I.

II.

III.

IV.

V.

VI.

VII.

VIII.

IX.

X.

XI.

XII.

XIII.

Curtea de Conturi Europeană

12, rue Alcide De Gasperi, L-1615 Luxembourg

1.1.

În temeiul articolului 248 din Tratatul CE, Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare cu privire la fiabilitatea conturilor, precum și la legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente („DAS”). De asemenea, tratatul autorizează Curtea să prezinte, în completarea prezentei declarații, aprecieri specifice pentru fiecare domeniu major de activități ale Uniunii Europene.

1.2.

Obiectivul activităților referitoare la fiabilitatea conturilor Comunităților Europene este de a obține suficiente probe adecvate pentru a stabili în ce măsură veniturile, cheltuielile, activele și pasivele au fost înregistrate în mod corespunzător, precum și în ce măsură conturile anuale prezintă o imagine fidelă a situației financiare la 31 decembrie 2008, a rezultatelor operațiunilor și a fluxurilor de numerar pentru exercițiul încheiat la această dată (a se vedea punctele 1.4-1.18).

1.3.

Obiectivul activităților de audit ale Curții referitoare la regularitatea (7)operațiunilor subiacente conturilor exercițiului 2008 este de a colecta suficiente probe adecvate în scopul formulării unei opinii cu privire la conformitatea acestor operațiuni cu reglementările sau cu dispozițiile contractuale aplicabile și la exactitatea calculării sumelor aferente. A se vedea punctele 1.19-1.47 din prezentul capitol în ceea ce privește sinteza rezultatelor, precum și capitolele 2 și 4-11 pentru informații mai detaliate, prezentate sub forma unor aprecieri specifice.

1.4.

Observațiile Curții se referă la conturile anuale pentru exercițiul financiar 2008, întocmite de contabilul-șef al Comisiei și aprobate de Comisie în conformitate cu articolul 129 din Regulamentul financiar din 25 iunie 2002 (8)și primite de Curte la 29 iulie 2009. Conturile cuprind „situațiile financiare consolidate” – care includ, în special, bilanțul activelor și pasivelor la sfârșitul exercițiului și contul rezultatului economic – și „rapoartele consolidate privind execuția bugetară” – care includ veniturile și cheltuielile aferente exercițiului respectiv.

1.5.

Contabilul-șef al Comisiei a furnizat Curții o scrisoare cuprinzând declarațiile conducerii, care confirmă exhaustivitatea și fiabilitatea conturilor consolidate (a se vedea însă punctul 1.9) și faptul că majoritatea sistemelor locale ale Comisiei au fost validate (a se vedea însă punctul 1.10).

1.6.

În cadrul auditului privind conturile exercițiului 2008, Curtea s-a concentrat pe următoarele elemente:

1.7.

Măsurile introduse de contabilul-șef al Comisiei în 2007 (12)cu scopul de a îmbunătăți mediul de control contabil la nivelul fiecărei direcții generale în parte au avut un impact și asupra exercițiului 2008 și au contribuit la consolidarea cadrului de raportare financiară și a sistemelor contabile. Cu toate acestea, încă există anumite deficiențe care trebuie soluționate pentru a se asigura calitatea datelor contabile (a se vedea punctele 1.10 și 1.11).

1.7.

1.8.

Tabelul 1.1 sintetizează și prezintă comentarii cu privire la răspunsurile furnizate de Comisie atât la observațiile Curții privind fiabilitatea conturilor aferente exercițiului 2007, cât și la alte puncte ridicate de Curte.

1.9.

În scrisoarea cuprinzând declarațiile conducerii, contabilul-șef al Comisiei a semnalat că mai puțin de jumătate dintre instituții și agenții furnizaseră, în declarațiile pe care le-au elaborat la rândul lor, informații în legătură cu validarea sistemelor lor contabile.

1.10.

Multe direcții generale utilizează sisteme informatice locale proprii în scopul gestiunii financiare și al înregistrării operațiunilor care sunt transmise în sistemul contabil central (ABAC) prin intermediul unei interfețe. Majoritatea acestor sisteme au fost validate (13)de contabilul-șef al Comisiei. Acesta a semnalat însă, în recomandările pe care le-a formulat, o serie de probleme transversale nesoluționate încă (14), care, având în vedere natura și gravitatea lor, ar putea reprezenta în continuare un risc pentru fiabilitatea conturilor (15).

1.10.

1.11.

Termenul de „separare a exercițiilor financiare” se referă la procedurile care se aplică pentru a determina exercițiul financiar căruia ar trebui să i se atribuie o operațiune. Serviciile Comisiei trebuie să aplice aceste proceduri pentru toate cheltuielile rămase de plătit (peste 100 de miliarde de euro). Curtea a remarcat că, în decursul ultimilor trei ani, au avut loc îmbunătățiri constante în cele zece direcții generale pe care le-a examinat (16), acestea reprezentând peste 90 % din totalul cheltuielilor rămase de plătit. Pe de altă parte, trebuie menționat că anumite servicii recurg la separarea exercițiilor în cursul procedurii de închidere a acestora, cu scopul de a ajusta conturi incorecte, în loc să corecteze separat înregistrările contabile corespunzătoare, care sunt predispuse la eroare (de exemplu, înregistrarea unor sume incorecte, înregistrări duble sau omiterea unor înregistrări). Această practică poate conduce la apariția unor inexactități în datele contabile în cursul exercițiului (a se vedea punctele 1.13-1.15).

1.11.

1.12.

În urma auditului Curții cu privire la situațiile financiare consolidate, s-a constatat că acestea nu conțin denaturări semnificative. S-au identificat totuși o serie de probleme legate de elemente specifice, care necesită o atenție sporită. Acestea sunt prezentate în cele ce urmează.

1.13.

Pentru acest post bilanțier, auditul efectuat de Curte pe un eșantion statistic reprezentativ de 80 de operațiuni de prefinanțare înregistrate în sistemul contabil a identificat un nivel scăzut de eroare din punctul de vedere al impactului financiar. Cu toate acestea, frecvența acestor constatări evidențiază că este necesar să se aducă în continuare îmbunătățiri în ceea ce privește exactitatea datelor contabile de bază la nivelul direcțiilor generale operaționale. Tipurile de erori cele mai frecvente sunt următoarele:

1.13.

1.14.

Mai mult, alte activități suplimentare de audit privind identificarea și validarea prefinanțărilor au permis constatarea următoarelor probleme legate de exhaustivitatea/exactitatea bilanțului:

1.15.

În ceea ce privește acest post bilanțier, auditul unui eșantion statistic reprezentativ de 80 de facturi/declarații de cheltuieli din cadrul populației de datorii pe termen scurt înregistrate în sistemul contabil a identificat un nivel scăzut de eroare din punctul de vedere al impactului financiar. Cu toate acestea, frecvența erorilor de natură contabilă evidențiază că este necesar să se aducă în continuare îmbunătățiri în ceea ce privește fiabilitatea datelor contabile de bază la nivelul direcțiilor generale operaționale. Cea mai mare parte a erorilor sunt legate de înregistrarea facturilor cu sume incorecte, înregistrarea în contabilitate având loc la primirea acestora (înainte de a le verifica eligibilitatea), și de corectarea înregistrărilor greșite prin ajustări operate în cadrul procedurii de separare a exercițiilor.

1.15.

1.16.

Dând curs unei recomandări din partea Curții, în notele la situațiile financiare s-au prezentat mai multe informații privind recuperarea sumelor plătite necuvenit. În cadrul auditului Curții, s-a constatat că cifrele prezentate de Comisie cu privire la corecțiile financiare sunt fiabile în cazurile în care s-a ajuns la aceste cifre în urma activităților de audit efectuate de Comisia însăși. Cu toate acestea, există cazuri frecvente în care statele membre nu furnizează Comisiei informații exhaustive sau fiabile cu privire la corecțiile financiare pe care le operează ele însele (a se vedea punctul 6.30). Dată fiind proporția ridicată de cheltuieli neeligibile pe care le-a semnalat în mai multe rânduri în rapoartele sale anuale, Curtea consideră că, în domeniul acțiunilor structurale, notele la conturile consolidate ar trebui să conțină date contabile exhaustive și fiabile cu privire la aceste mecanisme de corecție de la nivelul statelor membre.

1.16.

1.17.

Pe baza examinării activităților organismelor de certificare și pe baza analizei efectuate de Comisie cu privire la această examinare, Curtea își exprimă din nou îndoielile cu privire la fiabilitatea creanțelor care trebuie recuperate de la statele membre în domeniul agriculturii (conturile de debitori în cadrul FEGA) (18). Comisia a subliniat că, în cazul unui sfert dintre agențiile de plată, s-au descoperit o serie de insuficiențe în ceea ce privește conturile de debitori (19)și a propus corecții financiare (20)în cuantum de aproximativ 25,3 milioane de euro. Aceste corecții reprezintă în jur de 1,95 % din cele 1 295 de milioane de euro care trebuie recuperate la sfârșitul exercițiului financiar 2008. Cu toate că acest procent se situează cu puțin sub pragul de semnificație de 2 %, aceste corecții indică faptul că există un risc de eroare semnificativă, la nivel global, în conturile de debitori aferente FEGA (a se vedea punctul 5.56).

1.17.

Corecțiile în valoare de 25,3 milioane de euro au fost propuse de Comisie pe baza evaluării informațiilor furnizate de organismele de certificare în rapoartele acestora și a calculării celor mai probabili indici de eroare (și a sumelor respective) care afectează datoriile anumitor agenții de plată. Același raționament este utilizat atât în cazul datoriilor, cât și al tratamentului erorilor (și eventualei corectări a acestora) apărute în urma testării detaliate a cheltuielilor fondurilor.

Erorile financiare identificate sunt recuperate prin procedura obișnuită de validare a conturilor.

1.18.

În ceea ce privește asistența financiară macroeconomică, împrumuturile acordate pentru susținerea balanței de plăți și împrumuturile Euratom, Comunitățile împrumută fonduri de pe piețele de capital și le pun la dispoziția beneficiarilor vizați sub forma unor împrumuturi de tip „back-to-back”. În conformitate cu standardele internaționale de contabilitate și cu norma contabilă nr. 11 a Comisiei, în conturi trebuie să se semnaleze diferența dintre rata dobânzii oferită și rata dobânzii de pe piață, lucru care nu s-a întâmplat. Motivele și efectele acestei devieri de la standarde nu sunt suficient de bine prezentate în notele explicative la situațiile financiare ale Comunităților.

1.18.

Astfel cum sugerează Curtea, Comisia va prezenta informații mai explicite în notele explicative la conturile anuale ale CE și va lua în calcul clarificarea normei contabile nr. 11 pentru a reflecta mai bine particularitățile acestor tranzacții.

1.19.

Curtea concluzionează că observațiile formulate nu au un impact semnificativ asupra fiabilității conturilor.

1.20.

În cadrul capitolelor 5-11, Curtea formulează aprecieri specifice cu privire la grupuri de domenii de politici corespunzătoare celor din bugetul întocmit pe activități (Activity Based Budgeting – ABB) (a se vedea tabelul 1.2 ). Capitolul 4 tratează veniturile. Fiecare apreciere specifică include o introducere privind grupul de politici, constatări și concluzii referitoare la regularitatea operațiunilor și la eficacitatea sistemelor, precum și o situație a acțiunilor întreprinse în urma observațiilor anterioare.

1.21.

Abordarea adoptată de Curte în ceea ce privește auditul regularității operațiunilor subiacente conturilor se sprijină pe doi piloni principali: teste directe efectuate pe operațiuni cu scopul de a stabili gradul de regularitate al acestora și o evaluare a eficacității sistemelor de supraveghere și de control în ceea ce privește asigurarea regularității. În completarea acestora, se recurge, de asemenea, la probele colectate în decursul activităților pertinente desfășurate de alți auditori (dacă există) și la analizarea declarațiilor conducerii Comisiei (21).

1.22.

Testele pe operațiuni se efectuează pe baza unui eșantion statistic reprezentativ de venituri sau de plăți, extras din ansamblul populației, în general grupul de domenii de politici. În urma acestor teste, se obține o estimare statistică a gradului de regularitate a operațiunilor din cadrul populației în cauză.

1.23.

Pentru a determina dimensiunea eșantioanelor, Curtea recurge la un model de asigurare de audit, care comportă o evaluare a riscului inerent de producere a unor erori în cadrul operațiunilor, precum și o evaluare a riscului asociat sistemelor de supraveghere și de control de a nu reuși să prevină producerea unor astfel de erori sau să le detecteze și să le corecteze (riscul de control). Curtea trebuie să se bazeze, în majoritatea cazurilor, în primul rând pe testele directe pe care le efectuează, întrucât sistemele nu furnizează o asigurare adecvată în ceea ce privește regularitatea operațiunilor.

1.24.

Testele presupun examinarea în detaliu a operațiunilor selecționate, cu scopul de a verifica dacă declarațiile de cheltuieli sau plățile au fost corect calculate și dacă au fost efectuate cu respectarea normelor și a reglementărilor aplicabile referitoare la cheltuieli. În cazul în care o operațiune este calculată incorect sau nu este conformă unei cerințe normative sau unor dispoziții contractuale, se consideră că operațiunea respectivă conține o eroare. Cu ajutorul eșantionului de operațiuni contabile înregistrate în conturile bugetare, Curtea urmărește parcursul plății până la nivelul destinatarului final (de exemplu un fermier, un organizator de cursuri de formare, un promotor al unui proiect derulat în cadrul asistenței pentru dezvoltare), verificând, după caz, dacă se respectă, la fiecare nivel, condițiile aplicabile.

1.25.

Cauzele care determină producerea erorilor în rândul operațiunilor sunt diverse. Erorile pot lua un număr de forme diferite, în funcție de norma sau de obligația contractuală încălcată și de natura acestei încălcări. Erorile pot fi legate de o condiție de plată sau de alte criterii de conformitate.

1.26.

Curtea clasifică erorile din prisma a două puncte de vedere:

1.27.

Curtea indică frecvența cu care se produc erorile precizând care este proporția din eșantion care este afectată de erori (atât cuantificabile, cât și necuantificabile). Această proporție arată cât de răspândite este probabil să fie erorile în cadrul grupului de politici în ansamblu (a se vedea secțiunea 1.3 din partea 1 a anexelor 1 la diferitele capitole).

1.28.

Curtea estimează impactul financiar al erorilor pe baza unui indice de eroare, pentru calculul căruia se iau în considerare numai erorile cuantificabile. Curtea evaluează indicele de eroare estimat în raport cu un prag de semnificație de 2 %, pentru a stabili – pe baza, de asemenea, a unor alte probe – că plățile din cadrul domeniului de cheltuieli în cauză nu sunt afectate de erori semnificative (opinie „fără rezerve”) sau că sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare [opinie „contrară” (22)]. În scopul prezentării rezultatelor, indicele de eroare este clasat în unul dintre următoarele trei intervale:

Aceste informații sunt furnizate în partea 1 din anexele 1 la capitolele 4-11 și sunt prezentate sintetic în tabelul 1.3 .

1.29.

Comisia (precum și statele membre și statele beneficiare, în cazul gestiunii partajate și al gestiunii descentralizate) a instituit sisteme de supraveghere și de control în vederea gestionării riscurilor la care este expus bugetul, inclusiv regularitatea operațiunilor. Evaluarea eficacității sistemelor în ceea ce privește asigurarea regularității reprezintă deci o procedură esențială de audit, cu o utilitate specială pentru identificarea recomandărilor în vederea realizării de îmbunătățiri.

1.30.

Fiecare grup de politici este reglementat de o multitudine de sisteme diferite, fiind nevoie de o durată considerabilă de timp pentru a testa și a evalua fiecare dintre aceste sisteme. Prin urmare, în mod normal Curtea selectează, în fiecare an, un eșantion de sisteme în vederea examinării. Rezultatele evaluărilor sistemelor sunt prezentate sub forma unui tabel intitulat „Evaluarea sistemelor de supraveghere și de control selectate”, care figurează în partea 2 din anexele 1 la capitolele 4-11. Sistemele sunt clasificate ca fiind „eficace” în reducerea riscului de eroare la nivelul operațiunilor, „parțial eficace” (atunci când există un număr de deficiențe care afectează eficacitatea operațională) sau „ineficace” (atunci când deficiențele sunt generalizate și, prin urmare, subminează în totalitate eficacitatea operațională).

1.31.

În plus, Curtea furnizează și o evaluare globală a sistemelor de supraveghere și de control (prezentată, de asemenea, în partea 2 din anexele 1 la capitolele 4-11), care ține seama atât de evaluarea sistemelor selectate, cât și de rezultatele testelor efectuate pe operațiuni.

1.32.

În cazul veniturilor și al grupului de politici Cheltuielile administrative și alte cheltuieli, sistemele de supraveghere și de control sunt, per ansamblu, eficace (a se vedea punctele 4.29-4.30 și punctele 11.20-11.21). Curtea estimează că erorile au un impact financiar mai mic de 2 % din totalul sumelor (a se vedea tabelul 1.3 ). De asemenea, evaluarea realizată de Curte cu privire la declarațiile directorilor generali și ale ordonatorilor de credite delegați a confirmat că nu era necesar să se formuleze nicio rezervă (a se vedea punctele 2.3-2.4, punctul 2.9 și tabelul 2.1 ).

1.33.

Referitor la grupul de politici Agricultură și resurse naturale, precum și la grupul de politici Educație și cetățenie, Curtea estimează că impactul financiar global al erorilor este sub 2 % din totalul cheltuielilor aferente fiecărui grup de politici. Curtea a constatat însă că, în cadrul grupului de politici Agricultură și resurse naturale, cheltuielile de dezvoltare rurală au fost afectate de un nivel de eroare mai mare de 2 % (a se vedea punctul 5.62), iar, în ceea ce privește grupul de politici Educație și cetățenie, testele efectuate de Curte sugerează că plățile intermediare și finale au fost afectate de erori semnificative (a se vedea punctul 9.31). În ceea ce privește grupul de politici Afaceri economice și financiare, Curtea estimează că indicele de eroare se situează cu puțin peste 2 % din totalul cheltuielilor aferente acestui grup de politici. Curtea a constatat însă că plățile efectuate în cadrul Celui de al șaselea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică reprezintă cauza pentru o parte excesiv de mare din indicele de eroare global (a se vedea punctele 10.12-10.13).

1.33.

Comisia constată că, în cazul grupului de politici Educație și cetățenie, Curtea a identificat erori cuantificabile în 4 din cele 21 de plăți intermediare și finale examinate. A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 9.31.

Pentru grupul de politici Afaceri economice și financiare, cum PC6 reprezintă numai 8 % din plăți, Comisia consideră că indicele general de eroare aferent tranzacțiilor în acest domeniu de politică, luat în ansamblu, nu este afectat de erori semnificative. În ceea ce privește plățile PC6, constatările și concluziile Curții din acest capitol sunt similare cu cele din capitolul 7. A se vedea, de asemenea, răspunsurile la punctele 10.12 și 10.13.

1.34.

Curtea concluzionează că sistemele de supraveghere și de control pentru grupul de politici Agricultură și resurse naturale sunt parțial eficace în asigurarea regularității plăților (a se vedea punctul 5.63). Deși reafirmă că IACS este, în general, un sistem de control eficace pentru limitarea riscului de eroare sau de cheltuieli neconforme cu reglementările (a se vedea punctul 5.64), Curtea a identificat o serie de aspecte care necesită remedieri în cadrul sistemelor SPU și SPUS (a se vedea punctul 5.65) și în domeniul dezvoltării rurale (a se vedea punctul 5.66). Curtea concluzionează că sistemele de supraveghere și de control aferente grupului de politici Educație și cetățenie sunt parțial eficace (a se vedea punctul 9.32) (23). În ceea ce privește grupul de politici Afaceri economice și financiare, Curtea a examinat trei sisteme de supraveghere și de control. În urma acestei analize, două sisteme au fost considerate ca fiind eficace, iar unul ca fiind doar parțial eficace (24)în asigurarea legalității și a regularității plăților (a se vedea punctul 10.28).

1.34.

În 2008, în ceea ce privește Direcția Generală Educație și Cultură, sistemul de supraveghere și control instituit pentru perioada 2007-2013 oferă un cadru solid. Punerea în aplicare a acestui sistem a înregistrat progrese semnificative datorită analizei declarațiilor de asigurare ex post și intensificării vizitelor de monitorizare și auditurilor.

În ceea ce privește grupul de politici Afaceri economice și financiare, constatările și concluziile Curții privind PC6 sunt similare cu cele din capitolul 7, iar restul cheltuielilor nu sunt afectate de erori semnificative. Comisia consideră că sistemele actuale de supraveghere și de control sunt eficiente din punct de vedere al costurilor, proporționale și adecvate în ansamblu (a se vedea răspunsurile Comisiei la punctele 10.19 și 10.28).

1.35.

În cazul grupurilor de politici Coeziune (25), Cercetare, energie și transport, Ajutorul extern, dezvoltarea și extinderea și Afaceri economice și financiare, Curtea concluzionează că sistemele de supraveghere și de control sunt parțial eficace (a se vedea punctele 6.21, 6.23, 6.36, 7.41, 8.34 și 10.28 și tabelul 1.3 ). În timp ce, în cazul grupurilor de politici Cercetare, energie și transport, Ajutorul extern, dezvoltarea și extinderea și Afaceri economice și financiare, indicele de eroare estimat de Curte se situează între 2 % și 5 % din totalul cheltuielilor, pentru grupul de politici Coeziune, indicele de eroare estimat este mai mare de 5 % (a se vedea punctele 6.17, 6.35, 7.40 și 8.33 și tabelul 1.3 ). În cazul grupurilor de politici Coeziune și Ajutorul extern, dezvoltarea și extinderea, Curtea este de opinie că rezervele exprimate în declarațiile directorilor generali și ale ordonatorilor de credite delegați ar fi trebuit să aibă o sferă de cuprindere mai mare, pentru a putea reflecta deficiențele semnificative care continuă să existe în aceste domenii de cheltuieli, astfel cum reiese din constatările de audit ale Curții (a se vedea punctele 2.6-2.7, punctele 2.10-2.11 și tabelul 2.1 ). Coeziunea rămâne domeniul cel mai problematic, indicele de eroare estimat al acestuia situându-se cu mult peste cel corespunzător celorlalte domenii de politici.

1.35.

S-au depus eforturi considerabile pentru îmbunătățirea gestionării politicii de cercetare în limitele cadrului juridic și financiar aplicabil. Comisia va continua aplicarea cu rigurozitate a controalelor. Comisia va depune în continuare eforturi pentru a reduce nivelul erorilor reziduale în acest grup de politici.

Asigurarea rezonabilă referitoare la legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente este dată de directorii generali în rapoartele anuale de activitate. În cazul în care un director general își poate baza această asigurare rezonabilă pe rata de eroare estimată sub pragul de semnificație, cum este, de exemplu, cazul Direcției Generale Extindere, de care s-a ocupat Curtea în cadrul grupului de politici Ajutor extern, dezvoltare și extindere, atunci nu este necesar să se formuleze o rezervă.

Comisia și-a conceput controalele pentru grupul de politici Ajutor extern, dezvoltare și extindere pentru a acoperi întregul ciclu de viață al proiectelor sale multianuale, astfel încât să poată preveni sau identifica și corecta majoritatea erorilor financiare în desfășurarea normală a controalelor sale. Auditurile financiare obligatorii prevăzute în cadrul sistemului de control al Comisiei ar trebui să îi permită acesteia să identifice și să corecteze aceste erori de prefinanțare – într-un exercițiu contabil ulterior – înainte de efectuarea plăților finale. Controalele ex post ale Comisiei confirmă rata redusă a erorilor reziduale.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 8.34.

1.36.

Comparativ cu exercițiile anterioare, s-au observat următoarele schimbări: indicele de eroare estimat a scăzut în cazul grupurilor de politici Agricultură și resurse naturale (26)și Cercetare, energie și transport (27). În cazul grupului de politici Agricultură și resurse naturale, Curtea estimează că indicele de eroare global se situează cu puțin sub 2 % (a se vedea punctul 5.13), în timp ce, în cazul grupului de politici Cercetare, energie și transport, indicele este în continuare mai mare de 2 % (a se vedea punctul 7.40). În cazul grupului de politici Educație și cetățenie, Curtea estimează că erorile au un impact financiar mai mic de 2 % și consideră că această situație se datorează în principal proporției considerabile pe care o ocupă plățile în avans, care sunt relativ mai puțin afectate de erori decât plățile intermediare și cele finale (a se vedea punctele 9.6-9.7 și punctul 9.31). În cazul grupului de politici Afaceri economice și financiare, indicele de eroare global estimat pentru exercițiul financiar 2008 se situează cu puțin peste 2 % (în 2007 era nu cu mult sub 2 %), cauza fiind erorile detectate în cazul cheltuielilor din cadrul programului PC6, deși aceste cheltuieli nu reprezintă decât 8 % din cele aferente grupului de politici în cauză (a se vedea punctul 10.27).

1.36.

1.37.

Curtea subliniază că auditurile pe care le-a desfășurat au scos în evidență faptul că lipsa de claritate sau caracterul complicat al unor criterii de eligibilitate sau complexitatea unor obligații juridice, în special în cadrul grupurilor de politici Agricultură și resurse naturale, Coeziune, Cercetare, energie și transport, precum și Afaceri economice și financiare, contribuie în mod considerabil la riscul de eroare (a se vedea punctele 5.17-5.26, punctele 5.34-5.52, punctele 6.18-6.20, punctele 7.12-7.15 și punctele 10.11-10.14).

1.37.

Cu toate acestea, Comisia s-a angajat să înainteze autorității legislative propuneri privind simplificarea în continuare a normelor și criteriilor de eligibilitate atunci când este posibil. Comisia va analiza domeniul de aplicare pentru introducerea unei simplificări mai mari a normelor de eligibilitate în propunerea din 2010 de revizuire trienală a Regulamentului financiar. De asemenea, Comisia va studia principiile pentru continuarea simplificării legislației sectoriale pentru următoarea serie de acte de bază care urmează să intre în vigoare începând din 2014.

În ceea ce privește grupul de politici Agricultură și resurse naturale, rezultatele s-au îmbunătățit datorită eforturilor continue de a simplifica cerințele legale/criteriile de eligibilitate cu privire la ambii piloni ai PAC. A se vedea, de asemenea, răspunsurile specifice de la punctele 5.17-5.26, 5.34-5.52.

În domeniul coeziunii, au fost modificate regulamentele pentru perioada 2007-2013, fiind încorporate simplificări propuse de un grup comun de experți ai Comisiei și ai statelor membre. Comisia a publicat la începutul anului 2009 un compendiu al normelor privind eligibilitatea. A se vedea, de asemenea, răspunsurile Comisiei la punctele 1.41-1.42 și 6.37(a).

Cel de-al 7-lea program-cadru a reprezentat un progres în privința simplificării. Ca urmare a experienței acumulate în timpul punerii în aplicare a programului și dacă este cazul, Comisia poate propune modificări ale temeiului juridic.

1.38.

În grupurile de politici Ajutorul extern, dezvoltarea și extinderea și Afaceri economice și financiare, Comisia gestionează cheltuielile Uniunii Europene în comun cu organizații internaționale (28), pe baza unor acorduri care garantează, printre altele, drepturile Curții în materie de audit. Cu toate acestea, Curții i s-au refuzat, fie parțial, fie în totalitate, atât accesul la rapoartele de audit elaborate de ONU și la documentele justificative, cât și posibilitatea de a efectua vizite de verificare în contextul DAS 2008 (a se vedea punctele 8.13 și 10.10).

1.38.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 8.13.

1.39.

Anul trecut, Curtea a observat că, în pofida progreselor înregistrate în ceea ce privește cadrul de control intern al Comisiei, o mare parte dintre operațiunile subiacente conturilor Uniunii continuă să fie afectate de un nivel semnificativ de eroare (punctul 1.42 din Raportul anual privind exercițiul financiar 2007). În plus, auditul DAS desfășurat de Curte a scos în evidență faptul că tipul, incidența și nivelul de neregularitate prezintă diferențe – uneori sensibile – de la un grup de politici la altul sau chiar în interiorul aceluiași grup de politici. În cele ce urmează se încearcă a se furniza noi elemente în ceea ce privește evaluarea posibilităților de îmbunătățire în vederea unui cadru comunitar eficace de control intern (29).

1.40.

Cu toate că Uniunea dispune de un buget general unic, modalitățile de efectuare a cheltuielilor prezintă diferențe, printre care se pot număra: modalitatea de gestiune, tipurile de beneficiari, periodicitatea ajutorului acordat, modalitățile de declarare a cheltuielilor, precum și diferitele tipuri de sisteme de control și de recuperare. Aceste diferențe se explică prin necesitatea de a se adapta la circumstanțele specifice domeniului bugetar în cauză și la diversele obiective ale ajutorului și reflectă luarea în calcul a costurilor și a complexității de administrare și de control al sistemelor de plăți.

1.41.

Normele care reglementează modalitățile de utilizare a fondurilor sunt concepute astfel încât să optimizeze efectuarea cheltuielilor, cu alte cuvinte, să asigure îndeplinirea, în timp oportun, a obiectivelor politice vizate de ajutorul acordat. O parte dintre norme sunt comune pentru toate tipurile de plăți, în timp ce altele sunt diferite, în funcție de tipul de cheltuieli. Prin urmare, tipul normelor și complexitatea acestora pot depinde, de asemenea, de complexitatea obiectivelor politicilor.

1.42.

Cu cât normele sunt mai oneroase și mai complexe, cu atât riscul de nerespectare a acestora este mai mare, ceea ce antrenează, de asemenea, creșterea riscului de producere a unor erori în operațiuni și a riscului de neîndeplinire a obiectivelor politicilor. Totodată, definirea în prea mare detaliu a obiectivelor specifice ale programelor conduce inevitabil la creșterea costurilor pe care le presupune verificarea îndeplinirii acestor obiective. Cu alte cuvinte, normele și reglementările bine concepute, a căror interpretare este fără echivoc și a căror aplicare este simplă, reduc riscul producerii de erori (punctul 1.45 din Raportul anual privind exercițiul financiar 2007).

1.41-1.42.

Comisia s-a angajat să includă o descriere a măsurilor asociate de control în toate propunerile legislative viitoare relevante.

Simplificarea este un element important în programul pentru o mai bună legiferare al Comisiei. De asemenea, statelor membre li se cere să simplifice criteriile de eligibilitate în programele lor naționale. Cu toate acestea, un anumit grad de complexitate este inevitabil și ar trebui să se țină cont de acesta în viitoarele discuții privind nivelul tolerabil de risc.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 2.35(b).

În domeniul coeziunii, regulamentul privind FSE pentru 2007-2013 prevede deja posibilitatea de a declara costurile indirecte pe baza unei rate fixe. Posibilitatea de a folosi rate fixe, sume forfetare și baremuri standard de costuri unitare pentru programele 2007-2013 a fost generalizată atât pentru FEDR, cât și pentru FSE prin modificarea, în mai 2009, a regulamentelor aferente fondurilor. Alte simplificări au fost adoptate în decembrie 2008 și în mai 2009. În iulie 2009, Comisia a înaintat, de asemenea, propuneri privind o mai mare simplificare a Regulamentului de punere în aplicare (CE) nr. 1828/2006 și a Regulamentului general (CE) nr. 1083/2006.

Comisia, ca urmare a experienței acumulate în timpul punerii în aplicare a programului, poate propune, după caz, modificări ale temeiului juridic.

1.43.

O anumită doză de prudență este însă necesară. Simplificarea normelor în unicul scop de a reduce riscul de neregularitate poate prezenta o serie de inconveniente, în cazurile în care norme de ordin mai generic pot avea ca rezultat o direcționare mai puțin precisă a fondurilor. Mai mult, noțiunea de „simplificare” ar putea sugera, în unele domenii (a se vedea, de exemplu, punctele 9.6-9.7), relaxarea condițiilor aplicabile pentru a putea beneficia de plăți în avans și majorarea sumelor care pot fi plătite sub această formă. O astfel de simplificare ar trebui să se sprijine însă pe sisteme eficace, în caz contrar cheltuielile afectate de neregularități nu vor deveni vizibile decât mult mai târziu, după execuția parțială a programelor sau după închiderea completă a acestora. În pofida acestor rezerve exprimate, simplificarea trebuie să rămână totuși un obiectiv prioritar.

1.43.

În ceea ce privește grupul de politici Educație și cultură, în urma elaborării noilor programe pentru perioada 2007-2013 s-au simplificat regulile și s-a utilizat pe scară largă finanțarea prin sume forfetare. Acest factor, împreună cu aprobarea riguroasă a sistemelor naționale de gestionare și control, ar trebui să reducă riscul aferent plăților finale. A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 9.7.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 9.7.

1.44.

Trebuie recunoscut faptul că gestiunea bugetului Uniunii Europene a evoluat pas cu pas, pe măsura introducerii ulterioare a unor tipuri diferite de programe de cheltuieli. Normele care reglementează utilizarea fondurilor, precum și modalitățile de gestiune trebuie să țină seama de particularitățile diferitelor obiective vizate de cheltuielile bugetare. Aceste obiective ar trebui însă să nu fie prea detaliate, astfel încât să nu genereze o sarcină administrativă excesivă și să nu conducă la reglementări dificil de respectat. Comisia trebuie, în acest sens, să procedeze la o examinare judicioasă a cadrului de reglementare și a structurii de gestiune subiacente programelor specifice de cheltuieli.

1.44.

În acest sens, trebuie să se țină seama de eforturile depuse de Comisie în ceea ce privește riscul de eroare tolerabil, întrucât aceasta promovează un punct clar de vedere privind riscul care poate fi controlat în perspectiva condițiilor de eligibilitate și a mediului de control și, prin urmare, privind riscul al cărui control nu este eficient din punct de vedere al costurilor. Comisia va înainta propuneri concrete autorității bugetare privind riscul tolerabil în legătură cu cercetarea, energia și transporturile, dezvoltarea rurală, ajutorul extern și cheltuielile administrative în 2010.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctele 1.41-1.42.

1.45.

În acest context, sarcina esențială căreia trebuie să i se dea prioritate va fi de a asigura colectarea unor informații fiabile și exhaustive, care să permită o evaluare credibilă a costurilor existente ale controalelor (30).

1.45.

1.46.

O altă sarcină, la fel de esențială, va consta într-o evaluare minuțioasă pentru a determina dacă din fondurile utilizate în prezent în scopul controalelor se extrag beneficii maxime. În cazul în care se constată că acest lucru nu are loc, obiectivul imediat ar trebui să fie exploatarea la maximum a fondurilor deja utilizate și a resurselor deja mobilizate în scopul controlului (31).

1.46.

Ca urmare a planului de acțiune pentru îmbunătățirea supravegherii fondurilor structurale, Comisia a luat deja măsuri ex ante pentru a îmbunătăți sistemele de control. Comisia evidențiază, de asemenea, că reducerea de 2 %-3 % a indicelui de eroare prin intermediului unui control ex ante mai eficient [la care se face referire pentru FEDR în studiul de caz ilustrativ prezentat în comunicarea privind „riscul tolerabil” COM(2008) 866)] se bazează pe o evaluare a erorilor identificate de Curte în cadrul DAS 2005 și reprezintă mai degrabă o măsură aferentă „riscului controalelor” (riscul ca anumite controale să nu fie eficace în anumite cazuri).

1.47.

Pe lângă măsurile necesare pentru a asigura eficacitatea sistemelor, obiectivul care va trebui urmărit va fi identificarea unui echilibru just între costul controalelor și beneficiile pe care le aduc acestea (a se vedea recomandarea Curții din Raportul anual privind exercițiul financiar 2007, punctul 1.52).

1.47.

La sugestia Curții, Comisia va examina în continuare echilibrul între costurile și beneficiile controlului în momentul elaborării propunerilor sale privind riscul tolerabil începând cu domeniile cercetării, energiei și transporturilor, dezvoltării rurale și cheltuielilor administrative în 2010.

1.48.

Ori de câte ori un program de cheltuieli este analizat în vederea aprobării, este de dorit să se prezinte riscurile conexe, precum și costurile pe care le presupun controlul și administrarea necesare pentru a putea menține aceste riscuri la un nivel care să garanteze un raport optim costuri/beneficii. În acest mod, Consiliul și Parlamentul vor lua deciziile relevante pe baza unor informații mai complete, luând în calcul în mod expres riscurile și costurile implicate.

1.48.

1.49.

Curtea subliniază că este important să se analizeze mai în detaliu problema simplificării și raportul dintre costurile și beneficiile controalelor. Această analiză ar trebui să aibă loc în timp util, înainte să se înceapă elaborarea propunerilor pentru noul cadru financiar multianual (32).

1.49.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 1.37.

2.1.

Prezentul capitol se referă la progresele înregistrate de Comisie în 2008 în ceea ce privește remedierea deficiențelor din cadrul sistemelor sale de supraveghere și de control în vederea asigurării regularității operațiunilor finanțate de la bugetul Uniunii Europene. Capitolul analizează, în special, în ce măsură:

2.1.

Comisia ia măsuri pentru a continua îmbunătățirea sistemului său de control intern în lumina propriei sale experiențe și pentru a aborda problemele semnalate de auditori. Măsurile luate în 2008 au inclus intrarea în vigoare, de la 1 ianuarie 2008, a standardelor revizuite de control intern pentru o gestiune eficace, finalizarea etapei de punere în aplicare a planului de acțiune pentru un cadru de control intern integrat și îmbunătățirea clarității și coerenței rapoartelor anuale de activitate.

2.2.

Curtea a examinat, de asemenea, situațiile rezumative anuale (1)pentru acțiunile structurale și pentru Fondul european pentru pescuit, ca și pentru agricultură, în vederea aprecierii valorii adăugate pe care o furnizează aceste situații și a modului în care serviciile Comisiei au exploatat această valoare adăugată (punctele 2.18-2.22).

2.3.

Toți directorii generali au declarat că au obținut o asigurare rezonabilă privind faptul că resursele care le-au fost alocate au fost folosite în scopurile specificate și privind faptul că mecanismele de control intern pe care le-au aplicat au asigurat regularitatea operațiunilor subiacente, în 12 cazuri fiind însă exprimate rezerve.

2.4.

Pentru cele 41 de direcții generale principale sau servicii principale care au emis o declarație în 2008, 12 declarații conțin una sau mai multe rezerve, majoritatea rezervelor exprimate vizând deficiențe care privesc regularitatea operațiunilor subiacente. Numărul total de rezerve a scăzut de la 17 (2007) la 15 (2008). În partea stângă a tabelului 2.1 sunt prezentate rezervele cele mai semnificative în contextul regularității operațiunilor.

2.4.

De asemenea, 3 rezerve de durată au fost anulate în 2008 (cea a Direcției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală cu privire la punerea în aplicare a IACS în Grecia, cea a Direcției Generale Comunicare cu privire la absența unui sistem de control ex post și cea a Direcției Generale Întreprinderi și Industrie cu privire la finanțarea organismelor europene de standardizare).

În alte domenii de politică, precum politica de coeziune, sfera rezervelor s-a redus, ținând seama de măsurile corective deja puse în aplicare de către statele membre.

2.5.

În cazul grupului de politici Agricultură și resurse naturale, directorul general pentru agricultură și dezvoltare rurală și-a anulat rezerva – existentă de o lungă perioadă (șase ani) – referitoare la implementarea insuficientă a IACS în Grecia, întrucât autoritățile competente au pus la punct un nou sistem de identificare a parcelelor agricole; de asemenea, rezerva vizând dezvoltarea rurală a fost detaliată, în urma verificării și a validării statisticilor de control elaborate de către organismele de certificare naționale. Directorul general nu furnizează însă nicio asigurare privind faptul că planul de acțiune creat și implementat de Grecia ar fi fost eficace pentru procedura de solicitare aferentă exercițiului 2007. În plus, în opinia Curții, activitățile realizate de Comisie și de organismele de certificare din statul membru respectiv în vederea validării statisticilor de control nu oferă nivelul ridicat de asigurare care este necesar.

2.5.

2.6.

În ceea ce privește grupul de politici Coeziune, Direcția Generală Politica Regională și Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Egalitatea de Șanse și-au menținut rezervele referitoare la deficiențele din cadrul sistemelor de gestiune și de control pentru perioada 2000-2006, deși numărul total de state membre și de programe operaționale vizate a scăzut în mod semnificativ, ca și impactul financiar cuantificat. Pentru 2008, erau afectate în total 99 de programe operaționale, în 2007 cifra în cauză fiind de 185. Direcțiile generale au cuantificat impactul acestor rezerve la valoarea de 201 milioane de euro (2007, 726 de milioane de euro) (2).

2.6.

Reducerea impactului financiar al rezervelor este clar explicată în respectivele RAA și confirmă responsabilitatea asumată de Comisie în conformitate cu angajamentele sale privind consolidarea rolului său de supraveghere. Impactul cuantificat este rezultatul eforturilor semnificative depuse de Comisie pentru toate programele în 2008, inclusiv monitorizarea tuturor rezervelor din RAA pentru 2007, finalizarea unui număr de 14 planuri de acțiune naționale de remediere și aplicarea de corecții în valoare de peste 1,5 miliarde EUR, ceea ce a condus la anularea rezervelor în multe cazuri.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 2.17.

2.7.

Rezervele exprimate de către direcțiile generale în ceea ce privește grupurile de politici Cercetare, energie și transport și Afaceri economice și financiare corespund constatărilor Curții conform cărora indicele de eroare reziduală (după compensări și corecții) din cadrul declarațiilor de cheltuieli pentru Al șaselea program-cadru (PC6) se menține deasupra pragului de semnificație.

2.7.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 7.17.

2.8.

În ceea ce privește grupul de politici Educație și cetățenie, directorul general al DG Comunicare a prezentat realizările obținute referitor la consolidarea sistemelor de control, însă a subliniat că 9,4 % din operațiunile testate au fost afectate de erori, deși aceste erori sunt cu impact scăzut.

2.8.

2.9.

În analiza Curții prezentată în partea dreaptă a tabelului 2.1 se arată că rapoartele anuale de activitate corespund concluziilor Curții din cadrul DAS numai în ceea ce privește cheltuielile administrative și afacerile economice și financiare. Cu alte cuvinte, referitor la aceste domenii de politici, auditurile Curții sau ale Comisiei nu au evidențiat deficiențe semnificative care să nu fi fost incluse în declarațiile directorilor generali. În ceea ce privește domeniul de politici Agricultură și resurse naturale, raportul anual de activitate al directorului general pentru agricultură și dezvoltare rurală se apropie mai mult decât în anii anteriori de concluziile aprecierii specifice DAS relevante.

2.9.

2.10.

Pentru grupul de politici Coeziune, Curtea observă, așa cum a fost cazul și în ceea ce privește 2007, că sfera de cuprindere și profunzimea rezervelor nu reflectă într-o măsură suficientă gravitatea problemelor existente în acest domeniu bugetar în ceea ce privește neregularitatea (a se vedea punctul 6.35).

2.10.

Comisia va asigura luarea unor măsuri corective și de monitorizare adecvate pentru toate cazurile identificate de către Curte, la fel cum a procedat în anii precedenți.

2.11.

Referitor la grupul de politici Ajutorul extern, dezvoltarea și extinderea, Curtea a identificat un nivel semnificativ de eroare (a se vedea punctul 8.39) și a descoperit, de asemenea, că sistemele de supraveghere și de control sunt doar parțial eficace în ceea ce privește asigurarea regularității plăților (a se vedea punctul 8.44). Aceste constatări nu se regăsesc reflectate în mod corespunzător în declarațiile directorilor generali. Acesta reprezintă cel de al patrulea an consecutiv în care Curtea formulează această observație (3).

2.11.

Cu toate acestea, ca parte a eforturilor sale continue de îmbunătățire a sistemului general de control intern și în completarea activității Comisiei privind riscul tolerabil de eroare, EuropeAid va lansa o revizuire a strategiei sale de control în 2010.

2.12.

Prin adoptarea raportului de sinteză, Comisia își asumă răspunderea politică cu privire la execuția operațională a bugetului UE realizată prin intermediul directorilor săi generali (4). Raportul furnizează o evaluare retrospectivă a gestiunii financiare pentru întreaga perioadă a mandatului Comisiei 2004-2009.

2.13.

Comisia consideră că, pentru 2008, „procedurile de control instituite oferă garanțiile necesare privind legalitatea și regularitatea tranzacțiilor aferente pentru care Comisia își asumă întreaga responsabilitate în conformitate cu articolul 274 din Tratatul CE”.

2.14.

Comisia menționează rezultatele unui exercițiu anual de evaluare inter pares desfășurat la începutul anului 2009, care indică faptul că s-ar mai putea aduce și în continuare unele îmbunătățiri în ceea ce privește calitatea rapoartelor anuale de activitate, acestea reprezentând unul dintre cele mai importante instrumente de guvernanță. Comisia estimează că aceste îmbunătățiri vor fi reflectate în rapoartele anuale de activitate începând cu 2009.

2.14.

2.15.

Raportul de sinteză oferă o serie de explicații în ceea ce privește abordarea Comisiei referitor la rezerve. Comisia declară că pentru deficiențele semnificative se formulează în mod sistematic o rezervă, cu excepția cazului în care există probe fiabile de audit conform cărora s-a instituit un plan de acțiune care funcționează. Curtea consideră însă că la nivelul Comisiei ar trebui să se acorde o atenție mai mare necesității de a se demonstra mai clar că măsurile corective incluse în planurile de acțiune au fost eficace sau sunt susceptibile de a fi eficace; de asemenea, Curtea consideră că, în anumite cazuri, sfera de cuprindere a rezervelor ar trebui să fie mai largă (a se vedea exemplele discutate la punctele 2.5, 2.10 și 2.11, precum și în tabelul 2.1 ).

2.15.

Atunci când directorii generali formulează o rezervă, aceștia trebuie să stabilească un plan de acțiune pentru abordarea deficiențelor identificate. Măsurile luate sunt apoi raportate și evaluate în raportul anual de activitate ulterior. Dacă există suficiente probe potrivit cărora măsurile au un impact cuantificabil asupra deficiențelor, rezerva poate fi anulată. Deciziile de a formula sau de a anula rezerve reprezintă unul dintre punctele esențiale discutate în cadrul evaluărilor inter pares, deși decizia finală este luată de ordonatorul de credite delegat.

Pentru cazul IACS în Grecia, a se vedea răspunsul la punctul 2.5.

Pentru domeniul politicii de coeziune, a se vedea răspunsul la punctul 2.6.

Comisia face referire, de asemenea, la răspunsurile sale la punctele 2.10 și 2.11.

2.16.

Curtea observă că se recunoaște de către Comisie necesitatea unor acțiuni suplimentare în vederea rezolvării unor probleme identificate în alte domenii. Aceste acțiuni vizează, printre altele, aspecte precum:

(a)

evaluarea eficacității mecanismelor de control intern;

(b)

concentrarea resurselor pe îmbunătățirea structurii de control instituite pentru gestiunea cheltuielilor în contextul cadrului financiar 2007-2013 și pe remedierea deficiențelor aferente perioadei cadrului anterior; și

(b)

(c)

raportarea comprehensivă și fiabilă cu privire la corectarea erorilor, la nivelul statelor membre.

(c)

2.17.

Referitor la politica de coeziune, Comisia informează că a adoptat mai multe decizii oficiale de suspendare de plăți intermediare (10 în 2008 față de una în 2007) și că a aplicat corecții financiare mult mai consistente (1 587 de milioane în 2008 față de 396 de milioane în 2007). În ceea ce privește însă planul său de acțiune vizând consolidarea rolului său de supraveghere în cadrul gestionării partajate (repartizate) aferente grupului de politici Coeziune, Comisia recunoaște că „este nevoie de mai mult timp pentru ca impactul acestor acțiuni să poată fi măsurat prin reducerea ratei de eroare”.

2.17.

În mod mai general, Comisia a introdus un sistem de control multianual bazat pe prevenire sau detectare și corectare. Cele mai favorabile estimări ale Comisiei privind corecțiile financiare și recuperările decise în 2008 s-au ridicat la 2,967 miliarde EUR pentru toate domeniile de politică, demonstrând astfel un efort special pentru aspectele legate de detectare și corecție incluse în sistemul său de control (a se vedea secțiunea 6 „recuperarea plăților necuvenite” din notele la situațiile financiare anuale pentru exercițiul 2008).

2.18.

În cadrul auditului în vederea elaborării Raportului anual privind exercițiul 2007, Curtea a constatat că, în primul lor an de existență, situațiile rezumative anuale nu au furnizat o evaluare fiabilă a funcționării și a eficacității sistemelor de supraveghere și de control și a recomandat Comisiei luarea de măsuri pentru îmbunătățirea informațiilor furnizate (5).

2.18.

În ceea ce privește agricultura, statele membre cu o singură agenție de plăți trebuie să furnizeze o declarație de asigurare din partea directorului agenției de plăți și un certificat din partea organismului de certificare care prin definiție reprezintă situațiile rezumative anuale menționate în Regulamentul financiar și Acordul interinstituțional. În plus, situații rezumative anuale, numite și rapoarte de sinteză, sunt întocmite de acele state membre care au mai mult de o agenție de plăți.

2.19.

Curtea a analizat situațiile rezumative anuale pentru 2008 pentru a stabili dacă s-au respectat cerințele Regulamentului financiar și dacă statele membre au furnizat informații suplimentare.

2.20.

Nu toate statele membre au respectat cerințele, astfel cum au fost acestea formulate în Regulamentul financiar, și, de asemenea, nu toate au urmat orientările Comisiei (6). Însă față de anul anterior, a crescut calitatea analizei incluse în toate situațiile rezumative anuale.

2.20.

Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală a observat în raportul său de activitate pe 2008 că statele membre au respectat obligațiile lor legale și, în general, au urmat liniile directoare stabilite de serviciile Comisiei. Comparativ cu anul trecut, calitatea analizei incluse în toate situațiile rezumative anuale s-a îmbunătățit, însă, în anumite cazuri, evaluarea anumitor elemente de bază trebuie îmbunătățită în continuare. Prin urmare, Comisia a prezentat acest aspect statelor membre și a revizuit în consecință una dintre liniile directoare.

2.21.

Situațiile rezumative anuale reprezintă un element al controlului intern, iar Curtea a încurajat Comisia să adauge valoare procesului prin identificarea problemelor comune, a soluțiilor posibile sau a celor mai bune practici și prin utilizarea acestor informații în cadrul rolului său de supraveghere (7). La rândul său, Comisia a încurajat statele membre să întreprindă și ele demersuri în acest sens.

2.21.

Comisia face referire, de asemenea, la răspunsul său de la punctul 2.18.

2.22.

Analiza Curții a arătat că, în ceea ce privește anul 2008, o serie de state membre (8)au prezentat elemente sau analize care au adăugat valoare situațiilor rezumative anuale, datorită efortului de a identifica deficiențele sistemice sau aspectele transversale și de a formula observații cu privire la acestea. Directorii generali responsabili de Coeziune au utilizat datele din situațiile rezumative anuale la întocmirea evaluării lor cu privire la sistemele naționale.

2.22.

În ceea ce privește domeniul coeziunii, șapte state membre au inclus în situațiile rezumative anuale declarația de asigurare propusă în liniile directoare ale Comisiei. Comisia va analiza acele declarații și situații furnizate până acum, în scopul de a defini elementele esențiale care pot adăuga valoare situațiilor rezumative anuale. Rezultatele acestei analize vor fi luate în considerare pentru actualizarea notei orientative.

În ceea ce privește agricultura și dezvoltarea rurală, asigurarea cu privire la conturi și la legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente este oferită de declarația de asigurare a directorului agenției de plăți. Această declarație face obiectul unui audit efectuat de către organismul de certificare, precum și al unui aviz emis de acest organism, nivelul de asigurare fiind astfel sporit. Raportul de sinteză (întocmit de acele state membre cu mai mult de o agenție de plăți) oferă valoare adăugată deoarece sintetizează nivelul de asigurare la nivel național.

2.23.

În octombrie 2007, Comisia a adoptat o comunicare prin care se modificau standardele de control intern (SCI) și cadrul subiacent acestora (9). Comunicarea prezenta 16 standarde revizuite de control intern pentru o gestiune eficace, menite să înlocuiască, de la 1 ianuarie 2008, cele 24 de standarde inițiale.

2.24.

Curtea a examinat, pentru 16 direcții generale, standardele de control intern legate de asigurarea regularității operațiunilor și a constatat existența unui nivel ridicat de implementare, similar celui din exerciții anterioare (10).

2.24.

2.25.

Modificarea standardelor de control intern a fost însoțită de cerința adresată directorilor generali de a demonstra implementarea eficace a anumitor standarde desemnate prioritare (11). Pentru 2008, majoritatea directorilor generali au ales să îndeplinească această cerință tratând SCI 7-11, standarde care, la modul general, acoperă domeniul „operațiuni și activități de control” (12). Spre deosebire de aceste standarde, cele referitoare la domeniul „planificare și procese de gestionare a riscurilor” (SCI 5 și 6) nu au fost selectate decât de un număr mic de direcții generale (13), în ciuda importanței lor. Comisia nu a fost însă în măsură să demonstreze faptul că sistemele de supraveghere și de control sunt suficient de eficace în ceea ce privește reducerea riscului de eroare în următoarele domenii/grupuri de politici: Dezvoltarea rurală, din cadrul Agriculturii și resurselor naturale (punctul 5.63), Coeziune (punctul 6.36), Cercetare, energie și transport (punctul 7.41) și Ajutorul extern, dezvoltarea și extinderea (punctul 8.34).

2.25.

Treisprezece direcții generale (o treime) au optat pentru a stabili ca prioritate fie standardul privind planificarea, fie cel privind gestionarea riscurilor, fie ambele, inclusiv unele direcții generale cu cheltuieli majore. Comisia consideră că acesta este un efect al importanței acestor standarde pentru direcțiile generale în cauză.

În ceea ce privește agricultura și resursele naturale, în ansamblu, valoarea estimată a erorii generale este puțin mai scăzută decât pragul de semnificație de 2 %. De-a lungul anilor, tendința arată că, în general, sistemele de supraveghere și control s-au îmbunătățit în acest domeniu de politici și sunt în prezent eficace, deși sunt încă necesare îmbunătățiri în domeniul dezvoltării rurale.

Prin implementarea planului de acțiune pentru îmbunătățirea rolului de supraveghere al Comisiei în gestionarea acțiunilor structurale, Comisia a înregistrat progrese semnificative în privința îmbunătățirii sistemelor de supraveghere și a atenuării riscurilor de eroare. De asemenea, Comisia a efectuat acțiuni suplimentare, precum simplificarea normelor privind declararea costurilor în domeniul politicii de coeziune prin introducerea unor rate fixe, sume forfetare și baremuri standard ale costurilor unitare, precum și prin consolidarea cadrului de control pentru perioada 2007-2013. Comisia consideră că impactul acestor acțiuni asupra indicelui de eroare poate fi evaluat doar pe o lungă perioadă de timp și va elabora un raport în prima parte a anului 2010 privind primul impact asupra plăților din perioada 2007-2013.

Comisia face referire, de asemenea, la răspunsul său de la punctul 2.17.

S-au făcut deja eforturi considerabile pentru îmbunătățirea gestionării politicii din domeniul cercetării, energiei și transporturilor, în limitele cadrului juridic și financiar aplicabil. Comisia va continua aplicarea cu rigurozitate a controalelor (a se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 7.42).

În ceea ce privește domeniul ajutorului extern, dezvoltării și extinderii, Comisia a instituit pentru acest grup de politici controale care acoperă întregul ciclu de viață al proiectelor sale multianuale, astfel încât să poată să prevină sau să detecteze și să corecteze majoritatea erorilor financiare în desfășurarea normală a controalelor sale. Auditurile financiare obligatorii prevăzute în sistemul de control al Comisiei ar trebui să permită Comisiei să detecteze și să corecteze aceste erori de prefinanțare – într-un exercițiu financiar ulterior – înainte de efectuarea plăților finale. Controalele ex post ale Comisiei confirmă acest nivel scăzut al erorii reziduale.

2.26.

Planul de acțiune din 2006 avea în vedere remedierea unor lacune specifice de la nivelul cadrului de control intern al Comisiei (14). Comunicarea Comisiei din februarie 2009 (15)furnizează o evaluare actualizată a rezultatelor planului de acțiune, bazată pe indicatori.

2.27.

Potrivit analizei realizate de Curte cu privire la această comunicare (a se vedea tabelul 2.2 ), Comisia a implementat toate cele 14 subacțiuni identificate drept nefinalizate în raportul anual anterior al Curții (16). Astfel, Comisia a finalizat implementarea planului de acțiune.

2.28.

Comisia furnizează o serie de indicatori și de descriptori pentru măsurarea și evaluarea impactului planului de acțiune (17). Analiza Curții (a se vedea tabelul 2.2 ) arată că majoritatea acestora măsoară doar realizările punctuale și activitatea Comisiei pe (sub)acțiuni, și nu eficacitatea. Deși indicatorii sunt corecți din punct de vedere faptic, nu se poate determina pe baza lor dacă planul de acțiune a avut un impact măsurabil asupra sistemelor de supraveghere și de control și, în cele din urmă, asupra regularității operațiunilor.

2.28.

În plus, Comisia consideră că planurile de acțiune din ultimii ani au creat o percepție comună în rândul autorităților statelor membre sau organismelor externe în ceea ce privește măsurile necesare pentru prevenirea erorilor în cadrul programelor Uniunii Europene. Acest impact este foarte important și va constitui baza pentru acțiunea și cooperarea viitoare.

2.29.

Referitor la exercițiul 2008, Curtea a identificat noi progrese în ceea ce privește sistemele de supraveghere și de control ale Comisiei, în special în ceea ce privește impactul rezervelor relevante asupra asigurării furnizate în declarațiile directorilor generali (punctele 2.5-2.8).

2.29.

2.30.

În urma auditurilor Curții s-a constatat însă că, în ceea ce privește anumite rapoarte anuale de activitate și anumite declarații, continuau să existe deficiențe referitor la sfera de cuprindere și profunzimea rezervelor și la evaluarea și funcționarea sistemelor de supraveghere și de control (punctele 2.9-2.11).

2.30.

Comisia salută îmbunătățirile menționate în tabelul 2.1 și își reafirmă angajamentul de a realiza în continuare progrese în acest domeniu. Comisia evaluează în prezent factorii care afectează calitatea rapoartelor anuale și va promova măsuri pentru îmbunătățirea continuă a calității acestora.

A se vedea răspunsurile la punctele 2.9, 2.10 și 2.11.

2.31.

Comisia a realizat progrese în ceea ce privește gestionarea situațiilor rezumative anuale, astfel încât acestea furnizează o asigurare suplimentară și sunt utilizate pentru a adăuga valoare declarațiilor întocmite de către directorii generali. Însă nu toate statele membre au respectat pe deplin dispozițiile Regulamentului financiar (punctele 2.20 și 2.22).

2.31.

Comisia a luat, de asemenea, măsuri adecvate pentru monitorizarea tuturor cazurilor de neconformitate cu cerințele de reglementare și a reușit să determine statele membre să crească valoarea adăugată a situațiilor lor rezumative anuale comparativ cu anul anterior.

2.32.

Comisia este în măsură să demonstreze implementarea aproape integrală a standardelor revizuite de control intern (a se vedea punctul 2.24) și a implementat subacțiunile aferente planului său de acțiune pentru un cadru de control intern integrat (punctul 2.27).

2.33.

Curtea remarcă însă faptul că, pentru unele domenii bugetare, Comisia nu este în măsură să demonstreze că acțiunile sale vizând îmbunătățirea sistemelor de supraveghere și de control au fost eficace în ceea ce privește reducerea riscului de eroare (a se vedea punctul 1.33).

2.33.

Comisia face referire, de asemenea, la răspunsurile sale de la punctele 2.17 și 2.25.

2.34.

Îmbunătățirea sistemelor de supraveghere și de control trebuie să fie considerată drept un proces continuu, în cadrul căruia este nevoie de timp pentru ca măsurile relevante să poată fi declarate eficace. Acest lucru înseamnă că recomandările formulate anterior de către Curte rămân valabile (18).

2.34.

2.35.

Trebuie să se acorde atenție într-o măsură mai mare și în mod special în principal acelor domenii de cheltuieli pentru care Curtea continuă să identifice un nivel ridicat de eroare. Acest lucru trebuie să includă:

(a)

evaluarea costului și a valorii mecanismelor de control în cadrul politicilor;

(a)

(b)

favorizarea simplificării la conceperea propunerilor viitoare de politici;

(b)

Comisia face referire la concluziile Curții de la punctul 1.39 potrivit cărora ar putea exista o tensiune între simplificare și asigurarea faptului că ajutorul îndeplinește obiectivele politicii. Comisia remarcă în acest sens că obiectivele de politică foarte concentrate necesită uneori norme complexe pentru a asigura îndeplinirea acestora.

În ceea ce privește politica de coeziune, regulamentele privind fondurile au fost modificate în mai 2009 pentru a permite utilizarea ratelor fixe, a sumelor forfetare și a baremurilor standard ale costurilor unitare începând cu programele din perioada 2007-2013. Comisia a încurajat insistent statele membre să aplice aceste opțiuni simplificate în materie de costuri. În iulie 2009, Comisia a prezentat și alte propuneri de simplificare a cadrului de reglementare pentru perioada 2007-2013.

(c)

continuarea îmbunătățirii mecanismului prin intermediul căruia corecțiile financiare, retragerile sau recuperările vin să corecteze erorile produse, precum și aplicarea măsurilor necesare pentru ca acest impact să poată fi demonstrat în practică.

(c)

Se așteaptă că în 2009 se vor accelera corecțiile erorilor sistematice pentru domeniul cercetării.

2.36.

În acele domenii de politici în care există cerințe juridice referitoare la transmiterea anuală de documente de către statele membre, Comisia ar trebui să se asigure că aceste documente sunt valorificate la maximum. Situațiile rezumative anuale și declarațiile ex ante reprezintă exemple în acest sens. Ar trebui să se acorde atenția cuvenită și inițiativelor voluntare ale statelor membre (sub forma declarațiilor naționale) sau ale instituțiilor supreme de audit, pentru a se obține elemente suplimentare referitoare la toate aspectele care ar putea fi relevante pentru asigurarea legalității și a regularității cheltuielilor bugetului UE.

2.36.

3.1.

Prezentul capitol analizează aspecte legate de execuția bugetului general al UE în 2008. Sunt abordate în special subiecte precum rata execuției bugetare, implementarea programelor Uniunii Europene – în special cheltuielile aferente politicilor de coeziune ale UE – bugetele rectificative și nivelul angajamentelor bugetare restante.

3.2.

Creditele bugetare adoptate pentru 2008 (bugetul adoptat și bugetele rectificative) au totalizat, împreună cu reporturile din 2007, angajamente în valoare de 132,3 miliarde de euro și plăți în valoare de 117 miliarde de euro, o creștere de 4,7 %, respectiv 1,7 %, comparativ cu bugetul definitiv al exercițiului 2007 (1). Per ansamblu, creditele de angajament bugetare totale aferente exercițiului s-au situat cu 2,2 miliarde de euro sub nivelul plafonului din cadrul financiar, în timp ce creditele de plată au rămas cu 14,0 miliarde de euro sub plafonul respectiv (a se vedea diagramel III și IV din anexa I ).

3.3

Cele zece bugete rectificative adoptate în cursul exercițiului au avut ca rezultat o creștere globală cu 1,4 miliarde de euro a creditelor pentru angajamente și o scădere cu 4,6 miliarde de euro a creditelor pentru plăți. Scăderea se datorează în cea mai mare parte volumului redus, în raport cu estimările, al cheltuielilor înregistrate pentru domeniile Politica de coeziune (4,5 miliarde de euro) și Relații externe (0,3 miliarde de euro). Reducerea creditelor pentru plăți prin intermediul bugetelor rectificative reprezintă o bună gestiune financiară, deoarece aceasta permite adaptarea la schimbări și reducerea excedentului bugetar (2)(permițând, mai ales, înapoierea mai devreme a resurselor proprii către statele membre).

3.4.

Comisia elaborează o serie de documente conținând, printre altele, următoarele informații referitoare la execuția bugetului Comunităților Europene (3):

3.5.

În ceea ce privește programele fondurilor structurale pentru perioada 2000-2006, execuția creditelor de plată pentru 2008 s-a dovedit a fi cu mult mai ridicată decât se preconizase. În locul sumei estimate de 16,3 miliarde de euro, plățile s-au ridicat la 24,0 miliarde de euro. Estimarea inițială s-a bazat pe ipoteza că sumele aferente cererilor de plată se vor diminua în 2008, dat fiind faptul că nu se aplica termenul n+2 (6)și că niciun angajament nou nu mai fusese contractat după 2006. Cu toate acestea, scăderea preconizată nu s-a produs.

3.6.

Prezentarea declarațiilor de conformitate de către statele membre în vederea aprobării acestora de către Comisie, care reprezintă o condiție prealabilă pentru rambursările din cadrul programelor de coeziune pentru perioada 2007-2013, a suferit întârzieri (a se vedea punctul 6.26). Din această cauză, execuția creditelor de plată a fost considerabil mai scăzută decât se preconizase (12,6 miliarde de euro). Aproape toate plățile din 2008 aferente noii perioade de programare au reprezentat plăți în avans inițiale.

3.6.

În unele cazuri, statele membre nu trimiseseră cereri de plăți intermediare nici după ce evaluările de conformitate fuseseră aprobate. Acest lucru indică o implementare lentă a multor programe pe teren.

3.7.

La data de 26 noiembrie 2008, Comisia a definit structura unui plan european de redresare economică, un răspuns european comun la actuala criză financiară și economică (7).

3.8.

Ca parte a contribuției UE la această acțiune de redresare, planul a propus accelerarea plăților din cadrul fondurilor structurale. Acesta propunea simplificarea criteriilor privind sprijinirea Fondului european de dezvoltare regională (FEDER) și a Fondului social european, reprogramarea cheltuielilor și accelerarea plăților în avans de la începutul exercițiului 2009. Astfel, statele membre au avut acces mai rapid la o sumă de până la 1,8 miliarde de euro reprezentând plăți în avans în cadrul Fondului social european, cu scopul de a consolida politicile active pe piața muncii, de a reorienta sprijinul către categoriile cele mai vulnerabile și de a intensifica măsurile vizând dezvoltarea calificărilor. S-a prevăzut, de asemenea, punerea anticipată la dispoziție a unei sume suplimentare de 4,5 miliarde de euro, reprezentând plăți în avans în cadrul FEDER, pentru finanțarea politicii de coeziune. În vederea îmbunătățirii interconexiunilor energetice și a infrastructurii de bandă largă, Comisia intenționează să mobilizeze o sumă suplimentară de 5,00 miliarde de euro pentru perioada 2009-2010. Acest pachet cuprinde o sumă totală de 3,98 miliarde de euro pentru investiții în captarea și stocarea dioxidului de carbon, proiecte privind centrale eoliene marine și interconexiuni energetice și 1,02 miliarde de euro pentru extinderea și modernizarea internetului de mare viteză în comunitățile rurale, precum și pentru identificarea unor soluții la noile provocări din domeniul agromediului. Implicațiile bugetare ale planului de redresare vor fi resimțite numai începând din 2009.

3.9.

Valoarea angajamentelor bugetare restante (angajamente neutilizate reportate în vederea finanțării de cheltuieli ulterioare), în special în cadrul programelor multianuale, a crescut cu 16,4 miliarde de euro (11,8 %), ajungând la 155,0 miliarde de euro. Numai pentru domeniile de politici finanțate prin credite diferențiate (8)valoarea angajamentelor restante se ridica la un total de 153,8 miliarde de euro, ceea ce reprezintă echivalentul a 1,8 ani de angajamente sau a 2,3 ani de plăți la rata de utilizare a exercițiului 2008 pentru domeniile de politici în cauză. Totuși, aproape 80 % din angajamentele restante datează din 2007 și 2008 și, prin urmare, fac parte din cadrul financiar 2007-2013. Structura angajamentelor restante acumulate indică impactul eforturilor depuse pentru a se efectua plăți în contul acestora înaintea declanșării regulii privind retragerea din oficiu a angajamentelor, care se aplică atât în domeniul fondurilor structurale, cât și în domeniul Fondului de coeziune (regula „n+2”/regula „n+3”).

3.9.

3.10.

Angajamentele bugetare restante reprezintă o consecință directă a creditelor diferențiate, în cadrul cărora programele de cheltuieli se întind pe mai mulți ani, iar angajamentele se contractează cu mai mulți ani înainte de efectuarea plăților care le corespund. Întrucât angajamentele se lichidează prin efectuarea de plăți, efectul pe termen lung al faptului că angajamentele depășesc în mod semnificativ plățile constă într-o acumulare de angajamente restante, care este transferată apoi de la un exercițiu la altul.

3.11.

Domeniului coeziunii îi corespunde cea mai mare parte a angajamentelor restante (a se vedea graficul 3.1 ). În acest domeniu, valoarea angajamentelor restante a fost de 103 miliarde de euro (9)(aproximativ 66 % din valoarea totală), reprezentând 2,2 ani de angajamente sau 2,9 ani de plăți la rata de utilizare a exercițiului 2008. Marea majoritate a angajamentelor restante din acest domeniu (73,8 miliarde de euro) corespunde perioadei în curs 2007-2013. Valoarea angajamentelor restante corespunzătoare cadrului financiar 2000-2006 se ridică la 29,3 miliarde de euro.

3.11.

3.12.

Aproximativ 13,4 % din totalul angajamentelor neutilizate (20,9 miliarde de euro) se referă la Fondul de coeziune, în pofida faptului că acestuia îi corespund doar în jur de 6,2 % din totalul creditelor de angajament autorizate pentru 2008. Aceasta reprezintă o creștere de 2,8 miliarde de euro sau de aproximativ 15,5 % comparativ cu 2007. Nivelul ridicat de angajamente bugetare restante aferente Fondului de coeziune reprezintă 1,4 ani de angajamente sau 4,9 ani de plăți la rata de utilizare a exercițiului 2008.

3.12.

În plus, pentru proiectele finanțate prin Fondul de coeziune, spre deosebire de alte fonduri structurale, nu există retrageri din oficiu ale angajamentelor pentru perioada 2000-2006.

Pentru perioada 2007-2013, Fondul de coeziune și FEDER sunt programate împreună, iar regulile privind retragerea automată a angajamentelor se aplică în cazul ambelor fonduri. Acest lucru va reduce în viitor valoarea angajamentelor bugetare restante aferente Fondului de coeziune.

3.13.

Ratele de utilizare din 2008 au rămas la un nivel ridicat. În cazul domeniului Politica de coeziune, creditele de plată inițiale au fost reduse cu 4,5 miliarde de euro ca urmare a bugetelor rectificative, din cauza unei întârzieri în ceea ce privește implementarea noilor programe 2007-2013.

3.13.

3.14.

Statele membre și-au îmbunătățit previzionarea cheltuielilor în domeniul fondurilor structurale, reducând rata de supraestimare.

3.14.

3.15.

Angajamentele bugetare restante pentru creditele diferențiate rămân la un nivel foarte ridicat, depășind totalul creditelor de angajament înscrise în bugetul pentru 2008. Cu toate acestea, majoritatea angajamentelor bugetare restante datează din 2007 și 2008 și, prin urmare, fac parte din cadrul financiar actual. Curtea recomandă Comisiei să încurajeze statele membre să transmită restul documentelor referitoare la evaluarea de conformitate cu privire la sistemele de gestiune și de control cât mai curând posibil – asigurând totodată calitatea satisfăcătoare a acestora –, astfel încât să se evite apariția altor întârzieri la nivelul plăților intermediare și a unei creșteri suplimentare a angajamentelor bugetare restante.

3.15.

Comisia a luat măsuri în 2008 și 2009 pentru a dinamiza procedura de evaluare a conformității prin trimiterea de scrisori de atenționare, prin stabilirea de contacte și organizarea de reuniuni cu statele membre. Dispozițiile regulamentare privind rambursarea prefinanțării în absența unei cereri de plăți primite în termen de 24 de luni, precum și aplicarea regulii privind retragerea din oficiu a angajamentelor vor exercita, de asemenea, presiune asupra statelor membre. A se vedea, de asemenea, răspunsul la punctul 3.6.

Începând cu 30 iunie 2009, numărul total al rapoartelor primite și aprobate reprezintă 93 % și, respectiv, 58 % din creditele pentru perioada 2007-2013.

4.1.

Prezentul capitol cuprinde aprecierea specifică a Curții cu privire la venituri. Partea din bugetul Uniunii Europene reprezentată de venituri este constituită din resurse proprii și din alte venituri. Așa cum reiese din tabelul 4.1 , resursele proprii reprezintă de departe principala sursă de finanțare a cheltuielilor bugetare (89,4 %).

4.2.

La 26 ianuarie 2009 Consiliul a adoptat modificarea normelor (1)de punere în aplicare a noii decizii privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (2007/436/CE, Euratom) (2), care au intrat în vigoare la data de 1 martie 2009 cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2007. Întrucât procedura de ratificare nu se finalizase până la sfârșitul anului 2008, recalculările necesare ale contribuțiilor bazate pe TVA și pe VNB ale statelor membre pentru exercițiile financiare 2007 și 2008 s-au realizat în 2009.

4.3.

Curtea a selectat un eșantion statistic reprezentativ de 60 de ordine de recuperare prelevate din evidențele Comisiei referitoare la toate încasările de venituri și a examinat regularitatea operațiunilor la nivelul Comisiei (a se vedea anexa 4.1 ). Auditul a inclus și urmărirea situației acțiunilor întreprinse în urma anumitor constatări anterioare (a se vedea anexa 4.2 ). La punctele 4.4-4.8 sunt descrise alte activități suplimentare de audit efectuate de Curte.

4.4.

Auditul efectuat de Curte cu privire la operațiunile subiacente conturilor nu poate acoperi importurile nedeclarate sau pe cele sustrase de la supravegherea vamală.

4.5.

Curtea a întreprins o evaluare a sistemelor de supraveghere și de control în trei state membre (3)și a analizat sistemele contabile pe care le-au aplicat acestea pentru resursele proprii tradiționale. Auditorii au examinat un eșantion aleatoriu de 30 de declarații de import pentru fiecare dintre cele trei state membre selectate.

4.6.

Curtea a evaluat sistemele de supraveghere și de control utilizate la nivelul Comisiei, inclusiv inspecțiile efectuate de aceasta în statele membre. De asemenea, a examinat conturile referitoare la resursele proprii tradiționale și a analizat fluxul de taxe în vederea obținerii unei asigurări rezonabile cu privire la integralitatea și la corectitudinea sumelor înregistrate. Auditul a inclus, de asemenea, evaluarea rolului de supraveghere al CCRP (4).

4.7.

Resursele proprii bazate pe TVA și pe VNB reprezintă contribuții care rezultă din aplicarea unor rate uniforme bazelor virtual armonizate de calcul al TVA sau venitului național brut al statelor membre, stabilite în conformitate cu normele comunitare. Aceste două resurse proprii se bazează pe statistici macroeconomice, ale căror date subiacente nu pot fi auditate în mod direct. Din acest motiv, auditul a avut drept punct de plecare agregatele macroeconomice întocmite de statele membre și prezentate Comisiei și a evaluat apoi sistemele Comisiei de prelucrare a datelor până la includerea acestora în conturile finale. Așadar, auditul a acoperit faza de stabilire a bugetului anual și corectitudinea contribuțiilor statelor membre.

4.8.

De asemenea, auditul a analizat sistemele de supraveghere și de control ale Comisiei, al căror obiectiv este de a oferi certitudinea că aceste resurse sunt corect calculate și colectate, precum și rolurile comitetelor CCRP și VNB (5). În plus, Curtea a examinat sistemele de supraveghere și de control puse în aplicare pentru elaborarea conturilor naționale de către institutele naționale de statistică (INS) din patru state membre (6).

4.9.

Resursa bazată pe VNB este utilizată în scopul echilibrării bugetului. Orice subevaluare a VNB-ului pentru un stat membru dat – deși nu afectează resursa proprie bazată pe VNB în ansamblu – determină, până la identificarea și corectarea problemei, creșterea contribuțiilor celorlalte state membre.

4.10.

Resursele proprii tradiționale sunt constatate și colectate de statele membre. Trei sferturi din sumele aferente acestor resurse sunt vărsate Comunității, celălalt sfert fiind reținut pentru a acoperi cheltuielile de colectare. Fiecare stat membru transmite Comisiei o situație lunară a taxelor constatate (situația contabilității „A” și o situație trimestrială a acelor taxe constatate care nu sunt incluse în contabilitatea „A” (contabilitatea „B”) (7).

4.11.

Curtea a constatat că, per ansamblu, situațiile transmise Comisiei de către statele membre nu au fost afectate de erori semnificative.

4.12.

Conform constatărilor Curții, calcularea contribuțiilor statelor membre și plata acestora nu au fost afectate de erori semnificative.

4.13.

Auditurile la fața locului efectuate de Curte au confirmat buna funcționare per ansamblu a sistemelor de supraveghere și de control vamal, precum și a sistemelor pentru contabilitatea resurselor proprii tradiționale.

4.14.

Cu toate acestea, ca și în anii anteriori, auditul Curții a pus în evidență probleme care au afectat sumele înregistrate în contabilitatea B, probleme care, deși nu sunt suficient de semnificative încât să afecteze concluzia globală, ar trebui remediate:

4.14.

—

întârzieri în constatarea și recuperarea taxelor, cu toate că autoritățile vamale (8)erau la curent cu privire la sumele datorate și la identitatea debitorilor, și

—

—

inexistența unor instrucțiuni naționale (9)pentru estimarea valorii datoriilor a căror recuperare este incertă.

—

4.15.

Mai mult, într-un raport anual anterior (10)Curtea a remarcat că frecvența controalelor fizice la import era foarte scăzută. În răspunsurile Comisiei s-a afirmat că această situație este compensată prin „controale bazate pe audit”. efectuate ulterior. Curtea a criticat însă frecvența pe care o au, în anumite state membre, astfel de controale bazate pe audit ulterioare vămuirii (11).

4.15.

Pentru 2009, Comisia a selectat strategiile de control ale statelor membre pentru resurse proprii tradiționale ca subiect general de inspecție. În cursul acestor inspecții, Comisia examinează strategia de control instituită, utilizarea analizei riscurilor în elaborarea programelor de control, punerea în aplicare a programelor de control și calitatea controalelor ulterioare vămuirii efectuate.

4.16.

În 2008, instituția supremă de audit (ISA) a unuia dintre aceste state membre a publicat un raport (12)în care erau formulate constatări similare cu cele ale Curții și în care se critica sistemul aplicat pentru controlul importurilor care sunt supuse taxelor vamale în statul membru respectiv. Raportul în cauză a evidențiat, în special, următoarele aspecte:

4.16.

Comisia salută acțiunea serviciilor naționale de audit, în special în domeniul resurselor proprii tradiționale. În cursul inspecțiilor sale, Comisia consultă, în cazul în care acestea există, rapoartele naționale de audit în scopul finalizării evaluării sale.

—

faptul că, deși autoritatea vamală avea o funcționare corespunzătoare în ceea ce privește facilitarea comerțului, aceasta trebuie încă să pună la punct cunoștințele și resursele necesare pentru execuția verificărilor documentare pe care le efectuează;

—

numărul în descreștere și calitatea neuniformă a auditurilor bazate pe controale ulterioare vămuirii, în pofida faptului că numărul erorilor detectate în cadrul acestora este în creștere;

—

necesitatea de a elabora obiective și standarde pentru frecvența și calitatea acestor audituri, cu scopul de a asigura integritatea controlului și a regimului fiscal.

4.17

Rezervele reprezintă un instrument care permite Comisiei să aducă corecții elementelor îndoielnice care apar în declarațiile de TVA transmise de statele membre după termenul reglementar de patru ani. În 2008, au fost exprimate 41 de rezerve și au fost retrase 15, conducând la o creștere a numărului rezervelor exprimate la 163 la sfârșitul exercițiului (a se vedea tabelul 4.2 ). 34 dintre aceste rezerve se referă la exerciții anterioare exercițiului 2000. Niciuna dintre cele 15 rezerve retrase în 2008 nu s-a referit la exercițiile cele mai îndepărtate, și anume 1989, 1993 și 1995. Comisia încă nu dispune de mijloace eficiente prin care să se asigure că statele membre furnizează informații corespunzătoare și în timp util, care să îi dea posibilitatea să își retragă rezervele nesoluționate privind resursele proprii bazate pe TVA.

4.17.

4.18.

DG Impozitare și Uniune Vamală este responsabilă de asigurarea aplicării corecte a directivelor TVA și ar trebui să monitorizeze transpunerea și conformitatea dispozițiilor naționale de punere în aplicare instituite de statele membre. În 2008 au intrat în vigoare două directive TVA (13). DG Impozitare și Uniune Vamală nu a monitorizat însă toate dispozițiile naționale de transpunere referitoare la aceste două directive. O transpunere incorectă sau incompletă ar putea afecta valoarea taxei pe valoarea adăugată încasată și, în consecință, valoarea vărsată în cadrul resurselor proprii, și ar putea, de asemenea, perturba funcționarea pieței unice.

4.18.

În ceea ce privește cele două directive TVA, care au intrat în vigoare în 2008, prima dintre acestea (14)prevede posibilitatea, și nu obligativitatea, ca statele membre să adopte dispoziții naționale care să se abată de la regulile normale conținute în Directiva TVA pentru a combate frauda fiscală sau evitarea impozitării. Aceste măsuri trebuie comunicate Comitetului TVA și, în cazul în care vor fi adoptate, vor avea un impact pozitiv asupra resurselor proprii bazate pe TVA. Cealaltă directivă (15)nu introduce modificări substanțiale în legislația existentă, iar modificările sale de fond sunt enumerate exhaustiv la articolul 412 și au fost urmărite în mod corespunzător în statele membre în cauză.

4.19.

În cazul în care estimează că un stat membru nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul Directivei TVA, Comisia poate sesiza Curtea de Justiție (16). În 2008 au existat trei asemenea cazuri (17), unul dintre acestea putând conduce la o reducere a resurselor proprii bazate pe TVA. În cazul respectiv, perioada dintre înregistrarea cauzei în registrul unic al potențialelor încălcări ale dreptului comunitar și trimiterea de către Comisie, în 2008, a scrisorii de sesizare către Curtea de Justiție a depășit patru ani, iar perioada dintre înregistrarea plângerii și trimiterea scrisorii de somare a depășit 20 de luni (18).

4.19.

Contextul juridic din statele membre este adesea detaliat și complicat, necesitând o analiză substanțială. Comisia acordă o atenție deosebită pregătirii cazurilor legate de interpretarea legislației privind impozitarea indirectă.

De asemenea, anul trecut, Comisia și-a modificat procedurile pentru a permite luarea unor decizii mai frecvente în vederea reducerii întârzierilor care se produceau atunci când notificările statelor membre erau primite cu scurt timp înainte de data la care trebuia efectuat următorul pas procedural, permițând progresarea cazurilor imediat după finalizarea analizei noilor informații. În situațiile în care se identifică un potențial impact asupra resurselor proprii tradiționale, Comisa adoptă măsuri adecvate prin exprimarea de rezerve.

4.20.

Comisia și-a prezentat cel de al șaselea raport întocmit în conformitate cu articolul 12 (19)în noiembrie 2008, în ciuda faptului că acesta era programat a fi publicat la sfârșitul anului 2007. Principalul obiectiv al acestui raport este de a permite Comisiei, precum și statelor membre în cauză, să analizeze în ce măsură se pot aduce îmbunătățiri în vederea sporirii eficienței procedurilor aplicate pentru înregistrarea persoanelor impozabile și pentru stabilirea și colectarea taxei pe valoarea adăugată, precum și a eficienței sistemelor de control în materie de TVA.

4.20.

4.21.

Cel de al șaselea raport a evaluat cu un ochi critic valoarea rapoartelor anterioare. Concluzia prezentată în raport a fost că autoritatea bugetară nu a oferit răspunsuri și nici nu a dezbătut problemele ridicate în rapoartele anterioare, iar Comisiei nu i s-au furnizat recomandări care să determine direct schimbarea situației în statele membre sau i s-au furnizat prea puține. TVA-ul perceput reprezintă punctul de plecare pentru estimarea valorii care trebuie plătită de statele membre cu titlul de resurse proprii bazate pe TVA.

4.22.

În urma transmiterii de către statele membre, în 2008, a datelor privind VNB către Comisie, Comitetul VNB a estimat că, ținând seama în mod corespunzător de rezervele existente (20), datele statelor membre UE-15 erau adecvate pentru utilizarea în scopul resurselor proprii. Comitetul VNB nu a fost în măsură să formuleze nicio opinie cu privire la datele referitoare la statele membre UE-12, care sunt fie încă nedefinitive, fie există rezerve în legătură cu aceste date, deoarece analiza inventarelor pentru VNB (21)este încă în derulare (a se vedea punctele 4.25 și 4.26).

4.23.

Curtea a examinat, în patru state membre, componentele principale ale sistemelor de supraveghere și de control subiacente procesului de elaborare a datelor privind VNB transmise în 2008 și a detectat deficiențe în modul în care sunt consemnate procedurile privind producerea acestor date. De asemenea, Curtea a constatat că verificările privind calitatea statisticilor nu erau consemnate în mod sistematic și/sau evaluarea sistemelor subiacente procesului de elaborare a statisticilor nu se realiza întotdeauna.

4.23.

4.24.

Curtea își menține opinia (22)conform căreia diferențele existente în sistemele de supraveghere și de control ale institutelor naționale de statistică ar putea afecta comparabilitatea, fiabilitatea și exhaustivitatea conturilor naționale.

4.24.

Comisia a ținut cont de observațiile Curții privind sistemele de supraveghere și de control. În special, Comitetul VNB discută pe tema sistemelor de supraveghere și de control încă din 2006. Întrebările specifice 3 și 4 privind descrierea și evaluarea sistemelor de supraveghere și de control au fost introduse în Chestionarul actualizat al Comisiei de evaluare a inventarului VNB (document GIAQ GNIC/081 din aprilie 2007). O descriere mai detaliată a procedurilor statelor membre este necesară în liniile directoare revizuite privind inventarul VNB (GNIC/053 rev. 2). Comisia va continua să promoveze schimbul de bune practici dintre țări în acest domeniu, în special prin organizarea unui seminar în decembrie 2009.

4.25.

La sfârșitul exercițiului 2008 existau rezerve generale (23)cu privire la datele VNB ale statelor membre UE-15 pentru perioada 2002-2004, în așteptarea finalizării analizei inventarelor VNB actualizate. Pentru statele membre UE-10, au fost formulate, în iunie 2008, rezerve generale cu privire la datele VNB pentru perioada 2004-2006.

4.26.

La începutul exercițiului 2008, erau nesoluționate 25 de rezerve specifice (24)privind VNB-ul, legate de perioada 1995-2001. În cursul anului 2008, Comisia a retras 15 rezerve, rămânând un sold de 10 rezerve nesoluționate (25)la sfârșitul exercițiului.

4.26.

4.27.

Cu ocazia examinării la fața locului a documentației furnizate de institutele naționale de statistică, Curtea a constatat că, în cazul a două rezerve retrase de Comisie în 2008, nu erau disponibile toate informațiile pentru a putea justifica modificările aduse calculului resurselor proprii bazate pe VNB. Într-unul dintre cazuri, nu era documentată evaluarea expertului care a fost utilizată la estimarea unei componente a conturilor naționale, iar în celălalt caz, datele furnizate Comisiei nu erau justificate în totalitate cu statistici subiacente, astfel încât nu s-a putut asigura o pistă de audit completă. Ca și în 2007 (26), Curtea a constatat că activitățile Comisiei având ca scop să îi permită retragerea rezervelor nu au implicat nici verificări documentare care să coroboreze exactitatea informațiilor furnizate de statele membre prin compararea cu alte surse, nici controale la fața locului pentru a corobora agregatele conturilor naționale modificate.

4.27.

4.28.

Până la sfârșitul exercițiului 2008, Comisia primise inventare VNB actualizate sau noi (27)și a efectuat vizite de control în 16 state membre. Agregatele VNB au făcut obiectul unei verificări directe în șase cazuri. Cu toate acestea, în absența unor linii directoare interne aprobate referitoare la modalitățile de aplicare a acestei abordări de control, de exemplu referitoare la criteriile de selecție a componentelor din VNB care să facă obiectul unor asemenea verificări, există riscul ca verificarea directă să nu fi fost aplicată în mod uniform în statele membre respective. În plus, Comisia încă nu evaluase sistemele de supraveghere și de control aplicate în cadrul institutelor naționale de statistică în scopul elaborării conturilor naționale.

4.28.

4.29.

Pe baza activităților sale de audit, Curtea concluzionează că:

pentru exercițiul încheiat la 31 decembrie 2008 nu au fost afectate de erori semnificative.

4.30.

Pe baza activităților sale de audit, Curtea concluzionează că sistemele de supraveghere și de control sunt eficace în asigurarea regularității veniturilor (a se vedea anexa 4.1 ). Totuși, Curtea atrage atenția asupra unor deficiențe care, deși nu afectează în mod semnificativ eficacitatea sistemelor în ansamblu, necesită luarea măsurilor prezentate în continuare.

4.31.

Auditurile Curții continuă să identifice probleme legate de utilizarea contabilității B, prin urmare Curtea recomandă Comisiei să își continue eforturile pentru a asigura utilizarea corectă a acestei contabilități și supravegherea în ceea ce privește constatarea și recuperarea taxelor (punctul 4.14).

4.31.

4.32.

Având în vedere deficiențele care afectează strategia de control, observate în rapoartele anuale anterioare, Curtea recomandă Comisiei să țină seama de aceste constatări pentru inspecțiile pe care le efectuează în statele membre. Comisia ar trebui, în special, să promoveze un echilibru corespunzător între controalele fizice la import și auditurile ulterioare vămuirii efectuate la nivelul operatorilor. Acestea ar trebui să fie de o frecvență și de o calitate suficientă pentru a proteja interesele financiare ale Comunității (punctele 4.15 și 4.16).

4.32.

4.33.

Comisia încă nu dispune de mijloace eficiente prin care să se asigure că statele membre furnizează informații corespunzătoare și în timp util, care să îi dea posibilitatea să își retragă rezervele nesoluționate privind resursele proprii bazate pe TVA. Curtea recomandă Comisiei să își continue eforturile (28)pentru a ajunge la un acord, împreună cu statele membre, cu privire la o soluție care să permită retragerea acestor rezerve în cel mai scurt timp posibil și care să facă posibilă aducerea corecțiilor necesare bazelor de calcul al TVA ale statelor membre (punctul 4.17).

4.33.

4.34.

În contextul raportului întocmit în conformitate cu articolul 12, Curtea recomandă Comisiei să includă în cadrul vizitelor sale de control fiabilitatea afirmațiilor exprimate în informațiile furnizate de statele membre. Acest raport ar putea așadar contribui la asigurarea colectării efective a totalității valorii aferente TVA-ului. TVA-ul perceput reprezintă punctul de plecare pentru estimarea valorii care trebuie plătită de statele membre cu titlul de resurse proprii bazate pe TVA (punctul 4.21). Aceasta prezintă cu atât mai multă pertinență cu cât se are în vedere jurisprudența Cauzei nr. C-132/06 (29)a Curții de Justiție a Comunităților Europene.

4.34.

4.35.

Comisia și-a retras 15 rezerve specifice în 2008, fără a efectua verificări documentare care să coroboreze exactitatea informațiilor transmise de statele membre sau vizite de control la fața locului în vederea unei verificări directe (punctul 4.27). În opinia Curții, această abordare nu este întotdeauna suficientă pentru a oferi o asigurare rezonabilă cu privire la exactitatea datelor modificate.

4.35.

4.36.

Curtea recomandă Comisiei să elaboreze și să aplice norme speciale pentru realizarea examinării inventarelor VNB (punctul 4.28), inclusiv pentru recurgerea la verificarea directă, ținând seama de riscurile subiacente elaborării conturilor naționale, de evaluarea sistemelor de supraveghere și de control puse în aplicare în cadrul institutelor naționale de statistică și de principiul eficacității costurilor.

4.36.

5.1.

Prezentul capitol cuprinde aprecierea specifică a Curții cu privire la grupul de politici Agricultură și resurse naturale, în care sunt incluse următoarele domenii de politici: 05–Agricultură și dezvoltare rurală, 07–Mediu, 11–Pescuit și afaceri maritime și 17–Sănătate și protecția consumatorilor. În tabelul 5.1 sunt prezentate informații detaliate privind activitățile acoperite, cheltuielile aferente exercițiului și modalitatea de gestiune utilizată.

5.2.

În conformitate cu tratatul, responsabilitatea de ansamblu pentru execuția bugetului Uniunii Europene îi revine Comisiei. Practic, toate cheltuielile care țin de agricultură și de dezvoltarea rurală se efectuează în cadrul gestiunii partajate (repartizate), prin care sarcinile de execuție sunt delegate statelor membre. În ceea ce privește celelalte domenii, creditele bugetare se cheltuiesc în cadrul gestiunii directe a Comisiei, cu excepția Fondului european pentru pescuit (FEP), care se află sub gestiune partajată, realizată pe baza unor programe multianuale.

5.3.

Bugetul comunitar finanțează cheltuielile efectuate în cadrul politicii agricole comune în principal prin intermediul a două fonduri (1): Fondul european de garantare agricolă (denumit în continuare „FEGA”), pentru finanțarea măsurilor de intervenție pe piață și a ajutoarelor directe, și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (denumit în continuare „FEADR”), pentru finanțarea programelor de dezvoltare rurală.

5.4.

Principalele măsuri finanțate prin intermediul FEGA sunt:

5.5.

Numai fermierii sunt eligibili pentru ajutor direct acordat de UE. Prin fermier se înțelege o persoană fizică sau juridică care desfășoară o activitate agricolă. Prin activitate agricolă se înțelege producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creșterea și deținerea de animale în scopuri agricole sau menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu (BCAM).

5.6.

Legislația comunitară prevede ca statele membre să definească cerințe minime pentru bunele condiții agricole și de mediu pe baza cadrului stabilit prin legislația comunitară. În ceea ce privește suprafețele pentru pășunat, standardele stabilite prin legislația comunitară prevăd o densitate minimă a vitelor și/sau regimuri corespunzătoare pentru a asigura un nivel minim de întreținere și evitarea deteriorării habitatelor.

5.6.

5.7.

Cerința de menținere a terenului în bune condiții agricole și de mediu s-a stabilit în contextul ecocondiționalității, care se aplică atât sistemului SPU, cât și sistemului SPUS. În cazurile în care nu se respectă cerințele BCAM, se procedează la reducerea ajutorului direct sau la anularea acestuia, în conformitate cu normele aplicabile ecocondiționalității (7).

5.8.

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) finanțează cheltuielile de dezvoltare rurală, care acoperă un număr mare de măsuri, cum ar fi sistemele pentru agromediu, sumele compensatorii acordate pentru desfășurarea activităților agricole în zonele defavorizate, investițiile în exploatații agricole și infrastructura în zonele rurale (10 527 de milioane de euro).

5.9.

Domeniile Mediu, Pescuit și afaceri maritime, precum și Sănătatea și protecția consumatorilor sunt gestionate de către Comisie în cadrul unor sisteme de control specifice. Aceste domenii acoperă măsuri de protecție a sănătății publice, măsuri de protecție a mediului, măsuri pentru bunăstarea animalelor și pentru protecția consumatorilor, acordurile internaționale privind pescuitul și Fondul european pentru pescuit (1 658 de milioane de euro).

5.10.

Pentru a obține o asigurare rezonabilă cu privire la regularitatea operațiunilor subiacente conturilor Uniunii Europene, Curtea a testat un eșantion statistic reprezentativ unic de 204 operațiuni, care acoperă întreg spectrul de cheltuieli avute în vedere în prezentul capitol (a se vedea punctul 5.1) și a realizat o evaluare a sistemelor de supraveghere și de control. Capitolul 1 oferă o descriere atât a sferei auditului DAS, cât și a metodologiei acestuia.

5.11.

În ceea ce privește sistemele de supraveghere și de control, Curtea a examinat fiabilitatea sistemelor aplicabile cererilor de plată aferente FEGA depuse la o serie de agenții de plată selectate din patru state membre care aplică Sistemul de plăți unice pe suprafață (SPUS) – Bulgaria, Estonia, Polonia, România – și din patru state membre care aplică Sistemul de plăți unice (SPU): Belgia (Regiunea Valonă), Spania (Catalonia), Slovenia și Regatul Unit (Scoția). Trebuie remarcat că, pentru Bulgaria și România, 2008 a reprezentat prima campanie agricolă completă căreia i s-a aplicat SPUS. În ceea ce privește cheltuielile de dezvoltare rurală, Curtea a testat sistemele de supraveghere și de control din Republica Cehă, Irlanda, Grecia, Spania, Italia, Ungaria și Portugalia. De asemenea, Curtea a auditat sistemele de supraveghere și de control pentru Fondul european pentru pescuit.

5.12.

În plus, Curtea a verificat 62 de certificate și rapoarte emise de organisme de certificare pentru 57 de agenții de plată (8). În cazul unor alte opt agenții de plată pentru care s-au emis certificate cu rezerve, au fost examinate motivele rezervelor exprimate.

5.13.

Pe baza rezultatelor activităților de audit pe care le-a desfășurat, Curtea concluzionează că, pentru plățile aferente exercițiului încheiat la 31 decembrie 2008 pentru acest grup de politici în ansamblul său, valoarea estimată a indicelui de eroare global se situează cu puțin sub pragul de semnificație de 2 %. Cheltuielile de dezvoltare rurală continuă să fie afectate de un nivel de eroare mai mare decât în cazul FEGA, deși nivelul de eroare estimat este mai scăzut decât în exercițiile anterioare.

5.13.

5.14.

Din 204 operațiuni verificate, 66 (32 %) erau afectate de erori. 45 (48 %) dintre erori erau cuantificabile, afectând în special eligibilitatea și exactitatea operațiunilor. În anexa 5.1 figurează rezultatele testelor efectuate pe baza unui eșantion de operațiuni. Clasificarea erorilor întocmită de Curte este explicată în capitolul 1. În cele ce urmează sunt exemplificate diferitele tipuri de erori constatate.

5.15.

Raportul anual de activitate al directorului general pentru agricultură conține rezerve cu privire la cheltuielile din Programul SAPARD în Bulgaria și România și la cele pentru măsurile de dezvoltare rurală din cadrul axei 2 (ameliorarea mediului și a spațiului rural) (9). Raportul anual de activitate al directorului general pentru afaceri maritime și pescuit (DG MARE) conține, de asemenea, o rezervă privind cheltuielile din cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (10).

5.16.

În cadrul FEGA, dintre 151 de operațiuni selecționate, 42 (28 %) erau afectate de erori. 30 (54 %) dintre erori erau cuantificabile. În ceea ce privește operațiunile din cadrul FEADR, dintre 42 de operațiuni selecționate, 17 (40 %) erau afectate de erori. 11 (55 %) dintre erori erau cuantificabile. Totuși, aceste erori implică valori financiare relativ scăzute.

5.17.

În cadrul auditului privind FEGA, Curtea a descoperit erori privind eligibilitatea  (11)unor plăți SPUS către beneficiari care nu îndeplineau criteriile definiției de fermier, întrucât nu desfășuraseră nicio activitate agricolă și nici nu menținuseră terenurile în bune condiții agricole și de mediu (BCAM) (a se vedea punctul 5.46).

5.17.

5.18.

În cadrul FEADR, în ceea ce privește eligibilitatea, Curtea a descoperit cazuri de nerespectare a unor condiții specifice stabilite pentru ajutoarele acordate în favoarea măsurilor de agromediu și a măsurilor din domeniul silviculturii, precum și cazuri de declarare a unor suprafețe neeligibile pentru măsurile de agromediu.

5.18.

5.19.

În ceea ce privește erorile privind exactitatea  (13)care au afectat FEGA, majoritatea erorilor descoperite de Curte au fost legate de supradeclararea unor suprafețe, ceea ce a condus la plăți excedentare.