ISSN 1830-3668

doi:10.3000/18303668.CE2009.295.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 295E

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 52
4 decembrie 2009


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

Parlamentul EuropeanSESIUNEA 2008-2009Ședintele dintre 2 și 4 septembrie 2008TEXTE ADOPTATEProcesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în C 275 E, 30.10.2008.

 

 

REZOLUȚII

 

Parlamentul European

 

Marți, 2 septembrie 2008

2009/C 295E/01

Pescuitul și acvacultura în contextul managementului integrat al zonelor litorale în Europa
Rezoluția Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la pescuit și acvacultură în contextul managementului integrat al zonelor litorale în Europa (2008/2014(INI))

1

2009/C 295E/02

Evaluarea sistemului de la Dublin
Rezoluția Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind evaluarea sistemului de la Dublin (2007/2262(INI))

4

2009/C 295E/03

Anumite aspecte legate de asigurarea auto
Rezoluția Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind anumite aspecte legate de asigurarea auto (2007/2258(INI))

10

2009/C 295E/04

Strategia coordonată pentru intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale
Rezoluția Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la o strategie coordonată pentru intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale (2008/2033(INI))

13

2009/C 295E/05

Anul european al voluntariatului
Declarația Parlamentului European privind declararea anului 2011 ca Anul european al voluntariatului

19

2009/C 295E/06

Acordarea unei mai mari atenții atribuirii de competențe tinerilor în politicile UE
Declarația Parlamentului European privind acordarea unei mai mari atenții atribuirii de competențe tinerilor în politicile UE

21

2009/C 295E/07

Cooperarea de urgență pentru regăsirea copiilor dispăruți
Declarația Parlamentului European privind cooperarea de urgență pentru regăsirea copiilor dispăruți

23

 

Miercuri, 3 septembrie 2008

2009/C 295E/08

Georgia
Rezoluția Parlamentului European din 3 septembrie 2008 privind situația din Georgia

26

2009/C 295E/09

Cadrul comun de referință pentru dreptul european al contractelor
Rezoluția Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la cadrul comun de referință pentru dreptul european al contractelor

31

2009/C 295E/10

Raportul special al Ombudsmanului European în urma proiectului de recomandare prezentat Comisiei Europene în plângerea 3453/2005/GG
Rezoluția Parlamentului European din 3 septembrie 2008 privind raportul special al Ombudsmanului European în urma proiectului de recomandare prezentat Comisiei Europene în plângerea nr. 3453/2005/GG (2007/2264(INI))

33

2009/C 295E/11

Egalitatea între femei și bărbați — 2008
Rezoluția Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la egalitatea între femei și bărbați — 2008 (2008/2047(INI))

35

2009/C 295E/12

Clonarea animalelor în scopuri legate de producerea alimentelor
Rezoluția Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la clonarea animalelor în scopuri legate de producerea alimentelor

42

2009/C 295E/13

Impactul marketingului și al publicității asupra egalității dintre femei și bărbați
Rezoluția Parlamentului European din 3 septembrie 2008 privind impactul marketingului și al publicității asupra egalității dintre femei și bărbați (2008/2038(INI))

43

 

Joi, 4 septembrie 2008

2009/C 295E/14

Prizonieri palestinieni în Israel
Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind situația prizonierilor palestinieni din închisorile israeliene

47

2009/C 295E/15

Evaluarea sancțiunilor comunitare prevăzute în cadrul acțiunilor și politicilor UE în domeniul drepturilor omului
Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 referitoare la evaluarea sancțiunilor comunitare prevăzute în cadrul acțiunilor și politicilor UE în domeniul drepturilor omului (2008/2031(INI))

49

2009/C 295E/16

Ameliorarea sănătății maternale
Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind mortalitatea maternă, înaintea reuniunii ONU la nivel înalt programate pentru 25 septembrie 2008 și consacrate revizuirii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului

62

2009/C 295E/17

Comerțul cu servicii
Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind comerțul cu servicii (2008/2004(INI))

67

2009/C 295E/18

O politică portuară europeană
Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind o politică portuară europeană (2008/2007(INI))

74

2009/C 295E/19

Transportul de mărfuri în Europa
Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind transportul de mărfuri în Europa (2008/2008(INI))

79

2009/C 295E/20

Evaluarea intermediară a planului de acțiune european pentru mediu și sănătate 2004-2010
Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind evaluarea intermediară a planului de acțiune european pentru mediu și sănătate 2004-2010 (2007/2252(INI))

83

2009/C 295E/21

Lovitură de stat în Mauritania
Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind lovitura de stat din Mauritania

89

2009/C 295E/22

Execuții prin spânzurare în Iran
Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 referitoare la execuțiile din Iran

92

2009/C 295E/23

Asasinarea unor persoane suferind de albinism în Tanzania
Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind uciderea albinoșilor în Tanzania

94

 

 

COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE

 

Parlamentul European

 

Marți, 2 septembrie 2008

2009/C 295E/24

Implicarea președinților de subcomisie (interpretarea articolului 182 din Regulamentul de procedură)
Decizia Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la interpretarea articolului 182 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European privind implicarea președinților de subcomisie

97

 

 

Parlamentul European

 

Marți, 2 septembrie 2008

2009/C 295E/25

Programul Tineretul în acțiune (2007-2013) ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1719/2006/CE de instituire a programului Tineretul în acțiune pentru perioada 2007-2013 (COM(2008)0056 — C6-0057/2008 — 2008/0023(COD))

98

P6_TC1-COD(2008)0023Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 septembrie 2008 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1719/2006/CE de instituire a programului Tineretul în acțiune pentru perioada 2007-2013

98

2009/C 295E/26

Programul Cultura (2007-2013) ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1855/2006/CE de instituire a programului Cultura (2007-2013) (COM(2008)0057 — C6-0058/2008 — 2008/0024(COD))

99

P6_TC1-COD(2008)0024Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 septembrie 2008 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1855/2006/CE de instituire a programului Cultura (2007-2013)

99

2009/C 295E/27

Programul Europa pentru cetățeni (2007-2013) ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1904/2006/CE de instituire pentru perioada 2007-2013 a programului Europa pentru cetățeni pentru promovarea cetățeniei europene active (COM(2008)0059 — C6-0060/2008 — 2008/0029(COD))

100

P6_TC1-COD(2008)0029Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 septembrie 2008 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1904/2006/CE de instituire pentru perioada 2007-2013 a programului Europa pentru cetățeni pentru promovarea cetățeniei europene active

100

2009/C 295E/28

Programul de acțiune în domeniul învățării continue ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1720/2006/CE de stabilire a unui program de acțiune în domeniul învățării continue (COM(2008)0061 — C6-0064/2008 — 2008/0025(COD))

101

P6_TC1-COD(2008)0025Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 septembrie 2008 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1720/2006/CE de stabilire a unui program de acțiune în domeniul învățării continue

101

2009/C 295E/29

Încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare CE-Uzbekistan pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului și Comisiei privind încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (COM(2007)0117 — C6-0213/2008 — 2007/0044(CNS))

102

2009/C 295E/30

Încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare între CE și Kârgâzstan pentru a ține seama de aderarea Bulgariei și României la UE *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei privind încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Kârgâzstan, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (COM(2007)0133 — C6-0228/2008 — 2007/0047(CNS))

102

2009/C 295E/31

Încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare între CE și Tadjikistan pentru a ține seama de aderarea Bulgariei și României la UE *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei privind încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Tadjikistan, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (COM(2007)0143 — C6-0254/2008 — 2007/0050(CNS))

103

2009/C 295E/32

Răspunderea separată a Republicii Muntenegru cu privire la împrumuturile pe termen lung acordate Serbiei și Muntenegrului (Fosta Republică Federală Iugoslavia) *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de stabilire a răspunderii separate a Republicii Muntenegru și de reducere proporțională a răspunderii Republicii Serbia în ceea ce privește împrumuturile pe termen lung acordate de Comunitate Uniunii Statale Serbia și Muntenegru (Fosta Republică Federală Iugoslavia) în conformitate cu Deciziile 2001/549/CE și 2002/882/CE ale Consiliului (COM(2008)0228 — C6-0221/2008 — 2008/0086(CNS))

104

2009/C 295E/33

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 834/2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice (COM(2008)0314) — C6-0219/2008 — 2008/0097(CNS))

104

2009/C 295E/34

Acordul privind pescuitul în sudul Oceanului Indian *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului privind pescuitul în sudul Oceanului Indian (COM(2007)0831 — C6-0047/2008 — 2007/0285(CNS))

105

2009/C 295E/35

Proiect de buget rectificativ nr. 5/2008
Rezoluția Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la Proiectul de buget rectificativ nr. 5/2008 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2008, secțiunea III — Comisia (11571/2008 — C6-0294/2008 — 2008/2161(BUD))

106

2009/C 295E/36

Rețeaua Judiciară Europeană *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze în vederea adoptării unei decizii a Consiliului privind Rețeaua Judiciară Europeană (5620/2008 — C6-0074/2008 — 2008/0802(CNS))

107

2009/C 295E/37

Aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania în vederea adoptării Deciziei-cadru 2008/…/JAI a Consiliului privind executarea deciziilor pronunțate în absență și de modificare a Deciziei-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, a Deciziei-cadru 2005/214/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, a Deciziei-cadru 2006/783/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare și a Deciziei-cadru 2008./…/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (5598/2008 — C6-0075/2008 — 2008/0803(CNS))

120

2009/C 295E/38

Utilizarea Sistemului de Informații privind Vizele (VIS) în conformitate cu Codul Frontierelor Schengen ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 referitor la utilizarea Sistemului de Informații privind Vizele (SIV) în conformitate cu Codul Frontierelor Schengen (COM(2008)0101 — C6-0086/2008 — 2008/0041(COD))

148

P6_TC1-COD(2008)0041Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură 2 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește utilizarea Sistemului de Informații privind Vizele (VIS) în conformitate cu Codul Frontierelor Schengen

148

2009/C 295E/39

Consolidarea Eurojust și modificarea Deciziei 2002/187/JAI *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei în vederea adoptării unei decizii a Consiliului privind consolidarea Eurojust și modificarea Deciziei 2002/187/JAI (5613/2008 — C6-0076/2008 — 2008/0804(CNS))

149

 

Miercuri, 3 septembrie 2008

2009/C 295E/40

Clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor și de modificare a Directivei 67/548/CEE și a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (COM(2007)0355 — C6-0197/2007 — 2007/0121(COD))

163

P6_TC1-COD(2007)0121Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 3 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor,de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006

163

2009/C 295E/41

Clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor (modificarea Directivelor 76/768/CEE, 88/378/CEE, 1999/13/CE, 2000/53/CE, 2002/96/CE și 2004/42/CE) ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 76/768/CEE, 88/378/CEE, 1999/13/CE ale Consiliului și a Directivelor 2000/53/CE, 2002/96/CE și 2004/42/CE pentru a le adapta Regulamentului (CE) nr. … privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor și de modificare a Directivei 67/548/CEE și a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (COM(2007)0611 — C6-0347/2007 — 2007/0212(COD))

164

P6_TC1-COD(2007)0212Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 3 septembrie 2008 în vederea adoptării Directivei 2008/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 76/768/CEE, 88/378/CEE, 1999/13/CE ale Consiliului și a Directivelor 2000/53/CE, 2002/96/CE și 2004/42/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului, pentru a le adapta Regulamentului (CE) nr. … privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor

164

2009/C 295E/42

Clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor (modificarea Regulamentului (CE) nr. 648/2004) ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 în vederea adaptării acestuia la Regulamentul (CE) nr. … privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor și de modificare a Directivei 67/548/CEE și a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (COM(2007)0613 — C6-0349/2007 — 2007/0213(COD))

165

2009/C 295E/43

Omologarea de tip a vehiculelor cu propulsie pe bază de hidrogen ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a vehiculelor cu motor pe bază de hidrogen și de modificare a Directivei 2007/46/CE (COM(2007)0593 — C6-0342/2007 — 2007/0214(COD))

165

P6_TC1-COD(2007)0214Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 3 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor pe bază de hidrogen și de modificare a Directivei 2007/46/CE

166

 

Joi, 4 septembrie 2008

2009/C 295E/44

Codul de conduită pentru sistemele informatizate de rezervare ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 4 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un cod de conduită pentru sistemele informatizate de rezervare (COM(2007)0709 — C6-0418/2007 — 2007/0243(COD))

167

P6_TC1-COD(2007)0243Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 4 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind un cod de conduită pentru sistemele informatizate de rezervare și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2299/89 al Consiliului

167

2009/C 295E/45

Eligibilitatea țărilor din Asia Centrală în temeiul Deciziei 2006/1016/CE a Consiliului *
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 4 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului cu privire la eligibilitatea țărilor din Asia Centrală în temeiul Deciziei 2006/1016/CE a Consiliului privind acordarea unei garanții comunitare Băncii Europene de Investiții în cazul pierderilor rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității (COM(2008)0172 — C6-0182/2008 — 2008/0067(CNS))

168

Legenda simbolurilor utilizate

*

procedura de consultare

**I

procedura de cooperare, prima lectură

**II

procedura de cooperare, a doua lectură

***

procedura de aviz conform

***I

procedura de codecizie, prima lectură

***II

procedura de codecizie, a doua lectură

***III

procedura de codecizie, a treia lectură

(Procedura indicată se bazează pe temeiul juridic propus de Comisie)

Amendamente politice: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▐.

Corecturile și adaptările tehnice realizate de către servicii: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive; textul eliminat este marcat prin simbolul ║.

RO

 


Parlamentul EuropeanSESIUNEA 2008-2009Ședintele dintre 2 și 4 septembrie 2008TEXTE ADOPTATEProcesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în C 275 E, 30.10.2008.

REZOLUȚII

Parlamentul European

Marți, 2 septembrie 2008

4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/1


Marți, 2 septembrie 2008
Pescuitul și acvacultura în contextul managementului integrat al zonelor litoraleîn Europa

P6_TA(2008)0382

Rezoluția Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la pescuit și acvacultură încontextul managementului integrat al zonelor litorale în Europa (2008/2014(INI))

2009/C 295 E/01

Parlamentul European,

având în vedere Recomandarea 2002/413/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2002 cu privire la implementarea managementului integrat al zonelor litorale în Europa (1),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iunie 2007 intitulată „Raportul înaintat Parlamentului European și Consiliului: evaluarea managementului integrat al zonelor litorale (ICZM) în Europa” (COM(2007)0308),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit (2),

având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru pentru acțiuni la nivel comunitar în domeniul politicii mediului marin (Directiva cadru „Strategia pentru mediul marin”) (3) și Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2005, intitulată „Strategia tematică pentru protecția și conservarea mediului marin” (COM(2005)0504),

având în vedere comunicarea Comisei din 10 octombrie 2007 intitulată „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană” (COM(2007)0575),

având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2006 privind pescuitul costier și problemele cu care se confruntă comunitățile de pescuit costier (4),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 martie 2006 privind ameliorarea situației economice în industria pescuitului (COM(2006)0103) și Rezoluția sa din 28 septembrie 2006 în acest sens (5),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 septembrie 2002 intitulată „O strategie pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene” (COM(2002)0511),

având în vedere studiul comandat de Parlamentul European privind dependența regională de pescuit (6),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A6-0286/2008),

A.

întrucât managementul integrat al zonelor litorale (ICZM) nu reprezintă numai o politică de mediu, ci și un proces permanent menit să îmbunătățească situația economică și socială a zonelor litorale și să asigure dezvoltarea durabilă a tuturor activităților desfășurate în regiunile respective, cum ar fi pescuitul și acvacultura;

B.

întrucât implementarea ICZM este un proces pe termen lung și majoritatea strategiilor naționale adoptate în cadrul recomandării susmenționate au început să fie implementate abia în 2006;

C.

întrucât managementul zonelor litorale a fost realizat până acum pe termen mediu, fără a se ține cont de faptul că acestea reprezintă ecosisteme naturale complexe care se schimbă odată cu trecerea timpului;

D.

întrucât deciziile și măsurile care au fost luate au vizat o activitate izolată și nu au reușit să abordeze problema degradării zonelor litorale în ansamblu;

E.

întrucât planificarea existentă s-a concentrat până acum asupra părții terestre și nu a luat în considerare impactul unor activități litorale asupra altor activități desfășurate în aceeași regiune;

F.

întrucât se preconizează că strategiile naționale ICZM vor necesita costuri mici de implementare, aducând în același timp beneficii financiare semnificative;

G.

întrucât nu s-a reușit implicarea corespunzătoare a reprezentanților din toate sectoarele în măsurile de planificare și implementare pentru soluționarea problemelor din zonele litorale și, ca urmare, se aduce atingere intereselor unor sectoare;

H.

întrucât punerea în aplicare a politicilor de management integrat implică o planificare în zonele litorale a aplicațiilor legate de populație, turism și economie și a protecției peisajului și mediului;

I.

întrucât coordonarea eficace a organismelor ICZM nu a fost posibilă până acum, decât în cazuri izolate;

J.

întrucât, în unele cazuri, implementarea politicilor de promovare a ICZM poate necesita cheltuieli de amploare care nu pot fi realizate de comunitățile locale, determinând recurgerea la foruri administrative superioare și întârzieri în implementare;

K.

întrucât, datorită naturii transfrontaliere a multor procese litorale, este necesară coordonarea și cooperarea regională, chiar și cu țări terțe;

L.

întrucât pescuitul și acvacultura reprezintă două activități litorale prin excelență, care depind de calitatea apelor costiere;

M.

întrucât acvacultura nu a atins încă un nivel tehnologic care să permită desfășurarea acestei activități intensive departe de zonele litorale;

N.

întrucât trebuie să se țină cont de rolul fundamental, puțin recunoscut până în prezent, pe care îl au femeile în zonele dependente de pescuit;

O.

întrucât pescuitul costier implică 80 % din flota de pescuit comunitară și contribuie la coeziunea economică și socială a comunităților de coastă și la păstrarea tradițiilor culturale ale acestora;

P.

întrucât pescuitul, chiar dacă nu este în sine o sursă de poluare, este afectat de impactul poluării cauzate de alte activități desfășurate în zonele litorale, care la rândul lor dăunează viabilității acestuia;

Q.

întrucât pescuitul și acvacultura sunt de o mare importanță economică și socială, deoarece sunt în principal desfășurate în regiunile litorale cu economii fragile, multe dintre acestea fiind defavorizate și incapabile de a oferi locuitorilor oportunități alternative de locuri de muncă;

R.

întrucât existența unui mediu marin curat și sănătos va contribui la creșterea pe viitor a producției de pescuit, îmbunătățind, astfel, perspectivele acestui sector;

S.

întrucât acvacultura se bazează categoric pe principiul dezvoltării durabile, și orice impact asupra mediului este înlăturat prin reguli comunitare;

T.

întrucât într-un mediu în care stocurile de pește sunt în scădere și cererea mondială de pește și crustacee este în creștere, importanța acvaculturii în Europa este într-o continuă creștere;

U.

întrucât nu toate statele membre și-au finalizat încă planificarea regională în conformitate cu principiile ICZM pentru dezvoltarea echilibrată a activităților realizate în aceste zone;

V.

întrucât există o concurență strânsă pentru spațiu în zonele litorale, iar cei implicați în acvacultură și pescuit au aceleași drepturi și obligații ca și alți utilizatori;

W.

întrucât regiunile ultraperiferice, astfel cum sunt definite în articolul 299 alineatul (2) din Tratatul CE și în articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ar putea necesita crearea unor strategii naționale specifice integrate ICZM și o adaptare corespunzătoare a ICZM la nivelul UE,

1.

subliniază importanța economică și socială a pescuitului și a acvaculturii în regiunile litorale și solicită ca acestea să primească asistență în cadrul ICZM;

2.

subliniază necesitatea de a garanta că sectoarele pescuitului și acvaculturii sunt implicate și bine reprezentate în centrele de activități maritime și face apel la Comisie să sprijine acest proces;

3.

evidențiază faptul că Fondul European pentru Pescuit poate contribui la finanțarea pe termen lung a măsurilor din cadrul ICZM, de vreme ce acesta susține acțiuni care contribuie la dezvoltarea durabilă a regiunilor de pescuit;

4.

scoate în evidență nevoia de a clarifica competențele organismelor administrative ale zonelor litorale în cauză și de a stabili strategii coordonate, pentru ca acestea să poată fi mai eficace;

5.

recunoaște dificultățile legate de coordonarea activităților organismelor responsabile cu managementul zonelor litorale și solicită Comisiei, în monitorizarea implementării ICZM, să reexamineze, după consultarea cu statele membre, dacă este necesară constituirea unui organism coordonator;

6.

subliniază necesitatea implicării reprezentanților din sectorul pescuitului și al acvaculturii în activități legate de planificarea și dezvoltarea ICZM (având în vedere că participarea acestora la strategiile de dezvoltare durabilă mărește valoarea adăugată a produselor lor), și reamintește faptul că Fondul European pentru Pescuit poate sprijini astfel de acțiuni colective;

7.

recunoaște rolul important al femeilor în zonele dependente de pescuit și invită Comisia și statele membre să coopereze în vederea promovării și integrării principiului egalității de șanse în cadrul diferitelor etape ale punerii în aplicare a Fondului European pentru Pescuit (inclusiv elaborarea, punerea în aplicare, monitorizarea și etapele de evaluare), în conformitate cu dispozițiile articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006;

8.

solicită o cooperare mai strânsă între organismele competente la nivel regional prin schimburi de informații legate de starea zonelor litorale și prin adoptarea de strategii comune pentru îmbunătățirea situației ecologice a ecosistemelor marine locale;

9.

invită guvernele naționale și regionale ale regiunilor ultraperiferice să elaboreze strategii integrate ICZM pentru a garanta dezvoltarea durabilă a regiunilor litorale;

10.

subliniază, în contextul menționat anterior, importanța unei amenajări adecvate a teritoriului;

11.

acvacultura în scopuri de repopulare este un instrument esențial pentru a realiza conservarea ecologică în anumite zone litorale și trebuie prin urmare promovată, stimulată și sprijinită din punct de vedere financiar;

12.

scoate în evidență importanța acvaculturii pentru industria alimentară pentru dezvoltarea socio-economică în anumite comunități costiere din UE;

13.

consideră că sectoarele pescuitului și acvaculturii trebuie ambele incluse într-o abordare transversală a tuturor activităților maritime desfășurate în zonele litorale, pentru a realiza o dezvoltare durabilă, în conformitate cu noile orientări privind politica maritimă;

14.

subliniază necesitatea de a dezvolta și de a implementa strategii pentru combaterea pericolelor cu care se confruntă zonele litorale, inclusiv schimbările climatice, ținând seama pe deplin de impactul acestora asupra pescuitului și acvaculturii;

15.

are convingerea că eforturile de culegere a datelor, inclusiv a celor privind starea biodiversității și a stocurilor de pește, trebuie să continue pentru a contribui la schimbul și utilizarea de informații în vederea realizării unor studii comparative;

16.

consideră că trebuie să se sporească eforturile în domeniul cercetării în acvacultură în vederea introducerii unor sisteme de cultură și producție intensivă cu circuit închis;

17.

propune să se acorde prioritate în cadrul ICZM proiectelor de acvacultură care utilizează surse de energie regenerabile și care respectă spațiile protejate prin legislația UE în materie de mediu;

18.

invită Comisia, după consultarea cu statele membre, să stabilească un calendar clar pentru examinarea progreselor realizate în implementarea ICZM în Uniunea Europeană;

19.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO L 148, 6.6.2002, p. 24.

(2)  JO L 223, 15.8.2006, p. 1.

(3)  JO L 164, 25.6.2008, p. 19.

(4)  JO C 300 E, 9.12.2006, p. 504.

(5)  JO C 306 E, 15.12.2006, p. 417.

(6)  IP/B/PECH/ST/IC/2006-198.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/4


Marți, 2 septembrie 2008
Evaluarea sistemului de la Dublin

P6_TA(2008)0385

Rezoluția Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind evaluarea sistemului de la Dublin (2007/2262(INI))

2009/C 295 E/02

Parlamentul European,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul din statele membre de către un resortisant al unei țări terțe („Regulamentul de la Dublin”) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului din 11 decembrie 2000 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenției de la Dublin („Regulamentul Eurodac”) (2),

având în vedere Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime cu privire la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională, și privind conținutul protecției acordate (3),

având în vedere Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil (4), („Directiva privind primirea”),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini (5),

având în vedere concluziile Consiliului privind accesul autorităților polițienești și a celor responsabile cu aplicarea legii din statele membre la Eurodac și Europol (6),

având în vedere Decizia nr. 573/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a Fondului European pentru Refugiați pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii”, precum și de abrogare a Deciziei 2004/904/CE a Consiliului (7),

având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2006 privind situația taberelor de refugiați din Malta (8),

având în vedere rapoartele efectuate de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne privind vizitele sale în centrele de detenție din mai multe state membre,

având în vedere Rezoluția sa din 21 iunie 2007 privind azilul: cooperare practică, calitatea procesului decizional în cadrul sistemului european comun de azil (9),

având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului (10),

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2008 privind cazul cetățeanului iranian Seyed Mehdi Kazemi (11),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6–0287/2008),

A.

întrucât fiecare solicitant de azil are dreptul ca cererea sa să facă obiectul unei examinări individuale și amănunțite;

B.

întrucât legislația și practicile în materie de azil diferă încă foarte mult de la o țară la alta și întrucât, prin urmare, solicitanții de azil sunt tratați în mod diferit de la un stat care a aderat la sistemul de la Dublin la altul;

C.

întrucât sistemul de la Dublin se bazează pe premise precum încrederea reciprocă și fiabilitatea, iar în cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, și anume în cazul în care există lacune importante în colectarea datelor sau inconsecvențe în procesul de luare a deciziilor în anumite state membre, întregul sistem este afectat;

D.

întrucât există dovezi conform cărora unele state membre nu garantează accesul efectiv la procedura pentru determinarea statutului de refugiat;

E.

întrucât unele state membre nu pun în aplicare în mod efectiv Directiva privind primirea, nici în cazul solicitanților de azil care așteaptă transferul către un alt stat membru, în conformitate cu Regulamentul de la Dublin, nici în momentul întoarcerii către statul membru responsabil;

F.

întrucât unele state membre plasează în mod sistematic în detenție persoanele care cad sub incidența sistemului de la Dublin;

G.

întrucât numărul mare al solicitărilor multiple și numărul redus al transferurilor efectuate indică deficiențele din cadrul sistemului de la Dublin și necesitatea creării unui sistem comun de azil european;

H.

întrucât punerea în aplicare corespunzătoare a Regulamentului de la Dublin poate avea ca rezultat distribuirea inegală a responsabilității în cazul persoanelor care solicită protecție, în detrimentul unor state membre, expuse în mod special fluxurilor migratorii doar din cauza poziției lor geografice;

I.

întrucât din evaluarea Comisiei rezultă că, în 2005, cele 13 state membre aflate la frontierele externe ale Uniunii s-au confruntat cu provocări tot mai mari în urma aplicării sistemului de la Dublin;

J.

întrucât statele membre din sud trebuie să accepte cereri de azil din partea imigranților ilegali salvați în timp ce se aflau în situații critice în drumul lor spre Europa;

K.

întrucât statele membre din sud trebuie să accepte cereri de azil din partea imigranților ilegali fără nicio asistență din partea țărilor terțe care au obligația să ofere acest tip de asistență în conformitate cu legislația internațională;

L.

întrucât este posibil ca statele membre să nu aibă niciun interes să respecte obligația de înregistrare în baza de date Eurodac a persoanelor intrate ilegal, acest lucru putând duce la creșterea numărului de cereri de azil cărora acestea vor trebui să le dea curs;

M.

întrucât Regulamentul de la Dublin stabilește un sistem care este conceput pentru a determina statul membru responsabil de examinarea unei cereri, dar care nu a fost creat inițial pentru a fi un mecanism de repartizare a responsabilităților și, prin urmare nu poate servi acestui scop;

N.

întrucât este esențial ca orice evaluare a sistemului de la Dublin să fie însoțită de un mecanism concret, permanent, echitabil și funcțional de repartizare a responsabilităților;

O.

întrucât criteriul privind prima țară de intrare, prevăzut de sistemul de la Dublin, a pus într-o situație foarte dificilă statele membre de la frontierele externe;

P.

întrucât, pentru anumiți resortisanți ai țărilor terțe, rata de recunoaștere a candidaților la statutul de refugiați variază între aproximativ 0 % și 90 % la nivelul statelor membre;

Q.

întrucât este esențial ca persoanele care depun cereri să fie informate pe deplin cu privire la procedurile sistemului de la Dublin, într-o limbă pe care aceștia o înțeleg, și la posibilele consecințe;

R.

întrucât la articolul 24 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se menționează că în toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial;

S.

întrucât, deși unitatea familiei este prima menționată în ierarhia criteriilor aplicate în Regulamentul de la Dublin, această prevedere nu este adesea aplicată;

T.

întrucât există o evidentă lipsă de acuratețe în datele statistice privind transferurile, deoarece acestea nu indică, de exemplu, numărul cererilor pentru preluarea unui solicitant de azil din cauza trecerii ilegale a frontierei, sau proporția cererilor de „preluare” în comparație cu cererile de „reprimire”;

U.

întrucât în 2005 nouă dintre noile state membre au declarat că au înregistrat mai multe transferuri „de intrare” în temeiul Regulamentului de la Dublin, iar statele membre care nu au frontieră terestră externă a Uniunii Europene au declarat că au înregistrat mai multe transferuri „de ieșire”;

V.

întrucât Comisia nu a fost în măsură să evalueze costul sistemului de la Dublin și întrucât costul reprezintă un element important pentru a putea evalua eficiența sa;

W.

întrucât, în cadrul reuniunii Consiliul Justiție și Afaceri Interne de la Luxemburg, din 12-13 iunie 2007, Comisia a fost invitată să prezinte, cât de curând posibil, o modificare a Regulamentului Eurodac, pentru a permite autorităților polițienești și celor responsabile cu aplicarea legii din statele membre, precum și Europol, să aibă acces în anumite condiții la Eurodac, bază de date concepută inițial ca un instrument pentru punerea în aplicare a Regulamentului de la Dublin,

Eficiența sistemului și împărțirea responsabilității

1.

consideră cu tărie că, dacă nu se ajunge la un nivel satisfăcător și uniform de protecție în întreaga Uniune Europeană, sistemul de la Dublin va produce întotdeauna rezultate nesatisfăcătoare, atât din punct de vedere tehnic, cât și uman, iar solicitanții de azil vor continua să aibă motive întemeiate pentru a dori să adreseze cererea lor unui anumit stat membru, pentru a putea beneficia de deciziile cel mai favorabile la nivel național;

2.

este ferm convins că, în lipsa unui veritabil sistem de azil european comun și a unei proceduri unice, sistemul de la Dublin va continua să fie nedrept atât pentru solicitanții de azil, cât și pentru anumite state membre;

3.

reafirmă nevoia urgentă de a îmbunătăți atât calitatea, cât și coerența procesului de luare a deciziilor; este convins că un Oficiu european de sprijin în materie de azil ar putea juca un rol important în aceste sens, de exemplu prin oferirea unei formări la standarde comune înalte și prin punerea la dispoziție a unor echipe de sprijin alcătuite din experți;

4.

solicită Comisiei să prevadă măsuri pentru a pune la dispoziția Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) finanțare directă, în plus față de finanțarea bazată pe proiecte, pentru a permite acestuia să își consolideze activitatea de monitorizare și consultare la nivelul UE și să continue dezvoltarea de metode în vederea sprijinirii autorităților naționale în eforturile lor de îmbunătățire a calității procesului decizional;

5.

solicită Comisiei să prezinte propuneri pentru crearea de mecanisme de împărțire a responsabilității, pentru a contribui la ușurarea sarcinii disproporționate care ar putea reveni anumitor state membre, în special statelor membre de la frontierele externe, dar care nu se încadrează în sistemul de la Dublin;

6.

solicită Comisiei, în așteptarea creării unor mecanisme europene de împărțire a sarcinilor, să prevadă în cadrul Regulamentului de la Dublin mecanisme, altele decât cele financiare, pentru remedierea consecințelor nefaste ale aplicării sale pentru micile state membre aflate la frontierele externe ale Uniunii;

7.

solicită Comisiei să creeze un mecanism obligatoriu pentru stoparea transferurilor solicitanților de azil către state membre care nu garantează examinarea completă și corectă a cererilor lor și să ia în mod sistematic măsuri împotriva acestor state;

8.

invită Comisia să stabilească relații de lucru bilaterale constructive cu țările terțe pentru a facilita cooperarea și pentru a garanta că aceste țări terțe își îndeplinesc obligațiile de drept internațional, cu referire la Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951 și la salvarea pe mare;

Drepturile solicitanților

9.

solicită Comisiei să introducă în noul regulament prevederi mai clare și mai stricte referitoare la modalitățile prin care persoanele care solicită protecție sunt informate cu privire la implicațiile Regulamentului de la Dublin și să aibă în vedere elaborarea unei broșuri standard, care să fie tradusă în mai multe limbi și distribuită în toate statele membreși care ar trebui să țină seama și de nivelurile individuale de alfabetizare;

10.

solicită Comisiei să modifice articolele 19 și 20 din Regulamentul de la Dublin privind „preluarea și reprimirea”, pentru a oferi solicitanților un drept la o cale de atac cu efect suspensiv automat împotriva unei decizii de transfer a responsabilității către un alt stat membru, în temeiul Regulamentului de la Dublin;

11.

reafirmă că principiul nereturnării ar trebui să rămână unul dintre elementele esențiale ale oricărui sistem comun de azil la nivel european și insistă asupra faptului că punerea în aplicare a Regulamentului de la Dublin nu ar trebui să ducă niciodată la închiderea procedurii de examinare a unei cereri din motive procedurale și la neredeschiderea sa în vederea realizării unei examinări complete și corecte a cererii inițiale, după efectuarea unui transfer în conformitate cu procesul de la Dublin; consideră că acest lucru ar trebui clarificat în regulament;

12.

consideră că schimbul de informații cu privire la transferuri între statele membre ar trebui îmbunătățit, în special în ceea ce privește nevoile medicale speciale ale persoanelor transferate;

13.

solicită Comisiei să evalueze posibilitatea ca o persoană care face obiectul unui transfer către un alt stat membru, în temeiul sistemului de la Dublin, să fie transferată către țara sa de origine doar în urma cererii sale exprese și cu deplina respectare a drepturilor procedurale;

Întregirea familiei și principiul privind interesele superioare ale copilului

14.

recomandă adoptarea la nivel european a unui set comun de orientări referitoare la evaluarea vârstei și acordarea, în caz de incertitudine, a beneficiului îndoielii copilului;

15.

reamintește că în toate deciziile legate de copii, interesele superioare ale acestora sunt primordiale; insistă asupra faptului că minorii neînsoțiți nu ar trebui niciodată ținuți în detenție sau transferați într-un alt stat membru, cu excepția cazului în care acest lucru se realizează în scopul întregirii familiei, și în cazul în care un astfel de transfer se dovedește a fi necesar, copilul trebuie reprezentat în mod corespunzător și însoțit pe parcursul întregii proceduri; salută, prin urmare, intenția Comisiei de a preciza în detaliu modalitățile de aplicare a normelor din cadrul sistemului de la Dublin în ceea ce privește minorii neînsoțiți;

16.

regretă că definiția dată unui membru al familiei, în temeiul prezentului regulament, este prea restrictivă și solicită Comisiei să extindă această definiție pentru a include toate rudele apropiate și partenerii pe termen lung, în special persoanele care nu beneficiază de niciun alt sprijin familial, precum și copiii majori care nu sunt în măsură să se întrețină singuri;

17.

salută intenția Comisiei de a extinde domeniul de aplicare a Regulamentului de la Dublin, pentru a include protecția subsidiară, deoarece acest lucru va permite persoanelor care solicită protecție subsidiară să se reunească cu membrii familiei cărora li s-a acordat acest tip de protecție sau care îl solicită într-un alt stat membru;

Detenția

18.

solicită Comisiei să adauge o prevedere prin care detenția solicitanților în temeiul sistemului de la Dublin să nu reprezinte decât o măsură de ultimă instanță, specificând motivele în baza cărora se poate recurge la detenție și garanțiile procedurale care ar trebui oferite;

19.

solicită Comisiei să precizeze în mod explicit în Regulamentul de la Dublin faptul că solicitanții de azil în temeiul sistemului de la Dublin au dreptul la aceleași condiții de primire ca oricare alți solicitanți de azil, în conformitate cu Directiva privind primirea, care prevede la articolul 3 alineatul (1) norme generale referitoare, în special, la condițiile materiale de primire, serviciile de sănătate, libertatea de circulație și școlarizarea minorilor;

Clauza umanitară și clauza de suveranitate

20.

consideră că clauza umanitară prevăzută la articolul 15 din Regulamentul de la Dublin conferă destul de multă flexibilitate sistemului de la Dublin, însă că aceasta ar trebui aplicată într-o mai mare măsură, pentru a evita dificultățile cu care ar putea să se confrunte familiile în urma separării;

21.

consideră că, în cazul în care un solicitant de azil se află într-o situație deosebit de vulnerabilă din cauza unei boli grave, a unui handicap sever, a vârstei înaintate sau a unei sarcini, iar acesta sau aceasta este, prin urmare, dependent de asistența unei rude prezente pe teritoriul unui stat membru altul decât cel însărcinat cu examinarea cererii, acesta sau aceasta ar trebui, în măsura în care este posibil, să fie reunit cu această rudă; solicită Comisiei să facă obligatorii prevederile relevante referitoare la clauza umanitară de la articolul 15 alineatul (2);

22.

consideră că ar trebui introdusă o obligație de a-i regăsi pe membrii unei familii pentru organizații precum Crucea Roșie și Semiluna Roșie;

23.

salută intenția Comisiei de specifica mai clar circumstanțele și procedurile potrivit cărora se poate aplica clauza de suveranitate, în special în vederea introducerii condiției referitoare la consimțământul solicitantului de azil;

Culegerea datelor și Eurodac

24.

își exprimă îngrijorarea cu privire la discrepanțele și deficiențele în culegerea datelor, care reies din evaluarea sistemul de la Dublin realizată de Comisie, în special în ceea ce privește înregistrarea amprentelor digitale ale imigranților ilegali la frontierele Uniunii, ceea ce generează serioase îndoieli cu privire la viabilitatea sistemului; consideră că Regulamentul (CE) nr. 862/2007 menționat anterior privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale va oferi celor implicați o imagine mai clară cu privire la funcționarea sistemului de la Dublin și a altor instrumente comunitare privind protecția internațională;

25.

își exprimă preocuparea cu privire la faptul că, în prezent, nu este disponibilă nicio evaluare a costurilor pe care le implică sistemul de la Dublin; solicită Comisiei să remedieze această problemă, deoarece aceasta reprezintă un element important al evaluării sistemului;

26.

ia act cu interes de preocupările exprimate de Comisie cu privire la culegerea și calitatea datelor trimise unității centrale Eurodac, precum și cu privire la nerespectarea obligației de a șterge anumite date și a normelor legate de protecția datelor cu caracter personal; consideră că aceste deficiențe, care pun sub semnul întrebării fiabilitatea Eurodac, ar trebui soluționate în mod corespunzător, înainte ca această bază de date să fie utilizată în alte scopuri;

27.

consideră că fiecare stat membru ar trebui să menționeze, pe o listă închisă, agențiile și autoritățile care au acces la baza de date Eurodac, precum și scopul acestui acces, pentru a preveni orice utilizarea ilicită a datelor;

28.

subliniază că extinderea accesului la baza de date Eurodac pentru autoritățile polițienești și cele responsabile cu aplicarea legii din statele membre, precum și la Europol, atrage după sine riscul ca informația să ajungă la țările terțe, acest lucru putând avea repercusiuni negative pentru solicitanții de azil și familiile acestora; este convins că acest lucru ar spori și riscul ca solicitanții de azil să fie stigmatizați;

*

* *

29.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO L 50, 25.2.2003, p. 1.

(2)  JO L 316, 15.12.2000, p. 1.

(3)  JO L 304, 30.9.2004, p. 12.

(4)  JO L 31, 6.2.2003, p. 18.

(5)  JO L 199, 31.7.2007, p. 23.

(6)  A 2807-a reuniune a Consiliului Justiție și Afaceri Interne de la Luxemburg, din perioada 12-13 iunie 2007.

(7)  JO L 144, 6.6.2007, p. 1.

(8)  JO C 293 E, 2.12.2006, p. 301.

(9)  JO C 146 E, 12.6.2008, p. 364.

(10)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0012.

(11)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0107.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/10


Marți, 2 septembrie 2008
Anumite aspecte legate de asigurarea auto

P6_TA(2008)0386

Rezoluția Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind anumite aspecte legate de asigurarea auto (2007/2258(INI))

2009/C 295 E/03

Parlamentul European,

având în vedere raportul Comisiei privind anumite aspecte legate de asigurarea auto (COM(2007)0207) („raportul Comisiei”),

având în vedere Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto (a patra directivă privind asigurarea auto) (1),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0249/2008),

A.

întrucât libera circulație a persoanelor în Uniunea Europeană, în special în contextul ultimelor două valuri de extindere și al lărgirii corespunzătoare a grupului Schengen, a avut ca rezultat creșterea rapidă a numărului persoanelor precum și a vehiculelor care traversează granițele naționale, atât din motive profesionale, cât și personale;

B.

întrucât prioritatea protejării victimelor accidentelor necesită o legislație privind asigurarea auto clară, precisă și eficace la nivel european;

C.

întrucât a patra directivă privind asigurarea auto a impus Comisiei să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului referitor la punerea în aplicare și la eficacitatea sancțiunilor naționale introduse cu privire la procedura de ofertă/răspuns justificate, precum și referitor la echivalența lor și să înainteze propuneri dacă este necesar;

D.

întrucât raportul Comisiei examinează dispozițiile în materie de sancțiuni naționale, eficacitatea sistemului de soluționare a cererilor de despăgubire prin reprezenant și posibilitatea încheierii unei asigurări voluntare de protecție juridică la care pot adera în plus potențialele victime ale accidentelor rutiere;

E.

întrucât articolul 4 alineatul (6) din a patra directivă privind asigurarea auto reglementează procedura de ofertă motivată, prin care victimele accidentelor de mașină care au loc în străinătate au dreptul să ceară o despăgubire reprezentantului desemnat de asigurator în țara de rezidență a victimei pentru soluționarea cererilor de despăgubire;

F.

întrucât victima trebuie să primească un răspuns justificat din partea asiguratorului în termen de trei luni, în lipsa căruia sunt prevăzute sancțiuni;

G.

întrucât este încă nevoie să se clarifice funcționarea acestei dispoziții;

H.

întrucât Comisia trebuie să țină seama pe deplin de extindere în procesul de punere în aplicare a politicilor UE, în special de costurile relativ ridicate ale asigurării auto în noile state membre;

I.

întrucât diferite dispoziții în materie de sancțiuni cu privire la procedura de ofertă/răspuns justificate au fost puse în aplicare în statele membre;

J.

întrucât consultările cu autoritățile naționale, inclusiv din noile state membre, au confirmat faptul că dispozițiile actuale în materie de sancțiuni, acolo unde există, sunt oportune și puse în aplicare în mod eficient în UE;

K.

întrucât, totuși, unele state membre nu prevăd sancțiuni specifice, ci se bazează numai pe obligația asiguratorului de a plăti dobânzile legale aferente valorii indemnizației în cazul în care oferta sau răspunsul motivat nu este formulat într-un termen de trei luni;

L.

întrucât sistemul privind soluționarea cererilor de despăgubire prin reprezentant este relativ bine cunoscut în majoritatea statelor membre;

M.

întrucât consultările purtate de Comisie în vederea evaluării cunoștințelor populației privind sistemul de soluționare a cererilor de despăgubire prin reprezentanți au vizat doar statele membre și sectorul asigurărilor, fără a reuși să implice suficient și cetățenii și asociațiile de consumatori, adică părțile cele mai interesate în funcționarea corectă a sistemului;

N.

întrucât asigurarea de protecție juridică pentru cheltuielile de judecată suportate de victimele accidentelor auto este disponibilă în majoritatea statelor membre; întrucât mai mult de 90 % din totalul cazurilor sunt soluționate extrajudiciar și cheltuielile judiciare sunt rambursate în multe state membre; întrucât, în plus, asigurătorii în materie de cheltuieli de judecată au oferit deja acoperire pentru toate tipurile de cazuri transfrontaliere pentru o perioadă și au înființat în consecință departamente proprii pentru cererile din străinătate și pentru facilitarea soluționării rapide a diferendelor;

O.

întrucât întrebarea dacă aceste cheltuieli de judecată rezonabile ar trebui acoperite de asigurarea de răspundere civilă auto în toate statele membre este încă deschisă;

P.

întrucât, totuși, acoperirea cheltuielilor de judecată rezonabile de către asigurarea de răspundere civilă auto, în toate statele membre, contribuie în mod sigur la creșterea protecției și a încrederii consumatorilor din UE;

Q.

întrucât piețele de asigurări din noile state membre se dezvoltă în mod constant; întrucât, totuși, în anumite state membre, asigurarea de protecție juridică este un produs relativ nou care are nevoie să fie promovat, deoarece asigurarea de protecție juridică este puțin cunoscută;

R.

întrucât acoperirea obligatorie a cheltuielilor judiciare ar trebui să sporească încrederea consumatorilor în asigurarea de răspundere civilă auto, în special în cazurile în care se solicită despăgubiri, deoarece consumatorii din multe state membre noi se tem de taxe judiciare ridicate, care ar fi acoperite de asigurarea obligatorie;

S.

întrucât asigurarea obligatorie de protecție juridică ar crea un volum de muncă suplimentar și mai complex pentru sistemul judiciar și ar putea întârzia rezolvarea contestațiilor și mări numărul de plângeri nejustificate;

T.

întrucât asigurarea de răspundere civilă auto și asigurarea de protecție juridică au obiective și funcții diferite, și anume în timp ce asigurarea de răspundere civilă auto permite acoperirea cheltuielilor consumatorului în cazul plângerilor adresate împotriva lui ca urmare a unui accident rutier, asigurarea de protecție juridică acoperă costurile unui proces împotriva unui terț în urma unui accident rutier;

U.

întrucât campaniile publice realizate de autoritățile naționale, de sectorul asigurărilor și de organizațiile de consumatori sunt importante pentru dezvoltarea piețelor naționale,

1.

salută raportul Comisiei și subliniază importanța implicării depline și efective a tuturor părților interesate, în special consumatorii, în procesul de consultare pentru dezvoltarea politicilor UE în acest domeniu;

2.

solicită, prin urmare, implicarea sistematică a organizațiilor de consumatori care reprezintă în special victimele în procesul de evaluare a eficacității sistemelor existente în statele membre;

3.

salută această evaluare ex post a măsurilor legislative, pentru a se asigura că normele funcționează în conformitate cu scopul urmărit și pentru a identifica eventualele aplicări necorespunzătoare neprevăzute;

4.

subliniază importanța creșterii încrederii consumatorilor în polițele de asigurare auto pentru călătoriile transfrontaliere cu autovehiculele în UE, în special a automobiliștilor din vechile state membre care călătoresc spre destinații din noile state membre și viceversa;

5.

consideră că promovarea soluțiilor legale existente și dictate de piață, care protejează consumatorul, întăresc încrederea acestuia în asigurările auto;

6.

este de părere că statele membre sunt de asemenea responsabile de buna funcționare a sistemelor proprii de asigurare naționale în raport cu legislația UE privind procedura de cerere sau răspuns motivat și cheltuielile de judecată suportate de victime;

7.

solicită Comisiei să continue să monitorizeze îndeaproape buna funcționare a mecanismelor de piață și să prezinte un raport periodic Parlamentului pe această temă;

8.

consideră că simpla obligație a asiguratorului de a plăti dobânzile legale în caz de întârziere nu are caracter de sancțiune și, în consecință, este necesară intensificarea controalelor din partea Comisiei și aceasta trebuie să ia măsurile adecvate în această privință astfel încât toate piețele statelor membre să funcționeze armonios și consumatorii să fie protejați în mod eficace;

9.

subliniază că relațiile de muncă dintre Comisie, autoritățile naționale, sectorul asigurărilor și consumatori ar trebui întărite pentru a asigura furnizarea constantă de date exacte privind întărirea sistemelor existente;

10.

consideră, în conformitate cu abordarea UE general stabilită privind sancțiunile, că principiul subsidiarității ar trebui menținut și că nu este nevoie de armonizarea dispozițiilor naționale în materie de sancțiuni;

11.

consideră că organismele de reglementare la nivel național sunt mai bine plasate pentru a garanta nivelul cel mai înalt de protecție a consumatorului pe piețele naționale;

12.

recomandă, prin urmare, în ceea ce privește procedura de cerere sau răspuns motivat, să lase la alegerea statelor membre impunerea de sancțiuni, precum și tipurile și nivelurile dispozițiilor potrivite;

13.

invită statele membre să garanteze eficacitatea sancțiunilor prevăzute în cazul nerespectării termenului de trei luni pentru prezentarea unui răspuns motivat la cererea de despăgubire sau a unei oferte motivate de despăgubire;

14.

consideră oportun ca, înainte de aplicarea sancțiunilor, să se cerceteze atent cauzele deficiențelor societăților de asigurări, luând în considerare în special factorii independenți de respectivele societăți; speră continuarea monitorizării de către Comisie a piețelor naționale și acordarea de asistență din partea acesteia autorităților naționale care o solicită;

15.

reamintește importanța stimulării încrederii cetățenilor în funcționarea sistemului de soluționare a cererilor de despăgubire de către reprezentanți prin promovarea acestui sistem prin campanii publice și prin intermediul altor măsuri adecvate;

16.

invită statele membre și Comisia să sporească încrederea consumatorilor prin încurajarea măsurilor adecvate care măresc gradul de sensibilizare și prin utilizarea centrelor de informare naționale cu privire la asigurări, solicitând, de exemplu, asiguratorilor să includă în pachetul informațional contractual informațiile de contact ale centrelor de informare din statele membre respective;

17.

invită, în plus, statele membre să ceară asigurătorilor, în cadrul pachetului informațional precontractual, să ofere consumatorilor informații complete privind modul în care funcționează sistemul de soluționare a cererilor de despăgubire prin reprezentant și care sunt utilizările și beneficiile acestuia pentru partea asigurată;

18.

îndeamnă Comisia să continue monitorizarea sistemului și să coordoneze și să ofere asistență atunci când este nevoie sau în cazul în care autoritățile naționale cer asistență;

19.

consideră, în plus, în ceea ce privește asigurarea de răspundere civilă auto, că acoperirea obligatorie a cheltuielilor de judecată ar descuraja în mod cert recurgerea la procedurile extrajudiciare, ceea ce ar putea spori numărul acțiunilor în instanță și ar conduce, prin urmare, la creșterea nejustificată a volumului de muncă din sistemul judiciar și ar risca să destabilizeze funcționarea pieței de asigurări facultative de protecție juridică, care există și se află în evoluție;

20.

consideră, prin urmare, că, în general, efectele negative ale introducerii unui sistem de acoperire obligatorie a cheltuielilor de judecată în cadrul asigurării de răspundere civilă auto ar depăși beneficiile potențiale;

21.

îndeamnă Comisia să ia, în colaborare cu statele membre, măsurile suplimentare necesare pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la asigurarea de protecție juridică, precum și la alte produse de asigurare, în special în statele membre noi, concentrându-se asupra informării cetățenilor despre avantajele ofertelor și deținerii uneia din aceste asigurări;

22.

consideră, în acest context, că rolul organismelor de reglementare la nivel național este capital pentru punerea în aplicare a bunelor practici din alte state membre;

23.

invită, prin urmare, Comisia să consolideze protecția consumatorului îndemnând statele membre să își încurajeze organismele de reglementare la nivel național și companiile de asigurări naționale să sporească gradul de informare cu privire la existența unei asigurări facultative de protecție juridică;

24.

consideră că informațiile precontractuale privind asigurarea auto ar putea să cuprindă informații referitoare la posibilitatea de a exclude o asigurare care să acopere cheltuielile judiciare;

25.

invită statele membre să încurajeze organismele de reglementare la nivel național și intermediarii să informeze clienții cu privire la riscurile și la asigurarea facultativă suplimentară care ar putea fi în folosul acestora, ca de exemplu asigurarea de protecție juridică, asigurarea de asistență și asigurarea de furt auto;

26.

invită statele membre care nu au introdus sisteme alternative de soluționare a diferendelor pentru soluționarea cererilor de despăgubire să ia în considerare introducerea unor astfel de sisteme bazate pe bunele practici din alte state membre;

27.

solicită Comisiei să nu aducă atingere rezultatelor studiilor comandate în urma adoptării Regulamentului „Roma II” (2) privind diferențele dintre despăgubirile acordate pentru vătămările corporale, studii care ar putea să sugereze o soluție prin intermediul unei asigurări și, deci, o modificare în consecință a celei de-a patra directive privind asigurările auto;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO L 181, 20.7.2000, p. 65.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) (JO L 199, 31.7.2007, p. 40).


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/13


Marți, 2 septembrie 2008
Strategia coordonată pentru intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale

P6_TA(2008)0387

Rezoluția Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la o strategie coordonată pentru intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale (2008/2033(INI))

2009/C 295 E/04

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 mai 2006 privind necesitatea elaborării unei strategii coordonate pentru intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale (COM(2006)0254),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2007 privind anumite elemente cheie care contribuie la instituirea strategiei de combatere a fraudei în domeniul TVA-ului în cadrul UE (COM(2007)0758),

având în vedere raportul Comisiei din 16 aprilie 2004 privind utilizarea unor măsuri de cooperare administrativă în lupta împotriva fraudei în domeniul TVA-ului (COM(2004)0260),

având în vedere concluziile Consiliului ca urmare a reuniunilor sale din 14 mai 2008, 5 iunie 2007, 28 noiembrie 2006 și 7 iunie 2006,

având în vedere Raportul special nr. 8/2007 al Curții de Conturi Europene privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată (1),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2005 privind contribuția politicilor fiscale și vamale la Strategia de la Lisabona (COM(2005)0532),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 februarie 2008 privind măsurile de modificare a sistemului de TVA în vederea combaterii fraudei (COM(2008)0109),

având în vedere propunerile Comisiei din 17 martie 2008 privind o directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în vederea combaterii fraudei fiscale legate de operațiunile intracomunitare și privind un regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 în vederea combaterii fraudei fiscale legate de operațiunile intracomunitare (COM(2008)0147),

având în vedere articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere recomandările formulate în concluziile Consiliului din ca urmare a reuniunii sale din 14 mai 2008 referitoare la aspectele fiscale aferente acordurilor care urmează să fie încheiate de Comunitate și de statele sale membre cu țările terțe,

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0312/2008),

A.

întrucât frauda fiscală are consecințe grave asupra bugetelor statelor membre și asupra sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene, conduce la încălcări ale principiului impozitării juste și transparente și poate denatura concurența, afectând astfel funcționarea pieței interne; întrucât întreprinderile oneste întâmpină dezavantaje de ordin concurențial din cauza fraudei fiscale, iar pierderile de venituri fiscale sunt, în final, acoperite de contribuabilul european prin alte forme de impozitare;

B.

întrucât frauda fiscală pune în pericol echitatea și justiția fiscală, pierderile de venituri de către finanțele publice fiind adesea compensate printr-o creștere a fiscalității, ceea ce afectează contribuabilii mai modești și onești, care nu au posibilitatea sau intenția de a se sustrage de la obligațiile lor fiscale sau de a le încălca;

C.

întrucât intensificarea schimburilor comerciale transfrontaliere ca urmare a instituirii pieței interne a condus la creșterea numărului de tranzacții în care locul de impozitare și locul de stabilire a persoanei supuse plății TVA-ului sunt în două state membre diferite;

D.

întrucât cei care săvârșesc noile forme de fraudă fiscală legate de tranzacțiile transfrontaliere, cum ar fi frauda de tip „carusel” sau frauda intracomunitară a firmelor fantomă, au profitat de fragmentarea și de lacunele din actualele sisteme fiscale și întrucât sunt necesare schimbări în modul de funcționare a TVA;

E.

întrucât evaziunea și frauda în domeniul TVA-ului afectează finanțarea bugetului Uniunii Europene, deoarece conduc la o mai mare nevoie de a face apel la resursele proprii ale statelor membre bazate pe venitul național brut;

F.

întrucât, deși intră în mare măsură în domeniul de competență al statelor membre, combaterea fraudei nu este o problemă care poate fi soluționată doar la nivel național;

G.

întrucât globalizarea implică dificultăți din ce în ce mai mari în ceea ce privește combaterea fraudei fiscale la nivel internațional, date fiind implicarea sporită a întreprinderilor cu sediul în țări terțe în frauda de tip „carusel”, răspândirea comerțului electronic și globalizarea piețelor serviciilor; întrucât factorii respectivi militează puternic în favoarea îmbunătățirii cooperării internaționale, în special în materie de TVA;

H.

întrucât amploarea fraudei fiscale în Uniunea Europeană se datorează sistemului actual de tranziție a TVA care este prea complex, făcând tranzacțiile intracomunitare greu de urmărit, mai opace și, prin urmare, mai vulnerabile abuzului;

I.

întrucât, în momentul în care se examinează diversele opțiuni pentru a aborda problematica fraudei fiscale, Comisia și statele membre ar trebui să evite, cât mai mult cu puțință, măsurile care ar putea conduce la o sarcină administrativă disproporționată pentru întreprinderi și administrațiile fiscale sau la discriminări în rândul comercianților;

J.

întrucât atât Comisia, cât și Curtea de Conturi au declarat în mod consecvent că sistemul pentru schimburi de informații între statele membre cu privire la livrările intracomunitare de bunuri nu furnizează informații relevante sau în timp util pentru combaterea eficientă a fraudei în domeniul TVA-ului; întrucât în acest sens sunt necesare norme mai clare, cu caracter obligatoriu, pentru cooperarea dintre statele membre și Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);

K.

întrucât utilizarea tuturor tehnologiilor disponibile, inclusiv stocarea și transmiterea electronică a anumitor date în materie de TVA și accize este indispensabilă pentru funcționarea corespunzătoare a sistemelor fiscale din statele membre; întrucât condițiile referitoare la schimbul de date stocate electronic în fiecare stat membru și la accesul direct al statelor membre la aceste date ar trebui îmbunătățite; întrucât autoritățile fiscale din statele membre ar trebui să prelucreze cu atenția cuvenită datele cu caracter personal, în scopurile specificate și având consimțământul persoanei vizate sau în baza oricărui alt temei legitim prevăzut de lege;

L.

întrucât deseori comercianții pot obține doar informații foarte fragmentate privind statutul clienților lor în ceea ce privește TVA-ul;

M.

întrucât consolidarea mijloacelor de detectare a fraudei fiscale ar trebui să fie însoțită de o îmbunătățire a legislației existente privind asistența pentru recuperarea impozitelor, aplicarea unui tratament fiscal egal și garantarea caracterului practic pentru întreprinderi,

O strategie a UE în materie de fraudă fiscală

1.

remarcă faptul că scopul unei strategii la nivelul UE de combatere a fraudei fiscale trebuie să fie reducerea pierderilor fiscale generate de fraude fiscale prin identificarea domeniilor în care se pot aduce îmbunătățiri atât legislației CE, cât și cooperării administrative dintre statele membre, îmbunătățiri care să promoveze în mod eficient reducerea fraudei fiscale, cât de mult posibil, fără a crea sarcini inutile pentru administrațiile fiscale și pentru contribuabili;

2.

invită statele membre să ia în sfârșit în serios lupta împotriva fraudei fiscale;

3.

reamintește faptul că instituirea unui sistem în materie de TVA bazat pe „principiul țării de origine”, care implică faptul că tranzacțiilor supuse TVA-ului dintre statele membre li se aplică taxa percepută în țara de origine în loc să se aplice o rată zero, rămâne o soluție pe termen lung de combatere eficace a fraudei fiscale; remarcă faptul că „principiul țării de origine” ar face inutilă scutirea de TVA a bunurilor comercializate pe piața internă și impozitarea lor ulterioară în țara de destinație; reamintește faptul că, pentru a putea funcționa, un sistem în materie de TVA bazat pe „principiul țării de origine” necesită instituirea unui sistem de compensare, așa cum a fost propus inițial de Comisie în 1987;

4.

regretă atitudinea de blocadă a unor state membre din ultimii 10 ani care a contracarat orice strategie eficace a UE de combatere a fraudei fiscale;

5.

regretă că, în ciuda mai multor analize, solicitări și obiecții, Consiliul nu a adoptat până în prezent o strategie eficace de combatere a fraudei fiscale;

6.

solicită Comisiei să abordeze în continuare în mod direct această problemă, în ciuda repetatelor eșecuri din ultimele decenii;

Aspecte generale: amploarea fraudei fiscale și consecințele sale

7.

ia act de faptul că estimările pierderilor fiscale totale (din impozite directe și indirecte) generate de frauda fiscală variază în Uniunea Europeană de la 200 la 250 miliarde EUR, echivalentul a 2-2,25 % din PNB, 40 miliarde EUR provenind din fraude în domeniul TVA-ului, și de faptul că se estimează că 10 % corespund încasărilor de TVA, 8 % încasărilor totale din accize pe băuturile alcoolice în 1998 și 9 % încasărilor totale din accize pe produsele din tutun; regretă, cu toate acestea, faptul că nu sunt disponibile cifre exacte din cauza diferențelor majore dintre standardele naționale de raportare;

8.

solicită aplicarea unui sistem uniform de colectare a datelor în toate statele membre, ca bază pentru asigurarea transparenței și a unor măsuri de combatere a fraudei fiscale la nivel național;

9.

regretă că, din cauza lipsei de date colectate la nivel național, nu este posibilă nici evaluarea adecvată a amplorii reale a problemei și nici monitorizarea schimbărilor, fie ele pozitive sau negative;

10.

solicită Comisiei să studieze un sistem european armonizat de colectare de date și de producere de date statistice privind frauda fiscală, astfel încât să se obțină o evaluare cât mai precisă cu putință a amplorii reale a fenomenului;

11.

reamintește faptul că eliminarea economiei subterane nu se poate realiza fără aplicarea mecanismelor stimulative adecvate; propune, în plus, ca statele membre să prezinte rapoarte, prin intermediul graficului de performanțe al Strategiei de la Lisabona, privind progresele realizate pentru reducerea economiilor lor subterane;

Sistemul actual în materie de TVA și deficiențele sale

12.

remarcă faptul că frauda în domeniul TVA-ului constituie un motiv deosebit de preocupare pentru funcționarea pieței interne în măsura în care are un impact transfrontalier direct, implică pierderi substanțiale de venituri și afectează direct bugetul UE;

13.

reiterează faptul că sistemul actual în materie de TVA, instituit în 1993, ar fi trebuit să fie doar un sistem tranzitoriu și că Parlamentul a cerut Comisiei să prezinte propuneri care să vizeze luarea unei decizii finale în ceea ce privește sistemul definitiv în materie de TVA până în 2010;

14.

afirmă că libera circulație a persoanelor, mărfurilor, serviciilor și capitalului pe piața internă începând din 1993, în combinație cu noile descoperiri tehnologice care au condus la bunuri mici, dar de mare valoare, fac din ce în ce mai dificilă combaterea fraudei în domeniul TVA-ului, lucru exacerbat de complexitatea și natura fragmentată a sistemului actual, care îngreunează urmărirea tranzacțiilor, făcându-le astfel mai vulnerabile la abuzuri;

15.

ia notă de creșterea numărului de cazuri de fraude cu firme fantomă și de încălcarea premeditată a sistemului în materie de TVA de către organizații criminale care comit astfel de fraude pentru a profita de deficiențele sistemului și evidențiază cazul de fraudă de tip „carusel” privind TVA-ul, deschis de Eurojust, care implică 18 state membre și o fraudă fiscală cu valoarea estimată la 2,1 miliarde EUR;

16.

sprijină eforturile Comisiei de a schimba fundamental sistemul actual în materie de TVA; salută faptul că statele membre consideră acum prioritară această problemă și le îndeamnă să se pregătească să ia măsuri substanțiale în acest sens;

17.

consideră că actualul sistem este depășit și necesită o revizuire totală, care să nu conducă însă la creșterea birocrației pentru întreprinderile cinstite; este convins că menținerea status quo-ului nu este o opțiune;

Alternative pentru sistemul actual în materie de TVA

Sistemul de impozitare inversă

18.

remarcă faptul că într-un sistem cu impozitare inversă, TVA-ul este datorat de clientul supus taxei și nu de furnizor; admite că acest sistem are avantajul de a anula posibilitatea de a comite fraude cu firmă fantomă, desemnând contribuabilul căruia îi sunt furnizate bunurile ca persoană responsabilă pentru plata TVA;

19.

remarcă faptul că un sistem dublu în materie de TVA ar aduce prejudicii bunei funcționări a pieței interne și ar crea un mediu mai complex care ar descuraja investițiile în afaceri, situație care ar putea fi depășită, pe termen lung, doar printr-un sistem de impozitare inversă generalizată cu caracter obligatoriu, spre deosebire de un sistem opțional sau unul bazat doar pe livrări;

20.

constată, de asemenea, că sistemul de impozitare inversă nu permite plata fracționată a TVA-ului și că TVA-ul este plătit integral doar la sfârșitul lanțului de distribuție, înlăturându-se astfel mecanismul de autocontrol al TVA-ului; avertizează că este posibil să apară noi forme de fraudă, inclusiv pierderi fiscale suplimentare la nivelul vânzărilor cu amănuntul și utilizarea frauduloasă a codurilor de înregistrare în scopuri de TVA, și că introducerea unor verificări suplimentare pentru combaterea acestor forme de fraudă ar putea conduce la îngreunarea sarcinii administrative pentru comercianții corecți; prin urmare, îndeamnă la precauție și la analize aprofundate înainte de introducerea unui sistem de impozitare inversă; remarcă totuși că aplicarea unui prag pentru a limita riscul de consum final neimpozitat ajută la combaterea fraudei și consideră rezonabil pragul de 5 000 EUR propus de Consiliu;

Proiect-pilot

21.

constată, rămânând totodată precaut și critic, că un proiect-pilot poate ajuta statele membre să înțeleagă mai bine riscurile inerente unui sistem de impozitare inversă și îndeamnă Comisia și statele membre să prevadă garanții adecvate pentru a se asigura că nici statele membre care participă, nici alte state membre nu se expun la riscuri majore pe perioada desfășurării proiectului-pilot;

Impozitarea livrărilor intracomunitare

22.

consideră că cea mai bună soluție pentru combaterea fraudei în domeniul TVA-ului aferent livrărilor transfrontaliere constă în introducerea unui sistem în care scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare este înlocuită cu aplicarea unei rate de impozitare de 15 %; remarcă faptul că un astfel de sistem ar funcționa mai bine dacă varietatea și complexitatea ratelor reduse ale TVA-ului ar fi simplificate semnificativ, cu reducerea la minimum a sarcinii administrative atât pentru întreprinderi, cât și pentru autoritățile fiscale; constată că reducerile individuale ale ratelor TVA-ului instituite înainte de 1992 ar trebui examinate și evaluate atent pentru a se vedea dacă menținerea lor este justificată din punct de vedere economic;

23.

recunoaște că, din cauza ratelor diferite ale TVA-ului, impozitarea livrărilor intracomunitare ar impune plăți de regularizare între statele membre; consideră că regularizările în cauză ar trebui să fie efectuate prin intermediul unui organism de compensare, ceea ce ar facilita transferurile de venituri între statele membre; subliniază faptul că funcționarea unui organism de compensare este fezabilă din punct de vedere tehnic;

24.

consideră că un sistem descentralizat bazat pe un organism de compensare ar fi mai adecvat și ar putea fi dezvoltat mai rapid, în măsura în care le oferă statelor membre posibilitatea de a conveni bilateral detalii importante, în funcție de balanța comercială a fiecăruia, de asemănările funcționale ale sistemelor lor în materie de TVA și ale mecanismelor lor de control și pe baza încrederii reciproce;

25.

subliniază că administrația fiscală a fiecărui stat membru de livrare trebuie să fie responsabilă pentru colectarea TVA-ului de la furnizor și pentru realizarea, prin intermediul sistemului de compensare, a unui transfer către administrația fiscală a statului în care are loc achiziția intracomunitară; recunoaște că este necesar să se dezvolte o încredere reciprocă între administrațiile fiscale;

Cooperarea administrativă și asistență reciprocă în domeniul TVA-ului, al accizelor și al impozitării directe

26.

subliniază că statele membre nu pot combate frauda fiscală transfrontalieră în mod individual; consideră că schimburile de informații și cooperarea dintre statele membre și dintre acestea și Comisie nu au fost suficiente, din punctul de vedere al fondului și al promptitudinii, pentru combaterea eficientă a fraudei; consideră că contactele directe dintre oficiile locale sau naționale de luptă antifraudă nu sunt dezvoltate și nici suficient de bine utilizate, ceea ce conduce la ineficiență, neutilizarea la maximă capacitate a măsurilor de cooperare administrativă și întârzieri în comunicare;

27.

insistă că, pentru a proteja veniturile fiscale din toate statele membre pe piața internă, statele membre ar trebui să adopte măsuri comparabile împotriva autorilor fraudelor, indiferent de locul în care au loc pierderile de venituri; invită Comisia să propună mecanisme posibile pentru a promova o astfel de cooperare între statele membre;

28.

salută propunerea Comisiei de modificare a Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (2) și a Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată (3) în vederea accelerării colectării și schimburilor de informații privind tranzacțiile intracomunitare începând cu 2010; recunoaște că normele propuse, care prevăd raportări lunare, vor îngreuna sarcina administrativă a întreprinderilor care prestează doar servicii și care nu sunt supuse acestei norme în prezent, dar acceptă faptul că acest lucru este necesar având în vedere posibilitățile de comitere a unor fraude de tip „carusel” în domeniul anumitor servicii;

29.

îndeamnă Consiliul să adopte rapid măsurile propuse și invită Comisia să prezinte alte propuneri privind accesul automatizat al tuturor statelor membre la anumite date fără caracter sensibil deținute de statele membre cu privire la proprii contribuabili (cum ar fi, spre exemplu în sectorul de activitate al întreprinderilor, anumite date privind cifra de afaceri) și privind armonizarea procedurilor de înregistrare și de radiere a contribuabililor supuși TVA-ului pentru a asigura depistarea rapidă și radierea falșilor contribuabili; subliniază faptul că statele membre trebuie să își asume răspunderea pentru actualizarea datelor lor, în special în ceea ce privește radierea și depistarea înregistrărilor frauduloase;

30.

reamintește faptul că paradisurile fiscale ar putea reprezenta o barieră în calea punerii în aplicare a Strategiei de la Lisabona, în cazul în care exercită o presiune de scădere excesivă asupra ratelor de impozitare și, în general, asupra veniturilor fiscale;

31.

subliniază, de asemenea, că, în perioadele de disciplină bugetară, orice erodare a bazei fiscale va pune în pericol capacitatea statelor membre de a respecta Pactul de stabilitate și creștere reformat;

32.

subliniază faptul că eliminarea paradisurilor fiscale presupune, printre altele, o strategie orientată pe trei direcții: combaterea evaziunii fiscale, lărgirea domeniului de aplicare al Directivei 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi (4) și solicitarea ca OCDE, prin intermediul membrilor săi, să sancționeze paradisurile fiscale necooperante;

Evaziunea fiscală

33.

regretă faptul că statele membre pun obstacole în calea unei reforme a Directivei 2003/48/CE prin obiecții continue și tactici de amânare și îndeamnă Comisia să își prezinte propunerile cât de curând posibil, fără a acorda atenție semnelor de rezistență;

34.

subliniază faptul că prin reforma Directivei 2003/48/CE trebuie să se corecteze diferitele lacune și deficiențe actuale care împiedică descoperirea operațiunilor de evaziune și fraudă fiscală;

35.

invită Comisia, în contextul reformei Directivei 2003/48/CE, să examineze opțiunile pentru reformă, inclusiv investigarea posibilități de a lărgi domeniului de aplicare al directivei în ceea ce privește anumite tipuri de persoane juridice și de surse de venit financiar;

36.

îndeamnă Uniunea Europeană să mențină pe ordinea de zi eliminarea paradisurilor fiscale la nivel mondial, având în vedere efectele negative ale acestora asupra veniturilor fiscale ale fiecărui stat membru; invită Consiliul și Comisia să facă uz de puterea comercială a UE atunci când negociază acorduri comerciale și de cooperare cu guvernele unor paradisuri fiscale pentru a le convinge să elimine dispozițiile și practicile fiscale care favorizează evaziunea și frauda fiscală; salută, ca primă măsură, recomandările cuprinse în concluziile Consiliului rezultate în urma reuniunii sale din 14 mai 2008, de a include în acordurile comerciale o clauză privind buna guvernare în probleme fiscale; solicită Comisiei să includă imediat o astfel de clauză, cu efect imediat, în negocierile sale referitoare la acordurile comerciale viitoare;

*

* *

37.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO C 20, 25.1.2008, p. 1.

(2)  JO L 347, 11.12.2006, p. 1.

(3)  JO L 264, 15.10.2003, p. 1.

(4)  JO L 157, 26.6.2003, p. 38.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/19


Marți, 2 septembrie 2008
Anul european al voluntariatului

P6_TA(2008)0389

Declarația Parlamentului European privind declararea anului 2011 ca Anul european al voluntariatului

2009/C 295 E/05

Parlamentul European,

având în vedere rezoluția sa din 22 aprilie 2008 privind contribuția activității de voluntariat la coeziunea economică și socială (1),

având în vedere rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 16 mai 2007, privind punerea în aplicare a unor obiective comune pentru activitățile de voluntariat ale tinerilor (2),

având în vedere articolul 116 din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât peste 100 de milioane de europeni de toate vârstele, confesiunile și naționalitățile sunt implicați în activități de voluntariat,

B.

întrucât o anchetă Eurobarometru publicată în 2007 a arătat că 3 europeni din 10 afirmă că sunt implicați în activități de voluntariat și că aproape 80 % dintre intervievați consideră că acestea constituie o componentă importantă a vieții democratice din Europa (3),

C.

întrucât s-a estimat că sectorul voluntariatului contribuie cu 5 % la Produsul Intern Brut al economiilor statelor membre și dezvoltă activități inovatoare care identifică, exprimă și răspund necesităților apărute în societate,

D.

întrucât Centrul European pentru Voluntariat, Forumul European al Tineretului, Asociația Organizațiilor de Servicii de Voluntariat, Organizația Mondială a Mișcării de Cercetași (Scout), Crucea Roșie — Oficiul Uniunii Europene, rețeaua Volonteurope, Platforma Europeană a persoanelor în vârstă (AGE), Solidar, Caritas Europa, ENGAGE, Johanniter International, Organizația Europeană Neguvernamentală Sportivă și altele, împreună reprezentând mii de organizații ce implică milioane de voluntari, au solicitat instituțiilor europene să declare 2011, Anul european al voluntariatului,

1.

solicită Comisiei să declare, cu asentimentul tuturor instituțiilor UE, 2011 ca Anul european al voluntariatului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor, Comisiei și Consiliului.

Lista semnatarilor

Adamos Adamou, Vittorio Agnoletto, Vincenzo Aita, Gabriele Albertini, Jim Allister, Roberta Alma Anastase, Georgs Andrejevs, Alfonso Andria, Laima Liucija Andrikienė, Emmanouil Angelakas, Roberta Angelilli, Alfredo Antoniozzi, Kader Arif, Stavros Arnaoutakis, Richard James Ashworth, Francisco Assis, John Attard-Montalto, Elspeth Attwooll, Marie-Hélène Aubert, Jean-Pierre Audy, Margrete Auken, Inés Ayala Sender, Liam Aylward, Pilar Ayuso, Peter Baco, Mariela Velichkova Baeva, Enrique Barón Crespo, Etelka Barsi-Pataky, Alessandro Battilocchio, Katerina Batzeli, Edit Bauer, Jean Marie Beaupuy, Zsolt László Becsey, Angelika Beer, Ivo Belet, Irena Belohorská, Jean-Luc Bennahmias, Monika Beňová, Pervenche Berès, Sergio Berlato, Giovanni Berlinguer, Thijs Berman, Šarūnas Birutis, Jana Bobošíková, Sebastian Valentin Bodu, Jens-Peter Bonde, Guy Bono, Mario Borghezio, Josep Borrell Fontelles, Umberto Bossi, Costas Botopoulos, Bernadette Bourzai, Sharon Bowles, Iles Braghetto, Frieda Brepoels, Hiltrud Breyer, André Brie, Danutė Budreikaitė, Paul van Buitenen, Kathalijne Maria Buitenweg, Ieke van den Burg, Colm Burke, Niels Busk, Cristian Silviu Bușoi, Philippe Busquin, Joan Calabuig Rull, Mogens Camre, Luis Manuel Capoulas Santos, Marco Cappato, Marie-Arlette Carlotti, Carlos Carnero González, Giorgio Carollo, Paulo Casaca, Françoise Castex, Giuseppe Castiglione, Giusto Catania, Alejandro Cercas, Giulietto Chiesa, Sylwester Chruszcz, Luigi Cocilovo, Carlos Coelho, Richard Corbett, Dorette Corbey, Giovanna Corda, Titus Corlățean, Jean Louis Cottigny, Michael Cramer, Corina Crețu, Gabriela Crețu, Brian Crowley, Magor Imre Csibi, Marek Aleksander Czarnecki, Ryszard Czarnecki, Daniel Dăianu, Joseph Daul, Dragoș Florin David, Chris Davies, Antonio De Blasio, Bairbre de Brún, Arūnas Degutis, Véronique De Keyser, Gérard Deprez, Proinsias De Rossa, Harlem Désir, Nirj Deva, Mia De Vits, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Jolanta Dičkutė, Gintaras Didžiokas, Alexandra Dobolyi, Brigitte Douay, Mojca Drčar Murko, Bárbara Dührkop Dührkop, Árpád Duka-Zólyomi, Constantin Dumitriu, Michl Ebner, Saïd El Khadraoui, Maria da Assunção Esteves, Edite Estrela, Harald Ettl, Jill Evans, Robert Evans, Richard Falbr, Claudio Fava, Szabolcs Fazakas, Emanuel Jardim Fernandes, Francesco Ferrari, Anne Ferreira, Elisa Ferreira, Ilda Figueiredo, Petru Filip, Věra Flasarová, Hélène Flautre, Alessandro Foglietta, Hanna Foltyn-Kubicka, Nicole Fontaine, Glyn Ford, Armando França, Monica Frassoni, Duarte Freitas, Sorin Frunzăverde, Kinga Gál, Vicente Miguel Garcés Ramón, José Manuel García-Margallo y Marfil, Iratxe García Pérez, Giuseppe Gargani, Jas Gawronski, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Claire Gibault, Adam Gierek, Maciej Marian Giertych, Neena Gill, Ioannis Gklavakis, Béla Glattfelder, Gian Paolo Gobbo, Bogdan Golik, Bruno Gollnisch, Ana Maria Gomes, Donata Gottardi, Genowefa Grabowska, Dariusz Maciej Grabowski, Friedrich-Wilhelm Graefe zu Baringdorf, Luis de Grandes Pascual, Louis Grech, Elly de Groen-Kouwenhoven, Lilli Gruber, Ambroise Guellec, Pedro Guerreiro, Umberto Guidoni, Zita Gurmai, Catherine Guy-Quint, András Gyürk, Fiona Hall, David Hammerstein, Benoît Hamon, Małgorzata Handzlik, Gábor Harangozó, Marian Harkin, Rebecca Harms, Satu Hassi, Adeline Hazan, Anna Hedh, Gyula Hegyi, Erna Hennicot-Schoepges, Edit Herczog, Esther Herranz García, Jim Higgins, Mary Honeyball, Milan Horáček, Richard Howitt, Ján Hudacký, Ian Hudghton, Stephen Hughes, Alain Hutchinson, Jana Hybášková, Filiz Hakaeva Hyusmenova, Monica Maria Iacob-Ridzi, Mikel Irujo Amezaga, Marie Anne Isler Béguin, Carlos José Iturgaiz Angulo, Lily Jacobs, Mieczysław Edmund Janowski, Lívia Járóka, Elisabeth Jeggle, Pierre Jonckheer, Ona Juknevičienė, Jelko Kacin, Gisela Kallenbach, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Metin Kazak, Tunne Kelam, Wolf Klinz, Jaromír Kohlíček, Maria Eleni Koppa, Magda Kósáné Kovács, Miloš Koterec, Sergej Kozlík, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Ģirts Valdis Kristovskis, Urszula Krupa, Wiesław Stefan Kuc, Sepp Kusstatscher, Zbigniew Krzysztof Kuźmiuk, Joost Lagendijk, André Laignel, Jean Lambert, Stavros Lambrinidis, Romano Maria La Russa, Vincenzo Lavarra, Johannes Lebech, Stéphane Le Foll, Roselyne Lefrançois, Bernard Lehideux, Lasse Lehtinen, Jörg Leichtfried, Jo Leinen, Katalin Lévai, Bogusław Liberadzki, Marcin Libicki, Eva Lichtenberger, Kartika Tamara Liotard, Alain Lipietz, Pia Elda Locatelli, Andrea Losco, Caroline Lucas, Elizabeth Lynne, Linda McAvan, Arlene McCarthy, Mary Lou McDonald, Mairead McGuinness, Edward McMillan-Scott, Jamila Madeira, Ramona Nicole Mănescu, Mario Mantovani, Marian-Jean Marinescu, Helmuth Markov, David Martin, Hans-Peter Martin, Jean-Claude Martinez, Miguel Ángel Martínez Martínez, Jan Tadeusz Masiel, Antonio Masip Hidalgo, Jiří Maštálka, Ana Mato Adrover, Mario Mauro, Erik Meijer, Íñigo Méndez de Vigo, Emilio Menéndez del Valle, Willy Meyer Pleite, Rosa Miguélez Ramos, Marianne Mikko, Miroslav Mikolášik, Francisco José Millán Mon, Claude Moraes, Eluned Morgan, Luisa Morgantini, Philippe Morillon, Jan Mulder, Roberto Musacchio, Cristiana Muscardini, Joseph Muscat, Francesco Musotto, Sebastiano (Nello) Musumeci, Riitta Myller, Pasqualina Napoletano, Robert Navarro, Cătălin-Ioan Nechifor, Catherine Neris, Rareș-Lucian Niculescu, Ljudmila Novak, Vural Öger, Cem Özdemir, Péter Olajos, Jan Olbrycht, Seán Ó Neachtain, Gérard Onesta, Dumitru Oprea, Josu Ortuondo Larrea, Csaba Őry, Siiri Oviir, Reino Paasilinna, Justas Vincas Paleckis, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Vladko Todorov Panayotov, Marco Pannella, Pier Antonio Panzeri, Dimitrios Papadimoulis, Atanas Paparizov, Neil Parish, Ioan Mircea Pașcu, Bogdan Pęk, Maria Petre, Tobias Pflüger, Rihards Pīks, João de Deus Pinheiro, Józef Pinior, Mirosław Mariusz Piotrowski, Francisca Pleguezuelos Aguilar, Zita Pleštinská, Rovana Plumb, Anni Podimata, Zdzisław Zbigniew Podkański, Bernard Poignant, Adriana Poli Bortone, José Javier Pomés Ruiz, Mihaela Popa, Nicolae Vlad Popa, Christa Prets, Pierre Pribetich, Vittorio Prodi, Miloslav Ransdorf, Karin Resetarits, José Ribeiro e Castro, Teresa Riera Madurell, Giovanni Rivera, Marco Rizzo, Michel Rocard, Bogusław Rogalski, Zuzana Roithová, Luca Romagnoli, Raül Romeva i Rueda, Wojciech Roszkowski, Mechtild Rothe, Libor Rouček, Martine Roure, Christian Rovsing, Luisa Fernanda Rudi Ubeda, Heide Rühle, Eoin Ryan, Guido Sacconi, Aloyzas Sakalas, Katrin Saks, María Isabel Salinas García, Antolín Sánchez Presedo, Manuel António dos Santos, Daciana Octavia Sârbu, Amalia Sartori, Gilles Savary, Luciana Sbarbati, Pierre Schapira, Karin Scheele, Carl Schlyter, Frithjof Schmidt, Pál Schmitt, György Schöpflin, Adrian Severin, Czesław Adam Siekierski, Brian Simpson, Kathy Sinnott, Marek Siwiec, Alyn Smith, Csaba Sógor, Bogusław Sonik, María Sornosa Martínez, Bart Staes, Grażyna Staniszewska, Petya Stavreva, Struan Stevenson, Catherine Stihler, Theodor Dumitru Stolojan, Dimitar Stoyanov, Daniel Strož, Robert Sturdy, Margie Sudre, László Surján, Gianluca Susta, József Szájer, Konrad Szymański, Csaba Sándor Tabajdi, Antonio Tajani, Andres Tarand, Salvatore Tatarella, Marianne Thyssen, Silvia-Adriana Țicău, Gary Titley, Patrizia Toia, László Tőkés, Ewa Tomaszewska, Witold Tomczak, Antonios Trakatellis, Catherine Trautmann, Kyriacos Triantaphyllides, Helga Trüpel, Claude Turmes, Feleknas Uca, Inese Vaidere, Johan Van Hecke, Anne Van Lancker, Geoffrey Van Orden, Daniel Varela Suanzes-Carpegna, Yannick Vaugrenard, Armando Veneto, Riccardo Ventre, Donato Tommaso Veraldi, Bernadette Vergnaud, Marcello Vernola, Oldřich Vlasák, Johannes Voggenhuber, Sahra Wagenknecht, Diana Wallis, Henri Weber, Renate Weber, Anders Wijkman, Glenis Willmott, Janusz Wojciechowski, Francis Wurtz, Luis Yañez-Barnuevo García, Zbigniew Zaleski, Mauro Zani, Andrzej Tomasz Zapałowski, Stefano Zappalà, Tomáš Zatloukal, Tatjana Ždanoka, Dushana Zdravkova, Vladimír Železný, Roberts Zīle, Gabriele Zimmer, Marian Zlotea, Tadeusz Zwiefka


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0131.

(2)  JO C 241, 20.9.2008, p. 1.

(3)  „European Social Reality”, Eurobarometrul special 273, Partea 66.3.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/21


Marți, 2 septembrie 2008
Acordarea unei mai mari atenții atribuirii de competențe tinerilor în politicile UE

P6_TA(2008)0390

Declarația Parlamentului European privind acordarea unei mai mari atenții atribuirii de competențe tinerilor în politicile UE

2009/C 295 E/06

Parlamentul European,

având în vedere articolul 116 din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, Comisia, în Cartea sa albă intitulată „Un nou elan pentru tineretul european” (COM(2001)0681, examinată de Parlamentul European în rezoluția sa din 14 mai 2002 (1), a adoptat obiectivul de a acorda o mai mare atenție tinerilor în alte domenii politice, în special educație și învățare de-a lungul vieții, ocuparea forței de muncă, integrare socială, sănătate, autonomia tinerilor, mobilitate, drepturile fundamentale și nediscriminarea;

B.

întrucât Consiliul European din 22 — 23 martie 2005 a adoptat un „Pact european pentru tineret” ca fiind unul din instrumentele care contribuie la atingerea obiectivelor de la Lisabona și și-a reafirmat angajamentul în martie 2008, insistând asupra necesității de a investi în tineret atât în prezent, cât și în viitor;

C.

întrucât Comisia a exprimat necesitatea integrării chestiunilor legate de tineret în comunicarea acesteia din 5 septembrie 2007 privind „Promovarea participării depline a tinerilor în domeniul educației, al ocupării forței de muncă și în societate” (COM(2007)0498);

D.

întrucât a adoptat rezoluțiile sale din 19 iunie 2007 privind un cadru de reglementare pentru măsuri vizând concilierea vieții familiale cu studiile pentru tinerele femei din Uniunea Europeană (2) și din 21 februarie 2008 privind viitorul demografic al Europei (3), subliniind astfel necesitatea de a se ține seama într-o măsură mai mare de tineret,

1.

invită Comisia ca în pregătirea propunerilor legislative să analizeze și să incorporeze impactul asupra tineretului și rezultatele dialogului structurat cu organizațiile de tineret, în special în domeniile politice menționate în considerentul A;

2.

invită statele membre să se concentreze asupra tineretului în momentul punerii în aplicare a programelor naționale de reformă de la Lisabona și să ia în calcul tineretul în domeniile politice pertinente;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor, Consiliului, Comisiei și Forumului European al Tineretului.

Lista semnatarilor

Adamos Adamou, Vittorio Agnoletto, Vincenzo Aita, Gabriele Albertini, Jim Allister, Roberta Alma Anastase, Georgs Andrejevs, Alfonso Andria, Laima Liucija Andrikienė, Emmanouil Angelakas, Roberta Angelilli, Alfredo Antoniozzi, Kader Arif, Stavros Arnaoutakis, Richard James Ashworth, Francisco Assis, John Attard-Montalto, Elspeth Attwooll, Marie-Hélène Aubert, Jean-Pierre Audy, Margrete Auken, Inés Ayala Sender, Liam Aylward, Pilar Ayuso, Peter Baco, Mariela Velichkova Baeva, Enrique Barón Crespo, Etelka Barsi-Pataky, Alessandro Battilocchio, Katerina Batzeli, Edit Bauer, Jean Marie Beaupuy, Zsolt László Becsey, Angelika Beer, Ivo Belet, Irena Belohorská, Jean-Luc Bennahmias, Monika Beňová, Pervenche Berès, Sergio Berlato, Giovanni Berlinguer, Thijs Berman, Šarūnas Birutis, Jana Bobošíková, Sebastian Valentin Bodu, Jens-Peter Bonde, Guy Bono, Mario Borghezio, Josep Borrell Fontelles, Umberto Bossi, Costas Botopoulos, Bernadette Bourzai, Sharon Bowles, Iles Braghetto, Frieda Brepoels, Hiltrud Breyer, André Brie, Danutė Budreikaitė, Paul van Buitenen, Kathalijne Maria Buitenweg, Ieke van den Burg, Colm Burke, Niels Busk, Cristian Silviu Bușoi, Philippe Busquin, Joan Calabuig Rull, Mogens Camre, Luis Manuel Capoulas Santos, Marco Cappato, Marie-Arlette Carlotti, Carlos Carnero González, Giorgio Carollo, Paulo Casaca, Françoise Castex, Giuseppe Castiglione, Giusto Catania, Alejandro Cercas, Giulietto Chiesa, Sylwester Chruszcz, Luigi Cocilovo, Carlos Coelho, Richard Corbett, Dorette Corbey, Giovanna Corda, Titus Corlățean, Jean Louis Cottigny, Michael Cramer, Corina Crețu, Gabriela Crețu, Brian Crowley, Magor Imre Csibi, Marek Aleksander Czarnecki, Ryszard Czarnecki, Daniel Dăianu, Joseph Daul, Dragoș Florin David, Chris Davies, Antonio De Blasio, Bairbre de Brún, Arūnas Degutis, Véronique De Keyser, Gérard Deprez, Proinsias De Rossa, Harlem Désir, Nirj Deva, Mia De Vits, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Jolanta Dičkutė, Gintaras Didžiokas, Alexandra Dobolyi, Brigitte Douay, Mojca Drčar Murko, Bárbara Dührkop Dührkop, Árpád Duka-Zólyomi, Constantin Dumitriu, Michl Ebner, Saïd El Khadraoui, Maria da Assunção Esteves, Edite Estrela, Harald Ettl, Jill Evans, Robert Evans, Richard Falbr, Claudio Fava, Szabolcs Fazakas, Emanuel Jardim Fernandes, Francesco Ferrari, Anne Ferreira, Elisa Ferreira, Ilda Figueiredo, Petru Filip, Věra Flasarová, Hélène Flautre, Alessandro Foglietta, Hanna Foltyn-Kubicka, Nicole Fontaine, Glyn Ford, Armando França, Monica Frassoni, Duarte Freitas, Sorin Frunzăverde, Kinga Gál, Vicente Miguel Garcés Ramón, José Manuel García-Margallo y Marfil, Iratxe García Pérez, Giuseppe Gargani, Jas Gawronski, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Claire Gibault, Adam Gierek, Maciej Marian Giertych, Neena Gill, Ioannis Gklavakis, Béla Glattfelder, Gian Paolo Gobbo, Bogdan Golik, Bruno Gollnisch, Ana Maria Gomes, Donata Gottardi, Genowefa Grabowska, Dariusz Maciej Grabowski, Friedrich-Wilhelm Graefe zu Baringdorf, Luis de Grandes Pascual, Louis Grech, Elly de Groen-Kouwenhoven, Lilli Gruber, Ambroise Guellec, Pedro Guerreiro, Umberto Guidoni, Zita Gurmai, Catherine Guy-Quint, András Gyürk, Fiona Hall, David Hammerstein, Benoît Hamon, Małgorzata Handzlik, Gábor Harangozó, Marian Harkin, Rebecca Harms, Satu Hassi, Adeline Hazan, Anna Hedh, Gyula Hegyi, Erna Hennicot-Schoepges, Edit Herczog, Esther Herranz García, Jim Higgins, Mary Honeyball, Milan Horáček, Richard Howitt, Ján Hudacký, Ian Hudghton, Stephen Hughes, Alain Hutchinson, Jana Hybášková, Filiz Hakaeva Hyusmenova, Monica Maria Iacob-Ridzi, Mikel Irujo Amezaga, Marie Anne Isler Béguin, Carlos José Iturgaiz Angulo, Lily Jacobs, Mieczysław Edmund Janowski, Lívia Járóka, Elisabeth Jeggle, Pierre Jonckheer, Ona Juknevičienė, Jelko Kacin, Gisela Kallenbach, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Metin Kazak, Tunne Kelam, Wolf Klinz, Jaromír Kohlíček, Maria Eleni Koppa, Magda Kósáné Kovács, Miloš Koterec, Sergej Kozlík, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Ģirts Valdis Kristovskis, Urszula Krupa, Wiesław Stefan Kuc, Sepp Kusstatscher, Zbigniew Krzysztof Kuźmiuk, Joost Lagendijk, André Laignel, Jean Lambert, Stavros Lambrinidis, Romano Maria La Russa, Vincenzo Lavarra, Johannes Lebech, Stéphane Le Foll, Roselyne Lefrançois, Bernard Lehideux, Lasse Lehtinen, Jörg Leichtfried, Jo Leinen, Katalin Lévai, Bogusław Liberadzki, Marcin Libicki, Eva Lichtenberger, Kartika Tamara Liotard, Alain Lipietz, Pia Elda Locatelli, Andrea Losco, Caroline Lucas, Elizabeth Lynne, Linda McAvan, Arlene McCarthy, Mary Lou McDonald, Mairead McGuinness, Edward McMillan-Scott, Jamila Madeira, Ramona Nicole Mănescu, Mario Mantovani, Marian-Jean Marinescu, Helmuth Markov, David Martin, Hans-Peter Martin, Jean-Claude Martinez, Miguel Ángel Martínez Martínez, Jan Tadeusz Masiel, Antonio Masip Hidalgo, Jiří Maštálka, Ana Mato Adrover, Mario Mauro, Erik Meijer, Íñigo Méndez de Vigo, Emilio Menéndez del Valle, Willy Meyer Pleite, Rosa Miguélez Ramos, Marianne Mikko, Miroslav Mikolášik, Francisco José Millán Mon, Claude Moraes, Eluned Morgan, Luisa Morgantini, Philippe Morillon, Jan Mulder, Roberto Musacchio, Cristiana Muscardini, Joseph Muscat, Francesco Musotto, Sebastiano (Nello) Musumeci, Riitta Myller, Pasqualina Napoletano, Robert Navarro, Cătălin-Ioan Nechifor, Catherine Neris, Rareș-Lucian Niculescu, Ljudmila Novak, Vural Öger, Cem Özdemir, Péter Olajos, Jan Olbrycht, Seán Ó Neachtain, Gérard Onesta, Dumitru Oprea, Josu Ortuondo Larrea, Csaba Őry, Siiri Oviir, Reino Paasilinna, Justas Vincas Paleckis, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Vladko Todorov Panayotov, Marco Pannella, Pier Antonio Panzeri, Dimitrios Papadimoulis, Atanas Paparizov, Neil Parish, Ioan Mircea Pașcu, Bogdan Pęk, Maria Petre, Tobias Pflüger, Rihards Pīks, João de Deus Pinheiro, Józef Pinior, Mirosław Mariusz Piotrowski, Francisca Pleguezuelos Aguilar, Zita Pleštinská, Rovana Plumb, Anni Podimata, Zdzisław Zbigniew Podkański, Bernard Poignant, Adriana Poli Bortone, José Javier Pomés Ruiz, Mihaela Popa, Nicolae Vlad Popa, Christa Prets, Pierre Pribetich, Vittorio Prodi, Miloslav Ransdorf, Karin Resetarits, José Ribeiro e Castro, Teresa Riera Madurell, Giovanni Rivera, Marco Rizzo, Michel Rocard, Bogusław Rogalski, Zuzana Roithová, Luca Romagnoli, Raül Romeva i Rueda, Wojciech Roszkowski, Mechtild Rothe, Libor Rouček, Martine Roure, Christian Rovsing, Luisa Fernanda Rudi Ubeda, Heide Rühle, Eoin Ryan, Guido Sacconi, Aloyzas Sakalas, Katrin Saks, María Isabel Salinas García, Antolín Sánchez Presedo, Manuel António dos Santos, Daciana Octavia Sârbu, Amalia Sartori, Gilles Savary, Luciana Sbarbati, Pierre Schapira, Karin Scheele, Carl Schlyter, Frithjof Schmidt, Pál Schmitt, György Schöpflin, Adrian Severin, Czesław Adam Siekierski, Brian Simpson, Kathy Sinnott, Marek Siwiec, Alyn Smith, Csaba Sógor, Bogusław Sonik, María Sornosa Martínez, Bart Staes, Grażyna Staniszewska, Petya Stavreva, Struan Stevenson, Catherine Stihler, Theodor Dumitru Stolojan, Dimitar Stoyanov, Daniel Strož, Robert Sturdy, Margie Sudre, László Surján, Gianluca Susta, József Szájer, Konrad Szymański, Csaba Sándor Tabajdi, Antonio Tajani, Andres Tarand, Salvatore Tatarella, Marianne Thyssen, Silvia-Adriana Țicău, Gary Titley, Patrizia Toia, László Tőkés, Ewa Tomaszewska, Witold Tomczak, Antonios Trakatellis, Catherine Trautmann, Kyriacos Triantaphyllides, Helga Trüpel, Claude Turmes, Feleknas Uca, Inese Vaidere, Johan Van Hecke, Anne Van Lancker, Geoffrey Van Orden, Daniel Varela Suanzes-Carpegna, Yannick Vaugrenard, Armando Veneto, Riccardo Ventre, Donato Tommaso Veraldi, Bernadette Vergnaud, Marcello Vernola, Oldřich Vlasák, Johannes Voggenhuber, Sahra Wagenknecht, Diana Wallis, Henri Weber, Renate Weber, Anders Wijkman, Glenis Willmott, Janusz Wojciechowski, Francis Wurtz, Luis Yañez-Barnuevo García, Zbigniew Zaleski, Mauro Zani, Andrzej Tomasz Zapałowski, Stefano Zappalà, Tomáš Zatloukal, Tatjana Ždanoka, Dushana Zdravkova, Vladimír Železný, Roberts Zīle, Gabriele Zimmer, Marian Zlotea, Tadeusz Zwiefka


(1)  JO C 180 E, 31.7.2003, p. 145.

(2)  JO C 146 E, 12.6.2008, p. 112.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0066.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/23


Marți, 2 septembrie 2008
Cooperarea de urgență pentru regăsirea copiilor dispăruți

P6_TA(2008)0391

Declarația Parlamentului European privind cooperarea de urgență pentru regăsirea copiilor dispăruți

2009/C 295 E/07

Parlamentul European,

având în vedere articolul 116 din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât răpirea unui copil se numără printre infracțiunile cele mai grave;

B.

întrucât comiterea unor astfel de infracțiuni cunoaște o răspândire tot mai largă în Europa și poate implica transportarea victimelor dincolo de frontierele de stat;

C.

întrucât șansele de salvare a vieții unui copil răpit se diminuează pe măsură ce trece timpul;

D.

întrucât nu există niciun sistem de alertă la nivel european pentru disparițiile de copii, iar o mare parte a Uniunii Europene nu dispune nici de sisteme locale sau naționale,

1.

invită statele membre să instituie un sistem de alertă pentru copiii dispăruți, a cărui activare ar impune expedierea imediată către mijloacele de informare în masă importante, autoritățile de frontieră și cele vamale și serviciile de poliție a:

detaliilor privind copilul dispărut, cu o fotografie, dacă este posibil;

datele referitoare la dispariție și/sau persoana (persoanele) suspectate de răpire;

un număr de telefon de contact, la care să poată fi transmise informații (116 000, în zonele în care acest număr funcționează);

2.

invită statele membre să încheie acorduri de cooperare cu toate statele învecinate, în scopul asigurării capacității de a declanșa o alertă rapidă pe orice rază teritorială relevantă;

3.

solicită înființarea unei organizații centrale care să acorde asistență organelor naționale și să asigure formarea acestora;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor, Consiliului și Comisiei.

Lista semnatarilor

Adamos Adamou, Vittorio Agnoletto, Vincenzo Aita, Gabriele Albertini, Jim Allister, Alexander Alvaro, Georgs Andrejevs, Emmanouil Angelakas, Roberta Angelilli, Stavros Arnaoutakis, Richard James Ashworth, Robert Atkins, John Attard-Montalto, Elspeth Attwooll, Marie-Hélène Aubert, Margrete Auken, Liam Aylward, Mariela Velichkova Baeva, Paolo Bartolozzi, Domenico Antonio Basile, Gerard Batten, Alessandro Battilocchio, Katerina Batzeli, Jean Marie Beaupuy, Christopher Beazley, Zsolt László Becsey, Ivo Belet, Irena Belohorská, Jean-Luc Bennahmias, Sergio Berlato, Thijs Berman, Slavi Binev, Sebastian Valentin Bodu, Herbert Bösch, Jens-Peter Bonde, Vito Bonsignore, Graham Booth, Mario Borghezio, Costas Botopoulos, Catherine Boursier, Bernadette Bourzai, John Bowis, Sharon Bowles, Iles Braghetto, Mihael Brejc, Frieda Brepoels, André Brie, Danutė Budreikaitė, Paul van Buitenen, Kathalijne Maria Buitenweg, Udo Bullmann, Ieke van den Burg, Colm Burke, Philip Bushill-Matthews, Niels Busk, Cristian Silviu Bușoi, Philippe Busquin, Simon Busuttil, Jerzy Buzek, Milan Cabrnoch, Martin Callanan, Mogens Camre, Marco Cappato, Marie-Arlette Carlotti, Giorgio Carollo, David Casa, Paulo Casaca, Michael Cashman, Carlo Casini, Giuseppe Castiglione, Giusto Catania, Jorgo Chatzimarkakis, Giles Chichester, Ole Christensen, Fabio Ciani, Derek Roland Clark, Luigi Cocilovo, Carlos Coelho, Richard Corbett, Giovanna Corda, Titus Corlățean, Thierry Cornillet, Paolo Costa, Jean Louis Cottigny, Paul Marie Coûteaux, Michael Cramer, Gabriela Crețu, Brian Crowley, Marek Aleksander Czarnecki, Hanne Dahl, Daniel Dăianu, Chris Davies, Bairbre de Brún, Panayiotis Demetriou, Gérard Deprez, Proinsias De Rossa, Marielle De Sarnez, Marie-Hélène Descamps, Harlem Désir, Albert Deß, Nirj Deva, Christine De Veyrac, Mia De Vits, Giorgos Dimitrakopoulos, Alexandra Dobolyi, Beniamino Donnici, Bert Doorn, Brigitte Douay, Den Dover, Avril Doyle, Mojca Drčar Murko, Petr Duchoň, Bárbara Dührkop Dührkop, Andrew Duff, Árpád Duka-Zólyomi, Constantin Dumitriu, Michl Ebner, Lena Ek, James Elles, Edite Estrela, Jill Evans, Jonathan Evans, Robert Evans, Nigel Farage, Markus Ferber, Emanuel Jardim Fernandes, Francesco Ferrari, Ilda Figueiredo, Petru Filip, Roberto Fiore, Věra Flasarová, Hélène Flautre, Alessandro Foglietta, Hanna Foltyn-Kubicka, Glyn Ford, Brigitte Fouré, Janelly Fourtou, Milan Gaľa, Elisabetta Gardini, Giuseppe Gargani, Evelyne Gebhardt, Georgios Georgiou, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Maciej Marian Giertych, Neena Gill, Ioannis Gklavakis, Ana Maria Gomes, Donata Gottardi, Genowefa Grabowska, Louis Grech, Nathalie Griesbeck, Lissy Gröner, Elly de Groen-Kouwenhoven, Mathieu Grosch, Françoise Grossetête, Lilli Gruber, Ignasi Guardans Cambó, Ambroise Guellec, Pedro Guerreiro, Catherine Guy-Quint, Fiona Hall, Benoît Hamon, Małgorzata Handzlik, Gábor Harangozó, Malcolm Harbour, Marian Harkin, Joel Hasse Ferreira, Satu Hassi, Christopher Heaton-Harris, Anna Hedh, Roger Helmer, Jeanine Hennis-Plasschaert, Jim Higgins, Mary Honeyball, Richard Howitt, Ján Hudacký, Ian Hudghton, Stephen Hughes, Jana Hybášková, Filiz Hakaeva Hyusmenova, Sophia in 't Veld, Iliana Malinova Iotova, Mikel Irujo Amezaga, Marie Anne Isler Béguin, Caroline Jackson, Lily Jacobs, Anneli Jäätteenmäki, Lívia Járóka, Anne E. Jensen, Romana Jordan Cizelj, Ona Juknevičienė, Jelko Kacin, Filip Kaczmarek, Syed Kamall, Sajjad Karim, Ioannis Kasoulides, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Piia-Noora Kauppi, Robert Kilroy-Silk, Glenys Kinnock, Evgeni Kirilov, Wolf Klinz, Dieter-Lebrecht Koch, Maria Eleni Koppa, Eija-Riitta Korhola, Guntars Krasts, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Ģirts Valdis Kristovskis, Urszula Krupa, Sepp Kusstatscher, Zbigniew Krzysztof Kuźmiuk, Joost Lagendijk, Alain Lamassoure, Jean Lambert, Alexander Graf Lambsdorff, Vytautas Landsbergis, Anne Laperrouze, Romano Maria La Russa, Vincenzo Lavarra, Henrik Lax, Johannes Lebech, Kurt Lechner, Bernard Lehideux, Klaus-Heiner Lehne, Jo Leinen, Jean-Marie Le Pen, Bogusław Liberadzki, Marcin Libicki, Pia Elda Locatelli, Andrea Losco, Caroline Lucas, Sarah Ludford, Astrid Lulling, Elizabeth Lynne, Marusya Ivanova Lyubcheva, Jules Maaten, Linda McAvan, Arlene McCarthy, Mary Lou McDonald, Mairead McGuinness, Edward McMillan-Scott, Jamila Madeira, Toine Manders, Ramona Nicole Mănescu, Marian-Jean Marinescu, Catiuscia Marini, David Martin, Jan Tadeusz Masiel, Véronique Mathieu, Yiannakis Matsis, Mario Mauro, Manolis Mavrommatis, Erik Meijer, Marianne Mikko, Gay Mitchell, Viktória Mohácsi, Claude Moraes, Eluned Morgan, Luisa Morgantini, Philippe Morillon, Elisabeth Morin, Jan Mulder, Roberto Musacchio, Cristiana Muscardini, Joseph Muscat, Sebastiano (Nello) Musumeci, Pasqualina Napoletano, Robert Navarro, Cătălin-Ioan Nechifor, Catherine Neris, Bill Newton Dunn, Annemie Neyts-Uyttebroeck, James Nicholson, null Nicholson of Winterbourne, Vural Öger, Seán Ó Neachtain, Gérard Onesta, Dumitru Oprea, Josu Ortuondo Larrea, Miroslav Ouzký, Siiri Oviir, Marie Panayotopoulos-Cassiotou, Pier Antonio Panzeri, Dimitrios Papadimoulis, Atanas Paparizov, Georgios Papastamkos, Neil Parish, Aldo Patriciello, Vincent Peillon, Maria Petre, Willi Piecyk, Rihards Pīks, João de Deus Pinheiro, Józef Pinior, Umberto Pirilli, Lapo Pistelli, Gianni Pittella, Zita Pleštinská, Rovana Plumb, Guido Podestà, Anni Podimata, Samuli Pohjamo, Lydie Polfer, José Javier Pomés Ruiz, Mihaela Popa, Pierre Pribetich, Vittorio Prodi, Jacek Protasiewicz, John Purvis, Luís Queiró, Reinhard Rack, Bilyana Ilieva Raeva, Miloslav Ransdorf, Poul Nyrup Rasmussen, Karin Resetarits, José Ribeiro e Castro, Frédérique Ries, Karin Riis-Jørgensen, Giovanni Rivera, Giovanni Robusti, Bogusław Rogalski, Zuzana Roithová, Luca Romagnoli, Dagmar Roth-Behrendt, Libor Rouček, Martine Roure, Heide Rühle, Leopold Józef Rutowicz, Eoin Ryan, Tokia Saïfi, Aloyzas Sakalas, Manuel António dos Santos, Amalia Sartori, Jacek Saryusz-Wolski, Toomas Savi, Christel Schaldemose, Margaritis Schinas, György Schöpflin, Jürgen Schröder, Inger Segelström, Adrian Severin, José Albino Silva Peneda, Brian Simpson, Kathy Sinnott, Peter Skinner, Nina Škottová, Alyn Smith, Søren Bo Søndergaard, Bogusław Sonik, Jean Spautz, Bart Staes, Grażyna Staniszewska, Margarita Starkevičiūtė, Dirk Sterckx, Struan Stevenson, Catherine Stihler, Dimitar Stoyanov, Daniel Strož, Robert Sturdy, Margie Sudre, David Sumberg, Konrad Szymański, Hannu Takkula, Charles Tannock, Andres Tarand, Salvatore Tatarella, Britta Thomsen, Silvia-Adriana Țicău, Jeffrey Titford, Gary Titley, Patrizia Toia, László Tőkés, Ewa Tomaszewska, Witold Tomczak, Antonios Trakatellis, Kyriacos Triantaphyllides, Claude Turmes, Evangelia Tzampazi, Feleknas Uca, Vladimir Urutchev, Inese Vaidere, Nikolaos Vakalis, Frank Vanhecke, Anne Van Lancker, Geoffrey Van Orden, Daniel Varela Suanzes-Carpegna, Ari Vatanen, Yannick Vaugrenard, Armando Veneto, Riccardo Ventre, Donato Tommaso Veraldi, Bernadette Vergnaud, Alejo Vidal-Quadras, Cornelis Visser, Oldřich Vlasák, Dominique Vlasto, Diana Wallis, Graham Watson, Manfred Weber, Renate Weber, Åsa Westlund, Anders Wijkman, Glenis Willmott, Iuliu Winkler, Janusz Wojciechowski, Corien Wortmann-Kool, Anna Záborská, Jan Zahradil, Iva Zanicchi, Stefano Zappalà, Tatjana Ždanoka, Dushana Zdravkova, Vladimír Železný, Gabriele Zimmer, Marian Zlotea, Jaroslav Zvěřina, Tadeusz Zwiefka


Miercuri, 3 septembrie 2008

4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/26


Miercuri, 3 septembrie 2008
Georgia

P6_TA(2008)0396

Rezoluția Parlamentului European din 3 septembrie 2008 privind situația din Georgia

2009/C 295 E/08

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale precedente privind Georgia și, în special, rezoluția sa din 26 octombrie 2006 privind situația în Oseția de Sud (1), rezoluțiile sale privind situația din Georgia din 29 noiembrie 2007 (2) și 5 iunie 2008 (3),

având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea Politicii Europene de Vecinătate (PEV) (4), precum și Rezoluțiile sale din 17 ianuarie 2008 referitoare la o politică a UE mai eficientă pentru Caucazul de Sud (5) și cea referitoare la o nouă abordare a politicii regionale pentru zona Mării Negre (6),

având în vedere Planul de acțiune privind PEV adoptat împreună cu Georgia, care include un angajament în vederea soluționării conflictelor interne din Georgia,

având în vedere Acțiunea comună 2008/450/CFSP a Consiliului din 16 iunie 2008 privind o nouă contribuție a Uniunii Europene la procesul de soluționare a conflictului din Georgia/Oseția de Sud (7), precum și alte acțiuni comune anterioare ale Consiliului privind același subiect,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la relațiile UE-Rusia, în special rezoluția sa din 19 iunie 2008 referitoare la Summitul UE–Rusia din 26-27 iunie 2008, de la Khanty-Mansiysk (8),

având în vedere concluziile reuniunii extraordinare din 13 august 2008 a Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe privind situația din Georgia,

având în vedere concluziile reuniunii extraordinare a Consiliului European (9), care a avut loc în Bruxelles, la 1 septembrie 2008,

având în vedere Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU S/RES/1781 (2007) și S/RES/1808 (2008), care sprijină integritatea teritorială a Georgiei, ultima extinzând mandatul Misiunii de observare a UE în Georgia (UNOMIG) până la 15 octombrie 2008,

având în vedere Decizia nr. 861 a Consiliului Permanent al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) din 19 august 2008 privind mărirea numărului de ofițeri militari din cadrul misiunii OSCE în Georgia,

având în vedere Declarația Summit-ului NATO de la București din 3 aprilie 2008 și rezultatul reuniunii Consiliului NATO din 19 august 2008,

având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât UE sprijină în continuare independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei, în cadrul granițelor acesteia recunoscute pe plan internațional;

B.

întrucât tensiunile din Oseția de Sud au crescut în urma distribuirii de pașapoarte rusești cetățenilor din Oseția de Sud, a sprijinirii mișcării separatiste, a intensificării acțiunilor militare ale separatiștilor împotriva satelor cu populație georgiană, precum și a importantelor manevre militare din iulie 2008 efectuate de Rusia în apropierea frontierei georgiene;

C.

întrucât, după mai multe săptămâni de încordare crescută și lupte sporadice, precum și provocări din partea forțelor separatiste din Osetia de Sud, implicând atacuri cu bombe, ciocniri soldate cu victime, schimburi de focuri cu arme ușoare și artilerie care au provocat moartea a numeroși civili și rănirea unui număr și mai mare de persoane, în noaptea 7/8 august 2008, armata georgiană a lansat prin surprindere un atac de artilerie asupra orașului Tskhinvali, urmat de operațiuni la sol, utilizând atât tancuri, cât și trupe de infanterie, urmărind recâștigarea controlului asupra Osetiei de Sud;

D.

întrucât Rusia a răspuns imediat, după pregătiri militare îndelungate, cu un contraatac masiv, trimițând tancuri și trupe terestre, bombardând mai multe localități din Georgia, inclusiv orașul Gori și blocând porturile georgiene de la Marea Neagră;

E.

întrucât criza a provocat dezrădăcinarea a 158 000 de persoane, care au fost nevoite să-și abandoneze casele, având acum nevoie de asistență în eforturile lor de a se întoarce, întrucât prezența muniției cu dispersie, a proiectilelor neexplodate și a minelor anti-personal, ca și avertismentele rusești și lipsa de cooperare pun sub semnul nesiguranței orice întoarcere;

F.

întrucât infrastructura Georgiei a suferit pagube însemnate în urma acțiunilor militare ruse și sunt necesare ajutoare umanitare;

G.

întrucât analiștii militari și cercetătorii în domeniul drepturilor omului la nivel internațional au demonstrat că trupele rusești au utilizat în Georgia muniții cu dispersie, lăsând mii de proiectile neexplodate în zonele de conflict, întrucât, conform Human Rights Watch, Georgia a recunoscut, de asemenea, utilizarea muniției cu dispersie în Osetia de Sud, în apropierea tunelului Roki;

H.

întrucât, pe 12 august 2008, președinții Georgiei și Rusiei s-au angajat să găsească un acord, pe baza eforturilor de mediere ale UE, care să prevadă încetarea imediată a focului, retragerea trupelor georgiene și rusești la pozițiile ocupate înainte de 7 august 2008 și inițierea negocierilor, la nivel internațional, în vederea instituirii rapide a unui mecanism care să pregătească terenul pentru o soluționare pașnică și durabilă a conflictului;

I.

întrucât, la 19 august 2008, NATO a încetat relațiile la nivel înalt cu Rusia, declarând că acțiunea militară a Rusiei este „disproporționată” și „în contradicție cu rolul de menținere a păcii în acele zone ale Georgiei” și că, atât timp cât trupele rusești rămân în Georgia, nu mai pot exista relații normale;

J.

întrucât, la 22 august 2008, Rusia și-a retras tancurile, artileria și sute de trupe din pozițiile cele mai avansate din Georgia, dar controlează încă accesul la orașul port Poti, din sudul Abhaziei, iar guvernul Rusiei a anunțat că va păstra trupe într-o zonă de securitate din jurul Osetiei de Sud, instituind opt puncte de control la care vor fi desfășurate trupe rusești;

K.

întrucât la 25 august 2008, camera superioară a Parlamentului rus a votat o rezoluție prin care se cerea președintelui să recunoască independența regiunilor separatiste Abhazia și Oseția de Sud, lucru pe care Președintele Dmitry Medvedev l-a făcut la 26 august 2008, recunoscându-le în mod oficial drept state independente;

L.

întrucât soluționarea acestui conflict va avea implicații majore asupra stabilității și securității regionale, a căror amploare depășește cu mult relațiile directe dintre toate părțile implicate în acest conflict, cu posibile repercusiuni asupra relațiilor UE-Rusia, PEV, regiunii Mării Negre și dincolo de aceasta;

M.

întrucât UE trebuie să-și mențină unitatea politică totală ca răspuns la criza din Georgia și să-și facă auzită vocea în mod unitar, în mod deosebit în relațiile cu Rusia; întrucât evoluția către o soluție pașnică și stabilă la conflictele din Georgia și din Caucaz va necesita o revizuire profundă a politicii de vecinătate a UE și un nou angajament față de întreaga regiune, în colaborare cu toate organizațiile europene și internaționale, în special cu OSCE;

N.

întrucât, săptămâna trecută, guvernul georgian a rupt relațiile cu Rusia, iar Federația Rusă a răspuns luând aceleași măsuri,

1.

opinează că conflictele din Caucaz nu pot fi soluționate pe cale armată și condamnă acțiunile tuturor acelora care au recurs la forță și violență pentru a schimba situația existentă la fața locului în teritoriile separatiste georgiene Osetia de Sud și Abhazia;

2.

solicită Rusiei să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Georgia și inviolabilitatea frontierelor sale recunoscute internațional și condamnă recunoașterea de către Federația Rusă a independenței regiunilor separatiste georgiene Oseția de Sud și Abhazia ca fiind o încălcare a dreptul internațional;

3.

relevă că orice hotărâre privind statutul definitiv al Osetiei de Sud și Abhaziei trebuie să respecte principiile de bază ale dreptului internațional, inclusiv Actul final din 1975 al Conferinței pentru Securitate si Cooperare în Europa (Actul Final de la Helsinki), în special în ceea ce privește întoarcerea refugiaților, respectarea proprietăților lor, garantarea și respectarea drepturilor minorităților;

4.

condamnă acțiunea militară inacceptabilă și disproporționată a Rusiei și pătrunderea în profunzime a trupelor rusești pe teritoriul Georgiei, care încalcă dreptul internațional; subliniază faptul că nu există nici un motiv legitim pentru ca Rusia să invadeze Georgia, să ocupe părți ale teritoriului acesteia și să amenințe să răstoarne guvernul unei țări democratice;

5.

deploră pierderile de vieți omenești și suferințele umane provocate de utilizarea nediferențiată a forței de către toate părțile angajate în conflict;

6.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la efectele exploziilor provocate de Rusia asupra activității sociale și economice a Georgiei, și în special cu privire la aruncarea în aer la 16 august 2008 a unui pod de cale ferată de lângă Kaspi, aflat pe linia principală care leagă Tbilisi de Poti și la explozia provocată la 24 august 2008 a unui tren care transporta petrol brut pentru export din Kazahstan prin Poti; subliniază că ambele acțiuni constituie o încălcare a acordurilor de încetare a focului;

7.

își reiterează convingerea fermă cu privire la principiul că nici o țară terță nu poate avea drept de veto asupra unei decizii altui stat suveran de a se alătura unei organizații sau alianțe internaționale și nici nu are dreptul de a destabiliza un guvern ales democratic;

8.

subliniază faptul că parteneriatul dintre Europa și Rusia trebuie să se bazeze pe respectarea regulilor de bază ale cooperării europene, în fapt și nu doar în declarații;

9.

salută eficiența și rapiditatea cu care Președinția UE a reacționat la acest conflict, precum și unitatea de care statele membre au dat dovadă în acțiunile de mediere între cele două părți, ceea ce a făcut posibilă semnarea de către acestea a unui plan de pace și încetare a focului; salută concluziile reuniunii extraordinare de mai sus a Consiliului European;

10.

recomandă insistent Rusiei să-și onoreze toate angajamentele luate în cadrul acordului de încetare a focului, la care s-a ajuns și care a fost semnat prin eforturile diplomatice ale UE, începând cu retragerea imediată a tuturor trupelor de pe teritoriul propriu-zis al Georgiei și limitarea efectivelor sale militare în Oseția de Sud și Abhazia la forțele de menținere a păcii care erau prezente în aceste două provincii înainte de izbucnirea conflictului; condamnă numeroasele jafuri comise de forțele ruse invadatoare și mercenarii care le însoțesc;

11.

solicită efectuarea de urgență a unei anchete internaționale independente, în vederea stabilirii faptelor și clarificării anumitor acuzații;

12.

îndeamnă insistent Georgia, care a ratificat Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI), și autorităților ruse să sprijine și să colaboreze pe deplin cu Biroul Procurorului CPI în ceea ce privește cercetarea evenimentelor tragice și a atacurilor împotriva civililor care au avut loc în cursul conflictului, spre a stabili răspunderile și a-i aduce pe cei răspunzători în fața justiției;

13.

solicită autorităților ruse și georgiene să furnizeze informații complete privind zonele în care forțele lor armatele au lansat bombe cu dispersie, astfel încât operațiile de deminare să poată începe fără întârziere, fără alte victime în rândul civililor nevinovați, facilitând întoarcerea în siguranță a persoanelor strămutate;

14.

solicită UE, NATO și membrilor acestora să facă uz, pe baza unei poziții comune, de toate mijloacele posibile pentru a convinge guvernul rus să respecte dreptul internațional, aceasta fiind o condiție necesară pentru ca Rusia să poată juca un rol responsabil în comunitatea internațională; reamintește Rusiei că are o responsabilitate, în calitate de membru cu drept de veto al ONU, față de pacea pe glob;

15.

solicită Consiliului și Comisiei să-și revizuiască politica față de Rusia dacă aceasta nu-și respectă angajamentele luate în cadrul acordului de încetare a focului; susține, prin urmare, decizia Consiliului European de a amâna negocierile pentru Acordul de parteneriat și cooperare până la retragerea trupelor rusești pe pozițiile care le aveau înainte de 7 august 2008;

16.

solicită Comisiei să propună facilitarea acordării vizelor și acorduri de readmisie cu Georgia, cel puțin la un nivel echivalent cu cel oferit Rusiei;

17.

solicită statelor membre să revizuiască modalitățile de acordare a vizelor pentru activitățile economice din Oseția de Sud și Abhazia;

18.

condamnă ferm dislocarea forțată a georgienilor din Oseția de Sud și Abhazia și solicită autorităților de facto din Oseția de Sud și din Abhazia să garanteze întoarcerea în condiții de siguranță a populației civile strămutate, în conformitate cu dreptul internațional umanitar;

19.

salută inițiativele OSCE privind mărirea numărului observatorilor neînarmați; solicită o consolidare suplimentară a Misiunii OSCE în Georgia, cu libertate deplină de circulație pe tot teritoriul țării și încurajează statele membre UE să contribuie la aceste eforturi;

20.

solicită o contribuție substanțială a UE la mecanismul internațional de soluționare a conflictului și salută în consecință decizia Consiliului European de desfășurare a unei misiuni de monitorizare PESA (Politica europeană de securitate și apărare) care să completeze misiunile ONU și OSCE și de a cere un mandat ONU sau OSCE pentru misiunea de pace PESA;

21.

salută sprijinirea activă și continuă de către UE a tuturor eforturilor internaționale de găsire a unei soluții pașnice și durabile la acest conflict, în special angajamentul Consiliului de a susține toate eforturile ONU, OSCE, precum și ale altor instituții în vederea soluționării conflictului; salută în special decizia de a numi un Reprezentant special al UE pentru criza din Georgia;

22.

salută alocarea de către Comisie a 6 milioane EUR pentru pachetul de ajutor umanitar rapid destinat populației civile, sumă căreia trebuie să i se adauge fonduri suplimentare, pe baza unei evaluări a necesităților de la fața locului; ia act de nevoia urgentă de ajutor destinat reconstrucției în urma acestui conflict;

23.

salută decizia Consiliului de a convoca o conferință a donatorilor internaționali la reconstrucția Georgiei și recomandă Consiliului și Comisiei să examineze posibilitatea unui plan major al UE de a oferi sprijin financiar pentru reconstrucția zonelor din Georgia afectate de război și pentru a consolida prezența politică a UE în țară și în regiune;

24.

solicită tuturor părților în conflict să permită accesul deplin și liber pentru acordarea de ajutor umanitar victimelor, inclusiv refugiaților și persoanelor strămutate intern;

25.

consideră că încercarea de a găsi soluții la conflictul din Georgia, alături de alte conflicte nesoluționate din Caucazul de Sud, va avea mai multe șanse de reușită dacă internaționalizarea mecanismelor de soluționare a conflictelor va fi mai pronunțată; propune, prin urmare, ca UE să convoace o „Conferință trans-caucaziană pentru pace”, ca element cheie al acestui proces; consideră că la o astfel de conferință ar trebui să se discute problema garanțiilor internaționale în ceea ce privește respectarea deplină a drepturilor civile și politice și promovarea democrației prin supremația legii pe plan internațional; subliniază faptul că această conferință ar trebui, de asemenea, să ofere posibilitatea de a asculta vocea grupurilor nereprezentate sau reduse la tăcere din regiunile caucaziene;

26.

solicită Consiliului și Comisiei să dezvolte în continuare PEV, adaptând-o mai bine la necesitățile partenerilor estici, incluzând o implicare mai masivă a UE în regiunea Mării Negre, luând în considerare propunerea Parlamentului European de a institui o Plus-Zonă Economică Europeană sau propunerea suedezo-polonă de a accelera, în ceea ce privește în special Georgia, Ucraina și Republica Moldova, instituirea unei zone de liber schimb; constată că liberalizarea politicii vizelor a UE în privința acestor țări trebuie să ia în considerare faptul că Rusiei i s-au oferit condiții mai bune din acest punct de vedere;

27.

subliniază natura interdependentă a unei serii de probleme în regiunea Caucazului de Sud, precum și nevoia unei soluții cuprinzătoare sub forma unui pact de stabilitate, cu implicarea tuturor actorilor externi importanți; subliniază necesitatea consolidării cooperării cu țările învecinate Mării Negre, prin instituirea unui mecanism special, instituțional și multilateral, cum ar fi o Uniune pentru Marea Neagră, și organizarea unei conferințe de securitate și cooperare internațională având ca subiect regiunea Caucazului de Sud; solicită, prin urmare, Comisiei să elaboreze o propunere specifică adresată Parlamentului și Consiliului privind instituirea unui cadru multilateral pentru regiunea Mării Negre, inclusiv Turcia și Ucraina; consideră că țările învecinate, precum Kazahstanul, ar trebui implicate, în interesul stabilității întregii regiuni și a fluxurilor de energie;

28.

reamintește că, la summit-ul de la București din 3 aprilie 2008, NATO a fost de acord ca Georgia să devină membră a alianței;

29.

subliniază importanța Georgiei pentru creșterea securității energetice a UE, oferind o alternativă la ruta rusească de tranzit a energiei; consideră că este esențial ca infrastructura existentă, de exemplu conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, să fie protejată corespunzător și solicită Comisiei să acorde Georgiei asistența necesară în acest scop; se așteaptă ca UE să se angajeze puternic, politic și bugetar, în realizarea proiectului conductei Nabucco, recunoscut ca proiect prioritar al UE, care va traversa teritoriul Georgiei și care reprezintă cea mai serioasă alternativă la proiectele întreprinse în colaborare cu Rusia, proiecte care pot accentua dependența economică și politică a statelor membre față de Rusia;

30.

solicită Consiliului și Comisiei să-și continue eforturile de adoptare a politicii energetice comune a UE care, inter alia, să răspundă necesității de diversificare a surselor de aprovizionare;

31.

consideră că, în Caucazul de Sud, cooperarea nu ar trebui să se bazeze pe zone de influență ce se exclud reciproc între UE și Rusia (așa-numitele „sfere de interes”);

32.

consideră că rolul UE în criza actuală scoate în evidență necesitatea de consolidare a politicii externe, de securitate și apărare europene, și că Tratatul de la Lisabona, prin faptul că instituie funcția de Înalt Reprezentant, clauza de solidaritate și o politică UE de securitate energetică, reprezintă calea justă de realizare a acestui lucru;

33.

subliniază necesitatea garantării stabilității în regiunea Caucazului de Sud și invită guvernele Armeniei și Azerbaidjanului să contribuie la îndeplinirea acestui obiectiv, respectându-și, în același timp, toate obligațiile pe plan internațional;

34.

reafirmă principiul conform căruia guvernarea pluralistă și democratică, cu partide de opoziție funcționale și respect pentru drepturile civile și ale omului, constituie cea mai bună garanție pentru stabilitatea întregii regiuni a Caucazului de Sud;

35.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, președinților și parlamentelor Georgiei și Federației Ruse, NATO, OSCE și Consiliului Europei.


(1)  JO C 313 E, 20.12.2006, p. 429.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2007)0572.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0253.

(4)  Texte adoptate, P6_TA(2007)0538.

(5)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0016.

(6)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0017.

(7)  JO L 157, 17.6.2008, p. 110.

(8)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0309.

(9)  Consiliul Uniunii Europene, document 12594/08.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/31


Miercuri, 3 septembrie 2008
Cadrul comun de referință pentru dreptul european al contractelor

P6_TA(2008)0397

Rezoluția Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la cadrul comun de referință pentru dreptul european al contractelor

2009/C 295 E/09

Parlamentul European,

având în vedere rezoluția sa din 12 decembrie 2007 privind dreptul european al contractelor (1),

având în vedere rezoluția sa din 7 septembrie 2006 privind dreptul european al contractelor (2),

având în vedere rezoluția sa din 23 martie 2006 privind dreptul european al contractelor și revizia acquis-ului: calea de urmat, (3)

având în vedere rezoluțiile sale din 26 mai 1989 (4), 6 mai 1994 (5), 15 noiembrie 2001 (6) și 2 septembrie 2003 (7),

având în vedere Raportul Comisiei din 25 iulie 2007 intitulat „Al doilea raport de activitate privind cadrul comun de referință” (COM(2007)0447),

având în vedere poziția definită de Consiliul Justiție și Afaceri Interne din 18 aprilie 2008,

având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât proiectul academic de Cadru Comun de Referință (PCCR) (8) a fost înaintat Comisiei la sfârșitul lui 2007;

B.

întrucât PCCR este momentan supus unui proces de evaluare de către o rețea alcătuită din diverse grupuri academice, dintre care Association Henri Capitant des Amis de la Culture Juridique Francaise și Société de législation compareé au publicat deja studiile „Principii contractuale comune” și „Terminologie contractuală comună” (9);

C.

întrucât Comisia a lansat un proces de selecție internă cu scopul de a identifica părțile din PCCR ce vor fi introduse într-un document viitor al Comisiei, spre exemplu în Cartea Albă privind cadrul comun de referință (CCR);

D.

întrucât PCCR este doar un document academic și selecția părților din PCCR ce vor fi eventual introduse în viitorul document al Comisiei este un exercițiu cu un amplu caracter politic,

1.

salută prezentarea PCCR și așteaptă ca versiunea definitivă a studiului academic PCCR să fie înaintată Comisiei până la sfârșitul lui decembrie 2008;

2.

solicită Comisiei să prezinte un plan precis și transparent asupra modului de organizare și coordonare a procedurii de selecție din care va rezulta documentul Comisiei, în special cu privire la toate direcțiile generale implicate;

3.

solicită Comisiei să se asigure că PCCR va fi disponibil în cât mai multe limbi relevante pentru a garanta că va fi accesibil tuturor părților interesate;

4.

solicită Comisiei să analizeze posibilitatea atribuirii proiectului către Direcția Generală Justiție, Libertate și Securitate, cu implicarea deplină a tuturor DG-urilor relevante, din moment ce CCR cuprinde mai mult decât dreptul contractelor pentru consumatori, precum și să pună la dispoziție resursele umane și materiale necesare;

5.

subliniază că documentul Comisiei va constitui baza pe care instituțiile europene și toate părțile interesate își vor întemeia decizia în ceea ce privește viitorul scop al CCR, conținutul și efectul său juridic, care poate varia de la un instrument legislativ cu caracter neobligatoriu până la crearea bazelor pentru un instrument opțional în dreptul european al contractelor;

6.

consideră că, indiferent de forma ulterioară a CCR, trebuie instituite măsuri care să garanteze actualizarea periodică a acestuia, pentru a răspunde astfel schimbărilor și evoluției pe plan național a dreptului contractelor;

7.

subliniază că, atunci când ia o decizie cu privire la conținutul CCR, Comisia ar trebui să țină cont de declarația din 18 aprilie 2008 a Consiliului conform căreia CCR ar trebui să fie „un instrument conceput pentru o mai bună legiferare” constituind „un ansamblu de orientări generale neobligatorii ce urmează să fie utilizate de legiuitorila nivel comunitar;”

8.

sugerează că, în acest caz, CCR ar trebui să fie cât mai cuprinzător, fără a fi necesară în această etapă excluderea unei părți din conținutul său sau din materialele sale;

9.

subliniază, încă o dată, că rezultatul recentelor ateliere de lucru privind CCR ar trebui să se reflecte în orice procedură de selecție; subliniază că viitoarele consultări ar trebui să fie extinse și să garanteze contribuția echilibrată a tuturor părților interesate;

10.

sugerează că, în cazul care CCR va fi utilizat ca un instrument legislativ cu caracter neobligatoriu, părțile relevante ar trebui anexate oricărei propuneri legislative viitoare sau comunicări făcute de către Comisie care privește dreptul contractelor, pentru a garanta faptul că legislatorul comunitar va ține cont de ele;

11.

subliniază că, atunci când ia o decizie cu privire la conținutul CCR, Comisia ar trebui să țină cont de faptul că CCR ar putea reprezenta mai mult decât un simplu instrument legislativ și ar putea deveni un instrument opțional;

12.

sugerează că, dacă forma viitoare a CCR va fi cea a unui instrument opțional, acesta va trebui să se limiteze la acele domenii în care legislatorul comunitar a fost deja activ sau este probabil să fie activ în viitorul apropiat, sau care sunt strâns legate de dreptul contractelor; sugerează că orice instrument opțional ar trebui să aibă ca bază PCCR; consideră că, în toate cazurile, ar trebui să se asigure că procedura de selecție nu va periclita coerența globală a instrumentului opțional;

13.

insistă asupra faptului că Parlamentul ar trebui să fie consultat pe deplin și implicat în orice procedură de selecție ce va conduce la viitorul document al Comisiei privind CCR;

14.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2007)0615.

(2)  JO C 305 E, 14.12.2006, p. 247.

(3)  JO C 292 E, 1.12.2006, p. 109.

(4)  JO C 158, 26.6.1989, p. 400.

(5)  JO C 205, 25.7.1994, p. 518.

(6)  JO C 140 E, 13.6.2002, p. 538.

(7)  JO C 76 E, 25.3.2004, p. 95.

(8)  Ediția Von Bar, Clive, Schulte-Nölke et al. Principii, definiții și norme standard ale dreptului privat european — Proiectul de Cadru Comun de Referință (PCCR), 2008.

(9)  B. Fauvarque-Cosson, D. Mazeaud, dir. Colecția „Droit privé compare et européen”, Volumele 6 și 7.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/33


Miercuri, 3 septembrie 2008
Raportul special al Ombudsmanului European în urma proiectului de recomandare prezentat Comisiei Europene în plângerea 3453/2005/GG

P6_TA(2008)0398

Rezoluția Parlamentului European din 3 septembrie 2008 privind raportul special al Ombudsmanului European în urma proiectului de recomandare prezentat Comisiei Europene în plângerea nr. 3453/2005/GG (2007/2264(INI))

2009/C 295 E/10

Parlamentul European,

având în vedere raportul special al Ombudsmanului European către Parlamentul European,

având în vedere articolul 195 alineatul (1) al doilea paragraf și articolul 211 din Tratatul CE,

având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (1), în special articolul 3 alineatul (7) al acesteia,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relațiile cu reclamantul în legătură cu cazurile de nerespectare a dreptului comunitar (COM(2002)0141) (2),

având în vedere articolul 195 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru petiții și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0289/2008),

A.

întrucât articolul 195 din Tratatul CE împuternicește Ombudsmanul European să primească plângeri din partea oricărui cetățean al Uniunii cu privire la situațiile de administrare defectuoasă din cadrul activităților instituțiilor sau organismelor comunitare;

B.

întrucât plângerile transmise de cetățeni constituie o importantă sursă de informare cu privire la posibilele încălcări ale legislației comunitare;

C.

întrucât în temeiul articolului 211 din Tratatul CE, Comisia, în calitate de „gardian” al tratatelor, este responsabilă pentru garantarea punerii în aplicare a dispozițiilor tratatului și a măsurilor întreprinse de instituții în acest sens;

D.

întrucât, în conformitate cu primul paragraf al articolului 226 din Tratatul CE, în cazul în care Comisia consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul tratatului, Comisia „emite” un aviz motivat cu privire la acest subiect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile, și, întrucât în conformitate cu alineatul (2) din articolul respectiv, în cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta „poate” sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

E.

întrucât Ombudsmanul a subliniat anterior, în decizia sa privind plângerea nr. 995/98/OV, că, deși Comisia se bucură de puteri discreționare cu privire la inițierea procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, acestea sunt supuse, totuși, limitelor legale „stabilite de jurisprudența Curții de Justiție care cere, de exemplu, ca autoritățile administrative să acționeze coerent și de bună credință, să evite discriminarea, să respecte principiile proporționalității, egalității și așteptărilor legitime și să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale”;

F.

întrucât Comisia a evidențiat faptul că acest rol este esențial pentru interesele cetățenilor europeni și a recunoscut importanța statului de drept în acest context (3);

G.

întrucât Comisia confirmă faptul că respectiva comunicare menționată anterior din 20 martie 2002 stabilește măsurile administrative în beneficiul reclamantului pe care Comisia se obligă să le respecte în soluționarea plângerii acestuia și evaluarea nerespectării în cauză a dreptului comunitar;

H.

întrucât Ombudsmanul consideră că neadoptarea unei poziții definitive de către Comisie cu privire la plângerea reclamantului privind nerespectarea dreptului comunitar constituie un caz de administrare defectuoasă;

I.

întrucât recomandarea Ombudsmanului adresată Comisiei este că aceasta ar trebui să soluționeze plângerea reclamantului cât mai repede și mai atent cu putință,

1.

aprobă recomandarea Ombudsmanului European adresată Comisiei;

2.

evidențiază faptul că modalitatea în care Comisia soluționează plângerile transmise de cetățeni în care se susține o nerespectare a legislației comunitare de către statele membre ar trebui să fie întotdeauna în conformitate cu principiile bunei administrări;

3.

subliniază faptul că, în comunicarea acesteia din 20 martie 2002 menționată anterior Comisia și-a luat anumite angajamente în ceea ce privește soluționarea plângerilor în această materie;

4.

subliniază faptul că în comunicarea sa respectivă, Comisia a indicat, ca regulă generală, că va decide dacă va iniția procedurile privind încălcarea dreptului comunitar sau va închide dosarul în decurs de un an de la data înregistrării plângerii, precum și că va informa în scris reclamantul atunci când se depășește acest termen;

5.

acceptă faptul că în cazurile dificile și complicate, investigațiile Comisiei ar putea dura mai mult de un an; consideră, cu toate acestea, că depășirea termenului de un an se justifică doar atunci când investigațiile sunt încă în desfășurare;

6.

ia notă de faptul că, în cazul de față referitor la neaplicarea corespunzătoare de către guvernul german a Directivei privind timpul de lucru (4), Comisia a dorit să soluționeze plângerea în lumina propunerii acesteia de modificare a directivei și a hotărât să aștepte rezultatul discuțiilor referitoare la propunerea acesteia cu celelalte instituții comunitare;

7.

reamintește că propunerea a fost transmisă în septembrie 2004 și că nu există dovezi că de atunci Comisia a mai întreprins măsuri în vederea continuării investigației;

8.

observă că, în loc să ia o decizie din cele două posibile — fie în vederea inițierii procedurilor formale de încălcare, fie în vederea închiderii cazului — Comisia s-a abținut să întreprindă orice acțiune ulterioară cu privire la investigația acesteia;

9.

este de părere că legislația comunitară nu prevede posibilitatea ignorării legislațiilor și hotărârilor existente pe motiv că se au în vedere noi norme; indică faptul că Comisia nu a soluționat nici aspectele din plângere care nu au legătură cu modificările propuse pentru directiva aplicabilă;

10.

recunoaște faptul că Comisia are anumite puteri discreționare cu privire la gestionarea plângerilor și ale procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, în special în ceea ce privește sesizarea Curții de Justiție, dar subliniază că articolul 226 din Tratatul CE stipulează că faza precontencioasă este inițiată de Comisie dacă aceasta consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit o obligație care îi revine în temeiul tratatului;

11.

consideră că puterile discreționare sunt, de asemenea, supuse limitelor legale stabilite de principii generale ale dreptului administrativ, astfel cum sunt stabilite de jurisprudența Curții de Justiție, și că acestea nu ar trebui să depășească limitele indicate de Comisie însăși în comunicarea din 20 martie 2002 menționată anterior;

12.

reafirmă preocuparea sa față de durata de timp nejustificată și excesiv de lungă — întinzându-se adesea pe mai mulți ani — necesară Comisiei pentru urmarea și finalizarea procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, precum și nemulțumirea față de exemplele frecvente de nerespectare de către statele membre a hotărârilor Curții de Justiție; consideră că acest lucru subminează credibilitatea formulării și aplicării coerente a legislației comunitare și servește la discreditarea obiectivelor UE;

13.

evidențiază încă o dată rolul foarte important al statelor membre în punerea corectă în aplicare a legislației comunitare și subliniază faptul că aplicarea practică a acesteia este decisivă în scopul sporirii relevanței Uniunii Europene pentru cetățenii săi;

14.

solicită Comisiei să prezinte o listă cu statele membre a căror legislație nu este conformă cu toate dispozițiile Directivei privind timpul de lucru și care să menționeze acțiunea pe care Comisia o întreprinde în acest sens; solicită Comisiei să ia măsuri prompte, conform prerogativelor sale, în toate cazurile și în toate statele membre în care transpunerea sau punerea în aplicare a directivei nu respectă reglementarea stabilită de legiuitor și de către Curtea de Justiție;

15.

solicită Comisiei o analiză imediată a noii legi germane adoptate la 1 ianuarie 2004 și care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, în vederea stabilirii conformității cu toate dispozițiile Directivei privind timpul de lucru și cu toate hotărârile aplicabile ale Curții de Justiție; subliniază necesitatea examinării de către Comisie a detaliilor punerii în aplicare a directivei în cauză;

16.

constată că Comisia a revizuit recent orientările referitoare la procedurile privind încălcarea dreptului comunitar; înțelege din acest document că se va trimite din timp Reprezentanților Permanenți și statelor membre o listă de decizii, precum și că este posibil să fie emise comunicate de presă privind deciziile privind încălcarea dreptului comunitar, la data adoptării formale; constată, totuși, că nu prevede informarea Parlamentului sau a comisiilor responsabile ale acestuia;

17.

reiterează solicitarea urgentă a Comisiei de a informa în totalitate Parlamentul, și în special Comisia pentru petiții, în legătură cu deciziile din dosarele privind încălcarea dreptului comunitar în toate etapele procedurii;

18.

insistă asupra faptului că, în temeiul articolului 230 din Tratatul CE, Parlamentul are dreptul să înainteze acțiuni înaintea Curții de Justiție în aceleași condiții ca și Consiliul sau Comisia și că, în temeiul articolului 201 din tratat, Parlamentul este împuternicit să exercite control asupra activităților Comisiei;

19.

invită, de asemenea, toate statele membre, în lumina celor menționate anterior, să respecte pe deplin normele de sănătate și securitate la locul de muncă, aplicând principiul potrivit căruia, în caz de incertitudine, trebuie aleasă interpretarea care favorizează sănătatea și securitatea lucrătorilor (in dubio pro operario);

20.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Ombudsmanului European.


(1)  JO L 113, 4.5.1994, p. 15.

(2)  JO C 244, 10.10.2002, p. 5.

(3)  Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2002 intitulată „O mai bună monitorizare a aplicării legislației comunitare” (COM(2002)0725).

(4)  Directiva 2003/88/CE, care a înlocuit și a abrogat Directiva 93/104/CE (JO L 299, 18.11.2003, p. 9).


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/35


Miercuri, 3 septembrie 2008
Egalitatea între femei și bărbați — 2008

P6_TA(2008)0399

Rezoluția Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la egalitatea între femei și bărbați — 2008 (2008/2047(INI))

2009/C 295 E/11

Parlamentul European,

având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (2) și articolul 141 din Tratatul CE,

având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere raportul Comisiei din 23 ianuarie 2008 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați — 2008 (COM(2008)0010) („Raportul Comisiei privind egalitatea”) și rapoartele anuale pentru anii precedenți COM(2001)0179, COM(2002)0258, COM(2003)0098, COM(2004)0115, COM(2005)0044, COM(2006)0071 și COM(2007)0049),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 martie 2006 intitulată „Foaia de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați 2006-2010” (COM(2006)0092),

având în vedere Decizia 2001/51/CE a Consiliului din 20 decembrie 2000 de stabilire a unui program de acțiune comunitară referitor la strategia comunitară privind egalitatea între femei și bărbați (2001-2005,) (1)

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune (2), în special articolul 16 alineatul (1),

având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen, adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles, la 23 și 24 martie 2006,

având în vedere declarația comună adoptată la 4 februarie 2005 de miniștrii statelor membre responsabili pentru politicile de egalitate de gen,

având în vedere rezoluția sa din 9 martie 2004 privind reconcilierea vieții profesionale, familiale și personale (3),

având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2006 privind imigrația femeilor: rolul și locul femeilor imigrante în Uniunea Europeană (4),

având în vedere Rezoluția sa din 26 aprilie 2007 privind situația femeilor cu handicap în Uniunea Europeană (5),

având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2007 privind o foaie de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați (2006-2010) (6),

având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2007 privind cadrul legal pentru măsuri care permit tinerelor femei din Uniunea Europeană să îmbine viața de familie cu perioada studiilor (7),

având în vedere rezoluția sa din 27 septembrie 2007 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană — 2007 (8),

având în vedere rezoluția sa din 17 ianuarie 2008 privind rolul femeilor în industrie (9),

având în vedere rezoluția sa din 12 martie 2008 privind situația femeilor din zonele rurale ale UE (10),

având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2008 privind situația specială a femeilor în închisoare și impactul încarcerării părinților asupra vieții sociale și de familie (11),

având în vedere Comitetul consultativ pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați și avizul său privind diferențele de salarizare între femei și bărbați, adoptat la 22 martie 2007,

având în vedere Cadrul de acțiuni privind egalitatea între sexe adoptat de partenerii sociali europeni în 22 martie 2005,

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și al Comisiei pentru cultură și educație (A6–0325/2008),

A.

întrucât egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental al UE, recunoscut în Tratatul de instituire a Uniunii Europene și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât, în pofida progreselor semnificative realizate în acest domeniu, persistă multe inegalități între femei și bărbați;

B.

întrucât violența față de femei este un obstacol major în calea egalității între femei și bărbați, fiind una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului, care nu cunoaște limite geografice, economice sau sociale; întrucât numărul femeilor care sunt victime ale violenței este alarmant;

C.

întrucât expresia „violență față de femei” desemnează toate actele de violență îndreptate împotriva femeilor și care provoacă sau pot provoca femeilor un prejudiciu sau suferințe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv amenințarea cu astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, fie că acestea au loc în public sau în viața privată;

D.

întrucât traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale este o încălcare flagrantă a drepturilor omului și a legislației și este o formă modernă de sclavie, strâns relaționată cu alte forme ale criminalității, care subminează în mod semnificativ toate eforturile de obținere a egalității dintre femei și bărbați;

E.

întrucât promovarea pe piața forței de muncă a unei politici antreprenoriale de flexibilitate nu trebuie să se orienteze în primul rând către necesitățile întreprinderilor sau administrațiilor publice, ci, mai ales, să aibă ca punct de plecare timpul de care au nevoie bărbații și femeile pentru a-și lua în serios responsabilitățile respective din sânul familiei;

F.

întrucât strategia europeană de ocupare a forței de muncă nu mai include nici orientări specifice în materie de egalitate de gen, nici pilonul egalității de șanse;

G.

întrucât diferențele între bărbați și femei în domeniul ocupării forței de muncă indică menținerea disparităților atât cantitative, cât și calitative, între femei și bărbați;

H.

întrucât diferența de remunerare rămâne stabilă din 2003 la 15 % și nu a scăzut decât cu un punct procentual din 2000;

I.

întrucât segregarea sectorială și profesională între femei și bărbați nu se diminuează, ci chiar crește în unele țări;

J.

întrucât participarea femeilor la procesul decizional este un indicator decisiv al egalității între femei și bărbați; întrucât ocuparea de către femei a posturilor de director în companii și universități este limitată, iar numărul femeilor politician și al femeilor cercetător crește foarte încet;

K.

întrucât există în continuare stereotipuri privind opțiunile educaționale și profesionale pe care le au la dispoziție femeile, ceea ce contribuie la perpetuarea inegalităților;

L.

întrucât obiectivele de la Lisabona de creștere și promovare a economiei sociale de piață pot fi realizate doar prin folosirea integrală a potențialului semnificativ al femeilor pe piața muncii;

M.

întrucât există riscul locurilor de muncă cu jumătate de normă „impuse”, în special în cazul femeilor, cărora li se impută deseori această alegere din cauza lipsei unor structuri de îngrijire a copiilor mai puțin costisitoare;

N.

întrucât numeroase provocări și dificultăți afectează femeile mai mult decât bărbații, în special calitatea locurilor de muncă, situația partenerilor de viață care „acordă ajutor” în domenii cum ar fi agricultura sau pescuitul și întreprinderile familiale de mici dimensiuni, sănătatea și securitatea muncii și protecția maternității, femeile fiind, de asemenea, expuse unui risc mai ridicat de sărăcie;

O.

întrucât, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, rata angajărilor este mai scăzută în zonele rurale și întrucât, de asemenea, numeroase femei nu sunt niciodată active pe piața oficială a muncii și, prin urmare, nu sunt înregistrate nici ca fiind șomere, nici ca făcând parte din statisticile privind șomajul, ceea ce are ca rezultat probleme financiare și juridice deosebite privind dreptul la concediul de maternitate și medical, dobândirea drepturilor la pensie și accesul la securitatea socială, precum și probleme în caz de divorț; întrucât zonele rurale sunt grav afectate de lipsa oportunităților privind locurile de muncă de înaltă calitate;

P.

întrucât condițiile de viață ale anumitor grupuri de femei, care se confruntă deseori cu mai multe riscuri și dificultăți combinate, precum și cu dubla discriminare — în special femeile cu dizabilități, femeile care se ocupă de persoane aflate în întreținere, femeile în vârstă, femeile care aparțin minorităților etnice, femeile imigrante și femeile în detenție — par să se deterioreze;

Q.

întrucât diferențele între bărbați și femei persistă în toate celelalte aspecte ale calității muncii, cum ar fi reconcilierea vieții profesionale și private, regimurile de lucru care nu valorifică pe deplin competențele persoanelor, precum și în domeniul sănătății și al siguranței la locul de muncă; întrucât rata de angajare a femeilor cu copii în întreținere este de doar 62,4 %, față de 91,4 %, în cazul bărbaților; întrucât participarea femeilor pe piața forței de muncă este încă în mare parte caracterizată de nivelul ridicat și în creștere al muncii cu fracțiune de normă — 31,4 %, în cazul femeilor din UE-27 în 2007, față de doar 7,8 % în cazul bărbaților — și întrucât femeile reprezintă 76,5 % din totalul lucrătorilor cu fracțiune de normă, întrucât contractele de angajare temporară sunt, de asemenea, mai des întâlnite în rândul femeilor (15,1 %, cu un punct procentual mai mult decât în cazul bărbaților); întrucât rata șomajului pe termen lung este, de asemenea, mai mare în rândul femeilor (4,5 %) decât în cel al bărbaților (3,5 %);

R.

întrucât riscul de sărăcire este mai crescut în rândul femeilor decât în cel al bărbaților, în special pentru persoanele cu vârsta de peste 65 de ani (21 %, sau cu 5 puncte procentuale mai mult decât bărbații);

S.

întrucât reconcilierea vieții profesionale cu cea privată și de familie este o chestiune încă nesoluționată, atât pentru femei cât și pentru bărbați;

T.

întrucât partenerii sociali au un rol important în definirea și punerea efectivă în practică a acțiunilor în domeniul egalității de gen, la nivel european, național, regional, sectorial și la nivelul întreprinderilor;

U.

întrucât împărțirea responsabilităților casnice și familiale între femei și bărbați, în special prin extinderea utilizării concediului parental și de paternitate este o condiție prealabilă pentru promovarea și obținerea egalității între femei și bărbați; întrucât neincluderea perioadelor de concedii de maternitate și parentale în calculul timpului de muncă global este discriminatorie și constituie un dezavantaj pentru femeile prezente pe piața forței de muncă;

V.

întrucât accesul la serviciile pentru îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă și a altor persoane aflate în întreținere este esențial pentru participarea egală a femeilor și bărbaților pe piața forței de muncă, la educație și formare;

W.

întrucât regulamentele privind fondurile structurale prevăd că statele membre și Comisia asigură că egalitatea între femei și bărbați și integrarea dimensiunii de gen sunt promovate în cadrul diferitelor etape ale punerii în aplicare a fondurilor,

1.

salută raportul Comisiei privind egalitatea, menționat anterior, și subliniază încă o dată natura dublă a politicii privind egalitatea de șanse între bărbați și femei la nivelul UE: asigurarea, pe de o parte, a egalității între femei și bărbați în toate domeniile de acțiune ale politicilor UE (integrarea dimensiunii egalității de gen), și, pe de altă parte, măsuri specifice vizând combaterea discriminării femeilor, inclusiv campanii de sensibilizare, schimburile de cele mai bune practici, dialogul cu cetățenii și inițiativele de parteneriat între sectorul public și sectorul privat;

2.

subliniază importanța combaterii violenței împotriva femeilor pentru realizarea egalității între femei și bărbați; prin urmare, solicită statelor membre și Comisiei să adopte acțiuni concertate în acest domeniu; îndeamnă Comisia să ia în considerare posibilitatea adoptării unor măsuri noi în domeniul combaterii violenței împotriva femeilor;

3.

solicită Comisiei și statelor membre să-și unească eforturile în vederea combaterii crimei organizate și a rețelelor de trafic, să adopte și să consolideze măsurile legislative, administrative, educaționale, sociale și culturale care descurajează cererea de prostituție;

4.

solicită statelor membre să ratifice de urgență Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane;

5.

consideră că participarea generală a femeilor la procesul decizional, la nivel național și al UE este insuficientă; prin urmare, invită Comisia, statele membre și partidele politice să ia în considerare acțiuni pozitive pentru a ameliora această situație; subliniază, în acest sens, efectele pozitive ale folosirii cotelor electorale pentru reprezentarea femeilor;

6.

subliniază corelația dintre participarea femeilor la viața politică și la procesul decizional și implicarea acestora în activitățile ONG-urilor și ale societății civile; prin urmare, îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine acțiunile de promovare a acestui tip de implicare;

7.

accentuează importanța implicării active a femeilor în sindicate, cu atribuții axate pe protecția femeilor la locul de muncă și acordarea drepturilor care le revin;

8.

subliniază importanța controlului femeilor asupra vieții sexuale și a drepturilor lor privind reproducerea, în ceea ce privește afirmarea femeilor; prin urmare, sprijină măsurile și acțiunile vizând îmbunătățirea accesului femeilor la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă și sporirea sensibilizării acestora cu privire la drepturile lor și la serviciile disponibile;

9.

invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare abordarea integrată a egalității de șanse între femei și bărbați în toate politicile sociale, de ocupare a forței de muncă și de securitate socială, în special în cadrul strategiei de flexecuritate, și să combată toate formele de discriminare;

10.

susține măsurile promovate de Fondul Social European și programul PROGRESS pentru perioada 2007-2013, care ameliorează situația femeilor pe piața forței de muncă și contribuie la eliminarea discriminării;

11.

își exprimă îngrijorarea față de lipsa de progrese din ultimii ani, în ceea ce privește disparitățile de remunerare bazate pe gen între femei și bărbați; prin urmare, îndeamnă Comisia și statele membre să evalueze strategiile și acțiunile din acest domeniu și, dacă este cazul, să stabilească, în colaborare cu partenerii sociali, măsuri sau abordări noi privind punerea în aplicare a măsurilor existente în vederea îmbunătățirii situației; susține, în acest context, propunerea comisiei consultative privind egalitatea șanselor de a consolida legislația europeană aplicabilă în domeniu, impunând angajatorilor obligația de a realiza audituri privind salariile și să dezvolte planuri de acțiune care să absoarbă diferențele de remunerare; subliniază necesitatea acțiunii concertate, în special în cadrul noului ciclu al Strategiei europene pentru creștere și locuri de muncă, și a principiilor comune privind flexecuritatea;

12.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că femeile sunt dezavantajate pe piața forței de muncă, ceea ce are ca rezultat acumularea unui număr mai redus de drepturi individuale la pensie și la alte plăți de ajutor social, în special în sistemele în care aceste drepturi se bazează în mod predominant pe înregistrările privind contribuțiile și câștigurile salariale ale unui individ; din acest motiv, invită statele membre să întreprindă acțiuni eficiente pentru a aplica normele privind bunăstarea și locurile de muncă și pentru ca locurile de muncă, împreună cu toate drepturile aferente, să fie disponibile în diverse sectoare de activitate, garantând astfel că lucrătorii (în special femeile) obțin venituri decente și au dreptul la condiții care să le asigure sănătatea și securitatea la locul de muncă, la protecție socială și la libertate sindicală, ca o contribuție la eliminarea discriminării dintre femei și bărbați la locul de muncă;

13.

solicită statelor membre să sprijine Comisia în acțiunea de control asupra punerii în aplicare a măsurilor naționale cu scopul de a evalua respectarea principiului egalității privind, în special, drepturile legale, sistemele de pensionare și de securitate socială;

14.

solicită instituțiilor comunitare și statelor membre să declare 22 februarie drept Ziua internațională a egalității salariale;

15.

își exprimă îngrijorarea față de discrepanțele dintre nivelul de educație al femeilor și bărbaților pe de o parte, rezultatele femeilor în domeniul educației fiind mai bune decât cele ale bărbaților, și, pe de altă parte, față de situația existentă pe piața muncii, în care femeile câștigă salarii mai mici și avansează mai lent în carieră decât bărbații; îndeamnă Comisia și statele membre să analizeze cauzele acestei situații și să găsească soluții;

16.

recomandă statelor membre să promoveze în mod activ tratamentul egal al elevilor și să ia măsuri pentru a combate segregarea pieței muncii, încă prezentă în sectorul educației, unde, la nivel procentual, numărul femeilor care ocupă funcția de educator sau învățător, în învățământul preșcolar respectiv primar, depășește cu mult numărul femeilor care ocupă aceeași funcție în învățământul secundar, sector dominat în mai mare măsură de bărbați și care poate oferi mai mult în ceea ce privește recunoașterea, retribuția și statutul social;

17.

propune Comisiei să aibă în vedere adoptarea de măsuri pentru a încuraja femeile și bărbații să urmeze o carieră în domeniul științific sau tehnologic, pentru a spori numărul de profesioniști din acest sector și pentru a răspunde cererii manifestate;

18.

invită Comisia și statele membre să adopte măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți accesul și participarea femeilor la piața muncii, în special în sectoarele în care acestea sunt subreprezentate, cum ar fi tehnologiile de vârf, cercetarea, științele și ingineria, precum și pentru a îmbunătăți calitatea locurilor de muncă ocupate de femei, în special, prin intermediul programelor de educare și de învățare pe întreg parcursul vieții la toate nivelurile; îndeamnă Comisia și statele membre să folosească Fondurile Structurale Europene în vederea îndeplinirii acestui obiectiv;

19.

invită Comisia și statele membre să acorde atenția necesară situației partenerilor de viață care participă la activitățile din domeniul artizanatului, comerțului, agriculturii, pescuitului și la întreprinderi familiale de mici dimensiuni, din perspectiva egalității de gen, dar luând în considerare, în același timp, faptul că femeile sunt într-o situație mai vulnerabilă decât bărbații; solicită Comisiei să prezinte fără întârziere o propunere de modificare a Directivei 86/613/CEE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară activități independente, inclusiv agricole, precum și protecția maternității (12), pentru a elimina discriminarea indirectă, pentru a dezvolta o obligație pozitivă în domeniul egalității de șanse și pentru a îmbunătăți statutul juridic al partenerilor de viață colaboratori;

20.

invită statele membre să dezvolte modelul juridic de coproprietate, pentru a se asigura recunoașterea deplină a drepturilor femeilor în sectorul agricol, protejarea corespunzătoare în domeniul securității sociale și recunoașterea muncii acestora;

21.

încurajează statele membre să promoveze programe de dezvoltare a spiritului antreprenorial în rândul femeilor în sectorul industrial și să ofere sprijin financiar și structuri de consiliere profesională pentru femeile care creează întreprinderi, precum și formarea corespunzătoare;

22.

solicită statelor membre să acorde o atenție deosebită disponibilității serviciilor de maternitate pentru femeile care exercită o activitate independentă;

23.

solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare în mod special situația privind numărul tot mai mare de angajați care oficial lucrează singuri, dar care în realitate pot fi catalogați drept „lucrători dependenți din punct de vedere economic”;

24.

solicită statelor membre să recunoască întreprinderile care iau măsuri în vederea promovării egalității între femei și bărbați și care facilitează echilibrul dintre muncă și viață, cu scopul de a stimula dezvoltarea de bune practici în domeniu;

25.

solicită Comisiei și statelor membre să acorde prioritate și o atenție deosebită grupurilor mai vulnerabile de femei, în special femeilor cu dizabilități, femeilor care se ocupă de persoane aflate în întreținere, femeilor în vârstă, femeilor care aparțin minorităților etnice și femeilor imigrante, femeilor aflate în detenție, și să adopte măsuri specifice care să răspundă nevoilor acestora;

26.

solicită Comisiei și statelor membre să adopte și să pună în aplicare măsurile necesare pentru ajutorarea femeilor cu dizabilități pentru ca acestea să poată progresa în acele domenii ale vieții sociale și ale lumii profesionale, culturale și politice în care continuă să nu fie reprezentate corespunzător;

27.

solicită Comisiei și statelor membre să promoveze accesul femeilor imigrante la educație și angajare, prin adoptarea unor măsuri pentru combaterea discriminării duble la care sunt supuse femeile imigrante pe piața muncii, precum și crearea de condiții favorabile privind accesul acestora pe piața muncii, în vederea echilibrului dintre viața profesională și cea privată și pentru a asigura formarea profesională corespunzătoare a acestora;

28.

salută consultarea dintre Comisie și partenerii sociali care vizează ameliorarea cadrului legislativ și nelegislativ privind concilierea vieții profesionale cu viața de familie și privată; de asemenea, așteaptă cu interes o analiză a rezultatelor acestei consultări și propunerile ce derivă din aceasta, în special propunerile privind concediul de maternitate și integrarea acestuia în calcularea timpului global de lucru, concediul parental, concediul de paternitate, de adopție sau pentru a se ocupa de membrii familiei aflați în întreținere; în plus, estimează că acordul-cadru privind concediul parental poate fi îmbunătățit în legătură cu următoarele puncte: punerea în aplicare a măsurilor de stimulare menite să încurajeze tații să-și ia un concediu parental, consolidarea drepturilor angajaților de a-și lua un concediu parental și asigurarea flexibilității sistemelor privind concediile, sporirea duratei concediului parental și a indemnizației acordate pe perioada unui astfel de concediu;

29.

subliniază că orice politică de reconciliere dintre viața profesională și de familie trebuie să se bazeze pe principiul liberului arbitru al indivizilor și să fie adaptată diferitelor cicluri ale vieții;

30.

invită statele membre să aplice măsuri specifice destinate combaterii inegalităților dintre femei și bărbați, cauzate de perioadele de întrerupere a activității profesionale, în special de concediul de maternitate sau de concediul pentru a se ocupa de membrii familiei aflați în întreținere, și să reducă efectele negative ale acestora asupra carierelor, salariilor și drepturilor de pensii;

31.

observă că una dintre soluțiile pentru creșterea ocupării locurilor de muncă este concilierea vieții profesionale cu viața de familie și privată și solicită Comisiei să reunească și să difuzeze cele mai bune practici cu privire la echilibrul eficient între viața profesională și cea privată și implicarea sporită a bărbaților în viața de familie;

32.

îndeamnă Comisia și statele membre să încurajeze participarea bărbaților la punerea în aplicare a politicilor privind egalitatea de gen, în special în ceea ce privește reconcilierea dintre viața profesională, privată și de familie;

33.

solicită statelor membre și autorităților regionale și locale să îmbunătățească disponibilitatea, calitatea și accesibilitatea serviciilor de îngrijire a copiilor precum și a serviciilor de asistență acordată persoanelor aflate în întreținere, în conformitate cu obiectivele de la Barcelona, și să garanteze faptul că disponibilitatea acestor servicii este compatibilă cu programele de lucru cu normă întreagă ale bărbaților și femeilor care au copii sau persoane în întreținere;

34.

invită responsabilii din cadrul întreprinderilor să introducă măsuri flexibile de politică familială în planurile lor de gestionare a personalului, pentru facilitarea reîncadrării în muncă a lucrătoarelor și lucrătorilor după o întrerupere în carieră;

35.

atrage atenția Comisiei și statelor membre asupra feminizării sărăciei, într-o perioadă în care femeile, în special femeile în vârstă și mamele necăsătorite, sunt supuse riscului de excludere și de sărăcie, și le îndeamnă să elaboreze măsuri pentru a preveni această tendință;

36.

solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze instrumente de formare și de punere în aplicare pentru a permite tuturor părților interesate să introducă în domeniile lor de competență respective o perspectivă bazată pe egalitatea de șanse între femei și bărbați și care să includă evaluarea impactului specific pe care îl au politicile asupra femeilor și bărbaților;

37.

îndeamnă statele membre și autoritățile regionale și locale să asigure utilizarea efectivă a instrumentelor existente, precum manualele elaborate de către Comisie pentru integrarea unei perspective privind egalitatea de șanse între bărbați și femei în politicile de ocupare a forței de muncă;

38.

îndeamnă statele membre să asigure funcționarilor responsabili de punerea în aplicare a programelor comunitare la nivel național, regional și local o formare corespunzătoare privind atenția acordată dimensiunii de egalitate între bărbați și femei;

39.

îndeamnă Comisia și statele membre să elaboreze un anumit număr de indicatori atât cantitativi, cât și calitativi, precum și statistici bazate pe gen care să fie fiabile, comparabile și disponibile în timp util care să fie folosite în cadrul monitorizării punerii în aplicare a Strategiei Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, pentru a lua în considerare dimensiunea de gen și pentru a asigura punerea în aplicare și monitorizarea corespunzătoare a politicilor;

40.

salută înființarea Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Bărbați și Femei și numirea membrilor Consiliului de administrație, care a permis Institutului să dispună de un organ de decizie; totuși, își exprimă îngrijorarea privind întârzierea recrutării directorului Institutului și îndeamnă Comisia să remedieze această situație;

41.

solicită Comisiei, cu ajutorul Institutului European pentru Egalitatea de șanse între Bărbați și Femei, să includă fapte și statistici din rândul țărilor în curs de aderare și al potențialelor țări candidate în viitoarele rapoarte privind egalitatea între femei și bărbați;

42.

invită statele membre să încurajeze populația în ansamblul său să practice sportul și să aibă un regim de viață sănătos, având în vedere că, în ceea ce privește sportul, rata de participare a femeilor este mai redusă;

43.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO L 17, 19.1.2001, p. 22.

(2)  JO L 210, 31.7.2006, p. 25.

(3)  JO C 102E, 28.4.2004, p. 492.

(4)  JO C 313 E, 20.12.2006, p. 118.

(5)  JO C 74 E, 20.3.2008, p. 742.

(6)  JO C 301 E, 13.12.2007, p. 56.

(7)  JO C 146 E, 12.6.2008, p. 112.

(8)  Texte adoptate, P6_TA(2007)0423.

(9)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0019.

(10)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0094.

(11)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0102.

(12)  JO L 359, 19.12.1986, p. 56.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/42


Miercuri, 3 septembrie 2008
Clonarea animalelor în scopuri legate de producerea alimentelor

P6_TA(2008)0400

Rezoluția Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la clonarea animalelor în scopuri legate de producerea alimentelor

2009/C 295 E/12

Parlamentul European,

având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Protocolul privind protecția și bunăstarea animalelor obligă Comunitatea și statele membre să țină pe deplin seama de cerințele privind bunăstarea animalelor în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor în domeniul agriculturii și al cercetării;

B.

întrucât procesele de clonare sunt asociate cu rate scăzute de supraviețuire în cazul embrionilor transferați și al animalelor clonate, înregistrându-se un număr mare de animale clonate care mor în primii ani de viață ca urmare a unor probleme cardiovasculare, deficiențe de imunitate, insuficiențe hepatice, insuficiențe respiratorii, precum și malformații renale și afecțiuni musculo-scheletice;

C.

întrucât Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (AESA) și-a exprimat într-un aviz din 2008 concluzia că nivelurile de mortalitate și morbiditate în cazul animalelor clonate sunt mai ridicate decât în cazul animalelor produse pe calea împerecherii, iar întreruperile gravidității și anomaliile care survin într-un stadiu avansat de gestație pot afecta bunăstarea mamelor-surogat;

D.

întrucât, în contextul nivelurilor actuale de suferință și al problemelor de sănătate la mamele-surogat și la animalele clonate, Grupul european pentru etică pune la îndoială legitimitatea etică a clonării animalelor în scopuri legate de producerea alimentelor și nu consideră a fi convingătoare argumentele care justifică producerea alimentelor care se bazează pe animale clonate și pe descendenții acestora;

E.

întrucât Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (1) prevede că „nu trebuie să se practice metode de creștere naturale sau artificiale care provoacă sau pot provoca suferințe sau vătămări animalelor în cauză” (anexă, punctul 20);

F.

întrucât clonarea ar reduce în mod semnificativ diversitatea genetică în cadrul efectivelor de animale, crescând astfel posibilitatea ca șepteluri întregi să fie decimate de boli la care sunt susceptibile;

G.

întrucât AESA a publicat la 24 iulie 2008 un aviz științific cu privire la repercusiunile clonării animalelor asupra siguranței alimentelor, sănătății și bunăstării animalelor și asupra mediului, în care aceasta a ajuns la concluzia că sănătatea și bunăstarea unei proporții însemnate a animalelor clonate a fost afectată în mod negativ, adesea grav și fatal;

H.

întrucât, în timp ce obiectivul principal al clonării este acela de a produce copii multiple de animale cu creștere rapidă sau cu randament ridicat, reproducerea selectivă tradițională a dat deja naștere unor afecțiuni ale membrelor și unor dereglări cardio-vasculare la porcii cu creștere rapidă, precum și unor cazuri de claudicație, de mastită sau de sacrificare prematură la bovinele cu randament ridicat; întrucât clonarea animalelor a căror creștere este cea mai rapidă, iar randamentul, cel mai ridicat va duce la un număr și mai mare de probleme de sănătate și de bunăstare;

I.

întrucât clonarea animalelor în scopuri legate de producerea alimentelor, în afară de faptul că repercusiunile sale nu au fost suficient studiate, pune serios în pericol imaginea și conținutul modelului agricol european, care se bazează pe calitatea produselor, principiul respectării mediului înconjurător și conformitatea cu norme stricte de bunăstare a animalelor,

1.

invită Comisia să prezinte propuneri prin care să se interzică, în scopuri legate de producerea alimentelor: (i) clonarea animalelor, (ii) creșterea de animale clonate sau de descendenți ai acestora, (iii) comercializarea cărnii sau a produselor lactate provenite de la animale clonate sau de la descendenții acestora, și (iv) importul de animale clonate, de descendenți ai acestora, de material seminal și de embrioni de animale clonate sau de descendenți ai acestora, precum și de carne și de produse lactate provenind de la animalele clonate sau de la descendenții acestora, ținând seama de recomandările AESA și de cele ale Grupului european pentru etică în domeniul științei și al noilor tehnologii;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO L 221, 8.8.1998, p. 23.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/43


Miercuri, 3 septembrie 2008
Impactul marketingului și al publicității asupra egalității dintre femei și bărbați

P6_TA(2008)0401

Rezoluția Parlamentului European din 3 septembrie 2008 privind impactul marketingului și al publicității asupra egalității dintre femei și bărbați (2008/2038(INI))

2009/C 295 E/13

Parlamentul European,

având în vedere Tratatul CE, în special articolul 2, articolul 3 alineatul (2) și articolul 152;

având în vedere acquis-ul comunitar în domeniul drepturilor femeii și egalității de gen;

având în vedere Planul de acțiune adoptat la cea de-a patra Conferință mondială privind femeile, care a avut loc la Beijing la 15 septembrie 1995, și rezoluția sa din 18 mai 2000 privind continuarea Planului de acțiune de la Beijing (1);

având în vedere Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii media audiovizuale (Directiva serviciilor media audiovizuale) (2);

având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (3);

având în vedere foaia de parcurs stabilită de Comisie pentru egalitatea între femei și bărbați 2006-2010 (COM(2006)0092) și studiul de impact conex (SEC(2006)0275);

având în vedere rezoluția sa din 25 iulie 1997 privind discriminarea din publicitate împotriva femeilor (4);

având în vedere rezoluția 1557 (2007) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, intitulată „Imaginea femeilor în publicitate”;

având în vedere Pactul European pentru egalitatea de gen, adoptat de Consiliul European de la Bruxelles din 23 și 24 martie 2006;

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură;

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0199/2008);

A.

întrucât socializarea (în școală, familie și mediul socio-cultural) este un proces care formează identitatea, valorile, credințele și atitudinile ce conferă persoanei un loc și un rol în societatea în care se dezvoltă; întrucât conceptul de identificare este fundamental pentru înțelegerea modului în care se desfășoară acest proces;

B.

întrucât ar trebui să se depună mai multe eforturi pentru promovarea, atât în cadrul școlii, cât și al familiei, unei utilizări rezonabile și responsabile a noilor tehnologii încă de la o vârstă fragedă;

C.

întrucât publicitatea care transmite mesaje discriminatorii și/sau degradante din perspectiva de gen, precum și toate tipurile de stereotipuri de gen constituie un obstacol în calea realizării unei societăți moderne și egalitare;

D.

întrucât stereotipurile pot contribui la dezvoltarea unor comportamente care sunt totodată și vectori ai identificării;

E.

întrucât publicitatea și marketingul reflectă cultura și contribuie, de asemenea, la crearea acesteia;

F.

întrucât publicitatea este o componentă a economiei de piață și, constituie unul dintre aspectele realității cu care se confruntă toți oamenii în viața de zi cu zi;

G.

întrucât publicitatea poate uneori prezenta o imagine caricaturală a vieții bărbaților și femeilor;

H.

întrucât discriminarea de gen în media este încă larg răspândită; întrucât stereotipurile de gen difuzate prin publicitatea și mass-media pot fi considerate parte în această discriminare;

I.

întrucât stereotipurile de gen din publicitate reflectă astfel distribuția inegală a puterii între sexe;

J.

întrucât stereotipurile de gen trebuie combătute la toate nivelurile societății, pentru a încuraja egalitatea și cooperarea între femei și bărbați atât în domeniul privat, cât și în cel public;

K.

întrucât, încă din primii ani de socializare a copiilor, răspândirea stereotipurilor de gen poate contribui la discriminarea de gen, ceea ce are un efect major în continuarea inegalităților între femei și bărbați pe tot parcursul vieții, precum și la apariția clișeelor de gen;

L.

întrucât stereotipurile de gen sunt contraproductive și contribuie la o diviziune a profesiilor de pe piața muncii în funcție de criterii de gen, piață a muncii în care femeile câștigă, în general, mai puțin;

M.

întrucât întreaga societate trebuie să depună eforturi pentru a evita reproducerea stereotipurilor de gen; întrucât responsabilitatea acestor eforturi trebuie să revină tuturor;

N.

întrucât trebuie îndepărtate obstacolele în calea transmiterii unei imagini pozitive a bărbaților și femeilor în toate situațiile sociale;

O.

întrucât copiii constituie un grup deosebit de vulnerabil, ei având încredere nu doar în autoritate, dar și în personajele miturilor, programelor TV, cărților ilustrate, materialelor didactice, jocurilor video, reclamelor la jucării etc.; întrucât copiii învață prin imitare și repetarea experiențelor trăite recent; întrucât stereotipurile de gen din publicitate influențează dezvoltarea individuală și accentuează percepția că genul unei persoane îi dictează acesteia ce este posibil și ce nu;

P.

întrucât publicitatea prin diferite tipuri de media face parte din viața de zi cu zi; întrucât este extrem de important ca publicitatea din media să respecte o serie de norme obligatorii, etice și/sau juridice și/sau coduri de conduită existente, care să împiedice reclamele să comunice mesaje discriminatorii sau degradante bazate pe stereotipuri de gen, precum și incitarea la violență;

Q.

întrucât publicitatea responsabilă poate influența în mod pozitiv percepțiile societății asupra „imaginii corporale”, a „rolurilor de gen” și a „normalității”, întrucât publicitatea poate constitui un instrument puternic pentru modificarea și combaterea stereotipurilor,

1.

subliniază importanța egalității de șanse între femei și bărbați în ceea ce privește dezvoltarea lor personală;

2.

constată o răspândire continuă a stereotipurilor masculine și feminine, în ciuda diverselor programe comunitare de promovare a egalității de gen;

3.

observă că studii mai aprofundate ar ajuta la identificarea tuturor legăturilor dintre stereotipurile de gen din publicitate și inegalitatea între genuri;

4.

solicită Consiliului, Comisei și statelor membre să utilizeze și să difuzeze asemenea studii și rezultatele lor;

5.

atrage atenția asupra importanței onorării de către statele membre a angajamentelor luate prin mai sus-menționatul Pact european privind egalitatea între genuri;

6.

invită Consiliul, Comisia și statele membre să adere la orientările adoptate în cadrul diferitelor programe comunitare, cum ar fi EQUAL, și la orientările referitoare la egalitatea de gen;

7.

invită Consiliul și Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a prevederilor existente din legislația comunitară referitoare la discriminarea pe criterii de sex și incitarea la ură din motive legate de sex;

8.

invită Consiliul, Comisia și statele membre să desfășoare programe de acțiuni de sensibilizare în întreaga Uniune împotriva insultelor sexiste sau a imaginilor degradante ale femeilor și ale bărbaților în publicitate și marketing;

9.

invită statele membre să realizeze studii și rapoarte cu privire la imaginea femeilor și bărbaților în publicitate și marketing;

10.

subliniază că stereotipurile din reclamele difuzate în cadrul programelor pentru copii reprezintă o adevărată problemă din cauza potențialului lor impact asupra socializării genurilor și, prin urmare, asupra modului în care copii se percep pe ei înșiși, îi percep pe membrii familiei și percep lumea exterioară;

11.

observă că eforturile de a combate stereotipurile de gen din mass-media și publicitate trebuie însoțite de strategii educaționale și de măsuri care să stimuleze recunoașterea stereotipurilor de la o vârstă fragedă și care să dezvolte spiritul critic încă din adolescență;

12.

subliniază rolul fundamental pe care trebuie să îl aibă sistemul școlar în dezvoltarea spiritului critic al copiilor față de imagini și mass-media în general, pentru a preveni efectele nedorite pe care le are perpetuarea clișeelor sexiste utilizate în marketing și publicitate;

13.

constată necesitatea de a pune în discuție rolurile de gen atribuite prin tradiție femeilor și bărbaților;

14.

atrage atenția mai ales asupra necesității eliminării mesajelor care încalcă demnitatea umană și care reflectă stereotipurile de gen din manuale, jucării, jocuri video și jocuri pentru calculator, Internet și noile tehnologii informaționale și de comunicații (TIC), precum și publicitatea prin diferite tipuri de mijloace media;

15.

ia act cu deosebită îngrijorare de publicitatea pentru servicii sexuale din publicații precum ziarele locale, imediat vizibile și la care copiii au acces, și care întărește stereotipurile conform cărora femeia este considerată un obiect;

16.

constată necesitatea de a realiza acțiuni continue de formare pentru și în colaborare cu profesioniștii din sectorul mass-media, precum și acțiuni de sensibilizare în rândul societății cu privire la efectele negative ale stereotipurilor de gen;

17.

atrage atenția asupra faptului că utilizarea televiziunii și a noilor tehnologii de către copii și adolescenți este în creștere, că aceasta începe la o vârstă foarte fragedă și că utilizarea nesupravegheată a televiziunii este din ce în ce mai răspândită;

18.

constată că modul în care activitățile de marketing și de publicitate ilustrează imaginea corporală ideală poate afecta negativ stima de sine în cazul femeilor și bărbaților, în special al adolescentelor și al persoanelor susceptibile de a prezenta tulburări de alimentație, precum anorexia și bulimia; solicită companiilor de publicitate să recurgă cu precauție la femeile extrem de slabe pentru promovarea produselor;

19.

invită statele membre să se asigure, prin mijloace adecvate, că marketingul și publicitatea garantează respectarea demnității umane și integritatea persoanei, nu sunt nici direct nici indirect discriminatorii, nu conțin nicio formă de incitare la ură din motive de sex, origine rasială sau etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală, și nu conțin materiale care, considerate în acest context, aprobă, promovează sau prezintă într-o lumină favorabilă violența împotriva femeilor;

20.

recunoaște munca depusă deja de autoritățile de reglementare din mass-media din unele state membre pentru a evalua efectele stereotipurilor de gen și încurajează autoritățile de reglementare din toate statele membre să facă schimb de cele mai bune practiciîn acest domeniu;

21.

reamintește Comisiei că Directiva 2004/113/CE, menționată anterior, vizează, așa cum a propus mai întâi Comisia, și discriminarea în mijlocele mass-media; invită Comisia să își intensifice eforturile împotriva discriminării;

22.

subliniază necesitatea unor exemple bune, dintr-o perspectivă de gen, în lumea mijloacelor de comunicare și a publicității, pentru a arăta că schimbarea este posibilă și de dorit; consideră că statele membre ar trebui să oficializeze acordarea unui premiu de către profesioniștii din domeniul publicității confraților lor, precum și un premiu al publicului, pentru a recompensa materialele publicitare care se îndepărtează cel mai mult de stereotipurile de gen și prezintă o imagine pozitivă sau valorizantă a statului femeilor, bărbaților sau a relațiilor dintre aceștia;

23.

subliniază necesitatea de a disemina principiile egalității de gen în mass-media prin intermediul publicațiilor și a programelor concepute pentru diferite grupe de vârstă, de a populariza cele mai bune practici și respectul pentru diferențele de gen;

24.

subliniază necesitatea unei continue dezbateri privind activitățile de marketing și de publicitate și rolul lor în crearea și perpetuarea stereotipurilor de gen;

25.

invită statele membre să conceapă și să lanseze inițiative educaționale, elaborate din perspectiva toleranței și care să evite toate formele de stereotipuri să promoveze o cultură a egalității de gen prin intermediul unor programe educaționale adecvate;

26.

subliniază faptul că stereotipurile de gen trebuie eliminate;

27.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO C 59, 23.2.2001, p. 258.

(2)  JO L 298, 17.10.1989, p. 23.

(3)  JO L 373, 21.12.2004, p. 37.

(4)  JO C 304, 6.10.1997, p. 60.


Joi, 4 septembrie 2008

4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/47


Joi, 4 septembrie 2008
Prizonieri palestinieni în Israel

P6_TA(2008)0404

Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind situația prizonierilor palestinieni din închisorile israeliene

2009/C 295 E/14

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Orientul Mijlociu,

având în vedere declarația din 9 iulie 2008 a Comisarului Benita Ferrero-Waldner în fața Parlamentului privind situația prizonierilor palestinieni din închisorile israeliene,

având în vedere Acordul de asociere UE-Israel și rezultatele celei de-a opta reuniuni a Consiliului de asociere UE-Israel din 16 iunie 2008,

având în vedere raportul elaborat de delegația sa ad-hoc care a vizitat Israelul și teritoriile palestiniene între 30 mai și 2 iunie 2008, precum și concluziile acestuia,

având în vedere Convențiile de la Geneva, în special Convenția (IV) cu privire la protecția persoanelor civile în timp de război din 12 august 1949, în special articolele 1–12, 27, 29–34, 47, 49, 51, 52, 53, 59, 61–77 și 143,

având în vedere Pactul internațional al Organizației Națiunilor Unite privind drepturile civile și politice din 1966,

având în vedere raportul anual al Comitetului Internațional al Crucii Roșii pentru 2007, în special secțiunea privind teritoriile palestiniene ocupate,

având în vedere rapoartele publicate în 2006, 2007 și 2008 de Comitetul public împotriva torturii în Israel, cu ajutorul contribuțiile financiare acordate de Comisia Europeană și mai multe state membre,

având în vedere rezoluțiile aplicabile ale ONU privind conflictul din Orientul Mijlociu,

având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Israelul se confruntă, în ultimii ani, cu numeroase atacuri teroriste îndreptate împotriva populației sale civile soldate cu pierderi de vieți omenești; întrucât autoritățile israeliene au luat o serie de măsuri pentru a preveni acțiunile teroriste respective, efectuând inclusiv arestări în rândul militanților palestinieni asupra cărora există suspiciuni; întrucât combaterea terorismului nu constituie totuși un argument pentru încălcarea dreptului umanitar;

B.

întrucât aproximativ 11 000 de palestinieni, printre care se află sute de femei și copii cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani, sunt deținuți în prezent în închisorile și centrele de detenție israeliene; întrucât majoritatea deținuților respectivi au fost arestați în teritoriile palestiniene ocupate;

C.

întrucât Convenția cu privire la drepturile copilului, printre semnatarii căreia se numără și Israelul, definește copilul drept orice ființă umană cu vârsta sub 18 ani; întrucât copiii palestinieni sunt totuși considerați adulți de la vârsta de 16 ani, în temeiul reglementărilor militare israeliene care se aplică în teritoriile palestiniene ocupate și sunt adesea deținuți în condiții inadecvate;

D.

întrucât Guvernul Israelului a eliberat la 25 august 2008 un număr de 198 de palestinieni, în virtutea unui gest de bună voință menit să creeze un climat de încredere reciprocă; întrucât sunt în curs de desfășurare noi negocieri între cele două părți, în încercarea de a se ajunge la un acord global privind eliberarea celorlalți prizonieri;

E.

întrucât Guvernul Israelului și cel al Libanului au luat recent măsuri pozitive în privința punerii în libertate a prizonierilor în schimbul corpurilor neînsuflețite ale soldaților israelieni;

F.

întrucât aproximativ 1 000 de prizonieri sunt deținuți în Israel pe baza unor „ordine de detenție administrativă”, beneficiind de dreptul la o cale de atac, dar fără a fi puși sub acuzare și trimiși în judecată și fără a li se acorda dreptul la apărare; întrucât astfel de „ordine de detenție administrativă” pot fi reînnoite pe durate de ani întregi, posibilitate care se și concretizează în anumite cazuri;

G.

întrucât rapoartele privind drepturile omului menționează că prizonierii palestinieni sunt supuși abuzurilor și actelor de tortură;

H.

întrucât marea majoritate a prizonierilor palestinieni deținuți în închisori situate pe teritoriul israelian se văd în imposibilitatea de a-și exercita dreptul la vizite din partea familiilor sau se confruntă cu serioase dificultăți în acest sens, în pofida apelurilor lansate de Comitetul Internațional al Crucii Roșii către Israel;

I.

întrucât problematica prizonierilor are implicații politice, sociale și umanitare importante; întrucât arestarea a 48 de membri aleși ai Consiliului Legislativ Palestinian și a unor membri aleși ai organelor administrației publice locale are consecințe grave asupra evoluțiilor politice din teritoriul palestinian ocupat; întrucât „Documentul prizonierilor”, adoptat în mai 2006 de lideri politici palestinieni aparținând diverselor facțiuni, a servit drept bază pentru reconcilierea națională și a deschis calea spre instituirea unui guvern de uniune națională;

J.

întrucât, în temeiul articolului 2 din Acordul de asociere UE-Israel, relațiile dintre Comunitățile Europene și Israel se bazează pe respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice, care constituie un element fundamental al acordului respectiv; întrucât Planul de acțiune UE-Israel subliniază faptul că respectul pentru drepturile omului și dreptul internațional umanitar se numără printre valorile împărtășite de ambele părți,

1.

salută recenta decizie a Guvernului Israelului de a elibera un număr important de prizonieri palestinieni, acest gest având efecte pozitive și contribuind la consolidarea puterii Autorității Palestiniene și la instituirea unui climat de încredere reciprocă;

2.

solicită organizației Hamas și Israelului să ia măsuri în vederea eliberării imediate a caporalului israelian Gilad Shalit;

3.

subliniază că problematica prizonierilor palestinieni are un impact major atât asupra societății palestiniene, cât și a conflictului israeliano-palestinian și consideră că, în acest context, eliberarea unui număr important de prizonieri palestinieni, precum și punerea imediată în libertate a membrilor Consiliului Legislativ Palestinian aflați în detenție, inclusiv a lui Marwan Barghouti, ar putea constitui un pas înainte pe calea spre instituirea unui climat de încredere reciprocă, necesar realizării unor progrese majore în cadrul negocierilor de pace;

4.

își exprimă sprijinul față de preocupările legitime ale Israelului în privința securității; consideră că statul de drept trebuie pe deplin respectat în tratamentul aplicat tuturor prizonierilor, acesta reprezentând un element crucial pe calea spre statutul de stat democratic;

5.

solicită Israelului să garanteze respectarea standardelor minime de detenție, să trimită toți deținuții în fața justiției, să pună capăt practicii „ordinelor de detenție administrativă”, să pună în aplicare măsuri corespunzătoare destinate minorilor aflați în detenție, precum și cu privire la regimul de vizite pentru prizonieri, cu respectarea deplină a standardelor internaționale, inclusiv a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului și a Convenției ONU împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante;

6.

își exprimă îngrijorarea față de situația femeilor palestiniene și a prizonierilor aflați în situații de vulnerabilitate, care, potrivit mărturiilor, sunt supuși la rele tratamente și se confruntă cu lipsa accesului la îngrijiri medicale;

7.

solicită Autorității Palestiniene să depună toate eforturile pentru a împiedica orice acte de violență sau de terorism, în special cele comise de foști prizonieri și mai ales de copii;

8.

își exprimă convingerea fermă că relațiile dintre UE și Israel ar trebui să evolueze în concordanță cu și în funcție de respectarea de către Israel a obligațiilor care îi revin în temeiul dreptului internațional;

9.

salută decizia luată în cadrul celei de-a opta reuniuni a Consiliului de asociere UE-Israel de a înființa o Subcomisie pentru drepturile omului, cu drepturi depline, în locul actualului Grup de lucru privind drepturile omului; solicită consultarea pe scară largă și implicarea totală a organizațiilor de apărare a drepturilor omului și a organizațiilor neguvernamentale din Israel și din teritoriile palestiniene ocupate în monitorizarea progreselor realizate de Israel cu privire la respectarea obligațiilor care îi revin în temeiul dreptului internațional;

10.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Guvernului israelian, Knesset-ului, Președintelui Autorității Palestiniene, Consiliului Legislativ Palestinian, Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, emisarului Cvartetului în Orientul Mijlociu, Președintelui Adunării Parlamentare Euromediteraneene, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Comitetului Internațional al Crucii Roșii.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/49


Joi, 4 septembrie 2008
Evaluarea sancțiunilor comunitare prevăzute în cadrul acțiunilor și politicilor UE în domeniul drepturilor omului

P6_TA(2008)0405

Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 referitoare la evaluarea sancțiunilor comunitare prevăzute în cadrul acțiunilor și politicilor UE în domeniul drepturilor omului (2008/2031(INI))

2009/C 295 E/15

Parlamentul European,

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului,

având în vedere ansamblul convențiilor Organizației Națiunilor Unite privind drepturile omului și protocoalele facultative aferente,

având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice și cele două protocoale facultative aferente,

având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite, în special articolele 1 și 25 și, la capitolul VII, articolele 39 și 41,

având în vedere Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale și protocoalele aferente,

având în vedere Carta de la Paris pentru o nouă Europă (Carta de la Paris),

având în vedere Actul final din 1975 al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (Actul final de la Helsinki),

având în vedere articolele 3, 6, 11, 13, 19, 21, 29 și 39 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 60, 133, 296, 297, 301 și 308 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (TCE),

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația drepturilor omului în lume,

având în vedere dezbaterile anterioare și rezoluțiile adoptate în cadrul procedurii de urgență privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

având în vedere Rezoluția sa din 20 septembrie 1996 referitoare la Comunicarea Comisiei privind luarea în considerare a respectării principiilor democrației și a drepturilor omului în acordurile dintre Comunitate și țările terțe (1),

având în vedere obligațiile internaționale ale Comunității Europene și a statelor membre, în special cele prevăzute în acordurile OMC,

având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou) (2), în special articolele 8, 9, 33, 96 și 98 și revizuirea acestui acord (3),

având în vedere documentul Consiliului intitulat „Crearea unei formațiuni <<Sancțiuni>> în cadrul Grupului de lucru al consilierilor pentru relații externe (RELEX/Sancțiuni)” din 22 ianuarie 2004 (5603/2004),

având în vedere documentul Consiliului intitulat „Principiile de bază referitoare la recurgerea la măsuri restrictive (sancțiuni)”, din 7 iunie 2004 (10198/1/2004),

având în vedere documentul Consiliului intitulat „Orientările Uniunii Europene referitoare la aplicarea și evaluarea măsurilor restrictive (sancțiunilor) în cadrul politicii externe și de securitate comune a UE”, revizuite ultima dată la 2 decembrie 2005 (15114/2005),

având în vedere documentul Consiliului intitulat „Cele mai bune practici ale Uniunii Europene de aplicare eficientă a măsurilor restrictive”, din 9 iulie 2007 (11679/2007),

având în vedere Poziția comună a Consiliului 96/697/PESC privind Cuba (4), adoptată de către Consiliu la 2 decembrie 1996,

având în vedere Pozițiile comune ale Consiliului 2001/930/PESC referitoare la combaterea terorismului (5) și 2001/931/PESC referitoare la aplicarea de măsuri specifice în scopul combaterii terorismului (6), ambele din 27 decembrie 2001, precum și Regulamentul (CE) 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (7),

având în vedere Poziția comună a Consiliului 2002/402/PESC privind măsurile restrictive îndreptate împotriva lui Usama bin Laden, a membrilor rețelei Al-Qaida, precum și împotriva talibanilor și a altor persoane, grupuri, întreprinderi și entități asociate (8), precum și Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Usama bin Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii (9), ambele din 27 mai 2002,

având în vedere lista comună de echipamente militare a Uniunii Europene (10),

având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2002 privind Comunicarea Comisiei către Consiliu și către Parlamentul European intitulată „Rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe” (11),

având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 privind clauza referitoare la drepturile omului și la democrație în acordurile încheiate de Uniunea Europeană (12),

având în vedere totalitatea acordurilor încheiate între Uniunea Europeană și țările terțe și clauzele referitoare la drepturile omului incluse în acestea,

având în vedere Rezoluția sa din 11 octombrie 1982 privind importanța și efectele sancțiunilor economice, în special ale embargourilor și boicoturilor comerciale, asupra relațiilor Comunității Economice Europene cu țările terțe (13),

având în vedere Rezoluția privind impactul sancțiunilor și în special al embargourilor asupra populației țărilor cărora le sunt impuse aceste sancțiuni (14), adoptată de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE la 1 noiembrie 2001 la Bruxelles, Belgia,

având în vedere Rezoluția sa din 6 septembrie 2007 referitoare la funcționarea dialogurilor și a consultărilor cu țările terțe cu privire la drepturile omului (15),

având în vedere Rezoluția 1597 (2008) și Recomandarea 1824 (2008) privind listele negre ale Consiliului de Securitate al ONU și ale Uniunii Europene, adoptate de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la 23 ianuarie 2008,

având în vedere Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la 13 decembrie 2007 la Lisabona și care ar trebui să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009,

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru comerț internațional (A6-0309/2008),

A.

întrucât articolul 11 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) recunoaște respectarea drepturilor omului drept unul dintre obiectivele politicii externe și de securitate comune (PESC); întrucât noul articol 21 din Tratatul UE, astfel cum ar fi introdus prin articolul 1 punctul 24 din Tratatul de la Lisabona, recunoaște că „acțiunea Uniunii pe scena internațională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea sa și pe care intenționează să le promoveze în lumea întreagă: democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional”;

B.

întrucât sancțiunile sunt puse în aplicare în scopul îndeplinirii obiectivelor specifice ale PESC enunțate la articolul 11 din TUE, care includ, dar fără a se limita la acestea, promovarea respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a democrației, a statului de drept și a bunei guvernări;

C.

întrucât Principiile de bază din 2004 referitoare la recurgerea la măsuri restrictive (sancțiuni), menționate anterior, constituie primul document pragmatic ce definește cadrul în care UE impune sancțiuni; întrucât, în realitate, UE a procedat totuși în acest mod încă de la începutul anilor 1980 și, în special, în urma intrării în vigoare a TUE, în 1993; întrucât acest document instituie în mod oficial sancțiunile ca instrument al PESC și, în consecință, constituie punctul de plecare al unei politici a UE în materie de sancțiuni;

D.

întrucât această politică de sancțiuni se bazează în principal pe următoarele cinci obiective ale PESC: protejarea valorilor comune, a intereselor fundamentale, a independenței și integrității Uniunii, în conformitate cu principiile Cartei ONU, consolidarea securității Uniunii sub toate formele sale, menținerea păcii și consolidarea securității internaționale în conformitate cu principiile Cartei ONU și ale Actului final de la Helsinki, precum și cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele referitoare la frontierele externe, promovarea cooperării internaționale, dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

E.

întrucât există un consens internațional tot mai puternic cu privire la faptul că orice daune grave și intenționate aduse mediului prejudiciază pacea și securitatea la nivel mondial și constituie o încălcare a drepturilor omului;

F.

întrucât UE s-a angajat să pună în aplicare în mod sistematic sancțiunile adoptate de Consiliul de Securitate al ONU în temeiul capitolului VII al Cartei ONU și, în același timp, impune sancțiuni în mod independent, în lipsa unui mandat din partea Consiliului de Securitate al ONU, în cazurile în care Consiliul de Securitate al ONU nu este abilitat să acționeze sau este împiedicat să ia măsuri deoarece nu s-a ajuns la un acord între membrii săi; subliniind, în această privință, obligația care revine atât ONU, cât și UE, de a trata sancțiunile în conformitate cu dreptul internațional;

G.

întrucât politica de sancțiuni a UE integrează, prin urmare, sancțiunile Consiliului de Securitate al ONU, dar sfera de aplicare și obiectivele sale sunt mai ample decât cele ale politicii de sancțiuni a Consiliului de Securitate al ONU (pacea și securitatea internațională);

H.

întrucât sancțiunile sunt unul din instrumentele pe care UE le poate utiliza pentru a-și pune în aplicare politica în domeniul drepturilor omului; reamintind că recurgerea la sancțiuni trebuie să fie consecventă cu strategia de ansamblu a Uniunii în regiunea în cauză și trebuie să constituie ultima încercare, de pe lista de priorități, de a urmări îndeplinirea obiectivelor specifice ale PESC; întrucât eficacitatea sancțiunilor depinde de aplicarea simultană a acestora de toate statele membre;

I.

întrucât nici dreptul internațional, nici dreptul comunitar/al UE nu definesc cu caracter obligatoriu noțiunea de sancțiune; întrucât, cu toate acestea, în cadrul PESC, sancțiunile sau măsurile restrictive sunt considerate, drept măsuri care întrerup sau limitează, în mod total sau parțial, relațiile diplomatice sau economice cu una sau mai multe țări terțe cu scopul de a schimba anumite activități sau practici ale acestora, precum încălcări ale dreptului internațional sau ale drepturilor omului sau politici ale unor guverne din țări terțe, ale unor entități fără caracter statal sau ale unor persoane fizice și juridice care desconsideră statul de drept sau principiile democratice;

J.

întrucât tipurile de măsuri restrictive cuprind o întreagă gamă de acțiuni, precum embargoul asupra armelor, sancțiunile comerciale, sancțiunile financiare/economice, înghețarea de active, interdicțiile de zbor, restricțiile de intrare, sancțiunile diplomatice, boicotarea manifestărilor sportive și culturale și suspendarea cooperării cu țara terță în cauză;

K.

întrucât această rezoluție folosește termenii de „sancțiuni” și „măsuri restrictive” în mod nediferențiat, în conformitate cu practica generală a UE; întrucât această rezoluție integrează definiția „măsurilor adecvate” ce figurează la articolul 96 din Acordul de la Cotonou (16);

L.

întrucât sancțiunile Uniunii Europene se bazează ele însele pe diferite temeiuri juridice, în funcție de natura exactă a măsurilor restrictive și de natura juridică a relațiilor cu țările terțe în cauză, precum și în funcție de sectoarele și obiectivele în cauză; întrucât acești factori determină procedura de adoptare a sancțiunilor, care, deseori, însă nu întotdeauna, necesită o poziție comună în cadrul PESC și, în consecință, unanimitate în cadrul Consiliului, precum și procedura legislativă ce trebuie urmată pentru a face ca sancțiunile să fie obligatorii din punct de vedere juridic și executorii, în timp ce procedura obișnuită este descrisă la articolul 301 din TCE;

M.

întrucât refuzul de acordare a vizelor și embargoul asupra armelor au devenit sancțiunile impuse cel mai adesea în cadrul PESC și constituie una dintre printre primele măsuri în ordinea sancțiunilor de care dispune UE; întrucât aceste două tipuri de măsuri sunt singurele puse în aplicare de statele membre în mod direct, deoarece, în temeiul TCE, nu necesită adoptarea unei legislații specifice în domeniul sancțiunilor; întrucât, pe de altă parte, sancțiunile financiare (înghețarea de active) și cele comerciale necesită adoptarea unei legislații specifice;

N.

întrucât, conform Principiilor de bază menționate anterior referitoare la recurgerea la măsuri restrictive (sancțiuni) și orientărilor în domeniu, sancțiunile specifice pot fi mai eficace decât sancțiunile mai generale, și prin urmare, sunt de preferat, în primul rând pentru că evită efectele negative asupra unei proporții mai mari a populației și, în al doilea rând, pentru că afectează direct persoanele responsabile și sunt, deci, mai susceptibile de a provoca schimbări în politicile pe care aceste persoane le pun în aplicare;

O.

recunoscând existența unor măsuri care, deși adoptate de Consiliu în concluziile Președinției, nu sunt calificate drept „sancțiuni” și sunt diferite, în același timp, de alte măsuri restrictive ce figurează printre instrumentele PESC;

P.

întrucât relațiile dintre Uniunea Europeană și țările terțe sunt adesea reglementate de acorduri sectoriale bilaterale sau multilaterale pe care UE este obligată să le respecte atunci când aplică sancțiuni; întrucât, dacă este cazul, Uniunea ar trebui deci să suspende sau să denunțe acordul în cauză înainte de a recurge la sancțiuni economice incompatibile cu drepturile pe care un acord în vigoare le acordă țărilor respective;

Q.

întrucât relațiile dintre Uniunea Europeană și țările terțe sunt adesea reglementate de acorduri bilaterale sau multilaterale, Acordul de la Cotonou fiind un exemplu notabil, care permit uneia din părți să ia măsurile adecvate în cazul încălcării de către cealaltă parte a unui element esențial al acestor acorduri, precum respectarea drepturilor omului, dreptul internațional, principiile democratice și statul de drept (clauza privind drepturile omului);

R.

întrucât introducerea și punerea în aplicare a unor măsuri restrictive trebuie să se facă în conformitate cu drepturile omului și cu dreptul internațional umanitar, inclusiv dreptul la un proces echitabil și la un recurs efectiv, precum și la proporționalitate și trebuie să prevadă derogări adecvate pentru a se lua în considerare necesitățile fundamentale ale persoanelor vizate, precum accesul la educația primară, la apă potabilă și la îngrijiri medicale de bază, inclusiv medicamente de bază; întrucât o politică de sancțiuni trebuie să ia pe deplin în considerare standardele stabilite prin Convenția de la Geneva, Convenția cu privire la drepturile copilului și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și rezoluțiile ONU referitoare la protejarea civililor și a copiilor în zonele de conflict;

S.

întrucât credibilitatea UE și a fiecăruia dintre statele sale membre este compromisă atunci când sancțiunile UE par să fie încălcate și întrucât Robert Mugabe a fost invitat să participe la întâlnirea la vârf UE-Africa din 8-9 decembrie 2007, la Lisabona, în ciuda faptului că face obiectul unei interdicții oficiale de acces valabile pe întregul teritoriu al statelor membre ale UE, în conformitate cu Poziția comună a Consiliului 2004/161/PESC din 19 februarie 2004, care prelungește valabilitatea măsurilor restrictive adoptate împotriva Republicii Zimbabwe (17), astfel cum au fost extinse ultima dată prin Poziția comună a Consiliului 2008/135/PESC din 18 februarie 2008 (18),

Considerații generale în vederea unei politici de sancțiuni eficace a Uniunii Europene

1.

regretă faptul că, până în prezent, nu s-a efectuat nicio evaluare și niciun studiu de impact privind politica de sancțiuni a UE și că, în consecință, este extrem de dificil să se măsoare efectele și eficacitatea acestei politici pe teren și să se formuleze, astfel, concluziile care se impun; invită Consiliul și Comisia să întreprindă această activitate de evaluare; consideră, cu toate acestea, că politica de sancțiuni folosită împotriva Africii de Sud s-a dovedit eficace prin contribuția sa la eforturile de a pune capăt apartheidului;

2.

consideră că discrepanțele privind temeiurile juridice pentru punerea în aplicare a politicii de sancțiuni a UE, care implică diferite niveluri ale procesului decizional, de punere în aplicare și de control, subminează transparența și coerența politicii UE de sancțiuni și, în consecință, credibilitatea sa;

3.

consideră că eficacitatea sancțiunilor presupune ca impunerea lor să fie percepută ca legitimă de opinia publică, atât la nivel european, cât și internațional, precum și de opinia publică din țările în care sunt dorite schimbări; subliniază că, prin consultarea Parlamentului European în cursul procesului decizional, acestea capătă o mai mare legitimitate;

4.

observă, de asemenea, că sancțiunile pot avea o funcție simbolică, exprimând condamnarea morală de către UE și contribuind astfel la amplificarea vizibilității și credibilității politicii externe a UE; cu toate acestea, atrage atenția asupra consecințelor acordării unei prea mari importanțe conceptului de sancțiuni având rolul de măsuri simbolice, deoarece acesta ar putea avea ca rezultat devalorizarea completă a sancțiunilor;

5.

consideră că recursul la sancțiuni trebuie să fie luat în considerare în situații în care acțiunile autorităților, ale entităților non-statale sau ale persoanelor fizice sau juridice aduc prejudicii grave securității și drepturilor omului sau în cazul în care toate soluțiile contractuale și/sau diplomatice au fost epuizate sau sunt în impas, din motive imputabile părții terțe;

6.

consideră că orice deteriorare intenționată și ireversibilă a mediului constituie o amenințare la adresa securității și o încălcare gravă a drepturilor omului; în acest sens, solicită Consiliului și Comisiei să includă orice deteriorare intenționată și ireversibilă a mediului printre motivele ce pot duce la adoptarea de sancțiuni;

7.

recunoaște că, în general, principalele instrumente de sancționare ale UE sunt utilizate de la caz la caz, în mod flexibil și în funcție de necesități; regretă, cu toate acestea, faptul că Uniunea a utilizat adesea politica sa de sancțiuni într-un mod incoerent, aplicând un tratament diferit unor țări terțe în care situația respectării drepturilor omului și a democrației era totuși similară și că, în consecință, Uniunea a fost criticată pentru aplicarea unor „standarde diferențiate”;

8.

consideră, în această privință, că aplicarea și evaluarea sancțiunilor de către Uniunea Europeană pentru încălcări ale drepturilor omului trebuie, în principiu, să prevaleze asupra oricăror prejudicii care rezultă din aplicarea lor și care afectează interesele comerciale ale Uniunii Europene și ale cetățenilor acesteia;

9.

regretă că dezacordurile din cadrul Uniunii privind politica față de o țară sau alta, precum Cuba, sau reticențele statelor membre urmărind să nu contrarieze unii parteneri comerciali importanți, precum Rusia, au determinat Uniunea să nu adopte decât „sancțiuni neoficiale” în concluziile Președinției, ceea ce denotă o aplicare dezechilibrată sau incoerentă a sancțiunilor UE; recunoaște, cu toate acestea, că unele măsuri menționate în concluziile Consiliului, precum amânarea semnării unor acorduri cu diverse țări, precum Serbia, pot constitui presiuni utile asupra unor țări terțe pentru a le determina să colaboreze pe deplin în cadrul mecanismelor internaționale;

10.

reamintește că, în ceea ce privește Cuba, Poziția comună menționată anterior adoptată în 1996 și reînnoită în mod periodic reflectă foaia de parcurs pentru o tranziție pașnică spre democrație, este aplicată în integralitatea sa și nu face obiectul unei controverse în cadrul instituțiilor europene; regretă că, până în prezent, nu s-a produs nicio îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește drepturile omului; ia act de decizia din 20 iunie 2008 a Consiliului de a ridica sancțiunile neoficiale impuse Cubei, solicitând totodată eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor politici, facilitarea accesului în închisori, precum și ratificarea și punerea în aplicare a Pactului internațional privind drepturile civile și politice; ia act de faptul că, în decurs de un an, Consiliul va lua o decizie privind continuarea dialogului politic cu Cuba în funcție de existența sau inexistența unor îmbunătățiri semnificative în privința drepturilor omului; reamintește că Poziția Consiliului are, de asemenea, caracter obligatoriu și pentru instituțiile Uniunii Europene, atât în ceea ce privește dialogul cu autoritățile cubaneze, cât și cel cu reprezentanții societății civile; își reiterează poziția față de Oswaldo Payá Sardiñas și grupul „Doamnele în alb” („Damas de Blanco”), laureați ai premiului Sakharov;

11.

consideră că nu se poate apela la argumentul „ineficacității” sancțiunilor în favoarea ridicării lor și că, în schimb, acesta ar trebui invocat pentru a reorienta sau a reevalua sancțiunea în sine; apreciază, de asemenea, că menținerea sau ridicarea sancțiunilor trebuie să depindă în mod exclusiv de concretizarea obiectivelor acestora, iar natura sancțiunilor poate fi amplificată sau modificată în funcție de evaluarea acestora; consideră că, în acest scop, sancțiunile trebuie întotdeauna să fie însoțite de criterii precise de evaluare;

12.

consideră că eficacitatea sancțiunilor ar trebui analizată din mai multe puncte de vedere, atât în ceea ce privește eficacitatea intrinsecă a măsurilor, și anume capacitatea acestora de a avea un impact asupra activităților private sau profesionale ale persoanelor vizate în calitatea lor de membri ai regimului vizat sau asupra funcționării acestuia, cât și în ceea ce privește eficacitatea lor din punct de vedere politic, și anume capacitatea acestora de a încuraja stoparea sau modificarea activităților sau politicilor care au dus la impunerea sancțiunilor;

13.

consideră că eficacitatea sancțiunilor depinde de capacitatea Uniunii Europene de a le menține pe durata întregii perioade și, în acest sens, regretă utilizarea unor dispoziții cum ar fi clauzele de caducitate („sunset clauses”), care implică ridicarea automată a sancțiunilor;

14.

se declară împotriva aplicării, indiferent de situație, a sancțiunilor generale și nediferențiate împotriva oricărei țări, deoarece această abordare duce, în realitate, la izolarea totală a populației; consideră că, sancțiunile economice utilizate fără a fi coordonate cu alte instrumente politice nu reușesc decât foarte greu să faciliteze reformele politice în cadrul regimului vizat; insistă, de aceea, ca orice decizie de sancționare a unor autorități guvernamentale să fie însoțită în mod sistematic de acordarea de sprijin societății civile din țara vizată;

Sancțiunile în cadrul unei strategii generale în favoarea drepturilor omului

15.

constată că cea mai mare parte a sancțiunilor impuse de Uniunea Europeană sunt rezultatul unor îngrijorări legate de securitate; subliniază, cu toate acestea, că încălcările drepturilor omului ar trebui să constituie un motiv suficient pentru aplicarea de sancțiuni, pentru că acestea constituie o amenințare la adresa securității și stabilității;

16.

reamintește că principalul obiectiv al sancțiunilor este acela de a duce la modificarea politicilor sau activităților în sensul obiectivelor poziției comune adoptate în cadrul PESC, al concluziilor adoptate de Consiliu sau al deciziei internaționale care stă la baza acestora;

17.

insistă asupra faptului că, prin adoptarea Principiilor de bază sus-menționate cu privire la recurgerea la măsuri restrictive (sancțiuni), Consiliul s-a angajat să recurgă la impunerea de sancțiuni în cadrul unei abordări globale și integrate; subliniază, in acest sens, că această abordare ar trebui să includă, în paralel, dialogul politic, măsuri de stimulare și condiționalitatea, putând merge, în ultimă instanță, până la punerea în practică a unor măsuri coercitive, astfel cum este prevăzut în Principiile de bază; consideră că această abordare globală și integrată ar trebui să dispună de instrumente precum clauzele referitoare la drepturile omului și la democrație, sistemul de preferințe generalizate și ajutorul pentru dezvoltare;

18.

subliniază că punerea în practică a clauzei privind drepturile omului nu poate fi considerată ca o sancțiune complet autonomă sau unilaterală a UE, pentru că aceasta este rezultatul unor acorduri bilaterale sau multilaterale, care includ un angajament reciproc în favoarea respectării drepturilor omului; consideră că măsurile adecvate luate în conformitate cu această clauză privesc în mod exclusiv punerea în aplicare a acordului în cauză, punând la dispoziția părților temeiul juridic în baza căruia acordul poate fi suspendat sau anulat; consideră, în consecință, că punerea în aplicare a clauzei privind drepturile omului și sancțiunile autonome sau unilaterale sunt, prin forța lucrurilor, complementare;

19.

în consecință, salută includerea în mod sistematic a unei clauze privind drepturile omului și insistă asupra integrării unui mecanism specific de punere în aplicare în toate noile acorduri bilaterale semnate cu țări terțe, inclusiv acordurile sectoriale; reamintește, în această privință, importanța recomandărilor formulate pentru o punere în aplicare mai eficace și sistematică a clauzei, respectiv elaborarea unor obiective și criterii de referință și evaluarea în mod regulat; își reiterează apelul ca clauzele referitoare la drepturile omului să fie puse în aplicare printr-o procedură mai transparentă de consultare între părți, inclusiv a Parlamentului European și a societății civile, care să specifice mecanismele politice și juridice care trebuie folosite în eventualitatea unei cereri de suspendare a cooperării bilaterale având drept temei încălcările sistematice și/sau repetate ale drepturilor omului, contrare dreptului internațional; sprijină modelul procedural instituit în urma Acordului de la Cotonou în ceea ce privește reacțiile la încălcările grave ale drepturilor omului, principiile democratice și statul de drept; consideră că sistemul dialogului politic intens (articolul 8 din Acordul de la Cotonou) și consultările (articolul 96 din Acordul de la Cotonou), înainte de și după adoptarea măsurilor corespunzătoare, s-a dovedit, în mai multe cazuri, un instrument eficient de redresare a situației de la fața locului;

20.

îndeamnă Comisia și statele membre să nu propună acorduri de liber-schimb și/sau acorduri de asociere — nici măcar prevăzând clauze privind drepturile omului — guvernelor țărilor în care se comit numeroase încălcări ale drepturilor omului, în conformitate cu rapoartele Biroului Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului;

21.

consideră că eșecul adoptării măsurilor adecvate sau restrictive în cazul unei situații caracterizate prin încălcarea persistentă a drepturilor omului aduce grave prejudicii strategiei privind drepturile omului, politicii de sancțiuni și credibilității Uniunii;

22.

consideră că politica de sancțiuni este mult mai eficace atunci când se înscrie într-o strategie coerentă în favoarea drepturilor omului; își reiterează solicitarea adresată Consiliului și Comisiei de a elabora, în cadrul fiecărui document de strategie de țară și al altor tipuri similare de documente, o strategie specifică referitoare la drepturile omului și la situația în materie de democrație;

23.

apreciază că, în cazul impunerii de sancțiuni, dialogul și consultările pe tema drepturilor omului ar trebui să prevadă obligatoriu și în mod sistematic discuții privind progresele realizate în concretizarea obiectivelor și în respectarea criteriilor de referință fixate în momentul adoptării măsurilor restrictive; consideră, în același timp, că obiectivele atinse în cadrul acestor dialoguri și consultări nu se pot substitui în niciun caz concretizării obiectivelor ce au dus la sancțiuni;

O acțiune coordonată de comunitatea internațională

24.

apreciază că o acțiune coordonată de comunitatea internațională are un impact mai puternic decât acțiunile disparate și inegale ale statelor sau entităților regionale; salută, prin urmare, faptul că politica de sancțiuni a UE trebuie să se bazeze în continuare pe principiul privilegierii regimului Organizației Națiunilor Unite;

25.

invită Consiliul, în lipsa unor sancțiuni din partea Consiliului de Securitate al ONU, să coopereze cu statele care nu sunt membre UE și care aplică sancțiuni, să facă schimb de informații, să-și coordoneze acțiunile la nivel internațional pentru a împiedica sustragerea de la respectarea sancțiunilor și să maximizeze eficacitatea și aplicarea sancțiunilor comunitare și a altor sancțiuni, în conformitate cu dreptul internațional;

26.

consideră că UE ar trebui să vizeze cooperarea cu alte organizații regionale, cum ar fi Uniunea Africană și Asociația Națiunilor din Asia de Sud–Est (ASEAN), pentru a promova drepturile omului și pentru a asigura coordonarea acțiunilor legate de sancțiuni;

27.

invită Uniunea să poarte un dialog sistematic cu statele care nu aplică sancțiuni în scopul ajungerii la o poziție comună în privința măsurilor restrictive, în special la nivel regional; semnalează că, așa cum s-a constatat în cazul Birmaniei/Uniunii Myanmar, deseori sancțiunile nu au ca rezultat schimbările scontate la nivelul politicilor sau activităților atunci când comunitatea internațională este divizată și marii actori nu participă la punerea lor în aplicare;

28.

solicită Consiliului și Comisiei să înscrie în mod sistematic pe ordinea de zi a dialogurilor politice cu statele care nu aplică sancțiuni problema rolului și influenței acestora asupra regimului sau actorilor fără caracter statal vizați, indiferent dacă este vorba despre persoane fizice, organizații sau întreprinderi;

29.

consideră că perspectiva semnării unui acord de liber-schimb cu regiunile în care este situată o țară vizată ar trebui să fie utilizată ca o „promisiune” și un mijloc de presiune și că, în orice caz, un astfel de acord trebuie să excludă țara supusă unui regim de sancțiuni;

Instituirea unui proces decizional, a unor obiective, criterii de referință și mecanisme de evaluare transparente

30.

subliniază necesitatea unei analize mai aprofundate a fiecărei situații specifice înaintea adoptării de sancțiuni în scopul evaluării efectului potențial al diferitelor sancțiuni și al alegerii celor care sunt cele mai eficace, ținând seama de toți ceilalți factori semnificativi și de experiențele comparabile; consideră că o asemenea analiză prealabilă se justifică cu atât mai mult cu cât este dificil să se facă cale întoarsă odată ce s-a demarat procesul de sancționare, fără să se prejudicieze credibilitatea UE sau manifestarea sprijinului acordat de UE populației țării terțe vizate, având în vedere posibilitatea ca autoritățile acestei țări să instrumentalizeze decizia UE; ia act, în această privință, de practica actuală, în virtutea căreia pertinența, natura și eficacitatea sancțiunilor propuse sunt discutate în cadrul Consiliului pe baza evaluărilor efectuate de șefii de misiuni ai UE din țara vizată și solicită includerea raportului unui expert independent în cadrul unei astfel de evaluări;

31.

subliniază totuși că o astfel de analiză nu ar trebui folosită pentru a întârzia adoptarea sancțiunilor; în acest sens, subliniază că procedura în două etape de impunere a sancțiunilor în cadrul PESC oferă posibilitatea unei reacții politice urgente, inițial prin adoptarea unei poziții comune care urmează să fie definită în urma unei analize mai aprofundate a regulamentului, detaliind natura exactă și domeniul de aplicare al sancțiunilor;

32.

solicită includerea în mod sistematic în instrumentele juridice a unor criterii de referință clare și precise drept condiții pentru ridicarea sancțiunilor; insistă în special ca aceste criterii să fie stabilite pe baza unei evaluări independente și să nu fie modificate într-o etapă ulterioară în funcție de schimbările politice din cadrul Consiliului;

33.

solicită Consiliului și Comisiei să instituie un proces exemplar de evaluare a sancțiunilor, care să prevadă în special includerea sistematică a unei clauze de evaluare implicând reexaminarea regimului de sancțiuni pe baza criteriilor de referință și verificarea atingerii obiectivelor acestora; insistă asupra necesității de a saluta declarațiile de intenție sau voința de a institui proceduri care să permită obținerea de rezultate pozitive; subliniază însă că acestea nu se pot în niciun caz substitui, atunci când se evaluează sancțiunile, realizării de progrese tangibile și reale în direcția îndeplinirii criteriilor de referință;

34.

apreciază că embargoul asupra armelor impus Chinei ilustrează coerența și constanța Uniunii, dat fiind faptul că acest embargo a fost inițial decis ca urmare a masacrului din piața Tiananmen din 1989, că UE nu a primit, până în prezent, nicio explicație cu privire la masacrul respectiv și că nu există, prin urmare, niciun motiv pentru a se ridica acest embargo;

35.

invită formațiunea „Sancțiuni” a Grupului de lucru al consilierilor pentru relații externe (RELEX/Sancțiuni) să își ducă la îndeplinire în totalitate mandatul; insistă în special asupra necesității de a efectua cercetări înainte de a adopta sancțiuni și, după adoptarea lor, de a publica în mod regulat informații actualizate privind evoluția situației și de a utiliza cele mai bune practici referitoare la punerea în practică și aplicarea măsurilor restrictive;

36.

admite că atât statele, cât și organizațiile internaționale și regionale, ar trebui să răspundă pentru fapte regretabile la nivel internațional cu ocazia aplicării sancțiunilor și subliniază, în această privință, necesitatea existenței unui mecanism juridic pentru a se garanta conformitatea cu dreptul internațional și cu dreptul umanitar;

37.

solicită ca Parlamentul să fie asociat la fiecare etapă a procesului de sancțiuni: procesul decizional ducând la sancțiuni, alegerea sancțiunilor celor mai adecvate situației, precum și definirea criteriilor de referință, evaluarea punerii lor în practică în cadrul mecanismului de revizuire și ridicarea sancțiunii;

Sancțiunile direcționate constituie un instrument mai eficace?

38.

regretă că, în lipsa unei evaluări, este imposibil să se determine eficacitatea măsurilor direcționate; recunoaște, cu toate acestea, profunda preocupare umanitară a Uniunii Europene, care a determinat-o să abandoneze sancțiunile economice generale, precum cele aplicate în trecut Irakului și să impună sancțiuni „inteligente”, mai bine direcționate, concepute pentru a avea un impact maxim asupra celor cărora acestea urmăresc să le influențeze comportamentul, limitând pe cât posibil efectele negative pe plan umanitar sau consecințele asupra persoanelor care nu sunt vizate sau a țărilor vecine;

39.

consideră că sancțiunile economice utilizate independent de alte instrumente politice au șanse extrem de reduse de a constrânge regimul vizat să efectueze schimbări politice importante; subliniază, de asemenea, că restricțiile economice de amploare pot implica costuri economice și umanitare excesiv de ridicate și își reiterează, prin urmare, apelul în favoarea unor sancțiuni economice mai bine direcționate și atent elaborate, astfel încât să aibă un impact în principal asupra principalilor conducători ai regimului vizat și asupra autorilor actelor de încălcare a drepturilor omului;

40.

subliniază că orice sancțiune economică trebuie să fie îndreptată în primul rând împotriva acelor sectoare care nu angajează un număr mare de lucrători și care au o importanță redusă pentru întreprinderile mici și mijlocii, acestea fiind importante atât pentru dezvoltarea economică, cât și pentru redistribuirea veniturilor;

41.

sprijină recurgerea la sancțiuni financiare vizându-i pe principalii conducători ai regimurilor în cauză și pe membrii de familie apropiați și care afectează în mod direct veniturile persoanelor sancționate; subliniază că este necesar ca, pe lângă aceste sancțiuni, să se aplice și măsuri corespunzătoare împotriva operatorilor economici din UE care cooperează cu astfel de persoane; subliniază că sancțiunile orientate asupra produselor de bază și vizând o sursă precisă sau principală de venituri a unui regim riscă să aibă efecte mai profunde și generale asupra populației și să încurajeze apariția unei economii subterane;

42.

consideră că sancțiunile economice și financiare, chiar dacă sunt orientate către un grup-țintă, trebuie aplicate de toate persoanele fizice și juridice care desfășoară activități comerciale în UE, inclusiv de cetățenii țărilor terțe și de cetățenii UE sau de persoanele juridice din Europa înregistrate sau stabilite în conformitate cu legislația unui stat membru UE, care desfășoară activități comerciale în afara UE;

43.

solicită aplicarea limitată a „scutirilor extraordinare” de la înghețarea de active; solicită instituirea unei proceduri specifice pentru obiecțiile care pot apărea atunci când un stat membru ar dori să acorde o scutire de la înghețarea de active, pentru că inexistența unei asemenea proceduri reduce eficacitatea unei asemenea măsuri restrictive, dat fiind faptul că statele membre sunt obligate doar să informeze Comisia înainte de acordarea unei scutiri de acest tip;

44.

solicită adoptarea de măsuri menite să îmbunătățească modul în care sunt aplicate sancțiunile financiare adoptate de UE împotriva anumitor țări pentru a garanta împiedicarea, în practică, prin intermediul acestor sancțiuni, a accesului persoanelor și entităților care fac obiectul sancțiunilor la toate serviciile financiare aflate sub jurisdicția comunitară, inclusiv cele intermediate de băncile de clearing din UE sau cele care utilizează într-un alt mod servicii financiare aflate sub jurisdicția comunitară; subliniază necesitatea unei flexibilități mai mari în ceea ce privește distribuția listelor de sancțiuni în cadrul UE și în cadrul statelor membre către toate persoanele în cazul cărora se aplică obligațiile menționate în cea de-a treia directivă privind spălarea banilor (19); sugerează ca fiecare stat membru să desemneze o instituție responsabilă pentru diseminarea acestor informații;

45.

dorește întărirea colaborării dintre Consiliu și Comisie, pe de o parte, și conducerea și acționarii Swift din Europa, pe de altă parte, pentru a spori eficiența măsurii de înghețare a conturilor introduse pe o listă neagră și a transferurilor de fonduri dinspre și spre aceste conturi;

46.

invită Consiliul și Comisia să examineze posibilitățile și modalitățile de utilizare într-un scop constructiv a veniturilor blocate ale autorităților care fac obiectul măsurii respective, atribuindu-le, de exemplu, victimelor cazurilor de încălcare a drepturilor omului sau unor obiective de dezvoltare care se încadrează în Capitolul VII din Carta Organizației Națiunilor Unite;

47.

constată că embargourile asupra armelor reprezintă o formă de sancțiuni având drept scop întreruperea fluxului de armament și echipamente militare spre zonele de conflict sau destinate regimurilor în legătură cu care există suspiciuni potrivit cărora armamentul și echipamentele militare ar putea fi utilizate în scopuri represive pe plan intern sau în cadrul agresiunilor îndreptate împotriva unui stat străin, astfel cum sunt definite în Codul de conduită privind exportul de arme;

48.

solicită instituirea unei cooperări coordonate între statele membre și Comisie privind punerea în aplicare, de către fiecare stat membru, a embargourilor asupra armelor decise de UE;

49.

invită statele membre să adopte Poziția comună privind exporturile de arme, care va conferi un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic Codului de conduită privind exporturile de arme;

50.

îndeamnă Consiliul, Comisia și statele membre să depună în continuare eforturi pentru îmbunătățirea capacităților de monitorizare și punere în aplicare de care dispune ONU și consideră oportună înființarea unei echipe având drept sarcină examinarea schimburilor comerciale cu produse de bază care pot fi utilizate ca mijloc de finanțare a conflictelor, precum și valoarea sancțiunilor având drept obiect schimburile respective;

51.

reamintește că restricțiile privind accesul (interdicțiile de călătorie, interzicerea acordării de vize) reprezintă una dintre primele măsuri în cadrul sistemului de sancțiuni aflat la dispoziția UE și presupun interzicerea dreptului persoanelor sau entităților fără caracter statal care figurează pe o listă neagră de a participa la reuniuni oficiale pe teritoriul UE sau de a se deplasa pe teritoriul UE în scopuri private;

52.

constată cu îngrijorare că statele membre nu au aplicat, la un nivel optim, interdicțiile privind acordarea vizelor adoptate de Uniunea Europeană; invită aceste state să adopte o abordare comună în privința aplicării restricțiilor de călătorie și a derogărilor aferente;

Respectarea drepturilor omului în cadrul aplicării sancțiunilor specifice ca parte a luptei împotriva terorismului

53.

ia în considerare faptul că sancțiunile împotriva terorismului adoptate în mod independent de UE, precum și punerea în aplicare de către UE a sancțiunilor antiterorism ale Consiliului de Securitate al ONU constituie obiectul mai multor cauze pe rolul Curții de Justiție și Tribunalul de Primă Instanță;

54.

reamintește obligația căreia îi sunt supuse statele membre ale UE de a adopta sancțiuni care să nu contravină dispozițiilor de la articolul 6 alineatul (2) din TUE, în temeiul căruia Uniunea este obligată să respecte drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de Convenția europeană a drepturilor omului și astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre; subliniază că procedurile bazate pe liste negre, utilizate în prezent la nivelul UE și al ONU, prezintă carențe în ceea ce privește securitatea juridică și căile de atac în justiție; îndeamnă Consiliul să tragă toate concluziile necesare și să aplice pe deplin hotărârile pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță în ceea ce privește sancțiunile adoptate în mod autonom de UE în această privință;

55.

invită Consiliul și Comisia să reexamineze actuala procedură de înscriere și radiere a persoanelor fizice și a entităților de pe listele negre, astfel încât să asigure respectarea drepturilor procedurale și a drepturilor fundamentale ale omului și în special a normelor internaționale privind obținerea unui recurs efectiv în fața unui organ independent și imparțial, a dreptului la un proces echitabil, precum și a dreptului de a fi informat în mod adecvat asupra capetelor de acuzare împotriva persoanelor sau entităților respective și în legătură cu deciziile adoptate, precum și a dreptului la despăgubiri în cazul încălcării drepturilor omului; solicită, în egală măsură, statelor membre să promoveze o reexaminare similară în cadrul mecanismelor ONU pentru a garanta respectarea drepturilor fundamentale în punerea în aplicare a sancțiunilor specifice în cadrul luptei împotriva terorismului;

56.

consideră că articolul 75 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar constitui o oportunitate de care Parlamentul European ar trebui să profite pentru a remedia neajunsurile practicilor în vigoare în ceea ce privește înscrierea pe liste negre și își exprimă sprijinul față de activitățile parlamentare aflată în desfășurare, destinate a fi înscrise pe ordinea de zi a programului legislativ din 2009;

57.

regretă faptul că nicio instanță judiciară nu este în măsură să examineze gradul de adecvare al listelor negre, având în vedere faptul că elementele care justifică înscrierea pe o astfel de listă se bazează în mod în principal pe informații aflate în posesia serviciilor secrete, care acționează ipso facto în secret; consideră însă că această discreție fundamentală nu ar trebui transformată în impunitate în cazul încălcărilor dreptului internațional; solicită în această privință statelor membre să garanteze desfășurarea unui control parlamentar real asupra activității serviciilor respective; consideră necesară, în această privință, asocierea Parlamentului European la activitatea întreprinsă de Conferința comisiilor parlamentare de supraveghere a serviciilor de informații din statele membre, care funcționează deja;

58.

reafirmă însă că sistemul bazat pe liste antiterorism este un instrument eficient alpoliticii antiterorism a Uniunii Europene, dacă acest sistem respectă jurisprudența cea mai recentă a Curții de Justiție;

59.

subliniază că terorismul reprezintă o amenințare la adresa securității și a libertății și îndeamnă, prin urmare, Consiliul să revizuiască și să actualizeze lista organizațiilor teroriste, luând în considerare activitățile desfășurate de acestea pe toate continentele;

În favoarea unei politici variate de sancțiuni

60.

ia act de faptul că UE a încurajat în mod constant o abordare pozitivă a sancțiunilor, urmărind încurajarea schimbărilor; subliniază în acest sens importanța promovării cu prioritate a unei acțiuni globale integrate prin intermediul unei strategii progresive de presiuni și măsuri de încurajare;

61.

consideră că strategia de deschidere și politica de sancțiuni nu se exclud reciproc; este, prin urmare, de părere că politica de sancțiuni a UE poate contribui la îmbunătățirea respectării drepturilor omului în țara sancționată, dacă aceasta este revizuită anume cu scopul de a se introduce o politică de aplicare a unor măsuri pozitive; urmărește, în această privință, ciclul de sancțiuni adoptate împotriva Uzbekistanului în perioada noiembrie 2007 — aprilie 2008: deși a menținut timp de un an sancțiunile impuse împotriva acestei țări pentru nerespectarea criteriilor inițiale ale anchetelor privind masacrul de la Andijan și a drepturilor omului, Consiliul a decis să suspende aplicarea interdicției privind acordarea de vize, acordând astfel guvernului uzbec un termen de șase luni pentru a se conforma unei serii de criterii privind drepturile omului, fără a elimina, în același timp, amenințarea reinstituirii în mod automat a interdicției privind acordarea de vize; constată că asocierea angajamentelor cu sancțiunile a permis obținerea câtorva rezultate pozitive, datorită posibilității de a reinstitui sancțiunile în mod automat și stabilirii unor criterii precise; subliniază că aceste criterii trebuie să poată fi respectate într-un termen limită și trebuie adaptate în funcție de regimul general de sancțiuni; regretă însă că încă nu s-au înregistrat rezultate pozitive semnificative și că în continuare nu există cooperare cu guvernul uzbec;

62.

solicită în mod insistent adoptarea sistematică, în paralel cu sancțiunile, a unor măsuri pozitive consolidate care să se înscrie în cadrul unei strategii multilaterale și să acorde sprijin societății civile, apărătorilor drepturilor omului și tuturor tipurilor de proiecte de promovare a drepturilor omului și democrației; solicită contribuția deplină la atingerea acestui obiectiv din partea tuturor programelor și instrumentelor tematice (IEDDO (20), actori fără caracter statal, programul „Investiții în capitalul uman”);

63.

invită Consiliul și Comisia să profite de ocazia oferită de ratificarea Tratatului de la Lisabona și înființarea, într-o fază ulterioară, a serviciului european pentru acțiunea externă, pentru a garanta optimizarea consecvenței diverselor instrumente de acțiune externă ale UE ca element-cheie al unei eficiențe sporite a politicii de sancțiuni a UE;

Recomandări adresate instituțiilor UE și statelor membre

64.

invită Consiliul și Comisia să întreprindă o evaluare completă și aprofundată a politicii comunitare de sancțiuni pentru a constata efectele acesteia și ce măsuri ar trebui luate pentru consolidarea acestei politici; îndeamnă Consiliul și Comisia să prezinte un program conținând astfel de măsuri; solicită Consiliului și Comisiei să evalueze impactul sancțiunilor asupra politicii de dezvoltare a țărilor în cauză și asupra politicii comerciale a Uniunii Europene;

65.

invită Comisia să garanteze că strategiile de asistență pentru dezvoltare, în baza instrumentului de cooperare pentru dezvoltare și a Fondului european de dezvoltare, corespund actualelor regimuri de sancțiuni și dialogurilor privind drepturile omului; invită Comisia să garanteze că condițiile pentru sprijinul bugetar general, inclusiv cele făcute în baza așa numitelor „contracte pentru Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului”, sunt corelate explicit cu criteriile referitoare la drepturile omului și democrație;

66.

invită Consiliul și Comisia să profite de ocazia oferită de ratificarea Tratatului de la Lisabona, numirea unui Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate — care va fi totodată vicepreședinte al Comisiei și președinte al Consiliului Relații Externe — și de crearea, într-o fază ulterioară, a serviciului european pentru acțiunea externă, având drept obiectiv să asigure o mai mare consecvență și consistență a acțiunii externe a UE, să îmbunătățească competențele serviciilor UE care au atribuții legate de domeniul sancțiunilor și să consolideze cooperarea între diversele servicii;

67.

solicită totodată instituirea unei cooperări consolidate între autoritățile competente din statele membre și Comisie pentru a garanta sporirea coerenței și eficienței în punerea în aplicare a măsurilor restrictive;

68.

solicită, de asemenea, acelor state membre care fac parte din Consiliul de Securitate al ONU să încerce în mod sistematic să confere un caracter internațional sancțiunilor emise de UE, în conformitate cu articolul 19 din TUE;

69.

invită statele membre să nu-și încalce, atunci când acționează în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, obligațiile asumate cu privire la respectarea drepturilor omului, în special în temeiul Convenției europene a drepturilor omului;

70.

încredințează organelor sale parlamentare, în special delegațiilor parlamentare permanente și ad-hoc, misiunea de a face uz de relațiile întreținute cu parlamentele țărilor care nu aplică sancțiuni astfel încât să asigure o mai bună înțelegere a regimurilor de sancțiuni instituite de UE în regiunea vizată și de a studia posibilitățile de desfășurare a unei acțiuni coordonate pentru promovarea drepturilor omului;

71.

invită Comisia să înființeze o rețea de experți independenți având drept misiune să propună Consiliului, dacă este necesar, măsurile restrictive cela mai adecvate, să redacteze, în mod regulat, rapoarte privind evoluția situației din perspectiva criteriilor și a obiectivelor vizate și, după caz, să formuleze sugestiile necesare eficientizării modului în care sunt puse în aplicare sancțiunile; apreciază că înființarea acestei rețele este de natură să sporească transparența dezbaterilor privind sancțiunile în general și să consolideze aplicarea și monitorizarea continuă a sancțiunilor în anumite cazuri; consideră, în același timp, că Comisia ar trebui să joace un rol mai dinamic în definirea unei politici UE clare în privința sancțiunilor;

72.

consideră că legitimitatea politicii de sancțiuni a UE, care constituie un element de o importanță determinantă și un punct sensibil al PESC, trebuie consolidată prin implicarea Parlamentului în toate etapele procedurii și cu respectarea articolului 21 din TUE, în special la elaborarea și punerea în aplicare a sancțiunilor, sub forma unei consultări sistematice cu Consiliul și Comisia și prin intermediul raporturilor prezentate de cele două instituții; consideră, de asemenea, că Parlamentul ar trebui să participe la supravegherea respectării criteriilor de referință de către cei care fac obiectul sancțiunilor; însărcinează Subcomisia pentru drepturile omului din cadrul Parlamentului European să confere un caracter sistematic și să supravegheze activitatea desfășurată în acest domeniu în legătură cu orice sancțiune ale cărei obiective și criterii de referință sunt legate de drepturile omului;

*

* *

73.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre și secretarilor generali ai Organizației Națiunilor Unite și Consiliului Europei.


(1)  JO C 320, 28.10.1996, p. 261.

(2)  JO L 317, 15.12.2000, p. 3.

(3)  JO L 209, 11.8.2005, p. 27.

(4)  JO L 322, 12.12.1996, p. 1.

(5)  JO L 344, 28.12.2001, p. 90.

(6)  JO L 344, 28.12.2001, p. 93.

(7)  JO L 344, 28.12.2001, p. 70.

(8)  JO L 139, 29.5.2002, p. 4.

(9)  JO L 139, 29.5.2002, p. 9.

(10)  JO C 98, 18.4.2008, p. 1.

(11)  JO C 131 E, 5.6.2003, p. 147.

(12)  JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107.

(13)  JO C 292, 8.11.1982, p. 13.

(14)  ACP-UE 3201/A/01/fin., JO C 78, 2.4.2002, p. 32.

(15)  JO C 187 E du 24.7.2008, p. 214.

(16)  ARTICOLUL 96 din Acordul de la Cotonou din 23.6.2000 Elemente esențiale:

„procedura de consultare și măsurile adecvate privind drepturile omului, principiile democratice și statul de drept

1.

În sensul prezentului articol, termenul «parte» se referă la Comunitate și la statele membre ale Uniunii Europene, pe de o parte, și la fiecare țară ACP, pe de altă parte.

2.

(a)

În cazul în care, în pofida dialogului politic desfășurat în mod regulat între părți, o parte consideră că cealaltă parte nu și-a îndeplinit o obligație care decurge din respectarea drepturilor omului, a principiilor democratice și a statului de drept, menționate la articolul 9 alineatul (2), aceasta furnizează celeilalte părți și Consiliului de miniștri, cu excepția cazurilor de urgență specială, informațiile relevante solicitate pentru o examinare aprofundată a situației în vederea găsirii unei soluții acceptabile pentru părți. În acest scop, aceasta invită cealaltă parte să procedeze la consultări care să se axeze pe măsurile luate sau care urmează să fie luate de către partea în cauză pentru a remedia situația.

Consultările se desfășoară la nivelul și în forma considerate cele mai potrivite pentru găsirea unei soluții. Consultările încep în cel mult 15 zile după invitație și continuă pe parcursul unei perioade stabilite de comun acord, în funcție de natura și de gravitatea încălcării. În orice caz, consultările nu durează mai mult de 60 de zile.

În cazul în care consultările nu conduc la o soluție acceptabilă pentru ambele părți sau consultarea este refuzată ori în caz de urgență specială se pot lua măsurile adecvate. Aceste măsuri se revocă de îndată ce motivele pentru care au fost luate au dispărut.

(b)

Sintagma «cazuri de urgență specială» se referă la cazurile excepționale de încălcare gravă și evidentă a unuia dintre elementele esențiale menționate la articolul 9 alineatul (2), care necesită o reacție imediată. Partea care recurge la procedura de urgență specială informează în paralel cealaltă parte și Consiliul de miniștri, cu excepția cazului în care termenul nu îi permite acest lucru.

(c)

«Măsurile adecvate», în sensul prezentului articol, sunt măsurile luate în conformitate cu dreptul internațional și sunt proporționale cu încălcarea. La selectarea acestor măsuri, trebuie acordată prioritate măsurilor care afectează cel mai puțin aplicarea prezentului acord. Se înțelege că suspendarea este ultima măsură la care se poate recurge.

În cazul în care se iau măsuri, în caz de urgență specială, acestea se notifică imediat celeilalte părți sau Consiliului de miniștri. La cererea părții în cauză, se pot convoca consultări pentru a se examina situația în detaliu și, după caz, pentru a se găsi soluții. Respectivele consultări se desfășoară în conformitate cu modalitățile prevăzute la litera (a) paragrafele al doilea și al treilea.”

(17)  JO L 50, 20.2.2004, p. 66.

(18)  JO L 43, 19.2.2008, p. 39.

(19)  Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15).

(20)  Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială (JO L 386, 29.12. 2006, p. 1).


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/62


Joi, 4 septembrie 2008
Ameliorarea sănătății maternale

P6_TA(2008)0406

Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind mortalitatea maternă, înaintea reuniunii ONU la nivel înalt programate pentru 25 septembrie 2008 și consacrate revizuirii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului

2009/C 295 E/16

Parlamentul European,

având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), adoptate în cadrul summit-ului Mileniului al ONU din septembrie 2000,

având în vedere Programul de acțiune al UE din cadrul Consiliului European din iunie 2008 și etapele principale de parcurs până în 2010,

având în vedere reuniunea la nivel înalt consacrată Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, care urmează să se desfășoare la New York, la 25 septembrie 2008,

având în vedere raportul UE privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului 2000-2004, întocmit de Comisie (SEC(2005)0456),

având în vedere Concluziile Președinției Consiliul European de la Bruxelles din 16 și 17 decembrie 2004, de confirmare a angajamentului deplin al Uniunii Europene față de ODM și coerența politicilor,

având în vedere Declarația ONU privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1959, conform căreia „se acordă îngrijiri speciale și protecție atât copilului cât și mamei, inclusiv o îngrijire adecvată prenatală și postnatală”, precum și Convenția ONU privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, prin care statele semnatare „asigură îngrijiri de sănătate prenatale și postnatale mamelor”,

având în vedere Comunicarea Comisiei adresată Parlamentului European și Consiliului intitulată „Egalitatea între sexe și emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare” (COM(2007)0100),

având în vedere strategia comună Africa-EU, adoptată la Summitul UE–Africa de la Lisabona din 2007,

având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2008 referitoare la egalitatea de gen și autonomizarea femeilor, în cadrul cooperării pentru dezvoltare (1),

având în vedere rezoluțiile sale din 12 aprilie 2005 privind rolul Uniunii Europene în realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (2) și din 20 iunie 2007 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului — etapa intermediară (3),

având în vedere rezoluțiile sale din 17 noiembrie 2005 privind o strategie de dezvoltare pentru Africa (4) și din 25 octombrie 2007 privind situația actuală a relațiilor cu UE-Africa (5),

având în vedere cea de-a patra Conferință Mondială a Femeilor organizată la Beijing în septembrie 1995, Declarația și Platforma de acțiune adoptate la Beijing, precum și documentele ulterioare finale, adoptate în sesiunile speciale Beijing +5 și Beijing +10 ale ONU, referitoare la acțiunile și inițiativele ulterioare de implementare a Declarației de la Beijing și a Platformei de acțiune adoptate la 10 iunie 2000 și, respectiv, la 11 martie 2005,

având în vedere declarațiile comune ale Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, ale Parlamentului European și ale Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european” (Consensul european privind politica de dezvoltare) (6), și Consensul european privind ajutorul umanitar (7),

având în vedere rapoartele din 2005 și 2006 ale Fondului ONU pentru populație privind situația populației la nivel mondial, intitulate „Promisiunea egalității: echitatea de gen, sănătatea reproducerii și Obiectivele de dezvoltare ale mileniului” din 2005 și, respectiv, „Calea spre speranță: femeile și migrația internațională” din 2006,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare („Instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare” (ICD)) (8),

având în vedere Protocolul privind drepturilor femeilor din Africa, cunoscut și sub denumirea de „Protocolul de la Maputo”, în vigoare de la 25 noiembrie 2005, și Planul de acțiune de la Maputo pentru operaționalizarea cadrului de politică continentală pentru sănătatea sexuală și a reproducerii și pentru drepturile aferente 2007-2010, adoptat în cadrul sesiunii speciale a conferinței miniștrilor sănătății din Uniunea Africană din septembrie 2006,

având în vedere Conferința internațională a ONU privind populația și dezvoltarea (CIPD), care a avut loc la Cairo în septembrie 1994, Programul final de acțiune adoptat la Cairo și documentele ulterioare referitoare la rezultatele adoptate în 1999 la sesiunea specială a Adunării Generale a privind acțiunile viitoare pentru implementarea Programului de acțiune al CIPD (CIPD+5),

având în vedere cadrul de acțiune și recomandările de la Bruxelles cu privire la sănătate în contextul dezvoltării durabile, adoptate la prima reuniune a miniștrilor sănătății ai Grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) desfășurată la Bruxelles, în octombrie 2007,

având în vedere Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, care a intrat în vigoare de la 3 ianuarie 1976, și în special articolul 12,

având în vedere Comentariul general nr. 14 al Comitetului privind drepturile economice, sociale și culturale, referitor la articolul 12 din pactul menționat anterior („Dreptul la cele mai înalte standarde de sănătate”,

având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor care a intrat în vigoare la 3 septembrie 1981,

având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât sănătatea maternă (ODM 5) este domeniul unde s-au înregistrat cele mai mici progrese comparativ cu celelalte Obiective de dezvoltare ale mileniului, având cele mai mici șanse să fie realizat până în 2015, mai ales în Africa subsahariană și Asia de Sud;

B.

întrucât mai mult de o jumătate de milion de femei mor în fiecare an în perioada sarcinii sau la naștere, 99 % din aceste decese având loc în țările în curs de dezvoltare; întrucât pe parcursul a 20 de ani rata mortalității anuale în Africa subsahariană a scăzut cu doar 0,1, iar femeile din această regiune prezintă un risc de unu la șaisprezece de a muri în timpul sarcinii sau la naștere; întrucât mortalitatea maternă reprezintă cel mai dramatic indicator al inegalităților în materie de sănătate la nivel mondial;

C.

întrucât, pe lângă inegalitățile geografice, experiența și cercetarea privind mortalitatea maternă indică un decalaj semnificativ între ratele mortalității materne în funcție de sănătate, rasă și etnie, mediul urban sau rural, nivelul de educație și chiar diviziunile lingvistice sau religioase din cadrul țărilor, inclusiv din țările industrializate, decalaj care reprezintă cea mai mare discrepanță din toate statistice privind sănătatea publică;

D.

întrucât în cadrul G8 s-a ajuns la un acord referitor la un pachet de măsuri privind sănătatea, care va contribui la formarea și recrutarea a 1,5 milioane de lucrători în domeniul sănătății și va asigura că 80 % din mame sunt asistate la naștere de lucrători calificați în domeniul sănătății; întrucât acest acord include și un angajament de a crește proporția lucrătorilor în domeniul sănătății până la 2,3 lucrători la 1 000 de persoane, în 36 de țări africane care se confruntă cu o insuficiență critică în acest sens; întrucât, totuși, nu se menționează crearea unei de rezerve de 10 miliarde $, suma care, în opinia celor care activează în societatea civilă este necesară pentru salvarea vieților a șase milioane de mame și copii în fiecare an;

E.

întrucât mortalitatea maternă și morbiditatea reprezintă urgențe la nivel mondial în materie de sănătate, estimându-se că anual aproximativ 536 000 de femei decedează la naștere, în timp ce una din douăzeci suferă complicații grave, de la infecții cronice, afecțiuni care duc la dizabilități, cum ar fi fistula obstetrică, până la dizabilități permanente;

F.

întrucât motivul pentru care femeile mor în timpul sarcinii și la naștere nu e un mister — cauzele mortalității materne sunt clare și binecunoscute, la fel cum sunt și mijloacele pentru a o evita;

G.

întrucât cauzele mortalității materne ar putea fi evitate printr-o îngrijire maternă în condiții de siguranță, prin accesul la mijloace anticoncepționale eficiente și la avorturi legale, făcute în condiții de siguranță;

H.

întrucât mortalitatea maternă ar putea fi prevenită prin creșterea accesului la metodele de planificare familială și încurajarea recurgerii la acestea, prin accesul la o îngrijire maternă sigură și de calitate, prin punerea la dispoziție a acesteia, mai ales în timpul sarcinii, la naștere, prin organizarea unei îngrijiri obstetrice de urgență și pentru perioada postnatală, precum și prin îmbunătățirea stării de sănătate și de nutriție a femeilor și a poziției lor în societate;

I.

întrucât această abordare preventivă implică și instruirea femeilor și a lucrătorilor în domeniul sănătății pentru a recunoaște complicațiile care pot apărea în timpul sarcinii și la naștere și a solicita îngrijire adecvată, necesită crearea unei rețele de centre medicale adecvate, la care să se poată ajunge într-un timp rezonabil și care să dispună de infrastructură și mijloace de transport, precum și punerea la dispoziție a unei îngrijiri corespunzătoare în aceste centre medicale situate în apropiere, prin intermediul unui personal calificat, a unui management eficient precum și prin dotarea cu electricitate, apă și echipamente medicale, inclusiv în zonele rurale;

J.

întrucât decesele care pot fi prevenite, în timpul sarcinii sau la naștere, reprezintă o încălcare a dreptului la viață al femeilor și al adolescentelor, după cum este prevăzut în numeroase angajamente internaționale privind drepturile omului, inclusiv în Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite, și întrucât cauzele mortalității și morbidității materne pot implica și încălcări ale altor drepturilor ale omului, inclusiv dreptul la cel mai înalt standard posibil de îngrijire medicală privind sănătatea fizică și mintală și dreptul la nediscriminare în ceea ce privește accesul la îngrijirea medicală de bază;

K.

întrucât dreptul de a decide liber privind viața sexuală și reproductivă include dreptul la căsătorie, întemeierea unei familii și începerea relațiilor sexuale în mod voluntar, precum și dreptul la libertatea față de violența și coerciția sexuală;

L.

întrucât este responsabilitatea guvernelor să pună la dispoziție ele însele, sau prin intermediul altor canale, servicii de sănătate, și întrucât chiar și guvernele care dispun de resurse limitate au posibilitatea de a lua măsuri imediate cu impact asupra mortalității materne;

M.

întrucât, în ultimă instanță, cauzele implicite ale mortalității materne și ale leziunilor provocate de naștere sunt mai puțin de natură practică sau structurală, ele reflectând mai degrabă importanța scăzută și statutul inferior acordate femeilor, care sunt în general dezavantajate în societate, și întrucât este recunoscut faptul că, în țări cu nivele similare de dezvoltare economică, cu cât statutul femeilor este mai important, cu atât rata mortalității materne este mai scăzută;

N.

întrucât femeile sunt în mod deosebit vulnerabile în timpul sarcinii sau la naștere datorită unor mai multe forme de discriminare, inclusiv inegalitățile dintre femei și bărbați în gospodărie, practicile tradiționale vătămătoare pentru femei, violența împotriva femeilor, lipsa controlului asupra drepturilor și sănătății reproductive din partea femeilor, respingerea nou-născuților de sex feminin și stereotipurile legate de femei, conform cărora acestea au în special un rol de mame și de îngrijitoare; întrucât Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) a fost ratificată de toate statele membre ale UE;

O.

întrucât Adunarea Generală a ONU a inclus „accesul universal la sănătate reproductivă până în 2015” ca unul dintre obiectivele comunității internaționale din cadrul ODM, în cadrul ODM5 — reducerea mortalității materne;

P.

întrucât comunitatea internațională a promis, în cadrul CIPD, noi resurse, identificând sănătatea reproductivă (inclusiv serviciile de planificare familială și de sănătate maternă) ca pe o prioritate principală în eforturile internaționale din domeniul dezvoltării;

Q.

întrucât fondurile totale provenite de la donatori și destinate planificării familiale au înregistrat o scădere, și nu o creștere, ajungând la un nivel mult inferior celui din 1994, reducându-se astfel, în termeni absoluți exprimați în dolari, de la 723 milioane USD în 1995, la 442 milioane USD în 2004;

R.

întrucât UE și-a asumat în mod regulat și consecvent angajamente în vederea realizării obiectivului OMD 5 — cel mai recent în cadrul Programului de acțiune al UE privind ODM, menționat anterior;

S.

întrucât, în ciuda gravității acestei probleme și a încălcării drepturilor omului, serviciile de îngrijire medicală acordată mamelor continuă să ocupe o poziție inferioară pe agenda internațională, fiind dezavantajate în raport cu atenția acordată intervențiilor pentru afecțiuni specifice, acest lucru ducând la marginalizarea mortalității materne, în timp ce ratele ridicate ale HIV contribuie la stagnarea sau deteriorarea ratei mortalității și morbidității materne,

1.

își exprimă profunda îngrijorarea cu privire la faptul că mortalitatea maternă (în cadrul ODM 5) este singurul ODM în cazul căruia nu numai că nu s-au înregistrat progrese din 2000, în special în Africa subsahariană și Asia de Sud, dar cifrele înregistrate în prezent sunt aceleași cu cele înregistrate acum 20 de ani;

2.

constată că, pe lângă educație, autonomizarea femeilor contribuie semnificativ la ameliorarea sănătății materne (ODM 5);

3.

solicită Consiliului și Comisiei să stabilească prioritățile de acțiune în vederea îndeplinirii ODM 5 (îmbunătățirea sănătății materne), înaintea întâlnirii la nivel înalt a ONU consacrate ODM;

4.

solicită Consiliului și Comisiei să reducă discrepanța dintre ratele mortalității materne din țările industrializate și cele în curs de dezvoltare prin sporirea investițiilor și întreprinderea de acțiuni în vederea îmbunătățirii resurselor umane din domeniul sănătății, precum și prin alocarea de mai multe resurse și printr-un angajament mai puternic în favoarea consolidării sistemelor sanitare și a infrastructurii sanitare de bază, inclusiv prin alocări de resurse pentru monitorizare, supraveghere, funcții de bază în domeniul sănătății publice, acțiuni la nivelul comunității și alte funcții de sprijin necesare;

5.

solicită și Consiliului și Comisiei să-și intensifice eforturile pentru a elimina mortalitatea și morbiditatea maternă ce pot fi prevenite prin dezvoltarea, implementarea și evaluarea periodică a „foilor de parcurs” și a planurilor de acțiune privind reducerea poverii globale reprezentate de mortalitatea și morbiditatea maternă, care adoptă o abordare echitabilă, sistematică și susținută, bazată pe drepturile omului, și care să se bucure de un sprijin adecvat din partea unor mecanisme instituționale solide și să beneficieze de o finanțare puternică;

6.

solicită Consiliului și Comisiei să extindă domeniul de prestare a serviciilor de sănătate maternă în contextul îngrijirilor medicale primare, care să aibă drept fundament principiul alegerii în cunoștință de cauză și al educației privind maternitatea lipsită de pericole, o îngrijire prenatală focalizată și eficientă, programe de alimentație maternă, o asistență adecvată la naștere care să evite recurgerea excesivă la operații cezariene și să asigure urgențele obstetrice, servicii de consiliere și de trimitere la alte centre pentru complicații survenite în timpul sarcinii, al nașterii și în urma întreruperii sarcinii; îngrijire postnatală și planificare familială;

7.

solicită Consiliului și Comisiei să promoveze accesul tuturor femeilor la informații și servicii cuprinzătoare privind sănătatea sexuală și reproductivă;

8.

solicită Consiliului și Comisiei să adopte și să dezvolte indicatori și valori de referință deja stabilite în ceea ce privește reducerea mortalității materne (inclusiv alocațiile din cadrul Aistenței Oficiale pentru Dezvoltare (AOD)) și să instituie mecanisme de monitorizare și responsabilizare care ar putea duce la o îmbunătățire constantă a politicilor și programelor existente;

9.

solicită Consiliului și Comisiei să garanteze servicii de îngrijire a sănătății reproductive disponibile, accesibile, la prețuri suportabile și de bună calitate și să aloce toate resursele disponibile politicilor și programelor privind mortalitatea maternă;

10.

solicită Consiliului și Comisiei să asigure colectarea de date fiabile și actualizate, care să orienteze implementarea măsurilor de prevenire a mortalității și morbidității materne;

11.

solicită Consiliului și Comisiei să faciliteze instruirea, dezvoltarea capacităților și infrastructura necesare unui număr adecvat de asistenți la naștere calificați și să asigure accesul la astfel de asistenți pentru toate femeile și fetele însărcinate, de asemenea, să garanteze că acest obiectiv/rezultat/scop se regăsește în „foile de parcurs” și planurile naționale de acțiune;

12.

solicită ca, în cadrul programelor naționale de sănătate, să se extindă testarea HIV înainte și în timpul sarcinii, tratamentul antiretroviral pentru femeile gravide cu HIV, precum și măsurile de prevenire a HIV, cum ar fi campanii de informare și de educare în cadrul programelor naționale de sănătate;

13.

îndeamnă UE să continue să fie în fruntea eforturilor de susținere a drepturilor la sănătate sexuală și a reproducerii prin menținerea nivelurilor de finanțare pentru implementarea Programului de acțiune al CIPD și regretă că, în timp ce Africa subsahariană are cele mai mari rate de mortalitate în timpul sarcinii și la naștere, aceasta are, de asemenea, și cea mai mică rată de utilizare a contraceptivelor din lume (19 %), iar 30 % din toate decesele de acest tip de pe continent sunt cauzate de avorturile în condiții improprii;

14.

consideră că, pentru a îndeplini obiectivele ODM privind accesul universal la sănătatea reproductivă până în 2015, nivelul finanțării din partea UE trebuie să crească, în caz contrar femeile vor continua să moară din cauza sarcinii sau a cauzelor conexe;

15.

solicită Consiliului și Comisiei să dezvolte programe și politici care să ia în considerare acei factori determinanți de sănătate care sunt esențiali în prevenirea mortalității materne, cum ar fi participarea la procesele decizionale în domeniul sănătății, informații privind sănătatea sexuală și reproductivă, alfabetizarea, hrana, nediscriminarea și norme sociale care să favorizez egalitatea de gen;

16.

invită Consiliul și Comisia să urmărească progresele înregistrate în reducerea mortalității materne, să participe activ la forumurile globale cu ar fi inițiativa „Countdown 2015” (numărătoarea inversă până în 2015), să împărtășească cele mai bune practici referitoare la programele și politicile din acest domeniu și să promoveze un impuls continuu pentru dezvoltare;

17.

îndeamnă statele membre ale UE să se abțină de la a reveni asupra angajamentelor de finanțare a ODM, inclusiv ODM 5, și invită președinția Consiliului să dea exemplul, garantând punerea la dispoziție a unei finanțări adecvate, previzibile, și extinderea eforturilor pentru salvarea de vieți omenești;

18.

reamintește angajamentul statelor membre UE de a atinge nivelul pentru AOD de 0,7 % din produsul intern brut până în anul 2015 și invită statele membre care au întârzieri să își intensifice eforturile;

19.

invită țările care nu au interzis încă practicile și tradițiile dăunătoare de tipul mutilării genitale feminine să acționeze și să sprijine campanii de informare în acest scop;

20.

solicită Comisiei să se asigure că contractele în vederea ODM se axează în principal pe domeniile sănătății și educației;

21.

regretă faptul că biserica interzice folosirea contraceptivelor, utilizarea prezervativelor fiind un factor de o importanță crucială în prevenirea bolilor și a sarcinilor nedorite;

22.

condamnă reglementarea SUA intitulată „Global Gag Rule”, care nu permite ONG-urilor străine finanțate de USAID (Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională) pentru activități de planificare familială, să folosească resursele proprii care nu provin din Statele Unite pentru a oferi servicii de avort, de consiliere medicală sau de trimitere la alte clinici pentru avorturi;

23.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor din statele membre, Secretarului General al ONU, Uniunii Interparlamentare și Comitetului de Asistență pentru Dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0103.

(2)  JO C 33 E, 9.2.2006, p. 311.

(3)  JO C 146E, 12.6.2008, p. 232.

(4)  JO C 280E, 18.11.2006, p. 475.

(5)  Texte adoptate, P6_TA(2007)0483.

(6)  JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

(7)  JO C 25, 30.1.2008, p. 1.

(8)  JO L 378, 27.12.2006, p. 41.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/67


Joi, 4 septembrie 2008
Comerțul cu servicii

P6_TA(2008)0407

Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind comerțul cu servicii (2008/2004(INI))

2009/C 295 E/17

Parlamentul European,

având în vedere Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS) care a intrat în vigoare în ianuarie 1995,

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Europa globală: concurența la nivel mondial. O contribuție la strategia UE de creștere economică și ocupare a forței de muncă” (COM(2006)0567),

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Europa globală: un parteneriat mai puternic pentru obținerea accesului pe piață pentru exportatorii europeni” (COM(2007)0183),

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului privind semnarea și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și statele CARIFORUM, pe de altă parte (COM(2008)0155),

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului de încheiere a Acordului de parteneriat economic dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și statele CARIFORUM, pe de altă parte (COM(2008)0156),

având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2007 privind Europa globală — aspecte externe ale competitivității (1),

având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2008 privind strategia UE pentru ameliorarea accesului pe piețele externe pentru întreprinderile europene (2),

având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2007 privind relațiile economice și comerciale cu Coreea (3),

având în vedere Rezoluția sa din 8 mai 2008 privind Relațiile comerciale și economice cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) (4),

având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2006 privind evaluarea Rundei Doha în urma Conferinței Ministeriale a OMC de la Hong Kong (5),

având în vedere Rezoluția sa din 12 octombrie 2006 privind relațiile economice și comerciale dintre UE și Mercosur în vederea încheierii unui acord de asociere interregional (6),

având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2006 privind relațiile economice transatlantice UE-SUA (7),

având în vedere Rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind perspectivele relațiilor comerciale între UE și China (8),

având în vedere Rezoluția sa din 28 septembrie 2006 privind relațiile economice și comerciale ale UE cu India (9),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0283/2008),

A.

întrucât Uniunea Europeană este cel mai competitiv actor în materie de comerț cu servicii; întrucât UE este cel mai mare exportator din lume și principalul furnizor de servicii înregistrând peste 28 % din exporturile totale la nivel mondial și, prin urmare, este cât se poate de interesată să garanteze deschiderea unor noi piețe pentru bunuri, servicii și investiții;

B.

întrucât, în 2007, peste 75 % din PIB-ul UE-25 provenea din sectorul serviciilor; întrucât, în 2007, proporția din PIB aferentă serviciilor se ridica la cca. 78 % în America de Nord, la 52 % în Africa și la 60 % în Asia;

C.

întrucât comerțul cu servicii reprezenta până în prezent doar 25 % din comerțul mondial; întrucât acest sector are totuși un potențial imens și în acest sector sunt create mai multe locuri de muncă decât în oricare alt sector al economiei;

D.

întrucât dezvoltarea unor locuri de muncă de calitate este însoțită de o creștere din punct de vedere cantitativ a numărului de locuri de muncă; constată că cele mai numeroase locuri de muncă cu fracțiune de normă sunt create în sectorul serviciilor și că este necesar ca dezvoltarea acestui sector economic să țină seama de recomandările Organizației Internaționale a Muncii (OIM);

E.

întrucât sistemul comercial multilateral, reprezentat de Organizația Mondială a Comerțului (OMC), rămâne cel mai eficient cadru pentru realizarea unor schimburi comerciale corecte și echitabile cu bunuri și servicii la nivel global, prin elaborarea unor norme adecvate și asigurarea respectării acestora; întrucât rolul OMC în ceea ce privește GATS trebuie să țină seama de natura diferită a sectorului serviciilor, care nu permite măsurători cantitative ale gradului său de liberalizare sau ale amplorii obstacolelor în calea schimburilor comerciale;

F.

întrucât GATS este și trebuie să fie cadrul multilateral de reglementare a comerțului cu servicii; întrucât acesta nu interzice statelor și mai ales UE să negocieze acorduri bilaterale care să prevadă liste mai ample de angajamente specifice, luând totodată în considerare posibilele consecințe negative ale acordurilor bilaterale asupra progresului și importanței cadrului multilateral;

G.

întrucât o infrastructură eficientă pentru servicii constituie o condiție prealabilă pentru succesul economic; întrucât accesul la servicii de clasă mondială ajută exportatorii și producătorii de bunuri și servicii din țările în curs de dezvoltare să își valorifice forța concurențială; întrucât o serie de țări în curs de dezvoltare, profitând de pe urma investițiilor și competențelor străine, au putut să avanseze pe piețele internaționale ale serviciilor; întrucât liberalizarea serviciilor a devenit astfel un element cheie al multor strategii de dezvoltare;

H.

întrucât obstacolele în calea comerțului și barierele pur interne nu limitează doar comerțul cu bunuri, ci afectează, de asemenea, în mod semnificativ, comerțul cu servicii și achizițiile publice;

I.

întrucât, la deschiderea pieței serviciilor, ar trebui să se facă o distincție clară între țările industrializate și țările în curs de dezvoltare, precum și între fiecare dintre acestea din urmă, pentru a se lua în considerare nivelurile de dezvoltare diferite;

J.

întrucât unele țări în curs de dezvoltare și în special țările cel mai puțin dezvoltate ar trebui să-și consolideze guvernarea și să creeze structuri și infrastructuri eficiente pentru a crește volumul schimburilor comerciale și a extinde piețele serviciilor;

K.

întrucât este important ca Parlamentul să aibă acces în timp util la textele diferitelor mandate de negocieri acordate Comisiei,

Observații generale

1.

reiterează necesitatea contribuției comerțului internațional, desfășurat în serviciul dezvoltării și al combaterii sărăciei, la progresul social și munca decentă, precum și necesitatea ca reglementările din domeniul comerțului să respecte normele sociale stabilite de OIM; măsurile de combatere a tuturor formelor de exploatare la locul de muncă (prin interzicerea muncii forțate și, în special, a muncii copiilor) și respectarea libertăților sindicale sunt fundamentale pentru a avea schimburi comerciale echilibrate, în interesul general; reiterează necesitatea analizării interacțiunii comerțului cu problematica socială;

2.

atrage atenția asupra nivelului ridicat al competitivității externe a furnizorilor UE de servicii; invită Comisia să urmărească, în negocierile comerciale, atât deschiderea progresivă și reciprocă a accesului la piața serviciilor, cât și o politică de creștere a nivelului de transparență și predictibilitate ale normelor și reglementărilor, însoțită de norme și sancțiuni stricte urmărind combaterea corupției și a monopolurilor, pentru ca cetățenii și întreprinzătorii ambelor părți să poată avea acces la o gamă mai largă de servicii;

3.

recunoaște pe deplin distincția existentă între serviciile de natură diferită, în special necesitatea de a face distincție între serviciile comerciale și cele necomerciale; subliniază necesitatea unei abordări diferențiate în contextul deschiderii pieței serviciilor de interes general;

4.

reamintește obligația Comisiei de a ține seama de diferitele interese ale statelor membre și ale țărilor în curs de dezvoltare, precum și de diferențele economice dintre diverse categorii de persoane, atunci când negociază listele de angajamente;

5.

consideră că o piață internă care funcționează eficient în sectorul serviciilor este importantă pentru competitivitatea globală a întreprinderilor din UE; subliniază că punerea în aplicare corectă și la timp, precum și transpunerea legislației comunitare, inclusiv a Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieței interne (10), sunt importante în acest sens;

6.

subliniază faptul că sectorul serviciilor poate aduce multe soluții la problemele de mediu și consideră că serviciile reprezintă unul dintre principalele elemente de valoare adăugată în cadrul exportului UE de know-how; subliniază că importanța sectorului serviciilor trebuie să fie luată în considerare în momentul elaborării unei politici de dezvoltare durabilă;

7.

salută accentul pus de Comisie pe garantarea faptului că efectele pozitive ale globalizării sunt transmise consumatorilor; subliniază faptul că, împreună cu un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, concurența loială în sectorul serviciilor este crucială pentru a se asigura că consumatorii beneficiază de piața liberalizată a UE;

8.

are convingerea că serviciile îndeplinesc un rol important în fiecare economie și consideră că acordarea unui acces mai larg la piața serviciilor, ținând seama de diversele realități economice, este, prin urmare, importantă nu doar pentru țările dezvoltate, ci și pentru țările în curs de dezvoltare;

9.

subliniază necesitatea ca Uniunea Europeană să țină seama de diversele stadii de dezvoltare atunci când solicită dereglementarea și liberalizarea serviciilor și insistă, prin urmare, asupra faptului că UE nu ar trebui să impună celorlalte țări un model unic pentru celelalte țări;

10.

consideră că, pentru a garanta obținerea unor rezultate pozitive, liberalizarea unui nou sector al serviciilor, în special în țările în curs de dezvoltare, trebuie neapărat să fie însoțită de reglementări noi și de mecanisme de supraveghere și de punere în aplicare, permițând astfel limitarea efectelor negative asupra populației și a mediului, precum și a abuzurilor de poziție dominantă sau de concentrare, să fie realizată treptat și însoțită de măsurile auxiliare necesare;

11.

este conștient de faptul că normele nou propuse în materie de reglementare internă ar urma să fie adăugate sub forma unei anexe la GATS, ceea ce ar necesita modificarea acordului; invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la lucrările grupului de lucru privind GATS în materie de reglementare internă și să prezinte Parlamentului, în cadrul procedurii de codecizie, orice decizie de modificare a GATS;

12.

recunoaște suveranitatea statelor și, prin urmare, dreptul acestora de a stabili reglementări în toate domeniile serviciilor, în special în domeniul serviciilor publice, indiferent dacă au fost sau nu asumate angajamente în cadrul GATS, cu condiția ca orice astfel de reglementări să se facă în conformitate cu articolul VI din GATS privind reglementările interne; consideră că piețele serviciilor au nevoie de reglementări clare și fără echivoc din punct de vedere juridic pentru a putea funcționa eficient;

13.

sugerează că eficiența sporită ca urmare a deschiderii piețelor către concurență în domeniul serviciilor, în cazul în care este însoțită de măsuri normative interne, ar putea permite țărilor mai puțin dezvoltate să furnizeze cetățenilor lor o gamă mai largă de servicii; subliniază importanța unor servicii universale accesibile și durabile, la prețuri abordabile și standarde de înaltă calitate;

14.

subliniază necesitatea stabilirii unor norme și standarde care să reglementeze liberalizarea; încurajează respectarea rezonabilă și obiectivă a standardelor de mediu și de calitate, fără ca acestea să constituie obstacole inutile în calea comerțului;

15.

salută faptul că Comisia a dat publicității pachetul comunitar de oferte în actualele negocieri GATS; cu toate acestea, consideră că Comisia ar trebui să discute mai detaliat despre actualele evoluții cu Parlamentul și cu comisiile competente ale acestuia;

16.

subliniază că comerțul cu servicii reprezintă în mare măsură un transfer de experiență între țări și că, astfel, comerțul liber cu servicii este o parte importantă a oricărei strategii de dezvoltare, având în vedere că permite transferul eficient și rapid de know-how;

17.

recunoaște că, într-un număr prea ridicat de cazuri, unele dintre problemele legate de echitate și transparență în furnizarea de servicii în anumite țări în curs de dezvoltare sunt provocate în mod exclusiv de complicitatea unor întreprinderi din țările dezvoltate;

18.

solicită Comisiei să elaboreze un studiu de ansamblu detaliat privind anumite domenii ale serviciilor, precum programele informatice, cinematografia, logistica și serviciile financiare, care joacă un rol de o importanță determinantă în anumite țări în curs de dezvoltare și care sunt furnizate și distribuite la nivel mondial; de asemenea, solicită Comisiei o analiză detaliată privind efectele acestor servicii asupra pieței europene a serviciilor;

19.

solicită Comisiei o analiză detaliată privind serviciile de extragere a datelor care-și desfășoară activitatea la nivel mondial; solicită, de asemenea Comisiei, să ofere informații detaliate privind locul de desfășurare a activității, operatorii, dimensiunea și calitatea serviciului în acest sector;

Runda de dezvoltare Doha și GATS

20.

reamintește faptul că articolul XIX din GATS prevede ca membrii să participe la runde succesive de negocieri, cu începere cel târziu la cinci ani de la data intrării în vigoare a Acordului OMC, și apoi periodic în vederea realizării unui nivel din ce în ce mai ridicat de liberalizare; reamintește că astfel de negocieri se înscriu în cadrul principiului angajamentului unic și trebuie, prin urmare, să se găsească un echilibru între aceste negocieri și interesele invocate în alte domenii de negocieri;

21.

reamintește faptul că principiile GATS nu interzic nici privatizarea și nici liberalizarea; prin urmare, subliniază că fiecare stat este liber să liberalizeze orice sector de servicii; subliniază faptul că listele GATS tratează angajamentele ferme ale fiecărui membru al OMC în materie de comerț cu servicii și că fiecare membru este liber să își deschidă piața în plus față de angajamentele sale din GATS, cu condiția ca principiul națiunii celei mai favorizate consacrat în articolul II sau articolul V din GATS privind integrarea economică să fie respectate;

22.

reamintește faptul că Runda de dezvoltare Doha trebuie să pună accentul pe dezvoltare și că, drept urmare, negocierile privind comerțul cu servicii trebuie să servească atât interesele UE, cât și creșterea economică a țărilor celor mai sărace;

23.

subliniază necesitatea de a lăsa țărilor în curs de dezvoltare marja de manevră politică necesară pentru decizia cu privire la gradul de reciprocitate în deschiderea schimburilor comerciale permițându-le să decidă ele însele profunzimea și ritmul în care se poate continua liberalizarea;

24.

ia act de solicitarea țărilor în curs de dezvoltare adresată în special UE și SUA de a-și îmbunătăți ofertele în Modul 4; consideră necesar să găsească un echilibru pentru a satisface ambele părți; solicită Comisiei să îl informeze în legătură cu orice modificări aduse solicitărilor inițiale;

Acorduri bilaterale și regionale

25.

încurajează stabilirea unui nivel clar și ambițios de angajamente în acordurile comerciale bilaterale și regionale negociate în prezent și cele viitoare; subliniază importanța includerii în aceste acorduri a unor dispoziții privind drepturile omului și standardele sociale;

26.

ia act de rezultatele obținute în cadrul Acordului de parteneriat economic cu Forumul statelor din Caraibe din ACP (CARIFORUM); consideră că comerțul cu servicii reprezintă un instrument de dezvoltare, cu condiția instituirii unui cadru normativ intern solid și transparent care să reglementeze serviciile; se pronunță în favoarea unor servicii publice universale, accesibile, durabile și la prețuri rezonabile, asigurând standarde înalte de calitate pentru toți;

27.

ia act de faptul că, în capitolul privind investițiile din Acordul de parteneriat economic (APE) cu Forumul statelor din Caraibe din ACP (CARIFORUM), se garantează investitorilor străini avantajele preconizate, în urma angajamentelor asumate în cadrul acestui acord;

28.

sprijină mai ales acordul privind Modul 4 din cadrul Acordului UE-CARIFORUM; consideră că acesta reprezintă un mijloc de a evita exodul de inteligență;

29.

consideră că, în ceea ce privește negocierea Acordului de liber schimb UE-ASEAN, aspectele din acord care afectează achizițiile publice, investițiile și serviciile ar trebui să recunoască nivelul oscilant de dezvoltare al țărilor ASEAN și să respecte dreptul tuturor participanților de a reglementa serviciile publice, în special cele legate de necesitățile de bază; cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să împiedice societățile private să umple lacunele atunci când statul nu reușește să furnizeze serviciile necesare cetățenilor;

30.

este conștient, în ceea ce privește negocierea Acordului de liber schimb UE-Coreea, de dificultățile cu care se confruntă firmele străine în obținerea accesului pe piața coreeană a serviciilor, a băncilor, a asigurărilor, a telecomunicațiilor, a agențiilor de presă și a serviciilor juridice; îndeamnă Comisia, de asemenea, ca, atunci când abordează acest aspect la negocierile privind acordul de liber schimb, să ia în considerare preocupările tot mai accentuate pe care le suscită, în UE, riscul unei crize generate de un sector bancar și al asigurărilor în care procesul de liberalizare nu este însoțit de o reglementare internă solidă și transparentă;

31.

subliniază, în ceea ce privește negocierea Acordului de liber schimb UE-India, importanța parteneriatului UE cu India și necesitatea de a obține un acord ambițios însoțit de angajamente substanțiale și cuprinzătoare și de un minimum de restricții în ceea ce privește accesul pe piața indiană pentru toate modurile de furnizare; atrage atenția asupra faptului că liberalizarea comerțului cu servicii ar trebui să fie de cel puțin 90 % atât din acoperirea sectorială, cât și din volumul schimburilor comerciale, în conformitate cu cerința de acoperire de fond în temeiul articolului V din GATS; subliniază că restricțiile sunt deosebit de stricte în ceea ce privește serviciile financiare, valorile mobiliare, contabilitatea, telecomunicațiile, distribuția, serviciile poștale și de curierat, precum și serviciile juridice;

32.

își exprimă îngrijorarea, în legătură cu negocierea unui acord de liber schimb UE-Consiliul de Cooperare în zona Golfului, față de nivelul de transparență și răspundere în ceea ce privește serviciile financiare și, în special, în domeniul investițiilor efectuate de fondurile suverane de investiții;

Aspecte sectoriale specifice

33.

observă că niciun membru al OMC nu și-a asumat încă niciun angajament cu privire la sectorul de distribuție a apei; subliniază că, în cazul în care se ia un astfel de angajament, acest lucru nu împiedică statul în cauză să stabilească niveluri de calitate, siguranță, prețuri sau alte obiective politice pe care le consideră potrivite, urmând ca aceleași reglementări să se aplice atât furnizorilor străini, cât și celor locali;

34.

subliniază importanța serviciilor culturale, precum sectorul audiovizualului, cel muzical și cel editorial, atât pentru întreprinderile din UE, cât și pentru partenerii noștri comerciali; invită Comisia să se asigure că schimburile comerciale din domeniul serviciilor culturale sunt, prin urmare, echilibrate corespunzător, respectând totodată protecția drepturilor de proprietate intelectuală;

35.

subliniază faptul că în special sectorul turismului contribuie în mare măsură la economie în mai multe țări în curs de dezvoltare; consideră, prin urmare, esențial ca Uniunea să ofere sprijin prin cooperarea pentru dezvoltare, precum și asistență tehnică;

36.

consideră că o deschidere prudentă și progresivă a pieței serviciilor financiare în țările în curs de dezvoltare, condiționată de instituirea, în prealabil, a unei reglementări interne solide și transparente, poate oferi cetățenilor și întreprinzătorilor acces la fonduri în scopul creării de locuri de muncă la nivel local și al reducerii sărăciei, aceștia nemaifiind nevoiți să se bazeze pe monopoluri sau instituții de stat;

37.

consideră că, pentru a-și dezvolta competitivitatea externă, Uniunea trebuie să adopte unele măsuri în materie de politică comercială pentru a consolida siguranța tranzacțiilor și a comerțului electronic și pentru a îmbunătăți protecția datelor;

38.

constată că serviciile, în special serviciile financiare, afectează multe domenii de competență și subliniază că prezenta rezoluție se concentrează pe comerțul cu servicii și anume pe realizarea accesului pe piață prin deschiderea voluntară a piețelor cu ajutorul metodei de negocieri bazate pe cerere și ofertă; sugerează că domenii cum ar fi supravegherea financiară, reglementarea și alte chestiuni legate de diverse aspecte ale serviciilor financiare ar trebui abordate într-un cadru adecvat;

39.

sprijină cu fermitate punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia accesul pe piață și comerțul liber cu servicii reprezintă o componentă esențială a agendei de la Lisabona pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă; subliniază că piețele deschise, în combinație cu un comerț cu servicii liber, echilibrat și reglementat, vor aduce beneficii tuturor țărilor și regiunilor participante;

40.

observă că societățile comerciale din UE sunt din ce în ce mai active pe plan internațional, că creșterea economică mondială se datorează în mare măsură unor țări terțe și că un acces mai bun pe piață ar contribui, prin urmare, la consolidarea competitivității UE;

41.

consideră că comerțul cu servicii completează în mod necesar comerțul cu bunuri, dar că acestea ar trebui privite ca fiind distincte;

42.

consideră că sectorul serviciilor a devenit cel mai important sector economic din punct de vedere cantitativ în țările OCDE și că schimburile comerciale mai intense, precum și disponibilitatea serviciilor vor contribui la creșterea economică, facilitând creșterea și dezvoltarea mediului de afaceri și îmbunătățind rezultatele înregistrate de alte sectoare, deoarece serviciile reprezintă elemente intermediare importante, în special într-o lume globalizată din ce în ce mai interconectată;

43.

recunoaște că realizarea accesului serviciilor pe piață reprezintă un proces dificil în cadrul negocierilor în curs privind Agenda de dezvoltare Doha a OMC; invită Comisia să urmărească adoptarea unui pachet echilibrat cu o ofertă ambițioasă în ceea ce privește serviciile, în special cele financiare, domeniu în care UE posedă o experiență competitivă și un potențial ridicat de creștere; observă că respectarea normelor și a standardelor este necesară pentru a evita barierele netarifare, care pot reprezenta o problemă delicată în domeniul serviciilor;

44.

invită Comisia să țină seama pe deplin în cadrul negocierilor comerciale de existența serviciilor de interes general și de impactul potențial al deschiderii piețelor asupra organizării lor;

45.

constată că, în ceea ce privește serviciile financiare, UE are una dintre cele mai deschise piețe de la nivel mondial, dar subliniază faptul că Uniunea Europeană trebuie să ducă negocieri mai ofensive și echilibrate în domeniul comerțului cu servicii și să sprijine principiile deschiderii, dezvoltării și reciprocității;

46.

subliniază că este important ca autoritățile din domeniul serviciilor financiare să țină pasul cu toate evoluțiile de pe piețele serviciilor financiare europene și internaționale; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze cadrele de reglementare europene și să intensifice dialogul de reglementare dintre Uniunea Europeană și partenerii ei comerciali, pentru a reduce barierele comerciale;

47.

invită Comisia să examineze practicile „offshore” ale țărilor terțe care aduc atingere unei deschideri reciproc benefice a piețelor;

48.

invită statele membre să acționeze împreună cu Comisia în favoarea unei politici comerciale mai integrate și coerente, în special în domeniul investițiilor; subliniază faptul că statele membre nu ar trebui să supraestimeze riscurile investițiilor străine, ci să urmărească o reală deschidere a economiilor lor, precum și o abordare comună în contextul fondurilor suverane de investiții; ia act de necesitatea de a evalua aspecte cum ar fi securitatea aprovizionării, în special în privința investițiilor străine efectuate de întreprinderi de stat în sectorul energetic și reamintește că o asemenea evaluare nu poate fi utilizată ca măsură protecționistă;

49.

atrage atenția Comisiei asupra riscurilor posibile în privința respectării regulilor de concurență în cadrul Uniunii Europene, din cauza lipsei de reciprocitate în Acordul OMC privind achizițiile publice;

50.

solicită Comisiei să se implice mai mult în combaterea contrafacerii, în special a celei de pe internet, inter alia, prin favorizarea unei cooperări mai bune între administrațiile naționale și prin consolidarea mijloacelor de urmărire și de evaluare a contrafacerii; de asemenea, solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului o propunere privind punerea la dispoziția Comunității și a statelor membre a unor date calitative și statistice la nivel european privind contrafacerea, în special cea de pe internet;

51.

este de acord cu asistența fermă acordată de Comisie negocierilor comerciale multilaterale, dar constată că, în ceea ce privește comerțul cu servicii, în special comerțul cu servicii financiare, acordurile de liber schimb pot fi mai potrivite pentru a câștiga accesul pe piață; consideră că, atunci când urmează să se finalizeze acorduri complete de parteneriat economic cu țările ACP, acestea ar putea să se refere nu doar la bunuri, ci și la servicii și investiții, dar numai dacă țările respective doresc acest lucru;

52.

subliniază că accesul real al serviciilor financiare pe piață creează oportunități mai bune pentru concurență, transparență și diversificare; observă că în special în economiile emergente, accesul real pe piață ar putea conduce la o dezvoltare mai puternică a pieței financiare locale în beneficiul societăților care doresc să se impună și să ofere consumatorilor mai multe opțiuni, precum și produse mai bune;

53.

conștient de capacitatea financiară, administrativă și instituțională scăzută a țărilor ACP, invită Comisia să se asigure de respectarea standardelor internaționale privind reglementarea și supravegherea în sectorul serviciilor financiare, atunci când negociază și pune în aplicare acordurile comerciale cu țările considerate paradisuri fiscale;

54.

consideră că cetățenii țărilor în curs de dezvoltare au în special nevoie de acces la serviciile financiare (microcredite, acces la conturi bancare și servicii bancare de bază, credite ipotecare, leasing, factoring, asigurări, pensii și transferuri locale și internaționale), pentru a putea iniția activități economice de bază și, prin urmare, solicită Comisiei să promoveze un mai bun acces al serviciilor financiare pe piață în țările în curs de dezvoltare și să încurajeze reglementarea prudentă și temeinică, dezvoltarea piețelor competitive și a educației în domeniul serviciilor financiare.

*

* *

55.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, Organizației Mondiale a Comerțului și statelor membre ale acesteia.


(1)  JO C 102 E, 24.4.2008, p. 128.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0053.

(3)  Texte adoptate, P6_TA(2007)0629.

(4)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0195.

(5)  JO C 293 E, 2.12.2006, p. 155.

(6)  JO C 308 E, 16.12.2006, p. 182.

(7)  JO C 298 E, 8.12.2006, p. 235.

(8)  JO C 233 E, 28.9.2006, p. 103.

(9)  JO C 306 E, 15.12.2006, p. 400.

(10)  JO L 376, 29.12.2006, p. 36.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/74


Joi, 4 septembrie 2008
O politică portuară europeană

P6_TA(2008)0408

Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind o politică portuară europeană (2008/2007(INI))

2009/C 295 E/18

Parlamentul European,

având în vedere comunicarea Comisiei privind o politică portuară europeană [COM(2007)0616],

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o viitoare politică maritimă a Uniunii: o viziune europeană privind oceanele și mările” (COM(2006)0275),

având în vedere rezoluția sa din 12 iulie 2007 privind o viitoare politică maritimă a Uniunii Europene: o viziune europeană privind oceanele și mările (1),

având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2008 privind politica europeană în domeniul transportului durabil, ținând seama de politicile europene în domeniul energiei și al mediului (2),

având în vedere Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (3),

având în vedere directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (4),

având în vedere directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (5),

având în vedere directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (6),

având în vedere articolul 299 alineatul (2) din Tratatul CE,

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comitetului pentru Dezvoltare Regională (A6-0308/2008),

A.

întrucât problema accesului pe piața serviciilor portuare a fost subiectul unei dezbateri în cadrul Parlamentului și, în urma acesteia, Comisia a demarat o amplă consultare a părților interesate;

B.

întrucât respectiva comunicare a Comisiei privind o politică portuară europeană nu propune noi măsuri în ceea ce privește accesul pe piață al serviciilor portuare;

C.

întrucât dimensiunea internațională a acestui sector determină existența unei politici a porturilor europene la nivel comunitar, vizând exploatarea avantajelor geopolitice comparative ale acestora;

D.

întrucât porturile sunt importante nu numai pentru transportul maritim, fluvial și intermodal în Europa, ci și datorită faptului că reprezintă centre economice care creează locuri de muncă și mijloace de integrare a populației;

E.

întrucât, pentru a atinge obiectivele de a crește competitivitatea transportului maritim și de a oferi servicii moderne de înaltă calitate, o politică în domeniul porturilor europene ar trebui să promoveze următoarele patru principii: siguranță, rapiditate a serviciilor, costuri scăzute și respect pentru mediu;

F.

întrucât porturile europene se vor confrunta cu diferite provocări în viitor, în special în ceea ce privește mediul, globalizarea, dezvoltarea durabilă, ocuparea forței de muncă și condițiile sociale, mai ales cele privind siguranța și învățarea de-a lungul vieții, finanțarea, accesul pe piață și administrația, precum și măsurile anticoncurențiale și discriminatorii luate de țările din afara UE pe piețele geografice respective;

G.

întrucât lipsa unor teritorii unde să fie posibilă dezvoltarea portuară în Europa, precum și raritatea și vulnerabilitatea habitatelor naturale, subliniază cât de importantă este pentru legiuitor obținerea echilibrului și clarității juridice în ceea ce privește obligațiile sale de mediu, economice și sociale;

H.

întrucât există o diversitate considerabilă a sectorului portuar european pentru care se prevede o creștere majoră în anii următori;

I.

întrucât lărgirea canalului Panama va avea un impact, ducând probabil la accentuarea tendinței actuale de creștere a dimensiunilor navelor;

J.

întrucât infrastructura modernă și legăturile eficiente cu căile navigabile interioare și cu insulele sunt importante pentru porturi,

1.

salută mai sus-menționata comunicare a Comisiei privind o politică portuară europeană;

2.

felicită Comisia pentru modul în care a elaborat comunicarea, în special pentru procesul amplu de consultare în vederea pregătirii acesteia din urmă;

3.

salută accentul pus de Comisie pe măsuri legislative cu caracter neobligatoriu, cum ar fi publicarea de orientări și eliminarea obstacolelor administrative;

4.

subliniază importanța fundamentală a sectorului portuar în UE din punct de vedere economic, comercial, social, al mediului și strategic;

5.

consideră că în efortul de a asigura că toate porturile europene pot să atingă potențialul maxim, Comisia are un rol important;

6.

sprijină intenția Comisiei de a publica orientări privind punerea în aplicare a legislației comunitare în domeniul mediului în cazul amenajărilor portuare și a infrastructurii portuare, având ca principal obiectiv protejarea mediului marin și a zonelor din vecinătatea porturilor; îndeamnă Comisia să publice aceste orientări înainte de sfârșitul anului 2008;

7.

consideră că porturile și natura pot coexista pe termen lung, întrucât distrugerea naturii provoacă adeseori pagube economice altor sectoare, ca, de exemplu, turismul, agricultura și pescuitul și, de aceea, invită Comisarul pentru transporturi să colaboreze susținut cu Comisarul pentru mediu pentru întocmirea și aplicarea legislației UE și orientărilor referitoare la porturi și la probleme de mediu;

8.

consideră că obiectivul acestor orientări este să înlăture incertitudinea juridică ce rezultă din anumite directive în domeniul mediului și, în același timp, să abordeze cu adevărat politica de mediu, ținând seama de specificitatea porturilor în Uniune;

9.

Subliniază necesitatea implicării autorităților portuare și locale în întocmirea planurilor de gestionare a bazinelor fluviale, precum și a porturilor maritime, în ceea ce privește calitatea apelor, în conformitate cu Directiva 2000/60/CE;

10.

atrage atenția asupra necesității, pentru autoritățile regionale, de a susține eforturile depuse în vederea reducerii emisiilor de CO2, provenite de la nave și alte mijloace de transport terestre și aeriene, prin stabilirea unor planuri de gestionare a calității aerului și în conformitate cu Convenția Marpol și Directiva 96/62/CE a Consiliului din 27 septembrie 1996 privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător (7);

11.

subliniază necesitatea dezvoltării unei politici europene integrate care va spori competitivitatea regională și coeziunea teritorială, luând în considerare aspectele sociale, de mediu, economice și de securitate la toate nivelurile teritoriale, prin structurarea parteneriatelor interinstituționale, intersectoriale și multiteritoriale;

12.

observă că există o preocupare în cadrul Comisiei în ceea ce privește distribuirea fluxurilor traficului european și observă diversitatea sectorului portuar și creșterea numărului de porturi de talie mică și medie în Europa; consideră că, de asemenea, Comisia trebuie să țină seama de schimbările importante ce sunt de așteptat să survină în traficul maritim internațional, datorate îmbunătățirilor tehnologice și economice din acest sector, lărgirii canalului Panama și creșterii dimensiunilor și capacității vaselor, care vor avea fără îndoială, o influență importantă în acest sector;

13.

atrage atenția asupra dimensiunii teritoriale a dezvoltării porturilor europene, în special asupra necesității cooperării și coordonării transfrontaliere între regiunile portuare învecinate; subliniază importanța politicii europene de vecinătate și a strategiei regionale pentru Marea Mediterană, Marea Baltică și Marea Neagră; salută propunerea Comisiei de a elabora un inventar al blocajelor dintre porturile Uniunii Europene și cele din statele vecine ale Uniunii;

14.

solicită Comisiei să monitorizeze sistematic evoluția noilor tehnologii și metode de gestiune folosite la nivel internațional în serviciile portuare și de navigație, în terminalele pentru transportul de mărfuri, de pasageri și rutier cu scopul de a promova politicile și inițiativele de dezvoltare a porturilor comunitare și de a spori eficiența și productivitatea acestora, spre binele lor și ai utilizatorilor lor;

15.

consideră că schimbările tehnologice necesare pentru a permite porturilor intermediare să facă față provocărilor constând într-un volum sporit al traficului vor avea consecințe financiare importante pentru regiunile în cauză; consideră că acestea trebuie să poată utiliza, în acest scop, fondurile structurale europene, în special pentru a finanța achiziționarea unor instalații tehnologice avansate, pentru a crea locuri de muncă în domeniile inovatoare și pentru a reabilita zonele urbane eliberate prin transferul activităților portuare în afara orașelor;

16.

consideră că certitudinea juridică a cadrului legal comunitar în domeniul maritim, care decurge din cadrul legal internațional, depinde de aprobarea urgentă a pachetului legislativ Erika III; din domeniul maritim;

17.

invită Comisia și statele membre să promoveze cooperarea între porturile europene; accentuează, în acest context, rolul pe care îl joacă porturile pentru economia regiunilor din hinterlandul acestora; în acest context, subliniază că dezvoltarea armonioasă a porturilor este un element cheie al politicii maritime integrate a UE;

18.

subliniază rolul social și cultural al porturilor pentru populația din hinterland și consideră esențială creșterea gradului de sensibilizare a populației cu privire la importanța porturilor pentru dezvoltare;

19.

consideră că transportul maritim și fluvial nu poate fi luat în considerare separat de transportul terestru și cel aerian și că legătura cu căile navigabile interioare este foarte importantă pentru succesul comercial al unui port, fiind, de aceea, necesar să se stabilească legături între porturi, platformele logistice din hinterland și „porturile uscate”; prin prisma acestui obiectiv, consideră, de asemenea, că participarea co-modală a porturilor este necesară atât pentru rețelele de transport transeuropene (TEN-T), cât și pentru viitoarele coridoare verzi comunitare pentru a asigura o mai bună exploatare a capacităților de transport în domeniul cabotajului și al transportului fluvial, cât și pentru legăturile cu transportul terestru și aerian, pentru a asigura cu adevărat o politică coerentă în domeniul transportului;

20.

susține, prin urmare, intenția Comisiei de a evalua, cu ocazia revizuirii intermediare din 2010 a rețelei transeuropene de transport (8), situația legăturilor dintre porturi și căile navigabile interioare, necesitățile în acest sens și impactul acestora asupra unei rețele echilibrate de fluxuri de trafic;

21.

consideră că unul dintre obiectivele revizuirii intermediare a TEN-T în 2010 ar trebui să fie armonizarea transportului maritim și fluvial cu transportul terestru prin intermediul porturilor europene;

22.

invită colectivitățile teritoriale în cauză să pună în aplicare o politică de dezvoltare a transportului multimodal, care să facă posibilă promovarea traficului feroviar și pe căi navigabile interioare în paralel cu traficul rutier, și conectarea efectivă a porturilor cu zonele din interior, îndeosebi prin utilizarea căii ferate și a căilor maritime interioare;

23.

observă că porturile UE concurează cu porturile țărilor terțe care adesea nu se supun acelorași reguli ca porturile Uniunii, fiind confruntate, de asemenea, cu politicile economice discriminatorii aplicate de țările vecine cu UE, ca, de exemplu, politicile tarifare discriminatorii;

24.

solicită Comisiei să studieze problemele de securitate portuară și să factorizeze costurile suplimentare în evaluarea competitivității porturilor europene;

25.

salută intenția Comisiei de a centraliza problemele cu care se confruntă porturile europene în acest domeniu și invită Comisia să ia în considerare elaborarea unui registru cu aceste probleme pentru a aborda într-un mod concret problemele generate de concurența cu porturile din afara UE, precum și măsurile anticoncurențiale și discriminatorii luate de țările învecinate cu UE;

26.

subliniază necesitatea de a intensifica cooperarea cu țările terțe pentru a elabora și a prezenta programe de dezvoltare, coordonare și transfer de know-how între porturile învecinate;

27.

consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a crea un program comunitar privind reînnoirea flotei de vase de transport și, în special, a celei destinate cabotajului și transportului fluvial;

28.

consideră că noile tehnologii, în special cele informatice, reprezintă elemente cheie ce permit porturilor europene, care deja se confruntă cu concurența cu porturile din țările terțe și, în același timp, în cazul unora dintre ele, cu lipsa spațiului de dezvoltare, să-și mărească eficacitatea și profitabilitatea;

29.

îndeamnă Comisia și statele membre să accelereze, prin intermediul organismelor abilitate, implementarea sistemelor de pilotaj la distanță pentru a mări eficiența și siguranța în gestionarea traficului în porturi, precum și în radele portuare;

30.

încurajează Comisia să întreprindă cercetări și să urmărească inovarea în acest sector prin programele cadru ale Uniunii și invită Comisia și statele membre să sprijine cercetarea în domeniul securității, pentru a reduce la minimum numărul accidentelor, în domeniul logisticii, pentru a îmbunătăți utilizarea spațiului în porturi, și în domeniul ecologic, pentru a reduce, printre altele, emisiile de CO2 și poluarea cauzată de deșeuri;

31.

solicită Comisiei și statelor membre să susțină în fața Organizației Maritime Internaționale propunerile privind înlocuirea carburantului actual cu motorina până în 2020 și posibilitatea de a include sectorul maritim în sistemul de tranzacționare a emisiilor;

32.

solicită Comisiei și statelor membre să susțină în mod activ îmbunătățirea continuă a flotei de căutare și salvare (SAR) și a altor funcții SAR în porturi, în conformitate cu Convențiile SOLAS (Ocrotirea vieții pe mare) și SAR și de a consolida în continuare colaborarea între centrele de coordonare a operațiunilor de salvare maritimă;

33.

consideră că este necesar să se dezvolte în continuare programele „Clean ship” și „Clean port”;

34.

invită Comisia și reprezentanții sectorului să încurajeze companiile maritime să reducă numărul de containere goale transportate, să folosească capacitatea acestora la maxim și să susțină inițiativele în acest sens (de exemplu, prin programe de cercetare), luând în considerare necesitățile reale și specifice ale clienților, precum și reducerea impactului asupra mediului;

35.

salută intenția Comisiei de a prezenta o propunere legislativă privind crearea unui spațiu european de transport maritim fără bariere și consideră că scopul acestei propuneri trebuie să fie asigurarea unei concurențe echitabile între transportul maritim și cel terestru în Uniune;

36.

prin urmare, preconizează scutirea mărfurilor vămuite de Comunitate de orice alt control vamal în cazul transportului maritim pe distanțe scurte și, în același timp, preconizează, în măsura în care este posibil, crearea unor zone portuare separate pentru traficul intracomunitar și cel internațional, precum și simplificarea transportului intern, standardizarea și identificarea containerelor speciale;

37.

solicită Comisiei revizuirea și optimizarea politicilor de dezvoltare și susținere a transportului maritim pe distanțe mici;

38.

invită Comisia să ia în considerare posibilitatea introducerii unui document de transport unic pentru containerele din UE, pentru a simplifica procedurile administrative;

39.

invită Comisia să realizeze un studiu al fondurilor acordate porturilor comerciale europene de către autoritățile publice, cu scopul de a identifica eventualele cazuri de denaturare a concurenței și pentru a clarifica, în cadrul orientărilor privind ajutoarele de stat, ce tipuri de ajutor acordat autorităților portuare trebuie considerate ca ajutor de stat; consideră că posibilele investiții făcute de autoritățile publice pentru dezvoltarea porturilor nu trebuie considerate ca ajutor de stat, în cazul în care sunt destinate în mod direct optimizărilor ecologice sau decongestionării și reducerii utilizării transportului rutier de mărfuri, mai ales atunci când acest lucru este considerat esențial pentru asigurarea coeziunii economice, sociale și teritoriale (de exemplu, în insule), exceptând cazul când ar avantaja un singur operator;

40.

îndeamnă Comisia să publice orientări privind ajutorul de stat acordat porturilor în 2008 și consideră că aceste orientări ar trebui să acopere zona portuară ca atare, făcând o distincție între infrastructura de acces și infrastructura aferentă instalațiilor portuare, între infrastructura și suprastructura aferentă unor proiecte și nefăcând nicio distincție între diferitele categorii de porturi;

41.

aprobă extinderea obligațiilor de transparență prevăzute în Directiva 2006/111/CE a Comisiei din 16 noiembrie 2006 privind transparența relațiilor financiare între statele membre și întreprinderile publice, precum și transparența financiară în anumite întreprinderi (9) dar invită Comisia să ia în considerare un prag minimal redus de taxe anuale, mai degrabă decât obligativitatea absolută;

42.

observă, în special, analiza făcută de Comisie în cazul concesionărilor portuare și invită Comisia să ia în considerare importanța manifestării unei anume flexibilități față de autoritățile portuare, în mod deosebit în cazul reînnoirii concesionărilor ce implică investiții de amploare, dar consideră că această flexibilitate nu trebuie folosită pentru a limita concurența în cadrul porturilor;

43.

consideră ca fiind de o importanță majoră păstrarea echilibrului între libertatea prestării de servicii și cerințele specifice fiecărui port, accentuând totodată necesitatea cooperării dintre sectorul public și cel privat în vederea modernizării porturilor;

44.

încurajează utilizarea programelor de cooperare teritorială europeană din cadrul politicii de coeziune, precum și a programelor de cooperare din cadrul politicii de vecinătate și de extindere a UE, încurajând totodată Comisia, statele membre și autoritățile regionale în cauză să aplice, în măsura posibilului, o strategie transfrontalieră de utilizare a capacității existente în contextul cofinanțării infrastructurii portuare;

45.

susține ferm rolul porturilor non-profit care aparțin actorilor locali și îndeamnă autoritățile locale, regionale, naționale și europene să ia măsuri pentru protejarea acestora împotriva degradării, deoarece beneficiile sociale, recreative și turistice pe care acestea le aduc comunităților învecinate depășesc funcția lor economică inițială;

46.

dorește în mod expres să reamintească faptul că, în cadrul unei reflecții orientate către rezultate pe tema Europei și a politicii sale maritime, navigația europeană de agrement are un rol major în ceea ce privește dezvoltarea economică locală, porturile de agrement reprezentând atât o fereastră către zonele din interior, un instrument turistic eficient pentru descoperirea portului și a împrejurimilor sale, cât și un serviciu de aprovizionare esențial pentru activitățile comerciale de proximitate;

47.

salută accentul pus pe dialog în sectorul portuar; solicită crearea unui comitet pentru dialogul social și consideră că acesta ar trebui să se ocupe de probleme privitoare la porturi, incluzând drepturile lucrătorilor, concesionările și Convenția din 1979 a Organizației Internaționale a Muncii privind siguranța și igiena în manipularea materialelor portuare;

48.

subliniază importanța protecției și oferirii unei formări la cel mai înalt nivel a lucrătorilor portuari; sprijină intenția Comisiei de a oferi lucrătorilor portuari o calificare de bază recunoscută reciproc pentru a susține flexibilitatea în acest sector; în acest context consideră că, ca un prim pas, ar trebui realizată o comparație între diferitele sisteme existente de calificare profesională pentru lucrătorii portuari; consideră totuși că această calificare de bază nu trebuie să aibă ca efect scăderea nivelului mediu de calificare a lucrătorilor portuari într-un stat membru;

49.

Propune ca chestiunea calificărilor profesionale și cea a învățării de-a lungul să se discute împreună cu partenerii sociali în cadrul viitorului comitet european pentru dialog social;

50.

încurajează Comisia să promoveze schimbul de bune practici în sectorul portuar în general și, în special, în domeniul inovației și al formării lucrătorilor pentru a crește calitatea serviciilor, competitivitatea și nivelul de atractivitate pentru investitori;

51.

salută instituirea zilei maritime europene, pentru data de 20 mai, și sprijină în special instituirea unei zile a „porților deschise”, care ar încuraja publicul să înțeleagă mai bine munca si importanța sectorului portuar;

52.

îndeamnă Comisia, în conformitate cu rezoluția Parlamentului din 8 mai 2008 cu privire la Consiliul economic transatlantic (10) să-și continue eforturile pentru a se asigura că reglementarea SUA care prevede scanarea tuturor cargourilor având ca destinație SUA va fi modificată pentru a institui o colaborare bazată pe recunoașterea reciprocă a „agenților economici autorizați” și a normelor de siguranță (C-TPAT, SAFE) agreate de cadrul Organizației Mondiale a Vămilor; invită Comisia să evalueze costurile potențiale pentru mediul de afaceri și pentru economia UE ale scanării complete (100 %) a containerelor maritime având ca destinație SUA,, precum și impactul potențial asupra operațiilor vamale;

53.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO C 175 E, 10.7.2008, p. 531.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0087.

(3)  JO L 103, 25.4.1979, p. 1.

(4)  JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

(5)  JO L 182, 16.7.1999, p. 1.

(6)  JO L 327, 22.12.2000, p. 1.

(7)  JO L 296, 21.11.1996, p. 55.

(8)  În conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr.680/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice (JO L 162, 22.6.2007, p. 1).

(9)  JO L 318, 17.11.2006, p. 17.

(10)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0192.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/79


Joi, 4 septembrie 2008
Transportul de mărfuri în Europa

P6_TA(2008)0409

Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind transportul de mărfuri în Europa (2008/2008(INI))

2009/C 295 E/19

Parlamentul European,

având în vedere Comunicările Comisiei intitulate „Agenda UE pentru transportul de marfă: Sporirea eficienței, a integrării și a caracterului durabil al transportului de marfă în Europa”, (COM(2007)0606), „Planul de acțiune privind logistica transportului de marfă” (COM(2007)0607), „Către o rețea feroviară cu prioritate pentru transportul de marfă” (COM(2007)0608) și „Contracte multianuale pentru calitatea infrastructurii feroviare” (COM(2008)0054),

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Logistica transporturilor de mărfuri în Europa — cheia mobilității durabile” (COM(2006)0336),

având în vedere Comunicarea Comisiei privind introducerea unui sistem european de semnalizare feroviară ERTMS/ETCS (COM(2005)0298),

având în vedere concluziile Consiliului din 29-30 noiembrie/3 decembrie 2007 în legătură cu Comunicarea Comisiei intitulată „Planul de acțiune privind logistica transportului de marfă”, precum și concluziile Consiliului din 7 aprilie 2008 în legătură cu Comunicare Comisiei intitulată „Către o rețea feroviară cu prioritate pentru transportul de marfă”,

având în vedere Cartea verde intitulată „Către o nouă cultură a mobilității urbane”, prezentată de Comisie (COM(2007)0551),

având în vedere Rezoluția sa din 5 septembrie 2007 privind logistica transportului de mărfuri în Europa — cheia mobilității durabile (1),

având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2008 intitulată „Către o nouă cultură a mobilității urbane” (2),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A6-0326/2008),

A.

întrucât în Uniunea Europeană sectorul transportului generează circa 30 % din emisiile de CO2 — ajungând chiar la 40 % în orașe — și întrucât, în ciuda eforturilor depuse pentru îmbunătățirea și inovarea tehnică, între 1990 și 2005, emisiile de CO2 au crescut cu 26 %, în vreme ce în alte sectoare, au putut fi diminuate cu 10 % datorită unor investiții substanțiale (de nivelul milioanelor de euro);

B.

întrucât transportul de marfă eficient și durabil în Europa joacă un rol vital pentru a dispune de o economie competitivă și de succes, pentru satisfacerea cererilor consumatorilor și pentru crearea unui număr considerabil de locuri de muncă pentru cetățenii europeni și pentru bunăstarea acestora;

C.

întrucât în sectorul transportului de marfă în perioada 2000-2020 se preconizează o creștere de 50 % (în tone kilometri), conform estimărilor din Cartea albă a Comisiei intitulată „Politica europeană în domeniul transporturilor până în 2010: Vremea deciziilor” (COM(2001)0370) și întrucât transportul de marfă a crescut deja între 1995 și 2005 cu 30 % mai rapid decât produsul intern brut; întrucât, pe de altă parte, creșterea pe ansamblu a transportului de marfă este rezultatul unei creșteri a transportului rutier și aerian în raport cu alte moduri de transport;

D.

întrucât soluțiile în direcția unor sisteme logistice și de transport de marfă mai durabile și mai eficiente, precum și soluțiile de integrare intermodală a tuturor modurilor de transport, nu aduc beneficii numai în domeniul economic și al securității, ci contribuie și la îndeplinirea obiectivelor Uniunii Europene pentru 2020 în domeniul schimbărilor climatice și în cel al economiei de energie;

E.

întrucât, pentru a face față acestor provocări, UE și statele membre, în contextul actual al unor resurse bugetare insuficiente, își fixează anumite priorități coordonate și își concentrează resursele asupra unui număr limitat de măsuri legate de durabilitatea și intermodalitatea transportului de marfă, acordând atenție regiunilor sensibile;

F.

întrucât rețeaua coridorului european ar trebui să fie mai bine dezvoltată, pornind de la rețeaua, structurile și tehnologiile existente și să incorporeze, de asemenea, „coridoarele verzi” pentru toate modurile de transport de marfă, pe baza unor criterii de mediu ambițioase și durabile;

G.

întrucât scopul planului de acțiune susmenționat privind logistica transportului de marfă trebuie să fie acela de a facilita operațiunile de transport de marfă în Europa și în afara acesteia în beneficiul tuturor întreprinderilor europene și pentru competitivitatea europeană în ansamblu,

1.

subliniază faptul că sistemele de transport de marfă trebuie să răspundă unor provocări urgente pentru a spori integrarea eficace și durabilitatea transportului de marfă în Europa, aducând o contribuție mai însemnată la îmbunătățirea mobilității, eficienței energetice și la reducerea consumului de petrol, a emisiilor poluante și a costurilor externe, și salută, prin urmare, comunicările sus-menționate ale Comisiei și concluziile Consiliului; încurajează Comisia, statele membre și industria să sprijine pe viitor o politică a transportului de marfă mai durabilă din punct de vedere ecologic, economic, al mobilității, al siguranței și al intereselor sociale, încurajând aplicarea unor sisteme logistice mai eficiente, în procesul integrării treptate a coridoarelor de transport feroviar transnaționale prioritare, a nodurilor de transport și a rețelelor convenționale și promovând principiile utilizatorul plătește și poluatorul plătește pentru toate modurile de transport în Uniunea Europeană extinsă;

2.

susține opinia Comisiei potrivit căreia co-modalitatea și intermodalitatea rămân factori cheie pentru crearea unui transport de marfă eficient și durabil în Europa;

3.

constată, totuși, că fondurile și competențele Uniunii Europene necesare pentru îmbunătățirea pieței transportului de marfă sunt limitate; constată că anumite părți-cheie ale rețelei se utilizează deja la capacitate maximă; îndeamnă, așadar, miniștrii transporturilor responsabili pentru principalele coridoare europene să abordeze problema investițiilor în infrastructură și să convină cel puțin asupra coordonării planurilor lor naționale de investiții în legătură cu coridoarele respective;

4.

este convins că logistica transportului de marfă urban impune o abordare specifică; speră că dezbaterea cu privire la Cartea verde privind mobilitatea urbană, menționată anterior, împreună cu planul de acțiune privind logistica transportului de mărfuri, poate avea ca rezultat un schimb de bune practici între orașe în vederea identificării unor modalități durabile de transportare a mărfurilor către orașe;

5.

solicită, prin urmare, Comisiei ca, până la sfârșitul lui 2008, să propună un program pentru consolidarea cooperării între statele membre responsabile pentru proiecte în acest domeniu și să faciliteze și să evalueze soluții pentru a rezolva blocajele actuale, acordând atenție deosebită transportului de mărfuri și ținând cont de valoarea adăugată a factorului logistic;

6.

susține ideea unor rețele specializate pe transportul de mărfuri care ar trebui să utilizeze rețelele de trafic convenționale existente, eliberate ca urmare a evoluției către trenurile de mare viteză;

7.

subliniază că rețele de transport feroviar de marfă ar trebui să se bazeze pe coridoarele de transport de marfă cele mai „relevante pentru piață”, luând în considerare coridoarele ERTMS (sistem de gestionare a traficului feroviar european) actuale și rețeaua RTE-T (rețeaua transeuropeană de transport) (adică, extinse după caz pentru a include anumite zone care generează volume mari de trafic, de exemplu porturile); consideră că trebuie să fie numiți coordonatori de coridor la nivel înalt, oriunde acest lucru nu s-a realizat încă; solicită Agenției Europene a Căilor Ferate, în calitate de autoritate a ERTMS, să se asigure că aceste rute devin interoperabile;

8.

așteaptă din partea Comisiei să definească „coridoarele verzi” ca proiecte de mobilitate exemplară și de inter-modalitate vizând trecerea la moduri de transport nepoluante, reducerea în ansamblu a accidentelor, a aglomerării, a zgomotului, a poluării toxice și netoxice la nivel local, a emisiilor de CO2, a modificării peisajului și a consumului de energie, vizând totodată creșterea gradului de utilizare a surselor de energie regenerabilă (în special a energiei eoliene și solare), în conformitate cu legislația UE și obiectivele acesteia și a sistemelor inteligente de transport;

9.

îndeamnă Comisia și statele membre ca în această privință să ofere stimulente mai consistente pentru promovarea performanțelor ecologice ale tuturor mijloacelor de transport și pentru sprijinirea celei mai eficiente combinații a acestora, ceea ce ar trebui să conducă la reducerea la minimum a efectelor negative asupra mediului, în special în „coridoarele verzi”;

10.

propune să se sprijine integrarea planificării regionale, a fluxurilor de producție și a structurii pieței în vederea reducerii traficului, și să se ia măsuri în vederea reducerii distanțelor și a adaptării vitezei de rulare în transportul de marfă; consideră că în transportul de marfă soluțiile „stop-and-go”, consumatoare de timp și de energie, ar trebui evitate printr-un sistem computerizat de adaptare a vitezei de rulare;

11.

consideră prioritară ameliorarea punerii corespunzătoare în aplicare și consolidarea legislației existente în domeniul transportului de mărfuri periculoase și poluante;

12.

solicită Comisiei și statelor membre să promoveze schimbul de practici recomandate în zonele transfrontaliere sensibile, ca de exemplu zonele montane și aglomerările urbane, precum și în orașe, ținând cont de recomandările incluse în rezoluția susmenționată a Parlamentului privind mobilitatea urbană, precum și de experiența câștigată din programul CIVITAS pentru un transport mai curat și mai bun în orașe, prin accentuarea aspectului logistic;

13.

solicită Comisiei să concentreze cofinanțarea UE asupra eficienței, interoperabilității și actualizării infrastructurii de cale ferată convențională și a nodurilor de transport intermodale, precum și a tuturor modurilor de transport;

14.

invită Comisia și statele membre, în așteptarea revizuirii bugetului prevăzută pentru 2009, să ia deja în considerare poziția transportului în bugetul respectiv pentru a evita repetarea erorilor din trecut și pentru a asigura investiții viitoare suficiente în infrastructura strategică, cu scopul de a îndeplini obiectivele pe care Uniunea Europeană și le-a stabilit cu privire la dezvoltarea durabilă și reducerea emisiilor;

15.

subliniază importanța capitală a interoperabilității încărcării rutiere pentru eficientizarea transportului de marfă în Europa;

16.

consideră că îmbunătățirea legăturilor dintre porturile maritime și fluviale și rețeaua feroviară și rutieră din interior este o componentă importantă a infrastructurii logistice; evidențiază rolul important al platformelor logistice interne și al docurilor uscate;

17.

este convins de potențialul căilor navigabile interioare în ceea ce privește transportul de marfă și îndeamnă Comisia să asigure punerea în aplicare corespunzătoare a programului de acțiune NAIADES, de promovare a transportului naval de interior în Europa;

18.

subliniază că investițiile în terminalele din interior pot fi concretizate într-un mod flexibil și rapid, eliminându-se astfel strangulările în întregul lanț intermodal;

19.

solicită ca respectarea și/sau introducerea unor norme intermodale stabile referitoare la dimensiunile și greutatea vehiculelor, ale containerelor și ale terminalelor de încărcare să fie considerate de importanță strategică, în vederea reorientării transportului de marfă către calea ferată și căile navigabile durabile, reducând astfel costurile de infrastructură;

20.

constată că diferitele tehnici orizontale, care ar putea contribui la obținerea unor modalități de descărcare/încărcare mai simple între tiruri și trenurile de marfă, precum și la transferarea pe șine de ecartamente diferite, sunt adesea insuficient standardizate; îndeamnă, prin urmare, cu insistență forurile internaționale și europene să standardizeze cu precădere aceste tehnici, în vederea creșterii eficienței și a reducerii costurilor; subliniază, în acest context, importanța adoptării rapide a unui standard internațional pentru unitățile de încărcare intermodale;

21.

solicită Comisiei să întocmească orientările privind ajutoarele pentru mediu și sectorul feroviar astfel încât să faciliteze investițiile în transportul feroviar de marfă sustenabil; subliniază în acest context importanța strategică a cofinanțării reducerii zgomotului chiar și la sursă (renovarea vagoanelor de marfă), așa cum se întâmplă deja în cazul materialului rulant cu dotări ERTMS;

22.

este încredințat că gestionarea infrastructurii și furnizarea de servicii trebuie efectuate la nivel transfrontalier, într-un mod nediscriminatoriu și transparent, pentru a realiza o logistică de transport al mărfurilor eficientă, interfuncțională și fără blocaje; subliniază în această privință importanța continuării realizării pieței interne de transport pentru toate modurile de transport; salută în acest context propunerea Comisiei de a stabili un „spațiu european de transport maritim fără frontiere” și susține ideea unui document de transport unic și a unei „interfețe unice” pentru toate modurile de transport;

23.

subliniază faptul că o piață internă în domeniul transportului rutier care funcționează eficace ar putea contribui la eficientizarea transportului și la reducerea numărului de călătorii fără încărcătură; invită Comisia să pună în aplicare în mod strict legislația comunitară privind transportul rutier și cabotajul internațional; recunoaște faptul că statelor membre li se permite să restricționeze cabotajul în anumite condiții, dar invită Comisia, în calitate de apărător al tratatului, să ia măsuri severe împotriva restricțiilor și penalităților disproporționate pe care un număr de state membre le impun în acest context asupra transportatorilor străini;

24.

îndeamnă Comisia să adopte, în cadrul contractelor multianuale pentru calitatea infrastructurii feroviare, condiții generale privind normele minime de calitate europene; propune statelor membre să condiționeze disponibilizarea fondurilor aferente costurilor pentru reconstrucția, consolidarea și întreținerea infrastructurii de cale ferată de normele de calitate respective și să le considere ca pachete inseparabile, contribuind astfel la creșterea eficienței și la reducerea costurilor;

25.

invită Comisia să monitorizeze și să promoveze aplicarea eficientă și consecventă a celor mai bune practici în ceea ce privește contractele multianuale pentru calitatea infrastructurii; invită Comisia, pe baza Comunicării COM(2008)0054, menționate anterior, să dezvolte un sistem pentru evaluarea comparativă a serviciilor de infrastructură, în strânsă colaborare cu gestionarii de infrastructură, care să includă publicarea unor indicatori cheie de performanță;

26.

îndeamnă Comisia să prezinte recomandări mai ferme în privința contractelor multianuale pentru calitatea și capacitatea infrastructurii (pe baza monitorizării transparente a punerii în aplicare în prezent a articolului 6 din Directiva 2001/14/CE (3)); invită Comisia, în această privință, să îndemne statele membre să pună în aplicare aceste cadre de finanțare multianuale pentru a garanta gestionarilor de infrastructuri feroviare stabilitatea financiară în ceea ce privește necesitățile acestora de întreținere și reînnoire (care implică finanțare publică adecvată);

27.

invită Comisia să susțină proiecte privind utilizarea diferențiată a liniilor de mare viteză, de exemplu pentru transportul de marfă ușoară;

28.

îndeamnă Comisia să întocmească o prezentare generală a trenurilor de marfă din Uniunea Europeană dotate cu sisteme de navigație prin satelit pentru a verifica, pornind de la aceste date, în context transfrontalier, interoperabilitatea sau compatibilitatea acestor sisteme cu tehnicile deja existente, pentru a implementa sisteme de navigație prin satelit interfuncționale la vagoanele noi și a încuraja modernizarea vagoanelor de marfă existente; sprijină adoptarea tehnicilor de încărcare (exemple de practici recomandate), structurând lanțul intermodal de la începutul până la sfârșitul transbordării și descărcării, astfel încât să conducă la creșterea eficienței pentru întregul sector;

29.

salută eforturile Comisiei în direcția promovării uniformizării și simplificării procedurilor administrative de către autoritățile implicate în piața transportului de mărfuri, precum și simplificarea regulamentelor și procedurilor vamale la frontieră; salută, în special, decizia de a înființa un spațiu maritim european fără frontiere; solicită Comisiei să ceară asociațiilor și organizațiilor corespunzătoare să întocmească un document de transport de marfă unitar, intermodal;

30.

subliniază că universitățile nu oferă o bună educație logistică și, prin urmare, solicită statelor membre să acorde prioritate absolută educației universitare și postuniversitare în sectorul logisticii și al transportului feroviar de marfă;

31.

îndeamnă Comisia să susțină proiectele, cercetarea și acțiunile privind fluxurile de informații standard pentru a se asigura integrarea și interoperabilitatea modurilor de transport la nivelul datelor;

32.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO C 187 E, 24.7.2008, p. 154.

(2)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0356.

(3)  Directiva 2001/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare și certificarea în materie de siguranță (JO L 75, 15.3.2001, p. 29).


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/83


Joi, 4 septembrie 2008
Evaluarea intermediară a planului de acțiune european pentru mediu și sănătate 2004-2010

P6_TA(2008)0410

Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind evaluarea intermediară a planului de acțiune european pentru mediu și sănătate 2004-2010 (2007/2252(INI))

2009/C 295 E/20

Parlamentul European,

având în vedere comunicarea Comisiei adresată Consiliului, Parlamentului European și Comitetului Economic și Social European privind evaluarea intermediară a planului de acțiune european pentru mediu și sănătate 2004-2010 (COM(2007)0314),

având în vedere Rezoluția sa din 23 februarie 2005 privind planul de acțiune european pentru mediu și sănătate 2004-2010 (1),

având în vedere raportul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 27 iulie 2007 intitulat „Principles for evaluating health risks in children associated with exposure to chemicals” (Principii de evaluare a riscului pentru sănătatea copiilor generat de expunerea la produsele chimice),

având în vedere articolele 152 și 174 din Tratatul CE vizând un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului,

având în vedere Decizia nr. 1350/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 de instituire a unui Al doilea program de acțiune comunitară în domeniul sănătății (2008-2013) (2),

având în vedere articolul 45 din regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6–0260/2008),

A.

observând cu interes că din 2003, Uniunea Europeană își bazează politica de protecție a sănătății pe o cooperare mai strânsă între sectoarele sănătății, mediului și cercetării, fapt ce permite să se spere la o punere în aplicare a unei adevărate strategii europene în materie de sănătate a mediului;

B.

întrucât axele puse în aplicare în prezent de către Uniunea Europeană în cadrul primului său plan de acțiune pentru mediu și sănătate (2004-2010) (COM(2004)0416), adică pregătirea indicatorilor, dezvoltarea supravegherii integrate și multiplicarea cercetărilor, vor permite probabil o mai bună înțelegere a interacțiunilor dintre sursele de poluare și efectele sanitare, dar acestea sunt insuficiente pentru reducerea numărului în creștere a bolilor legate de factorii de mediu;

C.

întrucât este aproape imposibil să se stabilească un bilanț intermediar al planului de acțiune menționat din moment ce acesta nu urmărește niciun obiectiv clar și cifrat și, în plus, bugetul global atribuit rămâne dificil de determinat și, în mod categoric, insuficient pentru promovarea sa cu eficacitate;

D.

întrucât acolo unde scopul programului privind sănătatea publică (2008-2013) este, în special, de a acționa asupra determinanților tradiționali ai sănătății, precum alimentația, tabagismul, consumul de alcool și droguri, prezentul plan de acțiune (2004-2010) ar trebui să se concentreze pe noi provocări în domeniul sanitar și să examineze, în egală măsură, factorii de mediu determinanți care afectează sănătatea umană, precum calitatea aerului exterior și interior, undele electromagnetice, nanoparticulele și substanțele chimice foarte preocupante [substanțe clasate cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducție (CMR), perturbatori endocrini], precum și riscurile pentru sănătate care decurg din schimbările climatice;

E.

întrucât bolile respiratorii reprezintă a doua cauză a mortalității, incidenței, prevalenței și costului în Uniunea Europeană; întrucât acestea constituie principala cauză a mortalității infantile la copiii cu vârste mai mici de 5 ani și întrucât continuă să se dezvolte, în principal, din cauza poluării aerului exterior și interior;

F.

întrucât poluarea atmosferică, îndeosebi legată de particulele fine și de ozonul de la nivelul solului, reprezintă o amenințare considerabilă pentru sănătate, afectând buna dezvoltare a copiilor și determinând o scădere a speranței de viață în Uniune (3);

G.

întrucât Comunitatea, în contextul problemei sănătății mediului urban, îndeosebi în ceea ce privește calitatea aerului în interiorul clădirilor, respectând principiile de subsidiaritate și proporționalitate, trebuie să acționeze mai mult împotriva poluării domestice având în vedere că în medie un cetățean european petrece 90 % din timp în interiorul habitatelor;

H.

întrucât conferințele ministeriale ale OMS din 2004 și 2007 privind mediul și sănătatea au subliniat legăturile existente între „cocteilurile” de poluanți chimici și un anumit număr de tulburări și boli cronice, în special la copii; întrucât aceste preocupări se regăsesc, de asemenea, în documente oficiale ale Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUE) și ale Forumului interguvernamental privind siguranța chimică (FISC);

I.

întrucât există date științifice din ce în ce mai numeroase care demonstrează că anumite tipuri de cancer, cum ar fi cancerul la vezică, oase, plămâni, piele, sâni și altele sunt provocate nu numai de efectele substanțelor chimice, ale razelor și ale particulelor în suspensie din aer, dar și de alți factori de mediu;

J.

având în vedere că, pe lângă aceste evoluții problematice în materie de sănătate a mediului, în ultimii ani au apărut noi boli sau sindromuri de boli, precum hipersensibilitatea chimică multiplă, sindromul amalgamelor dentare, hipersensibilitatea la razele electromagnetice, sindromul construcțiilor nesănătoase sau tulburarea deficitară de atenție cu hiperactivitate (Attention deficit and hyperactivity syndrome) la copii;

K.

întrucât din 1992, principiul precauției este înscris în mod expres în tratat; întrucât Curtea de Justiție a Comunităților Europene a precizat, în numeroase rânduri, conținutul și dimensiunea acestui principiu în dreptul comunitar ca fiind unul dintre fundamentele politicii de protecție urmărite de Comunitate în domeniul mediului și al sănătății (4);

L.

având în vedere caracterul extrem de constrângător, chiar impracticabil, al criteriilor reținute de Comisie în comunicarea sa din 2 februarie 2000 privind recurgerea la principiul precauției (COM(2000)0001);

M.

având în vedere importanța biomonitorizării umane ca instrument de evaluare a gradului de expunere a populației europene la efectele poluării, precum și voința repetată de multe ori de către Parlamentul European la punctul 3 din rezoluția sa din 23 februarie 2005, citată mai sus, și în concluziile Consiliului „Mediu” din 20 decembrie 2007 de a accelera punerea în aplicare a unui program de monitorizare biologică la nivelul Uniunii;

N.

întrucât s-a recunoscut deja faptul că schimbările climatice pot juca un rol important în creșterea gravității și incidenței anumitor boli și, în special, că frecvența valurilor de căldură, a inundațiilor și a incendiilor de pe terenuri necultivate, care constituie cele mai frecvente catastrofe naturale în Uniune, pot conduce la apariția altor boli, la condiții necorespunzătoare de igienă și la decese, și că, în paralel, măsurile care vizează diminuarea efectelor schimbărilor climatice au repercusiuni pozitive pentru sănătate;

O.

întrucât schimbările climatice vor influența considerabil sănătatea umană, provocând, printre altele, o recrudescență a anumitor boli infecțioase și parazitare, provocate în special de modificarea temperaturii și a umidității și de efectele pe care aceasta le va avea asupra ecosistemelor, animalelor, plantelor, insectelor, paraziților, protozoarelor, microbilor și virușilor;

P.

având în vedere că Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (5) și directivele sale fiice stabilesc norme clare pentru protejarea și restaurarea maselor de apă sănătoase;

Q.

întrucât medicina mediului este o nouă disciplină medicală care se bazează pe un învățământ universitar încă prea fragmentar și inegal între statele membre și care merită susținută și promovată în cadrul Uniunii;

R.

întrucât numărul persoanelor care suferă de boli provocate de factori de mediu este în creștere și trebuie realizat un recensământ epidemiologic pentru a obține o imagine exhaustivă a afecțiunilor datorate, total sau parțial, factorilor de mediu,

1.

recunoaște eforturile depuse de Comisie de la lansarea planului de acțiune în 2004 în acest domeniu, în principal, de ameliorare a lanțului de informare privind mediul și sănătatea, de integrare și de consolidare a cercetării europene în acest domeniu și de cooperare cu organizațiile internaționale specializate precum OMS;

2.

cu toate acestea, consideră că un astfel de plan de acțiune poartă în sine germenii unui semi-eșec, având în vedere că nu vizează decât însoțirea politicilor comunitare existente, că nu se bazează decât pe o politică de prevenire care vizează reducerea bolilor legate de factori de mediu și că nu urmărește niciun obiectiv clar și cifrat;

3.

atrage atenția Comisiei asupra faptului că s-a realizat deja un program sub egida OMS în cadrul căruia statele membre ale OMS și-au stabilit propriile planuri de acțiune de sănătate de mediu la nivel național și local, cuprinzând obiective specifice și planuri de punere în practică; recomandă, prin urmare, Comisiei să examineze acest program al OMS ca model posibil care ar putea, de asemenea, servi de exemplu, pe viitor, Uniunii;

4.

regretă profund faptul că Comisia, și mai exact, direcția sa generală „Cercetare”, nu a asigurat o finanțare adecvată în materie de biomonitorizare umană pentru anul 2008, pentru punerea în aplicare a unei abordări coerente a biomonitorizării în Uniune, așa cum s-a angajat față de statele membre;

5.

solicită, de asemenea, Comisiei să răspundă până în 2010 la două obiective esențiale pe care și-a le-a fixat în 2004, mai precis, pe de o parte, sensibilizarea cetățenilor în legătură cu poluarea mediului și cu impactul asupra sănătății lor, și pe de altă parte reexaminarea și adaptarea politicii europene de reducere a riscurilor;

6.

recomandă energic Comisiei și statelor membre să își respecte obligațiile în materie de aplicare a legislațiilor comunitare;

7.

subliniază că trebuie să se aibă în vedere, ca bază a evaluării efectelor factorilor de mediu asupra sănătății, grupele de persoane vulnerabile, cum ar fi, de pildă, femeile însărcinate, nou-născuții, copiii și persoanele în vârstă;

8.

solicită ca grupurile vulnerabile, care sunt cele mai sensibile la poluanți, să facă obiectul unei atenții deosebite, adoptându-se măsuri vizând reducerea expunerii la poluanții din mediul interior din instituțiile de acordare a îngrijirilor medicale și din școli prin adoptarea unui cod de bună conduită în materie de gestionare a calității aerului în interiorul clădirilor;

9.

îndeamnă Comisia, în cadrul elaborării revizuirilor legislative, să nu relaxeze legislațiile existente, sub presiunea grupurilor de lobby sau a organizațiilor regionale sau internaționale;

10.

reamintește necesitatea ca Uniunea Europeană să adopte o abordare continuă, dinamică și flexibilă în raport cu planul de acțiune; consideră, prin urmare, că este deosebit de important să își dezvolte o expertiză specifică în materie de sănătate a mediului, care s-ar baza pe caracterul său transparent, multidisciplinar și contradictoriu și ar permite astfel oferirea unui răspuns la neîncrederea publică în general față de agențiile și comitetele de experți oficiale; subliniază importanța îmbunătățirii formării specialiștilor în domeniul sănătății, îndeosebi prin intermediul unor schimburi de bune practici la nivel comunitar;

11.

subliniază că ultimii ani au fost marcați de progrese reale în materie de politică de mediu, de exemplu la nivelul reducerii poluării aerului, al ameliorării calității apei, al politicii de colectare și reciclare a deșeurilor, al controlului produselor chimice și al interzicerii benzinei cu plumb, dar constată în același timp că politica europeană rămâne marcată de absența unei strategii globale și de prevenire, precum și de absența recurgerii la principiul precauției;

12.

solicită astfel Comisiei să revizuiască, conform jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, criteriile reținute în comunicarea menționată mai sus privind recurgerea la principiul precauției, pentru ca acest principiu de acțiune și securitate, bazat pe adoptarea măsurilor provizorii și proporționate, să se situeze în centrul politicilor comunitare în materie de sănătate și mediu;

13.

consideră că inversarea sarcinii dovezii pentru producător sau importator în ceea ce privește inocuitatea produsului ar permite promovarea unei politici bazate pe prevenire, cum este prevăzut, de altfel, în Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice (6), și încurajează în această privință Comisia să extindă această obligație la legislația comunitară privind toate produsele; consideră că trebuie să se evite orice creștere a numărului testelor pe animale în punerea în aplicare a planului de acțiune și că trebuie să se ia serios în considerare dezvoltarea și utilizarea metodelor alternative;

14.

își reiterează solicitarea către Comisie de a prezenta în cel mai scurt timp măsuri concrete privind calitatea aerului interior, care ar garanta un nivel ridicat de protecție a securității și a sănătății mediilor interioare, în special cu ocazia revizuirii directivei 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la materialele de construcții (7), și să propună măsuri vizând creșterea eficienței energetice a clădirilor, siguranței și inocuității compușilor chimici care intră în compoziția echipamentelor și mobilei;

15.

recomandă ca, în vederea reducerii efectelor negative asupra sănătății mediului, Comisia să invite statele membre, prin intermediul unor măsuri fiscale și/sau al altor stimulente economice, să îi convingă pe operatorii de pe piață să îmbunătățească calitatea aerului în interiorul clădirilor și să reducă expunerea la radiațiile electromagnetice în clădirile, sediile filialelor și birourile lor;

16.

recomandă ca Comisia să elaboreze cerințele minime corespunzătoare pentru a garanta calitatea aerului în interiorul clădirilor, în cazul clădirilor care urmează să fie construite;

17.

recomandă ca, în atribuirea ajutorului individual al Uniunii Europene, Comisia să acorde atenție calității aerului în interiorul clădirilor, expunerii la radiațiile electromagnetice și efectelor asupra sănătății grupurilor de populație în mod special amenințate în proiectele specifice, în același mod în care ea acordă atenție criteriilor de protecție a mediului;

18.

solicită ca standardele de calitate a mediului pentru substanțele prioritare în domeniul apei să fie stabilite în funcție de cele mai recente cunoștințe științifice și să fie regulat actualizate în funcție de evoluția cunoștințelor științifice;

19.

subliniază faptul că anumite state membre au pus în aplicare cu succes laboratoare mobile de analiză sau „ambulanțe verzi” pentru a pune un diagnostic rapid și fiabil poluării habitatului în locurile publice și private, consideră că Comisia ar putea promova această practică față de statele membre care nu au încă acest model de intervenție directă la locul poluat;

20.

este preocupat de absența dispozițiilor juridice specifice pentru garantarea securității produselor de consum conținând nanoparticule și de atitudinea dezinvoltă a Comisiei față de necesitatea de a revizui cadrul de reglementare referitor la utilizarea nanoparticulelor în produsele de consum, având în vedere numărul din ce în ce mai mare de produse de consum conținând nanoparticule care sunt introduse pe piață;

21.

este extrem de preocupat de raportul internațional Bio-Initiative (8) privind câmpurile electromagnetice, care sintetizează mai mult de 1 500 de studii consacrate acestei chestiuni, și arată în concluziile sale pericolele pe care emisiile de tip telefonie mobilă, precum telefonul mobil, emisiile UMTS-Wifi-Wimax-Bluetooth și telefonul fix „DECT” le pot avea pentru sănătate;

22.

constată că limitele de expunere la câmpurile electromagnetice fixate pentru public sunt învechite, având în vedere că nu au fost adaptate de la Recomandarea 1999/519/CE a Consiliului din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului la câmpurile electromagnetice (0Hz la 300 GHz) (9) și în mod evident nu țin seama de evoluția tehnologiilor informației și comunicațiilor și nici de recomandările preconizate de Agenția Europeană pentru Mediu sau de normele de emisie mai exigente luate, de exemplu, de Belgia, Italia sau Austria și nu țin seama de grupurile vulnerabile, cum ar fi femeile însărcinate, nou-născuții și copiii;

23.

solicită astfel Consiliului să modifice Recomandarea sa 1999/519/CE pentru a ține seama de cele mai bune practici ale statelor membre și a stabili astfel valori limită de expunere mai stricte pentru totalitatea echipamentelor emițătoare de unde electromagnetice cu frecvența cuprinsă între 0,1 MHz și 300 GHz;

24.

ia foarte în serios amenințările sanitare multiple determinate de schimbările climatice pe teritoriul Uniunii și solicită o cooperare consolidată între OMS, autoritățile naționale de control, Comisie și Centrul European de prevenire și control al bolilor, în vederea consolidării sistemului de alertă precoce și a limitării consecințelor negative pe care schimbările climatice le au asupra sănătății;

25.

subliniază că acest plan de acțiune ar avea de câștigat de pe urma extinderii acțiunilor sale la consecințele negative ale schimbărilor climatice asupra sănătății umane, prin elaborarea unor măsuri de adaptare eficiente necesare la nivel comunitar, cum ar fi:

programe sistematice de educație publică și de sensibilizare;

integrarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice în strategiile și programele de sănătate publică, cum ar fi bolile transmisibile și netransmisibile, sănătatea lucrătorilor și bolile de care suferă animalele și care prezintă un risc pentru sănătatea umană;

o supraveghere adecvată vizând detectarea precoce a apariției de focare ale bolilor;

sisteme medicale de detectare precoce și de reacție;

coordonarea rețelelor de supraveghere a datelor de mediu cu rețelele de vigilență sanitară;

26.

solicită statelor membre să răspundă în mod adecvat noilor amenințări datorate schimbărilor climatice, cum ar fi prezența crescută a unor viruși noi și a unor agenți patogeni nedetectați și, în consecință, să implementeze noile tehnologii de reducere a agenților patogeni existenți care reduc virușii cunoscuți și nedetectați și alți agenți patogeni transmiși prin sânge;

27.

regretă că actuala evaluare de impact legată de costuri-beneficii din „De două ori 20 până în 2020 — Șansa oferită Europei de schimbările climatice” (COM(2008)0030) se referă numai la beneficiile sanitare ale reducerii poluării atmosferice pentru o reducere cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră în orizontul lui 2020; invită Comisia să garanteze că procedează de urgență, în cadrul unei evaluări de impact, la examinarea și modelizarea co-beneficiilor (secundare) pentru sănătate care decurg din diferitele niveluri de ambiție, în conformitate cu recomandările Grupului interguvernamental de experți privind evoluția climei vizând reducerea cu 25 %, 40 %, chiar 50 % sau mai mult a emisiilor de gaze cu efect de seră domestice până în 2020;

28.

invită Comisia să acorde atenție gravei probleme a sănătății mintale, având în vedere numărul de sinucideri din Uniunea Europeană, și să dedice un număr sporit de resurse dezvoltării de strategii de prevenire și de terapii adecvate;

29.

reamintește că Comisia și statele membre ar trebui să sprijine Planul de acțiune pentru mediu și sănătatea copiilor în Europa al OMS, să îl încurajeze atât prin intermediul politicilor UE, cât și al politicii de dezvoltare bilaterală și să încurajeze demersuri similare în afara regiunii europene a OMS;

30.

invită Comisia să reintroducă în cel de-al doilea plan de acțiune al său inițiativa SCALE (Știință, Copii, Conștientizare, Instrument juridic, Evaluare), referitoare la reducerea expunerii la poluări, cuprinsă în strategia europeană în materie de mediu și de sănătate (COM(2003)0338);

31.

îndeamnă Comisia să conceapă și să propună instrumente care să încurajeze dezvoltarea și promovarea unor soluții inovatoare, după cum se indică în cadrul Agendei de la Lisabona, pentru reducerea la minim a principalelor riscuri sanitare provocate de factori de mediu;

32.

solicită Consiliului să ia fără întârziere o decizie privind propunerea de regulament de instituire a Fondului de Solidaritate al UE, întrucât Parlamentul a adoptat deja o poziție la 18 mai 2006 (10); consideră că noul regulament, care, împreună cu alte măsuri, va coborî pragurile pentru intrarea în vigoare a Fondului de Solidaritate al UE, va face posibilă atenuarea mai eficientă, cu mai mare flexibilitate și mai rapidă a pagubelor cauzate de catastrofe naturale sau produse de om; subliniază importanța majoră a unui astfel de instrument financiar, în principal datorită faptului că se presupune că în viitor catastrofele naturale își vor mări frecvența, parțial din cauza schimbărilor climatice;

33.

recomandă ca, în condițiile în care IMM-urile joacă un rol economic decisiv în Europa, Comisia să prevadă un sprijin tehnic pentru IMM-uri, care să le permită și să le ajute să respecte reglementările obligatorii în materie de sănătate a mediului și să le încurajeze să aducă alte modificări care să fie pozitive din punctul de vedere al sănătății mediului și să determine modificări în dezvoltarea întreprinderilor;

34.

recomandă Comisiei să aibă în vedere, până în 2010 și în cadrul „second cycle” al planului de acțiune pentru mediu și sănătate, o redirecționare a inițiativelor sale spre populațiile vulnerabile, și să elaboreze noi metode de evaluare a riscurilor, ținând cont de punctul fundamental pe care îl constituie vulnerabilitatea particulară a copiilor, femeilor însărcinate și persoanelor în vârstă;

35.

îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să recunoască avantajele principiilor prevenției și precauției și să elaboreze și să aplice instrumentele care permit anticiparea și prevenirea posibilelor amenințări în materie de mediu și de sănătate; recomandă Comisiei să cifreze „second cycle” al acestui plan de acțiune și să prevadă o finanțare adecvată luând în considerare un număr sporit de măsuri concrete vizând reducerea impactului de mediu asupra sănătății și punerea în practică a unor măsuri de prevenire și de precauție;

36.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și OMS.


(1)  JO C 304 E, 1.12.2005, p. 264.

(2)  JO L 301, 20.11.2007, p. 3.

(3)  Raportul intitulat „Mediul înconjurător în Europa — a patra evaluare. Sinteză”, Agenția Europeană de Mediu (10.10.2007).

(4)  Decizia din 23 septembrie 2003 în cauza C-192/01, Comisia/Danemarca, Culegere 2003, p. I-9693; decizia din 7 septembrie 2004 în cauza C-127/02, Landelijke Vereniging tot Behoud van de Waddenzee și Nederlandse Vereniging tot Bescherming van Vogels, Recueil 2004, p. I-7405.

(5)  JO L 327, 22.12.2000, p. 1.

(6)  JO L 396, 30.12.2006, p. 1. versiune corectată în JO L 136, 29.5.2007, p. 3.

(7)  JO L 40, 11.2.1989, p. 12.

(8)  Un grup de oameni de știință independenți a publicat acest raport la 31 august 2007. Detaliile se pot găsi la adresa: www.bioinitiative.org.

(9)  JO L 199, 30.7.1999, p. 59.

(10)  JO C 297 E, 7.12.2006, p. 331.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/89


Joi, 4 septembrie 2008
Lovitură de stat în Mauritania

P6_TA(2008)0411

Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind lovitura de stat din Mauritania

2009/C 295 E/21

Parlamentul European,

având în vedere declarațiile Președintelui său, Președinției în exercițiu a Consiliului,în numele Uniunii Europene, Înaltului Reprezentant pentru politică externă și securitate comună, Comisiei, Consiliului de Securitate al ONU, Uniunii Africane (UA), Comunității Economice a Statelor Africii de Vest și Organizației Internaționale a Francofoniei, cu privire la lovitura de stat din Mauritania,

având în vedere a doua vizită în Mauritania, după lovitura de stat, a Reprezentantului Special al Secretarului General al ONU pentru Africa de Vest, dl. Saïd Djinnit,

având în vedere actul constitutiv al UA care condamnă toate tentativele de preluare a puterii prin forță,

având în vedere articolul 115, alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât în Mauritania a avut loc o lovitură de stat la 6 august 2008, președintele țării, Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi, fiind înlăturat din funcție de un grup de înalți generali pe care îi demisese în ziua respectivă;

B.

întrucât alegerile legislative din noiembrie și decembrie 2006, alegerile pentru senat din ianuarie 2007 și alegerea președintelui Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi în martie 2007 au fost considerate echitabile și transparente de către observatorii internaționali, printre care cei ai Uniunii Europene, în special misiunile de observare ale Parlamentului European, acesta din urmă punându-se astfel garant al legalității alegerilor;

C.

întrucât peste două treimi din membrii parlamentului Mauritaniei au semnat o declarație de susținere în favoarea instigatorului loviturii de stat, Mohamed Ould Abdel Aziz, și a altor generali; întrucât, în luna iunie 2008, puterea legislativă a adoptat o moțiune de cenzură, invitând insistent Președintele Abdallahi să remanieze guvernul, iar 49 de membri s-au retras din parlament după ce Președintele Abdallahi a numit 12 miniștri dintre persoanele care avuseseră funcții în regimul anterior, extrem de nepopular;

D.

întrucât deciziile privind viitorul politic, economic și social al Mauritaniei aparțin doar reprezentanților aleși ai poporului și întrucât democrația implică un echilibru al puterii între executiv și legislativ, ambele beneficiind de legitimitatea electorală;

E.

întrucât lovitura de stat intervine într-un context economic și social degradat și că dezvoltarea este singura garanție a reușitei democrației;

F.

recunoscând progresul realizat în materie de întoarcere a refugiaților și adoptarea legii care incriminează sclavagismul în această țară;

G.

luând în considerare susținerea oferită de Uniune pentru tranziția democratică și programul de sprijin de 156 000 000 EUR pentru perioada 2008-2013 din cadrul celui de-al 10-lea Fond European de Dezvoltare, pe lângă asistența deja în curs și de ajutorul de 335 000 000 EUR acordate din 1985;

H.

întrucât Banca Mondială a suspendat un ajutor de 175 000 000 USD ce urma să fie acordat Mauritaniei, ceea ce va afecta cele aproximativ 17 proiecte naționale din Mauritania, precum și participarea acesteia la proiecte regionale ale Băncii Mondiale, în special în domeniile dezvoltării rurale, sănătății, educației, infrastructurii și construcției de străzi;

I.

întrucât Mauritania democratică ar reprezenta un pol al stabilității într-o subregiune în mod special fragilă, pe de o parte datorită prezenței la frontiera sahariană din nord-est cu Algeria și Mali a Grupului salafist pentru propovăduire și luptă, devenit AlQaïda în Magrebul islamic și, pe de altă parte, datorită rebeliunii tuarege;

J.

întrucât „ordonanța constituțională” prin care junta își definește puterile și își arogă dreptul de a guverna prin decrete nu are nici un fel de temei legal,

1.

condamnă lovitura militară de stat a generalilor din Mauritania, a doua în trei ani din această țară, care reprezintă o încălcare a legalității constituționale și a rezultatelor democratice ale alegerilor, validate la nivel internațional; regretă regresul față de realizările considerabile din ultimii ani în ceea ce privește instituirea democrației și a statului de drept în Mauritania; cere să se pună capăt tensiunilor politice actuale din Mauritania în cadrul instituțional creat în urma fazei de tranziție către democrație, iar ordinea constituțională și civilă să fie restabilită în termen cât mai scurt;

2.

solicită ca Președintele Sidi Mohamed Ould Cheikh Abdallahi să fie imediat eliberat, precum și prim-ministrul Yahya Ould Ahmed el-Waghef și alți membri ai guvernului care se află încă în arest la domiciliu în diverse locuri din țară;

3.

solicită respectarea deplină a legalității constituționale a puterilor președintelui și parlamentului mauritan, ceea ce implică ca reglarea mecanismului de coabitare între președinte și parlament și a celui de echilibrare între puterea executivă și puterea legislativă să se realizeze cu respectarea și în cadrul Constituției, ale cărei modificări în vederea unei mai bune stabilități nu pot fi efectuate decât în conformitate cu dispozițiile acesteia și în urma unei dezbateri largi, la care să participe toate forțele politice;

4.

consideră că formele și căile constituționale necesare ieșirii din criză trebuie identificate prin intermediul unei dezbateri deschise și sincere între principalele forțe politice;

5.

apreciază întoarcerea refugiaților, adoptarea unei legi care incriminează sclavagismul și proiectul de lege privind liberalizarea media; regretă absența elucidării pe căi democratice a problemei „indiferenței umanitare” și a abuzurilor comise în cursul anilor '90 împotriva comunității negro-mauritaniene, deși Președintele și-a luat angajamentul de a crea o comisie de anchetă în acest sens;

6.

solicită ca refugiații întorși în Mauritania să fie repuși în drepturi și să li se restituie bunurile confiscate abuziv;

7.

solicită ca poporul mauritan, deja lovit de crizele economice și alimentare, să nu fie silit să suporte și criza actuală; solicită Comisiei să realizeze proiecte de sprijinire a societății civile în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului;

8.

ia act de anunțarea de către junta militară a organizării de noi alegeri prezidențiale, dar regretă faptul că, spre deosebire de poziția juntei care s-a aflat la putere între 2005 și 2007, nu a fost luat nici un angajament de neutralitate; cere forțelor militare la putere să se angajeze pe baza unui calendar în vederea restabilirii instituțiilor democratice în cooperare cu ansamblul forțelor politice;

9.

susține eforturile UA de a soluționa criza în mod rațional;

10.

solicită Comisiei să inițieze un dialog politic, în conformitate cu articolul 8 din Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (1), astfel cum a fost modificat la Luxembourg la 24 iunie 2005 (Acordul de la Cotonou), în vederea restabilirii legalității constituționale și să informeze Parlamentul cu privire la rezultatul acestui dialog; dacă acesta nu duce la nici un rezultat, solicită reactivarea articolului 96 din Acordul de la Cotonou, ceea ce ar putea implica blocarea acordării de ajutoare, cu excepția celor alimentare și a asistenței umanitare;

11.

invită insistent Președinția în exercițiu a Consiliului să continue să urmărească îndeaproape situația politică din această țară, în strânsă colaborare cu UA, și să asigure securitatea cetățenilor Uniunii;

12.

solicită trimiterea cât mai curând a unei delegații parlamentare care să se întâlnească cu omologii lor și să le propună un ajutor pentru a ieși din situație de criză;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre, precum și instituțiilor Uniunii Africane, Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest, Organizației Internaționale a Francofoniei și Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.


(1)  JO L 317, 15.12.2000, p. 3.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/92


Joi, 4 septembrie 2008
Execuții prin spânzurare în Iran

P6_TA(2008)0412

Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 referitoare la execuțiile din Iran

2009/C 295 E/22

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran, în special cele privind drepturile omului și, în particular, rezoluția sa referitoare la execuția delincvenților juvenili în Iran, adoptată la 19 iunie 2008 (1),

având în vedere declarația Președinției din 13 iunie 2008, făcută în numele Uniunii Europene privind execuția lui Mohammad Hassanzadeh,

având în vedere declarația Președinției din 18 iulie 2008, făcută în numele Uniunii Europene privind aplicarea pedepsei cu moartea în Iran,

având în vedere declarația Președinției din 29 iulie 2008, făcută în numele Uniunii Europene privind execuția unui număr de 29 de persoane la închisoarea Evin din Iran,

având în vedere declarația Președinției din 25 august 2008, făcută în numele Uniunii Europene, privind executarea prin spânzurare a lui Reza Hejazi,

având în vedere declarațiile Președinției Consiliului Uniunii Europene din 19 și 28 august 2008, privind iminenta execuție a lui Behnood Shojaee și, respectiv, a lui Bahman Soleimanian,

având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, în special, rezoluția A/RES/62/168 din 18 decembrie 2007 privind situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran, precum și rezoluția A/RES/62/149 din 18 decembrie 2007 privind un moratoriu asupra aplicării pedepsei cu moartea,

având în vedere Convenția internațională asupra drepturilor civile și politice (CIDCP), Convenția internațională asupra drepturilor economice, sociale și culturale (CIDESC), Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială și Convenția asupra drepturilor copilului, la care Republica Islamică Iran este parte,

având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, conform organizației Amnesty International, numărul execuțiilor care au avut loc până acum, anul acesta, în Iran, se ridică la cel puțin 191, în timp ce în 2007, în Iran au avut loc mai multe execuții — 317 — decât în oricare altă țară din lume, cu excepția Chinei, deși populația sa este de 18 ori mai mică decât a acesteia,

B.

întrucât, la 27 iulie 2008, la închisoarea Evin din Teheran au avut loc concomitent 29 de execuții,

C.

întrucât la 10 iunie 2008, Mohannad Hassanzadeh, un kurd iranian în vârstă de 16 ani, a fost executat pentru un delict comis la vârsta de 14 ani; întrucât la 22 iulie 2008 au fost executați delincvenții juvenili Hassan Mozafari și Rahman Shahidi, iar la 19 august 2008 tânărul în vârstă de 19 ani Reza Hejazi a fost spânzurat pentru o presupusă crimă pe care ar fi comis-o la vârsta de 15 ani; întrucât la 26 august 2008, Behnam Zare, în vârstă de 19 ani, a fost executat pentru o infracțiune comisă la vârsta de 15 ani, acesta devenind, doar în cursul anului 2008, al șaselea delincvent juvenil căruia i s-a luat viața în Iran,

D.

întrucât, cu încălcarea legislației iraniene, nici avocatului și nici familiei lui Zare sau Hezjasi nu le-au fost comunicate ora și locul la care urmau să aibă loc execuțiile,

E.

întrucât delincvenții juvenili Amir Marollahi, Behnood Shojaee, Mohammed Fadaei și Bahman Soleimanian riscă să fie executați în scurt timp,

F.

întrucât dreptul internațional interzice execuția delincvenților juvenili, conform articolului 6 alineatul (5) din PIDCP și Convenției asupra drepturilor copilului; întrucât, în ciuda obligațiilor legale ale Iranului, pe lista condamnaților la moarte sunt, în fapt, înscriși cel puțin 130 de copii și copii delincvenți,

G.

întrucât activiștii pentru drepturile minorităților sunt din ce în ce mai expuși la pedeapsa cu moartea, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Yaghoub Mehrnehad, un etnic baluchi, director executiv al asociației Voice of Justice Youth, care a fost executat la 4 august 2008, în urma unei confruntări cu autoritățile locale, cărora le-a cerut public să dea seama pentru slabele lor realizări,

H.

întrucât un alt activist pentru drepturile minorităților, profesorul kurd Farzad Kamangar a fost condamnat la moarte pentru învinuirea, fără probe, de se fi înarmat împotriva statului,

I.

întrucât, de multe ori, mărturisirile sunt obținute prin tortură, fără asistența unui avocat, iar instanțele se pronunță fără a respecta standardele minime ale unui proces echitabil,

J.

întrucât, la 5 august 2008, autoritățile judiciare iraniene au anunțat suspendarea execuțiilor prin lapidare, astfel că un număr de zece femei, ale căror nume nu au fost indicate, care urmau să fie lapidate, nu vor mai fi executate în acest mod,

K.

întrucât există motive de îngrijorare că membrii și asociații opoziției iraniene, regrupați și protejați de forțele multinaționale conduse de SUA la Camp Ashraf, în Nordul Irakului, în temeiul celei de a IV-a Convenții de la Geneva, s-ar putea afla în pericol de a fi expulzați sau returnați cu forța în Iran, unde s-ar putea confrunta cu grave persecuții și, posibil, chiar cu pedeapsa capitală,

1.

este profund mâhnit de recenta execuție, în Iran, a mai multor delincvenți juvenili, Iranul fiind astfel singura țară din lume care, în 2008, mai practică încă această pedeapsă gravă și inumană,

2.

atrage în mod deosebit atenția asupra sorții lui Soghra Najafpour, care și-a petrecut aproape în întregime ultimii 19 ani din viață fiind înscrisă pe lista condamnaților la moarte, pentru o crimă petrecută când era în vârstă de 13 ani,

3.

solicită conducătorului judiciar, ayatolahul Mahmoud Hashemi Sharoudi, să comute sistematic toate pedepsele cu moartea ale delincvenților juvenili și să insiste ca autoritățile iraniene să oprească execuția lui Amir Marollahi, Behnood Shojaee, Mohammed Fadaei și Bahman Soleimanian,

4.

condamnă cu fermitate numărul din ce în ce mai mare de execuții și îndeamnă insistent autoritățile iraniene să instituie un moratoriu asupra condamnărilor la moarte, în perspectiva abolirii pedepsei capitale, în conformitate cu rezoluția adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 18 decembrie 2007,

5.

își reiterează solicitarea ca membrii Majlis să modifice în regim de urgență legislația, astfel încât nimeni să nu fie executat pentru un delict comis la o vârstă de mai puțin de 18 ani și să ridice vârsta la care tinerii devin răspunzători în fața legii în conformitate cu standardele internaționale,

6.

susține eforturile legislative din Iran care urmăresc introducerea unui sistem legislativ și judiciar separat pentru delincvenții juvenili și solicită membrilor Majlis să adopte măsuri destinate educării și reintegrării sociale a copiilor delincvenți; solicită Comisiei să sprijine toate solicitările autorităților iraniene privind cooperarea internațională în acest domeniu,

7.

condamnă ferm persecutarea și trimiterea în închisoare a cetățenilor iranieni angajați în apărarea drepturilor omului și care militează împotriva pedepsei cu moartea, frecvent acuzați de activități îndreptate împotriva siguranței naționale, solicită, în special, eliberarea necondiționată a lui Emadeddin Baghi și Mohammad Sadegh Kabovand, precum și comutarea pedepsei cu moartea a lui Farzad Kamangar și reluarea cercetărilor în cazul său,

8.

salută anunțarea recentă a suspendării execuțiilor prin lapidare, dar își exprimă îngrijorarea că în propunerea de reformă a codului penal, actualmente aflată în studiu la Parlament, lapidarea este menținută pentru anumite forme de adulter și solicită membrilor Majlis să se angajeze în vederea abolirii totale a lapidării,

9.

solicită autorităților irakiene și americane să nu returneze forțat niciun membru al opoziției, refugiat sau solicitant de azil iranian, care ar fi expus unui risc grav de a fi persecutat și, în special, să conlucreze cu Înaltul comisar al ONU pentru refugiați și alte structuri, spre a găsi o soluție pe termen lung în ceea ce privește situația persoanelor aflate în prezent la Camp Ashraf,

10.

solicită prezentarea unei rezoluții, la următoarea reuniune a Adunării Generale a ONU, prin care să se ceară tuturor țărilor în care este menținută pedeapsa cu moartea să pună la dispoziția Secretarului General al ONU și a opiniei publice toate informațiile privind pedepsele capitale și execuțiile, eliminând secretul de stat privind pedeapsa cu moartea, care este o cauză directă a unui număr mai mare de execuții;

11.

solicită ca această nouă rezoluție să prevadă stabilirea unui trimis special al Secretarului General, cu sarcina de a monitoriza situația, de a asigura o transparență maximă în sistemul pedepsei capitale și de a favoriza un proces intern în direcția punerii în aplicare a rezoluției ONU privind moratoriul asupra aplicării pedepsei cu moartea,

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Parlamentului Republicii Islamice Iran, Consiliului, Comisiei, Înaltului reprezentant pentru PESC, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului ONU pentru drepturile omului, Înaltului comisar al ONU pentru refugiați, Guvernului Statelor Unite și al Irakului.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0314.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/94


Joi, 4 septembrie 2008
Asasinarea unor persoane suferind de albinism în Tanzania

P6_TA(2008)0413

Rezoluția Parlamentului European din 4 septembrie 2008 privind uciderea albinoșilor în Tanzania

2009/C 295 E/23

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind încălcările grave ale drepturilor omului,

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 10 decembrie 1948,

având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor adoptată la 27 iunie 1981 și intrată în vigoare la 21 octombrie 1986,

având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989 și intrată în vigoare la 2 septembrie 1990, care este obligatorie și aplicabilă fără excepție,

având în vedere Declarația ONU privind drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale, etnice, religioase sau lingvistice din 18 decembrie 1992,

având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, potrivit informațiilor furnizate de ONG-uri și de mijloacele de informare în masă și confirmate de guvernul Tanzaniei, cel puțin 25 de albinoși, inclusiv copii, au fost uciși și mutilați, din martie 2008, în zona lacului Victoria, în special în Mwanza, Shinyanga și Mara, unde trăiesc un număr important de albinoși;

B.

întrucât, pe lângă uciderea albinoșilor, cele trei regiuni menționate anterior sunt de asemenea notorii pentru uciderea persoanelor bănuite că sunt vrăjitoare sau magicieni; întrucât deseori este nevoie doar de simple zvonuri pentru ca o mulțime furioasă să ucidă o persoană suspectată de vrăjitorie;

C.

întrucât potrivit autorităților tanzaniene, uciderea albinoșilor este opera unor grupuri organizate tocmite de vraci;

D.

întrucât presa din Dar es Salaam a informat despre arestarea a 173 de persoane în legătură cu uciderea albinoșilor din Tanzania, inclusiv a unui număr semnificativ de vraci și clienți ai acestora;

E.

întrucât, potrivit poliției naționale, vracii vând părți de corp uman și sânge aparținând albinoșilor, minerilor și pescarilor care cred că aceste părți le pot aduce noroc, sănătate și bogăție;

F.

întrucât aceste ucideri au stârnit îngrijorare și frică în rândul comunității albino, ai cărei membri se simt acum în mare nesiguranță și cărora, din cauza riscurilor potențiale, le este teamă chiar să stea, să meargă sau să călătorească neînsoțiți;

G.

întrucât 36 % din populația Tanzaniei trăiește sub nivelul național al sărăciei; întrucât accesul la serviciile de îngrijire medicală este foarte restricționat, ceea ce a îndemnat populația, în schimb, să se îndrepte către vraci sau vindecători tradiționali;

H.

întrucât albinoșii constituie o minoritate, iar discriminarea împotriva acestora este o problemă gravă pe tot cuprinsul Africii sub-sahariene; întrucât una din 20 000 de persoane în lume suferă de albinism;

I.

întrucât potrivit unui studiu al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), aproape jumătate din părinții de copii albino s-au simt umiliți la nașterea copilului; întrucât femeile albino sunt supuse discriminării din partea celorlalte femei și întrucât femeile care nasc copii albino sunt batjocorite sau respinse și sunt supuse discriminării la locul de muncă; întrucât s-a raportat că circa două treimi din părinți spun că îngrijirile medicale speciale pentru copiii albino sunt scumpe, iar jumătate din părinți spun că copiii lor au probleme serioase de vedere; întrucât, cu toate acestea, 83 % spun că copiii lor sunt la fel de buni la școală ca oricare alți copii,

1.

condamnă ferm uciderea albinoșilor din Tanzania și specula cu părți din corpul acestora;

2.

salută condamnarea de către președintele Tanzaniei Jakaya Mrisho Kikwete a uciderii albinoșilor și promisiunea acestuia că se vor depune eforturi serioase pentru încetarea acestor crime; subliniază că aceste promisiuni trebuie să fie susținute de măsuri concrete;

3.

felicită președintele Jakaya Mrisho Kikwete în legătură cu decizia sa de a o numi pe dna Al-Shymaa Kway-Geer ca primul membru al Parlamentului albino, ca urmare a hotărârii acesteia de a lupta împotriva discriminării la care este supusă, ea și alți albinoși;

4.

susține și salută măsurile luate până acum de guvernul Tanzaniei, precum organizarea unui recensământ al albinoșilor și înființarea unui serviciu de escortă polițienească pentru copiii albino; sprijină cererea deputaților tanzanieni ca guvernul să ia în continuare măsuri pentru a aborda rădăcina aceastei probleme și a face să înceteze orice discriminare împotriva albinoșilor;

5.

invită autoritățile tanzaniene, locale și societatea civilă în general să colaboreze pentru a-i proteja pe albinoși; îndeamnă guvernul tanzanian să ia măsuri imediate pentru a promova sensibilizarea socială față de albinism și a furniza informații referitoare la acesta; consideră că asemenea măsuri ar trebui puse în aplicare în special în zonele rurale, unde populația tinde să fie mai puțin educată și mai superstițioasă;

6.

salută arestarea, luna, trecută a 173 de suspecți în legătură cu uciderea unui număr de albinoși în Tanzania; solicită insistent ca autoritățile să procedeze într-o manieră mai expeditivă și să-i aducă pe cei răspunzători în fața instanței de judecată;

7.

ia act cu regret că un ziarist de investigație, Vicky Ntetema, s-a ascuns după ce a primit amenințări cu moartea pentru a fi dezvăluit implicarea vracilor și a poliției în ucideri; îndeamnă autoritățile tanzaniene să demareze o anchetă aprofundată și independentă în legătură cu aceste acuzații ale lui Vicky Ntetema;

8.

își exprimă aprecierea și susținerea pentru activitatea Asociației Albinoșilor din Tanzania, care sprijină comunitatea albino; invită Comisia să susțină în mod activ această asociație și apelul acesteia adresat mediului universitar, liderilor religioși și activiștilor pentru drepturile omului, de a sensibiliza publicul referitor la faptul că uciderea albinoșilor este inacceptabilă din punct de vedere social și moral;

9.

invită Comisia să sprijine eforturile PNUD de a promova și proteja albinoșii din Africa;

10.

consideră că cea mai bună modalitate de a proteja drepturile albinoșilor tanzanieni este de a le garanta acestora acces egal la un învățământ de calitate și la servicii de îngrijirea sănătății, în cadrul politicilor inclusive și de a le acorda acestora protecție socială și juridică adecvată;

11.

invită Comisia și statele membre să sprijine eforturile guvernului tanzanian, ale ONG-urilor și ale societății civile de a elabora politici vizând abordarea nevoilor și drepturilor albinoșilor, bazate pe nediscriminare și includere socială, precum și pe acces egal la piața forței de muncă;

12.

solicită organizarea unor sesiuni de formare îmbunătățită pentru lucrătorii din sectorul îngrijirii sănătății și a unor ateliere pentru cadrele didactice și părinți, pentru a-i încuraja pe aceștia să se asigure că copii albino sunt protejați împotriva soarelui, deoarece mulți dintre ei mor de cancer al pielii înainte de a împlini vârsta de 30 de ani;

13.

insistă ca Comisia și statele membre să depună toate eforturile pentru a garanta că populația cea mai săracă din Tanzania va beneficia de finanțarea serviciilor de îngrijire a sănătății; evidențiază necesitatea urgentă de a se da acces la serviciile de îngrijirea sănătății în zonele rurale și îndepărtate;

14.

solicită Consiliului și Comisiei să monitorizeze îndeaproape situația drepturilor omului în ce-i privește pe albinoșii din Tanzania;

15.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, Uniunii Africane, guvernului și parlamentului Tanzaniei, Secretarului General ONU, co-președinților Adunării parlamentare paritare ACP-UE și Consiliului ACP.


COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE

Parlamentul European

Marți, 2 septembrie 2008

4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/97


Marți, 2 septembrie 2008
Implicarea președinților de subcomisie (interpretarea articolului 182 din Regulamentul de procedură)

P6_TA(2008)0388

Decizia Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la interpretarea articolului 182 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European privind implicarea președinților de subcomisie

2009/C 295 E/24

Parlamentul European,

având în vedere scrisoarea președintelui Comisiei pentru afaceri constituționale, din 22 iulie 2008,

având în vedere articolul 201 din Regulamentul său de procedură,

1.

hotărăște să adauge următoarea interpretare la articolul 182 alineatul (1):

Prezentul articol nu împiedică, ci dimpotrivă permite președintelui comisiei principale să îi implice pe președinții de subcomisie în activitatea biroului sau să le permită acestora să conducă dezbaterile cu privire la chestiuni aflate în competența specifică a subcomisiilor în cauză, cu condiția ca această modalitate de a proceda să fie supusă analizei biroului în ansamblul său și să fie aprobată de acesta.

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.


Parlamentul European

Marți, 2 septembrie 2008

4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/98


Marți, 2 septembrie 2008
Programul „Tineretul în acțiune” (2007-2013) ***I

P6_TA(2008)0369

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1719/2006/CE de instituire a programului „Tineretul în acțiune” pentru perioada 2007-2013 (COM(2008)0056 — C6-0057/2008 — 2008/0023(COD))

2009/C 295 E/25

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0056),

având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 149 alineatul (4) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0057/2008),

având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A6–0274/2008),

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.


Marți, 2 septembrie 2008
P6_TC1-COD(2008)0023

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 septembrie 2008 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1719/2006/CE de instituire a programului „Tineretul în acțiune” pentru perioada 2007-2013

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 1349/2008/CE.)


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/99


Marți, 2 septembrie 2008
Programul „Cultura” (2007-2013) ***I

P6_TA(2008)0370

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1855/2006/CE de instituire a programului „Cultura” (2007-2013) (COM(2008)0057 — C6-0058/2008 — 2008/0024(COD))

2009/C 295 E/26

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0057),

având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 151 alineatul (5) prima liniuță din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0058/2008),

având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A6–0273/2008),

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.


Marți, 2 septembrie 2008
P6_TC1-COD(2008)0024

Poziția Parlamentului European adoptata în prima lectura la 2 septembrie 2008 în vederea adoptarii Deciziei nr. …/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1855/2006/CE de instituire a programului Cultura (2007-2013)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului în prima lectura corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 1352/2008/CE.)


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/100


Marți, 2 septembrie 2008
Programul „Europa pentru cetățeni” (2007-2013) ***I

P6_TA(2008)0371

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1904/2006/CE de instituire pentru perioada 2007-2013 a programului „Europa pentru cetățeni” pentru promovarea cetățeniei europene active (COM(2008)0059 — C6-0060/2008 — 2008/0029(COD))

2009/C 295 E/27

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0059),

având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolele 151 și 308 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0060/2008),

având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A6-0275/2008),

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.


Marți, 2 septembrie 2008
P6_TC1-COD(2008)0029

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 2 septembrie 2008 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1904/2006/CE de instituire pentru perioada 2007-2013 a programului „Europa pentru cetățeni” pentru promovarea cetățeniei europene active

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 1358/2008/CE.)


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/101


Marți, 2 septembrie 2008
Programul de acțiune în domeniul învățării continue ***I

P6_TA(2008)0372

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1720/2006/CE de stabilire a unui program de acțiune în domeniul învățării continue (COM(2008)0061 — C6-0064/2008 — 2008/0025(COD))

2009/C 295 E/28

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0061),

având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 149 alineatul (4) și articolul 150 alineatul (4) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0064/2008),

având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A6–0276/2008),

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului, Consiliului și Comisiei.


Marți, 2 septembrie 2008
P6_TC1-COD(2008)0025

Poziția Parlamentului European adoptata în prima lectura la 2 septembrie 2008 în vederea adoptarii Deciziei nr. …/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1720/2006/CE de stabilire a unui program de acțiune în domeniul învățării continue

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului în prima lectura corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 1357/2008/CE.)


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/102


Marți, 2 septembrie 2008
Încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare CE-Uzbekistan pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană *

P6_TA(2008)0373

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului și Comisiei privind încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (COM(2007)0117 — C6-0213/2008 — 2007/0044(CNS))

2009/C 295 E/29

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei (COM(2007)0117),

având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare cu Republica Uzbekistan,

având în vedere articolul 44 alineatul (2), articolul 47 alineatul (2) ultima teză, articolul 55, articolul 57 alineatul (2), articolul 71, articolul 80 alineatul (2), articolele 93, 94, 133, 181a și articolul 300 alineatul (2) a doua teză din Tratatul CE,

având în vedere articolul 101 din Tratatul Euratom,

având în vedere articolul 6 alineatul (2) din Actul de aderare a Republicii Bulgaria și a României,

având în vedere articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6–0213/2008),

având în vedere articolul 51, articolul 83 alineatul (7) și articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6–0306/2008),

1.

aprobă încheierea protocolului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Republicii Uzbekistan.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/102


Marți, 2 septembrie 2008
Încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare între CE și Kârgâzstan pentru a ține seama de aderarea Bulgariei și României la UE *

P6_TA(2008)0374

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei privind încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Kârgâzstan, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (COM(2007)0133 — C6-0228/2008 — 2007/0047(CNS))

2009/C 295 E/30

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei (COM(2007)0133),

având în vederea Acordul de parteneriat și cooperare cu Republica Kârgâzstan,

având în vedere articolul 44 alineatul (2), articolul 47 alineatul (2) ultima teză, articolul 55, articolul 57 alineatul (2), articolul 71, articolul 80 alineatul (2), articolele 93, 94, 133, 181a și articolul 300 alineatul (2) a doua teză din Tratatul CE,

având în vedere articolul 101 din Tratatul Euratom,

având în vedere articolul 6 alineatul (2) din Actul de aderare a Bulgariei și a României,

având în vedere articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0228/2008),

având în vedere articolul 51, articolul 83 alineatul (7) și articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0307/2008),

1.

aprobă încheierea protocolului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Kârgâzstan.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/103


Marți, 2 septembrie 2008
Încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare între CE și Tadjikistan pentru a ține seama de aderarea Bulgariei și României la UE *

P6_TA(2008)0375

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei privind încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Tadjikistan, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (COM(2007)0143 — C6-0254/2008 — 2007/0050(CNS))

2009/C 295 E/31

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului și a Comisiei (COM(2007)0143),

având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare cu Republica Tadjikistan,

având în vedere articolul 44 alineatul (2), articolul 47 alineatul (2) ultima teză, articolul 55, articolul 57 alineatul (2), articolul 71, articolul 80 alineatul (2), articolul 93, articolul 94, articolul 133, articolul 181a și articolul 300 alineatul (2) teza a doua din Tratatul CE,

având în vedere articolul 101 din Tratatul Euratom,

având în vedere articolul 6 alineatul (2) din Actul de aderare a Bulgariei și României,

având în vedere articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0254/2008),

având în vedere articolul 51, articolul 83 alineatul (7) și articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0320/2008),

1.

aprobă încheierea acordului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Tadjikistan.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/104


Marți, 2 septembrie 2008
Răspunderea separată a Republicii Muntenegru cu privire la împrumuturile pe termen lung acordate Serbiei și Muntenegrului (Fosta Republică Federală Iugoslavia) *

P6_TA(2008)0376

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de stabilire a răspunderii separate a Republicii Muntenegru și de reducere proporțională a răspunderii Republicii Serbia în ceea ce privește împrumuturile pe termen lung acordate de Comunitate Uniunii Statale Serbia și Muntenegru (Fosta Republică Federală Iugoslavia) în conformitate cu Deciziile 2001/549/CE și 2002/882/CE ale Consiliului (COM(2008)0228 — C6-0221/2008 — 2008/0086(CNS))

2009/C 295 E/32

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2008)0228),

având în vedere articolul 308 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0221/2008),

având în vedere articolul 51 și articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A6-0281/2008),

1.

aprobă propunerea Comisiei;

2.

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.

solicită deschiderea procedurii de concertare prevăzute în Declarația comună din 4 martie 1975 în cazul în care Consiliul intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de Parlament;

4.

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/104


Marți, 2 septembrie 2008
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 834/2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice *

P6_TA(2008)0377

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice (COM(2008)0314) — C6-0219/2008 — 2008/0097(CNS))

2009/C 295 E/33

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2008)0314),

având în vedere articolul 37 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0219/2008),

având în vedere articolul 51 și articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A6-0311/2008),

1.

aprobă propunerea Comisiei;

2.

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.

solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/105


Marți, 2 septembrie 2008
Acordul privind pescuitul în sudul Oceanului Indian *

P6_TA(2008)0378

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului privind pescuitul în sudul Oceanului Indian (COM(2007)0831 — C6-0047/2008 — 2007/0285(CNS))

2009/C 295 E/34

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2007)0831),

având în vedere articolul 37 și articolul 300 alineatul (2) primul paragraf din Tratatul CE,

având în vedere articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6–0047/2008),

având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

având în vedere articolele 51 și 35 și articolul 83 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A6–0315/2008),

1.

aprobă propunerea de regulament al Consiliului astfel cum a fost modificată și aprobă încheierea acordului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

TEXT PROPUS DE COMISIE

AMENDAMENT

Amendamentul 1

Propunere de decizie

Referirea 1

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37 coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză și articolul 300 alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37 coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză și articolul 300 alineatul (3) al doilea paragraf,


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/106


Marți, 2 septembrie 2008
Proiect de buget rectificativ nr. 5/2008

P6_TA(2008)0379

Rezoluția Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la Proiectul de buget rectificativ nr. 5/2008 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2008, secțiunea III — Comisia (11571/2008 — C6-0294/2008 — 2008/2161(BUD))

2009/C 295 E/35

Parlamentul European,

având în vedere articolul 272 din Tratatul CE și articolul 177 din Tratatul Euratom,

având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (1), și în special articolele 37 și 38,

având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2008, adoptat definitiv la 13 decembrie 2007 (2),

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (3),

având în vedere Proiectul preliminar de buget rectificativ nr. 5/2008 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2008 prezentat de Comisie la 18 iunie 2008 (COM(2008)0381),

având în vedere Proiectul de buget rectificativ nr. 5/2008 adoptat de Consiliu la 22 iulie 2008 (11571/2008 — C6-0294/2008),

având în vedere articolul 69 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0328/2008),

1.

aprobă Proiectul de buget rectificativ nr. 5/2008 fără modificări;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


(1)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

(2)  JO L 71, 14.3.2008, p. 1.

(3)  JO C 139, 14.6.2006, p. 1.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/107


Marți, 2 septembrie 2008
Rețeaua Judiciară Europeană *

P6_TA(2008)0380

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze în vederea adoptării unei decizii a Consiliului privind Rețeaua Judiciară Europeană (5620/2008 — C6-0074/2008 — 2008/0802(CNS))

2009/C 295 E/36

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

având în vedere inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze (5620/2008),

având în vedere articolul 34 alineatul (2) litera (c) din Tratatul UE,

având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0074/2008),

având în vedere articolele 93 și 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0292/2008),

1.

aprobă inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze astfel cum a fost modificată;

2.

invită Consiliul să modifice textul în consecință;

3.

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.

invită Consiliul să informeze din nou Parlamentul în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze;

5.

solicită Consiliului și Comisiei ca, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, să acorde prioritate oricăror propuneri ulterioare de modificare a deciziei în conformitate cu Declarația nr. 50 referitoare la articolul 10 din Protocolul privind dispozițiile tranzitorii care urmează să fie anexate Tratatului privind Uniunea Europeană, Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice;

6.

este decis să examineze toate propunerile viitoare de modificare în regim de urgență în conformitate cu procedura menționată la punctul 5 și în strânsă cooperare cu parlamentele naționale;

7.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Regatului Spaniei, Regatului Belgiei, Republicii Polone, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Slovace, Republicii Estonia, Republicii Austria și Republicii Portugheze.

TEXT PROPUS DE 14 STATE MEMBRE

AMENDAMENT

Amendamentul 1

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Considerentul 7

(7)

Este necesar să se consolideze cooperarea judiciară dintre statele membre ale Uniunii Europene și să se permită punctelor de contact ale Rețelei Judiciare Europene și Eurojust să comunice în acest scop ori de câte ori este necesar, în mod direct și într-un mod mai eficient printr-o rețea de telecomunicații securizată.

(7)

Este necesar să se consolideze cooperarea judiciară dintre statele membre ale Uniunii Europene și să se permită punctelor de contact ale Rețelei Judiciare Europene și Eurojust să comunice în acest scop ori de câte ori este necesar, în mod direct și într-un mod mai eficient prin conexiuni pentru telecomunicații securizate.

Amendamentul 2

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Considerentul 7a (nou)

 

(7a)

În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, ar trebui să se aplice decizia-cadru a Consiliului (…/…/JAI) privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (1) , care stabilește un nivel adecvat de protecție a datelor. Statele membre ar trebui să garanteze un nivel de protecție a datelor cu caracter personal în cadrul legislațiilor lor naționale cel puțin egal cu cel prevăzut în Convenția Consiliului Europei privind protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981 și în Protocolul adițional la aceasta din 8 noiembrie 2001, luând în același timp în considerare Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei adresată statelor membre prin care se reglementează utilizarea datelor cu caracter personal în domeniul polițienesc, care se aplică chiar și în cazul în care datele nu sunt prelucrate automatizat.

Amendamentul 3

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 2 — alineatul 3

(3)   Fiecare stat membru numește un corespondent național pentru Rețeaua Judiciară Europeană dintre punctele de contact.

(3)   Fiecare stat membru numește un corespondent național pentru Rețeaua Judiciară Europeană dintre punctele de contact , precum și un punct național de contact pentru informare .

Amendamentul 4

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 2 — alineatul 4

(4)   Fiecare stat membru se asigură că punctele sale de contact dețin atribuții privind cooperarea judiciară în materie penală și un nivel adecvat de cunoaștere a unei limbi a Uniunii Europene în afară de limba sa națională, ținând cont de necesitatea de a putea comunica cu punctele de contact din celelalte state membre. Înainte de numirea unui nou punct de contact, statele membre pot cere avizul corespondenților naționali.

(4)   Fiecare stat membru se asigură că punctele sale de contact dețin atribuții privind cooperarea judiciară în materie penală și un nivel adecvat de cunoaștere a unei limbi a Uniunii Europene în afară de limba sa națională, ținând cont de necesitatea de a putea comunica cu punctele de contact din celelalte state membre. În selectarea punctelor de contact, statele membre se conformează criteriilor din orientările privind selectarea punctelor de contact din cadrul Rețelei Judiciare Europene.

Amendamentul 5

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 2 — alineatul 4a (nou)

 

(4a)     Statele membră se asigură, de asemenea, că punctele lor de contact dispun de suficiente resurse pentru a îndeplini sarcinile care le revin în calitate de puncte de contact.

Amendamentul 6

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 2 — alineatul 5

(5)   Atunci când magistrații de legătură menționați în Acțiunea comună 96/277/JAI au fost numiți într-un stat membru și au obligații similare celor prevăzute la articolul 4 și încredințate punctelor de contact, aceștia sunt puși în legătură cu Rețeaua Judiciară Europeană și cu rețeaua de telecomunicații securizată în temeiul articolului 10, de către statul membru care desemnează magistrații de legătură, în conformitate cu procedurile stabilite de statul respectiv.

(5)   Atunci când magistrații de legătură menționați în Acțiunea comună 96/277/JAI au fost numiți într-un stat membru și au obligații similare celor prevăzute la articolul 4 și încredințate punctelor de contact, aceștia sunt puși în legătură cu Rețeaua Judiciară Europeană și cu conexiunile pentru telecomunicații securizate în temeiul articolului 10, de către statul membru care desemnează magistrații de legătură, în conformitate cu procedurile stabilite de statul respectiv.

Amendamentul 7

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 2 — alineatul 7

(7)   Rețeaua Judiciară Europeană dispune de un secretariat care răspunde de administrarea rețelei , în cooperare și consultare cu președinția Consiliului. Secretariatul poate reprezenta rețeaua în consultare cu președinția.

(7)   Rețeaua Judiciară Europeană dispune de un secretariat care răspunde de administrarea rețelei.

Amendamentul 8

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 3 — litera b

(b)

organizează reuniuni periodice ale reprezentanților statelor membre în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 ;

(b)

organizează reuniuni periodice ale reprezentanților statelor membre în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 5 și 6 ;

Amendamentul 9

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 3 — litera c

(c)

furnizează în mod constant o anumită cantitate de informații generale actualizate, mai ales cu ajutorul unei rețele de telecomunicații adecvate , prin intermediul procedurilor prevăzute la articolele 8, 9 și 10 .

(c)

furnizează în mod constant o anumită cantitate de informații generale actualizate, mai ales cu ajutorul unui instrument IT prin intermediul procedurilor prevăzute la articolele 8 și 9, precum și conexiuni pentru telecomunicații securizate, în conformitate cu articolul 10 .

Amendamentul 10

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 4 — titlu

Funcțiile punctelor de contact, inclusiv ale corespondentului național

Funcții ale punctelor de contact, ale corespondenților naționali și ale punctelor de contact pentru informare

Amendamentul 11

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 4 — alineatul 1

(1)   Punctele de contact, inclusiv corespondentul național, sunt intermediari activi, având sarcina de a facilita cooperarea judiciară între statele membre, în special în cadrul acțiunilor de combatere a formelor grave de criminalitate. Punctele de contact sunt disponibile pentru a permite autorităților judiciare locale și celorlalte autorități competente din propria țară, punctelor de contact din alte țări și autorităților judiciare locale și altor autorități competente din celelalte țări să stabilească cele mai corespunzătoare contacte directe.

Dacă este necesar, punctele de contact se pot deplasa pentru a întâlni puncte de contact din alte state membre , pe baza unui acord între administrațiile în cauză .

(1)   Punctele de contact sunt intermediari activi, având sarcina de a facilita cooperarea judiciară între statele membre, în special în cadrul acțiunilor de combatere a formelor grave de criminalitate. Punctele de contact sunt disponibile pentru a permite autorităților judiciare locale și celorlalte autorități competente din propria țară, punctelor de contact din alte țări și autorităților judiciare locale și altor autorități competente din celelalte țări să stabilească cele mai corespunzătoare contacte directe.

Dacă este necesar, punctele de contact se pot deplasa pentru a întâlni puncte de contact din alte state membre , în vederea realizării unui schimb de experiențe și probleme utile în special privind funcționarea rețelei în statul membru respectiv.

Amendamentul 12

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 4 — alineatul 2

(2)   Punctele de contact, inclusiv corespondentul național, furnizează autorităților judiciare locale din țara lor și punctelor de contact și autorităților judiciare locale din alte țări informații de natură juridică și practică necesare acestora pentru pregătirea în mod eficient a unei cereri de cooperare judiciară sau pentru îmbunătățirea cooperării judiciare în general.

(2)   Punctele de contact furnizează autorităților judiciare locale din țara lor și punctelor de contact și autorităților judiciare locale din alte țări informații de natură juridică și practică necesare acestora pentru pregătirea în mod eficient a unei cereri de cooperare judiciară sau pentru îmbunătățirea cooperării judiciare în general.

Amendamentul 13

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 4 — alineatul 3

(3)   La nivelul la care își desfășoară activitatea, punctele de contact , inclusiv corespondentul național, organizează sesiuni de formare în domeniul cooperării judiciare pentru autoritățile competente din statele lor membre, în cooperare cu Rețeaua Europeană de Formare Judiciară.

(3)   La nivelul la care acționează, punctele de contact se implică și promovează organizarea unor sesiuni de formare în domeniul cooperării judiciare pentru autoritățile competente din statele lor membre, acolo unde este cazul în cooperare cu Rețeaua Europeană de Formare Judiciară.

Amendamentul 14

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 4 — alineatul 3a (nou)

 

(3a)     Punctele de contact îmbunătățesc coordonarea cooperării judiciare în cazurile în care o serie de cereri din partea autorităților judiciare locale dintr-un stat membru necesită o acțiune coordonată în alt stat membru.

Amendamentul 15

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 4 — alineatul 3b (nou)

 

(3b)     În plus față de sarcinile care le revin, în calitate de puncte de contact, astfel cum se menționează la alineatele (1)-(3a), corespondenții naționali:

(a)

sunt responsabili, în statul membru din care fac parte, de aspecte legate de funcționarea internă a rețelei, inclusiv de coordonarea cererilor de informații și a răspunsurilor emise de autoritățile naționale competente;

(b)

sunt responsabili de contactele cu secretariatul Rețelei Judiciare Europene, inclusiv de participarea la reuniunile menționate la articolul 6;

(c)

atunci când li se solicită de către statul membru din care fac parte, emit un aviz privind numirea de noi puncte de contact.

Amendamentul 16

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 4 — alineatul 3c (nou)

 

(3c)     În plus față de sarcinile care le revin în calitate de punct de contact, astfel cum se menționează la alineatele (1)-(3a), punctele naționale de contact pentru informare garantează că informațiile privind statele membre de care aparțin și care sunt menționate la articolul 8 sunt furnizate și actualizate în conformitate cu articolul 9.

Amendamentul 17

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 5 — titlu

Obiectivele urmărite în cadrul reuniunilor periodice

ale punctelor de contact

Reuniuni plenare

ale punctelor de contact

Amendamentul 18

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 5 — alineatul 1 — partea introductivă

1.   Obiectivele reuniunilor periodice ale Rețelei Judiciare Europene, la care sunt invitate cel puțin două puncte de contact din partea fiecărui stat membru, sunt următoarele:

(1)   Obiectivele reuniunilor plenare ale Rețelei Judiciare Europene, la care sunt invitate cel puțin trei puncte de contact din partea fiecărui stat membru, sunt următoarele:

Amendamentul 19

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 5 — alineatul 2a (nou)

 

(2a)     Reuniunile plenare au loc în mod regulat, de cel puțin trei ori pe an. O dată pe an, reuniunile pot avea loc la sediul de la Bruxelles al Consiliului, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentul de procedură al Consiliului. La reuniunile care au loc la sediul Consiliului sunt invitate două puncte de contact.

Amendamentul 20

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 5 — alineatul 2b (nou)

 

(2b)     Cu toate acestea, pot avea loc reuniuni alternative în statele membre, pentru a permite punctelor de contact din toate statele membre să întâlnească autorități din statul gazdă, altele decât punctele sale de contact, și să viziteze anumite organisme din statul respectiv care au responsabilități în domeniul cooperării judiciare internaționale sau al combaterii anumitor forme grave de criminalitate.

Amendamentul 21

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 6 — titlu

Frecvența întrunirilor în plen

Reuniunile corespondenților naționali

Amendamentul 22

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 6

Rețeaua Judiciară Europeană, compusă din corespondenții naționali , se reunește în plen în mod regulat, ad hoc, cel puțin o dată pe an și în funcție de solicitările membrilor săi , la inițiativa Președinției Consiliului, care ține seama, de asemenea, de dezideratele statelor membre privind reuniunile rețelei.

Corespondenții naționali se reunesc în mod regulat, ad hoc, cel puțin o dată pe an și în funcție de solicitări , la inițiativa Președinției Consiliului, care ține seama, de asemenea, de dezideratele statelor membre privind reuniunile rețelei. În cadrul acestor reuniuni, se discută aspecte legate de sarcinile care le revin menționate la articolul 4 alineatul (3b), inclusiv problema modului în care accesul la telecomunicații securizate poate fi optimizat și pus la dispoziția tuturor autorităților judiciare competente.

Amendamentul 23

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 7

Articolul 7

Spațiul de desfășurare a reuniunilor

1.     Reuniunile pot avea loc la sediul de la Bruxelles al Consiliului, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentul de procedură al Consiliului.

2.     Cu toate acestea, pot avea loc, cu titlu alternativ, reuniuni în statele membre, pentru a permite punctelor de contact din toate statele membre să întâlnească autorități din statul gazdă, altele decât punctele sale de contact, și să viziteze anumite organisme din statul respectiv care au responsabilități în contextul cooperării judiciare internaționale sau al combaterii anumitor forme grave de criminalitate.

eliminat

Amendamentul 24

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 8 — titlu

Conținutul informațiilor diseminate

în cadrul Rețelei Judiciare Europene

Informații furnizate

de Rețeaua Judiciară Europeană

Amendamentul 25

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 8 — partea introductivă

Rețeaua Judiciară Europeană pune la dispoziția punctelor de contact și a autorităților judiciare competente următoarele informații:

Secretariatul Rețelei Judiciare Europene pune la dispoziția punctelor de contact și a autorităților judiciare competente următoarele informații:

Amendamentul 26

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 8 — punctul 2

2.

un instrument IT care să permită autorității emitente a statului membru să identifice autoritatea din alt stat membru competentă să primească și să execute cererea de cooperare judiciară, inclusiv mandatele europene de arestare, mandatele europene de obținere a probelor, ordinele de înghețare a activelor și cererile de asistență judiciară reciprocă;

2.

informații care să permită autorității emitente a statului membru să identifice autoritatea din alt stat membru competentă să primească și să execute cererea de cooperare judiciară, inclusiv mandatele europene de arestare, mandatele europene de obținere a probelor, ordinele de înghețare a activelor și cererile de asistență judiciară reciprocă prin intermediul unui instrument IT ;

Amendamentul 27

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 10 — alineatul 1 — litera b

(b)

este constituită o rețea de telecomunicații securizată pentru activitatea operațională a punctelor de contact ale Rețelei Judiciare Europene.

(b)

se constituie conexiuni pentru telecomunicații securizate pentru activitatea operațională a Rețelei Judiciare Europene;

Amendamentul 28

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 10 — alineatul 1 — litera c

(c)

rețeaua de telecomunicații securizată permite fluxul datelor și a tuturor cererilor de cooperare judiciară între statele membre, precum și între acestea și membrii naționali, corespondenții naționali ai Eurojust și magistrații de legătură desemnați de Eurojust.

(c)

conexiunile pentru telecomunicații securizate permit fluxul datelor și al tuturor cererilor de cooperare judiciară între statele membre, precum și între acestea și membrii naționali, corespondenții naționali ai Eurojust și magistrații de legătură desemnați de Eurojust.

Amendamentul 29

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 10 — alineatul 2

(2)    Rețeaua de telecomunicații securizată prevăzută la alineatul (1) poate fi folosită, de asemenea, de către corespondenții naționali, corespondenții naționali pentru probleme privind terorismul, membrii naționali ai Eurojust și magistrații de legătură desemnați de Eurojust în cadrul activității lor operaționale. Aceasta poate fi conectată la sistemul Eurojust de gestionare a cazurilor prevăzut la articolul 16 din Decizia 2002/187/JAI.

(2)    Conexiunile pentru telecomunicații securizate prevăzute la alineatul (1) pot fi folosite, de asemenea, de către corespondenții naționali, corespondenții naționali pentru probleme privind terorismul, membrii naționali ai Eurojust și magistrații de legătură desemnați de Eurojust în cadrul activității lor operaționale. Acestea pot fi conectate la sistemul Eurojust de gestionare a cazurilor prevăzut la articolul 16 din Decizia 2002/187/JAI.

Amendamentul 30

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 10 — alineatul 2a (nou)

 

(2a)     Utilizarea conexiunilor pentru telecomunicații securizate nu împiedică contactele directe între punctele de contact sau între autoritățile competente ale statelor membre.

Amendamentul 31

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone,, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 11 — alineatul 1 — litera a

(a)

Eurojust are acces la informațiile centralizate ale Rețelei Judiciare Europene în conformitate cu articolul 8 din prezenta decizie și la rețeaua securizată de telecomunicații instituită în temeiul articolului 10 din prezenta decizie.

(a)

Eurojust are acces la informațiile centralizate ale Rețelei Judiciare Europene în conformitate cu articolul 8 din prezenta decizie și la conexiunile pentru telecomunicații securizate instituite în temeiul articolului 10 din prezenta decizie.

Amendamentul 32

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 11 — alineatul 1 — litera b

(b)

fără a aduce atingere articolului 13 din Decizia 2002/187/JAI și în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din prezenta decizie , punctele de contact ale Rețelei Judiciare Europene informează, de la caz la caz, Eurojust cu privire la cazurile care implică două state membre și intră în sfera de competență a Eurojust:

în cazurile în care este probabilă apariția unor conflicte de jurisdicție

sau

cazurile de refuz al unei cereri de cooperare judiciară, inclusiv a mandatelor europene de arestare, a mandatelor europene de obținere a probelor, a ordinelor de înghețare a activelor și a cererilor de asistență judiciară reciprocă.

(b)

în plus față de obligația de a transmite informații către Eurojust prevăzută la articolul 13 din Decizia 2002/187/JAI, punctele de contact ale Rețelei Judiciare Europene informează, de la caz la caz, membrii lor naționali ai Eurojust cu privire la toate celelalte cazuri pentru care Eurojust este considerat a fi într-o poziție mai adecvată să intervină .

Amendamentul 33

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 11 — alineatul 1 — litera c

(c)

Punctele de contact ale Rețelei Judiciare Europene informează de asemenea Eurojust, de la caz la caz, cu privire la toate cazurile care intră în sfera de competență a Eurojust și care implică cel puțin trei state membre;

eliminat

Amendamentul 34

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 11 — alineatul 1 — litera f

(f)

Membrii naționali ai Eurojust pot participa la reuniunile Rețelei Judiciare Europene la invitația acesteia. Punctele de contact ale Rețelei Judiciare Europene pot fi invitate, de la caz la caz, să participe la reuniunile Eurojust.

(f)

Membrii naționali ai Eurojust pot participa la reuniunile Rețelei Judiciare Europene la invitația acesteia. De asemenea, punctele de contact ale Rețelei Judiciare Europene pot să participe la reuniunile Eurojust la invitația acesteia .

Amendamentul 35

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 11a (nou)

 

Articolul 11a

Protecția datelor

(1)     La transmiterea de date cu caracter personal între autoritățile competente sau punctele de contact ale statelor membre, acestea se asigură că:

autoritatea competentă care primește datele le prelucrează doar în scopurile în care acestea au fost furnizate;

se iau măsuri pentru a se garanta protecția efectivă a datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau neautorizate, pierderii accidentale, accesului neautorizat, modificării neautorizate sau accidentale și divulgării neautorizate.

(2)     Anumite categorii de date (date cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, afilierea la un partid sau la un sindicat, orientarea sexuală sau starea de sănătate sau date privind infracțiuni, condamnări penale sau măsuri de securitate) se prelucrează doar când acest lucru este strict necesar pentru realizarea activităților Rețelei Judiciare Europene. În acest caz, se instituie măsuri de securitate suplimentare, de exemplu:

acordarea accesului la respectivele date numai personalului responsabil pentru îndeplinirea sarcinii legitime care justifică prelucrarea respectivelor date;

transmiterea cu un grad ridicat de criptare;

păstrarea datelor doar pe perioada necesară pentru ca autoritățile competente și punctele de contact să își îndeplinească sarcinile.

Amendamentul 36

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 12

Articolul 12

Informarea Consiliului și a Comisiei

Directorul administrativ al Eurojust și Președinția Consiliului prezintă Consiliului și Comisiei, din doi în doi ani, un raport scris privind activitățile și gestionarea Rețelei Judiciare Europene, inclusiv gestiunea bugetului. În acest scop, Președinția pregătește un raport bianual privind activitățile Rețelei Judiciare Europene și privind orice aspecte legate de politica în materia dreptului penal în cadrul Uniunii evidențiate în cadrul activităților Rețelei Judiciare Europene. În respectivul raport, Rețeaua Judiciară Europeană, prin intermediul Președinției, poate, de asemenea, să facă propuneri pentru îmbunătățirea cooperării judiciare în materie penală. Rețeaua Judiciară Europeană poate, de asemenea, prezenta orice raport și orice alte informații cu privire la funcționarea sa, care ar putea fi cerute de Consiliu sau de Președinție.

eliminat

Amendamentul 37

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 15 — titlu

Evaluarea funcționării Rețelei Judiciare Europene

Raportarea către Parlamentul European, Consiliu și Comisie și evaluarea funcționării Rețelei Judiciare Europene

Amendamentul 38

Inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Regatului Spaniei, a Regatului Belgiei, a Republicii Polone, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Regatului Țărilor de Jos, a Republicii Slovace, a Republicii Estonia, a Republicii Austria și a Republicii Portugheze

Articolul 15

 

(1)     Rețeaua Judiciară Europeană raportează Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, în scris, la fiecare doi ani, despre activitățile realizate și despre gestiune, inclusiv gestiunea sa bugetară. În raportul său, Rețeaua Judiciară Europeană poate indica, de asemenea, orice problemă privind politica penală din cadrul Uniunii apărută ca rezultat al activităților Rețelei Judiciare Europene și, de asemenea, poate prezenta propuneri pentru o mai bună cooperare judiciară în materie penală.

(2)     Rețeaua Judiciară Europeană poate, de asemenea, prezenta orice raport sau poate furniza orice alte informații cu privire la funcționarea sa, care ar putea fi cerute de Consiliu.

Consiliul efectuează la fiecare patru ani o evaluare a funcționării Rețelei Judiciare Europene pe baza unui raport întocmit de Comisie în cooperare cu Rețeaua Judiciară Europeană.

(3)    Consiliul efectuează la fiecare patru ani o evaluare a funcționării Rețelei Judiciare Europene pe baza unui raport întocmit de Comisie în cooperare cu Rețeaua Judiciară Europeană.


(1)   JO L ….


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/120


Marți, 2 septembrie 2008
Aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală *

P6_TA(2008)0381

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania în vederea adoptării Deciziei-cadru 2008/…/JAI a Consiliului privind executarea deciziilor pronunțate în absență și de modificare a Deciziei-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, a Deciziei-cadru 2005/214/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, a Deciziei-cadru 2006/783/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare și a Deciziei-cadru 2008./…/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (5598/2008 — C6-0075/2008 — 2008/0803(CNS))

2009/C 295 E/37

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

având în vedere inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania (5598/2008),

având în vedere articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul UE,

având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0075/2008),

având în vedere articolele 93 și 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0285/2008),

1.

aprobă inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania astfel cum a fost modificată;

2.

invită Consiliul să modifice textul în consecință;

3.

invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.

solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania;

5.

solicită Consiliului și Comisiei ca, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, să acorde prioritate oricăror propuneri ulterioare de modificare a deciziei în conformitate cu Declarația nr. 50 cu privire la articolul 10 din Protocolul privind dispozițiile tranzitorii care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice;

6.

este decis să examineze toate propunerile viitoare de modificare în regim de urgență în conformitate cu procedura menționată la alineatul (5) și în strânsă cooperare cu parlamentele naționale;

7.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și Republicii Federale Germania.

TEXT PROPUS DE ȘAPTE STATE MEMBRE

AMENDAMENT

Amendamentul 1

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Titlu

privind executarea deciziilor pronunțate în absență și de modificare a Deciziei-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, a Deciziei-cadru 2005/214/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, a Deciziei-cadru 2006/783/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare și a Deciziei-cadru 2008./…/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană

privind consolidarea drepturilor cetățenilor, promovarea aplicării principiului recunoașterii reciproce în ceea ce privește hotărârile pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu s-a înfățișat în persoană și de modificare a Deciziei-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, a Deciziei-cadru 2005/214/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, a Deciziei-cadru 2006/783/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare , a Deciziei-cadru 2008./…/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană și a Deciziei-cadru 2008/…/JAI privind recunoașterea și supravegherea pedepselor cu suspendare, a pedepselor alternative și a pedepselor condiționate

Amendament 2

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Considerentul 1 a (nou)

 

(1a)

Este necesară consolidarea încrederii reciproce în spațiul european de libertate, securitate și justiție în materie penală prin intermediul unor măsuri la nivel Uniunii Europene menite să asigure armonizarea și recunoașterea reciprocă sporită a hotărârilor judecătorești în materie penală și prin adoptarea la nivelul respectiv a unor dispoziții și practici în materie penală.

Amendamentul 3

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Considerentul 1b (nou)

 

(1b)

Prevederea unor garanții procedurale adecvate reprezintă o condiție necesară pentru recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești în materie penală. De aceea, este importantă adoptarea, cât mai curând posibil, a unei decizii-cadru privind drepturile procedurale în procedurile penale.

Amendamentul 4

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Considerentul 4

(4)

Prin urmare, este necesar să se ofere soluții comune și clare care să definească motivele de refuz și marja de apreciere lăsată autorității de executare.

(4)

Prin urmare, este necesar să se ofere soluții comune și clare care să definească motivele de refuz al executării hotărârii pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu s-a înfățișat în persoană și marja de apreciere lăsată autorității de executare . Obiectivul prezentei decizii-cadru este de a defini astfel de motive comune, pentru a permite autorității de executare să execute decizia, în ciuda absenței persoanei în cauză de la proces. Obiectivul ei nu este de a reglementa formele și metodele aplicabile, sau cerințele procedurale folosite pentru a obține rezultatele menționate în prezenta decizie-cadru, care țin de legislația națională a statelor membre. Prin completarea secțiunii relevante din mandatul european de arestare sau din certificatul relevat, în conformitate cu celelalte decizii-cadru, autoritatea emitentă dă asigurări că cerințele au fost sau vor fi îndeplinite, ceea ce ar trebui să fie suficient pentru executarea hotărârii pe baza principiului recunoașterii reciproce.

Amendamentul 5

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Considerentul 6

(6)

Soluțiile comune privind motivele de refuz din respectivele decizii-cadru relevante ar trebui să țină seama de diversitatea situațiilor în ceea ce privește informarea persoanei acuzate în legătură cu dreptul său la o nouă procedură de judecată.

(6)

Soluțiile comune privind motivele de nerecunoaștere din deciziile-cadru relevante existente ar trebui să țină seama de diversitatea situațiilor în ceea ce privește dreptul persoanei în cauză la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac. Această rejudecare a cauzei, al cărei scop este garantarea dreptului la apărare, se caracterizează prin următoarele elemente: persoana în cauză are dreptul de a participa la noua procedură de judecată; se va reexamina fondul cauzei, inclusiv probele noi, iar procedurile pot conduce la casarea hotărârii inițiale .

Amendamentul 6

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Considerentul 6a (nou)

 

(6a)

Recunoașterea și executarea hotărârilor pronunțate în urma unui proces la care acuzatul nu s-a înfățișat în persoană nu ar trebui refuzate dacă, pe baza informațiilor furnizate de statul membru emitent, se poate determina cu claritate că acuzatul a fost citat personal sau că a primit în mod efectiv prin alte mijloace informații oficiale privind data și locul prevăzute pentru proces. În acest context, se înțelege că persoana ar fi trebuit să primească informațiile respective la timp, adică cu suficient de mult timp înainte pentru a-i permite să participe la proces și să își exercite efectiv dreptul la apărare. Toate informațiile ar trebui furnizate într-o limbă pe care acuzatul o înțelege.

Amendamentul 7

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Considerentul 6b (nou)

 

(6b)

Recunoașterea și executarea unei decizii care a fost pronunțată în urma unui proces la care persoana în cauză nu s-a înfățișat în persoană nu ar trebui refuzate în cazul în care persoana în cauză, având cunoștință de procesul stabilit, a fost apărată la proces de un apărător pe care l-a mandatat în mod explicit să facă acest lucru, astfel asigurându-se că asistența juridică a fost concretă și activă. În acest context, nu ar trebui să conteze dacă apărătorul a fost ales, numit și plătit de către persoana în cauză sau dacă apărătorul respectiv a fost numit și plătit de către stat, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în ceea ce privește dreptul la apărare, înțelegându-se că persoana în cauză ar fi trebuit să aleagă în mod deliberat să fie reprezentată de către un apărător în loc să se înfățișeze în persoană la proces.

Amendamentul 8

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Considerentul 7a (nou)

 

(7a)

În cadrul rejudecării cauzei după pronunțarea unei condamnări în urma unui proces la care persoana în cauză nu nu s-a înfățișat în persoană, aceasta ar trebui să aibă aceeași calitate pe care o are o persoană care se află pentru prima oară în fața instanței. Prin urmare, persoana în cauză ar trebui să aibă dreptul de a fi prezentă la rejudecarea cauzei, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv noile probe, sunt reexaminate, rejudecarea putând conduce la casarea hotărârii inițiale, iar acuzatul poate introduce o cale de atac împotriva noii hotărâri.

Amendamentul 9

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 1 — alineatul 2

(2)   Prezenta decizie-cadru nu are drept efect modificarea obligației de respectare a drepturilor fundamentale și a principiilor juridice fundamentale, astfel cum au fost consacrate în articolul 6 din tratat , și nu aduce atingere obligațiilor care revin autorităților judiciare în acest sens.

(2)   Prezenta decizie-cadru nu are drept efect modificarea obligației de respectare a drepturilor fundamentale și a principiilor juridice fundamentale, astfel cum au fost consacrate în articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană , și nu aduce atingere obligațiilor care revin autorităților judiciare în acest sens.

Amendamentul 10

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 1 — alineatul 3

(3)   Domeniul de aplicare al prezentei decizii-cadru este de a stabili norme comune pentru recunoașterea și/sau executarea într-un stat membru (statul membru de executare) a deciziilor judiciare pronunțate într-un alt stat membru (statul membru emitent) în urma unor proceduri la care nu a fost prezentă persoana în cauză, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, ale articolului 7 alineatul (2) litera (g) din Decizia-cadru 2005/214/JAI, ale articolului 8 alineatul (2) litera (e) din Decizia-cadru 2006/783/JAI și ale articolului 9 alineatul (1) litera (f) din Decizia-cadru 2008/…/JAI.

(3)   Domeniul de aplicare al prezentei decizii-cadru este de a stabili norme comune pentru recunoașterea și/sau executarea într-un stat membru (statul membru de executare) a hotărârilor judecătorești pronunțate într-un alt stat membru (statul membru emitent) în urma unui proces la care nu a fost prezentă persoana în cauză, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, ale articolului 7 alineatul (2) litera (g) din Decizia-cadru 2005/214/JAI, ale articolului 8 alineatul (2) litera (e) din Decizia-cadru 2006/783/JAI , ale articolului [9 alineatul (1) litera (f)] din Decizia-cadru 2008/…/JAI și ale articolului [9 alineatul (1) litera (h)] din Decizia-cadru 2008/…/JAI.

Amendamentul 11

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 2 — punctul 1

Decizia-cadru 2002/584/JAI

Articolul 1 — alineatul 4

(1)

La articolul 1, se adaugă următorul alineat

4.     În înțelesul prezentei decizii-cadru, decizie pronunțată în absență înseamnă o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate, în cazul în care persoana în cauză nu a fost prezentă în timpul procedurilor care au dus la pronunțarea deciziei respective.

eliminat

Amendamentul 12

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 2 — punctul 2

Decizia-cadru 2002/584/JAI

Articolul 4a — titlul și alineatul 1

Articolul 4a

Decizii pronunțate în absență

Autoritatea judiciară de executare poate refuza, de asemenea, executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, în cazul în care decizia a fost pronunțată în absență , cu excepția cazului în care mandatul european de arestare precizează că persoana:

Articolul 4a

Hotărâri pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu s-a înfățișat în persoană

(1)    Autoritatea judiciară de executare poate refuza, de asemenea, executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, în cazul în care hotărârea a fost pronunțată în urma unui proces la care persoana în cauză nu s-a înfățișat în persoană , cu excepția cazului în care mandatul european de arestare precizează că persoana , în conformitate cu legislația națională a statului emitent :

Amendamentul 13

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 2 — punctul 2

Decizia-cadru 2002/584/JAI

Articolul 4a — alineatul 1 — litera a

(a )

a fost citată personal sau înștiințată , prin intermediul unui reprezentant autorizat și în timp util, în conformitate cu legislația națională a statului membru emitent, în legătură cu data și locul prevăzute pentru audierea care a dus la decizia pronunțată în absență și informată cu privire la faptul că o astfel de decizie poate fi pronunțată în cazul în care persoana în cauză nu se prezintă la proces ;

(a)

în timp util și într-o limbă pe care o înțelege,

 

(i )

a fost citată fie în mod direct, personal, fie a primit efectiv, prin alte mijloace, informații oficiale în legătură cu data și locul prevăzute pentru acel proces, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces ,

și

(ii)

a fost informată personal că hotărârea poate fi pronunțată în cazul în care persoana în cauză nu se prezintă la proces ;

sau

Amendamentul 14

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 2 — punctul 2

Decizia-cadru 2002/584/JAI

Articolul 4a — alineatul 1 — litera aa (nouă)

 

(aa)

după ce a fost citată în mod direct, personal sau primind în mod efectiv prin alte mijloace informații oficiale privind data și locul prevăzute pentru proces, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces, a acordat o împuternicire clară unui apărător care a fost ales, desemnat și remunerat de către persoana în cauză sau care a fost desemnat și remunerat de către stat, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în ceea ce privește dreptul la apărare, și a fost într-adevăr reprezentată de apărătorul menționat în timpul procesului;

Amendamentul 15

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 2 — punctul 2

Decizia-cadru 2002/584/JAI

Articolul 4a — alineatul 1 — litera b

(b)

după ce i s-a comunicat decizia pronunțată în absență și după ce a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată și de a fi prezentă la respectivul proces :

(b)

după ce i s-a comunicat personal hotărârea și după ce a fost informată în mod expres , într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac (1), la care ar avea dreptul de a participa, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, și care ar putea conduce la casarea hotărârii inițiale :

(i)

a indicat în mod expres că nu contestă decizia pronunțată în absență ;

(i)

a declarat în mod expres că nu contestă hotărârea;

sau

sau

(ii)

nu a solicitat o nouă procedură de judecată în termenul aplicabil, care era de cel puțin […]1 zile;

(ii)

nu a solicitat rejudecarea cauzei sau o cale de atac în termenul aplicabil, care este de cel puțin 10 zile și de cel mult 15 zile.

Amendamentul 16

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 2 — punctul 2

Decizia-cadru 2002/584/JAI

Articolul 4a — alineatul 1 — litera c

(c)

nu i s-a înmânat personal decizia pronunțată în absență , însă:

(c)

nu i s-a comunicat personal hotărârea, însă:

(i)

i se va înmâna cel târziu în cea de-a cincea zi după predare și va fi informată în mod expres cu privire la dreptul de a solicita o nouă procedură de judecată și de a fi prezentă la respectivul proces ;

(i)

aceasta i se va comunica personal, imediat sau, în orice caz, cel târziu în cea de-a treia zi după predare și va fi informată în mod expres , într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care are dreptul de a participa, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate și care ar putea conduce la casarea hotărârii inițiale ;

și

și

(ii)

va avea cel puțin … zile pentru a solicita o nouă procedură de judecată.

(ii)

va fi informată cu privire la termenul, care este de cel puțin 10 zile și de cel mult 15 zile, în care trebuie să solicite rejudecarea cauzei sau o cale de atac;

Amendamentul 17

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 2 — punctul 2

Decizia-cadru 2002/584/JAI

Articolul 4a — alineatul 1a (nou)

 

(1a)     În cazul în care un mandat european de arestare este emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de privative de libertate, în condițiile menționate la alineatul (1) litera (c), iar persoana în cauză nu a primit în prealabil nicio informare oficială cu privire la procedurile penale împotriva sa, această persoană poate, atunci când este informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, solicita și o copie a hotărârii judecătorești, înainte de a fi predată. Imediat după primirea informațiilor privind respectiva solicitare, autoritatea judiciară emitentă furnizează persoanei care a solicitat acest lucru, prin intermediul autorității judiciare de executare, o copie a hotărârii judecătorești. Dacă hotărârea este pronunțată într-o limbă pe care persoana în cauză nu o înțelege, autoritatea judiciară emitentă furnizează, prin intermediul autorității de executare, un sumar al acesteia, redactat într-o limbă pe care persoana respectivă o înțelege. Hotărârea judecătorească, sau sumarul acesteia, îi este furnizată persoanei în cauză numai în scop informativ; aceasta nu va fi considerată drept o comunicare formală a hotărârii judecătorești și nici nu va determina începerea perioadei aplicabile pentru solicitarea rejudecării cauzei sau pentru o cale de atac .

Amendamentul 18

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 2 — punctul 4

Decizia-cadru 2002/584/JAI

Anexă — rubrica d — teza introductivă și subpunctele 1 și 2

(d)

Specificați dacă decizia a fost pronunțată în absență :

(d)

Specificați dacă persoana a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea :

1.

  Nu, nu a fost;

(1)

  Da, persoana a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea.

(2)

  Da, a fost. Dacă răspunsul este „da”, vă rugăm să confirmați următoarele :

(2)

  Nu, persoana nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea.

Dacă ați răspuns „nu” la întrebarea anterioară, vă rugăm să specificați dacă :

Amendamentul 19

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 2 — punctul 4

Decizia-cadru 2002/584/JAI

Anexă — rubrica d — punctul 2 — subpunctul 2.1

(2.1)

persoana a fost citată personal sau înștiințată, prin intermediul unui reprezentant autorizat , în timp util și în conformitate cu legislația națională a statului membru emitent, în legătură cu data și locul prevăzute pentru audierea care a dus la decizia pronunțată în absență și informată cu privire la faptul că o astfel de decizie poate fi pronunțată în cazul în care persoana în cauză nu se prezintă la proces

(2.1)

persoana a fost citată în mod direct, personal sau a primit efectiv, prin alte mijloace , informații oficiale, în timp util și într-o limbă pe care o înțelege, în conformitate cu legislația națională a statului membru emitent, în legătură cu data și locul prevăzute pentru procesul care a dus la hotărârea pronunțată , astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces și a fost informată personal cu privire la faptul că o hotărâre poate fi pronunțată în cazul în care nu se prezintă la proces

Data și locul la care persoana a fost citată sau informată în alt mod :

Data și locul la care persoana a fost citată sau a primit personal prin alte mijloace informații oficiale :

 

Limba în care au fost comunicate informațiile:

 

A se descrie modul în care a fost informată persoana:

A se descrie modul în care a fost informată persoana:

Amendamentul 20

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 2 — punctul 4

Decizia-cadru 2002/584/JAI

Anexă — rubrica d — punctul 2 — subpunctul 2.1a (nou)

 

(2.1a)

după ce a fost citată în mod direct, personal sau primind în mod efectiv prin alte mijloace informații oficiale privind data și locul prevăzute pentru proces, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces, a acordat o împuternicire clară unui apărător care a fost ales, desemnat și remunerat de către persoana în cauză sau care a fost desemnat și remunerat de către stat, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în ceea ce privește dreptul la apărare, și a fost într-adevăr reprezentată de apărătorul menționat în timpul procesului;

Furnizați informații cu privire la modul în care a fost îndeplinită această condiție:

Amendamentul 21

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 2 — punctul 4

Decizia-cadru 2002/584/JAI

Anexă — rubrica d — punctul 2 — subpunctul 2.2

(2.2)

după ce i-a fost comunicată decizia pronunțată în absență , persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă decizia pronunțată în absență

(2.2)

după ce i s-a comunicat personal hotărârea și după ce a fost informată în mod expres , într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, și la care ar avea dreptul de a fi prezentă, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale, persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă hotărârea

Descrieți momentul și modul în care persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă decizia pronunțată în absență :

Descrieți momentul în care hotărârea i-a fost comunicată persoanei în cauză, modul în care a fost informată cu privire la dreptul de a solicita rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, precum și momentul și modul în care persoana a declarat în mod expres că nu contestă hotărârea:

Amendamentul 22

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 2 — punctul 4

Decizia-cadru 2002/584/JAI

Anexă — rubrica d — punctul 2 — subpunctul 2.3.1 — liniuța 1

persoana în cauză a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată și de a fi prezentă la respectivul proces; și

persoana în cauză a fost informată în mod expres , într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care ar avea dreptul de a participa, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate și care ar putea conduce la casarea hotărârii inițiale, și

Amendamentul 23

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 2 — punctul 4

Decizia-cadru 2002/584/JAI

Anexă — rubrica d — subpunctul 2.3.2

2.3.2 persoanei vizate nu i s-a comunicat decizia pronunțată în absență, și

2.3.2 persoanei nu i s-a comunicat hotărârea și

persoanei în cauză i se va comunica decizia pronunțată în absență în termen de . zile de la predare; și

persoanei în cauză i se va comunica hotărârea personal în termen de … zile de la predare; și

persoana în cauză va fi informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată și de a fi prezentă la respectivul proces în momentul în care i se va comunica decizia pronunțată în absență ; și

atunci când i se comunică hotărârea, persoana în cauză va fi informată în mod expres , într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care are dreptul de a participa, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale ; și

după ce i se va comunica decizia pronunțată în absență , persoana în cauză va avea la dispoziție . zile pentru a solicita o nouă procedură de judecată;

după ce i s-a comunicat hotărârea, persoana în cauză a avut la dispoziție … zile pentru a solicita rejudecarea cauzei sau o cale de atac și nu a făcut această solicitare în termenul respectiv.

 

În cazul în care ați bifat rubrica 2.3.2, vă rugăm să confirmați

faptul că în situația în care persoana în cauză, atunci când este informată în statul de executare cu privire la conținutul mandatului european de arestare, solicită o copie a hotărârii judecătorești înainte de a fi predată, i se furnizează o copie ori un sumar al acesteia, într-o limbă pe care o înțelege, în termen de … zile după ce s-a făcut solicitarea prin intermediul autorității judiciare de executare .

Amendamentul 24

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 3 — punctul 1

Decizia-cadru 2005/214/JAI

Articolul 1 — litera e

(1)

următorul punct se adaugă la art. 1:

(e)

Prin „decizie pronunțată în absență” se înțelege o decizie astfel cum e definită la litera (a), în cazul în care persoana în cauză nu a fost prezentă în timpul procedurilor care au dus la pronunțarea deciziei respective.

eliminat

Amendamentul 25

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 3 — punctul 2 — litera b

Decizia-cadru 2005/214/JAI

Articolul 7 — alineatul 2 — litera i — partea introductivă

(i)

în conformitate cu certificatul prevăzut la articolul 4, decizia a fost pronunțată în absență , cu excepția cazurilor în care certificatul precizează că persoana în cauză:

(i)

în conformitate cu certificatul prevăzut la articolul 4, decizia a fost pronunțată în urma unui proces la care persoana în cauză nu s-a înfățișat în persoană , cu excepția cazurilor în care certificatul precizează că persoana în cauză , în conformitate cu legislația națională a statului membru emitent :

Amendamentul 26

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 3 — punctul 2 — litera b

Decizia-cadru 2005/214/JAI

Articolul 7 — alineatul 2 — litera i — punctul i

 

(i)

în timp util și într-o limbă pe care o înțelege,

(i)

persoana a fost citată personal sau înștiințată , prin intermediul unui reprezentant autorizat, în timp util și în conformitate cu legislația națională a statului emitent, în legătură cu data și locul prevăzute pentru audierea care a dus la decizia pronunțată în absență

(a)

fie a fost citată în mod direct, personal, fie a primit efectiv, prin alte mijloace, informații oficiale în legătură cu data și locul prevăzute pentru acel proces, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces,

și

și

a fost informată că hotărârea poate fi pronunțată în cazul în care nu se prezintă la proces;

(b)

a fost informată personal că hotărârea poate fi pronunțată în cazul în care nu se prezintă la proces;

sau

sau

Amendamentul 27

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 3 — punctul 2 — litera b

Decizia-cadru 2005/214/JAI

Articolul 7 — alineatul 2 — litera i — punctul ia (nou)

 

(ia)

după ce a fost citată în mod direct, personal sau primind în mod efectiv prin alte mijloace informații oficiale privind data și locul prevăzute pentru proces, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces, a acordat o împuternicire clară unui apărător care a fost ales, desemnat și remunerat de către persoana în cauză sau care a fost desemnat și remunerat de către stat, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în ceea ce privește dreptul la apărare, și a fost într-adevăr reprezentată de apărătorul menționat în timpul procesului; sau

Amendamentul 28

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 3 — punctul 2 — litera b

Decizia-cadru 2005/214/JAI

Articolul 7 — alineatul 2 — litera i — punctul ii

(ii)

a declarat în mod expres unei autorități competente că nu contestă decizia; sau

eliminat

Amendamentul 29

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 3 — punctul 2 — litera b

Decizia-cadru 2005/214/JAI

Articolul 7 — alineatul 2 — litera i — punctul iii

(iii)

după ce i s-a comunicat decizia pronunțată în absență și după ce a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată și de a fi prezentă la respectivul proces :

(iii)

după ce i s-a comunicat personal hotărârea și după ce a fost informată în mod expres , într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, și la care ar avea dreptul de a participa, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale :

a indicat în mod expres că nu contestă decizia pronunțată în absență ;

a precizat în mod expres că nu contestă hotărârea;

sau

sau

nu a solicitat o nouă procedură de judecată în termenul aplicabil, care era de cel puțin […] zile;

nu a solicitat rejudecarea cauzei sau a introdus o cale de atac în termenul aplicabil, care este de cel puțin 10 zile și de cel mult 15 zile;

Amendamentul 30

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 3 — punctul 2 — litera b

Decizia-cadru 2005/214/JAI

Articolul 7 — alineatul 2 — litera ia (nouă)

 

(ia)

în conformitate cu certificatul prevăzut la articolul 4, persoana nu s-a prezentat în persoană, cu excepția cazului în care certificatul declară că persoana, după ce a fost informată în mod expres cu privire la proceduri și la posibilitatea de a se înfățișa în persoană la proces, a renunțat în mod expres la dreptul la o audiere și a indicat în mod expres că nu contestă cauza.

Amendamentul 31

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 3 — punctul 3

Decizia-cadru 2005/214/JAI

Anexă — rubrica h — punctul 3 — teza introductivă și subpunctele 1 și 2

(3)

Specificați dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsă :

(3)

Specificați dacă persoana a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea :

1.

  Nu, nu a fost

1.

  Da, persoana a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea.

2.

  Da, a fost. Dacă răspunsul este „da”, vă rugăm să confirmați următoarele :

2.

  Nu, persoana nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea.

Dacă ați răspuns „nu” la întrebarea anterioară, vă rugăm să specificați dacă:

Amendamentul 32

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 3 — punctul 3

Decizia-cadru 2005/214/JAI

Anexă — rubrica h — punctul 3 — subpunctul 2.1

(2.1)

persoana a fost citată personal sau înștiințată , prin intermediul unui reprezentant autorizat , în timp util și în conformitate cu legislația națională a statului membru emitent, în legătură cu data și locul prevăzute pentru audierea care a dus la decizia pronunțată în absență și informată cu privire la faptul că o astfel de decizie poate fi pronunțată în cazul în care persoana în cauză nu se prezintă la proces

(2.1)

persoana a fost citată în mod direct, personal sau a primit efectiv, prin alte mijloace , informații oficiale, în timp util și într-o limbă pe care o înțelege, în conformitate cu legislația națională a statului membru emitent, în legătură cu data și locul prevăzute pentru procesul care a dus la pronunțarea hotărârii, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de locul și data prevăzute pentru proces și a fost informată personal cu privire la faptul că o hotărâre poate fi pronunțată în cazul în care nu se prezintă la proces

Data și locul la care persoana a fost citată sau informată în alt mod :

Data și locul la care persoana a fost citată sau a primit personal, prin alte mijloace, informații oficiale :

 

Limba în care au fost comunicate informațiile:

 

A se descrie modul în care a fost informată persoana:

A se descrie modul în care a fost informată persoana:

SAU

SAU

Amendamentul 33

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 3 — punctul 3

Decizia-cadru 2005/214/JAI

Anexă — rubrica h — punctul 3 — subpunctul 2.1a (nou)

 

(2.1a)

după ce a fost citată în mod direct, personal sau primind în mod efectiv prin alte mijloace informații oficiale privind data și locul prevăzute pentru proces, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces, a acordat o împuternicire clară unui apărător care a fost ales, desemnat și remunerat de către persoana în cauză sau care a fost desemnat și remunerat de către stat, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în ceea ce privește dreptul la apărare, și a fost într-adevăr reprezentată de apărătorul menționat în timpul procesului;

Furnizați informații cu privire la modul în care a fost îndeplinită această condiție:

SAU

Amendamentul 34

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 3 — punctul 3

Decizia-cadru 2005/214/JAI

Anexă — rubrica h — punctul 3 — subpunctul 2.2

(2.2)

înainte sau după ce i-a fost comunicată decizia pronunțată în absență , persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă decizia pronunțată în absență.

(2.2)

înainte sau după ce i s-a comunicat personal hotărârea și după ce a fost informată în mod expres, într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, și la care ar avea dreptul de a participa, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale , persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă hotărârea.

Descrieți momentul și modul în care persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă decizia pronunțată în absență :

Descrieți momentul în care hotărârea i-a fost comunicată persoanei în cauză, modul în care a fost informată cu privire la dreptul de a solicita rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, precum și momentul și modul în care persoana a declarat în mod expres că nu contestă hotărârea:

SAU

SAU

Amendamentul 35

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 3 — punctul 3

Decizia-cadru 2005/214/JAI

Anexă — rubrica h — punctul 3 — subpunctul 2.3

(2.3) persoanei vizate i s-a comunicat decizia pronunțată în absență la data de… (ziua/luna/anul) și a avut dreptul la o nouă procedură de judecată în statul emitent în următoarele condiții::

(2.3) persoanei i s-a comunicat personal, la data de … (ziua/luna/anul) , hotărârea pronunțată în urma procesului la care aceasta nu s-a înfățișat în persoană și a avut dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac în statul emitent în următoarele condiții:

persoana în cauză a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată și de a fi prezentă la respectivul proces; și

persoana în cauză a fost informată în mod expres , într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care ar avea dreptul de a participa, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale, și

după ce a fost informată cu privire la dreptul sus-menționat, persoana în cauză a avut la dispoziție … zile pentru a solicita o nouă procedură de judecată și nu a făcut această solicitare în termenul prevăzut.

după ce a fost informată cu privire la dreptul sus-menționat, persoana în cauză a avut la dispoziție … zile pentru a solicita rejudecarea cauzei sau o cale de atac și nu a făcut această solicitare în termenul prevăzut.

 

SAU

Amendamentul 36

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 3 — punctul 3

Decizia-cadru 2005/214/JAI

Anexă — rubrica h — punctul 3 — subpunctul 2.3a (nou)

 

(2.3a)

persoana, după ce a fost informată în mod expres cu privire la proceduri și la posibilitatea de a se înfățișa în persoană la proces, a renunțat în mod expres la dreptul la o audiere și a indicat în mod expres că nu contestă cauza.

Descrieți momentul și modul în care persoana în cauză a renunțat la dreptul la o audiere și a indicat că nu contestă cauza:

Amendamentul 37

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 4 — punctul 1

Decizia-cadru 2006/783/JAI

Articolul 2 — litera i

(1)

următorul punct se adaugă la art. 2:

(i)

Prin „decizie pronunțată în absență” se înțelege o hotărâre de confiscare, astfel cum este definită la litera (c), în cazul în care persoana în cauză nu a fost prezentă în timpul procedurilor care au dus la pronunțarea deciziei respective;

eliminat

Amendamentul 38

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 4 — punctul 2

Decizia-cadru 2006/783/JAI

Articolul 8 — alineatul 2 — litera e — partea introductivă

(e)

în conformitate cu certificatul prevăzut la articolul 4 alineatul (2), decizia a fost pronunțată în absență , cu excepția cazurilor în care certificatul precizează că persoana în cauză:

(e)

în conformitate cu certificatul prevăzut la articolul 4 alineatul (2), decizia a fost pronunțată în urma unui proces la care persoana în cauză nu s-a înfățișat în persoană , cu excepția cazurilor în care certificatul precizează că persoana în cauză , în conformitate cu legislația națională a statului emitent :

Amendamentul 39

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 4 — punctul 2

Decizia-cadru 2006/783/JAI

Articolul 8 — alineatul 2 — litera e — punctul i

 

(i)

în timp util și într-o limbă pe care o înțelege,

( i)

persoana a fost citată personal sau înștiințată , prin intermediul unui reprezentant autorizat, în timp util și în conformitate cu legislația națională a statului emitent, în legătură cu data și locul prevăzute pentru audierea care a dus la hotărârea de confiscare pronunțată în absență

(a )

fie a fost citată în mod direct, personal, fie a primit efectiv, prin alte mijloace, informații oficiale în legătură cu data și locul prevăzute pentru acel proces, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces,

și

și

a fost informată că hotărârea de confiscare poate fi pronunțată în cazul în care nu se prezintă la proces;

(b)

a fost informată personal că hotărârea de confiscare poate fi pronunțată în cazul în care nu se prezintă la proces;

sau

sau

Amendamentul 40

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 4 — punctul 2

Decizia-cadru 2006/783/JAI

Articolul 8 — alineatul 2 — litera e — punctul ia (nou)

 

(ia)

după ce a fost citată în mod direct, personal sau primind în mod efectiv prin alte mijloace informații oficiale privind data și locul prevăzute pentru proces, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces, a acordat o împuternicire clară unui apărător care a fost ales, desemnat și remunerat de către persoana în cauză sau care a fost desemnat și remunerat de către stat, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în ceea ce privește dreptul la apărare, și a fost într-adevăr reprezentată de apărătorul menționat în timpul procesului;

sau

Amendamentul 41

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 4 — punctul 2

Decizia-cadru 2006/783/JAI

Articolul 8 — alineatul 2 — litera e — punctul ii

(ii)

după ce i s-a comunicat hotărârea de confiscare pronunțată în absență și după ce a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată și de a fi prezentă la respectivul proces :

(ii)

după ce i s-a comunicat personal hotărârea de confiscare și după ce a fost informată în mod expres , într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau o cale de atac și la care ar avea dreptul de a participa, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale :

a indicat în mod explicit că nu contestă hotărârea de confiscare;

a precizat în mod explicit că nu contestă hotărârea de confiscare;

sau

sau

nu a solicitat o nouă procedură de judecată în termenul aplicabil, care era de cel puțin […] zile;

nu a solicitat rejudecarea cauzei sau o cale de atac în termenul aplicabil, care este de cel puțin 10 zile și de cel mult 15 zile.

Amendamentul 42

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 4 — punctul 3

Decizia-cadru 2006/783/JAI

Anexă — rubrica j — teza introductivă și subpunctele 1 și 2

(j)

Specificați dacă decizia a fost pronunțată în absență :

(j)

Specificați dacă persoana s-a înfățișat în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea de confiscare :

1.

  Nu, nu a fost

1.

  Da, persoana s-a înfățișat în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea de confiscare.

2.

  Da, a fost. Dacă răspunsul este „da”, vă rugăm să confirmați următoarele:

2.

  Nu, persoana nu s-a înfățișat în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea de confiscare .

Dacă ați răspuns „nu” la întrebarea anterioară, vă rugăm să specificați dacă:

Amendamentul 43

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 4 — punctul 3

Decizia-cadru 2006/783/JAI

Anexă — rubrica j — punctul 2 — subpunctul 2.1

(2.1)

persoana a fost citată personal sau înștiințată, prin intermediul unui reprezentant autorizat , în timp util și în conformitate cu legislația națională a statului membru emitent, în legătură cu data și locul prevăzute pentru audierea care a dus la decizia pronunțată în absență și informată cu privire la faptul că o astfel de decizie poate fi pronunțată în cazul în care persoana în cauză nu se prezintă la proces

(2.1)

persoana a fost citată în mod direct, personal sau a primit efectiv, prin alte mijloace , informații oficiale, în timp util și într-o limbă pe care o înțelege, în conformitate cu legislația națională a statului membru emitent, în legătură cu data și locul prevăzute pentru procesul care a dus la hotărârea de confiscare, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces și a fost informată personal cu privire la faptul că o hotărâre poate fi pronunțată în cazul în care nu se prezintă la proces

Data și locul la care persoana a fost citată sau informată în alt mod :

Data și locul la care persoana a fost citată sau a primit personal prin alte mijloace informații oficiale :

 

Limba în care au fost comunicate informațiile:

 

A se descrie modul în care a fost informată persoana:

A se descrie modul în care a fost informată persoana:

SAU

SAU

Amendamentul 44

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 4 — punctul 3

Decizia-cadru 2006/783/JAI

Anexă — rubrica j — punctul 2 — subpunctul 2.1a (nou)

 

(2.1a)

după ce a fost citată în mod direct, personal sau primind în mod efectiv prin alte mijloace informații oficiale privind data și locul prevăzute pentru proces, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces, a acordat o împuternicire clară unui apărător care a fost ales, desemnat și remunerat de către persoana în cauză sau care a fost desemnat și remunerat de către stat, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în ceea ce privește dreptul la apărare, și a fost într-adevăr reprezentată de apărătorul menționat în timpul procesului;

A se furniza informații cu privire la modul în care a fost îndeplinită această condiție:

SAU

Amendamentul 45

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 4 — punctul 3

Decizia-cadru 2006/783/JAI

Anexă — rubrica j — punctul 2 — subpunctul 2.2

(2.2)

după ce i-a fost comunicată decizia pronunțată în absență , persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă decizia pronunțată în absență .

(2.2)

după ce i s-a comunicat personal hotărârea de confiscare și după ce a fost informată în mod expres , într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care ar avea dreptul de a fi prezentă, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale, persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă hotărârea.

Descrieți momentul și modul în care persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă decizia pronunțată în absență:

Descrieți momentul în care i-a fost comunicată hotărârea de confiscare persoanei în cauză, modul în care a fost informată cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, precum și momentul și modul în care persoana a declarat în mod expres că nu contestă hotărârea de confiscare :

SAU

SAU

Amendamentul 46

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 4 — punctul 3

Decizia-cadru 2006/783/JAI

Anexă — rubrica j — punctul 2 — subpunctul 2.3

(2.3) persoanei vizate i s-a comunicat decizia pronunțată în absență la data de… (ziua/luna/anul) și a avut dreptul la o nouă procedură de judecată în statul emitent în următoarele condiții:

(2.3) persoanei vizate i s-a comunicat personal hotărârea de confiscare la data de… (ziua/luna/anul) și a avut dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac în statul emitent în următoarele condiții:

persoana în cauză a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată și de a fi prezentă la respectivul proces; și

persoana în cauză a fost informată în mod expres , într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care ar avea dreptul să participe, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale, și

după ce a fost informată cu privire la dreptul sus-menționat, persoana în cauză a avut la dispoziție … zile pentru a solicita o nouă procedură de judecată și nu a făcut această solicitare în termenul prevăzut.

după ce a fost informată cu privire la dreptul sus-menționat, persoana în cauză a avut la dispoziție … zile pentru a solicita rejudecarea cauzei sau o cale de atac și nu a făcut această solicitare în termenul prevăzut.

Amendamentul 47

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 5 — punctul 1

Decizia-cadru 2008/…/JAI

Articolul 1 — litera e

(1)

următorul punct se adaugă la art. 1:

„(e)

Prin decizie pronunțată în absență se înțelege o decizie astfel cum e definită la litera (a), în cazul în care persoana în cauză nu a fost prezentă în timpul procedurilor care au dus la pronunțarea deciziei respective.”

eliminat

Amendamentul 48

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 5 — punctul 2

Decizia-cadru 2008/…/JAI

Articolul 9 — alineatul 1 — litera f

(f)

în conformitate cu certificatul prevăzut la articolul 4, decizia a fost pronunțată în absență , cu excepția cazurilor în care certificatul precizează că persoana în cauză:

(f)

în conformitate cu certificatul prevăzut la articolul 4, hotărârea a fost pronunțată în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă , cu excepția cazurilor în care certificatul precizează că aceasta , în conformitate cu legislația națională a statului membru emitent :

Amendamentul 49

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 5 — punctul 2

Decizia-cadru 2008/…/JAI

Articolul 9 — alineatul 1 — litera f — punctul i

 

(i)

în timp util și într-o limbă pe care o înțelege,

(i)

persoana a fost citată personal sau înștiințată , prin intermediul unui reprezentant autorizat, în timp util și în conformitate cu legislația națională a statului emitent, în legătură cu data și locul prevăzute pentru audierea care a dus la decizia pronunțată în absență

( a )

fie a fost citată în mod direct, personal, fie a primit efectiv, prin alte mijloace, informații oficiale în legătură cu data și locul prevăzute pentru procesul respectiv, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces,

și

și

a fost informată că hotărârea poate fi pronunțată în cazul în care nu se prezintă la proces;

(b)

a fost informată personal că hotărârea poate fi pronunțată în cazul în care nu se prezintă la proces;

sau

sau

Amendamentul 50

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 5 — punctul 2

Decizia-cadru 2008/…/JAI

Articolul 9 — alineatul 1 — litera f — punctul ia (nou)

 

(ia)

după ce a fost citată în mod direct, personal sau primind în mod efectiv prin alte mijloace informații oficiale privind data și locul prevăzute pentru proces, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces, a acordat o împuternicire clară unui apărător care a fost ales, desemnat și remunerat de către persoana în cauză sau care a fost desemnat și remunerat de către stat, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în ceea ce privește dreptul la apărare, și a fost într-adevăr reprezentată de apărătorul menționat în timpul procesului;

sau

Amendamentul 51

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 5 — punctul 2

Decizia-cadru 2008/…/JAI

Articolul 9 — alineatul 1 — litera f — punctul ii

(ii)

după ce i s-a comunicat decizia pronunțată în absență și după ce a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată și de a fi prezentă la respectivul proces :

(ii)

după ce i s-a comunicat personal hotărârea și după ce a fost informată în mod expres , într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care ar avea dreptul de a participa, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale :

a indicat în mod expres că nu contestă decizia pronunțată în absență ;

a precizat în mod expres că nu contestă hotărârea;

sau

sau

nu a solicitat o nouă procedură de judecată în termenul aplicabil, care era de cel puțin […] zile;

nu a solicitat rejudecarea cauzei sau o cale de atac în termenul aplicabil, care este de cel puțin 10 zile și de cel mult 15 zile.

Amendamentul 52

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 5 — punctul 3

Decizia-cadru 2008/…/JAI

Anexă — rubrica k — punctul 1 — teza introductivă și subpunctele a și b

(1)

Specificați dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsă :

(1)

Specificați dacă persoana s-a înfățișat în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea :

a.

  Nu, nu a fost.

a.

  Da, persoana s-a înfățișat în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea .

b.

  Da, a fost. Dacă răspunsul este „da”, vă rugăm să confirmați următoarele:

b.

  Nu , persoana nu s-a înfățișat în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea .

Dacă ați răspuns „nu” la întrebarea anterioară, vă rugăm să specificați dacă:

Amendamentul 53

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 5 — punctul 3

Decizia-cadru 2008/…/JAI

Anexă — rubrica k — punctul 1 — subpunctul b.1

(b.1) persoana a fost citată personal sau înștiințată , prin intermediul unui reprezentant autorizat , în timp util și în conformitate cu legislația națională a statului membru emitent, în legătură cu data și locul prevăzute pentru audierea care a dus la decizia pronunțată în absență și informată cu privire la faptul că o astfel de decizie poate fi pronunțată în cazul în care persoana în cauză nu se prezintă la proces

(b.1) persoana a fost citată în mod direct, personal sau a primit efectiv , prin alte mijloace , informații oficiale, în timp util și într-o limbă pe care o înțelege, în conformitate cu legislația națională a statului membru emitent, în legătură cu data și locul prevăzute pentru procesul care a dus la hotărâre , astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces și a fost informată personal cu privire la faptul că o hotărâre poate fi pronunțată în cazul în care nu se prezintă la proces

Data și locul la care persoana a fost citată sau informată în alt mod :

Data și locul la care persoana a fost citată sau a primit personal prin alte mijloace informații oficiale :

 

Limba în care au fost comunicate informațiile:

 

A se descrie modul în care a fost informată persoana:

A se descrie modul în care a fost informată persoana:

SAU

SAU

Amendamentul 54

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 5 — punctul 3

Decizia-cadru 2008/…/JAI

Anexă — rubrica k — punctul 1 — subpunctul b.1a (nou)

 

(b.1a) după ce a fost citată în mod direct, personal sau primind în mod efectiv prin alte mijloace informații oficiale privind data și locul prevăzute pentru proces, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces, a acordat o împuternicire clară unui apărător care a fost ales, desemnat și remunerat de către persoana în cauză sau care a fost desemnat și remunerat de către stat, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în ceea ce privește dreptul la apărare, și a fost într-adevăr reprezentată de apărătorul menționat în timpul procesului;

A se furniza informații cu privire la modul în care a fost îndeplinită această condiție:

SAU

Amendamentul 55

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 5 — punctul 3

Decizia-cadru 2008/…/JAI

Anexă — rubrica k — punctul 1 — subpunctul b.2

(b.2) după ce i-a fost comunicată decizia pronunțată în absență , persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă decizia pronunțată în absență .

(b.2) după ce i s-a comunicat personal hotărârea și după ce a fost informată în mod expres , într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care ar avea dreptul să participe, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale, persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă hotărârea.

Descrieți momentul și modul în care persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă decizia pronunțată în absență :

Descrieți momentul în care hotărârea i-a fost comunicată persoanei în cauză, modul în care a fost informată cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, precum și momentul și modul în care persoana a declarat în mod expres că nu contestă hotărârea:

SAU

SAU

Amendamentul 56

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 5 — punctul 3

Decizia-cadru 2008/…/JAI

Anexă — rubrica k — punctul 1 — subpunctul b.3

(b.3) persoanei vizate i s-a comunicat decizia pronunțată în absență la data de…… … (ziua/luna/anul) și a avut dreptul la o nouă procedură de judecată în statul emitent în următoarele condiții::

(b.3) persoanei în cauză i s-a comunicat personal, la data de … (ziua/luna/anul) , hotărârea pronunțată în urma procesului la care aceasta nu a fost prezentă și a avut dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac în statul emitent în următoarele condiții:

persoana în cauză a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată și de a fi prezentă la respectivul proces; și

persoana în cauză a fost informată în mod expres , într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care ar avea dreptul de a participa, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale, și

după ce a fost informată cu privire la dreptul sus-menționat, persoana în cauză a avut la dispoziție … zile pentru a solicita o nouă procedură de judecată și nu a făcut această solicitare în termenul prevăzut.

după ce a fost informată cu privire la dreptul sus-menționat, persoana în cauză a avut la dispoziție … zile pentru a solicita rejudecarea cauzei sau o cale de atac și nu a făcut această solicitare în termenul prevăzut.

Amendamentul 57

Inițiativa Republicii Slovenia, Republicii Franceze, Republicii Cehe, Regatului Suediei, Republicii Slovace, Regatului Unit și a Republicii Federale Germania — act de modificare

Articolul 5a (nou)

 

Articolul 5a

Modificări la Decizia-cadru 2008/…/JAI

Decizia-cadru 2008/…/JAI se modifică după cum urmează:

(1)

la articolul [9 alineatul (1)], litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

(h)

în conformitate cu certificatul prevăzut la articolul 6, hotărârea a fost pronunțată în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă, cu excepția cazurilor în care certificatul precizează că aceasta, în conformitate cu legislația națională a statului membru emitent:

(i)

în timp util și într-o limbă pe care o înțelege,

fie a fost citată în mod direct, personal, fie a primit efectiv, prin alte mijloace, informații oficiale în legătură cu data și locul prevăzute pentru procesul respectiv, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces,

și

a fost informată personal că o hotărâre poate fi pronunțată în cazul în care persoana în cauză nu se prezintă la proces;

sau

(ii)

după ce a fost citată în mod direct, personal sau primind în mod efectiv prin alte mijloace informații oficiale privind data și locul prevăzute pentru proces, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces, a acordat o împuternicire clară unui apărător care a fost ales, desemnat și remunerat de către persoana în cauză sau care a fost desemnat și remunerat de către stat, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în ceea ce privește dreptul la apărare, și a fost într-adevăr reprezentată de consilierul menționat în timpul procesului; sau

(iii)

după ce i s-a comunicat personal hotărârea și după ce a fost informată în mod expres, într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care ar avea dreptul de a participa, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale:

persoana a declarat în mod expres că nu contestă hotărârea;

sau

nu a solicitat rejudecarea cauzei sau atacarea hotărârii în termenul aplicabil, care este de cel puțin 10 zile și de cel mult 15 zile.

(2)

La rubrica [(i)] din anexă („certificat”), punctul (1) se înlocuiește cu următorul text:

1.

Specificați dacă persoana s-a înfățișat în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea:

Da, persoana s-a înfățișat în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea.

Nu, persoana nu s-a înfățișat în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea.

Dacă ați răspuns „nu” la întrebarea anterioară, vă rugăm să specificați dacă:

(i)

persoana a fost citată în mod direct, personal sau a primit efectiv, prin alte mijloace, informații oficiale, în timp util și într-o limbă pe care o înțelege, în conformitate cu legislația națională a statului membru emitent, în legătură cu data și locul prevăzute pentru procesul care a dus la hotărârea pronunțată, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de data și locul prevăzute pentru proces și a fost informată personal cu privire la faptul că o hotărâre poate fi pronunțată în cazul în care nu se prezintă la proces

Data și locul la care persoana a fost citată sau a primit personal prin alte mijloace informații oficiale:

Limba în care au fost comunicate informațiile:

A se descrie modul în care a fost informată persoana:

SAU

(ii)

după ce a fost citată în mod direct, personal sau primind în mod efectiv prin alte mijloace informații oficiale privind data și locul prevăzute pentru proces, astfel încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de proces, a acordat o împuternicire clară unui apărător care a fost ales, desemnat și remunerat de către persoana în cauză sau care a fost desemnat și remunerat de către stat, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în ceea ce privește dreptul la apărare, și a fost într-adevăr reprezentată de apărătorul menționat în timpul procesului;

A se furniza informații cu privire la modul în care a fost îndeplinită această condiție:

SAU

(iii)

după ce i s-a comunicat personal hotărârea și după ce a fost informată în mod expres, într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care ar avea dreptul de a fi prezentă, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminat, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale, persoana în cauză a declarat în mod expres că nu contestă hotărârea pronunțată.

Descrieți momentul în care hotărârea i-a fost comunicată persoanei în cauză, modul în care a fost informată cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, precum și momentul și modul în care persoana a declarat în mod expres că nu contestă hotărârea:

SAU

(iv)

persoanei în cauză i s-a comunicat personal, la data de … (ziua/luna/anul), hotărârea pronunțată în urma procesului la care aceasta nu s-a înfățișat în persoană și a avut dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac în statul emitent în următoarele condiții:

persoana în cauză a fost informată în mod expres, într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care ar avea dreptul să participe, în cadrul căreia fondul cauzei, inclusiv probele noi, ar fi reexaminate, acestea putând conduce la casarea hotărârii inițiale, și

după ce a fost informată cu privire la dreptul respectiv, persoana în cauză a avut la dispoziție … zile pentru a solicita rejudecarea cauzei sau introduce o cale de atac și nu a făcut acest lucru în termenul prevăzut.


(1)   Această modificare se aplică întregului text: de fiecare dată când se face referință la rejudecarea cauzei, se adaugă expresia „sau la o cale de atac”.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/148


Marți, 2 septembrie 2008
Utilizarea Sistemului de Informații privind Vizele (VIS) în conformitate cu Codul Frontierelor Schengen ***I

P6_TA(2008)0383

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 referitor la utilizarea Sistemului de Informații privind Vizele (SIV) în conformitate cu Codul Frontierelor Schengen (COM(2008)0101 — C6-0086/2008 — 2008/0041(COD))

2009/C 295 E/38

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0101),

având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 62 alineatul (2) litera (a) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6–0086/2008),

având în vedere angajamentele reprezentantului Consiliului, exprimate în scrisoarea din 25 iunie 2008, de a aproba propunerea astfel cum a fost modificată, în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) al doilea paragraf prima liniuță din Tratatul CE,

având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6–0208/2008),

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


Marți, 2 septembrie 2008
P6_TC1-COD(2008)0041

Poziția Parlamentului European adoptata în prima lectura 2 septembrie 2008 în vederea adoptarii Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește utilizarea Sistemului de Informații privind Vizele (VIS) conformitate cu Codul Frontierelor Schengen

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului în prima lectura corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 81/2009.)


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/149


Marți, 2 septembrie 2008
Consolidarea Eurojust și modificarea Deciziei 2002/187/JAI *

P6_TA(2008)0384

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei în vederea adoptării unei decizii a Consiliului privind consolidarea Eurojust și modificarea Deciziei 2002/187/JAI (5613/2008 — C6-0076/2008 — 2008/0804(CNS))

2009/C 295 E/39

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

având în vedere inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei (5613/2008),

având în vedere articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul UE,

având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0076/2008),

având în vedere articolele 93 și 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0293/2008),

1.

aprobă inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei astfel cum a fost modificată;

2.

invită Consiliul să modifice textul în consecință;

3.

invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.

invită Consiliul să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei;

5.

invită Consiliul și Comisia ca, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, să acorde prioritate propunerilor ulterioare de a modifica decizia, în conformitate cu Declarația nr. 50 cu privire la articolul 10 din Protocolul privind dispozițiile tranzitorii care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice;

6.

este decis să examineze toate viitoarele propuneri de modificare în regim de urgență, în conformitate cu procedura menționată la alineatul (5) și în strânsă cooperare cu parlamentele naționale;

7.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și Regatului Suediei.

TEXT PROPUS DE 14 STATE MEMBRE

AMENDAMENT

Amendamentul 1

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Considerentul 5a (nou)

 

(5a)

având în vedere articolul 86 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene este necesară elaborarea unei cărți verzi cu privire la instituirea Parchetului European.

Amendamentul 2

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Considerentul 5b (nou)

 

(5b)

Trebuie să se țină cont de drepturile acuzaților și ale victimelor atunci când se stabilește care stat membru este cel mai potrivit pentru a desfășura urmărirea penală sau pentru a lua alte măsuri de aplicare a legii.

Amendamentul 3

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Considerentul 8a (nou)

 

(8a)

Garanțiile procedurale adecvate, inclusiv în timpul desfășurării cercetărilor, reprezintă o condiție necesară pentru recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești în materie penală. În special, ar trebui adoptată, cât mai curând posibil, o decizie cadru privind drepturile procedurale pentru a stabili norme minimale referitoare la disponibilitatea asistenței judiciare acordată persoanelor în statele membre.

Amendamentul 4

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Considerentul 8b (nou)

 

(8b)

Este, de asemenea, necesar ca o decizie-cadru privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în contextul cooperării polițienești și judiciare în materie penală să fie adoptată de Consiliu cât mai curând posibil, care să ofere un nivel adecvat de protecție a datelor. Statele membre ar trebui să garanteze un nivel de protecție a datelor cu caracter personal în cadrul legislațiilor lor naționale cel puțin egal cu cel oferit de Convenția Consiliului Europei privind protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981 și de Protocolul adițional la aceasta din 8 noiembrie 2001, luând, în același timp, în considerare Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei adresată statelor membre prin care se reglementează utilizarea datelor cu caracter personal în domeniul polițienesc, precum și să garanteze protecția datelor ce nu sunt prelucrate automatizat.

Amendamentul 5

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Considerentul 8c (nou)

 

(8c)

Este important să se asigure protecția adecvată pentru toate sistemele de clasare a datelor cu caracter personal folosite de Eurojust. În acest sens, Regulamentul de procedură privind prelucrarea și protecția datelor cu caracter personal în cadrul Eurojust (1) ar trebui să se aplice și în cazul fișierelor manuale structurate, respectiv în cazul fișierelor legate de cazuri, care sunt realizate manual de membrii naționali sau de asistenți și care au o structură logică.

Amendamentul 6

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Considerentul 8d (nou)

 

(8d)

În ceea ce privește prelucrarea datelor referitoare la comunicații prin e-mail în conformitate cu articolul 14 alineatul (1), Eurojust ar trebui să se asigure că conținutul și titlurile e-mailurilor nu sunt dezvăluite.

Amendamentul 7

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Considerentul 8e (nou)

 

(8e)

Persoanele care au făcut obiectul cercetării penale la cererea Eurojust, dar care nu au făcut obiectul urmăririi penale, ar trebui să fie informate cu privire la cercetarea respectivă nu mai târziu de un an de la luarea deciziei de a nu fi urmărite penal .

Amendamentul 8

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Considerentul 8f (nou)

 

(8f)

Statele membre asigură controlul judecătoresc în cazul în care cercetarea a fost desfășurată la cererea Eurojust, în temeiul unor motive insuficiente în mod evident .

Amendamentul 9

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 3

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 5a — alineatul 1

(1)   În vederea îndeplinirii atribuțiilor sale în cazuri de urgență, Eurojust înființează o „celulă de coordonare în caz de urgență” (CCU).

(1)   În vederea îndeplinirii atribuțiilor sale în cazuri de urgență, Eurojust înființează o „celulă de coordonare în caz de urgență” (CCU) , care poate fi contactată printr-un singur punct de contact. .

Amendamentul 10

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 3

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 5a — alineatul 2

(2)   CCU este constituită dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru, care poate fi membrul național, adjunctul acestuia sau un asistent care are dreptul să înlocuiască membrul național. CCU poate fi contactată și funcționa în regim de permanență .

(2)   CCU este constituită dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru, care poate fi membrul național, adjunctul acestuia sau un asistent care are dreptul să înlocuiască membrul național. Reprezentantul poate activa în regim de 24 de ore, 7 zile pe săptămână .

Amendamentul 11

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 3

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 5a — alineatul 3

(3)   În cazuri urgente, în care o cerere de cooperare judiciară trebuie să fie executată în mai multe state membre, autoritatea competentă o poate trimite către CCU prin reprezentantul statului membru al acesteia în cadrul CCU. Reprezentantul în cadrul CCU al statului membru în cauză transmite cererea autorităților competente ale statelor membre relevante în vederea executării acesteia. În cazul în care nu a fost identificată nicio autoritate națională competentă sau nu este posibil ca aceasta să fie identificată în timp util, membrul CCU are autoritatea de a executa cererea el însuși.

(3)   În cazuri urgente, în care o cerere de cooperare judiciară trebuie să fie executată în mai multe state membre, autoritatea competentă o poate trimite către CCU prin reprezentantul statului membru al acesteia în cadrul CCU. Reprezentantul în cadrul CCU al statului membru în cauză transmite cererea autorităților competente ale statelor membre relevante în vederea executării acesteia. În cazul în care nu este posibil să fie identificată o autoritate națională competentă în timp util, membrul CCU are autoritatea de a executa cererea el însuși. Într-un astfel de caz, membrul CCU respectiv informează imediat Colegiul, în scris, cu privire la măsurile luate și la motivele pentru care nu a fost identificată o autoritate națională competentă în timp util.

Amendamentul 12

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 4

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 6 — alineatul 1 — litera a — punctul vi

(vi)

să dispună măsuri de cercetare speciale;

eliminat

Amendamentul 13

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 4

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 6 — alineatul 1 — litera a — punctul vii

(vii)

să dispună orice altă măsură necesară pentru desfășurarea cercetării sau a urmăririi penale;

eliminat

Amendamentul 14

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 6

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 8

În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre interesate decid să nu dea curs unei cereri menționate la articolul 6 alineatul (1) literele (a) și (g), articolul 7 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatele (2) și (3), acestea informează Eurojust privind decizia lor și motivele care stau la baza acesteia.

(1)    În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre interesate decid să nu dea curs unei cereri menționate la articolul 6 alineatul (1) literele (a) și (g), articolul 7 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatele (2) și (3), acestea informează Eurojust privind decizia lor și motivele care stau la baza acesteia.

(2)     Statele membre garantează că deciziile autorității naționale competente pot face obiectul controlului judecătoresc înainte ca acestea să fie comunicate Eurojust.

Amendamentul 15

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 7 — litera c

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 9 — alineatul 4

(4)   Pentru a îndeplini obiectivele Eurojust, membrul național are acces deplin la:

(4)   Pentru a îndeplini obiectivele Eurojust, membrul național are acces deplin la sau cel puțin poate obține

(a)

informațiile cuprinse în următoarele registre:

informațiile cuprinse în următoarele tipuri de registre naționale , dacă acestea există în statul său membru :

(i)

cazierele judiciare naționale;

(i)

cazierele judiciare;

(ii)

registrele privind persoanele arestate;

(ii)

registrele privind persoanele arestate;

(iii)

registrele privind cercetările penale;

(iii)

registrele privind cercetările penale;

(iv)

registrele ADN.

(iv)

registrele ADN.

(b)

alte registre decât cele menționate la litera (a) din statul său membru care conțin informații necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale.

(v)

alte registre din statul său membru care conțin informații necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale.

Amendamentul 16

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 8

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 9a — alineatul 3

(3)   În cazuri urgente sau în cazul în care nu a fost identificată nicio autoritate națională competentă sau nu este posibil ca aceasta să fie identificată în timp util, membrii național pot autoriza și coordona livrările supravegheate.

(3)   În cazuri urgente sau în cazul în care nu este posibil să fie identificată o autoritate națională competentă în timp util, membrii naționali pot autoriza și coordona livrările supravegheate . Într-un astfel de caz, membrul național respectiv informează imediat Colegiul, în scris, cu privire la măsurile luate și la motivele pentru care nu s-a putut identifica autoritatea națională competentă în timp util.

Amendamentul 17

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 11 — litera -a (nouă)

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 13 — alineatul 1

 

(-a)

Alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)     Autoritățile competente ale statelor membre pot schimba cu Eurojust orice informație necesară îndeplinirii funcțiilor acestuia, în conformitate cu articolele 4 și 5 și cu normele cu privire la protecția datelor prevăzute în prezenta decizie.”

Amendamentul 18

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 11 — litera b

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 13 — alineatul 5

(5)   Statele membre se asigură că membrul lor național este informat în timp util, într-un stadiu timpuriu și de îndată ce sunt disponibile informații cu privire la toate cercetările penale referitoare la trei sau mai multe state , dintre care două sau mai multe sunt state membre, care sunt de competența Eurojust și în măsura în care este necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor de către Eurojust, în special în cazul în care sunt necesare comisii rogatorii paralele în mai multe state, în cazul în care este necesară coordonarea de către Eurojust sau în cazul unor conflicte pozitive sau negative de jurisdicție. Statele membre se asigură că obligația de raportare este supravegheată la nivel național.

(5)   Statele membre se asigură că membrul lor național este informat în timp util, într-un stadiu timpuriu și de îndată ce sunt disponibile informații cu privire la orice caz care se referă în mod direct la trei sau mai multe state membre și pentru care cereri sau decizii cu privire la cooperarea judiciară, inclusiv cele care se referă la instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce, au fost transmise cel puțin către două state membre.

Amendamentul 19

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 11 — litera b

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 13 — alineatul 6

(6)   Într-o etapă inițială, statele membre pun în aplicare alineatul (5) cu privire la cazurile referitoare la următoarele infracțiuni:

(6)   Într-o etapă inițială, statele membre pun în aplicare alineatul (5) cu privire la cazurile referitoare la următoarele infracțiuni:

(a)

trafic de droguri;

(a)

trafic de droguri;

 

(aa)

exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă;

(b)

trafic de ființe umane și de arme;

(b)

trafic de ființe umane și de arme;

(c)

trafic de deșeuri nucleare;

(c)

trafic de deșeuri nucleare;

(d)

trafic de opere de artă;

(d)

trafic de opere de artă;

(e)

comerț cu specii pe cale de dispariție;

(e)

comerț cu specii pe cale de dispariție;

(f)

comerț cu organe umane;

(f)

comerț cu organe umane;

(g)

spălarea banilor;

(g)

spălarea banilor;

(h)

fraudă, inclusiv cazurile de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene;

(h)

fraudă, inclusiv cazurile de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene;

(i)

falsificarea banilor, inclusiv a monedei euro;

(i)

falsificarea banilor, inclusiv a monedei euro;

(j)

terorism, inclusiv finanțarea terorismului;

(j)

terorism, inclusiv finanțarea terorismului;

(k)

infracțiuni împotriva mediului;

(k)

infracțiuni împotriva mediului;

(l)

alte forme de criminalitate organizată.

(l)

alte forme de infracțiuni în cazul cărora există indicii întemeiate pe fapte privind implicarea unei organizații criminale sau privind infracțiuni grave;

Amendamentul 20

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 11 — litera b

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 13 — alineatul 8

(8)   Statele membre se asigură că membrul lor național este de asemenea informat cu privire la:

(8)   Statele membre se asigură că membrul lor național este de asemenea informat cu privire la:

(a)

toate cererile de cooperare judiciară privind instrumentele adoptate în temeiul titlului VI din tratat, inclusiv instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce, trimise de autoritățile lor competente în cazuri care implică cel puțin trei state dintre care două sau mai multe sunt state membre;

(a)

cazuri în care au apărut sau există probabilitatea de a apare conflicte de jurisdicție;

(b)

toate livrările supravegheate și cercetările sub acoperire care afectează cel puțin trei state, dintre care două sunt state membre;

(b)

toate livrările supravegheate și cercetările sub acoperire care afectează cel puțin trei state, dintre care două sunt state membre;

(c)

toate refuzurile la cererile de cooperare judiciară privind instrumentele adoptate în temeiul titlului VI din tratat , inclusiv instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce;

(c)

dificultățile repetate sau refuzurile cu privire la executarea cererilor sau a deciziilor privind cooperarea judiciară, inclusiv instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce;

(d)

toate cererile de asistență judiciară reciprocă provenind de la un stat care nu este membru în cazul în care se constată că aceste cereri fac parte dintr-o cercetare penală care implică alte cereri trimise de statul nemembru respectiv cel puțin altor două state membre;

 

Amendamentul 21

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 11 — litera b

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 13 — alineatul 9

(9)     În plus, autoritățile competente pun la dispoziția membrului național orice alte informații pe care acesta le consideră necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale.

eliminat

Amendamentul 22

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 11 — litera b

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 13 — alineatul 10a (nou)

 

(10a)     Până la … (2), pe baza informațiilor transmise de Eurojust, Comisia întocmește un raport referitor la punerea în aplicare a acestui articol, însoțit, dacă este cazul, de propuneri, inclusiv propuneri care au în vedere cumularea infracțiunilor altele decât cele menționate la alineatul (6) .

Amendamentul 23

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 13

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 14 — alineatul 4 și articolul 16 — alineatul 1

(13)

La articolul 14 alineatul (4) și articolul 16 alineatul (1), sintagma „un index al” se înlocuiește cu „un sistem de gestionare a cazurilor conținând”.

eliminat

Amendamentul 24

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 14

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 15 — alineatul 4 și articolul 16 — alineatele 1 și 2

(14)

La articolul 15 alineatul (4) și articolul 16 alineatele (1) și (2), termenul „index” se înlocuiește cu „sistem de gestionare a cazurilor”.

eliminat

Amendamentul 25

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 15 — litera a — punctul i

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 15 — alineatul 1 — partea introductivă

(1)   La prelucrarea datelor, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1), Eurojust poate să prelucreze datele cu caracter personal ale persoanelor care, în temeiul dreptului intern al statelor membre respective, fac obiectul unei cercetări penale sau urmăriri penale pentru unul sau mai multe tipuri de criminalitate și infracțiuni definite la articolul 4, cum ar fi :

(1)   La prelucrarea datelor, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1), Eurojust poate să utilizeze doar următoarele date cu caracter personal ale persoanelor care, în temeiul dreptului intern al statelor membre respective, fac obiectul unei cercetări sau al unei urmăriri penale pentru unul sau mai multe tipuri de criminalitate și infracțiuni definite la articolul 4:

Amendamentul 26

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 15 — litera a — punctul ii

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 15 — alineatul 1 — punctul l

(l)

numere de telefon, date privind înmatricularea autovehiculelor, conturi de e-mail, date referitoare la traficul telefonic și prin e-mail, date ADN și fotografii.

(l)

„profilul ADN”, ceea ce înseamnă un cod format din litere sau din cifre care reprezintă un set de caracteristici de identificare a părții necodate a unui eșantion analizat de ADN uman, ca de exemplu formula chimică specifică din diverse locații ADN (loci);

(la)

fotografii;

(lb)

numere de telefon;

(lc)

date referitoare la comunicațiile telefonice și prin e-mail, cu excepția transmiterii datelor referitoare la conținut;

(ld)

conturi de e-mail;

(le)

date privind înmatricularea vehiculelor.

Amendamentul 27

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 15 — litera b

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 15 — alineatul 2

(b)

La alineatul (2), termenul „doar” se elimină.

eliminat

Amendamentul 28

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 17a (nou)

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 23 — alineatul 12

 

17a.

La articolul 23, alineatul (12) se înlocuiește cu următorul text:

„(12)   Organul de control comun prezintă anual Parlamentului European și Consiliului un raport.”

Amendamentul 29

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — alineatul 18 — litera a

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 26 — alineatul 1a

(1a)   Statele membre se asigură că colegiul este efectiv în măsură să deschidă un fișier de lucru pentru analiză Europol și că poate participa la funcționarea acestuia.

(1a)   Statele membre se asigură că colegiul este efectiv în măsură să deschidă un fișier de lucru pentru analiză Europol, astfel cum se menționează la articolul 10 din Convenția întemeiată pe articolul K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind înființarea unui Oficiu European de Poliție (Convenția Europol) (3) și că poate participa la funcționarea acestuia.

Amendamentul 30

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 18 — litera b

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 26 — alineatul 2 — litera b

(b)

Fără a aduce atingere articolului 13 din prezenta decizie și în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Decizia …/…/JAI*, punctele de contact ale Rețelei Judiciare Europene informează Eurojust, de la caz la caz, cu privire la c azurile care implică două state membre și intră în domeniul de competență a Eurojust :

în cazurile în care este probabilă apariția unor conflicte de jurisdicție

sau

în cazul unui refuz la o cerere de cooperare judiciară privind instrumentele adoptate în temeiul titlului VI din tratat, inclusiv instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce;

Punctele de contact ale Rețelei Judiciare Europene informează de asemenea Eurojust, de la caz la caz, cu privire la toate cazurile care intră în domeniul de competență a Eurojust și implică cel puțin trei state membre.

(b)

Fără a aduce atingere articolului 13 din prezenta decizie și în conformitate cu articolul 4 din Decizia …/…/JAI, punctele de contact ale Rețelei Judiciare Europene informează membrul lor național din Eurojust, de la caz la caz, cu privire la toate celelalte cazuri în care se consideră că Eurojust ar fi într-o poziție mai bună să le soluționeze .

Membrii naționali informează punctele de contact ale Rețelei Judiciare Europene , de la caz la caz, cu privire la toate cazurile pentru care rețeaua este considerată a fi mai bine poziționată pentru a le trata.

Membrii naționali informează corespondenții lor naționali din Rețeaua Judiciară Europeană , de la caz la caz, cu privire la toate cazurile pentru care rețeaua este considerată a fi mai bine poziționată pentru a le trata.

Amendamentul 31

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 19a (nou)

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 27 — alineatul 4

 

19a.

La articolul 27, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Fără a aduce atingere alineatului (3), transmiterea de date cu caracter personal de către Eurojust entităților menționate la alineatul (1) litera (b) și autorităților menționate la alineatul (1) litera (c) ale statelor terțe care nu sunt supuse aplicării Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 nu se poate face decât dacă este asigurat un nivel corespunzător de protecție a datelor, care este evaluat în conformitate cu articolul 28 alineatul (3) din Regulamentul de procedură privind prelucrarea și protecția datelor cu caracter personal în cadrul Eurojust.”

Amendamentul 32

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 19b (nou)

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 27 — alineatul 5a (nou)

 

19b.

La articolul 27, după alineatul (5) se introduce următorul alineat:

„(5a)     Organul de control comun și statul terț respectiv sau entitatea menționată la alineatul (1) literele (b) și (c) evaluează, din doi în doi ani, punerea în aplicare a dispozițiilor acordului de cooperare relevant referitor la protecția datelor care fac obiectul schimbului de informații. Raportul de evaluare este transmis Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.”

Amendamentul 33

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 22 — liniuța 1a (nouă)

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 32 — alineatul 1 — paragraful 1

 

la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

(1)   Președintele, în numele colegiului, raportează în fiecare an Parlamentului European și Consiliului, în scris, cu privire la activitățile și la gestiunea, inclusiv bugetară, a Eurojust.

Amendamentul 34

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 22 — liniuța 1b (nouă)

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 32 — alineatul 1 — paragraful 2

 

la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În acest scop, colegiul pregătește un raport anual referitor la activitățile Eurojust și la problemele politicii privind infracționalitatea din cadrul Uniunii, care au fost puse în evidență în urma activităților Eurojust. În acest raport, Eurojust include și analize ale situațiilor în care membrii naționali și-au exercitat competențele astfel cum se menționează la articolul 5a alineatul (3) și la articolul 9a alineatul (3). Acest raport poate de asemenea formula propuneri pentru îmbunătățirea cooperării judiciare în materie penală.”

Amendamentul 35

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 22 — liniuța 1c (nouă)

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 32 — alineatul 2

 

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Reprezentantul organului comun de control prezintă în fiecare an Parlamentului European un raport despre activitățile sale.”

Amendamentul 36

Inițiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace și a Regatului Suediei — act de modificare

Articolul 1 — punctul 26

Decizia 2002/187/JAI

Articolul 42 — alineatul 2

(2)   Comisia examinează la intervale regulate punerea în aplicare de către statele membre a prezentei decizii și înaintează un raport în acest sens Consiliului, însoțit, după caz, de propunerile necesare cu privire la îmbunătățirea cooperării judiciare și funcționarea Eurojust. Aceasta se aplică în special capacităților Eurojust de a sprijini statele membre în combaterea terorismului.

(2)   Comisia examinează la intervale regulate punerea în aplicare de către statele membre a prezentei decizii și înaintează un raport în acest sens Parlamentului European și Consiliului, însoțit, după caz, de propunerile necesare cu privire la îmbunătățirea cooperării judiciare și funcționarea Eurojust. Aceasta se aplică în special capacităților Eurojust de a sprijini statele membre în combaterea terorismului.


(1)   JO C 68, 19.3.2005, p. 1 .

(2)   trei ani de la data intrări în vigoare a prezentei decizii.

(3)   JO C 316, 27.11.1995, p. 2 .


Miercuri, 3 septembrie 2008

4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/163


Miercuri, 3 septembrie 2008
Clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor ***I

P6_TA(2008)0392

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor și de modificare a Directivei 67/548/CEE și a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (COM(2007)0355 — C6-0197/2007 — 2007/0121(COD))

2009/C 295 E/40

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0355),

având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0197/2007),

având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0140/2008),

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


Miercuri, 3 septembrie 2008
P6_TC1-COD(2007)0121

Poziția Parlamentului European adoptata prima lectura la 3 septembrie 2008 în vederea adoptarii Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor,de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului în prima lectura corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 1272/2008.)


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/164


Miercuri, 3 septembrie 2008
Clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor (modificarea Directivelor 76/768/CEE, 88/378/CEE, 1999/13/CE, 2000/53/CE, 2002/96/CE și 2004/42/CE) ***I

P6_TA(2008)0393

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 76/768/CEE, 88/378/CEE, 1999/13/CE ale Consiliului și a Directivelor 2000/53/CE, 2002/96/CE și 2004/42/CE pentru a le adapta Regulamentului (CE) nr. … privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor și de modificare a Directivei 67/548/CEE și a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (COM(2007)0611 — C6-0347/2007 — 2007/0212(COD))

2009/C 295 E/41

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0611),

având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 95 și articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0347/2007),

având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0142/2008),

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


Miercuri, 3 septembrie 2008
P6_TC1-COD(2007)0212

Poziția Parlamentului European adoptata în prima lectura la 3 septembrie 2008 în vederea adoptarii Directivei 2008/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 76/768/CEE, 88/378/CEE, 1999/13/CE ale Consiliului și a Directivelor 2000/53/CE, 2002/96/CE și 2004/42/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului, pentru a le adapta Regulamentului (CE) nr. … privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului în prima lectura corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2008/112/CE.)


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/165


Miercuri, 3 septembrie 2008
Clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor (modificarea Regulamentului (CE) nr. 648/2004) ***I

P6_TA(2008)0394

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 în vederea adaptării acestuia la Regulamentul (CE) nr. … privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor și de modificare a Directivei 67/548/CEE și a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (COM(2007)0613 — C6-0349/2007 — 2007/0213(COD))

2009/C 295 E/42

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0613),

având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0349/2007),

având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0141/2008),

1.

aprobă propunerea Comisiei;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/165


Miercuri, 3 septembrie 2008
Omologarea de tip a vehiculelor cu propulsie pe bază de hidrogen ***I

P6_TA(2008)0395

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a vehiculelor cu motor pe bază de hidrogen și de modificare a Directivei 2007/46/CE (COM(2007)0593 — C6-0342/2007 — 2007/0214(COD))

2009/C 295 E/43

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0593),

având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0342/2007),

având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0201/2008),

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


Miercuri, 3 septembrie 2008
P6_TC1-COD(2007)0214

Poziția Parlamentului European adoptata în prima lectura la 3 septembrie 2008 în vederea adoptarii Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor pe baza de hidrogen și de modificare a Directivei 2007/46/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului în prima lectura corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 79/2009.)


Joi, 4 septembrie 2008

4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/167


Joi, 4 septembrie 2008
Codul de conduită pentru sistemele informatizate de rezervare ***I

P6_TA(2008)0402

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 4 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un cod de conduită pentru sistemele informatizate de rezervare (COM(2007)0709 — C6-0418/2007 — 2007/0243(COD))

2009/C 295 E/44

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0709),

având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 71 și articolul 80 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0418/2007),

având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0248/2008),

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


Joi, 4 septembrie 2008
P6_TC1-COD(2007)0243

Poziția Parlamentului European adoptata în prima lectura la 4 septembrie 2008 în vederea adoptarii Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind un cod de conduita pentru sistemele informatizate de rezervare și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2299/89 al Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului în prima lectura corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 80/2009.)


4.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 295/168


Joi, 4 septembrie 2008
Eligibilitatea țărilor din Asia Centrală în temeiul Deciziei 2006/1016/CE a Consiliului *

P6_TA(2008)0403

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 4 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului cu privire la eligibilitatea țărilor din Asia Centrală în temeiul Deciziei 2006/1016/CE a Consiliului privind acordarea unei garanții comunitare Băncii Europene de Investiții în cazul pierderilor rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității (COM(2008)0172 — C6-0182/2008 — 2008/0067(CNS))

2009/C 295 E/45

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2008)0172),

având în vedere articolul 181a din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6–0182/2008),

având în vedere rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind o strategie UE pentru Asia Centrală (1),

având în vedere Strategia UE pentru un nou parteneriat cu Asia Centrală, adoptată de Consiliul European la 21-22 iunie 2007,

având în vedere cauza C-155/07, Parlamentul European/Consiliul Uniunii Europene aflată pe rol la Curtea de Justiție a Comunităților Europene,

având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A6–0317/2008),

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.

invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.

invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.

solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.

solicită Comisiei să își retragă propunerea, în cazul care Decizia 2006/1016/CE, aflată în prezent pe rol la Curtea de Justiție a Comunităților Europene, va fi anulată;

6.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

TEXT PROPUS DE COMISIE

AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Propunere de decizie

Considerentul 3a (nou)

 

(3a)

Este recunoscută necesitatea ca împrumuturile BEI în Asia Centrală să se concentreze pe proiecte de furnizare și de transport de energie care servesc, de asemenea, interesele UE.

Amendamentul 2

Propunere de decizie

Considerentul 3b (nou)

 

(3b)

În ceea ce privește proiectele de furnizare și de transport de energie, operațiunile de finanțare ale BEI în Asia Centrală ar trebui să sprijine și să fie în concordanță cu obiectivele politice ale UE de diversificare a surselor de energie și cu cerințele stabilite la Kyoto, precum și cu obiectivul de îmbunătățire a protecției mediului.

Amendamentul 3

Propunere de decizie

Considerentul 3c (nou)

 

(3c)

Toate operațiunile de finanțare ale BEI în Asia Centrală ar trebui să fie în concordanță cu politicile externe ale UE, inclusiv cu obiectivele regionale specifice, să sprijine aceste politici și obiective și ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivului general de dezvoltare și consolidare a democrației și statului de drept, a obiectivului de respectare a drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și la respectarea acordurilor internaționale de mediu la care Comunitatea Europeană și statele sale membre sunt parte.

Amendamentul 4

Propunere de decizie

Considerentul 3d (nou)

 

(3d)

BEI ar trebui să asigure faptul că proiectele individuale sunt supuse unei evaluări a impactului asupra dezvoltării durabile efectuată independent de sponsorii proiectului și de BEI.

Amendamentul 5

Propunere de decizie

Considerentul 4

Condițiile macroeconomice existente în țările din Asia Centrală și, în special, situația finanțelor externe și a capacității de a-și onora serviciul datoriei, s-a îmbunătățit în ultimii ani ca urmare a creșterii economice susținute și a politicilor macroeconomice prudente și, prin urmare, aceste țări ar trebui să fie autorizate să obțină finanțare din partea BEI;

Condițiile macroeconomice existente în țările din Asia Centrală și, în special, situația finanțelor externe și a capacității de a-și onora serviciul datoriei, s-a îmbunătățit în ultimii ani ca urmare a creșterii economice susținute și a politicilor macroeconomice prudente și, prin urmare, aceste țări ar trebui să fie autorizate să obțină finanțare din partea BEI . Ar trebui, cu toate acestea, ca eligibilitatea pentru împrumuturile BEI să fie condiționată, în prealabil, după cum urmează: aceste țări trebuie să dovedească realizarea unor progrese evidente în ceea ce privește statul de drept, libertatea de exprimare și a mass-media, libertatea ONG-urilor și în îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, după cum se prevede în acordurile de parteneriat și cooperare ale UE; aceste țări nu ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni impuse de UE pentru acte de încălcare a drepturilor omului și ar trebui să fi realizat progrese reale în ceea ce privește situația respectării drepturilor omului, potrivit solicitării adresate de Parlamentul European în Rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind o strategie a Uniunii Europene pentru Asia Centrală (2)

Amendamentul 6

Propunere de decizie

Considerentul 5a (nou)

 

(5a)

Activitățile de creditare ar trebui să sprijine obiectivul politic al UE de a promova stabilitatea în regiune.

Amendamentul 10

Propunere de decizie

Articolul 1

Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan sunt eligibile pentru a beneficia de o finanțare din partea BEI cu garanție comunitară în temeiul Deciziei 2006/1016/CE a Consiliului.

Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Turkmenistan sunt eligibile pentru a beneficia de o finanțare din partea BEI cu garanție comunitară în temeiul Deciziei 2006/1016/CE a Consiliului. Uzbekistanul va fi eligibil după ridicarea sancțiunilor UE împotriva acestei țări.

Amendamentul 7

Propunere de decizie

Articolul 1a (nou)

 

Articolul 1a

Acordul de garanție dintre Comisie și BEI, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 8 din Decizia Consiliului 2006/1016/CE, stabilește dispozițiile și procedurile detaliate privind garanția comunitară și conține condiții cu valori de referință clare în ceea ce privește respectarea drepturilor omului.

Amendamentul 8

Propunere de decizie

Articolul 1b (nou)

 

Articolul 1b

Pe baza informațiilor primite de la BEI, Comisia prezintă, anual, o evaluare și un raport cu privire la operațiunile de finanțare ale BEI efectuate în temeiul prezentei decizii, care vor fi transmise Parlamentului European și Consiliului. Raportul ar trebui să includă o evaluare a contribuției operațiunilor de finanțare ale BEI la realizarea obiectivelor de politică externă ale UE, în special a contribuției la obiectivul general de dezvoltare și consolidare a democrației și a statului de drept, la obiectivul de respectare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la respectarea acordurilor internaționale de mediu la care Comunitatea Europeană și statele sale membre sunt parte.

Amendamentul 9

Propunere de decizie

Articolul 1c (nou)

 

Articolul 1c

BEI garantează că acordurile-cadru semnate între bancă și țările în cauză sunt puse la dispoziția publicului și că se pun la dispoziție în timp util informații obiective pentru a permite publicului să participe pe deplin la procesul decizional.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0059.

(2)   Texte adoptate, P6_TA(2008)0059.