22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/1

---

Protecția consumatorilor: îmbunătățirea educației și a gradului de conștientizare de către consumatori în materie de finanțe și credit

P6_TA(2008)0539

Rezoluția Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la protecția consumatorilor: îmbunătățirea educației și a gradului de conștientizare de către consumatori în materie de credite și finanțare (2007/2288(INI))

(2010/C 16 E/01)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2007 privind educația financiară (COM(2007)0808),

—	având în vedere Cartea verde a Comisiei privind serviciile financiare cu amănuntul pe piața unică (COM(2007)0226),

—	având în vedere poziția sa în cadrul celei de-a doua lecturi din 16 ianuarie 2008 în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 11 iulie 2007 privind politica serviciilor financiare (2005-2010) — Cartea albă (2),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0393/2008),

A.

întrucât, pe de-o parte, piețele financiare evoluează rapid, au devenit foarte dinamice și din ce în ce mai complexe, iar pe de altă parte, transformările sociale și schimbările în modul de viață creează necesitatea unei gestiuni adecvate a finanțelor personale, precum și necesitatea de a adapta periodic finanțele personale la noile condiții familiale și de muncă;

B.

întrucât creșterea nivelului de cultură financiară al consumatorilor ar trebui să constituie o prioritate pentru factorii politici de decizie, atât la nivel național, cât și european, nu doar din cauza beneficiilor pentru indivizi, dar și din cauza beneficiilor pentru societate și economie, cum ar fi reducerea gradului de îndatorare, sporirea economiilor, creșterea concurenței, utilizarea corespunzătoare a produselor de asigurare și planificarea adecvată a mijloacelor pentru perioada de pensionare;

C.	întrucât studiile relevă faptul că consumatorii tind să-și supraestimeze cunoștințele cu privire la serviciile financiare și că aceștia trebuie informați asupra faptului că nu sunt atât de competenți în domeniul respectiv precum cred și asupra consecințelor acestui fapt;

D.

întrucât programele de înaltă calitate în domeniul educației financiare, specifice și, după caz, cât mai personalizate, pot contribui la creșterea nivelului de cultură financiară, permițând consumatorilor să ia decizii în cunoștință de cauză, precum și la funcționarea eficientă a piețelor financiare;

E.	întrucât importanța serviciilor financiare transfrontaliere este în continuă creștere, iar Comisia ar trebui să ia inițiative la nivelul UE în vederea promovării educației financiare transfrontaliere și, după caz, a informațiilor comparative cu privire la aceasta;

F.	întrucât ar trebui să se acorde o atenție deosebită necesităților educaționale ale consumatorilor vulnerabili și ale tinerilor consumatori, care trebuie să ia decizii ce le vor afecta perspectiva financiară pentru tot restul vieții;

G.	întrucât studiile au relevat că cei care au învățat aspectele de bază privind finanțele personale, la o vârstă fragedă, posedă un nivel mai ridicat de cultură financiară; întrucât educația financiară este strâns legată de predarea cunoștințelor de bază (matematică și citire),

1.   salută inițiativele Comisiei în domeniul educației financiare a consumatorilor, în special instituirea, cu puțin timp în urmă, a Grupului de experți privind educația financiară, precum și intenția sa de a publica o bază de date on-line, cuprinzând programele și cercetarea în materie de educație financiară în UE; consideră că acest Grup de experți ar trebui să aibă responsabilități și competențe clare; sugerează ca grupului respectiv să i se ceară în special să analizeze valoarea adăugată și cele mai bune practici în domeniul educației financiare a UE și al serviciile financiare transfrontaliere;

2.   subliniază că obiectivul educării și sensibilizării consumatorilor în materie de finanțe și credit este îmbunătățirea conștientizării de către consumatori a realităților economice și financiare pentru a înțelege angajamentele economice și pentru a evita riscurile inutile, supraîndatorarea și excluderea financiară; consideră că acțiunile de formare și de informare trebuie să permită consumatorilor o abordare independentă, bazată pe propria lor apreciere, a produselor financiare care li se oferă sau la care preconizează să recurgă;

3.   constată că criza „creditelor ipotecare subprime” reprezintă nu numai o ilustrare a pericolelor de informare inadecvată a debitorilor, dar și lipsa de înțelegere și cunoaștere a unor astfel de informații ce a condus la o percepere insuficientă de către consumatori a riscurilor de insolvabilitate și de supraîndatorare;

4.   subliniază că existența unor consumatori a căror capacitate de decizie este întărită și care sunt bine informați contribuie la consolidarea concurenței, a calității și a inovației în sectorul serviciilor bancare și financiare și reamintește că investitorii formați și încrezători pot furniza lichidități suplimentare pe piețele de capital pentru investiții și dezvoltare;

5.   subliniază importanța stabilirii gradului de cultură financiară în statele membre și a înțelegerii valorii adăugate pe care o poate aduce Uniunea Europeană, precum și importanța definirii necesităților educaționale pentru anumite grupuri țintă, în conformitate cu un catalog de criterii, cum ar fi vârsta, venitul și nivelul de educație;

6.   recunoaște rolul inițiativelor private, al sectorului serviciilor financiare și al organizațiilor de consumatori atât la nivel comunitar, cât și la nivel național, în definirea nevoilor specifice ale grupurilor țintă cu privire la educația financiară, în evidențierea punctelor slabe și a deficiențelor din cadrul programelor educaționale existente, precum și în asigurarea de informații financiare pentru consumatori, de exemplu prin intermediul instrumentelor on-line, al campaniilor în mass-media și al campaniilor de educare etc. destinate planificării financiare;

7.   este de părere că programele de educație financiară își ating eficacitatea maximă doar dacă se adresează nevoilor unui grup țintă specific și, după caz, sunt personalizate; mai mult, consideră că toate programele de educație financiară ar trebui să contribuie la îmbunătățirea gestionării realiste și în cunoștință de cauză a posibilităților financiare ale fiecărui individ; ar trebui să se analizeze posibilitatea de dezvoltare a unor programe de ameliorare a capacităților adulților în domeniul financiar;

8.   invită Comisia să dezvolte, în cooperare cu statele membre, la nivelul UE, programe educaționale în domeniul finanțelor personale, bazate pe reguli și principii comune, care pot fi adaptate necesităților tuturor statelor membre și aplicate în acestea, stabilind indicatori și promovând schimburi de bune practici;

9.   subliniază că educația financiară poate completa, dar nu se poate substitui dispozițiilor coerente în materie de protecție a consumatorilor din cadrul legislației privind serviciile financiare, și nici reglementărilor și strictei supravegheri a instituțiilor financiare;

10.   recunoaște rolul important al sectorului privat și, în special, al instituțiilor financiare, în asigurarea consumatorilor cu informații privind serviciile financiare; subliniază totuși că educația financiară ar trebui să fie corectă, echidistantă și transparentă, astfel încât să servească intereselor consumatorului, și că trebuie să se deosebească în mod clar de consilierea comercială sau de publicitate; în vederea atingerii acestui obiectiv, încurajează instituțiile financiare să elaboreze coduri de conduită pentru personalul propriu;

11.   recunoaște necesitatea găsirii unui echilibru delicat între asigurarea de informații necesare consumatorilor pentru a lua decizii financiare în cunoștință de cauză și suprasolicitarea consumatorilor cu informații; acordă prioritate calității, nu cantității, precum, de exemplu, informațiilor de înaltă calitate, care sunt accesibile, concrete, ușor de înțeles, destinate sporirii capacității consumatorilor de a lua decizii responsabile și în cunoștință de cauză;

12.   consideră că este necesară o informație eficace, clară și inteligibilă, în special în mesajele publicitare pentru produsele financiare, și că instituțiile financiare ar trebui să furnizeze informații suficiente înaintea încheierii contractelor și în special să aplice cu strictețe normele prevăzute de Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele de instrumente financiare (3) și de Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori (4); solicită Comisiei să prezinte în mod coerent propuneri legislative specifice privind un sistem armonizat de informare și de protecție a consumatorului, în special în ceea ce privește creditul ipotecar (cum ar fi fișe de informații europene normalizate, armonizate, simple și comparabile, care să conțină indicații comune privind rata anuală a dobânzii etc.);

13.   recomandă ca programele în materie de educație financiară să se axeze pe aspecte importante ce țin de planificarea vieții, cum ar fi aspectele de bază legate de economii, datorii, asigurări și pensii;

14.   solicită Comisiei să-și continue eforturile de promovare a dialogului între părțile implicate;

15.   sugerează majorarea liniei bugetare 17 02 02 pentru finanțarea unor activități la nivelul UE, având drept obiectiv îmbunătățirea nivelului de formare financiară al consumatorilor și a culturii financiare a acestora; solicită Comisiei să vină cu contribuții pentru ridicarea gradului de conștientizare la nivelul UE prin sprijinirea organizării, la nivel național și regional, de conferințe, seminarii, campanii de mass-media și de sensibilizare, precum și de programe educaționale cu participare transfrontalieră, în special în materie de servicii financiare cu amânuntul și de gestionare a creditului/datoriei la nivel de gospodărie casnică;

16.   invită Comisia să dezvolte în continuare și să actualizeze instrumentul on-line Dolceta și să ofere acest serviciu în toate limbile oficiale; sugerează Comisiei să includă pe pagina de internet a serviciului Dolceta un link către baza de date on-line pe care intenționează să o creeze și care va cuprinde programele regionale și naționale în materie de educație financiară; sugerează că site-ul Dolceta ar trebui să includă link-uri, pe țări, către site-urile internet ale organismelor publice și private care își desfășoară activitatea în domeniul educației financiare;

17.   solicită Comisiei să includă în Tabloul de bord al piețelor de consum indicatori privind disponibilitatea și calitatea educației financiare;

18.   invită Comisia să inițieze campanii de informare pentru a crește gradul de conștientizare al consumatorilor cu privire la drepturile lor, conform legislației UE, în domeniul serviciilor financiare;

19.   subliniază nevoia ca statele membre să realizeze, cu sprijinul Comisiei, studii periodice, în cooperare cu diverse categorii sociale și de populație din statele membre, privind nivelurile actuale ale culturii financiare în rândurile populației, în vederea identificării domeniilor prioritare de acțiune și a garantării, în acest fel, a unei desfășurări corespunzătoare, prompte și eficiente a programelor de educație financiară în sprijinul populației;

20.   încurajează statele membre să includă educația financiară în programa generală a ciclului primar și secundar elaborată de instituțiile competente, menită să dezvolte competențele necesare în viața de zi cu zi, și să organizeze cursuri sistematice pentru profesori, în acest domeniu;

21.   subliniază necesitatea unui proces educațional permanent, pentru ambele părți, adică atât pentru consilierii financiari, cât și pentru consumatori, astfel încât să se garanteze furnizarea unor informații de calitate, corespunzătoare celor mai recente evoluții din sectorul serviciilor financiare;

22.   este de părere că efectele de sinergie dintre diferitele organizații educaționale nu sunt utilizate suficient; solicită, prin urmare, statelor membre să instituie o rețea de educație financiară, la care să ia parte atât sectorul public, cât și cel privat, și să încurajeze cooperarea și dialogul între toți actorii;

23.   încurajează statele membre să acorde o atenție deosebită nevoilor educaționale ale pensionarilor și lucrătorilor la finalul carierei profesionale, care ar putea fi expuși riscului de excludere financiară, precum ale tinerilor care își încep cariera profesională și se confruntă cu dificultatea de a hotărî cum să utilizeze în mod adecvat noul lor venit;

24.   invită statele membre să instituie programe de formare în domeniul economic și al serviciilor financiare pentru lucrătorii sociali, deoarece aceștia sunt în contact cu persoanele expuse riscului de sărăcie sau celui de îndatorare excesivă;

25.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

---

(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0011.

(2)  JO C 175 E, 10.7.2008, p. 392.

(3)  JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

(4)  JO L 133, 22.5.2008, p. 66.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/5

---

Tablou de bord al piețelor de consum

P6_TA(2008)0540

Rezoluția Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la Tabloul de bord al piețelor de consum (2008/2057(INI))

(2010/C 16 E/02)

Parlamentul European,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 29 ianuarie 2008 intitulată „Monitorizarea rezultatelor privind consumatorii în interiorul pieței unice: tablou de bord al piețelor de consum” (COM(2008)0031),

—	având în vedere Tabloul de bord al pieței interne nr. 16 bis din 14 februarie 2008 (SEC(2008)0076),

—	având în vedere Rezoluția sa din 6 septembrie 2007 referitoare la Cartea verde privind revizuirea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor (1),

—	având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2008 referitoare la Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor 2007 -2013 (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 privind tabloul de bord al pieței unice (3),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2007 intitulată „O piață unică pentru Europa secolului XXI” (COM(2007)0724),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2007 intitulată „Servicii de interes general, inclusiv servicii sociale de interes general: un nou angajament european” (COM(2007)0725), de însoțire a Comunicării privind „O piață unică pentru Europa secolului XXI”,

—	având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Punerea în aplicare a noii metodologii pentru monitorizarea pieței și a sectorului de produse: rezultatele unei prime evaluări sectoriale”(SEC(2007)1517), de însoțire a Comunicării privind „O piață unică pentru Europa secolului XXI”,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0392/2008),

A.	întrucât salută publicarea Tabloului de bord al piețelor de consum („Tabloul de bord”), care are ca obiectiv ca piața internă să răspundă mai bine așteptărilor și preocupărilor cetățenilor;

B.	întrucât piețele de consum competitive și care funcționează eficient sunt de importanță crucială pentru a asigura încrederea cetățenilor în piața internă;

C.	întrucât Tabloul de bord trebuie să fie sprijinit de alte instrumente de monitorizare;

D.	întrucât indicatorii din Tabloul de bord au ca scop să contribuie la identificarea sectoarelor care necesită o analiză mai detaliată;

E.	întrucât Tabloul de bord ar trebui să stimuleze dezbateri privind aspecte ale politicii de protecție a consumatorilor;

F.	întrucât studiile și analizele realizate de autoritățile naționale pentru protecția consumatorilor și concurență ar putea fi relevante pentru dezvoltarea viitoare a Tabloului de bord,

Introducere

1.   subliniază importanța de a da cetățenilor posibilitatea de a beneficia pe deplin de avantajele pieței interne și consideră Tabloul de bord un instrument important în acest sens;

2.   salută cei cinci indicatori principali din Tabloul de bord referitori la reclamații, nivelurile prețurilor, gradul de satisfacție, schimbarea furnizorului și siguranță;

3.   subliniază faptul că Tabloul de bord este în stadiul de început și că acesta trebuie să fie dezvoltat în continuare cu date mai complete, cu statistici mai precise și analize mai detaliate bazate pe indicatori variați;

4.   subliniază faptul că, în momentul în care se ajunge la un nivel satisfăcător de dezvoltare a celor cinci indicatori de bază ai Tabloului de bord, ar trebui să se elaboreze indicatori noi pentru ca piața internă să poată răspunde mai bine la așteptările și preocupările cetățenilor;

5.   solicită Comisiei să asigure finanțarea adecvată și personalul necesar pentru obiectivele menționate la punctele 3 și 4;

6.   încurajează Comisia să asigure o abordare coerentă și coordonată în cadrul serviciilor sale, pentru a evita dublarea activităților și rezultate contradictorii în analiza datelor;

7.   solicită Comisiei să includă în viitoarele Tablouri de bord un rezumat ușor de înțeles, precum și concluzii și recomandări clare, traduse în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene;

Dezvoltarea indicatorilor

8.   consideră că numărul total de indicatori ar trebui să fie limitat pentru a asigura un Tablou de bord bine focalizat;

9.   consideră că un indicator referitor la reclamații este esențial pentru a înțelege gradul de satisfacție a consumatorilor; solicită Comisiei și statelor membre să acționeze în vederea armonizării sistemelor de clasificare a reclamațiilor utilizate de autoritățile competente și de serviciile corespunzătoare de asistență a consumatorilor din statele membre și de la nivel comunitar și să creeze o bază de date cu reclamații ale consumatorilor la nivelul UE; solicită statelor membre să sporească gradul de conștientizare al consumatorilor privind sistemele de reclamații și să îmbunătățească modul de tratare a reclamațiilor, pentru a permite agenților economici să ofere servicii mai bune și mai numeroase;

10.   solicită Comisiei să dezvolte indicatori referitori la procedurile judiciare transfrontaliere și la repararea daunelor suportate de consumatori prin intermediul mijloacelor de despăgubire judiciare și extrajudiciare, precum și prin mecanismele naționale de despăgubire existente;

11.   consideră că Tabloul de bord ar putea conține un indicator referitor la competențele și vârsta consumatorilor (de exemplu, nivelul de educație, competențele în domeniul informatic și cunoștințe de limbi străine); subliniază, totuși, importanța realizării unui echilibru între indicatorii bazați pe date „mai puțin concludente”, care reies din sondaje efectuate în rândul consumatorilor, și cei bazați pe date „concludente”, obținute din alte surse;

12.   recunoaște că dezvoltarea unor indicatori de preț preciși și adecvați reprezintă o problemă complexă, având în vedere că nivelurile prețurilor pot fi determinate de un număr variat de cauze și că existența acestora nu reprezintă în sine o dovadă a eșecului pieței; consideră, totodată, că Tabloul de bord ar trebui să includă indicatori de preț, având în vedere faptul că prețurile sunt de importanță maximă pentru consumatori și că indicatorii de preț sunt importanți pentru a stimula dezbaterile și pentru a asigura sensibilizarea canalelor media cu privire la deficiențele înregistrate în ceea ce privește funcționarea piețelor; solicită Comisiei să țină seama atât de climatul macroeconomic, cât și de puterea de cumpărare a consumatorilor și de prețurile fără taxe din statele membre;

13.   salută eforturile realizate pentru dezvoltarea unor indicatori de preț mai sofisticați, dar solicită, totodată, utilizarea altor indicatori referitori la funcționarea eficientă a piețelor înainte de a face recomandări specifice privitoare la politici;

14.   reamintește că preocupările etice și de protecție a mediului sunt din ce în ce mai importante pentru consumatori; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a măsura disponibilitatea informațiilor referitoare la astfel de preocupări în diverse piețe;

Îmbunătățirea bazei de informații

15.   subliniază importanța unei strânse cooperări între institutele de statistică ale statelor membre, Eurostat și alte servicii ale Comisiei în vederea asigurării calității și caracterului complet al cifrelor; solicită statelor membre să ia măsuri pentru a facilita o astfel de cooperare;

16.   reamintește faptul că autoritățile naționale pentru protecția consumatorilor și concurență realizează deseori studii de caz sau sunt în posesia altor dovezi referitoare la funcționarea unor diferite piețe; solicită, astfel, Comisiei să se bazeze pe informația existentă la nivel național și să se consulte în mod activ cu experții naționali pentru dezvoltarea viitoare a Tabloului de bord;

17.   încurajează statele membre să analizeze avantajele instituirii unui Ombudsman pentru consumatori; observă că o serie de state membre dispun de un Ombudsman pentru consumatori în mai multe sectoare, care îi ajută pe consumatori în relațiile lor cu agenții economici;

18.   solicită Comisiei ca, în colaborare cu statele membre, să garanteze că centrele europene de informare a consumatorilor primesc mai multe resurse și au destul personal, atât pentru a soluționa într-un mod eficient numărul din ce în ce mai mare de reclamații transfrontaliere depuse de consumatori, cât și pentru a reduce durata examinării unor astfel de reclamații;

Sporirea gradului de conștientizare

19.   solicită Comisiei și statelor membre să sporească gradul de conștientizare referitor la Tabloul de bord, asigurându-se, printre altele, că acesta este ușor accesibil și vizibil pe site-urile internet relevante, precum și să sporească eforturile de promovare a Tabloului de bord în canalele media, precum și pe lângă autoritățile publice și organizațiile de consumatori;

Relația cu Tabloul de bord al pieței interne

20.   consideră că Tabloul de bord al pieței interne și Tabloul de bord al piețelor de consum contribuie amândouă la promovarea unei piețe interne îmbunătățite în beneficiul cetățenilor și al consumatorilor;

21.   salută intenția Comisiei de a asigura o mai bună comunicare referitoare la piața internă și este de părere că cele două tablouri de bord reprezintă pași importanți în această direcție;

22.   subliniază că, deși cele două tablouri de bord sunt interconectate, iar promovarea dezvoltării lor coerente este importantă, ele vizează un public țintă diferit și, de aceea, ar trebui să rămână separate, având seturi de indicatori diferite;

23.   consideră că ar trebui să se efectueze regulat o revizuire a indicatorilor utilizați, precum și a raportului dintre cele două tablouri de bord, pentru a-i adapta la evoluțiile de pe piața internă;

*

* *

24.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

---

(1)  JO C 187 E, 24.7.2008, p. 231.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0211.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0421.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/8

---

Bilanțul celor 10 ani de Uniune Economică și Monetară și provocările viitoare

P6_TA(2008)0543

Rezoluția Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 privind UEM@10: bilanțul celor 10 ani de Uniune Economică și Monetară și provocările viitoare (2008/2156(INI))

(2010/C 16 E/03)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 mai 2008 privind UEM@10: succese și provocări după 10 ani de Uniune Economică și Monetară (COM(2008)0238), (Comunicarea privind UEM@10),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iunie 2008, intitulată „Finanțele publice în UEM — 2008” (COM(2008)0387),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 octombrie 2008 intitulată „De la criza financiară la redresare: un cadru de acțiune la nivel european” (COM(2008)0706),

—	având în vedere previziunile economice ale Comisiei pentru toamna anului 2008, din 3 noiembrie 2008,

—	având în vedere concluziile Consiliului European din 15 și 16 octombrie 2008,

—	având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2008 referitoare la reuniunea Consiliului European din 15 și 16 octombrie 2008 (1),

—	având în vedere reuniunea de urgență a Eurogrupului din 12 octombrie 2008 privind garanțiile guvernamentale pentru împrumuturile interbancare,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 4 noiembrie 2008,

—	având în vedere rezultatul reuniunii neoficiale a șefilor de stat și de guvern din 7 noiembrie 2008,

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2006 referitoare la raportul anual pe 2006 privind zona euro (2),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 iulie 2007 referitoare la raportul anual pe 2007 privind zona euro (3),

—	având în vedere Rezoluția sa din 20 februarie 2008 referitoare la contribuția la Consiliul European de primăvară 2008 în ceea ce privește Strategia de la Lisabona (4),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 referitoare la interesul european: reușita în era globalizării (5),

—	având în vedere Rezoluția sa din 15 februarie 2007 referitoare la situația economiei europene: raport preliminar privind orientările generale de politică economică pentru 2007 (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 22 februarie 2005 referitoare la finanțele publice în UEM 2004 (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 26 aprilie 2007 referitoare la finanțele publice în UEM 2006 (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2008 referitoare la raportul anual al BCE pentru 2007 (9),

—	având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2006 referitoare la extinderea zonei euro (10),

—	având în vedere Rezoluția sa din 20 iunie 2007 referitoare la îmbunătățirea procesului de consultare a Parlamentului European cu privire la procedurile de extindere a zonei euro (11),

—	având în vedere poziția sa legislativă din 17 iunie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului în conformitate cu articolul 122 alineatul (2) din tratat, privind adoptarea de către Slovacia a monedei unice la 1 ianuarie 2009 (12),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2006 referitoare la revizuirea strategică a Fondului Monetar Internațional (13),

—	având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2005 referitoare la punerea în aplicare a unei strategii de informare și comunicare privind euro și Uniunea Economică și Monetară (14),

—	având în vedere rezoluția sa din 23 septembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind fondurile speculative („hedge funds”) și fondurile de capital privat („private equity”) (15),

—	având în vedere Rezoluția Consiliului European din 13 decembrie 1997 referitoare la coordonarea politicii economice în etapa a treia a UEM și la articolele 109 și 109b din Tratatul CE (16),

—	având în vedere contribuția Consiliului (Afaceri economice și financiare) din 12 februarie 2008 la concluziile Consiliului European de primăvară,

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 7 octombrie 2008 privind un răspuns coordonat din partea UE la încetinirea economică,

—	având în vedere memorandumul de înțelegere din 1 iunie 2008 privind cooperarea dintre autoritățile de supraveghere financiară, băncile centrale și ministerele de finanțe din Uniunea Europeană pe problema stabilității financiare transfrontaliere,

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A6-0420/2008),

A.	întrucât, la 1 ianuarie 1999, 11 state membre — Belgia, Germania, Irlanda, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia și Finlanda — au adoptat moneda unică europeană;

B.	întrucât alte patru state membre au aderat la zona euro de la crearea acesteia: Grecia în 2001, Slovenia în 2007 și Cipru și Malta în 2008;

C.	întrucât zona euro urmează să se extindă în continuare, deoarece majoritatea statelor membre care sunt în prezent în afara zonei euro se pregătesc să adere în viitor și întrucât Slovacia va adera la zona euro la 1 ianuarie 2009;

D.	întrucât Uniunea Economică și Monetară (UEM) a fost în multe privințe un succes, moneda unică îmbunătățind stabilitatea economică în statele membre, în special în contextul crizei financiare actuale;

E.

întrucât calitatea de membru al zonei euro implică un grad înalt de interdependență economică între statele membre implicate și necesită, prin urmare, o mai mare coordonare a politicilor economice și un rol activ în guvernarea financiară și economică globală, pentru a profita pe deplin de pe urma monedei unice și pentru a răspunde provocărilor viitoare, cum ar fi concurența sporită pentru resursele naturale, dezechilibrele economice mondiale, importanța economică în creștere a piețelor emergente, schimbările climatice și îmbătrânirea populației Europei;

F.

întrucât inflația medie în primii 10 ani de existență a zonei euro a fost, în linii mari, în conformitate cu obiectivul Băncii Centrale Europene (BCE) privind stabilitatea prețurilor, de aproximativ, dar mai puțin de 2 %; întrucât inflația a depășit recent cu mult acest nivel din cauza schimbărilor structurale mondiale, în special în ceea ce privește creșterea prețurilor la alimente și energie, precum și din cauza relaxării politicilor monetare în SUA, dar și a lipsei de vigilență a băncilor centrale din unele țări terțe;

G.

întrucât creșterea rapidă a cererii de surse de energie limitate și de alte materii prime din partea economiilor emergente a dus aprovizionarea până la limitele capacităților; și întrucât presiunea în sens ascendent asupra prețurilor a fost exacerbată de faptul că materiile prime sunt din ce în ce mai mult considerate drept active financiare, astfel încât acestea pot fi utilizate ca rezervă de valoare;

H.

întrucât deschiderea zonei euro este binevenită iar actuala apreciere a cursului de schimb al monedei euro poate avea posibile efecte negative, mai precis, în ceea ce privește afectarea exporturilor și favorizarea importurilor pe piața internă, dar și efecte pozitive, prin sprijinirea economiei europene în confruntarea cu creșterea dramatică a prețului petrolului și cu actuala criză financiară;

I.

întrucât mediul economic mondial a fost favorabil creării de locuri de muncă în primii 10 ani de existență a euro, conducând la crearea a aproape 16 milioane de locuri de muncă — făcând abstracție de calitatea locurilor de muncă create — și la scăderea ratei șomajului de la 9 % în 1999 la o valoare estimată de 7, 3 % în 2008;

J.	întrucât Uniunea Europeană intră într-o recesiune economică, ratele de creștere scăzând de la 3, 1 % în 2006 la o previziune revizuită de la 2 la 1, 4 % în 2008 și, respectiv, de 0, 2 % pentru 2009, în timp ce șomajul și excluziunea socială se vor intensifica în continuare;

K.	întrucât creșterea economică și creșterea productivității au fost dezamăgitoare, iar creșterea măsurată în producție per lucrător s-a înjumătățit de la 1, 5 % în perioada 1989-1998 la o valoare estimată de 0, 75 % în perioada 1999-2008;

L.

întrucât euro s-a impus rapid ca cea de-a doua monedă internațională ca importanță, alături de dolarul american, și întrucât joacă un rol important ca monedă de referință pentru multe țări din lume; întrucât, cu toate acestea, potențialul monedei euro este insuficient exploatat la nivel internațional, deoarece zona euro nu și-a definit strategia internațională într-un mod adecvat și nici nu dispune de o reprezentare internațională efectivă;

Primii 10 ani de existență a euro

1.   împărtășește opinia conform căreia moneda unică a devenit un simbol al Europei și a dovedit că Europa este capabilă să ia decizii îndrăznețe pentru un viitor comun și prosper;

2.   salută faptul că euro a adus stabilitate și a sprijinit integrarea economică în zona euro; salută efectele stabilizatoare ale euro pe piețele valutare mondiale, în special în perioadele de criză; observă că divergențele economice interne nu s-au redus pe măsura așteptărilor, iar productivitatea nu s-a dezvoltat într-un mod satisfăcător pretutindeni în zona euro;

3.   constată cu satisfacție că se examinează și în alte părți ale lumii posibilitatea creării altor uniuni monetare;

4.   reamintește legătura esențială dintre politica monetară și politica comercială la nivel mondial, legătură demonstrată de altfel și prin numeroase studii, și subliniază, în acest sens, rolul pozitiv pe care îl joacă stabilitatea cursurilor de schimb în vederea unei creșteri durabile a comerțului internațional;

5.   subliniază faptul că utilizarea într-o măsură tot mai mare a euro ca monedă comercială internațională aduce beneficii în special statelor membre din zona euro, întrucât reduce, pentru întreprinderile din aceste state, riscurile inerente cursului de schimb și, prin aceasta, costurile comerțului internațional;

6.   reamintește că în primii 10 ani ai UEM, Parlamentul a jucat un rol activ, atât în domeniul economic, cât și în cel monetar, și că a făcut tot posibilul pentru a garanta o mai mare transparență și responsabilitate democratică;

7.   subliniază faptul că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a profita pe deplin de pe urma UEM, pentru a le permite, de exemplu, statelor membre și regiunilor cu un PIB sub medie să recupereze decalajele, și pentru a consolida înțelegerea și angajamentul cetățenilor față de moneda unică;

8.   propune următoarele elemente și măsuri concrete care să fie incluse într-o foaie de parcurs recomandabilă pentru UEM:

Divergența economică, reformele structurale și finanțele publice

9.   consideră că reformele economice uniformizate, mai coerente și complementare, coordonate la momentul oportun pe baza orientărilor integrate pentru creștere și ocuparea forței de muncă (Orientările integrate) și a combinației de politici a Strategiei de la Lisabona, ar putea reduce divergențele economice și ar putea contribui semnificativ la redresarea economiei după această criză financiară; subliniază necesitatea îmbunătățirii și simplificării procedurilor și metodologiilor de revizuire și evaluare a punerii în aplicare a orientărilor respective la sfârșitul fiecărui an;

10.   recunoaște că, în ceea ce privește eforturile de modernizare și performanța economică, țările care au cel mai mare succes sunt acelea care combină reformele structurale prospective și bine echilibrate cu investiții situate peste medie în cercetare, dezvoltare și inovare, educație, formare continuă și îngrijirea copilului, precum și în reînnoirea sistemelor sociale fiabile; constată că aceleași state membre au, în cea mai mare parte, o administrație extrem de eficientă și transparentă, cu excedente bugetare, rate ale datoriei situate sub medie și cheltuieli publice de înaltă calitate, eficace și specifice, contribuția progresului tehnic la creșterea națională în aceste state fiind aproape de două ori mai mare decât media din Uniunea Europeană; mai mult, observă că aceste state membre „de referință” sunt, ca urmare a ratelor înalte ale ocupării forței de muncă, inclusiv a femeilor și a lucrătorilor mai în vârstă, precum și ca urmare a unor rate ale natalității ridicate, sunt cele mai bine pregătite pentru o societate care îmbătrânește și pentru garantarea unui nivel înalt de competitivitate;

11.   subliniază necesitatea consolidării reciproce a politicilor macroeconomice axate pe stabilitate și creștere, prin transformarea politicilor și investițiilor echilibrate într-un subiect de interes comun; subliniază necesitatea de a urmări îndeaproape finanțele publice prin gestionarea eficientă a politicii fiscale și a cheltuielilor, precum și impactul acestora asupra cererii, și, în paralel, de a fi de acord cu crearea unui mediu favorabil pentru operațiunile transfrontaliere efectuate de întreprinderi;

12.   observă că Pactul de Stabilitate și de Creștere (PSC) revizuit și-a dovedit valoarea și că trebuie efectuată o consolidare temeinică a bugetelor, deoarece schimbările demografice și o posibilă reducere a creșterii economice ar putea cauza probleme bugetare în statele membre din zona euro, ceea ce ar putea avea efecte negative asupra stabilității zonei euro în ansamblu; critică, în acest context, lipsa de disciplină în eliminarea deficitelor bugetare în perioadele de creștere economică și subliniază că statele membre trebuie să depună eforturi pentru elaborarea unei politici fiscale anticiclice, în special pentru a fi mai bine pregătite în confruntarea cu șocurile externe; subliniază, ca atare, necesitatea unei strategii pe termen scurt de reducere a datoriilor publice și a unei strategii de creștere durabilă și virtuoasă, care să permită reducerea datoriei publice până la pragul de maxim 60 %, pe termen lung;

13.   observă că elementele principale ale PSC trebuie, de asemenea, abordate în mod corespunzător în viitor, deoarece atât pragul de 3 % al deficitului bugetar, cât și cel al unei datorii publice maxime de 60 % din produsul intern brut au fost stabilite pe baza condițiilor economice din anii '90; consideră că PSC trebuie respectat în mod strict de statele membre și monitorizat de Comisie; consideră că ambele deficite ar trebui tratate ca plafoane ce nu trebuie atinse; consideră că o coordonare eficace a politicii economice și financiare reprezintă o condiție prealabilă pentru succesul economic al UEM, cu respectarea principiului subsidiarității; invită Comisia să analizeze toate modalitățile posibile de consolidare a componentei preventive a PSC; subliniază că instrumentele de supraveghere actuale trebuie să fie utilizate mai bine de Comisie și că examinarea pe termen mediu de către Eurogrup a bugetelor naționale trebuie consolidată;

14.   sprijină opinia Comisiei conform căreia PSC revizuit constituie un cadru politic important într-o perioadă de tensiuni economice majore și subliniază că punerea în aplicare a PSC ar trebui să garanteze că orice deteriorare a finanțelor publice este însoțită de măsuri corespunzătoare pentru redresarea situației, asigurându-se reinstituirea unor poziții durabile; consideră, în plus, că politicile bugetare ar trebui să utilizeze din plin nivelul de flexibilitate permis de PSC revizuit și solicită Comisiei să ofere statelor membre orientări clare pentru implementarea acestei flexibilități;

15.   consideră că un mediu macroeconomic viabil și stabil necesită finanțe publice de o calitate superioară, inclusiv o consolidare bugetară suplimentară, o eficiență crescută a cheltuielilor publice și o creștere a investițiilor în educație, capital uman, cercetare și dezvoltare și infrastructură, care să favorizeze creșterea economică și să stimuleze ocuparea forței de muncă și care să abordeze preocupări sociale majore, cum ar fi schimbările climatice, în conformitate cu obiectivele pachetului privind schimbările climatice și energia și în vederea redresării economice după actuala criză financiară;

16.   consideră că reformele structurale ar trebui să se axeze pe creșterea productivității printr-o combinație mai bună de politici economice și sociale, asigurând totodată un nivel adecvat de dialog social, așa cum prevede Strategia de la Lisabona;

17.   observă că politica în domeniul concurenței ar trebui să fie complementară politicilor structurale și susține sprijinirea restructurării economice;

18.   avertizează asupra concentrării în primul rând pe moderarea salarială ca mijloc de atingere a stabilității prețurilor; reamintește, în acest context, că sporirea concurenței ca urmare a globalizării a condus deja către o presiune de reducere a salariilor, în timp ce inflația importată cauzată de creșterea prețului petrolului și al altor materii prime a redus puterea de cumpărare a consumatorilor; își reafirmă convingerea că această chestiune ar trebui abordată, în special, printr-o distribuție mai echitabilă a averii;

19.   consideră politicile salariale și fiscale drept instrumente eficiente pentru stabilizare și creștere economică; este de părere că ar trebui garantate creșteri salariale reale în conformitate cu nivelurile productivității și că coordonarea politicii fiscale ar trebui utilizată selectiv pentru atingerea obiectivelor economice; consideră deosebit de importantă combaterea fraudelor fiscale, atât în privința impozitelor directe, cât și a celor indirecte, și că ar trebui depuse mai multe eforturi în acest domeniu; subliniază necesitatea iminentă de a consolida o cultură bazată pe stimulare și implicare, ca element constitutiv al conceptelor de guvernare corporativă și responsabilitate socială a întreprinderilor;

20.   subliniază necesitatea unor norme echitabile pentru piața internă; prin urmare, consideră drept contraproductivă favorizarea de rate cât mai scăzute ale impozitului pe profitul întreprinderilor;

21.   invită statele membre din zona euro să consolideze coordonarea eficientă a politicii economice și fiscale, în special prin elaborarea unei strategii comune coerente în cadrul Eurogrupului; sprijină propunerea Comisiei de a solicita statelor membre programe-cadru pe termen mediu pentru politicile lor economice și financiare, precum și de a controla punerea în aplicare a acestora; subliniază că fiecare stat membru trebuie să-și asume responsabilitatea de a întreprinde reforme structurale și de a-și îmbunătăți competitivitatea într-un mod cooperativ, astfel încât să se mențină încrederea în moneda euro și acceptarea acesteia;

22.   observă că diferitele tipuri de reforme structurale și grade de deschidere au contribuit la performanțele divergente ale statelor membre din zona euro; sprijină concluziile Comisiei cuprinse în comunicarea sa privind UEM@10 legate de eforturile insuficiente de recuperare a decalajului din partea câtorva economii din zona euro și de divergențele în creștere dintre statele membre din zona euro; solicită stabilirea unor schimburi periodice de opinii și a unei cooperări în cadrul Eurogrupului în vederea realizării obiectivului comun de accelerare a procesului de convergență;

23.   solicită Comisiei să abordeze, într-un mod uniform, criteriile comune de evaluare a datelor economice și fiscale; face referire la responsabilitatea Comisiei și a statelor membre în privința fiabilității datelor statistice și solicită ca viitoarele decizii să fie adoptate doar în cazul în care nu există niciun dubiu cu privire la validitatea și acuratețea datelor disponibile; solicită, de asemenea, să se recurgă la inițierea unor investigații în cazul în care, timp de mai mulți ani, există o neconcordanță între datele preconizate în cadrul programelor de convergență și de stabilitate și datele care pot fi anticipate în mod realist;

Politica monetară

24.   reamintește angajamentul său ferm pentru independența BCE;

25.   observă că rapoartele periodice ale BCE adresate Parlamentului, în special Comisiei sale pentru afaceri economice și monetare, contribuie la transparența politicii monetare și salută posibilitatea pe care o au deputații în Parlamentul European de a adresa BCE întrebări scrise cu privire la politica monetară, consolidând astfel responsabilitatea BCE față de cetățenii Uniunii; sprijină solicitarea pentru o dezbatere publică mai hotărâtă cu privire la viitoarele politici monetare și valutare comune în zona euro;

26.   consideră că dialogul dintre Parlament și BCE privind politica monetară a reprezentat un succes, care ar trebui să deschidă calea altor realizări; se așteaptă la o îmbunătățire a dialogului monetar în câteva privințe, cum ar fi coordonarea datelor rezervate audierilor periodice ale președintelui BCE cu calendarul BCE privind deciziile de politică monetară, pentru a îmbunătăți analizarea deciziilor respective, menținând, în același timp, posibilitatea de a-l invita pe președintele BCE să discute temele de actualitate, atunci când este necesar;

27.   observă că obiectivul principal al politicii monetare a BCE este acela de menținere a stabilității prețurilor și că BCE țintește pe termen mediu rate ale inflației de aproape, dar mai puțin de 2 %; subliniază că obiectivul de stabilizare a prețurilor poate fi atins efectiv numai dacă se abordează în mod adecvat cauzele profunde ale inflației; reamintește că articolul 105 din Tratatul CE a încredințat BCE, de asemenea, sarcina de a sprijini politicile economice generale ale Comunității;

28.   este de părere că BCE ar trebui să se orienteze către un regim de țintire directă a inflației, în cadrul căruia o țintă unică de inflație este completată de o bandă de fluctuație admisă în jurul valorii-țintă; invită BCE să-și publice previziunile în materie de inflație; o astfel de orientare, către un regim de țintire directă a inflației nu ar trebui să dăuneze concentrării asupra dinamicii agregatelor monetare, în vederea evitării acumulării unor noi efecte tip „balon de săpun”;

29.   consideră că inflația este o realitate mondială și că acest fenomen global nu va putea fi combătut, în cadrul unei economii deschise, doar prin intermediul unei politici monetare europene;

30.   subliniază dorința sa de a examina posibile îmbunătățiri ale procedurii de numire a membrilor Comitetului Director al BCE înainte de 2010; consideră important faptul ca membrii Comitetului Director să aibă o bogată experiență academică și/sau profesională și să provină din medii diverse din sectorul economic, monetar și financiar; atrage atenția asupra solicitărilor sale cu privire la un Comitet Director al BCE alcătuit din nouă membri având responsabilitatea exclusivă de stabilire a ratelor dobânzilor, înlocuind astfel sistemul actual și evitând soluția și mai complexă stabilită pentru viitor; solicită adoptarea unei modificări corespunzătoare a tratatului;

Integrarea și supravegherea piețelor financiare

31.   consideră că integrarea financiară ar trebui să însemne mai multă creștere și competitivitate economică, pe lângă mai multă stabilitate și lichiditate pe piața internă;

32.   observă că centrul financiar principal în Uniunea Europeană se află în afara zonei euro; reamintește totuși că legislația comunitară se aplică tuturor statelor membre și operatorilor de pe piața internă; consideră că Uniunea Europeană trebuie să își îmbunătățească urgent structurile de supraveghere, luând în considerare rolul specific al BCE;

33.   este de părere că sunt necesare și alte măsuri în domeniul compensării și decontării tranzacțiilor transfrontaliere cu valori mobiliare, în care nu există până în prezent o integrare reală;

34.   subliniază că, în privința serviciilor cu amănuntul, este necesară o integrare mai profundă, fără ca aceasta să afecteze protecția consumatorilor; consideră că mobilitatea clienților, cultura financiară, accesul la serviciile de bază și comparabilitatea produselor trebuie îmbunătățite;

35.   consideră că o europenizare a structurilor de supraveghere financiară, transparența pieței financiare, existența unor reguli de concurență eficiente și reglementarea adecvată sunt necesare pe termen mediu, pentru a îmbunătăți gestionarea crizelor și cooperarea între Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), autoritățile de supraveghere, guverne și actorii de pe piață; este de părere că un cadru de supraveghere integrat, cuprinzător (care să includă toate sectoarele financiare), consecvent și coerent, începând cu abordarea echilibrată a reglementării repartizării transfrontaliere a riscului financiar, bazat pe o legislație armonizată, ar reduce costurile de punere în conformitate în cazul activităților multisectoriale; observă că așa-numitul „gold plating” (reglementarea dincolo de cerințele minime ale legislației comunitare) și arbitrajul reglementar ar trebui evitate; invită Comisia să prezinte propuneri de revizuire a arhitecturii actuale de supraveghere în conformitate cu aceste principii; consideră că rolul BCE în materie de supraveghere ar trebui extins dincolo de granițele zonei euro, prin intermediul Sistemului European al Băncilor Centrale;

36.   salută Memorandumul de înțelegere referitor la cooperarea dintre autoritățile de supraveghere financiară, băncile centrale și miniștrii de finanțe din Uniunea Europeană privind stabilitatea financiară transfrontalieră, încheiat în primăvara anului 2008; subliniază totuși că Memorandumul de înțelegere nu este obligatoriu din punct de vedere juridic și că acesta se bazează pe dorința statelor membre de a coopera între ele; este de părere că, chiar dacă este extrem de dificil să se definească în prealabil norme privind repartizarea sarcinilor, activitățile legate de gestionarea crizelor trebuie să continue;

37.   subliniază că Uniunea Europeană, fiind cel mai mare spațiu economic din lume, cu piețele financiare cele mai mari, ar trebui să joace un rol de conducere la nivel mondial, în termeni de reformare a sistemului de reglementare a serviciilor financiare, în beneficiul tuturor statelor implicate și al stabilității globale; consideră că stabilitatea financiară ar trebui să devină un obiectiv fundamental în cadrul procesului de elaborare a politicilor într-o lume a piețelor financiare tot mai integrate și a inovării în domeniul financiar, care uneori ar putea avea efecte destabilizatoare asupra economiei reale și ar putea comporta riscuri sistemice; își exprimă convingerea că orice decizie ambițioasă, adoptată la nivel comunitar, va încuraja alte țări să urmeze aceeași cale și subliniază, în acest context, responsabilitatea abordării și a problemelor globale sau „off shore”; este de părere că responsabilitatea politică a organismelor internaționale de reglementare trebuie abordată în paralel cu această activitate de reglementare;

38.   invită Comisia să examineze crearea de obligațiuni europene și să elaboreze o strategie pe termen lung care să permită emiterea unor astfel de obligațiuni în zona euro, pe lângă obligațiunile naționale ale statelor membre; face referire la necesitatea evaluării consecințelor asupra piețelor financiare internaționale și asupra UEM.

Extinderea zonei euro

39.   solicită ca toate statele membre din afara zonei euro să respecte criteriile de la Maastricht și Pactul de Stabilitate și de Creștere revizuit și în general flexibil; consideră că o interpretare strictă a PSC și utilizarea criteriilor de excludere înaintea oricărei posibile aderări trebuie garantate de către Comisie; observă că trebuie garantat un tratament egal al statelor membre din zona euro și al statelor membre care doresc să adere la zona euro; observă, în acest context, că stabilitatea pe termen lung a zonei euro trebuie privită ca un obiectiv de interes comun și că extinderea și stabilitatea trebuie să meargă mână în mână; consideră că este esențial ca statele membre din zona euro și statele membre cu un statut special să-și îndeplinească în mod strict obligațiile și să nu permită niciun dubiu în privința obiectivelor comune de stabilitate a prețurilor, de independență a BCE, de disciplină bugetară sau de promovare a creșterii economice, a ocupării forței de muncă și a competitivității;

40.   consideră că statele membre din afara zonei euro care îndeplinesc criteriile de la Maastricht și nu beneficiază de o derogare în cadrul tratatului, ar trebui să adopte moneda comună cu prima ocazie posibilă;

41.   subliniază faptul că aderarea la zona euro necesită respectarea deplină a criteriilor de la Maastricht, astfel cum sunt menționate în tratat și în Protocolul la articolul 121 din tratat, și anume: un grad înalt de stabilitate a prețurilor măsurată, precum și durabilitatea acesteia, finanțe publice fără deficit excesiv, participare la mecanismul ratei de schimb (ERM II) timp de cel puțin doi ani, respectarea limitelor normale de fluctuație, ajustarea ratelor dobânzilor pe termen lung, compatibilitatea legislației cu dispozițiile Tratatului de la Maastricht privind UEM și o bancă centrală independentă;

42.   este de părere că unul dintre cele mai dificile aspecte ale aderării la zona euro îl reprezintă garantarea durabilității criteriilor de la Maastricht; subliniază, însă, că, în același timp, criteriile de la Maastricht reprezintă un prim pas în calea menținerii proceselor de reformă, inclusiv a angajamentelor ulterioare și a eforturilor în privința reformelor structurale, a investițiilor și a coordonării la nivel economic;

43.   salută supravegherea mai strictă și mai fermă a statelor membre care participă la ERM II și care doresc să adere la zona euro, precum și a evoluției lor economice; observă că participarea cu succes la ERM II trebuie să rămână o condiție prealabilă reală și nu doar o cerință secundară în vederea aderării la zona euro; aceleași criterii de aderare trebuie aplicate tuturor statelor membre care urmează să adere la zona euro;

44.   consideră extinderea durabilă și cu succes a zonei euro drept o provocare majoră pentru anii viitori și că atât standardele instituționale ale BCE, cât și procesul decizional al acesteia trebuie adaptate la schimbarea respectivă, iar modelul de rotație trebuie să ia în calcul puterea economică a fiecărui stat membru;

45.   subliniază, în legătură cu extinderea zonei euro, caracterul dezirabil al unui nivel înalt de convergență în economia reală pentru a limita suprasolicitarea, atât a zonei euro, cât și a statelor ce doresc să adere la aceasta; consideră, în acest context, că ar trebui instituite facilități în favoarea acelor state membre care participă la zona euro, în care politica monetară unică poate avea un efect de contracție deosebit;

46.   subliniază că, pentru extinderile viitoare, este important să se prevadă intervenții specifice în sprijinul statelor membre care nu fac parte din zona euro și care au fost afectate în mod deosebit de actuala criză financiară;

Comunicare

47.   subliniază că, deși până în prezent, în zona euro, s-a menținut un nivel înalt de stabilitate a prețurilor, „inflația percepută” a deviat în mod substanțial față de ratele reale, mai scăzute, ale inflației din statele membre, din ultimii zece ani; solicită, prin urmare, o mai bună informare a populației și clarificarea faptelor legate de necesitatea existenței UEM și de funcționarea acesteia, în special cu privire la stabilitatea prețurilor, piețele financiare internaționale și avantajele stabilității în cadrul zonei euro în timpul crizelor financiare internaționale;

48.   consideră că moneda unică rămâne o prioritate de comunicare pentru Uniunea Europeană; consideră că beneficiile monedei euro și ale UEM — stabilitatea prețurilor, rate scăzute ale dobânzii la ipoteci, facilitarea călătoriilor, protecția împotriva fluctuației cursurilor de schimb valutar și a șocurilor externe — trebuie prezentate publicului și explicate pe larg; consideră că trebuie să se pună accentul mai ales pe informarea și ținerea la curent a cetățenilor europeni, a consumatorilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), care nu dispun de capacități suficiente pentru a se adapta imediat la noi evoluții și provocări cu care se confruntă moneda euro;

49.   solicită BCE să efectueze o analiză cantitativă anuală, fie în cadrul raportului său anual, fie în cadrul unui raport special, cu privire la beneficiile pe care moneda euro le-a avut asupra cetățenilor obișnuiți, cu exemple concrete privind modul în care utilizarea monedei euro a avut efecte pozitive asupra vieții de zi cu zi a oamenilor;

50.   consideră că, pentru a pregăti introducerea monedei euro în statele membre care intenționează să adere la zona euro, comunicarea este extrem de importantă; observă că această comunicare privind extinderea zonei euro este importantă și pentru toate statele membre din zona euro;

51.   consideră că Comisia trebuie să își concentreze eforturile pentru a ajuta noile state membre să își pregătească cetățenii pentru adoptarea monedei euro, realizând în acest sens campanii de informare intense, urmărind implementarea acestora, acolo unde aceste campanii sunt deja în derulare și raportând periodic cu privire la cele mai bune practici legate de punerea în aplicare a Planurilor de acțiune naționale pentru adoptarea monedei euro; consideră, de asemenea, că cele mai bune practici și know-how-ul acumulate în cadrul trecerilor anterioare la moneda euro se pot dovedi utile în cazul trecerii noilor state membre la moneda euro, precum și pentru viitoarea extindere și pentru pregătirea noilor țări candidate;

Rolul internațional al euro și reprezentarea externă

52.   salută evoluția rapidă a euro ca a doua monedă de rezervă și de tranzacționare, alături de dolarul american, cu o cotă de 25 % din rezervele mondiale de valută; observă că, în special în țările învecinate cu zona euro, moneda unică europeană joacă un rol important ca monedă de finanțare și că ratele de schimb ale acestor țări sunt aliniate la euro; aprobă în mod expres avizul BCE conform căruia introducerea euro reprezintă ultima etapă către un proces structurat de convergență în Uniunea Europeană și, de aceea, introducerea euro nu este posibilă decât conform Tratatului CE;

53.   este de părere că agenda politicii UEM pentru următorul deceniu va fi marcată, printre altele, de noile provocări reprezentate de economiile asiatice emergente și de actuala criză financiară mondială; regretă că, în ciuda rolului tot mai important al monedei euro pe plan global, încercările de îmbunătățire a reprezentării externe a zonei euro în chestiuni financiare și monetare nu au înregistrat asemenea progrese; subliniază că zona euro trebuie să își construiască o strategie internațională pe măsura statutului internațional al monedei sale;

54.   reamintește că cea mai eficientă cale de aliniere a influenței zonei euro cu importanța sa economică este dezvoltarea de poziții comune și consolidarea reprezentării sale, în ultimă instanță deținând o reprezentare unică în cadrul instituțiilor și forurilor financiare internaționale relevante; îndeamnă statele membre din zona euro, printre altele, să se exprime la unison în privința politicilor în materie de cursuri de schimb valutar;

55.   subliniază faptul că euro este folosit ca monedă națională în afara zonei euro; consideră că implicațiile unei astfel de utilizări trebuie analizate;

56.   subliniază că rolul important al euro pe piețele financiare internaționale implică o obligație și că, astfel, efectele politicii monetare, precum și ale politicii de creștere din zona euro au un impact mondial; subliniază importanța crescută a euro pentru comerțul și serviciile internaționale ca factor de stabilitate în context mondial, ca motor al integrării piețelor financiare și ca bază pentru sporirea investițiilor directe și a fuziunilor transfrontaliere de întreprinderi, deoarece costurile de tranzacționare ar putea fi reduse substanțial; solicită un studiu privind dezechilibrele mondiale, rolul euro și scenarii posibile de adaptare, pentru a pregăti mai bine Uniunea Europeană în vederea abordării șocurilor externe majore;

57.   recomandă o cooperare prospectivă mai strânsă și un dialog internațional îmbunătățit între autoritățile responsabile ale celor mai importante „blocuri valutare” în vederea îmbunătățirii gestiunii crizelor internaționale și a compensării consecințelor evoluțiilor valutare asupra economiei reale; reamintește gestionarea comună cu succes în perioada de început a recentei crize americane a creditelor ipotecare cu risc ridicat, precum și în cazul crizei ce a urmat evenimentelor din 11 septembrie 2001, gestionare ce a preîntâmpinat o cădere subită a dolarului american;

58.   sprijină intenția Comisiei de a consolida influența UEM în cadrul instituțiilor financiare internaționale printr-o poziție comună a UE, reprezentată de către anumite personalități cum ar fi președintele Eurogrupului, al Comisiei și președintele BCE; observă că, în fapt, președintele Eurogrupului, al Comisiei și președintele BCE pot deja să participe ca observatori în cadrul celor mai importante instituții financiare internaționale; solicită, cu toate acestea, o mai bună coordonare a pozițiilor europene pentru ca politica monetară europeană comună să fie reprezentată în viitor de către reprezentanții legitimi ai acesteia; se așteaptă să fie exprimată o poziție a zonei euro cu privire la politicile de schimb valutar ale partenerilor săi principali; invită președintele Eurogrupului să reprezinte zona euro la Forumul pentru stabilitate financiară (FSF); sugerează ca statutele Fondului Monetar Internațional (FMI) să fie modificate pentru a permite reprezentarea blocurilor și organizațiilor economice;

59.   subliniază că este necesară o abordare comună a Uniunii Europene în ceea ce privește reforma instituțiilor financiare internaționale, care ar trebui să țină seama de provocările unei economii globale, inclusiv de apariția unor noi puteri economice;

60.   regretă faptul că Comisia nu a analizat de o manieră mai detaliată și precisă rolul internațional al euro în cadrul comunicării sale privind UEM@10; invită Comisia să elaboreze un raport detaliat referitor la dimensiunea externă a politicii monetare comune și la repercusiunile acesteia asupra performanțelor economice și comerciale ale zonei euro;

61.   subliniază faptul că politicile monetare promovate de anumiți parteneri ai Uniunii Europene, care vizează să-și subevalueze moneda, constituie o practică care afectează în mod neloial schimburile comerciale și că ar putea fi considerată drept o barieră netarifară în cadrul comerțului internațional;

Instrumentele economice ale UEM și guvernarea

62.   consideră că toate părțile interesate — Parlamentul, Consiliul, Comisia, Eurogrupul și partenerii sociali la nivel comunitar și național — ar trebui să colaboreze în vederea consolidării funcționării viitoare a UEM, în ceea ce privește guvernarea economică, pe baza următoarelor sugestii:

a)

în calitate de componentă esențială a Strategiei de la Lisabona și de instrument economic central, orientările integrate ar trebui, în scopul realizării unei combinații echilibrate de politici, să urmărească reforme care să se inspire reciproc în domeniile ocupării forței de muncă, mediului și securității sociale;

b)

orientările integrate ar trebui să instituie un cadru general pentru coordonarea mai strânsă a politicii economice în vederea alinierii programelor naționale de reformă (PNR), luându-se totuși în considerare diversitatea economică și tradițiile naționale diferite; ar trebui stabilit un proces de consultare a parlamentelor naționale cu privire la programele de stabilitate și convergență și la programele naționale de reformă;

c)

ar trebui stabilită o conexiune mai puternică între orientările politice integrate, în special orientările generale de politică economică (OGPE), și programele de stabilitate și convergență; programele de stabilitate și convergență și PNR ar putea fi prezentate în același timp (anual, la începutul toamnei) după o dezbatere în parlamentul național; OGPE ar putea include obiective bugetare comune în conformitate cu componenta preventivă a PSC;

d)

guvernele statelor membre ar trebui, atunci când decid bugetul național, să țină seama de orientările integrate și de recomandările specifice pentru țara respectivă, precum și de situația bugetară generală în zona euro; diferitele calendare fiscale naționale și principalele ipoteze utilizate pentru realizarea previziunilor ar trebui armonizate pentru a evita disparitățile cauzate de utilizarea unor previziuni macroeconomice diferite (creșterea economică în lume și în UE, prețul barilului de petrol, ratele dobânzilor) și a altor parametri; solicită Comisiei, Eurostat și statelor membre să coopereze pentru definirea unor instrumente care să sporească comparabilitatea bugetelor naționale în ceea ce privește diversele categorii de cheltuieli;

e)

ar trebui ca, ori de câte ori este posibil, să se facă recomandări cu caracter mai formal destinate statelor din zona euro, cum ar fi stabilirea de obiective privind cheltuielile pe termen mediu, reformele structurale specifice, investițiile și calitatea finanțelor publice; ar trebui avută în vedere, în contextul PNR, o structură de raportare mai standardizată, fără a aduce atingere priorităților naționale de reformă; toate angajamentele, obiectivele și valorile de referință ar trebui incluse pe deplin în orientările integrate și în PNR, pentru a îmbunătăți coerența și eficiența guvernării economice;

f)

în cadrul pentru guvernarea economică, ar trebui inclusă o strategie pe termen lung, pentru perioadele favorabile, de reducere a datoriei publice sub pragul maxim de 60 % din PIB, deoarece astfel s-ar reduce costurile aferente serviciului datoriei și ar scădea costurile de capital pentru investițiile private;

g)	ar trebui stabilit un cadru obligatoriu în care statele membre din zona euro să se consulte reciproc și să consulte Comisia înainte de a lua decizii majore în domeniul politicii economice, cum ar fi în cazul măsurilor de abordare a prețurilor crescute la alimente și energie;

h)

coordonarea economică ar trebui să ia forma unei strategii europene integrate privind economia și ocuparea forței de muncă, bazată pe instrumentele existente în domeniul politicii economice — în special Strategia de la Lisabona, orientările politice integrate, strategia de dezvoltare durabilă și programele de stabilitate și convergență; invită guvernele statelor membre, sub conducerea președintelui Eurogrupului, să promoveze activitatea economică de o manieră coerentă, simultan și în aceeași direcție;

i)	strategia europeană privind economia și ocuparea forței de muncă, menționată la litera (h), ar trebui să recunoască potențialul tehnologiilor noi și ecologice drept fundament al creșterii economice, alături de o combinație de politici macroeconomice;

j)	ar trebui facilitată finanțarea întreprinderilor inovatoare, în special a IMM-urilor, printre altele prin înființarea unui „Fond european de creștere inteligentă” de către Banca Europeană de Investiții;

k)	raportul anual privind zona euro ar trebui să ofere o gamă mai practică de instrumente și evaluări pentru a face posibilă organizarea unui dialog mai detaliat între diversele instituții ale UE implicate în guvernarea economică;

l)	trebuie stabilit un cod de conduită între Parlament, Consiliu și Comisie, care să garanteze cooperarea adecvată și implicarea deplină a acestor trei instituții ale UE în abordarea corespunzătoare, în viitor, a orientărilor integrate, ca instrumente economice esențiale;

m)

cadrul instituțional pentru coordonarea politicii economice ar trebui consolidat după cum urmează: — ar trebui înființate „formațiuni ale Eurogrupului” și în domeniile competitivitate/industrie, mediu, ocuparea forței de muncă și educație; — Eurogrupul ar trebui să beneficieze de un cadru instituțional consolidat și de mai multe resurse umane; — mandatul președintelui Eurogrupului ar trebui să fie în conformitate cu ciclurile economice ale orientărilor integrate; — Comitetul de Politică Economică ar trebui inclus în Comitetul Economic și Financiar, pentru a constitui un organism unic și coerent de pregătire a reuniunilor Consiliului Afaceri Economice și Financiare și ale Eurogrupului; — un reprezentant al Parlamentului ar trebui să primească statut de observator în cadrul Eurogrupului și al reuniunilor neoficiale ale Consiliului; — ar trebui organizate reuniunii ale Troicii, Parlamentului și Comisiei de patru ori pe an și, atunci când este necesar, și cu participare Eurogrupului;

n)

un dialog mai regulat și mai structurat privind aspectele macroeconomice între Parlament, Comisie și Eurogrup, similar cu dialogul monetar dintre Parlament și BCE, ar trebui să aibă loc cel puțin trimestrial, pentru a aprofunda cadrele existente și pentru a dezbate provocările cu care se confruntă economia din zona euro; și, de asemenea,

o)	trebuie inițiat un dialog activ între Parlament, Eurogrup, BCE și Comitetul Economic și Social European în vederea purtării unor discuții asupra combinației adecvate de politici;

63.   consideră că agenda de politici în materie de UEM pentru viitoarea decadă va fi marcată îndeosebi de provocările recentei crize de pe piața financiară și de implicațiile acesteia pentru economia reală; ia act în mod pozitiv, în acest context, de faptul că statele membre din zona euro sunt mai bine echipate decât în trecut pentru a face față unor șocuri importante, datorită politicii monetare comune și reformelor întreprinse în ultimii ani; cu toate acestea, în vederea prevenirii, în mare măsură, a încetinirii creșterii economice și a inflației ridicate, solicită:

a)	un răspuns coordonat la nivelul UE, bazat pe o înțelegere comună a problemelor și pe măsuri comune de asigurare a continuității, cu acceptarea anumitor caracteristici naționale, inclusiv coordonarea PNR-urilor;

(b)

PNR ambițioase și adaptate, precum și angajamentul de implementare a acestora, inclusiv o revizuire a bugetelor naționale ca reacție la cele mai recente previziuni economice, în vederea contracarării recesiunii economice și a promovării creșterii, stabilind, în același timp, un dialog solid cu partenerii sociali;

c)	măsuri de sprijin în favoarea IMM-urilor, în special pentru a completa acțiunea recentă a Băncii Europene de Investiții și pentru a asigura menținerea liniilor de credit pentru IMM-uri de către sistemul bancar;

d)	o definiție a măsurilor specifice de protejare a grupurilor vulnerabile împotriva efectelor actualei crize financiare;

e)	o implementare completă și la timp a foii de parcurs pentru serviciile financiare, inclusiv acțiuni de control și o eficacitate crescută a supravegherii cu privire la actuala criză financiară;

f)	consolidarea mecanismelor de soluționare a crizelor prin îmbunătățirea normelor UE privind lichidarea și stabilirea unor mecanisme clar definite și unanim acceptate pentru partajarea sarcinilor între statele membre implicate în caz de insolvabilitate a unor grupuri financiare transfrontaliere;

g)

finalizarea instrumentelor de elaborare a politicii monetare prin analiza cuprinzătoare a factorilor ce influențează stabilitatea și funcționarea sistemului financiar, printre altele cu privire la transferul politicii monetare, dezvoltarea creditului și a activelor financiare, caracteristicile noilor produse, precum și concentrările de risc și lichiditatea;

h)	o reacție europeană proactivă în forurile internaționale, îndeosebi în cadrul FSF și al FMI, precum și o intensificare a proceselor de luare a deciziilor politice comune; precum și

i)	găsirea unei voci pentru Uniunea Europeană în cadrul G8 și reflectarea rolului Uniunii Europene ca organism economic mondial cu putere de decizie mai eficient, adaptând totodată acest rol la consecințele globalizării și ale piețelor financiare mai importante;

j)	o mai bună și mai eficientă coordonare între Organizația Mondială a Comerțului și instituțiile de la Bretton Woods (FMI și Grupul Băncii Mondiale) în vederea combaterii speculațiilor și a provocărilor generate de actuala criză gravă;

k)

organizarea, sub auspiciile FMI, a unei conferințe monetare la nivel mondial cu scopul de a ajunge la un consens asupra chestiunilor monetare, având în vedere gravele tulburări monetare; luarea în considerare, de asemenea, a fezabilității instituirii în cadrul FMI a unui mecanism de soluționare a diferendelor monetare.

*

* *

64.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, Comitetului Economic și Social European, președintelui Eurogrupului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

---

(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0506.

(2)  JO C 314 E, 21.12.2006, p. 125.

(3)  JO C 175 E, 10.7.2008, p. 569.

(4)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0057.

(5)  JO C 282 E, 6.11.2008, p. 422.

(6)  JO C 287 E, 29.1.2007, p. 535.

(7)  JO C 304 E, 1.12.2005, p. 132.

(8)  JO C 74 E, 20.3.2008, p. 780.

(9)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0357.

(10)  JO C 298 E, 8.12.2006, p. 249.

(11)  JO C 146 E, 12.6.2008, p. 251.

(12)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0287.

(13)  JO C 291 E, 30.11.2006, p. 118.

(14)  JO C 157 E, 6.7.2006, p. 73.

(15)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0425.

(16)  JO C 35, 2.2.1998, p. 1.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/21

---

Recomandări referitoare la aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei

P6_TA(2008)0544

Rezoluția Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei (2008/2012(INI))

(2010/C 16 E/04)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 192 paragraful (2) din Tratatul CE,

—	având în vedere articolul 2 și articolul 141 al treilea paragraf din Tratatul CE,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 iulie 2007 intitulată „Combaterea diferenței de remunerare între bărbați și femei” (COM(2007)0424),

—	având în vedere raportul elaborat de rețeaua Comisiei de experți juriști în domeniile ocupării forței de muncă, afaceri sociale și egalitate între bărbați și femei, din februarie 2007 intitulat „Aspecte juridice ale diferenței de remunerare între bărbați și femei”;

—	având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen, adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles, la 23 și 24 martie 2006,

—	având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în temeiul articolului 141 din Tratatul CE,

—	având în vedere dispozițiile Convenției din 1994 al Organizației Internaționale a Muncii (OMI) referitoare la munca cu fracțiune de normă, care solicită statelor semnatare să includă în contractele de achiziții publice o clauză privind munca, inclusiv problema egalității de remunerare;

—	având în vedere articolul 11 alineatul (1) litera (d) din Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptată prin Rezoluția 34/180 din 18 decembrie 1979 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite;

—	având în vedere Cadrul de acțiune al partenerilor sociali europeni privind egalitatea de gen din 1 martie 2005 și rapoartele adoptate în urma acestuia,

—	având în vedere Rezoluțiile sale din 13 martie 2007 referitoare la o foaie de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați (2006-2010) (1) și din 3 septembrie 2008 referitoare la egalitatea între femei și bărbați — 2008 (2),

—	având în vedere articolele 39 și 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0389/2008),

A.	întrucât în Uniunea Europeană femeile câștigă în medie cu 15 % mai puțin decât bărbații și cu până la 25 % mai puțin în sectorul privat; întrucât diferențele de remunerare variază între 4 % și peste 25 % în statele membre și această diferență nu pare a se diminua în mod considerabil;

B.	întrucât o femeie este nevoită să lucreze până în data de 22 februarie (adică 418 zile) pentru a câștiga la fel de mult ca un bărbat pe perioada unui an;

C.	întrucât aplicarea principiului remunerării egale pentru aceeași muncă și pentru o muncă de valoare egală este crucială pentru realizarea egalității de gen;

D.

întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați persistă, așa cum o demonstrează datele care indică un progres extrem de redus (de la 17 % în 1995 la 15 % în 2005), în ciuda unui aparat legislativ consistent aflat în vigoare de mai bine de 30 de ani, precum și a măsurilor adoptate și a resurselor cheltuite în încercarea de a reduce această diferență; întrucât cauzele acestei diferențe trebuie analizate și trebuie concepute abordări în vederea eliminării diferențelor de remunerare și a segregării pieței muncii a femeilor care însoțește acest fenomen;

E.	întrucât în statele membre femeile au în timpul școlii o rată a promovabilității mai mare decât bărbații și alcătuiesc majoritatea absolvenților, fără a se înregistra o reducere comparabilă a diferenței de remunerare;

F.

întrucât diferența de remunerare este rezultatul discriminărilor directe și indirecte, al factorilor sociali și economici, al segregării de pe piața muncii și al structurii generale salariale și este, în plus, legată de o serie de factori juridici, sociali și economici, care nu se limitează la problema remunerării egale pentru aceeași muncă;

G.

întrucât diferențele de remunerare nu ar trebui să fie pur si simplu determinate pe baza diferențelor de venit brut pe oră, ci ar trebui, de asemenea, să se țină cont de factori precum primele individuale, clasificarea profesională, modelele de organizare a muncii, experiența profesională și productivitatea, care nu ar trebui măsurate doar în termeni cantitativi (orele de prezență fizică la locul de muncă), ci și în termeni calitativi și în funcție de impactul reducerii timpului de lucru, al concediilor și al absențelor medicale asupra veniturilor;

H.	întrucât reducerea diferenței de remunerare a constituit unul dintre obiectivele Strategiei de la Lisabona pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă, dar nu i s-a acordat suficientă atenție de către majoritatea statelor membre;

I.	întrucât o îmbunătățire a cadrului juridic al Uniunii ar trebui să permită statelor membre și partenerilor sociali să identifice mai eficient cauzele profunde pentru care diferența de remunerare continuă să existe;

J.	întrucât profesiile și locurile de muncă în care predomină femeile au tendința de a fi subevaluate în comparație cu cele în care predomină bărbații, situație care nu este justificată în mod necesar de niciun criteriu obiectiv;

K.	întrucât decalajul digital existent pe criterii de gen are un impact clar asupra remunerării;

L.

întrucât regimul salarial care ține cont de vechime la calcularea remunerării este defavorabil acelor femei care au fost nevoite să își întrerupă (de mai multe ori) cariera din cauza unor factori externi, precum întreruperile din activitatea profesională legate de copii, opțiuni ocupaționale diferite sau programe de lucru scurte, și dezavantajează în mod permanent și structural aceste femei;

M.

întrucât, așa cum arată datele statistice, calificările și experiențele dobândite de femei sunt mai puțin răsplătite din punct de vedere financiar decât cele dobândite de bărbați; întrucât, pe lângă conceptul de „remunerare egală pentru munca cu valoare egală”, care nu trebuie influențat de o abordare stereotipică din punct de vedere al genului, trebuie să aibă loc și o disociere de modalitatea tradițională de atribuire a rolurilor în societate, care a influențat până acum în mare măsură parcursurile educaționale și profesionale; în plus, concediul de maternitate și cel parental nu trebuie să aibă drept consecință discriminări la adresa femeilor pe piața forței de muncă;

N.

întrucât diferența de remunerare are un impact grav asupra statutului economic și social al femeilor, de-a lungul vieții lor profesionale și mai târziu, întrucât, datorită faptului că își aduc contribuția la societate prin alte mijloace decât prin încadrarea în muncă, de exemplu prin îngrijirea copiilor și a rudelor în vârstă, numeroase femei sunt mai expuse riscului sărăciei și mai puțin independente din punct de vedere economic;

O.	întrucât diferența de remunerare este și mai mare în cazul femeilor imigrante, al femeilor cu handicap, al femeilor care aparțin minorităților și al femeilor necalificate;

P.	întrucât este esențial să dispunem de date separate în funcție de gen și de un cadru juridic actualizat, care să ia în considerare perspectiva de gen și să permită abordarea cauzelor care se află la originea acestei discriminări salariale;

Q.	întrucât educația poate și trebuie să contribuie la eradicarea din societate a stereotipurilor de gen;

R.	întrucât Comisia a fost invitată în mod repetat de către Parlament să adopte inițiative, inclusiv să reexamineze legislația actuală, pentru a ajuta la eliminarea diferențelor de remunerare și a riscului sărăciei în rândul pensionarilor și la asigurarea unui nivel de trai decent pentru aceștia;

S.

întrucât Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformare) (3) prevede faptul că principiul remunerării egale pentru munca egală sau munca cu valoare egală este o parte indispensabilă și esențială din acquis-ul comunitar, inclusiv jurisprudența Curții de Justiție cu privire la discriminarea pe criterii de gen, precum și că este necesar să se ia măsuri suplimentare pentru aplicarea acestui principiu;

T.

întrucât punerea în aplicare, de către statele membre, de partenerii sociali și de organismele de promovare a egalității, a unor măsuri precum cele stabilite în Cadrul de acțiune privind egalitatea de gen din 1 martie 2005, menționat mai sus, ar permite eliminarea diferențelor de remunerare prin intermediul unui dialog social eficient;

U.

întrucât definirea unei strategii de eliminare a diferențelor de remunerare, a segregării orizontale și verticale a pieței muncii și a stereotipurilor legate de profesiile și sectoarele unde femeile sunt predominante va solicita crearea unui cadru de măsuri legislative și de altă factură la diverse niveluri, care să distingă între discriminarea salarială și diferențele de remunerare bazate pe alți factori decât discriminarea directă sau indirectă, deoarece prima constituie în mod direct obiectul legislației, iar cea din urmă trebuie abordată prin intermediul unor politici cu obiectiv precis și măsuri specifice;

V.

întrucât Comisia, după cum s-a specificat în comunicarea menționată mai sus din 18 iulie 2007, efectuează o analiză în cursul anului 2008 a cadrului juridic al Uniunii cu privire la egalitatea de remunerare, care trebuie să implice toți factorii interesați; întrucât rezultatele acestei analize ar trebui să beneficieze de o publicitate adecvată;

W.	întrucât unul dintre obiectivele stabilite îl constituie egalitatea de pensii dintre bărbați și femei, printre altele în ceea ce privește vârsta de pensionare;

X.	întrucât Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați poate juca un rol fundamental, în monitorizarea evoluției decalajului de remunerare între bărbați și femei și în analizarea cauzelor acestui decalaj, precum și în evaluarea impactului legislației;

1.   solicită Comisiei să prezinte Parlamentului până la 31 decembrie 2009, în temeiul articolului 141 din Tratatul CE, o propunere legislativă cu privire la revizuirea legislației actuale referitoare la aplicarea principiului egalității de remunerare între femei și bărbați (4), în conformitate cu recomandările detaliate anexate;

2.   confirmă faptul că aceste recomandări respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățeanului;

3.   consideră că propunerea solicitată nu va avea implicații financiare;

4.   își exprimă convingerea că este esențial să se asigure o aplicare mai bună și din timp a dispozițiilor Directivei 2006/54/CE, cu privire la organizațiile care promovează egalitatea și dialogul social în vederea combaterii diferențelor de remunerare, asigurându-se că statele membre, partenerii sociali și organizațiile pentru egalitatea de șanse aplică măsuri precum cele stabilite în Cadrul de acțiune privind egalitatea de gen din 1 martie 2005, menționat mai sus, stipulând distribuirea de informații și orientări cu privire la mijloacele practice (în special pentru IMM-uri) pentru a elimina diferențele de remunerare, inclusiv acordurile colective naționale sau sectoriale;

5.   subliniază importanța negocierii și a acordurilor colective în lupta împotriva discriminării față de femei, în special în materie de acces la locuri de muncă, salarii, condiții de lucru, avansare în carieră și formare profesională;

6.   invită instituțiile europene să organizeze o Zi europeană a egalității de remunerare (ziua în care femeile din Europa au câștigat, în medie, salariul perceput, în medie, de bărbați în cursul unui an), care ar trebui să ridice gradul de sensibilizare la inegalitățile salariale existente și să-i determine pe toți cei interesați să adopte inițiative suplimentare pentru eliminarea acestor disparități;

7.   invită organizațiile lucrătorilor și ale angajatorilor să elaboreze în comun un instrument obiectiv de evaluare a muncii în scopul reducerii diferențelor de remunerare dintre bărbați și femei;

8.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă, Comisiei și Consiliului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

---

(1)  JO C 301 E, 13.12.2007, p. 56.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0399.

(3)  JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(4)  Directiva 75/117/CEE a Consiliului din 10 februarie 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin (JO L 45, 19.2.1975, p. 19) a fost incorporată în Directiva 2006/54/CE. În conformitate cu prevederile Directivei 2006/54/CE, Directiva 75/117/CEE se abrogă de la data de 15 august 2009, care este, de asemenea, termenul limită pentru aplicarea prezentei directive.

---

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/28

---

Sprijinirea demonstrației incipiente a producerii de energie electrică durabilă din combustibili fosili

P6_TA(2008)0545

Rezoluția a Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la sprijinirea demonstrației incipiente a producerii de energie electrică durabilă din combustibili fosili (2008/2140(INI))

(2010/C 16 E/05)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 ianuarie 2008 privind sprijinirea demonstrației incipiente a producerii de energie electrică durabilă din combustibili fosili (COM(2008)0013) și documentul de lucru conex al serviciilor Comisiei de evaluare a impactului (SEC(2008)0047),

—

având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (COM(2008)0016) și documentul de lucru conex al serviciilor Comisiei (SEC(2008)0052),

—

având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului, a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 (COM(2008)0018) și documentul de lucru conex al serviciilor Comisiei (SEC(2008)0054),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2007 intitulată „Un plan strategic european pentru tehnologiile energetice (Planul SET): Către un viitor cu emisii reduse de carbon” (COM(2007)0723) și documentele de lucru anexate ale serviciilor Comisiei referitoare la o „Hartă a tehnologiilor” (SEC(2007)1510) și la o „Hartă a capacităților” (SEC(2007)1511,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 ianuarie 2008 intitulată „De două ori 20 până în 2020: Șansa oferită Europei de schimbările climatice” (COM(2008)0030),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007, intitulată „O politică energetică pentru Europa” (COM(2007)0001),

—	reamintind Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al șaptelea Program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (1),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6-0418/2008),

A.	întrucât, conform ultimelor cunoștințe științifico-tehnologice, fără investiții masive în cercetare și dezvoltare în domeniul tehnologiilor alternative, utilizarea combustibililor fosili în interiorul UE va mai trebui menținută câteva decenii pentru a garanta siguranța aprovizionării cu energie;

B.	întrucât cărbunele reprezintă singura sursă de energie fosilă disponibilă în interiorul UE, care poate limita dependența tot mai mare de importurile de petrol și gaze din state terțe nesigure, având, prin aceasta, o importanță strategică;

C.	întrucât, cu toate că în multe state membre, cărbunele are o pondere importantă în combinația de surse de energie, centralele bazate pe cărbune necesită modernizări și investiții importante pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel generate;

D.	întrucât multe state membre dispun de resurse importante de cărbune, a căror perioadă de exploatare este estimată a acoperi mare parte a secolului viitor;

E.

întrucât utilizarea pe scară largă a tehnologiilor de captare și stocare a carbonului (CSC), — în centralele electrice și, de asemenea, pe termen lung, în sectoarele industriale cu emisii masive de CO2 — ar putea contribui la atingerea obiectivelor ambițioase ale UE în domeniul climei după 2020 și întrucât utilizarea acestor tehnologii vin în completarea eforturilor de creștere a eficienței energetice în faza de aprovizionare și de consum și prin utilizarea energiilor regenerabile;

F.	întrucât producerea de energie este dependentă de utilizarea cărbunelui în multe economii în creștere din lume, iar succesele privind politica în domeniul climei din aceste regiuni se află în strânsă legătură cu posibilitatea utilizării, cu emisii reduse, a cărbunelui;

G.	întrucât utilizarea tehnologiilor CSC în centralele electrice începând cu 2020 nu va fi posibilă decât dacă proiectele demonstrative au ca efect noi și necesare evoluții ale tehnologiei și creșterea eficienței și viabilității economice respectând, în același timp, mediul înconjurător;

H.	întrucât ezitările privind construirea centralelor demonstrative pun sub semnul întrebării utilizarea tehnologiilor CSC în centralele electrice și, prin aceasta, atingerea obiectivelor politice privind clima;

I.	întrucât, până în acest moment, nu există niciun cadru legislativ adecvat, necesar utilizării tehnologiilor CSC;

J.	întrucât legislația comunitară existentă din acest domeniu trebuie transpusă cât mai curând posibil în legislația națională și regională și trebuie completată de noi propuneri legislative, îndeosebi în domeniul creării de infrastructuri de transport;

K.	întrucât absența unor reglementări legislative îngreunează deciziile întreprinderilor privind investițiile, precum și activitatea potențialilor investitori pe piețele financiare;

L.	întrucât construirea a cel puțin 12 centrale demonstrative trebuie sprijinită, iar proiectele demonstrative la nivelul UE trebuie alese după criteriul capacității de a prezenta soluțiile necesare privind tehnologiile specifice și diferitele opțiuni de transport și stocare,

1.   subliniază că scopul politicilor UE în domeniul climei ar trebui să fie reducerea la nivel mondial a emisiilor de gaze cu efect de seră;

2.   reamintește Raportul special al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbare Climatică (IPCC) din anul 2005 privind CSC, care a identificat tehnologiile respective ca fiind promițătoare în ceea ce privește reducerea rapidă a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial și ca oferind posibilitatea de a realiza o reducere de până la 55 % până în 2100;

3.   recunoaște că utilizarea tehnologiilor CSC poate contribui la îndeplinirea obiectivelor asumate de UE în domeniul climatic pentru perioada de după 2020; subliniază totuși că sprijinul pentru utilizarea CSC completează eforturile depuse pentru creșterea eficienței energetice și a gradului de utilizare a energiilor regenerabile;

4.   reamintește angajamentul asumat de Consiliul European din 8 și 9 martie 2007 de a stimula construcția și punerea în funcțiune, până în 2015, de până la 12 instalații demonstrative care să folosească tehnologii durabile de utilizare a combustibililor fosili în generarea de energie electrică comercială;

5.   subliniază necesitatea de a asigura organizarea de dezbateri naționale, cu implicarea tuturor specialiștilor, pentru a ilustra importanța demonstrării din timp a posibilității de a genera energie electrică durabilă din combustibili fosili;

6.   subliniază estimarea potrivit căreia construirea a cel puțin 12 instalații demonstrative în interiorul UE este necesară în vederea utilizării dorite pe scară largă a tehnologiilor CSC în centralele electrice și a stocării sigure a CO2 începând cu anul 2020; în acest context, este de părere că, dacă acest lucru este posibil, demonstrațiile privind tehnologiile CSC trebuie susținute și pentru alte instalații industriale înainte de 2020; subliniază că demonstrarea proceselor CSC în fazele de captare, transport și stocare trebuie să stabilească dacă tehnologiile CSC pot fi utilizate în mod sigur și dacă reprezintă o soluție eficientă din punct de vedere economic la problema schimbărilor climatice;

7.   consideră că, în contextul dezvoltării continue și al utilizării tehnologiilor CSC, există posibilitatea îndeplinirii, în același timp, a obiectivelor de siguranță a aprovizionării, protecție a climei și competitivitate;

8.   consideră că, ținând cont de rolul jucat de combustibilii fosili în cadrul mix-ului energetic al multor țări ale lumii, tehnologiile CSC ar putea, pe lângă eforturile depuse pentru creșterea eficienței energetice și a gradului de utilizare a energiilor regenerabile, să contribuie la realizarea securității aprovizionării și a protecției climei;

9.   evidențiază că ar trebui stabilite criterii obligatorii și stricte pentru siguranța pe termen lung și pentru permanentizarea siturilor de stocare;

10.   consideră că, în caz de accident, stocarea sub fundul mării poate periclita ecosistemele marine;

11.   consideră că măsurile prezentate de Comisie nu sunt suficiente pentru garantarea stimulentelor necesare construirii a cel puțin 12 instalații demonstrative până în 2015;

12.   invită Comisia să efectueze o evaluare precisă a costurilor implicate de fiecare dintre cele 12 instalații demonstrative și de partea care revine sectorului privat și respectiv sectorului public în ceea ce privește finanțarea fiecărui proiect;

13.   consideră că este necesar un angajament financiar direct pentru a garanta construirea a 12 instalații demonstrative;

14.   atrage atenția asupra faptului că deciziile privind investițiile și obținerea capitalului pe piața financiară pentru instalațiile demonstrative vor întâmpina obstacole, din cauza absenței unui cadru legislativ, în special la nivel național și regional, precum și nesiguranței privind viitoarea evoluție a prețului de comercializare a cotelor de emisii;

15.   consideră că decalajul de timp dintre potențialele posibilități de sprijin rezultat din comercializarea cotelor de emisii începând cu anul 2013 și faza necesară de planificare și construire a instalațiilor demonstrative poate fi eliminat prin disponibilizarea resurselor financiare;

16.   propune, în acest context, ca fondurile din cadrul facilității de finanțare prin împărțirea riscurilor rezervate după adoptarea celui de-al Șaptelea program-cadru pentru cercetare până la evaluarea intermediară, să fie angajate pentru instalațiile demonstrative CSC, pentru a face disponibile, cu promptitudine, fonduri de sprijin pentru aceste proiecte, precum și, astfel cum Comisia preconizează, atunci când este posibil, completarea acestora cu fonduri suplimentare, în colaborare cu Banca Europeană pentru Investiții;

17.   consideră, de asemenea, că, pe lângă sistemul UE de comercializare a cotelor de emisii (SCE UE), ar trebui majorate stimulentele pentru producția de tehnologie CSC prin alocarea, în cadrul SCE UE, de fonduri pentru producția anticipată de tehnologie CSC cu o creștere de cel puțin 25 % începând cu 2013, dar consideră, de asemenea, că astfel de fonduri ar trebui alocate cu cel puțin doi ani înainte de construcție, pentru a putea fi comercializate; consideră că ar trebui avută în vedere ca o alternativă, o alocare de 500 de milioane de cote comercializabile de emisie în sprijinul proiectelor din cadrul UE; încurajează în continuare statele membre să folosească veniturile obținute din licitarea cotelor de emisiei în cadrul SCE UE pentru a susține tehnologiile CSC și infrastructura necesară;

18.   consideră că este imperativ ca măcar cele 12 instalații demonstrative care beneficiază de sprijin să acopere toate combinațiile posibile dintre cele trei tehnici CSC și diferitele surse de energie și diferitele opțiuni de stocare și ca siturile să fie alese pe baza dorinței de a asigura cea mai mare diversitate geografică posibilă în interiorul UE;

19.   recomandă insistent includerea în cadrul selecției a proiectelor de centrală cu o putere minimă propusă de 180 MW;

20.   consideră că ar trebui create fără întârziere condițiile necesare procedurii de autorizare la nivel național și regional în domeniul transportului și al stocării;

21.   consideră necesar un angajament suplimentar al UE pentru facilitarea dezvoltării infrastructurii de transport necesare și constată în acest context că în diferite state membre procedurile de autorizare pentru alte infrastructuri de transport pot dura mai mulți ani; în acest context subliniază importanța scurtării acestor proceduri pentru a asigura construcția până în 2020;

22.   consideră că posibilitatea utilizării fondurilor structurale pentru instalațiile demonstrative CSC nu reprezintă o opțiune decât în condițiile în care regiunile, în mod individual, nu au angajat credite sau au prezentat propuneri în cadrul altor proiecte pe termen lung și evidențiază faptul că gradul de acceptare a eforturilor vizând protecția climei va continua să scadă, dacă creditele destinate consolidării coeziunii economice și sociale trebuie să concureze măsurile privind protecția climei;

23.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

---

(1)  JO L 412, 30.12.2006, p. 1.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/33

---

Raport special prezentat Parlamentului European de Ombudsmanul European în urma proiectului de recomandare adresat Consiliului Uniunii Europene privind plângerea nr. 1487/2005/GG

P6_TA(2008)0555

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2008 referitoare la raportul special al Ombudsmanului European în urma proiectului de recomandare adresat Consiliului Uniunii Europene în plângerea nr. 1487/2005/GG (2008/2072(INI))

(2010/C 16 E/06)

Parlamentul European,

—	având în vedere raportul special al Ombudsmanului European prezentat Parlamentului European,

—	având în vedere articolul 195 alineatul (1), al doilea paragraf din Tratatul CE,

—	având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (1), în special articolul 3 alineatul (7) al acesteia,

—	având în vedere studiile efectuate de Comisie privind limbile vorbite în Uniunea Europeană, publicate în Eurobarometrele speciale 237 și 243,

—	având în vedere articolul 3 alineatul (5) din Statutul Ombudsmanului care îndeamnă Ombudsmanul să găsească, pe cât posibil, împreună cu instituția în cauză, o soluție care să elimine cazurile de administrare defectuoasă și să rezolve în mod satisfăcător plângerea;

—	având în vedere articolul 195 alineatul (2) prima teză din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A6-0395/2008),

A.	întrucât creșterea transparenței, promovarea multilingvismului și furnizarea de informații corecte opiniei publice reprezintă obiectivele prioritare ale UE și ale instituțiilor sale;

B.	întrucât accesul facil la informații pentru cât mai mulți cetățeni ai UE reprezintă o premisă importantă și un element de bază al principiilor generale al legitimității democratice și al transparenței;

C.	dorind să înlesnească pentru cât mai mulți cetățeni accesul direct la informațiile privind activitățile instituțiilor UE în cadrul tuturor serviciilor lor;

D.	întrucât această dorință trebuie armonizată cu provocarea logistică reprezentată de existența unui număr mare de limbi oficiale ale UE;

E.	conștient de faptul că internetul reprezintă un mijloc din ce în ce mai important de obținere a informațiilor și că acesta trebuie folosit și de Uniunea Europeană în eforturile sale de a asigura transparența și de a furniza informații,

1.   aprobă concluziile Ombudsmanului, conform cărora:

a)	Consiliul, ca orice instituție a UE, este în primul rând el însuși responsabil de site-urile internet ale Președinției sale și de limbile folosite în cadrul acestor site-uri;

b)	practicile urmate în cadrul Consiliului în acest domeniu nu pot fi efectuate complet independent de practicile unitare ale instituțiilor și ale serviciilor acestora;

c)	informațiile furnizate pe site-urile internet respective ar trebui, în mod ideal, să fie disponibile la timp în toate limbile oficiale ale Comunității;

d)	în cazul în care numărul de limbi urmează să fie limitat, alegerea limbilor folosite trebuie să se bazeze pe criterii de obiectivitate, caracter rezonabil, transparență și aplicare practică;

e)	refuzul Consiliului de a examina solicitarea reclamantului în fond constituie un caz de administrare defectuoasă;

2.   în acest sens, constată cu uimire, că Consiliul consideră că nu este are competența să examineze această chestiune, deși toate statele membre sunt afectate de această problemă și Consiliul ar putea face recomandări tuturor președințiilor viitoare;

3.   regretă că, spre deosebire de alte instituții, precum Comisia și Parlamentul, care au mărit în mod substanțial numărul de limbi utilizate în comunicarea cu cetățenii, Consiliul a evitat în totalitate până în prezent să se ocupe în mod serios de aspectele legate de numărul de versiuni lingvistice ale site-urilor internet ale președințiilor sale;

4.   invită Consiliul să efectueze o reexaminare globală referitoare la numărul de versiuni lingvistice ale site-urilor internet ale președințiilor sale în vederea garantării unui acces cât mai facil pentru o cât mai mare parte a populației din Uniunea Europeană la informațiile privind activitățile instituției; invită Consiliul să comunice Parlamentului rezultatul consultărilor sale;

5.   subliniază că o limitare a numărului de versiuni lingvistice care se dovedește, eventual, a fi necesară trebuie să se realizeze conform unor criterii obiective și justificate în mod corespunzător, trebuie anunțată public și că numai limba țării care deține președinția poate avea prioritate, până la încheierea președinției respective;

6.   susține recomandarea adresată de Ombudsman Consiliului de a examina solicitarea reclamantului privind asigurarea unei versiuni lingvistice a site-lui internet al Președinției Consiliului și în limba germană;

7.   salută faptul că, contrar practicii președințiilor anterioare de a oferi informații pe site-ul internet numai în engleză, franceză și limba țării care deținea președinția, Președinția franceză a Consiliului asigură difuzarea informațiilor pe site-ul internet oficial în limbile oficiale ale Uniunii Europene care sunt vorbite cel mai mult (engleză, germană, franceză, italiană și spaniolă);

8.   se adresează tuturor președințiilor viitoare cu rugămintea de a furniza cât mai multe versiuni lingvistice posibil ale site — urilor internet, iar dacă trebuie limitat numărul de limbi, să folosească limbile oficiale vorbite cel mai mult, pe baza unui clasament al priorităților;

9.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

---

(1)  JO L 113, 4.5.1994, p. 15.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/35

---

Viitorul sistemelor de asigurări sociale și de pensii: finanțarea lor și tendința spre individualizare

P6_TA(2008)0556

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2008 referitoare la viitorul sistemelor de asigurare socială și de pensii: finanțarea lor și tendința de individualizare (2007/2290(INI))

(2010/C 16 E/07)

Parlamentul European,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2006 privind viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice în UE (COM(2006)0574),

—	având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 99 și 141,

—	având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene, în special hotărârea pronunțată de Curte la 17 mai 1990 la cauza Douglas Harvey Barber/Guardian Royal Exchange Assurance Group  (1),

—

având în vedere Convenția cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW), adoptată în 1979 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, în special articolul 11 alineatul (1) literele (d) și (e) și articolul 11 alineatul (2) litera (c),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 1 martie 2006 referitoare la o foaie de parcurs privind egalitatea între femei și bărbați, 2006-2010 (COM(2006)0092),

—	având în vedere concluziile președinției Consiliului European de la Bruxelles din 13 și 14 martie 2008,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2007 privind modernizarea sistemului de protecție socială în vederea consolidării justiției sociale și coeziunii economice: promovarea incluziunii active a persoanelor celor mai îndepărtate de piața forței de muncă (COM(2007)0620),

—	având în vedere Convenția din 1952 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind standardele minime de securitate socială,

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 11 aprilie 2008 privind aplicarea articolului 8 și a dispozițiilor conexe din Directiva 80/987/CEE din 20 octombrie 1980 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, în ceea ce privește sistemele suplimentare de pensii la nivel de întreprindere sau grup de întreprinderi existente în afara sistemelor naționale obligatorii de asigurări sociale (SEC(2008)0475),

—	având în vedere recomandările partenerilor sociali europeni din cadrul raportului din 18 octombrie 2007, intitulat „Principalele provocări cu care se confruntă piețele europene ale muncii: analiză comună efectuată de partenerii sociali europeni”,

—	având în vedere Cartea verde a Comisiei privind modernizarea dreptului muncii pentru a face față provocărilor secolului 21 (COM(2006)0708) și rezoluția Parlamentului din 11 iulie 2007 cu privire la aceasta (2),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 26 februarie 2007 intitulată „Analiza realității sociale — Raport intermediar pentru Consiliul de primăvară 2007” (COM(2007)0063) și Rezoluția Parlamentului din 15 noiembrie 2007 privind bilanțul realității sociale (3),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din10 mai 2007 privind promovarea solidarității dintre generații (COM(2007)0244) și Rezoluția Parlamentului din 21 februarie 2008 privind viitorul demografic al Europei (4),

—	având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, precum și cel al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6–0409/2008),

A.

întrucât sistemul de asigurări sociale — este instituit, reglementat, administrat și finanțat (în general parțial) de către stat, dar și în mod colectiv, prin intermediul impozitelor sau cotizațiilor plătite de către persoanele asigurate, iar statul are responsabilitatea publică de a satisface nevoile cetățenilor săi în materie de asigurări sociale; — se caracterizează prin responsabilitate și asigurarea unui nivel de bază corespunzător de securitate pentru toți; — se bazează pe principiul solidarității; — acoperă nouă domenii ale Convenției OIM, menționată mai sus; — vizează asigurarea unei securități fundamentale în domeniul ocupării forței de muncă (asigurarea împotriva șomajului), al veniturilor (plata pensiilor) și al capacității de obținere a unor venituri (asigurarea de sănătate);

B.	întrucât se așteaptă o ușoară creștere a populației totale a UE până în 2025, iar după anul 2025 o scădere ușoară a acesteia, urmând ca până în anul 2050 populația să fie puțin mai scăzută și semnificativ îmbătrânită;

C.

întrucât, dacă imigrarea se menține la nivelul din prezent, forța de muncă va scădea de la 227 de milioane de persoane în 2005 la 183 de milioane în 2050, rata de ocupare a forței de muncă va atinge nivelul de 70 % în 2020, în principal datorită ratei mai ridicate de ocupare a femeilor, numărul total de persoane încadrate în muncă va crește cu 20 de milioane până în 2017, dar apoi se va micșora cu 30 de milioane până în 2050, iar raportul estimat al persoanelor de peste 65 de ani față de persoanele de vârstă activă se va mări de la 1:4 în 2005 până la 1:2 în 2050;

D.	întrucât o creștere generală a vârstei de pensionare, bazată pe tendința generală a creșterii speranței de viață, ia insuficient în calcul faptul că există încă numeroase ramuri industriale în care speranța de viață a lucrătorilor este semnificativ mai redusă;

E.

întrucât partenerii sociali în general, și în special în acele ramuri industriale în care lucrătorii au o speranță de viață mai mică decât speranța de viață medie, au o responsabilitate serioasă cu privire la afluxul și refluxul de lucrători și pot constitui sprijinul principal în asigurarea unei politici de personal eficiente care acordă vârstei importanța cuvenită;

F.	întrucât, datorită scăderii ratei șomajului, cheltuielile consacrate ajutorului de șomaj vor scădea cu un procent de aproximativ 0, 6 % din PIB până în 2050, o scădere foarte modestă și care nu va compensa majorarea cheltuielilor din alte sectoare;

G.	întrucât UE cheltuiește 27,2 % din PIB pentru protecția socială (2008), cea mai mare parte a acestor cheltuieli fiind alocată prestațiilor pentru limită de vârstă și pensiilor (46 %);

H.

întrucât conceptul de asigurare socială nu ar trebui considerat doar din punctul de vedere al raportului costuri-beneficii, ci mai degrabă ca un contract social, ce prevede drepturi și obligații atât pentru stat, cât și pentru cetățeni, acestea trebuind să fie considerate și abordate ca atare; și întrucât aspectul bugetar al asigurărilor sociale nu poate fi subminat în niciun caz;

I.

întrucât se așteaptă ca îmbătrânirea populației să conducă la creșterea cheltuielilor publice în majoritatea statelor membre până în 2050, în special pentru pensii, asistență medicală și îngrijire pe termen lung, în cazul în care politicile actuale sunt aplicate în continuare, cea mai mare creștere înregistrându-se între 2020 și 2040;

J.	întrucât obiectivele Strategiei de la Lisabona în materie de angajare a femeilor, a tinerilor și a persoanelor în vârstă, precum și obiectivele de la Barcelona în materie de servicii de îngrijire a copiilor sunt esențiale pentru viabilitatea sistemelor de pensii;

K.	întrucât Obiectivele ONU de dezvoltare ale mileniului din 2000, în special obiectivul 3, presupun egalitatea de gen;

L.

întrucât, în general, cariera femeilor are tendința de a fi mai fragmentată și cu o evoluție salarială mai lentă, în timp ce bărbații tind să aibă un parcurs profesional mai puțin fragmentat, cu o evoluție salarială mai constantă, ceea ce presupune o discrepanță între cotizațiile lor la sistemul de pensii și un risc crescut de sărăcie pentru femei, care, în plus, reprezintă un risc pe termen lung, dată fiind speranța de viață mai lungă a acestora,

Preocupări generale

1.   îndeamnă statele membre ca, în lumina strategiei de la Lisabona și a nevoii de a acoperi riscurile sociale, de a asigura durabilitatea sistemelor de asigurări sociale și de pensii și de a menține elementele esențiale ale modelelor sociale europene, să avanseze mai mult pe calea echilibrării cheltuielilor sociale și activării sociale și, în plus, să atragă și să mențină mai multe persoane în locuri de muncă de calitate, sigure și cu asigurări sociale obligatorii, promovând creșterea, crearea de locuri de muncă și accesul la câmpul muncii pe baza unei mai mari transparențe a pieței, să modernizeze sistemele de protecție socială (de exemplu printr-o mai accentuată diferențiere a formulelor pentru beneficii și a mecanismelor de finanțare) și să sporească investițiile în capitalul uman prin promovarea cercetării și dezvoltării, precum și a inovării și prin intermediul unei educații și al unei formări profesionale de mai bună calitate, în contextul formării continue accesibile tuturor;

2.   invită Comisia să urmărească îndeaproape reformele din sistemul de asigurări sociale și de pensii din statele membre, comparând impactul pe care acestea l-au avut până în prezent asupra ocupării forței de muncă în rândul femeilor și punând accentul pe cele mai bune practici la care s-a ajuns, în special în ceea ce privește reducerea discriminării pe criterii de gen în materie de remunerare și reconcilierea responsabilităților profesionale și familiale;

3.   subliniază faptul că sursele de creștere economică se vor modifica, ca urmare a schimbărilor demografice și că productivitatea muncii și inovarea tehnologică sporite vor deveni surse ale creșterii economice; recunoaște faptul că, pentru a menține un nivel mai înalt de productivitate, va trebui să se investească mai mult în cercetare și dezvoltare, precum și în metode mai bune de gestionare, acordându-se prioritate deosebită sinergiei dintre inovațiile tehnologice și sociale;

4.   subliniază, în contextul actualelor tendințe demografice, economice și sociale și al prevenirii conflictelor între generații și între grupuri sociale, importanța identificării unor noi metode pentru distribuirea eficientă și echitabilă a costurilor și beneficiilor între o populație activă din punct de vedere economic tot mai redusă și o populație inactivă din punct de vedere economic tot mai numeroasă: la nivel european și național, obiectivul ar trebui să fie menținerea echilibrului dintre viabilitatea economică a sistemelor de asigurări sociale și de pensii, pe de o parte, și acoperirea riscurilor sociale, pe de altă parte;

5.   își reiterează convingerea potrivit căreia pentru a promova un sistem de protecție socială viabil din punct de vedere economic, dreptul comunitar al muncii ar trebui să consolideze contractele de muncă cu durată nedeterminată ca formă comună de încadrare în muncă, în cadrul cărora se oferă protecție socială și a sănătății adecvată și se asigură respectarea drepturilor fundamentale; recunoaște, totuși, că trebuie protejate și drepturile celor care au alte tipuri de încadrare în muncă, inclusiv dreptul la o pensie care să le permită pensionarilor să aibă o viață decentă;

6.   reamintește faptul că esența modelelor sociale europene este principiul solidarității între generații și categorii sociale și că acestea sunt finanțate în principal prin câștigurile de natură salarială, cum ar fi contribuțiile angajaților și angajatorilor și impozitarea salariilor; cu toate acestea, subliniază faptul că îmbătrânirea populației va reprezenta o presiune importantă asupra forței de muncă active și că găsirea unor soluții la problema schimbărilor demografice ar trebui să reprezinte o prioritate politică; subliniază faptul că, în caz contrar, schimbările demografice ar putea pune în pericol principiul solidarității și, drept consecință, modelele sociale europene; subliniază, prin urmare, și importanța deosebită a consolidării principiului solidarității, incluzând o compensare financiară echitabilă;

7.   reamintește că, în temeiul articolului 141 din Tratatul CE, pot fi adoptate măsuri pozitive pentru a atinge obiectivul egalității salariale și că jurisprudența comunitară consideră cotizațiile la sistemul de asigurări sociale drept un element salarial;

8.   observă că, drept urmare a evoluției demografice, se estimează că până în 2030 raportul persoanelor active față de cele inactive va fi de 2:1; invită Comisia și statele membre să elaboreze politici pentru a asigura faptul că persoanele care prestează servicii de îngrijire, dintre care multe sunt obligate să se retragă de pe piața muncii din cauza responsabilităților de îngrijire, nu sunt afectate negativ de nesiguranța pensiei;

9.   reamintește faptul că tendința către individualizare contribuie la modernizarea celui de-al doilea și celui de-al treilea pilon, fără a pune sub semnul întrebării primul pilon al sistemelor de asigurări sociale; acest lucru permite persoanelor, în special femeilor și altor grupuri vulnerabile, să beneficieze de o mai mare libertate de alegere și astfel să devină mai independente și să poată acumula propriile lor drepturi de pensie suplimentare;

10.   solicită Comisiei să intensifice cercetările și studiile referitoare la impactul individualizării drepturilor sociale asupra egalității de tratament a femeilor și bărbaților;

11.   consideră că egalitatea dintre bărbați și femei trebuie să figureze printre obiectivele reformelor sistemelor de asigurări sociale și de pensii, dar subliniază că inegalitățile din domeniu sunt, în special, inegalități indirecte, care sunt o consecință a disparităților care persistă pe piața muncii la nivelul salariilor, al perspectivelor în carieră, și al distribuirii inegale a responsabilităților familiale și domestice, și care, prin urmare, nu pot fi remediate decât prin luarea unor măsuri mai globale;

12.   invită Comisia și statele membre să sporească gradul de sensibilizare a adulților (tineri) cu privire la importanța acumulării din timp a drepturilor de pensie;

Forța de muncă

13.   consideră că o forță de muncă aflată în scădere va determina, dacă situația continuă, o scădere a numărului total de ore lucrate; consideră că, pentru a inversa această tendință, ar putea fi luate măsuri pentru reducerea ratei șomajului și sporirea ratei de angajare (în combinație cu formarea și recalificarea), inclusiv pentru persoane cu un ridicat potențial de muncă, precum persoanele cu handicap, femeile și persoanele în vârstă; subliniază nevoia de a permite pensionarea flexibilă din proprie inițiativă, de a modifica organizarea modalităților de lucru și de a utiliza în mod inteligent noile tehnologii; subliniază faptul că este, de asemenea, necesară îmbunătățirea serviciilor de asistență și a serviciilor din domeniul îngrijirii copiilor și a persoanelor dependente, în lumina reducerii numărului persoanelor care lucrează cu fracțiune de normă pe bază de voluntariat;

14.   reamintește că ratele mai ridicate de ocupare a forței de muncă depind în mare măsură de necesitatea de a asigura faptul că toate grupurile sociale — în mod deosebit cele excluse de pe piața forței de muncă – sunt active; subliniază, prin urmare, nevoia de a combate discriminarea de pe piața forței de muncă și de a oferi locuri de muncă persoanelor inactive din cadrul forței de muncă; subliniază, în continuare, nevoia de a oferi amenajări corespunzătoare pentru a facilita angajarea persoanelor cu handicap și a celor cu probleme grave de sănătate, precum și de a garanta faptul că persoanele cu handicap și persoanele care suferă de boli psihice au acces la câmpul muncii;

15.   insistă, prin urmare, asupra necesității unor politici active de ocupare a forței de muncă pentru femei, tineri și persoane în vârstă, pentru a valoriza în mod corespunzător forța de muncă și posibilitatea creării unor întreprinderi, precum și pentru a asigura, printre altele, pe baza cotizațiilor la sistemele de pensii, dreptul pensionarilor la o pensie decentă;

16.   subliniază necesitatea de a lua în discuție la nivel național majorarea vârstei legale de pensionare; consideră necesar ca, independent de diferențele privind vârsta legală de pensionare din statele membre, lucrătorii să fie încurajați să rămână în câmpul muncii din proprie inițiativă și atât timp cât condițiile permit acest lucru, până la împlinirea vârstei de pensionare sau până mai târziu;

17.   invită partenerii sociali, printre altele pe baza experienței acumulate în sectoare diverse, să negocieze măsuri sectoriale special create cu privire la lucrătorii în vârstă în general, și o politică de personal care acordă vârstei importanța cuvenită, în special;

18.   invită statele membre să creeze stimulente financiare și sociale, care să încurajeze lucrătorii să continue să lucreze din proprie inițiativă și după atingerea vârstei legale de pensionare;

19.   invită statele membre să urmărească o politică activă în vederea ameliorării perspectivelor în ceea ce privește condițiile de muncă în siguranță, astfel încât să se reducă riscurile în anumite profesii și să se evite pensionarea anticipată a unui procent ridicat de lucrători calificați;

20.   reamintește că orice politică de migrație economică proactivă, care se adresează în special potențialilor migranți de vârstă activă și care oferă proceduri accelerate de imigrare solicitanților cu înaltă calificare ar trebui să fie completată de o integrare mai bună a migranților pe piața forței de muncă și în societate în ansamblul său; subliniază faptul că eforturile sporite de a intensifica imigrarea pot duce la un export de inteligență în țările de origine, ceea ce ar putea avea un impact negativ asupra dezvoltării economice și sociale a acestor țări și ar putea determina un nou val de migrație necontrolată;

21.   recunoaște faptul că „irosirea inteligenței” poate fi, de asemenea, o problemă, atât pentru economie în general, cât și pentru persoanele în cauză, în cazul în care lucrători migranți calificați sunt folosiți pe poziții de lucrători mai puțin calificați; subliniază nevoia ca lucrătorii migranți să beneficieze de contribuțiile lor la sistemele de pensii;

22.   solicită Comisiei să ia măsurile necesare pentru a garanta că cetățenii UE care lucrează și au domiciliul într-un stat membru gazdă nu își pierd, parțial sau total, drepturile de asigurare socială;

23.   consideră că impactul pe termen lung al imigrării asupra îmbătrânirii populației este incert, întrucât acesta depinde de comportamentul fluxurilor de migrare, de reîntregirea familiei și de rata natalității în rândul migranților; consideră că imigranții pot contribui la un echilibru mai bun al sistemelor de asigurare socială dacă sunt angajați în condiții legale, contribuind astfel la finanțarea acestora;

Pensiile

24.   atrage atenția asupra discriminării existente împotriva tuturor categoriilor vulnerabile în ceea ce privește accesul la piața forței de muncă și condițiile aferente acesteia, în special împotriva celor care au locuri de muncă unde contribuțiile la sistemul de asigurări sociale nu sunt obligatorii, ceea ce duce la rate mai scăzute de ocupare a forței de muncă și la salarii mai scăzute, reducând astfel șansele acestor categorii de a acumula fonduri adecvate pentru pensii; insistă asupra necesității de a asigura șanse egale pentru toți, asigurând astfel rate mai ridicate de ocupare a forței de muncă, egalitate salarială și drepturi de pensie adecvate;

25.   recunoaște faptul că sistemele publice de pensii consolidează solidaritatea socială și intră în responsabilitatea statelor membre, iar protejarea acestor sisteme ar trebui să reprezinte o prioritate politică; consideră că o utilizare mai mare a alternativelor la pensiile finanțate de stat, cum sunt sistemele suplimentare, ar putea fi o soluție viabilă; subliniază faptul că pensiile private ar putea include sisteme de pensii ocupaționale suplimentare oferite de angajatori sau de alte organizații și asociații colective, precum și pensii suplimentare individuale bazate pe economii; subliniază faptul că existența pensiilor private ar spori nevoia de reglementări adecvate ale fondurilor private de pensii, de transferabilitate a acestui tip de pensii, precum și de promovare și modernizare continuă (inclusiv o mai mare flexibilitate) a acestor alternative; în acest cadru, consideră că ar trebui luat în calcul riscul ca femeile, în contextul sistemului public de pensii existent, să piardă acoperirea de asigurare dacă sistemul actual ar fi înlocuit de sisteme private, dar și că acest risc poate fi redus prin creditarea cu drepturi de pensie a concediului de maternitate, concediului de creștere a copilului și a perioadelor de întrerupere a lucrului din motive personale;

26.   invită statele membre să ia în considerare în mod serios nevoia de a restructura sistemele tradiționale de pensii, care se bazează pe evaluări ale riscurilor sistematice și pe estimarea unui parcurs tipic, standard de viață și să adapteze sistemul de asigurări sociale, aliniindu-l la reformele sistemului de pensii, având în vedere faptul că parcursul de viață standard estimat se modifică rapid și că așa-numitele „biografii fragmentate” vor deveni din ce în ce mai răspândite; consideră că acest lucru ar putea genera un nou risc social, al sporirii imprevizibilității pentru mulți indivizi și pentru categoriile vulnerabile în special, mai ales pentru imigranți, pentru lucrătorii cu o calificare redusă, pentru părinții singuri și pentru cei cu alte responsabilități de îngrijire; accentuează faptul că aceasta poate duce la ieșirea timpurie de pe piața muncii sau la participarea redusă pe piața muncii; subliniază faptul că pentru a avea o piață flexibilă a forței de muncă, este necesară și o transformare a sistemelor de pensii;

27.   ia act de faptul că un sistem durabil de pensii trebuie să se adapteze la provocările demografice și economice și subliniază că — cu condiția existenței unei largi disponibilități — o structură bazată pe trei piloni reprezintă o opțiune echilibrată; sugerează ca pensiile legale (primul pilon) să fie însoțite de sistemele de pensii ocupaționale finanțate colectiv (al doilea pilon) și de produse suplimentare individuale din al treilea pilon; subliniază valoarea sistemelor de pensii care combină solidaritatea cu o rentabilitate deseori ridicată ca urmare a unor strategii de investiții de anvergură, pe termen lung și prudente, dar profitabile; invită Comisia să își asume pregătirea unui cadru de reglementare și de supraveghere adecvat și fezabil pentru produsele paneuropene de pensii; subliniază că o piață internă a pensiilor profesionale și din al treilea pilon ar permite cetățenilor să beneficieze de drepturi transferabile la pensii ocupaționale, ar stimula concurența și ar reduce costul economiilor pentru pensie;

28.   observă faptul că mai ales femeile sunt cele care au grijă de copii, precum și de membrii în vârstă, bolnavi sau cu handicap ai familiei, în mod voluntar sau involuntar, sub presiunea atitudinilor culturale și a normelor sociale sau a calității precare a facilităților de îngrijire a copiilor și a altor facilități de îngrijire (structuri de îngrijire pe termen lung) sau a lipsei acestora și au, de aceea, mai multe întreruperi în cariera profesională; subliniază nevoia de a compensa femeile și persoanele care acordă îngrijire și de a le oferi alternative reale în ceea ce privește maternitatea, precum și responsabilitățile de îngrijire, eliminând riscul posibilelor dezavantaje financiare sau al efectelor negative asupra evoluției în carieră; salută acțiunile întreprinse de statele membre pentru a preveni și a compensa această situație, de exemplu prin includerea perioadei de îngrijire a copiilor și a familiei în calcularea asigurării legale de pensie;

29.   invită statele membre, partenerii sociali și reprezentanții organizațiilor de femei să acorde în continuare o atenție deosebită efectelor posibile sau reale ale reformelor sistemelor de pensii asupra egalității dintre bărbați și femei și să se asigure că, în caz de nevoie, sunt luate măsuri de rectificare pentru a garanta egalitatea de tratament;

30.   solicită Comisiei și statelor membre să ia de urgență măsuri prin care să interzică discriminarea directă în cadrul sistemelor de pensii ocupaționale, inclusiv practica conform căreia nivelul plăților și al cotizațiilor se bazează pe factori actuariali care diferă în funcție de gen;

31.   reamintește rezoluția sa din 21 februarie 1997 privind situația soților care ajută lucrători independenți (5) în care solicita, printre altele, măsuri care să garanteze o afiliere individuală obligatorie a soțului însoțitor la un sistem de asigurare de pensie;

32.   reamintește rezoluția sa din 12 martie 2008 privind situația femeilor din zonele rurale ale UE (6), invitând încă o dată Comisia să prezinte o propunere de modificare a Directivei 86/613/CEE din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară activități independente, inclusiv agricole, precum și protecția maternității (7), până la sfârșitul anului 2008, care să prevadă drepturi sociale și de pensie independente pentru femeile care ajută în exploatațiile agricole;

33.   reamintește rezoluția sa din 11 iulie 2007 privind politica serviciilor financiare (2005-2010) (8) și subliniază importanța dezvoltării unei piețe europene transparente și flexibile a asigurărilor sociale și a pensiilor, prin reducerea barierelor fiscale și a obstacolelor în calea transferabilității drepturilor de pensie dintr-un stat membru în altul; consideră că crearea unei piețe interne a pensiilor necesită un cadru european de reglementare a produselor de pensii;

34.   îndeamnă Comisia să revizuiască de urgență Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (9), pentru a asigura instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale un sistem adecvat și solid de solvabilitate, pe baza consilierii oferite de Comitetul european al controlorilor de asigurări și de pensii ocupaționale și a unei evaluări de impact detaliate, examinând problemele legate de asigurarea unor condiții echitabile de concurență generate de diferențele de calcul și cele dintre prezumțiile utilizate pentru măsurarea obligațiilor; subliniază faptul că un astfel de sistem ar putea fi bazat pe extinderea anumitor aspecte ale Propunerii modificate de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2008 privind inițierea și exercitarea activității de asigurare și reasigurare (Solvabilitate II) (COM(2008)0119) la fondurile de pensii, ținând seama de particularitățile instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale, cum ar fi faptul că sistemele de pensii pe care le gestionează sunt sisteme pe termen lung, precum și tipul de acoperire a riscurilor sau de garanții oferit de fondurile de pensii; consideră că un astfel de sistem special de solvabilitate ar genera stabilitate financiară și ar preveni arbitrajul în reglementare;

35.   reamintește că Curtea de Justiție s-a pronunțat împotriva obstacolelor în calea scutirilor de impozite pentru contribuțiile transfrontaliere la sisteme de pensii; subliniază faptul că facilitățile fiscale constituie cele mai bune stimulente pentru economiile pe termen lung și că s-ar putea să fie nevoie de o armonizare mai accentuată pentru a elimina toate obstacolele din calea contribuțiilor transfrontaliere la sisteme de pensii;

36.   constată tendința actuală de tranziție de la sisteme de pensii cu beneficii definite către sisteme de pensii cu contribuții definite și este preocupat de scăderea contribuțiilor angajatorilor, care însoțește în mod evident această tendință; subliniază nevoia unor niveluri consolidate de participare și contribuții ale angajaților la sistemele actuale de pensii, pentru a asigura cetățenilor un venit adecvat la pensie și subliniază nevoia unor contribuții adecvate constante din partea angajatorilor, în special în sistemele de pensii cu contribuții definite; este preocupat de faptul că revizuirea prevăzută a Standardului internațional de contabilitate (IAS) 19 referitor la beneficiile angajaților, în ceea ce privește, de exemplu, posibila eliminare a metodei de tip „coridor”, ar putea aduce schimbări importante sistemelor de pensii, care trebuie evaluate cu minuțiozitate, în special în legătură cu eventualele efecte negative asupra atractivității regimurilor cu beneficii definite;

37.   constată că pentru asigurarea unor condiții decente de viață pentru persoanele cu handicap și pentru evitarea „capcanei alocațiilor” este necesară compensarea costurilor suplimentare pe care le implică handicapul și coordonarea lor cu sistemele de pensii și cu politicile de integrare socială;

Viabilitatea financiară

38.   subliniază necesitatea menținerii, de către statele membre, a unor niveluri adecvate de finanțare pentru sistemele de asigurări sociale și de pensii, necesitatea găsirii unor baze de impozitare alternative și fiabile în contextul intensificării concurenței cauzate de globalizare; subliniază importanța reducerii dependenței de impozitarea salariilor, pentru a spori competitivitatea economiilor statelor membre și pentru a oferi mai multe stimulente pentru muncă; recunoaște complexitatea pe care o presupune orientarea către o impozitare preponderentă a capitalului, având în vedere baza de impozitare mai mică în cazul impozitului pe capital și mobilitatea mai puternică a capitalului; propune să fie luată în calcul orientarea către noi metode de impozitare și/sau alte opțiuni pentru a spori viabilitatea financiară a cheltuielilor sociale, fapt care ar reduce presiunea fiscală pentru populația cu venituri mai reduse; susține faptul că contribuțiile angajatorilor la sistemele de asigurări sociale reprezintă o investiție, întrucât acestea generează o productivitate sporită, acesta fiind unul dintre motivele pentru care țările care au cheltuieli sociale ridicate sunt și cele mai competitive;

39.   subliniază faptul că statele membre trebuie să se concentreze asupra obiectivelor pe termen mediu și lung ale Pactul de stabilitate și dezvoltare (PSD) și să asigure durabilitatea finanțelor publice pentru a face față presiunii crescânde a unei populații în curs de îmbătrânire; ia notă de faptul că Consiliul informal al miniștrilor economiei și finanțelor care a avut loc la Brdo la 5 aprilie 2008 a convenit asupra faptului că, în ceea ce privește cheltuielile sociale, accentul ar trebui pus pe realizări și rezultate, și nu pe volumul cheltuielilor; recomandă Consiliului să reflecteze la noi îmbunătățiri ale PSD, permițând, de exemplu, ca investițiile pe termen mai lung să fie contabilizate pe o perioadă mai lungă de timp;

40.   subliniază că statele membre ar trebui să-și conceapă politicile financiare în mod durabil printr-o partajare justă a sarcinii fiscale între angajați, consumatori, întreprinderi și veniturile din capital și între generații;

41.   consideră că reglementarea ar trebui să aibă ca scop asigurarea solvabilității și protejării schemelor de pensii ocupaționale, nu în ultimul rând în cazul preluării companiei sau al altor schimbări semnificative în rândul acționariatului sau al conducerii;

42.   invită statele membre să creeze în fiecare an în cadrul legii bugetului un fond pentru plata viitoarelor pensii;

43.   subliniază necesitatea de a lua în discuție o tranziție treptată de la sisteme de asigurări sociale bazate pe repartizare la sisteme capitalizate;

Asistența medicală și îngrijirea pe termen lung

44.   își exprimă convingerea că măsurile de îmbunătățire a sănătății implică nevoia de investiții, care poate contribui la reducerea costurilor în contextul îmbătrânirii populației și consolida finanțele publice; insistă asupra importanței păstrării valorilor și principiilor care stau la baza tuturor sistemelor de sănătate din UE, printre care se numără acoperirea universală, solidaritatea în finanțare, accesul egal și furnizarea de asistență medicală de înaltă calitate, în pofida necesității de a consuma în mod rațional resursele limitate; subliniază faptul că prin îmbunătățirea organizării și furnizării serviciilor în conformitate cu principiile subsidiarității, se pot îmbunătăți atât calitatea, cât și rentabilitatea serviciilor medicale;

45.   având în vedere previziunile privind creșterea costurilor asistenței medicale și ale îngrijirii pe termen lung, consideră că statele membre ar trebui să reflecteze asupra finanțării pe care o oferă și să țină seama de faptul că, datorită posibilității reducerii ofertei de servicii necalificate de îngrijire, ca urmare a tendinței de scădere a numărului membrilor familiei și a creșterii participării femeilor la piața forței de muncă, nevoia de îngrijire pe termen lung ar putea fi mai mare decât cea estimată;

46.   subliniază necesitatea acordării unei atenții deosebite persoanelor ce au nevoie de îngrijiri medicale costisitoare sau de lungă durată, persoanelor și categoriilor de populație cu dificultăți de integrare, cum ar fi minoritățile etnice sau persoanele cu venituri scăzute, îngrijirii persoanelor ce suferă de afecțiuni cronice și dezvoltării unor structuri deschise pentru reabilitare, integrare socială și asistență acordată persoanelor cu handicap fizic sau psihic sau persoanelor în vârstă, pentru a evita astfel instituționalizarea acestora și a le permite să ducă o existență autonomă;

47.   constată că finanțarea publică a asistenței medicale contribuie la protecția împotriva riscurilor financiare, independent de riscul personal pentru sănătate, și prin urmare sprijină egalitatea și securitatea socială în timp ce mecanismele de contribuție private implică o mutualizare limitată a riscurilor sau absența acesteia și de obicei se bazează pe corelarea dintre plăți, riscul îmbolnăvirii și capacitatea de plată, dar, în același timp, garantează o finanțare durabilă, independent de schimbările demografice;

48.   recunoaște importanța finanțării publice în realizarea obiectivului solidarității, precum și diversitatea nivelurilor de finanțare publică și privată a serviciilor medicale în statele membre; recomandă Comisiei să realizeze un studiu pentru a stabili nivelul și/sau gama de finanțare publică care îndeplinește obiectivul solidarității, atât pentru întregul sistem, cât și pentru domenii de servicii specifice;

49.   recunoaște popularitatea în creștere a soluțiilor bazate pe piață și a privatizării finanțării sistemelor de sănătate ca soluție universală pentru explozia costurilor, ineficiență și problemele de calitate ale serviciilor de îngrijire, în special în noile state membre; recunoaște dovezile din ce în ce mai numeroase conform cărora privatizarea funcțională a sistemelor de asigurări sociale și de sănătate, obținerea de profit și concurența între intermediarii financiari fac, de obicei, administrarea sistemelor de sănătate mai scumpă, în timp ce efectele benefice în termeni de reducere a costurilor, eficiență și calitate a serviciilor de îngrijire sunt îndoielnice; din acest motiv, recomandă ca statele membre cu un model unic de plată să păstreze modelul respectiv;

50.   constată că sistemele de sănătate care sunt finanțate în mod predominant prin cotizațiile salariaților la fondul asigurărilor sociale pot beneficia de o lărgire a bazei de impozitare, incluzând veniturile care nu intră în categoria câștigurilor salariale;

51.   observă că, în sensul libertății de prestare a serviciilor și al dreptului asiguratului medical de a se decide în mod liber pentru un anumit doctor sau o anumită instituție, este inadmisibil ca statele membre să refuze rambursarea cetățenilor lor pentru orice tratament efectuat în străinătate, însă statele membre pot impune plafoane (fixe) individualizate pentru costurile generate și nu sunt obligate să-și ramburseze cetățenii pentru tratamente de care aceștia nu ar fi putut beneficia în țara lor;

52.   invită statele membre să evite o abordare strict financiară atunci când adoptă reforme de politici cu obiectivul de a re-elabora cadrul juridic care stă la baza sistemelor lor naționale de sănătate;

53.   își exprimă convingerea profundă că punctul de plecare pentru orice reformă ar trebui să fie o analiză detaliată a sistemului de sănătate existent (și a finanțării acestuia) pentru identificarea punctelor slabe și a domeniilor problematice, însoțită de o înțelegere a factorilor contextuali care ar putea contribui la succesul reformei sau l-ar putea împiedica; se așteaptă ca statele membre să fie pe deplin conștiente de impactul considerabil al reformelor în domeniul sănătății asupra funcționării, capacității și eficienței sistemelor lor de sănătate, precum și de amenințările pe care măsurile de reformă insuficient sau neadecvat pregătite le pot aduce calității și disponibilității serviciilor de îngrijire medicală, stării de sănătate a cetățenilor și, prin urmare, capacității lor de angajare;

54.   invită statele membre să ia în considerare gama întreagă de funcții și politici de finanțare a sistemului de sănătate și să nu se concentreze doar pe mecanismele de contribuții; este convins de faptul că mărirea nivelului de contribuții din partea angajaților sau mărirea contribuției private a pacienților la costul serviciilor de îngrijire medicală sunt politici care se îndreaptă într-o direcție greșită și pot avea consecințe dezastruoase, având în vedere faptul că acestea limitează într-un mod inacceptabil accesul cetățenilor cu venituri mici la gama întreagă de servicii de îngrijire medicală;

55.   este convins de faptul că accesul cetățenilor cu venituri mici la servicii de îngrijire medicală de înaltă calitate ar trebui considerat o prioritate clară, foarte strâns legată de valorile europene de solidaritate și drepturi egale și că constituie o precondiție pentru realizarea cu succes a obiectivului de la Lisabona de ocupare integrală a forței de muncă;

56.   invită Comisia să ia în considerare aspectele drepturilor egale ale tuturor cetățenilor Uniunii Europene la sisteme de sănătate de înaltă calitate și să integreze garanțiile necesare împotriva discriminării cetățenilor în ceea ce privește finanțarea în revizuirea legislației comunitare anti-discriminare sau în orice alt instrument legislativ nou care se ocupă de problema accesului la servicii de îngrijire medicală;

57.   recomandă ca statele membre să contribuie la eficiență și egalitate în sistemele lor de sănătate prin reducerea numărului de grupuri de risc sau — și mai bine — prin crearea unui grup unic de risc la nivel național, care poate facilita administrarea și coordonarea strategică în sistemul de sănătate;

*

* *

58.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului pentru ocuparea forței de muncă, Comitetului pentru protecție socială, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și țărilor candidate.

---

(1)  Cauza C-262/88, Rec. [1990], p. I-1889.

(2)  JO C 175 E, 10.7.2008, p. 401.

(3)  JO C 282 E, 6.11.2008, p. 463.

(4)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0066.

(5)  JO C 85, 17.3.1997, p. 186.

(6)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0094.

(7)  JO L 359, 19.12.1986, p. 56.

(8)  JO C 175 E, 10.7.2008, p. 392.

(9)  JO L 235, 23.9.2003, p. 10.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/44

---

Uniunea Europeană și PNR

P6_TA(2008)0561

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie-cadru a Consiliului privind utilizarea registrului cu numele pasagerilor (PNR) în scopul aplicării legii

(2010/C 16 E/08)

Parlamentul European,

—	având în vedere declarația Comisiei din cadrul dezbaterii din 21 octombrie 2008, ca urmare a întrebării orale B6-0476/2008 referitoare la propunerea de decizie-cadru a Consiliului privind utilizarea registrului cu numele pasagerilor (PNR) în scopul aplicării legii (COM(2007)0654),

—	având în vedere dezbaterile în curs din cadrul Consiliului, la nivel ministerial și al grupurilor de lucru, cu privire la propunerea menționată anterior,

—	având în vedere avizele exprimate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, de Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, de Grupul de lucru „Articolul 29” și de Grupul de lucru pentru poliție și justiție;

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare (1) privind Acordul PNR UE-SUA (2), Acordul PNR UE — Canada (3) și Acordul PNR UE- Australia (4),

—	având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât principiile generale privind protecția datelor, obligatorii pentru instituțiile UE și pentru statele membre, sunt prevăzute la articolul 8 din Convenția Europeană privind protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), la articolele 7 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta drepturilor fundamentale), la articolul 286 din Tratatul CE, la articolul 5 din Convenția Consiliului Europei 108 privind protecția persoanelor în legătură cu prelucrarea automată a datelor personale (Convenția 108) și, la nivel secundar, în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (5)și în proiectul de Decizie-cadru a Consiliului privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării judiciare și polițienești în materie penală);

B.	întrucât orice nouă dispoziție legislativă a UE trebuie să respecte principiile proporționalității și subsidiarității prevăzute la articolul 5 din Tratatul CE și în Protocolul nr. 30 la acesta,

În ceea ce privește aspectele procedurale

1.   recunoaște necesitatea unei cooperări mai intense la nivel european și internațional pentru combaterea terorismului și a criminalității grave; recunoaște că procesarea și colectarea datelor poate fi un instrument important pentru controlul respectării legii;

2.   consideră că autoritățile responsabile de controlul respectării legii ar trebui să aibă la dispoziție toate instrumentele necesare, inclusiv acces la date, pentru a-și desfășura activitatea în mod corespunzător; subliniază, cu toate acestea, că, întrucât măsurile de acest tip au un impact semnificativ asupra sferei vieții personale a cetățenilor Uniunii Europene, justificarea măsurii în care acestea contribuie la realizarea obiectivelor prevăzute din punct de vedere al necesității, proporționalității și utilității lor trebuie demonstrată în mod concludent și evidențiază necesitatea punerii în aplicare a unor măsuri de protecție a vieții private și de protecție juridică; consideră că aceasta reprezintă o condiție prealabilă pentru a conferi legitimitate politică unor măsuri considerate de cetățeni ca intervenții necorespunzătoare în viața lor privată;

3.   regretă faptul că formularea și justificarea propunerii Comisiei a lăsat loc multor incertitudini juridice în ceea ce privește compatibilitatea cu CEDO și cu Carta drepturilor fundamentale, precum și în ceea ce privește baza sa legală, ceea ce a condus la întrebări cu privire la rolul adecvat al Parlamentului în cadrul procedurii legislative; constată că aceleași preocupări în legătură cu lipsa de certitudine juridică a propunerii:

—	sunt exprimate în avizele Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD), al Grupului de lucru „Articolul 29” și al Grupului de lucru pentru poliție și justiție;

—	impun Consiliului să revizuiască în mod semnificativ potențialul domeniului de aplicare și impactul unei viitoare inițiative UE în acest domeniu și să includă un număr ridicat de informații suplimentare, care să incorporeze avizele menționate mai sus;

4.   consideră că, în acest context, Parlamentul trebuie să se abțină de la prezentarea avizului formal prin procedura de consultare formală, până în momentul în care problemele ridicate în această rezoluție sunt abordate în mod corespunzător și informațiile minim necesare sunt furnizate;

5.   își menține numeroasele rezerve în ceea ce privește necesitatea și valoarea adăugată a propunerii de stabilire a unui sistem UE de utilizare a registrului cu numele pasagerilor (UE PNR) și a garanțiilor incluse în acesta, în ciuda explicațiilor și clarificărilor date de Comisie și Consiliu până în momentul de față, atât pe cale orală cât și în scris; observă că multe din întrebările ridicate de Parlament, de Grupul de lucru „Articolul 29”, de Grupul de lucru pentru poliție și justiție, de FRA și de AEPD nu au primit un răspuns corespunzător;

6.   împărtășește opinia FRA conform căreia simpla disponibilitate a bazelor de date comerciale nu justifică în mod automat utilizarea acestora în scopuri legate de controlul respectării legii; în plus, pot fi obținute aceleași rezultate sau chiar rezultate mai bune prin îmbunătățirea asistenței juridice reciproce dintre autoritățile responsabile de controlul respectării legii;

7.   invită Consiliul, în cazul în care intenționează să continue examinarea textului Comisiei, să ia în considerare recomandările cuprinse în prezenta rezoluție și să justifice în mod corespunzător condițiile unei nevoi sociale urgente, care ar putea face această nouă intervenție a UE „necesară”, în conformitate cu obligația prevăzută la articolul 8 din CEDO; consideră că acestea reprezintă cerințele minime care trebuie să fie îndeplinite pentru a susține introducerea UE PNR; își exprimă disponibilitatea de a contribui și de a participa la acesta activități la toate nivelurile;

8.   solicită din nou o clarificare a relației dintre utilizarea PNR și alte măsuri, cum ar fi Directiva 2004/82/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind obligația operatorilor de transport de a comunica datele privind pasagerii (6), sistemul propus Entry-Exit, sistemul electronic de autorizare a călătoriilor, elementele biometrice integrate în pașapoarte și vize, SIS, VIS, Regulamentul (CE) nr. 2320/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2002 de instituire a unor norme comune în domeniul siguranței aviației civile (7) și regimurile naționale de protecție a frontierelor; regretă că punerea în aplicare a unora dintre aceste măsuri a fost amânată foarte mult și consideră că o analiză completă și sistematică a mecanismelor și instrumentelor existente de cooperare în materie de securitate de care dispun UE și spațiul Schengen pentru a asigura securitatea aeriană, pentru a proteja frontierele externe și pentru a lupta împotriva terorismului ar putea contribui la evaluarea valorii adăugate a UE PNR;

9.   reamintește faptul că dezbaterea privind baza legală corespunzătoare a propunerii este încă în curs și reiterează că, în temeiul articolului 47 din tratatul UE, măsurile legislative din cadrul cooperării polițienești și judiciare trebuie însoțite de măsurile comunitare necesare, care urmează să fie adoptate în cadrul procedurii de codecizie cu Parlamentul în ceea ce privește toate aspectele legate de primul pilon, în special cele care definesc sfera de aplicare a obligațiilor ce incumbă agenților economici (8);

10.   reamintește că Curtea de Justiție a Comunităților Europene a ridicat deja obiecții cu privire la acordul UE PNR -SUA, invocând faptul că baza legală este necorespunzătoare; solicită, prin urmare, Comisiei să evalueze cu atenție care este baza juridică adecvată;

11.   consideră că, în ceea ce privește depunerea noii legislații, parlamentele naționale trebuie să fie pe deplin implicate în procesul legislativ, având în vedere impactul propunerii, atât asupra cetățenilor, cât și asupra transpunerii acesteia în ordinea juridică internă a statelor membre;

12.   subliniază că o eventuală legislație viitoare care să stabilească UE PNR ca un nou cadru pentru cooperarea polițienească ar trebui să conțină și dispoziții pentru evaluarea regulată a implementării, aplicării, utilității și a încălcărilor garanțiilor; consideră că parlamentele naționale, AEPD, Grupul de lucru „Articolul 29” și FRA ar trebui invitate să participe atât la revizuire, cât și la evaluare; prin urmare, consideră că noua legislație ar trebui să includă o clauză de caducitate;

13.   subliniază, în acest context, că fiecare stat membru poartă responsabilitatea primară pentru colectarea datelor PNR și pentru protecția acestora; subliniază obligativitatea garanțiilor, atunci când are loc transmiterea, schimbul sau transferul de date din PNR către sau între statele membre; consideră că accesul la datele PNR transmise între statele membre ar trebui limitat la autoritățile responsabile de combaterea terorismului și a crimei organizate; consideră că li se poate acorda acces și altor agenții responsabile de controlul respectării legii, cu condiția aprobării judecătorești;

Principiul subsidiarității

14.   constată cu îngrijorare că necesitatea acțiunii comunitare nu a fost încă suficient demonstrată; în acest context, pune sub semnul întrebării afirmația Comisiei conform căreia scopul propunerii este armonizarea sistemelor naționale, din moment ce numai câteva state membre dispun de un sistem de utilizare a datelor din PNR în scopuri legate de controlul respetării legii sau în alte scopuri sau intenționează să introducă un astfel de sistem; consideră, prin urmare, că propunerea Comisiei nu armonizează sistemele naționale (care sunt inexistente), ci creează pur și simplu obligația ca toate statele membre să instituie un astfel de sistem;

15.   constată că sistemul propus de Comisie este un sistem „descentralizat”, ceea ce înseamnă că valoarea adăugată europeană este și mai puțin clară;

Principiul proporționalității

16.   reamintește că articolul 8 din CEDO și articolul 52 din Carta drepturilor fundamentale solicită ca o asemenea ingerință masivă privind dreptul la protecția datelor cu caracter personal să fie legitimă și justificată de o nevoie socială presantă, prevăzută de lege și proporțională cu obiectivul urmărit, care trebuie să fie necesară și legitimă într-o societate democratică; în acest context, deplânge faptul că scopul acestei propuneri de măsură de cooperare polițienească nu se limitează la chestiuni cum ar fi combaterea terorismului și a crimei organizate;

17.   își exprimă îngrijorarea privind faptul că, în esență, propunerea le permite autorităților respensabile de controlul respectării legii să aibă acces fără mandat la toate datele; subliniază că Comisia nu demonstrează nici necesitatea atribuirii unor noi competențe în materie de control al respectării legii, nici faptul că acest obiectiv nu poate fi atins prin măsuri de amploare mai redusă; critică faptul că propunerea nu indică din ce punct de vedere competențele existente ale autorităților responsabile de controlul respectării legii nu sunt adaptate necesităților și nici în ce circumstanțe autoritățile nu au dispus de competențele necesare pentru obiectivul stabilit; solicită o examinare a măsurilor existente menționate în continuare, înainte de elaborarea unui sistem UE PNR;

18.   ia act de afirmația Comisiei conform căreia „Uniunea Europeană a putut efectua o evaluare a valorii datelor PNR și a realizat potențialul acestora în scopul aplicării legii”, dar subliniază că, până în prezent, nu există probe care să susțină această afirmație, dat fiind că:

—	toate informațiile furnizate până în prezent de Statele Unite sunt empirice, iar Statele Unite nu au dovedit niciodată în mod concludent că utilizarea masivă și sistematică a datelor din PNR este necesară în lupta împotriva terorismului și a infracțiunilor grave;

—	nu a existat decât o singură reexaminare comună a Acordului UE PNR -SUA, care a evaluat doar punerea în aplicare, nu și rezultatele;

—

concluziile preliminare ale sistemului britanic de folosire a datelor din PNR fac referire la utilizarea acestora în alte scopuri legate de controlul respectării legii decât combaterea terorismului, care nu intră în domeniul de aplicare al propunerii Comisiei, precum și la utilizarea, PNR de la caz la caz, în contextul anchetelor în curs, pe baza unui mandat și din motive bine întemeiate; până în momentul de față nu au fost furnizate probe privind utilitatea colectării masive și a utilizării datelor din PNR pentru lupta împotriva terorismului;

Limitarea scopului

19.   subliniază că principiul limitării scopului este unul dintre principiile de bază ale protecției datelor; în special, Convenția 108 prevede ca datele cu caracter personal să fie „înregistrate pentru scopurile specificate și legitime și să nu fie folosite în mod incompatibil cu aceste scopuri” (articolul 5 litera (b)); ia act, de asemenea, de faptul că derogările de la acest principiu nu sunt autorizate decât în măsura în care sunt prevăzute de lege și constituie o măsură necesară într-o societate democratică, inter alia„în interesul eliminării infracțiunilor penale” (articolul 9); subliniază că din jurisprudența Curții europene a drepturilor omului rezultă că aceste derogări trebuie să fie proporționale, precise și previzibile, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din CEDO;

20.   deploră lipsa unei limitări precise a scopurilor, care constituie o garanție fundamentală atunci când sunt impuse măsuri restrictive; consideră că o astfel de protecție este și mai importantă în ceea ce privește măsurile secrete de supraveghere, date fiind riscurile sporite de comportament arbitrar în astfel de circumstanțe; consideră că, dat fiind faptul că obiectivele și definițiile menționate sunt imprecise și nedelimitate, acestea ar trebui specificate în mod strict pentru a evita atacarea în justiție a sistemului UE PNR;

21.   subliniază din nou că datele din PNR pot constitui probe justificative suplimentare, deosebit de utile în cadrul unei anchete specifice privind teroriști suspecți și complici cunoscuți; subliniază, cu toate acestea, că nu există nici o dovadă în sprijinul faptului că datele din PNR ar fi utile în cadrul cercetărilor automatizate la scară largă și al analizei pe bază de modele sau de criterii de risc (și anume crearea de profile și extragerea datelor) în vederea detectării teroriștilor potențiali (9);

22.   în plus, subliniază că normele UE în materie de protecție a datelor restricționează crearea de profile pe baza datelor cu caracter personal (articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale și CEDO); este, prin urmare, de acord cu avizul FRA conform căruia realizarea de profile pe baza datelor PNR ar trebui să fie apanajul serviciilor de informații, pe baza unor cazuri individuale și a unor parametri concreți;

23.   menționează din nou temerile sale cu privire la măsurile care permit utilizarea neselectivă a datelor PNR pentru realizarea de profile și pentru definirea parametrilor de evaluare a riscului; reamintește că realizarea de profile pe baza etniei, naționalității, religiei, orientării sexuale, vârstei sau situației medicale ar trebui să fie interzisă ca fiind incompatibilă cu interzicerea oricărei forme de discriminare prin Tratatele UE și prin Carta drepturilor fundamentale;

24.   reamintește că, în cazul extinderii domeniului de aplicare al propunerii, Comisia și Consiliul ar trebui să precizeze în mod detaliat, pentru fiecare obiectiv stabilit, modul în care vor fi utilizate datele din PNR și motivele pentru care competențele existente ale autorităților responsabile de controlul respectării legii sunt insuficiente; consideră că trebuie stabilit temeiul juridic corespunzător pentru fiecare scop specific;

Protecția datelor cu caracter personal

25.   subliniază că adoptarea unui cadru adecvat de protecție a datelor în cadrul celui de-al treilea pilon este o condiție prealabilă absolut necesară pentru orice sistem UE PNR; la fel de necesare sunt și dispozițiile specifice pentru transferul și utilizarea datelor PNR care nu fac obiectul cadrului UE de protecție a datelor pentru primul și al treilea pilon; subliniază nevoia de a stabili clar care sunt normele de protecție a datelor care se aplică în cazul unităților de informații despre pasageri (UIP) și de a se garanta trasabilitatea oricărui acces, transfer și utilizări a datelor din PNR;

26.   subliniază că datele confidențiale pot fi folosite doar diferențiat în funcție de caz, în contextul unei investigații sau puneri sub acuzare oficiale, inițiate printr-un mandat; ia act de preocuparea companiilor de transport aerian că datele cu caracter confidențial nu pot fi filtrate de datele cu caracter general; solicită, astfel, definirea unor condiții stricte pentru procesarea acestor date de catre UIP-uri, astfel cum definește FRA în avizul său;

Modalitățile de punere în aplicare

27.   subliniază că, în ceea ce privește perioadele de stocare a datelor, Comisia nu justifică perioada prevăzută; consideră, totuși, că, în scopul elaborării unor indicatori de risc și al stabilirii unor modele de deplasare și de comportament, ar trebui să ajungă datele cu caracter anonim; de asemenea, consideră că, în cazul extinderii domeniului de aplicare al sistemului de utilizare a PNR, trebuie justificate perioadele de păstrare a datelor pentru fiecare scop în parte;

28.   menționează din nou că transferurile de date ar trebui efectuate doar prin utilizarea metodei PUSH și că țările terțe nu vor avea acces direct la PNR în sistemele UE de rezervare;

29.   salută faptul că, în ceea ce privește accesul la datele PNR, propunerea prevede ca toate entitățile care au acces la astfel de date ar trebui să figureze pe o listă exhaustivă

30.   subliniază că, în ceea ce privește transferurile de date către țările terțe, acestea nu sunt autorizate decât dacă este asigurat un nivel corespunzător de protecție (astfel cum se prevede în Directiva 95/46/CE și în instrumentele juridice de instituire a Europol și Eurojust) sau dacă sunt oferite garanții adecvate de către țările terțe în cauză (în conformitate cu Convenția 108) și că transferurile ar trebui efectuate diferențiat, de la caz la caz;

31.   menționează din nou că pasagerii trebuie informați pe deplin și de o manieră accesibilă cu privire la modalitățile de funcționare a sistemului și la drepturile lor, precum și că autoritățile statelor membre sunt responsabile pentru furnizarea acestor informații; sugerează că ar trebui folosit exemplul informației privind refuzarea îmbarcării în aeroporturi; consideră că este esențial să se definească pentru pasageri un drept la acces, rectificare și apel;

32.   solicită stabilirea unor norme detaliate și armonizate privind securitatea datelor PNR, atât în ceea ce privește soluțiile informatice, cât și regulile de autorizare și acces;

Consecințele pentru transportatori

33.   33 observă că transportatorii aerieni colectează date PNR în scopuri comerciale, iar aceste date nu sunt colectate în mod sistematic pentru a completa toate câmpurile PNR; insistă că nu ar trebui să se solicite companiilor de transport aerian să colecteze alte date decât cele pe care le colectează în scopuri comerciale; consideră că ar trebui ca transportatorii aerieni să nu fie însărcinați cu verificarea caracterului complet și precis al datelor înregistrate și nu ar trebui aplicate sancțiuni pentru date incomplete sau incorecte; solicită o evaluare clară a costurilor pe care le-ar implica instituirea unui sistem UE PNR; consideră că orice costuri suplimentare ar trebui suportate de părțile care solicită instituirea acestuia;

Intermediari/Unități de informații despre pasageri (UIP)

34.   34 solicită definirea clară a rolului și competențelor UIP-urilor, în special în ceea ce privește transparența și responsabilitatea democratică, pentru a putea stabili norme adecvate de protecție a datelor; solicită ca rolul UIP să se limiteze la a transfera date autorităților competente pentru a garanta că evaluarea riscurilor să poată fi efectuată doar de autoritățile competente și în contextul unei anchete; solicită precizarea actului legislativ care va reglementa evaluarea de risc realizată de UIP, precum și a responsabilității autorităților de protecție a datelor, în cazurile în care statele membre cooperează pentru a institui o UIP;

*

* *

35.   35 încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Autorității Europene pentru Protecția Datelor, Agenției pentru Drepturi Fundamentale, Grupului de lucru „Articolul 29”, precum și Grupului de lucru pentru poliție și justiție.

---

(1)  JO C 61 E, 10.3.2004, p. 381; JO C 81 E, 31.3.2004, p. 105; JO C 103 E, 29.4.2004, p. 665; JO C 157 E, 6.7.2006, p. 464; JO C 305 E, 14.12.2006, p. 250; JO C 287 E, 29.11.2007, p. 349; JO C 175 E, 10.7.2008, p. 564; Texte adoptate din 22.10.2008, P6_TA(2008)0512.

(2)  JO L 204, 4.8.2007, p. 18.

(3)  JO L 82, 21.3.2006, p. 15.

(4)  JO L 213, 8.8.2008, p. 49.

(5)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(6)  JO L 261, 6.8.2004, p. 24.

(7)  JO L 355, 30.12.2002, p. 1.

(8)  A se vedea, în special, avizul Serviciului juridic al Consiliului privind această chestiune și concluziile avocatului general, din 14 octombrie 2008, în cauza C-301/06, Irlanda/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene referitoare la Directiva 2006/24/CE privind păstrarea datelor.

(9)  Raportul CRS pentru Congresul american: „Data Mining and Homeland Security. An Overview” de Jeffrey Seifert; „Effective Counter-terrorism and the Limited Role of Predicative Data Mining” de CATO Institute; „Protecting Individual Privacy in the Struggle Against Terrorists: A Framework for Program Assessment”; „No dream ticket to security” de Frank Kuipers, Clingendael Institute, august 2008.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/49

---

Asistență financiară pentru balanțele de plăți ale statelor membre

P6_TA(2008)0562

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2008 referitoare la înființarea unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre

(2010/C 16 E/09)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei din 31 octombrie 2008 cu privire la un regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 332/2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (COM(2008)0717),

—	având în vedere recomandarea Comisiei, din 31 octombrie 2008, referitoare la o decizie a Consiliului care acordă o asistență reciprocă Ungariei și propunerea de decizie a Consiliului privind furnizarea unui sprijin financiar comunitar pe termen mediu Ungariei (COM(2008)0716),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (1) și rezoluția sa din 6 septembrie 2001 privind asistența financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (2),

—	având în vedere articolele 100 și 119 din Tratatul CE,

—	având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât Comisia recomandă să se acorde Ungariei un sprijin financiar pe termen mediu de o valoare maximă de 6 500 000 000 EUR în temeiul articolului 119 din Tratat, în corelație cu o intervenție a FMI;

B.	întrucât este preferabil să se adopte o abordare globală în materie de sprijin financiar pe termen mediu pentru toate statele membre;

C.	întrucât trebuie să se țină seama de impactul actualei crize financiare și economice mondiale;

D.	întrucât economiile statelor membre care au aderat cel mai recent la Uniunea Europeană nu beneficiază de avantajele conferite de faptul de a dispune de propria sa monedă de rezervă;

E.	întrucât monedele acestor state membre au făcut recent obiectul unor severe acțiuni speculative, iar la originea amplorii dezechilibrelor exterioare actuale se află în principal o puternică expansiune a creditului neguvernamental;

F.	întrucât este necesară punerea în aplicare a unor politici care să abordeze problemele specifice ale economiilor acestor state membre în contextul crizei financiare mondiale și al recesiunii care se extinde în toată Europa;

G.	întrucât marja de manevră disponibilă la nivelul politicii bugetare pentru a face față unor importante dezechilibre exterioare și pentru a preveni instabilitatea financiară riscă să fie serios limitată în contextul recesiunii economice actuale care se extinde la nivelul întregii Uniuni Europene,

1.   consideră că statele membre care nu aparțin zonei euro ar trebui încurajate să încerce să obțină, mai întâi în cadrul Comunității, un posibil sprijin financiar pe termen mediu pentru a face față deficitului balanței lor de plăți, înainte de a solicita un sprijin la nivel internațional;

2.   consideră că situația actuală reprezintă o dovadă suplimentară a utilității euro din perspectiva protecției statelor membre care aparțin zonei euro și invită statele membre care nu aparțin zonei euro să adere la aceasta de îndată ce ajung să îndeplinească criteriile de la Maastricht;

3.   invită Comisia să analizeze în detaliu modul în care comportamentul băncilor care și-au retras activele din Ungaria după adoptarea planurilor de salvare de alte state membre a avut un impact asupra balanței plăților Ungariei;

4.   invită Comisia să examineze cu atenție acțiunile speculative (vânzări fără acoperire) împotriva monedelor statelor membre care au aderat mai recent, precum și ceea ce s-ar putea întreprinde pentru a preveni o eroziune drastică a încrederii în monedele acestor state membre și în sistemele bancare locale;

5.   invită Comisia să comunice rezultatele acestor analize grupului De Larosière și comisiei competente din cadrul Parlamentului European;

6.   recunoaște că este necesară o creștere considerabilă a plafonului prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 332/2002 în perspectiva numărului ridicat al creditelor care trebuie acordate statelor membre, având în vedere faptul că, de la adoptarea regulamentului menționat, numărul statelor membre care nu aparțin zonei euro a crescut în mod considerabil; subliniază că o astfel de creștere ar consolida, de asemenea, capacitatea Comunității de a răspunde în mod flexibil altor cereri de sprijin financiar pe termen mediu, spre exemplu în contextul actualei crize financiare mondiale;

7.   observă că o asemenea creștere a plafonului creditelor nu ar avea nicio incidență bugetară, având în vedere faptul că fondurile necesare ar fi împrumutate de către Comisiei pe piețele de capitaluri și că statul membru beneficiar ar fi obligat să ramburseze creditul acordat; subliniază că unica situația în care s-ar prevedea incidențe bugetare ar fi aceea în care un stat membru nu ar mai putea să ramburseze creditul acordat;

8.   reamintește că, înaintea dificultăților financiare pe care le întâmpină în prezent Ungaria, Regulamentul (CE) nr. 332/2002 nu fusese aplicat de la adoptarea sa în 2002, că predecesorul său, Regulamentul (CEE) nr. 1969/88 (3) de aplicare a mecanismului prevăzut de articolul 119 din Tratat, fusese aplicat numai în două cazuri, odată pentru Grecia în 1991 și a doua oară pentru Italia în 1993, și că Grecia și Italia și-au respectat pe deplin angajamentele față de Comisie;

9.   reamintește că a solicitat Consiliului să analizeze, la fiecare doi ani, pe baza unui raport al Comisiei, după consultarea Parlamentului și pe baza avizului Comitetului Economic și Financiar, dacă mecanismul instituit mai corespunde obiectivelor care au stat la baza constituirii sale; dorește să știe dacă au fost elaborate astfel de rapoarte de la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 332/2002;

10.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, Eurogrupului și guvernelor statelor membre.

---

(1)  JO L 53, 23.2.2002, p. 1.

(2)  JO C 72 E, 21.3.2002, p. 312.

(3)  JO L 178, 8.7.1988, p. 1.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/51

---

Răspunsul Uniunii Europene la deteriorarea situației în estul Republicii Democratice Congo

P6_TA(2008)0563

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2008 privind răspunsul UE la deteriorarea situației în estul Republicii Democratice Congo

(2010/C 16 E/10)

Parlamentul European,

—	având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene privind situația din Republica Democratică Congo (DRC) din 11 noiembrie 2008,

—	având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2008 referitoare la Republica Democratică Congo: confruntările din zonele de la frontiera de est a RDC (1),

—	având în vedere rezoluția sa din 21 februarie 2008 privind Kivu de Nord (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 17 ianuarie 2008 privind situația din Republica Democratică Congo și violul — crimă de război (3) și rezoluțiile sale precedente privind încălcările drepturilor omului în RDC,

—	având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind răspunsul UE la situații de fragilitate în țările în curs de dezvoltare (4),

—	având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 22 noiembrie 2007 privind situația din RDC, în special în partea de est a țării, și impactul acesteia asupra regiunii,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2007 intitulată „Către un răspuns al UE la situațiile de fragilitate – intervenția în medii dificile pentru dezvoltare durabilă, stabilitate și pace” (COM(2007)0643) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei anexat la documentul respectiv (SEC(2007)1417),

—	având în vedere Rezoluția 60/1 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 24 octombrie 2005 privind rezultatele Reuniunii mondiale la nivel înalt din 2005, în special punctele 138-140 privind responsabilitatea de a proteja populațiile,

—	având în vedere concluziile reuniunii la nivel înalt a Comunității de Dezvoltare a Africii de Sud prin care aceasta a declarat că este pregătită să trimită trupe pentru menținerea păcii în Kivu de Nord „dacă este necesar”,

—	având în vedere declarația Consiliului din 10 octombrie 2008 cu privire la situația din partea de est a RDC,

—	având în vedere raportul misiunii Comisiei pentru dezvoltare în Kivu de Nord din 2008,

—	având în vedere Acordul european privind ajutorul umanitar semnat la 18 decembrie 2007,

—	având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât luptele dintre armata RDC, miliția Mai Mai, trupele rebele (Congresul național pentru apărarea poporului (CNDP)) ale generalului deposedat de putere Laurent Nkunda și luptătorii Forțelor Democratice pentru Eliberarea Ruandei (FDER), precum și trupele Armatei de Rezistență a Domnului din Uganda s-au intensificat și provoacă în continuare dificultăți extreme populațiilor civile din Kivu de Nord;

B.

întrucât emisarul ONU Olusegun Obasanjo, fost președinte al Nigeriei, s-a întalnit, duminică 16 noiembrie 2008 cu liderul rebel Laurent Nkunda și a ajuns la un acord cu acesta pentru înființarea unei comisii tripartite în scopul monitorizării armistițiului între armată și rebeli și întrucât este necesar sprijinul urgent al puterilor care sunt partenere ale statelor implicate în vederea obținerii unei soluții;

C.

întrucât în prezent mediatorii regionali și europeni depun eforturi internaționale diplomatice intense cu scopul de a preveni escaladarea conflictului din Kivu de Nord la proporțiile războiului extins din Congo din perioada 1998-2003 în care au fost implicate șase state învecinate; întrucât la 7 noiembrie 2008 la Nairobi a fost organizată o reuniune regională la nivel înalt cu privire la criza din estul RDC;

D.	întrucât de la începerea violențelor milioane de oameni au fost uciși și strămutați și întrucât conform estimărilor, 250 000 de oameni au fost strămutați de la reluarea luptelor în RDC de către generalul Laurent Nkunda în august 2008, provocând o catastrofă umanitară în estul țării;

E.

întrucât în ciuda mandatului său care i-a fost conferit în temeiul Capitolului VII din Carta Organizației Națiunilor Unite care autorizează folosirea tuturor mijloacelor pentru descurajarea tuturor încercărilor de a face uz de forță și pentru asigurarea protecției civililor, Misiunea ONU în RDC (MONUC): — nu a avut mijloacele necesare pentru a oferi protecție civililor de la recenta reizbucnire a conflictului în estul RDC și pentru a dezarma și repatria luptătorii hutu din Ruanda prezenți pe teritoriul RDC; — a fost obligată aștepte acordul Indiei și Pakistanului de a trimite în luptă soldați indieni și pakistanezi, contrar prevederilor mandatului și motivului pentru care forțele MONUC au fost desfășurate în RDC; — nu a intervenit pentru a opri masacrarea a peste 200 de persoane care a avut loc la 5 noiembrie 2008 în Kiwanja, cu toate că acolo se află una din bazele sale militare;

F.	întrucât Consiliul de Securitate al ONU a dezbătut din nou la 11 noiembrie 2008 situația din estul RDC, fără a accepta întărirea forțelor MONUC cu un număr suplimentar de 3 000 soldați, după cum solicitase MONUC;

G.	întrucât numai 6 000 de soldați au fost trimiși în Kivu de Nord din totalul de 17 000 de soldați ai forțelor MONUC prezenți pe teritoriul RDC;

H.

întrucât statele membre ale Consiliului de Securitate al ONU, printre care se numără Belgia, Franța, Italia și Regatul Unit, au refuzat întotdeauna să acorde MONUC mai multe mijloace pentru a-și îndeplini misiunea; întrucât Consiliul Uniunii Europene solicită consolidarea cooperării dintre UE, statele membre și MONUC;

I.

întrucât, în urma inițiativei Comisarului European Louis Michel, la Nairobi a avut loc o reuniune regională la nivel înalt în cursul căreia președintele RDC, Joseph Kabila și cel al Ruandei, Paul Kagame, au convenit să pună în aplicare de îndată toate acordurile încheiate în trecut pentru a asigura pacea și stabilitatea politică durabilă;

J.	întrucât, cu toate acestea, reuniunea menționată nu a fost urmată de o încetare imediată a focului în estul RDC și luptele violente dintre părțile combatante au continuat, afectând grav populația civilă;

K.

întrucât MONUC a stabilit în mod clar că trupele lui Laurent Nkunda primesc sprijin din Ruanda și întrucât Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, Ban Ki-moon, a făcut un apel la liderii africani să își asume responsabilitatea istorică în acest moment critic pentru regiune, pentru Africa și pentru întreaga lume;

L.

întrucât organizațiile umanitare au în grijă în prezent 200 000 de refugiați aflați în taberele din jurul orașului Goma și acestea estimează că aproape 1 milion de civili se ascund în savană pentru a evita violențele; întrucât în taberele de refugiați situația se degradează de la o zi la alta și întrucât Înaltul Comisar ONU pentru refugiați își exprimă temerea în legătură cu o posibilă militarizare a taberelor de refugiați;

M.	întrucât recrutarea copiilor soldați în estul RDC a crescut considerabil după escaladarea conflictului;

N.	întrucât se pare că atât trupe RDC, cât și luptători aparținând FDER sunt implicați în exploatarea și vânzarea mineralelor din estul RDC;

O.	întrucât parlamentarii RDC au întocmit un plan pentru încetarea crizei din estul țării, solicitând o mobilizare generală în favoarea unui dialog militar, politic și diplomatic între părțile implicate în conflict;

P.

întrucât miniștrii afacerilor externe ai Franței și Regatului Unit, Bernard Kouchner și David Milliband, au recomandat mai degrabă întărirea MONUC decât trimiterea unei forțe europene în Kivu de Nord, dar au afirmat în același timp că nu exclud trimiterea unei forțe europene, dacă acest lucru se dovedește necesar;

Q.	întrucât situația epidemiilor în Kivu de Nord se agravează, prin răspândirea constantă a holerei, a rujeolei și a tusei convulsive, ca urmare a strămutărilor masive de populație și a instalării acestora în locuri care oferă condiții precare;

1.   își exprimă profunda îngrijorare legată de intensificarea conflictelor în Kivu de Nord și de consecințele pentru populația din estul RDC și din întreaga regiune, îndeosebi consecințele umanitare rezultate din recentele ofensive declanșate de CDNP, care a dus la strămutarea și uciderea a numeroase persoane în Kivu de Nord;

2.   se declară profund revoltat de masacrele, crimele împotriva umanității și actele de violență sexuală comise împotriva femeilor și fetelor în provinciile din estul RDC și invită toate autoritățile naționale și internaționale competente să aducă făptașii în mod sistematic în fața justiției; solicită Consiliului de Securitate al ONU să ia de urgență toate măsurile necesare pentru împiedicarea efectivă a unor noi atacuri împotriva populațiilor civile din provinciile din estul RDC;

3.   salută decizia adoptată de Comisie și de statele membre de a mări ajutorul umanitar acordat populației civile afectate de această criză; subliniază dificultățile întâmpinate de diversele organizații umanitare în activitatea de acordare a asistenței umanitare, având în vedere situația securității în Kivu de Nord; îndeamnă toate părțile implicate să garanteze accesul la comunitățile vulnerabile și să asigure securitatea lucrătorilor din domeniul umanitar astfel încât prezența acestora să poată fi menținută; reamintește că este esențial ca mijloacele și forțele militare să fie utilizate numai în situații foarte bine definite și în ultimă instanță, pentru sprijinirea operațiunilor de ajutor umanitar;

4.   își reiterează ferma convingere că procesele de la Amani și Nairobi reprezintă în continuare cadrul adecvat pentru stabilizarea pe termen lung a situației din estul RDC;

5.   îl îndeamnă pe Laurent Nkunda să-și respecte propria declarație de sprijinire a procesului de pace în estul RDC efectuată în urma discuțiilor cu Trimisul Special al Secretarului General al ONU și cu fostul președinte al Republicii Nigeria, Olusegun Obasanjo; în acest context, face apel la CNDP să se reintegreze de urgență în procesul de pace de la Amani; își reafirmă sprijinul față de autoritățile RDC care caută o soluționare politică a crizei; salută planul prezentat de parlamentarii RDC care îndeamnă la o mobilizare generală în favoarea unui dialog militar, politic și diplomatic;

6.   consideră că ar trebui convocată o conferință internațională privind regiunea Marilor Lacuri, pentru a găsi o soluție politică viabilă la conflict și pentru a promova o integrare economică regională deplină, în beneficiul tuturor țărilor din regiune;

7.   subliniază necesitatea de a depune eforturi suplimentare pentru a pune capăt acțiunilor grupurilor armate străine, îndeosebi ale FDER, în estul RDC; invită guvernele RDC și ale altor țări din regiune să ia măsurile necesare în acest scop; salută acordul dintre RDC și Ruanda, anunțat de miniștrii de externe ai celor două țări, care permite unităților serviciului de informații al Ruandei să pătrundă în RDC și să coopereze cu armata RDC în efortul de a pune capăt prezenței FDER în regiune;

8.   invită Uniunea Africană, Consiliul de Securitate al ONU și principalii actori de pe scena internațională, inclusiv UE, SUA și China, să mărească presiunea exercitată asupra tuturor părților în vederea continuării procesului de pace, pentru a găsi o soluție la problema controlului resurselor minerale și pentru a ajunge la un acord de pace extins și nu doar la un simplu armistițiu; de asemenea, invită acești actori să facă presiuni asupra Ruandei și Ugandei pentru ca acestea să se angajeze să pună capăt operațiunilor și liberei circulații a trupelor lui Nkunda pe teritoriul lor;

9.   îndeamnă toate părțile implicate să reinstituie statul de drept și să lupte împotriva impunității, în special în ceea ce privește violarea în masă a femeilor și fetelor și recrutarea copiilor-soldați;

10.   invită guvernul RDC să elaboreze, împreună cu Ruanda și MONUC, un plan de izolare și capturare a liderilor forțelor FDER vinovați de genocid și să ofere celor care nu au fost implicați în genocid și care vor să se întoarcă la viața civilă posibilitatea restabilirii în RDC sau a reintegrării în Ruanda;

11.   invită autoritățile RDC să pună capăt imediat jafurilor și actelor de violență comise de soldații guvernului și care au fost observate de Oficiul ONU pentru coordonarea ajutorului umanitar;

12.   solicită statelor membre ale UE să pună în aplicare recomandările grupului de experți al ONU privind exploatarea ilegală a resurselor naturale ale RDC, inclusiv să aplice sancțiuni persoanelor și întreprinderilor a căror participare la jafuri a fost dovedită, pentru a contribui la stabilizarea țării;

13.   evidențiază faptul că exploatarea ilegală a resurselor naturale în estul RDC este o sursă de finanțare a grupurilor rebele și, implicit, o sursă de instabilitate în regiune; reiterează importanța combaterii acestei exploatări ilegale de către grupurile rebele și guvernele din regiune; în acest sens, invită autoritățile RDC ca, în colaborare cu MONUC, să închidă bazele economice ale grupurilor rebele împiedicând accesul acestora la resursele minerale (în special la diamante, colțan și aur) și la rețele de comercializare;

14.   solicită Consiliului și Comisiei să insiste, în cadrul negocierilor cu guvernele RDC și ale țărilor vecine, pe aplicarea unor sisteme efective de trasabilitate și de certificare a originii resurselor naturale, precum aurul, casiteritul (minereu de staniu), colțanul, cobaltul, diamantele, piroclorul și lemnul pentru construcții, care să includă acceptarea intrării pe teritoriul țărilor respective a unor observatori trimiși de ONU cu scopul de a supraveghea importurile de resurse naturale din RDC și de a asigura protecția acestor observatori ONU;

15.   solicită din nou instituirea efectivă a unor mecanisme de control, de tipul Procesului Kimberley, în materie de certificare a originii resurselor naturale importate din RDC în UE;

16.   solicită Comisiei și statelor membre să garanteze că societățile europene nu tranzacționează, manipulează sau importă produse derivate din minerale obținute într-un mod care aduce profit grupurilor armate din RDC și să îi tragă la răspundere pe cei care continuă astfel de practici;

17.   solicită Consiliului și Comisiei să depună toate eforturile pentru a găsi o soluție politică, singurul mod de a pune capăt conflictelor din RDC; salută, în acest sens, inițiativa luată de comisarul Michel de a organiza o întâlnire între președintele RDC și președintele Ruandei la Nairobi; solicită Comisiei să se implice împreună cu autoritățile din RDC în vederea punerii în aplicare a acordului privind întoarcerea luptătorilor FDER în Ruanda; îndeamnă autoritățile Republicii Democratice Congo și ale Republicii Ruanda să-și intensifice cooperarea în scopul punerii în aplicare a angajamentelor încheiate la Nairobi și să acorde prioritate dialogului și consultărilor pentru a contribui la instaurarea păcii durabile în estul RDC și a stabilității în regiune;

18.   solicită netolerarea violențelor sexuale împotriva fetelor și femeilor, care sunt utilizate ca armă de război, și aplicarea unor sancțiuni penale severe autorilor acestor infracțiuni; atrage atenția asupra importanței accesului la servicii de sănătate în situațiile de conflict și în taberele de refugiați, în special în lumina recentei apariții a unor focare de holeră, tuse convulsivă și rujeolă;

19.   reiterează sprijinul acordat MONUC în aceste circumstanțe dramatice în care prezența sa rămâne indispensabilă, în ciuda neajunsurilor pe care le prezintă, și solicită să se ia toate măsurile pentru a permite acestei misiuni să-și îndeplinească mandatul și să se poată folosi de forța armelor pentru a proteja persoanele amenințate; în această privință, invită Consiliul și, în special, Belgia, Franța, Italia și Regatul Unit să joace un rol decisiv în garantarea susținerii MONUC de către Consiliul de Securitate al ONU și Departamentul pentru operațiuni de menținere a păcii prin consolidarea capacităților operaționale ale acesteia, sub forma unor dotări și efective corespunzătoare;

20.   solicită Consiliului să îndemne Consiliul de Securitate al ONU să acorde MONUC mandatul și mijloacele pentru stoparea exploatării mineralelor de către grupurile armate, inclusiv prin monitorizarea și controlul punctelor de frontieră esențiale, al culoarelor de zbor, al zonelor miniere alese și al rutelor de aprovizionare;

21.   solicită ca, în cazul în care Consiliul decide să desfășoare noi forțe militare, mandatul acestora să se concentreze pe protejarea civililor, precum și pe susținerea și asigurarea respectării noilor acorduri de pace ce ar putea fi încheiate;

22.   solicită Consiliului și Comisiei să întocmească, împreună cu guvernul RDC, ONU și alți donatori de prim rang, un nou plan de dezarmare, demobilizare și reintegrare (DDR) în RDC, pe baza conceptului UE de sprijin a DDR, precum și o strategie de reformă a sectorului securității naționale ambițioasă, pe baza Cadrului politic al UE pentru reforma sectorului de securitate, ambele urmând să fie finanțate din fonduri comunitare și PESC;

23.   solicită guvernului RDC să facă tot ce îi stă în putere pentru a-i identifica pe cei responsabili pentru crimele de război comise în regiune și pentru a-i aduce în fața justiției;

24.   invită Consiliul și Comisia să pună de urgență în aplicare programe de ajutor medical și de reintegrare de mare anvergură în favoarea populațiilor civile din estul RDC, punând accentul în special pe asistența acordată femeilor și fetelor victime ale infracțiunilor de violență sexuală, pentru a răspunde nevoilor imediate și în perspectiva necesarei reconstrucții viitoare; subliniază rolul-cheie jucat de femei în reconstrucția comunităților distruse;

25.   ia act cu interes de numirea unei echipe de mediatori printre care se numără și fostul președinte al Republicii Nigeria, Olusegun Obasanjo, și fostul președinte al Republicii Unite Tanzania, Benjamin Mkapa; solicită Consiliului să conlucreze cu Conferința internațională a Regiunii Marilor Lacuri și cu Uniunea Africană pentru stabilizarea situației din estul RDC;

26.   solicită Consiliului să coopereze cu mediatorii internaționali și regionali pentru a discuta agenda economică a părților combatante în mod explicit în contextul actualelor eforturi de mediere;

27.   solicită Consiliului și Comisiei să supravegheze îndeaproape situația ajutorului umanitar și a securității în estul RDC, pentru a se putea stabili cu mai multă acuratețe care sunt acțiunile ce pot fi întreprinse în circumstanțele date;

28.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, președintelui Comisiei Uniunii Africane, Președintelui Parlamentului Panafrican, precum și guvernelor și parlamentelor RDC și ale celorlalți membri ai Comunității de Dezvoltare a Africii de Sud.

---

(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0526.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0072.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0022.

(4)  JO C 282 E, 6.11.2008, p. 460.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/57

---

Politica spațială europeană: Europa și spațiul

P6_TA(2008)0564

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2008 privind politica spațială europeană: Europa și spațiul

(2010/C 16 E/11)

Parlamentul European,

—	având în vedere Rezoluția Consiliului din 26 septembrie 2008 privind impulsionarea politicii spațiale europene (1),

—	având în vedere Tratatul ONU privind principiile care guvernează activitatea statelor în materie de exploatare și utilizare a spațiului cosmic, inclusiv a Lunii și a celorlalte corpuri cerești [Rezoluția 2222 (XXI) — Tratatul privind spațiul cosmic],

—

având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2008 privind spațiul și securitatea (2) și cea din 29 ianuarie 2004 privind planul de acțiune pentru punerea în aplicare a politicii spațiale europene (3), precum și deliberările în cadrul audierii publice organizate de Comisia pentru industrie, cercetare și energie la 16 iulie 2007,

—	având în vedere Rezoluția Consiliului din 21 mai 2007 privind politica spațială europeană (4),

—	având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 11 septembrie 2008, intitulat „Raport intermediar privind politica spațială europeană” COM(2008)0561,

—	având în vedere Decizia Consiliului din 7 octombrie 2003 privind încheierea acordului-cadru dintre CE și Agenția Spațială Europeană,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), astfel cum au fost modificate prin Tratatul de la Lisabona, și dispozițiile aplicabile politicii spațiale europene (articolul 189 din TFUE),

—	având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât spațiul reprezintă o resursă strategică de importanță fundamentală pentru independența, securitatea și prosperitatea Europei și evoluțiile politice din acest domeniu trebuie coordonate de către Consiliu împreună cu Parlamentul;

B.	întrucât Uniunea și un număr de state membre sunt implicate în finanțarea și dezvoltarea tehnologiei și științei spațiale de peste 30 de ani, reușind să formuleze o viziune privind o politică spațială europeană (PSE), și recunoscând cooperarea fructuoasă cu Agenția Spațială Europeană (ASE);

C.	întrucât există un interes tot mai pronunțat ca Uniunea să-și asume un rol important, de coordonare, în cadrul PSE, pentru a favoriza găsirea de soluții în domeniul mediului, transportului, cercetării, apărării și securității;

D.

întrucât o PSE puternică, în special în ceea ce privește aplicațiile, serviciile și infrastructurile aferente, va spori influența societală, culturală, economică și științifică a Uniunii, va ajuta la dezvoltarea bazei sale industriale și științifice, va contribui la creșterea sa economică și la crearea de locuri de muncă și îi va asigura autonomia politică și tehnologică într-un mod realist și coerent;

E.

întrucât toate activitățile spațiale europene respectă pe deplin principiul conform căruia explorarea și utilizarea spațiului extra-atmosferic sunt în beneficiul și în interesul tuturor țărilor și recunosc faptul că spațiul extra-atmosferic este un apanaj al întregii omeniri care trebuie utilizat exclusiv în scopuri pașnice;

F.	întrucât Uniunea este devotată promovării cooperării internaționale în explorarea și utilizarea spațiului extra-atmosferic; întrucât Parlamentul împărtășește opinia Consiliului că Europa ar trebui să întreprindă acțiunile de explorare a spațiului în cadrul unui program la nivel mondial;

G.	întrucât pentru dezvoltarea PSE este importantă consolidarea gradului de înțelegere și a sprijinului din partea opiniei publice pentru dezvoltarea tehnologiilor spațiale, asigurând complementaritatea acțiunilor și maximizând sinergiile cu proiectele din afara domeniului spațial;

H.

întrucât pentru Europa este de o importanță strategică să aibă un acces continuu, autonom, fiabil, durabil și eficient din punct de vedere al costurilor la spațiul cosmic, prin intermediul unui set de lansatoare de clasă mondială corespunzătoare și competitive și al unui centru spațial european operațional;

I.

întrucât Uniunea trebuie să găsească instrumente și sisteme de finanțare adecvate pentru PSE în vederea suplimentării fondurilor alocate în cadrul celui de-al șaptelea program cadru pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative (2007-2013), pentru a permite diferiților actori economici să-și planifice acțiunile pe termen mediu și lung;

J.

întrucât existența unei structuri de guvernanță adecvate în domeniul politicii și activităților spațiale și a unui cadru de reglementare corespunzător, care să faciliteze apariția rapidă de servicii conexe inovatoare și competitive, în special în vederea garantării accesului susținut la spectrul de frecvențe pentru toate aplicațiile spațiale, sunt fundamentale pentru a garanta că PSE va avea rezultatele așteptate și va fi la înălțimea ambițiilor Uniunii, ASE și ale statelor membre respective;

K.

întrucât trebuie să se stabilească un calendar precis pentru îndeplinirea obiectivelor programelor Galileo, EGNOS și ale programului de monitorizare globală pentru mediu și securitate (GMES), redenumit Copernic, și să se întocmească o foaie de parcurs pentru diferitele organisme implicate în realizarea acestor programe;

L.

întrucât pentru societatea modernă spațiul reprezintă un instrument unic pentru colectarea instantanee și transmiterea în toată lumea a unor mari cantități de date, precum și un instrument esențial pentru înțelegerea și monitorizarea schimbărilor climatice la nivel mondial, un domeniu în care Europa ocupă o poziție fruntașă; invită actorii internaționali să adopte o atitudine mai responsabilă față de generațiile viitoare;

M.	întrucât se pot face progrese spectaculoase în privința aspectelor de securitate aferente spațiului, în special în domeniul telecomunicațiilor, supravegherii și observării Pământului;

N.

întrucât rezoluția adoptată cu ocazia celei de-a patra reuniuni a Consiliului privind spațiul (reuniunea comună a Consiliului Uniunii Europene și a Consiliului ASE) din 22 mai 2007 solicită optimizarea procesului decizional în domeniul spațiului atât în cadrul Consiliului Uniunii Europene, cât și în cadrul altor instituții ale Uniunii Europene;

O.

întrucât următorul cadru financiar ar trebui să prevadă instrumente și sisteme de finanțare comunitare adecvate pentru a permite investiții comunitare pe termen lung în activitățile de cercetare din domeniul spațial și pentru funcționarea unor aplicații durabile în domeniul spațial, spre folosul Europei și al cetățenilor săi;

P.	întrucât Uniunea ar trebui să-și intensifice cooperarea cu țările în curs de dezvoltare,

1.   salută Concluziile Consiliului din 26 septembrie 2008, un angajament politic util în favoarea dezvoltării unei PSE care contribuie în bună măsură la formarea unei identități europene, și își reiterează intenția de a fi constructiv și de a participa pe deplin la implementarea acestei politici, anticipând intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

2.   susține poziția Consiliului potrivit căreia prioritățile actuale sunt implementarea la timp a programelor Galileo, EGNOS și GMES/Copernic;

3.   salută în special crearea Grupului interinstituțional pentru programul Galileo, care ar putea folosi drept model pentru dezvoltarea PSE;

4.   solicită Comisiei și Consiliului să stabilească un calendar precis pentru crearea unei structuri de guvernanță eficiente în legătură cu programul GMES/Copernic și să stabilească o foaie de parcurs clară pentru acest program cu scopul de a spori eficiența acestuia și cu specificarea fondurilor bugetare alocate;

5.   insistă asupra rolului decisiv al inițiativei GMES/Copernic ca inițiativă lansată de către utilizatori, implementată grație contribuțiilor esențiale ale infrastructurilor de observație amplasate in situ pe Pământ și în spațiu; subliniază faptul că asigurarea continuității datelor și serviciilor este indispensabilă; este de părere, îndeosebi, că mai întâi Comisia ar trebui să comande un studiu de impact al posibilelor avantaje, al costurilor ce vor trebui suportate și al evoluției pe termen lung a inițiativei GMES/Copernic și apoi să prezinte Parlamentului și Consiliului un plan de acțiune care să cuprindă, printre altele, următoarele aspecte:

—	cadrul juridic al programului GMES/Copernic,

—	guvernanța programului GMES/Copernic, inclusiv rolul organismelor UE și non-UE,

—	finanțarea programului GMES/Copernic,

—	un plan de punere în aplicare,

—	rolul unor inițiative similare dar complementare, atât interguvernamentale, cât și multilaterale,

—	aspectele internaționale ale programului GMES/Copernic și, prin urmare, cooperarea necesară;

6.   regretă că, în ciuda recomandărilor clare ale comunității utilizatorilor, continuitatea datelor de altimetrie de înclinație mică nu este asigurată după încheierea ciclului de viață al satelitului Jason 2, care se află deja în orbită, și solicită Comisiei să soluționeze problemele financiare legate de Jason 3, care riscă să pericliteze durabilitatea pe termen scurt a serviciilor Copernic, precum și să informeze Parlamentul cu privire la deciziile luate în acest sens;

7.   încurajează inițierea unui dialog structurat între entitățile instituționale europene și entitățile interguvernamentale, garantând pentru toate statele membre un acces liber și echitabil la beneficiile PSE;

8.   solicită Comisiei și Consiliului să stimuleze efectele sinergice dintre proiectele de dezvoltare civile și cele ce țin de securitate în domeniul spațiului; atrage atenția asupra capacităților europene în materie de securitate și apărare, care depind, printre altele, de disponibilitatea unor sisteme bazate pe sateliți, accesul la acestea fiind de importanță crucială pentru Uniune;

9.   solicită Consiliului și Comisiei să facă progrese în domeniul relațiilor internaționale, și anume în domeniul concurenței pe piețele internaționale comerciale și guvernamentale, pentru a garanta că UE are o poziție unitară și urmează o strategie stabilită de comun acord;

10.   împărtășește opinia Consiliului că, în domeniul spațial, cooperarea internațională trebuie să servească interesele Europei și că acesta este scopul în vederea căruia ar trebui să contribuie la inițiativele globale; subliniază importanța garantării autonomiei politice, tehnologice și operaționale a Europei;

11.   reamintește intențiile declarate ale Consiliului și Comisiei de a prezenta Parlamentului, în contextul planului de punere în aplicare a PSE, recomandări sau propuneri specifice, conform naturii celor patru sectoare prioritare, în legătură cu:

—	spațiul cosmic și schimbările climatice,

—	contribuția PSE la Strategia de la Lisabona,

—	spațiul și securitatea, pe baza rezoluției sale din 10 iulie 2008,

—	explorarea spațiului, inclusiv cu prezență umană și zborurile în spațiu cu echipaj uman;

12.   subliniază importanța dezvoltării unei politici industriale în domeniul spațial, un element de importanță crucială al acestei politici fiind cadrul de reglementare și programul de standardizare care contribuie la apariția unor noi piețe europene în aval, și reamintește că Regulamentul Galileo stabilește un nivel de referință pentru implicarea întreprinderilor mici și mijlocii în politica industrială europeană aferentă domeniului spațial;

13.   recunoaște contribuția unică a programelor spațiale care, dat fiind că permit o acoperire globală și pe termen lung, furnizează date importante pentru cercetarea schimbărilor climatice și furnizează dovezile științifice necesare pentru luarea deciziilor-cheie în politica de mediu;

14.   recunoaște că spațiul poate contribui la atingerea obiectivelor de la Lisabona, realizând ambițiile economice, educaționale, sociale și de mediu ale Uniunii și răspunzând așteptărilor cetățenilor săi;

15.   recunoaște nevoia ca Uniunea să facă pași concreți în vederea reducerii dependenței Europei în materie de tehnologii spațiale, componente și operațiuni vitale;

16.   consideră că Europa ar trebui să dezvolte o viziune comună și o planificare strategică pe termen lung în domeniul explorării spațiale pentru ca aceasta să joace un rol în programele internaționale (cum ar fi strategia globală de explorare) de explorare spațială cu ajutorul oamenilor sau a roboților, inclusiv posibilitatea unei misiuni umane pe Marte;

17.   solicită să se ia în considerare o posibilă nouă linie bugetară specifică pentru PSE în cadrul bugetului Uniunii pentru a reflecta angajamentul hotărât al Uniunii față de PSE și pentru a crește claritatea și transparența acestei politici, în cazul în care dispozițiile Tratatului de la Lisabona privind politica spațială intră în vigoare;

18.   invită Comisia Europeană și statele membre să promoveze investițiile în știința și tehnologia spațială;

19.   solicită Comisiei să adopte inițiative corespunzătoare pentru a dezvolta metode de utilizare a spațiului pentru colectarea și distribuirea de informații și insistă asupra necesității de a încuraja progresele tehnologice în domeniul supravegherii și observării spațiului;

20.   invită Comisia să ia măsurile necesare pentru evitarea poluării spațiului cosmic;

21.   solicită Comisiei să realizeze un studiu privind impactul turismului spațial și cadrul de reglementare, de siguranță și de securitate corespunzător acestuia;

22.   solicită Consiliului și Comisiei să depună un efort substanțial de reflecție asupra explorării spațiului, elaborând o viziune privind rolul Europei și resursele pe care aceasta trebuie să le aloce pentru misiunile viitoare de explorare a spațiului la nivel mondial; în acest context, dorește să fie asociat îndeaproape cu viitoarea conferință la nivel înalt pe tema explorării spațiului, propusă de Comisie;

23.   subliniază valoarea explorării spațiului pentru motivarea tinerilor europeni de a opta pentru o carieră în domeniul științei și tehnologiei și pentru consolidarea capacităților de cercetare din Europa;

24.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Agenției Spațiale Europene, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

---

(1)  JO C 268, 23.10.2008, p. 1.

(2)  Texte adoptate la acea dată P6_TA(2008)0365.

(3)  JO C 96 E, 21.4.2004, p. 136.

(4)  JO C 136, 20.6.2007, p. 1.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/61

---

Convenția privind munițiile cu dispersie

P6_TA(2008)0565

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2008 referitoare la Convenția privind munițiile cu dispersie

(2010/C 16 E/12)

Parlamentul European,

—	având în vedere Convenția privind munițiile cu dispersie adoptată de 107 țări la reuniunea diplomatică organizată la Dublin între 19-30 mai 2008,

—	având în vedere mesajul din 30 mai 2008 al Secretarului General al ONU, care a încurajat statele să semneze și să ratifice acest acord important fără întârziere și și-a exprimat dorința de a asista la intrarea acestuia cât mai curând în vigoare,

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2007 referitoare la demersul „Către un tratat internațional de interzicere a munițiilor cu dispersie” (1)

—	având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât Convenția privind munițiile cu dispersie este deschisă spre semnare începând cu 3 decembrie 2008 la Oslo, iar, pe urmă, la sediul ONU din New York și va intra în vigoare în prima zi a celei de-a șasea luni după cea de a treizecea ratificare,

B.	întrucât Convenția privind munițiile cu dispersie va interzice utilizarea, producerea, stocarea și transferul munițiilor cu dispersie în ansamblul categoriei;

C.	întrucât Convenția privind munițiile cu dispersie va solicita statelor membre să distrugă stocurile de asemenea arme;

D.	întrucât Convenția privind munițiile cu dispersie va stabili un nou standard umanitar pentru asistența acordată victimelor și va solicita statelor să îndepărteze resturile de muniții cu dispersie neexplodate, rămase în urma conflictelor,

1.   salută activitatea societății civile, în special activitatea Coaliției privind munițiile cu dispersie în scopul opririi suferințelor umane cauzate de acest tip de muniții,

2.   invită toate statele să semneze, să ratifice și să pună în aplicare Convenția privind munițiile cu dispersie cât mai curând posibil;

3.   invită toate statele membre să ia măsuri la nivel național pentru punerea în aplicare a Convenției încă înaintea semnării și ratificării acesteia;

4.   invită toate statele să nu utilizeze, stocheze, producă, transfere sau exporte muniții cu dispersie, precum și să nu investească în acestea, înainte de intrarea în vigoare a Convenției privind munițiile cu dispersie;

5.   invită acele statele membre UE care au utilizat muniții cu dispersie să ofere asistență populațiilor afectate, iar Comisia să-și majoreze, prin intermediul tuturor instrumentelor disponibile, asistența financiară acordată comunităților și persoanelor afectate de munițiile cu dispersie neexplodate;

6.   invită acele statele membre UE care au utilizat muniții cu dispersie să ofere asistență tehnică și financiară pentru îndepărtarea și distrugerea resturilor de muniții cu dispersie, iar Comisia să-și majoreze asistența financiară în acest sens, prin toate mijloacele disponibile;

7.   invită toate statele membre UE să nu întreprindă acțiuni care ar eluda sau ar periclita Convenția privind munițiile cu dispersie și dispozițiile acesteia; în special, invită toate statele membre UE să nu adopte, să sprijine sau să ratifice ulterior un posibil protocol la Convenția privind armele convenționale, care ar permite utilizarea munițiilor cu dispersie, ceea ce nu ar fi compatibil cu interzicerea unor astfel de arme în temeiul articolelor 1 și 2 din Convenția privind munițiile cu dispersie;

8.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al ONU și Coaliției privind munițiile cu dispersie.

---

(1)  JO C 263 E, 16.10.2008, p. 648.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/62

---

HIV/SIDA: diagnosticarea și tratamentul în fază timpurie

P6_TA(2008)0566

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2008 referitoare la HIV/SIDA: diagnosticarea și tratamentul în fază timpurie

(2010/C 16 E/13)

Parlamentul European,

—	având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2007 privind combaterea HIV/SIDA în Uniunea Europeană și în țările învecinate, 2006-2009 (1),

—	având în vedere Declarația de la Bremen din 13 martie 2007 intitulată „Responsabilitatea și parteneriatul — împreună împotriva HIV/SIDA”,

—	având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 intitulată „HIV/SIDA: E timpul să trecem la fapte (2)”,

—	având în vedere rezoluția sa din 30 noiembrie 2006 privind SIDA (3),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 6 iunie 2005 privind combaterea HIV/SIDA,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2005 intitulată „Combaterea HIV/SIDA în cadrul Uniunii Europene și în țările învecinate în perioada 2006-2009” (COM(2005)0654),

—

având în vedere „Declarația de la Dublin” privind parteneriatul pentru lupta împotriva HIV/SIDA în Europa și în Asia Centrală, adoptată în cadrul Conferinței ministeriale „Să eliminăm barierele — Parteneriat pentru lupta împotriva HIV/SIDA în Europa și Asia Centrală”, organizată în perioada 23-24 februarie 2004 în cadrul Președinției irlandeze a UE,

—	având în vedere raportul Programului Comun al Organizației Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (ONUSIDA) și al OMS Europa privind „Progresele înregistrate în implementarea Declarației de la Dublin privind parteneriatul pentru lupta împotriva HIV/SIDA în Europa și Asia Centrală” din 2008,

—

având în vedere „Declarația de la Vilnius” privind măsurile de consolidare a luptei împotriva HIV/SIDA în Uniunea Europeană și în țările învecinate, adoptată de miniștri și reprezentanți ai guvernelor Uniunii Europene și ai țărilor învecinate, în cadrul conferinței „Europa și HIV/SIDA — noi provocări, noi oportunități”, organizată la Vilnius, Lituania, în perioada 16 — 17 septembrie 2004,

—	având în vedere programul OMS privind HIV/SIDA „Spre un acces universal până în 2010”, din 2006,

—	având în vedere ancheta Eurobarometru privind prevenirea SIDA, din februarie 2006,

—	având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât raportul de sfârșit de an EuroHIV 2006 indică faptul că 269 152 de noi persoane au fost diagnosticate ca fiind infectate cu virusul HIV în perioada 1999-2006 în Uniunea Europeană, iar 806 258 de noi persoane au fost diagnosticate ca fiind infectate cu virusul HIV în Regiunea Europeană a OMS;

B.	întrucât în Uniunea Europeană 11 % dintre toate noile infectări cu HIV afectează tinerii cu vârsta mai mică de 25 de ani, potrivit Raportului de sfârșit de an EuroHIV 2006;

C.

întrucât rapoartele EuroHIV și ONUSIDA confirmă faptul că numărul noilor infectări cu HIV continuă să crească într-un ritm alarmant atât în Uniunea Europeană cât și în țările învecinate, iar în unele țări numărul estimat al persoanelor infectate cu HIV este de aproape trei ori mai mare decât numărul oficial;

D.	întrucât, în ciuda creșterii numărului de infectări cu HIV, reducerea constantă a numărului de cazuri de SIDA diagnosticate în ultimii ani a continuat în 2006, în UE înregistrându-se în 2006 cu 40 % mai puține cazuri decât în 1999, potrivit Raportului de sfârșit de an EuroHIV 2006;

E.	întrucât un procent ridicat din infecțiile cu HIV rămâne nediagnosticat; întrucât numeroase persoane nu știu dacă sunt infectate sau nu și este posibil să afle acest lucru numai după ce sunt afectate de boli conexe HIV/SIDA;

F.	întrucât infecțiozitatea virusului HIV crește în mod semnificativ în prezența altor boli cu transmitere sexuală (precum gonoreea, clamidia, herpesul sau sifilisul);

G.	întrucât epidemia la nivelul consumatorilor de droguri injectabile intravenos reprezintă unul dintre motivele extinderii rapide a infectării cu HIV în numeroase țări din Europa de Est;

H.	întrucât HIV/SIDA este o boală transmisibilă, existând deci riscul contaminării inclusiv de la persoane infectate, a căror infectare nu a fost încă detectată;

I.

întrucât raportul ONUSIDA și OMS Europa intitulat „Progresele înregistrate în implementarea Declarației de la Dublin privind parteneriatul pentru lupta împotriva HIV/SIDA în Europa și Asia Centrală” indică faptul că puține dintre cele 53 de țări din regiunea europeană au adoptat o poziție pentru a aborda stigmatizarea, discriminarea și drepturile omului în acord cu angajamentele asumate prin declarația de la Dublin;

J.	întrucât este esențială integrarea protecției drepturilor omului în fiecare aspect al reacției la HIV;

K.	întrucât contracararea acestei epidemii impune necesitatea urgentă a cooperării transfrontaliere;

L.	întrucât trebuie introduse măsuri eficace de sănătate publică pentru a facilita detectarea în fază timpurie a HIV,

1.   solicită Consiliului și Comisiei să elaboreze o strategie privind HIV pentru a:

—	promova diagnosticarea în fază timpurie și reducerea barierelor în calea testărilor;

—	asigura tratamentul în fază timpurie și informarea în legătură cu avantajele acestuia;

2.   solicită Comisiei să asigure o monitorizare și o supraveghere precisă din partea Centrului european de prevenire și control al bolilor, inclusiv publicarea unor estimări mai precise (amploare, caracteristici etc.) privind populația nediagnosticată, respectând totodată confidențialitatea și asigurând protecția datelor cu caracter personal;

3.   invită Comisia să mobilizeze resurse politice, financiare și umane semnificative pentru a sprijini implementarea unei astfel de strategii;

4.   invită Comisia și statele membre să garanteze accesul la testare, care trebuie să rămână liber și anonim,

5.   invită Comisia să realizeze o strategie de reducere a riscurilor legate de HIV/SIDA axată pe grupurile vulnerabile și pe grupurile despre care se știe că sunt expuse unor riscuri ridicate;

6.   invită Consiliul să încredințeze Comisiei sarcina de a elabora recomandări ale Consiliului referitoare la implementarea orientărilor privind testările și tratamentele bazate pe probe în fiecare stat membru;

7.   invită Consiliul să încredințeze Comisiei sarcina de a se asigura că, în viitor, monitorizarea progreselor realizate în lupta împotriva HIV/SIDA în Europa și țările învecinate va include indicatori care abordează și evaluează în mod direct chestiunile legate de drepturile omului în ceea ce privește HIV/SIDA;

8.   invită statele membre ca, în cadrul jurisdicției lor, să adopte dispoziții care condamnă efectiv discriminarea persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA, inclusiv constrângerile care afectează libertatea de mișcare a acestora;

9.   invită statele membre să intensifice campaniile de educare și informare cu privire la prevenirea, testarea și tratarea HIV/SIDA;

10.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Programului Comun al Organizației Națiunilor Unite privind HIV/SIDA și Organizației Mondiale a Sănătății.

---

(1)  JO C 74 E, 20.3.2008, p. 348.

(2)  JO C 303 E, 13.12.2006, p. 871.

(3)  JO C 316 E, 20.12.2006, p. 366.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/65

---

Situația din sectorul apicol

P6_TA(2008)0567

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2008 referitoare la situația din sectorul apicol

(2010/C 16 E/14)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât sectorul apicol din întreaga lume și în mod deosebit cel din Europa se confruntă cu dificultăți majore;

B.	întrucât apicultura are efecte benefice asupra ecosistemului în general și este esențială pentru ecosistemul agricol în particular;

C.	întrucât este esențială conservarea biodiversității, la care apicultura contribuie în mod semnificativ prin intermediul activităților de polenizare încrucișată;

D.	întrucât apicultura este practicată în Europa de mii de ani și face parte integrantă din patrimoniul cultural și agricol al Europei;

E.	întrucât produsele apicole oferă beneficii nutritive și medicinale;

F.	având în vedere că diversitatea și înaltul nivel de calitate al mierii și al altor produse de stupărit, cum ar fi lăptișorul de matcă, propolisul, veninul și ceara, realizate de sectorul apicol european, se datorează cunoștințelor tehnice și a bogăției mediului climatic;

G.	întrucât sectorul se confruntă cu concurență neloială din partea produselor care provin din țări terțe și sunt importate pe piața comunitară;

H.	întrucât mierea poate fi importată din diferite regiuni ale lumii, însă doar existența unui număr suficient de albine poate garanta polenizarea;

I.	întrucât există o amenințare gravă de declin al coloniilor de albine din cauza scăderii semnificative a resurselor de polen și nectar;

J.	întrucât se observă o scădere drastică a numărului de colonii de albine pe plan mondial;

K.	întrucât prezența continuă a paraziților Varroa spp în stupi, sindromul colapsului coloniilor (colony collapse disorder) și răspândirea parazitului Nosema ceranae sunt unele dintre cauzele crizei în ceea ce privește sănătatea albinelor;

L.	întrucât 76 % din producția de alimente pentru consum uman este dependentă de sectorul apicol;

M.	întrucât 84 % din speciile de plante cultivate în Europa depind de polenizare;

N.	întrucât instrucțiunile și bunele practici aplicabile în cazul utilizării produselor biocide sunt prea adesea ignorate;

O.	întrucât nu există încă metode de eradicare a numitor boli ale albinelor, care provoacă o scădere a rezistenței acestora și pierderea stupilor,

1.   consideră că este esențial să se răspundă fără întârziere la criza cu care se confruntă sănătatea albinelor, într-un mod adecvat și cu instrumente eficiente;

2.   consideră că ar trebui luate măsuri pentru a aborda problema concurenței neloiale pe care o reprezintă produsele apicole provenite din țări terțe, determinată, în parte, de costuri de producție mai reduse, în special în ceea ce privește prețul zahărului și al mâinii de lucru;

3.   invită Comisia să promoveze fără întârziere noi activități de cercetare privind paraziții și bolile care decimează albinele, precum și alte cauze posibile cum ar fi reducerea diversității genetice și creșterea culturilor modificate genetic , precum și originea acestor boli, disponibilizând mijloace bugetare suplimentare în acest scop;

4.   consideră că este indispensabil să se introducă obligația de a menționa pe etichete țara de origine a mierii de albine;

5.   solicită Comisiei să instituie, în contextul bilanțului de sănătate al PAC, măsuri care să încurajeze crearea unor zone de redresare ecologică (cum ar fi ariile cu destinație apicolă), în special în zonele întinse de culturi arabile; solicită ca zonele de redresare să se situeze în părțile cel mai dificil de cultivat ale terenurilor, unde s-ar putea dezvolta plante cum ar fi facelia, limba mielului, muștarul de câmp sau trifoiul alb, acestea devenind surse importante de polen și nectar în ariile de recoltare ale albinelor;

6.   invită Consiliul și Comisia să ia în considerare în mod corespunzător sănătatea albinelor, posibilitățile de comercializare a produselor apicole și impactul economic asupra sectorului apicol în cadrul tuturor discuțiilor și al viitoarelor măsuri legislative privind cultivarea de plante modificate genetic în Uniunea Europeană;

7.   invită Comisia să promoveze măsurile necesare pentru limitarea riscurilor de polenizare insuficientă, atât pentru apicultori cât și pentru agricultori, a căror producție ar putea crește în mod considerabil;

8.   invită Comisia să asigure monitorizarea și controlul calității apelor de suprafață, dat fiind faptul că albinele sunt foarte sensibile la orice deteriorare a mediului lor;

9.   solicită Comisiei să întreprindă cercetări cu privire la legătura care există între mortalitatea albinelor și utilizarea pesticidelor cum ar fi tiametoxam, imidacloprid, clotianidin și fipronil pentru a lua, dacă este cazul, măsurile care se impun cu privire la autorizarea acestor produse;

10.   invită Comisia să coordoneze toate informațiile referitoare la această situație, de care dispun în prezent statele membre; solicită Comisiei să colaboreze cu organizațiile recunoscute în vederea schimbului de informații științifice de care acestea dispun cu privire la impactul pesticidelor asupra albinelor;

11.   consideră că este indispensabil să se introducă obligația de a analiza mierea importată pentru a putea detecta prezența eventuală a bacililor care provoacă loca americană;

12.   îndeamnă Comisia să propună un mecanism de ajutor financiar pentru exploatațiile apicole care se confruntă cu dificultăți cauzate de mortalitatea albinelor;

13.   solicită Comisiei să introducă în cadrul politicilor sale din domeniul veterinar cercetarea cu privire la bolile albinelor și măsuri pentru combaterea acestora;

14.   solicită Comisiei să invite toate statele membre să acorde un ajutor imediat sectorului apicol;

15.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/67

---

Inspecțiile de mediu în statele membre

P6_TA(2008)0568

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2008 referitoare la revizuirea Recomandării 2001/331/CE de stabilire a unor criterii minime pentru inspecțiile de mediu în statele membre

(2010/C 16 E/15)

Parlamentul European,

—	având în vedere Recomandarea 2001/331/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 de stabilire a unor criterii minime pentru inspecțiile de mediu în statele membre (1),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 noiembrie 2007 privind revizuirea Recomandării 2001/331/CE de stabilire a unor criterii minime pentru inspecțiile de mediu în statele membre (COM(2007)0707),

—	având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât în 2001 Parlamentul European și Consiliul au adoptat Recomandarea 2001/331/CE, care conține criterii fără caracter obligatoriu pentru planificarea, efectuarea, monitorizarea și raportarea inspecțiilor de mediu, recunoscând că există mari diferențe între sistemele de inspecție din statele membre;

B.	întrucât scopul acestei recomandări era de a spori gradul de respectare a legislației comunitare în domeniul mediului și de a contribui la aplicarea mai coerentă a acesteia în toate statele membre;

C.	întrucât comunicarea menționată mai sus stabilește opiniile Comisiei în ceea ce privește evoluția ulterioară a recomandării, printre altele pe baza rapoartelor prezentate de statele membre cu privire la aplicarea de către acestea a recomandării;

D.	întrucât în comunicarea respectivă se constată că informațiile prezentate de statele membre cu privire la modul în care au aplicat recomandarea sunt „incomplete sau dificil de comparat”;

E.	întrucât informațiile prezentate de statele membre au arătat că „numai câteva au aplicat-o integral” și că „încă există diferențe mari între modalitățile de efectuare a inspecțiilor de mediu în Comunitate”;

F.	întrucât, potrivit Comisiei, situația aplicării incomplete se datorează parțial interpretărilor diferite pe care statele membre le-au dat definițiilor și criteriilor recomandării, precum și cerințelor de raportare;

G.

întrucât Comisia recunoaște faptul că domeniul de aplicare al recomandării este inadecvat și nu include multe activități importante, precum Natura 2000, controlul transporturilor ilegale de deșeuri, înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), restricționarea anumitor substanțe periculoase în produse (de exemplu, Directiva privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice), comerțul cu specii pe cale de dispariție, precum și activitățile legate de organisme modificate genetic și sistemele bazate pe principiul responsabilității producătorilor,

1.   își exprimă îngrijorarea față de concluzia Comisiei, conform căreia în Comunitate nu se poate asigura deplina punere în aplicare a legislației privind mediul, acest lucru cauzând nu numai o continuă degradare a mediului, ci și denaturări ale concurenței;

2.   subliniază faptul că o aplicare temeinică și uniformă a legislației comunitare privind mediul este esențială și că, în caz contrar, nu s-ar mai răspunde așteptărilor publicului și s-ar submina reputația Comunității, în calitatea acesteia de gardian eficient al mediului;

3.   se opune intenției Comisiei de a aborda această problemă numai printr-o recomandare fără caracter obligatoriu și prin introducerea unor cerințe specifice, obligatorii din punct de vedere juridic, în legislația sectorială;

4.   îndeamnă Comisia să prezinte, în schimb, până la sfârșitul anului 2009, o propunere de directivă privind inspecțiile de mediu, care să clarifice definițiile și criteriile stabilite în Recomandarea 2001/331/CE și care să-i extindă domeniul de aplicare;

5.   consideră că este esențial să se consolideze Rețeaua europeană de punere în aplicare a legislației din domeniul mediului (rețeaua IMPEL) și solicită Comisiei să raporteze, până la sfârșitul anului 2009, cu privire la posibilitățile de a realiza acest lucru, inclusiv la instituirea unui serviciu comunitar pentru inspecțiile de mediu;

6.   propune să se pună mai mult accent pe sprijinirea educației și informării în domeniul mediului, al căror conținut specific se va stabili la nivel local, regional și național ținând cont de nevoile și problemele identificate într-un anumit domeniu;

7.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

---

(1)  JO L 118, 27.4.2001, p. 41.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/68

---

Somalia

P6_TA(2008)0569

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2008 referitoare la Somalia

(2010/C 16 E/16)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale privind situația din Somalia, în mod special cea din 15 noiembrie 2007 privind Somalia (1) și cea din 19 iunie 2008 2008 referitoare la uciderea cu regularitate a civililor în Somalia (2),

—	având în vedere Raportul Amnesty International de la 1 noiembrie 2008 intitulat „Situația în lume a drepturilor omului”,

—	având în vedere declarația din 8 noiembrie 2008 a Reprezentatului special al Secretarului General al ONU pentru copii și conflictele armate, Radhika Coomaraswamy, care condamnă lapidarea Aishei Ibrahim Duhulow, de 13 ani,

—	având în vedere diversele instrumente regionale privind drepturile omului și, în special, Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1981 și Protocolul din 2003 la aceasta privind drepturile femeilor în Africa,

—	având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât la 27 octombrie 2008 o fetiță de 13 ani, numită Aisha Ibrahim Duhulow, a fost lapidată în Somalia;

B.	întrucât un grup de 50 de bărbați au comis lapidarea pe un stadion în portul sudic Kismayo, în fața a aproximativ 1 000 de spectatori;

C.	întrucât aceasta a fost acuzată și condamnată pentru adulter și pentru încălcarea legii islamice, fiind de fapt victima unui viol comis de trei bărbați;

D.	întrucât miliția al-Shabab, care controlează Kismayo, a reținut și a comandat execuția prin lapidare a Aishei Ibrahim Duhulow, dar nici nu i-a arestat, nici nu i-a reținut pe cei acuzați de viol;

E.	întrucât, pe stadion, membrii miliției au deschis focul când unii dintre persoanele aflate pe stadion au încercat să-i salveze viața Aishei Ibrahim Duhulow, împușcând mortal un băiat, care era simplu spectator;

F.	întrucât, conform unor informații din surse credibile, activiștii pentru drepturile omului din Kismayo au primit amenințări cu moartea din partea miliției al-Shabab, care îi acuză de răspândirea de informații false cu privire la acest incident;

G.

întrucât, datorită situației dramatice din Somalia și a violenței la scară largă comise de anumite facțiuni ale Alianței pentru reeliberarea Somaliei (așa numitele „tribunale islamice”), care încearcă să răstoarne guvernul legitim al Somaliei, în fiecare zi, în Somalia, drepturile omului sunt încălcate în mod grav;

H.

întrucât aceste încălcări ale drepturilor omului includ răpirea recentă a două călugărițe roman-catolice italiene din Kenya, și ducerea acestora în Somalia, și creșterea numărului de atentate sinucigașe, care s-au soldat cu moartea a cel puțin 30 de persoane pe parcursul ultimelor săptămâni în nordul țării;

I.

întrucât membrii personalului unor organizații internaționale prezente pe teritoriul acestei țări au fost recent ținta violențelor și a asasinatelor și întrucât cea mai mare parte a acestora le-au fost atribuite membrilor grupărilor armate de opoziție, inclusiv ai miliției al-Shabab, și ai facțiunilor „tribunalelor islamice”;

J.	întrucât insurgenții islamiști au comis flagelări publice în capitala Mogadishu, în încercarea de a demonstra sporirea puterii lor;

K.	întrucât aceste acte brutale ilustrează metodele folosite de milițiile de acest tip și, în general, riscurile în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, în cazul răspândirii controlului acestora asupra țării;

L.

întrucât Guvernul federal de tranziție din Somalia (GFT) și Alianța pentru reeliberarea Somaliei (ARS) au semnat un acord de încetare a focului la 26 octombrie 2008 la Djibouti, și întrucât liderii regionali din cadrul Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD) au prezentat un plan de pace pentru Somalia la reuniunea specială la nivel înalt desfășurată la Nairobi în 28-29 octombrie 2008;

M.	întrucât este esențial ca GFT din Somalia și președintele acestuia, dl Abdullahi Yusuf, să fie sprijiniți,

1.   condamnă cu tărie lapidarea și executarea Aishei Ibrahim Duhulow și își exprimă consternarea față de acest act barbar comis împotriva unei victime de 13 ani a unui viol;

2.   solicită guvernului somalez să condamne această execuție și să ia măsuri împotriva acestui tip de execuții brutale în viitor;

3.   solicită guvernului somalez să emită documente și să facă declarații pentru a-i reda demnitatea, postmortem, Aishei Ibrahim Duhulow;

4.   sprijină încercările guvernului somalez legitim de a prelua controlul asupra portului Kismayo și solicită ca persoanele acuzate de violul Aishei Ibrahim Duhulow să fie aduse în fața justiției în conformitate cu procedurile legale;

5.   solicită UE să furnizeze sprijinul necesar pentru crearea unui guvern democratic de durată în Somalia și să continue să ajute guvernul somalez să-și impună controlul în întreaga țară și să instituie statul de drept, vizând compatibilitatea cu obligațiile internaționale privind drepturile omului, care ar împiedica acest tip de execuții în viitor;

6.   îndeamnă cu insistență misiunea Uniunii Africane în Somalia (AMISOM) să se folosească pe deplin de mandatul său pentru a proteja civilii, în special femeile și copiii, și solicită mandatarea acesteia pentru a monitoriza, investiga și raporta încălcările drepturilor omului;

7.   solicită atât autorităților somaleze, cât și celor kenyene să depună toate eforturile posibile și să ia toate măsurile politice și diplomatice posibile pentru a garanta eliberarea celor două călugărițe roman-catolice italiene;

8.   sprijină cu tărie acordul de la Djibouti dintre TFG și ARS, al cărui scop este să pună capăt anilor întregi de ostilități din Somalia, să ofere o soluție de durată pentru reinstaurarea păcii și să pună capăt abuzurilor menționate în prezenta rezoluție;

9.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, secretarilor generali ai Organizației Națiunilor Unite și Uniunii Africane, guvernelor IGAD, AMISON, precum și guvernului somalez.

---

(1)  JO C 282 E, 6.11.2008, p. 479.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0313.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/71

---

Pedeapsa cu moartea în Nigeria

P6_TA(2008)0570

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2008 referitoare la pedeapsa cu moartea în Nigeria

(2010/C 16 E/17)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind încălcările drepturilor omului în Nigeria,

—	având în vedere moratoriul în vigoare asupra aplicării de către guvernul federal al Nigeriei a pedepsei cu moartea,

—	având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului,

—	având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966, ratificat de Nigeria la 29 octombrie 1993,

—	având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1981, ratificată de Nigeria la 22 iunie 1983,

—	având în vedere Carta africană privind drepturile și bunăstarea copilului din 1990, ratificată de Nigeria la 23 iulie 2001,

—	având în vedere Convenția împotriva torturii și altor tratamente sau pedeapse crude, inumane sau degradante din 1984, ratificată de Nigeria la 28 iulie 2001,

—	având în vedere Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor din 1979, ratificată de Nigeria la 13 iunie 1985, și Protocolul opțional la aceasta din 1999, ratificat de Nigeria la 22 noiembrie 2004,

—	având în vedere Convenția privind drepturile copilului din 1989, ratificată de Nigeria la 19 aprilie 1991,

—	având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.	întrucât peste 720 de bărbați și 11 femei din închisorile din Nigeria fac obiectul unei sentințe de pedeapsă cu moartea;

B.	întrucât Grupul național nigerian de studiu privind pedeapsa cu moartea și Comisia prezidențială pentru reforma administrației din domeniul justiției au constatat că deținuții care își așteaptă execuția sunt aproape în exclusivitate săraci și lipsiți de reprezentare juridică;

C.	întrucât, în ciuda faptului că dreptul internațional interzice aplicarea pedepsei cu moartea infractorilor minori, cel puțin 40 dintre deținuții care își așteaptă execuția aveau vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani în momentul comiterii infracțiunii care le este imputată;

D.	întrucât tribunalele islamice Sharia au jurisdicție asupra cazurilor penale în 12 dintre cele 36 de state din Nigeria; întrucât aceste tribunale continuă să pronunțe pedepse cu moartea, precum și sentințe de flagelare și amputare;

E.

întrucât 47 % din deținuții condamnați la pedeapsa cu moartea sunt în așteptarea încheierii procedurii de recurs, un sfert din procedurile de recurs inițiate de deținuți durează de 5 ani, 6 % din deținuții ale căror proceduri de recurs sunt în derulare așteaptă de peste 20 de ani, iar un deținut este de 24 de ani pe lista condamnaților la pedeapsa cu moartea;

F.	întrucât sistemul nigerian de justiție penală este plin de corupție, neglijență și este afectat de o lipsă importantă de resurse;

G.	întrucât tortura, deși interzisă în Nigeria, este aplicată zilnic și aproape 80 % dintre deținuții din închisorile nigeriene afirmă că sunt bătuți, amenințați cu arme sau torturați în celulele din jurisdicția poliției;

H.	întrucât mulți dintre deținuții care își așteaptă procesul și care sunt pe lista condamnaților la moarte sunt supuși la extorcare de către agenții de poliție, care le cer bani pentru a-i pune în libertate;

I.	întrucât mai bine de jumătate dintre cei 40 000 de deținuți din Nigeria nu au fost încă judecați sau condamnați;

J.	întrucât boli cronice, dar care pot fi prevenite, precum HIV, malaria, tuberculoza, gripa și pneumonia sunt de asemenea prezente în închisori;

K.

întrucât autoritățile nigeriene au întreprins o serie de încercări de a soluționa problemele din sistemul judiciar al țării; întrucât Grupul național de studiere a pedepsei cu moartea (2004) și Comisia prezidențială pentru reforma administrației din domeniul justiției (2007) și-au exprimat dubiile cu privire la faptul că pedeapsa cu moartea contribuie la scăderea ratei și a amplorii infracționalității din Nigeria; întrucât, cu toate acestea, nici guvernul federal și nici guvernele statelor nu au întreprins acțiuni pentru a soluționa problemele stringente scoase în evidență de cele două grupuri de studiu;

L.	întrucât Nigeria nu a raportat, la nivel oficial, nicio execuție din 2002 încoace;

M.	întrucât se știe că numai în 7 dintre cele 53 de state membre ale Uniunii Africane au avut loc execuții în 2007, în timp ce 13 țări africane au abolit pedeapsa cu moartea prin lege, iar alte 22 de țări au abolit-o în practică;

N.	întrucât în 1977 numai 16 țări aboliseră pedeapsa cu moartea în cazul tuturor infracțiunilor; întrucât în prezent 137 dintre cele 192 de țări membre ale ONU au abolit pedeapsa cu moartea prin lege sau în practică,

1.   solicită guvernului federal din Nigeria și guvernelor statelor din Nigeria să abolească pedeapsa cu moartea;

2.   solicită guvernului federal din Nigeria și guvernelor statelor din Nigeria să declare, în așteptarea abolirii, un moratoriu imediat asupra tuturor execuțiilor, astfel cum se prevede în rezoluția 62/149 din 26 februarie 2008 a Adunării Generale a ONU, și să comute fără întârziere toate sentințele la moarte în pedepse cu închisoarea;

3.   solicită guvernului federal din Nigeria și guvernelor statelor din Nigeria să elaboreze o abordare cuprinzătoare pentru problema infracționalității și să explice cum va fi soluționată situația infracționalității;

4.   îndeamnă guvernul federal din Nigeria și guvernele statelor din Nigeria să elimine toate dispozițiile atât din legislația federală, cât și din cea a statelor, care prevăd pedeapsa cu moartea pentru persoanele care aveau vârsta mai mică de 18 ani în momentul săvârșirii infracțiunii imputate;

5.   solicită guvernului federal din Nigeria și guvernelor statelor din Nigeria să garanteze, în cazurile care fac obiectul pedepsei capitale, că sunt respectate cele mai stricte standarde recunoscute la nivel internațional și constituționale privind procesul echitabil, în special în ceea ce privește reprezentarea juridică neadecvată a deținuților mai săraci, mărturisirile sau probele obținute prin violență, constrângere sau tortură, procesele și perioadele de recurs excesiv de lungi și condamnarea minorilor;

6.   solicită guvernului federal din Nigeria să ratifice cel de-al Doilea protocol opțional la Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1989 și Protocolul opțional la Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente crude, inumane sau degradante din 2002;

7.   îndeamnă guvernele statelor din Nigeria să elimine toate dispozițiile privind pedepsele cu moartea obligatorii;

8.   solicită guvernului federal din Nigeria și guvernelor statelor din Nigeria să pună în aplicare recomandările Grupului național de studiere a pedepsei cu moartea (2004) și ale Comisiei prezidențiale pentru reforma administrației din domeniul justiției (2007), în special în ceea ce privește instituirea unui moratoriu asupra execuțiilor și comutarea tuturor sentințelor de pedeapsă cu moartea;

9.   solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să ofere asistență tehnică autorităților nigeriene în vederea revizuirii legislației care prevede pedeapsa cu moartea, a abolirii pedepsei cu moartea și a îmbunătățirii procedurilor de anchetare ale poliției nigeriene;

10.   solicită să fie sprijinite activitățile Grupului de lucru pentru pedeapsa cu moartea al Comisiei africane pentru drepturile omului și popoarelor, care urmăresc elaborarea unui protocol la Carta africană în vederea abolirii pedepsei cu moartea, făcând totodată imposibilă reinstituirea acesteia;

11.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest, guvernului federal și parlamentului federal din Nigeria, Uniunii Africane și Parlamentului Panafrican.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/73

---

Cazul familiei al-Kurd

P6_TA(2008)0571

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2008 referitoare la cazul familiei al-Kurd

(2010/C 16 E/18)

Parlamentul European,

—	având în vedere rezoluțiile sale precedente privind Orientul Mijlociu,

—	având în vedere raportul elaborat de delegația sa ad-hoc în Israel și teritoriile palestiniene (30 mai-2 iunie 2008) și concluziile acestuia,

—	având în vedere cea de-a Patra Convenție de la Geneva,

—	având în vedere rezoluțiile ONU privind această problematică,

—	având în vedere Acordul de asociere UE-Israel, în special articolul 2 din acesta,

—	având în vedere declarația emisă de Președinția UE în numele Uniunii Europene la 10 noiembrie 2008 privind distrugerea caselor în estul Ierusalimului,

—	având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în noaptea de duminică 9 noiembrie 2008, membrii ai poliției și ai forțelor armate israeliene au evacuat familia al-Kurd din locuința sa din cartierul Sheikh Jarrah aflat în Ierusalimul de Est, în care a locuit timp de mai bine de 50 de ani; întrucât, imediat după evacuare, au permis unor coloniști să intre în casa familiei, după care au blocat zona;

B.	întrucât evacuarea a fost realizată în temeiul unei hotărâri a Curții Supreme a Israelului din 16 iulie 2008 în urma unor proceduri juridice îndelungate și controversate înaintea instanțelor și autorităților israeliene referitoare la dreptul la proprietate;

C.	întrucât Agenția ONU de ajutor și lucrări pentru refugiații palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) a declarat că va continua să ofere asistență familiei;

D.

întrucât evacuarea a fost realizată în ciuda obiecțiilor internaționale; întrucât SUA a interpelat autoritățile israeliene în legătură cu această problemă; întrucât această decizie poate deschide calea pentru ocuparea a încă 26 de case în cartierul Sheikh Jarrah din Ierusalimul de Est, încă 26 de familii fiind vizate pentru evacuări; întrucât această problemă are consecințe politice asupra viitorului statut al Ierusalimului de Est;

E.	atrăgând atenția asupra rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate al ONU și asupra faptului că suveranitatea Israelului asupra Ierusalimului de Est nu a fost recunoscută de comunitatea internațională;

F.	întrucât o delegație a Parlamentului European a vizitat cartierul Sheikh Jarrah la data de 3 noiembrie 2008 și a avut ocazia de a se întâlni cu familia al-Kurd;

1.   își exprimă profunda îngrijorare cu privire la evacuarea familiei al-Kurd, la recenta distrugere a caselor familiilor palestiniene de către autoritățile israeliene în mai multe zone ale Ierusalimului de Est și la eventualele consecințe grave ale acestor măsuri;

2.   subliniază faptul că aceste operațiuni, care afectează grav viața locuitorilor din aceste zone, încalcă dispozițiile dreptului internațional și invită autoritățile israeliene să înceteze operațiunile de acest fel cât mai curând posibil;

3.   subliniază, recunoscând în același timp independența puterii judecătorești israeliene în cadrul frontierelor recunoscute la nivel internațional ale statului Israel, faptul că Ierusalimul de Est nu cade sub incidența jurisdicției instanțelor israeliene în conformitate cu dispozițiile dreptului internațional;

4.   invită Consiliul, Comisia și comunitatea internațională, inclusiv Cvartetul, să depună toate eforturile posibile pentru protejarea locuitorilor palestinieni din cartierul Sheikh Jarrah și din alte zone ale Ierusalimului de Est și invită Cvartetul să își asume un rol mai activ în acest sens;

5.   solicită din nou autorităților israeliene să înceteze de îndată orice extindere a așezărilor și construirea zidului de securitate dincolo de frontierele Israelului din 1967, acțiuni care încalcă dispozițiile dreptului internațional și care subminează eforturile de pace;

6.   declară că astfel de acțiuni nu fac altceva decât să reducă șansele obținerii unui acord de pace între palestinieni și israelieni; îndeamnă Israelul să se abțină de la orice măsuri unilaterale care ar putea compromite rezultatul negocierilor referitoare la statutul final, în special în Ierusalim;

7.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, guvernelor și parlamentelor statelor membre, trimisului special al Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, guvernului Israelului, Knesset-ului, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/76

---

Cererea de ridicarea a imunității lui Frank Vanhecke

P6_TA(2008)0537

Decizia Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 privind cererea de ridicare a imunității lui Frank Vanhecke (2008/2092(IMM))

(2010/C 16 E/19)

Parlamentul European,

—	având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Frank Vanhecke, transmisă, la solicitarea Procurorului Public din Dendermonde, de Ministrul de Justiție al Regatului Belgiei și comunicată în ședința plenară din 10 aprilie 2008,

—	în urma audierii lui Frank Vanhecke, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

—	având în vedere articolele 9 și 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene din 8 aprilie 1965, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

—	având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene din 12 mai 1964 și din 10 iulie 1986 (1),

—	având în vedere articolele 58 și 59 din Constituția Belgiei,

—	având în vedere articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 din Regulamentul de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0421/2008),

1.   hotărăște să ridice imunitatea lui Frank Vanhecke;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorității competente din Regatul Belgiei.

---

(1)  Cauza 101/63, Wagner/Fohrmann și Krier, Rec. 1964, p. 383, și cauza 149/85, Wybot/Faure și alții, Rec. 1986, p. 2391.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/77

---

Cerere privind ridicarea imunității lui Massimo D'Alema

P6_TA(2008)0538

Decizia Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 privind cererea de ridicare a imunității dlui Massimo D'Alema (2008/2298(IMM))

(2010/C 16 E/20)

Parlamentul European,

—	având în vedere cererea de ridicare a imunității dlui D'Alema, transmisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Milano la data de 30 mai 2008, și comunicată în ședință plenară la 16 iunie 2008,

—	având în vedere articolul 10 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, din 8 aprilie 1965, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

—	având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene din 12 mai 1964 și din 10 iulie 1986 (1),

—	având în vedere articolul 6 și articolul 7 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6–0422/2008),

1.   hotărăște să nu autorizeze utilizarea interceptărilor telefonice în cauză și să nu ridice imunitatea dlui Massimo D'Alema,

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților italiene competente.

---

(1)  Cauza 101/63, Wagner/Fohrmann și Krier, Rec. 1964, p. 383, și cauza 149/85, Wybot/Faure și alții, Rec. 1986, p. 2391.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/78

---

Încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare CE-Kazahstan pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană *

P6_TA(2008)0528

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei privind încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Kazahstan, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (COM(2007)0105 — C6-0328/2008 — 2007/0039(CNS))

(2010/C 16 E/21)

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei(COM(2007)0105),

—	având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare cu Republica Kazahstan,

—	având în vedere articolul 44 alineatul (2), articolul 47 alineatul (2), ultima teză, articolul 55, articolul 57 alineatul (2), articolul 71, articolul 80 alineatul (2), articolul 93, articolul 94, articolul 133, articolul 181a și articolul 300 alineatul (2), a doua teză, din Tratatul CE,

—	având în vedere articolul 101 din Tratatul CE,

—	având în vedere articolul 6 alineatul (2) din Actul de aderare a Bulgariei și a României,

—	având în vedere articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0328/2008),

—	având în vedere articolul 51, articolul 83 alineatul (7) și articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0416/2008),

1.   aprobă încheierea protocolului;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și al Republicii Kazahstan.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/79

---

Întreprinderea comună pentru realizarea sistemului european de nouă generație pentru gestionarea traficului aerian (SESAR) *

P6_TA(2008)0529

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 219/2007 al Consiliului privind înființarea unei întreprinderi comune pentru realizarea sistemului european de nouă generație pentru gestionarea traficului aerian (SESAR) (COM(2008)0483 — C6-0305/2008 — 2008/0159(CNS))

(2010/C 16 E/22)

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2008)0483),

—	având în vedere articolele 171 și 172 din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0305/2008),

—	având în vedere articolul 51 și articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0439/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.   solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/79

---

Inscripționările legale ale autovehiculelor cu două sau trei roți (versiune codificată) ***I

P6_TA(2008)0530

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind inscripționările legale ale autovehiculelor cu două sau trei roți (versiune codificată) (COM(2008)0318 — C6-0205/2008 — 2008/0099(COD))

(2010/C 16 E/23)

(Procedura de codecizie — codificare)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0318),

—	având în vedere articolele 251 alineatul (2) și 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora Comisia a înaintat propunerea către Parlament (C6-0205/2008),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative (1),

—	având în vedere articolele 80 și 51 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0382/2008),

A.	întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost adaptată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

---

(1)  JO C 102, 4.4.1996, p. 2.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/80

---

Dreptul societăților comerciale privind societățile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic (versiune codificată) ***I

P6_TA(2008)0531

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului în materie de drept al societăților comerciale privind societățile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic (versiune codificată) (COM(2008)0344 — C6-0217/2008 — 2008/0109(COD))

(2010/C 16 E/24)

(Procedura de codecizie — codificare)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0344),

—	având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 44 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0217/2008),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative (1),

—	având în vedere articolele 80 și 51 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0383/2008),

A.	întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.   aprobă propunerea Comisiei, astfel cum a fost adaptată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

---

(1)  JO C 102, 4.4.1996, p. 2.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/81

---

Scaunul pentru conducătorul de tractoare agricole sau forestiere pe roți (versiune codificată) ***I

P6_TA(2008)0532

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la scaunul pentru conducătorul de tractoare agricole sau forestiere pe roți (versiune codificată) (COM(2008)0351 — C6-0243/2008 — 2008/0115(COD))

(2010/C 16 E/25)

(Procedura de codecizie — codificare)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0351),

—	având în vedere articolele 251 alineatul (2) și 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora Comisia a înaintat propunerea către Parlament (C6-0243/2008),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative (1),

—	având în vedere articolele 80 și 51 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0384/2008),

A.	întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.   aprobă propunerea Comisiei în forma adoptată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

---

(1)  JO C 102, 4.4.1996, p. 2.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/82

---

Fondul de garantare pentru acțiuni externe (versiune codificată) *

P6_TA(2008)0533

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind constituirea Fondului de garantare pentru acțiuni externe (versiune codificată) (COM(2008)0365 — C6-0273/2008 — 2008/0117(CNS))

(2010/C 16 E/26)

(Procedura de consultare – codificare)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2008)0365),

—	având în vedere articolul 308 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0273/2008),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative (1),

—	având în vedere articolele 80 și 51 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0387/2008),

A.	întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost adaptată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului, Consiliului și Comisiei;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

---

(1)  JO C 102, 4.4.1996, p. 2.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/82

---

Convenție privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială ***

P6_TA(2008)0534

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Comunității, a Convenției privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (9196/2008 — C6-0215/2008 — 2008/0048(AVC))

(2010/C 16 E/27)

(Procedura de aviz conform)

Parlamentul European,

—	având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (9196/2008),

—	având în vedere cererea de aviz conform prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 300 alineatul (3) al doilea paragraf, coroborat cu articolul 61 litera (c) din Tratatul CE (C6-0215/2008),

—	având în vedere articolul 75 și articolul 83 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0428/2008),

1.   își dă avizul conform cu privire la încheierea convenției;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/83

---

Sistemul european de conturi naționale și regionale din Comunitate ***I

P6_TA(2008)0535

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2223/96 al Consiliului privind sistemul european de conturi naționale și regionale din Comunitate în ceea ce privește competențele de execuție conferite Comisiei (COM(2007)0776 — C6-0452/2007 — 2007/0272(COD))

(2010/C 16 E/28)

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0776),

—	având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 285 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0452/2007),

—	având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6–0376/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/84

---

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare

P6_TA(2008)0536

Rezoluția Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2008)0609 — C6-0345/2008 — 2008/2286(ACI))

(2010/C 16 E/29)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0609-C6-0345/2008),

—	având în vedere Acordul interinstituțional (AII) din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (1), în special punctul 28,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (2),

—	având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0430/2008),

A.

întrucât Uniunea Europeană a elaborat instrumentele legislative și bugetare necesare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor care suferă de pe urma consecințelor schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.

întrucât asistența financiară oferită de Uniunea Europeană lucrătorilor concediați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție în modul cel mai rapid și mai eficient posibil în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de concertare din 17 iulie 2008;

C.	întrucât Italia a solicitat asistență în legătură cu patru cazuri de concedieri în sectorul textil în Sardinia, Piemont, Lombardia și Toscana (3),

1.   solicită instituțiilor implicate să depună eforturile necesare pentru accelerarea mobilizării fondului în conformitate cu declarația comună menționată anterior prin a cărei adoptare Parlamentul European, Consiliul și Comisia au confirmat importanța asigurării unei proceduri rapide pentru adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare, cu respectarea AII din 17 mai 2006;

2.   aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a semna decizia împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, inclusiv anexa, Consiliului și Comisiei.

---

(1)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

(2)  JO L 406, 30.12.2006, p. 1.

(3)  EGF/2007/005 IT/Sardinia, EGF/2007/006 IT/Piemont, EGF/2007/007 IT/Lombardia și EGF/2008/001 IT/Toscana.

---

---

22.1.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 16/86

---

Regimul general al accizelor *

P6_TA(2008)0541

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind regimul general al accizelor (COM(2008)0078 — C6-0099/2008 — 2008/0051(CNS))

(2010/C 16 E/30)

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

—	având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2008)0078),

—	având în vedere articolul 93 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0099/2008),

—	având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0417/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să-și modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

TEXTUL PROPUS DE COMISIE	AMENDAMENTUL
Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 2a (nou)
	(2a) Pentru a consolida funcționarea pieței interne, ar trebui să se depună eforturi în continuare cu scopul de a se realiza în mod treptat o armonizare a accizelor în Uniunea Europeană, luând în considerare, de asemenea, aspecte precum sănătatea publică, protecția mediului și aspecte bugetare.
Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 4
(4) Produsele accizabile pot face obiectul altor impozite indirecte pentru scopuri specifice. În acest caz, totuși, pentru a nu se periclita efectul util al normelor comunitare privind impozitele indirecte, statele membre ar trebui să respecte anumite elemente esențiale ale normelor în cauză.	(4) Produsele accizabile pot face obiectul altor impozite indirecte pentru scopuri specifice. În acest caz, totuși, pentru a nu se periclita efectul util al normelor comunitare privind impozitele indirecte, statele membre ar trebui să respecte anumite elemente esențiale ale normelor în cauză, și anume cele privind baza și modul de calcul al impozitelor, exigibilitatea și monitorizarea impozitelor .
Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 4a (nou)
	(4a) În vederea aplicării prezentei directive, statele membre ar trebui să țină seama de necesitatea de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane.
Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 9
(9) Dat fiind faptul că acciza este o taxă de consum aplicabilă anumitor produse, nu trebuie să fie exigibilă pentru produse accizabile care au fost distruse sau pierdute în mod iremediabil, indiferent de circumstanțele distrugerii sau pierderii.	(9) Dat fiind faptul că acciza este o taxă de consum aplicabilă anumitor produse, nu trebuie să fie exigibilă pentru produse accizabile care au fost, fără nicio îndoială , distruse sau pierdute în mod iremediabil, indiferent de circumstanțele distrugerii sau pierderii.
Amendamentul 57 Propunere de directivă Considerentul 14
(14) Este necesar să se stabilească cu claritate situațiile în care sunt permise vânzările de produse fără taxe călătorilor care părăsesc teritoriul Comunității.	(14) Ar trebui să fie permise, în continuare , vânzările de produse fără taxe călătorilor care părăsesc teritoriul Comunității pe cale terestră, în măsura în care magazinele duty-free situate la frontiere sale pot garanta statelor membre că satisfac toate condițiile pentru prevenirea oricăror forme posibile de fraudă, evaziune sau abuz .
Amendamentul 58 Propunere de directivă Considerentul 14a (nou)
	(14a) Călătorii care se deplasează pe un teritoriu terț sau într-o țară terță pe cale aeriană sau maritimă și care posedă un document de transport în care se menționează, ca destinație finală, un aeroport sau un port situat pe un teritoriu terț sau într-o țară terță ar trebui să poată beneficia de scutirea de la plata accizei pentru produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free.
Amendamentul 59 Propunere de directivă Considerentul 19a (nou)
	(19a) Normele aplicabile circulației produselor accizabile, aflate în regim suspensiv de accize ar trebui să permită, în anumite condiții, constituirea unei garanții globale pentru o valoare redusă a accizelor sau neconstituirea niciunei garanții.
Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 21a (nou)
	(21a) Pentru a asigura funcționarea eficientă a sistemului informatizat, statele membre ar trebui să adopte, în cadrul aplicațiilor lor naționale, un set de date și o structură a datelor uniforme, pentru a oferi agenților economici o interfață fiabilă.
Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 24
(24) Este necesar să se determine procedurile care trebuie folosite în caz de indisponibilitate a sistemului informatizat.	(24) Este necesar să se determine procedurile care trebuie folosite în caz de indisponibilitate a sistemului informatizat, din motive independente de voința agenților economici implicați în deplasarea produselor accizabile în cauză sau din motive care nu pot fi controlate de aceștia .
Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 28a (nou)
	(28a) În cazul produselor care sunt supuse accizelor deoarece sunt achiziționate de persoane particulare pentru uzul propriu și sunt transportate de acestea, ar trebui specificată cantitatea de produse accizabile.
Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 36
(36) Pentru a prevedea o perioadă de adaptare la sistemul informatizat de monitorizare a circulației produselor accizabile în regim suspensiv de accize, statele membre ar trebui să poată beneficia de o perioadă de tranziție pe durata căreia aceste deplasări pot fi desfășurate în continuare în conformitate cu formalitățile stabilite prin Directiva 92/12/CEE.	(36) Pentru a prevedea o perioadă de adaptare la sistemul informatizat de monitorizare a circulației produselor accizabile în regim suspensiv de accize, statele membre ar trebui să poată beneficia de o perioadă de tranziție pe durata căreia aceste deplasări pot fi desfășurate în continuare în conformitate cu formalitățile stabilite prin Directiva 92/12/CEE. Durata acestei perioade de tranziție ar trebui să aibă în vedere fezabilitatea punerii în funcțiune a sistemului informatic în fiecare stat membru .
Amendamentul 9 Propunere de directivă Articolul 4 — punctul 4a (nou)
	4a. „importul de produse accizabile” înseamnă introducerea de produse accizabile pe teritoriul comunitar, în afara cazului în care produsele în cauză au fost incluse, în momentul intrării pe teritoriul Comunității, într-o procedură vamală suspensivă sau un regim vamal suspensiv, precum și scoaterea de produse accizabile dintr-o astfel de procedură sau dintr-un astfel de regim;
Amendamentul 10 Propunere de directivă Articolul 4 — punctul 4b (nou)
	4b. „destinatar înregistrat” înseamnă o persoană fizică sau juridică autorizată de către autoritățile competente din statul membru de destinație să primească, în condițiile impuse de autoritățile în cauză, produse accizabile care circulă în regim suspensiv de accize și care au fost expediate dintr-un alt stat membru;
Amendamentul 11 Propunere de directivă Articolul 4 — punctul 4c (nou)
	4c. „expeditor înregistrat” înseamnă o persoană fizică sau juridică autorizată de către autoritățile competente din statul membru de import să expedieze, în condițiile impuse de autoritățile în cauză, produse accizabile aflate în regim suspensiv de accize în momentul punerii lor în liberă circulație, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat) (1);
Amendamentul 12 Propunere de directivă Articolul 4 — punctul 4d (nou)
	4d. „antrepozitar autorizat” înseamnă o persoană fizică sau juridică autorizată de către autoritățile competente ale unui stat membru să producă, să prelucreze, să dețină, să primească sau să expedieze produse accizabile în cadrul desfășurării activității sale, atunci când este suspendată obligația de a plăti accize în cadrul unui regim suspensiv de accize;
Amendamentul 13 Propunere de directivă Articolul 4 — punctul 4e (nou)
	4e. „antrepozit fiscal” înseamnă un loc în care produsele accizabile supuse unui regim suspensiv de accize sunt produse, prelucrate, ținute, primite sau expediate de către un antrepozitar autorizat în cadrul desfășurării activității sale și care trebuie să îndeplinească anumite condiții stabilite de către autoritățile competente ale statului membru în care este situat antrepozitul fiscal;
Amendamentul 14 Propunere de directivă Articolul 4 — punctul 4f (nou)
	4f. „loc de import” înseamnă locul în care se află produsele în momentul punerii lor în liberă circulație, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 450/2008.
Amendamentul 15 Propunere de directivă Articolul 7 — alineatul 2 — paragraful 1 — litera c
(c) importul de produse accizabile.	(c) importul de produse accizabile, inclusiv importul neregulamentar, exceptând cazul în care produsele sunt incluse, în momentul importării, într-un regim suspensiv de accize .
Amendamentul 16 Propunere de directivă Articolul 7 — alineatul 4
(4) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile, inclusiv pierderi care sunt inerente naturii produselor în cauză, nu sunt considerate ca eliberare pentru consum .	(4) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile în cauză se dovedește într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile competente din statele membre în care a avut loc distrugerea totală sau pierderea iremediabilă .
Pierderea sau distrugerea produselor accizabile în cauză se dovedește într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile competente.	În cazul în care, pentru o deplasare în regim suspensiv de accize, nu se poate stabili unde a avut loc distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, se consideră că aceasta a avut loc în statul membru în care a fost constatată.
În sensul primului paragraf, produsele sunt iremediabil pierdute atunci când devin inutilizabile pentru orice persoană.	Statele membre pot condiționa distrugerea intenționată a produselor aflate în regim suspensiv de accize de obținerea unei aprobări prealabile din partea autorităților competente.
Amendamentul 17 Propunere de directivă Articolul 9 — alineatul 1
(1) În cazul în care, pe parcursul unei deplasări în regim suspensiv de accize, a survenit o neregulă care a dus la eliberarea pentru consum a produselor accizabile și nu este posibil să se determine unde a avut loc eliberarea pentru consum, se consideră că aceasta a avut loc în statul membru de expediție.	(1) În cazul în care, pe parcursul unei deplasări în regim suspensiv de accize, a survenit o neregulă care a dus la o eliberare pentru consum a produselor accizabile în conformitate cu articolul 7 alineatul 2 litera (a) și nu este posibil să se determine unde a avut loc eliberarea pentru consum, se consideră că aceasta a avut loc în statul membru de expediție și în momentul în care a fost constatată neregula .
	În cazul în care produsele accizabile în regim suspensiv de accize nu ajung la destinație, iar neregula în cauză, care a condus la o eliberare pentru consum în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (a), nu a fost constatată, se consideră că eliberarea pentru consum a avut loc în statul membru în care și în momentul în care sunt găsite produsele accizabile.
Cu toate acestea, dacă înainte de expirarea unei perioade de trei ani de la data la care a început deplasarea în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) se stabilește în ce stat membru a avut loc de fapt eliberarea pentru consum, statul membru în cauză informează autoritățile competente din statul membru de expediție.	Cu toate acestea, dacă înainte de expirarea unei perioade de trei ani de la data la care a început deplasarea în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) se stabilește în ce stat membru a avut loc de fapt eliberarea pentru consum, se consideră că eliberarea pentru consum a avut loc în statul membru în cauză, care informează autoritățile competente din statul membru de constatare sau de expediție.
În cazul în care acciza a fost percepută de statul membru de expediție, este rambursată sau restituită de îndată ce s-a furnizat o dovadă a colectării sale de către celălalt stat membru.	În cazul în care acciza a fost percepută de statul membru de constatare sau de expediție, aceasta este rambursată sau restituită de îndată ce s-a furnizat o dovadă a eliberării pentru consum în celălalt stat membru.
Amendamentul 18 Propunere de directivă Articolul 9 — alineatul 1a (nou)
	(1a) Atunci când, pe baza unor dovezi corespunzătoare, se poate constata, dincolo de orice îndoială, locul în care s-a produs o neregulă pe parcursul unei deplasări în regim suspensiv de accize care a dus la eliberarea pentru consum a unor produse accizabile, accizele sunt exigibile în statul membru în care s-a produs neregula.
Amendamentul 19 Propunere de directivă Articolul 9 — alineatul 2a (nou)
	(2a) Atunci când se poate dovedi că într-un stat membru s-a produs o neregulă care a dus la eliberarea pentru consum a unor produse accizabile care poartă timbrele fiscale ale statului membru de destinație, accizele sunt exigibile în statul membru în care s-a produs neregula numai atunci când accizele sunt rambursate operatorului economic de statul membru de destinație.
Amendamentul 20 Propunere de directivă Articolul 9 — alineatul 2b (nou)
	(2b) În cazul producerii unei nereguli, în situația în care într-un stat membru plata accizelor nu se face prin intermediul timbrelor fiscale, accizele devin exigibile imediat în statul membru în care s-a produs neregula.
Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 9 — alineatul 3
(3) În sensul alineatului (1), o neregulă înseamnă o situație în care deplasarea nu s-a încheiat în conformitate cu articolul 19 alineatul (2).	(3) În sensul alineatului (1), o neregulă înseamnă o situație, alta decât cea menționată la articolul 7 alineatul (4) , în care o deplasare sau o parte a unei deplasări nu s-a încheiat în conformitate cu articolul 19 alineatul (2).
Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 11 — alineatul 1 — litera ea (nouă)
	(ea) livrării către un institut de cercetare și dezvoltare, un laborator sau un departament guvernamental autorizat sau către orice altă parte autorizată pentru teste de calitate, teste preliminare introducerii pe piață și verificarea unei posibile contrafaceri, cu condiția ca produsele implicate să nu fie considerate ca fiind în cantități comerciale, caz în care statele membre:
	(i) pot stabili cantitățile care constituie „cantități comerciale”; și
	(ii) pot stabili proceduri simplificate pentru a facilita deplasarea produselor în conformitate cu prezenta literă.
Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 11 — alineatul 2
(2) Scutirile sunt supuse condițiilor și limitelor stabilite de statul membru gazdă. Statele membre pot acorda scutirea printr-o rambursare de accize.	(2) Scutirile sunt supuse condițiilor și limitelor stabilite de statul membru gazdă. Statele membre pot acorda scutirea printr-o rambursare de accize. Condițiile de rambursare stabilite de statele membre nu pot îngreuna în mod excesiv procedurile de scutire .
Amendamentul 54 Propunere de directivă Articolul 11 — alineatul 2a (nou)
	(2a) Accizele, inclusiv cele aplicabile uleiurilor din petrol, pot fi rambursate sau restituite în conformitate cu procedura prevăzută de fiecare stat membru. Statele membre aplică pentru produsele naționale aceeași procedură ca și pentru produsele provenind din alte state membre.
Amendamentul 63/rev Propunere de directivă Articolul 13 — alineatul 1
(1) Statele membre pot scuti de la plata accizelor produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate în bagajul personal al călătorilor care iau o navă sau o aeronavă către un teritoriu terț sau către o țară terță.	(1) Statele membre pot scuti de la plata accizelor produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate în bagajul personal al călătorilor care se deplasează cu o navă, o aeronavă sau un mijloc de transport terestru către un teritoriu terț sau către o țară terță.
Amendamentul 65/rev Propunere de directivă Articolul 13 — alineatul 4
(4) În sensul prezentului articol se aplică următoarele definiții:	(4) În sensul prezentului articol se aplică următoarele definiții:
(a) „teritoriu terț” înseamnă teritoriile menționate la articolul 5 alineatele (2) și (3);	(a) „teritoriu terț” înseamnă teritoriile menționate la articolul 5 alineatele (2) și (3);
(b) „magazin duty-free” înseamnă orice unitate situată într-un aeroport sau port care îndeplinește condițiile stabilite de autoritățile publice competente, în special în temeiul alineatului (3);	(b) „magazin duty-free” înseamnă orice unitate situată într-un aeroport sau port sau la frontiera cu o țară terță sau cu un teritoriu terț care îndeplinește condițiile stabilite de autoritățile publice competente, în special în temeiul alineatului (3);
(c) „călător către un teritoriu terț sau către o țară terță” înseamnă orice călător care deține un document de transport pentru călătorie pe cale aeriană sau maritimă, în care se menționează că destinația imediată este un aeroport sau port situat pe un teritoriu terț sau o țară terță.	(c) „călător către un teritoriu terț sau către o țară terță” înseamnă orice călător care deține un document de transport pentru călătorie pe cale aeriană sau maritimă, în care se menționează că destinația finală este un aeroport sau port situat pe un teritoriu terț sau într-o țară terță, precum și orice călător care părăsește teritoriul Comunității pe cale terestră .
Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 14 — alineatul 2
(2) Se consideră că producerea, prelucrarea și deținerea de produse accizabile are loc în regim suspensiv de accize doar dacă activitățile în cauză se desfășoară în locații autorizate în temeiul alineatului (3) .	(2) Producerea, prelucrarea și deținerea de produse accizabile, în cazul în care acciza nu s-a plătit, are loc într-un antrepozit fiscal .
Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 14 — alineatul 3
(3) Autoritățile competente ale statelor membre autorizează ca „antrepozite fiscale” locații care urmează să fie utilizate pentru producerea, prelucrarea și deținerea de produse accizabile, precum și pentru primirea sau expedierea acestora în regim suspensiv de accize.	eliminat
Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 15 — alineatul 1 — paragrafele 2 și 3
Autorizarea nu se poate refuza din motivul unic că persoana fizică sau juridică este stabilită în alt stat membru și intenționează să exploateze antrepozitul fiscal printr-o reprezentanță sau o sucursală deschisă în statul membru care emite autorizația .	Autorizația este supusă condițiilor stabilite de autorități în scopul prevenirii oricăror posibile evaziuni sau abuzuri. Autorizația nu se poate, însă , refuza din motivul unic că persoana fizică sau juridică este stabilită în alt stat membru.
Autorizația acoperă activitățile prevăzute la articolul 14 alineatul (3).
Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 16 — alineatul 1 — partea introductivă
(1) Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize pe teritoriul Comunității:	(1) Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize între două puncte de pe teritoriul Comunității, inclusiv în cazul în care deplasarea se face printr-o țară terță sau printr-o regiune dintr-o țară terță :
Amendamentul 29 Propunere de directivă Articolul 16 — alineatul 1 — litera a — subpunctul ii
(ii) o persoană fizică sau juridică autorizată de autoritățile competente din statul membru de destinație, în condițiile stabilite de autoritățile în cauză, să primească produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de acciză expediate din alt stat membru, denumită în continuare „destinatar înregistrat”;	(ii) locațiile unui destinatar înregistrat;
Amendamentul 30 Propunere de directivă Articolul 16 — alineatul 1 — litera b
(b) de la locul de import către oricare dintre destinațiile menționate la litera (a), în cazul în care produsele în cauză sunt expediate de o persoană fizică sau juridică autorizată în acest sens de autoritățile competente din statul membru în care are loc importul, în condițiile stabilite de autoritățile în cauză, denumită în continuare „expeditor înregistrat”.	(b) de la locul de import către oricare dintre destinațiile sau expeditorii menționați la litera (a), în cazul în care produsele în cauză sunt expediate de un expeditor înregistrat.
Amendamentul 31 Propunere de directivă Articolul 17 — alineatul 1 — partea introductivă
(1) În condițiile stabilite de autoritățile competente din statul membru de expediție, acestea impun ca riscurile inerente deplasării în regim suspensiv de acciză să fie acoperite printr-o garanție, care poate fi depusă de una sau mai multe dintre persoanele următoare:	(1) În condițiile stabilite de autoritățile competente din statul membru de expediție, acestea impun ca riscurile inerente deplasării în regim suspensiv de acciză să fie acoperite printr-o garanție, care poate fi depusă de una sau mai multe dintre persoanele următoare sau în numele acestora :
Amendamentul 32 Propunere de directivă Articolul 17 — alineatul 2 — paragraful 1
(2) Garanția este valabilă pe întreg teritoriul Comunității.	(2) Garanția este valabilă pe întreg teritoriul Comunității și poate fi emisă :
	(a) de o instituție autorizată să desfășoare activitatea unei instituții de credit în conformitate cu Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (2)
	(b) de o întreprindere autorizată să desfășoare activități de asigurare în conformitate cu Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă (3)
Amendamentul 33 Propunere de directivă Articolul 17a (nou)
	Articolul 17a 1.     La cererea persoanei vizate la articolul 17 alineatul (1), autoritățile competente din statul membru de expediție pot permite, în condițiile stabilite de acestea, constituirea unei garanții globale pentru o valoare redusă a accizelor sau neconstituirea unei garanții, cu condiția ca responsabilitatea fiscală a transportului să fie garantată simultan de persoana care își asumă responsabilitatea pentru transport. 2.     Autorizația menționată la alineatul (1) se acordă numai persoanelor care: (a) sunt stabilite pe teritoriul vamal al Comunității; (b) au antecedente satisfăcătoare în ceea ce privește constituirea garanțiilor pentru deplasarea de produse accizabile în regim suspensiv de accize; și (c) sunt furnizori obișnuiți de garanții pentru deplasarea de produse accizabile în regim suspensiv de accize sau autoritățile vamale consideră că au capacitatea de a-și îndeplini obligațiile care le revin în legătură cu aceste proceduri. 3.     Măsurile care reglementează procedura de acordare a autorizațiilor în conformitate cu alineatele (1) și (2) se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 40 alineatul (2).
Amendamentul 34 Propunere de directivă Articolul 18 — alineatul 2 — paragraful 2 — partea introductivă
Un destinatar înregistrat autorizat în sensul primului paragraf se conformează următoarelor cerințe:	Un destinatar înregistrat temporar autorizat în sensul primului paragraf se conformează următoarelor cerințe:
Amendamentul 35 Propunere de directivă Articolul 19 — alineatul 1
(1) Se consideră că deplasarea de produse accizabile în regim suspensiv de accize a început în momentul în care produsele părăsesc antrepozitul fiscal de expediție sau locul de import.	(1) Se consideră că deplasarea de produse accizabile în regim suspensiv de accize a început în momentul în care produsele părăsesc antrepozitul fiscal de expediție sau locul de import. Momentul în care produsele părăsesc antrepozitul fiscal sau locul de import este determinat prin trimiterea fără întârziere de către antrepozitarul autorizat sau expeditorul înregistrat a unui mesaj suplimentar de informare către autoritatea competentă .
Amendamentul 36 Propunere de directivă Articolul 19 — alineatul 2
(2) Se consideră că deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize s-a încheiat în momentul în care destinatarul a recepționat produsele sau , în cazul menționat la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (iii), în momentul în care produsele au părăsit teritoriul Comunității.	(2) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize se încheie :
	— în momentul în care destinatarul a recepționat produsele. Momentul în care destinatarul recepționează produsele este determinat prin trimiterea de către destinatar a unui mesaj suplimentar de informare către autoritatea competentă imediat după sosirea produselor .
	— în cazul menționat la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctul (iii), în momentul în care produsele au părăsit teritoriul Comunității sau au fost supuse unei proceduri vamale suspensive sau unui regim vamal suspensiv .
Amendamentul 37 Propunere de directivă Articolul 19a (nou)
	Articolul 19a
	Normele aplicabile deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize permit, în condițiile stabilite de autoritățile competente ale statului membru de expediție, constituirea unei garanții globale pentru o valoare redusă a accizelor sau neconstituirea unei garanții, cu condiția ca responsabilitatea fiscală a transportului să fie garantată simultan de persoana care își asumă responsabilitatea pentru transport.
Amendamentul 38 Propunere de directivă Articolul 20 — alineatul 1
(1) O deplasare de produse accizabile este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize doar dacă este însoțită de un document administrativ în format electronic procesat în conformitate cu alineatele (2) și (3).	(1) O deplasare de produse accizabile este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize doar dacă este însoțită de un document administrativ în format electronic procesat în conformitate cu alineatele (2) și (3). Statele membre și Comisia iau măsurile necesare pentru implementarea, la nivel național, a infrastructurii de chei publice și pentru a asigura interoperabilitatea acestora .
Amendamentul 39 Propunere de directivă Articolul 20 — alineatul 6
(6) Expeditorul comunică codul de referință administrativ persoanei care însoțește produsele.	(6) Produsele expediate sunt însoțite de o notă de informare tipărită care permite identificarea produselor deplasate .
Codul este valabil pe întreaga durată a deplasării în regim suspensiv de accize.
Amendamentul 40 Propunere de directivă Articolul 22
Autoritatea competentă din statul membru de expediție poate permite, în condițiile stabilite de statul membru în cauză, ca expeditorul, prin intermediul sistemului informatizat, să divizeze o deplasare de produse energetice în regim suspensiv de accize în două sau mai multe deplasări, cu condiția să nu se modifice cantitatea totală de produse accizabile.	Autoritatea competentă din statul membru de expediție poate permite, în condițiile stabilite de statul membru în cauză, ca expeditorul, prin intermediul sistemului informatizat, să divizeze o deplasare de produse energetice în regim suspensiv de accize în două sau mai multe deplasări, cu condiția:
	(a) să nu se modifice cantitatea de produse accizabile; și
	(b) divizarea să aibă loc pe teritoriul unui stat membru care permite astfel de proceduri.
De asemenea , statele membre pot dispune ca asemenea divizări să fie interzise pe propriul teritoriu.	Statele membre comunică Comisiei dacă și în ce condiții permit divizarea expedierilor pe propriul teritoriu. Comisia transmite aceste informații celorlalte state membre .
Amendamentul 41 Propunere de directivă Articolul 23 — alineatul 1 — paragraful 1
(1) La primirea de produse accizabile în oricare dintre destinațiile menționate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) sau (iv) sau la articolul 16 alineatul (2), destinatarul depune fără întârziere un proces-verbal privind primirea acestora, denumit în continuare „proces-verbal de primire”, la autoritățile competente din statul membru de destinație, prin intermediul sistemului informatizat.	(1) La primirea de produse accizabile în oricare dintre destinațiile menționate la articolul 16 alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) sau (iv) sau la articolul 16 alineatul (2), destinatarul depune, cel târziu în următoarea zi lucrătoare după ziua primirii , un proces-verbal privind primirea acestora, denumit în continuare „proces-verbal de primire”, la autoritățile competente din statul membru de destinație, prin intermediul sistemului informatizat.
Amendamentul 42 Propunere de directivă Articolul 24 — alineatul 3
(3) Autoritățile competente din statul membru de expediție înaintează procesul-verbal de export expeditorului.	(3) Autoritățile competente din statul membru de expediție înaintează procesul-verbal de export expeditorului cel târziu în următoarea zi lucrătoare după ziua primirii certificatului care atestă că produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunității .
Amendamentul 43 Propunere de directivă Articolul 26 — alineatul 1 — paragrafele 2 și 3
Când sistemul informatizat este din nou disponibil, expeditorul depune fără întârziere un proiect de document administrativ electronic. Acest document înlocuiește documentul pe hârtie menționat la primul paragraf litera (a), de îndată ce a fost procesat în conformitate cu articolul 20 alineatul (3), și se aplică procedura privind documentul administrativ electronic.	Produsele continuă să fie deplasate în conformitate cu procedura de siguranță, inclusiv lichidarea, chiar dacă sistemul electronic devine din nou disponibil în cursul deplasării.
Până în momentul în care documentul administrativ electronic este procesat în conformitate cu articolul 20 alineatul (3), se consideră că deplasarea se desfășoară în regim suspensiv de accize pe baza documentului pe hârtie.
Amendamentul 44 Propunere de directivă Articolul 26 — alineatul 2 — paragraful 1
(2) În cazul în care sistemul informatizat nu este disponibil, un antrepozitar autorizat sau un expeditor înregistrat poate comunica informațiile menționate la articolul 20 alineatul (8) sau la articolul 22 prin intermediul unor mijloace alternative de comunicare. În acest scop, antrepozitarul sau expeditorul în cauză informează autoritățile competente din statul membru de expediție în momentul în care se efectuează modificarea destinației sau divizarea deplasării.	(2) În cazul în care sistemul informatizat nu este disponibil, un antrepozitar autorizat sau un expeditor înregistrat poate comunica informațiile menționate la articolul 20 alineatul (8) sau la articolul 22 prin intermediul unor mijloace alternative de comunicare definite de statele membre . În acest scop, antrepozitarul sau expeditorul în cauză informează autoritățile competente din statul membru de expediție în momentul în care se efectuează modificarea destinației sau divizarea deplasării.
Amendamentul 45 Propunere de directivă Articolul 28
Statele membre pot stabili proceduri simplificate în ceea ce privește deplasările în regim suspensiv de accize care se desfășoară integral pe propriul teritoriu.	Statele membre pot stabili proceduri simplificate în ceea ce privește deplasările în regim suspensiv de accize care se desfășoară integral pe propriul teritoriu, inclusiv posibilitatea de a renunța la cerința de supraveghere electronică a deplasărilor în cauză .
Amendamentul 46 Propunere de directivă Articolul 29 — punctul 3a (nou)
	3a. deplasări de produse în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (ea).
Amendamentul 47 Propunere de directivă Articolul 30 — alineatul 1 — paragraful 2
În ceea ce privește alte produse accizabile în afara tutunului prelucrat achiziționat de persoane particulare, primul paragraf se aplică, de asemenea, și în cazul în care produsele sunt transportate în contul persoanelor particulare.	eliminat
Amendamentul 48 Propunere de directivă Articolul 30 — alineatul 2a (nou)
	(2a) În scopul aplicării alineatului (2) litera (e), statele membre pot stabili limite orientative, exclusiv ca element doveditor. Aceste limite orientative nu pot fi mai mici decât:
	(a) pentru produse din tutun:
	— 400 de țigarete;
	— 200 de țigări de foi (trabucuri cu o greutate maximă de 3 grame fiecare);
	— 100 de trabucuri;
	— 0,5 kilograme de tutun de fumat;
	(b) pentru băuturi alcoolice:
	— 5 litri de băuturi spirtoase;
	— 10 litri de produse intermediare;
	— 45 de litri de vin (din care o cantitate maximă de 30 de litri de vin spumant);
	— 55 de litri de bere.
Amendamentul 49 Propunere de directivă Articolul 30 — alineatul 2b (nou)
	(2b) Statele membre pot prevedea, de asemenea, că în statul membru în care are loc consumul se aplică accize pentru achiziționarea de uleiuri minerale eliberate deja pentru consum într-un alt stat membru, dacă aceste produse sunt transportate cu ajutorul unor mijloace de transport atipice de către persoane particulare sau în numele acestora. Transport atipic poate include transportul de combustibili în alte recipiente decât rezervoarele vehiculelor sau canistrele adecvate pentru combustibili sau transportul de produse lichide pentru încălzire în alte recipiente decât în camioane-cisternă folosite în numele unor operatori profesioniști.
Amendamentul 50 Propunere de directivă Articolul 34 — alineatul 4 — litera a
(a) se înregistrează la autoritățile fiscale din statul membru de expediție al produselor accizabile;	(a) se înregistrează la autoritățile fiscale din statul membru de expediție al produselor accizabile și obține un document de identificare de la autoritățile fiscale respective ;
Amendamentele 51 și 52 Propunere de directivă Articolul 37
1. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 7 alineatul (1), statele membre pot impune ca produsele accizabile să poarte marcaje fiscale sau marcaje de identificare naționale utilizate în scopuri fiscale în momentul eliberării pentru consum pe propriul teritoriu sau, în cazurile prevăzute la articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și la articolul 34 alineatul (1), în momentul în care intră pe propriul teritoriu.	(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 7 alineatul (1), statele membre pot impune ca produsele accizabile să poarte marcaje fiscale, marcaje de identificare naționale sau orice altă formă de marcaje de serie sau de identificare utilizate în scopuri fiscale în momentul eliberării pentru consum pe propriul teritoriu sau, în cazurile prevăzute la articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și la articolul 34 alineatul (1), în momentul în care intră pe propriul teritoriu.
2. Toate statele membre care impun utilizarea de marcaje fiscale sau marcaje de identificare naționale în sensul alineatului (1) sunt obligate să le pună la dispoziția antrepozitarilor autorizați din celelalte state membre.	(2) Toate statele membre care impun utilizarea de marcaje fiscale, marcaje de identificare naționale sau orice altă formă de marcaje de serie sau de identificare în sensul alineatului (1) sunt obligate să le pună la dispoziția antrepozitarilor autorizați din celelalte state membre.
3. Fără a aduce atingere dispozițiilor adoptate în scopul aplicării adecvate a prezentului articol și în scopul prevenirii oricărei fraude, evaziuni sau abuz, statele membre se asigură că aceste marcaje sau mărci nu creează obstacole în calea liberei circulații a produselor accizabile.	(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor adoptate în scopul aplicării adecvate a prezentului articol și în scopul prevenirii oricărei fraude, evaziuni sau abuz, statele membre se asigură că aceste marcaje sau mărci nu creează obstacole în calea liberei circulații a produselor accizabile.
În momentul în care asemenea marcaje sau mărci sunt aplicate pe produsele accizabile, orice sumă plătită sau depusă ca garanție în vederea obținerii marcajelor sau mărcilor în cauză se rambursează sau se restituie de către statul membru care le-a emis, dacă accizele au devenit exigibile și au fost colectate în alt stat membru.	În momentul în care asemenea marcaje sau mărci sunt aplicate pe produsele accizabile, orice sumă plătită sau depusă ca garanție în vederea obținerii marcajelor sau mărcilor în cauză se rambursează sau se restituie de către statul membru care le-a emis, dacă accizele au devenit exigibile și au fost colectate în alt stat membru.
	Statele membre care au emis marcajele sau mărcile au posibilitatea de a condiționa rambursarea, returnarea sau eliberarea sumei plătite sau garantate de prezentarea unei dovezi privind distrugerea sau îndepărtarea respectivelor marcaje sau mărci.
4. Marcajele fiscale sau marcajele de identificare în sensul alineatului (1) sunt valabile în statul membru emitent. Cu toate acestea, pot exista acorduri de recunoaștere reciprocă a acestor marcaje între statele membre.	4. Marcajele fiscale, marcajele de identificare naționale sau orice altă formă de marcaje de serie sau de identificare în sensul alineatului (1) sunt valabile în statul membru emitent. Cu toate acestea, pot exista acorduri de recunoaștere reciprocă a acestor marcaje între statele membre.
Amendamentul 53 Propunere de directivă Articolul 39
Statele membre pot menține dispozițiile naționale asupra acestui aspect până în momentul în care Consiliul adoptă dispoziții comunitare privind produsele pentru aprovizionarea navelor și aeronavelor.	Statele membre pot menține dispozițiile naționale asupra acestui aspect până în momentul în care Consiliul adoptă dispoziții comunitare privind produsele pentru aprovizionarea navelor și aeronavelor. Dispozițiile naționale respective trebuie comunicate celorlalte state membre pentru ca agențiilor economici să poată beneficia de ele .

---

(1)   JO L 145, 4.6.2008, p. 1.

(2)   JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

(3)   JO L 228, 11.8.1992, p. 1.

---