18.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/1

(1)

Uniunea Europeană şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi de a dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. În conformitate cu concluziile Consiliului European de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999, în special punctul 33, principiul recunoaşterii reciproce ar trebui să devină fundamentul cooperării judiciare atât în materie civilă, cât şi penală în cadrul Uniunii Europene.

(2)

În conformitate cu concluziile de la Tampere, Consiliul, a adoptat, la 29 noiembrie 2000, un program de măsuri de punere în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor în materie penală (3). Introducerea programului de măsuri menţionează că principiul recunoaşterii reciproce „are drept scop consolidarea cooperării dintre statele membre, precum şi creşterea protecţiei acordate drepturilor individuale”.

(3)

Punerea în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor în materie penală implică faptul că fiecare stat membru are încredere în sistemele de justiţie penală ale celorlalte state membre. Amploarea procesului de recunoaştere reciprocă depinde, în mare măsură, de o serie de parametri, care includ mecanisme de protecţie a drepturilor persoanelor suspectate şi standarde minime comune necesare pentru facilitarea aplicării principiului recunoaşterii reciproce.

(4)

Recunoaşterea reciprocă poate funcţiona în mod eficient doar într-un climat de încredere, în cadrul căruia nu doar autorităţile judiciare, ci toţi participanţii la procedurile penale consideră hotărârile autorităţilor judiciare din alte state membre ca fiind echivalente celor emise de propriile autorităţi, presupunând încredere nu numai în justeţea normelor partenerului, ci şi în faptul că respectivele norme sunt aplicate în mod corect.

(5)

Cu toate că toate statele membre sunt părţi la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO), experienţa a arătat că doar acest element nu poate oferi întotdeauna un grad suficient de încredere în sistemele de justiţie penală ale altor state membre.

(6)

Articolul 82 alineatul (2) din tratat prevede instituirea unor norme minime aplicabile în statele membre care să faciliteze recunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor judiciare, precum şi cooperarea judiciară şi poliţienească în materie penală la scară transfrontalieră. Articolul 82 alineatul (2) litera (b) prevede că „drepturile persoanelor în procedura penală” reprezintă o materie în care pot fi instituite norme minime.

(7)

Normele minime comune ar trebui să aibă ca rezultat sporirea încrederii în sistemele de justiţie penală ale tuturor statelor membre, fapt ce ar conduce la o cooperare judiciară mai eficientă într-un climat de încredere reciprocă. Respectivele norme comune minime ar trebui să se aplice în domeniile serviciilor de interpretare şi traducere în cadrul procedurilor penale.

(8)

Dreptul la interpretare şi dreptul la traducere pentru persoanele care nu vorbesc şi nu înţeleg limba în care se desfăşoară procedurile sunt consacrate la articolul 6 din CEDO, astfel cum sunt redate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Prevederile prezentei directive facilitează exercitarea acestor drepturi. În acest sens, prezenta directivă urmăreşte asigurarea dreptului unei persoane suspectate sau acuzate la interpretare şi traducere în cadrul procedurilor penale, în vederea garantării dreptului acesteia la proceduri echitabile.

(9)

Drepturile prevăzute în prezenta directivă ar trebui să se aplice şi procedurilor de executare a mandatului european de arestare în limitele prevăzute de prezenta directivă. Statele membre de executare ar trebui să asigure şi să suporte costurile de interpretare şi traducere în favoarea persoanei solicitate care nu înţelege sau vorbeşte limba în care se desfăşoară procedurile.

(10)

Prevederile prezentei directive ar trebui să garanteze protecţia drepturilor persoanei suspectate sau acuzate care nu vorbeşte sau nu înţelege limba în care se desfăşoară procedurile, astfel încât aceasta să înţeleagă suspiciunile sau acuzaţiile care îi sunt aduse, şi să înţeleagă procedurile pentru a îşi putea exercita drepturile, prin oferirea, în mod gratuit, de asistenţă lingvistică corespunzătoare. Persoana suspectată sau acuzată ar trebui să fie capabilă, printre altele, să explice avocatului său propria versiune asupra faptelor, indice orice afirmaţie cu care nu este de acord şi să atragă avocatului său atenţia asupra oricărui fapt care ar trebui promovat în apărarea sa. Se reaminteşte în acest sens că dispoziţiile prezentei directive stabilesc norme minime. Statele membre pot extinde drepturile prevăzute de prezenta directivă pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecţie şi în situaţii care nu sunt prevăzute expres de prezenta directivă. Nivelul de protecţie ar trebui să nu coboare sub standardele prevăzute de CEDO, astfel cum sunt interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

(11)

Statele membre ar trebui să nu fie obligate să asigure interpretarea comunicării între persoana suspectată sau acuzată şi avocatul său în cazurile în care aceştia pot comunica eficient în aceeaşi limbă. De asemenea, statele membre ar trebui să nu fie obligate să asigure interpretarea unei astfel de comunicări, în situaţia în care dreptul la interpretare este în mod clar utilizat pentru alte scopuri decât exercitarea dreptului la un proces echitabil în cadrul procedurilor respective.

(12)

Constatarea faptului că nu este nevoie de interpretare sau de traducere ar trebui să facă obiectul unei posibilităţi de revizuire, în conformitate cu legislaţia naţională. O astfel de revizuire poate avea loc, de exemplu, printr-o procedură specifică de plângere, sau în contextul procedurii unei căi de atac ordinare împotriva deciziei pe fond.

(13)

O asistenţă corespunzătoare ar trebui oferită şi persoanelor suspectate sau acuzate care au probleme de auz sau vorbire.

(14)

Obligaţia de diligenţă către persoana suspectată sau acuzată care se află într-o poziţie potenţial vulnerabilă, în special datorită unui handicap fizic care îi afectează capacitatea de a comunica eficient decurge din necesitatea unei administrări echitabile a justiţiei. Organele de urmărire penală, autorităţile de aplicare a legii şi cele judiciare ar trebui, prin urmare, să se asigure că aceste persoane îşi pot exercita în mod efectiv drepturile prevăzute de prezenta directivă, de exemplu prin acordarea unei atenţii deosebite oricărei vulnerabilităţi potenţiale care afectează capacitatea de a înţelege procedurile şi de a se face înţelese şi prin luarea măsurilor corespunzătoare pentru garantarea acestor drepturi.

(15)

Garantarea unor proceduri echitabile necesită ca documentele esenţiale, sau cel puţin părţile importante ale acestor documente, să fie traduse în beneficiul persoanei suspectate sau acuzate. Autorităţile statului membru decid care document ar trebui tradus, în conformitate cu legislaţia naţională. Unele documente ar trebui să fie întotdeauna considerate ca fiind esenţiale şi să fie traduse, cum ar fi decizia de privare de libertate a unei persoane, rechizitoriul/actul de inculpare şi orice hotărâre.

(16)

O renunţare la dreptul de a avea o traducere scrisă a documentelor ar trebui să fie neechivocă, cu un minimum de garanţii, şi ar trebui să nu contravină vreunui interes public important.

(17)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi este conformă cu principiile recunoscute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. În special, prezenta directivă urmăreşte promovarea dreptului la libertate, a dreptului la un proces echitabil şi a drepturilor de apărare.

(18)

Statele membre ar trebui să asigure că dispoziţiile articolelor 2-5 din prezenta directivă, în cazurile în care corespund drepturilor garantate de CEDO, sunt puse în aplicare în conformitate cu cele din CEDO şi cu evoluţiile jurisprudenţei relevante a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

(19)

Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume instituirea unor norme comune minime nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, în consecinţă, datorită dimensiunii şi efectelor acţiunii propuse, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, prevăzut şi definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

18.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/5

(1)

Uniunea Europeană şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.

(2)

Conform articolului 82 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), cooperarea judiciară în materie penală în Uniune se întemeiază pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor judiciare.

(3)

În conformitate cu Programul de la Stockholm, adoptat de Consiliul European în cadrul reuniunii sale din 10-11 decembrie 2009, recunoaşterea reciprocă ar putea să se extindă la toate tipurile de hotărâri şi decizii de natură judiciară, care ar putea fi, în funcţie de sistemul juridic, penale sau administrative. De asemenea, programul evidenţiază faptul că victimelor criminalităţii li se poate oferi o protecţie specială, care ar trebui să fie aplicată la nivel de Uniune.

(4)

Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2006 privind situaţia actuală a combaterii violenţei împotriva femeilor şi orice acţiune viitoare recomandă statelor membre să elaboreze o politică de „toleranţă-zero” în ceea ce priveşte toate formele de violenţă împotriva femeilor şi solicită statelor membre să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura o mai bună protecţie şi un sprijin mai bun pentru victimele efective sau potenţiale.

(5)

Într-un spaţiu comun de justiţie fără frontiere interne, este necesar să se asigure faptul că protecţia acordată unei persoane într-un stat membru este menţinută şi continuată în orice alt stat membru în care se mută sau s-a mutat persoana respectivă. Ar trebui, de asemenea, garantat faptul că exercitarea legitimă de către cetăţenii Uniunii a dreptului de liberă circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor membre, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi cu articolul 21 din TFUE, nu duce la reducerea securităţii acestora.

(6)

Pentru a realiza aceste obiective, prezenta directivă ar trebui să stabilească normele prin care protecţia generată de o măsură de protecţie adoptată în conformitate cu legislaţia unui stat membru („stat membru emitent”) poate fi extinsă la alt stat membru în care se mută persoana protejată („stat membru de executare”), indiferent de tipul sau de durata obligaţiilor sau interdicţiilor cuprinse în măsura de protecţie în cauză.

(7)

Pentru a preveni săvârşirea unei noi infracţiuni împotriva victimei în statul de executare, statului respectiv ar trebui să i se asigure un temei juridic pentru recunoaşterea deciziei adoptate anterior în statul emitent în favoarea victimei, evitându-se totodată necesitatea ca victima să înceapă noi proceduri sau să furnizeze probe în statul de executare, ca şi când statul emitent nu ar fi adoptat decizia respectivă.

(8)

Prezenta directivă ar trebui pusă în aplicare şi executată astfel încât persoana protejată să beneficieze de aceeaşi protecţie sau de o protecţie echivalentă în statul de executare ca cea de care ar fi beneficiat dacă măsura de protecţie ar fi fost emisă ab initio în statul respectiv, evitându-se astfel orice discriminare.

(9)

Având în vedere faptul că prezenta directivă abordează situaţiile în care persoana protejată este cea care se mută în alt stat membru, executarea dispoziţiilor acesteia nu implică niciun transfer de competenţe către statul de executare în ceea ce priveşte pedepsele principale, pedepsele cu suspendare, pedepsele alternative, pedepsele cu amânarea executării sau pedepsele secundare sau măsurile de securitate impuse persoanei care reprezintă un pericol, dacă aceasta continuă să îşi aibă reşedinţa în statul care a emis măsura de protecţie.

(10)

După caz, ar trebui să fie posibilă utilizarea de mijloace electronice în vederea punerii în practică a măsurilor adoptate în aplicarea prezentei directive, în conformitate cu legislaţia şi procedurile naţionale.

(11)

Deoarece obiectivul prezentei directive, reprezentat de protecţia persoanelor aflate în pericol, nu poate fi atins în mod suficient de către statele membre care acţionează în mod unilateral, având în vedere natura transfrontalieră a situaţiilor implicate, şi ar putea, în schimb, având în vedere amploarea şi efectele potenţiale, să fie realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea ar putea adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum se menţionează la articolul 5 alineatul (3) din TUE. În conformitate cu principiul proporţionalităţii stabilit la articolul 5 alineatul (4) din TUE, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(12)

Prezenta directivă ar trebui să contribuie la protecţia persoanelor aflate în pericol, completând instrumentele existe deja în acest domeniu, precum Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative (2) şi Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoaşterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă (3),

1)

„ordinul european de protecţie” înseamnă o decizie judiciară privind o măsură de protecţie emisă de un stat membru şi care are drept obiectiv facilitarea adoptării de către alt stat membru, după caz, a unei măsuri de protecţie în temeiul propriei sale legislaţii naţionale, în vederea garantării vieţii, a integrităţii fizice şi psihice, a libertăţii sau integrităţii sexuale a unei persoane.

2)

„măsură de protecţie” înseamnă o decizie adoptată de o autoritate competentă a unui stat membru prin care se impun unei persoane care reprezintă un pericol una sau mai multe obligaţii sau interdicţii, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2), cu condiţia ca nerespectarea acestor obligaţii sau interdicţii să constituie o infracţiune în temeiul legislaţiei statului membru în cauză sau să facă altfel obiectul unei pedepse privative de libertate în statul membru respectiv;

3)

„persoană protejată” înseamnă persoana ale cărei viaţă, integritate fizică şi psihică, libertate sau integritate sexuală fac obiectul protecţiei generate de o măsură de protecţie adoptată de statul emitent;

4)

„persoană care reprezintă un pericol” înseamnă o persoană căreia i-au fost impuse una sau mai multe din obligaţiile sau interdicţiile menţionate la articolul 2 alineatul (2);

5)

„stat emitent” înseamnă statul membru în care a fost adoptată iniţial o măsură de protecţie, care stă la baza emiterii unui ordin european de protecţie;

6)

„stat de executare” înseamnă statul membru căruia i s-a transmis un ordin european de protecţie, în vederea recunoaşterii sale;

7)

„stat de supraveghere” înseamnă statul membru căruia i-a fost transferată o hotărâre judecătorească, astfel cum este definită la articolul 2 din Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului, sau o decizie privind măsuri de supraveghere judiciară, astfel cum este definită la articolul 4 din Decizia-cadru 2009/829/JAI.

a)

obligaţia de a nu se deplasa în anumite localităţi, locuri sau zone definite în care îşi are reşedinţa persoana protejată sau pe care aceasta le vizitează;

b)

obligaţia de a rămâne într-un anumit loc, după caz, în anumite intervale de timp;

c)

obligaţia prin care se restricţionează părăsirea teritoriului statului emitent;

d)

obligaţia de a evita contactul cu persoana protejată; sau

e)

interdicţia de a se apropia de persoana protejată la o distanţă mai mică decât cea prevăzută.

(a)

identitatea şi cetăţenia persoanei protejate precum şi identitatea şi cetăţenia reprezentantului legal al persoanei protejate dacă persoana protejată este minoră sau nu are capacitate juridică;

(b)

utilizarea oricăror instrumente tehnologice, dacă există, care au fost furnizate persoanei protejate în vederea executării imediate a măsurii de protecţie, după caz;

(c)

numele, adresa, numărul de telefon şi de fax şi adresa de e-mail a autorităţii competente din statul emitent;

(d)

identificarea măsurii de protecţie pe baza căreia se adoptă ordinul european de protecţie;

(e)

un rezumat al faptelor şi împrejurărilor care au dus la impunerea măsurii de protecţie în statul emitent;

(f)

obligaţiile sau interdicţiile impuse, prin măsura de protecţie care se află la baza ordinului european de protecţie, persoanei care reprezintă un pericol, durata acesteia şi menţiunea explicită că încălcarea acestora reprezintă o infracţiune în temeiul legislaţiei statului membru emitent sau poate fi pedepsită altfel printr-o pedeapsă privativă de libertate;

(g)

identitatea şi cetăţenia persoanei care reprezintă un pericol;

(h)

după caz, alte împrejurări care ar putea influenţa evaluarea pericolului la care este supusă persoana protejată;

(i)

menţionarea explicită, după caz, a faptului că o hotărâre judecătorească, astfel cum este definită la articolul 2 din Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului, sau o decizie privind măsuri de supraveghere judiciară, astfel cum este definită la articolul 4 din Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului a fost deja transferată altui stat membru şi identificarea autorităţii competente în ceea ce priveşte executarea unei astfel de hotărâri sau decizii.

(a)

la primirea unui ordin european de protecţie transmis în conformitate cu articolul 7, recunoaşte ordinul şi ia, după caz, toate măsurile care ar fi disponibile în temeiul legislaţiei sale naţionale în cazuri similare, pentru a asigura protecţia persoanei protejate, cu excepţia cazului în care decide să invoce unul din temeiurile de nerecunoaştere prevăzute la articolul 9;

(b)

informează persoana care reprezintă un pericol, după caz, cu privire la orice măsuri adoptate în statul de executare;

(c)

ia orice măsuri urgente şi provizorii necesare pentru a asigura protecţia continuă a persoanei protejate;

(d)

notifică de îndată autorităţii competente din statul emitent şi autorităţii competente din statul de supraveghere, dacă statul emitent este diferit de statul de supraveghere, orice încălcare a măsurii de protecţie care stă la baza ordinului european de protecţie, descrise în prezenta directivă. Pentru efectuarea notificării se utilizează formularul al cărui model este prevăzut în anexa II.

(a)

ordinul european de protecţie nu este complet sau nu a fost completat în termenul stabilit de către autoritatea competentă din statul de executare;

(b)

nu se respectă cerinţele prevăzute la articolul 2 alineatul (2);

(c)

protecţia are la bază executarea unei pedepse sau a unei măsuri care face obiectul amnistiei, în conformitate cu legislaţia statului de executare şi se referă la un act care intră în domeniul său de competenţă, în conformitate cu legislaţia respectivă;

(d)

persoanei care reprezintă un pericol îi este conferită imunitate în temeiul legislaţiei statului de executare, ceea ce face imposibilă adoptarea măsurilor de protecţie;

(a)

reînnoirea, revizuirea şi retragerea măsurilor de protecţie;

(b)

modificarea măsurii de protecţie;

(c)

emiterea unui mandat de arestare sau a oricărei alte decizii judiciare executorii având acelaşi efect;

(d)

iniţierea de noi proceduri penale împotriva persoanei care reprezintă un pericol.

(a)

măsura în care statele membre au luat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive şi

(b)

aplicarea prezentei directive.

18.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 69/19

ML1

Arme cu țeavă lisă cu un calibru mai mic de 20 mm, alte arme de foc și arme automate cu un calibru mai mic sau egal cu 12,7 mm (0,5 inchi) și accesorii, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

ML1. nu se aplică armelor cu țeavă lisă utilizate pentru vânătoare sau sport. Aceste arme nu trebuie să fie special concepute pentru utilizări militare sau de tip numai cu tragere automată.

ML1. nu se aplică armelor de foc special concepute pentru tragere cu muniție inertă de instrucție și care nu pot folosi niciun fel de muniție specificată la ML3.

ML1 nu se aplică armelor care folosesc muniție încasetată cu percutare excentrică și care nu sunt de tip numai cu tragere automată.

ML1.d nu se aplică dispozitivelor optice de ochire fără procesarea electronică a imaginii, cu mărire 4x sau mai mică, atunci când nu sunt special concepute sau modificate pentru utilizări militare.

ML2

Arme cu țeavă lisă cu un calibru de 20 mm sau mai mare, alte arme sau armament cu un calibru mai mare de 12,7 mm (calibru 0,5 inchi), lansatoare și accesorii, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

ML3

Muniții și dispozitive de reglare a focosului, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

ML4

Bombe, torpile, rachete nedirijate, rachete dirijate, alte dispozitive și încărcături explozive și echipamente și accesorii conexe, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

Pentru echipamentul de ghidare și navigație, a se vedea ML11.

Pentru sistemele de protecție antirachetă pentru aeronave (AMPS), a se vedea ML4.c.

ML5

Sisteme de conducere a focului și echipamente și sisteme aferente de alertare și avertizare, echipamente de testare, reglare și contraacțiune, după cum urmează, special concepute pentru utilizări militare, precum și componente și accesorii special concepute pentru acestea:

ML6

Vehicule terestre și componente pentru acestea, după cum urmează:

Pentru echipamentul de ghidare și navigație, a se vedea ML11.

A se vedea și ML13. a.

ML6.a. include:

Modificarea unui vehicul terestru pentru utilizări militare specificate la ML6.a presupune o schimbare structurală, electrică sau mecanică, care cuprinde una sau mai multe componente special concepute pentru utilizări militare. Asemenea componente includ:

ML6. nu se aplică automobilelor civile sau mașinilor proiectate sau modificate pentru a transporta bani sau valori, având blindaj sau protecție balistică.

ML7

Agenți toxici chimici sau biologici, "agenți pentru combaterea dezordinii publice", materiale radioactive, echipamente, componente și materiale aferente, după cum urmează:

A se vedea, de asemenea, 1A004 din Lista produselor și tehnologiilor cu dublă utilizare.

ML7.b. și ML7.d. nu se aplică următoarelor:

Culturile de celule și sistemele biologice specificate la ML7.h. și ML7.i.2. sunt exclusive, iar aceste subarticole nu se aplică celulelor sau sistemelor biologice pentru scopuri civile cum ar fi: agricol, farmaceutic, medical, veterinar, protecția mediului, tratarea deșeurilor sau în industria alimentară.

ML8

"Materiale energetice" și substanțele aferente, după cum urmează:

A se vedea de asemenea 1.C.011. din Lista produselor și tehnologiilor cu dublă utilizare.

Pentru încărcături și dispozitive, a se vedea ML4 și 1A008 din Lista produselor și tehnologiilor cu dublă utilizare din Uniunea Europeană

Note tehnice

Neutilizat din 2009

ML8 nu se aplică următoarelor substanțe în afară de cazul în care intră în compoziția sau sunt amestecate cu "materialele energetice" specificate la ML8.a. sau pulberile metalice menționate la ML8.c.:

ML9

Nave de război (de suprafață sau subacvatice), echipamente navale speciale, accesorii, componente și alte nave de suprafață, după cum urmează:

Pentru echipamentul de ghidare și navigație, a se vedea ML11.

ML10

"Aeronave", "vehicule mai ușoare decât aerul", vehicule aeriene nepilotate, motoare de aviație și echipamente pentru "aeronave", echipamente și componente aferente, special concepute sau modificate pentru utilizări militare, după cum urmează:

Pentru echipamentul de ghidare și navigație, a se vedea ML11.

ML10.b. nu se aplică "aeronavelor" sau variantelor acelor "aeronave" special concepute pentru utilizări militare și care au toate caracteristicile următoare:

ML10.d. nu se aplică:

ML10.b. și ML10.d. referitoare la componentele special concepute și echipamentele aferente pentru "aeronave" nemilitare sau motoarele de aviație modificate pentru utilizări militare se aplică numai pentru acele componente și echipamente militare aferente necesare pentru schimbarea destinației către utilizări militare.

ML11

Echipamente electronice care nu sunt specificate în altă parte în prezenta listă, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

ML12

Sisteme de arme cu energie cinetică de mare viteză și echipamente aferente, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

Pentru sistemele de arme care folosesc muniție subcalibru sau care folosesc numai propulsie chimică, precum și pentru muniția aferentă, a se vedea ML1.-ML4.

ML12 include următoarele, atunci când sunt special concepute pentru sistemele de arme cu energie cinetică:

ML12. se aplică sistemelor de arme care utilizează oricare dintre următoarele metode de propulsie:

ML13

Echipamente și construcții blindate sau de protecție și componente, după cum urmează:

ML13.b include materiale special concepute pentru a realiza blindaje reactive la explozie sau pentru a construi adăposturi militare.

ML13.c. nu se aplică căștilor convenționale din oțel, care nu sunt echipate cu, modificate sau concepute să accepte orice tip de dispozitiv accesoriu.

ML13.c. și d. nu se aplică vestelor de protecție, căștilor sau îmbrăcămintei de protecție, atunci când însoțesc utilizatorul în scopul protecției personale.

Singurele căști concepute special pentru personalul care dezamorsează bombe care sunt specificate la ML13 sunt cele special concepute pentru utilizări militare.

A se vedea, de asemenea, 1.A.005. din Lista produselor și tehnologiilor cu dublă utilizare.

Pentru "materiale fibroase și filamentare" utilizate la fabricarea vestelor și căștilor de protecție, a se vedea 1.C.010 din Lista produselor și tehnologiilor cu dublă utilizare.

ML14

‧Echipamente specializate pentru instruire militară‧ sau pentru simularea de scenarii militare, simulatoare special concepute pentru antrenamentul utilizării armelor și armamentului specificate la ML1. sau ML2., precum și componente și accesorii special concepute pentru acestea.

Notă tehnică

Termenul "echipament specializat pentru instruire militară" include tipurile militare de echipamente de instruire pentru atac, zbor operațional, descoperire ținte radar, generare de ținte radar, executare a tragerilor, acțiuni de luptă antisubmarin, simulatoare de zbor (inclusiv centrifuge rotative pentru antrenamentul piloților sau astronauților), simulatoare radar, de zbor instrumental, de navigație, de lansare a rachetelor, de echipamente țintă, de "aeronave" teleghidate, simulatoare de armament, simulatoare de "aeronave" nepilotate precum și unități mobile de instrucție și echipamente de instrucție pentru operații militare terestre.

ML14. include generatoare de imagine și sisteme interactive cu mediul pentru simulatoare atunci când sunt special concepute sau modificate pentru utilizări militare.

ML14. nu se aplică echipamentelor special concepute pentru antrenament în utilizarea armelor de vânătoare sau sport.

ML15

Echipamente pentru formarea de imagini sau de contraacțiune, după cum urmează, special concepute pentru utilizări militare, precum și componente și accesorii special concepute pentru acestea:

ML15.f. include echipamente concepute să perturbe funcționarea sau eficacitatea sistemelor militare de formare a imaginii sau să reducă la minimum asemenea efecte perturbatoare.

În cadrul ML15. termenul ‧componente special concepute‧ include următoarele produse, atunci când sunt special concepute pentru utilizări militare:

ML15. nu se aplică "tuburilor intensificatoare de imagine din prima generație" sau echipamentelor special concepute să funcționeze cu "tuburi intensificatoare de imagine din prima generație".

Pentru clasificarea dispozitivelor de ochire care încorporează "tuburi intensificatoare de imagine din prima generație" a se vedea ML1., ML2. și ML5.a.

A se vedea de asemenea 6.A.002.a.2. și 6.A.002.b. din Lista produselor și tehnologiilor cu dublă utilizare.

ML16

Produse forjate, turnate și alte semifabricate a căror folosire într-un produs specificat este identificabilă prin compoziția materialului, geometrie sau funcționare și care sunt special concepute pentru oricare dintre produsele specificate la ML1. - ML4., ML6., ML9., ML10., ML12. sau ML19.

ML17

Alte echipamente, materiale și ‧biblioteci‧, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

Note tehnice

ML18

Echipamente de producție și componente, după cum urmează:

Notă tehnică

În sensul ML18., termenul ‧producție‧ include proiectarea, examinarea, producția, testarea și verificarea.

ML18.a. și ML18.b. includ următoarele echipamente:

ML19

Sisteme de arme cu energie dirijată (DEW), echipamente aferente sau de contraacțiune și modele de testare, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

Sistemele de arme cu energie dirijată specificate la ML19. includ sistemele a căror performanță derivă din utilizarea controlată a:

ML19 include următoarele echipamente, atunci când sunt special concepute pentru sisteme de arme cu energie dirijată:

ML20

Echipamente criogenice și "supraconductoare", după cum urmează, precum și componente și accesorii special concepute pentru acestea:

ML21

"Software", după cum urmează:

ML22

"Tehnologie", după cum urmează:

"Tehnologia""necesară" pentru "dezvoltarea", "producția" sau "utilizarea" produselor specificate în prezenta listă rămâne sub control chiar și când se aplică produselor care nu sunt specificate în prezenta listă.

ML22. nu se aplică:

ML7

"Adaptat pentru utilizare de război":

Orice modificare sau selecție (cum ar fi alterarea purității, stabilității la depozitare, virulenței, caracteristicilor de diseminare sau rezistenței la radiații ultraviolete) destinată să crească eficiența în producerea de vătămări asupra oamenilor sau animalelor, de degradări ale echipamentelor ori de distrugeri ale culturilor sau mediului înconjurător.

ML8

"Aditivi"

Substanțe utilizate în prepararea explozivilor în scopul îmbunătățirii proprietăților lor.

ML8, ML9 și ML10

"Aeronavă"

Vehicul aerian cu aripi fixe, cu aripi cu geometrie variabilă, cu aripi rotative (elicopter), cu rotor pivotant sau cu aripi pivotante.

ML10

"Aeronavă civilă"

Acea "aeronavă" care, potrivit destinației sale, este înregistrată în listele cu certificatele de navigabilitate aeriană, publicate de autoritățile aviației civile, și este utilizată în zboruri pe rute interne sau internaționale comerciale ori este destinată unei utilizări civile legale, particulare sau de afaceri.

ML7

"Agenți pentru combaterea dezordinii publice"

Substanțe care, în anumite condiții de utilizare în scopul combaterii dezordinii publice, produc rapid asupra oamenilor efecte fizice iritante sau incapacitante care dispar la scurt timp după terminarea expunerii. (Substanțele lacrimogene sunt o subclasă a "agenților pentru combaterea dezordinii publice").

ML7, 22

"Biocatalizatori"

Enzime pentru reacții chimice sau biochimice specifice sau alți compuși biologici care se leagă de agenții chimici de război și accelerează viteza de degradare a acestora

Notă tehnică

‧Enzime‧ înseamnă "biocatalizatori" pentru reacții chimice specifice sau biochimice specifice.

ML7, 22

"Biopolimeri"

Macromolecule biologice, după cum urmează:

Note tehnice

ML19

"Calificat pentru utilizare spațială"

Produse, care sunt concepute, fabricate și testate pentru a corespunde cerințelor speciale electrice, mecanice sau de mediu necesare pentru utilizarea la lansarea și desfășurarea sateliților ori a sistemelor de zbor de mare altitudine care operează la altitudini de 100 km sau mai mari.

ML22

"Cercetare științifică fundamentală"

Activitate experimentală sau teoretică desfășurată în principal pentru obținerea de noi cunoștințe despre principiile fundamentale ale fenomenelor ori faptelor observabile și care nu este orientată în primul rând spre un scop sau obiectiv practic specific.

ML21, 22

"Dezvoltare"

Este legată de toate fazele anterioare producției de serie, cum sunt: definirea concepției, cercetarea în vederea definirii proiectului, analiza proiectului, conceptele de proiectare, execuția și testarea de prototipuri, schemele pentru producția-pilot, datele de proiectare, procesul de transformare a datelor de proiectare într-un produs, proiectul de configurare, proiectele de integrare, planurile generale.

ML22

"Din domeniul public"

În sensul prezentei liste, înseamnă că "tehnologia" sau "software"-ul au devenit accesibile fără restricții privind difuzarea viitoare.

Notă: Restricțiile de copyright nu determină ca "tehnologia" sau "software"-ul să nu fie considerate "din domeniul public".

ML17

"Efectori terminali"

Clești, unități active de prelucrare și orice alt mijloc de prelucrare fixat pe placa de bază terminală a brațului de manipulare al unui "robot".

Notă tehnică

"Unități active de prelucrare": dispozitive destinate aplicării, referitor la piesa ce urmează a fi prelucrată, a forței de antrenare, a energiei de prelucrare sau a senzorilor.

ML8, 18

"Explozivi"

Substanțe sau amestecuri de substanțe lichide, solide ori gazoase care utilizate ca încărcături primare, auxiliare sau principale în componentele de luptă, la demolări sau la alte aplicații militare, sunt necesare pentru detonare.

ML8

"Încărcături de propulsie"

Substanțe sau amestecuri care reacționează chimic pentru a produce volume mari de gaze fierbinți la viteze controlate pentru a realiza un lucru mecanic.

ML4, 8

"Încărcături pirotehnice"

Amestecuri de combustibili și oxidanți solizi sau lichizi care, atunci când sunt aprinse, dezvoltă o reacție chimică energică cu o viteză controlată pentru a produce timpi de întârziere specifici sau cantități determinate de căldură, zgomot, fum, radiații în spectrul vizibil sau infraroșu. Substanțele piroforice sunt o subclasă de materiale pirotehnice care nu conțin oxidanți, dar care se aprind spontan în contact cu aerul.

ML5, 19

"Laser"

Un ansamblu de componente în măsură să producă în timp și în spațiu lumină coerentă amplificată prin emisiune stimulată de radiație.

ML4, 8

"Materiale energetice"

Substanțe sau amestecuri care reacționează chimic pentru eliberarea energiei necesare scopului urmărit. "Explozivii", "încărcăturile pirotehnice" și "încărcăturile de propulsie" sunt subclase ale "materialelor energetice".

ML13

"Materiale fibroase și filamentare"

Includ: