.

(6)

Având în vedere complexitatea lor juridică și tehnică, termenul strâns și necesitatea de a acorda prioritate anumitor sarcini ale Comisiei administrative, unele decizii nu vor fi gata pentru a fi publicate la timp înainte de intrarea în vigoare a Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009, ci numai într-o etapă ulterioară.

(7)

Anumite dispoziții ale deciziilor și recomandărilor aplicabile în temeiul Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72 sunt integrate direct în dispozițiile Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009.

(8)

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

Deciziile și recomandările care fac referire la Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72 nu se aplică situațiilor reglementate de Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009.

Cu toate acestea, deciziile și recomandările respective rămân aplicabile în cazul în care Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72 rămân în vigoare și își păstrează efectele juridice, în special în situațiile menționate la articolul 90 alineatul (1) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și la articolul 96 alineatul (1) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 987/2009.

2.

Deciziile și recomandările enumerate în partea A a anexei nu sunt înlocuite de nicio decizie sau recomandare în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009.

3.

Deciziile și recomandările enumerate în partea B a anexei sunt înlocuite de noile decizii și recomandări specificate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009.

4.

Deciziile enumerate în partea C a anexei sunt adaptate în cel mai scurt timp posibil de Comisia administrativă, astfel încât acestea să corespundă dispozițiilor Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009, deoarece principiile enunțate în aceste decizii trebuie să fie aplicate și în ceea ce privește regulamentele respective.

5.

Documentele necesare pentru aplicarea Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72 (respectiv formularele E, carduri europene de asigurări sociale de sănătate și certificate provizorii de înlocuire) eliberate de instituțiile, autoritățile și alte organisme competente ale statelor membre înainte de intrarea în vigoare a Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 rămân valabile [deși conțin referințe la Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72] și sunt luate în considerare de instituțiile, autoritățile și alte organisme ale statelor membre chiar și după această dată, până la expirarea valabilității lor sau până la retragerea sau înlocuirea lor cu documentele eliberate sau comunicate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009.

6.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/17

(a)

reîncepe procedura scrisă comunicând membrilor modificarea propusă, în conformitate cu procedura de la alineatul (3); sau

(b)

anula procedura scrisă, pentru a discuta propunerea în cursul următoarei reuniuni,

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/21

1.

Instituția care plătește prestația realizează automat un nou calcul atunci când este informată că beneficiarul îndeplinește condițiile de acordare a unei prestații în temeiul legislației unui alt stat membru.

Nu se efectuează un nou calcul în cazul în care perioadele realizate în temeiul legislației celorlalte state membre au fost deja luate în considerare pentru acordarea prestației și nu a mai fost dobândită nicio perioadă după acordarea prestației inițiale.

Cu toate acestea, în cazul în care se aplică unele condiții suplimentare (pe lângă realizarea perioadelor de asigurare), precum atingerea vârstei cerute pentru acordarea prestației sau o modificare a numărului de copii care trebuie luați în considerare, trebuie efectuat automat un nou calcul.

2.

Instituția care realizează un nou calcul al unei prestații pe care o acordase anterior ține cont, pentru acest calcul, de toate perioadele de asigurare și/sau de reședință, precum și de orice altă condiție îndeplinită de către beneficiar în temeiul propriei sale legislații și al legislației celorlalte state membre la data acordării prestației recalculate.

3.

Data care trebuie luată în considerare este data de apariție a riscului în statul membru în care condițiile de eligibilitate au fost îndeplinite cel mai recent.

4.

Instituția care acordă un supliment, în conformitate cu articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, informează instituția competentă a oricărui alt stat membru în temeiul legislației căruia beneficiarul are dreptul la o prestație acordată în conformitate cu dispozițiile capitolului 5 din regulamentul respectiv.

5.

Instituția competentă a oricărui alt stat membru care acordă prestații beneficiarului în temeiul capitolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 comunică instituției care plătește suplimentul, în fiecare an, în cursul lunii ianuarie, cuantumul prestațiilor pe care le plătește beneficiarului începând cu data de 1 ianuarie a aceluiași an.

6.

Atunci când o persoană introduce o cerere de revizuire a unei pensii de invaliditate în temeiul dispozițiilor articolului 87 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, nu este necesar să se efectueze un nou examen medical, în măsura în care informațiile conținute în dosarul beneficiarului pot fi considerate suficiente.

În caz contrar, instituția în cauză poate solicita efectuarea unui nou examen medical.

7.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/23

(1)

Consiliul European de la Barcelona, desfășurat între 15 și 16 martie 2002, a hotărât: „că un card european de asigurări sociale de sănătate va înlocui formularele tipărite necesare în prezent pentru a beneficia de tratament medical în alt stat membru. Comisia va prezenta o propunere în acest scop înainte de Consiliul European de primăvară din 2003. Un card de acest tip va simplifica procedurile, dar nu va modifica drepturile și obligațiile existente.” (punctul 34).

(2)

Având în vedere diferențele semnificative între statele membre cu privire la utilizarea cardurilor de asigurare de sănătate și de securitate socială, cardul european de asigurări sociale de sănătate este inițial introdus într-un format în care se pot citi cu ochiul liber datele necesare pentru asigurarea de asistență medicală și pentru rambursarea costurilor aferente. În plus, aceste informații pot să fie incluse pe un suport electronic. Mai mult, utilizarea unui suport electronic va deveni generalizată într-o etapă ulterioară.

(3)

Cardul european de asigurări sociale de sănătate trebuie să fie conform unui model unic definit de Comisia administrativă. Modelul ar trebui să contribuie atât la facilitarea accesului la asistență medicală, cât și la prevenirea utilizării nereglementare, abuzive sau frauduloase a cardului.

(4)

Instituțiile statului membru respectiv stabilesc perioada de valabilitate a cardurilor europene de asigurări sociale de sănătate pe care le eliberează. Perioada de valabilitate a cardului european de asigurări sociale de sănătate ar trebui să țină cont de durata estimată a drepturilor persoanei asigurate.

(5)

În cazul unor circumstanțe excepționale, ar trebui eliberat un certificat provizoriu de înlocuire cu o durată limitată. Prin „circumstanțe excepționale” se poate înțelege furtul sau pierderea cardului european de asigurări sociale de sănătate sau plecarea într-o perioadă prea scurtă pentru a permite eliberarea unui card european de asigurări sociale de sănătate. Persoana asigurată sau instituția din statul de ședere poate solicita certificatul provizoriu de înlocuire.

(6)

Cardul european de asigurări sociale de sănătate ar trebui folosit în toate situațiile de ședere temporară în care persoana asigurată necesită asistență medicală, indiferent de scopul șederii, fie că este turistic, legat de activități profesionale sau de studii. Totuși, cardul european de asigurări sociale de sănătate nu poate fi utilizat atunci când scopul șederii în străinătate este exclusiv acela de a obține asistență medicală.

(7)

În conformitate cu articolul 76 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, statele membre ar trebui să coopereze pentru a stabili proceduri care să permită să se evite, în situația în care o persoană încetează să aibă dreptul la prestații în natură în caz de boală din partea unui stat membru și dobândește dreptul la prestații în natură din partea unui alt stat membru, utilizarea în continuare de către persoana în cauză a cardului european de asigurări sociale de sănătate eliberat de instituția din primul stat membru, ulterior datei de la care nu mai are dreptul la prestații în natură din partea acestui stat.

(8)

Cardul european de asigurări sociale de sănătate eliberat înainte de intrarea în aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 va rămâne valabil până la data de expirare înscrisă pe card.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

Cardul european de asigurări sociale de sănătate certifică dreptul unei persoane asigurate și al unui pensionar, precum și al membrilor familiei lor, care au drept de ședere într-un stat membru altul decât statul membru competent, la prestații în natură care devin necesare din motive medicale, luând în considerare natura prestațiilor și durata preconizată a șederii.

Cardul european de asigurări sociale de sănătate nu poate fi folosit în situația în care scopul șederii temporare este obținerea de tratament medical.

2.

Cardul european de asigurări sociale de sănătate este un card individual, eliberat pe numele titularului cardului.

3.

Instituția emitentă stabilește perioada de valabilitate a cardului european de asigurări sociale de sănătate.

4.

Prestațiile în natură furnizate de instituția din statul membru de ședere, pe baza unui card european de asigurări sociale de sănătate valabil, se rambursează de instituția competentă, în conformitate cu dispozițiile în vigoare. Un card european de asigurări sociale de sănătate este valabil atunci când perioada de valabilitate înscrisă pe el nu a expirat.

Instituția competentă nu poate refuza rambursarea costului prestațiilor pe motive că persoana în cauză nu mai este asigurată pe lângă instituția care a eliberat cardul european de asigurări sociale de sănătate, sub rezerva ca prestațiile să fi fost furnizate titularului cardului sau al certificatului provizoriu de înlocuire în perioada de valabilitate a cardului sau a certificatului.

5.

Atunci când circumstanțe excepționale împiedică eliberarea unui card european de asigurări sociale de sănătate, instituția competentă eliberează un certificat provizoriu de înlocuire cu o perioadă de valabilitate limitată. Persoana asigurată sau instituția din statul de ședere poate solicita certificatul provizoriu de înlocuire.

6.

Cardul european de asigurări sociale de sănătate și certificatul provizoriu de înlocuire trebuie să fie conforme unui model unic care să îndeplinească caracteristicile și specificațiile tehnice prevăzute prin decizia Comisiei administrative.

7.

Cardul european de asigurări sociale de sănătate include următoarele date:

8.

Cardul european de asigurări sociale de sănătate poate fi folosit în toate situațiile de ședere temporară, pe parcursul cărora persoana asigurată necesită prestații în natură, indiferent de scopul șederii, fie că este turistic, legat de activități profesionale sau de studii.

9.

Cardul european de asigurări sociale de sănătate certifică dreptul titularului cardului din statul membru de ședere la prestații în caz de boală care devin necesare din motive medicale și care se acordă în timpul șederii temporare într-un alt stat membru în scopul de a împiedica situația în care titularul cardului este constrâns să se întoarcă în statul membru competent sau în statul de reședință înainte de încheierea perioadei planificate de ședere pentru a beneficia de tratamentul care îi este necesar.

Scopul prestațiilor de acest tip este să permită persoanei asigurate să își continue șederea în condiții medicale sigure.

10.

Cardul european de asigurări sociale de sănătate nu vizează prestațiile în natură în caz de boală în situațiile în care scopul șederii este obținerea de tratament medical.

11.

Cardul european de asigurări sociale de sănătate garantează că titularul cardului beneficiază, în statul membru de ședere, de același tratament (proceduri și tarife) ca și persoanele acoperite de sistemul de asigurare de sănătate din statul respectiv.

12.

În cazul în care o persoană încetează să aibă dreptul la prestații în natură în caz de boală în temeiul legislației unui stat membru și dobândește dreptul la prestații în natură în temeiul legislației unui alt stat membru, instituțiile din statele membre respective ar trebui să coopereze pentru a evita ca persoana asigurată să folosească în continuare cardul european de asigurări sociale de sănătate eliberat de instituția din primul stat membru, ulterior datei de la care nu mai are dreptul la prestații în natură din partea acestui stat. Dacă este necesar, instituția celui de al doilea stat eliberează un nou card european de asigurări sociale de sănătate.

13.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/26

(1)

Pentru a facilita acceptarea și rambursarea costurilor pentru prestațiile în natură furnizate în baza cardului european de asigurări sociale de sănătate este necesar ca cele trei părți principale implicate (persoana asigurată, furnizorii de servicii de sănătate și instituțiile) să recunoască cu ușurință și să accepte cardul european de asigurări sociale de sănătate în conformitate cu un model unic și cu specificații uniforme.

(2)

Informațiile care trebuie să fie vizibile pe cardul european de asigurări sociale de sănătate sunt definite la punctul 7 din Decizia nr. S1. Introducerea unui card european de asigurări sociale de sănătate pe care sunt vizibile date reprezintă prima etapă a unui proces care duce la utilizarea unui mijloc electronic care să dovedească îndreptățirea la prestații în natură în cursul unei șederi temporare într-un stat membru altul decât cel competent sau decât cel de reședință. Prin urmare, instituțiile competente ale statelor membre care doresc să utilizeze un mijloc electronic, cum ar fi un cip sau o bandă magnetică, pot încorpora încă din etapa inițială datele la care se face referire în acest considerent.

(3)

În cazul în care circumstanțe excepționale împiedică eliberarea unui card european de asigurări sociale de sănătate, se eliberează un certificat provizoriu de înlocuire, conform unui model unic.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

Aspectul și specificațiile cardului european de asigurări sociale de sănătate se stabilesc în conformitate cu dispozițiile anexei I la prezenta decizie.

2.

Modelul de certificat provizoriu de înlocuire se stabilește în conformitate cu dispozițiile anexei II la prezenta decizie.

3.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/40

(1)

În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) și articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, o persoană asigurată are dreptul de a beneficia, pe parcursul șederii temporare într-un stat membru altul decât statul de reședință, de prestații în natură care devin necesare din motive medicale, luând în considerare natura acestor prestații și durata șederii.

(2)

În conformitate cu articolul 25 secțiunea A alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009, prestațiile menționate la articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se referă la prestațiile în natură care se acordă în timpul șederii temporare într-un stat membru, în conformitate cu legislația acestuia, și care devin necesare din motive medicale în scopul de a preveni ca persoana asigurată să fie constrânsă să se întoarcă în statul membru competent înainte de încheierea perioadei planificate de ședere pentru a beneficia de tratamentul care îi este necesar.

(3)

Articolul 25 secțiunea A alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 trebuie interpretat de așa manieră încât toate prestațiile în natură acordate în legătură cu boli cronice sau preexistente să fie vizate de prezenta dispoziție. Curtea de Justiție a hotărât (3) că nu se poate interpreta conceptul de „tratament necesar”„în sensul că prestațiile respective se limitează exclusiv la cazurile în care tratamentul acordat a devenit necesar din cauza unei îmbolnăviri subite. În special, circumstanța în care un tratament necesar în urma evoluției stării de sănătate a persoanei asigurate, pe parcursul șederii temporare într-un alt stat membru, poate fi legat de preexistența unei patologii despre care pacientul avea cunoștință, precum o boală cronică, nu înseamnă că nu se îndeplinesc condițiile pentru aplicarea acestor dispoziții”.

(4)

Articolul 25 secțiunea A alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 trebuie interpretat de așa manieră încât prestațiile în natură acordate în legătură cu sarcina sau nașterea să fie vizate de prezenta dispoziție. Totuși, prezenta dispoziție nu vizează situația în care scopul șederii temporare în străinătate este nașterea.

(5)

În temeiul articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, Comisia administrativă a fost desemnată să întocmească o listă de prestații în natură care, pentru a fi acordate în timpul unei șederi într-un alt stat membru, necesită, din rațiuni practice, un acord prealabil între persoana în cauză și instituția care furnizează asistența medicală.

(6)

Obiectivul acordului prealabil prevăzut la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 este asigurarea continuității tratamentului necesar unei persoane asigurate pe parcursul șederii într-un alt stat membru.

(7)

Ținând cont de acest obiectiv, criteriile esențiale pentru definirea prestațiilor în natură care necesită un acord prealabil între pacient și unitatea care furnizează asistența medicală dintr-un alt stat membru sunt caracterul vital al tratamentului medical și faptul că acest tratament este accesibil exclusiv în unități medicale specializate și/sau care dispun de personal specializat sau/și de echipamente. O listă neexhaustivă bazată pe aceste criterii este prezentată în anexa la prezenta decizie.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

Prestațiile în natură care trebuie acordate în temeiul articolului 19 alineatul (1) și al articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, precum și al articolului 25 secțiunea A alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 includ atât prestațiile furnizate în legătură cu boli cronice sau preexistente, cât și în legătură cu sarcina și nașterea.

2.

Prestațiile în natură, inclusiv cele legate de boli cronice sau preexistente sau legate de naștere nu fac obiectul prezentelor dispoziții atunci când scopul șederii într-un alt stat membru este obținerea unor astfel de tratamente.

3.

Un tratament medical vital care este accesibil numai într-o unitate medicală specializată și/sau care dispune de personal specializat și/sau de echipamente trebuie, în principiu, să facă obiectul unui acord prealabil între persoana asigurată și unitatea care furnizează tratamentul pentru a se asigura că tratamentul este disponibil pe parcursul șederii persoanei asigurate într-un stat membru altul decât statul membru competent sau statul de reședință.

O listă neexhaustivă de tratamente care îndeplinesc aceste criterii este prezentată în anexa la prezenta decizie.

4.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/42

(1)

În temeiul articolului 54 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009, dacă, în conformitate cu legislația unui stat membru, cuantumul prestației de șomaj variază în funcție de numărul membrilor de familie, atunci când calculează cuantumul prestației, instituția competentă ia de asemenea în considerare numărul de membri de familie care își au reședința pe teritoriul unui stat membru altul decât cel în care este situată instituția competentă.

(2)

În temeiul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior, instituțiile furnizează sau își comunică, în cel mai scurt termen, toate datele necesare pentru stabilirea și determinarea drepturilor și obligațiilor persoanelor în cazul cărora se aplică Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

(3)

Documentele și documentele electronice structurate prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 atestă drepturile persoanei în cauză, însă eliberarea lor nu constituie o condiție pentru acordarea drepturilor respective.

(4)

Documentele privind membrii de familie care își au reședința pe teritoriul unui stat membru altul decât cel în care este situată instituția competentă pot fi comunicate numai după începerea perioadei de șomaj pentru care se acordă prestația.

(5)

Plățile restante corespunzătoare majorărilor cuantumului prestațiilor de șomaj plătibile în funcție de membrii de familie trebuie să fie efectuate pentru perioada care precedă data de transmitere a informațiilor privind membrii de familie care își au reședința pe teritoriul unui stat membru altul decât statul membru în care este situată instituția competentă, cu condiția ca persoanele respective să se fi aflat deja în întreținerea persoanei șomere la începutul perioadei de șomaj pentru care se acordă prestația.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

Transmiterea documentului privind membrii de familie după începutul perioadei de șomaj pentru care se acordă prestația nu are ca efect amânarea datei de deschidere a dreptului la prestația de șomaj majorată în funcție de membrii de familie aflați în întreținere, care va fi stabilit în conformitate cu legislația statului competent.

2.

În cazul în care instituția care transmite documentul menționat la alineatul (1) nu este în măsură să certifice că membrii de familie nu sunt luați în considerare la calcularea prestațiilor de șomaj cuvenite unei alte persoane, în temeiul legislației din statul membru pe teritoriul căruia aceștia își au reședința, persoana interesată este autorizată să completeze documentul respectiv printr-o declarație în acest sens.

3.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/43

(1)

Articolul 65 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 prevede norme speciale privind acordarea și plata prestațiilor de șomaj pentru șomerii care, în cursul ultimei lor activități salariate sau independente, au avut reședința într-un stat membru altul decât statul competent.

(2)

Factorul determinant pentru aplicarea articolului 65 din regulamentul menționat anterior în integralitatea sa este faptul că persoanele interesate au avut reședința, în cursul ultimei lor activități salariate sau independente, într-un stat membru altul decât cel la a cărui legislație se supun, care nu corespunde neapărat statului în care au fost lucrători salariați sau lucrători independenți.

(3)

În conformitate cu definiția prevăzută la articolul 1 litera (j) din regulamentul menționat anterior, termenul „reședință” se referă la locul în care o persoană este rezidentă în mod obișnuit și termenul „ședere” este definit ca reședință temporară la litera (k) de la articolul respectiv.

(4)

Articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 prezintă criteriile de stabilire a reședinței în cazul în care există o diferență de opinie cu privire la acest aspect între instituțiile a două sau mai multe state membre.

(5)

Din articolul 1 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 reiese că lucrătorii frontalieri își au reședința într-o țară alta decât țara în care își desfășoară activitatea profesională, care, în virtutea articolului 11 alineatul (3) litera (a) din regulamentul menționat anterior, reprezintă statul competent, și că, prin urmare, nu există nicio îndoială că acești lucrători sunt vizați de articolul 65 din același regulament.

(6)

Categoriile de persoane menționate la articolul 11 alineatul (4) și la articolul 13 din regulamentul menționat anterior și persoanele în cazul cărora se aplică un acord menționat la articolul 16 din regulamentul menționat anterior pot să aibă reședința, în anumite cazuri, într-un stat membru altul decât statul stabilit ca fiind competent în temeiul acestor articole.

(7)

Stabilirea statului în care persoanele care fac parte din aceste categorii își au reședința trebuie analizată de la caz la caz, iar pentru persoanele menționate la articolul 13 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 trebuie realizată în scopul afilierii lor.

(8)

În temeiul articolului 65 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, responsabilitatea pentru plata prestațiilor este transferată de la statul competent la statul de reședință, în cazul în care persoana interesată se pune la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă din acest din urmă stat.

(9)

Deși acest lucru este în prezent acceptabil în cazul lucrătorilor frontalieri și al anumitor categorii care, în mod similar, păstrează relații strânse cu țările lor de origine, nu ar mai fi acceptabil dacă, printr-o interpretare prea amplă a conceptului de „reședință”, domeniul de aplicare al articolului 65 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 ar fi extins pentru a include toate persoanele care au o activitate salariată sau independentă suficient de stabilă într-un stat membru și care și-au lăsat familiile în țara lor de origine.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

Articolul 65 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se aplică în special:

în cazul în care au avut reședința, pe parcursul ultimei lor activități profesionale, într-un stat membru altul decât statul competent.

2.

Persoanele menționate la alineatul (1) care, pe parcursul ultimei lor activități profesionale, au fost supuse legislației unui stat membru altul decât statul de desfășurare a activității salariate sau independente, sunt eligibile pentru ajutoare în temeiul dispozițiilor legislației statului de reședință, ca și cum ar fi fost anterior supuse respectivei legislații.

3.

În scopul aplicării prezentei decizii, statul de reședință se determină în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009.

4.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/45

(1)

Articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 include o dispoziție care constituie o derogare, în cazul persoanelor aflate în șomaj total, de la principiul general lex loci laboris enunțat la articolul 11 alineatul (3) litera (a) din regulamentul menționat anterior.

(2)

Trebuie să se aplice criterii comunitare uniforme pentru a se stabili dacă o persoană este considerată ca aflându-se în șomaj total sau parțial în sensul articolului 65 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat anterior. Această evaluare nu se poate face pe baza criteriilor derivate din legislația națională.

(3)

Întrucât practicile instituțiilor naționale de securitate socială din diferitele state membre reflectă diferențe de interpretare privind stabilirea tipului de șomaj, este important să se precizeze domeniul de aplicare al articolului menționat anterior în vederea adoptării de criterii uniforme și echilibrate pentru aplicarea articolului de către instituțiile respective.

(4)

În temeiul articolului 65 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, o persoană aflată în șomaj total care nu mai are nicio legătură cu statul membru competent beneficiază de prestații de șomaj din partea instituției de la locul de reședință.

(5)

Evaluarea existenței sau a menținerii unei relații de muncă se bazează în întregime pe legislația națională a statului de angajare.

(6)

Obiectivul protejării șomerilor care se urmărește prin articolul 65 din regulament nu ar fi îndeplinit dacă o persoană care rămâne angajată de aceeași întreprindere dintr-un stat membru altul decât cel în care își are reședința – activitatea sa fiind suspendată– ar fi totuși considerată ca aflându-se în șomaj total și ar trebui astfel să se adreseze instituției din locul de reședință pentru a obține prestații de șomaj.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

În ceea ce privește aplicarea articolului 65 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, stabilirea tipului de șomaj (și anume parțial sau total) depinde de existența sau de menținerea vreunei relații de muncă între părți, și nu de durata vreunei suspendări temporare a activității lucrătorului.

2.

Dacă o persoană rămâne angajată de o întreprindere dintr-un stat membru altul decât cel pe al cărui teritoriu își are reședința, însă activitatea sa este suspendată, deși poate să se reîntoarcă la locul de muncă în orice moment, lucrătorul în cauză este considerat ca aflându-se în șomaj parțial, iar prestațiile aferente sunt acordate de instituția competentă din statul membru de angajare, în conformitate cu articolul 65 alineatul (1) din regulamentul menționat anterior.

3.

Dacă o persoană, în absența vreunei relații contractuale de muncă, nu mai are nicio legătură cu statul membru de angajare (de exemplu, din cauză că relația contractuală de muncă a fost reziliată sau a expirat), este considerată ca aflându-se în șomaj total în conformitate cu articolul 65 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior, iar prestațiile sunt acordate de instituția de la locul de reședință.

4.

Dacă un lucrător independent nu mai desfășoară nicio activitate profesională sau comercială în statul membru de desfășurare a activității, este considerat ca aflându-se în șomaj total, în conformitate cu articolul 65 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior, iar prestațiile sunt acordate de instituția de la locul de reședință.

5.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/47

(1)

Regulamentul (CE) nr. 883/2004, adoptat în temeiul articolelor 42 și 308 din tratat, constituie un instrument esențial pentru exercitarea libertăților fundamentale instituite prin tratat.

(2)

Principiul nediscriminării pe motive de naționalitate constituie o garanție esențială pentru libera circulație a lucrătorilor, conform dispozițiilor articolului 39 din tratat. Aceasta implică eliminarea oricărei discriminări între lucrătorii stabiliți în statele membre și lucrătorii migranți în privința ocupării forței de muncă, a plății și a celorlalte condiții de lucru.

(3)

În cauza Gottardo (3), Curtea de Justiție a hotărât în baza acestui principiu, astfel cum este enunțat la articolul 39 din tratat, în privința unei persoane cu reședința în Comunitate care lucrase în Franța, în Italia și în Elveția. Persoana respectivă nu îndeplinea condițiile pentru a beneficia de o pensie în Italia și a cerut cumularea perioadelor de asigurare încheiate în Elveția și în Italia, în conformitate cu dispozițiile convenției bilaterale între Italia și Elveția de care beneficiază resortisanții acestor două țări.

(4)

În cauza respectivă, Curtea a hotărât că, atunci când un stat membru încheie cu o țară terță o convenție internațională bilaterală privind securitatea socială în baza căreia perioadele de asigurare încheiate în țara terță respectivă sunt luate în considerare pentru dobândirea dreptului la prestații pentru limită de vârstă, principiul fundamental al egalității de tratament cere ca statul membru respectiv să acorde resortisanților celorlalte state membre aceleași avantaje de care se bucură propriii săi resortisanți în temeiul convenției respective, cu excepția cazului în care statul membru justifică în mod obiectiv refuzul de a face acest lucru (punctul 34).

(5)

În acest sens, Curtea a afirmat că interpretarea sa privind termenul „legislație” de la articolul 1 litera (j) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului (4) [actualul articol 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004] nu poate afecta obligația ca fiecare stat membru să respecte principiul egalității de tratament stabilit la articolul 39 din tratat.

(6)

Curtea a considerat că periclitarea echilibrului și a reciprocității unei convenții internaționale bilaterale încheiate între un stat membru și o țară terță nu constituie o justificare obiectivă pentru refuzul statului membru care este parte la convenția respectivă de a extinde la resortisanții celorlalte state membre avantajele de care beneficiază propriii săi resortisanți în temeiul convenției respective.

(7)

Curtea nu a acceptat nici obiecțiile conform cărora o posibilă creștere a poverii financiare și a dificultăților administrative de comunicare cu autoritățile competente din țara terță în cauză ar putea justifica nerespectarea de către statul membru care este parte la convenția bilaterală a obligațiilor prevăzute în tratat.

(8)

Este important ca din hotărârea respectivă să fie trase toate concluziile adecvate, acest fapt fiind esențial pentru resortisanții comunitari care și-au exercitat dreptul de liberă circulație într-un alt stat membru.

(9)

Din acest motiv, trebuie clarificat că orice convenție bilaterală privind securitatea socială între un stat membru și o țară terță trebuie interpretată astfel încât avantajele de care beneficiază resortisanții statului membru care este parte la convenție trebuie acordate în principiu și resortisanților comunitari aflați în aceeași situație obiectivă.

(10)

Indiferent de aplicarea uniformă a hotărârii Gottardo la cauzele individuale, convențiile bilaterale existente ar trebui reexaminate. În legătură cu acordurile încheiate anterior, articolul 307 din tratat prevede: „statul sau statele membre în cauză recurg la toate mijloacele corespunzătoare pentru a elimina incompatibilitățile constatate”; în legătură cu acordurile încheiate după 1 ianuarie 1958 sau după data aderării unui stat membru la Comunitatea Europeană, articolul 10 din tratat prevede că statele membre respective „se abțin să ia măsuri care ar putea pune în pericol realizarea scopurilor prezentului tratat”.

(11)

În legătură cu noile convenții bilaterale privind securitatea socială încheiate între un stat membru și o țară terță, este important să se rețină că acestea ar trebui să includă o referință specifică la principiul nediscriminării pe motive de naționalitate cu privire la resortisanții altor state membre care și-au exercitat dreptul de liberă circulație în statul membru care este parte la convenția respectivă.

(12)

Aplicarea hotărârii Gottardo la cauzele individuale depinde în mare măsură de cooperarea țărilor terțe, deoarece acestea trebuie să certifice perioadele de asigurare încheiate acolo de către persoana în cauză.

(13)

Comisia administrativă ar trebui să abordeze acest subiect, având în vedere că hotărârea Gottardo are legătură cu aplicarea principiului tratamentului egal în domeniul securității sociale.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

În conformitate cu principiul tratamentului egal și al nediscriminării între propriii resortisanți ai unui stat și resortisanții altor state membre care și-au exercitat dreptul de liberă circulație în temeiul articolului 39 din tratat, avantajele în privința pensiilor de care beneficiază lucrătorii care sunt resortisanți ai unui stat (salariați sau care desfășoară activități independente) în temeiul unei convenții privind securitatea socială încheiate cu o țară terță sunt acordate, în principiu, și lucrătorilor (salariați sau care desfășoară activități independente) care sunt resortisanți ai altor state membre și care se află în aceeași situație obiectivă.

2.

Noile convenții bilaterale privind securitatea socială încheiate între un stat membru și o țară terță ar trebui să se refere în mod specific la principiul nediscriminării, pe motive de naționalitate, a resortisanților unui alt stat membru care și-au exercitat dreptul de liberă circulație în statul membru care este parte la convenția respectivă.

3.

Statele membre ar trebui să informeze instituțiile din țările cu care au încheiat convenții privind securitatea socială ale căror dispoziții se aplică numai propriilor lor resortisanți în legătură cu implicațiile hotărârii Gottardo și ar trebui să le invite să coopereze la aplicarea hotărârii Curții. Statele membre care au încheiat convenții bilaterale cu aceleași țări terțe pot acționa în comun pentru a solicita o astfel de cooperare. Această cooperare este, în mod evident, esențială în vederea respectării hotărârii.

4.

Prezenta recomandare se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/49

(1)

Dacă persoanele rezidente pe teritoriul unui stat membru sunt eligibile, conform legislației aplicabile în cazul acestora, pentru a primi prestații de șomaj, ar trebui ca acestea să aibă posibilitatea de a desfășura o activitate profesională sau comercială cu timp parțial pe teritoriul unui alt stat membru, menținându-și, în același timp, dreptul de a beneficia de prestațiile de șomaj asigurate de statul în care își au reședința.

(2)

În acest context, este necesar să se decidă care este legislația aplicabilă acestor persoane în temeiul articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, pentru a preveni posibilele conflicte de legi.

(3)

În temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul menționat anterior, persoanele cărora li se acordă o prestație în numerar datorită sau ca o consecință a desfășurării unei activități salariate sau independente se consideră că desfășoară activitatea menționată.

(4)

În temeiul articolului 11 alineatul (3) litera (a) din regulamentul menționat anterior, persoanele care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supun legislației din statul membru respectiv.

(5)

În interesul persoanelor menționate în considerentul 1 de mai sus, este recomandabil ca acestea să rămână sub incidența legislației țării lor de reședință atât în privința plății contribuțiilor datorate în baza activității lor profesionale sau comerciale, cât și în privința acordării prestațiilor.

(6)

Articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 permite statelor membre să prevadă derogări de la articolele 11-15 din regulamentul menționat anterior.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

Autoritățile competente din statele membre în cauză să încheie sau să însărcineze organismele desemnate de autoritățile competente respective să încheie acorduri în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, cu următoarele condiții:

Acordurile ar trebui să dispună ca persoanele care primesc prestații de șomaj în statul lor de reședință și care desfășoară, în același timp, o activitate profesională sau comercială cu timp parțial în alt stat membru să intre exclusiv sub incidența legislației statului lor de reședință atât în privința plății contribuțiilor, cât și a acordării prestațiilor.

Instituția care acordă prestațiile de șomaj în statul de reședință al persoanei în cauză informează instituția desemnată de autoritatea competentă a statului respectiv în legătură cu orice activitate profesională sau comercială cu timp parțial întreprinsă de persoana în cauză în alt stat membru.

Aceasta din urmă informează imediat instituția desemnată de autoritatea competentă din statul membru pe al cărui teritoriu persoana în cauză întreprinde o activitate cu timp parțial cu privire la faptul că persoana rămâne sub incidența legislației statului membru de reședință.

2.

În temeiul acestor acorduri, se aplică procedurile administrative stabilite la articolele 19-21 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009.

3.

Acordul încheiat de statele membre în temeiul Recomandării nr. 18 din 28 februarie 1986, anexată la prezentul document, rămâne valabil în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009, sub rezerva punctului 2 din prezenta recomandare.

4.

Prezenta recomandare se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/51

(1)

În conformitate cu dispozițiile articolului 64 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, persoana aflată în șomaj total și care se deplasează într-un alt stat membru decât statul competent pentru a căuta de lucru își păstrează dreptul la prestații de șomaj în numerar, în anumite condiții și în anumite limite.

(2)

Una dintre condițiile stabilite la litera (a) din alineatul menționat anterior este că persoana în cauză trebuie să fi rămas la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă din statul membru competent timp de cel puțin patru săptămâni după ce a devenit șomeră.

(3)

Cu toate acestea, ultima teză de la litera (a) permite ca serviciile sau instituțiile competente să autorizeze plecarea persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă înainte de expirarea celor patru săptămâni.

(4)

Această autorizație nu ar trebui refuzată în cazul persoanelor care îndeplinesc celelalte condiții stabilite la articolul 64 alineatul (1) din regulamentul menționat și doresc să își însoțească soțul/soția sau partenerul/partenera care a acceptat un loc de muncă în alt stat membru.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

Conform ultimei teze de la articolul 64 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, autorizarea plecării înaintea expirării celor patru săptămâni se va acorda unei persoane aflate în șomaj total, care îndeplinește toate celelalte condiții de la articolul 64 alineatul (1) și își însoțește soțul/soția sau partenerul/partenera care a acceptat un loc de muncă în alt stat membru decât statul competent.

Statutul de partener va fi stabilit pe baza legislației din statul membru competent.

2.

Prezenta recomandare se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/52

(1)

Costul prestațiilor în natură furnizate de către o instituție dintr-un stat membru în numele unei instituții dintr-un alt stat membru se rambursează în întregime.

(2)

Rambursările între instituții, dacă nu se convine altfel, trebuie să se desfășoare cu rapiditate și eficiență pentru a se preveni acumularea de creanțe care să rămână neonorate pentru perioade mai lungi de timp.

(3)

O acumulare de creanțe ar putea pune în pericol funcționarea eficientă a sistemului comunitar și ar putea periclita drepturile persoanelor.

(4)

Prin Decizia nr. S1 (3), Comisia administrativă a decis că institutia de la locul de ședere rambursează costul îngrijirilor medicale furnizate pe baza unui card european de asigurări sociale de sănătate valabil.

(5)

Cele mai bune practici, stabilite de comun acord, ar trebui sa contribuie la o soluționare rapidă si eficientă a rambursărilor între instituții.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

Instituția care solicită o rambursare pe baza cheltuielilor reale introduce cererea cel târziu înainte de termenul limită prevăzut la articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 (denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare”). Instituția care primește o cerere de rambursare asigură plata acesteia în termenul prevăzut la articolul 67 alineatul (5) din regulamentul de punere în aplicare, dar înainte de acest termen, de îndată ce există posibilitatea să facă acest lucru.

2.

Cererile de rambursare a prestațiilor care au fost furnizate pe baza unui card european de asigurări sociale de sănătate (CEASS), a unui certificat de înlocuire a CEASS sau a oricărui alt document care atestă dreptul la prestații pot fi respinse și returnate instituției creditoare, în cazul în care, de exemplu, cererea respectivă:

O cerere nu poate fi respinsă pe motiv că persoana nu mai este asigurată la instituția care a emis CEASS sau documentul care îi atestă drepturile, cu condiția ca prestațiile să fi fost acordate beneficiarului în perioada de valabilitate a documentului utilizat.

O instituție care este obligată să ramburseze costul prestațiilor acordate pe baza unui CEASS poate solicita ca instituția la care persoana asigurată a fost înregistrată în mod corect în momentul acordării prestațiilor să ramburseze costul acestor prestații primei instituții sau, dacă persoana asigurată nu avea dreptul să utilizeze CEASS, să soluționeze această problemă cu persoana în cauză.

3.

Instituția debitoare nu poate verifica o cerere în ceea ce priveste conformitatea sa cu articolul 19 și cu articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 decât dacă există motive întemeiate de a suspecta un abuz, astfel cum Curtea Europeană de Justiție a stabilit în jurisprudența sa (4). În consecință, instituția debitoare este obligată să accepte informațiile pe care se bazează cererea și să efectueze rambursarea. În cazul în care există suspiciuni de abuz, instituția debitoare poate respinge cererea din motive justificate, astfel cum prevede articolul 67 alineatul (5) din regulamentul de punere în aplicare.

4.

În scopul aplicării punctelor 2 si 3, dacă instituția debitoare exprimă îndoieli cu privire la corectitudinea faptelor pe care se bazează o cerere de rambursare, revine institutiei creditoare să stabilească dacă cererea a fost emisă corespunzător și, dacă este cazul, să retragă cererea de rambursare sau să recalculeze suma.

5.

O cerere introdusă după expirarea termenului limită prevăzut la articolul 67 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare nu va fi luată în considerare.

6.

Inventarul prevăzut la articolul 64 alineatul (4) din regulamentul de punere în aplicare este prezentat organismului de legătură al statului membru debitor înainte de sfârșitul anului imediat următor anului de referință, iar cererile de rambursare bazate pe acest inventar sunt prezentate aceluiași organism cât mai curând posibil, după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a sumelor fixe anuale pe persoană, dar în termenul prevăzut la articolul 67 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare.

7.

În măsura posibilului, instituția creditoare va prezenta, cu aceeași ocazie, instituției debitoare solicitarile referitoare la un anumit an calendaristic.

8.

Instituița debitoare care primește o cerere de rambursare determinată pe baza unor sume fixe asigură plata acesteia în termenul limită prevăzut la articolul 67 alineatul (5) din regulamentul de punere în aplicare, dar înainte de acest termen, de îndată ce există posibilitatea să facă acest lucru.

9.

O cerere introdusă după expirarea termenului limită prevăzut la articolul 67 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare nu va fi luată în considerare.

10.

O cerere de rambursare determinată pe baza unor sume fixe poate fi respinsă și returnată institutiei creditoare, în cazul în care, de exemplu, cererea respectivă:

11.

Dacă instituția debitoare exprimă îndoieli cu privire la corectitudinea faptelor pe care se bazează o cerere de rambursare, revine instituției creditoare să stabilească dacă factura a fost emisă corespunzător și, dacă este cazul, să retragă cererea de rambursare sau să recalculeze suma.

12.

În cazul efectuării unei plăți anticipate în temeiul articolului 68 din regulamentul de punere în aplicare, suma care trebuie plătită este determinată separat pentru cererile de rambursare bazate pe cheltuielile reale [articolul 67 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare] și pentru cele bazate pe sume fixe [articolul 67 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare].

13.

Instituțiile ar trebui să stabilească între ele o bună cooperare și să asigure punerea în aplicare a propriei lor legislații.

14.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/54

(1)

În sensul aplicării articolelor 17, 19, 20, 22, al articolului 24 alineatul (1), al articolelor 25, 26, al articolului 27 alineatele (1), (3), (4) și (5), al articolelor 28, 34 și al articolului 36 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, ar trebui conferit un sens precis, obligatoriu pentru toate statele membre, conceptului de „prestații în natură” în caz de boală sau de maternitate, astfel cum este definit la articolul 1 litera (va) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

(2)

Conceptul de prestații în natură în caz de boală și de maternitate, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, trebuie să includă prestații în natură acordate persoanelor dependente.

Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

Prestațiile în natură în caz de boală și de maternitate care trebuie luate în considerare la calcularea rambursărilor menționate la articolele 62, 63 și 64 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 (denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare”) sunt cele considerate ca atare în conformitate cu legislația națională aplicată de instituția care a acordat prestațiile, cu condiția ca acestea să poată fi obținute în conformitate cu dispozițiile articolelor 17, 19, 20, 22, ale articolului 24 alineatul (1), ale articolelor 25, 26, ale articolului 27 alineatele (1), (3), (4) și (5), ale articolelor 28, 34 și ale articolului 36 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (denumit în continuare „regulamentul de bază”).

2.

Trebuie, de asemenea, considerate ca fiind prestații în natură, în sensul articolelor menționate anterior din regulamentul de bază, următoarele elemente:

3.

Următoarele elemente nu trebuie considerate ca fiind prestații în natură, în sensul articolelor menționate anterior din regulamentul de bază:

4.

Calcularea sumelor fixe lunare și a sumelor fixe totale în conformitate cu articolul 64 din regulamentul de punere în aplicare include următoarele elemente:

5.

Calcularea sumelor fixe lunare și a sumelor fixe totale în conformitate cu articolul 64 din regulamentul de punere în aplicare nu include următoarele elemente:

6.

Calcularea sumelor care urmează să fie rambursate se bazează, în limita posibilităților, pe statisticile oficiale și documentele contabile ale instituțiilor de la locul de ședere sau de reședință și, de preferință, pe datele oficiale publicate. Sursele statisticilor utilizate trebuie indicate.

7.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

24.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 106/56

(1)

Numeroase dispoziții, precum articolul 5 litera (a), articolul 21 alineatul (1), articolele 29, 34, 52, articolul 62 alineatul (3), articolul 65 alineatele (6) și (7), articolul 68 alineatul (2) și articolul 84 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și articolul 25 alineatele (4) și (5), articolul 26 alineatul (7), articolul 54 alineatul (2), articolul 70, articolele 72, 73, 78 și 80 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009, includ situații în care este necesară stabilirea cursului de schimb în scopul de a plăti, calcula sau recalcula o prestație sau contribuție, o rambursare sau pentru aplicarea procedurilor de compensare și de recuperare.

(2)

Articolul 90 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 împuternicește Comisia administrativă să fixeze data ce va fi luată în considerare pentru stabilirea cursurilor de schimb care vor fi aplicate atunci când se calculează anumite prestații și contribuții.

Acționând în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

1.

În scopul prezentei decizii, prin curs de schimb se înțelege cursul de schimb zilnic publicat de Banca Centrală Europeană.

2.

Cu excepția cazurilor în care prezenta decizie dispune altfel, cursul de schimb este cursul publicat în ziua în care instituția efectuează operațiunea.

3.

În scopul de a stabili un drept și de a calcula pentru prima dată cuantumul unei prestații, o instituție a unui stat membru care trebuie să transforme o sumă în moneda unui alt stat membru folosește:

4.

Punctul 3 se aplică mutatis mutandis atunci când o instituție a unui stat membru trebuie să transforme o sumă în moneda unui alt stat membru pentru a recalcula prestația datorită producerii unor schimbări ale situației de fapt sau legale a persoanei în cauză.

5.

O instituție care plătește o prestație care se indexează periodic potrivit legislației naționale și în cazul în care sumele în altă monedă au un impact asupra prestației respective va utiliza, atunci când recalculează prestația, cursul de schimb aplicabil în prima zi a lunii care precede luna în care se face indexarea, cu excepția cazurilor în care legislația națională dispune altfel.

6.

În scopul aplicării procedurilor de compensare și de recuperare, cursul de schimb aplicabil pentru a transforma suma care trebuie dedusă sau plătită este cursul de schimb pentru ziua în care cererea a fost transmisă pentru prima dată.

7.

În sensul articolului 65 alineatele (6) și (7) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și al articolului 70 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009, atunci când se face comparația între suma efectiv plătită de instituția locului de reședință și suma maximă de rambursat menționată la articolul 65 alineatul (6) teza a treia din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (valoarea prestației la care ar avea dreptul persoana în cauză în conformitate cu legislația statului membru sub a cărei incidență s-a aflat ultima dată, dacă ar fi înregistrată la serviciile de ocupare a forței de muncă din statul membru respectiv), data care trebuie luată în considerare pentru stabilirea cursului de schimb este prima zi a lunii calendaristice în care s-a încheiat perioada pentru care se face rambursarea.

8.

Prezenta decizie se revizuiește după primul an de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

9.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.