ISSN 1830-3668

doi:10.3000/18303668.CE2010.087.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 87E

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 53
1 aprilie 2010


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

REZOLUȚII

 

Parlamentul European
SESIUNEA 2008-2009
Ședinta din 10 și 12 martie 2009
Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în C 234 E, 29.9.2009.
TEXTE ADOPTATE

 

Marți, 10 martie 2009

2010/C 087E/01

Următoarele etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană și experiențele similare în țări terțe
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la următoarele etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană și la experiențele similare în țări terțe (2008/2181(INI))

1

2010/C 087E/02

Transferul transfrontalier al sediului social al unei companii
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 conținând recomandări către Comisie privind transferul transfrontalier al sediului social al unei companii (2008/2196(INI))

5

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

8

2010/C 087E/03

Sistemul european comun de azil
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la viitorul sistemului european comun de azil (2008/2305(INI))

10

2010/C 087E/04

Planul de acțiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la planul de acțiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat (2008/2150(INI))

16

2010/C 087E/05

Cooperarea dintre instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la cooperarea dintre instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (2008/2180(INI))

21

2010/C 087E/06

Punerea în aplicare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate (2008/2247(INI))

23

2010/C 087E/07

Egalitatea de tratament și de acces între bărbați și femei în artele spectacolului
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la egalitatea de tratament și de acces între bărbați și femei în artele spectacolului (2008/2182(INI))

27

2010/C 087E/08

Integritatea jocurilor de noroc on-line
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la integritatea jocurilor de noroc on-line (2008/2215(INI))

30

2010/C 087E/09

Asigurarea calității alimentelor - incluzând armonizarea și recunoașterea reciprocă a standardelor
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la asigurarea calității alimentelor - incluzând armonizarea și recunoașterea reciprocă a standardelor (2008/2220(INI))

35

2010/C 087E/10

Rapoartele Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anii 2006 și 2007
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la rapoartele privind politica în domeniul concurenței pentru anii 2006 și 2007 (2008/2243(INI))

43

2010/C 087E/11

Un Small Business Act pentru Europa
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei privind un Small Business Act pentru Europa (2008/2237(INI))

48

 

Miercuri, 11 martie 2009

2010/C 087E/12

Situația socială a rromilor și îmbunătățirea accesului acestora pe piața muncii din UE
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la situația socială a rromilor și îmbunătățirea accesului acestora pe piața muncii din UE (2008/2137(INI))

60

2010/C 087E/13

Confruntarea cu problemele legate de aprovizionarea cu petrol
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 privind posibilele soluții la problemele legate de aprovizionarea cu petrol (2008/2212(INI))

70

2010/C 087E/14

Ecologizarea transportului și internalizarea costurilor externe
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la ecologizarea transportului și internalizarea costurilor externe (2008/2240(INI))

76

2010/C 087E/15

Contribuția la Consiliul European din primăvara anului 2009 în legătură cu Strategia de la Lisabona
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la contribuția la Consiliul European din primăvara anului 2009 în legătură cu Strategia de la Lisabona

79

2010/C 087E/16

Lupta împotriva schimbărilor climatice
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la strategia UE pentru un acord cuprinzător la Copenhaga privind schimbările climatice și adoptarea de dispoziții adecvate pentru finanțarea politicii privind schimbările climatice

90

2010/C 087E/17

Orientările pentru politicile privind ocuparea forței de muncă
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la punerea în aplicare a Orientărilor privind politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre 2008-2010

94

2010/C 087E/18

Plan european de relansare economică
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la un plan european de relansare economică (2008/2334(INI))

98

2010/C 087E/19

Politica de coeziune: investiții în economia reală
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la politica de coeziune: investiții în economia reală (2009/2009(INI))

113

 

Joi, 12 martie 2009

2010/C 087E/20

Promovarea carierelor și a mobilității: un parteneriat european pentru cercetători
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la favorizarea carierelor și a mobilității: un parteneriat european pentru cercetători (2008/2213(INI))

116

2010/C 087E/21

Protecția consumatorilor, în special a minorilor, în ceea ce privește folosirea jocurilor video
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la protecția consumatorilor, în special a minorilor, în ceea ce privește utilizarea jocurilor video (2008/2173(INI))

122

2010/C 087E/22

Crearea unui spațiu aerian comun cu Israel
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la crearea unui spațiu aerian comun cu Israel (2008/2136(INI))

126

2010/C 087E/23

Deteriorarea situației umanitare în Sri Lanka
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la situația umanitară în continuă deteriorare din Sri Lanka

127

2010/C 087E/24

Problema deteriorării terenurilor agricole în UE, în special în Europa de Sud: soluția oferită de instrumentele politicii agricole a UE
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la problema deteriorării terenurilor agricole în UE, în special în Europa de sud: soluția oferită de instrumentele politicii agricole a UE (2008/2219(INI))

128

2010/C 087E/25

Participarea lucrătorilor în societățile cu un statut european
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la participarea salariaților în societățile cu statut de societate europeană și alte măsuri însoțitoare

133

2010/C 087E/26

Copiii migranților
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la copiii migranților, care sunt lăsați în țara de origine

134

2010/C 087E/27

Raportul de progrese pentru 2008 privind Croația
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la raportul de progrese pentru 2008 privind Croația

135

2010/C 087E/28

Raportul de progrese pentru 2008 privind Turcia
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la raportul de progrese pentru 2008 privind Turcia

139

2010/C 087E/29

Raportul de progrese pentru 2008 privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la Raportul de progrese pentru 2008 privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

147

2010/C 087E/30

Mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie
Recomandarea Parlamentului European din 12 martie 2009 adresată Consiliului referitoare la mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (2008/2290(INI))

153

2010/C 087E/31

Cel de-al cincilea forum mondial al apei de la Istanbul, 16-22 martie 2009
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la apă din perspectiva celui de-al cincilea Forum mondial privind apa de la Istanbul din perioada 16-22 martie 2009

157

2010/C 087E/32

Ajutor pentru dezvoltare acordat de Comunitatea Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa Subsahariană
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la o abordare în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare acordat de Comunitatea Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa Subsahariană

162

2010/C 087E/33

Implementarea spațiului unic de plăți în euro (SEPA)
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la implementarea spațiului unic de plăți în euro (SEPA)

166

2010/C 087E/34

Parteneriatul strategic UE-Brazilia
Recomandarea Parlamentului European din 12 martie 2009 privind parteneriatul strategic Uniunea Europeană-Brazilia (2008/2288(INI))

168

2010/C 087E/35

Parteneriatul strategic UE-Mexic
Recomandarea Parlamentului European din 12 martie 2009 adresată Consiliului privind un parteneriat strategic UE-Mexic (2008/2289(INI))

172

2010/C 087E/36

Cea de-a 50-a aniversare a revoltei tibetane și a dialogului dintre Sfinția Sa Dalai Lama și guvernul chinez
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la cea de-a 50-a aniversare a revoltei tibetane și dialogul dintre Sfinția Sa Dalai Lama și guvernul chinez

177

2010/C 087E/37

Guineea Bissau
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la Guineea Bissau

178

2010/C 087E/38

Filipine
Rezoluția Parlamentului european din 12 martie 2009 referitoare la Filipine

181

2010/C 087E/39

Expulzarea ONG-urilor din Darfur
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la expulzarea ONG-urilor din Darfur

183

 

II   Comunicări

 

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Parlamentul European
SESIUNEA 2008-2009
Ședinta din 10 și 12 martie 2009
Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în C 234 E, 29.9.2009.
TEXTE ADOPTATE

 

Miercuri, 11 martie 2009

2010/C 087E/40

Regulamentul de procedură: prelungirea aplicabilității articolului 139
Decizia Parlamentului European din 11 martie 2009 privind prelungirea aplicabilității articolului 139 din Regulamentul de procedură până la finalul celei de-a șaptea legislaturi

186

 

III   Acte pregătitoare

 

Parlamentul European
SESIUNEA 2008-2009
Ședinta din 10 și 12 martie 2009
Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în C 234 E, 29.9.2009.
TEXTE ADOPTATE

 

Marți, 10 martie 2009

2010/C 087E/41

Acordul CE/Armenia privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea acordului dintre Comunitatea Europeană și Republica Armenia privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene (COM(2007)0729 – C6-0519/2008 – 2007/0251(CNS))

188

2010/C 087E/42

Acordul CE/Israel privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea acordului dintre Comunitatea Europeană și Statul Israel privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene (COM(2008)0178 – C6-0520/2008 – 2008/0068(CNS))

188

2010/C 087E/43

Protocol adițional la Acordul CE/Africa de Sud pentru a ține seama de aderarea Bulgariei și a României la Uniunea Europeană ***
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol adițional la Acordul privind comerțul, dezvoltarea și cooperarea între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Africa de Sud, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (16447/2008 - COM(2008)0749 – C6-0017/2009 – 2008/0212(AVC))

189

2010/C 087E/44

Cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor (COM(2008)0316 – C6-0210/2008 – 2008/0100(COD))

190

P6_TC1-COD(2008)0100Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 martie 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate

190

2010/C 087E/45

Emisii industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (reformare) (COM(2007)0844 – C6-0002/2008 – 2007/0286(COD))

191

P6_TC1-COD(2007)0286Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 martie 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (reformare)

192

ANEXA I

232

ANEXA II

236

ANEXA III

237

ANEXA IV

238

ANEXA V

239

ANEXA VI

244

ANEXA VII

255

ANEXA VIII

265

ANEXA IX

266

ANEXA X

268

2010/C 087E/46

Statutul societății private europene *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind statutul societății private europene (COM(2008)0396 – C6-0283/2008 – 2008/0130(CNS))

300

2010/C 087E/47

Orientări referitoare la procedura bugetară 2010, Secțiunea III - Comisia
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 privind orientările referitoare la procedura bugetară 2010, Secțiunea III – Comisia (2009/2005(BUD))

321

2010/C 087E/48

Orientări referitoare la procedura bugetară 2010 - Secțiunile I, II, IV, V, VI, VII, VIII și IX
Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 privind orientările referitoare la procedura bugetară 2010, Secțiunea I - Parlamentul European, Secțiunea II - Consiliul, Secțiunea IV - Curtea de Justiție, Secțiunea V - Curtea de Conturi, Secțiunea VI - Comitetul Economic și Social European, Secțiunea VII - Comitetul Regiunilor, Secțiunea VIII - Ombudsmanul European, Secțiunea IX - Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (2009/2004(BUD))

327

 

Miercuri, 11 martie 2009

2010/C 087E/49

Scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) și (c) din Directiva 2006/112/CE privind scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (versiune codificată) (COM(2008)0575 – C6-0347/2008 – 2008/0181(CNS))

332

2010/C 087E/50

Ajustarea salariilor de bază și a indemnizațiilor aplicabile personalului Europol *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la inițiativa Republicii Franceze în vederea adoptării Deciziei Consiliului de ajustare a salariilor de bază și a indemnizațiilor aplicabile personalului Europol (14479/2008 – C6-0038/2009 – 2009/0804(CNS))

333

2010/C 087E/51

Mobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene, în conformitate cu punctul 26 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2009)0023 – C6-0040/2009 – 2009/2007(ACI))

334

ANEXĂ

334

2010/C 087E/52

Buget rectificativ nr. 1/2009: inundații în România
Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2009 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2009, secțiunea III - Comisia (6952/2009 – C6-0075/2009 – 2009/2008(BUD))

335

2010/C 087E/53

Norme și standarde comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime ***III
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la textul comun, aprobat de comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime (reformare) (PE-CONS 3719/2008 – C6-0042/2009 – 2005/0237A(COD))

337

2010/C 087E/54

Norme și standarde comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor ***III
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la textul comun, aprobat de comitetul de conciliere, de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor (reformare) (PE-Cons 3720/2008 – C6-0043/2009 – 2005/0237B(Cod))

338

2010/C 087E/55

Controlul statului portului ***III
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la textul comun, aprobat de comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind controlul statului portului (reformare) (PE-CONS 3721/2008 – C6-0044/2009 – 2005/0238(COD))

339

2010/C 087E/56

Sistemul comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime ***III
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la textul comun, aprobat de Comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2002/59/CE de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime (PE-CONS 3722/2008 – C6-0045/2009 – 2005/0239(COD))

340

2010/C 087E/57

Investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim ***III
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la textul comun, aprobat de comitetul de conciliere, de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a principiilor fundamentale care reglementează investigarea accidentelor din sectorul de transport maritim și de modificare a Directivelor 1999/35/CE și 2002/59/CE (PE-CONS 3723/2008 – C6-0046/2009 – 2005/0240(COD))

341

2010/C 087E/58

Răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare ***III
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la textul comun, aprobat de comitetul de conciliere, de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind răspunderea în caz de accident a transportatorilor de persoane pe mare (PE-CONS 3724/2008 – C6-0047/2009 – 2005/0241(COD))

342

2010/C 087E/59

Asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce privește creanțele maritime ***II
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliu în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce privește creanțele maritime (14287/2/2008 – C6-0483/2008 – 2005/0242(COD))

343

2010/C 087E/60

Respectarea obligațiilor statelor de pavilion ***II
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului privind respectarea obligațiilor statelor de pavilion (14288/2/2008 – C6-0484/2008 – 2005/0236(COD))

344

2010/C 087E/61

Aplicarea taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (COM(2008)0436 – C6-0276/2008 – 2008/0147(COD))

345

P6_TC1-COD(2008)0147Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri

345

ANEXĂ

360

2010/C 087E/62

Accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei ***I
Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (reformare) (COM(2008)0229 – C6-0184/2008 – 2008/0090(COD))

362

P6_TC1-COD(2008)0069Regulamentul (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (reformare)

363

ANEXĂ

380

2010/C 087E/63

Liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2008)0869 – C6-0050/2009 – 2008/0252(CNS))

381

 

Joi, 12 martie 2009

2010/C 087E/64

Plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană (COM(2009)0093 – C6-0081/2009 – 2009/0029(CNS))

381

Legenda simbolurilor utilizate

*

procedura de consultare

**I

procedura de cooperare, prima lectură

**II

procedura de cooperare, a doua lectură

***

procedura de aviz conform

***I

procedura de codecizie, prima lectură

***II

procedura de codecizie, a doua lectură

***III

procedura de codecizie, a treia lectură

(Procedura indicată se bazează pe temeiul juridic propus de Comisie)

Amendamente politice: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▐.

Corecturile și adaptările tehnice realizate de către servicii: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive; textul eliminat este marcat prin simbolul ║.

RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

REZOLUȚII

Parlamentul European SESIUNEA 2008-2009 Ședinta din 10 și 12 martie 2009 Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în C 234 E, 29.9.2009. TEXTE ADOPTATE

Marți, 10 martie 2009

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/1


Marți, 10 martie 2009
Următoarele etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană și experiențele similare în țări terțe

P6_TA(2009)0085

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la următoarele etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană și la experiențele similare în țări terțe (2008/2181(INI))

2010/C 87 E/01

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană”(COM(2008)0069),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată „Raport privind evaluarea și dezvoltarea viitoare a agenției FRONTEX ”(COM(2008)0067),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată „Analizând crearea unui sistem european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR)” (COM(2008)0068),

având în vedere comentariile preliminare ale Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 3 martie 2008 și comentariile comune din 29 aprilie 2008 ale Grupului de lucru pentru protecția datelor „Articolul 29” și ale Grupului de lucru pentru poliție și justiție privind cele trei comunicări menționate anterior,

având în vedere concluziile Consiliului privind gestionarea frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (2),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 al Consiliului din 24 octombrie 2008 privind migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (3) și Decizia 2008/839/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (4),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 noiembrie 2005 privind o eficiență mai ridicată, o mai mare interoperabilitate și sinergiile dintre bazele de date din Europa din domeniul justiției și al afacerilor interne (COM(2005)0597),

având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2008 privind evaluarea și dezvoltarea viitoare a Agenției FRONTEX și a sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) (5),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0061/2009),

A.

întrucât eliminarea controalelor la frontierele interne ale UE este una din cele mai mari realizări ale procesului de integrare europeană;

B.

întrucât o zonă fără frontiere interne nu poate funcționa fără o responsabilitate comună și solidaritate în ceea ce privește gestionarea frontierelor sale externe;

C.

întrucât ar trebui să se acorde atenție cooperării în materie de securitate a frontierelor cu autoritățile de resort din țările terțe, în conformitate cu politica externă generală a UE;

D.

întrucât, în fiecare an, 160 de milioane de cetățeni UE, 60 de milioane de resortisanți din țări terțe care nu au nevoie de viză și 80 de milioane care au nevoie de viză trec frontiera externă a UE;

E.

întrucât măsurile de ridicare a gradului de securitate la frontieră trebuie să fie însoțite de facilitarea fluxurilor de pasageri și de promovarea mobilității într-o lume din ce în ce mai globalizată;

F.

întrucât, în cadrul gestionării integrate a frontierelor UE, mai multe instrumente și programe fie au fost deja create, fie sunt în curs de pregătire, fie se află în stadiul de dezvoltare a politicii aferente;

G.

întrucât Comisia și-a exprimat intenția de a fi pregătită să prezinte, în 2009-2010, propuneri legislative privind introducerea unui sistem de intrare/ieșire, a unui Program al călătorilor înregistrați (PCI) și a unui Sistem electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC);

H.

întrucât astfel de sisteme similare există în Australia și sunt, în prezent, puse în aplicare de SUA, ca parte a programului „US-VISIT”;

I.

întrucât nu există nici un plan director global care să stabilească structura generală a strategiei UE privind frontierele, nici o evaluare detaliată a sistemelor existente și a celor care sunt în proces de pregătire,

Sistemul de intrare/ieșire

1.

este conștient de faptul că așa numitele „persoane care au depășit perioada de ședere autorizată”, cele mai vizate de sistemul de intrare/ieșire propus, ar trebui să reprezinte numărul cel mai mare de imigranți ilegali în UE; solicită, totuși, mai multe informații cu privire la datele colectate de un contractant extern, care estimează că „în anul 2006 s-au înregistrat până la 8 milioane de imigranți ilegali în UE25” (6); insistă, de asemenea, să se definească în mod clar termenul de „persoană care a depășit perioada de ședere autorizată”, incluzându-se și excepțiile posibile în anumite condiții și să se efectueze o analiză mai detaliată, calitativă și cantitativă, cu privire la amenințările/riscurile/costurile pe care acestea le comportă pentru societatea europeană;

2.

subliniază că, deși sistemul propus și informațiile din alertă ar putea atât să contribuie la împiedicarea resortisanților din țări terțe să depășească perioada de ședere autorizată, cât și să ofere date și informații referitoare la situații tipice, este în continuare necesar să se păstreze legătura cu organele de aplicare a legii pentru ca persoanele care depășesc perioada autorizată să poată fi reținute și consideră, prin urmare, că sistemul propus nu va pune capăt fenomenului de depășire a perioadei de ședere autorizate;

3.

nu deține suficiente informații cu privire la modul în care acest sistem va fi integrat în cadrul existent și la modul în care va interacționa cu acest cadru, nici cu privire la modificările care ar putea fi necesare privind sistemele existente și la costurile reale generate de acest sistem; prin urmare, are îndoieli cu privire la necesitatea absolută a aplicării unui astfel de sistem;

4.

reamintește că funcționarea corectă a sistemului de intrare/ieșire va depinde, atât material, cât și operațional, de succesul VIS și SIS II; subliniază că aceste instrumente nu sunt complet operaționale încă și că, așadar, nu a fost posibil să se realizeze o evaluare corespunzătoare; subliniază că sunt puse în discuție operabilitatea și fiabilitatea SIS II;

5.

observă că, în mod indubitabil și ca urmare a lecțiilor învățate în SUA, aplicarea capacității la ieșire reprezintă o provocare mai mare decât aplicarea capacității la intrare, în special privind ieșirea pe cale maritimă și pe cale terestră; este, de asemenea, ca urmare a aceleiași experiențe, foarte îngrijorat în ceea ce privește rentabilitatea unui astfel de sistem; din acest motiv, invită Comisia să furnizeze informații suplimentare referitoare la investițiile reale generate de un astfel de sistem;

Programul călătorilor înregistrați (PCI)

6.

susține, în principiu, ideea unui PCI pentru resortisanții din țări terțe, indiferent dacă aceștia au nevoie de viză sau nu, care ar facilita accelerarea fluxurilor de călători și ar preveni aglomerația la punctele de intrare și ieșire, precum și posibilitatea ca cetățenii UE să folosească porți automate, deoarece legislația comunitară actuală nu permite simplificarea controalelor la frontieră, cu excepția cazurilor în care resortisanții din țări terțe respectivi au reședința în zonele de frontieră;

7.

critică, totuși, terminologia folosită în Comunicarea menționată anterior intitulată „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană” (călători care prezintă un risc scăzut/ călători „bona fide”), deoarece ar însemna că se consideră a priori că un număr ridicat de călători prezintă un „risc ridicat” sau sunt „mala fide” și recomandă termenul de „persoane care călătoresc frecvent”;

8.

subliniază că mai multe state membre au înființat deja sau pregătesc în prezent un astfel de PCI pentru resortisanții din țări terțe și insistă asupra riscului de a ajunge în situația de a avea un amestec de douăzeci și șapte de sisteme bazate pe criterii diferite, inclusiv în domeniul protecției datelor și al taxele aplicate; știe că Țările de Jos, împreună cu Germania, Regatul Unit și FRONTEX, încearcă să promoveze programul internațional de control accelerat al călătorilor („International Expedited Traveller Programme”) ca pe un posibil model pentru alte state membre;

9.

susține o abordare armonizată și îndeamnă, prin urmare, Comisia să grăbească acest proces, bazându-se pe cele mai bune practici din statele membre, și să se asigure că statele membre acționează în continuare în conformitate cu legislația comunitară;

10.

observă că, de fapt, PCI pentru resortisanții din țări terțe diferă de PCI pentru cetățenii UE; subliniază că, în consecință, între acestea trebuie să se facă în permanență o diferențiere clară;

Sistemul electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC)

11.

recunoaște că nu ar fi înțelept ca, în ceea ce privește măsurile de securitate, atenția să fie îndreptată doar asupra resortisanții din țări terțe care intră în UE din țări în cazul cărora este nevoie de vize; pune însă la îndoială necesitatea absolută a sistemului propus și ar dori să primească o explicație detaliată a argumentelor în favoarea acestuia; este convins că mai degrabă o colaborare strânsă, mai ales între serviciile de informații, reprezintă soluția adecvată în acest sens, și nu o colectare masivă de date în general;

12.

dorește să fie informat cu privire la calendarul exact și la detaliile studiului din perspectiva Comisiei;

Protecția datelor și probleme legate de datele biometrice

13.

consideră inacceptabil faptul că nici Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) care își exprimase anumite preocupări, nici Grupul de lucru pentru protecția datelor „Articolul 29” nu au fost consultate de Comisie înainte de adoptarea Comunicării menționate anterior intitulate „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană”; solicită, în consecință, Comisiei să consulte atât autoritatea, cât și grupul menționate anterior cu privire la orice acțiune menționată în comunicarea respectivă, deoarece componentele propuse presupun procesarea a foarte multe date cu cu caracter personal;

14.

este conștient de faptul că datele biometrice sunt, teoretic, elemente eficiente de identificare a persoanelor, deoarece caracteristicile măsurate sunt considerate a fi unice pentru fiecare persoană; subliniază, totuși, că siguranța datelor biometrice nu este absolută și că acestea nu sunt în toate cazurile corecte; subliniază, prin urmare, că ar trebui să existe întotdeauna proceduri alternative, iar profilurile de risc ar trebui elaborate mai bine;

15.

insistă asupra creării unui protocol-standard pentru folosirea și schimbul de informații privind datele biometrice și a unor acorduri privind controlul interfeței pentru descrierea modului în care va fi folosit protocolul; consideră, de asemenea, că folosirea datelor biometrice ar trebui să facă obiectul unui standard de calitate pentru a se evita divergențele în materie de acceptare dintre diferitele sisteme folosite de statele membre;

16.

consideră că o abordare care ține seama de respectarea vieții private în momentul concepției trebuie să fie o caracteristică esențială a oricărei inițiative care ar putea pune în pericol informațiile personale ale persoanelor, precum și încrederea persoanelor în cei care dețin informații personale despre ele;

Concluzii

17.

consideră că obiectivul unei gestionări cu adevărat integrate a frontierelor în Uniunea Europeană este legitim și este de acord că dezvoltarea și consolidarea continuă a politicii comune a UE privind gestionarea frontierelor este importantă;

18.

consideră însă că, în cadrul gestionării frontierelor și a imigrației, propunerile ambițioase se adună într-un ritm uimitor; solicită, în consecință, Comisiei să gândească în termeni de necesitate și cost al logisticii de frontieră;

19

regretă, de asemenea, ideea că politica UE de gestionare a frontierelor ar trebui bazată pe ideea că orice călător este un potențial suspect care trebuie să-și dovedească buna-credință;

20.

critică lipsa unui plan director global care să stabilească obiectivele generale și structura strategiei UE de gestionare a frontierelor, precum și absența detaliilor privind modul în care ar trebui să funcționeze programele și schemele conexe (care sunt aplicate deja, care sunt în stadiul de pregătire sau de dezvoltare a politicii) și modul în care pot fi optimizate relațiile dintre acestea; este de opinie că atunci când analizează arhitectura UE de gestionare a frontierelor, Comisia ar trebui să se oprească, mai întâi, asupra eficacității sistemelor actuale de gestionare a frontierelor ale statelor membre, pentru a obține o sinergie optimă între acestea;

21.

subliniază că este necesar, în primul rând, să se evalueze sistemele existente și cele care sunt pregătite în prezent și că posibilitatea ca UE să-și realizeze obiectivele strategice depinde, într-o mare măsură, de modul în care aceasta reușește să gestioneze interdependențele dintre programe conexe, deoarece suprapunerea și lipsa de coerență a acestora va avea un efect negativ asupra performanței și rezultatelor organizaționale; consideră că nu ar trebui lansate instrumente și sisteme noi până când cele existente nu devin pe deplin operaționale, sigure și fiabile;

22.

consideră că, înainte de a face investiții, este deosebit de important să se definească în mod clar un context operațional de aliniere a tuturor măsurilor și inițiativelor care apar; subliniază, de asemenea, că ar trebui să fie foarte clar ce modificări sunt necesare pentru a garanta faptul că tehnologia și procesele funcționează în mod armonios și accentuează faptul că toate investițiile ar trebui să fie justificate din punct de vedere economic;

23.

exprimă îndoieli cu privire la necesitatea și proporționalitatea măsurilor propuse, dat fiind că acestea sunt costisitoare și implică riscuri în ceea ce privește protecția datelor; consideră, prin urmare, că măsurile respective ar trebui evaluate în funcție de aceste criterii înainte de a prezenta o propunere oficială;

24.

admite faptul că echilibrul care trebuie realizat între asigurarea liberei circulații în afara granițelor unui stat a unui număr tot mai ridicat de persoane și garantarea unei securități tot mai ridicate pentru cetățenii europeni reprezintă un exercițiu complex și nu neagă faptul că folosirea datelor oferă avantaje clare; consideră, în același timp, că încrederea opiniei publice în acțiunile guvernului poate fi menținută doar dacă există garanții suficiente privind protecția datelor, precum și mecanisme de supraveghere și căi de atac în acest domeniu;

*

* *

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Autorității Europene pentru Protecția Datelor și Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex).


(1)  JO L 105, 13.4.2006, p. 1.

(2)  JO L 218, 13.8.2008, p. 60.

(3)  JO L 299, 8.11.2008, p. 1.

(4)  JO L 299, 8.11.2008, p. 43.

(5)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0633.

(6)  SEC(2008)0153.


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/5


Marți, 10 martie 2009
Transferul transfrontalier al sediului social al unei companii

P6_TA(2009)0086

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 conținând recomandări către Comisie privind transferul transfrontalier al sediului social al unei companii (2008/2196(INI))

2010/C 87 E/02

Parlamentul European,

având în vedere articolul 192 al doilea paragraf din tratatul CE,

având în vedere articolele 43 și 48 din Tratatul CE,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 mai 2003 intitulată „Modernizarea dreptului societăților comerciale și consolidarea guvernării corporative în Uniunea Europeană - Un plan pentru a avansa” (COM(2003)0284),

având în vedere rezoluția sa din 21 aprilie 2004 privind Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European: Modernizarea dreptului societăților comerciale și consolidarea guvernării corporative în Uniunea Europeană - un plan de a merge înainte (1),

având în vedere rezoluția sa din 4 iulie 2006 privind recentele evoluții și perspectivele privind dreptul societăților comerciale (2),

având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2007 referitoare la societățile private europene și la a paisprezecea directivă în domeniul dreptul societăților comerciale privind transferul sediului societății (3),

având în vedere hotărârile Curții de Justiție în cauzele Daily Mail și General Trust  (4), Centros  (5), Überseering  (6), Inspire Art  (7), SEVIC Systems  (8) și Cadbury Schweppes  (9),

având în vedere articolele 39 și 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6–0040/2009),

A.

întrucât companiile ar trebui să beneficieze de libertatea de stabilire în cadrul pieței interne, astfel cum este consacrată în Tratatul CE și interpretată de Curtea de Justiție;

B.

întrucât transferul transfrontalier al companiilor reprezintă unul dintre elementele esențiale în realizarea pieței interne;

C.

întrucât transferul transfrontalier al sediului social al unei companii nu ar trebui să aibă ca efect dizolvarea, întreruperea activității sau pierderea capacității juridice ale acesteia;

D.

întrucât transferul transfrontalier al sediului social al unei companii nu ar trebui să fie circumscris unor condiții legale, sociale și fiscale;

E.

întrucât ar trebui garantate drepturile părților implicate în transfer, precum acționarii minoritari, angajații, creditorii, etc.;

F.

întrucât acquis-ul comunitar aplicabil, care acordă lucrătorilor dreptul de informare, consultare și de participare la nivel transfrontalier și care garantează drepturile de participare existente ale lucrătorilor (Directivele 94/45/CE (10) și 2005/56/CE (11)), ar trebui păstrat integral și întrucât, prin urmare, transferul sediului social nu ar trebui să conducă la pierderea drepturilor câștigate;

G.

întrucât o dispoziție conform căreia organul de conducere și sediul social ale unei companii trebuie să fie situate pe teritoriul aceluiași stat membru ar fi în contradicție cu jurisprudența Curții de Justiție privind libertatea de stabilire și, prin urmare, ar încălca dreptul comunitar,

1.

solicită Comisiei să îi prezinte, în temeiul articolului 44 din Tratatul CE, până la data de 31 martie 2009, o propunere de directivă privind stabilirea unor măsuri de coordonare a legislațiilor naționale ale statelor membre în vederea facilitării transferului transfrontalier în interiorul Comunității al sediului social al unei companii create în conformitate cu legislația unui stat membru (a 14-a directivă privind dreptul societăților comerciale) și solicită ca propunerea respectivă să fie elaborată în cadrul deliberărilor interinstituționale și cu respectarea recomandărilor detaliate de mai jos;

2.

constată că, în prezent, societățile nu își pot transfera sediul decât fie prin propria dizolvare și prin crearea unei noi persoane juridice în statul membru gazdă, fie prin crearea unei noi persoane juridice în statul membru gazdă și fuzionarea ulterioară a celor două societăți; constată, în continuare, că această procedură este însoțită de dificultăți administrative, generează costuri și efecte sociale și nu oferă securitate juridică;

3.

atrage atenția asupra faptului că libertatea de stabilire este garantată societăților în temeiul articolului 48 din Tratatul CE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție (12);

4.

observă că transferul sediului unei societăți implică un transfer de supraveghere; subliniază că, în cadrul elaborării celei de a 14-a directive privind dreptul societăților comerciale referitoare la transferul transfrontalier al sediilor înregistrate, trebuie să se garanteze respectarea drepturilor actuale ale acționarilor, creditorilor și lucrătorilor și trebuie să fie menținut echilibrul existent în conducerea societăților (guvernare corporativă);

5.

propune referirea, în noua directivă, la Directiva 94/45/CE și la Directiva 2005/56/CE, în vederea asigurării coerenței și elementelor esențiale ale procedurilor de participare a lucrătorilor, în aplicarea directivelor europene privind dreptul societăților;

6.

consideră că un transfer de sediu trebuie să facă obiectul elaborării unui proiect de transfer și al unui raport care să explice și să justifice atât aspectele juridice, cât și cele economice, precum și orice consecințe ale unui transfer pentru acționari și angajați; subliniază că proiectul de transfer și raportul trebuie să fie făcute disponibile tuturor părților interesate;

7.

subliniază, în contextul Strategiei de la Lisabona, efectele pozitive ale competiției fiscale asupra creșterii economice;

8.

observă că un transfer de sediu ar trebui să aibă loc în condiții de neutralitate fiscală;

9.

sugerează îmbunătățirea schimburilor de informații și asistență între administrațiile fiscale;

10.

solicită ca transpunerea noii directive în statele membre să se facă în condiții de transparență și propune introducerea obligației, pentru statele membre, de a notifica Comisia, obligație conform căreia societățile care își transferă sediul în conformitate cu dispozițiile directivei să fie înscrise într-un registru european al societăților; subliniază că, pentru o mai bună reglementare, trebuie evitat orice exces informațional („overkill”) în transpunerea obligației de notificare în legislația națională, cu condiția garantării unui nivel suficient de informații;

11.

confirmă faptul că recomandările respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățenilor;

12.

consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă, Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.


(1)  JO C 104 E, 30.4.2004, p. 714.

(2)  JO C 303 E, 13.12.2006, p. 114.

(3)  JO C 263 E, 16.10.2008, p. 671.

(4)  Cauza 81/87 Daily Mail și General Trust, Rec. 1988, p. 5483.

(5)  Cauza C-212/97 Centros, Rec. 1999, p. I-1459.

(6)  Cauza C-208/00 Überseering, Rec. 2002, p. I-9919.

(7)  Cauza C-167/01 Inspire Art, Rec. 2003, p. I-10155.

(8)  Cauza C-411/03 SEVIC Systems, Rec. 2005, p. I-10805.

(9)  Cauza C-196/04 Cadbury Schweppes, Rec. 2006, p. I-7995.

(10)  Directiva 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 254, 30.9.1994, p. 64).

(11)  Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni (JO L 310, 25.11.2005, p. 1).

(12)  Hotărârea în cauza Centros, citată mai sus.


Marți, 10 martie 2009
ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Parlamentul European solicită Comisiei să înainteze o propunere de directivă care ar trebui să cuprindă următoarele elemente:

Recomandarea 1 (efectele transferului transfrontalier al sediului social)

Transferul transfrontalier al sediului social al companiei nu ar trebui să aibă ca efect dizolvarea, întreruperea activității sau pierderea capacității juridice ale acesteia; în consecință, compania își păstrează identitatea, fără a se aduce atingere activului, pasivului și raporturilor contractuale ale acesteia. În plus, transferul nu ar trebui să fie circumscris unor condiții legale, sociale și fiscale. Transferul intră în vigoare de la data înregistrării în statul membru gazdă. Compania este reglementată de legislația statului gazdă de la data înregistrării pe teritoriul acestuia.

Recomandarea 2 (procedura de transfer din cadrul companiei)

Organul de conducere sau de administrație al companiei care urmărește transferul are obligația de a întocmi o propunere de transfer. Propunerea cuprinde cel puțin următoarele date:

(a)

forma juridică, denumirea și sediul social al companiei în statul membru de origine;

(b)

forma juridică, denumirea și sediul social al companiei în statul membru gazdă;

(c)

documentele constitutive și statutul companiei în statul membru gazdă;

(d)

calendarul preconizat al transferului;

(e)

data de la care tranzacțiile companiei care intenționează să își transfere sediul social vor fi considerate, în scopuri contabile, ca fiind situate în statul membru gazdă;

(f)

dacă este cazul, informații detaliate privind transferul administrației centrale sau a locului principal de desfășurare a activității.

(g)

drepturile garantate membrilor, angajaților și creditorilor companiei sau cele mai importante măsuri propuse;

(h)

informații cu privire la procedurile prin care sunt stabilite modalitățile de participare a angajaților, în cazul în care compania este gestionată pe baza participării angajaților, iar legislația din statul membru gazdă nu prevede astfel de modalități.

Propunerea de transfer se transmite membrilor și reprezentanților angajaților companiei în vederea examinării acesteia într-un termen rezonabil, înainte de adunarea acționarilor.

În temeiul legislației naționale în domeniu și a Directivei 68/151/CEE (1), planul de transfer al companiei se publică și prezintă în mod obligatoriu următoarele indicații:

(a)

forma juridică, denumirea și sediul social ale companiei în statul membru de origine și cele preconizate în statul membru gazdă;

(b)

registrul în care au fost înscrise documentele și informațiile privind compania, menționate la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 68/151/CEE, precum și numărul de înmatriculare;

(c)

mențiunea privind modalitățile prin care creditorii sau acționarii minoritari ai companiei își pot exercita drepturile și adresa la care se pot obține gratuit toate informațiile cu privire la aceste modalități.

Organul de conducere sau de administrație al companiei care urmează să efectueze transferul întocmește un raport explicativ și justificativ privind aspectele juridice și economice ale propunerii, indicând consecințele pentru membrii, creditorii și angajații companiei, exceptând cazul în care s-a convenit altfel.

Recomandarea 3 (decizia adunării acționarilor privind transferul)

Adunarea acționarilor aprobă propunerea de transfer în conformitate cu modalitățile stabilite și cu majoritatea voturilor necesare pentru modificarea documentelor constitutive și a statutului, în conformitate cu legislația aplicabilă din statul membru de origine.

În cazul în care conducerea companiei presupune participarea angajaților, adunarea acționarilor poate condiționa transferul de aprobarea de către aceasta a modalităților de participare a angajaților.

Recomandarea 4 (procedura administrativă de transfer și procedura de verificare)

Statul membru de origine verifică legalitatea procedurii de transfer în conformitate cu propria legislație. Autoritatea competentă desemnată de statul membru de origine eliberează un certificat care atestă îndeplinirea tuturor actelor și formalităților necesare.

Organul responsabil de înregistrare din statul membru gazdă primește într-o perioadă de timp adecvată certificatul respectiv, o copie a documentelor constitutive ale companiei preconizate în statul membru gazdă, precum și o copie a propunerii de transfer. Aceste documente sunt considerate suficiente pentru a permite înregistrarea companiei în statul membru gazdă. Autoritatea competentă cu înmatricularea din statul membru gazdă verifică dacă sunt îndeplinite condițiile de formă și de fond pentru transfer.

Autoritatea competentă din statul membru gazdă notifică imediat înmatricularea autorității respective din statul membru de origine. Din acest moment, autoritatea din statul membru de origine procedează la radierea companiei.

Înmatriculările din statul membru gazdă și radierile din statul membru de origine se publică. Trebuie incluse cel puțin următoarele informații:

(a)

data înmatriculării;

(b)

fostul și actualul număr de înmatriculare în registrele statului membru de origine și al statului membru gazdă.

Recomandarea 5 (participarea angajaților)

Participarea angajaților este reglementată de legislația statului membru gazdă.

Cu toate acestea, nu se aplică legislația statului membru gazdă:

(a)

în cazul în care în statul membru gazdă nu se prevede cel puțin același nivel de participare ca cel practicat de companie în statul membru de origine; sau

(b)

în cazul în care legislația statului membru gazdă nu conferă angajaților filialelor companiei situate în alte state membre aceleași drepturi de a-și exercita drepturile de participare de care acești angajați se bucurau înainte de transfer.

În aceste cazuri, dispozițiile articolului 16 din Directiva 2005/56/CE se aplică în mod corespunzător.

Recomandarea 6 (terții implicați în transfer)

Este interzis transferul transfrontalier al sediului social în interiorul Comunității în cazul companiilor împotriva cărora s-a declanșat o procedură de dizolvare, lichidare, insolvabilitate, suspendare a plăților sau alte proceduri asemănătoare.

În ceea ce privește procedurile judiciare sau administrative în curs care au fost declanșate înainte de transferul sediului social, sediul social al companiei este considerat ca fiind în statul membru de origine.


(1)  Prima Directivă 68/151/CEE a Consiliului din 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților (JO L 65, 14.3.1968, p. 8).


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/10


Marți, 10 martie 2009
Sistemul european comun de azil

P6_TA(2009)0087

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la viitorul sistemului european comun de azil (2008/2305(INI))

2010/C 87 E/03

Parlamentul European,

având în vedere articolul 63 alineatele (1) și (2) din Tratatul CE,

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 cu privire la statutul refugiaților, precum și protocolul său adițional din 1967,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul din statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (1) (Regulamentul „Dublin”),

având în vedere Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (2) („Directiva primire”),

având în vedere Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (3) („Directiva privind azilul”),

având în vedere Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională, și referitoare la conținutul protecției acordate (4),

având în vedere raportul Comisiei privind aplicarea Directivei 2003/9/CE din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil (COM(2007)0745),

având în vedere Rezoluția sa din 14 aprilie 2005 privind Lampedusa (5),

având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2006 privind situația taberelor de refugiați din Malta (6),

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 21 iunie 2007 privind azilul: cooperare practică, calitatea procesului decizional în cadrul sistemului european comun de azil (7),

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 2 septembrie 2008 cu privire la evaluarea sistemului de la Dublin (8),

având în vedere rapoartele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne cu privire la vizitele efectuate în diverse centre de cazare pentru a monitoriza condițiile de primire,

având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 6 mai 2008 în cauza C-133/06, Parlamentul European contra Consiliul Uniunii Europene (9), cu privire la o acțiune în anulare a Directivei privind azilul, care are drept scop îndeosebi obținerea anulării dispozițiilor directivei referitoare la procedura de adoptare și de modificare a listelor comune minime cuprinzând țările sigure,

având în vedere Pactul european cu privire la azil și imigrare adoptat de Consiliul European din 16 octombrie 2008, al cărui al patrulea obiectiv este „construirea unei Europe a azilului”,

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0050/2009),

A.

întrucât instrumentele legislative din prima fază a aplicării sistemului european comun de azil (SECA) au permis introducerea unor norme minime comune, dar nu și introducerea unor condiții egale de acces la protecție în ansamblul teritoriului Uniunii, astfel încât fenomene precum deplasările secundare și cererile multiple continuă să existe;

B.

întrucât criteriile referitoare la prima țară de intrare, prevăzute de sistemul de la Dublin, pot avea drept efect împovărarea anumitor state membre în mod disproporționat, mai ales a celor care reprezintă granița externă a UE, pur și simplu din cauza poziției lor geografice expuse și întrucât acest fapt are consecințe dăunătoare atât pentru statele membre, cât și pentru solicitanții de azil;

C.

întrucât, în urma evaluării Comisiei asupra sistemului de la Dublin, s-a constatat că în 2005, cele 13 state membre de graniță s-au confruntat cu probleme din ce in ce mai mari din cauza sistemului de la Dublin;

D.

întrucât în raportul său menționat anterior privind Directiva primire, Comisia constată probleme grave în ceea ce privește aplicarea acesteia, în special în centrele închise și în zonele de tranzit, aspect de care delegațiile parlamentare și-au putut da seama în timpul numeroaselor lor vizite pe teren,

Observații generale

1.

constată că anul trecut numărul refugiaților a crescut la nivel global cu mai mult de 12 milioane și 26 de milioane de persoane strămutate intern; în acest context, sprijină instituirea unui SECA și salută planul de acțiune în materie de azil al Comisiei, care servește drept foaie de parcurs pentru realizarea SECA;

2.

regretă faptul că, datorită modificării temeiului juridic ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, se are în vedere amânarea până în 2012 a realizării celei de-a doua faze a SECA, care trebuie să elimine diferențele dăunătoare dintre sistemele de azil ale statelor membre;

3.

atrage atenția asupra faptului că, între statele membre, pentru anumiți resortisanți ai țărilor terțe, rata de recunoaștere a candidaților la statutul de refugiat variază de la aproximativ 0 % până la 90 %;

4.

insistă asupra faptului că armonizarea normelor, care ar trebui să conducă la o procedură comună și la un statut uniform în materie de azil, ar trebui să aibă drept rezultat un nivel ridicat al protecției în ansamblul Uniunii și nu trebuie să coboare standardele acestuia, pentru ca regimul comun de azil să nu-și piardă valoarea adăugată;

5.

regretă că, în ultimii ani, conceptul de azil ca instituție, o componentă esențială a democrației și protecției drepturilor omului, a cunoscut o degradare semnificativă; reafirmă necesitatea respectării pe deplin a drepturilor și nevoilor solicitanților de azil și a principiului nereturnării;

6.

reamintește că Uniunea ar trebui să prevadă mecanisme la frontierele sale externe pentru a identifica solicitanții de azil și pentru a garanta accesul pe teritoriul său al persoanelor care au drept la protecție internațională, inclusiv în cadrul operațiunilor de control la frontierelor sale exterioare;

7.

consideră salutar faptul că Comisia a definit accesul persoanelor care au nevoie de protecție drept unul dintre obiectivele fundamentale ale SECA;

8.

invită Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex) să ofere informații detaliate în legătură cu numărul de solicitanți de azil identificați în cursul operațiunilor sale și în legătură cu situația dificilă a persoanelor reținute și returnate într-o țară de tranzit sau de origine în cursul acestor operațiuni; invită Comisia să înainteze o propunere de revizuire a mandatului Frontex pentru a afirma explicit că protecția și preocuparea pentru drepturile omului reprezintă o parte integrantă a gestionării frontierelor externe ale UE;

9.

salută recunoașterea de către Comisie a nevoii de garantare a coerenței cu alte politici care au un impact asupra protecției internaționale; prin urmare, solicită Comisiei să sprijine și să introducă inițiative pentru revizuirea și adaptarea tuturor politicilor și practicilor de gestionare a frontierelor, ca de exemplu FRONTEX și Sistemul european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR), care să garanteze accesul refugiaților la protecție în UE și respectarea deplină a principiului de nereturnare la granițele externe ale UE; subliniază, în plus, că obligația de a oferi asistență, astfel cum este consacrată în Convenția ONU asupra dreptului mării (UNCLOS) are caracter obligatoriu din punct de vedere juridic pentru statele membre, UE și Frontex;

Îmbunătățirea legislației în vigoare

10.

salută faptul că în hotărârea menționată anterior în cauza C-133/06, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a anulat alineatele (1) și (2) din articolul 29, precum și alineatul (3) din articolul 36 din Directiva privind azilul, care se referea la adoptarea sau modificarea unei liste comune minime de țări de origine sigure, precum și a unei liste comune de țări terțe sigure;

11.

salută inițiativele pozitive din anumite state membre de a primi solicitanții de azil - de la depunerea cererii lor de protecție internațională - în structuri deschise și cu integrarea deplină în comunitățile locale;

12.

consideră că solicitanții de azil sunt persoane vulnerabile care trebuie să beneficieze de condiții de primire adecvate; reamintește că mediul carceral nu poate în niciun caz să îi ajute să depășească traumele trăite în țările lor de origine sau pe cele din timpul călătoriei lor spre Europa;

13.

salută dispozițiile din ultimele propuneri ale Comisiei care prevăd ca statele membre să nu rețină o persoană în custodie publică pentru simplul motiv că a solicitat protecție internațională; consideră că solicitanții de azil nu ar trebui, din principiu, să fie luați în custodie publică, având în vedere poziția lor extrem de vulnerabilă;

14.

regretă faptul că în mai multe state membre, detenția solicitanților de azil este încă o realitate, ca urmare a intrării lor ilegale pe teritoriul acestora și salută astfel introducerea unor garanții procedurale în materie de custodie publică în Directiva primire; în această privință, consideră că luarea solicitanților de azil în custodie publică ar trebui să fie posibilă doar în circumstanțe foarte clar definite și sub rezerva principiului necesității și a proporționalității atât în ceea ce privește modul, cât și scopul unei astfel de custodii; consideră, de asemenea, că în cazul în care un solicitant de azil este luat în custodie publică, persoana respectivă ar trebui să beneficieze de dreptul de exercitare a unei căi de atac în fața unei instanțe naționale;

15.

consideră esențial ca domeniul de aplicare al noii Directive primire să fie clarificat astfel încât să acopere centrele de cazare, zonele de tranzit, procedurile de la frontieră și persoanele transferate în baza sistemului de la Dublin;

16.

salută introducerea în Directiva primire a unui sistem oficial de identificare imediată a persoanelor vulnerabile, în special a minorilor neînsoțiți, a persoanelor în vârstă dependente, a persoanelor cu handicap, a femeilor însărcinate, a părinților celibatari cu copii și a persoanelor care au suferit traume (tortură, viol, violență psihologică, fizică și sexuală);

17.

consideră că ar trebui stabilită o procedură de solicitare a azilului unică și standarde unice pentru stabilirea statutului de refugiat sau de persoană care are nevoie de protecție internațională, care ar trebui să acopere toate cererile de „protecție internațională” (statut de refugiat, protecție subsidiară, protecție temporară);

18.

salută faptul că Comisia are în vedere clarificarea condițiilor pentru obținerea protecției subsidiare și, în special, faptul că propune reanalizarea nivelului drepturilor și avantajelor care trebuie acordate beneficiarilor acestui tip de protecție; acest fapt ar trebui să asigure o mai mare egalitate a tratamentului la un nivel consolidat;

19.

salută intenția Comisiei de a modifica Directiva privind azilul și subliniază că procedura comună de azil ar trebui să prevadă termene clare, uniforme și rezonabile, în cadrul cărora autoritățile să se poată pronunța asupra unei cereri de azil, evitându-se astfel perioade de așteptare lungi și nejustificate care ar putea avea consecințe negative asupra sănătății și bunăstării solicitanților de azil; reamintește că acordarea statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară ar trebui să se facă întotdeauna pe baza unei evaluări individuale și să nu se limiteze în niciun caz la o evaluare generalizată (de exemplu, în funcție de naționalitate) sau condiționalitate (de exemplu, referitor la situația drepturilor omului în țara de origine);

20.

consideră că este de dorit să se utilizeze în comun informațiile cu privire la țările de origine, pe care le dețin diversele state membre și încurajează Comisia să-și intensifice eforturile în ceea ce privește crearea unei bănci de date comune; subliniază că strângerea și prezentarea de informații despre țara de origine și administrarea unui portal ar trebui să asigure faptul că sunt incluse rapoarte de țară a unor diferiți experți consacrați, că informațiile sunt accesibile publicului și păstrate separat de solicitări de către factorii decizionali (astfel încât să rămână imparțiale și fără influențe politice) și că se respectă un echilibru corect între sursele guvernamentale, neguvernamentale și internaționale, atunci când se colectează informații despre țările de origine;

21.

salută reformarea Regulamentului „Dublin” și prevederile propuse privind un mecanism de suspendare a transferurilor efectuate în conformitate cu sistemul de la Dublin dacă există preocupări referitoare la faptul că, în urma acestora, solicitanții nu ar beneficia de standarde adecvate de protecție în statele membre responsabile, în special în ceea ce privește condițiile de primire și accesul la procedurile de azil, precum și în cazurile în care transferurile respective ar contribui la împovărarea acelor state membre care sunt confruntate cu presiuni disproporționate datorate, în special, situației lor geografice sau demografice; subliniază totuși că aceste dispoziții ar constitui în final mai degrabă o declarație politică, decât un instrument eficient care să sprijine în mod serios statele membre, în lipsa introducerii unui instrument obligatoriu dublu pentru toate statele membre care să stipuleze următoarele:

(a)

detașarea funcționarilor din alte state membre sub egida unei Birou european de sprijin în materie de azil în vederea acordării de sprijin acelor state membre care se confruntă cu situații specifice și problematice;

(b)

un sistem de relocare a beneficiarilor de protecție internațională din statele membre care se confruntă cu situații specifice și problematice în alte state, în consultare cu Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și cu acordul beneficiarilor;

22.

consideră că în temeiul Regulamentului „Dublin” revizuit, solicitanții de azil ar trebui să beneficieze de dreptul la o cale de atac împotriva unei hotărâri de transfer, o astfel de cale de atac impunând instanțelor obligația de a examina din oficiu necesitatea de a suspenda în mod temporar executarea hotărârii de transfer;

Structuri administrative

23.

susține cu fermitate crearea unui Birou european de sprijin în materie de azil care ar trebui să coopereze strâns cu UNHCR, precum și cu ONG-urile specializate în domeniul azilului;

24.

consideră că una dintre sarcinile Biroului european de sprijin în materie de azil ar trebui să fie analizarea cu exactitate a divergențelor care continuă să existe între sistemele de azil național, pentru a contribui la îmbunătățirea acestora;

25.

consideră că printre activitățile Biroului european de sprijin în materie de azil ar trebui să figureze și elaborarea de orientări în vederea facilitării unei evaluări mai corecte a cererilor de azil, promovarea schimburilor de bune practici, monitorizarea respectării și aplicării legislației comunitare în cauză (sprijinind rolul Comisiei de gardian al tratatelor);

26.

consideră că ar trebui să se aibă în vedere în mod practic monitorizarea tratamentului persoanelor care au fost returnate în țara lor de origine sau de plecare, ca urmare a refuzării solicitărilor de protecție;

27.

încurajează ferm Comisia să-și continue eforturile de stabilire a unui program de formare european comun în materie de azil, având în vedere faptul că de calitatea deciziilor adoptate în acest domeniu depinde în mod direct calitatea formării și a informării factorilor de decizie de la nivel național; este de părere că o consultare a organizațiilor societății civile specializate în acest domeniu în vederea elaborării programelor de formare ar constitui o garanție a eficacității în acest sens;

28.

consideră că toți factorii de decizie trebuie să aibă acces egal la informații prelucrate profesionist și obiectiv despre țările de origine, acesta reprezentând instrumentul esențial pentru autoritățile care acordă azil și pentru instanțele care soluționează căile de atac, precum și pentru solicitanții de azil, care se bazează pe aceste informații pentru a verifica solicitarea de protecție internațională;

29.

subliniază faptul că, în timpul perioadelor de așteptare, autoritățile ar trebui să ia în considerare diferitele nevoi ale solicitanților de azil aflați într-o situație mai delicată, cum ar fi copiii, persoanele cu handicap și femeile, și să asigure infrastructura necesară;

Integrarea beneficiarilor protecției internaționale

30.

recunoaște importanța integrării beneficiarilor protecției internaționale, în ceea ce privește democrația, securitatea și considerațiile economice;

31.

regretă faptul că normele instituite de Regulamentul „Dublin” pentru a stabili statul însărcinat cu examinarea unei cereri de azil nu țin cont de doleanțele solicitanților și consideră că anumite criterii de ordin familial, cultural și lingvistic ar trebui să fie luate în considerare într-o măsură mai mare în astfel de decizii pentru a se favoriza integrarea solicitanților de azil;

32.

îndeamnă Consiliul să ajungă la un acord cu privire la extinderea domeniului de aplicare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (10) pentru a include refugiații și beneficiarii protecției subsidiare;

33.

salută propunerea Comisiei ca Directiva primire să ofere solicitanților un acces simplificat la piața muncii, având în vedere că integrarea lor în viața profesională constituie o condiție esențială pentru integrarea lor în statul membru gazdă și, de asemenea, sprijină dezvoltarea unor abilități care sunt avantajoase, atât pe parcursul șederii lor în statul membru gazdă, cât și în eventualitatea întoarcerii în țara lor de origine;

34.

consideră că, atunci când se stabilește statul membru responsabil, sistemul de azil ar trebui să faciliteze integrarea, luând în considerare, printre altele, profilul social, cultural și lingvistic, recunoașterea nivelurilor educaționale, calificările profesionale și abilitățile solicitantului de azil care corespund nevoilor economice ale statului membru gazdă;

35.

recomandă să nu se facă nicio diferență între drepturile acordate refugiaților și beneficiarilor protecției subsidiare; insistă mai ales asupra necesității de a îmbunătăți accesul beneficiarilor protecției subsidiare la drepturile sociale și economice, având în vedere faptul că aceasta este esențială pentru integrarea lor;

Mecanisme de solidaritate

36.

consideră că unul dintre obiectivele SECA ar trebui să îl constituie crearea unor mecanisme eficiente de solidaritate pentru a ameliora situația țărilor care primesc cele mai mari fluxuri de solicitanți de azil și care întâmpină dificultăți în ceea ce privește garantarea unor condiții de primire adecvate, procesarea solicitărilor la termenele și în formele prevăzute sau în ceea ce privește integrarea solicitanților care au obținut statutul de refugiat;

37.

este de părere că solidaritatea nu se poate limita la acordarea unor mijloace financiare și solicită aplicarea efectivă a unor mecanisme de reinstalare internă și de relocare, pe bază de voluntariat, după cum se prevede în Pactul european cu privire la imigrare și azil; consideră că acest fapt ar permite beneficiarilor protecției internaționale să fie primiți de alt stat membru decât cel care le-a acordat beneficiul acestei protecții;

38.

consideră că ar trebui să fie luată în considerare extinderea domeniului de aplicare a Directivei 2001/55/CE (11) pentru a permite în special categoriilor specifice de persoane care solicită protecție internațională să fie primiți pentru o perioadă provizorie, chiar și în situația în care nu există afluxuri masive;

39.

încurajează crearea, sub egida viitorului Birou european de sprijin în materie de azil, a unor echipe de experți în domeniu, care ar putea să acorde sprijin statelor membre care se confruntă cu fenomene de afluxuri bruște și masive ale solicitanților de azil, afluxuri la care nu reușesc să facă față;

40.

invită Comisia să ia în considerare posibilitatea de a institui un mecanism european de transfer al protecției internaționale, sub supravegherea viitorului Birou european de sprijin în materie de azil, pentru a permite circulația refugiaților în Europa, la cererea acestora, și pentru a ușura astfel povara suportată de unele state membre;

41.

salută intenția Comisiei de a lansa un studiu pentru a trece în revistă mijloacele de îmbunătățire a solidarității financiare în cadrul Uniunii și așteaptă cu interes propunerile care vor fi formulate în acest sens;

42.

sprijină acordurile de monitorizare a frontierelor încheiate între autoritățile internaționale, UNHCR și ONG-urile din UE, precum și alocarea de resurse pentru acestea din fondul UE pentru granițele externe;

Cooperarea cu țări terțe

43.

subliniază că ar trebui să se instituie un SECA pe deplin compatibil cu obiectivele și activitățile din domeniul protecției refugiaților ale instrumentelor UE pentru cooperare cu țările în curs de dezvoltare (ca de exemplu Fondul european de dezvoltare, Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul european de vecinătate și parteneriat și Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului), precum și cu acordurile și parteneriatele dintre UE și țările în curs de dezvoltare (ca de exemplu Acordul de la Cotonou și Parteneriatul strategic Africa-UE);

44.

împărtășește opinia Comisiei că azilul este mai degrabă o componentă esențială a cooperării pentru dezvoltare cu țări terțe, decât un instrument de gestionare a crizei; reamintește, de asemenea, că cooperarea pentru dezvoltare, în special prevenirea crizelor, monitorizarea drepturilor omului, transformarea conflictelor și consolidarea păcii ar putea să servească drept instrument preventiv împotriva strămutării; subliniază prin urmare că SECA ar trebui să aibă legături strânse cu politicile europene umanitare și de dezvoltare;

45.

așteaptă cu interes evaluarea programelor regionale de protecție care urmează să aibă loc în 2009; subliniază faptul că dezvoltarea unor asemenea programe ar trebui să corespundă în totalitate cu planurile naționale și regionale de acțiune și cu programul tematic privind migrația și azilul din cadrul ICD și, la un nivel mai general, nu ar trebui să reprezinte niciodată un mijloc de eliminare a responsabilităților statelor membre și ale UE; invită Comisa să îmbunătățească coordonarea măsurilor adoptate de către diversele sale servicii în acest sens în vederea optimizării sinergiei dintre acestea și să prezinte un raport Parlamentului cu privire la măsurile adoptate în această privință;

46.

recunoaște importanța consolidării capacităților de primire ale țărilor care acordă primul azil și a înființării la nivel european și în cooperare cu UNHCR a unui program de relocare care să prevadă criterii și mecanisme de coordonare comune;

47.

solicită, de asemenea, să se facă o evaluare a adecvării fondurilor disponibile pentru măsuri privind țările terțe, de exemplu - protecția în regiune - mai ales, în lumina poziției declarate a Parlamentului că aceste măsuri necesită o finanțare suplimentară și nu o realocare a fondurilor pentru dezvoltare;

48.

solicită Comisiei să promoveze o participare mai activă a statelor membre la eforturile la nivel mondial de relocare a refugiaților;

49.

ia act cu mare interes de ideea creării unor „proceduri de intrare protejată” și încurajează ferm Comisia să analizeze modalitățile concrete și implicațiile practice ale acestui tip de măsuri;

50.

așteaptă cu interes rezultatele studiului cu privire la procesarea comună a cererilor de azil din afara teritoriului UE, pe care Comisia preconizează să-l efectueze în 2009, și atrage atenția cu privire la orice tentativă de a transfera sarcina primirii solicitanților de azil și a procesării cererii lor țărilor terțe sau UNHCR;

*

* *

51.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, Frontex și Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați.


(1)  JO L 50, 25.2.2003, p. 1.

(2)  JO L 31, 6.2.2003, p. 18.

(3)  JO L 326, 13.12.2005, p. 13.

(4)  JO L 304, 30.9.2004, p. 12.

(5)  JO C 33 E, 9.2.2006, p. 598.

(6)  JO C 293 E, 2.12.2006, p. 301.

(7)  JO C 146 E, 12.6.2008, p. 364.

(8)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0385.

(9)  JO C 158, 21.6.2008, p. 3.

(10)  JO L 16, 23.1.2004, p. 44.

(11)  Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri (JO L 212, 7.8.2001, p. 12).


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/16


Marți, 10 martie 2009
Planul de acțiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat

P6_TA(2009)0088

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la planul de acțiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat (2008/2150(INI))

2010/C 87 E/04

Parlamentul European,

având în vedere Tratatul CE,

având în vedere Avizul nr. 2/2004 al Curții de Conturi a Comunităților Europene privind modelul de „audit unic” (și propunerea privind un cadru de control intern comunitar) (1),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 iunie 2005 privind o foaie de parcurs spre un cadru de control intern integrat (COM(2005)0252),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 ianuarie 2006 privind planul de acțiune pentru un cadru de control intern integrat (COM(2006)0009),

având în vedere primul raport semestrial privind graficul de realizări în aplicarea planului de acțiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat, publicat la 19 iulie 2006 (SEC(2006)1009), conform solicitării formulate de Parlament în Rezoluția sa din 27 aprilie 2006 privind descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2004 (2),

având în vedere Raportul privind evoluția planului de acțiune al Comisiei pentru un cadru integrat de control intern din 7 martie 2007 (COM(2007)0086), care evidențiază progresele realizate și anunță anumite acțiuni suplimentare,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 februarie 2008 intitulată „Raport privind planul de acțiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat” (COM(2008)0110) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei anexat la aceasta (SEC(2008)0259),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 iunie 2008 intitulată „Sinteza realizărilor Comisiei în materie de gestiune în 2007” (COM(2008)0338),

având în vedere Raportul anual al Comisiei către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune privind auditurile interne efectuate în anul 2007 (COM(2008)0499),

având în vedere Rapoartele anuale ale Comisiei către Parlament și Consiliu privind monitorizarea deciziilor de descărcare de gestiune pentru 2006 (COM(2008)0629 și COM(2008)0628) și documentele de lucru al serviciilor Comisiei care însoțesc respectivul raport (SEC(2008)2579 și SEC(2008)2580),

având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi Europene referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2007, însoțit de răspunsurile instituțiilor (3),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru bugete (A6-0022/2009),

A.

întrucât, în temeiul articolului 274 din Tratatul CE, Comisia execută bugetul pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și în cooperare cu statele membre;

B.

întrucât principiul controlului intern eficient se numără printre principiile bugetare prevăzute în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (Regulamentul financiar) (4) ca urmare a modificării sale prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006 din 13 decembrie 2006 (5), astfel cum propusese Comisia în planul de acțiune pentru un cadru de control intern integrat (planul de acțiune);

C.

întrucât modul cel mai eficace prin care Comisia poate demonstra un angajament real pentru asigurarea transparenței și bunei gestiuni financiare este de a depune toate eforturile pentru a sprijini măsurile care vizează îmbunătățirea calității gestiunii financiare, cu scopul de a obține o declarație de asigurare (DAS (6)) pozitivă din partea Curții de Conturi Europene (CCE);

D.

întrucât în concluziile sale din 8 noiembrie 2005, la punctul 5, Consiliul ECOFIN a estimat că introducerea unui sistem de control intern integrat și simplificarea legislației privind controalele sunt de o importanță capitală și a solicitat „Comisiei să evalueze costul controalelor pe domenii de cheltuieli”;

E.

întrucât, pentru a sprijini obiectivul strategic de a obține o DAS pozitivă din partea CCE, Comisia a adoptat în ianuarie 2006 planul de acțiune, pe baza recomandărilor CCE (7), a Rezoluției Parlamentului din 12 aprilie 2005 privind descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2003 (8) și a concluziilor ECOFIN din 8 noiembrie 2005;

F.

întrucât planul de acțiune a abordat „lacunele” existente în acel moment în structurile de control ale Comisiei și a identificat 16 domenii de acțiune până la sfârșitul anului 2007, ținând seama de faptul că îmbunătățirea gestiunii financiare în Uniune trebuie să fie sprijinită de o monitorizare strictă a controlului la nivelul Comisiei și al statelor membre;

G.

întrucât, în Raportul său anual privind exercițiul financiar 2007, la capitolul 2 (privind sistemul de control intern al Comisiei), punctul 2.29, CCE evidențiază faptul că „Raportul rezumativ al Comisiei privind exercițiul 2007 furnizează o apreciere încrezătoare a progreselor realizate în implementarea acțiunilor până la această dată, indicând totuși că va fi probabil nevoie de mai mult timp pentru a dispune de informații care să ateste eficacitatea acțiunilor în ceea ce privește reducerea nivelului de eroare din cadrul operațiunilor subiacente”;

H.

întrucât, în conformitate cu răspunsul Comisiei la punctul 2.30 din Raportul anual al CCE privind exercițiul financiar 2007, „Executarea acțiunilor este un proces continuu, urmărit în mod energic. Impactul acțiunilor este în mod necesar posterior executării acestora în anii 2006 și 2007. Un prim raport de impact va fi elaborat la începutul anului 2009”,

1.

salută progresul general obținut în dezvoltarea planului de acțiune și faptul că au fost puse în aplicare majoritatea acțiunilor și au fost soluționate cele mai multe dintre lacunele identificate în planul de acțiune;

2.

subliniază faptul că un cadru de control intern integrat și eficace, prevăzut de Comisie în cadrul planului de acțiune, va permite Comisiei și statelor membre să asigure o execuție mai bună a bugetului UE, în conformitate cu obiectivele politice și prioritățile Parlamentului;

3.

își exprimă regretul cu privire la lipsa de claritate a limbajului utilizat și invită Comisia să comunice stadiul în care se află în procesul de adoptare a unui cadru de control intern integrat și momentul în care preconizează ca măsurile luate să aibă rezultate vizibile și pozitive asupra legalității și regularității tranzacțiilor;

4.

ia act de raportul de impact adoptat de Comisie la 4 februarie 2009 (COM(2009)0043), și îl va lua în considerare în rezoluția privind descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2007;

5.

ia act de eforturile depuse de Comisie, dar regretă că, până în prezent, aceasta nu a fost în măsură să prezinte cifre complete și fiabile privind recuperările și corecțiile financiare, ca urmare a problemelor de raportare întâmpinate de statele membre; solicită Comisiei să soluționeze aceste probleme și se așteaptă ca aceasta să prezinte un calendar detaliat pentru elaborarea și aplicarea unei noi scheme de raportare;

6.

subliniază faptul că impactul acțiunilor va constitui baza pentru evaluarea succesului planului de acțiune, prin reducerea ratelor de eroare și îmbunătățirea calificărilor acordate sistemelor de control, confirmate de către CCE;

7.

se așteaptă ca aceste îmbunătățiri să aibă un efect real asupra Raportului anual al CCE privind exercițiul financiar 2008;

8.

încurajează Comisia să sporească transparența evaluării sale de impact al planului de acțiune și să supravegheze integral punerea în aplicare a acestuia;

Acțiunile 4, 10 și 10N: rata de eroare sau riscul de eroare acceptabil – analiza echilibrului existent între cheltuielile operaționale și costul sistemului de control

9.

regretă faptul că în două dintre cele mai importante acțiuni din punctul de vedere al Parlamentului se înregistrează o oarecare întârziere față de calendarul prevăzut;

10.

regretă îndeosebi faptul că acțiunea 4 din planul de acțiune, referitoare la lansarea unei inițiative interinstituționale privind principiile de bază care trebuie luate în considerare în ceea ce privește riscurile tolerabile în operațiunile subiacente, nu a fost încă pusă în aplicare; este de acord cu declarația CCE din Avizul său nr. 4/2006 (9), conform căreia deși „nivelul de risc acceptabil” este o noțiune fundamentală pentru sistemul de control integrat, rămâne să fie clarificat modul în care acest nivel urmează a fi determinat;

11.

subliniază faptul că, în Raportul său anual privind exercițiul financiar 2005 (10), la punctele 2.9 și 2.10, CCE a estimat deja, referitor la instituirea unui cadru de control intern integrat, că „unul dintre cele mai importante obiective confirmate de către Comisie este acela al proporționalității și al rentabilității controalelor”;

12.

reamintește, de asemenea, că în concluziile sale din 8 noiembrie 2005 menționate anterior, Consiliul ECOFIN a declarat că „Consiliul consideră, în conformitate cu Avizul Curții nr. 2/2004, că ar trebui să ajungă la un acord cu Parlamentul European în ceea ce privește riscurile tolerabile în operațiunile subiacente, ținând cont de costurile și avantajele controalelor în cadrul diverselor domenii politice și de valoarea cheltuielilor aferente”;

13.

subliniază faptul că, în Raportul său anual privind exercițiul financiar 2007, la punctul 2.42 litera (c), CCE recomandă realizarea de progrese în ceea ce privește conceptul de risc tolerabil, iar în capitolul 1 (privind declarația de asigurare și informațiile în sprijinul acesteia), la punctul 1.52 litera (c), CCE prevede că „echilibrul între cost și riscul rezidual în anumite domenii de cheltuieli prezintă o importanță atât de mare încât ar trebui aprobat la nivel politic (și anume, de autoritățile bugetare/responsabile de descărcarea de gestiune) în numele cetățenilor Uniunii”;

14.

îndeamnă Comisia să adopte în cel mai scurt timp comunicarea promisă pe această temă, cu scopul de a relansa discuțiile interinstituționale privind riscurile tolerabile, conform solicitării formulate deja de Parlament în rezoluțiile sale din 24 aprilie 2007 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2005 (11) și, respectiv, din 22 aprilie 2008 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2006 (12); invită Comisia să facă publice metodele pe care le folosește pentru stabilirea ratelor de eroare;

15.

consideră, așadar, că, în conformitate cu principiile proporționalității și rentabilității sistemelor de control, Comisia ar trebui să evalueze relația dintre resursele disponibile pentru fiecare politică, pe de o parte, și proporția de resurse alocate sistemelor de control pe domenii de cheltuieli, pe de altă parte, conform solicitării Parlamentului din rezoluția sa privind descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar 2005;

16.

reamintește Comisiei importanța realizării analizei comparative, aceasta fiind singura care permite stabilirea unui nivel de risc de eroare acceptabil, și transmiterii acesteia Parlamentului, Consiliului și CCE;

17.

consideră că raportul costuri/beneficii care există între resursele utilizate în activitățile de control și rezultatele acestor controale ar trebui să reprezinte un element fundamental de care să țină seama CCE;

18.

evidențiază observația foarte importantă făcută de CCE în Raportul său anual privind exercițiul financiar 2007, la punctul 1.52 litera (d), conform căreia „dacă un sistem de plăți nu poate fi implementat în mod satisfăcător, la un nivel acceptabil al costului și cu un risc tolerabil, ar trebui să se reanalizeze utilizarea acestuia”;

19.

solicită Comisiei, în ceea ce privește acțiunile 10 și 10N, să prezinte informații fiabile privind costul sistemelor de control și eventualele mijloace de simplificare, cu scopul de a găsi un echilibru mai bun între necesitatea efectuării de controale și obiectivul reducerii sarcinilor administrative pentru solicitanții și beneficiarii de fonduri UE;

20.

reamintește opinia sa și opinia Curții de Conturi, conform cărora normele complicate sau neclare și cerințele juridice complexe au un impact negativ asupra legalității și regularității cheltuielilor UE; consideră că este necesar să se abordeze problema simplificării ca element important pentru reforma viitoare a regulamentului financiar și pentru definirea temeiului juridic viitor al programelor de cheltuieli ale UE;

Acțiunile 1, 3, 3N, 5, 10, 10a, 11N, 13 și 15: este necesară cooperarea cu statele membre

21.

subliniază faptul că pentru punerea în aplicare a acțiunilor 1, 3, 3N, 5, 10, 10a, 11N, 13 și 15, Comisia depinde, de asemenea, de cooperarea cu statele membre; evidențiază faptul că susține cu fermitate aceste acțiuni și, prin urmare, îndeamnă Comisia să utilizeze toate instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a le pune în aplicare cât mai curând cu putință;

22.

reamintește declarația Comisiei din comunicarea sa din 2008 menționată anterior (COM(2008)0110), conform căreia acțiunile 1, 3, 3N, 5, 8 și 13 au fost încheiate;

23.

atrage totuși atenția asupra faptului că, până în prezent, Parlamentul nu a luat cunoștință de documente sau declarații justificative care să susțină o astfel de afirmație; prin urmare, se simte obligat să pună sub semnul întrebării atât finalizarea acestor măsuri, cât și punerea lor în aplicare sau eventualul impact pe care acestea l-au avut asupra progresului planului de acțiune;

24.

invită CCE să prezinte un raport mai detaliat privind cooperarea sa cu omologii la nivel național și să prevadă momentul când această cooperare va avea efecte pozitive vizibile;

Acțiunile 5 și 13: promovarea utilizării situațiilor rezumative anuale și a declarațiilor de gestiune

25.

salută situațiile rezumative anuale cu privire la auditurile disponibile și declarațiile la nivel național, prezentate pentru prima dată la 15 februarie 2008, care constituie un pas important către realizarea obiectivului de îmbunătățire a gestionării fondurilor UE; regretă, cu toate acestea, lipsa de transparență privind aceste rezumate anuale, care nu au fost trimise Parlamentului de către Comisie;

26.

salută prevederile privind furnizarea din 2008 a situațiilor rezumative anuale și evaluarea și declarațiile prevăzute în rapoartele anuale de activitate din 2006 și 2007 ale direcțiilor generale care se ocupă de fondurile structurale, dar nu consideră nicidecum că acțiunile 5 și 13 au fost încheiate, deoarece Parlamentul nu a fost informat;

27.

regretă faptul că Parlamentul nu a primit încă din partea Comisiei informații complete privind evaluarea și analiza comparativă a primelor situații rezumative anuale prezentate;

28.

subliniază totodată că în Raportul său anual privind exercițiul financiar 2007, CCE a menționat faptul că, din cauza diferențelor de prezentare, situațiile rezumative anuale nu oferă încă o evaluare fiabilă a funcționării și a eficacității sistemului de control;

Acțiunea 11N: elaborarea unei tipologii a erorilor și corelarea acestora cu recuperările și corecțiile financiare

29.

regretă faptul că, în pofida eforturilor considerabile depuse de Comisie, conform CCE, Comisia nu a fost în măsură să prezinte cifre exhaustive și fiabile sau să demonstreze că cifrele prezentate în final pot fi reconciliate în mod clar cu situațiile financiare publicate;

30.

încurajează Comisia să finalizeze punerea în aplicare a acestei acțiuni importante cu scopul de a obține un nivel mai ridicat de respectare a cerințelor de raportare și de a îmbunătăți exactitatea datelor furnizate de statele membre;

Acțiunea 8N: cooperarea cu instituțiile supreme naționale de audit și modul în care poate fi utilizată activitatea acestora cu scopul de a oferi o asigurare

31.

subliniază faptul că, deși nu fac parte din cadrul de control intern, instituțiile supreme de audit independente, în calitate de auditori externi pentru cheltuielile publice la nivel național, pot îndeplini un rol-cheie în auditul fondurilor publice;

32.

sprijină pe deplin cooperarea inițiată de Comisie cu anumite instituții supreme naționale de audit și încurajează menținerea legăturilor cu astfel de instituții cu scopul de a determina modul în care poate fi utilizată activitatea acestora pentru a se consolida nivelul de asigurare privind executarea programelor în statele membre;

33.

salută inițiativa Comisiei de a dezvolta o abordare structurată pentru a sprijini contactele cu instituțiile supreme naționale de audit și încurajează, de asemenea, Comisia să finalizeze punerea în aplicare a acestei acțiuni în strânsă cooperare cu CCE;

*

* *

34.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO C 107, 30.4.2004, p. 1.

(2)  JO L 340, 6.12.2006, p. 5.

(3)  JO C 286, 10.11.2008, p. 1.

(4)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

(5)  JO L 390, 30.12.2006, p. 1.

(6)  Acronim provenind de la expresia din limba franceză „Déclaration d'assurance”.

(7)  Avizul nr. 2/2004 (JO C 107, 30.4.2004, p. 1) (Avizul privind „auditul unic”).

(8)  JO L 196, 27.7.2005, p. 4.

(9)  JO C 273, 9.11.2006, p. 2.

(10)  JO C 263, 31.10.2006, p. 1.

(11)  JO L 187, 15.7.2008, p. 25.

(12)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0133.


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/21


Marți, 10 martie 2009
Cooperarea dintre instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială

P6_TA(2009)0089

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la cooperarea dintre instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (2008/2180(INI))

2010/C 87 E/05

Parlamentul European,

având în vedere raportul Comisiei privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (COM(2007)0769),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului (1),

având în vedere lucrările în curs ale Conferinței de la Haga referitoare la aplicarea Convenției de la Haga din 18 martie 1970 privind obținerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială,

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0058/2009),

A.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 nu a fost aplicat pe cât de eficient ar fi fost posibil, fiind necesară, de aceea, luarea de noi măsuri pentru îmbunătățirea cooperării între instanțele statelor membre în ceea ce privește obținerea de probe și creșterea eficacității regulamentului;

B.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 prevede îmbunătățirea, simplificarea și accelerarea cooperării dintre instanțe în privința obținerii de probe în materie civilă și comercială;

C.

întrucât Comisia a difuzat statelor membre la sfârșitul anului 2006 și începutul anului 2007 un total de 50 000 de exemplare ale ghidului practic, însă cu o prea mare întârziere, ca atare fiind necesare alte măsuri de mai bună informare în privința regulamentului a părților interesate în proces, în special a instanțelor și avocaților;

D.

întrucât Comisia a constatat, totuși, faptul că termenul de 90 de zile pentru a da curs solicitărilor de obținere de probe, stabilit la articolul 10 alineatul (1) din regulament, este depășit într-un „număr semnificativ de cazuri” și că „în anumite cazuri sunt necesare chiar mai mult de șase luni”;

E.

întrucât doar un număr restrâns de state dispun deja de echipamentele necesare pentru video-conferințe și ca atare utilizarea acestei tehnici este insuficientă; întrucât, totodată, statele membre nu sprijină în mod suficient accesul la mijloace moderne de comunicare și întrucât nici Comisia nu a făcut propuneri concrete de îmbunătățire în acest sens,

1.

critică elaborarea cu întârziere a sus-menționatului raport de către Comisie, ce ar fi trebuit prezentat până la 1 ianuarie 2007, în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1206/2001, însă în realitate a fost depus abia la 5 decembrie 2007;

2.

consideră, ca și Comisia, că ar trebui depuse eforturi mai mari de către statele membre pentru a aduce în mod satisfăcător regulamentul în atenția judecătorilor și practicienilor dreptului din statele membre, pentru a încuraja contactele directe între instanțe, deoarece obținerea directă a probelor, prevăzută la articolul 17 din regulament, a demonstrat potențialul de simplificare și accelerare a obținerii de probe, fără a crea probleme deosebite;

3.

consideră că este important să se țină seama de faptul că organele centrale prevăzute de regulament joacă în continuare un rol important în supervizarea activității instanțelor competente să dea curs solicitărilor în temeiul regulamentului și să soluționeze problemele care apar; subliniază că Rețeaua Judiciară Europeană poate contribui la soluționarea problemelor care nu au fost rezolvate de organele centrale și că solicitarea acestor organe ar putea fi redusă dacă instanțele care adresează solicitările ar fi mai informate cu privire la regulament; consideră că asistența oferită de organele centrale poate fi esențială pentru instanțele locale, de dimensiuni mici, care se confruntă pentru prima dată cu o chestiune referitoare la obținerea probelor, în context transfrontalier;

4.

pledează în favoarea utilizării largi a tehnologiilor informației și a video-conferințelor, alături de un sistem securizat de schimb de emailuri, care ar trebui să devină în timp util mijlocul obișnuit de transmitere a solicitărilor de obținere de probe; ia act de faptul că în răspunsurile la chestionarul trimis de Conferința de la Haga, statele membre au menționat probleme legate de compatibilitatea link-urilor video și consideră că această chestiune ar trebui inclusă în cadrul strategiei europene e-justiție;

5.

consideră că faptul că în mai multe state membre nu sunt încă disponibile echipamentele necesare pentru video-conferințe, ca și constatarea Comisiei că mijloacele moderne de comunicare sunt „folosite în continuare destul de rar”, confirmă valoarea planurilor pentru o strategie europeană e-justiție, recomandate recent de Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului; îndeamnă statele membre să investească mai multe resurse pentru instalarea echipamentelor moderne de comunicare în cadrul instanțelor și pentru formarea judecătorilor în vederea folosirii acestora și solicită Comisiei să facă propuneri concrete de îmbunătățire a acestei stări de fapt; consideră că sprijinul și asistența financiară a Uniunii Europene trebuie asigurate cât mai repede posibil, la un nivel corespunzător;

6.

consideră că, în contextul strategiei europene e-justiție, ar trebui depuse eforturi pentru a acorda instanțelor asistență pentru acoperirea nevoilor de traducere și interpretare generate de obținerea probelor la nivel transfrontalier, în cadrul Uniunii Europene extinse;

7.

ia act cu deosebită îngrijorare de constatarea de către Comisie a faptului că termenul limită de 90 de zile pentru a da curs solicitărilor de obținere de probe, stabilit la articolul 10 alineatul (1) din regulament, este depășit într-un „număr semnificativ de cazuri” și că „în anumite cazuri sunt necesare chiar mai mult de șase luni”; solicită Comisiei să propună cât mai rapid măsuri concrete pentru rezolvarea acestei probleme, care ar trebui să ia în considerare inclusiv posibilitatea instituirii unei curți de apel sau a unui punct de contact în cadrul rețelei juridice;

8.

critică faptul că raportul Comisiei indică o îmbunătățire în toate privințele a obținerii de probe prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1206/2001, prezentând astfel o imagine falsă a situației; solicită Comisiei, prin urmare, să sprijine practic, inter alia în contextul strategiei europene e-justiție, și să depună mai multe eforturi pentru realizarea integrală a potențialului regulamentului în ceea ce privește ameliorarea funcționării justiției civile pentru cetățeni, societăți comerciale, profesioniști și judecători;

9.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO L 174, 27.6.2001, p. 1.


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/23


Marți, 10 martie 2009
Punerea în aplicare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate

P6_TA(2009)0090

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate (2008/2247(INI))

2010/C 87 E/06

Parlamentul European,

având în vedere Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate (1),

având în vedere rezoluția sa din 21 februarie 2008 privind cel de-al 23-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar (2005) (2),

având în vedere rezoluția sa din 21 octombrie 2008 privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar - -al 24-lea Raport anual al Comisiei (3),

având în vedere rezoluția sa din 4 septembrie 2007 privind o mai bună legiferare 2005: aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității – al 13-lea raport anual (4),

având în vedere rezoluția sa din 4 septembrie 2007 privind programul pentru „O mai bună legiferare” în Uniunea Europeană (5),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0014/2009),

A.

întrucât Parlamentul a declarat în mai multe ocazii că legislația UE are sens numai dacă este respectată de statele membre și întrucât controlul transpunerii și aplicării legislației UE de către statele membre trebuie, prin urmare, intensificat; întrucât Parlamentul a propus ca după expirarea termenului de transpunere, raportorul responsabil să informeze Parlamentul cu privire la stadiul progreselor;

B.

întrucât Directiva 2006/43/CE („directiva”) a fost adoptată de Parlamentul European și de Consiliu la 17 mai 2006, iar termenul de transpunere a directivei în statele membre a expirat la 29 iunie 2008; întrucât este necesară o analiză pentru a se verifica dacă transpunerea a fost realizată în mod corect;

C.

întrucât „graficul de realizări” publicat de Comisie, deși menționează care sunt articolele care au fost aplicate și de către cine, nu furnizează informații privind modalitățile de punere în aplicare sau respectarea standardului minim stabilit de directivă de către normele naționale;

D.

întrucât obiectivul directivei este, în primul rând, de a îmbunătăți calitatea auditului conturilor anuale pe întreg teritoriul UE, sporind astfel încrederea în acest tip de raportare și îmbunătățind situația piețelor financiare și, în al doilea rând, de a crea condiții de concurență echitabile pentru sectorul contabil în cadrul pieței interne;

E.

întrucât punerea în aplicare a directivei în statele membre trebuie examinată sub aspectul acestui obiectiv dublu,

1.

ia act de faptul că directiva a fost adoptată drept răspuns la criza care a urmat falimentului societății Enron; subliniază faptul că actuala criză financiară pune în evidență importanța unor practici contabile și de audit de înaltă calitate; regretă faptul că numai 12 state membre au transpus directiva în întregime; îndeamnă Comisia să se asigure de transpunerea și punerea în aplicare imediată a directivei;

2.

constată cu îngrijorare faptul că transpunerea noțiunilor esențiale de „entități de interes public” (EIP) (6) și „rețea” (7) duce la interpretări diferite între statele membre; în acest sens, subliniază că directiva introduce diferite obligații importante pentru o întreprindere considerată a fi o EIP și pentru contabilul care o auditează; în plus, constată că directiva introduce, de asemenea, diferite obligații suplimentare pentru firmele de audit care intră sub incidența definiției „rețelei”; observă că trebuie acordată o atenție suplimentară impactului definiției „rețelei” și lipsei de claritate juridică în ceea ce privește responsabilitatea firmelor pentru acțiunile altor firme ce aparțin aceleiași rețele; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că un mozaic de definiții va genera incertitudine juridică și costuri ridicate de conformare și, în cele din urmă, va afecta astfel în mod negativ obiectivul directivei; invită Comisia, prin urmare, să întreprindă o revizuire cuprinzătoare a implementării definițiilor și a efectelor previzibile ale introducerii lor și să privilegieze claritatea priorităților de politică ale UE pe termen lung în acest domeniu și a modalității în care acestea pot fi cel mai bine îndeplinite, în cooperare cu statele membre;

3.

constată că numeroase state membre nu au pus încă în aplicare articolul 41 din directivă, în temeiul căruia statele membre trebuie să impună EIP să instituie un comitet de audit sau un organ similar; consideră că această obligație este un important mijloc de garantare a independenței auditului legal al conturilor anuale ale EIP;

4.

subliniază faptul că, în urma experiențelor recente, este necesară o interacțiune frecventă și de calitate în cadrul comitetelor de audit și între directorii independenți, consiliile de supraveghere și auditori, precum și că membrii neexecutivi ai consiliului de administrație ar trebui să acorde atenția cuvenită posibilității de a se întruni fără ca membrii executivi ai consiliului de administrație să fie prezenți;

5.

conchide că anumite state membre au pus în aplicare cerința prevăzută de directivă privind rotația auditorilor în termen de maximum 7 ani optând pentru o perioadă de rotație foarte scurtă, de numai 2 sau 3 ani; își exprimă îndoiala cu privire la capacitatea acestor scurte perioade de rotație de a consolida calitatea și continuitatea auditurilor legale ale EIP și subliniază că acestea împiedică auditorii și firmele de audit să înțeleagă pe deplin entitatea auditată;

6.

regretă că nu toate statele membre au introdus sistemul de supraveghere publică impus de directivă; de asemenea, ia act de faptul că există diferențe considerabile între statele membre în care au fost introduse forme de supraveghere publică; subliniază că supravegherea publică în temeiul directivei trebuie organizată astfel încât conflictele de interese să fie evitate; în acest sens, se întreabă dacă autoritățile de supraveghere direct legate de guvernele naționale îndeplinesc această obligație;

7.

consideră că este foarte important ca autoritățile publice de supraveghere să coopereze conform cerințelor directivei, deoarece cooperarea strânsă dintre autoritățile de supraveghere facilitează convergența între statele membre și poate împiedica sarcinile administrative suplimentare care rezultă din proceduri și cerințe naționale diferite;

8.

subliniază faptul că filialele cotate la bursă sunt supuse obligației de audit legal; recomandă ca legislația națională să impună întreprinderilor-mamă care dețin astfel de filiale obligația de a încredința realizarea auditurilor legale unor auditori autorizați în conformitate cu directiva;

9.

constată existența unei lipse de claritate semnificative în ceea ce privește implementarea articolului 47 din directivă, care are în vedere dosarele de audit; subliniază că, în pofida faptului că statele membre pot permite transferul dosarelor de audit sau al altor documente aflate în posesia auditorilor legali sau a firmelor de audit aprobate de aceștia către autoritățile competente ale unei țări terțe, există aspecte juridice și aspecte legate de protecția datelor ce trebuie abordate pentru a garanta faptul că informațiile primite de auditorii din UE de la societățile pe care le auditează rămân confidențiale și nu devin publice în țările terțe în care sunt înregistrate aceste societăți sau societatea-mamă;

10.

solicită Comisiei să realizeze o evaluare atentă a tuturor legislațiilor naționale de transpunere a directivei, să abordeze cu fermitate chestiunile menționate la paragrafele 1-9 și să prezinte Parlamentului un raport privind această chestiune în termen de doi ani; își exprimă îndoiala cu privire la faptul că metoda armonizării minime pentru care s-a optat este într-adevăr cel mai bun mod de a îndeplini obiectivele directivei în cauză și ale altor directive privind piața internă, deoarece numeroase derogări permise de directivă vor spori fragmentarea pieței în sectorul contabil; solicită Comisiei să utilizeze concepte clare la realizarea armonizării;

11.

subliniază că întârzierea nejustificată a aprobării Standardelor Internaționale de Audit (ISA) ar putea avea un efect dăunător asupra cadrului de reglementare, sporind fragmentarea, ceea ce contravine obiectivului general al directivei; solicită Comisiei, prin urmare, să evite orice întârziere inutilă a aprobării Standardelor Internaționale de Audit (ISA) și să lanseze o consultare publică largă referitoare la adoptarea lor;

12.

consideră că supravegherea și verificarea atentă a punerii în aplicare corecte și în timp util a legislației UE este un mijloc esențial de a realiza o mai bună aplicare a dreptului UE și de a evita suprareglementarea, care poate apărea, de exemplu, în temeiul articolului 40 din directivă, care prevede o listă neexhaustivă de cerințe privind raportarea în condiții de transparență;

13.

sprijină orientările Comisiei destinate statelor membre și cooperarea strânsă cu acestea, care vizează asigurarea în timp util a unei puneri în aplicare corecte, de exemplu, prin folosirea atelierelor de transpunere ca un forum de obținere a consensului cu privire la punerea în aplicare a anumitor dispoziții din legislația comunitară; sprijină folosirea tabelelor de corespondență în procesul de punere în aplicare, ca un mijloc de obținere a convergenței maxime; totuși, consideră că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a oferi orientări clare statelor membre în cadrul procesului de punere în aplicare și pentru a le impulsiona în vederea unei aplicări neechivoce a legislației comunitare;

14.

subliniază cu tărie că orice măsură cvasi-legislativă care intră sub incidența directivei nu poate fi adoptată decât în conformitate cu procedura de reglementare cu control, însoțită, dacă este cazul, de o evaluare de impact;

Recomandare privind controlul calității

15.

salută Recomandarea Comisiei 2008/362/CE din 6 mai 2008 privind asigurarea calității externe pentru auditorii legali și firmele de audit care auditează entități de interes public (8); împărtășește opinia consacrată conform căreia sunt importante verificările externe independente de control al calității în conformitate cu obiectivul directivei de a spori calitatea auditurilor și credibilitatea informațiilor financiare publicate; de asemenea, aprobă opinia consacrată conform căreia independența și imparțialitatea totală ale inspecțiilor și ale inspectorilor sunt primordiale;

16.

îndeamnă Comisia să promoveze, în strânsă colaborare cu statele membre, structuri naționale de asigurare a calității care să garanteze asigurarea externă și independentă a calității pentru firmele de contabilitate; subliniază, în acest sens, faptul că autoritatea legislativă europeană trebuie să se limiteze la dispoziții-cadru generale prevăzute în directivă și în recomandare și că elaborarea detaliată a normelor trebuie lăsată în seama sectorului respectiv;

Decizia privind înregistrarea auditorilor din țări terțe

17.

ia act de Decizia 2008/627/CE a Comisiei din 29 iulie 2008 privind o perioadă de tranziție pentru activitățile de audit ale auditorilor și entităților de audit din anumite țări terțe (9); solicită Comisiei să informeze Parlamentul European asupra măsurilor întreprinse cu privire la chestiunea înregistrării auditorilor din țări terțe;

Răspunderea auditorilor

18.

constată faptul că divergențele dintre regimurile de răspundere din statele membre ar putea conduce la arbitrajul de reglementare și ar putea submina piața internă, dar este conștient că există diferite niveluri de expunere în funcție de dimensiunile firmelor de audit și ale societăților cu care acestea intră în contact; subliniază faptul că acțiunile în răspundere își au originea adesea în țări terțe unde astfel de litigii sunt motivate, în mare măsură, de reglementările privind onorariile condiționate; întâmpină cu reticență posibilitatea instaurării unei astfel de culturi a litigiilor în Uniunea Europeană și solicită adoptarea unei poziții mai ferme față de efectele nocive ale acestor practici orientate spre câștig;

19.

ia act de Recomandarea Comisiei 2008/473/CE din 5 iunie 2008 privind limitarea răspunderii civile a auditorilor legali și a societăților de audit (10), care solicită statelor membre să limiteze răspunderea contabililor, cu respectarea legislațiilor lor naționale și a circumstanțelor specifice; remarcă, de asemenea, obiectivul recomandării de a întări condițiile pentru o concurență echitabilă pentru întreprinderi și firmele de contabilitate, printr-o mai mare convergență în acest domeniu între statele membre; subliniază că obiectivul de a limita răspunderea auditorilor și a firmelor de audit prevăzut în recomandarea Comisiei nu trebuie să aducă atingere principiilor legale care guvernează răspunderea civilă în unele state membre, cum ar fi principiul dreptului de compensare a victimelor; subliniază că, în contextul crizei economice și financiare actuale, recomandarea nu ar trebui să pună sub semnul întrebării calitatea auditului legal sau încrederea acordată funcționării auditorilor legali; invită Comisia să informeze Parlamentul, până în 2010 cel mai târziu, cu privire la impactul și urmările acestei recomandări, chestiunea cea mai importantă în acest sens fiind, în special, dacă și în ce măsură recomandarea conduce la o convergență sporită între statele membre, în conformitate cu obiectivele directivei; subliniază că, în cazul în care se dovedește că este nevoie de măsuri suplimentare, Comisia trebuie să efectueze un studiu de impact care să evalueze posibilele efecte ale limitării răspunderii civile a auditorilor și a firmelor de audit asupra calității auditurilor, a securității financiare și concentrării pe piața auditului;

Consultări privind regimul proprietății

20.

salută consultările inițiate de Comisie cu privire la drepturile de proprietate în firmele de contabilitate și așteaptă cu interes reacțiile părților interesate;

*

* *

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO L 157, 9.6.2006, p. 87.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0060.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0494.

(4)  JO C 187 E, 24.7.2008, p. 67.

(5)  JO C 187 E, 24.7.2008, p. 60.

(6)  Articolul 2 punctul 13 din directivă.

(7)  Articolul 2 punctul 7 din directivă.

(8)  JO L 120, 7.5.2008, p. 20.

(9)  JO L 202, 31.7.2008, p. 70.

(10)  JO L 162, 21.6.2008, p. 39.


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/27


Marți, 10 martie 2009
Egalitatea de tratament și de acces între bărbați și femei în artele spectacolului

P6_TA(2009)0091

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la egalitatea de tratament și de acces între bărbați și femei în artele spectacolului (2008/2182(INI))

2010/C 87 E/07

Parlamentul European,

având în vedere directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002, de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului, referitoare la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (1),

având în vedere Directiva 97/80/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind sarcina probei în cazurile de discriminare pe motive de sex (2),

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere rezoluțiile sale din 7 iunie 2007 privind statutul social al artiștilor (3) și din 3 septembrie 2008 referitoare la egalitatea între femei și bărbați – 2008 (4),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0003/2009),

A.

întrucât inegalitățile privind posibilitățile diferite de încadrare în muncă și șansele de reușită între femei și bărbați sunt foarte prezente și persistente în artele spectacolului;

B.

întrucât ar trebui analizate serios mecanismele care produc aceste diferențe;

C.

întrucât principiul egalității între bărbați și femei trebuie să se aplice tuturor actorilor din domeniul artelor spectacolului, tuturor disciplinelor, tipurilor de structuri (de producție, de difuzare, de învățământ) și sectoarelor de activitate (artistic, tehnic, administrativ);

D.

întrucât bărbații și femeile nu exercită în aceleași proporții diferitele meserii ale artelor spectacolului și întrucât acestei prime forme de inegalitate i se adaugă diferențele privind condițiile de muncă, de încadrare în muncă și de venit;

E.

întrucât se poate constata un acces inegal la funcțiile de conducere, la mijloacele de producție și la rețelele de difuziune, în toate disciplinele artelor spectacolului, în proporții diferite;

F.

întrucât realizarea obiectivului de egalitate în meseriile artelor spectacolului presupune introducerea sistematică a principiului mixității;

G.

întrucât numai prin talent nu se poate explica calitatea artistică a unei opere de artă sau o carieră de succes și întrucât o mai bună reprezentare a bărbaților și femeilor în meseriile artelor spectacolului va da o nouă dinamică întregului sector de activitate;

H.

întrucât, ca urmare, este necesar să se schimbe situațiile actuale de segregare care persistă în artele spectacolului, nu numai prin modernizarea și democratizarea acestui sector de activitate, cât și prin stabilirea unor obiective egalitariste realiste care să promoveze justiția socială;

I.

întrucât diferențele de tratament constatate permit ca anumite competențe și talente să rămână neexploatate și aduc prejudicii dinamicii artistice, influenței și dezvoltării economice ale acestui sector de activitate;

J.

întrucât prejudecățile care persistă conduc de prea multe ori la comportamente discriminatorii față de femei în procesul de selecție, de numire, precum și în relațiile de muncă ale acestora și întrucât femeile au adesea venituri mai mici decât bărbații, în ciuda nivelului mai ridicat de instruire, a interesului pentru formarea continuă și a organizațiilor mai puternice din care fac parte;

K.

întrucât obstacolele în calea egalității între femei și bărbați sunt deosebit de persistente în acest domeniu de activitate și justifică adoptarea unui demers specific în vederea reducerii inegalităților constatate, ținând seama, în același timp, de efectul de pârghie pe care acesta îl poate avea asupra societății în ansamblu;

L.

întrucât există mari lacune în ceea ce privește protecția socială a artiștilor, atât bărbați cât și femei, având ca rezultat o situație materială mai precară, în special în rândul femeilor,

1.

subliniază amploarea și caracterul persistent al diferențelor dintre bărbați si femei în artele spectacolului și impactul pe care acest mod de organizare inegal în acest sector de activitate îl poate avea asupra întregii societăți, având în vedere specificitățile activităților acestuia;

2.

subliniază necesitatea imperioasă de a promova și încuraja accesul femeilor la toate profesiile artistice, acolo unde acestea sunt încă în minoritate;

3.

reamintește faptul că proporția femeilor care provin din rândul profesiilor artistice și care ocupă în același timp posturi oficiale în domeniul cultural este foarte scăzută, iar femeile care ocupă posturi de conducere în cadrul instituțiilor culturale sau în academii și universități sunt slab reprezentate;

4.

recunoaște necesitatea unei abordări specifice acestui sector de activitate pentru a explica mecanismele și comportamentele care stau la baza acestor diferențe;

5.

reamintește că numai mixitatea poate modela comportamentele, prin complementaritatea de puncte de vedere, de sensibilitate, de metodă și de interese pe care o aduce;

6.

subliniază necesitatea de a promova accesul femeilor la toate profesiile artistice și la toate meseriile din lumea spectacolului în care sunt în minoritate și încurajează statele membre să înlăture orice obstacol din calea accesului femeilor la conducerea instituțiilor culturale, a academiilor și universităților;

7.

subliniază că discriminarea femeilor împiedică dezvoltarea sectorului cultural, lipsindu-l de talente și de competențe și subliniază faptul că, pentru a fi recunoscute, talentele au nevoie să se întâlnească cu publicul;

8.

solicită introducerea unor măsuri pentru îmbunătățirea prezenței femeilor la conducerea instituțiilor, în special prin promovarea egalității în întreprinderile și instituțiile culturale și în organizațiile profesionale;

9.

solicită actorilor din domeniul cultural să îmbunătățească prezența creatorilor femei și a operelor acestora în cadrul programelor, colecțiilor, publicațiilor sau schimburilor de opinii;

10.

ia act de faptul că progresele înregistrate în domeniul egalității între femei și bărbați vor permite introducerea treptată a mixității în cadrul echipelor de lucru, al programelor și reuniunilor profesionale care funcționează adesea în prezent după un sistem de separație între genuri incompatibil cu cerințele societății noastre;

11.

subliniază importanța garantării, ori de câte ori este posibil, a anonimatului candidaturilor și insistă asupra necesității de păstrare a obiceiului de a organizare a audițiilor muzicale pentru recrutarea muzicienilor din orchestră în spatele unui paravan, datorită căreia femeile au putut să integreze aceste ansambluri;

12.

invită Comisia și statele membre să ia în considerare, încă de pe acum, o primă etapă realistă în lupta împotriva inegalităților în artele spectacolului, care constă în asigurarea prezenței a cel puțin o treime din persoanele al căror gen este minoritar în toate ramurile de activitate;

13.

încurajează statele membre:

(a)

să reflecteze împreună cu instituțiile culturale de pe teritoriul lor cu privire la modul în care pot înțelege mai bine mecanismele care creează discriminări, astfel încât să se evite pe cât posibil orice discriminare de gen;

(b)

să elimine orice obstacol în calea accesului femeilor la conducerea instituțiilor și organizațiilor culturale celor mai recunoscute;

(c)

să stabilească în acest domeniu noi moduri de organizare a muncii, de delegare a responsabilităților și de gestionare a timpului, care să țină seama de constrângerile din viața personală a femeilor și bărbaților;

(d)

să conștientizeze faptul că, în acest domeniu în care programele de lucru atipice, mobilitatea crescută și vulnerabilitatea privind locurile de muncă reprezintă regula, fragilizând și mai mult femeile, trebuie găsite soluții colective pentru a se asigura îngrijirea copiilor (deschiderea de creșe în cadrul organismelor culturale, cu program adaptat în funcție de orele la care au loc repetițiile și spectacolele);

14.

reamintește instituțiilor culturale că este imperios necesar să se traducă în realitate principiul democratic conform căruia pentru muncă egală corespunde un salariu egal, principiu care, atât în domeniul artistic, cât și în alte domenii, nu este întotdeauna respectat;

15.

încurajează statele membre să efectueze în sectorul de activitate al artelor spectacolului studii comparative privind situațiile actuale din diferitele țări ale Uniunii, pentru a facilita elaborarea și implementarea politicilor comune, pentru a elabora statistici și a compara și măsura progresele înregistrate;

16.

invită statele membre să îmbunătățească situația socială în sectorul artelor și al culturii, ținând seama de diferitele categorii de locuri de muncă și să garanteze o mai bună protecție socială;

17.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO L 269, 5.10.2002, p. 15.

(2)  JO L 14, 20.1.1998, p. 6.

(3)  JO C 125 E, 22.5.2008, p. 223.

(4)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0399.


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/30


Marți, 10 martie 2009
Integritatea jocurilor de noroc on-line

P6_TA(2009)0097

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la integritatea jocurilor de noroc on-line (2008/2215(INI))

2010/C 87 E/08

Parlamentul European,

având în vedere articolul 49 din Tratatul CE,

având în vedere Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității anexat la Tratatul CE,

având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene (1),

având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (2) (Directiva privind serviciile),

având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (3) (Directiva privind serviciile audiovizuale),

având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) (4),

având în vedere Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (5),

având în vedere rezoluția sa din 8 mai 2008 referitoare la Cartea albă privind sportul (6),

având în vedere Întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de către Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor la 16 octombrie 2006 privind jocurile de noroc și pariurile sportive pe piața internă (O-0118/2006) și dezbaterea ulterioară din cadrul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor din 14 noiembrie 2006, precum și răspunsul dat de comisar,

având în vedere nota informativă cu privire la jocurile de noroc on-line, cu accent pe integritate și un cod de conduită în practicarea jocurilor de noroc, elaborată de Europe Economics Research Ltd pentru Parlamentul European,

având în vedere Studiul privind serviciile de jocuri de noroc de pe piața internă a Uniunii Europene din 14 iunie 2006, realizat de Swiss Institute of Comparative Law (SICL) pentru Comisie,

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0064/2009),

A.

întrucât, în prezent, jocurile de noroc on-line, cu o valoare a veniturilor brute de 2 până la 3 miliarde EUR în 2004, reprezintă aproximativ 5 % din totalul pieței jocurilor de noroc din UE, potrivit studiului menționat anterior realizat de SICL, iar creșterea rapidă a acestora pare inevitabilă;

B.

întrucât veniturile provenite de la guvern și din jocurile de noroc autorizate de guvern constituie de departe cea mai importantă sursă de venit pentru organizațiile sportive din multe state membre;

C.

întrucât jocurile de noroc, inclusiv jocurile de noroc on-line, au fost în mod tradițional reglementate în toate statele membre în temeiul principiului subsidiarității, pentru a proteja consumatorii împotriva dependenței și a fraudelor, pentru a împiedica spălarea banilor și alte infracțiuni financiare, precum și aranjarea jocurilor și pentru a menține ordinea publică; întrucât Curtea Europeană de Justiție acceptă restricționarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii din perspectiva unor astfel de obiective de interes general, dacă sunt proporționale și nediscriminatorii;

D.

întrucât statele membre au diferențiat aceste restricții în funcție de tipul de joc de noroc vizat, cum ar fi jocuri de cazinou, pariuri sportive, loterii sau pariuri la cursele de cai; întrucât majoritatea statelor membre interzic funcționarea - inclusiv administrarea de către operatori locali - a jocurilor de cazinou on-line, iar un număr semnificativ interzic în mod similar și funcționarea pariurilor sportive on-line și a loteriilor on-line;

E.

întrucât jocurile de noroc au fost excluse din domeniul de aplicare al Directivelor 2006/123/CE, 2007/65/CE și 2000/31/CE, iar Parlamentul European și-a exprimat îngrijorarea cu privire la o posibilă liberalizare a jocurilor de noroc în rezoluția sa mais sus menționată referitoare la Cartea albă privind sportul;

F.

întrucât statele membre și-au reglementat piețele jocurilor de noroc tradiționale pentru a proteja consumatorii împotriva dependenței, fraudelor, spălării banilor și a aranjării jocurilor; întrucât aceste obiective strategice sunt mai dificil de realizat în sectorul jocurilor de noroc on-line;

G.

întrucât Comisia a inițiat proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva a zece state membre pentru a examina dacă măsurile naționale de limitare a prestării serviciilor transfrontaliere de jocuri de noroc on-line, în special a pariurilor sportive, sunt compatibile cu dreptul comunitar; întrucât, cum a subliniat Comisia, aceste proceduri nu vizează existența monopolurilor sau a loteriilor naționale ca atare și nu au nicio implicație pentru liberalizarea piețelor jocurilor de noroc în general;

H.

întrucât Curții Europene de Justiție îi sunt adresate un număr din ce în ce mai mare de întrebări preliminare în cauze legate de jocurile de noroc, ceea ce demonstrează clar lipsa de claritate a modului în care ar trebui interpretată și aplicată legislația comunitară cu privire la jocurile de noroc;

I.

întrucât integritatea în contextul prezentei rezoluții referitoare la jocurile de noroc on-line înseamnă un angajament al operatorilor de prevenire nu numai a fraudelor și a criminalității, dar și a jocului de noroc patologic și a accesului minorilor la acestea, prin respectarea legislației penale și referitoare la protecția consumatorilor, precum și prin protejarea competițiilor sportive împotriva oricărei influențe necuvenite asociate pariurilor sportive;

J.

întrucât jocurile de noroc on-line combină o serie de factori de risc legați de jocul de noroc patologic, precum, printre altele, un acces facil la jocurile de noroc, disponibilitatea unei varietăți de jocuri și mai puține constrângeri sociale (7);

K.

întrucât activitățile de pariuri sportive și alte jocuri on-line s-au dezvoltat în mod rapid și necontrolat (în special la nivel transfrontalier pe internet), iar amenințarea omniprezentă a aranjării jocurilor și fenomenul „pariurilor negative” („lay bets”) pe evenimente specifice din meciurile sportive fac sportul deosebit de vulnerabil la activitățile de pariere ilegale,

Un sector transparent care să protejeze interesele publicului și ale consumatorilor

1.

subliniază că, în conformitate cu principiul subsidiarității și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, statele membre au interesul și dreptul să-și reglementeze și să-și controleze piețele jocurilor de noroc în conformitate cu tradiția și cultura fiecărei țări, pentru a proteja consumatorii împotriva dependenței, fraudelor, spălării banilor și a aranjării jocurilor în sport, precum și pentru a proteja structurile de finanțare tradiționale care finanțează activitățile sportive și alte cauze sociale în statele membre; subliniază că și ceilalți actori au interesul ca piața jocurilor de noroc să fie bine monitorizată și reglementată; subliniază că operatorii de jocuri de noroc on-line trebuie să respecte legislația statelor membre în care prestează aceste servicii și în care își are reședința consumatorul;

2.

subliniază că serviciile de jocuri de noroc trebuie să fie considerate o activitate economică cu un caracter foarte special, din cauza aspectelor sociale, de ordine publică și de sănătate asociate acestora, în cazul căreia concurența nu va duce la o mai bună alocare a resurselor, acesta fiind motivul pentru care jocurile de noroc necesită o abordare multilaterală; subliniază că o abordare exclusiv din perspectiva pieței interne nu este adecvată în acest domeniu extrem de sensibil și solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită opiniilor Curții Europene de Justiție în această privință;

3.

sprijină lucrările inițiate în Consiliu, sub președinția franceză, care vizează problemele din domeniul jocurilor de noroc și pariurilor tradiționale și on-line; invită Consiliul să continue discuțiile oficiale referitoare la o eventuală soluție politică privind definirea și soluționarea problemelor apărute în legătură cu jocurile de noroc on-line și invită Comisia să sprijine acest proces, să efectueze studii și să prezinte propuneri adecvate, dorite de Consiliu în vederea realizării obiectivelor comune din domeniul jocurilor de noroc on-line;

4.

invită statele membre să coopereze îndeaproape pentru a rezolva problemele sociale și de ordine publică cauzate de jocurile de noroc on-line transfrontaliere, precum dependența de acestea și utilizarea frauduloasă a datelor personale sau a cărților de credit; invită instituțiile UE să coopereze strâns cu statele membre în lupta împotriva tuturor ofertelor de servicii de jocuri de noroc on-line neautorizate, să protejeze consumatorii și să prevină fraudele; subliniază necesitatea convenirii unei poziții comune în acest scop;

5.

subliniază faptul că autoritățile de reglementare și operatorii ar trebui să coopereze strâns cu alți participanți din domeniul jocurilor de noroc, de exemplu, operatorii jocurilor de noroc, autoritățile de reglementare, organizațiile consumatorilor, organizațiile sportive, asociațiile profesionale și mass-media, toți având o responsabilitate comună față de integritatea jocurilor de noroc on-line și de informare a consumatorilor cu privire la posibilele consecințe negative ale jocurilor de noroc on-line;

Combaterea fraudelor și a altor activități infracționale

6.

constată că activități infracționale precum spălarea de bani și economia neagră pot fi asociate cu jocurile de noroc și pot afecta integritatea evenimentelor sportive; consideră că amenințarea integrității sportului și a competițiilor sportive afectează considerabil participarea populației, un element-cheie al sănătății publice și al integrării sociale; este de părere că, dacă un sport este perceput ca fiind manipulat pentru câștigul financiar al jucătorilor, al funcționarilor sau al unor părți terțe, în loc să fie practicat conform valorilor și regulilor sale și pentru plăcerea suporterilor, acest lucru ar putea duce la pierderea încrederii publicului;

7.

este de părere că dezvoltarea industriei jocurilor de noroc on-line oferă oportunități sporite pentru practici corupte precum fraudele, aranjarea jocurilor, casele de pariuri ilegale și spălarea banilor, având în vedere că jocurile de noroc on-line pot fi rapid create și retrase de pe piață și din cauza proliferării operatorilor offshore; invită Comisia, Europol și alte instituții naționale și internaționale să monitorizeze îndeaproape și să prezinte rapoarte privind constatările din acest domeniu;

8.

consideră că protejarea integrității evenimentelor și competițiilor sportive necesită cooperarea între proprietarii de drepturi sportive, operatorii de pariuri on-line și autoritățile publice, atât la nivel național, cât și la nivelul UE și la nivel internațional;

9.

invită statele membre să se asigure că organizatorii de competiții sportive, operatorii de pariuri și autoritățile de reglementare cooperează în vederea adoptării unor măsuri care să abordeze riscurile legate de pariurile ilegale și aranjarea jocurilor în sport și analizează stabilirea unui cadru de reglementare funcțional, echitabil și durabil pentru a proteja integritatea sportului;

10.

subliniază faptul că pariurile sportive constituie o formă de exploatare comercială a competițiilor sportive și recomandă statelor membre să protejeze competițiile sportive împotriva oricărei utilizări comerciale neautorizate, în special prin recunoașterea drepturilor organizatorilor acestor competiții și prin instituirea de norme care să asigure câștiguri financiare corecte în beneficiul tuturor nivelurilor sportului profesionist și amator; invită Comisia să examineze posibilitatea de a acorda organizatorilor competițiilor un drept de proprietate intelectuală (un fel de drept la imagine  (8)) asupra acestora;

Prevenirea prejudiciilor la adresa consumatorilor

11.

consideră că ocazia potențial omniprezentă oferită de internet de a juca jocuri de noroc on-line în privat cu rezultate imediate și cu posibilitatea de a miza sume importante de bani generează un nou potențial de a crea dependență de jocurile de noroc; constată însă că impactul complet asupra consumatorilor al formelor specifice de servicii de jocuri de noroc oferite on-line nu este cunoscut încă și ar trebui cercetat mai detaliat;

12.

atrage atenția asupra îngrijorării crescânde privind posibilitatea tinerilor de a accesa jocurile de noroc on-line, atât în mod legal, cât și ilegal, și subliniază necesitatea unor controale mai eficace ale vârstei și ca jucătorii minori să fie împiedicați să joace variantele demonstrative de pe site-urile internet;

13.

atrage atenția supra faptului că tinerii în special pot avea dificultăți în ceea ce privește diferențierea conceptelor de noroc, destin, întâmplare și probabilitate; îndeamnă statele membre să identifice principalii factori de risc care pot crește probabilitatea ca o persoană (tânără) să devină dependentă de jocurile de noroc și să găsească soluții pentru eliminarea acestor factori;

14.

își exprimă îngrijorarea cu privire la interacțiunea sporită dintre serviciile de televiziune interactivă, serviciile de telefonie mobilă și site-urile internet care oferă jocuri de noroc la distanță sau on-line, în special cele adresate minorilor; consideră că aceste evoluții vor genera noi probleme de reglementare și de protecție socială;

15.

consideră că jocurile de noroc on-line sunt susceptibile să expună consumatorii la riscuri și că statele membre ar putea astfel să restricționeze în mod legitim libertatea de prestare a serviciilor de jocuri de noroc on-line pentru a proteja consumatorii;

16.

subliniază că părinții au o anumită responsabilitate în vederea prevenirii practicării jocurilor de noroc de către minori și a dependenței acestora de jocurilor de noroc;

17.

solicită în același timp statelor membre să aloce fonduri corespunzătoare pentru cercetarea, prevenirea și soluționarea problemelor legate de jocurile de noroc on-line;

18.

consideră că profiturile obținute din jocurile de noroc ar trebui utilizate în beneficiul societății, inclusiv pentru finanțarea prin rotație a sectoarelor educației, sănătății, sportului amator și profesionist și culturii;

19.

sprijină elaborarea unor norme pentru jocurile de noroc on-line în ceea ce privește limitele de vârstă, interzicerea sistemelor de creditare și de bonusuri pentru a proteja jucătorii vulnerabili, informații cu privire la posibilele consecințe ale jocurilor de noroc, informații asupra punctelor de ajutor în caz de dependență, posibilul risc de dependență al anumitor jocuri etc.;

20.

invită toate părțile implicate să combată riscul de izolare socială cauzat de dependența de jocurile de noroc on-line;

21.

consideră că autoreglementarea în ceea ce privește publicitatea, promovarea și furnizarea jocurilor de noroc on-line nu este suficient de eficace și subliniază astfel necesitatea de reglementare și cooperare între autorități și industria jocurilor de noroc;

22.

îndeamnă statele membre să coopereze la nivelul UE pentru a lua măsuri împotriva oricărei forme agresive de publicitate sau marketing practicate de orice operator public sau privat de jocuri de noroc on-line, inclusiv a jocurilor demonstrative gratuite, pentru a proteja în special jucătorii de jocuri de noroc și consumatorii vulnerabili precum copiii și tinerii;

23.

sugerează să se studieze posibilitatea de a introduce o sumă maximă pe care o persoană o poate utiliza pentru jocuri de noroc pe lună sau de a obliga operatorii jocurilor de noroc on-line să utilizeze cartele preplătite pentru jocurile de noroc on-line care să fie vândute în magazine;

Codul de conduită

24.

constată că un cod de conduită ar putea fi totuși un instrument suplimentar folositor pentru atingerea unor obiective publice (și private) și pentru a ține seama de progresele tehnologice, de schimbările în preferințele consumatorilor și de evoluția structurilor de piață;

25.

subliniază că un cod de conduită rămâne în ultimă instanță un demers de autoreglementare, dirijat de industria în sine, și nu poate deci servi decât drept măsură complementară legislației, nu ca măsură de înlocuire;

26.

subliniază, de asemenea, că eficiența unui cod de conduită va depinde în mare măsură de recunoașterea sa de către autoritățile de reglementare și de consumatori, precum și de respectarea acestuia;

Monitorizare și cercetare

27.

invită statele membre să colecteze informații cu privire la amploarea și creșterea propriilor piețe ale jocurilor de noroc, precum și la provocările din acest sector;

28.

invită Comisia să inițieze un program de cercetare cu privire la jocurile de noroc on-line și la riscul de apariție a dependenței de aceste jocuri, de exemplu cu privire la modul în care publicitatea influențează dependența de jocurile de noroc, la posibilitatea de a crea o tipologie europeană comună a jocurilor în funcție de potențialul de creare a dependenței și la posibilele măsuri preventive și curative;

29.

invită Comisia să examineze în special rolul publicității și al marketingului (inclusiv al jocurilor demonstrative on-line gratuite) destinate în mod direct sau implicit să încurajeze minorii să joace jocuri de noroc;

30.

invită Comisia, Europol și autoritățile naționale să colecteze și să împărtășească informații cu privire la amploarea fraudelor și a altor activități infracționale din sectorul jocurilor de noroc on-line, de exemplu în rândul actorilor implicați în acest sector;

31.

invită Comisia să studieze, în strânsă cooperare cu guvernele naționale, efectele economice și neeconomice ale furnizării de servicii transfrontaliere de jocuri de noroc în ceea ce privește integritatea, responsabilitatea socială, protecția consumatorilor și aspectele legate de impozitare;

32.

subliniază importanța ca statul membru de reședință al consumatorului să poată controla, limita și supraveghea în mod eficace serviciile de jocuri de noroc prestate pe teritoriul său;

33.

invită Comisia și statele membre să clarifice aspectele legate de taxarea jocurilor de noroc on-line;

*

* *

34.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  Schindler 1994 (C-275/92), Läärä 1999 (C-124/97), Zenatti 1999 (C-67/98), Anomar 2003 (C-6/01), Gambelli 2003 (C-243/01), Lindman 2003 (C-42/02), Placanica 2007 (C-338/04), Unibet 2007 (C- 432/05), UNIRE 2007 (C– 260/04).

(2)  JO L 376, 27.12.2006, p. 36.

(3)  JO L 332, 18.12.2007, p. 27.

(4)  JO L 178, 17.7.2000, p. 1.

(5)  JO L 309, 25.11.2005, p. 15.

(6)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0198.

(7)  Avizul avocatului general Bot din 14 octombrie 2008 în Cauza C-42/07. de asemenea, studiul susmenționat realizat de SICL, p 1450; Profesor Gill Valentine, Analiză a publicațiilor privind practicarea jocurilor de noroc de către copii și tineri (comandată de Comisia de reglementare a jocurilor de noroc din Regatul Unit), septembrie 2008.

(8)  „Portretrechtîn limba olandeză.


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/35


Marți, 10 martie 2009
Asigurarea calității alimentelor - incluzând armonizarea și recunoașterea reciprocă a standardelor

P6_TA(2009)0098

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la asigurarea calității alimentelor - incluzând armonizarea și recunoașterea reciprocă a standardelor (2008/2220(INI))

2010/C 87 E/09

Parlamentul European,

având în vedere articolul 33 din Tratatul CE,

având în vedere Cartea Verde a Comisiei din 15 octombrie 2008 privind calitatea produselor agricole: standarde aplicabile produselor, cerințe de producție și sisteme de calitate (COM(2008)0641),

având în vedere rezoluția sa din 9 octombrie 1998 privind o politică a calității pentru produsele agricole și cele agro-alimentare (1),

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din octombrie 2008 privind schemele de certificare a calității alimentelor,

având în vedere „bilanțul de sănătate” al Politicii Agricole Comune (PAC),

având în vedere mandatul acordat Comisiei de către Consiliu pentru negocieri în domeniul agriculturii, astfel cum este definit în propunerea Comisiei privind modalitățile ce trebuie aplicate în cadrul negocierilor OMC în materie de agricultură (2) din ianuarie 2003,

având în vedere conferința organizată de Comisie la Bruxelles la 5 și 6 februarie 2007 pe tema „Certificarea calității alimentelor –valoare adăugată pentru produsele agricole”,

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare (COM(2008)0040),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6-0088/2009),

A.

întrucât standardele privind produsele alimentare și calitatea acestora în Uniunea Europeană sunt cele mai înalte din lume;

B.

întrucât aceste standarde înalte sunt cerute de către consumatorul european și reprezintă o modalitate de realizare a unei valori adăugate maxime;

C.

întrucât consumatorii sunt tot mai mult interesați nu doar de siguranța alimentelor, dar și de originea și metodele de producție ale produselor alimentare; întrucât Uniunea Europeană a răspuns deja acestei tendințe introducând patru etichete de calitate și de origine a alimentelor, și anume denumire de origine protejată (DOP), indicație geografică protejată (IGP), specialitate tradițională garantată (STG) și agricultură ecologică;

D.

întrucât produsele europene de calitate reprezintă un patrimoniu cultural si gastronomic viu al Uniunii Europene, reprezentând astfel o verigă esențială a vieții economice și sociale din numeroase regiuni ale UE, sprijinind activități direct legate de realitățile locale, în special în zonele rurale;

E.

întrucât consumatorii asociază sistemele de certificare cu garanția calității superioare;

F.

întrucât sistemele specifice de calitate ale Uniunii Europene prezintă un avantaj competitiv specific pentru produsele UE;

G.

întrucât marii distribuitori au ajuns să domine piețele alimentare ale UE și impun taxe de listare, taxe comerciale de intrare sau contribuții considerabile nejustificate la cheltuielile de promovare, toate acestea fiind elemente care afectează șansele micilor producători să ajungă la publicul larg;

H.

întrucât pot fi folosite noi tehnologii pentru furnizarea de informații detaliate cu privire la proveniența și caracteristicile produselor agricole și alimentare;

I.

întrucât fenomenul contrafacerii prejudiciază atât producătorul, cât și consumatorul final,

1.

consideră binevenit procesul de reflecție lansat de Comisia Europeană pe marginea Cărții Verzi și susține dezideratul promovării calității produselor agricole europene fără a crea costuri și sarcini suplimentare pentru producători;

2.

consideră că asigurarea concurenței loiale pentru mărfuri strategice cum ar fi produsele agricole și cele alimentare ar trebui să devină un obiectiv european major de interes public; consideră că este esențial ca o concurență loială să existe și în privința produselor importate, care în general nu răspund unor standarde similare cu cele comunitare; consideră că standardele europene de calitate aplicabile produselor străine care au acces pe piața unică europeană trebuie, de asemenea, stabilite în cuprinsul unui acord elaborat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC);

3.

consideră necesară intensificarea controlului și a coordonării dintre diferitele administrații pentru a garanta că produsele alimentare importate respectă normele UE de mediu, de siguranță alimentară și de bunăstare a animalelor; ia act de concluziile Consiliului Agricultură din 19 decembrie 2008 cu privire la siguranța produselor agroalimentare importate și respectarea normelor comunitare, însă atrage atenția, totodată, asupra absenței în aceste concluzii a unei voințe politice clare vizând consolidarea controalelor comunitare în țările terțe;

4.

subliniază că politica privind calitatea nu poate fi disociată de viitorul Politicii Agricole Comune și de provocări cum ar fi schimbările climatice, necesitatea conservării biodiversității, aprovizionarea energetică și gestiunea resurselor de apă;

5.

consideră că în contextul unui nivel general ridicat al prețurilor la materii prime, stimularea creșterii volumului producției nu trebuie folosită ca pretext pentru scăderea standardelor;

6.

reafirmă că scopul impunerii unui nivel înalt al siguranței alimentare, al bunăstării animalelor și al protecției mediului ar trebui să fie atingerea unui nivel înalt al calității produselor, care să ofere un avantaj competitiv însemnat producătorilor agricoli, și că acele costuri generate de cerințele UE privind securitatea alimentară, bunăstarea animalelor și protecția mediului trebuie să poată fi recuperate de către producătorii agricoli; este de părere că, în cazul în care avantajul competitiv al producătorilor agricoli se dovedește a fi insuficient pentru a putea recupera costurile respective, un rol esențial în acest sens trebuie acordat finanțării în cadrul PAC, de care trebuie să beneficieze fermierii europeni pentru garantarea siguranței, a bunăstării animalelor și a protecției mediului în agricultură;

7.

consideră că politica europeană privind calitatea trebuie strâns legată de reformarea după 2013 a Politicii Agricole Comune; este de părere că în cadrul acestei politici rolul Uniunii Europene trebuie să fie unul de sprijin (inclusiv din punct de vedere financiar), în vederea obținerii unei producții agroalimentare de înaltă calitate; subliniază faptul că organizațiile producătorilor trebuie mai bine sprijinite, în special pentru a nu dezavantaja micii producători;

8.

atrage atenția asupra faptului că Uniunea Europeană s-a angajat prin Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură, să aplice măsuri în vederea conservării resurselor genetice; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze programe speciale de promovare, care să încurajeze utilizarea soiurilor de plante care sunt amenințate de erodare genetică; subliniază faptul că, în acest fel, ar crește interesul agricultorilor și al horticultorilor pentru cultivarea de soiuri care sunt clasificate ca resurse fitogenetice și că ar trebui elaborate programe similare de promovare în cazul raselor de animale domestice aflate pe cale de dispariție;

9.

amintește faptul că prin prisma procesului continuu de liberalizare a piețelor agricole mondiale, producătorii europeni se află în competiție internațională directă și orice măsură suplimentară la care trebuie să se conformeze poate prezenta un dezavantaj competitiv, dar poate, de asemenea, să fie în avantajul agricultorilor UE, dacă aceștia reușesc să-și pună în valoare produsele pe piață și să câștige beneficii în schimb; amintește de asemenea că agricultorii UE pot folosi cererile consumatorilor în propriul avantaj oferindu-le acestora, printre altele, bunuri de calitate produse la nivel local, cu respectarea strictă a standardelor de bunăstare animală a celor ecologice;

10.

subliniază că „aspecte necomerciale” trebuie negociate de către Comisie în cadrul OMC astfel încât un număr cât mai mare de produse de import să respecte aceleași cerințe ca cele impuse agricultorilor UE, astfel încât calitatea produselor agricole ce respectă cerințele UE în materie de securitate a alimentelor, bunăstare a animalelor și protecție a mediului să le ofere producătorilor agricoli un avantaj competitiv considerabil;

11.

este îngrijorat de influența marilor lanțuri de magazine asupra calității generale a produselor alimentare UE, precum și de faptul că pe piețele cu grad mare de concentrare a distribuției se remarcă o tendință de uniformizare și de reducere a varietății produselor agro-alimentare, drept consecință a scăderii prezenței produselor tradiționale și a accentuării mai puternice a produselor prelucrate; propune Comisiei să ia act de necesitatea de a reglementa practicile de licitații inversate impuse de câteva mari centre de achiziții, practici având efecte devastatoare pentru produsele de calitate;

Cerințe în materie de producție și standarde de comercializare

12.

este îngrijorat de complexitatea sistemului UE al standardelor de bază și de numeroasele norme la care trebuie să se conformeze agricultorii din Uniunea Europeană; este în favoarea unei simplificări a sistemului și dorește ca orice altă normă viitoare să fie evaluată în funcție de gradul de oportunitate, de necesitate și de proporționalitate;

13.

solicită o simplificare și mai accentuată a normelor de comercializare prin clarificarea criteriilor principale ce urmează a fi aplicate; solicită elaborarea unor orientări comunitare privind utilizarea mențiunilor rezervate generale, cum ar fi „cu conținut scăzut de zahăr”, „nivel scăzut de emisii de dioxid de carbon”, „dietetic” și „natural”, pentru a evita practicile înșelătoare;

14.

este îngrijorat de faptul că majoritatea consumatorilor europeni nu sunt suficient de bine informați asupra lanțului alimentar, în special în ceea ce privește originea produselor și a materiilor prime; este în favoarea introducerii unei indicații obligatorii privind locul de producere a produselor primare, printr-o etichetă indicând țara de origine, reflectând astfel dorința consumatorului de a ști mai multe despre originea produsului pe care îl cumpără; consideră că un astfel de sistem ar trebui aplicat și produselor alimentare procesate, indicând originea principalelor ingrediente și materii prime și precizând locul de origine al acestora, precum și locul prelucrării finale;

15.

consideră că modelul australian este un bun exemplu pentru un astfel de sistem de etichetare pentru indicarea țării de origine, ținând cont totodată de specificul diferitelor sectoare de producție din UE la definirea diferitelor paliere, cum ar fi „produs în” (pentru alimentele produse la nivel local din ingrediente locale), „fabricat în” (pentru alimentele care au fost transformate în mod substanțial la nivel local) sau „realizat în țara X din ingrediente locale sau importate”; amintește existența unor astfel de măsuri de etichetare și la nivelul altor importanți parteneri comerciali, precum SUA și Noua Zeelandă;

16.

consideră că atâta timp cât cerințele de siguranța alimentară sunt îndeplinite, standardele de comercializare nu trebuie să împiedice accesul pe piață al produselor în funcție de estetica, forma sau dimensiunea acestora;

17.

consideră că eticheta generală de calitate UE, care conține sintagma „produs în Uniunea Europeană”, trebuie să conducă în final la diferențierea pozitivă a produselor europene pe piață, pe baza standardelor de calitate ridicate conform cărora au fost produse;

18.

consideră că mențiunile rezervate facultative ar trebui promovate ca alternativă a standardelor obligatorii de comercializare; consideră, cu toate acestea, că introducerea unor astfel de definiții uniforme care să satisfacă toate părțile interesate ar putea fi dificil de realizat, datorită diferențelor în ceea ce privește tradițiile și obiceiurile alimentare, fiind necesară punerea la dispoziția consumatorilor a unei cantități mai mari de informații și instituirea unui sistem care să monitorizeze utilizarea termenilor respectivi;

19.

este în favoarea măsurilor care conduc la simplificarea normelor UE, fără ca aceasta să implice desființarea acestor norme, precum și la limitarea domeniilor în care se practică autoreglementarea; consideră că standarde de comercializare comune sunt necesare și pot fi stabilite de o manieră mai eficientă; consideră în acest sens că procesul co-reglementării ar trebui promovat ca modalitate uzuală de adoptare a legislației comunitare în domeniu; solicită ca autoritățile naționale, reprezentanții industriei alimentare și cei ai agricultorilor să fie implicați în acest proces;

Sisteme specifice de calitate ale Uniunii Europene

20.

subliniază faptul că sistemele de calitate alimentară ar trebui să ofere informații și garanții consumatorilor în ceea ce privește autenticitatea ingredientelor și tehnicilor de producție locale; consideră, prin urmare, că astfel de sisteme trebuie puse în aplicare și utilizate fiind însoțite de controale și de sisteme de trasabilitate consolidate;

21.

consideră că este nevoie de un sistem de etichetare mai transparent, care să se bucure de recunoaștere amplă în rândul consumatorilor, și că, în vederea menționării cât mai transparente a locului de origine, trebuie indicată originea ingredientelor agricole determinante ale produselor atât în cazul produselor din Uniunea Europeană, cât și în cazul celor importate din țări terțe;

22.

consideră că va trebui asigurată utilizarea în mod exclusiv a produselor autentice DOP ca materie primă doar în cazul în care se utilizează denumirea protejată pe eticheta și în reclama unui produs procesat; subliniază faptul că în acest fel se evită, pe de o parte, inducerea în eroare a consumatorului și, pe de altă parte, se consolidează cererea de produse DOP;

23.

consideră necesară adoptarea unor norme de utilizare a termenilor „de munte” și „insular”, deoarece astfel se va conferi valoare adăugată semnificativă produselor agricole și produselor alimentare provenind din aceste regiuni dezavantajate; consideră că utilizarea termenilor „de munte” și „insular” va trebui să fie însoțită și de menționarea obligatorie a țării de proveniență a produsului;

24.

consideră, în acest sens, că pentru consumatorul mediu diferențele dintre denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate nu sunt clare și că este necesară o campanie de informare care să facă consumatorii conștienți de aceste diferențe;

25.

se opune adoptării unor criterii de evaluare mai stricte, precum criterii de exportabilitate și durabilitate; subliniază că există o serie de produse care, deși nu pot fi exportate, joacă un rol foarte important în configurarea economiei locale și în menținerea coeziunii sociale;

26.

subliniază că mențiunea originii reprezintă o parte esențială a patrimoniului european, care trebuie conservată atât datorită influenței sale economice esențiale, cât și impactului socio-economic determinant pe care îl are în numeroase regiuni ale UE; consideră că aceste mențiuni prezintă o garanție a calității care trebuie consolidată, mai ales prin îmbunătățirea controalelor asupra gestionării denumirilor de origine de către asociațiile de solicitanți care le reprezintă; consideră că acestea facilitează pentru consumatori alegerea dintre diferitele sortimente;

27.

consideră că este necesară o mai bună explicare a diferențelor dintre mărcile comerciale și denumirea de origine și adoptarea de măsuri care să permită aplicarea în practică a normelor comunitare în vigoare care interzic înregistrarea unei mărci comerciale ce conține sau face referire la DOP/IGP de către operatorii care nu reprezintă organizațiile producătorilor acestor DOP/IGP; consideră că demararea campaniilor promoționale dotate cu un buget specific este de o importanță vitală, în vederea informării consumatorilor cu privire la avantajele acestor sisteme publice de certificare;

28.

consideră că, pentru a menține calitatea și renumele indicațiilor geografice, producătorii de produse purtând indicații geografice trebuie să dispună de instrumente care să le permită gestionarea corespunzătoare a volumului produs;

29.

consideră că, în cazul în care un produs purtând o IGP este utilizat într-un produs preparat compus, cu modificarea caracteristicilor produsului protejat prin IGP, organismele de protecție sau autoritățile competente trebuie să aibă dreptul de a efectua controale specifice pentru a constata dacă caracteristicile produsului protejat prin IGP s-au modificat excesiv sau nu;

30.

solicită consolidarea protejării denumirilor înregistrate, mai ales în anumite stadii ale ambalării și ale comercializării în afara zonei de producție, unde apare riscul de utilizare abuzivă a acestor denumiri; solicită aplicarea normelor comunitare care interzic înregistrarea mărcilor care au o denumire similară cu o denumire DOP sau IGP, deja înregistrată;

31.

se declară în favoarea stabilirii unor norme comune care să permită producătorilor de produse purtând indicații geografice să fixeze condiții în ceea ce privește aplicarea indicațiilor respective, precum și folosirea acestora în denumirea produselor prelucrate;

32.

este în favoarea unei simplificări a procedurii de înregistrare a denumirilor de origine, precum și a reducerii timpului necesar pentru aceasta;

33.

atrage atenția asupra faptului că nivelul de protecție al indicațiilor geografice este diferit de la un stat membru la altul; consideră că în acest domeniu realizarea armonizării legislative și procedurale este de dorit, mai ales în privința normelor referitoare la protecția acordată ex-officio;

34.

consideră ca protecția internațională a indicațiilor geografice ar trebui consolidată; solicită Comisiei Europene să își intensifice eforturile, mai ales la nivel politic, pentru a obține o ameliorare a protecției indicațiilor geografice în cadrul negocierilor Organizației Mondiale a Comerțului [fie prin extinderea asupra tuturor produselor a protecției acordate în temeiul articolului 23 din Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală, fie prin stabilirea unui registru multilateral pentru IGP], cât și în cadrul negocierilor de aderare la OMC a noilor state și al acordurilor bilaterale în curs de negociere;

35.

consideră că, atât produsele care sunt exportate, cât și cele care nu sunt exportate, ar trebui să poată beneficia de această protecție internațională din partea UE, care ar putea eventual să difere în funcție de riscul de contrafacere efectivă a produselor, astfel încât produsele cu un grad ridicat de risc de contrafacere și care sunt exportate să poată beneficia de protecție internațională în cadrul OMC, în timp ce pentru produsele care prezintă un risc moderat de contrafacere și sunt comercializate pe piațe de la nivel local, s-ar putea propune o procedură simplificată (comparabilă cu nivelul protecției tranzitorii actuale), care, o dată ce obține recunoaștere din partea statelor membre, să se notifice Comisiei și se bucură de protecție juridică comunitară;

36.

evidențiază faptul că anumite denumiri sunt uzurpate sistematic pe teritoriul țărilor terțe, inducând în eroare consumatorul și subminând renumele produselor autentice; subliniază faptul că asigurarea protecției unei denumiri într-o țară terță este o procedură care necesită mult timp și care nu ar putea fi dusă la bun sfârșit cu ușurință de grupurile individuale de producători, dat fiind faptul că fiecare țară dispune de sisteme și proceduri de protecție specifice; invită Comisia Europeană să joace un rol consultativ, oferind grupurilor de producători cunoștințele necesare și sprijin juridic pentru încheierea acordurilor cu țări terțe;

37.

consideră ca esențial controlul comunitar și național asupra denumirilor de origine protejate și indicațiilor geografice protejate și sprijină instituirea unor sancțiuni drastice care să descurajeze utilizarea neautorizată a acestor instrumente, astfel încât statele membre să aibă obligația de a aplica aceste sancțiuni automat în cazul contrafacerii sau imitării denumirilor protejate; propune în acest sens adoptarea unei dispoziții specifice în cadrul articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (3); este în favoarea simplificării procedurilor de obținere a DOP, precum și în favoarea unui control riguros efectuat de autoritățile statelor membre pentru certificarea faptului că toate etapele procesului de producție au loc în zona geografică vizată;

38.

consideră că un control al pieței pentru respectarea tuturor dispozițiilor privind DOP și IGP va impune statelor membre costuri administrative suplimentare, însă va contribui totodată, în mod considerabil, la protejarea lor eficientă; este în favoarea acordării unei asistențe tehnice comunitare pentru desfășurarea controalelor de către statele membre, astfel încât să se asigure cea mai omogenă implementare posibilă a sistemelor de protecție a DOP și IGP pe teritoriul UE;

39.

consideră că trebuie sporită activitatea de informare și popularizare a acestor sisteme, cu sprijin financiar comunitar, atât în interiorul pieței unice, cât și în statele terțe; consideră că procentul co-finanțării comunitare pentru programele UE de informare și de promovare a produselor UE de calitate trebuie mărit; invită Comisia să continue promovarea conceptului de IGP în țările terțe, mai ales prin multiplicarea misiunilor de asistență tehnică în relație cu asociațiile de producători de produse purtând indicații geografice;

40.

propune să fie înființată o Agenție Europeană pentru Calitatea Produselor, care să colaboreze strâns cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și cu unitățile Comisiei Europene responsabile de calitatea produselor alimentare; această Agenție va avea competențe și în ceea ce privește cererile din ce în ce mai numeroase parvenite din țări terțe în raport cu DOP, IGP și specialitățile tradiționale garantate;

41.

subliniază importanța Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (4), pentru diversificarea opțiunilor ce stau la dispoziția consumatorilor; solicită Comisiei să prezinte un proiect legislativ privind introducerea unei cerințe de etichetare a produselor de origine animală, precum laptele, carnea și ouăle, în cazul cărora animalele au fost hrănite cu furaje modificate genetic;

42.

este în favoarea păstrării și simplificării sistemului de Specialitate Tradițională Garantată și își exprimă dezamăgirea în raport cu performanța acestui instrument, care a condus până în prezent la înregistrarea unui număr foarte mic de STG (20, alte 30 de cereri fiind în curs); subliniază că registrul STG-urilor – unde numele produsului sau al alimentului nu este rezervat producătorului – menționat la articolul 3 al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare (5) ar trebui eliminat, întrucât acesta reduce gradul de protecție al STG; reamintește că sistemul STG rămâne un instrument pertinent pentru protecția rețelelor și că dispune de un potențial de dezvoltare considerabil, dacă sunt întrunite anumite condiții;

43.

consideră că definiția produsului „tradițional”, așa cum este formulată în Regulamentul (CE) nr. 509/2006, este necorespunzătoare; consideră că o corelare între produsele tradiționale și țara în care există tradiția respectivă sau utilizarea exclusivă a denumirilor de către producătorii care respectă specificațiile tradiționale ar îmbunătăți atractivitatea statutului STG;

44.

consideră că agricultura ecologică oferă agricultorilor UE o posibilitate de dezvoltare importantă și că ar trebui lansat un program de măsuri care să consolideze credibilitatea siglei UE; constată însă că regulamentul UE adoptat în acest sens stabilește un standard unic, deși statele membre aplică în mod diferit procedura de certificare, unele optând pentru delegarea sarcinilor de control costisitoare autorităților de control, iar altele optând pentru delegarea acestor sarcini unor organisme de control acreditate de stat; constată că procedura de certificare diferă de la stat la stat și este costisitoare; solicită armonizarea legislației cu privire la limitele maxime de detectare a pesticidelor interzise în produsele agricole ecologice; sprijină, în principiu, propunerea pentru o etichetă UE pentru produsele ecologice;

45.

consideră că este necesar un grad mai mare de omogenizare a tipologiei organismelor și procedurilor de control și certificare a produselor ecologice, pentru a putea oferi consumatorilor un sentiment de siguranță și fiabilitate prin intermediul unei noi sigle a UE pentru agricultura ecologică, ce va garanta aceleași criterii de producție, control și certificare la nivelul UE și va contribui la soluționarea problemelor și la promovarea mai intensă a pieței unice a produselor ecologice;

46.

consideră că apariția produselor neecologice marcate astfel încât să sugereze că ar fi produse ale agriculturii ecologice poate să prejudicieze dezvoltarea unei piețe UE unice a produselor ecologice; își exprimă, în acest sens, îngrijorarea față de tentativele de extindere a etichetei ecologice la produsele alimentare care nu au fost obținute în conformitate cu principiile agriculturii ecologice;

47.

se declară în favoarea obligativității înscrierii țării de proveniență a produselor ecologice proaspete sau prelucrate, importate din țări terțe, indiferent dacă se utilizează sau nu sigla UE pentru produsele ecologice;

48.

consideră că, pentru a se realiza o mai bună funcționare a pieței unice a produselor ecologice, se impun următoarele:

să se înscrie țara de proveniență pe produsele ecologice proaspete și pe cele prelucrate, importate din țări terțe, indiferent dacă se utilizează sau nu sigla UE pentru produse ecologice,

să fie consolidată credibilitatea siglei UE prin intermediul unui program de promovare a produselor ecologice,

să se stabilească limite maxime de detectare a pesticidelor interzise în produsele agricole ecologice,

să se examineze problema dublei certificări pe care o solicită în multe cazuri marii distribuitori, deoarece aceasta duce la un deficit de produse ecologice pe piața UE,

etichetarea produselor neagricole, la care se face referire în legătură cu metodele de producție ecologice, trebuie să se distingă de etichetarea produselor agricole ecologice;

49.

salută înființarea la nivelul statelor membre a oficiilor pentru produsele tradiționale și ecologice; consideră ca fiecare stat membru ar trebui să aibă instituții, fie în sfera publică, fie în cea privată, unanim recunoscute de producători și consumatori, care să promoveze și să valideze producția autohtonă ecologică și de calitate;

50.

recunoaște faptul că cerințele consumatorilor în ceea ce privește calitatea alimentelor și a produselor alimentare sunt din ce în ce mai mari, nu numai din punctul de vedere al siguranței, ci și din cel al chestiunilor de ordin etic, cum ar fi durabilitatea ecologică, protecția bunăstării animalelor și tehnologiile legate de organismele modificate genetic (OMG); invită Comisia să stabilească criterii pentru inițiative în materie de calitate, cum ar fi sistemele facultative de etichetare a produselor fără OMG, care vor oferi consumatorilor posibilitatea de a alege în cunoștință de cauză;

51.

consideră necesară încurajarea sistemelor de producție care respectă mediul înconjurător; prin urmare, regretă lipsa unor norme comunitare cu privire la producția integrată, care să permită scoaterea în evidență a eforturilor făcute de producătorii UE, prin intermediul unor campanii corespunzătoare de promovare și comercializare orientate spre informarea publicului cu privire la valoarea adăugată a tipurilor de producție respective;

Sisteme de certificare

52.

consideră că nu sunt necesare norme UE pentru armonizarea standardelor; consideră că nu este necesară crearea de noi sisteme de certificare a alimentelor la nivel comunitar, deoarece acest lucru ar submina sistemele deja existente și ar induce consumatorii în eroare;

53.

subliniază că elaborarea etichetelor de calitate, precum și acțiunile de comunicare conexe, nu trebuie să conducă la creștere sarcinilor birocratice pentru producători; consideră, prin urmare, că producătorii ar trebui să poată prelua inițiativa în ceea ce privește utilizarea unor astfel de etichete și că intervenția instanțelor comunitare ar trebui limitată la asigurarea protecției acestor etichete pentru a garanta producătorilor justa remunerare a eforturilor lor și pentru a apăra consumatorii împotriva contrafacerilor sau altor practici frauduloase;

54.

subliniază că sistemele actuale de certificare ar trebui să garanteze, în afara asigurării respectării normelor juridice prin intermediul unei monitorizări stricte, și alte elemente esențiale pentru siguranța produselor alimentare, cum ar fi trasabilitatea; subliniază că cerințele de certificare ar trebui să reflecte dorințele societății și că ar trebui, prin urmare, să existe un ajutor din partea statului pentru acoperirea costurilor suportate de agricultori; se pronunță în favoarea promovării unei implicări mai active a organizațiilor de producători, deoarece agricultorii individuali nu pot contesta sistemele de certificare comercială care nu mai sunt actuale;

55.

semnalează că, în prezent, sistemele private de certificare nu îndeplinesc obiectivul de a ajuta producătorii să îi informeze pe consumatori cu privire la caracteristicile produselor, acestea transformându-se într-un mijloc exclusiv de acces la piață, multiplicând procedurile birocratice pentru agricultori și devenind o afacere pentru multe întreprinderi de distribuție a produselor alimentare; consideră necesară descurajarea proliferării acestor sisteme, care limitează accesul pe piață al unei părți a sectorului de producție;

56.

subliniază faptul că actuala proliferare a sistemelor de certificare private împiedică accesul la piață al unei părți a sectorului și că sistemele respective nu contribuie la ameliorarea informării consumatorilor cu privire la caracteristicile produselor; solicită Comisiei să încurajeze recunoașterea reciprocă a sistemelor de certificare private pentru a limita proliferarea menționată și excluderea de pe piață a produselor de calitate; consideră necesară elaborarea unor orientări comunitare care să cuprindă aspectele pe care sistemele respective nu le putea reglementa, cum ar fi mențiunile „de sporire a valorii”, care trebuie definite pe baza unor niveluri și realități obiective;

57.

atrage atenția asupra faptului că produsele regionale au o mare importanță pentru economiile și comunitățile locale și, prin urmare, trebuie combătută orice propunere de limitare a numărului de indicații geografice ce pot fi înregistrate;

58.

consideră că nu trebuie să se elaboreze inițiative noi pentru promovarea produselor tradiționale, deoarece acestea ar putea submina sistemul STG;

59.

solicită o colaborare mai strânsă cu Organizația Internațională de Standardizare și o implementare cât mai vastă a unor sisteme alternative, cum ar fi HACCP (Sistemul de Analiză a Riscurilor și Punctelor Critice de Control);

60.

în ceea ce privește dimensiunea internațională, relevă existența unor probleme de competitivitate în raport cu principalii parteneri comerciali ai UE; este îngrijorat de presiunea exercitată de produsele din țările emergente, care nu se ridică la același nivel de siguranță și calitate și beneficiază de multe ori de un control îndoielnic; reafirmă în acest sens nevoia implementării conceptului de „acces la piață calificat”, susținut în numeroase rezoluții ale Parlamentului;

61.

solicită încheierea a cât mai multor acorduri bilaterale cu piețele-cheie, precum și a unor acorduri de combatere a contrafacerii; consideră necesare eforturi din partea Comisiei pentru a clarifica problemele cu care se confruntă protecția internațională a mărcilor, inclusiv protecția IGP, DOP și STG;

Aspecte suplimentare

62.

sprijină acțiunile necesare pentru a comunica, de o manieră cât mai largă, beneficiile politicilor UE de asigurare a calității și siguranței alimentare; regretă că cetățenii europeni nu au acces la informații depline și ușor accesibile privind eforturile depuse de Uniunea Europeană în acest domeniu; recomandă Comisiei și statelor membre să-și intensifice eforturile de informare și promovare privind standardele de calitate și siguranță alimentară pentru produsele comunitare;

63.

evidențiază rolul pe care îl poate avea finanțarea europeană în acest domeniu; constată că în „statele membre de convergență” participarea comunitară în programele de calitate ajunge la 75 %; evidențiază totuși înăsprirea condițiilor de creditare pentru micii producători, în contextul crizei financiare mondiale, și faptul că aceasta le va limita drastic accesul la co-finanțare;

64.

consideră că trebuie încurajate piețele agricole administrate direct de agricultori, ca puncte de vânzare a produselor locale sezoniere, întrucât acestea asigură un preț echitabil pentru produsele de calitate, consolidează legătura dintre produs și teritoriul din care acesta provine și stimulează consumatorul să facă o alegere în cunoștință de cauză și bazată pe calitate; consideră că statele membre ar trebui să încurajeze crearea de spații de comercializare în care producătorii să prezinte consumatorilor produsele în mod direct;

65.

solicită crearea unor programe de promovare a vânzărilor pe piețele locale, pentru a sprijini inițiativele locale și regionale de prelucrare și comercializare; consideră că acest lucru poate fi realizat, de exemplu, de cooperativele de producători, care contribuie la creșterea valorii adăugate în spațiul rural și care pot oferi un bun exemplu de combatere a schimbărilor climatice prin evitarea transportului pe distanței lungi;

*

* *

66.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO C 328, 26.10.1998, p. 232.

(2)  Documentul Comisiei 625/02.

(3)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

(4)  JO L 268, 18.10.2003, p. 1.

(5)  JO L 93, 31.3.2006, p. 1.


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/43


Marți, 10 martie 2009
Rapoartele Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anii 2006 și 2007

P6_TA(2009)0099

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la rapoartele privind politica în domeniul concurenței pentru anii 2006 și 2007 (2008/2243(INI))

2010/C 87 E/10

Parlamentul European,

având în vedere Raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2006 din 25 iunie 2007 (COM(2007)0358) și Raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2007 din 16 iunie 2008 (COM(2008)0368),

având în vedere Planul de acțiune al Comisiei în domeniul ajutorului de stat din 7 iunie 2005 privind un ajutor de stat mai mic și mai bine orientat: foaie de parcurs pentru reforma ajutorului de stat 2005-2009 (COM(2005)0107),

având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 privind reforma ajutorului de stat 2005-2009 (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis  (2),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) (3),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1400/2002 al Comisiei din 31 iulie 2002 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri verticale și practici concertate în sectorul autovehiculelor (4) (Regulament general de exceptare pe categorii în sectorul autovehiculelor),

având în vedere Orientările privind ajutoarele naționale regionale pentru 2007-2013 (5),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1627/2006 al Comisiei din 24 octombrie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 794/2004 în ceea ce privește formularele standard de notificare a ajutoarelor (6),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1628/2006 al Comisiei din 24 octombrie 2006 de aplicare a articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor naționale pentru investițiile regionale (7),

având în vedere Cadrul comunitar pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare (8),

având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2006 privind aspectele sectoriale ale planului de acțiune pentru ajutorul de stat: sprijin pentru inovare (9),

având în vedere Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului (10),

având în vedere Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru promovarea investițiilor cu capital de risc în întreprinderi mici și mijlocii (11),

având în vedere Comunicarea Comisiei privind prelungirea cadrului pentru ajutoarele de stat în domeniul construcțiilor navale (12),

având în vedere Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (13),

având în vedere Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (14),

având în vedere Directiva 2006/111/CE a Comisiei din 16 noiembrie 2006 privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice, precum și transparența relațiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi (15),

având în vedere declarația din 19 februarie 2008 privind investigarea și soluționarea abuzurilor de putere exercitate de supermarketurile care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană (16),

având în vedere anchetele sectoriale ale Comisiei realizate în sectoarele energiei și serviciilor bancare cu amănuntul,

având în vedere Orientările Comisiei privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (17),

având în vedere Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele privind cartelurile (18),

având în vedere Cartea albă a Comisiei din 2 aprilie 2008 privind acțiunile în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor CE antitrust (COM(2008)0165),

având în vedere Cartea albă a Comisiei din 11 iulie 2007 privind sportul (COM(2007)0391),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0011/2009),

1.

salută publicarea rapoartelor Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anii 2006 și 2007;

2.

continuă să sprijine un rol mai proactiv al Parlamentului în dezvoltarea politicii în domeniul concurenței prin introducerea procedurii de codecizie;

3.

felicită Comisia pentru acțiunea eficientă împotriva funcționării cartelurilor ilegale grave și pentru amenzile record impuse contravenienților;

4.

invită Comisia și Consiliul, având în vedere revizuirea de către Comisie a funcționării Regulamentului (CE) nr. 1/2003 (19), să includă principiile de aplicare a amenzilor în Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și să îmbunătățească și să precizeze pe viitor aceste principii pentru a respecta cerințele principiilor generale de drept;

5.

sprijină utilizarea unei notificări de clemență revizuite și a unei proceduri pentru încurajarea furnizării de informații despre funcționarea cartelurilor ilegale grave;

6.

salută publicarea Cărții albe privind acțiunile în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor CE antitrust, dar îndeamnă la continuarea reformei într-un mod care să garanteze că efectele negative ale sistemului din SUA nu se repetă în Uniunea Europeană;

7.

solicită Comisiei ca, în rapoartele sale viitoare, să furnizeze informații mai bune privind rolul și implicarea ofițerului de legătură al Comisiei însărcinat cu protecția consumatorilor în cazuri de concurență;

8.

își exprimă dorința evitării abuzului de poziție dominantă de către marile corporații și solicită Comisiei să realizeze o analiză a efectelor asupra concurenței ale relației de inegalitate dintre furnizori, în special producătorii de produse alimentare, și distribuitori, în vederea depistării eventualelor abuzuri de poziție dominantă; așteaptă cu nerăbdare raportul grupului de lucru al Comisiei privind puterea de cumpărare;

9.

solicită Comisiei să aibă în vedere analizarea practicilor abuzive din sectorul serviciilor, care pot împiedica întreprinderile mici să poată participa la licitații pentru lucrări; remarcă problema reprezentată de faptul că persoanelor care desfășoară o activitate independentă și liber profesioniștilor li se refuză uneori posibilitatea de a aplica tarife standard în cazurile în care aceștia sunt aproape exclusiv dependenți din punct de vedere economic de unul sau de câțiva utilizatori mari ai resurselor lor și solicită Comisiei să analizeze modul în care aceștia ar putea organiza, negocia și încheia contracte colective care să respecte principiile dreptului concurențial;

10.

invită Comisia să își revizuiască procedurile interne de alegere a subiectelor pentru analizele sectoriale;

11.

invită Comisia să realizeze o anchetă sectorială privind publicitatea online;

12.

invită Comisia să realizeze o analiză a posibilelor diferențe naționale în ceea ce privește aplicarea normelor din domeniul achizițiilor publice, precum și eventualele denaturări ale concurenței generate de acestea;

13.

ia act de raportarea de către Comisie a unor activități record în următoarele trei sectoare: amenzi antitrust pentru carteluri, numărul de cazuri de fuziune notificate Comisiei, precum și numărul de notificări transmise Comisiei privind ajutoare de stat; îndeamnă Comisia, prin urmare, să realizeze urgent o revizuire a resurselor umane pentru a se asigura că Direcția Generală Concurență dispune de personal suficient care să facă față volumului de muncă din ce în ce mai mare;

14.

subliniază că aplicarea normelor din domeniul concurenței cu privire la fuziuni și achiziții trebuie să fie evaluată din perspectiva întregii piețe interne și nu doar din perspectiva unor părți ale acesteia;

15.

salută dovezile din rapoartele Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anii 2006 și 2007 privind eficiența restructurării unității care se ocupă de controlul fuziunilor pe sectoare din cadrul Direcției Generale Concurență, însoțită de analize economice mai bune și de o evaluare la nivel de omologi (peer review);

16.

salută anunțul privind lansarea unei revizuiri a regulamentului privind concentrările economice (20); reamintește opinia sa conform căreia actualele dispoziții nu sunt suficiente ținând seama de nivelul tot mai ridicat de integrare și complexitate al piețelor UE și consideră că ar trebui realizată o revizuire pentru găsirea unei abordări solide la evaluarea operațiunilor comparabile de fuziune;

17.

ia act de numărul record al notificărilor privind ajutoarele de stat și salută publicarea Regulamentului general de exceptare pe categorii care acoperă întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile), ajutorul pentru cercetare și dezvoltare destinat IMM-urilor, ajutorul pentru ocuparea forței de muncă, ajutorul pentru formare și ajutorul pentru dezvoltare regională;

18.

salută, în special, posibilitatea de a oferi subvenții angajatorilor pentru costurile pe care angajații lor le suportă pentru îngrijirea copiilor și a părinților;

19.

este îngrijorat de creșterea concentrărilor pe piață și a conflictelor de interese în interiorul sistemului bancar; avertizează împotriva eventualelor riscuri sistemice globale care sunt generate de astfel de conflicte de interese și de concentrări;

20.

salută revizuirea graficului de performanță al ajutoarelor de stat, dar îndeamnă Comisia să realizeze analize ale eficienței ajutoarelor de stat și îndeamnă ca revizuirea graficului de performanță să identifice acele state membre care nu au reușit să realizeze recuperarea corespunzătoare a ajutoarelor de stat acordate ilegal;

21.

salută publicarea orientărilor comunitare revizuite privind ajutorul de stat destinat protecției mediului, prin care se garantează că statele membre pot sprijini producerea de energie regenerabilă și co-generarea de energie eficientă prin acordarea de ajutoare operaționale care să acopere integral diferența dintre costurile de producție și prețul de piață;

22.

solicită din nou să se continue realizarea de progrese în ceea ce privește atât clarificarea normelor existente în domeniul concurenței, cât și aplicarea practică a acestor norme pentru serviciile de interes economic general, date fiind diferențele considerabile între politicile aplicabile în diferitele state membre;

23.

regretă creșterile disproporționate ale prețurilor la energie și denaturările de pe piața energiei, care s-a dovedit că nu funcționează corespunzător într-o anchetă sectorială realizată de Comisie, care îi afectează pe consumatorii de energie din Uniunea Europeană; subliniază din nou importanța realizării și asigurării funcționalității unei piețe interne a energiei;

24.

sprijină Comisia în eforturile sale de a dezvolta în continuare piețele UE ale gazelor și energiei electrice, un element crucial al acestui proces fiind separarea rețelelor de transport, pe de o parte, de activitățile de producție și furnizare, pe de altă parte („degruparea”);

25.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu lipsa de transparență la stabilirea prețurilor la combustibili pe piețele UE; solicită Comisiei să dea dovadă de o vigilență adecvată în ceea ce privește comportamentul concurențial de pe respectivele piețe;

26.

solicită introducerea unor mecanisme pentru a garanta că adoptarea sistemului de comercializare a cotelor de emisii nu cauzează denaturări ale concurenței nici pe plan intern, nici față de concurenții externi;

27.

ia act de faptul că, încă din 9 octombrie 2007, Consiliul a invitat Comisia să analizeze raționalizarea procedurilor pentru a se concentra pe modul în care s-ar putea realiza rapid anchetele privind ajutoarele de stat acordate în circumstanțe critice;

28.

salută răspunsurile prompte și clarificările aduse de Comisie în ceea ce privește gestionarea crizei economice și financiare și folosirea ajutorului de stat; ia act de creșterea cuantumului ajutoarelor de stat și salută orientările suplimentare detaliate, care urmăresc o mai bună direcționare a ajutoarelor de stat;

29.

recunoaște aplicabilitatea articolului 87 alineatul (3) litera (b) din tratat la circumstanțele cu care se confruntă în prezent economiile statelor membre ca rezultat al turbulențelor de pe piețele financiare; cu toate acestea, consideră că este necesar ca Comisia să rămână extrem de vigilentă în privința pachetelor financiare de salvare pentru a garanta compatibilitatea acțiunilor cu principiile concurenței loiale;

30.

formulează un avertisment împotriva suspendării efective a normelor din domeniul concurenței; subliniază necesitatea de a controla în detaliu operațiunile de salvare și de a asigura conformitatea acestora cu dispozițiile tratatului; solicită Comisiei ca, în următorul raport privind politica din domeniul concurenței, să prezinte Parlamentului European și parlamentelor naționale un raport detaliat ex-post privind aplicarea normelor în domeniul concurenței în fiecare caz în parte;

31.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu restrângerea continuă a activității economice în UE, fenomen care este preconizat să ia o și mai mare amploare în 2009; consideră oportun ca, în cadrul normelor în domeniul concurenței, să se utilizeze mecanisme adecvate de reacție, cum ar fi ajutorul pentru restructurare sau fondul de ajustare la globalizare, pentru a diminua impactul pe care criza creditelor îl are asupra creșterii și ocupării forței de muncă;

32.

îndeamnă Comisia să recunoască nevoia de a stabili mecanisme prin care să se minimizeze denaturarea concurenței și potențialul abuz de poziție preferențială din partea anumitor beneficiari ai garanțiilor acordate de stat;

33.

îndeamnă Comisia să pună în aplicare constrângeri asupra activității instituțiilor financiare care primesc ajutoare de stat, pentru a garanta că respectivele instituții nu se angajează în extinderi agresive, în detrimentul instituțiilor concurente, cu ajutorul garanțiilor acordate de stat;

34.

salută reducerea semnificativă a discrepanțelor dintre prețurile autovehiculelor noi în UE, care au apărut de la punerea în aplicare a regulamentului privind scutirea pe categorii de autovehicule și așteaptă evaluarea de către Comisie a eficacității respectivului regulament;

35.

salută acțiunea Comisiei de reducere a tarifelor pentru serviciile de telecomunicații în roaming; cu toate acestea, constată că prețurile rămân foarte puțin sub plafonul tarifar reglementat; solicită măsuri de sprijinire a concurenței prețurilor, în locul unei reglementări a prețurilor cu amănuntul;

36.

salută contribuția Direcției Generale Concurență a Comisiei la Cartea albă privind sportul, care, printre altele, atrage atenția asupra jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene și asupra practicilor decizionale ale Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 81 și 82 din Tratatul CE la sectorul sportului;

37.

invită Comisia să țină mai mult cont de dimensiunea internațională a politicilor sale din perspectiva competitivității Uniunii Europene la nivel mondial și să ceară respectarea și aplicarea principiului reciprocității în negocierile comerciale;

38.

consideră că este esențial ca politica în domeniul concurenței să fie abordată în mod adecvat în cadrul negocierii acordurilor comerciale bilaterale; solicită Direcției Generale Concurență să se implice activ în respectivele negocieri pentru a garanta recunoașterea reciprocă a practicilor concurențiale, în special în domenii precum ajutoarele de stat, achizițiile publice, serviciile, investițiile și facilitarea schimburilor comerciale;

39.

îndeamnă Comisia să revizuiască structura participării sale la Rețeaua internațională a concurenței și la Ziua europeană a concurenței, pentru a asigura o mai bună informare a publicului despre importanța cheie a politicii în domeniul concurenței pentru susținerea creșterii economice și a ocupării forței de muncă;

40.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO C 290 E, 29.11.2006, p. 97.

(2)  JO L 379, 28.12.2006, p. 5.

(3)  JO L 214, 9.8.2008, p. 3.

(4)  JO L 203, 1.8.2002, p. 30.

(5)  JO C 54, 4.3.2006, p. 13.

(6)  JO L 302, 1.11.2006, p. 10.

(7)  JO L 302, 1.11.2006, p. 29.

(8)  JO C 323, 30.12.2006, p. 1.

(9)  JO C 296 E, 6.12.2006, p. 263.

(10)  JO C 82, 1.4.2008, p. 1.

(11)  JO C 194, 18.8.2006, p. 2.

(12)  JO C 173, 8.7.2008, p. 3.

(13)  JO C 155, 20.6.2008, p. 10.

(14)  JO C 14, 19.1.2008, p. 6.

(15)  JO L 318, 17.11.2006, p. 17.

(16)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0054.

(17)  JO C 210, 1.9.2006, p. 2.

(18)  JO C 298, 8.12.2006, p. 17.

(19)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, p. 1).

(20)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul CE privind concentrările economice) (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/48


Marți, 10 martie 2009
Un „Small Business Act” pentru Europa

P6_TA(2009)0100

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei privind un „Small Business Act” pentru Europa (2008/2237(INI))

2010/C 87 E/11

Parlamentul European,

având în vedere comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008 intitulată „Gândiți mai întâi la scară mică: Prioritate pentru IMM-uri - Un « Small Business Act » pentru Europa” (COM(2008)0394) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei anexat privind evaluarea impactului (SEC(2008)2102),

având în vedere rezoluția sa din 30 noiembrie 2006 întitulată „E timpul să accelerăm - Crearea unei Europe a spiritului antreprenorial și a creșterii” (1) și rezoluția sa din 19 ianuarie 2006 privind aplicarea Cartei europene pentru întreprinderile mici (2),

având în vedere Concluziile celui de-al 2 715-lea Consiliu Competitivitate din 13 martie 2006 privind politica în domeniul IMM-urilor pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și concluziile celui de-al 2 891-lea Consiliu Competitivitate din 1 și 2 decembrie 2008,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 12 februarie 2009,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 ianuarie 2009,

având în vedere selecția din 2008 a bunelor practici din Carta europeană pentru întreprinderile mici,

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 25 iunie 2008 intitulat „Codul european al bunelor practici care facilitează accesul IMM-urilor la contractele de achiziții publice” (SEC(2008)2193),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 octombrie 2007 intitulată IMM-uri ecologice și competitive – Program de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii în vederea respectării legislației de mediu (COM(2007)0379),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 cu privire la Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă (COM(2008)0397),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 intitulată „O strategie a drepturilor de proprietate industrială pentru Europa” (COM(2008)0465),

având în vedere avizele Grupului la nivel înalt al părților interesate independente privind sarcinile administrative din 10 iulie 2008 privind reducerea sarcinilor administrative în domeniul prioritar al dreptului societăților comerciale și din 22 octombrie 2008 privind reforma normelor referitoare la facturare din Directiva 2006/112/CE (Directiva TVA),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru afaceri juridice și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0074/2009),

A.

întrucât cele 23 de milioane de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) din UE, care reprezintă aproximativ 99 % din totalul întreprinderilor și oferă peste 100 de milioane de locuri de muncă, joacă un rol fundamental în ceea ce privește contribuția la creșterea economică, coeziunea socială și crearea de locuri de muncă, reprezintă o sursă majoră de inovare și sunt vitale pentru susținerea și extinderea ocupării forței de muncă;

B.

întrucât IMM-urile trebuie să constituie fundamentul tuturor politicilor comunitare pentru a le permite să se dezvolte și să se adapteze la cerințele globalizării, să fie active în triunghiul cunoașterii și să se adapteze la provocările legate de mediu și energie;

C.

întrucât, în ciuda inițiativelor anterioare ale UE, începând din anul 2000 îmbunătățirile tangibile aduse mediului de afaceri al IMM-urilor au fost prea puține sau chiar inexistente;

D.

întrucât majoritatea covârșitoare a IMM-urilor sunt microîntreprinderi, întreprinderi artizanale, întreprinderi familiale și cooperative, care reprezintă incubatoarele naturale ale culturii antreprenoriale și care, prin urmare, joacă un rol important în sporirea incluziunii sociale și a activităților independente;

E.

întrucât IMM-urile nu beneficiază de sprijin suficient pentru a se putea apăra împotriva practicilor comerciale neloiale desfășurate la nivel transfrontalier, cum ar fi cele ale societăților editoare de anuare profesionale înșelătoare;

F.

întrucât, în ciuda diferențelor dintre acestea, IMM-urile din Europa se confruntă cu numeroase provocări similare legate de dezvoltarea la maximum a potențialului lor, în domenii precum costuri administrative și costuri de asigurare a conformității relativ mai ridicate decât pentru întreprinderile mari, accesul la finanțare și la piețe, inovarea și mediul;

G.

întrucât, ca factor-cheie în realizarea unui mediu favorabil pentru IMM-uri, percepția asupra rolului antreprenorilor și a asumării de riscuri trebuie să se schimbe: spiritul antreprenorial și disponibilitatea asociată de a-și asuma riscuri ar trebui lăudată de liderii politici și de mass-media și sprijinită de autorități;

H.

întrucât IMM-urile trebuie să facă față unor probleme specifice pentru a-și lansa procesele de internaționalizare, cum ar fi lipsa experienței internaționale, un număr redus de persoane cu experiență, un cadru internațional de reglementare deosebit de complex, precum și necesitatea efectuării unor modificări în ceea ce privește organizarea și cultura antreprenorială;

I.

întrucât Parlamentul și-a exprimat în mod repetat regretul că lipsa forței juridice obligatorii a Cartei europene a micilor întreprinderi a subminat o veritabilă punere în aplicare a acesteia și că, din acest motiv, cele zece recomandări pe care le-a formulat au rămas în cea mai mare parte fără o finalitate concretă; întrucât Parlamentul a solicitat ulterior Consiliului în rezoluția sa din 19 ianuarie 2006, menționată anterior, să examineze această chestiune,

Cadru general

1.

sprijină cu entuziasm comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008, menționată anterior, care urmărește să determine elaborarea unei agende politice ambițioase pentru a promova creșterea IMM-urilor prin intermediul celor zece principii directoare și să ancoreze abordarea „Gândiți mai întâi la scară mică” în elaborarea politicilor la toate nivelurile;

2.

regretă, cu toate acestea, că actul privind întreprinderile mici (Small Business Act - SBA) nu este un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic; consideră că aspectul său cu adevărat inovator este intenția sa de a plasa principiul „Gândiți mai întâi la scară mică” în centrul politicilor comunitare; invită Consiliul și Comisia să se alăture Parlamentului în efortul de a institui acest principiu ca normă obligatorie, într-o formă care rămâne să fie determinată, pentru a garanta că va fi aplicat în mod corect în întreaga legislație comunitară viitoare;

3.

subliniază necesitatea imperioasă de a aplica cele zece principii directoare la nivel european, național și regional; invită, prin urmare, Consiliul și Comisia să-și ia un angajament politic ferm de a asigura punerea lor în aplicare în mod corect; îndeamnă Comisia și statele membre să coopereze îndeaproape cu toate părțile implicate relevante pentru a defini prioritățile și pentru a pune în aplicare urgent, în special la nivel național, planul de acțiune SBA adoptat de Consiliul Competitivitate la 1 decembrie 2008, garantând că toate părțile implicate își asumă pe deplin principiile directoare;

4.

cere Comisiei să sporească în continuare vizibilitatea și conștientizarea acțiunilor politicii privind IMM-urile prin comasarea instrumentelor comunitare existente și a fondurilor pentru IMM-uri în cadrul unei linii bugetare separate în bugetul UE;

5.

are convingerea fermă că este vital să se introducă un mecanism de urmărire cu scopul de a monitoriza aplicarea adecvată și rapidă a inițiativelor politice care au fost deja lansate; prin urmare, solicită Consiliului să încorporeze acțiunile care urmează a fi luate la nivelul statelor membre în procesul de la Lisabona și să informeze Parlamentul în fiecare an cu privire la progresele înregistrate;

6.

solicită Comisiei crearea unui sistem de verificare continuă pentru monitorizarea progreselor înregistrate cu privire la implementarea celor zece principii directoare de către Comisie și statele membre; solicită Comisiei să stabilească criterii de evaluare standard pentru evaluarea progreselor înregistrate; invită statele membre să incorporeze primele lor rapoarte referitoare la progresele înregistrate în rapoartele lor anuale privind programele naționale de reformă;

7.

subliniază necesitatea acordării unei atenții deosebite întreprinderilor de artizanat, microîntreprinderilor, întreprinderilor familiale și individuale la nivel european, național și regional, și îndeamnă Comisia și statele membre să adopte măsuri de reglementare, administrative, fiscale și privind învățarea continuă care să vizeze aceste întreprinderi în mod specific; de asemenea, solicită să se recunoască caracteristicile specifice ale profesiilor liberale și nevoia ca acestea să fie tratate la fel ca și alte IMM-uri, cu excepția cazurilor în care acest lucru contravine legislației existente care reglementează aceste profesii; subliniază rolul important jucat de asociațiile de IMM-uri pentru comercianți, întreprinderile de artizanat și alte profesii; solicită Comisiei și statelor membre să acționeze împreună pentru a îmbunătăți mediul comercial pentru aceste sectoare și cadrul legal pentru asociațiile lor profesionale și sectoriale;

8.

consideră că propunerile Comisiei nu au o strategie clară pentru ca lucrătorii independenți să își îmbunătățească statutul juridic și drepturile, în special dacă poziția acestora este comparabilă cu cea a angajaților salariați; invită Comisia să garanteze lucrătorilor independenți dreptul de a conveni asupra unor tarifelor standard, de a se organiza și de a încheia acorduri colective, în cazul în care cealaltă parte e o societate mare cu o poziție dominantă, cu condiția ca acest fapt să nu afecteze potențiali clienți mai puțin puternici și să nu cauzeze denaturarea pieței;

9.

îndeamnă Comisia și statele membre să ofere măsuri de promovare bine orientate și asistență individualizată, sub forma informațiilor, a consilierii și a posibilităților de acces la capital de risc pentru întreprinderile nou înființate din sectorul IMM-urilor;

10.

subliniază necesitatea elaborării unui model social și economic care să ofere o plasă de siguranță adecvată întreprinzătorilor din domeniul creației din întreprinderile mici și mijlocii, unde se întâlnesc deseori condiții de lucru instabile;

11.

constată cu regret că femeile întâmpină dificultăți în ceea ce privește înființarea și menținerea afacerilor datorită unei serii de factori cum ar fi: informații insuficiente, lipsa de contacte sau a accesului la rețele, discriminarea și stereotipurile de gen, servicii de îngrijire a copiilor insuficiente și inflexibile, greutăți în reconcilierea obligațiilor profesionale cu cele de familie, precum și diferențele dintre femei și bărbați de abordare a spiritului antreprenorial;

12.

salută propunerea de introducere a unei rețele de femei antreprenor ambasadoare, precum și a unor programe de tutorat pentru a încuraja femeile să-și înființeze propriile întreprinderi, precum și promovarea spiritului antreprenorial în rândul femeilor absolvente de studii superioare; cu toate acestea, atrage atenția asupra faptului că multe întreprinderi practică o segregare de gen care este și va fi pentru mult timp o problemă foarte gravă, deoarece atât timp cât femeile sunt discriminate pe piața muncii, UE pierde lucrători și antreprenori capabili și, în consecință, pierde bani; prin urmare, consideră că ar trebui sporite investițiile în proiecte de susținere a antreprenorilor femei;

13.

subliniază că spiritul antreprenorial feminin contribuie la atragerea femeilor pe piața muncii și la îmbunătățirea statutului lor economic și social; regretă, cu toate acestea, faptul că persistă în acest domeniu discrepanțele dintre bărbați și femei, mai ales la nivel salarial, în pofida interesului viu manifestat de femei, și că procentajul de antreprenoare în Uniunea Europeană rămâne în general scăzut, ceea ce se datorează parțial contribuției nerecunoscute (de exemplu neremunerate), dar totuși esențiale, a femeilor la administrarea curentă a IMM-urilor familiale și de mărime medie;

14.

îndeamnă Comisia și statele membre să aibă în vedere sectorul activităților de creație și culturale, care reprezintă un procent de 2,6 % din PIB și 2,5 % din forța de muncă din UE, ca motor al dezvoltării economice și sociale în Uniunea Europeană; subliniază importanța IMM-urilor pentru stimularea sectorului tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor (TIC) și pentru industria activităților de creație;

15.

subliniază faptul că sectorul activităților de creație este dominat de IMM-uri, fiind deosebit de important pentru asigurarea ocupării locurilor de muncă la nivel regional în mod durabil;

16.

salută planurile Comisiei de a introduce o directivă privind posibilitatea de a aplica rate reduse ale TVA pentru serviciile cu utilizare intensivă a forței de muncă și furnizate pe plan local, care sunt prestate în cea mai mare parte de IMM-uri; subliniază, cu toate acestea, că acest lucru nu trebuie să aibă ca rezultat denaturarea concurenței și nu trebuie să fie ambiguu cu privire la serviciile acoperite;

17.

constată că este necesar să se garanteze că IMM-urile au posibilitatea de a cumpăra în cantități mici, produse locale și produse ecologice, pentru a deveni astfel mai eficiente și mai puțin poluante;

18.

salută adoptarea rapidă a exceptării generale pe categorii de ajutoare de stat și a măsurilor cu privire la statutul societății europene private și la ratele reduse ale TVA;

19.

salută propunerea Comisiei de a reduce ratele de TVA pentru serviciile furnizate pe plan local; invită Comisia să ia în continuare măsuri pentru a relaxa regulile de acordare a ajutoarelor de stat pentru a încuraja crearea de oportunități de achiziții publice pentru întreprinderile locale, în special pentru IMM-urile locale;

20.

sprijină ideea extinderii până în 2012 a scutirii care se aplică în prezent de la normele comunitare în materie de concurență pentru ajutoarele de stat destinate producției cinematografice și consideră că acesta este un mijloc important de sprijinire a IMM-urilor din sectorul activităților de creație;

21.

sprijină noile norme privind ajutoarele de stat prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) (3) pentru scutirea IMM-urilor de la obligația de notificare, în anumite condiții;

22.

remarcă faptul că, în ciuda angajamentului clar asumat în Carta europeană pentru întreprinderile mici, vocea IMM-urilor nu se face auzită în contextul dialogului social; solicită corectarea formală a acestui deficit prin propuneri adecvate în contextul SBA;

23.

este de părere că dreptului muncii ar trebui să i se acorde o atenție mai mare în cadrul SBA, mai ales dacă se are în vedere principiul flexecurității, care permite în special IMM-urilor să reacționeze mai rapid la schimbările de pe piață și, astfel, să asigure un grad mai înalt de ocupare a forței de muncă și al competitivității la nivelul întreprinderilor, inclusiv la nivel internațional, ținând în același timp seama de protecția socială necesară; face trimitere în acest context la Rezoluția sa din 29 noiembrie 2007 privind principiile comune ale flexecurității (4);

24.

în plus, accentuează importanța dreptului muncii, în special a modului în care poate fi optimizată aplicare acestuia la IMM-uri, de exemplu printr-o mai bună consiliere sau prin simplificarea procedurilor administrative și solicită statelor membre să acorde o atenție deosebită IMM-urilor în cadrul demersurilor specifice pe care le realizează în materie de flexecuritate, inclusiv prin politici active privind piața muncii, deoarece IMM-urile se bucură de o marjă de manevră pentru o flexibilitate internă și externă sporită datorită numărului mic de angajați, dar în același timp au nevoie de o mai mare securitate pentru ele însele și pentru angajații lor; consideră esențial ca dreptul muncii, care este unul dintre pilonii principali ai flexecurității, să ofere un temei juridic de încredere pentru IMM-uri, având în vedere că aceste întreprinderi adesea nu-și pot permite un departament juridic sau un departament de gestionare a resurselor umane; subliniază faptul că, în conformitate cu Eurostat, 91,5 % din societățile comerciale europene aveau mai puțin de 10 angajați în 2003;

25.

consideră necesară introducerea de măsuri pentru combaterea muncii nedeclarate, care reprezintă în mod incontestabil o sursă de concurență neloială pentru IMM-urile care utilizează intensiv forța de muncă;

26.

invită statele membre să includă pe scară mai largă în fluxul economic principal IMM-urile deținute de minorități etnice insuficient reprezentate, prin dezvoltarea de programe de diversificare a furnizorilor care să vizeze ca întreprinderilor insuficient reprezentate să li se ofere șanse egale de a concura cu întreprinderile mai mari pentru obținerea de contracte;

27.

subliniază importanța unui statut al societății private europene ca o nouă formă juridică suplimentară, cu condiția ca acesta să se concentreze pe IMM-urile care intenționează să desfășoare activități transfrontaliere și cu condiția ca acesta să nu fie abuzat de societățile mai mari, pentru a submina și a se sustrage dispozițiilor legale aplicabile în statele membre care încurajează un sistem de guvernare corporativă care ia în considerare interesele tuturor părților interesate;

28.

invită autoritățile publice, pe baza principiului că accesul la informații este o condiție prealabilă pentru obținerea informațiilor și având în vedere importanța internetului ca mijloc de comunicare în acest scop, să simplifice în măsura posibilului site-urile instituțiilor pentru a permite utilizatorilor să identifice și să înțeleagă mecanismele de sprijin oferite;

Intensificarea activităților de cercetare – dezvoltare și de inovare

29.

accentuează importanța inovării pentru IMM-uri și dificultățile întâlnite în demersurile întreprinse pentru a beneficia de oportunitățile de cercetare; consideră că politehnicile și institutele de cercetare naționale ar putea juca un rol pentru impulsionarea inovării și reducerea barierelor din calea cercetării în cazul IMM-urilor; consideră că ar trebui să se pună accent nu numai pe inovarea în domeniul înaltei tehnologii, ci ar trebui să se acorde atenție și inovării în domeniul tehnologiilor de bază, intermediare și informale; își exprimă convingerea că Institutul European de Inovare și Tehnologie ar putea avea un rol important în ceea ce privește stimularea activităților de cercetare și dezvoltare și de inovare pentru IMM-uri; invită statele membre să multiplice inițiativele care coboară pragul pentru ca IMM-urile să aibă acces la cercetare; este convins că toate programele tehnologice și de cercetare comunitare ar trebui concepute astfel încât să se ușureze participarea transfrontalieră a IMM-urilor;

30.

sprijină inițiativa Comisiei de a ameliora accesul la cel de-Al șaptelea program-cadru pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative (2007-2013) (5);

31.

invită Comisia și statele membre să creeze condiții-cadru mai bune destinate să instituie un mediu care să promoveze inovarea de către IMM-uri, în special prin introducerea unor modalități de îmbunătățire a protejării drepturilor la proprietatea intelectuală (DPI)și de combatere mai eficientă a fraudei și contrafacerilor în întreaga Uniune Europeană; consideră că existența unor norme echilibrate cu privire la DPI poate oferi protecție și, în același timp, poate asigura fluxul și schimbul de informații și idei; subliniază că IMM-urile au nevoie de sprijin pentru a invoca protecția DPI, pentru a asigura respectarea acestor drepturi cu ajutorul autorităților corespunzătoare din domeniul DPI și, de asemenea, pentru a folosi DPI specifice pentru a atrage fonduri;

32.

invită Comisia și statele membre să solicite partenerilor lor comerciali să aplice mai strict Acordul OMC privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) și să depună toate eforturile necesare pentru adoptarea unor acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale pentru combaterea contrafacerii și a pirateriei, precum Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACIC);

33.

este de părere că potențialul comerțului electronic pentru IMM-uri nu este integral valorificat și că mai sunt multe de făcut pentru a realiza o Piață electronică europeană unică pentru produse și servicii în care IMM-urile ar putea avea un rol de lider pentru îmbunătățirea gradului de integrare a piețelor UE;

34.

consideră că participarea IMM-urilor în grupări trebuie promovată pentru a stimula inovarea și a spori competitivitatea economiei comunitare; prin urmare, invită Comisia să sprijine îmbunătățirea gestionării grupărilor, în special prin schimburi de bune practici și programe de formare, să elaboreze și să difuzeze instrumente de evaluare a performanței grupărilor, să încurajeze cooperarea în interiorul acestora și să simplifice în continuare procedurile administrative pentru participarea grupărilor la programele UE;

35.

solicită ca SBA să ia în considerare acordurile de cooperare între IMM-uri (grupurile de achiziții și marketing), având în vedere că astfel de grupuri au dovedit a avea un risc mai mic de insolvabilitate decât întreprinderile individuale;

36.

este ferm convins că brevetele joacă un rol important în domeniul inovării și performanței economice, întrucât acestea oferă inovatorilor posibilitatea de a controla veniturile rezultate în urma investițiilor inovatoare și oferă siguranța necesară pentru investiții, capitaluri proprii și împrumuturi; prin urmare, consideră că ar trebui să se ajungă cu rapiditate la un acord privind un brevet comunitar care să asigure o protecție juridică ieftină, eficientă, flexibilă și de înaltă calitate, adaptată nevoilor IMM-urilor, precum și privind un sistem european armonizat de soluționare a litigiilor referitoare la brevete;

37.

accentuează necesitatea de a promova achizițiile publice inovatoare, pre-comerciale, întrucât acest lucru determină crearea de valoare adăugată pentru autoritățile contractante, pentru cetățeni și pentru întreprinderile participante; invită statele membre să sporească proporția achizițiilor publice inovatoare și participarea procedurilor de achiziții publice inovatoare ale IMM-urilor; invită Comisia să faciliteze diseminarea celor mai bune practici în domeniu privind, de exemplu, criteriile și procedurile de licitație și aranjamentele în materie de risc și împărtășire a informațiilor;

38.

este de părere că, în contextul achizițiilor publice internaționale, unde noile tehnologii permit comerțul electronic transfrontalier, noile forme, de exemplu, de licitații combinatorii pentru grupurile de IMM-uri, precum și publicarea și publicitatea online făcută procedurilor de ofertare contribuie la dezvoltarea considerabilă a achizițiilor publice, nu numai în cadrul Uniunii Europene, ci și la nivel mondial, încurajând astfel comerțul electronic transfrontalier;

39.

atrage atenția asupra necesității de suficient personal tehnic calificat; prin urmare, consideră că este necesar să se investească mai mult în educație și că legăturile dintre instituțiile de învățământ și IMM-uri ar trebui consolidate, astfel încât activitățile independente, cultura antreprenorială și conștiința comercială să fie incluse în sistemele educaționale naționale și regionale; încurajează extinderea continuă a sistemelor de mobilitate individuale cum ar fi „Erasmus pentru tineri antreprenori” și „Erasmus pentru ucenici”, în special în ceea ce privește participarea persoanelor de gen feminin; sprijină extinderea prevăzută a domeniului de aplicare a programului Leonardo da Vinci și crearea unui Sistem european de credite pentru învățământul și formarea profesională (ECVET); îndeamnă statele membre ca, în colaborare cu partenerii sociali și cu furnizorii de cursuri de formare, să creeze programe de (re)formare profesională și ocupațională bazate pe muncă și programe de învățare continuă adaptate nevoilor IMM-urilor, care vor fi cofinanțate de Fondul social european; solicită Comisiei să faciliteze schimbul de bune practici privind tehnicile de formare inovatoare și măsurile de reconciliere a vieții profesionale și a vieții de familie, precum și să promoveze egalitatea de gen;

40.

pune accent pe importanța încurajării întreprinzătorilor tineri și a spiritului întreprinzător în rândul femeilor, printre altele prin introducerea programelor de mentorat și de îndrumare; subliniază faptul că un număr din ce în ce mai mare de femei și tineri întreprinzători lucrează în IMM-uri, deși în principal în continuare în societățile comerciale cele mai mici (microîntreprinderi) și rămân vulnerabili în fața efectelor negative ale stereotipurilor și prejudecăților în caz de transfer sau succesiune de întreprinderi, în special în cazul afacerilor de familie; prin urmare, solicită statelor membre, având în vedere impactul îmbătrânirii populației, să pună în practică politici și mecanisme adecvate, în special prin introducerea unor instrumente de diagnostic, informare, consiliere și asistență pentru transferurile de întreprinderi;

41.

reamintește că cel de-Al șaptelea program-cadru conține un mecanism de împărțire a riscurilor financiare care ar trebui să permită facilitarea accesului la împrumuturi acordate de Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru proiectele de mare anvergură; solicită Comisiei să evalueze utilizarea mecanismului de către IMM-uri și să prezinte propuneri, după caz;

42.

salută lansarea unei rețele europene unice, care integrează serviciile furnizate în prezent de Centrele Euro Info și de Centrele Releu pentru Inovare, pentru a sprijini IMM-urile în toate eforturile de inovare și competitivitate ale acestora printr-o gamă variată de servicii;

43.

solicită Comisiei să evalueze participarea IMM-urilor la Programul-cadru pentru competitivitate și inovare (6) și să prezinte propuneri, după caz;

Asigurarea finanțării și a accesului la finanțare

44.

subliniază faptul că principala sursă de finanțare pentru IMM-uri în Europa o constituie activitatea proprie și creditele și împrumuturile obținute de la instituțiile financiare; remarcă faptul că IMM-urile sunt percepute ca prezentând un risc mai mare, ceea ce le frânează accesul la finanțare; solicită un efort comun din partea instituțiilor financiare, al Comisiei și al statelor membre pentru a asigura accesul IMM-urilor la finanțare și pentru a le oferi posibilitatea să-și consolideze capitalul prin reinvestirea profitului în întreprindere; consideră că ar trebui să nu se solicite plata unor taxe înainte de începerea activității IMM-urilor, pentru a le asigura acestora capacitatea de a-și crea propriile resurse și propria trezorerie; în acest context, subliniază caracterul de urgență al situației financiare curente și necesitatea unor acțiuni imediate;

45.

solicită Comisiei și statelor membre să își intensifice eforturile de promovare și de informare cu privire la existența fondurilor europene și a ajutoarelor de stat destinate IMM-urilor și să facă aceste două tipuri de instrumente mai accesibile și mai ușor de înțeles;

46.

invită statele membre să creeze condiții mai bune pentru a permite IMM-urilor să investească în formarea calificată, inclusiv prin reduceri fiscale directe și facilități de compensare între autoritățile fiscale și Uniunea Europeană;

47.

recunoaște că sistemele de impozitare ale statelor membre pot prezenta o piedică în calea transferului întreprinderilor, în special al întreprinderilor familiale, sporind riscul lichidării sau închiderii întreprinderii; solicită, prin urmare, statelor membre să-și revizuiască atent cadrul juridic și fiscal în scopul de a îmbunătăți condițiile privind transferul întreprinderilor, în special în cazul pensionării sau îmbolnăvirii proprietarului; este convins că o atare îmbunătățire ar facilita continuarea activităților întreprinderilor, în special ale întreprinderilor familiale, păstrarea locurilor de muncă și reinvestirea profitului;

48.

este extrem de mulțumit de recenta aliniere între politica de coeziune și Strategia de la Lisabona; consideră că, prin orientarea fondurilor structurale mai mult către spiritul antreprenorial, cercetare și inovare, o cantitate însemnată de fonduri ar putea deveni disponibile la nivel local pentru a spori potențialul de afaceri;

49.

subliniază faptul că existența unor piețe financiare dinamice este esențială pentru finanțarea IMM-urilor și subliniază nevoia de a deschide piețele europene de capital de risc prin îmbunătățirea disponibilității și a accesului la capitalul de risc, la finanțarea de tip „mezzanine” și la microcredit; de aceea consideră că, în circumstanțe normale, IMM-urile ar trebui să aibă acces la credit oferit de actorii de pe piețele de capital care le pot evalua perspectivele și care pot acoperi nevoile acestora mai eficace;

50.

sprijină decizia luată de Consiliu și BEI de a adopta o serie de reforme pentru a diversifica produsele de finanțare pentru IMM-uri oferite de grupul BEI, precum și de a dezvolta substanțial împrumuturile sale globale pentru partenerii bancari, atât în termeni cantitativi, cât și în termeni calitativi;

51.

evidențiază faptul că posibilitățile limitate de acces ale IMM-urilor la finanțare reprezintă unul dintre principalele obstacole în calea înființării și creșterii acestora; în acest sens, salută decizia BEI de a spori finanțarea disponibilă pentru garanții și pentru alte instrumente financiare pentru IMM-uri cu încă 30 000 EUR; solicită BEI să elaboreze noi instrumente financiare și noi soluții tangibile pentru obstacolul reprezentat de garanții la obținerea de credite; de asemenea, având în vedere actuala criză financiară, solicită statelor membre să încurajeze băncile să garanteze IMM-urilor accesul la credite în condiții rezonabile;

52.

salută inițiativa recentă pentru o Acțiune comună pentru sprijinirea instituțiilor de microfinanțare în Europa (JASMINE), de care vor beneficia întreprinderile emergente și care vor promova în special antreprenoriatul tinerilor și al femeilor; solicită statelor membre ca, în cooperare cu organizațiile de IMM-uri și instituțiile de finanțare, să joace un rol proactiv în ceea ce privește furnizarea de informații privind accesul la și solicitarea de microcredite și de forme alternative de finanțare;

53.

evidențiază rolul important al BEI și al Fondului European de Investiții (FEI) pentru îmbunătățirea finanțării disponibile pentru IMM-uri, având în vedere în special criza financiară actuală și repercusiunile acesteia asupra pieței de credite; invită Comisia și statele membre să investigheze în continuare modalitatea în care normele bancare actuale și alte reglementări financiare, inclusiv transparența ratingurilor de credit, ar putea fi îmbunătățite astfel încât să faciliteze accesul IMM-urilor la finanțare; solicită Comisiei să stabilească, în cooperare cu statele membre și cu BEI, condițiile-cadru potrivite pentru dezvoltarea unei piețe pan-europene de capital de risc;

54.

subliniază că unul din patru cazuri de faliment al IMM-urilor se datorează întârzierilor la efectuarea plăților, întârzieri apărute în cele mai multe cazuri din partea administrațiilor publice; subliniază că actuala criză a creditelor poate avea un efect disproporționat asupra IMM-urilor, deoarece clienții mai mari presează furnizorii mai mici să acorde termene de plată mai mari; salută, în acest sens, inițiativa Comisiei de a revizui Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (7) și solicită statelor membre să îmbunătățească practicile administrației publice proprii în materie de plăți; îndeamnă crearea la nivel comunitar a unui termen limită armonizat pentru plăți, care să fie chiar scurtat pentru plata IMM-urilor, și a unor sancțiuni pentru depășirea acestui termen;

55.

salută măsurile propuse în SBA, care vizează îmbunătățirea furnizării de capital IMM-urilor; solicită, în special în contextul crizei financiare, ca programele de stat pentru sprijinul IMM-urilor, încercate și testate, să fie extinse și/sau continuate și ca sprijinul acestora să fie extins la intermediarii financiari;

56.

constată potențialul enorm al Programului-cadru comunitar pentru competitivitate și inovare de a corecta deficiențele pieței în finanțarea IMM-urilor, de a promova eco-inovarea și de a sprijini cultura antreprenorială;

Îmbunătățirea accesului pe piață

57.

subliniază faptul că standardizarea poate conduce la inovare și competitivitate prin facilitarea accesului la piețe și prin facilitarea interoperabilității; solicită Comisiei să îmbunătățească accesul IMM-urilor la standarde și participarea acestora la procesul de standardizare; încurajează Comisia să promoveze în continuare standardele comunitare la nivel internațional;

58.

subliniază importanța implicării, cât mai mult posibil, a „rețelei întreprinderilor europene” (Enterprise Europe Network), a autorităților naționale de management al proiectelor, a camerelor de comerț, a industriei și a autorităților publice în promovarea la nivel local a oportunităților oferite de programele comunitare pentru cercetare, dezvoltare și inovare și de fondurile structurale, inclusiv de Inițiativa comunitară privind resursele comunitare comune pentru întreprinderi micro, mici și mijlocii (JEREMIE);

59.

precizează că achizițiile publice reprezintă aproximativ 17 % din PIB-ul UE; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze accesul IMM-urilor și participarea acestora la achizițiile publice prin utilizarea oportunităților din codul comunitar de bune practici menționat anterior, facilitând accesul IMM-urilor la contracte de achiziții publice prin, inter alia:

utilizarea mai deasă a achizițiilor publice pe internet;

adaptarea dimensiunilor contractelor;

diminuarea sarcinilor administrative și financiare în cadrul licitațiilor;

criterii de calificare corespunzătoare și proporționale pentru licitațiile specifice;

îmbunătățirea accesului IMM-urilor la informații privind licitațiile publice;

armonizarea documentelor necesare;

60.

încurajează, de asemenea, statele membre să ia următoarele măsuri:

să solicite autorităților contractante să justifice neîmpărțirea pe loturi a contractelor;

să extindă posibilitatea de a răspunde în calitate de consorțiu la anunțurile publice de achiziții;

să transforme cerința de a plăti un avans în practică generală pentru toate contractele de achiziții publice;

61.

observă că e nevoie de un serviciu de consultanță privind sistemul care să asiste funcționarea zilnică a IMM-urilor pe parcursul întregului ciclu de viață cu scopul de a optimiza investițiile acestora;

62.

consideră că aplicațiile avansate de e-business, bazate pe implementarea semnăturilor electronice interoperabile și a certificatelor de autentificare, sunt un motor esențial pentru competitivitatea IMM-urilor și ar trebui încurajate de Comisie și statele membre;

63.

subliniază importanța pieței interne pentru IMM-uri și observă că promovarea accesului IMM-urilor la piața internă ar trebui să constituie o prioritate;

64.

recunoaște că mai există încă unele restricții privind capacitatea IMM-urilor de a exploata la maxim avantajele oferite de piața internă; observă, prin urmare, că atât cadrul juridic, cât și cel politic al pieței interne ar trebui îmbunătățite pentru a facilita desfășurarea activităților la nivel transfrontalier de către IMM-uri; observă, de asemenea, că un mediu de reglementare clar ar oferi IMM-urilor mai multe stimulente pentru a-și desfășura activitățile comerciale pe piața internă; consideră că statele membre ar trebui să înființeze puncte de contact unice și portaluri web;

65.

subliniază că sunt esențiale informații îmbunătățite cu privire la accesul pe piață și la oportunitățile de export în interiorul pieței unice, atât la nivel național, cât și la nivelul UE; invită, așadar, Comisia și statele membre să consolideze serviciile de informare și consiliere, în special rețeaua de soluționare a problemelor - SOLVIT;

66.

susține solicitările privind punerea la dispoziție de către statele membre a unor servicii de consiliere menite să ajute IMM-urile să se apere împotriva practicilor comerciale neloiale, cum ar fi cele ale societăților editoare de anuare înșelătoare, care ar trebui să consolideze încrederea IMM-urilor de a-și desfășura activitatea transfrontalier; subliniază importanța rolului Comisiei atât în facilitatea coordonării acestor servicii de consiliere, cât și în cooperarea cu acestea din urmă pentru a asigura tratarea adecvată și eficientă a reclamațiilor transfrontaliere; insistă, cu toate acestea, ca, atunci când astfel de măsuri fără caracter normativ nu produc rezultate, Comisia să fie pregătită să elaboreze modificările legislative corespunzătoare care ar oferi IMM-urilor o protecție similară cu cea oferită consumatorilor atunci când aceștia constituie partea mai vulnerabilă în astfel de tranzacții;

67.

subliniază faptul că doar 8 % din totalul IMM-urilor sunt implicate în activități transfrontaliere, fapt care reduce posibilitățile de creștere; consideră că acest lucru este esențial pentru a impulsiona piața internă; consideră că statele membre ar trebui să coopereze în vederea armonizării cerințelor administrative care influențează activitățile intracomunitare; solicită statelor membre să transpună și să aplice urgent Directiva privind serviciile (8), acordând o atenție deosebită intereselor IMM-urilor și încurajează, de asemenea, adoptarea rapidă a statutului societății private europene;

68.

consideră că ar trebui să existe o bază consolidată comună pentru impozitarea societăților comerciale; solicită înființarea unui „ghișeu unic” pentru TVA pentru a da posibilitatea antreprenorilor să își îndeplinească responsabilitățile în țara de origine în care își desfășoară activitatea;

69.

solicită Comisiei să dezvolte în continuare cerințele-cadru privind accesul IMM-urilor la piețele străine și să sprijine furnizarea de informații; încurajează înființarea de centre europene de consultanță pentru întreprinderi în China și India, și pe toate piețele emergente, în strânsă colaborare cu centrele naționale de consultanță pentru întreprinderi care funcționează deja în zonele respective; având în vedere faptul că participarea redusă a IMM-urilor la activitățile transfrontaliere poate fi explicată, de asemenea, prin lipsa competențelor lingvistice și multiculturale, consideră că e nevoie de mai multe instrumente pentru a rezolva această provocare; reamintește, cu toate acestea, faptul că IMM-urile au nevoie de acces mai bun la informație și consultanță calificată în țara lor de origine;

70.

subliniază importanța progresului în negocierile comerciale care ar reduce în continuare barierele de reglementare ale comerțului, care afectează IMM-urile în mod disproporționat;

71.

solicită Comisiei să includă în programul său de lucru încorporarea tratamentului egal pentru IMM-uri în regulamentul OMC privind accesul la contractele de achiziții publice; invită Comisia să acorde atenție deosebită problemelor întâmpinate de IMM-uri privind formalitățile vamale, în special prin facilitarea adaptării sistemelor lor electronice, la un cost cât mai redus posibil, la sistemele utilizate de autoritățile vamale naționale, precum și prin simplificarea aranjamentelor privind accesul la statutul de operator economic;

Lupta împotriva birocrației și a formalităților administrative

72.

consideră că există o necesitate imperioasă de a reduce formalitățile administrative cu cel puțin 25 %, acolo unde se poate, și de a pune în practică o administrație modernă adaptată la necesitățile IMM-urilor; prin urmare, încurajează promovarea cunoștințelor TIC în cadrul IMM-urilor, în special în rândul antreprenorilor tineri și al femeilor, precum și utilizarea mai intensă a tehnologiei digitale, care să le permită să economisească timp și bani și să dedice dezvoltării proprii resursele astfel obținute; invită Comisia și statele membre să demareze inițiative pentru a face schimb de și pentru a promova cele mai bune practici, pentru a stabili repere și pentru a elabora și promova orientări și standarde pentru practici administrative favorabile IMM-urilor; este convins că este de asemenea imperativ ca în viitorul apropiat să fie implementate propunerile Grupului la nivel înalt al părților interesate independente privind povara administrativă, cu scopul de a îndeplini obiectivele de reducere fără a risca accesul IMM-urilor la finanțare;

73.

consideră că IMM-urile, și în special microîntreprinderile, ar trebui impozitate de o manieră care să le reducă la maximum eforturile administrative, în așa fel încât să se faciliteze etapa de demarare (start-up) și să se încurajeze inovația și investițiile pe parcursul vieții acestora;

74.

evidențiază importanța fundamentală a evaluării impactului viitoarelor inițiative legislative privind IMM-urile; solicită, prin urmare, realizarea unor studii de impact obligatorii, sistematice și orientate, a unui așa-numit „test IMM”, ale cărui rezultate ar trebui supuse unei evaluări independente, care ar trebui să fie pusă la dispoziția organismelor legislative ale UE; consideră că ar trebui să se acorde o atenție specială impactului asupra întreprinderilor mici și microîntreprinderilor, inclusiv în ceea ce privește sarcinile administrative; îndeamnă Comisia să aplice testul IMM tuturor propunerilor noi de legislație UE care influențează întreprinderile, inclusiv pentru simplificarea legislației existente și pentru retragerea propunerilor pendinte; încurajează statele membre să introducă la nivel național un test IMM similar;

75.

consideră că orice legislație nouă, de exemplu cea pentru evitarea întârzierilor în domeniul plăților, copyright-ului, dreptului societăților comerciale sau legislația în domeniul concurenței (precum normele adoptate pentru facilitarea obținerii de despăgubiri în procesele deschise împotriva comportamentelor anticoncurențiale sau cele care decurg din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare privind ajutoarele de stat) ar trebui formulată astfel încât să nu discrimineze IMM-urile ci, dimpotrivă, să le sprijine pe acestea, precum și furnizarea serviciilor lor pe piața internă;

76.

subliniază nevoia de o implicare corectă și la timp a IMM-urilor la elaborarea politicilor; consideră, prin urmare, că perioada de consultare a Comisiei ar trebui extinsă la cel puțin 12 săptămâni de la data la care documentele consultative sunt disponibile în toate limbile UE; recunoaște rolul esențial și valoros al organizațiilor de întreprinderi reprezentative și, de aceea, solicită Comisiei ca, acolo unde este cazul, să integreze IMM-urile și organizațiile lor reprezentative direct în comisiile de experți consultanți și în grupurile la nivel înalt;

77.

invită Comisia să stimuleze simplificarea și armonizarea dreptului societăților comerciale și, în special, a normelor contabile pe piața internă, pentru a reduce sarcina administrativă pentru IMM-uri și pentru a crește transparența pentru toate părțile implicate relevante; îndeamnă Comisia să promoveze în mod activ utilizarea noilor tehnologii, cum ar fi XBRL (eXtensible Business Reporting Language), prin prezentarea unei foi de parcurs pentru introducerea raportării tip XBRL în Uniunea Europeană, cu scopul de a face raportarea obligatorie într-o perioadă de timp rezonabilă și pentru a promova și sprijini utilizarea la scară mare a acestui standard deschis;

78.

încurajează crearea unei perioade de relaxare în ceea ce privește elaborarea de statistici pentru microîntreprinderi, acordându-le scutiri temporare de la obligația efectuării de sondaje statistice, aplicarea pe scară largă a principiului „o singură dată” referitor la informațiile puse la dispoziția autorităților publice de către întreprinderi, precum și continuarea dezvoltării e-guvernării;

79.

accentuează necesitatea introducerii de date comune de intrare în vigoare pentru noua legislație comunitară în domeniul IMM-urilor; invită statele membre și asociațiile de IMM-uri să informeze IMM-urile în mod concis și ușor de înțeles cu privire la schimbările intervenite în legislația din domeniu;

80.

încurajează statele membre să înființeze, în cooperare cu organizațiile de IMM-uri și construind la nivel național, pe baza structurilor existente, cum ar fi rețeaua întreprinderilor europene și birourile Europe Direct, puncte de contact și agenții de sprijin dedicate IMM-urilor, fizice sau electronice, constituite pe baza principiului ghișeurilor unice, care să ofere IMM-urilor acces la diverse surse de informare și servicii de sprijin, structurate în conformitate cu ciclul de viață al unei întreprinderi;

81.

recunoaște dificultatea înființării de noi întreprinderi din cauza diversității sistemelor instituite în diferitele state membre; prin urmare, consideră că este necesar să instituie un sistem unificat pentru înființarea de întreprinderi, în care procesul să se deruleze pas cu pas și în care înființarea unei întreprinderi să se poată face în 48 de ore;

82.

declară din nou că normele financiare care stau la baza programelor comunitare continuă să conducă adesea la proceduri birocratice, inutile, lungi și costisitoare, în special pentru IMM-uri; solicită Comisiei să revitalizeze Observatorul IMM-urilor europene, să publice date cu privire la participarea acestora în fiecare program comunitar, însoțite de o analiză de rentabilitate, și să înainteze în consecință propuneri privind creșterea participării acestora; solicită Comisiei să intensifice rolul și vizibilitatea reprezentanților respectivelor IMM-uri în diferite domenii ale politicii; mai mult, încurajează toate inițiativele care permit dezvoltarea unui „spirit al IMM-urilor” în elaborarea politicilor din cadrul autorităților publice, cum ar fi programul Comisiei „Experiență în întreprinderi”, care oferă funcționarilor publici europeni posibilitatea de a se familiariza cu IMM-urile;

83.

regretă „supra-legiferarea” practicată de statele membre, care afectează negativ în special IMM-urile, și solicită Comisiei să analizeze ce alte măsuri ar mai putea fi luate pentru evitarea acestei practici; solicită efectuarea unor „evaluări de monitorizare a impactului”, care să analizeze modul în care deciziile sunt puse efectiv în aplicare, în statele membre și la nivel local;

84.

solicită crearea unui site comunitar special pentru IMM-uri, care să conțină informații și formulare de înscriere pentru proiecte UE, numere de telefon naționale, link-uri către parteneri, informații comerciale, informații privind proiecte de cercetare, precum și consultații pe internet, instruire și informații despre noile norme de reglementare;

85.

invită Comisia ca, împreună cu statele membre, să întreprindă demersurile necesare în vederea armonizării formularelor de înscriere care trebuie completate de către întreprinderi în cadrul procedurilor de depunere a candidaturilor și de ofertare;

86.

salută premiul pentru cea mai bună idee de reducere a birocrației acordat autorităților publice care au luat măsuri inovatoare de reducere a birocrației la nivel local, regional sau național;

87.

solicită plata în termen de 30 de zile din partea fondurilor comunitare de coeziune pentru proiectele deja aprobate, pentru a asigura progresul continuu, supraviețuirea și efectul acestor proiecte;

Transformarea principiului durabilității în afacere

88.

recunoaște faptul că eforturile de a îmbunătăți durabilitatea ar putea deveni o sursă importantă de (eco-)inovare și o valoare cheie pentru competitivitatea sectorului; atrage atenția asupra faptului că adesea IMM-urile nu sunt suficient de conștiente de noile soluții ecologice și eficiente din punct de vedere energetic sau nu dispun de resursele financiare necesare pentru a le achiziționa; prin urmare, invită Comisia să investigheze modalitatea în care Comunitatea ar putea ajuta IMM-urile să devină mai eficiente din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al resurselor;

89.

reamintește importanța acordată răspunderii sociale a întreprinderilor în cazul întreprinderilor mici, care au nevoie de legături, rețele și servicii orizontale; consideră că este ineficient să se facă referire la certificarea sistemului comunitar de management și audit ecologic, atât din cauză că aceasta va diminua importanța certificatelor existente, cât și pentru că aceasta privește exclusiv provocările legate de mediu;

90.

salută inițiativele recente de a sprijini IMM-urile să se conformeze legislației din domeniul mediului, prin acordarea, printre altele, de taxe reduse pentru serviciile oferite de agenții, asigurându-le accesul la informații cu privire la standardele de mediu sau introducând scutiri specifice de la legislația comunitară;

*

* *

91.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO C 316 E, 22.12.2006, p. 378.

(2)  JO C 287 E, 24.11.2006, p. 258.

(3)  JO L 214, 9.8.2008, p. 3.

(4)  JO C 297 E, 20.11.2008, p. 174.

(5)  JO L 412, 30.12.2006, p. 1.

(6)  Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru competitivitate și inovare (2007-2013) (JO L 310, 9.11.2006, p. 15).

(7)  JO L 200, 8.8.2000, p. 35.

(8)  Directiva 2006/123/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile pe piața internă (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).


Miercuri, 11 martie 2009

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/60


Miercuri, 11 martie 2009
Situația socială a rromilor și îmbunătățirea accesului acestora pe piața muncii din UE

P6_TA(2009)0117

Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la situația socială a rromilor și îmbunătățirea accesului acestora pe piața muncii din UE (2008/2137(INI))

2010/C 87 E/12

Parlamentul European,

având în vedere articolele 3, 6, 7, 29 și 149 din Tratatul CE, în special cerința ca statele membre să asigure șanse egale tuturor cetățenilor Uniunii,

având în vedere articolul 13 din Tratatul CE, care abilitează Comunitatea să adopte măsurile corespunzătoare pentru a combate discriminarea bazată, printre altele, pe criterii de rasă sau origine etnică,

având în vedere rezoluția sa din 28 aprilie 2005 referitoare la situația rromilor în Uniunea Europeană (1), cea din 1 iunie 2006 referitoare la femeile de origine rromă în Uniunea Europeană (2), cea din 31 ianuarie 2008 privind o strategie europeană privind romii (3) și cea din 10 iulie 2008 referitoare la recensământul persoanelor de etnie rromă din Italia pe criteriul apartenenței etnice (4),

având în vedere rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană (5),

având în vedere Directiva 2000/43/CE din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (6) și Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (7),

având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată „Agenda Socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI” (COM(2008)0412), (Comunicarea Comisiei privind Agenda Socială reînnoită),

având în vedere propunerea din 2 iulie 2008 a Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

având în vedere poziția sa din 17 iunie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul European de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale (2010) (8),

având în vedere rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți (9),

având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale de la 1 februarie 1995 și Convenția Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950,

având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984,

având în vedere planul de acțiune al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) privind îmbunătățirea situației populației de etnie rromă și a populației sinti aflate pe teritoriul OSCE, din 27 noiembrie 2003,

având în vedere raportul anual pe 2007 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene referitor la rasism și xenofobie în statele membre,

având în vedere Declarația de la 2 februarie 2005 a Deceniului de integrare a rromilor și crearea, la 12 mai 2005, a Fondului pentru educație destinat comunităților de rromi,

având în vedere raportul Comisiei intitulat „Situația rromilor în Uniunea Europeană extinsă”, din 2005,

având în vedere raportul Grupului consultativ de experți la nivel înalt în materie de integrare socială a minorităților etnice și de participare deplină a acestora pe piața muncii privind „Minoritățile etnice pe piața muncii: apel urgent pentru o mai bună incluziune socială”, din aprilie 2007,

având în vedere raportul final al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind situația drepturilor omului în cazul rromilor, al populației sinti și al nomazilor în Europa, din 2006,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European intitulat „Integrarea minorităților de etnie rromă” (10), (Avizul CESE),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0038/2009),

A.

întrucât, în urma recentelor extinderi ale Uniunii Europene, necesitatea integrării sociale a dat naștere unor noi provocări, cărora trebuie să li se facă față în contextul noilor circumstanțe demografice și economice; întrucât, deși toate statele membre trebuie să găsească modalități prin care să răspundă provocărilor respective, statele membre din Europa Centrală și de Est sunt cele mai afectate, din cauza transformării structurale, economice și sociale suferite pe parcursul ultimilor douăzeci de ani; constată, prin urmare, că grupurile sociale vulnerabile, precum rromii, sunt cele mai amenințate;

B.

întrucât, în statele membre în care sectoarele industriale au intrat în colaps, perspectivele de dezvoltare ale regiunilor au cunoscut un declin și, ca urmare, numeroși rromi, în special, au fost obligați să ocupe un loc marginal în societate din cauza propagării rapide a sărăciei; întrucât Parlamentul constată și reiterează faptul că, în cursul acestui proces, dreptul populației de etnie rromă la cetățenia națională și cetățenia UE au suferit o depreciere și că aceștia nu au beneficiat într-un mod corespunzător de avantajele care decurg din extindere, ceea ce a agravat marginalizarea lor sub mai multe aspecte, crescând riscul de discriminare multiplă cu care se confruntă aceștia;

C.

întrucât ofensiva politică strategică pentru promovarea egalității de șanse pentru rromi trebuie să se confrunte cu o situație socială extrem de complexă, deoarece rromii, cea mai numeroasă minoritate etnică din Europa, se confruntă cu aceleași dezavantaje ca și alte grupuri; întrucât modul cel mai eficient prin care ar putea fi susținută această luptă îl constituie o strategie globală pentru rromi și o serie coordonată de instrumente, mergând până la o gamă de politici sectoriale, asigurându-se totodată finanțarea acestora;

D.

întrucât comunitățile nomade constituie un fenomen etnic separat, care ar merita să fie examinat ca un subiect separat atât din punctul de vedere al drepturilor omului, cât și al problematicii sociale și a pieței muncii;

E.

întrucât procesul integrării populației rrome în societate nu este unul unilateral, ci multilateral, și este necesar ca rromii să fie implicați în mod activ în procesul decizional la elaborarea politicilor de integrare socială;

F.

întrucât condițiile de viață ale comunităților de etnie rromă, precum și nivelul lor de sănătate și de școlarizare, sunt determinante pentru situația socială și pe piața muncii a acestora și sunt adesea folosite drept pretexte pentru excluderea lor din majoritatea societăților și pentru rasism; întrucât toate acestea împiedică îmbunătățirea calității vieții, constituind astfel un obstacol în calea exercitării drepturilor fundamentale și civile ale omului;

G.

întrucât slaba calitate a infrastructurilor din domeniul transporturilor, lipsa unui număr suficient de organe și servicii publice, în special a unor instituții de învățământ și de asistență medicală de calitate, precum și relocalizarea întreprinderilor, constrâng tineretul să-și părăsească localitățile de reședință din motive economice, agravând disparitățile dintre regiuni și fenomenul constituirii de ghetouri;

H.

întrucât, constituie un imperativ, chiar înainte de finalizarea celei de-a doua perioade a Procesului de la Lisabona, să se analizeze situația socială și perspectivele de angajare ale rromilor și să se decidă cu privire la demersurile care ar trebui întreprinse;

I.

recunoscând importanța Fondurilor structurale și de coeziune în promovarea integrării și constatând că, din cauza complexității problemelor sociale cu care se confruntă populația rromă, este de neconceput ca acestea să poată fi soluționate doar prin intermediul sistemului bazat pe proiecte, caracteristic Fondurilor structurale și de coeziune;

J.

întrucât recunoașterea bunelor practici anterioare este de o importanță incontestabilă, însă valabilitatea acestora este limitată în timp și spațiu;

K.

întrucât numeroase comunități de rromi manifestă în prezent tendința de a rămâne imobile, în loc să se deplaseze spre zone care pot oferi mai multe oportunități de angajare,

Rromii pe piața muncii: acces sau excludere?

1.

consideră că este necesară o abordare coordonată pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale comunității rrome, care să vizeze următoarele trei obiective:

creșterea oportunităților economice pentru rromi;

constituirea de capital uman și, respectiv,

consolidarea capitalului social și a dezvoltării comunității;

2.

semnalează faptul că, în numeroase cazuri, politicile consacrate rromilor nu au îmbunătățit situația acestora; solicită ca, în toate acțiunile întreprinse la nivelul Uniunii Europene și la nivel național care afectează în mod deosebit rromii, părțile interesate din comunitatea rromă să participe în calitate de factori decizionali, astfel încât să se respecte capacitatea și responsabilitatea lor de a se organiza prin forțe proprii;

3.

constată că, în realitate, accesul inegal la servicii și multiplele dezavantaje cu care se confruntă copiii rromi nu le permit acestora în practică să aibă acces la dezvoltarea timpurie și la o educație de înaltă calitate; constată că dezavantajele respective au, la rândul lor, efecte negative asupra dezvoltării lor emoționale, sociale, fizice și cognitive, precum și asupra șanselor acestora pe piața muncii în viitor și, prin urmare, asupra integrării lor în rândul categoriei sociale predominante;

4.

constată că sistemele educaționale sunt selective și că, în pofida eforturilor depuse de statele membre pentru depășirea segregării, numeroasele și variatele sisteme concepute în mod ostentativ în vederea combaterii segregării servesc adesea, în realitate, la accentuarea disparităților dintre grupurile sociale și dezavantajează în mod profund categoriile sărace, îndeosebi rromii, care se regăsesc pe o pantă descendentă; subliniază, astfel, necesitatea unor politici educaționale specifice care să se adreseze familiilor rrome și să încurajeze participarea activă;

5.

subliniază faptul că, deși proporția tinerilor rromi înscriși în sistemele de învățământ preuniversitar și superior a crescut în unele state membre, în mare măsură nivelul calificărilor acestora rămâne încă inferior mediei Uniunii Europene; semnalează decalajul care există între lipsa forței de muncă, pe de o parte, și rata ridicată a șomajului în rândul rromilor cauzată de nivelul lor scăzut de calificare, pe de altă parte; solicită, astfel, ca statele membre și UE să facă o prioritate din sprijinirea eforturilor rromilor de a-și îmbunătăți nivelul de calificare; atrage atenția asupra faptului că, în lipsa unor calificări oficiale, poziția rromilor pe piața muncii poate fi îmbunătățită și prin crearea unui sistem de recunoaștere a aptitudinilor practice;

6.

îndeamnă statele membre să garanteze accesul egal al femeilor și fetelor rrome la o educație de calitate și să adopte măsuri cu caracter stimulativ (cum ar fi posibilitățile de evoluție profesională) pentru a atrage profesori buni în școlile situate în zone mai defavorizate din punct de vedere socio-economic și în special în comunitățile cu o pondere semnificativă a populației rrome din mediul rural;

7.

solicită statelor membre să îmbunătățească accesul femeilor rrome la învățământul profesional și să adapteze această formă de învățământ la nevoile piețelor muncii locale, astfel încât să le fie asigurate femeilor rrome competențele solicitate de piața forței de muncă;

8.

constată că, după finalizarea studiilor, marea majoritate a rromilor absolvenți de studii universitare nu revin în comunitățile lor și că unii dintre ei își neagă originile sau nu mai sunt acceptați în cadrul comunității lor când încearcă să se reintegreze;

9.

recomandă elaborarea unui pachet de programe global care să promoveze și să încurajeze întoarcerea absolvenților rromi de studii universitare în cadrul comunităților lor și ocuparea profesională în cadrul comunităților lor și în interesul acestora;

10.

consideră că cetățenii rromi din anumite state membre influențează piramida demografică într-un mod specific; constată că proporția copiilor rromi în cadrul populației totale este ridicată, în timp ce speranța lor de viață la naștere este cu cel puțin 10 ani mai mică decât cea a persoanelor care aparțin populației majoritare;

11.

consideră că, deși statele membre au folosit resurse importante ale Uniunii Europene, precum și resurse proprii, pentru a ajuta șomerii pe termen lung de etnie rromă să își găsească locuri de muncă, nu a fost identificată nicio soluție coerentă la nivelul Uniunii Europene: mijloacele de acțiune și amploarea măsurilor de soluționare a acestei situații cunosc ample variații de la un stat membru la altul și nu au oferit oportunități de reintegrare pe termen lung pe piața muncii, măsurile respective, cum ar fi programele publice de ocupare a forței de muncă, agravând totodată stigmatizarea rromilor; solicită, prin urmare, ca atât UE, cât și statele membre, să își modifice politica, favorizând o abordare integrată care să ia în considerare toate fațetele lipsurilor lor;

12.

invită statele membre să adapteze programele din învățământul profesional la nevoile piețelor muncii locale și să acorde stimulente angajatorilor care oferă locuri de muncă persoanelor necalificate (inclusiv rromilor) și care le oferă formare și oportunități de a câștiga experiență practică direct la locul de muncă;

13.

invită autoritățile locale și pe cele ale statelor membre să furnizeze evaluări anuale defalcate pe genuri privind rata de reangajare a șomerilor pe termen lung (incluzând rromii) care au urmat un ciclu de formare profesională pe piața muncii și, pe baza experienței acumulate, să elaboreze noi metodologii și să lanseze programe de pregătire profesională adaptate la capacitățile locale și la nevoile economice;

14.

invită statele membre să utilizeze fondurile UE pentru a păstra și proteja activitățile tradiționale ale rromilor;

15.

este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia, din cauza dezavantajelor multiple cu care se confruntă, adulții rromi sunt subreprezentați în rândurile populației active și în educația de-a lungul vieții, nu dispun în numeroase cazuri de acces la TIC și sunt suprareprezentați în rândul șomerilor pe termen lung și al celor cu meserii desconsiderate, ceea ce constituie cel mai important obstacol în calea reintegrării acestora pe piața muncii; solicită, prin urmare, aplicarea concretă a Directivei 2000/78/CE, care interzice discriminarea la locul de muncă pe considerente de religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

16.

consideră că este important să se întreprindă acțiuni comunitare specifice pentru promovarea accesului rromilor la programe de formare profesională;

17.

atrage atenția statelor membre asupra faptului că această dihotomie socială este de natură să oblige numeroase persoane de etnie rromă aflate în căutarea unui loc de muncă să treacă de la economia legală la economia informală și că este nevoie de un efort coordonat la nivelul Uniunii Europene și la cel al statelor membre pentru a încuraja acești angajați să revină la o formă legală de angajare care să le permită să beneficieze de drepturile specifice lucrătorilor și de cele privind securitatea socială;

18.

consideră că trebuie luate măsuri de promovare a unei politici sociale și economice axate asupra integrării, inclusiv prin măsuri ad-hoc de asigurare a unor locuințe corespunzătoare;

19.

atrage atenția în mod special asupra faptului că încurajarea mobilității forței de muncă necalificate și fără pregătire profesională poate avea drept consecință o discriminare și mai accentuată a femeilor rrome, care sunt deja extrem de vulnerabile în fața discriminării multiple, și ar putea împiedica evoluția lor ulterioară pe piața muncii;

20.

solicită guvernelor statelor membre să asigure o mai mare independență economică a femeilor rrome, promovând proceduri simple de desfășurare a unei activități profesionale independente și de înființare de IMM-uri, facilitând accesul la microcredite și stimulând totodată economia bazată pe servicii la nivelul propriilor comunități, pentru a lărgi aria cunoștințelor și competențelor femeilor rrome;

21.

invită guvernele statelor membre să conceapă sisteme de stimulente, printre altele prin intermediul avantajelor fiscale, destinate întreprinderilor care angajează femei rrome;

22.

consideră că este necesar să se ia în considerare faptul că, în realitate, eliminarea așezărilor de rromi nu poate fi ușor concretizată prin utilizarea resurselor UE în conformitate cu normele aplicabile în prezent Fondului European pentru Dezvoltare Regională, având în vedere faptul că, în cazul statelor membre care au aderat la UE după 2004, numărul minim de locuitori necesar pentru ca așezările să fie eligibile pentru finanțare din bugetele pentru locuințe este stabilit astfel încât tocmai persoanele care trăiesc în cele mai rele condiții și în cele mai mici așezări nu pot avea acces la o astfel de finanțare;

23.

subliniază faptul că rezolvarea problemelor sociale și economice ale persoanelor de etnie rromă necesită o abordare exhaustivă și o soluție coordonată și orientată pe termen lung, care presupune politici în materie de locuințe, învățământ, asistență medicală și piața forței de muncă; în consecință, sugerează Comisiei și statelor membre că ansamblul măsurilor prin care se urmărește îmbunătățirea situației rromilor ar trebui considerat drept o parte inseparabilă a măsurilor de sprijinire a dezvoltării regionale și a incluziunii sociale;

24.

consideră oportun ca statele membre să valorifice revizuirea normelor care reglementează Fondurile Structurale și de coeziune, care oferă posibilitatea extinderii ariei de acțiune pentru programele complexe, permițând transferul a mai mult de 10 % între diferite fonduri;

25.

ia act de propunerea unei noi directive globale vizând combaterea discriminării în alte domenii decât ocuparea forței de muncă pe criterii de vârstă, handicap, orientare sexuală, religie sau credință și solicită ca Directiva 2000/43/CE să fie pusă în aplicare în mod concret; consideră că, în spiritul agendei sociale, Comisia ar trebui să identifice obiective specifice și să elaboreze programe echilibrate în scopul de a elimina discriminarea și stigmatizarea populației rrome și incriminarea comunităților de etnie rromă;

26.

subliniază că promovarea incluziunii sociale și a accesului rromilor pe piața muncii trebuie să răspundă condiției fundamentale prealabile a acordării de drepturi sociale și politice egale; invită statele membre și țările candidate să elaboreze, în acest sens, o strategie având drept obiectiv creșterea participării rromilor la alegeri, atât ca alegători, cât și în calitate de candidați, la toate nivelurile;

27.

susține importanța microcreditelor, care sunt recomandate din mai multe puncte de vedere în Comunicarea Comisiei privind Agenda socială reînnoită și în avizul CESE și care, oferind resurse minime, îi pot îndrepta pe cei mai sărăci pe drumul spre responsabilitatea personală, dobândirea competențelor necesare în afaceri și dezvoltarea capacităților lor creative, inclusiv prin acordarea creditelor necesare acoperirii porțiunii de costuri pe care lucrătorul independent trebuie s-o finanțeze prin mijloace proprii;

28.

sprijină propunerea instituțiilor UE cu privire la principiul egalității de tratament potrivit căreia numărul persoanelor de etnie rromă care lucrează în serviciile publice ar trebui să fie sporit; subliniază însă că, pentru ca acest lucru să devină posibil, este necesar ca, pe lângă adoptarea de către guverne a unor politici de personal și de formare a forței de muncă care să promoveze acest principiu, să se depună eforturi deosebite și să se sprijine în mod activ facilitarea acceptării acestui principiu de către opinia publică;

29.

subliniază faptul că, printre altele economia socială, asistența medicală, serviciile la domiciliu, cantinele publice și prestarea de servicii pentru îngrijirea copilului pot crea noi locuri de muncă pentru șomerii de etnie rromă (în special pentru femei); își reiterează totuși opinia potrivit căreia economia socială necesită o legătură permanentă între furnizorul și utilizatorul serviciului și că, prin urmare, creșterea ratei de încadrare în muncă a rromilor în aceste domenii nu poate avea loc decât pe fundalul acceptării acestora de către societate, acceptare care este, de altfel, încurajată în acest fel;

30.

invită statele membre să ia măsurile corespunzătoare pentru a pune capăt urii rasiale și incitării la discriminare a rromilor și la acte de violență împotriva acestora, exercitate prin intermediul mass-mediei și al oricărui mijloc de comunicare, indiferent de forma acestuia și de tehnologia utilizată; îndeamnă mass-media să adopte bune practici cu privire la angajarea de personal, astfel încât acesta să reflecte compoziția populației în ansamblu;

31.

observă că femeile rrome sunt active în sectorul economiei informale și prezintă o rată foarte redusă de ocupare a forței de muncă; consideră că, pentru a depăși discriminarea multiplă, șomajul ridicat și sărăcia larg răspândită, principalul obiectiv al politicilor specifice ar trebui să fie acela de a crea femeilor rrome un real acces pe piața muncii, care constituie o condiție prealabilă fără de care statutul social și familial al acestor femei nu poate fi îmbunătățit;

32.

consideră că angajarea femeilor rrome ar trebui de asemenea promovată prin intermediul activităților de încurajare a ocupării forței de muncă desfășurate de sistemele de asistență socială, precum și prin oportunități de formare și specializare corespunzătoare, pentru a le pregăti pe termen lung pentru o activitate din care să își poată câștiga existența, permițând reconcilierea vieții familiale cu cea profesională; solicită statelor membre să adopte măsuri care să contribuie la creșterea oportunităților de îngrijire a copiilor pentru copiii rromi, chiar dacă mama acestora stă acasă cu ceilalți copii;

33.

subliniază faptul că ameliorarea serviciilor în ceea ce privește locuințele și asistența medicală ar putea îmbunătăți atât accesul femeilor rrome pe piața muncii, cât și șansele ca acestea să își păstreze locurile de muncă mai mult timp;

34.

subliniază faptul că politicile sociale și de ocupare a forței de muncă ar trebui să contribuie la împlinirea potențialului fiecărei persoane și să răspundă nevoilor cetățenilor, precum și să creeze mai multe oportunități pentru cea mai importantă bază de forță de muncă, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanelor cu handicap, persoanelor sărace și necalificate, incluzând persoanele de etnie rromă;

35.

atrage atenția asupra faptului că discriminarea multiplă cu care se confruntă femeile rrome ar trebui să fie, la rândul său, recunoscută și combătută prin mijloace specifice, în cadrul unor politici axate asupra femeilor rrome, care ar putea avea un impact pozitiv dublu pe termen lung asupra acestor femei și a altor membri ai familiilor lor, în special copiii;

36.

nu este de acord cu opinia conform căreia subvențiile destinate ajutorării șomerilor pe termen lung (printre care se regăsesc numeroși rromi) să își găsească un loc de muncă, acordate fie angajatorilor, fie angajaților, încalcă principiul neutralității concurențiale, având în vedere faptul că reintegrarea rromilor este un obiectiv al politicii sociale pentru realizarea căruia este necesară crearea unor poziții de piață subvenționate; consideră că subvenționarea locurilor de muncă pe piața muncii pentru reintegrarea lucrătorilor rromi este preferabilă subvenționării șomajului pe termen lung;

37.

recunoaște că o parte din ocupațiile tradiționale ale populației rrome, precum meșteșugurile și artizanatul, pot contribui atât la perpetuarea specificului acestei comunități, cât și la îmbunătățirea situației materiale și a gradului de integrare socială a acesteia și consideră oportună susținerea unor activități profesionale specifice;

Lupta de supraviețuire la marginea societății

38.

observă că, printre culturile Uniunii Europene, cea a rromilor este marcată de o puternică tradiție familială; observă că imaginea familiilor de rromi în opinia publică pune accent pe rolurile tradiționale de gen, numărul mare de copii, împărțirea unei locuințe de către mai multe generații, tendința rudelor de a locui împreună, precum și cultivarea extinsă a relațiilor și că, de aceea, programele Uniunii Europene și cele din statele membre destinate familiilor de rromi trebuie să se bazeze pe avantajele acestei rețele naturale de sprijin;

39.

evidențiază importanța conservării și afirmării specificului cultural al rromilor pentru protejarea identității proprii a acestora și pentru diminuarea prejudecăților cu privire la această minoritate; consideră prin urmare necesar ca statele membre și Comisia să joace un rol mai activ în susținerea vieții spirituale a minorității rrome;

40.

își exprimă sprijinul față de avizul CESE care subliniază că femeile rrome ocupă un statut inferior în ierarhia familiei, se căsătoresc devreme și sunt victime frecvente ale violenței domestice, prostituției și traficului de persoane;

41.

consideră, prin urmare, că programele pentru rromi ale Uniunii Europene și ale statelor membre ar trebui să urmărească mai degrabă emanciparea individuală decât să se axeze pe ierarhiile tradiționale, precum și independența socio-economică a membrilor comunităților de etnie rromă, în special a femeilor;

42.

subliniază că tendința copiilor de etnie rromă de a părăsi școala la o vârstă fragedă le pune în pericol formarea individuală, integrarea socială și șansele pe piața muncii, iar, în cazul femeilor de etnie rromă, sănătatea fizică și mentală și abandonul școlar timpuriu afectează, de asemenea, starea de sănătate și nivelul de școlarizare al copiilor lor, facilitând excluderea socială a acestora; subliniază, prin urmare, importanța unor servicii care permit o mai mare sensibilizare în informarea femeilor de etnie rromă;

43.

îndeamnă statele membre să garanteze că prezentele și viitoarele cadre legislative conțin dispoziții referitoare la prevenirea și rezolvarea formelor multiple de discriminare la care sunt supuse femeile rrome, astfel încât să se amelioreze statutul socio-economic al acestora și să li se asigure accesul la servicii medicale, servicii de îngrijire a copiilor și la o educație de înaltă calitate, acestea constituind condiții prealabile angajării;

44.

este de părere că procesul de integrare trebuie inițiat în primele etape de viață pentru a oferi, în mod concret, alternative la sărăcie și excludere socială; prin urmare, este necesar să se asigure un cadru instituțional pentru servicii sociale comunitare pentru copii și familie, care să vină în întâmpinarea nevoilor regionale și personale, garantând un acces egal la servicii de înaltă calitate; solicită, prin urmare, Comisiei, să ofere un sprijin special pentru programele destinate integrării timpurii a copiilor rromi în toate țările în care pot fi accesate resursele Uniunii Europene, cum ar fi Instrumentul de asistență pentru preaderare sau Fondurile structurale și de coeziune;

45.

observă că copiii rromi sunt suprareprezentați în școli speciale, că mulți dintre ei sunt trimiși la astfel de școli fără justificare, cel mai adesea din cauza discriminării; subliniază faptul că obligarea copiilor care au fost clasificați ilegal drept persoane cu handicap mental de a frecventa școli speciale constituie un act de discriminare și o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale acestor copii la un învățământ de calitate și dă naștere la dificultăți în studiile viitoare și în găsirea unui loc de muncă și conduce la o probabilitate mai mare de inactivitate pe piața muncii, creând în același timp o povară pentru bugete;

46.

susține propunerea din avizul CESE conform potrivit căreia, pentru dezvoltarea copiilor mici, sunt necesare forme complexe de ajutor care sunt destinate întregii familii și care, fiind îndreptate spre nevoile familiei, oferă o asistență practică individualizată, cum ar fi programul „Început sigur”;

47.

subscrie la opinia exprimată în avizul CESE potrivit căreia, din cauza caracteristicilor sale demografice, accesul comunității rrome la beneficiile sociale este unul asimetric; subliniază faptul că beneficiile sociale sunt concepute pentru a contrabalansa poverile sau lipsurile care decurg din situația individuală, angajamentul de îngrijire a copiilor și alte angajamente sociale utile;

48.

susține recomandarea din avizul CESE potrivit căreia, pentru promovarea participării pe piața oficială a muncii, ar trebui să se ofere un sprijin suplimentar celor care își schimbă locul de muncă; subliniază că munca declarată trebuie să fie atractivă atât pentru angajați, cât și pentru angajatori;

49.

subliniază că partea vieții active petrecută de rromi într-o stare de excludere le îngreunează accesul la serviciile de sănătate și este responsabilă pentru situația în care se regăsesc aceștia la o vârstă înaintată; subliniază de asemenea că faptul că au început să muncească la o vârstă fragedă, șomajul frecvent, lipsa de protecție caracteristică locurilor de muncă ocupate, munca invizibilă prestată în economia informală, care implică de cele mai multe ori efort fizic susținut, precum și lipsa unor asigurări de pensie aferente acestor perioade de muncă îi împiedică să obțină pensii corespunzătoare și îi privează de o bătrânețe trăită în demnitate;

50.

recomandă Comisiei să preia inițiativa identificării celor mai eficiente modalități pentru a sprijini integrarea socială, economică și culturală a celei mai numeroase minorități din spațiul Uniunii Europene și subliniază necesitatea cooperării între Comisie și guvernele statelor membre pentru a acționa concret în vederea soluționării complexelor probleme transnaționale ale rromilor;

Concluzii

51.

consideră că păstrarea limbii și culturii rromani constituie o valoare comunitară; nu susține, totuși, ideea potrivit căreia populația rromă ar trebui sa fie membră a unei „națiuni europene” fără stat, pentru că aceasta ar scuti statele membre de responsabilitate și ar pune sub semnul întrebării posibilitatea integrării;

52.

atrage atenția statelor membre asupra riscului ca adoptarea unor măsuri excesive față de comunitățile de rromi să aibă drept consecință agravarea situației deja dramatice a acestei minorități și să pericliteze șansele sale de integrare;

53.

invită Comisia și statele membre să conlucreze cu organizațiile neguvernamentale (ONG-urile), comunitățile și liderii rromilor în scopul elaborării unui plan reciproc acceptabil având drept obiectiv incluziunea socială a rromilor, care ar urma să fie implementat pe baza unor relații strânse de parteneriat;

54.

solicită statelor membre să elaboreze și să implementeze proiecte destinate combaterii stereotipurilor negative referitoare la rromi la toate nivelurile, proiecte care ar putea fi sprijinite prin intermediul Fondurilor structurale și de coeziune, dar și al unor programe specifice, precum Progress, și al inițiativelor precum Anul european al dialogului intercultural (2008) și, ulterior, Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluderii sociale (2010);

55.

observă că, deși îmbunătățirea situației sociale și economice a rromilor a reprezentat un criteriu important în cadrul procesului de extindere, progresele înregistrate în această privință sunt, în general, limitate; solicită statelor membre și Comisiei să revizuiască programele și inițiativele anterioare și actuale și să evalueze rezultatele obținute; consideră că Uniunea Europeană are datoria de a coordona mai bine și mai strâns instrumentele de incluziune socială și că, în acest mod, ar putea contribui la combaterea sărăciei, promovarea accesului rromilor la locuri de muncă mai bune, pe termen lung și mai stabile și ar deschide calea către eforturile de eficientizare a sistemelor de incluziune și de protecție socială, fiind în același timp o modalitate de analizare a experienței politice și de învățare reciprocă, precum și de creare a unui sistem care să permită o analiză coerentă a celor mai bune practici;

56.

invită Comisia să analizeze în mod special impactul obiectivelor și al instrumentelor din fiecare politică sectorială referitoare la populația rromă, să elaboreze, în paralel, o strategie politică armonizată și să realizeze un nivel ridicat de coordonare; invită Comisia să solicite statelor membre să acorde atenție schimbării situației rromilor în rapoartele privind indicatorii integrați și metoda deschisă de coordonare pentru includere socială; invită Comisia să monitorizeze amploarea discriminării, să evalueze situația rromilor în raport cu schimbările produse în învățământ, ocuparea forței de muncă, situația socială, starea de sănătate și situația locativă din statele membre și din țările candidate;

57.

invită Comisia să solicite statelor membre să adopte într-un timp cât mai scurt politici clare de ocupare pentru grupurile dezavantajate, inclusiv pentru populația activă rromă, însoțite de măsuri de sprijin pentru facilitarea integrării etapizate pe piața muncii, măsuri destinate să contracareze efectele de dependență create de sistemul de securitate socială;

58.

solicită Comisiei să coopereze cu diverse organizații internaționale și să sprijine dezvoltarea unei rețele academice de experți rromi, care să furnizeze date științifice și să-și aducă sprijinul, prin cercetare, analiză, acumularea de dovezi și formularea de recomandări, pentru analizarea aspectelor legate de integrarea problemei rromilor, stabilirea unor calendare, descrierea problemelor rromilor cu o seriozitate adecvată pe baza rapoartelor de sinteză întocmite de aceste organizații și realizarea unei evaluări globale la nivelul UE cel puțin o dată la doi ani;

59.

își exprimă dezaprobarea față de statele membre care nu au ratificat până în prezent Convenția-cadru din 1995 a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale; invită aceste state să întreprindă de urgență acest demers; invită statele membre care au publicat, în temeiul Convenției-cadru, declarații restrictive care afectează recunoașterea rromilor drept minoritate națională să retragă respectivele declarații;

60.

recomandă statelor membre

(a)

să creeze un grup de experți la nivelul Uniunii Europene, care să includă reprezentanți ai rromilor, pentru a coordona strategia pentru rromi a statelor membre și utilizarea fondurilor Uniunii Europene prevăzute pentru promovarea acesteia;

(b)

să stabilească parteneriate între diverse organizații care reprezintă interesele rromilor și instituțiile publice competente ale statelor membre;

(c)

să creeze instrumente, precum creditele de concesiune sau subvenții publice, și ca, la planificarea ajutoarelor pentru ferme, să înscrie obiectivul important de a acorda cetățenilor rromi posibilitatea de a obține condiții în care să își poată câștiga existența din agricultură; în acest fel, în completarea unui loc de muncă salarizat în agricultură, sau în locul căutării unui astfel de loc de muncă, aceștia ar adopta o atitudine deschisă față de ideea conceperii unor forme inovative de muncă în agricultură, inclusiv cooperativele sociale, justificând astfel procurarea resurselor necesare în acest scop;

61.

consideră că în anumite state membre, grupurile țintă (în așezări ale rromilor sau părți ale acestora) pot fi abordate eficient prin utilizarea definiției „dezavantajelor multiple”, dar că, prin această categorie, nu pot fi abordate unități de nivel mai mic, precum familia și persoana;

62.

consideră, totuși, că ar trebui create condițiile legale pentru inițierea colectării voluntare și anonime de date și pentru crearea unei baze de date comparabile, respectând normele pentru protecția datelor și a drepturilor omului și fără a recurge la metode care încalcă demnitatea umană; consideră că Comisia ar trebui să ia măsuri pentru a aduce legislației modificările necesare;

63.

invită Comisia să faciliteze elaborarea, verificarea și confirmarea unui ansamblu de bune practici în programele pentru rromi, în ceea ce privește, printre altele, locuințele, educația și ocuparea forței de muncă, în urma analizelor întreprinse de un organism independent;

64.

consideră că crearea unei baze de date nu este o alternativă, ci o precondiție pentru un sistem de evaluare care să poată măsura impactul schimburilor de bune practici și al utilizării resurselor; consideră că, în acest scop, este nevoie de un sistem de indicatori care să acopere toate aspectele vieții și care să poată fi utilizat de toată lumea și care, pe lângă indicatorii de rentabilitate pentru programe, vizează și utilizarea de indicatori privind rezultatele și impactul social, inclusiv condiția de finanțare; recomandă, prin urmare, ca Comisia să instituie acest sistem de indicatori în regulamentul-cadru privind fondurile structurale și în regulamentele referitoare la celelalte tipuri de subvenții publice;

65.

recomandă Comisiei să adopte așteptări mai consistente și uniforme pentru toate programele de dezvoltare finanțate din resursele UE, de la care este posibil să se ceară un raport despre prevenirea sau schimbarea excluderii sociale a rromilor; consideră că statele membre și organismele UE ar trebui să examineze toate activitățile finanțate din Fondurile structurale și de coeziune din punctul de vedere al impactului pe care programul îl are asupra integrării sociale a rromilor; recomandă, în plus, ca, în faza de selecție, fiecare program să acorde prioritate evoluțiilor care urmăresc, de asemenea, îmbunătățirea situației rromilor săraci și șomeri care trăiesc în așezări deosebit de defavorizate;

66.

solicită Comisiei să elaboreze și să implementeze, în cooperare cu fiecare stat membru, o amplă campanie de informare permanentă adresată opiniei publice și populației de etnie rromă în legătură cu programele statelor membre de îmbunătățire a condițiilor de viață ale rromilor și implementarea acestora;

67.

solicită Comisiei să realizeze o monitorizare permanentă a măsurilor și activităților, precum și a efectelor acestora asupra îmbunătățirii poziției rromilor pe piața muncii;

68.

dorește ca resursele pentru care se iau decizii la nivel UE să fie folosite, printre altele, pentru programe specifice în care să fie implicați și experți din cadrul organizațiilor cu experiență în domeniu, pentru sprijin și consiliere, pentru a contrabalansa dezavantajele cu care se confruntă rromii în educație și în materie de calificări; consideră că statele membre, la alocarea fondurilor UE și a fondurilor proprii, ar trebui ca, atunci când iau decizii cu privire la finanțarea unor domenii diferite de dezvoltarea timpurie și învățământul public, să ia în considerare respectarea obligațiilor de eliminare a segregării de către organele guvernamentale locale, organizațiile etc., care au depus cerere pentru ajutor;

69.

solicită Comisiei să încurajeze autoritățile naționale să pună capăt practicii discriminatorii a evacuării ocupanților cartierelor insalubre ale rromilor și să dezvolte, în schimb, proiecte locative concrete, cu sprijinul competențelor tehnice și al mecanismelor de monitorizare ale Comisiei, Băncii Mondiale, ONG-urilor care se ocupă de rromi etc; consideră că soluționarea problemelor locative ale rromilor din mediul rural trebuie să constituie o prioritate și ar trebui să devină obiectul unei atenții deosebite și un domeniu de acțiune;

70.

invită Comisia să acorde o atenție specială nu numai organizațiilor societății civile, dar și capacității rromilor de a se organiza și de a oferi sprijin politicii de integrare, de a sprijini dezvoltarea comunităților, în special prin intermediul proiectelor care sporesc participarea rromilor la procesul de decizie și responsabilitatea lor pentru deciziile luate împreună cu ei;

71.

solicită Comisiei și statelor membre să examineze, în cooperare cu ONG-urile care se ocupă de rromi, politicile și programele existente pentru a desprinde experiența câștigată de pe urma proiectelor care, anterior, s-au soldat cu eșecuri;

72.

invită Comisia să sprijine ONG-urile care se ocupă de rromi, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivel național și local, pentru a monitoriza implementarea politicilor, a programelor destinate rromilor, precum și educația comunitară pentru democrație și drepturile omului;

73.

propune instituirea, de către Comisie și statele membre, a unui forum la nivelul UE, în cadrul căruia mișcările sociale, sindicatele și organizațiile neguvernamentale care reprezintă rromii și interesele acestora să se poată consulta reciproc în permanență pentru a elabora orientări și a face schimb de bune practici în scopul promovării unei abordări coordonate în UE;

74.

invită statele membre să adopte o atitudine mai proactivă atât în încurajarea transferului de locuri de muncă spre zonele în care se află comunitățile de rromi, precum și în ceea ce privește măsurile de încurajare a deplasării rromilor spre zonele cu ofertă de locuri de muncă;

75.

reamintește statelor membre și Comisiei că, deși protecției sociale îi revine un rol determinant în sprijinirea și consolidarea comunităților defavorizate, precum rromii, promovarea autoajutorării este, de asemenea, importantă; consideră că, pe termen lung, obiectivul ar trebui să îl constituie mai degrabă o cultură a independenței, decât una a dependenței;

76.

consideră că trebuie să se acorde prioritate într-o mai mare măsură asigurării de locuri de muncă locale și încurajării spiritului antreprenorial și a artizanatului local, precum și dezvoltării competențelor de bază necesare ocupării acestor locuri de muncă, astfel încât să se permită dezvoltarea bunăstării și a sentimentului propriei valorii;

*

* *

77.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate.


(1)  JO C 45 E, 23.2.2006, p. 129.

(2)  JO C 298 E, 8.12.2006, p. 283.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0035.

(4)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0361.

(5)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0467.

(6)  JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

(7)  JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(8)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0286

(9)  JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.

(10)  JO C 27, 3.2.2009, p. 88.


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/70


Miercuri, 11 martie 2009
Confruntarea cu problemele legate de aprovizionarea cu petrol

P6_TA(2009)0118

Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 privind posibilele soluții la problemele legate de aprovizionarea cu petrol (2008/2212(INI))

2010/C 87 E/13

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată „O politică energetică pentru Europa” (COM(2007)0001),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 iunie 2008 intitulată „Răspunsul la provocarea reprezentată de prețurile petrolului” (COM(2008)0384),

având în vedere Directiva 73/238/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 privind măsuri pentru atenuarea efectelor provocate de dificultățile în aprovizionarea cu țiței și produse petroliere (1),

având în vedere Decizia 77/706/CEE a Consiliului din 7 noiembrie 1977 de stabilire a unui obiectiv comunitar de reducere a consumului de energie primară în cazul apariției de dificultăți în aprovizionarea cu țiței și produse petroliere (2),

având în vedere Directiva 2006/67/CE a Consiliului din 24 iulie 2006 privind obligația statelor membre de a menține stocuri minime de țiței și/sau produse petroliere (3),

având în vedere propunerea Comisiei din 13 noiembrie 2008 pentru o directivă a Consiliului privind obligația statelor membre de a menține stocuri minime de țiței și/sau produse petroliere (COM(2008)0775),

având în vedere comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008 privind a doua revizuire a strategiei energetice: legată de planul de acțiune al UE referitor la securitatea aprovizionării cu energie și solidaritate (COM(2008)0781),

având în vedere Cartea verde din 12 noiembrie 2008 intitulată „Towards a secure, sustainable and competitive European energy network” (COM(2008)0782),

având în vedere Rezoluția sa din 15 februarie 2007 privind impactul macroeconomic al creșterii prețului la energie (4),

având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2005 privind dependența de petrol (5),

având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 referitoare la criza din sectorul pescuitului datorată creșterii prețului carburanților (6),

având în vedere concluziile președinției Consiliului European din 15 și 16 octombrie 2008 privind securitatea aprovizionării cu energie,

având în vedere concluziile președinției Consiliului European din 19 și 20 iunie 2008 privind impactul prețurilor ridicate ale alimentelor și ale petrolului asupra domeniilor politice,

având în vedere raportul Agenției Energetice Internaționale privind perspectivele energetice mondiale („World Energy Outlook”) 2008,

având în vedere avizul exploratoriu al Comitetului Economic și Social European din 14 ianuarie 2009 privind confruntarea cu problemele legate de aprovizionarea cu petrol (7),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum și cel al Comisiei pentru afaceri economice și monetare și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0035/2009),

A.

întrucât, în vederea garantării securității aprovizionării cu energie în următoarele decenii, la nivel european va trebui să se acorde o atenție tot mai mare diversificării traseelor și modalităților de transport al energiei, economiei de energie și eficienței energetice;

B.

întrucât este din ce în ce mai urgent să se elaboreze o politică energetică comunitară coerentă și globală pentru a asigura securitatea aprovizionării într-un context în care Uniunea Europeană este tot mai dependentă de importuri;

C.

întrucât petrolul este o resursă neregenerabilă;

D.

D. întrucât producția de petrol a Uniunii Europene și a Norvegiei a contribuit încă la acoperirea cererii interne cu peste 30 % în 2007;

E.

întrucât din cauza unor măsuri de politică ecologică sau în contextul gestionării resurselor, numeroase resurse petroliere, chiar și cele ușor de exploatat, nu sunt în prezent pe deplin accesibile în numeroase țări ale lumii, iar prețurile în general mai ridicate ale materiilor prime și ale materialelor au condus la dublarea costurilor de extragere a petrolului față de 2005;

F.

întrucât în conformitate cu calculele prezentate de „Energy Information Administration” din Statele Unite ale Americii, în anul 2030 cererea de petrol la nivel mondial va fi cu o treime mai mare decât în 2006, iar cererea la nivelul UE va crește anual în medie cu 0,25 % între 2005 și 2030, îndeosebi din cauza creșterii cererii în sectorul transporturilor, astfel că ponderea petrolului din cererea de energie primară se va situa în anul 2030 la un nivel de 35 % în Uniunea Europeană;

G.

întrucât dependența Uniunii Europene de importurile de petrol va atinge 95 % până în 2030 și întrucât, în același timp, rezervele de petrol convenționale sunt tot mai concentrate în țările elipsei strategice, iar concurența sporită la nivelul cererii ar putea crea incertitudini în ceea ce privește aprovizionarea;

H.

întrucât, pe termen lung, se anticipează o creștere a prețului petrolului;

I.

întrucât creșterea inflației, cauzată de creșterea prețurilor la petrol și la produsele de bază a provocat erodarea puterii de cumpărare;

J.

întrucât fluctuațiile prețurilor în anul 2008 nu sunt doar rezultatul raportului dintre cerere și ofertă într-un moment dat și au un efect negativ asupra economiei;

K.

întrucât dezvoltarea unor noi instrumente de investiții pe piața petrolului și a altor produse de bază au accentuat volatilitatea prețurilor acestor produse, și întrucât este necesar să se asigure o transparență mai mare pe piețele de energie,

1.

ia act de faptul că problema securității aprovizionării cu energie a ajuns din nou în centrul atenției, în cadrul Comunicării Comisiei menționate anterior referitoare la a doua revizuire a strategiei energetice; își exprimă totuși regretul cu privire la faptul că Comisia nu a tras concluziile cuvenite din criza economică, care a demonstrat că doar o schimbare fundamentală a politicii energetice a Uniunii Europene va permite obținerea unei soluții în ceea ce privește securitatea aprovizionării, solidaritatea dintre statele membre, ocuparea forței de muncă, precum și în ceea ce privește aspectele sociale, economice și de mediu; de asemenea, deploră lipsa unui angajament clar în vederea unor schimbări în politica și structura sectorului energetic;

2.

subliniază insistent că pe lângă măsurile pe termen scurt vizând securitatea aprovizionării, trebuie să se țină cont și de perspectivele pe termen lung;

3.

invită Comisia să realizeze, de asemenea, înainte de a prezenta propuneri legislative, o analiză mai aprofundată a impactului indirect al măsurilor propuse asupra securității aprovizionării și asupra costurilor;

Exploatarea resurselor existente

4.

constată că, potrivit diverselor estimări, și în viitor se va putea extrage suficient petrol pentru a acoperi cererea sporită, deși noile metode de extragere vor duce probabil la prețuri mai ridicate ale petrolului; constată că aceasta creștere va stimula, la rândul său, eficiența energetică și va promova combustibilii alternativi, precum a doua generație de biocombustibili și hidrogen, precum și utilizarea de automobile electrice; observă, de asemenea, că și condițiile de investiții trebuie îmbunătățite și subliniază, în acest context, faptul că cererea tot mai mare de petrol a împins oferta la limitele capacității sale;

5.

atrage atenția asupra incertitudinii privind momentul și măsura în care va apărea un decalaj între cererea tot mai mare și oferta tot mai scăzută; este preocupat de faptul că această incertitudine va spori pericolul volatilității prețului petrolului; consideră, prin urmare, că toate măsurile menite să reducă cererea de petrol trebuie puse în practică în mod hotărât;

6.

sprijină propunerea Comisiei privind măsurile pe termen scurt care pot fi luate dacă este necesar pentru a atenua inconvenientele cauzate de viitoarele creșteri ale prețului petrolului; solicită statelor membre să furnizeze sprijin financiar pentru investițiile în sursele alternative de energie, cum ar fi energia regenerabilă, și să acorde prioritate măsurilor de sensibilizare a consumatorilor care promovează achiziționarea de bunuri și servicii eficiente din punct de vedere energetic pentru a reduce la minimum cheltuielile pe termen lung și pentru a atenua consecințele unei viitoare scăderi a aprovizionării cu petrol;

7.

solicită intensificarea eforturilor care vizează exploatarea comercială a resurselor petroliere neconvenționale, și care să contribuie astfel și la diversificare, cu condiția dezvoltării și utilizării unor proceduri de extracție care să protejeze mediul; subliniază că o abordare bazată pe ciclul de viață în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră generate de carburanții comercializați în UE, astfel cum a fost introdusă în propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește specificațiile pentru benzine și motorine, precum și introducerea unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de carburanții din transportul rutier, de modificare a Directivei 1999/32/CE a Consiliului în ceea ce privește specificațiile pentru carburanții folosiți de navele de navigație interioară și de abrogare a Directivei 93/12/CEE (COM(2007)0018), va avea un efect real de stimulare a industriei petroliere în vederea reducerii impactului asupra climei prin îmbunătățirea proceselor de producție;

8.

este de părere că ar trebui redusă utilizarea petrolului și a altor surse de energie cu un nivel ridicat de emisii de dioxid de carbon, atât prin creșterea eficienței energetice, cât și printr-o trecere la soluții neutre din punct de vedere al emisiilor, cum ar fi energia nucleară și energia produsă din surse regenerabile;

9.

consideră că exploatarea rezervelor existente este influențată într-o măsură tot mai mare de factori politici, printre care instabilitatea politică, protecția juridică insuficientă, dar și măsurile de politică ecologică și gestionarea resurselor; solicită prin urmare Comisiei să intensifice dialogul, la toate nivelurile, cu țările producătoare și să caute soluții pragmatice la conflicte, în interesul ambelor părți;

10.

solicită Comisiei ca, în cadrul unui dialog cu companiile petroliere și țările producătoare, să caute modalitățile prin care pot fi asigurate investiții constante, în ciuda prețurilor și profiturilor fluctuante;

11.

se așteaptă ca societățile petroliere să reinvestească profiturile lor recente importante în activități de exploatare și dezvoltare de noi rezerve de petrol, precum și în promovarea unor tehnologii de economisire a energiei și a cercetării în domeniul înlocuitorilor pentru petrol (în special pentru aplicații în transporturi);

12.

solicită o relație mai dinamică între Uniunea Europeană și țările producătoare de petrol, în care ambele părți să fie dispuse la compromis și care să vizeze asigurarea unei oferte și a unor prețuri la petrol mai stabile și mai puțin fluctuante, lucru care ar fi în interesul tuturor actorilor implicați și a întregii economii mondiale;

13.

salută inițiativa Comisiei de a realiza un dialog politic global sub forma unei reuniuni la nivel înalt între țările consumatoare și țările producătoare de petrol pentru a stabili un echilibru între cerere și ofertă pe piața petrolului și pentru a împiedica țările producătoare de petrol să mențină prețuri artificial de mari la petrol;

Transparența pieței și formarea prețurilor

14.

este îngrijorat în privința volatilității crescânde și marcante a prețului petrolului în 2008, care are un impact negativ asupra întregii economii și a consumatorilor din Uniunea Europeană;

15.

consideră că fluctuațiile prețurilor petrolului reflectă sporirea cererii de petrol, scăderea progresivă a rezervelor de petrol, schimbarea tendințelor demografice și urbanistice, în special în economiile emergente în care creșterea venitului mediu conduce la o creștere a cererii, activități speculative pe piața produselor de bază și cicluri economice mondiale; subliniază, de asemenea, faptul că petrolul și alte produse de bază sunt utilizate tot mai mult în scopul diversificării portofoliului, ca urmare a deprecierii dolarului american;

16.

își exprimă îngrijorarea față de volatilitatea prețurilor la petrol și impactul acestui fapt asupra stabilității economice și financiare; recunoscând beneficiile unor piețe active ale petrolului și ale altor produse energetice, îndeamnă Comisia și statele membre să asigure cel mai ridicat nivel de transparență pe piețele energiei;

17.

recunoaște că și economiile țărilor exportatoare de petrol sunt afectate de această volatilitate, astfel că stabilizarea prețului petrolului este în interesul ambelor părți;

18.

salută comunicarea Comisiei din 13 iunie 2008 privind confruntarea cu problemele legate de aprovizionarea cu petrol și este de acord cu preocupările acesteia privind volatilitatea recentă a prețurilor la petrol și efectele negative ale acesteia asupra inflației, competitivității, schimburilor comerciale și creșterii economice;

19.

consideră că principalul motiv pentru creșterea prețului petrolului în ultimii opt ani îl reprezintă creșterea puternică a cererii, ceea ce a condus la congestionări la exploatarea, transportul și rafinarea petrolului și la profituri excepționale realizate de câteva mari oligopoluri petroliere; recunoaște că creșterea semnificativă a prețurilor materiilor prime și tranzacțiile speculative de pe piețele financiare au avut un efect de amplificare a evoluției prețului la petrol;

20.

subliniază că este necesar să se acorde prioritate monitorizării concurenței în domeniul prelucrării și vânzării de petrol și produse petroliere și să se asigure o mai mare transparență a datelor privind stocurile comerciale de petrol;

21.

consideră că, în vederea stabilizării prețului petrolului, transparența pieței trebuie neapărat îmbunătățită; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului propuneri în acest sens; subliniază că transparența trebuie să fie îmbunătățită de urgență și în țările producătoare și că, în special, volumele de producție și nivelul rezervelor trebuie de asemenea să fie publicate într-un mod mai transparent; invită Comisia și statele membre să pledeze, în cadrul dialogului cu țările producătoare, pentru o mai mare transparență;

22.

salută, în acest context, propunerea realizării unui studiu privind utilitatea și costurile publicării săptămânale, a nivelului stocurilor; solicită Comisiei să introducă rezultatele acestui studiu în viitoarele propuneri legislative pentru stocurile minime de petrol; subliniază, în același timp, că trebuie să se ajungă la transparență la nivel mondial;

23.

subliniază că specificațiile tehnice diferite aplicabile produselor petroliere în principalele țări importatoare conduc la o fragmentare a pieței, ceea ce poate influența semnificativ prețurile în cazul unei întreruperi a aprovizionării; invită Comisia să prezinte propuneri pentru eliminarea unor asemenea limitări ale accesului la piață;

24.

consideră că acumularea unor rezerve strategice are rolul de a preveni apariția unor congestionări fizice cauzate de întreruperile în aprovizionare; respinge, prin urmare, toate încercările de a preveni volatilitatea prețului petrolului prin utilizarea acestor rezerve, inclusiv în interesul unei politici bugetare durabile;

25.

subliniază că este important să se contribuie în mod activ pentru a asigura accesul micilor întreprinderi la energii alternative noi pentru a reduce dependența acestora de fluctuațiile prețurilor petrolului; recunoaște importanța întreprinderilor mici și mijlocii în producția de biocombustibili și alte forme de energii regenerabile; este preocupat de obstacolele tehnice și cele care țin de reglementare, încă existente în producția și comercializarea acestor produse, și solicită Comisiei să ia măsuri în vederea facilitării accesului pe piață al acestor combustibili;

26.

subliniază faptul că un sistem eficient de comercializare de cotelor de emisii și adoptarea unei game largi de alte măsuri de economisire a energiei ar trebui să reprezinte instrumente importante pentru stimularea dezvoltării unei piețe largi de vârf pentru tehnologiile și produsele eficiente din punct de vedere energetic; subliniază, de asemenea, importanța aplicării principiului „poluatorul plătește”; reamintește faptul că, cu cât este mai mare numărul de țări care pun în aplicare politici similare, cu atât mai mult se limitează impactul respectivelor politici asupra competitivității sectoriale;

Investiții în producția și prelucrarea petrolului

27.

ia act de faptul că, conform AIE, până în anul 2020 sunt necesare investiții anuale în valoare de 350 de miliarde USD în industria petrolieră pentru garantarea securității în aprovizionare; invită Comisia și statele membre să prevadă în cadrul politicilor lor stimulente pentru investiții, în special în cadrul Uniunii Europene; subliniază în acest context rolul securității investițiilor pe termen lung; refuză însă să înlocuiască investițiile și capitalele private cu fonduri publici;

28.

este îngrijorat cu privire la efectele crizei actuale a creditelor asupra posibilităților de investiție în industria petrolieră și invită Comisia și statele membre să își coordoneze strâns eforturile pentru depășirea crizei;

29.

salută contribuția pe care o va avea utilizarea sporită a biocombustibililor în sectorul transporturilor la creșterea securității aprovizionării; constată că aceasta va conduce la o consolidare și restructurare în industria de prelucrare a petrolului; observă, în plus, necesitatea adoptării unor măsuri structurale și în sectorul transporturilor, pentru a minimiza cererea de petrol;

30.

invită statele membre și operatorii să asigure că, în ciuda acestor dezvoltări, în Uniunea Europeană rămân disponibile suficiente rezerve pentru a putea remedia problemele, de exemplu în urma unor catastrofe naturale;

31.

invită statele membre, Comisia și companiile petroliere să garanteze o formare corespunzătoare pentru specialiștii necesari pentru cercetarea în domeniul rezervelor petroliere și pentru producția de petrol;

Căile de transport

32.

salută succesele realizate în cadrul programului Inogate, în special în ceea ce privește măsurile de câștigare a încrederii; invită Comisia să elaboreze o strategie privind modul în care asemenea proiecte pot fi sprijinite și coordonate mai bine prin măsuri adiacente;

33.

subliniază importanța centrală a relațiilor bune între țările de tranzit învecinate, precum și între acestea și țările lor vecine și însărcinează statele membre și Comisia să își intensifice eforturile în această direcție;

34.

ia act de faptul că conductele petroliere sunt excluse din rețelele energetice transeuropene și invită statele membre și Comisia să ia în considerare includerea infrastructurilor petroliere în rețelele trans-europene de energie (RTE-E), având în vedere progresele actuale, în special scăderea producției interne și creșterea simultană a dependenței de importuri, precum și necesitatea unor noi capacități de transport;

35.

invită Comisia și statele membre să colaboreze în vederea unei stabilizări, în special în țările producătoare amenințate de instabilitate politică, în cadrul politicii externe, comerciale și de securitate comune, deoarece stabilitatea constituie baza investițiilor și a prosperității;

36.

subliniază că noile proiecte de infrastructură petrolieră, cum sunt conductele Odesa-Gdansk și Constanța-Trieste, ar trebui să rămână proiecte de maximă prioritate, de interes european;

37.

este îngrijorat de amplificarea pirateriei care reprezintă o amenințare pentru transportul maritim internațional și deci și pentru transportul petrolier și salută acțiunea comună a Consiliului (8). n acest sens;

38.

este îngrijorat, de asemenea, de amenințările reprezentate de terorism la adresa căilor de transport și a infrastructurilor strategice și invită Comisia și statele membre să intensifice dialogul cu actorii centrali;

Transporturi și clădiri

39.

subliniază potențialul de economisire a energiei în sectorul clădirilor care ar putea duce la o scădere a cererii de resurse energetice fosile cum este petrolul și gazul și salută eforturile actuale ale Comisiei și ale statelor membre de a exploata și mai eficient acest potențial;

40.

salută eforturile Uniunii Europene de diversificare a resurselor energetice în sectorul transporturilor; favorizează abordările bazate pe piață la introducerea de noi tehnologii; recunoaște că prețul reprezintă cel mai bun indicator de competitivitate a noilor tehnologii; își exprimă însă regretul față de lipsa de ambiție în ceea ce privește exploatarea potențialului oferit de vehiculele eficiente din punct de vedere energetic, mai bine concepute și mai ușoare;

41.

își exprimă îndoielile cu privire la capacitatea pe termen mediu și lung a biocombustibililor de primă generație de a substitui petrolul; solicită eforturi sporite în domeniul cercetării combustibililor sintetici;

42.

este convins că creșterea consumului de petrol în sectorul transporturilor poate fi redusă pe termen mediu și lung numai dacă Uniunea Europeană și statele membre iau măsuri suplimentare care să conducă la reorientarea transportului și a mobilității către moduri mai durabile, care consumă mai puțin petrol sau care nu consumă deloc, ca de exemplu transportul pe căi feroviare sau navigabile, precum și lanțurile de mobilitate intermodală din zonele urbane (mers pe jos și deplasare cu bicicleta, transport public și mobilitate colectivă); este, de asemenea, convins de faptul că pot fi realizate economii considerabile de energie prin utilizarea mai eficientă a sistemelor moderne de gestionare a traficului, menite să reducă întârzierile și deviațiile în traficul rutier și aerian, precum și în transportul pe căi navigabile, și prin intensificarea eforturilor de promovare a logisticii ecologice;

Relațiile cu țările în care consumul de petrol crește

43.

este de părere că trebuie să se țină seama mai mult de temele legate de politica energetică în cadrul relațiilor externe ale Uniunii cu țările în care se constată o creștere semnificativă a consumului de petrol și Uniunea Europeană trebuie să acționeze în direcția eliminării subvențiilor de stat pentru produsele petroliere;

44.

invită Comisia să integreze în politica sa comună externă, comercială și de vecinătate măsuri care pot contribui la promovarea la nivel mondial a unei decuplări a creșterii economice de consumul de petrol;

45.

subliniază, în special, faptul că nu s-a acordat încă destulă atenție și nu s-a discutat suficient în cadrul Uniunii Europene pe marginea consecințelor geopolitice ale modificărilor cadrului global asupra siguranței energetice internaționale și pe marginea urmărilor pentru viitoarea politică economică internațională; este încredințat că menținerea soluțiilor naționale trebuie înlocuită cu noi forme de cooperare între Uniunea Europeană, Statele Unite, Rusia și China la nivel politic și economic, care trebuie de asemenea instituționalizate pe termen mediu;

*

* *

46.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO L 228, 16.08.1973, p. 1.

(2)  JO L 292, 16.11.1977, p. 9.

(3)  JO L 217, 8.8.2006, p. 8.

(4)  JO C 287 E, 29.11.2007, p. 548.

(5)  JO C 227 E, 21.9.2006, p. 580.

(6)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0308.

(7)  JO C 182, 4.8.2009, S. 60.

(8)  Acțiunea comună a Consiliului 2008/851/PESC din 10 noiembrie 2008 privind operația militară a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei (JO L 301, 12.11.2008, p. 33)


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/76


Miercuri, 11 martie 2009
Ecologizarea transportului și internalizarea costurilor externe

P6_TA(2009)0119

Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la ecologizarea transportului și internalizarea costurilor externe (2008/2240(INI))

2010/C 87 E/14

Parlamentul European,

având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2008 intitulată „Ecologizarea transporturilor” (COM(2008)0433),

având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2008 intitulată „Strategie pentru punere în aplicare a internalizării costurilor externe” (COM(2008)0435),

având în vedere comunicarea Comisiei din 8 iulie 2008 intitulată „Măsuri de reducere a zgomotului feroviar la nivelul parcului existent” (COM(2008)0432),

având în vedere rezoluția sa din 12 iulie 2007 privind „Pentru o Europă în mișcare - Mobilitate durabilă pentru continentul nostru” (1),

având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2008 privind politica europeană în domeniul transportului durabil, ținând seama de politicile europene în domeniul energiei și al mediului (2),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A6-0055/2009),

A.

întrucât obiectivele Uniunii Europene vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20 %, creșterea gradului de utilizare a surselor de energie regenerabile cu 20 % și reducerea consumului de energie cu 20 %, toate acestea până în 2020;

B.

întrucât, în ceea ce privește ecologizarea transportului, Comisia a formulat o serie de sugestii în scopul combaterii schimbărilor climatice, o comunicare privind internalizarea costurilor externe, pentru toate modurile de transport, o comunicare privind reducerea zgomotului feroviar, precum și o propunere legislativă specifică referitoare la revizuirea taxelor aplicabile vehiculelor grele de marfă;

C.

întrucât la articolul 11 al treilea și al patrulea paragraf din Directiva „Eurovigneta” (3), astfel cum a fost modificată în 2006, se prevede, încă din 2006, că: „După examinarea tuturor opțiunilor, inclusiv costurile legate de protecția mediului, zgomot, congestiile de trafic și sănătate, Comisia prezintă, până la 10 iunie 2008, un model general aplicabil, transparent și inteligibil pentru evaluarea tuturor costurilor externe pentru a servi ca bază pentru viitoare calcule ale tarifelor de utilizare a infrastructurilor. Acest model este însoțit de o analiză de impact a internalizării costurilor externe pentru toate modurile de transport și o strategie pentru punerea treptată în aplicare a modelului pentru toate modurile de transport; Raportul și modelul sunt însoțite, dacă este cazul, de propuneri pentru Parlamentul European și Consiliu privind revizuirea viitoare a prezentei directive”;

D.

întrucât internalizarea trebuie integrată într-o politică mai cuprinzătoare de promovare a co-modalității și într-un sistem de transport sustenabil, această politică trebuind să cuprindă, de asemenea, promovarea cercetării, finanțarea infrastructurii, deschiderea piețelor și standardizarea; întrucât, cu toate acestea, aceste semnale de prețuri nu vor fi suficiente prin ele însele pentru a schimba comportamentul utilizatorilor, dacă acestora din urmă nu li se oferă și alternativele de care au nevoie (automobile mai puțin poluante, forme de transport alternative etc.);

E.

întrucât, deși Comisia a prezentat într-un mod convingător prejudiciile aduse de zgomotul feroviar sănătății populației, în inițiativa sa privind reducerea zgomotului feroviar accentul se pune numai pe necesitatea post-echipării vagoanelor de marfă cu frâne silențioase,

Ecologizarea transporturilor

1.

salută Comunicarea Comisiei intitulată „Ecologizarea transporturilor”, considerând-o un prim pas parțial important spre o analiză cuprinzătoare în vederea organizării transportului în condiții mai ecologice pentru toate modurile de transport, precum și o recunoaștere a importanței și a necesității de a eficientiza transporturile, în contextul luptei împotriva schimbărilor climatice;

2.

subliniază beneficiul major al mobilității pentru calitatea vieții cetățenilor, pentru dezvoltare și ocuparea forței de muncă în Uniunea Europeană, pentru coeziunea socio-economică și teritorială, pentru comerțul cu țările terțe, precum și pentru întreprinderile și angajații care lucrează direct sau indirect în sectorul transporturilor și în logistică;

3.

recunoaște că, pe lângă efectele pozitive și caracterul indispensabil pentru dezvoltarea economică și coeziunea economică și socială a Uniunii Europene, mobilitatea are, de asemenea, efecte negative asupra naturii și ființelor umane și sprijină prin urmare continuarea organizării politicii europene în domeniul transporturilor într-un mod care să respecte mediul înconjurător, în vederea eliminării sau cel puțin a reducerii efectelor negative ale transportului, în conformitate cu obiectivele Uniunii pentru 2020 de combatere a încălzirii globale, ținând cont, în același timp, de interesele legitime ale cetățenilor și ale întreprinderilor în ceea ce privește mobilitatea;

4.

salută faptul că, în comunicarea sa, Comisia a realizat un „inventar” al măsurilor întreprinse până în prezent de Uniunea Europeană în favoarea unei politici durabile în domeniul transporturilor;

5.

regretă că Comisia nu a prezentat un plan integrat pentru ecologizarea transportului, care să vizeze toate sectoarele de transport; constată că Comisia a adoptat deja inițiative preliminare care ar trebui, în ultimă instanță, să conducă la o strategie cuprinzătoare de internalizare a costurilor externe pentru toate modurile de transport și că, până în prezent, aceasta:

a adoptat o abordare fragmentată, prezentată într-un manual, pentru estimarea costurilor externe ale transportului, precum și pentru internalizarea costurilor în sectoare specifice (a se vedea „Manualul pentru estimarea costurilor externe în sectorul transporturilor”),

a înaintat o propunere de modificare a Directivei 1999/62/CE („Eurovigneta”) menită să permită statelor membre să aplice taxe pentru costurile externe generate de vehiculele grele de marfă, în conformitate cu articolul 11 din directiva respectivă;

a propus taxarea costurilor externe generate de zgomotul trenurilor prin impunerea unor taxe de utilizare a infrastructurii diferențiate în funcție de nivelul de zgomot;

6.

prin urmare, solicită Comisiei să elaboreze măsurile și instrumentele necesare, care să vizeze toate modurile de transport, pentru ecologizarea transportului, cu respectarea convențiilor internaționale în vigoare și a acțiunilor deja întreprinse în diverse sectoare de transport; solicită, de asemenea, Comisiei să efectueze, în sensul propunerilor făcute, studii fundamentate științific privind impactul individual al măsurilor luate și efectele acestora asupra concurenței din domeniul transporturilor pentru fiecare mod de transport, precum și impactul asupra costurilor mobilității și asupra competitivității, precum și să prezinte un plan integrat pentru ecologizarea transportului, însoțit de propuneri legislative concrete;

Internalizarea costurilor externe

7.

ia act de faptul că, în comunicarea sa privind strategia pentru punerea în aplicare a internalizării costurilor externe, Comisia nu a îndeplinit obligația impusă de Parlament și Consiliu în temeiul articolului 11 din Directiva „Eurovigneta”, astfel cum a fost modificată, întrucât Comisia – după cum ea însăși admite – nu a elaborat și nu a prezentat niciun model general aplicabil, transparent și inteligibil pentru evaluarea costurilor externe, deoarece nu a analizat impactul fiecărui mod de transport și, la modul concret, nu a prezentat decât o strategie pentru vehiculele grele de marfă, ca o primă etapă în cadrul unei implementări progresive a modelului pentru toate modurile de transport;

8.

constată că, în comunicarea sa, Comisia face pe larg referire la Manualul publicat în ianuarie 2008 privind calcularea costurilor externe, manual care cuprinde cele mai recente cunoștințe științifice privind calcularea costurilor externe în sectorul transporturilor;

9.

constată că, în comunicarea sa, Comisia a prezentat justificări plauzibile din punct de vedere științific pentru introducerea unui tarif pentru diferitele costuri externe cu privire la diversele moduri de transport, adoptând o așa-zisă „propunere pragmatică bazată pe costul mediu”; în general susține baza de plecare a Comisiei pentru calcularea costului social marginal, în conformitate cu Cartea albă privind transportul din 2001;

10.

constată că, în comunicarea sa și în propunerea de directivă de modificare a Directivei 1999/62/CE (Directiva Eurovigneta) Comisia ia în calcul în mod explicit principiul „poluatorul plătește”, enunțat în articolul 175 alineatul (5) din tratat; cu toate acestea, solicită Comisiei ca, în cadrul viitoarelor măsuri adoptate în vederea internalizării costurilor externe, să țină cont de toate formele de internalizare a costurilor externe deja existente, cum ar fi taxele asupra combustibililor și taxele de drum;

11.

invită Comisia ca, atunci când mai prezintă propuneri de ecologizare a sectorului transportului, să includă evaluările referitoare la efectele concurenței dintre diferitele moduri de transport și efectele conexe sociale și de mediu, astfel cum s-a procedat în cazul propunerii de modificare a Directivei 1999/62/CE (Directiva Eurovigneta), precum și să includă costurile mobilității și ale competitivității;

12.

regretă faptul că Comisia nu a propus măsuri de atenuare a efectelor provocate de distanțele mai mari apărute odată cu extinderea UE și nu a făcut nici o previziune cu privire la consecințele aplicării acestora, în special în statele membre în care există bariere geografice și cele care nu au încă alternative multimodale; solicită, prin urmare, Comisiei să remedieze aceste deficiențe ca parte a viitoarei revizuiri a Rețelelor transeuropene de transport (TEN-T);

13.

încurajează Comisia, în acest scop, să prezinte o propunere suplimentară privind coridoarele de mobilitate multimodale („coridoare verzi”) ca parte a revizuirii TEN-T, compensând sarcinile impuse de prezenta propunere prin înlăturarea obstacolelor care afectează accesibilitatea și mobilitatea;

14.

solicită Comisiei ca, în primul rând, să prezinte în cel mai scurt timp propuneri concrete privind toate modurile de transport și, în al doilea rând, să-și îndeplinească sarcinile care decurg din articolul 11 din Directiva „Eurovigneta” astfel cum a fost modificată, prin prezentarea unui plan cuprinzător în vederea calculării și contabilizării costurilor externe și a estimării consecințelor acestor costuri, pe baza unui model inteligibil;

Reducerea zgomotului în transportul feroviar

15.

recunoaște că, în Comunicarea sa intitulată „Măsuri de reducere a zgomotului feroviar la nivelul parcului existent”, Comisia a reacționat la urgența reducerii poluării fonice la care este supusă populația care locuiește în proximitatea rețelelor feroviare, în special a poluării fonice cauzate de vagoanele de marfă;

16.

subliniază că post-echiparea vagoanelor la costuri rezonabile presupune înlăturarea obstacolelor tehnice existente, precum și eliminarea sarcinilor administrative din certificatele relevante cât mai curând posibil și înainte de adoptarea oricărei măsuri legislative obligatorii;

17.

solicită Comisiei să prezinte o propunere de directivă privind aplicarea unor tarife de acces pe căile feroviare, diferențiate în funcție de nivelul de zgomot, pentru locomotive și vagoane, în vederea creării cât mai rapide de stimulente pentru reechiparea parcului feroviar cu vehicule silențioase prin înlocuirea saboților de frână; consideră că, în cazurile în care este necesar, ar trebui să se țină seama și de măsurile pe termen scurt și nici o măsură legislativă nu ar trebui să aibă consecințe negative asupra sectorului feroviar în cadrul concurenței intermodale;

18.

așteaptă din partea Comisiei să prezinte în propunerea sa o modalitate practică de a garanta, prin alocarea fondurilor, că o asemenea retehnologizare nu se va limita la vagoanele întreprinderilor de transport feroviar, ci se va extinde și la vagoanele care aparțin altor societăți, dar care sunt operate de întreprinderile feroviare;

*

* *

19.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO C 175 E, 10.7.2008, p. 556.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0087.

(3)  Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 17 iunie 1999, de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (JO L 187, 20.7.1999, p. 42).


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/79


Miercuri, 11 martie 2009
Contribuția la Consiliul European din primăvara anului 2009 în legătură cu Strategia de la Lisabona

P6_TA(2009)0120

Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la contribuția la Consiliul European din primăvara anului 2009 în legătură cu Strategia de la Lisabona

2010/C 87 E/15

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată „Raport de execuție pentru programul comunitar de la Lisabona 2008 - 2010” (COM(2008)0881) și Recomandarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 în vederea unei recomandări a Consiliului cu privire la actualizarea în 2009 a orientărilor generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității și cu privire la aplicarea politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2009)0034),

având în vedere cele 27 de programe naționale de reformă, pregătite în conformitate cu Strategia de la Lisabona, prezentate de statele membre,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2007 intitulată „Interesul european: Reușita în era globalizării - Contribuția Comisiei la reuniunea din octombrie a șefilor de stat și de guvern” (COM(2007)0581),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2007 privind o piață unică pentru Europa secolului XXI (COM(2007)0724),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 privind dimensiunea externă a strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă - Raport privind accesul la piețe și definirea unui cadru pentru o cooperare internațională mai eficientă în materie de reglementare (COM(2008)0874),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată „Un cadru strategic actualizat pentru cooperare europeană în domeniul educației și formării profesionale” (COM(2008)0865),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată „Noi competențe pentru noi locuri de muncă: să anticipăm și să răspundem cerințelor pieței forței de muncă în materie de competențe” (COM(2008)0868),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată „Politica de coeziune: investiții în economia reală” (COM(2008)0876),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008 intitulată „Un plan european de redresare economică” (COM(2008)0800),

având în vedere propunerea Comisiei din 16 decembrie 2008 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (COM(2008)0867),

având în vedere concluziile Consiliului European din 23 și 24 martie 2000, 23 și 24 martie 2001, 22 și 23 martie 2005, 27 și 28 octombrie 2005, 23 și 24 martie 2006, 8 și 9 martie 2007 și 13 și 14 martie 2008,

având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind interesul european: reușita în era globalizării (1),

având în vedere rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind orientările integrate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă (Partea: orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Comunității): lansarea noului ciclu (2008-2010) (2),

având în vedere rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 privind UEM@10: bilanțul celor 10 ani de Uniune Economică și Monetară și provocările viitoare (3),

având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

Criza financiară și consecințele economice sau sociale

1.

ia act de criza financiară mondială care, fiind rezultatul dezechilibrelor macroeconomice de la nivel mondial și a crizei mondiale a creditelor, a adus importante prejudicii sistemelor financiare din întreaga lume, inclusiv Uniunii Europene; constată, de asemenea, faptul că criza financiară mondială a determinat distrugerea masivă a capitalizării bursiere a piețelor de capital din întreaga lume, că efectele negative asupra „economiilor reale” sunt de proporții mari, în special în ceea ce privește ocuparea a forței de muncă și situația sociale; subliniază că piețele financiare au o importanță crucială pentru „economia reală” și că una din priorități, în afara protejării locurilor de muncă, pentru creștere și ocuparea forței de muncă o reprezintă circulația capitalului, acordarea de credite și finanțări pentru investiții, ceea ce impune reinstaurarea încrederii, prin angajamente clare și garanții guvernamentale, precum și o mai bună aplicare a supravegherii, care să acopere toate piețele financiare de la nivel mondial, și reglementări care să sprijine furnizarea responsabilă de credite pentru piețe;

2.

recomandă ca măsurile pe termen scurt aplicate pentru a contracara consecințele directe imediate ale crizei și a minimiza efectele negative asupra economiei reale, precum și pachetele de refacere să fie urmate de un plan de acțiune coordonat pe termen scurt și lung care să readucă economiile din UE pe calea unei creșteri stabile și să le protejeze împotriva unor astfel de crize pe viitor;

3.

amintește că Parlamentul, în rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind contribuția la Consiliul European de primăvară 2008 în ceea ce privește Strategia de la Lisabona (4), a subliniat deja „importanța primordială a protejării stabilității piețelor financiare” și a observat „că recenta criză de pe piața creditelor ipotecare de tip „subprime” indică necesitatea elaborării de către UE a unor măsuri de supraveghere pentru îmbunătățirea transparenței și a stabilității piețelor financiare și pentru mai buna protecție a clienților” și a solicitat „evaluarea sistemelor și instrumentelor de supraveghere prudențială în vigoare în Europa” și a insistat „asupra consultării în mod regulat a Parlamentului, care să permită elaborarea unor recomandări clare referitoare la modalitățile de îmbunătățire a stabilității sistemului financiar și a capacității sale de a asigura, pe termen lung, servicii financiare sigure pentru întreprinderile europene”;

4.

subliniază că piețele financiare sunt și vor rămâne motorul economiilor sociale de piață, că ele au menirea de a furniza finanțarea pentru economia reală și de a asigura eficiență în alocare resurselor, de asemenea, acestea au menirea de a furniza economiilor mijloace pentru a prospera, ceea ce a făcut posibil pentru cetățeni să își îmbunătățească constant standardele de viață în ultimele decenii; subliniază faptul că o totală fiabilitate, eficiență și transparență a piețelor financiare constituie premisele unei economii europene sănătoase și inovatoare, în plină dezvoltare și creatoare de locuri de muncă;

5.

subliniază că actuala criză financiară a creat o situație în care necesitatea inovării ca motor al economiei nu mai poate fi ignorată; consideră că acesta este momentul creării economiei dinamice bazate pe cunoaștere pe care Europa a stabilit în urmă cu opt ani să o construiască; consideră că acum este momentul creării celei mai eficiente economii din punct de vedere energetic care are potențialul de a transforma lumea și de a asigura prosperitatea și competitivitatea Europei la nivel internațional pentru mai multe decenii de acum înainte; consideră că este timpul să se stimuleze sectoarele inovatoare, care au capacitatea de a genera o nouă creștere în Europa;

6.

recunoaște rezultatele pozitive ale măsurilor de salvare adoptate pentru a evita prejudicierea suplimentară a sistemului fiscal; solicită, cu toate acestea, instituirea unei noi arhitecturi financiare prin stabilirea unor reglementări transparente și eficace, care să fie în interesul consumatorilor, al întreprinderilor și al angajaților; solicită prezentarea altor propuneri legislative și încheierea unor acorduri internaționale care să abordeze problema asumării unor riscuri excesive, a îndatorării și a speculațiilor pe termen scurt ca principale surse ale crizei; reamintește Comisiei că are obligația de a răspunde solicitărilor Parlamentului cu privire la reglementarea fondurilor speculative și a fondurilor de capital privat și așteaptă propuneri legislative în scurt timp;

7.

subliniază necesitatea urgentă de a asigura că sectorul financiar, care a beneficiat de ajutoare publice, va acorda societăților, în special întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) și gospodăriilor credite suficiente; insistă că planurile de salvare trebuie să conțină condiții obligatorii cu privire la distribuirea dividendelor și la practicile de creditare;

8.

avertizează cu privire la cercul vicios al investițiilor reduse și scăderea consumului care duc la reducerea locurilor de muncă, planuri de afaceri diminuate și inovare scăzută, situație care ar putea determina în UE o recesiune accentuată și de lungă durată; subliniază că un răspuns european coordonat este esențial în acest context pentru a evita ca această criză să conducă la o agregare de planuri naționale divergente în ceea ce privește stabilizarea financiară sau redresarea economică, antrenând conflicte potențiale și costuri, subminând piața internă, stabilitatea economică, Uniunea Economică și Monetară, precum și rolul Uniunii Europene ca actor mondial;

9.

se așteaptă ca măsurile comune să facă față efectelor crizei financiare asupra economiei reale; solicită stabilirea unor valori de referință în ceea ce privește ratele viitoare de ocupare a forței de muncă și a creșterii, ceea ce ar trebui să ajute la determinarea mărimii și componentelor planului european de redresare economică; solicită, în acest context, dezvoltarea - în cadrul pactului de stabilitate și de creștere și al normelor sale privind flexibilitatea - a unei strategii europene coerente privind investițiile viitoare (cum ar fi în capitalul uman calificat și cu competențe, pentru a permite progrese tehnice și dezvoltare, inovare, eficiență energetică, infrastructuri durabile, tehnologii ale comunicării, interconectări și servicii, inclusiv serviciile de sănătate, precum și oportunități de afaceri, nu în ultimul rând pentru IMM-uri pentru a investi în produse și piețe noi), protejarea locurilor de muncă și a veniturilor, precum și o mai bună coordonare a politicilor economice și sociale;

10.

este de opinie că energia din surse regenerabile, eficiența energetică și mediul pot fi obiectivele strategice ale măsurilor de stimulare, ceea ce va crea locuri de muncă ecologice de înaltă calitate și vor oferi industriei europene un avantaj față de alte regiuni ale lumii care nu au luat încă asemenea inițiative;

11.

este de opinie că doar o politică ce combină combaterea creșterii șomajului și a sărăciei pe termen scurt, cu pregătirea terenului pentru tranziția spre o economie durabilă pe termen lung poate oferi o soluție de durată, care să se inspire din strategia privind durabilitatea convenită la Gothenburg și declarată parte a Strategiei de la Lisabona;

12.

subliniază că principala prioritate a Uniunii Europene trebuie să o reprezinte protejarea cetățenilor săi de efectele crizei financiare, întrucât aceștia sunt cel mai puternic afectați, fie în calitate de lucrători, fie de membri ai gospodăriilor, fie de antreprenori; este de părere că mulți lucrători și familiile acestora sunt sau vor fi foarte afectați de criză și trebuie întreprinse acțiuni pentru a împiedica pierderea locurilor de muncă, precum și pentru ca oamenii să revină rapid pe piața muncii, în loc să se confrunte cu șomajul pe termen lung ; așteaptă ca în cadrul Consiliului European de primăvară din 2009 să se ajungă la un acord privind orientări clare și măsuri concrete pentru protejarea ocupării forței de muncă și crearea de oportunități privind locurile de muncă;

13.

consideră că, dintre efectele crizei economice, creșterea sărăciei în Uniunea Europeană este motivul cel mai important de îngrijorare; consideră că este esențial să se stopeze actuala creștere a șomajului din Uniunea Europeană; subliniază că o strategie bazată pe ocuparea integrală a forței de muncă, locuri de muncă de înaltă calitate și incluziune sociale, care să încurajeze spiritul antreprenorial, activitățile de stimulare a rolului IMM-urilor și investițiile, reprezintă cea mai eficientă modalitate de a reduce și preveni sărăcia; reamintește că o strategie de combatere a excluderii de pe piața muncii ar trebui să se bazeze pe condiții de viață și ajutoare sociale adecvate, pe piețe ale muncii care să favorizeze integrarea, precum și pe accesul la servicii și educație de bună calitate; consideră, așadar, că ocuparea forței de muncă trebuie sprijinită prin măsuri pentru antreprenori, IMM-uri și investiții, alături de inițiativele privind reinserția persoanelor pe piața muncii; consideră că o prioritate deosebită în această privință ar trebui să o constituie recalificarea șomerilor și un sistem educațional care să vizeze formarea unei forțe de muncă competente și specializate; consideră că principiul solidarității se află la baza procesului de construcție european, că statele membre trebuie să dispună de finanțare comunitară pentru adoptarea de măsuri care au drept scop prevenirea pierderii excesive a locurilor de muncă, recalificarea lucrătorilor și calificarea persoanelor fără calificare; consideră că reglementarea pieței muncii trebuie să fie dezvoltată pentru a atinge un nivel mai ridicat de flexibilitate și siguranță în interiorul pieței muncii, precum și pentru obținerea unui nou loc de muncă; consideră că instrumentele financiare comunitare existente, precum Fondul european de ajustare la globalizare, trebuie regândite pentru a fi alocate în mod eficient și în timp util în cazul marilor sectoare ale economiei care sacrifică un număr de locuri de muncă; salută propunerea Comisiei de a simplifica criteriile de eligibilitate pentru Fondul social european și de a-și reorienta acțiunile asupra persoanelor celor mai vulnerabile;

14.

subliniază că IMM-urile, element-cheie al economiei europene, sunt deosebit de grav afectate de actuala recesiune economică; subliniază că reducerea creditelor a afectat puternic sectorul IMM-urilor, întrucât acestea reprezintă segmentul economiei care se bazează cel mai mult pe capitalul de lucru pe termen scurt, furnizat de obicei prin credite; subliniază că lipsa capitalului asociată cu scăderea generalizată a cererii determină IMM-urile să se retragă de pe toate fronturile; subliniază că greutățile cu care se confruntă în prezent IMM-urile, cei mai importanți contribuabili la PIB și cei mai mari angajatori din UE, atrag după sine consecințe deosebit de grave pentru UE în ansamblu și în special pentru regiunile cele mai vulnerabile și mai afectate; subliniază în plus, importanța implementării rapide a Small Business Act, în general, și mai ales a prevederilor pentru acordarea de credite IMM-urilor prin intermediul Băncii Europene de Investiții;

15.

subliniază că garantarea accesului suficient, accesibil și rezonabil la finanțare reprezintă o condiție prealabilă decisivă pentru investiții și creștere economică; consideră că, în actualul climat economic, Actul european pentru întreprinderile mici și obiectivele acestuia sunt mai importante ca niciodată, întrucât IMM-urile oferă un potențial încă neexploatat pentru creșterea economică, creare și menținere a locurilor de muncă și oferă oportunități pentru conducerea politică, precum și posibilitatea de a spori încrederea în sectorul european al întreprinderilor;

16.

subliniază că, pentru o creștere durabilă, Europa are nevoie de o forță de muncă sănătoasă, dinamică și calificată; și că, din păcate, acest aspect este subminat, de exemplu, de creșterea negativă a populației în majoritatea statelor membre; consideră că o infrastructură eficientă de îngrijire a copiilor, așa cum s-a convenit la Consiliul European din primăvară din 15 și 16 martie 2002, reprezintă un factor important pentru concilierea vieții profesionale și a celei familiale; consideră că dezvoltarea sistemului de îngrijire a copiilor, bazat pe familii, va facilita atât pentru femei, cât și pentru bărbați, participarea la viața profesională și la creșterea familiilor; subliniază că creșterea numărului de femei angajate nu conduce numai la creșterea economiei în ansamblu, ci contribuie, în egală măsură, la atenuarea provocărilor demografice cu care se confruntă astăzi Europa; consideră că trebuie stimulată solidaritatea între generații pentru a obține mai mult potențial din forța de muncă existentă;

17.

insistă, cu toate acestea, că statele membre trebuie să reformuleze, într-un mod specific direcționat, politicile privind imigrarea astfel încât să atragă imigranți cu înaltă calificare, care să răspundă cererii de pe piața muncii europene, inspirându-se din experiența Statelor Unite în domeniu și asigurând colaborarea cu țările de origine pentru evitarea fenomenului de exod al creierelor; consideră că politica de educație trebuie să vizeze într-o mai mare măsură atragerea cercetătorilor și studenților străini, care să rămână pe teritoriul Uniunii Europene pe perioade mai lungi de timp (cum ar fi programul Erasmus Mundus 2007 - 2013); consideră că una din cerințele fundamentale pentru crearea uneia dintre cele mai importante economii bazate pe cunoaștere la nivel mondial o reprezintă garantarea și protecția de către statele membre a drepturilor de bază ale migranților legali, oferindu-le accesul la valorile comune europene și la respectul pentru diversitatea culturală;

Nevoile cetățenilor și soluții necesare

18.

ia act de faptul că, din cauza crizei actuale, există o serie de priorități-cheie ale Strategiei de la Lisabona a căror punere în aplicare ar trebui continuată de către instituțiile europene în mare urgență: promovarea competitivității regionale și locale și respectarea normelor de concurență, precum și promovarea politicilor de protecție a consumatorilor pentru ca piețele să devină mai eficiente și echitabile și valorificarea pe deplin a pieței interne, în special pentru comerțul cu amănuntul și alte servicii; punerea în aplicare prioritară a Small Business Act, în special a Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (5), precum și adoptarea și punerea în aplicare rapidă a propunerii Comisiei din 25 iunie 2008 în vederea adoptării unui regulament al Consiliului privind statutul societății private europene (COM(2008)0396); continuarea implementării rapide a Spațiului European de Cercetare și a propunerilor privind „cea de a cincea libertate” pentru îmbunătățirea liberei circulații a cunoștințelor și inovării, prin promovarea transferului de cunoștințe în cadrul sectoarelor educației, a cercetării și dezvoltării și a producției industriale; adoptarea brevetului comunitar rentabil și crearea sistemului Curții Europene a Brevetelor, ceea ce ar îmbunătăți în mod semnificativ competitivitatea mediului de afaceri european, facilitând accesul întreprinderilor la finanțare și stimulând inovarea;

19.

este de opinie că Uniunea Europeană ar trebui să urmărească realizarea unui țel fundamental comun: crearea posibilităților de ocupare a forței de muncă, prevenind astfel șomajul în masă; consideră că acest obiectiv ar trebui să determine amploarea și elementele componente ale Planului european de redresare economică; consideră că solidaritatea este indispensabilă pentru a garanta că Planul european de redresare economică și măsurile asociate acestuia vor avea consecințele cel mai favorabile asupra piețelor muncii din Europa; subliniază necesitatea unor eforturi suplimentare pentru a sprijini grupurile cele mai vulnerabile ale societății;

20.

susține cu fermitate o politică privind piața muncii care să încurajeze accesul tuturor la aceasta și să promoveze învățarea de-a lungul vieții; invită statele membre și partenerii sociali să încheie acorduri inovatoare pentru ca oamenii să-și păstreze locurile de muncă; sprijină, printre altele, reducerea contribuțiilor sociale în cazul veniturilor scăzute, pentru a mări șansele de angajare a lucrătorilor necalificați, și introducerea unor soluții inovatoare (de exemplu, tichete de servicii pentru întreținerea gospodăriilor și a copiilor, subvenții temporare pentru încadrarea în muncă a grupurilor vulnerabile) care au fost deja inițiate cu succes în unele state membre; se așteaptă să aibă loc schimburi de bune practici în acest domeniu;

21.

subliniază că este indispensabil să se consolideze eficiența normelor de protecție a consumatorilor pentru a răspunde așteptărilor mari ale cetățenilor Uniunii, în special cu privire la produsele financiare; încurajează statele membre să elaboreze politici de sprijinire a celor care au fost cel mai puternic afectați de criza financiară;

22.

subliniază importanța asigurării circulației libere și a mobilității pe piața muncii cât mai repede posibil și insistă asupra garantării egalității de remunerare pentru muncă egală și a respectării integrale a negocierilor colective și a rolului sindicatelor, inclusiv a dreptului acestora la acțiuni colective; subliniază că eliminarea barierelor în calea mobilității pe piața europeană a muncii permite o mai mare protecție pentru forța de muncă europeană; constată că Uniunea Europeană trebuie să facă un efort să explice cetățenilor avantajele unui demers care combină în mod eficient extinderea, integrarea, solidaritatea și mobilitate forței de muncă;

23.

constată că unele state membre au introdus conceptul de salariu minim; sugerează faptul că și celelalte state membre ar putea beneficia din analiza experienței acestora; invită statele membre să protejeze precondițiile referitoare la participarea socială și economică a tuturor și, mai ales, să ofere reglementări privind aspectele de tipul salariului minim sau alte aranjamente legale obligatorii sau acorduri colective, în conformitate cu tradițiile naționale care permit lucrătorilor cu normă întreagă să aibă un venit din care să trăiască decent;

24.

consideră că criza financiară oferă ocazia realizării unor reforme necesare, cu accent pe baze economice solide, de la investiții corespunzătoare în educație și formare, la finanțe publice de calitate și un mediu care să favorizeze inovarea și crearea de locuri de muncă; consideră că o creștere economică durabilă și crearea de locuri de muncă durabile în Uniunea Europeană depind din ce în ce mai mult de excelență și inovare, ca principali factori ai competitivității europene;

25.

invită Uniunea Europeană și statele membre să adopte măsuri rapide pentru promovarea creșterii economice, ocuparea forței de muncă și consolidarea cererii și încrederii consumatorilor; consideră că o inițiativă de creștere inteligentă, care pune accentul pe obiectivele Strategiei de la Lisabona, cum ar fi investițiile în „triunghiul cunoașterii” (format din educație, cercetare, inovare), tehnologiile ecologice, eficiența energetică, infrastructurile durabile și tehnologiile de comunicare, este esențială în acest context; subliniază efectele de sinergie ale unei astfel de inițiative în ceea ce privește competitivitatea viitoare, piața muncii și protecția mediului și a resurselor;

26.

subliniază că statele membre ar trebui să continue reforma piețelor muncii pentru a crea mai multe locuri de muncă și a sistemelor de învățământ pentru a îmbunătăți nivelurile de competență; consideră că statele membre ar trebui, de asemenea, să-și continue eforturile de încurajare a creșterii productivității prin mai multe investiții în educație; subliniază, de asemenea, că pentru a răspunde provocărilor din sectorul inovării și pentru diseminarea acesteia, precum și pentru a garanta ocuparea și flexibilitatea forței de muncă, sunt necesare îmbunătățirea sistemului de învățământ și de formare profesională, precum și învățarea de-a lungul vieții; subliniază, cu toate acestea, că investițiile actuale în capitalul uman în Europa sunt încă în mod evident neadecvate pentru o economie bazată în mod fundamental pe cunoaștere;

27.

insistă ca actuala criză să nu fie folosită drept pretext pentru a amâna reorientarea imperioasă a cheltuielilor spre investițiile ecologice, ci ar trebui mai degrabă să fie folosită drept stimulent suplimentar pentru a grăbi reorientarea ecologică atât de necesară a industriei; este convins că este cazul să se acționeze la nivel economic pentru abordarea problemei schimbărilor climatice și că orice întârziere în adoptarea măsurilor necesare va antrena în ultimă instanță costuri și mai ridicate;

28.

invită statele membre să își revizuiască bugetele și să investească în proiectele de creștere inteligentă, utilizând pe deplin Pactul de stabilitate și de creștere;

29.

subliniază că economiile statelor membre au un grad ridicat de interdependență; subliniază, prin urmare, necesitatea unei coordonări mai eficiente și a unei guvernări mai bune, care este și mai urgentă în perioadele de criză; subliniază că necesitatea unei cooperări mai strânse este cea mai stringentă în zona euro; face trimitere, în acest context, la recomandările sale din Rezoluția privind UEM@10; așteaptă de la Comisie orientări clare în vederea unei abordări integrate îmbunătățite, între toate statele membre;

30.

consideră că abandonarea luptei împotriva schimbărilor climatice și suspendarea investițiilor pentru mediu ar fi o greșeală devastatoare, cu impact imediat și intergenerațional;

Anvergura acțiunii Europei

31.

subliniază necesitatea consolidării dimensiunii sociale a planurilor europene și naționale de redresare economică; solicită Comisiei să monitorizeze și să facă propuneri privind impactul social al crizei financiare, în special în ceea ce privește excluderea socială, sărăcia și pensiile până la Consiliul European de primăvară din 2009;

32.

invită Comisia și statele membre să se asigure că principalul sistem de finanțare a Fondului social european vizează în principal reconversia profesională și creșterea șanselor de a găsi un loc de muncă, precum și acțiuni de incluziune socială, pentru a depăși efectele sociale negative ale crizei; reamintește că ar trebui avute în vedere în primul rând persoanele cele mai excluse de pe piața muncii;

33.

subliniază faptul că Uniunea Europeană are nevoie de o nouă ordine ecologică pentru Europa, care să abordeze criza economică, de mediu și socială; crearea de locuri de muncă în sectorul de producție și industrial trebuie coroborată cu investiții masive în servicii sociale, în special în educație și sănătate, prin crearea unor condiții mai bune pentru formarea elevilor și studenților noștri, prin creșterea masivă a numărului profesorilor și îmbunătățirea condițiilor fizice pentru învățare, toate reprezentând investiții care vor aduce mari beneficii în viitor;

34.

subliniază că investițiile prevăzute de noua ordine ecologică ar trebui să fie orientate spre creșterea eficienței și folosirea altor resurse decât petrolul („materiale critice”) care, pe termen scurt și mediu, pot deveni insuficiente și împiedica dezvoltarea anumitor sectoare, de exemplu industria informațională, a comunicațiilor și de divertisment; constată că, potrivit unor studii recente, aceste materiale pot stimula creșterea eficienței, ceea ce ar reduce pierderile, costurile și dependența de resurse;

35.

subliniază că, în ceea ce privește energia, Europa depinde în momentul de față de combustibilii fosili, aceștia reprezentând principala sa sursă de energie; consideră că, deși trebuie redusă dependența de combustibilii fosili, este absolut necesar să se realizeze securitatea energetică a Europei; consideră că aceasta înseamnă diversificarea surselor sale de combustibili fosili și, în același timp, menținerea prețurilor la energie în limite acceptabile; consideră că sectoarele energetice din statele membre trebuie deschise și trebuie realizată o concurență reală; consideră că eficiența energetică trebuie să fie îmbunătățită prin cercetare, dezvoltare și integrarea celor mai bune practici; consideră că, datorită fiind prețurilor ridicate la gaz și la petrol pe termen lung, Europa trebuie să fie capabilă să-și reducă nivelul de expunere în domeniu; consideră, de cea mai mare importanță ca Uniunea Europeană să ia în considerare evoluția către o piață energetică internă, o repartizare mai eficientă a energiei între statele membre și să combată dependența de energie de surse din țări terțe; consideră că partea de energie regenerabilă a Uniunii Europene trebuie mărită pentru a se reduce dependența de combustibilii fosili; consideră că trebuie diversificate în acest domeniu cercetarea și dezvoltarea, că trebuie favorizate soluțiile locale pentru a folosi la maxim sursele disponibile de energie recuperabilă;

36.

constată că Uniunea Europeană se află în continuare în urma economiei SUA în ceea ce privește viteza inovațiilor; subliniază că inovarea poate să asigure o recuperare rapidă a economiilor europene prin avantajul comparativ pe care îl are pe piața mondială; atrage atenția că în perioade de declin economic, se obișnuiește reducerea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare, aceasta reprezentând însă o abordare greșită, pentru că trebuie procedat exact invers; consideră că creșterea investițiilor în cercetare, dezvoltare și educație crește productivitatea și, astfel, conduce la creștere economică; solicită investiții în cercetare și știință în scopul atingerii alocării unui procent de 3 % din PIB subliniază că în bugetul UE trebuie prevăzută o mai mare pondere a cheltuielilor pentru cercetare; consideră că statele membre, prin intermediul măsurilor fiscale și al garanțiilor de împrumuturi, ar trebui să crească, sau cel puțin să își îndeplinească obiectivele de investiții în cercetare și dezvoltare și să sprijine investițiile din sectorul privat în domeniul cercetării și dezvoltării prin măsuri fiscale, garanții ale împrumuturilor și grupuri regionale și centre de excelență, precum și toate orice alte instrumente posibile care pot contribui la acest obiectiv; consideră că educația adulților și învățarea de-a lungul vieții trebuie să constituie priorități la toate nivelurile de politică, întrucât datorită acestora crește productivitatea și, în același timp, sunt dobândite competențele necesare pentru accesul pe piața muncii și păstrarea șanselor de angajare pe o piață a locurilor de muncă extrem de competitivă;

37.

subliniază că, de la începutul secolului al 21-lea, instrumentele tehnologie și de telecomunicații au eliberat forțele globalizării la o scară care în trecut era de neimaginat, au uniformizat mijloacele de comunicare și piețele muncii și au contribuit la o perioadă de inovare fără precedent, ceea ce a condus la creșterea productivității economiilor și a creat legături între cetățenii întregii lumi; consideră, așadar, că prin maximizarea puterii și impactului tehnologiei asupra economiei, deschiderea în continuarea a pieței interne în domeniile telecomunicațiilor, energiei și cercetării, și mai ales a sectorului industrial, Uniunea Europeană se poate întări în urma actualei crize economice, își poate consolida calitatea și accesibilitatea serviciilor de sănătate, promova dezvoltarea și utilizarea energiei ecologice, îmbunătăți sistemele educaționale din statele membre și încuraja Uniunea Europeană să devină liderul mondial în tehnologie și în aplicarea inovațiilor tehnologice; subliniază că economia bazată pe cunoaștere are nevoie de dezvoltarea serviciilor de calitate și de o strategie de comunicații în bandă largă capabilă să accelereze îmbunătățirea și extinderea rețelelor; consideră că propunerea Comisiei, înaintată în cadrul Planului european de redresare economică, care are drept scop de realizarea, până în 2010, a rețelei de comunicații în bandă largă cu acoperire completă, reprezintă un pas înainte necesar, care va permite Uniunii Europene să își mențină competitivitatea;

38.

solicită acordarea unei mai mari atenții Cărții albe a Comisiei din 21 noiembrie 2001 privind tineretul (COM(2001)0681), și Pactului european pentru tineret al Consiliului European, adoptat la 22 și 23 martie 2005, ca instrumente care pot contribui la obiectivele strategiei de la Lisabona; consideră că Comisia ar trebui să analizeze posibilitatea includerii impactului asupra tineretului și a rezultatelor structurilor de dialog cu organizațiile de tineret atunci când pregătește propunerile de inițiative legislative, iar statele membre ar trebui să se concentreze pe tineret atunci când implementează programele naționale de reformă de la Lisabona și să țină cont de tineret în domeniile politicilor relevante; consideră că o mai mare mobilitate a studenților și o mai bună calitate a diferitelor sisteme educaționale trebuie să constituie priorități în contextul redefinirii obiectivelor majore ale procesului Bologna după 2010, și că trebui întreprinse acțiuni în mai multe domenii de politici; subliniază că diferitele aspecte privind mobilitatea depășesc sfera de aplicabilitate a învățământului superior și intră în sfera politicilor sociale, a financiare și a celor de imigrare și acordare de vize, menite să creeze un Spațiu european al învățământului superior;

39.

consideră că „europenizarea” structurii de control financiar, existența unor reguli eficiente în domeniul concurenței, reglementarea adecvată și transparența ameliorată a piețelor financiare sunt esențiale pe termen mediu pentru a evita repetarea crizei actuale; este de părere că un cadru de supraveghere integrat, cuprinzător (care să includă toate sectoarele financiare) și coerent, începând cu abordarea echilibrată a reglementării repartizării transfrontaliere a riscului financiar, bazată pe o legislație armonizată, ar reduce costurile de punere în conformitate în cazul activităților multisectoriale; invită Comisia să prezinte propuneri de revizuire a arhitecturii actuale de supraveghere în conformitate cu aceste principii; solicită statelor membre, fără a aduce atingere măsurilor stabilite la prezentul paragraf, să revină pe termen mediu la o finanțare publică echilibrată și, prin urmare, solicită statelor membre să precizeze cum vor reuși să realizeze acest obiectiv;

40.

sprijină decizia membrilor europeni ai G20, adoptată la sfârșitul lunii februarie 2009 la Berlin, de a adopta „măsuri definitive împotriva paradisurilor fiscale și a jurisdicțiilor care refuză să coopereze”, ajungând cât de curând posibil la un acord cu privire la un set de sancțiuni, ceea ce trebuie sprijinit în cadrul summit-ului de la Londra; recomandă ca UE să adopte la nivelul său un cadru juridic adecvat care să cuprindă stimulentele adecvate destinate actorilor economici, pentru a evita colaborarea economică cu aceste jurisdicții; subliniază că abordările convergente la nivel global sunt esențiale pentru abordarea acestei chestiuni;

41.

invită statele membre și Uniunea Europeană să modifice bugetul UE pentru a permite folosirea resurselor financiare neutilizate în vederea sprijinirii obiectivelor politice ale UE;

42.

este preocupat de creșterea disparităților regionale în ceea ce privește efectele crizei financiare, care se reflectă, printre altele, în diferențele din ce în ce mai mari cu privire la solvabilitatea statelor membre, conducând la costuri mai mari ale împrumuturilor în cazul statelor membre cu rating mai scăzut; solicită dezvoltarea unor noi instrumente financiare inovatoare pentru atenuarea acestor efecte și atragerea de noi capitaluri;

43.

subliniază consecințele economice și sociale extrem de negative ale crizei în numeroase din noile state membre, încetinind în mod considerabil convergența acestora cu UE-15; în plus, se așteaptă la efecte colaterale, care vor afecta moneda euro și economiile statelor din zona euro; prin urmare, solicită adoptarea unor măsuri ferme în cadrul solidarității europene, pentru a proteja zona euro și pentru a consolida coerența internă a Uniunii Europene, în special în vederea acordării unui sprijin mai mare pentru economiile țărilor din Europa Centrală și de Est, în special prin adaptarea Fondurilor structurale și a Fondului pentru globalizare pentru aceste țări, precum și prin sprijinul special acordat de BEI pentru noi instrumente financiare inovatoare; subliniază importanța unității europene în contextul crizei economice, când declinul economic afectează și valorile europene comune; prin urmare, solicită Comisiei măsuri mai atente și mai prudente, destinate noilor state membre;

44.

observă că instrumentele financiare ale Uniunii Europene ar trebui folosite pentru a susține cheltuielile publice; subliniază că, pentru a contribui la redresarea economică a Uniunii Europene, trebuie accelerate ritmul și viteza de implementare a acestor instrumente financiare; consideră că politica de coeziune a UE reprezintă un excelent instrument de solidaritate teritorială, în special prin elementele sale transfrontaliere; este extrem de mulțumit de recenta aliniere a politicii de coeziune la standardele impuse de Strategia de la Lisabona; consideră că, prin măsuri de orientare directă a fondurilor regionale mai mult către spiritul antreprenorial, cercetare, inovare, ocuparea forței de muncă și competențe noi, o cantitate însemnată de fonduri ar putea fi disponibile la nivel local pentru consolida potențialul de afaceri și a sprijini persoanele cele mai vulnerabile;

45.

subliniază că programele referitoare la rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) și la rețelele transeuropene de transport de energie (TEN-E) ar trebui, de asemenea, să contribuie pe deplin atât la realizarea planului european de redresare economică, cât și la îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona; consideră că eforturile depuse de coordonatori, precum și înființarea Agenției executive a rețelei transeuropene de transport, împreună cu legislația de punerea în aplicare pentru creșterea eficienței comodalității, au condus la realizarea unui număr substanțial de proiecte TEN-T pe întreg teritoriul Uniunii Europene, cu scopul de a stimula o creștere durabilă și o mobilitate mai ridicată;

46.

ia act de rolul esențial al BEI în cadrul planului european de redresare economică; salută decizia statelor membre de majorare a capitalului BEI pentru a acorda IMM-urilor mai multe împrumuturi; insistă ca IMM-urile să aibă acces la împrumuturile acordate de toate statele membre, în mod transparent și echitabil; solicită consolidarea în continuare a rolului BEI în ceea ce privește noi instrumente financiare inovatoare;

47.

consideră, în ceea ce privește guvernanța economică, că actuala criză economică necesită o intervenție guvernamentală fermă, coordonată și în timp util din partea tuturor statelor membre, precum și măsuri de reglementare pentru consolidarea piețelor financiare și restabilirea încrederii; consideră că, pentru a asigura protecția drepturilor consumatorilor, trebuie elaborate noi măsuri legislative care să respecte principiul transparenței și normele referitoare la responsabilitate și trebuie aplicat un sistem eficient de monitorizare; consideră că noile reglementări ar trebui să includă condițiile de combatere a îndatorării excesive și de creștere a rezervelor băncilor; de asemenea, subliniază în acest sens problemele existente legate de normele de evaluare și de evaluare a riscului; consideră că controalele trebuie să țină pasul cu inovațiile financiare și, din acest punct de vedere, Uniunea Europeană ar trebui să consolideze know-how-ul organismelor de reglementare; consideră că mai multă reglementare nu înseamnă neapărat o mai bună reglementare; consideră că statele membre trebuie să își coordoneze acțiunile în domeniul reglementării; consideră că trebuie garantate normele de stabilizare și reglementat controlul financiar în zona euro;

48.

reamintește că agențiile de evaluare financiară sunt parțial responsabile de criza financiară; salută apelul adresat de Consiliu referitor la accelerarea procesului privind propunerea Comisiei din 12 noiembrie 2008 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind agențiile de rating al creditelor (COM(2008)0704) în ceea ce privește norme mai stricte aplicabile agențiilor de evaluare financiară;

49.

invită Comisia să înainteze o propunere legislativă pentru scutirea așa-numitelor micro-entități din sfera de aplicare a celei de a Patra directive 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (6);

50.

consideră că este foarte urgentă sporirea reglementării sectorului financiar la nivel mondial, care trebuie să depășească cadrul sectorului bancar clasic și să adopte măsuri directe pentru a stabili norme obligatorii privind controlul prudențial, transparența, bunele practici și să aplice sancțiuni tuturor statelor și teritoriilor care nu cooperează; solicită Comisiei să prezinte propuneri adecvate în acest sens și îndeamnă Consiliul să pregătească terenul politic în cadrul negocierilor internaționale pentru acceptarea rapidă a unei astfel de abordări; constată că stabilitatea financiară la nivel mondial este un bun public și că răspunderea pentru protejarea acesteia revine conducătorilor politici;

51.

îndeamnă Consiliul să ajungă la un acord, până în martie 2009, privind revizuirea Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (7), care să prevadă reducerea TVA-ului pentru serviciile care folosesc intensiv forța de muncă și alte măsuri corespunzătoare menite să stimuleze cererea internă; din acest punct de vedere, face apel către statele membre să fie solidare, oferind posibilitatea de a dispune de opțiuni diferențiate în ceea ce privește reducerea TVA-ului în funcție de sectorul de activitate, menționată în directiva privind TVA-ul, opțiuni pe care statele membre pot să le aplice sau nu, în funcție de prioritățile fiecăruia; consideră că cererea internă precum și economia ar trebui stimulată prin stimulente fiscale punctuale;

52.

salută călduros solicitarea Comisiei de a crea un Grup la nivel înalt pentru reducerea birocrației și solicită ca propunerile asupra cărora grupul a ajuns la un acord să fie puse în aplicare cât mai curând posibil; subliniază că Strategia de la Lisabona ar trebui să conducă la reducerea sarcinii de reglementare privind întreprinderile, contribuind, în același timp la productivitate și, prin urmare, la o creștere economică mai mare dincolo de frontiere; consideră că Europa trebuie să analizeze alternative la reglementare, să se consulte cu părțile implicate asupra noilor reglementări și să se concentreze pe raportul cost-beneficii al reglementării;

Strategia de la Lisabona - evaluare, următoarele etape și perspective

53.

salută progresele realizate în ultimii ani în cadrul Strategiei de la Lisabona, dar constată că un număr mare de inițiative legislative sunt încă în curs și ar trebui adoptate cu prioritate; subliniază dezechilibrul care caracterizează calitatea și numărul inițiativelor în temeiul diferitelor orientări europene; solicită o abordare mai echilibrată în interesul unui program de reformă mixt al politicilor UE bazat cu adevărat pe solidaritatea statelor membre; sprijină consolidarea dimensiunii externe a agendei de reformă europeană, care să prevadă standarde înalte, un cadru de reglementare adecvat și metode de lucru caracterizate prin cooperare, pentru a colabora cu actorii economici internaționali și pentru a face față provocărilor globale; în acest context, salută activitatea realizată de diferitele direcții generale ale Comisiei pentru dezvoltarea unor noi indicatori calitativi; îndeamnă Consiliul să solicite Comisiei ca aceștia să fie utilizați în viitoarele evaluări ale PNR și incluse în monitorizarea Comisiei, redând astfel o imagine mai cuprinzătoare și mai adecvată a realizărilor Strategiei Lisabona- Gothenburg;

54.

subliniază că o acțiune mai concretă în cadrul Strategiei de la Lisabona necesită exercitarea de către Consiliu a unei presiuni la nivel de omologi („peer pressure”) în cadrul supravegherii multilaterale;

55.

subliniază că metoda deschisă de coordonare pe care se bazează de nouă ani Strategia de la Lisabona a demonstrat limitele acesteia față de noile provocări, interne și externe, cu care se confruntă Uniunea Europeană; prin urmare, insistă ca perioada post-Strategia de la Lisabona să se bazeze pe o politică mai afirmată, mai globală, adică pe actualizarea politicilor comune existente (comerciale, piața internă și uniunea economică și monetară etc.) și pe noile politici externe comune (energie, climă, dezvoltare, migrație etc.);

56.

regretă că la un an înainte de încheierea calendarului fixat pentru Strategia de la Lisabona, nu au fost îndeplinite obiective clar definite și că progresele în domenii de program sunt insuficiente; consideră că statele membre nu au îndeplinit măsurile necesare pentru a implementa obiectivele Strategiei de la Lisabona; consideră că Strategia de la Lisabona trebuie văzută ca o orientare importantă pentru elaborarea viitoarelor politici, care au ca scop crearea unei Uniuni solide, competitive și care favorizează creșterea economică; consideră, prin urmare, că statele membre ar trebui să îi acorde o atenție mai mare și nu ar trebui să o considere doar ca pe un ansamblu de obiective îndepărtate, ci ca pe un plan de acțiune pentru viitoarea dezvoltare a Uniunii Europene;

57.

propune ca următoarea analiză privind „Agenda Lisabona-plus” (care trebuie să înceapă în 2010) să se bazeze pe arhitectura generală a Strategii de la Lisabona (competitivitate și industrii europene ecologice, locuri de muncă mai numeroase și mai bune, incluziune socială, durabilitate), dar subliniază necesitatea de a prezenta o abordare mai omogenă și mai complementară, care să permită sporirea decisivă a guvernanței Strategiei de la Lisabona în Uniunea Europeană; solicită Comisiei să realizeze o evaluare completă referitoare la cei nouă ani care au trecut de la lansarea Strategiei de la Lisabona, precum și la realizarea și la angajamentele luate de statele membre cu privire la obiectivele Strategiei de la Lisabona, care să fie prezentată înainte de sfârșitul anului 2009;

58.

solicită Comisiei să analizeze utilitatea Strategiei post-Lisabona care cuprinde obiective și scopuri noi și să evalueze, în special, în ce măsură statele membre sunt pregătite să implementeze un astfel de program și care este viabilitatea acestuia; subliniază necesitatea de a reorienta Orientările de politică integrată pentru creștere și locuri de muncă în contextul crizei economice și îndeamnă Consiliul să ajungă la un acord privind măsuri pe termen scurt destinate menținerii ratei de ocupare a forței de muncă din 2008, investițiilor pentru combaterea schimbărilor climatice și asigurarea unor venituri suficiente, în special pentru grupurile sociale cele mai vulnerabile; se așteaptă ca, în timp util, în perspectiva Consiliului European de primăvară de la Lisabona din 2010, Comisa să lanseze inițiative și să prezinte propuneri legate de aceste obiective;

59.

subliniază că „aplicarea criteriilor de la Lisabona” cheltuielilor publice în toate statele membre și în bugetul UE trebuie să devină o realitate, întrucât aceasta ar integra însăși Strategia de la Lisabona și ar spori în mod semnificativ eficiența în realizarea obiectivelor de creștere economică și de creare de locuri de muncă;

60.

observă că instrumentele de care are nevoie Uniunea Europeană pentru promovarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona sunt, în esență, optimizarea tuturor politicilor aferente, a tuturor instrumentelor și fondurilor financiare, precum și a bugetului UE, pentru a induce astfel o accelerare și o aprofundare a eforturilor de creștere economică și de creare de locuri de muncă; consideră că, pe termen scurt, sunt necesare stimulente fiscale pentru redresarea rapidă în urma crizei, cu condiția ca acestea să reorienteze cheltuielile și comportamentul public în conformitate cu obiectivele stabilite în cadrul Strategiei de la Lisabona-Gothenborg și al pachetului privind clima și energia; în acest context, avertizează cu privire la reducerile fiscale nediferențiate; consideră că stimulente fiscale mai mari trebuie orientate către obiectivele sociale și cele de mediu; consideră că printre mijloacele posibile ar putea figura reduceri ale nivelurilor de TVA pentru serviciile care folosesc intensiv forța de muncă și pentru serviciile prestate la nivel local; consideră de asemenea că se poate oferi finanțare pentru inițiativele verzi, cum ar fi sectorul energetic și cel al automobilelor și construcțiilor, acestea din urmă fiind afectate de către prăbușirea cererii; consideră că, prin intermediul scutirilor de taxe, de exemplu, consumatorii pot primi sprijin pentru a cumpăra mașini mai ecologice și locuințe care respectă mediul;

61.

regretă faptul că Strategia de la Lisabona are încă o vizibilitate scăzută în politicile naționale din multe state membre; consideră că mobilizarea tuturor actorilor economici interesați este esențială pentru asigurarea punerii în aplicare eficiente a acesteia; consideră, mai ales, că o implicare mai accentuată a partenerilor sociali, a parlamentelor naționale, a autorităților regionale și locale, precum și a societății civile, va îmbunătăți rezultatele Strategiei de la Lisabona și va dinamiza dezbaterea publică cu privire la reformele ce se impun; consideră că mobilizarea tuturor părților interesate poate fi asigurată prin implementarea adecvată a unui principiu de guvernanță pe mai multe niveluri;

62.

își exprimă încă odată regretul că Parlamentul, Consiliul și Comisia, în consultare cu Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, nu au ajuns încă la un acord privind un plan și un cod de practică clare, care ar garanta o cooperare adecvată și o implicare deplină a principalelor instituții UE în utilizarea corespunzătoare a analizei rezultatelor Strategiei de la Lisabona; invită, în acest sens, Consiliul și Comisia să formuleze propuneri privind cooperarea strânsă dintre principalele instituții UE interesate în perspectiva iminentei revizuiri a orientărilor politice integrate, precum și a perioadei de reflecție și de stabilire a viitoarei Agenda Lisabona II;

*

* *

63.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și statelor candidate, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social European.


(1)  JO C 282 E, 6.11.2008, p. 422.

(2)  Texte adoptate,, P6_TA(2008)0058.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0543.

(4)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0057.

(5)  JO L 200, 8.8.2000, p. 35.

(6)  JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

(7)  JO L 347, 11.12.2006, p. 1.


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/90


Miercuri, 11 martie 2009
Lupta împotriva schimbărilor climatice

P6_TA(2009)0121

Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la strategia UE pentru un acord cuprinzător la Copenhaga privind schimbările climatice și adoptarea de dispoziții adecvate pentru finanțarea politicii privind schimbările climatice

2010/C 87 E/16

Parlamentul European,

având în vedere articolul 175 din Tratatul CE,

având în vedere Pachetul climă și energie, adoptat de Parlament la 17 decembrie 2008, în special poziția sa cu privire la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (1) și propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (2),

având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 19–20 iunie 2008 și din 11–12 decembrie 2008,

având în vedere rezoluția sa din 4 februarie 2009 privind „2050: Viitorul începe azi – recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice” (3),

având în vedere cea de-a 14-a conferință a părților semnatare ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) (COP 14) și cea de a patra conferință a părților semnatare, care a prilejuit reuniunea părților semnatare ale Protocolului de la Kyoto (COP/MOP 4), desfășurată în perioada 1–12 decembrie 2008 la Poznań (Polonia),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 intitulată „Pentru încheierea la Copenhaga a unui acord cuprinzător privind schimbările climatice” (COM(2009)0039),

având în vedere comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008, intitulată „Un plan european de redresare economică” (COM(2008)0800),

având în vedere comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2007, intitulată „Un plan strategic european pentru tehnologiile energetice (planul SET) - Către un viitor cu emisii reduse de carbon” (COM(2007)0723),

având în vedere articolul 103 din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât negocierile referitoare la un acord internațional cuprinzător cu privire la schimbările climatice în conformitate cu obiectivul limitării creșterii temperaturii globale la sub 2 °C se vor încheia la Copenhaga în decembrie 2009;

B.

întrucât, potrivit unor studii recente, există posibilitatea de a reduce cu 40 % emisiile de gaze cu efect de seră până în 2030, iar energia solară, cea eoliană și alte energii durabile din surse regenerabile ar putea oferi, la costuri care nu reprezintă nici măcar un procent din PIB-ul mondial, o treime din totalul nevoilor energetice mondiale; întrucât eficiența energetică ar putea reduce cu mai mult de un sfert emisiile de gaze cu efect de seră, iar despădurirea ar putea fi aproape stopată;

C.

întrucât un număr din ce în ce mai mare de oameni de știință recunosc că evitarea unor schimbări climatice periculoase va necesita o stabilizare a nivelului de gaze cu efect de seră în atmosferă la 350 ppmv echivalent CO2, un nivel considerabil mai scăzut decât recomandările anterioare;

D.

întrucât Uniunea Europeană va ajunge la un acord cu privire la poziția sa de negociere la Consiliul European din primăvara anului 2009;

E.

întrucât UE s-a străduit să joace un rol principal în combaterea încălzirii globale și sprijină pe deplin procesul de negociere UNFCCC;

F.

întrucât UE a adoptat pachetul privind clima și energia, menționat anterior, care constă din măsuri legislative de aplicare a unei reduceri unilaterale de 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu nivelurile din 1990, până în 2020, asumându-și angajamentul să ajungă la o reducere de 30 %, în cazul în care se va încheia un acord internațional suficient de ambițios la Copenhaga;

G.

întrucât emisiile cresc rapid în țările în curs de dezvoltare, care nu le pot reduce fără un sprijin tehnic și financiar considerabil;

H.

întrucât despăduririle și degradarea pădurilor sunt responsabile de aproximativ 20 % din emisiile de dioxid de carbon (CO2) la nivel mondial și reprezintă o amenințare majoră și în contextul schimbărilor climatice, deoarece pun în pericol importanta funcție de absorbant de carbon a pădurilor; întrucât despăduririle au loc într-un ritm alarmant de 13 milioane de hectare pe an, majoritatea în pădurile tropicale din țările în curs de dezvoltare;

I.

întrucât sistemul UE de comercializare a emisiilor (EU ETS) ar putea funcționa drept un model pentru dezvoltarea de sisteme de comercializare a emisiilor în alte țări și regiuni dezvoltate;

J.

întrucât jumătate din eforturile globale de atenuare ar putea fi înlocuite prin măsuri care nu presupun costuri ridicate și care sunt în beneficiul tuturor, adică prin îmbunătățirea eficienței energetice;

K.

întrucât licitarea în cadrul sistemului de comercializare a emisiilor are potențialul de a genera venituri considerabile în viitor, care ar putea fi utilizate pentru a finanța măsuri de atenuare și de adaptare în țările în curs de dezvoltare;

L.

întrucât facilitarea finanțării proiectelor de înaltă calitate în țările în curs de dezvoltare, în special în ceea ce privește întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), depinde de un flux cuprinzător, transparent și continuu de informații cu privire la disponibilitatea și modalitățile de solicitare a finanțării; întrucât acest lucru trebuie să constituie responsabilitatea comunității internaționale, UE asumându-și un rol conducător și oferind un bun exemplu;

M.

întrucât, conform estimărilor recente, noile investiții necesare pentru reducerea emisiilor se ridică la nivel mondial la 175 000 milioane EUR până în 2020, dintre care mai mult de jumătate ar trebui investite în țările în curs de dezvoltare;

N.

întrucât Comisia a estimat că înjumătățirea despăduririlor până în 2020 va costa anual 15-25 000 milioane EUR și că oprirea despăduririlor va necesita sume și mai mari;

O.

întrucât mai multe studii realizate de organizații internaționale estimează că, în țările în curs de dezvoltare, costurile adaptării la schimbările climatice ar fi de ordinul zecilor de miliarde de euro anual,

1.

subliniază faptul că UE trebuie să-și mențină un rol principal în politicile internaționale privind clima; evidențiază importanța faptului ca UE să aibă o singură voce pentru a-și păstra credibilitatea în acest rol;

2.

solicită UE să urmărească în mod activ încheierea unui acord la Copenhaga care să ia în considerare cele mai recente rapoarte științifice privind schimbările climatice, prin care părțile să își asume un angajament privind nivelurile de stabilizare și obiective privind temperatura care să facă foarte probabilă evitarea schimbărilor climatice periculoase și care să permită revizuiri periodice pentru a asigura că obiectivele sunt conforme cu cele mai recente evoluții științifice; salută propunerile Comisiei în acest domeniu;

3.

reamintește faptul că, pentru a limita creșterea medie a temperaturii la nivel mondial la nu mai mult de 2 °C peste nivelurile pre-industriale, este necesar nu numai ca țările dezvoltate să-și reducă emisiile în mod semnificativ, ci și ca țările în curs de dezvoltare să contribuie la atingerea acestui obiectiv;

4.

subliniază faptul că reducerea emisiilor în țările în curs de dezvoltare sub nivelul de status-quo va contribui la limitarea creșterii temperaturii medii la nivel mondial la cu mult sub 2 °C, ceea ce presupune un sprijin larg din partea țărilor industrializate;

5.

subliniază că, pentru a permite acțiunile necesare de atenuare în țările în curs de dezvoltare, sunt necesare resurse financiare mult mai mari;

6.

subliniază responsabilitatea țărilor industrializate de a acorda sprijin financiar și tehnic suficient, durabil și previzibil țărilor în curs de dezvoltare, de a le oferi stimulente pentru a-și asuma angajamente privind reducerea emisiilor lor de gaze cu efect de seră, pentru a se adapta la efectele schimbărilor climatice și pentru a reduce emisiile cauzate de despăduriri și degradarea pădurilor, precum și pentru a-și accelera consolidarea capacității în vederea îndeplinirii obligațiilor aferente unui viitor acord internațional privind schimbările climatice; subliniază faptul că aceste fonduri trebuie să fie în cea mai mare parte noi și suplimentare celor acordate în cadrul asistenței publice pentru dezvoltare (APD);

7.

reamintește rezoluția sa din 4 februarie 2009 menționată anterior și, în special, aspectele consacrate dimensiunii internaționale și problemelor de finanțare și bugetare, inclusiv importanța stabilirii, pentru UE și celelalte țări industrializate ca grup, a unui obiectiv de reducere pe termen lung de cel puțin 80 % până în 2050 în comparație cu 1990;

8.

reamintește, în plus, recomandarea sa ca anumite principii adoptate în cadrul pachetului privind clima și energia să fie utilizate ca model pentru acordul internațional privind schimbările climatice, în special foaia de parcurs lineară, cu caracter obligatoriu, aplicabilă angajamentelor țărilor industrializate, diferențierea pe baza emisiilor verificate și un sistem consolidat de respectare a unui factor anual de reducere;

9.

subliniază că, în contextul actualei crize financiare și economice, obiectivul UE de combatere a schimbărilor climatice poate fi conjugat cu noile oportunități economice majore pentru elaborarea de noi tehnologii, crearea de locuri de muncă și consolidarea securitatății energetice; subliniază că un acord la Copenhaga ar putea oferi impulsul necesar pentru încheierea unui astfel de „Nou acord ecologic”, impulsionând creșterea economică, promovând tehnologiile ecologice și garantând aceste noi locuri de muncă în UE și în țările în curs de dezvoltare;

10.

solicită Consiliului European să depună eforturi în vederea încheierii unui acord internațional cu țările industrializate care să prevadă reduceri colective ale emisiilor de gaze cu efect de seră la un nivel care să se apropie de limita superioară a intervalului de 25-40 % recomandat de Grupul internațional de experți pentru schimbările climatice în cadrul celui de-al patrulea raport de evaluare (IPCC 4AR), iar aceste reduceri să se realizeze pe propriul teritoriu;

11.

își exprimă preocuparea față de lipsa unor indicații precise cu privire la nivelul responsabilității financiare a UE în comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009; invită Consiliul European ca, la momentul adoptării unui mandat de negociere pentru conferința de la Copenhaga, să își asume angajamente concrete cu privire la finanțare, care să se încadreze în eforturile globale necesare pentru a limita creșterea medie a temperaturii la un nivel mult sub 2 °C;

12.

consideră că astfel de angajamente cu privire la finanțare ar trebui să includă, așa cum prevede Consiliul European din decembrie 2008, un angajament al statelor membre de a utiliza o parte semnificativă a veniturilor obținute din licitații, generate de EU ETS, pentru a finanța măsuri de atenuare și de adaptare la schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare care vor fi ratificat acordul internațional privind schimbările climatice, dar subliniază că, având în vedere faptul că nici măcar 50 % din emisiile generate de UE nu intră sub incidența sistemului de comercializare, este necesar ca și alte sectoare ale economiei statelor membre să fie incluse în eforturile de finanțare a acestor măsuri importante;

13.

insistă asupra faptului că astfel de angajamente trebuie să prevadă o finanțare previzibilă a mecanismelor instituite în contextul UNFCCC, care se adaugă APD și sunt independente de procedurile bugetare anuale ale statelor membre;

14.

salută cele două alternative privind finanțarea inovatoare prezentate în Comunicarea Comisiei mai sus menționate din 28 ianuarie 2009, în măsura în care acestea sunt concepute în așa fel încât să garanteze niveluri de finanțare suficient de previzibile; în plus, este de acord cu sugestia potrivit căreia acestea trebuie combinate cu finanțări provenind din licitații în domeniul transportului aerian și maritim în cadrul sistemelor de limitare și comercializare;

15.

salută ideea Comisiei potrivit căreia finanțarea ar trebui acordată parțial sub forma unor împrumuturi, deoarece anumite activități pot crea o situație reciproc avantajoasă și în țările în curs de dezvoltare;

16.

subliniază faptul că obiectivele obligatorii ar permite investitorilor să evalueze mai bine riscurile și oportunitățile asociate cu schimbările climatice și ar implica investitorii în proiecte care ar îndeplini atât obiectivele de atenuare, cât și pe cele de adaptare; subliniază, în plus, necesitatea de a clarifica rolul capitalului privat în investițiile necesare pentru atingerea obiectivelor;

17.

cu toate acestea, consideră că este de maximă importanță să se adopte un plan de acțiune mai vast cu privire la finanțarea în viitor a politicii climatice, care ar putea acoperi toate domeniile relevante și sursele de finanțare; consideră că un bun punct de plecare în acest sens îl constituie comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009, dar subliniază faptul că aceasta trebuie consolidată prin măsuri clar definite; invită Consiliul European să mandateze Comisia să elaboreze de urgență un astfel de plan de acțiune în vederea negocierilor de la Copenhaga;

18.

consideră că o mare parte a contribuțiilor colective la eforturile de atenuare și la necesitățile de adaptare ale țărilor în curs de dezvoltare trebuie consacrate unor proiecte care urmăresc să pună capăt despăduririlor și degradării pădurilor, dar și proiectelor de reîmpădurire și împădurire din aceste țări;

19.

salută Mecanismul de dezvoltare nepoluantă (MDN), prevăzut de Protocolul de la Kyoto, ca o posibilă modalitate de a permite țărilor în curs de dezvoltare să participe în cadrul pieței carbonului; subliniază faptul că utilizarea compensațiilor în vederea îndeplinirii obiectivelor de reducere a emisiilor de către țările industrializate nu poate dispensa țările în curs de dezvoltare de responsabilitatea de a-și atenua emisiile cu efect de gaz de seră în cadrul unui acord internațional cu privire la schimbările climatice; insistă, prin urmare, ca viitoarele mecanisme de compensare să cuprindă criterii calitative riguroase specifice proiectelor pentru a evita ca țările industrializate să-și însușească opțiunile ieftine de reducere de la țările în curs de dezvoltare și, de asemenea, să garanteze că aceste proiecte răspund unor standarde înalte, realizând reduceri fiabile, verificabile și reale ale emisiilor care să permită, de asemenea, o dezvoltare durabilă a acestor țări;

20.

consideră că nivelul total al contribuției colective a UE la eforturile de atenuare și la necesitățile de adaptare ale țărilor în curs de dezvoltare ar trebui să se ridice la cel puțin 30 000 milioane EUR/an până în 2020, un nivel care ar putea crește în funcție de noile informații obținute cu privire la gravitatea schimbărilor climatice și la amploarea costurilor acestora;

21.

subliniază că fluxurile financiare importante destinate eforturilor de atenuare și necesităților de adaptare din țările în curs de dezvoltare nu reprezintă decât o parte a soluției; insistă asupra faptului că fondurile trebuie utilizate în spiritul dezvoltării durabile, evitându-se birocrația, în special pentru IMM-uri, și corupția; subliniază că finanțarea trebuie să fie previzibilă, coordonată și transparentă, să permită edificarea de capacități în țările în curs de dezvoltare, atât la nivel central, cât și local, acordând prioritate persoanelor care se confruntă cu probleme cauzate de schimbările climatice, și nu doar guvernelor; subliniază în acest context importanța unei informări continue și ușor de consultat cu privire la finanțările disponibile; invită Consiliul și viitoarea Președinție suedeză să promoveze în mod activ aceste principii pe parcursul negocierilor din cadrul Celei de-a 15-a conferințe a părților la UNFCCC COP 15, care va avea loc la Copenhaga în decembrie 2009;

22.

invită Comisia să nu se mai opună includerii silviculturii în cadrul sistemelor de comercializare a cotelor de emisii, după cum a procedat anterior; consideră că vor fi necesare atât finanțările bazate pe regulile pieței, cât și cele care nu se bazează pe acestea pentru finanțarea viitoarelor mecanisme de „reducere a emisiilor cauzate de defrișări și de degradare” (Reducing Emissions from Deforestation and Degradation - REDD) în cadrul unui acord post-2012; în acest context, invită Comisia și Consiliul să-și asume rolul de lideri în crearea de piețe pilot ale carbonului pentru REDD; invită, de asemenea, Comisia și Consiliul să precizeze modalitățile în care fondurile destinate silviculturii bazate pe regulile pieței și cele care nu sunt bazate pe regulile pieței se vor completa reciproc;

23.

consideră că, în contextul asumării de către UE a rolului de lider în acordarea de sprijin financiar și tehnic pentru țările în curs de dezvoltare, șansele de reușită la negocierile de la Copenhaga se vor îmbunătăți în mod considerabil; consideră că este necesar ca UE să își susțină rolul de lider în domeniul finanțării, prin prezentarea unor cifre concrete într-un stadiu timpuriu al negocierilor, atât în scopul de a mobiliza un sprijin îndeajuns de puternic din partea opiniei publice interne și de a încuraja țările în curs de dezvoltare să adopte obiective ambițioase și obligatorii în materie de reduceri ale emisiilor, cât și pentru a încuraja alte țări membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică să contribuie într-un mod similar;

24.

recunoaște faptul că, în ansamblu, UE este pe cale să îndeplinească obiectivele de la Kyoto, dar atrage atenția asupra faptului că anumite state membre nu-și ating nici pe departe obiectivul care le revine în temeiul Protocolului de la Kyoto, fapt care ar putea submina credibilitatea Uniunii Europene în procesul de la Copenhaga; insistă, prin urmare, ca statele membre care nu s-au angajat încă în direcția bună spre îndeplinirea obiectivelor de la Kyoto să-și intensifice eforturile în acest sens;

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Secretariatului UNFCCC, cu rugămintea ca acesta să o transmită la rândul său tuturor părților contractante care nu sunt state membre ale UE.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0610.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0611.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2009)0042.


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/94


Miercuri, 11 martie 2009
Orientările pentru politicile privind ocuparea forței de muncă

P6_TA(2009)0122

Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la punerea în aplicare a Orientărilor privind politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre 2008-2010

2010/C 87 E/17

Parlamentul European,

având în vedere poziția sa din 20 mai 2008 referitoare la Orientările pentru politicile de ocuparea forței de muncă ale statelor membre 2008-2010 (1),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008„Un plan european de redresare economică” (COM(2008)0800),

având în vedere Decizia 2008/618/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2),

având în vedere propunerea Comisiei din 28 ianuarie 2009 pentru o decizie a Consiliului privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2008)0869),

având în vedere concluziile Consiliului European din 11 și 12 decembrie 2008, prin care a fost stabilit cadrul de acțiune al UE pentru a evita recesiunea și a sprijini activitatea economică și ocuparea forței de muncă,

având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană (3);

având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât există o puternică interdependență între creșterea economică, ocuparea forței de muncă, lupta împotriva sărăciei și incluziunea socială;

B.

întrucât actuala criză economică prezintă provocări fără precedent legate de creșterea șomajului și excluziunea socială, și întrucât, conform previziunilor pentru anul 2009, situația economică a Uniunii Europene se va înrăutăți și mai mult, generând o creștere economică redusă sau chiar negativă și o rată ridicată a șomajului pe teritoriul Uniunii;

C.

întrucât Strategia europeană de ocupare a forței de muncă și Orientările privind ocuparea forței de muncă sunt principalele instrumente din cadrul Strategiei de la Lisabona menite răspundă provocărilor de pe piața muncii;

D.

întrucât Uniunea și statele membre au o responsabilitate comună în ceea ce privește răspunsul la provocările, oportunitățile și incertitudinile cetățenilor legate de globalizare;

E.

întrucât criza economică și financiară necesită un răspuns hotărât și coordonat din partea Uniunii pentru a împiedica pierderile de locuri de muncă, a asigura cetățenilor un venit adecvat și a evita recesiunea, precum și pentru a transforma în oportunități provocările actuale de natură economică și cele privind ocuparea forței de muncă;

F.

întrucât, așadar, trebuie urgent intensificate eforturile la toate nivelurile de guvernanță, cu implicarea partenerilor sociali și a altor actori relevanți, pentru a investi în oameni și în modernizarea piețelor europene ale muncii, în special prin aplicarea unor abordări bazate pe flexecuritate, în consultare cu partenerii sociali în conformitate cu practica și cutuma de la nivel național;

Considerații generale: redresarea economică și orientări privind politica de ocupare a forței de muncă

1.

consideră că, având în vedere recesiunea gravă la nivel mondial și previziunile privind creșterea șomajului în UE cu cel puțin 3,5 milioane de persoane până la sfârșitul lui 2009, obiectivele esențiale ale Uniunii Europene și a statelor membre privind politica de ocupare a forței de muncă trebuie să fie următoarele: păstrarea a cât mai multe locuri de muncă viabile, dată fiind scăderea cererii pe termen scurt; sprijinirea creării de locuri de muncă; și sprijinirea atât a puterii de cumpărare a șomerilor, cât și reinserția rapidă a acestora pe piața muncii; solicită Comisiei să semnaleze clar statelor membre că Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui aplicate în acest spirit, și să abordeze ca prioritate problema ocupării forței de muncă, înaintând propuneri cu ocazia Consiliului Euroopean de primăvară din 2009 privind Inițiativa europeană de ocupare a forței de muncă, cu ajutorul acțiunii coordonate a statelor membre pentru asigurarea ocupării forței de muncă și crearea de noi locuri de muncă;

2.

salută Comunicarea Comisiei intitulată „Un plan european de redresare economică” și accentul pe care îl pune pe legătura dintre stimulentele fiscale, pe termen scurt, și Strategia de la Lisabona și Orientările de politică integrată, pe termen lung; subliniază, cu privire la acest aspect, importanța de a asigura că toate măsurile de redresare a economiei, luate de statele membre pe termen scurt, contribuie la realizarea obiectivelor stabilite de comun acord;

3.

constată că una dintre dilemele majore în cadrul crizei actuale constă în faptul că instrumentele de politici economice europene nu sunt suficient de dezvoltate pentru a face față cu succes provocărilor viitoare; solicită, prin urmare, revizuirea și actualizarea instrumentelor de politici existente, în special a Orientărilor de politică integrată, a Pactului de stabilitate și de creștere (PSC) și a Strategiei de dezvoltare durabilă, pentru a le integra în cadrul comun al unui nou pact pentru o creștere inteligentă („New Deal for Smart Growth”) în Uniunea Europeană;

4.

subliniază necesitatea de a reorienta Orientările de politică integrată în contextul crizei economice și îndeamnă Consiliul să ajungă la un acord privind măsurile pe termen scurt destinate menținerii ratei de ocupare a forței de muncă din 2008, investițiile pentru combaterea schimbărilor climatice, și solicită statelor membre și partenerilor sociali să garanteze, în conformitate cu practicile interne, venituri suficiente, în special pentru grupurile sociale cele mai vulnerabile; se așteaptă ca, în timp util, în perspectiva Consiliului European de primăvară, Comisa să lanseze inițiative și să prezinte propuneri legate de aceste obiective;

5.

reamintește că investițiile coordonate ale statelor membre pentru realizarea celor cinci obiective esențiale de la Lisabona - cercetare, educație, politici active pe piața muncii, îngrijirea copiilor și stimularea investițiilor private - trebuie să reprezinte un element esențial al politicii de ocupare a forței de muncă de ocupare a forței de muncă, iar infrastructura pentru îngrijirea copiilor trebuie considerată drept una dintre condițiile prealabile pentru îmbunătățirea participării, în special a femeilor, pe piața muncii; încurajează statele membre să integreze aceste principii comune în consultările purtate cu partenerii sociali privind programele naționale de reformă;

Orientările privind ocuparea forței de muncă 2008-2010: nevoia imperioasă a unei implementări riguroase

6.

Consideră că, în punerea în aplicare a orientărilor, statele membre trebuie:

să țină seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane, și

să vizeze combaterea discriminării pe criterii de gen, origine rasială sau etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

7.

Consideră că statele membre trebuie să asigure o interacțiune consolidată între orientările și metoda deschisă de coordonare cu privire la procesul de protecție socială și incluziune socială;

8.

Consideră că statele membre, în cooperare cu partenerii sociali și în conformitate cu tradiția națională, trebuie să examineze și să prezinte un raport în planurile naționale de reformă cu privire la modalitatea de îmbunătățire a respectării și aplicării principiilor și normelor legislației sociale europene, acordurilor dintre partenerii sociali și principiilor fundamentale referitoare la tratamentul egal și la nediscriminare;

9.

reiterează importanța utilizării conceptului de flexecuritate din cadrul orientării 21, pentru a crea o punte de legătură între locurile de muncă și subliniază că acest lucru necesită o protecție ridicată din partea sistemelor de asigurări sociale, precum și politici active cu privire la piața muncii;

10.

salută, în acest sens, declarația Comisiei conform căreia sunt esențiale consolidarea sistemelor de activare, în special pentru lucrătorii slab calificate, sporirea subvențiilor și asigurarea de cursuri de formare profesională pentru categoriile vulnerabile de cetățeni și pentru persoanele care sunt expuse în cea mai mare măsură riscului șomajului pe termen lung, asigurarea unor cursuri de recalificare, precum și a unor noi competențe necesare în sectoarele mai puțin afectate, asigurarea unei protecții sociale adecvate, care să garanteze siguranța veniturilor, precum și angajarea fermă pe calea dialogului social și implicarea partenerilor sociali;

11.

subliniază importanța acțiunilor orientate către grupurile vulnerabile în perioadele în care se înregistrează un nivel ridicat al șomajului și, în special, a acțiunilor destinate șomerilor de lungă durată, persoanelor cu handicap și grupurilor de imigranți;

12.

consideră că, dată fiind gravitatea crizei economice, Comisia trebuie să fie pregătită să adopte măsuri excepționale, care includ extinderea accesului la Fondul European pentru Adaptare la Globalizare (FEG), care trebuie să vină în sprijinul lucrătorilor într-un număr mai mare situații, inclusiv al lucrătorilor temporari care și-au pierdut locurile de muncă, și deschiderea temporară a Fondului Social European (FSE) în scopul sprijinirii măsurilor care vizează păstrarea locurilor de muncă prin intermediul programelor de formare;

13.

consideră că criza economică necesită consolidarea măsurilor de restructurare întreprinse de UE, în special consolidarea drepturilor de informare și consultare;

14.

consideră că următoarea reformă a fondurilor structurale ale UE ar trebui să urmărească mai îndeaproape obiectivul creării de locuri de muncă durabile, de înaltă calitate;

15.

subliniază, în plus, importanța pe care joacă educația nu numai pentru a spori șansele lucrătorilor de a se angaja, ci și mobilitatea acestora, fapt important pentru funcționarea pieței interne; subliniază, prin urmare, importanța validării aptitudinilor formale și non-formale;

16.

subliniază importanța orientării 23 și a investițiilor importante în formarea continuă pentru reducerea ratei șomajului, precum și atingerea obiectivului de a crea locuri de muncă mai bune în Europa; subliniază, în acest context, necesitatea unui acces și oportunități egale pentru toți cetățenii în cadrul programelor de învățare continuă, o atenție deosebită fiind acordată grupurilor vulnerabile; subliniază că FSE și FEG ar trebui să fie utilizate pentru a finanța aceste acțiuni fără întârziere;

17.

regretă faptul că, în toate țările, persoanele cu nivelul cel mai scăzut de educație de bază, persoanele în vârstă, cele care locuiesc în zonele rurale și persoanele cu disabilități au cele mai mici șanse de a participa la procesul de educație, formare profesională și învățare continuă;

18.

subliniază faptul că îmbunătățirea modului de desfășurare a activităților de educație a adulților joacă un rol esențial pentru creșterea gradului de participare, iar printre măsurile menite să promoveze desfășurarea eficientă a învățării continue se numără disponibilitatea locațiilor de studiu și existența structurilor de îngrijire a copiilor la nivel local, serviciile de învățământ la distanță pentru persoanele din zone îndepărtate, informațiile și serviciile de orientare, programele personalizate și regimurile de predare flexibile;

19.

reamintește faptul că rata șomajului la nivel european în rândul tinerilor este în continuare prea ridicată; reamintește, de asemenea, că experiența dobândită în urma crizelor economice anterioare demonstrează că tinerii adulți care renunță la studii și intră în rândul șomerilor au o capacitate limitată de a se integra pe piața muncii; subliniază, prin urmare, importanța ca toate statele membre care îndeplinesc obiectivele stabilite de orientarea 18 să ofere fiecărui tânăr care a părăsit școala, în termen de patru luni, un loc de muncă, cursuri de ucenici, formare suplimentară, sau o altă măsură de facilitare a integrării profesionale;

20.

solicită adoptarea unor acțiuni decisive pentru a combate slaba participare a femeilor pe piața muncii; reamintește că rata ocupării forței de muncă de către femei este în general mai scăzută și că, de obicei, numărul femeilor care lucrează în regim de timp parțial este mai mare decât cel al bărbaților; subliniază, prin urmare, importanța unei politici în care bărbații și femeile își asumă responsabilități egale; în acest scop, invită statele membre să își îndeplinească de urgență obligațiile stabilite în conformitate cu obiectivele de la Barcelona;

21.

ia act cu îngrijorare de faptul că contractele de muncă cu timp parțial, ale căror titulari sunt în marea majoritate lucrători femei, se dovedesc a fi afectate în mod deosebit de criza economică;

22.

consideră că, într-o perioadă în care se înregistrează un nivel ridicat al șomajului, există un risc evident pentru coeziunea socială și, prin urmare, subliniază importanța punerii în aplicare a orientării 17 în ceea ce privește coeziunea socială și teritorială, pentru a preveni deficiențele din acest domeniu; solicită, prin urmare, statelor membre să promoveze integrarea socială pentru toate persoanele, cu scopul de a lupta împotriva sărăciei și a excluderii sociale, prin asigurarea unui venit decent și a unor servicii sociale de calitate, precum și asigurarea accesului la piața muncii prin oportunități de recrutare și formare profesională inițială sau continuă;

23.

subliniază importanța investițiilor în sectorul social, în special în perioada de criză economică; consideră că acesta reprezintă un sector care oferă o gamă largă de servicii comunitare importante, asigurând, în același timp, locuri de muncă unui procent ridicat al populației; subliniază, prin urmare, că sectorul social trebuie să fie menținut pentru a împiedica scăderea calității serviciilor comunitare și creșterea ratei șomajului;

24.

constată cu regret că este posibil, în această perioadă de criză economică, să existe anumite presiuni asupra salariilor în unele companii, ca alternativă voluntară la concedierile selective; subliniază, cu toate acestea, importanța ca această criză să nu conducă, în general, la scăderea salariilor; consideră că este important ca:

fiecare stat membru, în conformitate cu tradițiile și practicile naționale, să instituie o politică de eliminare a concurenței de pe piață bazate pe salariile minime pe economie;

acordurile colective să aibă o largă acoperire;

ierarhia acordurilor colective să fie respectată;

condițiile de salarizare și de muncă, astfel cum sunt stabilite prin acordurile colective și/sau de dreptul muncii, să fie respectate și aplicate în practică;

Necesitatea unor acțiuni coordonate ca răspuns la criza economică

25.

subliniază importanța unor investiții proactive și coordonate în toate statele membre, inclusiv în infrastructura de producție, educație și sectorul schimbărilor climatice, cu scopul de a atingere obiectivul de ridicare a nivelului ocupării forței de muncă, contribuind astfel la crearea de locuri de muncă de calitate și la garantarea coeziunii sociale; subliniază, în acest context, importanța sprijinului UE pentru dezvoltarea unei industrii moderne și durabile;

26.

subliniază nu numai importanța de a crea noi locuri de muncă, ci și de a menține și îmbunătăți calitatea locurilor de muncă existente;

27.

solicită statelor membre să promoveze în continuare proprietatea și să sporească implicarea tuturor actorilor vizați, inclusiv a partenerilor sociali și a altor părți interesate, acolo unde este cazul, în vederea aplicării eficace a Orientărilor privind ocuparea forței de muncă;

*

* *

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social European.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0207.

(2)  JO L 198, 26.7.2008, p. 47.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0467.


1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/98


Miercuri, 11 martie 2009
Plan european de relansare economică

P6_TA(2009)0123

Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2009 referitoare la un plan european de relansare economică (2008/2334(INI))

2010/C 87 E/18

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 martie 2009 către Consiliul European de primăvară privind stimularea redresării economice europene (COM(2009)0114),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008 intitulată „Un plan european de redresare economică” (COM(2008)0800),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 octombrie 2008 intitulată „De la criza financiară la redresare: un cadru de acțiune la nivel european” (COM(2008)0706),

având în vedere recomandarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 în vederea unei recomandări a Consiliului cu privire la actualizarea în 2009 a orientărilor generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității și cu privire la aplicarea politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2009)0034),

având în vedere comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2008 intitulată „Cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice (1)”,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată „Raport de execuție pentru programul comunitar de la Lisabona 2008 – 2010” (COM(2008)0881),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată „Politica de coeziune: investiții în economia reală” (COM(2008)0876),

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulat „Single Market Review: one year on” (SEC(2008)3064),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 privind dimensiunea externă a Strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă: Raport privind accesul la piețe și definirea unui cadru pentru o cooperare internațională mai eficientă în materie de reglementare (COM(2008)0874),

având în vedere propunerea Comisiei din 16 decembrie 2008 privind un regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (COM(2008)0867),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2007 privind orientările integrate pentru creștere și ocuparea forței de muncă (2008-2010) cuprinzând o recomandare a Comisiei privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Comunității (în temeiul articolului 99 din Tratatul CE) și o propunere de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (în temeiul articolului 128 din Tratatul CE) (COM(2007)0803),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 mai 2008 privind UEM@10: succese și provocări după 10 ani de Uniune Economică și Monetară (COM(2008)0238), (Comunicarea privind UEM@10),

având în vedere planurile de acțiune ale statelor membre și programele naționale de reformă actualizate pentru perioada 2008-2010,

având în vedere constituirea Grupului de experți la nivel înalt privind supravegherea financiară a UE, prezidat de dl Jacques de Larosière, și raportul pe care acesta l-a adresat Comisiei la 25 februarie 2009 în vederea Consiliului European din primăvara anului 2009,

având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 11 și 12 decembrie 2008, privind aspectele economice și financiare,

având în vedere reuniunea șefilor de stat și de guvern din țările membre ale Eurogrupului, care a avut loc la 12 octombrie 2008, vizând adoptarea unui plan coordonat de salvare pentru combaterea crizei economice,

având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 13 și 14 martie 2008, privind lansarea noului ciclu al Strategiei reînnoite de la Lisabona pentru creștere economică și locuri de muncă (2008-2010),

având în vedere concluziile Consiliului Ecofin din 7 octombrie 2008 privind reacția imediată la tulburările de pe piața financiară,

având în vedere concluziile Consiliului Ecofin din 4 noiembrie 2008 privind inițiativele internaționale ca reacție la criza financiară și pregătirile pentru reuniunea internațională la nivel înalt referitoare la criză,

având în vedere contribuția Consiliului Ecofin din 2 decembrie 2008 la lucrările Consiliului European din 11 și 12 decembrie 2008,

având în vedere memorandumul de înțelegere din 1 iunie 2008 privind cooperarea dintre autoritățile de supraveghere financiară, băncile centrale și ministerele de finanțe din Uniunea Europeană pe problema stabilității financiare transfrontaliere,

având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2008 privind reuniunea Consiliului European din 15 și 16 octombrie 2008 (2),

având în vedere Rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind orientările integrate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă (Partea: orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Comunității): lansarea noului ciclu (2008-2010) (3),

având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 privind UEM@10: bilanțul celor 10 ani de Uniune Economică și Monetară și provocările viitoare (4) (Rezoluția privind UEM@10),

având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind fondurile speculative („hedge funds”) și fondurile de capital privat („private equity”) (5),

având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind urmărirea rezultatelor procesului Lamfalussy: o viitoare structură de supraveghere (6),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0063/2009),

A.

întrucât economia mondială și piețele internaționale au înregistrat o creștere istorică, fără precedent, în ultimii 25 de ani, cu o capacitate de producție care a asigurat prosperitatea pentru majoritatea populației, capacitate care trebuie reajustată în condiții de recesiune, urmată de scăderea cererii;

B.

întrucât criza financiară și economică se agravează tot mai mult, aducând Uniunea Europeană și țările sale vecine, în absența unei acțiuni publice mult mai puternice și mai efective decât cele de până în prezent, tot mai aproape de o profundă criză socială și politică prin care este pusă la încercare solidaritatea europeană;

C.

întrucât principalele provocări în procesul de contracarare a recesiunii economiei mondiale și europene sunt în prezent lipsa de încredere pe piețele financiare și de capital, precum și creșterea șomajului;

D.

întrucât amploarea fără precedent a crizei financiare actuale și caracterul pronunțat al recesiunii economice care a urmat impune o revizuire bine gândită a cadrului de reglementare și administrare a piețelor financiare, atât la nivel UE cât și la nivel internațional, pentru a preveni viitoare probleme în economia mondială și apariția unor probleme asemănătoare pe piețele financiare, precum și pentru a face ca economia UE să se poată adapta mai bine la schimbări;

E.

întrucât eșecul celor mai importante instituții financiare subminează piețele de credit, încetinește fluxul de capital, investițiile și comerțul și diminuează prețurile și valorile, afectând astfel stabilitatea și activele de capital necesare pentru ca instituțiile financiare să acorde credite și pentru ca societățile financiare să-și asigure finanțarea;

F.

întrucât criza financiară actuală se dovedește a fi fost provocată de politicile monetare permisive, de expansiunea creditelor pentru locuințe, impusă politic, și de dezechilibrele macroeconomice din trecut, în special cele dintre Statele Unite și economiile emergente, cum ar fi China; subliniază necesitatea de a consolida în continuare competitivitatea UE și de a dezvolta investițiile în infrastructură și cercetare, precum și în crearea de întreprinderi și piețe noi;

G.

întrucât prioritățile factorilor de decizie din UE în procesul de asigurare a redresării economice ar trebui să fie restabilirea funcționării piețelor financiare și de capital, precum și protejarea locurilor de muncă, astfel încât să se poată contribui la redresarea creșterii economiei UE, a investițiilor și a locurilor de muncă noi;

H.

întrucât actuala recesiune ar trebui utilizată ca o șansă de promovare a investițiilor ecologice și de creare de locuri de muncă ecologice, în concordanță cu realizarea obiectivelor pe termen lung ale strategiei de la Lisabona-Göteborg și ale pachetului de măsuri legislative privind schimbările climatice și energia;

I.

întrucât pentru a asigura redresarea economică e nevoie de acțiuni coordonate în cadrul legislației UE privind concurența și ajutoarele de stat, precum și de stabilitatea pieței financiare și cea a muncii, fără a distorsiona concurența între întreprinderi și fără a crea un dezechilibru între statele membre, astfel încât să se asigure stabilitatea și concurența economiei UE;

J.

întrucât consecințele crizei financiare asupra economiei reale creează circumstanțe economice excepționale care necesită luarea din timp a unor măsuri și decizii direcționate, temporare și proporționale în vederea găsirii unor soluții la situația globală economică și a locurilor de muncă fără precedent și întrucât intervenția publică, deși inevitabilă, dezechilibrează rolurile corespunzătoare ale sectoarelor private și publice în perioade mai normale;

K.

întrucât deficiențele cadrului actual de reglementare financiară au fost deja abordate de către Parlament cu ocazia exprimării poziției sale față de propunerile legislative și în rezoluțiile sale;

L.

întrucât cele mai recente date furnizate de Comunitate cu privire la previziunile pentru 2009 indică o deteriorare rapidă a condițiilor economice din întreaga Uniune Europeană și întrucât Uniunea Europeană și statele membre dețin acum responsabilitatea esențială de a garanta stabilitate macroeconomică, creștere durabilă și locuri de muncă;

M.

întrucât criza financiară a pus în evidență contradicția dintre nevoia de a exersa competența de reglementare a politicii economice la nivelul UE, pe de o parte, și faptul că planurile de dinamizare economică țin de competența autorităților statelor membre, pe de altă parte;

N.

întrucât acțiunile pe termen scurt inițiate de statele membre individuale necesită o coordonare atentă din partea UE, pentru a garanta obținerea unui efect multiplicator, pe de o parte, și evitarea efectelor colaterale, a piețelor distorsionate și a suprapunerii inutile a eforturilor, pe de altă parte;

O.

întrucât acțiunile pe termen scurt trebuie să reflecte și să susțină obiectivele pe termen lung de a face din Uniunea Europeană cea mai competitivă economie a cunoașterii, de a nu compromite încrederea viitoare și de a garanta stabilitatea macroeconomică;

P.

întrucât capacitățile diferite ale statelor membre de a se angaja în programe de redresare ar trebui să fie recunoscute; întrucât ar trebui să se dezvolte o abordare complementară și cuprinzătoare a Uniunii Europene, care să pună accentul pe măsuri de sprijin multiple care să vizeze domenii diverse, precum economia, mediul, ocuparea forței de muncă și politicile sociale;

Q.

întrucât aderarea la zona euro s-a dovedit a fi un mijloc de consolidare a stabilității economice a statelor membre în cauză; întrucât, pe lângă o intervenție guvernamentală responsabilă pentru a lupta împotriva recesiunii economice, cetățenii așteaptă, în această perioadă de recesiune economică, o reacție hotărâtă prin punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii Europene, precum și cele ale coeziunii sociale și regionale, respectând în același timp regulile și principiile care garantează o monedă puternică și stabilă;

R.

întrucât restabilirea încrederii este extrem de importantă pentru a permite funcționarea normală a piețelor financiare și pentru a atenua, astfel, efectele negative ale crizei financiare asupra economiei reale;

S.

întrucât statele membre care au aderat recent la Uniunea Europeană și care nu fac parte din zona euro sunt grav afectate de speculațiile care vizează monedele lor naționale, scurgerile de capital și blocajul piețelor internaționale de credite,

Considerații generale

1.

salută inițiativa Comisiei de a lansa un plan european de redresare economică (plan de redresare) drept răspuns la recesiunea economică gravă care se resimte în continuare; observă că dimensiunea comunitară a propunerii respective reprezintă doar 15 % din bugetul destinat planului de redresare, care trebuie încă aplicat în regim de urgență;

2.

subliniază faptul că prima prioritate a planului de redresare trebui să fie stimularea economiei și a competitivității Uniunii Europene, pentru a proteja oportunitățile și securitatea cetățenilor și pentru a preveni creșterea șomajului; consideră că planul de redresare trebuie să inverseze tendința de declin a activității economice, făcând posibilă întoarcerea la o funcționare normală a piețelor financiare, facilitând investițiile și dezvoltând oportunitățile de creștere și locuri de muncă, consolidând în același timp economia și piața muncii din UE și îmbunătățind condițiile generale pentru creștere și creare de locuri de muncă;

3.

așteaptă de la Comisie orientări clare și puternice în scopul unei mai bune abordări coordonate între toate statele membre pentru gestionarea acestei puternice crize economice în vederea protecției unui număr cât mai mare de locuri de muncă;

4.

insistă asupra faptului că ajutorul financiar trebuie să fie oportun, specific și temporar; atrage atenția asupra unor eventuale efecte de excludere și asupra riscului de disoluție a politicii de concurență a Uniunii Europene; îndeamnă la restabilirea, cât mai curând posibil, a piețelor competitive și echitabile, astfel cum sunt definite în tratate; observă cu îngrijorare creșterea rapidă a datoriei publice și a deficitelor bugetare; solicită, în plus, reîntoarcerea la finanțe de stat solide cât mai rapid, conform Pactului de stabilitate și creștere revizuit, pentru a nu plasa o povară prea mare asupra generațiilor viitoare;

5.

subliniază că excepțiile și abaterile temporare de la politica comunitară din domeniul concurenței trebuie eliminate și trebuie reinstaurată normalitatea, în intervale de timp clar definite;

6.

subliniază faptul că planul de redresare trebuie să contribuie la elaborarea unui acord internațional echitabil care să succeadă Protocolului de la Kyoto în anul 2012 și că un astfel de acord trebuie, printre altele, să ofere țărilor sărace posibilitatea de a ieși din sărăcie fără a agrava încălzirea globală, prin sprijinul acordat pentru investiții masive în adaptarea la schimbările climatice și în energii regenerabile și eficiența energetică;

7.

observă cu îngrijorare creșterea rapidă a datoriei publice și a deficiturilor bugetare; este preocupat de faptul că datoria publică poate deveni o povară prea mare pentru generațiile viitoare;

8.

acceptând drept obiective comune importante nevoia de adaptare la un mediu competitiv la nivel global și nevoia de relansare a creșterii economiei europene, invită Uniunea Europeană să își intensifice eforturile pentru a investi în competențe, formare profesională și crearea de locuri de muncă durabile, garantarea ocupării forței de muncă și prevenirea șomajului în masă, asigurând politici fiscale constructive, care ar trebui să ajute la determinarea dimensiunii și componentelor planului de redresare; așteaptă ajungerea la un acord în cadrul Consiliului European de primăvară din 2009 cu privire la o serie de orientări clare și măsuri concrete în vederea protecției ocupării forței de muncă și a creării de locuri de muncă;

9.

recomandă, ca o condiție esențială a eficienței, ca modul de coordonare a planurilor naționale de redresare să permită adaptarea fiecărui program la nevoile specifice ale statului în cauză, ținând seama de interesul comun, de strategiile comune definite în termeni de luptă împotriva schimbărilor climatice și de asigurarea unui efect multiplicator cât de puternic posibil, în special în materie de ocupare a forței de muncă;

10.

recomandă adoptarea de noi inițiative orizontale la nivelul Uniunii Europene, având în vedere că diferitele capacități și marje de manevră bugetară pe plan național pot genera rezultate foarte asimetrice pe teritoriul Uniunii Europene; reamintește, cu toate acestea, responsabilitatea fiecărui stat membru de a exercita disciplina fiscală, investiții și reforme structurale;

11.

atrage atenția în mod insistent asupra riscului ca soluțiile puse în aplicare să devină suma tuturor măsurilor naționale, ceea ce poate genera potențiale conflicte și costuri, subminând piața internă, uniunea economică și monetară și slăbind poziția Uniunii Europene în calitate de actor global;

12.

sprijină angajamentul Comisiei față de Pactul de stabilitate și creștere revizuit și observă dorința sa de a utiliza flexibilitatea ca mod de a conduce politicile anticiclice împotriva recesiunii, prevăzută în pact pentru a permite statelor membre să răspundă în mod adecvat crizei economice, în special să evalueze dacă deciziile de investiții pe termen scurt sunt compatibile cu obiectivele bugetare pe termen mediu și favorizează creșterea economică durabilă și îndeplinirea obiectivelor pe termen lung de la Lisabona;

13.

subliniază faptul că este esențial ca statele membre să continue să aplice Pactul de stabilitate și creștere revizuit pentru a face față circumstanțelor excepționale din prezent, pe de o parte, și pentru a garanta un angajament ferm de a reveni la disciplina bugetară normală imediat ce economia se redresează, consolidând în același timp caracterul anti-ciclic al pactului revizuit, pe de altă parte;

Piețele financiare: de la controlul crizei la piețe stabile în viitor

Restabilirea încrederii în sectorul financiar

14.

salută măsurile pe termen scurt adoptate pentru a restabili încrederea în sistemul financiar; reamintește faptul că aceste măsuri de urgență nu sunt suficiente pentru a aborda unele din problemele fundamentale aflate la originea crizei, mai precis dezechilibre globale, asumarea unor riscuri extreme, recurgerea la efectul de pârghie și recompensarea strategiilor pe termen scurt; reamintește necesitatea de a revizui schemele de remunerare ca surse posibile de instabilitate financiară;

15.

solicită acțiuni coordonate între statele membre, care să permită garanții bancare naționale generale și explicite, care acoperă pasivele, dar care exclud capitalul propriu, pentru a diminua nesiguranța de pe piețele de credit și pentru a facilita funcționarea piețelor respective;

16.

invită statele membre, în special cele care fac parte din zona euro, să examineze posibilitatea unui împrumut european important garantat în comun de statele membre;

17.

reafirmă faptul că garantarea economiilor persoanelor fizice și ale întreprinderilor, inclusiv ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), precum și acordarea de credite acestora sunt motivele principale ale intervenției publice actuale excepționale în sistemul financiar; reamintește guvernelor statelor membre de responsabilitatea lor și de răspunderea în fața parlamentelor naționale în ceea ce privește utilizarea fondurilor publice pentru planurile de redresare și recomandă cu fermitate ca un plan de supraveghere adecvată și, dacă este cazul, de sancțiuni adecvate să fie introdus și coordonat la nivel UE pentru a asigura îndeplinirea acestor obiective;

18.

subliniază importanța asigurării faptului că reducerea ratei dobânzii la nivel central ajunge și la împrumutați;

19.

reamintește că este necesar ca autoritățile de reglementare și autoritățile corespunzătoare ale statelor membre să monitorizeze atent activitățile desfășurate în ultimele luni în sectorul bancar și de către bancheri și să stabilească dacă acțiuni condamnabile sau chiar infracționale ar fi putut să contribuie la declanșarea crizei bancare actuale și să se asigure că intervenția publică și deciziile politicii monetare, cu privire la ratele dobânzii, au putut să pună capăt crizei creditului;

20.

consideră că ar trebui aplicată o monitorizare strictă a pachetelor de măsuri de salvare destinate instituțiilor financiare pentru a asigura condiții de concurență echitabile, iar această monitorizare ar trebui să includă: nivelul de solvabilitate, beneficiile estimate, lichiditățile disponibile pe piața interbancară, evoluția resurselor umane și încrederea clienților, fie aceștia persoane fizice sau antreprenori;

21.

consideră că planurile de redresare a sectorului bancar ar trebui să fie însoțite de anumite condiții aplicabile stimulentelor monetare, acordării de credite, sistemului de acordare a împrumuturilor, restructurării sectorului și protejării acquis-ului social;

22.

consideră că ar trebui încurajată dezvoltarea microcreditului, recunoscut ca un instrument eficace cu un efect de multiplicare puternic, în special impunându-l băncilor comerciale care au beneficiat de sprijin public;

23.

insistă că trebuie avută în atenție revenirea la niveluri normale de creditare din partea băncilor, atunci când se analizează orice nou mediu de reglementare și în special cu scopul de a revitaliza procesul de securitizare, element esențial pentru reluarea finanțării ipotecilor, creditelor pentru cumpărarea de autoturisme și pentru alimentarea cardurilor de credit;

24.

invită Comisia să realizeze o analiză clară a impactului pachetului de măsuri de salvare asupra competitivității sectorului financiar și funcționării pieței interbancare; invită Comisia să creeze echipe interdisciplinare, care să includă în componența lor experți din Direcția Generală Concurență, Afaceri Economice și Financiare și Piață Internă și Servicii din cadrul Comisiei, cele trei comitete de supraveghere de nivel 3 și Sistemul European al Băncilor Centrale, pentru a pune în comun cunoștințele și know-how-ul și pentru a garanta un proces decizional imparțial, echilibrat, rapid și de calitate în toate statele membre;

Structuri de reglementare și de supraveghere mai eficiente

25.

consideră că, deși Banca Centrală Europeană (BCE) nu are mandat oficial de supraveghere, este nevoie să-și consolideze rolul în ceea ce privește monitorizarea stabilității financiare în zona euro, în special în materie de monitorizare a sectorului bancar la nivelul UE; recomandă, astfel, ca BCE să fie implicată, în conformitate cu articolul 105 alienatul (6) din tratat, în supravegherea macro-prudențială la nivel UE a instituțiilor financiare care au o importanță sistemică;

26.

regretă absența unor instrumente și politici clare ale UE prin care să se poată aborda, într-un mod detaliat și în timp util, impactul asimetric al crizei financiare asupra statelor membre în interiorul și în afara zonei euro;

27.

solicită din nou Comisiei să analizeze efectele comportamentului băncilor care și-au transferat activele din statele membre care au aderat recent, după adoptarea planurilor de salvare de către celelalte state membre și să examineze cu atenție acțiunile speculative (vânzările „short”) care vizează monedele statelor membre care au aderat recent la Uniunea Europeană; invită Comisia să comunice rezultatele acestor analize grupului De Larosière și comisiei competente din Parlament;

28.

încurajează Comisia și statele membre să rezolve de urgență problema garanțiilor bancare, pentru a se asigura că mecanismele similare împiedică falimentul băncilor pe teritoriul Uniunii Europene și pentru a permite relansarea împrumuturilor interbancare, condiție esențială pentru a pune capăt crizei bancare și pentru a permite acordarea de noi credite pentru economia reală, pentru a crește investițiile și consumul și pentru a ieși, astfel, din criza economică;

29.

îndeamnă cu fermitate grupul de Larosière să își însușească recomandările prezentate în rezoluțiile anterioare ale Parlamentului în ceea ce privește supravegherea pieței financiare; solicită Comisiei să sprijine propunerile sale în favoarea creării unei structuri stabile și eficiente de reglementare și supraveghere, care ar putea preveni sau limita consecințele negative ale unor crize viitoare; invită Consiliul să ia în considerare poziția pe care o poate exprima Parlamentul în legătură cu aceste concluzii, înainte de a-și exprima sprijinul pentru acestea;

30.

ia în considerare recomandările grupului Larosière și subliniază că multe dintre acestea au fost propuse de către Parlament în ultimii ani; salută intenția Comisiei de a-și folosi puterea de inițiativă și de a adopta măsuri pentru a face față celor mai urgente probleme ridicate de criza financiară și solicită Comisiei să înceapă procesul cât mai repede posibil; invită Consiliul European de primăvară din 2009 să dea un puternic impuls politic și să stabilească o foaie de parcurs pentru toate inițiativele legislative, pentru a garanta împreună cu Parlamentul că acestea vor fi adoptate în timp util;

31.

reafirmă faptul că, pentru a acționa în continuare în vederea prevenirii crizelor, trebuie în primul rând să se asigure un grad mai mare de transparență și o mai bună gestiune a riscurilor, precum și o monitorizare coordonată, și că reforma cadrului de reglementare trebuie să fie exhaustivă, aplicându-se tuturor actorilor și tranzacțiilor de pe piețele financiare; subliniază faptul că natura globală a piețelor financiare necesită o coordonare internațională a reformelor; subliniază faptul că inițiativele de reglementare trebuie să vizeze crearea de transparență, sustenabilitate, stabilitate și responsabilitate crescută a actorilor de pe piață financiară; reamintește Comisiei de obligația acesteia de a răspunde solicitărilor Parlamentului cu privire la fondurile speculative și fondurile de capital privat;

32.

consideră că agențiile de evaluare a creditelor trebuie să ofere informații complete și să dezvăluie aspectele neclare, precum și conflictele de interese; insistă asupra necesității de a revizui și îmbunătăți politicile contabile pentru a evita efectele pro-ciclice;

33.

propune să se analizeze atent modul în care noile măsuri luate în vederea unui regulament solid al sectorului financiar, în special supravegherea macro-prudențială a cadrului de reglementare, pot face sau nu dificile sau imposibile relansarea economică și inovarea în domeniul produselor financiare sau dacă pot diminua atractivitatea piețelor financiare ale UE, având drept consecință deturnarea fluxurilor financiare și a întreprinderilor spre piețe terțe; reamintește faptul că Uniunea Europeană are tot interesul să rămână prima piață financiară din lume;

Economia reală: criza ca oportunitate de a obține o creștere economică durabilă

Garantarea ocupării forței de muncă și stimularea cererii

34.

invită Comisia și statele membre să utilizeze toate mijloacele disponibile pentru a susține întreprinderile europene, în special IMM-urile, pentru a promova crearea de locuri de muncă și pentru a consolida încrederea investitorilor europeni, a angajatorilor, a lucrătorilor și a consumatorilor;

35.

recomandă în mod insistent ca în cadrul Uniunii Europene să se asigure de urgență accesul la credite cu o valoare suficientă, cu un cost abordabil și în condiții rezonabile de siguranță pentru IMM-uri, cetățeni și pentru sectoarele a căror viabilitate în viitor este periclitată datorită crizei, în special datorită lipsei de credit; invită Comisia să asigure schimbul celor mai bune practici în acest domeniu;