14.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 8/1

A.

întrucât, pentru a doua oară în istorie, ONU organizează o conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare,care va avea loc la Doha în perioada 29 noiembrie -02 decembrie 2008, cu scopul de a reuni atât șefi de stat și de guvern, miniștrii dezvoltării și miniștrii finanțelor, cât și reprezentanți ai organizațiilor financiare internaționale, ai băncilor private, ai mediului de afaceri și ai societății civile, în vederea examinării progreselor care au fost înregistrate în urma Conferinței de la Monterrey;

B.

întrucât îndeplinirea ODM necesită o finanțare mult mai mare;

C.

întrucât finanțarea pentru dezvoltare ar trebui să reprezinte modalitatea cea mai rentabilă pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare mondiale și insecurității mondiale;

D.

întrucât necesitatea de a pune la dispoziție resurse financiare adecvate, previzibile și durabile se impune mai mult decât oricând, în special în contextul provocărilor reprezentate de schimbările climatice și de implicațiile acestora, inclusiv catastrofele naturale, precum și de vulnerabilitatea țărilor în curs de dezvoltare;

E.

întrucât UE este cel mai mare donator de fonduri la nivel mondial, un membru de prim-plan al instituțiilor financiare internaționale și cel mai important partener comercial al țărilor în curs de dezvoltare;

F.

întrucât UE s-a angajat să respecte un calendar precis și obligatoriu pentru îndeplinirea obiectivului de 0,56 % din VNB până în 2010 și de 0,7 % din VNB până în 2015;

G.

întrucât, dacă se menține tendința actuală privind nivelurile AOD ale statelor membre, unele dintre acestea nu vor îndeplini obiectivele la care s-au angajat, respectiv: 0,51 % din VNB pentru UE-15 (adică statele membre ale UE înaintea extinderii din 2004) și 0,17 % din VNB pentru UE — 12 (adică statele membre care au aderat la UE la 1 mai 2004 și la 1 ianuarie 2007) până în 2010;

H.

întrucât ajutorul prevăzut a fi acordat Africii este în creștere, în ciuda scăderii generale a AOD în 2007;

I.

întrucât, recent, au apărut noi și semnificative provocări la adresa dezvoltării, incluzând schimbările climatice, modificări structurale ale burselor de mărfuri, mai ales ale burselor de produse alimentare și de petrol, precum și noi tendințe importante în cooperarea Sud-Sud, incluzând aici sprijinul furnizat de China pentru infrastructurile din Africa și împrumuturile acordate de Banca Braziliană de Dezvoltare BNDES în America Latină;

J.

întrucât serviciile financiare din multe țări în curs de dezvoltare sunt subdezvoltate, ca rezultat al mai multor factori, inclusiv restricții la furnizarea de servicii, absența certitudinii juridice și a drepturilor de proprietate;

1.

reafirmă angajamentul său de eradicare a sărăciei, de promovare a dezvoltării durabile și de îndeplinire a ODM, singura modalitate de a obține justiție socială și o mai bună calitate a vieții pentru cele aproximativ un miliard de persoane din lume care trăiesc într-o sărăcie extremă, adică cu un venit de mai puțin de un dolar american pe zi;

2.

invită statele membre să facă distincția clară între cheltuielile pentru dezvoltare și cheltuielile privind interesele politicii externe și în acest sens subliniază că AOD ar trebui să fie conformă cu criteriile AOD stabilite de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE/CAD) și cu recomandările acestuia privind necondiționarea AOD;

3.

subliniază necesitatea absolută ca UE să urmărească atingerea celui mai înalt nivel de coordonare pentru a asigura coerența cu alte politici comunitare (mediu, migrație, drepturile omului, agricultură etc.) și pentru a evita suprapunerea eforturilor și lipsa de coerență a activităților;

4.

reamintește faptul că acțiunile necesare și urgente pe care UE trebuie să le întreprindă pentru a combate consecințele dramatice ale majorării prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare nu ar trebui nici concepute, nici puse în aplicare în cadrul eforturilor financiare solicitate de Consensul de la Monterrey; prin urmare, așteaptă cu interes o propunere concretă din partea Comisiei privind utilizarea fondurilor de urgență;

5.

subliniază faptul că sarcina administrativă excesivă și disproporționată din unele dintre țările partenere afectează eficiența ajutorului pentru dezvoltare; își exprimă temerea că acest lucru poate pune în pericol atingerea ODM;

6.

subliniază faptul că Uniunea Europeană nu a găsit încă echilibrul corect între două abordări contradictorii în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare: pe de o parte, să aibă încredere că țările partenere asigură o alocare corespunzătoare a fondurilor și să sprijine administrațiile acestora în crearea unor instrumente potrivite pentru utilizarea fondurilor și, pe de altă parte, să aloce ajutorul financiar unor obiective specifice pentru a evita utilizarea necorespunzătoare sau alocarea ineficientă a ajutorului;

7.

subliniază faptul că UE este principalul donator mondial de AOD, contribuția sa reprezentând aproape 60 % din ajutorul oficial pentru dezvoltare la nivel mondial și salută faptul că proporția contribuției comunitare la AOD la nivel global a crescut de-a lungul anilor; cu toate acestea, solicită Comisiei să ofere informații clare și transparente privind ponderea din bugetul UE alocată ajutorului pentru dezvoltare oferit de UE, pentru a evalua acțiunile realizate în urma Consensului de la Monterrey de către toți donatorii europeni; de asemenea, își exprimă regretul că nivelul contribuțiilor financiare ale UE în favoarea țărilor în curs de dezvoltare nu este suficient de vizibil și invită Comisia să creeze instrumente adecvate și specifice de comunicare și informare care să îmbunătățească vizibilitatea ajutorului comunitar pentru dezvoltare;

8.

salută faptul că UE și-a îndeplinit obiectivul obligatoriu privind AOD constând într-o medie la nivel UE de 0,39 % din VNB pentru 2006, dar constată scăderea alarmantă a ajutorului UE în 2007, de la 47, 7 miliarde EUR în 2006 (0,41 % din VNB global al UE) la 46,1 miliarde EUR în 2007 (0,38 % din VNB global al UE) și invită statele membre să mărească volumul AOD pentru a-și îndeplini, în 2010, obiectivul de 0,56 % din VNB la care s-a angajat;

9.

insistă asupra faptului că nu mai trebuie să se efectueze reduceri la AOD raportate de statele membre; subliniază că UE va fi acordat fonduri mai mici cu 75 miliarde EUR decât cele promise pentru perioada 2005-2010, dacă tendința actuală se menține;

10.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că majoritatea statelor membre ( 18 din 27, mai ales Letonia, Italia, Portugalia, Grecia și Republica Cehă) nu au putut ridica nivelul AOD acordate între 2006 și 2007, iar în anumite cazuri s-a înregistrat o scădere îngrijorătoare, de peste 10 %, în țări cum ar fi Belgia, Franța și Marea Britanie; îndeamnă statele membre să respecte volumul AOD la care s-au angajat; constată cu satisfacție că unele state membre (Danemarca, Irlanda, Luxemburg, Spania, Suedia și Țările de Jos) își vor îndeplini cu siguranță obiectivele AOD pentru 2010 și are convingerea că aceste state membre își vor menține nivelurile ridicate de AOD;

11.

salută poziția fermă a Comisiei privind eforturile care trebuie depuse atât pentru îmbunătățirea cantității, cât și a calității ajutorului pentru dezvoltare oferit de statele membre și sprijină cu tărie avertizarea emisă de aceasta cu privire la eventualele consecințe extrem de negative ale nerespectării angajamentelor financiare de către statele membre; invită Comisia să-și folosească experiența și autoritatea pentru a convinge alți donatori publici și privați să-și respecte promisiunile financiare;

12.

este extrem de preocupat de faptul că unele state membre amână mărirea AOD, ceea ce are ca rezultat o pierdere netă de peste 17 miliarde EUR pentru țările în curs de dezvoltare;

13.

salută abordarea aleasă de unele state membre care stabilesc calendare multianuale obligatorii pentru a ridica nivelurile AOD în vederea îndeplinirii obiectivului ONU de 0,7 % până în 2015; solicită statelor membre care nu au publicat până în prezent calendarele lor multianuale să o facă într-un timp cât mai scurt; subliniază faptul că statele membre ar trebui să adopte aceste calendare înaintea Conferinței internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare, menționate anterior, care va avea loc la Doha, și să își îndeplinească angajamentele;

14.

remarcă faptul că scăderile din 2007 ale nivelurilor de ajutor raportate se datorează, în anumite cazuri, creșterii artificiale a datelor în 2006 prin reducerea datoriei; îndeamnă statele membre să mărească nivelurile AOD în mod durabil, concentrându-se pe datele care nu conțin partea referitoare la reducerea datoriei;

15.

consideră că este total inacceptabilă diferența dintre promisiunile frecvente de mărire a asistenței financiare și sumele mult mai mici care sunt plătite în realitate și își exprimă îngrijorarea față de faptul că unele state membre dau semne de saturație în acordarea de asistență pentru dezvoltare;

16.

subliniază faptul că consultarea cu guvernele, parlamentele, organizațiile societății civile din țările partenere este esențială în procesul de decizie privind nivelurile și destinațiile AOD;

17.

subliniază că asistența trebuie oferită în timp util și își exprimă nemulțumirea față de întârzierile nejustificate pe care le înregistrează efectuarea acesteia;

18.

subliniază necesitatea de a echilibra flexibilitatea în ceea ce privește distribuirea fondurilor de cooperare, pentru a răspunde situațiilor în schimbare, precum creșterea prețurilor alimentelor, în vederea unei finanțări previzibile care să permită țărilor partenere să planifice dezvoltarea durabilă, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora;

19.

solicită cu insistență respectarea strictă a principiilor de împrumut și finanțare responsabile pentru ca operațiunile de împrumut și finanțare să fie durabile în ceea ce privește dezvoltarea economică și a mediului, în conformitate cu principiile Equator; invită Comisia să intervină în stabilirea acestor principii și să promoveze în forurile internaționale măsuri obligatorii pentru punerea lor în aplicare, astfel încât domeniul lor de aplicare să fie extins la noii actori implicați în dezvoltare din sectorul public și privat;

20.

sprijină fără rezervă eforturile depuse de țările în curs de dezvoltare în vederea menținerii durabilității datoriilor și în vederea aplicării Inițiativei în favoarea țărilor sărace puternic îndatorate (HIPC), al căror rol este esențial în realizarea ODM; regretă, totodată, că planurile de reducere a datoriilor nu includ numeroase țări, pentru care nivelul de îndatorare constituie în continuare un obstacol în realizarea ODM; insistă în privința organizării unei dezbateri internaționale urgente privind extinderea măsurilor internaționale de reducere a datoriei în favoarea anumitor țări, actualmente excluse din cadrul inițiativei HIPC;

21.

invită Comisia să abordeze problema datoriei „odioase” sau nelegitime, care privește datoriile rezultate din împrumuturi iresponsabile, în interes propriu, riscante sau neechitabile și a principiilor finanțării responsabile, în negocierile bilaterale și multilaterale privind reducerea datoriei; salută apelul Comisiei la acțiune pentru a limita drepturile de rambursare ale creditorilor comerciali și ale fondurilor de recuperare speculativă a datoriilor („fonduri vultur”), în cazul unor proceduri judiciare;

22.

invită toate statele membre să adere la cadrul privind durabilitatea datoriei și să susțină dezvoltarea sa pentru a se lua în considerare datoria internă și a cerințele financiare specifice fiecărei țări; invită toate statele membre să recunoască faptul că responsabilitatea creditorilor nu se limitează doar la respectarea cadrului de durabilitate, ci și la:

23.

îndeamnă Uniunea Europeană să susțină eforturile internaționale care au ca obiectiv punerea în aplicare a unui anumit tip de procedură internațională de insolvență sau de procedură de arbitraj corectă și transparentă, care să permită tratarea eficientă și echitabilă a oricărei eventuale noi crize de datorie;

24.

regretă faptul că Comisia nu pune mai mult accent pe mobilizarea resurselor interne pentru finanțarea dezvoltării, resurse ce pot oferi o mai mare autonomie țărilor în curs de dezvoltare; încurajează statele membre să participe pe deplin în inițiativa privind transparența industriilor extractive (Extractive Industries Transparency Initiative — EITI) și să solicite o consolidare a acesteia; invită Comisia să solicite Consiliului pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) integrarea în standardele internaționale de contabilitate a cerinței de raportare, în cazul fiecărei țări, asupra activităților societăților multinaționale din toate sectoarele;

25.

regretă faptul că setul de comunicări ale Comisiei privind eficiența ajutorului (COM(2008)0177) nu menționează scurgerea de capital ca factor de risc pentru economiile țărilor în curs de dezvoltare; subliniază faptul că scurgerea de capital aduce prejudicii serioase dezvoltării sistemelor economice durabile și subliniază că, în fiecare an, evaziunile fiscale reprezintă pentru țările în curs de dezvoltare costuri mai mari decât ajutorul primit sub formă de AOD; invită Comisia să includă măsuri de prevenire a scurgerii de capital în politicile sale, în conformitate cu Consensul de la Monterrey, împreună cu o analiză onestă a cauzelor scurgerilor de capital, în vederea eliminării paradiselor fiscale, dintre care unele sunt situate pe teritoriul UE sau sunt strâns legate de unele dintre statele membre;

26.

observă, în special, că, conform Băncii Mondiale, ponderea ilicită a acestei scurgeri de capitaluri reprezintă de la 1 000 la 1 600 miliarde USD anual, din care jumătate provin din țările în curs de dezvoltare; încurajează eforturile internaționale depuse în scopul înghețării și restituirii activelor deturnate și invită statele care nu au făcut-o să ratifice Convenția ONU împotriva corupției; regretă că astfel de eforturi nu sunt depuse împotriva evaziunii fiscale și invită Comisia și statele membre să promoveze extinderea la nivel mondial a principiului de schimb automat de informații în materie fiscală, să solicite anexarea Codului de conduită împotriva evaziunii fiscale, în curs de elaborare în cadrul Consiliului economic și social al Organizației Națiunilor Unite (ECOSOC al ONU), la textul Declarației de la Doha și să sprijine transformarea Comitetului de experți pe probleme de cooperare internațională în materie fiscală al ONU într-un veritabil organ interguvernamental, dotat cu mijloace sporite și care să fie responsabil de combaterea, pe plan internațional, a evaziunii fiscale, alături de OCDE;

27.

salută propunerile pentru mecanismele inovatoare de finanțare înaintate de statele membre și invită Comisia să le studieze din punctul de vedere al facilității de punere în aplicare, al durabilității, al adiționalității, al costurilor de tranzacție și al eficacității; solicită crearea unor mecanisme de finanțare și instrumente care să ofere noi finanțări și care să nu pună în pericol viitoarele fluxuri financiare;

28.

solicită crearea unor mecanisme și instrumente financiare care să ofere măsuri pentru mobilizarea capitalului privat, în conformitate cu Consensul de la Monterrey, precum și garanții de credit;

29.

invită Comisia să îmbunătățească considerabil finanțarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice și a măsurilor de atenuare a efectelor acestora în țările în curs de dezvoltare, în special cele care fac parte din Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice; pune accentul asupra necesității imperioase de finanțare dincolo de fluxurile actuale de AOD, întrucât nu ar trebui ca numai AOD să reprezinte o soluție adecvată pentru susținerea măsurilor de adaptare la schimbările climatice și a măsurilor de atenuare a efectelor acestora în țările în curs de dezvoltare; subliniază că o serie de mecanisme financiare inovatoare ar trebui instituite fără întârziere în acest scop, de tipul taxelor asupra aviației și asupra comerțului cu petrol, cât și prin alocarea veniturilor rezultate din licitațiile din cadrul sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie (EU ETS);

30.

salută propunerea Comisiei de a stabili un mecanism mondial de finanțare a eforturilor de combatere a schimbărilor climatice, bazat pe principiul acordării anticipate a ajutoarelor destinate finanțării măsurilor de adaptare și a măsurilor de atenuare în țările în curs de dezvoltare; invită statele membre și Comisia să își asume importantele angajamente financiare necesare punerii rapide în aplicare a propunerii;

31.

invită Comisia și statele membre să dedice cel puțin 25 % din veniturile scontate din licitații, în cadrul sistemului EU ETS, finanțării măsurilor de adaptare la schimbările climatice și a măsurilor de atenuare a efectelor acestora în țările în curs de dezvoltare;

32.

solicită Comisiei să dezvolte accesul la finanțare al micilor antreprenori și agricultori, ca mijloc de creștere a producției de alimente și de oferire a unei soluții durabile la criza alimentară;

33.

invită Banca Europeană de Investiții (BEI) să cerceteze posibilitățile de a înființa de urgență un fond de garantare care să vină în sprijinul programelor de microcreditare și al programelor de protejare contra riscului care răspund nevoilor producătorilor de alimente locali în țările în curs de dezvoltare mai sărace;

34.

salută propunerea ONU de înființare a unui Fond pentru egalitate de gen, cu mai mulți donatori, fond ce ar fi gestionat de Fondul pentru dezvoltarea femeilor al ONU (UNIFEM), în scopul promovării și finanțării politicilor în domeniul egalității de gen din țările în curs de dezvoltare; invită Consiliul și Comisia să examineze și să aprobe această inițiativă internațională;

35.

solicită dublarea eforturilor în direcția încurajării dezvoltării serviciilor financiare, având în vedere faptul că sectorul bancar are potențialul de a mobiliza finanțarea locală necesară dezvoltării și că, pe lângă aceasta, un sector stabil al serviciilor financiare este cel mai bun mijloc de a combate scurgerea de capitaluri;

36.

invită toate părțile interesate să ia în considerare pe deplin enormele posibilități de venituri pe care le oferă resursele naturale; consideră în acest sens că este deosebit de important ca industriile care exploatează aceste resurse să fie caracterizate de transparență; consideră că, deși EITI și procesul Kimberley avansează în direcția bună, rămân încă multe de făcut pentru a încuraja o gestionare transparentă a industriilor care exploatează resursele naturale și a veniturilor acestora;

37.

invită Consiliul și Comisia să includă Fondul european de dezvoltare în bugetul UE la revizuirea la jumătatea perioadei pentru 2008/2009, pentru a conferi o legitimitate democratică sporită unei componente importante a politicii de dezvoltare a UE și bugetului acesteia;

38.

ia act de prima etapă, încheiată în aprilie 2008, în direcția unei mai bune reprezentări a țărilor în curs de dezvoltare în cadrul Fondului Monetar Internațional (FMI); regretă că distribuția drepturilor de vot în FMI este în continuare guvernată de o logică cenzitară; invită Comisia și statele membre să își demonstreze interesul pentru luarea deciziilor cu dublă majoritate (acționari/state) în cadrul instituției responsabile de stabilitatea financiară internațională, FMI;

39.

solicită Comisiei și statelor membre să profite de cea de a doua Conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, menționată mai sus, care va avea loc la Doha, pentru a prezenta o poziție comună a UE referitoare la dezvoltare, concepută pentru a îndeplini ODM prin intermediul unei abordări durabile;

40.

invită statele membre să realizeze o reformă rapidă și ambițioasă a Băncii Mondiale, astfel încât primii vizați de programele sale să fie mai bine reprezentați;

41.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU, precum și conducerii Organizației Mondiale a Comerțului, a Fondului Monetar Internațional, a grupului Băncii Mondiale și a Consiliului Economic și Social al ONU.

14.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 8/7

A.

întrucât salută publicarea Tabloului de bord al pieței interne, care contribuie la reducerea deficitului de transpunere;

B.

întrucât toate statele membre au obligația legală de a transpune toate directivele privind piața internă, în termenele prevăzute;

C.

întrucât Tabloul de bord urmărește în primul rând să stimuleze statele membre să asigure transpunerea la timp;

D.

întrucât deficitul actual de 1,2 % se situează sub obiectivul viitor de 1,0 % stabilit de șefii de stat și de guvern în 2007;

E.

întrucât factorul de fragmentare este 8 %, însemnând că 124 de directive nu au fost transpuse în cel puțin un stat membru;

F.

întrucât există discrepanțe între nivelurile de transpunere înregistrate în diferitele state membre;

G.

întrucât o directivă poate să nu fie pe deplin eficientă, chiar dacă a fost transpusă repede și într-un mod adecvat, în special când punerea sa în aplicare generează situații de incertitudine juridică care conduc la proceduri în fața Curții Europene de Justiție și împiedică funcționarea eficientă a pieței interne;

H.

întrucât numărul procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, în desfășurare, este încă foarte mare și multe dintre acestea se referă la lipsa transpunerii sau la transpunerea incorectă;

I.

întrucât un avantaj neloial poate fi obținut prin evitarea anumitor directive și printr-o lipsă de transpunere sau o transpunere incorectă;

J.

întrucât punerea în aplicare a directivelor privind piața internă este crucială pentru realizarea Agendei de la Lisabona și a Agendei de la Göteborg privind dezvoltarea durabilă;

K.

întrucât intervalul mediu de timp până ca o procedură privind încălcarea dreptului comunitar să ajungă în fața Curții Europene de Justiție depășește 20 de luni;

L.

întrucât unele state membre nu respectă hotărârile Curții Europene de Justiție în cazurile privind încălcarea dreptului comunitar și acest lucru este un alt obstacol în calea funcționării pieței interne;

M.

întrucât povara administrativă este prea apăsătoare în statele membre și acest lucru este rezultatul atât al legislației naționale, cât și al celei comunitare,

1.

subliniază că punerea în aplicare la timp, transpunerea corectă și aplicarea corectă a directivelor privind piața internă reprezintă condiții fundamentale pentru funcționarea eficientă a pieței interne, având consecințe asupra competitivității și echilibrului economic și social în cadrul UE;

2.

subliniază importanța aproprierii pieței interne la nivel național, regional și local; subliniază rolul Comisiei de a crea, în acest scop, parteneriate în cadrul procesului aferent de elaborare de politici;

3.

reamintește că, din 2009, obiectivul în materie de deficit de transpunere este stabilit la 1,0 %; îndeamnă statele membre să ia măsuri pentru a atinge acest obiectiv;

4.

îndeamnă statele membre cu un deficit foarte ridicat să ia măsuri imediate, iar Comisia să coopereze îndeaproape cu acestea în vederea ameliorării situației; observă că anumite state membre au dovedit că este posibil ca deficitul să fie redus semnificativ și rapid;

5.

reamintește că problema factorului de fragmentare ridicat trebuie abordată de urgență de către statele membre și Comisie;

6.

regretă faptul că statele membre adaugă uneori dispoziții suplimentare atunci când transpun directivele în legislația națională; consideră că această practică de impunere a unor exigențe suplimentare la nivel național împiedică funcționarea eficientă a pieței interne;

7.

este de părere că o piață internă puternică, deschisă și competitivă reprezintă o parte esențială a răspunsului Europei la provocările globalizării, prin promovarea competitivității industriei europene, stimulează investițiile străine și garantează drepturile consumatorilor în Europa; dimensiunea externă ar trebui să fie luată în considerare de către Comisie atunci când adoptă noi inițiative legate de piața internă;

8.

reamintește că în cadrul unei piețe interne deschise și competitive sunt necesare instrumente mai precise și mai stringente, pentru a ameliora combaterea contrafacerilor și a pirateriei;

9.

solicită statelor membre să procedeze de urgență la transpunerea și aplicarea corectă a directivelor privind piața internă, cu ajutorul orientărilor și al celor mai bune practici existente; îndeamnă la dezvoltarea de instrumente mai acurate pentru a face față deficiențelor;

10.

solicită Comisiei să accelereze procesul de soluționare a diferendelor într-un stadiu incipient și să evidențieze acele cazuri de încălcare care au consecințele cele mai serioase pentru cetățenii europeni; încurajează, de asemenea, Comisia să redacteze o culegere a procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, inițiate în fața Curții Europene de Justiție, pentru a oferi informații detaliate cu privire la încălcarea respectivă;

11.

solicită statelor membre să-și îndeplinească obligațiile în conformitate cu hotărârile Curții Europene de Justiție;

12.

consideră că, deși Tabloul de bord ar trebui să servească, în primul rând, la încurajarea transpunerii corecte și la timp, ar putea fi dezvoltat în continuare ca un instrument care să-i ajute pe decidenții politici la identificarea obstacolelor și a barierelor și la indicarea domeniilor unde sunt necesare noi inițiative; solicită Comisiei să extindă și să aprofundeze gama informațiilor și a indicatorilor incluși în Tabloul de bord, inter alia calitatea, condițiile sociale ale lucrătorilor, precum și impactul asupra mediului și schimbările climatice;

13.

solicită Comisiei să includă un rezumat ușor de înțeles în viitoarele tablouri de bord, pentru a îmbunătăți accesibilitatea cetățenilor și a celorlalte părți implicate; încurajează organismele comunitare și naționale relevante să publice Tabloul de bord pe paginile lor de internet și să depună mai multe eforturi pentru a promova Tabloul de bord în presă;

14.

regretă faptul că Tabloul de bord nu prezintă informații cu privire la directivele care nu au fost transpuse; consideră că anumite directive, cum ar fi Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile din piața internă (3), sunt mai importante decât altele pentru funcționarea eficientă a pieței interne; solicită Comisiei să ia în considerare indicatori care reflectă mai bine importanța relativă a directivelor pentru industrie și cetățeni în diferite sectoare; este de părere că studiile de impact efectuate de Comisie pot fi relevante în această privință;

15.

reamintește faptul că calitatea legislației comunitare și a punerii în aplicare este extrem de importantă pentru buna funcționare a pieței interne și că numărul de cazuri judecate de Curtea Europeană de Justiție, referitoare la dispoziții neclare și la punerea în aplicare incorectă a legislației secundare, demonstrează necesitatea redactării mai precise a legislației comunitare; solicită, prin urmare, Comisiei să introducă în Tabloul de bord indicatori privind numărul de proceduri în fața Curții Europene de Justiție referitoare la calitatea legislației secundare și la punerea în aplicare incorectă a acesteia;

16.

salută intenția Comisiei de a introduce o abordare mai sistematică în monitorizarea funcționării piețelor importante de bunuri și servicii pentru a releva lipsurile pieței și a promova instrumente politice mai eficiente; solicită, prin urmare, includerea în Tabloul de bord de informații mai specifice pentru sectorul și statul membru în cauză, precum și includerea de informații acurate; solicită includerea și de indicatori referitori la aspectele transfrontaliere ale achizițiilor publice;

17.

solicită Comisiei să asigure, în conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, că toate propunerile sale de directive ar trebui să conțină o dispoziție specifică care să solicite statelor membre să redacteze tabele ce ilustrează corelația între actul în cauză și măsurile de transpunere, precum și să transmită aceste tabele Comisiei; regretă, în acest context, că statele membre atenuează eforturile depuse de Comisie și de Parlament pentru transparență, prin faptul că se opun acestei clauze sau că transformă clauza respectivă într-un considerent cu caracter neobligatoriu din punct de vedere juridic;

18.

consideră că realizarea Agendei de la Lisabona și a Agendei de la Göteborg privind dezvoltarea durabilă reprezintă o prioritate politică și subliniază, în special, importanța punerii în aplicare a directivelor care sunt necesare pentru aceasta; solicită Consiliului să acorde un rol principal chestiunilor privitoare la piața internă, în cadrul strategiei revizuite post-2010;

19.

salută intenția Comisiei de a dezvolta instrumente care să amelioreze politicile și programele în domeniul pieței unice, prin transformarea politicilor în materie de piață unică în unele mai bine fundamentate, cu obiective mai precise, mai descentralizate și mai accesibile, precum și mai bine comunicate;

20.

solicită Comisiei ca, prin studii sectoriale, anchete statistice efectuate în cadrul societăților, anchete privind consumul și alte mijloace, să evalueze calitatea și coerența punerii în aplicare în statele membre, pentru a garanta funcționarea eficientă a legislației;

21.

subliniază faptul că punerea în aplicare târzie și incorectă deposedează consumatorii și întreprinderile de drepturile lor, are efecte nefaste asupra economiei europene și subminează încrederea în piața internă; solicită Comisiei să dezvolte indicatori în vederea măsurării costurilor suportate de cetățeni și industrie ca rezultat al transpunerii târzii și incorecte și solicită Comisiei, de asemenea, să dezvolte indicatori care reflectă raportul dintre performanța în materie de transpuneri și procedurile de încălcare inițiate împotriva statelor membre;

22.

salută intenția Comisiei de a prezenta alte inițiative pentru o mai bună legiferare, în special pentru a ameliora studiile de impact și a reduce poverile administrative, deoarece acest lucru va contribui la o funcționare mai eficientă a pieței interne; consideră că acțiunile în aceste domenii sunt interconectate și necesită să fie abordate într-un mod consistent;

23.

salută obiectivul de reducere a poverilor administrative în UE cu 25 % până în 2012; solicită statelor membre să ia măsuri pentru a atinge acest obiectiv; consideră că Tabloul de bord ar trebui să cuantifice eforturile și progresele realizate în acest domeniu la nivel național și comunitar; solicită, prin urmare, Comisiei să examineze posibilitatea de a include în Tabloul de bord un capitol pe această temă;

24.

regretă faptul că cetățenii încă se confruntă cu multiple obstacole în privința liberei circulații în cadrul pieței interne; observă, în acest context, că 15 % dintre cazurile examinate de SOLVIT în 2007 se refereau la libera circulație a persoanelor și la cetățenia UE; solicită, prin urmare, statelor membre și Comisiei să depună mai multe eforturi în vederea garantării liberei circulații a persoanelor; solicită statelor membre, în special, să deschidă ghișee unice pentru a asista cetățenii în privința tuturor chestiunilor juridice și practice, atunci când se deplasează în cadrul pieței interne; solicită Comisiei, de asemenea, să dezvolte indicatori care să măsoare obstacolele în calea liberei circulații a persoanelor, incluși în Tabloul de bord;

25.

reiterează obiectivul de a face ca legislația privind piața internă să funcționeze mai bine; consideră că o punere în aplicare mai bună depinde, de asemenea, de dezvoltarea cooperării practice și a parteneriatului între administrații; solicită statelor membre și Comisiei să dezvolte în continuare sistemele de schimb de cele mai bune practici; subliniază că, având în vedere numeroasele autorități la nivel local, regional și național, este necesar să se promoveze și să se sprijine în mod activ cooperarea și simplificarea administrativă; subliniază că Sistemul de informare al pieței interne are potențialul de a juca un rol major în acest sens;

26.

solicită statelor membre să creeze centre naționale dedicate pieței interne, pentru a promova coordonarea, simplificarea și vizibilitatea politică a eforturilor acestora de a face piața internă să funcționeze; subliniază că asemenea centre ar trebui amplasate în cadrul entităților existente, de exemplu, al punctelor unice naționale de contact; îndeamnă statele membre să asigure o cunoaștere practică mai bună a legislației UE la toate nivelurile administrațiilor naționale pentru a garanta că cetățenii și întreprinderile nu se confruntă cu poveri și obstacole inutile, care rezultă dintr-o lipsă de înțelegere a normelor;

27.

salută activitatea Comisiei de a crea parteneriate cu statele membre, în cadrul procesului de punere în aplicare, prin intermediul grupurilor de lucru, al rețelelor în sectoare specifice, al reuniunilor cu experți naționali și al orientărilor privind punerea în aplicare; consideră că activitatea Comisiei în legătură cu punerea în aplicare a Directivei 2006/123/CE se va dovedi un succes, de repetat în viitor; subliniază că Parlamentul ar trebui informat în permanență în legătură cu procesul de punere în aplicare;

28.

subliniază că problemele legate de punerea în aplicare sunt adesea detectate cu ajutorul rețelei SOLVIT; remarcă cu îngrijorare că centrele SOLVIT au deseori prea puțin personal și că durata medie a examinării unui caz depășește 10 săptămâni; solicită statelor membre să asigure că centrele SOLVIT au destul personal, iar statelor membre și Comisiei să îmbunătățească eficiența administrativă pentru a reduce în mod semnificativ durata examinării; solicită, de asemenea, statelor membre să depună mai multe eforturi pentru a promova serviciile rețelei SOLVIT prin canale de informare adecvate, în vederea familiarizării cetățenilor și a întreprinderilor cu rețeaua SOLVIT;

29.

salută intenția Comisiei de a ameliora selectarea întrebărilor și a plângerilor cetățenilor și a întreprinderilor, adresate SOLVIT și altor servicii de asistență în privința pieței unice, pentru a garanta că acestea sunt transmise imediat organului administrativ competent, indiferent de rețeaua prin care au fost depuse; subliniază că experiențele dobândite prin SOLVIT ar trebui să fie luate în considerare în procesul de elaborare de politici la nivel național și comunitar și să aibă drept rezultat modificări structurale sau normative, dacă este cazul;

30.

solicită Comisiei, ca, în colaborare cu Parlamentul și Președinția Consiliului, să organizeze un forum anual al pieței interne, la care să participe statele membre și alte părți implicate pentru a se ajunge la un angajament mai clar de punere în aplicare corectă și la timp, precum și pentru a oferi un cadru în vederea evaluării și a schimbului de cele mai bune practici;

31.

solicită Consiliului să acorde o prioritate deosebită aspectelor legate de piața internă, prin crearea unei noi formațiuni a Consiliului consacrate acestor chestiuni sau acordându-le prioritate maximă în cadrul agendei actualului Consiliu Competitivitate;

32.

reamintește rezoluția sa privind revizuirea pieței unice, menționată mai sus, în care a solicitat Comisiei să elaboreze un test al pieței interne; solicită Comisiei să ia măsuri pentru a introduce un astfel de test;

33.

consideră că Tabloul de bord al pieței interne și Tabloul de bord al pieței de consum contribuie amândouă la promovarea unei piețe interne îmbunătățite în beneficiul cetățenilor și al consumatorilor;

34.

salută intenția Comisiei de a asigura o mai bună comunicare referitoare la piața internă și este de părere că cele două tablouri de bord reprezintă pași importanți în acea direcție;

35.

subliniază că, deși cele două tablouri de bord sunt interconectate, iar promovarea dezvoltării lor coerente este importantă, ele vizează totuși categorii diferite și, de aceea, ar trebui să rămână separate, având diferite seturi de indicatori;

36.

consideră că o revizuire a indicatorilor utilizați, precum și a raportului dintre cele două tablouri de bord, ar trebui efectuată în mod regulat pentru a-i adapta la evoluțiile de pe piața internă;

37.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

14.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 8/12

A.

întrucât educația și formarea de înaltă calitate prezintă avantaje cu multiple fațete ce depășesc sfera creării de locuri de muncă și promovării competitivității și sunt elemente importante ale învățării de-a lungul vieții;

B.

întrucât există necesitatea de a educa persoane să fie autonome, informate și implicate în coeziunea socială și, întrucât calitatea predării este un factor deosebit de important prin contribuția pe care o aduce la coeziunea economică și socială, precum și la crearea de locuri de muncă, la competitivitatea și la potențialul de creștere economică ale Uniunii Europene într-o lume în curs de globalizare;

C.

întrucât Fondul Social European poate juca un rol important în dezvoltarea educării și formării profesionale, contribuind astfel la o mai bună formare a cadrelor didactice;

D.

întrucât calitatea pregătirii pedagogice se reflectă în practica educațională și are efecte directe nu numai asupra nivelului de cunoștințe al elevilor, ci și asupra formării personalității acestora, mai ales în primii ani de experiență școlară;

E.

întrucât încercările cărora trebuie să le facă față cadrele didactice sunt din ce în ce mai numeroase, având în vedere că mediul educațional devine mai complex și mai eterogen; întrucât aceste provocări includ progresele înregistrate de tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC), schimbări în structurile sociale și familiale și o diversitate crescândă de studenți în multe instituții de învățământ rezultând dintr-un nivel mai mare de imigrație și din apariția societăților multiculturale, creșterea autonomiei școlilor, ceea ce conduce la amplificarea sarcinilor profesorilor, nevoia de a acorda mai multă atenție necesităților fiecărui elev în procesul de învățare;

F.

întrucât există o corelație clară și pozitivă între formarea de înaltă calitate a cadrelor didactice și obținerea de rezultate foarte bune de către elevi;

G.

întrucât în condițiile unei creșteri a cantității de informație în paralel cu o continuă digitalizare, trebuie dezvoltată capacitatea utilizării eficiente a mijloacelor media și a conținuturilor acestora în conformitate cu țelurile și nevoile individuale, și întrucât educația mediatică reprezintă un tip de abordare pedagogică a mass-media care ar trebui să conducă la o folosire critică și reflexivă a acestora;

H.

întrucât femeile reprezintă peste 80 % din cadrele didactice din învățământul primar și 97 % din învățământul preșcolar, iar în învățământul secundar cifra echivalentă este de numai 60 %;

I.

întrucât calitatea formării profesionale a profesorilor poate avea influențe asupra ratelor de abandon școlar timpuriu, precum și asupra deprinderilor de lectură ale elevilor mai mari;

J.

întrucât învățământul preșcolar și primar au o influență deosebit de importantă asupra reușitelor școlare de mai târziu ale copiilor;

K.

întrucât, deși există mai mult de 27 de sisteme diferite de formare a cadrelor didactice pe teritoriul Uniunii, încercările cărora trebuie să le facă față cadrele didactice sunt, esențialmente, comune tuturor statelor membre;

L.

întrucât predarea este o profesie de vocație, în care un nivel ridicat de satisfacție a muncii este important în ceea ce privește păstrarea personalului de calitate;

M.

întrucât nu ar fi echitabil ca profesorii să fie singurii răspunzători de activitatea lor pedagogică; întrucât trebuie subliniat că abilitatea cadrelor didactice de a oferi o educație adecvată tuturor elevilor, de a crea un climat de bună conviețuire și de a reduce comportamentul violent, este strâns legată de condițiile în care predau, de mijloacele pe care le au la dispoziție, de numărul de elevi din fiecare clasă care au probleme de învățare, de mediul social și cultural din școli, de cooperarea cu familiile și de sprijinul social pe care îl primesc; întrucât nivelul de angajament al cadrelor didactice depinde într-o mare măsură de angajamentul societății în educație, ambii factori interacționând în vederea unei creșteri a calității procesului de predare;

N.

întrucât trebuie depuse toate eforturile pentru ca toate cadrele didactice să aibă sentimentul că aparțin unei profesii respectate și valorizate, deoarece identitatea lor profesională depinde în mare măsură de percepția societății;

O.

întrucât atragerea de cadre didactice de înaltă performanță în învățământ necesită asigurarea unui nivel corespunzător de recunoaștere socială, statut și remunerație;

P.

întrucât cadrele didactice joacă un rol social și de dezvoltare important, care se întinde dincolo de frontierele tradiționale dintre discipline și pot avea un rol important în calitate de modele;

Q.

întrucât obiectivul oportunități egale pentru toți este consacrat în Tratatul CE, mai ales în articolul 13 al acestuia, care prevede un temei juridic pentru combaterea oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă sau orientare sexuală;

R.

întrucât calitatea școlilor depinde în mare măsură de gradul de autonomie al planurilor și managementului școlilor respective;

S.

întrucât calificările profesionale corespunzătoare ale profesorilor de educație fizică au un rol foarte important în dezvoltarea mentală și fizică a copiilor și în încurajarea acestora să adopte un mod de viață sănătos,

1.

susține ferm concluzia că ridicarea calității pregătirii cadrelor didactice duce la creșteri substanțiale ale performanțelor școlare;

2.

consideră că asigurarea unei pregătiri mai lungi și de o calitate superioară a cadrelor didactice, împreună cu politici vizând recrutarea celor mai buni candidați în învățământ ar trebui să fie priorități cheie pentru toate ministerele educației;

3.

consideră că sporirea cheltuielilor din domeniul educației ar trebui să vizeze domeniile în care se produc cele mai marcante ameliorări ale performanțelor școlare;

4.

subliniază că statele membre trebuie să acorde o mai mare importanță și să aloce mai multe resurse formării cadrelor didactice dacă se dorește realizarea de progrese semnificative în atingerea obiectivelor „Educație și formare 2010” ale strategiei de la Lisabona, în special creșterea calității educației precum și consolidarea educației permanente pe întreg teritoriul Uniunii;

5.

încurajează ferm promovarea unei perfecționări profesionale continue și coerente a cadrelor didactice pe tot parcursul carierei; recomandă ca toate cadrele didactice să aibă ocazii constante, de natură academică și financiară, cum ar fi bursele de stat, să-și îmbunătățească și să-și actualizeze competențele și calificările, precum și cunoștințele pedagogice; consideră că aceste oportunități de formare trebuie să fie structurate astfel încât să fie recunoscute calificările în toate statele membre;

6.

subliniază necesitatea unui dialog mai amplu și a unor schimburi mai intense de experiență la nivel transnațional, mai ales în ceea ce privește posibilitatea și eficiența dezvoltării profesionale continue în domeniul pregătirii pedagogice a cadrelor didactice din învățământul preșcolar, primar și secundar;

7.

îndeamnă să se acorde o atenție specială instalării cadrelor didactice la începutul carierei: încurajează crearea unor rețele de asistență și programe de mentorat, cu ajutorul cărora cadre didactice cu experiență și capacități dovedite pot juca un rol cheie în formarea noilor colegi, transferând cunoștințele acumulate pe parcursul unei cariere încununate de succes, promovând învățarea în echipă și rezolvând problema abandonării profesiei de către noile cadre didactice; consideră că muncind și învățând împreună, cadrele didactice pot contribui la ameliorarea performanțelor unei școli și a mediul educațional în general;

8.

invită statele membre să se asigure că compoziția corpului cadrelor didactice la toate nivelele de învățământ reprezintă diversitatea socio-culturală existentă în societate, continuând să se concentreze în același timp în direcția recrutării și păstrării celor mai bune cadre didactice, în special prin creșterea atractivității profesiei;

9.

subliniază strânsa legătură care există între asigurarea condițiilor care să facă din învățământ o carieră atractivă și satisfăcătoare ce oferă perspective bune de avansare, și recrutarea cu succes a unor absolvenți și profesioniști motivați și de înaltă performanță; îndeamnă statele membre să ia în continuare măsuri de promovare a învățământului ca pe o alegere de carieră pentru candidații de succes;

10.

subliniază importanța deosebită a unei politici de gen; subliniază, de asemenea, că este foarte important să se asigure că cadrele didactice din învățământul preșcolar și primar sunt de înaltă calitate și că primesc sprijin social și profesional la nivelul pe care îl necesită responsabilitățile lor;

11.

recunoaște importanța participării continue a cadrelor didactice la grupurile de lucru și la discuțiile dedicate activităților lor didactice; această activitate ar trebui susținută de mentori sau de administratori specializați în educație; consideră că participarea la activități dedicate reflecțiilor critice în procesul de predare trebuie să genereze sistematic un interes mai mare din partea profesorilor față de activitatea lor și să le îmbunătățească astfel performanțele;

12.

insistă asupra rolului important al școlii în ceea ce privește viața socială și educativă a copiilor, precum și în oferirea de cunoștințe și deprinderi în vederea participării la societatea democratică; subliniază importanța implicării cadrelor didactice calificate, competente și cu experiență, în conceperea unor metode eficiente pedagogice pentru cadrele didactice;

13.

invită statele membre să se asigure că orele de educație fizică din sistemul public de educație sunt ținute numai de cadre didactice calificate în acest domeniu;

14.

evidențiază diferențele marcante dintre salariile medii ale cadrelor didactice, nu numai între diferite state membre, dar și în relație cu venitul național mediu și cu PIB pe cap de locuitor; solicită să se acorde pachete salariale bune cadrelor didactice, care să reflecte importanța lor pentru societate și conceperea de acțiuni care să descurajeze „scurgerea de creiere” a cadrelor didactice cu performanțe de vârf spre posturi mai bine plătite din sectorul privat, în special în domeniile științei și tehnologiei;

15.

subliniază necesitatea unei mai bune pregătiri a cadrelor didactice, care să le permită acestora să facă față întregii game de noi cerințe cu care se confruntă; recunoaște provocările, însă și posibilitățile pe care evoluțiile din domeniul TIC le prezintă cadrelor didactice; încurajează acordarea de prioritate pregătirii în domeniul TIC în perioada inițială de formare și în cele următoare pentru a garanta actualizarea cunoștințelor despre ultimele evoluții tehnologice și aplicațiile lor pedagogice, și dobândirea competențelor necesare de care cadrele didactice pot face uz în sălile de curs;

16.

consideră că formarea cadrelor didactice trebuie să fie centrată, printre altele, pe oferirea cadrului inovativ de care aceștia au nevoie pentru a integra perspectiva de mediu în activitățile lor și în noile materii de studiu; își exprimă susținerea pentru seminarii organizate pe plan local, concepute pentru a satisface nevoi descoperite în anumite contexte, precum și pentru cursuri în școli, destinate personalului instituției respective, în vederea implementării proiectelor concrete care țin seama de necesitățile și de contextul specific al acestora;

17.

subliniază faptul că mobilitatea cadrelor didactice, promovând cooperarea și lucrul în echipă, pot stimula creativitatea și inovarea în metodele de predare și ar facilita învățarea bazată pe bunele practici;

18.

invită Comisia să consolideze resursele financiare disponibile pentru a sprijini pregătirea cadrelor didactice prin intermediul Programului de învățare de-a lungul vieții și în special schimburile de cadre didactice dintre școlile din țările și regiunile învecinate; subliniază faptul că mobilitatea facilitează răspândirea ideilor și bunelor practici în învățământ și promovează ameliorarea competențelor de limbi străine, precum și sensibilizarea cu privire la alte culturi; subliniază faptul că cadrele didactice ar trebui să beneficieze de pe urma unor oportunități mai bune de învățare a limbilor străine de-a lungul carierei, care, printre altele, vor maximiza posibilitățile pe care le oferă programele de mobilitate ale UE;

19.

solicită să se acorde prioritate studiilor media în pregătirea pedagogică, iar modulele de studii media deja începute să fie o componentă importantă în pregătirea pedagogică de bază a cadrelor didactice;

20.

atrage atenția asupra rolului extrem de important al parteneriatelor între școli, sub egida Comenius și Comenius-regio, în acest cadru al mobilității cadrelor didactice;

21.

susține ferm învățarea limbilor străine de la o vârstă foarte fragedă și includerea cursurilor de limbi străine în toate programele școlare; subliniază faptul că, pentru atingerea acestui obiectiv, este deosebit de important să se investească fonduri suficiente în recrutarea și formarea profesorilor de limbi străine;

22.

subliniază faptul că fiecare cadru didactic trebuie să fie un model în ceea ce privește stăpânirea propriei limbi, aceasta fiind instrumentul esențial pentru transmiterea corectă, înlesnindu-le totodată elevilor învățarea celorlalte materii școlare și dezvoltându-le abilitatea de a comunica — ceea ce reprezintă un factor din ce în ce mai important în numeroase activități profesionale;

23.

subliniază necesitatea ca cadrele didactice din toate statele membre să dețină o competență atestată în cel puțin o limbă străină;

24.

solicită promovarea competențelor în domeniul media în educația cadrelor didactice la nivel școlar, post-școlar sau în afara școlilor, în contextul studiilor media și învățării continue, prin intermediul cooperării dintre autoritățile publice și sectorul privat;

25.

subliniază faptul că timpul pe care cadrele didactice îl petrec în sala de curs cu elevii este de neînlocuit și este preocupat de faptul că proceduri administrative și birocratice crescânde pot fi în detrimentul acestuia, precum și al timpului pe care cadrele didactice îl petrec pregătind cursurile;

26.

solicită ca educația civică să devină o materie de studiu obligatorie, atât în programele pedagogice, cât și în școli, astfel încât cadrele didactice și elevii să dețină cunoștințele de bază despre drepturile și obligațiile cetățenilor și despre Uniunea Europeană, pentru a fi capabili să analizeze și să evalueze critic situații și procese politice și sociale specifice;

27.

consideră că fiecare instituție de învățământ are o relație unică cu comunitatea locală și că conducătorii acestor instituții ar trebui să aibă responsabilități decizionale mai mari, care să le permită acestora să facă față provocărilor și cerințelor sistemului de învățământ specifice domeniului, în colaborare cu părinții și cu părțile interesate ale comunității locale; atrage atenția că, odată cu sosirea unei populații foarte diverse de imigranți, profesia didactică trebuie să fie conștientă în special de aspectele și procesele interculturale, nu numai la nivelul școlilor, ci și în relație cu familiile și mediul lor imediat local, acolo unde există diversitatea cea mai mare;

28.

subliniază impactul extrem de benefic asupra profesorilor al programului Comenius, precum și importanța sa la nivelul comunităților mici, mai ales în zonele defavorizate social și economic, prin promovarea integrării și a unei mai bune cunoașteri a dimensiunii europene în educație;

29.

salută acordul statelor membre de a conlucra în scopul ameliorării coordonării politicilor de pregătire a cadrelor didactice, în special prin intermediul metodei deschise de coordonare; îndeamnă statele membre să profite din plin de această oportunitate pentru a învăța unele de la altele și solicită să fie consultat în privința calendarului și evoluțiilor din acest domeniu;

30.

subliniază necesitatea unor statistici mai bune privind formarea cadrelor didactice pe întreg teritoriul Uniunii, în scopul de a încuraja schimburile de informații și de bune practici și o mai bună cooperare; propune ca statele membre, în cooperare cu Comisia, să creeze sisteme care să garanteze că date comparative privind formarea cadrelor didactice în învățământul preșcolar, primar si secundar sunt disponibile în orice moment;

31.

consideră că, pentru a face față problemei violenței în școli, este vitală realizarea unei cooperări mai apropiate între diriginți și părinți, precum și crearea de instrumente și proceduri care să abordeze eficient fenomenul;

32.

subliniază importanța unei educații și a unei pregătiri pedagogice care acordă atenție aspectelor de gen;

33.

invită Comisia să disemineze modelele de cele mai bune practici din statele membre, care îmbunătățesc deprinderile generale de viață prin intermediul proiectelor școlare, cum ar fi o dietă sănătoasă și activități sportive, deprinderea de abilități practice, precum și planificare financiară personală;

34.

invită statele membre să includă în pregătirea pedagogică programe de gestionare a conflictelor, astfel încât cadrele didactice să învețe strategii noi pentru gestionarea tuturor tipurilor de conflicte în sălile de clasă și să facă față violenței și agresiunii;

35.

invită Comisia și statele membre să includă în pregătirea pedagogică cunoștințe de bază despre Uniunea Europeană, instituțiile acesteia și modul lor de funcționare, și să organizeze vizite ale cadrelor didactice în curs de formare la Uniunea Europeană;

36.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și OCDE, UNESCO și Consiliului Europei.

14.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 8/18

A.

întrucât obiectivele procesului de la Bologna sunt crearea unui spațiu european al învățământului superior până în 2010, inclusiv realizarea de reforme în învățământul superior, eliminarea obstacolelor rămase în calea mobilității studenților și a cadrelor didactice, precum și creșterea calității, atractivității și a competitivității învățământului superior în Europa;

B.

întrucât mobilitatea studenților și calitatea învățământului trebuie să rămână printre elementele esențiale ale procesului de la Bologna;

C.

întrucât mobilitatea studenților formează noi valori culturale, sociale și academice și creează oportunități pentru dezvoltarea personală și îmbunătățirea standardelor academice și a capacității de angajare la nivel național și internațional;

D.

întrucât mobilitatea studenților este încă inaccesibilă multor studenți, cercetători și altor cadre didactice, în mod deosebit în cazul noilor state membre, mai ales din cauza granturilor insuficiente; întrucât obstacolele sunt binecunoscute și au fost indicate în mod repetat de către multe părți interesate, implicate în dezbatere;

E.

întrucât trebuie să se acorde o atenție deosebită finanțării corespunzătoare acordate studenților pentru învățare, costuri de trai și mobilitate;

F.

întrucât Parlamentul a considerat mereu mobilitatea studenților drept o prioritate bugetară și s-a străduit să asigure un nivel corespunzător de finanțare pentru programele Uniunii Europene din domeniul învățământului; întrucât poziția sa fermă în această privință a condus, în pofida reducerilor introduse de Consiliu la propunerea Comisiei, la o majorare a creditelor alocate programelor Educație continuă și Erasmus Mundus, negociate în conformitate cu cadrul financiar multianual 2007-2013 și în cadrul procedurilor bugetare recente;

G.

întrucât sunt necesare date statistice fiabile despre mobilitatea studenților pentru a observa, compara și evalua, precum și pentru a dezvolta politici și măsuri adecvate;

H.

întrucât recunoașterea învățării informale și nonformale reprezintă esența unei strategii de învățare de-a lungul vieții și evidențiază importanța educației pentru adulți în cadrul acestui proces;

I.

întrucât alegerea de a pleca în străinătate nu trebuie să fie îngrădită de nici un obstacol administrativ, financiar sau lingvistic;

J.

întrucât mobilitatea încurajează învățarea limbilor străine și îmbunătățirea abilităților generale de comunicare;

K.

întrucât este urgentă reformarea și modernizarea universităților în ceea ce privește calitatea, structura studiilor, inovarea și flexibilitatea;

L.

întrucât calitatea activității pedagogice este la fel de importantă ca și calitatea cercetării, și ar trebui reformată și modernizată în întreaga Uniune Europeană și întrucât aceste două dimensiuni sunt strâns legate;

M.

întrucât sistemele naționale diferite de recunoaștere reprezintă un obstacol important în calea tratamentului egal al studenților, precum și a progresului în cadrul spațiului european al învățământului superior și al pieței europene a muncii;

N.

întrucât mobilitatea poate fi frânată atât prin absența unei recunoașteri complete și corespunzătoare a cursurilor urmate, cât și de lipsa unei echivalențe între diplomele obținute;

O.

întrucât este urgentă implementarea, coordonarea și promovarea unei abordări coerente în toate țările care au semnat Procesul de la Bologna;

P.

întrucât Procesul de la Bologna trebuie să creeze un nou model progresiv de educație, care să garanteze accesul tuturor la formare, principalul obiectiv fiind transmiterea cunoașterii și a valorilor și care să creeze o societate durabilă în viitor, conștientă de sine și fără dezechilibre sociale,

1.

consideră că o mai mare mobilitate a studenților și calitatea diferitelor sisteme educaționale trebuie să reprezinte o prioritate în contextul redefinirii obiectivelor majore ale Procesului de la Bologna după 2010;

2.

subliniază faptul că, pentru a realiza mobilitatea studenților, trebuie să se ia măsuri în diferite domenii de politică; diferite aspecte ale mobilității depășesc sfera de aplicabilitate a învățământului superior și intră în sfera afacerilor sociale, a finanțelor și a politicilor de imigrare și de acordare a vizelor;

3.

salută eforturile întreprinse de statele membre în cadrul cooperării interguvernamentale în vederea creșterii calității și competitivității învățământului în UE, mai ales prin promovarea mobilității, asigurarea recunoașterii calificărilor și asigurarea calității, în special în lumina posibilității reduse de manevră datorate marjelor reduse rămase la rubrica 1a a Cadrului financiar;

4.

are convingerea că trebuie continuată metoda consultării asumată de toate părțile implicate în proces: instituții, precum și reprezentanți ai studenților ar trebui să colaboreze strâns pentru a elimina obstacolele care au rămas în calea mobilității și problemele legate de calitatea și implementarea Procesului de la Bologna;

5.

accentuează faptul că pe parcursul implementării Procesului de la Bologna, trebuie să se acorde o atenție deosebită cooperării și coordonării strânse și intense cu Spațiul European de Cercetare;

6.

insistă asupra nevoii urgente de a obține statistici comparabile și fiabile cu privire la mobilitatea studenților și la profilul socio-economic al acestora, precum indicatori comuni, criterii și repere, pentru a depăși lipsa actuală de date și pentru a promova schimbul de bune practici;

7.

invită universitățile să îmbunătățească și să simplifice informațiile furnizate on-line și off-line, atât pentru studenții nou-veniți, cât și pentru cei care pleacă; invită universitățile și agențiile naționale Erasmus să colaboreze cu organizațiile studențești pentru a asigura disponibilitatea tuturor informațiilor necesare în timp util; invită universitățile să apere drepturile studenților, în spiritul angajamentelor luate prin aderarea la Carta Universitară Erasmus;

8.

subliniază necesitatea bidirecționalității fluxului de studenți și cadre didactice universitare pentru îndeplinirea obiectivelor Procesului de la Bologna; subliniază disparitățile existente în tendințele actuale și în special mobilitatea redusă către statele membre care au aderat la UE în 2004 și 2007;

9.

accentuează importanța îndrumării studenților nou-veniți pentru integrarea socială, culturală și lingvistică;

10.

subliniază faptul că o mai bună cunoaștere a limbilor străine constituie un atu considerabil și una dintre rațiunile de a fi ale mobilității studenților și că este important să se ofere cursuri intensive de limbă studenților nou-veniți, înainte și/sau pe durata studiilor Erasmus;

11.

invită universitățile din Uniune să întreprindă o reformă inovatoare, amplă și metodică a programei de învățământ, întrucât o restructurare ambițioasă și de calitate a conținutului și a organizării este esențială pentru mobilitatea studenților și pentru o mai mare flexibilitate; propune introducerea unei „perioade de mobilitate a studiilor” în toate programele universitare, pentru a le permite studenților să meargă în străinătate;

12.

solicită să se pună accentul pe programele europene mixte de doctorat, care promovează mobilitatea doctoranzilor, precum și pe crearea unui cadru pentru un doctorat european;

13.

subliniază rolul esențial al calității și al excelenței activității pedagogice, având în vedere că existența unor cadre didactice calificate în toate domeniile de studiu și progresul și formarea lor continuă sunt esențiale pentru atractivitatea și eficiența acestora, precum și pentru realizarea obiectivelor Procesului de la Bologna;

14.

reafirmă necesitatea intensificării dialogului transnațional și a schimburilor de informații și experiență, pentru a facilita convergența formării cadrelor didactice, inclusiv a celor din învățământul primar, precum și eficacitatea dezvoltării profesionale continue;

15.

ar trebui acordată asistență specială studenților din grupurile defavorizate din societate, de exemplu prin propunerea de facilități de cazare necostisitoare și decente; deseori este necesar un sprijin suplimentar după sosire;

16.

sugerează introducerea unei legitimații studențești europene armonizate, pentru a facilita mobilitatea și pentru a permite studenților să obțină reduceri la cazare și la produsele strict necesare de trai;

17.

invită statele membre și autoritățile competente să garanteze un acces egal și universal la mobilitate prin proceduri simple, flexibile și transparente de acordare de granturi și prin acordarea unui sprijin financiar suplimentar pentru destinații ce implică costuri ridicate și acelor studenți care au nevoie; consideră că este esențial ca studenții să beneficieze de acest sprijin înainte de plecare, pentru ca efortul financiar pe care trebuie să-l facă să nu fie prea mare;

18.

salută faptul că, în contextul evaluării la jumătatea termenului a cadrului financiar multianual, prevăzută în Declarația anexată Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 privind disciplina financiară și buna gestionare financiară, ar trebui luată în considerare creșterea pachetului financiar alocat pentru programele din domeniul educației și în special pentru bursele Erasmus, în funcție de rezultatele monitorizării și evaluării programului;

19.

Subliniază faptul că ar trebui să se introducă și să se promoveze noi mijloace de finanțare a mobilității studenților, cum ar fi împrumuturile fără dobândă și/sau împrumuturile transferabile;

20.

invită universitățile europene să colaboreze cu sectorul privat (de exemplu cu organizațiile economice sau comerciale, cum ar fi camerele de comerț) pentru a identifica noi mecanisme eficiente de cofinanțare a mobilității studenților în fiecare ciclu de studii (licență — masterat — doctorat), îmbunătățind astfel calitatea sistemelor de învățământ;

21.

sugerează dezvoltarea unui dialog fructuos și a unui schimb bidirecțional între companii și universități pentru a iniția parteneriate inovatoare și pentru a explora noi căi de colaborare;

22.

invită Comisia și statele membre să continue implementarea cadrelor europene de referință (Cadrul calificărilor de la Bologna, Cadrul european al calificărilor pentru formare de-a lungul vieții, Standardele și orientările europene pentru asigurarea calității și Convenția de la Lisabona privind recunoașterea calificărilor), pentru a crea spațiul european al învățământului superior;

23.

subliniază, așadar, urgența implementării unui sistem ECTS de transfer de credite complex, unificat și eficient, astfel încât calificările studenților și ale cadrelor didactice universitare să fie ușor transferabile în Europa datorită unui cadru unic comun;

24.

subliniază faptul că sistemul de calificări în trei cicluri (licență, masterat și doctorat) ar putea fi mai flexibil, în special prin folosirea unui sistem de 4 + 1 în loc de sistemul de 3 + 2 pentru primul și al doilea ciclu; observă că pentru unele studii, acest sistem ar putea fi mai potrivit pentru asigurarea unei mai mari mobilități și a unor șanse mai mari de angajare a absolvenților;

25.

propune ca stagiile și alte tipuri de experiență informală și nonformală de mobilitate, aprobate de universități, să beneficieze de credite ECTS și să fie recunoscute ca parte integrantă a programelor de învățământ;

26.

invită autoritățile competente ale statelor membre și universitățile din Uniune să încurajeze și să stimuleze schimbul de bune practici și inițiative de sensibilizare;

27.

îndeamnă statele membre să faciliteze procedurile de acordare a vizelor și să reducă costul acestora pentru studenții mobili, mai ales în ceea ce privește țările candidate și țările membre cele mai estice, în conformitate cu directivele UE privind vizele;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

14.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 8/22

A.

întrucât, din considerente care țin de calitatea legislației, este din ce în ce mai necesar să se delege Comisiei elaborarea aspectelor neesențiale și mai tehnice ale legislației, precum și adaptările imediate ale acesteia la progresele tehnologice și la schimbările economice; întrucât o asemenea delegare de competențe trebuie facilitată oferindu-i legiuitorului mijlocul instituțional de supraveghere a exercitării acestor competențe;

B.

întrucât, până în prezent, legislatorul Uniunii nu a avut altă opțiune decât aceea de a utiliza articolul 202 din Tratatul CE pentru a putea efectua o asemenea delegare; întrucât recurgerea la acea prevedere nu a fost satisfăcătoare pentru că se referă la competențele de executare ale Comisiei și la procedurile de control al căror obiect sunt aceste competențe, aceste proceduri fiind decise în unanimitate de Consiliu, după o simplă consultare a Parlamentului; întrucât acele proceduri de control se bazează, în principal, pe acțiunea comitetelor compuse din funcționari ai statelor membre, iar Parlamentul a fost exclus de la toate aceste proceduri până la adoptarea Deciziei din 28 iunie 1999 a Consiliului, modificată prin Decizia 2006/512/CE;

C.

întrucât articolul 2 alineatul (2) al Deciziei privind comitologia introduce măsuri prin care un instrument juridic de bază, adoptat prin codecizie, prevede măsurile care au un domeniu general de aplicare, destinate să modifice elementele neesențiale ale acelui instrument, printre altele, prin eliminarea unora dintre acele elemente sau prin completarea instrumentului cu elemente noi neesențiale; întrucât depinde de legiuitorul Uniunii să definească, de la caz la caz, elementele esențiale ale fiecărui act legislativ, acesta poate fi modificat doar printr-o procedură legislativă;

D.

întrucât Decizia privind comitologia face ca măsurile așa-numite „cvasilegislative” să facă obiectul procedurii de reglementare cu control, prin care Parlamentul este în întregime responsabil de controlul acestor măsuri și se poate opune proiectelor de măsuri propuse de Comisie care depășesc competențele de executare stipulate în instrumentul de bază sau un proiect care nu este compatibil cu scopul sau conținutul instrumentului de bază sau nu respectă principiul subsidiarității sau principiul proporționalității;

E.

întrucât noua procedură garantează controlul democratic al măsurilor de punere în aplicare atunci când acestea sunt de natură cvasi legislativă, tratând în mod egal pe ambii co-legislatori, Parlamentul și Consiliul, și astfel rezolvă unul din aspectele cele mai grave ale deficitului democratic al Uniunii; întrucât, ca urmare a Deciziei privind comitologia, aspectele cele mai tehnice ale legislației și modificările acesteia vor putea fi delegate Comisiei, asigurându-se astfel concentrarea legislației asupra aspectelor esențiale și a îmbunătățirii calității legislației comunitare;

F.

întrucât noua procedură de reglementare cu control nu este opțională, ci obligatorie atunci când măsurile de punere în aplicare au caracteristicile stipulate în articolul 2 alineatul (2) al Deciziei privind comitologia;

G.

întrucât alinierea curentă a acquis-ului cu Decizia privind comitologia nu este completă încă, deoarece mai există instrumente juridice care stipulează măsurile de punere în aplicare la care să se aplice noua procedură de reglementare;

H.

întrucât nu numai măsurile de punere în aplicare, care au făcut până acum obiectul procedurii de reglementare, ci și unele măsuri care fac obiectul procedurilor de gestionare sau de consultare pot intra sub incidența cerințelor articolului 2 alineatul (2) al Deciziei privind comitologia;

I.

întrucât Tratatul de la Lisabona introduce o nouă ierarhie a normelor și creează conceptul de „act delegat”, adică „un act legislativ…. deleagă Comisiei competența de a adopta acte fără caracter legislativ și cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite elemente neesențiale ale actului legislativ”; întrucât Tratatul de la Lisabona consideră actele de punere în aplicare într-un mod diferit și prevede, în special, că codecizia dintre Parlament și Consiliu este procedura de adoptare a regulamentului prin care se stabilesc mecanismele de control ale statelor membre asupra actelor de punere în aplicare;

J.

întrucât implementarea dispozițiilor corespunzătoare ale Tratatului de la Lisabona va necesita un proces intens și complex de negociere interinstituțională și întrucât procesul actual de adaptare ar trebui, prin urmare, încheiat cât se poate de repede și, în orice caz, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

K.

întrucât, în cazul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, va fi necesară trecerea la o adaptare nouă, mai complexă a acquis-ului la dispozițiile articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, referitoare la delegarea legislației; întrucât, deși definiția termenului de „act delegat” din Tratatul de la Lisabona este similară conceptului de măsură „cvasilegislativă”, cuprins în Decizia privind comitologia, cele două concepte nu sunt identice, iar cele două regimuri procedurale prevăzute în aceste două instrumente sunt total diferite; în consecință, actualul proces de aliniere nu poate fi considerat ca fiind un precedent exact pentru acțiunile viitoare;

L.

întrucât, din aceleași motive, rezultatele alinierii în curs, în ceea ce privește fiecare instrument juridic individual, nu pot fi considerate ca precedente în viitor;

M.

întrucât pare util un acord între instituții cu privire la procedura curentă de votare a actelor delegate, care vor fi incluse în mod periodic în proiectul de act legislativ de către Comisie, deși legiuitorii vor avea libertatea să îl modifice; întrucât este necesar să se inițieze adoptarea prin codecizie a regulamentului privind mecanismul prin care statele membre controlează exercitarea competențelor de executare ale Comisiei, în conformitate cu articolul 291 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

1.

solicită Comisiei să înainteze Parlamentului, în temeiul articolelor respective din Tratatul CE, propuneri legislative care să completeze alinierea comitologiei; cere ca aceste propuneri să fie redactate în spiritul discuțiilor interinstituționale și să abordeze cu precădere lista actelor legislative din anexă;

2.

solicită Comisiei să înainteze propunerile legislative corespunzătoare, în scopul alinierii restului actelor legislative la Decizia privind comitologia, în special cele din anexă;

3.

solicită Comisiei să înainteze, în cazul în care actualele proceduri de aliniere nu vor fi încheiate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, propuneri legislative pertinente, necesare adaptării acelor acte legislative, care nu vor fi alineate până atunci, la noul regim prevăzut de articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.

solicită Comisiei să înainteze, în orice caz, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, propunerile legislative pertinente, necesare adaptării întregului acquis communautaire la acel regim nou;

5.

solicită Comisiei să înainteze, cât de repede posibil, proiectul de propunere legislativă pentru regulamentul care prevede în avans normele și principiile generale cu privire la mecanismul prin care statele membre controlează exercitarea competențelor de executare de către Comisie, în conformitate cu articolul 291 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

6.

solicită alocarea de resurse suplimentare Parlamentului European pentru toate procedurile de comitologie, nu numai pentru actuala perioadă de tranziție, ci și pentru eventualitatea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pentru a asigura funcționarea satisfăcătoare a fiecărei proceduri de comitologie între cele trei instituții;

7.

constată că aceste recomandări respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățeanului;

8.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și lista aferentă Comisiei, Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

14.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 8/26

A.

întrucât în prezent există reglementări la nivel național și la nivelul Uniunii Europene privind piețele financiare care se aplică, direct sau indirect, dar nu în mod exclusiv, fondurilor speculative („hedge funds”) și fondurilor de capital privat („private equity”);

B.

întrucât statele membre și Comisia ar trebui să se asigure că reglementările în cauză sunt puse în aplicare în mod coerent; întrucât orice adaptare ulterioară a legislației actuale ar trebui să facă obiectul unei analize adecvate a raportului costuri/beneficii și să fie nediscriminatorie;

C.

întrucât Comisia nu a răspuns favorabil tuturor solicitărilor anterioare ale Parlamentului European, inclusiv celor formulate prin rezoluțiile sale menționate anterior din 15 ianuarie 2004, 27 aprilie 2006, 11 iulie 2007, 13 decembrie 2007;

D.

întrucât fondurile speculative și fondurile de capital privat au caracteristici foarte diferite și întrucât nu există o definiție clară pentru niciunul dintre acestea, ambele fiind instrumente de investiții utilizate mai degrabă de clienți sofisticați, decât de clienți cu amănuntul; întrucât ar fi nepotrivit ca aceste concepte să fie considerate drept o singură categorie în reglementarea specifică produselor;

E.

întrucât fondurile speculative și fondurile de capital privat reprezintă instrumente de investiții alternative din ce în ce mai importante care nu doar dețin o pondere semnificativă, în creștere, din activele globale gestionate, ci și îmbunătățesc eficiența piețelor financiare prin crearea unor noi oportunități de investiții;

F.

întrucât mai multe instituții internaționale, europene și naționale au analizat, cu mult timp înainte de apariția crizei financiare actuale, potențialele preocupări în legătură cu fondurile speculative și fondurile de capital privat în ceea ce privește stabilitatea financiară, standardele de gestionare a riscurilor, datoriile excesive (rata de îndatorare) și evaluarea instrumentelor financiare complexe și nelichide;

G.

întrucât analiza efectuată în 2007 de Forumul pentru stabilitatea financiară a conchis că aspectele legate de stabilitatea financiară au fost abordate cel mai bine printr-o supraveghere mai atentă a tuturor actorilor;

H.

întrucât, în Raportul său privind stabilitatea financiară la nivel mondial din aprilie 2008, Fondul Monetar Internațional (FMI) a constatat un „eșec colectiv de a aprecia amploarea datoriilor asumate de o gamă largă de instituții — bănci, asiguratori monoline, entități finanțate de stat, fonduri speculative — și existența unor riscuri conexe de relaxare dezordonată”;

I.

întrucât realizarea obiectivelor Agendei de la Lisabona presupune investiții pe termen lung în domeniul creșterii economice și al ocupării forței de muncă;

J.

întrucât asemenea investiții pe termen lung necesită o bună funcționare și o stabilitate a piețelor financiare la nivel european și mondial, contribuind la economia reală, lucru care poate fi realizat doar garantând existența în Uniunea Europeană a unui sector financiar competitiv și inovator;

K.

întrucât, în numeroase cazuri, fondurile speculative și fondurile de capital privat oferă lichidități și stimulează diversificarea și eficiența pieței prin crearea de cerere de produse inovatoare și contribuie la stabilirea prețurilor;

L.

întrucât stabilitatea financiară necesită, de asemenea, o mai bună cooperare în materie de supraveghere, inclusiv la nivel mondial, ceea ce presupune în mod logic îmbunătățirea în continuare a dispozițiilor de supraveghere existente la nivelul Uniunii Europene, inclusiv schimburi periodice de informații și o transparență sporită a investitorilor instituționali;

M.

întrucât Comisia ar trebui să efectueze o anchetă cu privire la posibilitatea de a reglementa la nivel mondial activitățile operatorilor de pe piață stabiliți off-shore;

N.

întrucât existența unui nivel adecvat de transparență față de investitori și de autoritățile de supraveghere este esențială pentru a asigura buna funcționare și stabilitatea piețelor financiare, precum și promovarea concurenței între operatorii de pe piață și între produse;

O.

întrucât Comisia ar trebui să examineze și să analizeze impactul operațiunilor efectuate de fondurile speculative și de fondurile de capital privat și să ia în considerare prezentarea unei propuneri de directivă privind normele minime de transparență referitoare la modul de finanțare a investițiilor în viitor, la gestionarea riscurilor, la metodele de evaluare, la calificările directorilor și la posibilele conflicte de interese, precum și la dezvăluirea structurii de proprietate și la înregistrarea fondurilor speculative;

P.

întrucât, pentru a satisface necesitatea de a supraveghea activitatea de pe piață, ar trebui să se pună la dispoziția autorităților de supraveghere competente informații cu privire la riscurile asumate în cadrul fondurilor speculative și al operațiunilor de creditare, fără a se crea sarcini excesive;

Q.

întrucât se așteaptă ca din partea sectorului fondurilor să se elaboreze norme obligatorii de guvernare corporativă, care trebuie, de asemenea, să fie făcute publice, în vederea asigurării unei mai mari transparențe; solicită îmbunătățirea mecanismelor de control;

R.

întrucât statele membre ar trebui să utilizeze cele mai bune practici pentru a se asigura că drepturile la pensie dobândite de angajați nu au de suferit de pe urma procedurilor de faliment;

S.

întrucât Comisia ar trebui să aibă în vedere includerea în definiția principiului „prudenței”, ori de câte ori acest principiu este introdus în legislația comunitară în vigoare, a obligației pentru investitori de a verifica dacă fondurile alternative de investiții în care investesc respectă legislația corespunzătoare și standardele de bune practici valabile în sectorul respectiv;

T.

întrucât diversitatea actuală a definițiilor pentru investițiile private din statele membre constituie un obstacol pentru piața internă și creează un stimul pentru pătrunderea de produse cu un grad ridicat de risc pe piața cu amănuntul;

U.

întrucât ar trebui creat un site internet unic pentru codurile de conduită, site care să includă un registru al celor care respectă codurile, informațiile furnizate de aceștia, precum și explicații privind cazurile de încălcare; remarcă faptul că motivele pentru cazurile de încălcare pot constitui un instrument de învățare; întrucât acest site ar trebui creat la nivelul UE și promovat pe plan internațional;

V.

întrucât în Raportul său privind stabilitatea financiară la nivel mondial din 2008 FMI a avertizat că „piața creanțelor companiilor pare să fie vulnerabilă din cauza faptului că ratele de referință prezintă o tendință crescătoare din cauza unor factori macroeconomici și structurali”;

W.

întrucât creșterea recentă a tranzacțiilor cu capital privat a sporit semnificativ numărul de angajați ale căror posturi sunt controlate în cele din urmă de fondurile de capital privat și, prin urmare, ar trebui să se acorde atenția cuvenită dreptului național al muncii în vigoare, precum și dreptului comunitar al muncii (în special Directiva 2001/23/CE), care a fost adoptat atunci când situația era diferită; întrucât dreptul național și comunitar al muncii ar trebui să se aplice fără discriminări, inclusiv prin aplicarea unui tratament just și adecvat tuturor actorilor economici cu responsabilități similare față de angajați;

X.

întrucât în numeroase sisteme juridice fondurile speculative și fondurile de capital privat care dețin și controlează societăți nu figurează ca angajatori și, ca atare, sunt scutite de obligațiile juridice ce revin angajatorilor;

Y.

întrucât, în cazul unor datorii exagerate, societățile prezintă un profil de riscuri mai ridicat;

Z.

întrucât, la fel ca în cazul altor entități, ar putea apărea conflicte de interese din cauza modelului comercial al fondurilor de capital privat sau al fondurilor speculative sau din cauza relației dintre aceste instrumente și alți operatori de pe piețele financiare; întrucât eforturile de consolidare a legislației comunitare existente nu ar trebui să se limiteze la fondurile speculative și la fondurile de capital privat și ar trebui să fie consecvente cu standarde mondiale precum principiile IOSCO pentru gestionarea conflictelor de interese de către regimurile de investiții colective și intermediarii de pe piață;

AA.

întrucât sistemele de remunerare a administratorilor de fonduri speculative și de fonduri de capital privat pot genera stimulente neadecvate care conduc la asumarea iresponsabilă de riscuri;

AB.

întrucât fondurile speculative s-au numărat printre investitorii în produse structurate complexe care au fost afectați de criza creditelor și, prin urmare, au suportat pierderi similare cu ale altor investitori;

AC.

întrucât, pentru a diminua riscul unor viitoare crize financiare și având în vedere interacțiunile puternice dintre piețe și dintre operatori, precum și obiectivul menținerii unor condiții echitabile de concurență la nivel transfrontalier și între operatorii reglementați și cei nereglementați, la nivelul UE și la nivel mondial au fost lansate mai multe inițiative pentru a introduce reglementări mai coerente și armonizate, aplicate la nivel general, inclusiv o revizuire a directivelor privind cerințele de capital și rata de adecvare a capitalului și o propunere de directivă privind agențiile de rating al creditelor;

AD.

întrucât reglementarea bazată pe principii reprezintă o abordare adecvată pentru reglementarea piețelor financiare, deoarece astfel se poate ține pasul cu situația de pe piețe;

AE.

întrucât este nevoie să se ia măsuri la nivelul UE, pe baza următoarelor șapte principii pentru instituțiile și piețele financiare:

AF.

întrucât acțiunile în cauză ar asigura un temei juridic universal și cuprinzător, care ar reglementa toate instituțiile financiare cu o anumită dimensiune, ținând cont de practicile internaționale de supraveghere și de reglementare,

1.

solicită Comisiei să înainteze Parlamentului, până la sfârșitul anului 2008, în temeiul articolului 44, al articolului 47 alineatul (2) sau al articolului 95 din Tratatul CE, una sau mai multe propuneri legislative care să reglementeze toți operatorii și participanții la piețele financiare relevanți, inclusiv fondurile speculative și fondurile de capital privat și care să respecte cele șapte principii prezentate în considerentul AE și să urmeze recomandările detaliate de mai jos;

2.

confirmă faptul că aceste recomandări respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățeanului;

3.

consideră că eventualele implicații financiare ale propunerii sau propunerilor solicitate ar trebui să fie acoperite din bugetul UE;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și recomandările detaliate în anexă Comisiei, Consiliului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

14.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 8/34

A.

întrucât este recunoscut faptul că mijloacele alternative de investiții, precum fondurile speculative și fondurile de capital privat pot oferi gestionarilor de active noi beneficii, pot contribui la creșterea lichidității pieței, la obținerea de randamente ridicate pentru investitori, la determinarea prețurilor, la diversificarea riscurilor și la integrarea financiară, precum și la ameliorarea eficienței pieței;

B.

întrucât fondurile speculative și fondurile de capital privat sunt instrumente distincte de investiții, care se deosebesc în ceea ce privește natura investiției și strategia de investiție;

C.

întrucât fondurile speculative și fondurile de capital privat cu sediul în UE au nevoie de un cadru de reglementare care să respecte strategiile lor inovatoare, pentru a le permite să rămână competitive pe plan internațional, reducând, în același timp, efectele unor posibile dinamici negative de piață; întrucât există riscul ca legislația specifică pentru anumite produse să fie rigidă și să frâneze inovația;

D.

întrucât fondurile speculative și fondurile de capital privat care sunt gestionate de societăți cu sediul în UE trebuie să respecte legislația comunitară în vigoare și pe cea viitoare; întrucât societățile care nu își au sediul în UE trebuie, de asemenea, să respecte legislația UE în cadrul anumitor activități;

E.

întrucât fondurile speculative interne ale UE, administratorii fondurilor speculative și societățile de capital privat sunt supuse legislației în vigoare, mai ales în ceea ce privește abuzul de piață, și întrucât acestora li se aplică indirect reglementările, prin intermediul partenerilor lor și atunci când sunt vândute investițiile conexe în produse reglementate;

F.

întrucât, în anumite state membre, fondurile speculative și fondurile de capital privat sunt supuse unor sisteme de reglementare naționale și unor niveluri diferite de punere în aplicare a directivelor UE în vigoare; întrucât astfel de norme naționale divergente sporesc riscul de fragmentare a reglementării în cadrul pieței interne, ceea ce poate avea ca efect perturbarea dezvoltării transfrontaliere a acestei activități în Europa;

G.

întrucât directivele par a fi instrumentele juridice adecvate cu care pot fi abordate orice probleme legate de fondurile speculative și fondurile de capital privat; întrucât o analiză și o evaluare a impactului legislației în vigoare din statele membre și din UE asupra fondurilor speculative și a fondurilor de capital privat ar trebui să preceadă orice directivă privind transparența acestor fonduri; și întrucât o astfel de legislație ar trebui să constituie punctul de plecare în direcția unei armonizări; și întrucât legislația în vigoare ar putea avea nevoie de modificări, dar ar trebui să se evite modificări care ar putea introduce divergențe nejustificabile;

H.

întrucât este recunoscut faptul că una dintre principalele probleme este nevoia de transparență și analizarea acesteia, precum și posibilitățile prin care transparența poate fi îmbunătățită; întrucât transparența are multiple fațete, cum ar fi transparența fondurilor speculative și, în funcție de caz, a fondurilor de capital privat față de companiile ale căror acțiuni le achiziționează sau le dețin, precum și față de „prime brokers”, investitori instituționali cum ar fi fondurile de pensii sau băncile, investitori individuali, parteneri de afaceri, autorități de reglementare și autorități; întrucât, în ceea ce privește transparența, una dintre problemele cele mai importante constă în relația dintre un fond speculativ sau, în funcție de caz, un fond de capital privat și companiile ale căror acțiuni le achiziționează sau le deține;

I.

întrucât experiența Statelor Unite, unde legislația privind libertatea informației a fost utilizată de concurenți pentru a obține informații detaliate privind fondurile de investiții la un nivel destinat investitorilor, constă în faptul că această situație a compromis atât investitorii, cât și fondurile respective;

J.

întrucât o punere în aplicare inconsecventă a Directivei privind transparența a condus la un nivel divergent de transparență la nivelul UE și la costuri ridicate pentru investitori;

K.

întrucât transparența este o condiție esențială pe care se bazează încrederea investitorilor și înțelegerea produselor financiare complexe și care favorizează astfel funcționarea optimă și stabilitatea piețelor financiare; întrucât transparența este complementară vigilenței, fără să o înlocuiască;

L.

întrucât actuala criză a creditelor ipotecare nu poate fi atribuită cu precădere unui singur sector –ținând cont de faptul că va fi nevoie de timp pentru a înțelege pe deplin cauzele și efectele acestei crizei, și întrucât motivele multiple care stau la baza crizei includ, printre altele:

M.

întrucât legislația comunitară prevede mecanisme precum procedurile de comitologie sau Lamfalussy care permit, prin intermediul măsurilor de punere în aplicare, o reacție flexibilă la fluctuațiile mediului de afaceri; întrucât acest sistem se va ameliora odată cu instrumentul actelor delegate prevăzut în Tratatul de la Lisabona;

N.

întrucât numeroase fonduri speculative și diverse fonduri de capital privat, precum și organizații cum ar fi Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare, Fondul Monetar Internațional, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și organele profesionale, inclusiv cele care se ocupă de fonduri speculative și de fondurile de capital privat și-au stabilit deja principiile și codurile de bune practici care ar putea complementa și ar putea servi ca model pentru legislația UE; întrucât, în plus față de respectarea legislației UE, companiile și asociațiile de întreprinderi ar trebui să fie încurajate să subscrie la aceste coduri pe principiul „respectare sau explicație”, iar detaliile privind respectarea lor și explicațiile să fie puse la dispoziția publicului și evaluate în mod corespunzător;

O.

întrucât anumite instrumente financiare derivate extrabursiere ar putea beneficia de sisteme de comercializare mai deschise și mai transparente, în vederea creșterii evaluării la prețul pieței, atunci când este posibil, și a indicării eventualelor schimbări intervenite la nivelul proprietății; întrucât un sistem mai general de compensare a instrumentelor financiare derivate extrabursiere este atractiv din perspectiva proceselor de supraveghere și evaluare a riscurilor, dar, pentru a asigura condiții echitabile de concurență în context global, orice nou sistem trebuie introdus la nivel internațional;

P.

întrucât monitorizarea și raportarea la nivel industrial contribuie la abordarea preocupărilor publicului și la înțelegerea impactului economic al capitalului privat, și întrucât societățile private și publice sunt deja obligate să-și consulte angajații în problemele care le afectează interesele; întrucât nu ar trebui creat un dezechilibru între informațiile comerciale solicitate societăților care gestionează portofolii de capital privat și cele solicitate altor tipuri de societăți private;

Q.

întrucât legislația referitoare la produse nu pare a fi tipul de legislație adecvat pentru abordarea acestui sector inovator;

R.

întrucât ar fi util și ar trebui creat, pentru Uniunea Europeană, și promovat pe plan internațional, un ghișeu unic sub formă de site web destinat codurilor de conduită; întrucât acest site web ar trebui să includă un registru al acelor actori ai pieței care respectă codurile de conduită, regulile în materie de informare și explicațiile privind neaplicarea acestora; întrucât motivele pentru cazurile de încălcare pot constitui un instrument de învățare;

S.

întrucât se atrage atenția asupra necesității de a depăși obstacolele create de distribuția transfrontalieră a investițiilor alternative, prin crearea unui regim european al plasamentelor private destinat investitorilor instituționali;

T.

întrucât, în contextul fondurilor de capital privat, costurile oricăror cerințe de raportare suplimentare, în special în cazul în care acestea sunt frecvente, ar trebui să fie justificate și corespunzătoare beneficiilor care decurg din acestea; întrucât, în general, este necesară stabilirea de legături mai strânse între pachetele salariale și randamentul pe termen lung;

U.

întrucât nu este în pregătire nicio propunere în acest domeniu,

1.

solicită Comisiei să înainteze Parlamentului, în funcție de subiect, pe baza articolului 44, a articolului 47 alineatul (2) și a articolului 95 din Tratatul CE, o propunere sau mai multe propuneri legislative privind transparența fondurilor speculative sau a fondurilor de capital privat; solicită elaborarea acestei propuneri/acestor propuneri în spiritul dezbaterilor interinstituționale și pe baza recomandărilor detaliate în anexă;

2.

confirmă faptul că recomandările respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățenilor;

3.

consideră că propunerile solicitate nu au implicații financiare;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă.

14.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 8/41

A.

întrucât petițiile au o importanță aparte, oferind cetățenilor posibilitatea de a atrage atenția Parlamentului asupra unor chestiuni specifice care îi privesc în mod direct, din domeniul de activitate al Uniunii;

B.

întrucât Comisia pentru petiții ar trebui să încerce mereu să îmbunătățească eficiența activității sale pentru a deservi cetățenii UE și pentru a răspunde așteptărilor acestora;

C.

întrucât, în pofida progreselor considerabile înregistrate în dezvoltarea structurilor și politicilor Uniunii în această perioadă, cetățenii remarcă deseori numeroase deficiențe în ceea ce privește aplicarea politicilor și programelor Uniunii, deoarece acestea îi afectează în mod direct;

D.

întrucât, în conformitate cu Tratatul CE, cetățenii UE au dreptul de a adresa Parlamentului European petiții, dar pot, de asemenea, să-și adreseze reclamațiile și altor instituții sau organisme ale Uniunii, în special Comisiei Europene;

E.

întrucât eforturile de promovare și de furnizare a informațiilor cu privire la dreptul cetățenilor de a adresa Parlamentului petiții rămân indispensabile la nivel național pentru a trezi interesul publicului și, în special, pentru a preveni confuziile cu privire la diferitele proceduri de reclamație;

F.

întrucât este responsabilitatea statelor membre să pună în aplicare regulamentele și directivele comunitare, responsabilitate pe care o pot delega autorităților politice regionale sau locale, în funcție de propriile lor prevederi constituționale;

G.

întrucât Parlamentul poate exercita în mod legitim controlul și supravegherea democratică a politicilor Uniunii, ținând seama de principiul important al subsidiarității, pentru a se asigura că legile Uniunii sunt aplicate și înțelese în mod corespunzător și că îndeplinesc scopul pentru care au fost concepute, dezbătute și adoptate de către instituțiile competente ale Uniunii;

H.

întrucât cetățenii UE și persoanele care își au reședința în Uniune pot participa în mod activ la această activitate, exercitându-și dreptul de a adresa petiții Parlamentului European, știind că preocupările lor vor fi abordate și examinate de către comisia competentă și că vor primi un răspuns adecvat;

I.

întrucât tratatele existente conțin deja angajamente privind respectarea, în calitate de principii esențiale ale societății europene, a demnității umane, a libertății, democrației, statului de drept, drepturilor omului, egalității și drepturilor minorităților și întrucât noile tratate privind Uniunea Europeană și privind funcționarea Uniunii Europene vor consolida și mai mult acest aspect, dacă vor fi ratificate de către toate cele 27 de state membre, prin includerea Cartei drepturilor fundamentale, care prevede aderarea Uniunii la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și oferă un temei juridic inițiativelor legislative ale cetățenilor, precum și un sistem adecvat de drept administrativ pentru instituțiile UE;

J.

întrucât articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede proceduri prin care Uniunea poate lua măsuri împotriva încălcărilor grave și persistente de către un stat membru ale principiilor pe care se bazează Uniunea, în conformitate cu articolul 6 din tratat;

K.

întrucât, în acest sens, cetățenii UE adresează în mod frecvent petiții către Parlament în vederea găsirii unei soluții, atunci când consideră că drepturile, astfel cum le sunt recunoscute de tratate, sunt încălcate și când apreciază că, în justiție, căile de atac sunt inadecvate, greoaie, excesiv de îndelungate sau, așa cum se întâmplă deseori, costisitoare;

L.

întrucât Comisia pentru petiții, în calitate de comisie competentă, are datoria nu numai de a răspunde petițiilor individuale, dar și de a încerca să ofere soluții viabile la preocupările exprimate de către petiționari într-un interval de timp corespunzător și întrucât acesta este scopul principal al activității sale;

M.

întrucât soluțiile la preocupările petiționarilor sunt găsite, în general, ca urmare a cooperării loiale dintre Comisia pentru petiții, pe de o parte, și Comisia Europeană, statele membre și autoritățile regionale și locale ale acestora, pe de altă parte, care împreună furnizează soluții extrajudiciare;

N.

întrucât nu există totuși întotdeauna o voință clară din partea statelor membre și a autorităților regionale sau locale de a găsi soluții practice la problemele ridicate de către petiționari;

O.

întrucât, în plus, deși afirmațiile petiționarilor nu sunt întotdeauna bine fondate, aceștia au totuși dreptul de a primi o explicație și un răspuns din partea comisiei responsabile;

P.

întrucât o coordonare interinstituțională consolidată ar trebui să ducă la îmbunătățirea eficienței retrimiterii petițiilor inadmisibile către autoritățile naționale;

Q.

întrucât petițiile pot fi declarate inadmisibile, dacă nu privesc domeniul de activitate al Uniunii Europene și întrucât procesul de petiționare nu este o metodă pe care cetățenii o pot utiliza ca modalitate de a ataca hotărârile adoptate de către autoritățile competente naționale judiciare sau politice cu care ar putea să nu fie de acord;

R.

întrucât este esențial ca Parlamentul să își asigure mijloacele, cu autoritate efectivă, normele, procedurile și resursele pentru a răspunde în mod eficient și în timp util la petițiile primite;

S.

întrucât procesul de petiționare poate contribui în mod pozitiv la o legiferare mai bună, în special prin identificarea domeniilor indicate de către petiționari, în care legislația existentă a Uniunii prezintă carențe sau este ineficientă din punct de vedere al obiectivelor actului legislativ în cauză și întrucât, prin cooperarea și sub autoritatea comisiei legislative competente, astfel de situații pot fi remediate prin revizuirea actelor legislative în cauză;

T.

întrucât procesul de petiționare contribuie, de asemenea, în mod semnificativ la identificarea cazurilor în care statele membre nu aplică în mod corect legislația Uniunii, ceea ce are drept rezultat în anumite cazuri inițierea de către Comisie a procedurii de constatare a încălcării dreptului comunitar, în conformitate cu articolul 226 din Tratatul CE;

U.

întrucât procedura de constatare a încălcării dreptului comunitar este concepută pentru a asigura că statul membru în cauză respectă dreptul comunitar în vigoare și, în plus, este inițiată la discreția Comisiei, fără a exista vreo prevedere referitoare la implicarea directă a Parlamentului în acest proces; constatând însă că aproximativ o treime din încălcări au legătură cu problemele relatate Parlamentului European de către petiționari;

V.

întrucât este posibil ca procedura de constatare a încălcării dreptului comunitar, chiar dacă are rezultate bune, să nu furnizeze în mod direct o soluție pentru problemele specifice ridicate de către petiționari și întrucât acest fapt subminează încrederea cetățenilor în capacitatea instituțiilor UE de a răspunde așteptărilor lor;

W.

întrucât, în 2007, când numărul membrilor Comisiei pentru petiții a crescut de la 25 la 40, Parlamentul a înregistrat 1 506 de petiții (reprezentând o creștere de 50 % în comparație cu anul 2006), dintre care 1 089 au fost declarate admisibile;

X.

întrucât, în 2007, 159 de petiționari au participat la reuniunile Comisiei pentru petiții, fără a include numeroase alte persoane care au fost de față pentru a urmări lucrările;

Y.

întrucât, în 2007, s-au organizat șase misiuni de anchetă în Germania, Spania, Irlanda, Polonia, Franța și Cipru, în urma cărora s-au pregătit rapoarte și recomandări care au fost ulterior trimise tuturor părților interesate și în special petiționarilor;

Z.

întrucât au fost organizate nouă reuniuni plenare ale comisiei în, cadrul cărora au fost dezbătute peste 500 de petiții individuale, cu sprijinul valoros al reprezentanților Comisiei, toți petiționarii fiind informați cu privire la rezultatele acestora;

AA.

întrucât domeniile prioritare de preocupare pentru cetățenii Uniunii, așa cum reiese din petiții, se concentrează asupra următoarelor chestiuni: mediul și protecția mediului, inclusiv punctele slabe ale directivei privind evaluarea impactului de mediu, ale directivei-cadru privind apa, ale directivei privind apa potabilă, ale directivelor privind deșeurile, ale directivei privind habitatele, ale directivei privind păsările, ale directivei privind spălarea banilor și altele, inclusiv asupra preocupărilor generale cu privire la poluare și schimbările climatice, drepturile de proprietate individuale și private, serviciile financiare, libera circulație și drepturile lucrătorilor, inclusiv drepturile de pensie și alte dispoziții cu caracter social, libera circulație a mărfurilor și fiscalitatea, recunoașterea calificărilor profesionale, libertatea de stabilire, precum și acuzațiile de discriminare pe motive de naționalitate, gen sau apartenență la un grup minoritar;

AB.

întrucât, în 2007, în petiții și în decursul procesului de examinare a acestora, s-au abordat probleme majore contemporane precum schimbarea climatică, pierderea biodiversității, deficitul de apă, reglementarea serviciilor financiare și aprovizionarea cu energie a Uniunii Europene;

AC.

întrucât se au în vedere relațiile permanente și constructive stabilite între Ombudsmanul European, responsabil pentru verificarea plângerilor depuse de cetățeni cu privire la presupusele cazuri de administrare defectuoasă din instituțiile UE, și Comisia pentru petiții, care transmite periodic rapoarte Parlamentului cu privire la raportul anual al Ombudsmanului sau cu privire la rapoartele speciale — care rămân ultima modalitate prin care Ombudsmanul poate acționa atunci când recomandările sale nu sunt respectate — unul dintre aceste rapoarte fiind redactat în 2007;

AD.

întrucât o cerere a comisiei competentă depusă în iunie 2005 privind autorizația de a redacta un raport cu privire la un raport special al Ombudsmanului către Parlament referitor la administrarea defectuoasă din cadrul Oficiului European Antifraudă a fost refuzată în urma unei decizii a Conferinței președinților la 15 noiembrie 2007;

AE.

întrucât se au în vedere situațiile viitoare care vor spori și mai mult implicarea cetățenilor UE în activitatea și preocupările Uniunii Europene, în special prin introducerea „dreptului cetățenilor la inițiativă”, prevăzut de Tratatul de la Lisabona, care, dacă va fi ratificat de către toate cele 27 de state membre, va permite unui număr de cel puțin un milion de resortisanți din diverse state membre să solicite prezentarea unei propuneri pentru un nou act legislativ și pentru care trebuie introduse proceduri specifice, implicând Comisia, căreia trebuie adresate inițial aceste inițiative, precum și Parlamentul European și Consiliul;

AF.

întrucât desfășurarea eficientă a activităților Comisiei pentru petiții trimite un semnal clar cetățenilor, care le arătă că preocupările lor legitime sunt abordate și care stabilește o legătură reală între cetățeni și instituțiile Uniunii; întrucât, dimpotrivă, întârzierile inacceptabile și lipsa de voință a statelor membre de a pune în aplicare recomandările necesare în conformitate cu legislația comunitară nu fac decât să mărească distanța dintre UE și cetățenii săi și, în multe cazuri, le confirmă părerea potrivit căreia există un deficit democratic;

AG.

întrucât, în cursul anului 2007, membrii Comisiei pentru petiții au beneficiat de mărirea considerabilă a bazei de date și a instrumentului de gestionare ePetition, dezvoltat de către secretariatul acesteia în cooperare cu departamentul responsabil pentru tehnologia informației, care oferă tuturor membrilor comisiei și grupurilor politice acces direct la toate petițiile și documentația conexă, îmbunătățind astfel capacitatea acestora de a deservi petiționarii în mod eficient;

AH.

constată totuși că Parlamentul nu a oferit resursele solicitate prin rezoluția din anul trecut cu privire la activitatea Comisiei pentru petiții, necesare pentru a îmbunătăți serviciile de internet pentru procesul de petiționare și pentru punerea în aplicare a articolului 192 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, care prevede că „se stabilește un registru electronic în care cetățenii se pot asocia cu petiționarul, punându-și semnătura electronică la sfârșitul petiției declarate admisibilă și înscrise în registru”;

AI.

întrucât este important ca cetățenii UE să fie informați în mod adecvat cu privire la activitatea Comisiei pentru petiții, având în vedere faptul că se pregătesc să voteze pentru un nou Parlament, la viitoarele alegeri UE stabilite pentru iunie 2009,

1.

salută cooperarea strânsă dintre Comisia pentru petiții și serviciile Comisiei și Ombudsman, precum și climatul de cooperare care există între instituțiile care încearcă să răspundă preocupărilor cetățenilor Uniunii; crede totuși cu fermitate că, în mod prioritar, Comisiei pentru petiții i-ar trebui oferită posibilitatea să își consolideze în continuare propriile servicii independente de anchetă, în special prin consolidarea secretariatului și a expertizei sale juridice; se angajează să eficientizeze în continuare procedurile interne ale Comisiei pentru petiții pentru a facilita mai mult procesul de petiționare, în special cu privire la intervalul de timp în care petițiile sunt stabilite, la admisibilitatea acestora, la ancheta și consecințele acesteia, la organizarea reuniunilor comisiei, la cooperarea cu alte comisii parlamentare care ar putea avea un interes sau competențe în cazul anumitor petiții, precum și cu privire la inițiativele Comisiei pentru petiții, ca de exemplu misiunile de anchetă;

2.

subliniază recunoașterea impactului juridic al Cartei drepturilor fundamentale după ratificarea Tratatului de la Lisabona, care va consacra în mod oficial caracterul obligatoriu autonom al acesteia și subliniază necesitatea unor măsuri specifice pentru a stabili care va fi efectul său asupra drepturilor cetățenilor și, prin urmare, asupra activității și competențelor Comisiei pentru petiții;

3.

își reiterează solicitările către Secretarul General cu privire la efectuarea unei reexaminări urgente a „portalului cetățenilor” de pe pagina de internet a Parlamentului în scopul creșterii vizibilității portalului în ceea ce privește dreptul de a adresa petiții, precum și pentru a asigura că cetățenilor li se oferă mijloacele de a semna electronic în sprijinul petițiilor, în conformitate cu articolul 192 alineatul (2) din Regulamentul de procedură; solicită ca portalul cetățenilor să asigure interoperabilitatea programelor de căutare pe internet pentru a oferi cetățenilor drepturi egale în acest sens;

4.

consideră că procedura actuală pentru înregistrarea petițiilor întârzie în mod necorespunzător examinarea acestora și este preocupat că acest fapt poate fi perceput ca o dovadă a lipsei de receptivitate față de petiționari; îndeamnă Secretarul General, prin urmare, să ia măsurile necesare pentru a transfera înregistrarea petițiilor de la Direcția Generală Președinție la secretariatul comisiei competente;

5.

solicită inițierea negocierilor dintre Parlament și Comisie în vederea unei mai bune coordonări a activității lor în ceea ce privește reclamațiile, într-un mod care să faciliteze, să simplifice și să eficientizeze procedurile de reclamație și să le facă mai transparente și mai rapide; invită Secretarul General să prezinte un raport Comisiei pentru petiții în termen de șase luni;

6.

susține formalizarea unei proceduri prin care petițiile din domeniul pieței interne să fie transferate către rețeaua SOLVIT în scopul reducerii semnificative a procedurilor de petiționare în problemele legate de domeniul pieței interne, precum taxele pentru automobile, recunoașterea calificărilor profesionale, permisele de ședere, controalele la frontieră și accesul la educație, păstrând în același timp dreptul Parlamentului de a examina chestiunea, dacă nu se găsește o soluție satisfăcătoare prin intermediul SOLVIT;

7.

reafirmă necesitatea unei implicări mai mari din partea Consiliului și a reprezentanțelor permanente ale statelor membre în activitățile Comisiei pentru petiții și le îndeamnă să își mărească prezența și participarea în interesul cetățenilor;

8.

consideră că, în contextul consolidării secretariatului Comisiei pentru petiții și al dezvoltării sistemului ePetition, introducerea unei aplicații IT pentru uzul petiționarilor în vederea urmăririi online a petițiilor ar contribui la un proces mai transparent și eficient, cu ajutorul, printre altele, al actualizărilor periodice ale situației petițiilor și al solicitărilor de informații suplimentare; ia act de faptul că o astfel de măsură ar răspunde mai eficient așteptărilor cetățenilor Uniunii, promovând în același timp îndeplinirea mai eficientă a responsabilităților instituționale care revin Parlamentului și Comisiei pentru petiții;

9.

invită Comisia Europeană să ia în considerare pe deplin recomandările Comisiei pentru petiții, atunci când ia decizii cu privire la inițierea procedurii de constatare a încălcării dreptului comunitar de către statele membre și solicită din nou ca, în momentul inițierii unei proceduri de constatare a încălcării dreptului comunitar care are legătură cu o petiție examinată de Comisia pentru petiții, aceasta să fie înștiințată direct și oficial de către Comisia pentru petiții;

10.

reafirmă în această privință natura reprezentativă a Comisiei pentru petiții, precum și rolul și responsabilitățile sale instituționale în fața cetățenilor și a rezidenților UE;

11.

își exprimă îngrijorarea cu privire la perioada excesiv de îndelungată necesară pentru a soluționa cazurile de încălcare a dreptului comunitar de către serviciile Comisiei și ale Curții de Justiție, dacă și când este implicată Curtea și, recunoscând că această situație este deseori rezultatul unei obstrucționări lente și deseori intenționate din partea instituțiilor administrative ale statului membru implicat, solicită introducerea unor termene mai stricte; își exprimă îndoiala cu privire la eficiența așa-ziselor „proceduri orizontale de constatare a încălcării dreptului comunitar”, a căror soluționare durează mai mult; solicită o reexaminare a procedurii de constatare a încălcării dreptului comunitar pentru a asigura o mai strictă respectare a aplicării actelor legislative comunitare;

12.

invită instituțiile implicate să utilizeze mai eficient această procedură ca o modalitate de a asigura respectarea deplină a dreptului comunitar și regretă profund că prea des încetineala procedurilor utilizate și confuzia frecventă în legătură cu ceea ce se află în joc conduc la încălcări de facto ale dreptului comunitar de către statele membre, care se comportă astfel cu impunitate împotriva intereselor comunităților locale direct afectate care au adresat petiții Parlamentului;

13.

consideră problematic faptul că sistemul actual de monitorizare a legislației comunitare permite statelor membre să amâne respectarea acesteia până în momentul în care sancțiunile pecuniare devin iminente și să evite asumarea responsabilității pentru încălcările intenționate anterioare, precum și faptul că cetățenii deseori par să fie lipsiți de acces adecvat la justiție și de căi de atac la nivel național, chiar și în cazul în care Curtea de Justiție pronunță o hotărâre conform căreia un stat membru nu a respectat drepturile cetățenilor prevăzute de dreptul comunitar;

14.

recomandă să se acorde prioritate funcționării eficiente a Comisiei pentru petiții, în toate privințele, de la inițierea procedurilor până la finalizarea acestora, deoarece acesta reprezintă un angajament real și tangibil față de cetățeni, indicând faptul că Uniunea dorește și este capabilă să răspundă preocupărilor lor legitime;

15.

își exprimă îngrijorarea și nemulțumirea cu privire la rapoartele petiționarilor care, chiar și atunci când obțin sprijinul Comisiei pentru petiții cu privire la temeiul petiției lor, afirmă că întâmpină foarte frecvent dificultăți în a obține compensații de la autoritățile și instanțele naționale implicate; consideră că astfel de puncte slabe sistemice trebuie investigate în continuare, în special în măsura în care se aplică sectorului serviciilor financiare, așa cum reiese din concluziile Comisiei de anchetă cu privire la criza companiei „Equitable Life”, care s-au bazat pe petiții primite de Parlament și despre care s-a redactat un raport în 2007;

16.

salută faptul că, în 2007, Comisia și Curtea de Justiție au acționat rapid, inclusiv prin emiterea unui ordin, pentru a preveni distrugerea iminentă a unei zone protejate în conformitate cu directiva privind habitatele, aflată în valea Rospuda, de către coridorul Via Baltica, în legătură cu care Comisia pentru petiții și-a desfășurat propria investigație independentă, a efectuat o misiune de anchetă și a făcut recomandări specifice; regretă faptul că nu au existat mai multe exemple de acest tip;

17.

îndeamnă Comisia ca, atunci când are de a face cu petiții și plângeri legate de politica de mediu, care constituie una dintre preocupările predominante ale petiționarilor din UE, să fie mai pregătită să ia măsuri pentru prevenirea încălcărilor legislației comunitare; observă că „principiul precauției” are o forță juridică insuficientă în practică și este prea des ignorat de către autoritățile responsabile din statele membre care au totuși obligația de a aplica Tratatul CE;

18.

regretă lipsa sprijinului Comisiei pentru Comisia pentru petiții în situațiile în care, ca urmare în special a misiunilor de anchetă, se obțin dovezi irefutabile cu privire la nerespectarea drepturilor cetățenilor consacrate de tratat sau la neaplicarea legislației și solicită crearea unor noi proceduri care să permită Parlamentului să înainteze astfel de cazuri direct Curții de Justiție;

19.

recunoaște pe deplin faptul că procesul de petiționare, așa cum este recunoscut prin tratat, implică cu prioritate obținerea de remedii și soluții fără caracter judiciar pentru problemele ridicate de cetățenii Uniunii prin procesul politic și salută, în acest context, faptul că în multe cazuri se ajunge la soluții satisfăcătoare;

20.

recunoaște, de asemenea, că, în multe cazuri, nu pot fi identificate soluții satisfăcătoare pentru petiționari din cauza carențelor legislației comunitară aplicabile în sine;

21.

invită comisiile legislative competente ca, în momentul când pregătesc și negociază acte legislative noi sau revizuite, să acorde o atenție deosebită problemelor raportate prin procesul de petiționare;

22.

invită Comisia să acorde mai multă atenție modului în care sunt utilizate Fondurile de Coeziune în zonele din UE unde proiectele mari de infrastructură au un impact major asupra mediului și îndeamnă statele membre să asigure că fondurile UE sunt dirijate către dezvoltarea durabilă în interesele comunităților locale, care, într-un număr din ce în ce mai mare, adresează petiții Parlamentului pentru a protesta împotriva faptului că astfel de priorități nu sunt întotdeauna respectate de către autoritățile regionale și locale; salută activitatea depusă de către Comisia pentru control bugetar și de Curtea de Conturi în această privință;

23.

observă că un număr din ce în ce mai mare de petiții primite, în special de la cetățenii din noile state membre, se referă la chestiunea restituirii proprietăților, chiar dacă acest subiect rămâne în esență unul care ține de competența națională; îndeamnă statele membre implicate să se asigure că legile proprii cu privire la drepturile de proprietate, rezultate din schimbarea regimului, sunt în deplină conformitate cu cerințele tratatului și cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, așa cum prevede, de asemenea, articolul 6 din Tratatul UE, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona; subliniază faptul că petițiile primite pe această temă nu privesc regimul proprietății, ci dreptul la proprietatea dobândită în mod legitim; în acest context, îndeamnă Comisia să fie deosebit de vigilentă nu doar în relațiile sale cu statele membre actuale, ci și în cadrul negocierilor sale cu țările candidate în vederea aderării la UE;

24.

își reafirmă angajamentul de a menține recunoașterea drepturilor cetățenilor Uniunii la proprietatea privată obținută în mod legal și condamnă orice încercare de a deposeda familiile de proprietățile lor fără un proces corect, compensații adecvate sau respect pentru integritatea lor personală; observă o creștere în 2007 a numărului de petiții primite pe acest subiect, în special cu privire la Spania și ia act, de asemenea, de raportul și recomandările misiunii de anchetă efectuate de Comisia pentru petiții1 pentru a investiga problema pentru a treia oară; constată că, în ceea ce privește directivele privind achizițiile publice, procedurile în curs de constatare a încălcării dreptului comunitar sunt încă deschise;

25.

ia act, de asemenea, de criticile adresate de către Comisia pentru petiții, ca urmare a misiunii de anchetă la Loiret, în Franța, în 2007 și în special, solicită autorităților franceze să acționeze hotărât pentru a asigura conformitatea cu directivele UE care riscă să fie încălcate, dacă anumite proiecte privind construcția unor poduri peste râul Loara vor fi autorizate, având în vedere faptul că valea Loarei nu este doar protejată în conformitate cu directiva privind habitatele și directiva privind păsările, ci este, de asemenea, un sit care face parte din patrimoniul mondial UNESCO și unul dintre ultimele râuri sălbatice din Europa;

26.

își exprimă preocuparea constantă cauzată de neaplicarea prevederilor directivei privind apa potabilă în Irlanda, de lipsa unei evaluări efectuate înaintea unei decizii din 2007 privind înlăturarea unui monument național situat la Lismullin pe traseul proiectului de autostradă M3, lângă Tara în County Meath — ceea ce a condus la decizia Comisiei de a introduce o acțiune împotriva Irlandei în fața Curții de Justiție, justificată prin faptul că abordarea generală a Irlandei cu privire la înlăturarea monumentelor naționale în circumstanțe similare cu cele din Lismullin nu respectă întru totul cerințele Directivei 85/337/CEE (2), de problemele cu care se confruntă comunitățile locale din Limerick și alte aspecte abordate în raportul misiunii de anchetă din Irlanda, efectuată de către Comisia pentru petiții în 2007; ia act de faptul că unele dintre aceste probleme fac obiectul unor proceduri aflate în curs, de constatare a încălcării dreptului comunitar;

27.

ia act de raportul cu privire la misiunea de anchetă efectuată în Polonia, în care s-au făcut recomandări referitoare la protejarea Văii Rospuda și a ultimei păduri primitive din Europa; îndeamnă Comisia să-și continue cooperarea cu autoritățile poloneze cu privire la rutele alternative la rețeaua de drumuri și rețeaua ferată via Baltica, conform recomandărilor din raportul Comisiei pentru petiții; îndeamnă, de asemenea, Comisia să se asigure că sunt puse la dispoziție fonduri în scopul ușurării presiunii asupra sistemului de drumuri din Augustow, astfel încât populația locală să fie protejată și mediul din această zonă să fie prezervat;

28.

ia act de misiunea de anchetă efectuată de președintele și membrii Comisiei pentru petiții în Cipru în noiembrie 2007; îndeamnă părțile implicate să-și continue eforturile de a ajunge la o soluție negociată în privința chestiunilor nerezolvate legate de preocupările petiționarilor, în special în ceea ce privește zona închisă din Famagusta, care ar trebui retrocedată proprietarilor de drept și salută faptul că cele două părți din Cipru poartă discuții într-un cadru de eforturi reînnoite în vederea soluționării problemei Ciprului; subliniază, în plus, importanța aplicării imediate a Rezoluției 550 (1984) a Consiliului de Securitate al ONU, care prevede angajamentul de a retroceda orașul Famagusta locuitorilor săi de drept;

29.

ia act de numărul din ce în ce mai mare al petițiilor și al scrisorilor primite de către Comisia pentru petiții cu privire la chestiunea foarte delicată referitoare la custodia copiilor, în privința căreia este extrem de dificil să se ia măsuri, ca, de exemplu, în ceea ce privește petițiile referitoare la Oficiul german de asistență socială pentru copii și tineret din Germania (Jugendamt), din cauza implicării instanțelor în multe cazuri, precum și din cauza faptului că, cu excepția cazurilor în care sunt implicați părinți din diverse state ale UE, este dificil pentru UE să-și reclame competența ca atare;

30.

constată că, în 2007, cazurile a numeroși petiționari britanici a căror proprietate a fost confiscată de către departamentul vamă și accize din Marea Britanie, nu au fost soluționate, deși Comisia a încetat procedura de constatare a încălcării dreptului comunitar împotriva Regatului Unit, inițiată deoarece aceasta nu a respectat obligația de a permite libera circulație a mărfurilor, prevăzută în Tratat; îndeamnă autoritățile britanice să găsească o soluție echitabilă, inclusiv plata unor compensații către petiționarii care au suferit pierderi financiare grave înainte ca autoritățile să-și revizuiască practicile și, conform Comisiei, să înceapă să acționeze în conformitate cu directivele relevante din domeniu;

31.

constată, de asemenea, faptul că în Grecia autoritățile vamale continuă să confiște, numai ca măsură extraordinară, automobilele cetățenilor greci care se află în mod temporar în străinătate și care revin în Grecia, având plăcuțe de înmatriculare străine pe vehicule, mulți dintre aceștia fiind acuzați de contrabandă și cazul lor nefiind tratat în mod corespunzător, situație despre care Comisia pentru petiții a prezentat anterior un raport Parlamentului; îndeamnă autoritățile grecești să ofere plăți compensatorii petiționarilor care au fost victimele acestei practici; ia act de hotărârea Curții de Justiție din 7 iunie 2007 în cauza C-156/04, care consideră drept satisfăcătoare cea mai mare parte a explicațiilor oferite de către autoritățile grecești în acest caz; salută aplicarea noii legislații adoptate de către Grecia în scopul soluționării carențelor subliniate în hotărârea menționată anterior;

32.

regretă faptul că, printre cele mai vechi petiții nerezolvate, la care se lucrează încă, cazul „Lettori”, al profesorilor de limbi străine din Italia, continuă să rămână nesoluționat, în ciuda a două decizii ale Curții de Justiție și a sprijinului Comisiei și al Comisiei pentru petiții acordat cazului și revendicărilor acestora; îndeamnă autoritățile italiene și universitățile implicate, inclusiv, printre altele, pe cele din Genoa, Padoa și Napoli, să ia măsuri în vederea aplicării unei soluții corecte în cazul acestor cereri justificate;

33.

constată că petițiile analizate de Comisia pentru petiții în 2007 au inclus și așa-numita petiție „Un singur sediu” care, deși a fost inițial depusă în 2006, a primit sprijinul a 1, 25 milioane de cetățeni ai Uniunii, petiție prin care s-a solicitat ca unicul sediu al Parlamentului European să fie la Bruxelles; ia act de faptul că, în octombrie 2007, Președintele a trimis petiția înapoi Comisiei pentru petiții, care, ulterior, a solicitat Parlamentului să-și exprime opinia cu privire la această chestiune, luând în considerare faptul că sediul instituției este reglementat de tratat și că statele membre au responsabilitatea de a lua o decizie în această privință;

34.

decide să reexamineze numele Comisiei pentru petiții, așa cum este tradus în toate limbile oficiale ale UE, pentru viitorul mandat, pentru a asigura că numele comunică în mod clar caracterul Comisiei într-o manieră inteligibilă, deoarece, în prezent, acest lucru pare că nu este valabil în cazul anumitor limbi și pentru a sublinia elementul de democrație participativă specific dreptului de petiționare; sugerează termenul de „Comisia pentru petițiile cetățenilor”, care ar putea fi mai ușor de înțeles;

35.

își exprimă preocuparea în legătură cu numărul de petiții primite care atrag atenția asupra problemelor referitoare la înregistrarea electorală, întâmpinate de cetățenii UE expatriați sau cu statut de minoritate într-un stat membru; îndeamnă statele membre să acorde o atenție deosebită facilităților acordate tuturor cetățenilor și rezidenților eligibili ai UE pentru a asigura participarea deplină a acestora la următoarele alegeri europene;

36.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor lor pentru petiții și mediatorilor lor naționali sau organelor competente similare.

14.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 8/49

A.

întrucât zonele montane reprezintă 40 % din suprafața Europei și sunt locuite de 19 % din populația Europei;

B.

întrucât zonele montane reprezintă mai mult de 50 % din teritoriul anumitor state membre, cum ar fi Grecia, Spania, Italia, Austria și Portugalia și în aceste zone populația angrenată în sectorul agricol continuă să joace un rol esențial;

C.

întrucât zonele montane (îndeosebi zonele montane înalte și mijlocii) reprezintă peisaje culturale, care reflectă interacțiunea armonioasă dintre om și biosisteme și aparțin patrimoniului natural;

D.

întrucât zonele montane suferă profund de pe urma efectelor schimbărilor climatice și ale fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi seceta și incendiile;

E.

întrucât zonele montane nu reprezintă o formă de relief omogenă, cuprinzând. printre altele, cele mai diverse tipuri de peisaj montan și zone înalte (zone montane înalte și mijlocii, ghețari, zone neproductive);

F.

întrucât acestea se diferențiază de alte zone din Uniunea Europeană printr-o serie de factori specifici (pantă, diferențe de nivel, inaccesibilitate, vegetație, perioade naturale mai scurte de creștere a vegetației, soluri puțin fertile, condiții meteorologice), fiind în dezavantaj în mai multe privințe, date fiind dezavantajele naturale permanente și întrucât în anumite zone montane acest lucru conduce la deșertificarea lor parțială și la o scădere a producției agricole;

G.

întrucât zonele montane (îndeosebi zonele montane înalte și mijlocii) posedă potențial ca modele pentru produsele și serviciile de calitate și ca zone de recreare, ce poate fi realizat în mod durabil numai printr-o utilizare integrată și orientată pe termen lung a resurselor și a tradițiilor;

H.

întrucât în zonele montane se produc bunuri de origine animală cu caracteristici calitative deosebite, iar în procesele de producție în cauză se utilizează în mod cuprinzător și durabil resursele naturale, pășunile și speciile special adaptate de plante de pășune, precum și tehnicile tradiționale;

I.

întrucât munții (îndeosebi zonele montane înalte și mijlocii) reprezintă un habitat multifuncțional, în care agricultura și economia sunt strâns corelate cu aspectele sociale, culturale și ecologice, fiind, prin urmare, necesar ca aceste regiuni să fie sprijinite prin finanțări adecvate;

J.

întrucât, din cauza deficiențelor structurale, economia zonelor montane este extrem de sensibilă față de fluctuațiile ciclului economic și depinde pe termen lung de diversificarea și specializarea proceselor de producție;

K.

întrucât există deja convenții europene pentru protecția anumitor zone montane — Convenția pentru protecția Alpilor din 7 noiembrie 1991 (Convenția Alpilor) și Convenția cadru pentru protejarea și dezvoltarea durabilă a Carpaților din 22 mai 2003 (Convenția Carpaților) — care sunt instrumente importante ale unei politici integrate privind zonele montane, deși acestea nu au fost ratificate și puse în aplicare;

L.

întrucât economia agro-silvo-pastorală a zonelor montane, ce adeseori include multiple activități, este un exemplu de echilibru ecologic care nu ar trebui ignorat;

M.

întrucât majoritatea exploatațiilor agricole din zonele montane sunt exploatații familiale cu risc financiar ridicat,

1.

observă că eforturile statelor membre în privința zonelor montane (îndeosebi zonele montane înalte și mijlocii) variază puternic între acestea și nu vizează o dezvoltare globală, ci pur sectorială, și că nu există un cadru european integrat (cum este cazul zonelor maritime: COM(2007)0574);

2.

subliniază faptul că articolul 158 din Tratatul CE, privind politica de coeziune, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona, identifică zonele montane ca suferind de dezavantaje naturale grave și permanente, recunoscând însă diversitatea acestora și solicită să li se acorde o atenție deosebită; cu toate acestea, își exprimă regretul că Comisia nu a putut, până în prezent, să elaboreze o strategie cuprinzătoare de sprijinire efectivă a zonelor montane și a altor zone care suferă de dezavantaje naturale permanente, în pofida numeroaselor cereri în acest sens din partea Parlamentului European;

3.

subliniază necesitatea unei bune coordonări a diferitelor politici comunitare vizând asigurarea unei dezvoltări armonioase, în special pentru regiuni precum zonele montane, care suferă de dezavantaje naturale permanente; își exprimă îngrijorarea, în acest context, în legătură cu utilitatea separării politicii de coeziune a Comunității de politica de dezvoltarea rurală în perioada actuală de programare 2007-2013 (rezultând din integrarea Fondului European Agricol pentru Dezvoltarea Regională în PAC); consideră că această nouă abordare trebuie să fie monitorizată îndeaproape pentru a se evalua impactul ei asupra dezvoltării regionale;

4.

subliniază faptul că zonele montane suferă de dezavantaje care nu înlesnesc adaptarea agriculturii la condiții competitive și presupun costuri suplimentare, astfel încât nu se pot realiza produse foarte competitive și la prețuri mici;

5.

propune Comisiei, în cooperare cu statele membre, în contextul Cărții verzi pentru coeziune teritorială în UE, care urmează să fie adoptată în toamna anului 2008 și în conformitate cu obiectivele agendei teritoriale, precum și cu Programul de dezvoltare a spațiului comunitar să abordeze problemele din diferitele zone montane dintr-o perspectivă teritorială și să prevadă astfel de măsuri în viitorul pachet legislativ privitor la fondurile structurale;

6.

își exprimă dorința dezvoltării de către Comisie a unei veritabile strategii europene integrate în ceea ce privește zonele montane și consideră publicarea unei cărți verzi privind zonele montane, drept un important pas în această direcție; solicită Comisiei să lanseze o consultare publică amplă care să implice autoritățile locale și regionale, actorii socio-economici și din domeniul mediului, precum și asociațiile europene și naționale care reprezintă autoritățile regionale în zonele montane, pentru a identifica mai bine situația din aceste zone;

7.

salută Cartea verde pentru coeziune teritorială ca abordare pentru diferitele tipuri de regiuni din Uniunea Europeană și solicită, în acest context, o politică agricolă comună, sub forma unui prim și al doilea pilon, astfel încât condițiile-cadru economice să poată fi modelate în mod adecvat și eficient în Uniunea Europeană pentru o agricultură montană multifuncțională, ținând seama de provocările internaționale; de asemenea, sunt necesare instrumente legate de funcția de producție, inclusiv de transportul de lapte;

8.

invită Comisia totodată, ca, în termen de șase luni de la adoptarea prezentei rezoluții, să elaboreze, în cadrul competențelor sale, o strategie integrată pentru dezvoltarea durabilă și utilizarea resurselor zonelor montane (strategia UE pentru zonele montane); solicită, de asemenea, în colaborare cu autoritățile regionale și reprezentanți ai societății civile, care cunosc și reprezintă condițiile și nevoile locale (de exemplu, diferite forme de zone muntoase), elaborarea de programe de acțiune naționale în baza acesteia, cu măsuri concrete de punere în aplicare, ținând seama în mod corespunzător de inițiativele regionale existente;

9.

subliniază importanța definirii zonelor montane ca precondiție pentru măsuri precise și, în special, pentru agricultura montană, precum și necesitatea unei diferențieri obiective între zonele respective în funcție de gradul de handicap natural, care trebuie făcută de statele membre într-un mod mai consistent, pe baza regiunilor actuale eligibile;

10.

solicită Comisiei să prezinte, în vederea transferului de cunoștințe și a promovării inovării, o evaluare de ansamblu a programelor și proiectelor finanțate în domenii relevante pentru zonele montane;

11.

solicită Comisiei, în contextul programului de lucru al Observatorului în rețea al amenajării teritoriului european, să acorde o atenție specială situației din zonele care se confruntă cu dezavantaje naturale permanente, cum ar fi zonele montane; consideră că este esențial ca situația privind zonele montane să fie corect cunoscută și în detaliu pentru a dispune de capacitatea de a elabora măsuri diferențiate care să abordeze mai bine problemele acestor zone;

12.

subliniază rolul agriculturii montane pentru producție, pentru conservarea și utilizarea extensivă a peisajului, precum și ca bază multifuncțională pentru alte activități economice și componentă distinctivă a peisajelor culturale și a structurilor sociale tradiționale;

13.

consideră că multe zone montane, dată fiind atractivitatea lor turistică, sunt supuse unei presiuni de urbanizare și, în același timp, fac eforturi în vederea protejării peisajului tradițional, care-și pierde caracterul agricol, frumusețea și valoarea, elemente esențiale pentru ecosistem;

14.

observă că agricultura din zonele montane (îndeosebi din zonele montane înalte și cele mijlocii) implică eforturi mai mari (printre altele datorită unei intensități sporite a muncii și necesității muncii manuale) și costuri mai mari (printre altele datorită necesității utilajelor speciale și costurilor mari de transport) date fiind condițiile naturale din aceste zone;

15.

solicită să se ia în considerare, într-un mod specific și mai aprofundat, caracterul multifuncțional al agriculturii montane în perspectiva viitoarelor reforme ale PAC, adaptând directivele-cadru privind dezvoltarea rurală și programele naționale la rolul agricultorilor din zonele de munte, nu doar de producători, ci și de deschizători de drumuri pentru alte sectoare în domeniul economic, și făcând posibilă o cooperare sinergică (de exemplu finanțare pentru concepte în domeniul ecoturismului și comercializarea produselor de calitate); atrage atenția în special asupra necesității subvenționării serviciilor ecologice din agricultura montană;

16.

prețuiește munca agricultorilor din zonele montane; observă că condițiile în care aceștia își desfășoară activitatea (în special câștigarea unui venit suplimentar, echilibrarea vieții profesionale și capacitatea de a întemeia o familie) nu trebuie îngreunate prin măsuri birocratice, ci îmbunătățite prin sinergia politicilor sectoriale; solicită Comisiei și comitetelor competente (comitologie) să examineze dispozițiile actuale și viitoare (în special cele referitoare la obligația de a ține registre) în sensul inițiativei privind o mai bună legiferare și să le simplifice în vederea unor proceduri administrative mult mai simple;

17.

subliniază că plățile compensatorii în zonele montane (îndeosebi în zonele montane mijlocii și cele înalte) ar trebui să continue și că ar trebui ca, în viitor, să servească la compensarea handicapurilor naturale permanente și a costurilor suplimentare ce derivă din dificultățile întâmpinate în exploatare, subliniază că astfel de plăți sunt justificate pe termen lung, ca urmare a lipsei alternativelor de producție și că o decuplare completă ar conduce în mod inevitabil la o scădere a activității în mai multe sectoare; subliniază că necesitățile din zonele montane nu pot fi satisfăcute doar prin intermediul finanțării pentru dezvoltarea rurală;

18.

solicită o promovare mai intensivă a tinerilor fermieri și a egalității de șanse între femei și bărbați (îndeosebi prin măsuri în favoarea familiilor și prin reglementarea timpului de lucru parțial și cu normă întreagă, modele de remunerare combinată și de activități secundare, echilibrarea vieții profesionale și capacitatea de a întemeia o familie), ca factori determinanți; solicită Comisiei ca, în cadrul examinării și a proiectelor legate de conceptul de flexicuritate să elaboreze metode în colaborare cu cei implicați;

19.

solicită păstrarea echilibrului demografic în aceste zone confruntate adesea cu probleme de migrație a populației spre orașe;

20.

își exprimă convingerea că ar trebui să se acorde prioritate menținerii unei densități suficiente de locuitori în zonele montane și că este nevoie de măsuri pentru a lupta împotriva deșertificării și pentru a atrage alți locuitori;

21.

insistă asupra importanței de a garanta un nivel ridicat al serviciilor de interes economic general, de a îmbunătăți accesibilitatea și interconectarea zonelor montane și de a furniza infrastructura necesară, în special în ceea ce privește transportul de pasageri și de mărfuri, educația, economia bazată pe cunoaștere și rețelele de comunicare (inclusiv accesul la bandă largă) pentru a facilita legăturile cu piețele și zonele urbane din zonele muntoase; solicită autorităților competente să promoveze parteneriatele între sectorul public și cel privat, pentru a atinge aceste scopuri;

22.

subliniază că asociațiile de producători, cooperativele de producție agricolă, inițiativele colective ale agricultorilor în domeniul comercializării și parteneriatele intersectoriale care creează valoare adăugată în regiune printr-o abordare integrată a dezvoltării (de exemplu grupurile Leader), și care, în conformitate cu strategiile de exploatare agricolă viabilă contribuie la stabilitatea asigurării veniturilor și la securitatea producției agricole pe piețe și trebuie sprijinite, în consecință, de o manieră mai consistentă;

23.

solicită acordarea de ajutoare financiare specifice industriei laptelui (ferme de lapte și întreprinderi de prelucrare a laptelui), care joacă un rol esențial în zonele montane (îndeosebi în zonele montane mijlocii și înalte), dată fiind lipsa de alternative de producție; solicită, în contextul reformei cotelor de lapte, o strategie pentru amortizarea efectelor negative asupra zonelor montane, care să permită introducerea ulterioară a unor procese de adaptare și care să conserve fundamentele agriculturii în aceste zone, precum și măsuri corespunzătoare în acest sens (plăți speciale); solicită furnizarea de fonduri suplimentare din primul pilon, în special sub forma unei prime pentru vacile de lapte;

24.

invită statele membre să instituie, cu accent pe sprijinirea unei agriculturi durabile și adaptate în zonele montane, plăți suplimentare la hectar, destinate agriculturii ecologice și pășunatului extensiv, precum și să sprijine investițiile în infrastructuri corespunzătoare fiecărei specii de animale;

25.

reamintește că întreprinderile din zonele montane fabrică produse de calitate, grație adaptării moderne a metodelor și procedeelor tradiționale de producție, reprezentând un factor cheie pentru ocuparea forței de muncă și, ca atare, ar trebui avute în vedere în cadrul sistemelor de asistență ale UE;

26.

solicită măsuri de sprijin speciale, date fiind costurile crescute și eforturile necesare, în special în cazul livrărilor de lapte și produse lactate dinspre și înspre vale; în acest context, solicită din nou instituirea unei prime pentru vacile de lapte din zonele montane;

27.

subliniază importanța trans-sectorială a produselor tipice de calitate, regionale și tradiționale; solicită elaborarea în cadrul strategiei UE pentru zonele montane de măsuri de protecție și promovare a acestor produse, respectiv a procedeelor de producție, precum și de măsuri de etichetare (de ex. așa cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare (5) și Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (6)) și măsuri de protecție împotriva contrafacerilor; solicită includerea în cadrul programelor de promovare comunitară a produselor alimentare de înaltă calitate (de exemplu brânzeturi tradiționale și provenind de pe pășunile alpine, precum și produse din carne de calitate);

28.

invită Comisia și statele membre să sprijine grupurile de agricultori și comunitățile locale să instituie etichete regionale de calitate, astfel cum se precizează la punctul 27; sugerează acordarea de sprijin printr-o mai bună informare și formare adecvată pentru agricultori și întreprinderile locale de prelucrare, precum și prin asistență financiară pentru crearea de structuri locale de prelucrare și pentru campanii de lansare a produselor;

29.

solicită crearea unui fond pentru zonele defavorizate, inclusiv zonele montane (finanțat, printre altele, din credite prevăzute pentru al doilea pilon, neutilizate ca urmare a lipsei de cofinanțare națională);

30.

solicită, în aplicarea articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (7), acordarea de sprijin financiar special și cu un obiectiv precis zonelor montane și garantarea accesului concret și nebirocratic la acesta, precum și creșterea la 20 % a limitei maxime de credite prevăzute la articolul respectiv;

31.

reamintește că regiunile montane permit producerea unor produse agricole de înaltă-calitate și pot contribui la diversitatea produselor agricole de pe piața europeană, la conservarea unor specii animale și vegetale, la păstrarea tradițiilor, la desfășurarea de activități industriale și turistice, precum și la combaterea schimbărilor climatice prin protejarea biodiversității și captarea CO2 datorită pășunilor permanente și pădurilor și că exploatarea forestieră durabilă va face posibilă producerea de energie folosind deșeurile lemnoase;

32.

solicită luarea în considerare a intereselor crescătorilor de vite și de animale din zonele montane — în special rase autohtone –, având în vedere actualele riscuri și presiuni cărora le sunt supuși, în materie de dispoziții privind sănătatea animală, protecția animalelor și sprijinul pentru creșterea acestora (programe de creștere a animalelor, registre genealogice, controale de conformitate);

33.

atrage atenția în mod deosebit asupra faptului că acțiunile Comisiei întreprinse în cadrul politicii în domeniul concurenței și în cadrul comerțului internațional au consecințe asupra dezvoltării zonelor montane; solicită Comisiei, în acest context, să acorde o atenție specială necesităților acestor zone în cazul unor adaptări viitoare, în special în cazul negocierilor în cadrul OMC, în ceea ce privește flexibilitatea normelor referitoare la subvențiile publice și în ceea ce privește luarea în considerare a serviciilor de interes general de către legislația în domeniul concurenței;

34.

solicită acordarea unei atenții speciale crescătorilor de vite din zonele montane afectate de incendii de pădure, deoarece pășunile în zonele afectate pot fi folosite în următorii cinci ani doar în mod limitat și cu deosebită precauție;

35.

solicită abordarea, în cadrul „strategiei”, a diferitelor forme de peisaj montan (pajiști alpine, păduri protejate, zone montane înalte și mijlocii, fânețe, zone cu valoare peisagistică ridicată) și elaborarea de concepte de utilizare durabilă pentru pajiști alpine, pășuni și păduri și alte suprafețe dezavantajate și sensibile, precum și de stimulente pentru protecția lor, pentru a contribui la revalorizarea, regenerarea, protecția împotriva eroziunii și utilizarea rațională a apei, precum și pentru a contracara fenomene indezirabile (îndeosebi abandonarea pășunilor urmată de părăginirea acestora sau răspândirea extensivă a pășunilor);

36.

subliniază, în vederea menținerii diversității speciilor, necesitatea de a crea bănci de date pentru conservarea materialului genetic indigen al speciilor de plante și animale, în special al animalelor domestice autohtone și al florei alpine; solicită Comisiei să examineze posibilitatea inițierii unui plan de acțiune internațional și modalitățile de punere în aplicare;

37.

subliniază că, în anumite zone montane din Uniunea Europeană, în special din noile state membre, crește pericolul depopulării și al diminuării activităților sociale ale localnicilor și că în asemenea zone există de asemenea amenințarea declinului sau chiar a încetării activității agricole, ceea ce va conduce la potențiale schimbări ale peisajului și ale ecosistemului;

38.

subliniază că primele pentru iarbă sunt esențiale pentru prezervarea activităților agricole în zonele montane și că ele trebuie, prin urmare, să fie acordate în continuare;

39.

subliniază importanța unei strategii silvice pe termen lung care să răspundă consecințelor schimbărilor climatice, necesităților ciclului natural și ale compoziției naturale a ecosistemelor forestiere și care să creeze mecanisme de prevenire, de combatere și de compensare a situațiilor de criză (de exemplu furtuni și incendii de păduri), precum și stimulente pentru o exploatare silvică integrată; atrage atenția asupra posibilităților de prelucrare și valorificare durabile a lemnului și a produselor de cherestea din zonele montane la nivel local(ca produse de calitate cu costuri de transport mici și, prin urmare, cu mai puține emisii de CO2, ca materiale de construcție, ca biocombustibili de a doua generație);

40.

subliniază importanța problemei gestionării apei în zonele montane și invită Comisia să încurajeze autoritățile locale și regionale să creeze un sentiment de solidaritate între regiunile din aval și cele din amonte inclusiv printr-o finanțare adecvată, sprijinind astfel folosirea durabilă a resurselor de apă din aceste zone;

41.

subliniază că zonele montane sunt deosebit de vulnerabile la consecințele schimbărilor climatice și solicită Comisiei, statelor membre și autorităților locale și regionale competente să promoveze aplicarea imediată de măsuri de protecție împotriva catastrofelor naturale, în special împotriva incendiilor de pădure, în aceste regiuni;

42.

evidențiază că zonele montane reclamă noi mijloace de protecție a teritoriului lor împotriva inundațiilor (cu accent pe prevenirea inundațiilor), fermierii și pădurarii putând sprijini măsurile preventive împotriva inundațiilor din plățile directe în funcție de suprafață pe care le primesc în cadrul PAC;

43.

subliniază că trebuie să se ofere o protecție vastă și solidă împotriva eroziunii solului și clădirilor și pentru conservarea apelor freatice, ca parte constitutivă a practicii agricole și silvice, în vederea reducerii riscurilor de inundații și de eroziune a solului și pentru prevenirea secetei și incendiilor de pădure și, de asemenea, în scopul creșterii rezervelor de ape freatice și de suprafață în mediul rural;

44.

subliniază că pădurile de foioase și conifere, ca ramură economică, zone de recreare și habitat, necesită o întreținere deosebită, precum și că exploatarea nedurabilă a pădurilor duce la apariția unor riscuri de natură ecologică, dar și de siguranță (căderi de pietre, alunecări de teren), care trebuie contracarate prin măsuri adecvate;

45.

reamintește sugestiile de la punctul 15 al rezoluției sale din 16 februarie 2006 privind eforturile de promovare a separației dintre pădure și pășuni în zonele montane, precum și introducerea cerinței de a utiliza potecile (nu în ultimul rând din motive de securitate);

46.

reamintește că munții reprezintă bariere naturale și adesea bariere naționale, ca atare cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională și promovarea acesteia sunt esențiale în abordarea de probleme comune (cum ar fi schimbările climatice, epizootii, dispariția unor specii);

47.

salută eforturile în favoarea unui turism durabil și transformarea naturii în avantaj economic, prin concepte durabile și în același timp tradiționale, ținându-se cont de specificitatea teritorială, în materie de timp liber și sport; subliniază rolul turiștilor, care respectând natura se bucură de o mai bună sănătate;

48.

solicită o mai bună coordonare între dezvoltarea rurală, sprijinul structural și dezvoltarea de programe comune;

49.

sugerează conjugarea dezvoltării rurale și a fondurilor structurale, precum și dezvoltarea de programe unitare;

50.

subliniază semnificația introducerii unei abordări integrate de luare a deciziilor și a unor proceduri administrative, cum ar fi planificarea regională, obținerea unor aprobări pentru proiectele de construcții și renovarea locuințelor cu ajutorul unor practici ecologice, de planificare urbană și de valorificare a patrimoniului, având în vedere asigurarea unei dezvoltări durabile în zonele montane; recomandă ca potențialul zonelor montane să fie exploatat pentru promovarea unei dezvoltări ample a turismului și a utilizării inovației în dezvoltarea rurală și încurajează, în acest scop, inițiativele locale și descentralizate și cooperarea dintre regiunile montane;

51.

subliniază că suprafețele neadecvate pentru culturi și producție trebuie utilizate, printre altele pentru îngrijirea pădurilor, pescuit și vânătoare durabile etc și pentru îmbunătățirea acestor activități, pentru a evita lăsarea lor în părăsire și pentru a preveni pericolul de incendii, eroziunea și reducerea biodiversității;

52.

menționează rolul important al zonelor montane (îndeosebi al celor înalte și celor mijlocii) în protecția naturii, a biodiversității și a menținerii habitatului, dar subliniază mai ales necesitatea continuării activităților agricole și silvice în zonele din cadrul programului „Natura 2000” și din rezervațiile naturale și solicită o interconectare consolidată a acestor zone prin introducerea unui standard minim privind suprafețele de compensare ecologică în zonele agricole (eventual 5 %);

53.

solicită Comisiei să facă tot posibilul pentru includerea zonelor montane în patrimoniul natural mondial protejat și să valorifice toate oportunitățile la nivel internațional pentru a proteja aceste zone;

54.

atrage atenția asupra resurselor hidrologice excepționale, ce trebuie folosite de manieră durabilă ca sisteme naturale de irigare, surse de apă potabilă și de energie, precum și în scopul turismului balnear; subliniază necesitatea solidarității între zonele de aval și zonele de amonte, pentru a gestiona aceste resurse; subliniază, în acest context și pentru a preveni eventuale conflicte, necesitatea elaborării de soluții, prin cooperare, în privința utilizării resurselor hidrologice „de la izvoare până în aval”;

55.

solicită Comisiei să promoveze punerea în aplicare a Protocolului privind agricultura montană anexat Convenției Alpilor, în strânsă colaborare cu instituțiile Convenției Alpilor, să sprijine cât mai bine conectarea agriculturii din zonele montane cu alte domenii de politică și, în acest context, să ia măsurile necesare pentru a încheia ratificarea acelor protocoale ale Convenției Alpilor care nu fac încă parte din acquis și pentru ca Uniunea Europeană să adere ca parte la Convenția Carpaților;

56.

subliniază importanța activităților de voluntariat (îndeosebi de salvamont, protecție civilă în caz de catastrofă naturală, acțiuni caritative) pentru prestarea de servicii, precum și pentru patrimoniul cultural și natural al zonelor montane;

57.

salută activitatea organizațiilor și a institutelor de cercetare care acționează în favoarea zonelor montane și subliniază că trebuie să se recurgă la expertiza și motivația acestora în elaborarea strategiei UE pentru zonele montane și a măsurilor similare;

58.

subliniază rolul promovării formării și specializării profesionale de bază și complementare, precum și — în sensul diversificării capacităților și posibilităților profesionale — al inițiativelor și proiectelor privind învățarea continuă;

59.

consideră necesar să investească în centre locale de formare profesională avansată în domeniul economiei agrare pentru zonele montane, astfel încât să fie instruiți profesioniști care să aibă capacitatea de a administra activități într-un mediu montan, de a proteja pământul și de a dezvolta agricultura;

60.

solicită o atenție specială pentru conservarea peisajului, extinderea și modernizarea infrastructurilor în zonele montane greu accesibile, precum și eliminarea decalajului digital și asigurarea accesului la rezultatele programelor cadru de cercetare (de ex. pentru e-guvernare);

61.

subliniază necesitatea existenței unor servicii locale eficiente pentru menținerea populației și competitivitate; solicită sprijinirea prin mijloace adecvate a corporațiilor locale din domeniul serviciilor de interes general;

62.

subliniază necesitatea de a recurge la soluții durabile de mobilitate și la o abordare integrată a exigențelor transnaționale (tranzit, axe principale) și locale (de exemplu accesul la zone cu altitudini foarte variate și mobilitate urbană);

63.

solicită protejarea zonelor montane de aglomerări de trafic, de poluare fonică și de distrugerea peisajelor, contribuind astfel la ridicarea standardelor de calitate a vieții și de turism durabil, prin măsuri care să vizeze interzicerea de mari rute de transport (de exemplu prin reevaluarea zonelor sensibile prevăzute în „Directiva privind tarifele pentru utilizarea infrastructurii” (8));

64.

subliniază importanța „spațiilor de tranziție” între zonele de câmpie și cele de munte pentru punerea la dispoziție a unor infrastructuri și servicii private sau publice de calitate (de exemplu universități, aeroporturi, spitale); solicită sprijin pentru ameliorarea accesibilității acestor infrastructuri, în special prin mijloacele de transport public;

65.

subliniază că, grație unei utilizări inteligente a diverselor resurse energetice, zonele montane constituie un exemplu de combinație energetică diversificată, soluții de construcție eficiente din punct de vedere energetic și biocombustibili de generația a doua, și că trebuie sprijinite inițiativele de cercetare în această direcție; subliniază totuși că dezvoltarea biocarburanților de generația a doua nu trebuie să conducă la o concurență între zonele dedicate acestei producții (terenuri necultivate, crânguri etc.) și zonele de pășunat;

66.

recomandă statelor membre să-și îmbunătățească structura și procedurile pentru acordarea de asistență financiară destinată sprijinirii dezvoltării zonelor montane și, în același timp, să simplifice procedurile administrative și accesul la resursele destinate să sprijine protejarea și utilizarea durabilă a valorilor din teritoriu: patrimoniul cultural și resursele naturale și umane;

67.

consideră că în zonele montane este nevoie de o agricultură durabilă, modernă și multifuncțională pentru menținerea diverselor activități, precum exploatarea biomasei și agroturismul, care contribuie la creșterea veniturilor populației locale și solicită Comisiei și Consiliului să țină seama, în special în cadrul PAC și al politicii regionale, de nevoile zonelor montane: atragerea de noi fermieri, compensarea costurilor suplimentare legate de problema inaccesibilității, de exemplu cu privire la colectarea laptelui, întreținerea serviciilor în zonele rurale, dezvoltarea infrastructurii de transport etc.;

68.

subliniază vulnerabilitatea zonelor montane și a ghețarilor la schimbările climatice, care se bazează pe caracteristicile topografice și pe handicapurile structurale, dar și potențialul lor de „laborator de testare” pentru tehnologiile inovative, care imită natura, în materie de protecție climatică; invită Comisia să elaboreze o politică diferențiată în domeniul climei pentru zonele montane și să recurgă la cunoștințele deja existente (de exemplu cele puse la dispoziție de Convenția Alpilor și Convenția Carpaților); solicită elaborarea de măsuri de stimulare a cercetării și aplicarea de măsuri tranzitorii în acest domeniu;

69.

solicită conectarea funcțională a coordonării pentru zonele montane și zonele defavorizate cu PAC și cel de-al doilea pilon — dezvoltarea rurală;

70.

atrage atenția în mod deosebit asupra faptului că o agricultură durabilă și dezvoltarea zonelor montane sunt importante nu doar pentru populația acestor zone, ci și pentru cea din regiunile învecinate (de exemplu regiunile de câmpie), și că strategia UE pentru zonele montane ar trebui să influențeze și durabilitatea în regiunile învecinate, în privința aprovizionării cu apă, stabilității mediului, biodiversității, distribuției echilibrate a populației și diversității culturale; solicită Comisiei să examineze, în cadrul elaborării strategiei UE pentru zonele montane, modalitățile de includere avantajoasă în aceasta a inițiativelor deja existente pentru integrarea zonelor montane și a regiunilor învecinate;

71.

solicită Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală să urmărească evoluția prezentei rezoluții în cadrul Consiliului și al Comisiei;

72.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

14.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 8/57

A.

întrucât Pactul Ribbentrop-Molotov, încheiat între Uniunea Sovietică și Germania la 23 august 1939, a divizat Europa în două sfere de interes, prin intermediul unor protocoale adiționale secrete;

B.

întrucât practicarea deportărilor în masă, a exterminărilor în masă și a sclaviei în contextul actelor de agresiune ale stalinismului și nazismului intră în categoria crimelor de război și a crimelor împotriva umanității;

C.

întrucât, în temeiul legislației internaționale, limitările statutare nu se aplică în cazul crimelor de război și al crimelor împotriva umanității;

D.

întrucât consecințele și semnificația ordinii impuse de regimul sovietic și ale ocupației sovietice pentru și asupra cetățenilor statelor postcomuniste sunt prea puțin cunoscute în Europa;

E.

întrucât prin articolul 3 din Decizia nr. 1904/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire pentru perioada 2007 — 2013 a programului „Europa pentru cetățeni” pentru promovarea cetățeniei europene active (1) se prevede susținerea acțiunii „Memorie europeană activă”, al cărei scop este prevenirea oricărei repetări a crimelor nazismului și ale stalinismului,

1.

propune proclamarea datei de 23 august drept Ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului și nazismului, pentru a păstra vie memoria victimelor deportărilor în masă și ale exterminărilor în masă, contribuind, în același timp, la întărirea bazelor democrației, precum și la consolidarea păcii și stabilității pe continentul european;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor, parlamentelor statelor membre.

14.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 8/60

A.

întrucât, ca urmare a eficienței mai mari a transmisiilor digitale, trecerea de la televiziunea analogică la cea digitală terestră până la sfârșitul anului 2012 va elibera o gamă de frecvențe semnificativă în Uniunea Europeană, oferind, astfel, posibilitatea de a realoca spectrul și de a prezenta noi posibilități pentru creșterea pieței și pentru extinderea serviciilor de calitate destinate consumatorilor și pentru înmulțirea posibilităților de alegere;

B.

întrucât beneficiile utilizării spectrului de frecvențe radio vor fi maximizate prin instituirea unor măsuri coordonate la nivel comunitar pentru a asigura utilizarea optimă din punctul de vedere al eficienței;

C.

întrucât spectrul de frecvențe radio este fundamental pentru furnizarea unei game extinse de servicii și pentru dezvoltarea unor piețe bazate pe tehnologie, a căror valoare este estimată la 2,2 % din PIB-ul UE, fiind, astfel, un factor-cheie pentru creștere, productivitate și dezvoltare a industriei europene în conformitate cu Strategia de la Lisabona;

D.

întrucât spectrul de frecvențe radio este atât o resursă naturală limitată, cât și un bun public, iar utilizarea sa eficientă este de importanță crucială pentru a asigura accesul la spectru pentru diversele părți interesate care doresc să ofere servicii conectate;

E.

întrucât o bună parte a spectrului este utilizată în prezent în scopuri militare, folosindu-se tehnologia analogică, și, prin urmare, creșterea semnificativă a gamei totale de frecvențe care se află în proprietate publică va include, de asemenea, și această parte după trecerea la tehnologia digitală;

F.

întrucât statele membre nu au un calendar comun pentru trecerea la tehnologia digitală; întrucât în numeroase state membre planurile pentru trecerea la tehnologia digitală se află într-un stadiu avansat, iar în altele trecerea a avut deja loc,

G.

întrucât comunicarea Comisiei privind o abordare comună a utilizării spectrului de frecvențe este parte integrantă a pachetului pentru comunicații electronice, adoptat de Comisie în noiembrie 2007, privind reforma cadrului de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice;

H.

întrucât (re)alocarea către operatorii de radiodifuziune digitală a frecvențelor de difuzare este în curs de desfășurare în multe state membre, aceste frecvențe fiind, prin urmare, alocate și deci blocate pentru mulți ani;

I.

întrucât neutralitatea tehnologică este fundamentală pentru promovarea interoperabilității și asigurarea unei politici mai flexibile și mai transparente de trecere la tehnologia digitală, care să ia în considerare interesul public;

J.

întrucât Consiliul a invitat statele membre să realizeze, în măsura posibilului, trecerea la tehnologia digitală înainte de 2012;

K.

întrucât toate statele membre și-au publicat propunerile privind trecerea la tehnologia digitală,

1.

recunoaște importanța inițiativei i2010 ca parte a noii Strategii de la Lisabona și subliniază importanța accesului eficient la spectrul de frecvențe și a utilizării eficiente a acestuia pentru atingerea obiectivelor de la Lisabona; subliniază, în acest context, necesitatea accesului la servicii în bandă largă concepute pentru a depăși decalajul digital;

2.

subliniază nevoia de trecere la tehnologia digitală care, împreună cu dezvoltarea de noi tehnologii informaționale și de comunicații și cu dividendul digital, va contribui la diminuarea decalajului digital și la îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

3.

observă divergența dintre regimurile naționale de alocare și exploatare a spectrului de frecvențe; constată că aceste diferențe pot să reprezinte obstacole în calea realizării unei piețe interne pe deplin funcționale;

4.

subliniază că dimensiunile dividendului digital variază de la un stat membru la altul, datorită condițiilor locale naționale, reflectând totodată politicile naționale în domeniul mass-media și al audiovizualului;

5.

recunoaște că eficiența crescută a utilizării spectrului de frecvențe de către televiziunea digitală terestră ar trebui să permită realocarea a circa 100 MHz din dividendul digital către serviciile în bandă largă mobile și alte servicii (cum ar fi serviciile de siguranță publică, RFID (identificare prin radiofrecvență) și programele privind siguranța rutieră), asigurând, totodată, prosperarea serviciilor de difuzare;

6.

ia act de faptul că majoritatea statelor membre înregistrează în prezent o întârziere față de alte țări dezvoltate privind investițiile în noile generații de infrastructuri de comunicații și subliniază că, pentru a asigura competitivitatea și coeziunea Uniunii Europene pe plan internațional, este esențial ca aceasta să devină lider în dezvoltarea tehnologiilor de bandă largă și internet, în special în ceea ce privește dezvoltarea unor platforme digitale interactive și furnizarea unor servicii noi, precum serviciile de comerț electronic, e-învățământ, e-sănătate și e-guvernare; subliniază că ar trebui realizate investiții mai importante la nivel național și european pentru a încuraja dezvoltarea de produse și servicii inovatoare; subliniază că eforturile depuse în vederea garantării accesului la servicii de bandă largă nu ar trebui să se limiteze la dividendul digital;

7.

își exprimă convingerea că noile oferte multi-play, bazate pe tehnologii și servicii inovatoare, pot fi comercializate în curând datorită progreselor înregistrate în materie de convergență tehnologică și constată, în același timp, că apariția acestor oferte depinde în mod esențial de disponibilitatea unor părți utilizabile din spectrul de frecvențe, precum și de noile tehnologii interactive care ar trebui să asigure o interoperabilitate, conectivitate și acoperire neîntrerupte, cum ar fi tehnologiile multimedia mobile și tehnologiile de acces fără fir în bandă largă;

8.

observă că deja convergența tehnologică a devenit o realitate, ce oferă serviciilor tradiționale noi mijloace și posibilități; subliniază faptul că accesul la benzile spectrului de frecvențe care anterior fuseseră rezervate pentru radiodifuziune poate favoriza apariția de noi servicii, cu condiția ca gestionarea spectrului de frecvențe să se facă într-un mod cât se poate de eficient și eficace, astfel încât să nu impieteze asupra furnizării de programe digitale de radiodifuziune de înaltă calitate;

9.

solicită o cooperare strânsă între statele membre pentru a crea o piață internă a comunicațiilor electronice performantă, deschisă și competitivă, care să permită dezvoltarea unor noi tehnologii de rețea;

10.

subliniază importanța strategică pe care o are pentru Uniunea Europeană crearea unui spațiu în care să se garanteze deschiderea pentru inovare, pentru noi tehnologii și servicii și noi actori pe piață, cu scopul de a îmbunătăți competitivitatea și coeziunea europeană; subliniază faptul că este esențial să se acorde consumatorilor finali libertatea de a alege între produse și servicii, pentru a asigura astfel dezvoltarea dinamică a piețelor și tehnologiilor în Uniunea Europeană;

11.

subliniază faptul că dividendul digital oferă Uniunii Europene oportunități cu totul speciale de a dezvolta servicii noi, cum ar fi televiziunea mobilă și accesul la internet fără fir, rămânând lider mondial în domeniul tehnologiilor multimedia mobile, diminuând, în același timp, decalajul digital, oferind noi oportunități pentru cetățeni, servicii, mass-media și diversitate culturală pe întreg teritoriul Uniunii Europene;

12.

invită statele membre, respectând în totalitate suveranitatea acestora în această privință, să analizeze impactul trecerii la tehnologia digitală în cadrul spectrului folosit în scopuri militare și, dacă este cazul, să realoce o parte din acest dividend digital specific unor aplicații civile noi;

13.

recunoaște că o coordonare la nivel comunitar ar încuraja dezvoltarea, ar stimula economia digitală și ar permite tuturor cetățenilor să aibă un acces egal și la tarife accesibile la societatea informațională;

14.

îndeamnă insistent statele membre să elibereze dividendele lor digitale de îndată ce este posibil, permițând cetățenilor Uniunii să beneficieze de dezvoltarea unor servicii noi, inovatoare și competitive; subliniază că, în acest scop, se impune cooperarea activă între statele membre, cu scopul de a depăși obstacolele care există la nivel național și care împiedică (re)alocarea eficientă a dividendului digital;

15.

evidențiază că operatorii de radiodifuziune au un rol esențial în apărarea principiilor pluraliste și democratice și își exprimă convingerea fermă că oportunitățile oferite de dividendul digital vor permite operatorilor din sectorul public și privat să ofere un număr mult mai mare de programe care să vină în slujba obiectivelor de interes general, definite în legislația națională, cum ar fi, de exemplu, promovarea diversității culturale și lingvistice;

16.

consideră că dividendele digitale ar trebui să ofere difuzorilor posibilitatea de a-și dezvolta și extinde considerabil serviciile și să țină seama, în același timp, de alte aplicații potențiale sociale, culturale și economice, cum ar fi noi tehnologii în bandă largă și servicii de acces deschise, concepute pentru a depăși decalajul digital, fără a permite vreo barieră în calea interoperabilității;

17.

subliniază beneficiile potențiale oferite de o abordare coordonată a folosirii spectrului de frecvențe în Uniunea Europeană în domeniul economiilor de scară, al dezvoltării unor servicii interoperabile fără fir și al evitării fragmentării, care duce la folosirea suboptimă a acestei resurse limitate; consideră că, deși o coordonare mai strictă și o mai mare flexibilitate sunt necesare pentru exploatarea eficientă a spectrului de frecvențe, Comisia și statele membre trebuie să atingă echilibrul potrivit între flexibilitate și gradul de armonizare, astfel încât să se obțină beneficii maxime de pe urma dividendului digital;

18.

observă că dividendul digital poate fi alocat eficient fără să fie afectată niciuna din părțile care dețin în prezent licențe de spectru în banda de frecvențe ultra-înalte (UHF), precum și că menținerea și extinderea serviciilor actuale de radiodifuziune pot fi realizate în mod eficace, garantându-se, în același timp, atribuirea unor resurse de spectru importante în banda UHF pentru noile tehnologii multimedia mobile și pentru tehnologiile de acces fără fir în bandă largă, cu scopul de a oferi cetățenilor Uniunii noi servicii interactive;

19.

consideră că, în cazul în care se recurge la licitații pentru alocarea frecvențelor, statele membre ar trebui să adopte o abordare comună în ceea ce privește condițiile și modalitățile de desfășurare a licitațiilor și alocarea resurselor generate; invită Comisia să prezinte orientări generale în acest sens;

20.

subliniază că principiul director principal pentru alocarea dividendului digital ar trebui să constea în slujirea interesului general prin asigurarea celui mai bun randament social, cultural și economic, concretizat într-o ofertă îmbunătățită și mai bine reprezentată geografic de servicii și de conținut digital către cetățeni, și nu doar în maximizarea veniturilor publice, protejând, în același timp, drepturile utilizatorilor actuali ai serviciilor media audiovizuale și reflectând diversitatea lingvistică și culturală;

21.

subliniază că dividendul digital reprezintă o oportunitate unică pentru ca Uniunea Europeană să își consolideze rolul de lider mondial în domeniul tehnologiilor multimedia mobile și pentru a reduce, în același timp, decalajul digital prin mărirea fluxurilor de informații, cunoștințe și servicii care îi unesc pe toți cetățenii Uniunii și care oferă noi oportunități pentru mass-media, cultură și diversitate pe întreg teritoriul Uniunii Europene;

22.

subliniază faptul că un mijloc potențial prin care dividendul digital poate ajuta la atingerea obiectivelor de la Lisabona este creșterea disponibilității serviciilor de acces în bandă largă pentru cetățenii și actorii economici din întreaga Uniune Europeană, micșorând decalajul digital prin furnizarea de avantaje către zonele defavorizate, îndepărtate sau rurale și asigurând acoperirea universală în statele membre;

23.

regretă accesul inegal al cetățenilor Uniunii la servicii digitale, în special în domeniul radiodifuziunii; remarcă faptul că regiunile rurale și cele periferice sunt deosebit de defavorizate (în termeni de disponibilitate, varietate și calitate) în ceea ce privește accesul la servicii digitale; îndeamnă statele membre și autoritățile regionale să depună toate eforturile pentru a garanta că trecerea la tehnologia digitală este efectuată în mod rapid și echitabil pentru toți cetățenii lor;

24.

subliniază faptul că decalajul digital nu este o problemă care privește doar mediul rural; evidențiază dificultatea de a dota unele clădiri înalte mai vechi cu infrastructura necesară noilor rețele; atrage atenția asupra avantajelor pe care le poate aduce spectrul de frecvențe pentru depășirea decalajului digital atât în zonele urbane, cât și în cele rurale;

25.

subliniază contribuția pe care dividendul digital o poate avea la furnizarea către cetățeni de servicii sociale interoperabile îmbunătățite, cum ar fi e-guvernare, e-sănătate, e-formare profesională și e-educație, în special către cei care trăiesc în zone defavorizate sau izolate, cum ar fi zonele rurale și cele mai puțin dezvoltate și insulele;

26.

îndeamnă insistent statele membre să consolideze măsurile care permit utilizatorilor cu handicap, celor în vârstă și celor cu nevoi sociale speciale să profite cât mai mult de beneficiile oferite de dividendul digital;

27.

confirmă valoarea socială a serviciilor de siguranță publică și necesitatea de a include sprijinirea cerințelor lor operaționale în acordurile privind spectrul de frecvențe care decurg din reorganizarea benzii de frecvențe UHF ca urmare a abandonării serviciilor analogice;

28.

subliniază faptul că principala prioritate a politicii de a beneficia pe deplin de pe urma exploatării dividendului digital în Europa este de a garanta consumatorilor posibilitatea de a beneficia de o gamă foarte largă de servicii de înaltă calitate, fiind în același timp respectate pe deplin drepturile acestora și ținând seama de necesitatea de a utiliza în mod eficace spectrul de frecvențe eliberat prin trecerea la tehnologia digitală;

29.

subliniază că dividendul digital oferă noi oportunități pentru atingerea obiectivelor din domeniul audiovizual și mass-media; este convins, prin urmare, că deciziile privind gestionarea dividendului digital ar trebui să promoveze și să protejeze obiective de interes general legate de politica din domeniul audiovizualului și din domeniul mass-media, cum ar fi libertatea de exprimare, pluralismul mass-media, diversitatea lingvistică și culturală, precum și drepturile minorilor;

30.

încurajează statele membre să recunoască valoarea socială, culturală și economică a faptului de a permite utilizatorilor fără licență, în special întreprinderilor mici și mijlocii și sectorului non-profit, posibilitatea de a accesa dividendul, îmbunătățind astfel eficiența globală a utilizării spectrului de frecvențe prin orientarea acestor utilizări fără licență către spectrul de frecvențe neutilizat în prezent („spații albe”);

31.

solicită adoptarea unei abordări pas cu pas în acest domeniu; este de părere că trebuie luate în considerare efectele asupra rețelelor mai mici, în special asupra rețelelor locale fără fir, pentru care nu se solicită licență în prezent, și că ar trebui promovat accesul universal la sistemele în bandă largă, în special în mediul rural;

32.

invită statele membre să sprijine măsurile de cooperare consolidată între autoritățile de gestionare a spectrului de frecvențe, pentru a lua în considerare domenii în care o alocare fără licență a spațiilor albe ale spectrului de frecvențe ar permite apariția unor tehnologii și servicii noi, încurajând inovarea;

33.

încurajează statele membre ca, în contextul alocării spațiilor albe, să aibă în vedere necesitatea de a acorda acces liber și fără licență la spectrul de frecvențe furnizorilor de servicii educaționale și necomerciale, precum și comunităților locale ce îndeplinesc servicii publice;

34.

subliniază că unul dintre elementele-cheie în contextul furnizării acesului la dividendul digital către utilizatorii fără licență îl reprezintă nevoia de a lua în considerare necesitățile grupurilor sociale amenințate cu excluderea, în special ale persoanelor cu handicap și ale persoanelor în vârstă, precum și cele ale utilizatorilor cu nevoi sociale speciale;

35.

recunoaște beneficiile aduse de noile tehnologii, cum ar fi WiFi și Bluetooth, care au apărut în banda fără licență de 2, 4 GHz; recunoaște faptul că frecvențele specifice sunt mai adaptate unor servicii specifice; consideră că alocarea de mici spații din spectrul fără licență în alte frecvențe mai joase ar putea stimula și mai mult inovarea în sfera noilor servicii;

36.

subliniază, așadar, că frecvențele ar trebui atribuite într-un mod transparent, luându-se în calcul toate utilizările posibile ale noului spectru de frecvențe și avantajele acestora pentru societate;

37.

încurajează statele membre să evalueze în detaliu valoarea economică și socială a benzilor de spectru ce urmează a fi eliberate în anii ce urmează, ca urmare a trecerii de la difuzarea analogică la cea digitală;

38.

recunoaște importanța Acordului UIT Geneva-06 (Conferința regională privind radiocomunicațiile 2006) și a planurilor naționale de alocare a frecvențelor, precum și a deciziilor Conferinței mondiale privind radiocomunicațiile 2007 (WRC-07) în ceea ce privește reorganizarea benzii UHF;

39.

invită statele membre să dezvolte, până la sfârșitul anului 2009, strategii naționale pentru dividendul digital, folosind o metodologie comună; îndeamnă insistent Comisia să asiste statele membre la dezvoltarea strategiilor naționale proprii privind dividendul digital și să promoveze cele mai bune practici la nivel comunitar;

40.

subliniază că iminența trecerii la tehnologia digitală în anumite state membre și diferențele dintre planurile naționale de trecere la tehnologia digitală fac necesară o reacție la nivel comunitar care nu poate fi amânată până la intrarea în vigoare a directivelor de reformă;

41.

recunoaște dreptul statelor membre de a determina utilizarea dată dividendului digital, dar afirmă, de asemenea, că o abordare coordonată la nivel comunitar ameliorează în mod semnificativ valoarea dividendului și este cea mai eficientă cale de a evita interferențele dăunătoare între statele membre și între statele membre și țările terțe;

42.

reiterează că, în interesul cetățenilor Uniunii, dividendul digital ar trebui gestionat într-un mod cât se poate de eficient și eficace, astfel încât să nu intre în conflict cu oferirea unor programe digitale de televiziune de înaltă calitate unui număr din ce în ce mai mare de cetățeni și să respecte drepturile și interesele consumatorilor, precum și investițiile acestora în aparatură;

43.

subliniază că statele membre ar putea să organizeze licitații neutre din punct de vedere tehnologic, destinate alocării frecvențelor eliberate în virtutea dividendului digital, precum și să facă respectivele frecvențe comercializabile; consideră, cu toate acestea, că, pentru a evita interferențele dăunătoare între serviciile furnizate, această procedură ar trebui să respecte pe deplin reglementările UIT în domeniul radio, programarea națională a frecvențelor și obiectivele politicii naționale; avertizează, însă, cu privire la fragmentarea spectrului de frecvențe, care conduce la utilizarea suboptimă a unor resurse rare; invită Comisia să garanteze că un viitor plan pentru un spectru de frecvențe coordonat nu va conduce la apariția unor noi bariere în calea inovării;

44.

sprijină o abordare comună și echilibrată a utilizării date dividendului digital, permițând, pe de o parte, difuzorilor să continue să-și ofere și să-și extindă serviciile și, pe de altă parte, operatorilor de comunicații electronice să folosească această resursă pentru a oferi servicii noi care privesc alte utilizări sociale și economice importante; subliniază, însă, că, în orice caz, dividendul digital ar trebui alocat pe bază de criterii care nu depind de tehnologie;

45.

subliniază faptul că politica privind spectrul de frecvențe trebuie să fie dinamică și trebuie să permită atât difuzorilor, cât și operatorilor de comunicații să utilizeze noi tehnologii și să dezvolte noi servicii care să le permită să joace în continuare un rol important în atingerea obiectivelor politicii culturale și media, asigurând în același timp noi servicii de comunicații, de o calitate superioară;

46.

subliniază beneficiile potențiale în domeniul economiilor de scară, al inovării, al interoperabilității și al furnizării de servicii potențiale paneuropene caracterizate printr-o planificare mai coerentă și integrată a spectrului de frecvențe la nivel comunitar; încurajează statele membre să colaboreze între ele și cu Comisia pentru a identifica sub-benzi comune ale spectrului de frecvențe ale dividendului digital pentru diverse grupe de aplicații care ar putea fi armonizate pe bază de criterii care nu depind de tehnologie;

47.

consideră că gruparea în interiorul benzii UHF ar trebui bazată pe o abordare de jos în sus, potrivit specificităților piețelor naționale, asigurând totodată efectuarea unei armonizări la nivel comunitar în toate cazurile în care aceasta ar determina o valoare adăugată concretă;

48.

pentru o utilizare mai eficientă a spectrului de frecvențe și pentru a facilita apariția unor servicii naționale, transfrontaliere și paneuropene inovatoare și de succes, sprijină o abordare coordonată la nivel comunitar, bazată pe grupe diferite ale spectrului UHF, pentru servicii unidirecționale și, respectiv, bidirecționale, ținând seama de potențialul de interferențe dăunătoare care apar în urma coexistenței a diverse tipuri de rețele pe aceeași bandă, de concluziile RRC 06 și WRC 07 ale UIT Geneva și de autorizațiile existente;

49.

consideră că o parte a spectrului de frecvențe armonizat la nivel comunitar dedicată serviciilor de urgență ar trebui să fie în măsură să furnizeze accesul la viitoarele tehnologii de bandă largă în vederea accesării și transmiterii de informații necesare pentru salvarea de vieți omenești prin asigurarea unui răspuns mai eficient al serviciilor de urgență;

50.

îndeamnă insistent Comisia să inițieze, în cooperare cu statele membre, studiile tehnice, socio-economice și de rentabilitate necesare pentru a determina lărgimea și caracteristicile sub-benzilor care ar putea fi coordonate sau armonizate la nivel comunitar; reamintește că astfel de studii ar trebui să țină seama de faptul că dividendul nu este static și că dezvoltarea tehnologică este un proces continuu, iar implementarea noilor tehnologii ar trebui să permită utilizarea benzii UHF pentru noi tipuri de servicii sociale, culturale și economice inovatoare, altele decât serviciile de radiodifuziune și serviciile fără fir în bandă largă; invită Comisia să asigure contribuția statelor membre la aceste studii pentru a identifica benzile comune care urmează să fie armonizate la nivel european pentru servicii paneuropene bine definite și interoperabile, precum și pentru alocarea acestor benzi;

51.

îndeamnă insistent Comisia să inițieze o cooperare cu țările care se învecinează cu statele membre, astfel încât acestea să adopte distribuții similare ale frecvențelor sau să coordoneze alocarea propriilor frecvențe cu Uniunea Europeană, pentru a evita perturbarea funcționării aplicațiilor de telecomunicații;

52.

invită Comisia să efectueze un studiu privind conflictele dintre utilizatorii de aplicații informatice cu sursă deschisă (open source) și autoritățile de certificare, în ceea ce privește sistemele radio definite prin software;

53.

invită Comisia să propună măsuri pentru reducerea răspunderii juridice în contextul furnizării de servicii prin rețele plasă (mesh) fără fir;