29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/2

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 9 iulie 2009 — Archer Daniels Midland Co./Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-511/06 P) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegeri - Piața acidului citric - Stabilirea cuantumului amenzii - Rol de conducător - Dreptul la apărare - Elemente de probă rezultate dintr-o procedură desfășurată într-un stat terț - Definiția pieței relevante - Circumstanțe atenuante)

2009/C 205/02

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Archer Daniels Midland Co. (reprezentanți: C. O. Lenz, avocat, L. Martin Alegi, Solicitor, E. Batchelor și M. Garcia, Solicitors)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Bouquet și X. Lewis, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) din 27 septembrie 2006, Archer Daniels Midland/Comisia (T-59/02), prin care Tribunalul a respins acțiunea având ca obiect anularea Deciziei C(2001)3923 final a Comisiei din 5 decembrie 2001 privind o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE (cazul COMP/E-1/36.604 — Acid citric) privind o înțelegere pe piața acidului citric și, în subsidiar, reducerea amenzii aplicate recurentei

Dispozitivul

Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 27 septembrie 2006, Archer Daniels Midland/Comisia (T-59/02), în partea în care respinge motivul invocat de Archer Daniels Midland Co. în legătură cu încălcarea dreptului său la apărare în cursul procedurii administrative care a condus la adoptarea Deciziei 2002/742/CE a Comisiei din 5 decembrie 2001 privind o procedură în temeiul articolului 81 din Tratatul CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/E-1/36.604 — Acid citric), în măsura în care Comisia Comunităților Europene nu i-a acordat posibilitatea de a-și valorifica drepturile în ceea ce privește faptele pe care s-a întemeiat pentru a califica Archer Daniels Midland Co. drept conducător al înțelegerii.

Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 27 septembrie 2006, Archer Daniels Midland/Comisia, în măsura în care respinge ca inoperant argumentul invocat de Archer Daniels Midland Co. cu privire la aplicarea greșită de către Comisia Comunităților Europene a secțiunii B litera (b) din Comunicarea Comisiei din 18 iulie 1996 privind neaplicarea de amenzi sau reducerea cuantumului acestora în cauzele privind înțelegeri.

3)	Anulează articolul 3 din Decizia 2002/742/CE în măsura în care stabilește cuantumul amenzii datorate de Archer Daniels Midland Co. la 39,69 milioane de euro.

Stabilește la 29,4 milioane de euro cuantumul amenzii datorate de Archer Daniels Midland Co. pentru încălcarea constatată la articolul 1 din Decizia 2002/742/CE astfel cum a fost anulată în parte prin Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 27 septembrie 2006, Archer Daniels Midland/Comisia (T-59/02).

5)	Respinge recursul cu privire la celelalte motive.

Obligă Archer Daniels Midland Co. să suporte trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată ale Comisiei Comunităților Europene în ceea ce privește procedura în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene, precum și jumătate din propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată ale Comisiei Comunităților Europene în ceea ce privește procedura de recurs.

Obligă Comisia Comunităților Europene să suporte un sfert din cheltuielile de judecată efectuate de Archer Daniels Midland Co. în procedura în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Archer Daniels Midland Co. în procedura de recurs.

(1) JO C 56, 10.3.2007.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 iulie 2009 — 3F, fost Specialarbejderforbundet i Danmark (SID)/Comisia Comunităților Europene, Regatul Danemarcei, Regatul Norvegiei

(Cauza C-319/07 P) (1)

(Recurs - Măsuri de reducere fiscală aplicabile marinarilor care lucrează la bordul navelor înscrise în registrul internațional danez - Decizia Comisiei de a nu ridica obiecții - Acțiune în anulare - Noțiunea „parte în cauză” - Sindicat al lucrătorilor - Admisibilitatea acțiunii)

2009/C 205/03

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: 3F, fost Specialarbejderforbundet i Danmark (SID) (reprezentanți: A. Bentley, A. Worsøe, avocați)

Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: N. Khan și H. van Vliet, agenți), Regatul Danemarcei, Regatul Norvegiei

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua extinsă) din 23 aprilie 2007, SID/Comisia (T-30/03), prin care Tribunalul a declarat inadmisibilă o acțiune având ca obiect anularea Deciziei C(2002)4370 final a Comisiei din 13 noiembrie 2002 de a considera drept ajutoare de stat compatibile cu piața comună măsurile de reducere fiscală aplicabile marinarilor de la bordul navelor daneze — Noțiunea de parte în cauză — Sindicat al lucrătorilor

Dispozitivul

Anulează Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 23 aprilie 2007, SID/Comisia (cauza T-30/03), în măsura în care nu a răspuns la argumentele 3F referitoare, pe de o parte, la poziția concurențială a acestuia din urmă în raport cu alte sindicate cu ocazia negocierii de convenții colective aplicabile marinarilor și, pe de altă parte, la aspectele sociale care rezultă din măsurile fiscale aplicabile marinarilor angajați pe navele înscrise în registrul internațional danez al navelor.

2)	Respinge excepția de inadmisibilitate invocată de Comisia Comunităților Europene în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene.

Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la concluziile 3F având ca obiect anularea Deciziei C (2002) 4370 final a Comisiei din 13 noiembrie 2002 de a nu ridica obiecții în privința măsurilor fiscale daneze aplicabile marinarilor angajați la bordul navelor înscrise în registrul internațional danez.

4)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 211, 8.9.2007.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/3

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte d'appello di Torino — Italia) — Bavaria NV, Bavaria Italia s.r.l./Bayerischer Brauerbund eV

(Cauza C-343/07) (1)

(Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare - Aprecierea validității - Admisibilitate - Regulamentele (CEE) nr. 2081/92 și (CE) nr. 1347/2001 - Validitate - Denumire generică - Coexistența unei mărci cu o indicație geografică protejată)

2009/C 205/04

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte d'appello di Torino

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Bavaria NV, Bavaria Italia s.r.l.

Pârâtă: Bayerischer Brauerbund eV

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Corte d'appello di Torino — Validitatea Regulamentului (CE) nr. 1347/2001 al Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 1107/96 al Comisiei privind înregistrarea indicațiilor geografice și a denumirilor de origine în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului (JO L 182, p. 3) — În caz de validitate, existența unui prejudiciu produs de înregistrarea indicației geografice protejate „Bayerisches Bier” validității și folosirii mărcilor anterioare aparținând terților care cuprind cuvântul „Bavaria”

Dispozitivul

Analiza primei întrebări adresate de instanța de trimitere nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului (CE) nr. 1347/2001 al Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 1107/96 al Comisiei privind înregistrarea indicațiilor geografice și a denumirilor de origine în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului.

Regulamentul nr. 1347/2001 trebuie interpretat în sensul că nu afectează validitatea și posibilitatea de utilizare, corespunzătoare uneia dintre situațiile prevăzute la articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare, a mărcilor anterioare ale terților care cuprind cuvântul „Bavaria” înregistrate cu bună credință înainte de data depunerii cererii de înregistrare a indicației geografice protejate „Bayerisches Bier”, cu condiția să nu existe motive temeinice de anulare sau de revocare a acestor mărci prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (c) și (g) și, respectiv, la articolul 12 alineatul (2) litera (b) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind mărcile.

(1) JO C 247, 20.10.2007.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 7 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-369/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Ajutoare de stat - Măsuri privind executarea unei hotărâri a Curții - Articolul 228 CE - Sancțiuni pecuniare - Penalități cu titlu cominatoriu - Sumă forfetară)

2009/C 205/05

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Righini, I. Hadjiyiannis și D. Triantafyllou, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă (reprezentanți: A. Samoni-Rantou și P. Mylonopoulos, agenți, V. Christianos și P. Anestis, dikigoroi)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Articolul 228 CE — Neexecutarea hotărârii Curții din 12 mai 2005 în cauza C-415/03 — Încălcarea articolelor 3 și 4 din Decizia Comisiei 2003/372/CE din 11 decembrie 2002 privind ajutorul acordat de Grecia societății Olympic Airways (JO L 132, p. 1) — Neadoptarea măsurilor pentru recuperarea unui ajutor care este incompatibil cu tratatul și care a fost acordat în mod ilegal — Cerere de stabilire a unor penalități cu titlu cominatoriu

Dispozitivul

Prin neadoptarea, la data la care a expirat termenul acordat în avizul motivat, a tuturor măsurilor pe care le presupune executarea Hotărârii din 12 mai 2005, Comisia/Grecia (C-415/03), privind rambursarea ajutoarelor considerate ilegale și incompatibile cu piața comună, în conformitate cu articolul 3 din Decizia 2003/372/CE a Comisiei din 11 decembrie 2002 privind ajutorul de stat acordat de Grecia societății Olympic Airways, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei decizii și al articolului 228 alineatul (1) CE.

Obligă Republica Elenă să achite Comisiei Comunităților Europene, în contul „Resurse proprii ale Comunității Europene”, penalități cu titlu cominatoriu în valoare de 16 000 de euro pe zi de întârziere în aplicarea măsurilor necesare pentru a se conforma Hotărârii din 12 mai 2005, Comisia/Grecia, citată anterior, penalități datorate după scurgerea termenului de o lună de la pronunțarea prezentei hotărâri și până la executarea Hotărârii din 12 mai 2005.

3)	Obligă Republica Elenă să achite Comisiei Comunităților Europene, în contul „Resurse proprii ale Comunității Europene”, o sumă forfetară de 2 milioane de euro.

4)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 269, 10.11.2007.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/4

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 9 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-397/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Impozitarea indirectă a majorării de capital - Societăți de capital - Directiva 69/335/CEE - Articolul 2 alineatele (1) și (3), articolul 4 alineatul (1) și articolul 7 - Impozit pe capital - Scutire - Condiții - Transferul sediului de administrare sau a sediului social dintr-un stat membru într-un alt stat membru - Impozit pe capitalul afectat activităților comerciale exercitate într-un stat membru de sucursale sau de sedii permanente ale unor societăți stabilite într-un alt stat membru)

2009/C 205/06

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Gippini Fournier și M. Afonso, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentanți: B. Plaza Cruz și M. Muñoz Pérez, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea Directivei 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind impozitarea indirectă a majorării de capital (JO L 249, p. 25, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 9) — Transferul sediului social al unei societăți — Reglementare națională care prevede impozitarea unui transfer al sediului în măsura în care respectiva societate nu este supusă impozitului pe capital în statul membru de origine — Condiții de aplicare a scutirilor obligatorii

Dispozitivul

Regatul Spaniei:

—

prin supunerea scutirii de impozitul pe capital a operațiunilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind impozitarea indirectă a majorării de capital, astfel cum a fost modificată prin Directiva 73/79/CEE a Consiliului din 9 aprilie 1973, prin Directiva 73/80/CEE a Consiliului din 9 aprilie 1973 și prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985, condițiilor prevăzute la articolul 96 din cea de a doua dispoziție adițională a versiunii consolidate a Legii privind impozitul pe profit (Disposición Adicional Segunda del texto Refundido de la Ley del Impuesto sobre Sociedades), aprobată prin Decretul-lege regal nr. 4/2004 din 5 martie 2004;

—	prin aplicarea unui impozit pe capital pentru transferul dintr-un stat membru în Spania a sediului de administrare sau a sediului social al societăților de capital care nu au fost supuse, în statul membru de origine, unui impozit similar și

—

prin aplicarea impozitului pe capitalul afectat activităților comerciale exercitate pe teritoriul spaniol de sucursalele sau de sediile permanente ale unor societăți stabilite într-un stat membru care nu aplică un impozit similar,

nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 69/335, astfel cum a fost modificată prin Directivele 73/79, 73/80 și 85/303.

2)	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3)	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 269, 10.11.2007.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 25 iunie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Raad van State -Țările de Jos) — Exportslachterij J. Gosschalk & Zoon BV/Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit

(Cauza C-430/07) (1)

(Decizia 2000/764/CE - Depistarea și supravegherea epidemiologică a encefalopatiei spongiforme bovine - Regulamentul (CE) nr. 2777/2000 - Măsuri de susținere a pieței - Măsuri veterinare - Contribuția Comunității la finanțarea unei părți din costul testelor - Directiva 85/73/CEE - Posibilitatea statelor membre de a finanța partea din cost care nu este acoperită de Comunitate prin perceperea unor taxe naționale pentru inspecția cărnii sau a unor taxe pentru combaterea epizootiilor)

2009/C 205/07

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Exportslachterij J. Gosschalk & Zoon BV

Pârât: Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Nederlandse Raad van State — Interpretarea articolului 1 alineatul (3) din Decizia Comisiei 2000/764/CE din 29 noiembrie 2000 privind depistarea encefalopatiei spongiforme bovine la bovine și de modificare a Deciziei 98/272/CE privind supravegherea epidemiologică a encefalopatiilor spongiforme transmisibile (JO L 305, p. 35), a articolului 2 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 2777/2000 al Comisiei din 18 décembre 2000 de adoptare a unor măsuri excepționale de susținere pentru piața cărnii de vită (JO L 321, p. 47), a articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 160, p. 103), a Regulamentului (CE) nr. 1254/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat (JO L 160, p. 21, Ediție specială, 03/vol. 28, p. 80) și a articolului 5 alineatul (4) ultima teză din Directiva 85/73/CEE a Consiliului din 29 ianuarie 1985 privind finanțarea inspecțiilor și a controalelor sanitar-veterinare a cărnii proaspete și a cărnii de pasăre (JO L 32, p. 14), modificată și codificată prin Directiva 96/43/CE (JO L 162, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 19, p. 61) — Depistarea ESB — Teste rapide autorizate — Finanțare exclusiv de către Comunitate sau cofinanțare obligatorie de către statele membre cu repercutarea cheltuielilor asupra operatorilor economici prin intermediul unor taxe — Hotărârea în cauza C-239/01, Germania/Comisia

Dispozitivul

Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2777/2000 al Comisiei din 18 decembrie 2000 de adoptare a unor măsuri excepționale de susținere pentru piața cărnii de vită, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 111/2001 al Comisiei din 19 ianuarie 2001, trebuie interpretat în sensul că sunt vizate de această dispoziție testele de depistare a encefalopatiei spongiforme bovine efectuate în mod obligatoriu în Țările de Jos, în cursul lunilor mai și iunie 2001, pe toată carnea provenită de la bovine cu o vârstă de peste 30 de luni care au fost sacrificate în vederea consumului uman.

Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2777/2000, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 111/2001, trebuie interpretat în sensul că interdicția de comercializare a cărnii de vită provenite de la animale cu o vârstă de peste 30 de luni care nu a avut un rezultat negativ la testul de depistare a encefalopatiei spongiforme bovine, impusă prin acesta începând de la 1 ianuarie 2001, reprezintă o măsură veterinară, în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune, care se înscrie în programele de eradicare și de supraveghere a encefalopatiei spongiforme bovine.

Articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2777/2000, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 111/2001, precum și articolul 4 și articolul 5 alineatul (4) al doilea paragraf din Directiva 85/73/CEE a Consiliului din 29 ianuarie 1985 privind finanțarea inspecțiilor și a controalelor sanitar veterinare prevăzute de Directivele 89/662/CEE, 90/425/CEE, 90/675/CEE și 91/496/CEE, astfel cum a fost modificată și codificată prin Directiva 96/43/CE a Consiliului din 26 iunie 1996, trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca statele membre să perceapă taxe naționale destinate finanțării costurilor testelor de depistare a encefalopatiei spongiforme bovine. Cuantumul total al taxelor legate de operațiunile de sacrificare a bovinelor destinate consumului uman trebuie stabilit cu respectarea principiilor adoptate în ceea ce privește taxele comunitare, potrivit cărora, pe de o parte, acest cuantum nu trebuie să fie superior costurilor suportate, care acoperă cheltuielile salariale și sociale, precum și cheltuielile administrative pentru efectuarea unor astfel de teste și, pe de altă parte, este interzisă orice rambursare directă sau indirectă a unei astfel de taxe.

(1) JO C 297, 8.12.2007.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/6

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 7 iulie 2009 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (Queen's Bench Division) — Regatul Unit] — The Queen, S.P.C.M. SA, C.H. Erbslöh KG, Lake Chemicals and Minerals Ltd, Hercules Inc./Secretary of State for the Environment, Food and Rural Affairs

(Cauza C-558/07) (1)

(Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 - Substanțe chimice - Înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) - Noțiunea „substanțe monomere” - Validitate - Proporționalitate - Egalitate de tratament)

2009/C 205/08

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Queen's Bench Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: The Queen, S.P.C.M. SA, C.H. Erbslöh KG, Lake Chemicals and Minerals Ltd, Hercules Inc.

Pârât: Secretary of State for the Environment, Food and Rural Affairs

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — High Court of Justice, Queen's Bench Division — Interpretarea și validitatea articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3) — Noțiunea „substanțe monomere”

Dispozitivul

Noțiunea «substanțe monomere», care figurează la articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei, nu se referă decât la monomerii sub formă reacționată, integrați în polimeri.

2)	Examinarea celei de a doua întrebări nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006.

(1) JO C 51, 23.2.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/6

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 2 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Har Vaessen Douane Service BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-7/08) (1)

(Scutirea de taxe de import - Regulamentul (CEE) nr. 918/83 - Articolul 27 - Mărfuri cu o valoare individuală neglijabilă expediate sub forma unui transport unic - Transporturi care se expediază direct dintr-un stat terț unui destinatar care se află în Comunitate)

2009/C 205/09

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Har Vaessen Douane Service BV

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden Den Haag (Țările de Jos) — Interpretarea articolului 27 din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului din 28 martie 1983 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale (JO L 105, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 2, p. 126), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 3357/91 — Transporturi care se expediază direct dintr-o țară terță unui destinatar care se află în Comunitate și care au fiecare o valoare neglijabilă, dar care sunt expediate împreună sub forma unui transport unic care are o valoare intrinsecă totală ce depășește valoarea maximă legală

Dispozitivul

Articolul 27 din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului din 28 martie 1983 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 3357/91 al Consiliului din 7 noiembrie 1991, nu interzice ca transporturile unice de mărfuri a căror valoare intrinsecă totală depășește valoarea limită prevăzută la menționatul articol 27, dar care, considerate în mod individual, au o valoare neglijabilă, să fie admise la scutirea de taxe de import, cu condiția ca fiecare colet care compune transportul unic să fie adresat individual unui destinatar care se află în Comunitatea Europeană. În această privință, împrejurarea că cocontractantul acestor destinatari este el însuși stabilit în Comunitatea Europeană este irelevantă din moment ce mărfurile sunt expediate direct dintr-un stat terț destinatarilor respectivi.

(1) JO C 92, 12.4.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/7

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 25 iunie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de Primera Instancia e Instrucción nr. 5 de San Javier — Spania) — Roda Golf & Beach Resort SL

(Cauza C-14/08) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă - Trimitere preliminară - Competența Curții - Noțiunea „litigiu” - Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 - Notificarea și comunicarea actelor extrajudiciare în lipsa unei acțiuni judiciare - Act notarial)

2009/C 205/10

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia e Instrucción nr. 5 de San Javier

Părțile din acțiunea principală

Roda Golf & Beach Resort SL

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Juzgado de Primera Instancia e Instrucción de San Javier — Interpretarea articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială (JO L 160, p. 37, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 161) — Comunicarea documentelor exclusiv extrajudiciare și între persoane private cu utilizarea mijloacelor materiale și de personal ale instanțelor din cadrul Uniunii Europene în afara unei proceduri jurisdicționale

Dispozitivul

Notificarea și comunicarea, în lipsa unei acțiuni judiciare, a unui act notarial precum cel în cauză în acțiunea principală intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2002 privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială.

(1) JO C 92, 12.4.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/7

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 2 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante y no 1 de Marca Comunitaria — Spania) — Fundación Española para la Innovación de la Artesanía (FEIA)/Cul de Sac Espacio Creativo SL, Acierta Product & Position SA

(Cauza C-32/08) (1)

(Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Desene sau modele industriale comunitare - Articolele 14 și 88 - Titularul dreptului la desen sau la model industrial comunitar - Desen sau model industrial neînregistrat - Desen sau model industrial creat în baza unei comenzi)

2009/C 205/11

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante y no 1 de Marca Comunitaria

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Fundación Española para la Innovación de la Artesanía (FEIA)

Pârâte: Cul de Sac Espacio Creativo SL, Acierta Product & Position SA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante y no 1 de Marca Comunitaria — Interpretarea articolului 14 alineatele (1) și (3) și a artiolului 88 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70) — Titularii drepturilor — Drept care aparține angajatorului sau creatorului-autor salariat — Noțiuni

Dispozitivul

1)	Articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare nu se aplică desenului sau modelului industrial comunitar realizat în baza unei comenzi.

În împrejurări precum cele în cauză în acțiunea principală, articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretat în sensul că dreptul asupra unui desen sau model industrial comunitar aparține autorului, cu excepția cazului în care a fost transferat succesorului său în drepturi prin intermediul unui contract.

(1) JO C 92, 12.04.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 2 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Högsta domstolen — Suedia) — SCT Industri AB i likvidation/Alpenblume AB

(Cauza C-111/08) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă - Competență judiciară și executarea hotărârilor - Domeniu de aplicare - Falimente)

2009/C 205/12

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta domstolen

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: SCT Industri AB i likvidation

Pârâtă: Alpenblume AB

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Högsta domstolen — Interpretarea articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001 L 12, p. 1, Ediție specială 19/vol. 3, p. 74) — Hotărârea unei instanțe dintr-un stat membru A prin care se arată că lichidatorul din cadrul unei proceduri de faliment desfășurată într-un stat membru B nu are competența de a cesiona bunuri ale societății în faliment situate în statul membru A — Acțiune în revendicare introdusă de societatea cesionară pentru a recupera acțiunile pe care le dobândise în cadrul procedurii colective, care însă au fost preluate de societatea cedentă în aplicarea hotărârii de anulare a cesiunii

Dispozitivul

Excepția prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretată în sensul că se aplică unei decizii pronunțate de o instanță a unui stat membru A privind înscrierea dreptului de proprietate asupra părților sociale emise de o societate având sediul social în statul membru A, potrivit căreia cesiunea respectivelor părți sociale trebuie considerată ca fiind nulă pentru motivul că instanța statului membru A nu recunoaște competența unui lichidator al unui stat membru B în cadrul unei proceduri de faliment aplicate și închise în statul membru B.

(1) JO C 116, 9.5.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/8

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 9 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Peter Rehder/Air Baltic Corporation

(Cauza C-204/08) (1)

(Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Articolul 5 alineatul (1) litera (c) și articolul 7 alineatul (1) litera (a) - Convenția de la Montréal - Articolul 33 alineatul (1) - Transporturi aeriene - Cereri de compensații ale pasagerilor împotriva companiilor aeriene în eventualitatea anulării zborurilor - Locul furnizării serviciului - Competența judiciară în cazul unui transport aerian dintr-un stat membru într-un alt stat membru efectuat de o companie aeriană stabilită într-un stat membru terț)

2009/C 205/13

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Peter Rehder

Pârâtă: Air Baltic Corporation

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesgerichtshof — Interpretarea articolului 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, p. 1, Ediție specială 19/vol. 3, p. 74) — Compensație solicitată în temeiul articolului 7 punctul 1 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 de către un pasager care își are reședința într-un stat membru de la un operator de transport aerian cu sediul într-un alt stat membru în urma anulării unui zbor între primul stat membru și un al treilea stat membru — Competența aparține instanțelor din statul membru în care pasagerul își are reședința? — Determinarea „locului dintr-un stat membru în care, în temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit să fie furnizate serviciile”

Dispozitivul

Articolul 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui transport aerian de persoane dintr-un stat membru cu destinația într-un alt stat membru, efectuat în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, care este operatorul de transport efectiv, instanța competentă să judece o cerere de compensații întemeiată pe acest contract de transport și pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 este, la alegerea reclamantului, instanța în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, astfel cum aceste locuri sunt convenite în contractul respectiv.

(1) JO C 197, 2.8.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/9

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-272/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2004/83/CE - Drept de azil - Netranspunere în termenul prevăzut)

2009/C 205/14

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Condou-Durande și E. Adsera Ribera, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: B. Plaza Cruz, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a dispozițiilor necesare pentru a se conforma Directivei 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 209, 15.8.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/9

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 2 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht München — Germania) — Zino Davidoff SA/Bundesfinanzdirektion Südost

(Cauza C-302/08) (1)

(Mărci - Înregistrare internațională - Protocolul privind Aranjamentul de la Madrid - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 146 - Identitate de efecte în cadrul Comunității între o înregistrare internațională și o marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 - Articolul 5 alineatul (4) - Mărfuri suspectate de a aduce atingere unei mărci - Intervenția autorităților vamale - Titularul unei mărci comunitare - Dreptul de a solicita o intervenție și în alte state membre decât acela în care este depusă cererea de intervenție - Extindere în privința titularului unei înregistrări internaționale)

2009/C 205/15

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht München

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Zino Davidoff SA

Pârât: Bundesfinanzdirektion Südost

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Finanzgericht München — Interpretarea articolului 5 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală (JO L 196, p. 7, Ediție specială, 02/vol. 16, p. 18) — Drept exclusiv al titularilor mărcilor comunitare de a formula o cerere de intervenție a autorităților vamale pentru a obține, pe lângă intervenția autorităților vamale ale statului membru în care este depusă cererea, intervenția autorităților vamale ale unuia sau mai multor alte state membre — Extinderea acestui drept și la titularii mărcilor înregistrate la nivel internațional în sensul articolului 146 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară — Efectele juridice ale aderării Comunității Europene la Protocolul privind Aranjamentul de la Madrid referitor la înregistrarea internațională a mărcilor

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală trebuie interpretat, în lumina articolului 146 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2003 al Consiliului din 27 octombrie 2003, în sensul că permite titularului unei mărci care face obiectul unei înregistrări internaționale să solicite, în mod analog titularului unei mărci comunitare, intervenția autorităților vamale ale unuia sau mai multor state membre, altele decât cel în care depune cererea.

(1) JO C 247, 27.9.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/10

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 25 iunie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria

(Cauza C-356/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Libera prestare a serviciilor - Libertatea de stabilire - Libera circulație a capitalurilor - Reglementare națională care impune medicilor stabiliți pe teritoriul landului Austria Superioară să deschidă un cont bancar la o bancă determinată)

2009/C 205/16

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa, agent, A. Böhlke, Rechtsanwalt)

Pârâtă: Republica Austria (reprezentant: C. Pesendorfer, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 43 CE, 49 CE și 56 CE — Reglementare națională care impune medicilor stabiliți pe teritoriul landului Austria Superioară să deschidă un cont bancar la Oberösterreichische Landesbank

Dispozitivul

Prin instituirea obligației potrivit căreia orice medic care se stabilește în Austria Superioară trebuie să deschidă un cont la Oberösterreichische Landesbank din Linz în care trebuie virate onorariile pentru prestațiile în natură primite de la casele de asigurare de sănătate în cadrul exercitării activității sale profesionale, Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 CE.

2)	Obligă Republica Austria la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 247, 27.09.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/10

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 2 iulie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione — Italia) — EGN BV — Filiale Italiana/Agenzia delle Entrate — Ufficio di Roma 2

(Cauza C-377/08) (1)

(A șasea directivă TVA - Articolul 17 alineatul (3) litera (a) - Deductibilitatea și rambursarea TVA- ului achitat în amonte - Prestarea de servicii de telecomunicații - Furnizarea de servicii în beneficiul unui client stabilit în alt stat membru - Articolul 9 alineatul (2) litera (e) - Stabilirea locului prestării serviciului)

2009/C 205/17

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: EGN BV — Filiale Italiana

Intimată: Agenzia delle Entrate — Ufficio di Roma 2

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Corte suprema di cassazione — Interpretarea articolului 9 alineatul (2) litera (e) și a articolului 17 alineatul (3) litera (a) din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Prestare de servicii de telecomunicații transfrontaliere — Dreptul furnizorului unor astfel de servicii la deducerea taxei achitate în amonte, la fel ca în sistemul intern

Dispozitivul

Articolul 17 alineatul (3) litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995, trebuie interpretat în sensul că un prestator de servicii de telecomunicații, precum cel în cauză în acțiunea principală, care este stabilit pe teritoriul unui stat membru are dreptul, în temeiul acestei dispoziții, să deducă sau să obțină rambursarea, în acest stat membru, a taxei pe valoarea adăugată achitate în amonte aferentă unor servicii de telecomunicații care au fost furnizate unei întreprinderi cu sediul în alt stat membru, în condițiile în care un astfel de prestator ar fi beneficiat de acest drept în cazul în care serviciile în cauză ar fi fost furnizate pe teritoriul primului stat membru.

(1) JO C 285, 8.11.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/11

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 2 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-465/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2005/36/CE - Dreptul de stabilire - Recunoașterea calificărilor profesionale - Netranspunere în termenul prevăzut)

2009/C 205/18

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Karanasou Apostolopoulou și H. Støvlbæk, agenți)

Pârâtă: Republica Elenă (reprezentant: E. Skandalou, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a dispozițiilor necesare pentru a se conforma Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3), care abrogă Directiva 89/48/CEE (JO L 19, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 76)

Dispozitivul

Prin neadoptarea in termenul prevăzut a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Republica Elenă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 327, 20.12.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/11

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 9 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-469/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2005/36/CE - Recunoașterea calificărilor profesionale - Netranspunere în termenul prevăzut)

2009/C 205/19

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. Støvlbæk și V. Peere, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei (reprezentant: D. Haven, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea sau necomunicarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 6, 10.1.2009.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/11

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 30 iunie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-490/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2005/68/CE - Reasigurare - Netranspunere în termenul prevăzut)

2009/C 205/20

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: N. Yerrell, agent)

Pârât: Regatul Belgiei (reprezentant: D. Haven, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea sau necomunicarea, în termenul prevăzut, a actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 92/49/CEE ale Consiliului, precum și a Directivelor 98/78/CE și 2002/83/CE (JO L 323, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 7, p. 224)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 92/49/CEE ale Consiliului, precum și a Directivelor 98/78/CE și 2002/83/CE, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Regatul Belgiei la suportarea cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 6, 10.1.2009.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/12

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-556/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2005/36/CE - Recunoașterea calificărilor profesionale - Netranspunere în termenul prevăzut)

2009/C 205/21

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. Støvlbæk și A.A. Gilly, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentant: H. Walker, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3)

Dispozitivul

Prin neadoptarea actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 din această directivă.

2)	Obligă Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 44, 21.2.2009.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/12

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-557/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2005/35/CE - Poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare - Netranspunere)

2009/C 205/22

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Lozano Palacios și A. A. Gilly, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentant: H. Walker, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a dispozițiilor necesare pentru a se conforma Directivei 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare

Dispozitivul

Prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 44, 21.2.2009.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/13

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 2 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-567/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2005/36/CE - Recunoașterea calificărilor profesionale - Netranspunere în termenul prevăzut)

2009/C 205/23

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. Støvlbæk și V. Peere, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentant:C. Schiltz, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea sau necomunicarea, în termenul prevăzut, a tuturor măsurilor necesare pentru a se conforma Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Marele Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 44, 21.2.2009.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/13

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 4 iunie 2009 (cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Hof van beroep te Brussel și de Rechtbank van eerste aanleg te Brugge — Belgia) — Belgische Staat/KBC Bank SA

(Cauzele conexate C-439/07 și C-499/07) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Articolele 43 CE și 56 CE - Directiva 90/435/CEE - Articolul 4 alineatul (1) - Reglementare națională care vizează eliminarea dublei impuneri a profiturilor distribuite - Deducere a cuantumului dividendelor încasate din baza impozabilă a societății-mamă numai în măsura în care aceasta a realizat profituri impozabile)

2009/C 205/24

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Brussel, Rechtbank van eerste aanleg te Brugge

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Belgische Staat (C-439/07), Beleggen, Risicokapitaal, Beheer NV (C-499/07)

Pârâte: KBC Bank NV (C-439/07), Belgische Staat (C-499/07)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hof van beroep te Brussel — Interpretarea articolelor 43 CE și 56 CE, precum și a articolului 4 alineatul (1) prima liniuță și a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (JO L 225, p. 6, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 97) — Dispoziții naționale care urmăresc eliminarea dublei impuneri a profiturilor distribuite — Sistem de deducere a veniturilor impozitate în mod definitiv

Dispozitivul

Articolul 4 alineatul (1) prima liniuță din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării unui stat membru care, în scopul scutirii dividendelor încasate de o societate-mamă stabilită în acest stat de la o filială cu sediul într-un alt stat membru, prevede că dividendele respective sunt incluse în baza impozabilă a societății-mamă, fiind ulterior deduse din această bază impozabilă în proporție de 95 %, în măsura în care, pentru perioada impozabilă avută în vedere, rămâne un sold pozitiv de profit după deducerea celorlalte profituri scutite, și care are drept consecință faptul că:

—

societatea-mamă este impozitată în cursul unei perioade impozabile ulterioare asupra profiturilor distribuite pe care le-a încasat atunci când nu a realizat un profit impozabil sau a realizat un profit impozabil insuficient în cursul perioadei impozabile în care au fost distribuite aceste profituri

sau că

—	pierderile aferente perioadei impozabile sunt compensate cu profiturile distribuite și nu pot fi reportate pentru o perioadă impozabilă ulterioară până la concurența acestor profituri distribuite.

Articolul 4 alineatul (1) prima liniuță din Directiva 90/435 coroborat cu alineatul (2) al aceluiași articol trebuie interpretat în sensul că statele membre nu sunt obligate să permită în mod necesar ca profiturile distribuite societății-mamă stabilite în acest stat membru de către o filială a acesteia cu sediul în alt stat membru să fie integral deductibile din profiturile societății-mamă, aferente perioadei impozabile, și ca pierderea rezultată din aceasta să poată fi reportată în următoarea perioadă impozabilă. Statele membre au obligația să determine, ținând seama atât de necesitățile ordinii lor juridice interne, cât și de posibilitatea prevăzută la respectivul articol 4 alineatul (2), modalitățile potrivit cărora este atins rezultatul prevăzut la alineatul (1) prima liniuță al aceluiași articol.

Cu toate acestea, dacă un stat membru a ales sistemul scutirii prevăzut la articolul 4 alineatul (1) prima liniuță din Directiva 90/435 și dacă, în principiu, reglementarea statului membru respectiv admite reportarea pierderilor pentru exerciții financiare ulterioare, dispoziția respectivă se opune unei reglementări a unui stat membru care are ca efect să reducă pierderile societății-mamă care pot beneficia de o astfel de reportare în limita valorii dividendelor încasate.

Atunci când o legislație națională se conformează, pentru soluțiile date situațiilor pur interne, soluțiilor reținute în dreptul comunitar, este numai de competența instanței naționale, în cadrul repartizării funcțiilor jurisdicționale între instanțele naționale și Curte, prevăzută la articolul 234 CE, să aprecieze întinderea exactă a acestei trimiteri la dreptul comunitar, ținând seama că luarea în considerare a limitelor pe care legiuitorul național a putut să le stabilească în ceea ce privește aplicarea dreptului comunitar în cazul unor situații pur interne intră în sfera dreptului statului membru respectiv și, în consecință, este de competența exclusivă a instanțelor acestui stat.

Dacă, în temeiul reglementării naționale a unui stat membru, dividendele provenite de la o societate stabilită într-un stat terț beneficiază de un tratament mai puțin favorabil decât cel acordat dividendelor provenite de la o societate stabilită în statul membru respectiv, este de competența instanței naționale, ținând seama atât de obiectul reglementării naționale, cât și de situația de fapt a cauzei cu care aceasta este sesizată, să verifice dacă articolul 56 CE este aplicabil și, după caz, dacă acesta se opune respectivului tratament diferențiat.

Articolul 43 CE nu se opune unei legislații a unui stat membru care prevede că o societate-mamă cu sediul într-un stat membru care încasează profituri distribuite de filiala sa cu sediul într-un alt stat membru nu poate deduce aceste profituri din veniturile sale impozabile decât în limita profiturilor aferente perioadei impozabile în care profiturile au fost distribuite, în timp ce acestea din urmă ar putea fi scutite integral dacă această societate ar înființa un sediu permanent într-un alt stat membru, cu condiția ca tratamentul acordat profiturilor provenite de la entități constituite într-un alt stat membru să nu fie discriminatoriu în raport cu cel acordat profiturilor provenite de la entități naționale comparabile.

(1) JO C 315, 22.12.2007.

JO C 22, 26.1.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/14

Ordonanța Curții din 26 martie 2009 — Efkon AG/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-146/08 P) (1)

(Recurs - Directiva 2004/52/CE - Interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică în cadrul Comunității - Recurs vădit inadmisibil sau vădit nefondat)

2009/C 205/25

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Efkon AG (reprezentant: M. Novak, avocat)

Celelalte părți în proces: Parlamentul European (reprezentanți: U. Rösslein și A. Neergaard, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bauer și E. Karlsson, agenți), Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: N. Yerrell și G. Braun, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) din 22 ianuarie 2008, Efkon/Parlamentul și Consiliul (T-298/04), prin care Tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea în anularea Directivei 2004/52/CE a Parlamentului European și a Consiliui din 29 aprilie 2004 privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică în cadrul Comunității (JO L 166, p. 124, Ediție specială, 13/vol. 45, p. 102) — Condiția de a fi vizat în mod individual prin actul atacat — Dreptul de a fi ascultat în justiție — Durata procedurii în fața Tribunalului

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Efkon AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 171, 5.7.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/15

Ordonanța Curții din 25 martie 2009 — Isabella Scippacercola, Ioannis Terezakis/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-159/08 P) (1)

(Recurs - Abuz de poziție dominantă - Taxe pretins excesive aplicate de operatorul aeroportului internațional din Atena - Respingerea plângerii - Lipsa interesului comunitar)

2009/C 205/26

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Isabella Scippacercola, Ioannis Terezakis (reprezentant: B. Lombart, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: T. Christoforou, V. Di Bucci și F. Ronkes Agerbeek, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) din 16 ianuarie 2008, Isabella Scippacercola și Ioannis Terezakis/Comisia (T-306/05), prin care Tribunalul a respins cererea de anulare a Deciziei din 2 mai 2005 a Comisiei privind clasarea plângerii introduse de recurenți privind un pretins abuz de poziție dominantă din partea aeroportului internațional Atena — Spata (Grecia), care ar aplica taxe excesive pasagerilor

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă pe doamna Scippacercola și pe domnul Terezakis la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 171, 5.7.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/15

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 19 mai 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Amtsgericht Büdingen — Germania) — Procedură penală împotriva lui Guido Weber

(Cauza C-166/08) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură - Directiva 89/397/CEE - Controlul oficial al produselor alimentare - Dreptul persoanelor supuse controlului de a beneficia de o contraexpertiză - Noțiunea de persoană supusă controlului)

2009/C 205/27

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Büdingen

Partea din acțiunea principală

Guido Weber

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Amtsgericht Büdingen — Interpretarea articolului 7 alineatul (1) a doua teză din Directiva 89/397/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind controlul oficial al alimentelor (JO L 186, p. 23) — Dreptul persoanelor supuse controlului de a beneficia de o contraexpertiză pe parcursul unui control oficial al alimentelor — Calitatea de persoană supusă controlului a distribuitorului care răspunde penal sau administrativ de starea și etichetarea alimentului

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 89/397/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind controlul oficial al alimentelor trebuie interpretat în sensul că o societate care a importat și a comercializat un produs alimentar și al cărei administrator este susceptibil, pe baza analizei de eșantioane din acest produs prelevate într-o unitate de desfacere cu amănuntul, să facă obiectul unei anchete administrative sau al unei urmăriri penale în legătură cu starea produsului menționat sau cu etichetarea acestuia trebuie considerată „persoană supusă controlului” în sensul acestei dispoziții.

(1) JO C 183, 19.7.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/16

Ordonanța Curții din 5 mai 2009 — WWF-UK/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-355/08 P) (1)

(Recurs - Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 - Consultarea consiliilor consultative regionale cu privire la măsurile de reglementare a accesului la ape și la resurse, precum și a exercitării durabile a activităților de pescuit - Regulamentul (CE) nr. 41/2007 - Stabilirea capturilor totale admisibile pentru anul 2007 pentru pescuitul codului - Membri ai unui consiliu consultativ regional care au emis un aviz minoritar divergent în raportul consiliului menționat cu privire la capturile totale admisibile - Acțiune în anulare împotriva Regulamentului nr. 41/2007 introdusă de un astfel de membru - Inadmisibilitate - Recurs în mod vădit nefondat)

2009/C 205/28

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: WWF-UK (reprezentanți: P. Sands și J. Simor, Barristers, R. Stein, Solicitor)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Moore și A. De Gregorio Merino, agenți), Comisia Comunităților Europene (reprezentant: P. Oliver, agent)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a opta) din 2 iunie 2008, WWF-UK/Consiliul (T-91/07), prin care Tribunalul a declarat inadmisibilă o cerere având ca obiect anularea în parte a Regulamentului (CE) nr. 41/2007 al Consiliului din 21 decembrie 2006, de stabilire, pentru 2007, a posibilităților de pescuit și a condițiilor asociate pentru anumite stocuri de pește și grupe de stocuri de pește, aplicabile în apele comunitare și, pentru navele comunitare, în ape în care sunt necesare limitări ale capturilor (JO, L 15, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 11, p. 3), în măsura în care acesta stabilește „capturile totale admisibile” (TAC) pentru anul 2007, pentru pescuitul codului în zonale vizate de Regulamentul (CE) nr. 423/2004 al Consiliului (JO L 70, p. 8, Ediție specială, 04/vol. 7, p. 134) — Cerința de a fi vizat în mod individual de actul atacat

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă WWF-UK Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

3)	Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 260, 11.10.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/16

Ordonanța Curții din 5 mai 2009 — Atlantic Dawn Ltd, Antarctic Fishing Co. Ltd, Atlantean Ltd, Killybegs Fishing Enterprises Ltd, Doyle Fishing Co. Ltd, Western Seaboard Fishing Co. Ltd, O'Shea Fishing Co. Ltd, Aine Fishing Co. Ltd, Brendelen Ltd, Cavankee Fishing Co. Ltd, Ocean Trawlers Ltd, Eileen Oglesby, Noel McGing, Mullglen Ltd, Bradan Fishing Co. Ltd, Larry Murphy, Pauric Conneely, Thomas Flaherty, Carmarose Trawling Co. Ltd, Colmcille Fishing Ltd/Comisia Comunităților Europene, Regatul Spaniei

(Cauza C-372/08 P) (1)

(Recurs - Regulamentul(CE) nr. 147/2007 - Reducerea cotelor de macrou atribuite Irlandei pentru anii 2007-2012 - Acțiune în anulare împotriva Regulamentului nr. 147/2007 introdusă de un grup de pescari irlandezi compus din 20 dintre cei 23 de titulari de licențe ai flotei pelagice de apă de mare răcită - Inadmisibilitate - Recurs în mod vădit nefondat)

2009/C 205/29

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Atlantic Dawn Ltd, Antarctic Fishing Co. Ltd, Atlantean Ltd, Killybegs Fishing Enterprises Ltd, Doyle Fishing Co. Ltd, Western Seaboard Fishing Co. Ltd, O'Shea Fishing Co. Ltd, Aine Fishing Co. Ltd, Brendelen Ltd, Cavankee Fishing Co. Ltd, Ocean Trawlers Ltd, Eileen Oglesby, Noel McGing, Mullglen Ltd, Bradan Fishing Co. Ltd, Larry Murphy, Pauric Conneely, Thomas Flaherty, Carmarose Trawling Co. Ltd, Colmcille Fishing Ltd (reprezentanți: G. Hogan SC, N. Travers, BL, T. O'Sullivan, BL, D. Barry, Solicitor)

Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: K. Banks, agent), Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, agent)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) din 2 iunie 2008, Atlantic Dawn Ltd și alții/Comisia (T-172/07), prin care Tribunalul a declarat inadmisibilă o cerere având ca obiect anularea Regulamentului (CE) nr. 147/2007 al Comisiei din 15 februarie 2007 de modificare a anumitor cote de pescuit pentru perioada 2007-2012 în conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului — Cerința de fi vizat în mod direct de actul atacat

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

Atlantic Dawn Ltd, Antarctic Fishing Co. Ltd, Atlantean Ltd, Killybegs Fishing Enterprises Ltd, Doyle Fishing Co. Ltd, Western Seaboard Fishing Co. Ltd, O'Shea Fishing Co. Ltd, Aine Fishing Co. Ltd, Brendelen Ltd, Cavankee Fishing Co. Ltd, Ocean Trawlers Ltd, doamna Eileen Oglesby, domnul Noel McGing, Mullglen Ltd, Bradan Fishing Co. Ltd, domnii Larry Murphy, Pauric Conneely și Thomas Flaherty, Carmarose Trawling Co. Ltd, precum Colmcille Fishing Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 285, 8.11.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/17

Ordonanța Curții din 3 aprilie 2009 — VDH Projektentwicklung GmbH, Edeka Handelsgesellschaft Rhein-Ruhr mbH/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-387/08 P) (1)

(Recurs - Acțiune în constatarea abținerii de a acționa - Directiva 89/665/CEE - Lipsa punerii în aplicare de către Comisie a mecanismului de corectare prevăzut la articolul 3 alineatul (2) - Persoane fizice și juridice - Afectare directă - Inadmisibilitate)

2009/C 205/30

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: VDH Projektentwicklung GmbH, Edeka Handelsgesellschaft Rhein-Ruhr mbH (reprezentant: C. Antweiler, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Obiectul

Recurs declarat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 25 iunie 2008, VDH Projektentwicklung și Edeka Rhein-Ruhr/Comisia (T-185/08), prin care Tribunalul a respins ca vădit inadmisibilă acțiunea având ca obiect constatarea abținerii Comisiei de a acționa, pentru motivul că, în ceea ce privește încheierea unei concesiuni de lucrări publice, precum și atribuirea unui contract comercial general, aceasta a omis să pună în aplicare fără întârziere mecanismul de corectare prevăzut la articolul 3 din Directiva 89/665/CEE și să adreseze Republicii Federale Germania o notificare în temeiul articolului 3 alineatul (2) din directiva menționată — Acțiune în constatarea abținerii de a acționa formulată de persoane fizice și juridice — Necesitatea ca reclamantul să fie vizat în mod direct prin actul în legătură cu care este reproșată abținerea de a acționa a instituției în cauză

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	VDH Projektentwicklung și Edeka Rhein-Ruhr mbH suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 141, 20.6.2009.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/17

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 24 aprilie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Monomeles Protodikeio Athinon — Grecia) — Archontia Koukou/Elliniko Dimosio

(Cauza C-519/08) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Clauzele 5 și 8 din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată - Contracte de muncă pe durată determinată în sectorul public - Contracte succesive - Scădere a nivelului general de protecție a lucrătorilor - Măsuri care vizează prevenirea abuzurilor - Sancțiuni - Interdicție absolută de a transforma contractele de muncă pe durată determinată în contracte pe durată nedeterminată în sectorul public - Consecințe ale unei transpuneri incorecte a unei directive - Interpretare conformă)

2009/C 205/31

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Monomeles Protodikeio Athinon

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Archontia Koukou

Pârât: Elliniko Dimosio

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Monomeles Protodikeio Athinon — Interpretarea clauzelor 5 și 3 din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129) — Motive obiective care justifică reînnoirea nelimitată a contractelor de muncă pe durată determinată succesive — Obligația impusă de o reglementare națională de a încheia astfel de contracte — Interzicerea adoptării unei reglementări de transpunere prin care se deteriorează nivelul de protecție a lucrătorilor — Noțiunea de deteriorare

Dispozitivul

Clauza 5 punctul 1 litera (a) din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că se opune utilizării contractelor de muncă pe durată determinată succesive, utilizare care ar fi justificată numai de împrejurarea că este prevăzută de un act cu putere de lege sau de o normă administrativă generală a unui stat membru. Dimpotrivă, noțiunea „motive obiective”, în sensul clauzei menționate, impune ca utilizarea acestui tip special de raporturi de muncă, astfel cum este prevăzută de reglementarea națională, să fie justificată prin existența unor elemente concrete legate mai ales de activitatea în cauză și de condițiile de exercitare a acesteia.

Clauza 5 punctul 1 din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în cauză în acțiunea principală care, deși impune, ca măsuri menite să prevină utilizarea abuzivă a contractelor de muncă pe durată determinată succesive, respectarea unei durate maxime totale a unor astfel de contracte, prevede excepții de la această ultimă limitare în ceea ce privește anumite categorii de lucrători, în măsura în care aceștia beneficiază de cel puțin una dintre măsurile menite să prevină utilizarea abuzivă a contractelor de muncă pe durată determinată succesive prevăzute în clauza menționată.

Clauza 5 punctul 1 din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în cauză în acțiunea principală care prevede, ca măsuri de reprimare a utilizării abuzive a contractelor de muncă pe durată determinată succesive, plata salariului și plata unei indemnizații, precum și sancțiuni penale și disciplinare, atât timp cât, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice, condițiile de aplicare, precum și punerea efectivă în aplicare a dispozițiilor relevante din dreptul intern, reprezintă o măsură adecvată pentru sancționarea utilizării abuzive de către administrația publică a contractelor de muncă pe durată determinată succesive.

Clauza 5 punctul 1 din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretată în sensul că, în măsura în care ordinea juridică internă a statului membru vizat nu cuprinde, în sectorul public, alte măsuri efective pentru a evita și, după caz, pentru a sancționa utilizarea abuzivă a contractelor de muncă pe durată determinată succesive, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice, aceasta se opune unei reglementări naționale precum cea în cauză în acțiunea principală atât timp cât nu se aplică ratione temporis contractelor de muncă pe durată determinată succesive care au fost încheiate sau reînnoite după expirarea perioadei prevăzute de Directiva 1999/70 pentru transpunerea sa în cazul în care nu se mai aflau în derulare la data intrării în vigoare a acestei reglementări sau la un moment oarecare din perioada de trei luni anterioară acestei date.

În împrejurări precum cele din acțiunea principală, clauza 5 punctul 1 din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretată în sensul că, în cazul în care ordinea juridică internă a statului membru vizat cuprinde, în sectorul avut în vedere, alte măsuri efective pentru a evita și, după caz, pentru a sancționa utilizarea abuzivă a contractelor de muncă pe durată determinată succesive în sensul aceluiași punct 1, aceasta nu se opune aplicării unei norme din dreptul național care interzice în mod absolut, numai în sectorul public, transformarea într-un contract de muncă pe durată nedeterminată a unei succesiuni de contracte de muncă pe durată determinată care, întrucât au avut drept obiect să acopere nevoi permanente și durabile ale angajatorului, trebuie considerate abuzive. Revine totuși instanței de trimitere obligația de a aprecia în ce măsură condițiile de aplicare, precum și punerea efectivă în aplicare a dispozițiilor relevante din dreptul intern reprezintă o măsură adecvată pentru prevenirea și, după caz, pentru sancționarea utilizării abuzive de către administrația publică a contractelor de muncă pe durată determinată succesive.

Clauza 5 punctul 1 din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretată în sensul că, în principiu, nu se opune ca litigiile privind utilizarea abuzivă a contractelor de muncă pe durată determinată în sectorul public să intre în competența exclusivă a instanțelor administrative. Revine totuși instanței de trimitere obligația de a asigura garantarea dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă, cu respectarea principiilor efectivității și echivalenței.

Clauza 8 punctul 3 din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în cauză în acțiunea principală care, în scopul constatării existenței unei utilizări abuzive a contractelor de muncă pe durată determinată, prevede condiții suplimentare în raport cu cele care erau prevăzute de dreptul intern anterior, cum ar fi în special articolul 8 alineatul 3 din Legea nr. 2112/1920 privind rezilierea obligatorie a contractului de muncă al angajaților din sectorul privat, în măsura în care astfel de condiții, ceea ce revine instanței menționate să verifice, afectează o categorie limitată de lucrători care au încheiat un contract de muncă pe durată determinată sau sunt compensate prin adoptarea de măsuri menite să prevină utilizarea abuzivă a contractelor de muncă pe durată determinată în sensul clauzei 5 punctul 1 din acordul-cadru menționat.

Revine instanței de trimitere obligația de a da dispozițiilor relevante din dreptul intern, în măsura în care este posibil, o interpretare conformă clauzei 5 punctul 1 și clauzei 8 punctul 3 din acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, precum și de a stabili, în acest cadru, dacă o dispoziție din dreptul intern precum articolul 8 alineatul 3 din Legea nr. 2112/1920 trebuie aplicată în acțiunea principală în locul altor dispoziții din dreptul menționat.

(1) JO C 44, 21.2.2009.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/19

Recurs introdus la 8 iunie 2009 de ArcelorMittal Luxembourg SA împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) pronunțate la 31 martie 2009 în cauza T-405/06, ArcelorMittal Luxembourg și alții/Comisia

(Cauza C-201/09 P)

2009/C 205/33

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: ArcelorMittal Luxembourg SA, fostă Arcelor Luxembourg SA (reprezentant: A. Vandencasteele, avocat)

Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene, ArcelorMittal Belval & Differdange, fostă Arcelor Profil Luxembourg SA, ArcelorMittal International, fostă Arcelor International SA

Concluziile recurentei

—

Anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate în cauza T-405/06 în măsura în care, în ceea ce privește ArcelorMittal Luxembourg SA, menține Decizia C (2006) 5342 final a Comisiei din 8 noiembrie 2006 privind procedura de aplicare a articolului 65 [CO] acordurilor și practicilor concertate în care sunt implicați producători europeni de bare (Cazul COMP/F/38.907 — Bare de oțel);

—	obligarea pârâtei din recurs la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură și în procedura care s-a desfășurat la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

În susținerea concluziilor sale, recurenta invocă patru motive.

Prin intermediul primului motiv, care cuprinde două aspecte, recurenta susține, pe de o parte, că Tribunalul a încălcat articolul 97 CO și a săvârșit un abuz de putere prin aplicarea articolului 65 CO după data expirării Tratatului CECO, 23 iulie 2002. Or, obligația instituțiilor de a dezvolta o interpretare coerentă a diverselor tratate nu poate, sub nicio formă, să justifice menținerea în ordinea juridică comunitară a dispozițiilor unui tratat după ajungerea la termen a acestuia.

În cadrul celui de al doilea aspect al aceluiași motiv, recurenta susține pe de altă parte că Tribunalul a încălcat Regulamentul nr. 1/2003 (1) și a săvârșit un abuz de putere întemeind competența Comisiei de a adopta o decizie de aplicare a articolului 65 CO pe un regulament care nu îi conferă competențe decât pentru punerea în aplicare a articolelor 81 CE și 82 CE. Adoptat după expirarea Tratatului CECO numai în temeiul Tratatului CE, acest regulament nu ar putea conferi astfel Comisiei nicio competență pentru sancționarea unei încălcări a articolului 65 CO, fără a încălca atât Tratatul CECO, cât și regulile de ierarhizare a normelor.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, care cuprinde trei aspecte, recurenta invocă încălcarea de către Tribunal a principiului caracterului personal al răspunderii, a jurisprudenței Curții în materie de imputabilitate, a autorității de lucru judecat și a regulii ierarhizării normelor, întrucât această instanță ar recunoaște dreptul Comisiei de a imputa unei societăți răspunderea pentru o practică anticoncurențială a unei alte societăți a grupului, fără ca prima să fi participat la aceasta. Nici faptul că diferitele societăți în cauză, care aparțin aceluiași grup, constituie o entitate economică unică, nici faptul că societatea-mamă controlează în proporție de 100 % filiala autoare a comportamentului ilicit, și nici chiar influența determinantă a societății-mamă asupra filialei sale, nu ar fi suficient pentru a dovedi participarea recurentei la încălcare și prin urmare nu poate justifica imputabilitatea comportamentului filialei societății-mamă.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta invocă aplicarea eronată de către Tribunal a normelor în materie de prescripție a investigațiilor și încălcarea principiului autorității de lucru judecat întrucât Tribunalul, în hotărârea pe care a pronunțat-o, i-ar opune acte de întrerupere a prescripției, deși în decizia inițială a Comisiei, adoptată în 1994, s-ar arăta în mod clar că recurenta nu a participat la încălcare.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta susține că hotărârea Tribunalului i-a încălcat dreptul la apărare, fiind nemotivată în ceea ce privește aspectul duratei deosebit de îndelungate a procedurii, ceea ce a determinat imposibilitatea recurentei de a mai prezenta elementele de probă necesare pentru a răsturna prezumția de răspundere care i se aplica. În plus, hotărârea Tribunalului ar încălca autoritatea de lucru judecat a Hotărârii din 2 octombrie 2003 (C-176/99 P, ARBED/Comisia) prin care s-a dispus anularea deciziei Comisiei în ceea ce o privește pe recurentă.

(1) Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 [CE] și 82 [CE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Szombathelyi Városi Bíróság (Republica Ungară) la 8 iunie 2009 — Procedură penală împotriva Emil Eredics și alții

(Cauza C-205/09)

2009/C 205/34

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szombathelyi Városi Bíróság

Părțile din acțiunea principală

Emil Eredics și alții

Întrebările preliminare

În contextul procedurii penale aflate pe rolul său, Szombathelyi Városi Bíróság urmărește să afle dacă noțiunea „victimă”, în sensul articolului 1 litera (a) din Decizia-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, acoperă „alte persoane în afara persoanelor fizice”, având în vedere obligația de promovare a medierii între victima și autorul infracțiunii în cauzele penale la care se referă articolul 10 din decizia-cadru, precum și precizarea și completarea Hotărârii Curții din 28 iunie 2007 în cauza Dell’Orto, C-467/05.

În legătură cu articolul 10 alineatul (1) din Decizia-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, potrivit căruia „[f]iecare stat membru încearcă să promoveze medierea în cauzele penale pentru infracțiunile pe care le consideră adecvate pentru acest tip de măsură” instanța de trimitere urmărește să afle dacă noțiunea „infracțiuni” poate fi interpretată în sensul că privește toate infracțiunile al căror element material definit de lege este în esență identic.

Expresia „[f]iecare stat membru încearcă să promoveze medierea în cauzele penale […]” care figurează la articolul 10 alineatul (1) din Decizia-cadru 2001/220/JAI poate fi interpretată în sensul că cerințele de mediere impuse în privința autorului și a victimei, pot fi îndeplinite cel puțin până la adoptarea unei decizii de primă instanță, mai exact, recunoașterea faptelor de către inculpat în cadrul procedurii judiciare, după finalizarea anchetei — cu condiția îndeplinirii celorlalte condiții — este conformă obligației de promovare a medierii?

În ceea ce privește articolul 10 alineatul (1) din Decizia-cadru 2001/220/JAI, instanța de trimitere urmărește să afle dacă prevederea potrivit căreia „[f]iecare stat membru încearcă să promoveze medierea în cauzele penale pentru infracțiunile pe care le consideră adecvate pentru acest tip de măsură” presupune garantarea unui acces general la posibilitatea medierii în cauzele penale, cu condiția îndeplinirii condițiilor prealabile prevăzute de lege, fără posibilitatea interpretării. Mai exact, dacă trebuie să se răspundă afirmativ la întrebare, existența unei condiții potrivit căreia „ținând seama de natura infracțiunii, de modalitățile în care este comisă și de persoana suspectului, derularea procedurii judiciare poate fi omisă sau este întemeiat să se considere că instanța va putea aprecia faptul de a regreta în mod activ în cadrul stabilirii pedepsei” este conformă prevederilor (cerințelor) articolului 10 citat anterior?

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/20

Acțiune introdusă la 9 iunie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Slovacă

(Cauza C-207/09)

2009/C 205/35

Limba de procedură: slovaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: K. Simonsson, A. Tokár, agenți)

Pârâtă: Republica Slovacă

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, prin utilizarea serviciilor unor societăți nerecunoscute în sensul articolelor 2 și 4 din Directiva 94/57/CE (1) pentru a efectua inspecția și controlul prevăzute la articolul 3 din această directivă, Republica Slovacă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestui articol.

—	obligarea Republicii Slovace la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Republica Slovacă a folosit organisme care nu sunt societăți de clasificare recunoscute în sensul Directivei 94/57/CE și, potrivit informațiilor de care dispune Comisia, nu a retras autorizările date acestor organisme. În plus, întrucât Republica Slovacă nu a creat un cadru normativ adecvat care să prevină eventuala autorizare a unor societăți de clasificare nerecunoscute, există riscul repetării unor cazuri de aplicare greșită a Directivei 94/57/CE, asemănătoare celor care fac obiectul acțiunii.

(1) Directivei 94/57/CE a Consiliului din 22 noiembrie 1994 privind normele și standardele comune pentru organismele cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime, JO L 319, p. 20, Ediție specială, 07/vol. 3, p. 142.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour administrative d'appel de Nantes (Franța) la 10 iunie 2009 — Scott SA, Kimberly Clark SNC, în prezent Kimberly Clark SAS/Ville d'Orléans

(Cauza C-210/09)

2009/C 205/36

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative d'appel de Nantes

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Scott SA, Kimberly Clark SNC, în prezent Kimberly Clark SAS

Pârât: Ville d'Orléans

Întrebarea preliminară

Anularea eventuală, de către instanța administrativă franceză, a unor titluri de creanță emise pentru recuperarea ajutoarelor declarate de Comisia Comunităților Europene incompatibile cu piața comună, la 12 iulie 2000 (1), în temeiul încălcării prevederilor legale privind prezentarea materială a acestor titluri, este de natură, ținând seama de posibilitatea organului administrativ competent de a regulariza viciul care afectează aceste decizii, să împiedice executarea imediată și efectivă a Deciziei din 12 iulie 2000 a Comisiei Comunităților Europene, cu nerespectarea articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din tratat (2)?

(1) Decizia nr. 2002/14/CE a Comisiei din 12 iulie 2000, privind ajutorul de stat acordat de Franța în favoarea Scott Paper SA Kimberly-Clark (JO 2002, L 12, p. 1).

(2) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO 1999 L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/22

Recurs introdus la 15 iunie 2009 de Comisia Comunităților Europene împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) pronunțate la 31 martie 2009 în cauza T-405/06, ArcelorMittal Luxembourg și alții/Comisia

(Cauza C-216/09 P)

2009/C 205/38

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: F. Castillo de la Torre și X. Lewis, agenți)

Celelalte părți în proces: ArcelorMittal Luxembourg SA, fostă Arcelor Luxembourg SA, ArcelorMittal Belval & Differdange, fostă Arcelor Profil Luxembourg SA, ArcelorMittal International, fostă Arcelor International SA

Concluziile recurentei

—

Casarea și anularea Hotărârii din 31 martie 2009 pronunțate în cauza T-405/06, ArcelorMittal Luxembourg și alții/Comisia, în măsura în care prin aceasta se anulează amenzile aplicate ArcelorMittal Belval & Differdange SA (fostă ProfilARBED) și ArcelorMittal International SA (fostă TradeARBED) prin Decizia C (2006) 5342 final a Comisiei din 8 noiembrie 2006 (1);

—	respingerea acțiunii introduse de ArcelorMittal Belval & Differdange SA și de ArcelorMittal International SA;

—	obligarea celorlalte părți la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă un motiv unic întemeiat pe încălcarea, de către Tribunal, a normelor privind prescripția investigărilor.

În opinia Comisiei, hotărârea Tribunalului s-ar fi întemeiat pe o interpretare literală și excesiv de restrictivă a Deciziei 715/78/CECO (2) și, în special, a articolului 2 alineatul (3) și a articolului 3 din această decizie, în măsura în care introduce o distincție între întreruperea prescripției și suspendarea acesteia. Astfel, spre deosebire de articolul 2 alineatul (2), care prevede în mod expres efectul erga omnes al întreruperii prescripției, articolul 3 nu conține nicio dispoziție privind problema efectelor suspendării. Hotărârea Tribunalului ar fi viciată de o eroare de drept în măsura în care prin aceasta se concluzionează că suspendarea prescripției ce rezultă din inițierea de către o parte a unor proceduri judiciare la instanța comunitară se aplică numai în privința întreprinderii reclamante și se consideră astfel că, în privința celorlalte părți, termenul de prescripție este depășit.

Comisia arată că, în mod contrar celor statuate de Tribunal, efectul relativ al suspendării nu se poate deduce din tăcerea legislativă, iar articolul 3 din Decizia 715/78/CECO ar trebui interpretat în lumina finalităților reglementării în cauză, referitoare la posibilitatea Comisiei de a urmări și de a sancționa în mod eficient încălcările aduse dreptului concurenței.

(1) Decizia C (2006) 5342 final a Comisiei din 8 noiembrie 2006 privind procedura de aplicare a articolului 65 [CO] acordurilor și practicilor concertate în care sunt implicați producători europeni de bare (cazul COMP/F/38.907 — Bare de oțel).

(2) Decizia nr. 715/78/CECO a Comisiei din 6 aprilie 1978 privind termenul de prescripție pentru procedurile de urmărire și executare a sancțiunilor conform Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (JO L 94, p. 22).

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/22

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale del Piemonte (Italia) la 15 iunie 2009 — Maurizio Polisseni/A.S.L. N. 14 V.C.O. Omegna

(Cauza C-217/09)

2009/C 205/39

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale del Piemonte

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Maurizio Polisseni.

Pârâtă: A.S.L. N. 14 V.C.O. Omegna

Întrebările preliminare

Articolul 43 CE și dreptul comunitar al concurenței se opun unei reglementări naționale precum cea care rezultă din articolul 1 din Legea nr. 475 din 2 aprilie 1968 și din articolul 13 din DPR nr. 1275 din 21 august 1971 în măsura în care condiționează autorizarea transferului sediului unei farmacii dintr-un local în altul, ambele în interiorul zonei desemnate, de respectarea unei distanțe de cel puțin 200 de metri față de alte instituții similare, distanță măsurată pe itinerarul pietonal cel mai scurt între sediile farmaciilor? Mai exact, restricțiile privind libertatea de stabilire prevăzute în reglementarea sus-menționată nu intră în conflict cu motivele de interes general care ar putea justifica astfel de restricții și în orice caz nu sunt improprii față de respectarea acestor interese?

În orice caz, principiul proporționalitățiii care trebuie să însoțească orice restricție legitimă privind libertatea de stabilire și concurența se opune unei restricții privind libera inițiativă economică a farmacistului precum cea care rezultă din normele referitoare la limitele de distanță menționate în întrebarea 1?

Articolele 152 și 153 CE, care impun ca obiectiv un nivel ridicat și prioritar de protecție a sănătății umane și a consumatorilor, se opun unei reglementări naționale precum cea care rezultă din articolul 1 din Legea nr. 475 din 2 aprilie 1968 și din articolul 13 din DPR nr. 1275 din 21 august 1971 în măsura în care condiționează autorizarea transferului sediului unei farmacii dintr-un local în altul, ambele în interiorul zonei desemnate, de respectarea unei distanțe de cel puțin 200 de metri față de alte instituții, distanță măsurată pe itinerarul pietonal cel mai scurt între sediile farmaciilor, fără a ține seama, pe de altă parte, în niciun mod de interesele consumatorilor și nici de necesitatea unei repartizări eficace în teritoriu a serviciilor aferente protecției sănătății?

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/23

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale di Milano (Italia) la 16 iunie 2009 — Vitra Patente AG/High Tech Srl

(Cauza C-219/09)

2009/C 205/40

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Milano

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Vitra Patente AG

Pârâtă: High Tech Srl

Întrebările preliminare

Articolele 17 și 19 din Directiva 98/71/CE (1) trebuie interpretate în sensul că — în cadrul aplicării unei legi naționale a unui stat membru pentru a asigura conformitatea ordinii juridice naționale cu directiva respectivă — posibilitatea recunoscută acestui stat membru de a determina în mod autonom întinderea protecției și condițiile în care este acordată poate presupune și excluderea acestei protecții pentru desene și modele industriale care — deși îndeplinesc condițiile pentru protecția prin dreptul de autor — trebuie considerate trecute în domeniul public anterior datei de intrare în vigoare a dispozițiilor legale naționale de transpunere, întrucât nu au fost niciodată înregistrate ca desene și modele industriale sau înregistrarea acestora expirase deja la data respectivă?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolele 17 și 19 din Directiva 98/71/CE trebuie interpretate în sensul că posibilitatea recunoscută statului membru de a determina în mod autonom întinderea protecției și condițiile în care este acordată poate presupune și excluderea acestei protecții atunci când un terț — fără autorizarea titularului dreptului de autor asupra desenelor și modelelor industriale — deja a produs și a comercializat în statul respectiv produse realizate pe baza acestor desene și modele industriale trecute în domeniul public anterior datei de intrare în vigoare a dispozițiilor legale naționale de transpunere?

În cazul unui răspuns negativ la prima și la cea de a doua întrebare, articolele 17 și 19 din Directiva 98/71/CE trebuie interpretate în sensul că posibilitatea recunoscută statului membru de a determina în mod autonom întinderea protecției și condițiile în care este acordată poate presupune și excluderea acestei protecții atunci când un terț — fără autorizarea titularului dreptului de autor asupra desenelor și modelelor industriale — deja a produs și a comercializat în statul respectiv produse realizate pe baza acestor desene și modele industriale, iar această excludere este prevăzută pentru o perioadă semnificativă (zece ani)?

(1) JO L 289, p. 28, Ediție specială, 13/vol. 24, p. 106.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/23

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Prim’Awla tal-Qorti Ċivili (Republica Malta) la 17 iunie 2009 — AJD Tuna Ltd/Direttur tal-Agrikoltura u s-Sajd și Avukat Ġenerali

(Cauza C-221/09)

2009/C 205/41

Limba de procedură: malteza

Instanța de trimitere

Prim’Awla tal-Qorti Ċivili

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: AJD Tuna Ltd

Pârâți: Direttur tal-Agrikoltura u s-Sajd, Avukat Ġenerali

Întrebările preliminare

Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei este nul ca urmare a faptului că încalcă articolul 253 CE întrucât nu indică în mod suficient motivele adoptării măsurilor de urgență enunțate la articolele 1, 2 și 3 din acesta și nu cuprinde o imagine suficient de clară a raționamentului pe care se bazează aceste măsuri?

Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei este nul ca urmare a faptului că încalcă articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2371/2002 al Consiliului în măsura în care, în considerentele sale, nu se stabilește în mod adecvat i) că există o amenințare gravă pentru conservarea resurselor acvatice vii sau a ecosistemului marin, care rezultă din activitățile de pescuit și ii) că este necesar să fie adoptate măsuri imediate?

Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei este nul ca urmare a faptului că măsurile adoptate îi privează pe operatorii comunitari, precum reclamanta, de încrederea lor legitimă întemeiată pe articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 446/2008 al Comisiei din 22 mai 2008 și pe articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002?

Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei este nul ca urmare a faptului că încalcă principiul proporționalității în măsura în care presupune i) că niciun operator comunitar nu poate exercita o activitate care să constea în debarcarea sau în plasarea în cuști a tonului în vederea îngrășării sau a creșterii acestuia, chiar dacă este vorba de capturi de ton efectuate anterior și în mod absolut legal, chiar și din perspectiva Regulamentului nr. 530/208 al Comisiei și ii) că niciun operator comunitar nu poate exercita această activitate în privința capturilor de ton efectuate de pescari ale căror nave nu arborează pavilionul unuia dintre statele membre enumerate la articolul 1 din Regulamentul nr. 530/2008 al Comisiei, chiar dacă aceste capturi de ton au fost efectuate cu respectarea cotelor stabilite prin Convenția internațională pentru conservarea tonului din Oceanul Atlantic?

5)	Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei este nul ca urmare a faptului că încalcă principiul proporționalității în măsura în care Comisia nu a demonstrat că măsura pe care a adoptat-o va contribui la reconstituirea stocurilor de ton?

Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei este nul ca urmare a faptului că dispozițiile pe care le edictează nu sunt rezonabile și sunt discriminatorii pe motive de cetățenie sau de naționalitate, în sensul articolului 12 CE, în măsura în care regulamentul respectiv face o distincție între navele de pescuit cu plase-pungă care arborează pavilionul Spaniei și acelea care arborează pavilionul Greciei, Franței, Italiei, Ciprului și Maltei și în măsura în care face o distincție între aceste șase state membre și celelalte state membre?

Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei este nul ca urmare a faptului că nu sunt respectate principiile justiției protejate la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât părțile interesate și statele membre nu au avut posibilitatea de a prezenta observații scrise înainte de adoptarea deciziei?

Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei este nul ca urmare a faptului că principiul contradictorialității (audi alteram partem), principiu general al dreptului comunitar, nu a fost respectat întrucât părțile interesate și statele membre nu au avut posibilitatea de a prezenta observații scrise înainte de adoptarea deciziei?

Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Comisiei este nul ca urmare a faptului că principiul contradictorialității (audi alteram partem), principiu general al dreptului comunitar, și/sau principiile justiției protejate la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu au fost respectate? Pe cale de consecință, Regulamentul (CE) nr. 530/2008 al Comisiei este nul ca urmare a faptului că a fost adoptat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului?

10)

În ipoteza în care Curtea urmează să constate că Regulamentul (CE) nr. 530/2008 este valid, acest regulament ar trebui să fie interpretat în sensul că, prin măsurile dispuse la articolul 3 din acesta, se interzice operatorilor comunitari să accepte debarcarea, plasarea în cuști în scopul îngrășării sau al creșterii sau transbordarea în apele sau în porturile comunitare a tonului roșu capturat în Oceanul Atlantic, la est de meridianul de 45° longitudine vestică, și în Marea Mediterană de către navele de pescuit cu plase-pungă care arborează pavilionul unei țări terțe?

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/25

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale di Bolzano (Italia) la 19 iunie 2009 — Procedură penală împotriva Marthei Nussbaumer

(Cauza C-224/09)

2009/C 205/42

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Bolzano

Partea din acțiunea principală

Martha Nussbaumer

Întrebările preliminare

Dispozițiile naționale prevăzute în Decretul legislativ nr. 81 din 9 aprilie 2008, în special dispozițiile articolului 90 paragraful 11 încalcă dispozițiile articolului 3 din Directiva 92/57/CEE din 24 iunie 1992 (1) în măsura în care acordă derogări pentru un șantier pe care sunt prezente mai multe întreprinderi de construcții, de la obligația beneficiarului sau a dirigintelui de șantier de a desemna un coordonator al elaborării proiectului lucrării prevăzută la alineatul (3) al acestui articol, pentru lucrări private care nu necesită autorizație de construcție, independent de aprecierea naturii lucrărilor și a riscurilor specifice precum cele enumerate la anexa II la directivă?

Dispozițiile naționale prevăzute în Decretul legislativ nr. 81 din 9 aprilie 2008, în special dispozițiile articolului 90 paragraful 11 încalcă dispozițiile articolului 3 din Directiva 92/57/CEE din 24 iunie 1992 în ceea ce privește obligația care revine beneficiarului sau dirigintelui de șantier de a desemna în toate cazurile un coordonator pe durata execuției lucrării pe șantiere, indiferent de natura lucrărilor, și prin urmare și în cazul lucrărilor private care nu necesită autorizație de construcție, care pot comporta riscurile enumerate la anexa II la directivă?

Dispoziția introdusă de articolul 90 paragraful 11 din Decretul legislativ nr. 81 din 9 aprilie 2008 în partea în care prevede obligația coordonatorului execuției lucrării de a stabili un plan de securitate numai în ipoteza în care, în cazul lucrărilor private care nu necesită autorizație de construcție, ar interveni și alte întreprinderi pe lângă prima întreprindere căreia i-au fost atribuite lucrările inițial, este contrară articolului 3 din Directiva 92/57/CEE din 24 iunie 1992 care impune în toate cazurile obligația de a desemna un coordonator al execuției lucrărilor indiferent de natura lucrărilor și care exclude derogarea de la obligația de a stabili un plan de securitate și de sănătate atunci când este vorba despre lucrări care comportă riscuri specifice precum cele enumerate la anexa II la directivă?

(1) JO L 245, p. 6, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 236.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/25

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di pace di Cortona (Italia) la 19 iunie 2009 — Joanna Jakubowlka Edyta/Alessandro Maneggia

(Cauza C-225/09)

2009/C 205/43

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Giudice di pace di Cortona

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Joanna Jakubowlka Edyta

Pârât: Alessandro Maneggia

Întrebările preliminare

Articolul 3 litera (g) și articolele 4, 10, 81 și 98 din Tratatul de instituire a Comunității Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea care rezultă din articolele 1 și 2 din Legea nr. 339 din 25 noiembrie 2003 care reintroduc incompatibilitatea exercitării profesiei de avocat de către funcționarii cu normă redusă și îi împiedică, chiar dacă sunt titulari ai unei abilitări de a exercita profesia de avocat, să exercite această profesie, impunând radierea lor din tabloul ordinului avocaților prin decizie a consiliului ordinului avocaților competent, cu excepția cazului în care funcționarul optează pentru încetarea raportului de muncă?

Articolul 3 litera (g) și articolele 4, 10, și 98 din Tratatul de instituire a Comunității Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea care rezultă din articolele 1 și 2 din Legea nr. 339 din 25 noiembrie 2003 care reintroduc incompatibilitatea exercitării profesiei de avocat de către funcționarii cu normă redusă și îi împiedică, chiar dacă sunt titulari ai unei abilitări de a exercita profesia de avocat, să exercite această profesie, impunând radierea lor din tabloul ordinului avocaților prin decizie a consiliului ordinului avocaților competent, cu excepția cazului în care funcționarul optează pentru încetarea raportului de muncă?

Articolul 6 din Directiva Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a presta servicii de către avocați (77/249/CEE) (1), care prevede că „[o]rice stat membru poate exclude avocații salariați, care au încheiat un contract de muncă cu o întreprindere publică sau privată, de la exercitarea activităților de reprezentare și de apărare în justiție a întreprinderii respective, în măsura în care avocații stabiliți în statul respectiv nu sunt autorizați să le exercite”, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea care rezultă din articolele 1 și 2 din Legea nr. 339 din 25 noiembrie 2003 care reintroduc incompatibilitatea exercitării profesiei de avocat de către funcționarii cu normă redusă și îi împiedică, chiar dacă sunt titulari ai unei abilitări de a exercita profesia de avocat, să exercite această profesie, impunând radierea lor din tabloul ordinului avocaților prin decizie a consiliului ordinului avocaților competent, cu excepția cazului în care funcționarul optează pentru încetarea raportului de muncă, în situația în care această reglementare națională se aplică și avocaților salariați care exercită activitatea de avocat în temeiul liberei prestări a serviciilor?

Articolul 8 din Directiva 98/5/CE (2) a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea, care prevede că „[u]n avocat înregistrat într-un stat membru sub titlul profesional din statul membru de origine poate profesa ca avocat salariat în serviciul altui avocat, într-o asociere sau societate de avocați sau al unei întreprinderi publice sau private, în măsura în care statul membru gazdă permite acest lucru avocaților înregistrați sub titlul profesional utilizat în acel stat”, trebuie interpretat în sensul că nu se aplică avocatului funcționar cu normă redusă?

Principiile generale ale dreptului comunitar privind protecția încrederii legitime și a drepturilor câștigate se opun unei reglementări naționale precum cea care rezultă din articolele 1 și 2 din Legea nr. 339 din 25 noiembrie 2003 care introduc incompatibilitatea exercitării profesiei de avocat de către funcționarii cu normă redusă și se aplică și avocaților deja înscriși în tabloul ordinului avocaților la data intrării în vigoare a Legii nr. 339 din 2003, prevăzând la articolul 2 numai o scurtă perioadă pentru a opta în mod obligatoriu între acest loc de muncă și exercitarea profesiei de avocat?

(1) JO L 78, p. 17, Ediție specială 06/vol. 1, p. 46.

(2) JO L 77, p. 36, Ediție specială 06/vol. 3, p. 24.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/26

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale ordinario di Torino (Italia) la 22 iunie 2009 — Antonino Accardo și alții/Comune di Torino

(Cauza C-227/09)

2009/C 205/44

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Torino

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Antonino Accardo, Viola Acella, Antonio Acuto, Domenico Ambrisi, Paolo Battaglino, Riccardo Bevilacqua, Fabrizio Bolla, Daniela Bottazzi, Roberto Brossa, Luigi Calabro′, Roberto Cammardella, Michelangelo Capaldi, Giorgio Castellaro, Davide Cauda, Tatiana Chiampo, Alessia Ciaravino, Alessandro Cicero, Paolo Curtabbi, Paolo Dabbene, Mauro D'Angelo, Giancarlo Destefanis, Mario Di Brita, Bianca Di Capua, Michele Di Chio, Marina Ferrero, Gino Forlani, Giovanni Galvagno, Sonia Genisio, Laura Dora Genovese, Sonia Gili, Maria Gualtieri, Gaetano La Spina, Maurizio Loggia, Giovanni Lucchetta, Sandra Magoga, Manuela Manfredi, Fabrizio Maschio, Sonia Mignone, Daniela Minissale, Domenico Mondello, Veronnica Mossa, Plinio Paduano, Barbaro Pallavidino, Monica Palumbo, Michele Paschetto, Frederica Peinetti, Nadia Pizzimenti, Gianluca Ponzo, Enrico Pozzato, Gaetano Puccio, Danilo Ranzani, Pergianni Risso, Luisa Rossi, Paola Sabia, Renzo Sangiano, Davide Scagno, Paola Settia, Raffaella Sottoriva, Rossana Trancuccio, Fulvia Varotto, Giampiero Zucca, Fabrizio Lacognata, Guido Mandia, Luigi Rigon, Daniele Sgavetti

Pârât: Comune di Torino

Întrebările preliminare

Articolele 5, 17 și 18 din Directiva 93/104/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1993 (1) privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretate în sensul că pot fi aplicate în mod direct în ordinea juridică a unui stat membru, independent de transpunerea formală sau indiferent de norme de drept național care le limitează aplicabilitatea la anumite categorii profesionale într-un litigiu în care partenerii sociali au semnat convenții colective în conformitate cu această directivă?

Independent de faptul dacă directiva în cauză are un efect direct, instanțele naționale dintr-un stat membru sunt, în orice caz, obligate să aplice o directivă care nu a făcut încă obiectul unei transpuneri în ordinea juridică internă sau a cărei aplicabilitate, după transpunere, pare exclusă de normele dreptului național respectiv în calitate de criteriu pentru interpretarea dreptului național și, în consecință, în calitate de referință pentru a elimina eventuale îndoieli de interpretare?

Este interzis instanțelor statului membru să pronunțe ilegalitatea unei conduite, cu acordarea, în consecință, a despăgubirii prejudiciilor rezultate dintr-un fapt injust și ilegal, în cazul în care o astfel de conduită rezultă a fi fost autorizată de partenerii sociali și această autorizare este compatibilă cu dreptul comunitar, inclusiv în forma unei directive netranspuse încă în dreptul național?

Articolul 17 alineatul (3) din directivă trebuie interpretat în sensul că permite în mod automat și, în consecință, în mod absolut independent de alineatul (2) și de lista activităților și profesiilor menționată în acest alineat, intervenția partenerilor sociali și introducerea de către aceștia de norme derogatorii în privința repausului săptămânal?

(1) JO L 307, p. 18.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/27

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Vestre Landsret (Danemarca) la 26 iunie 2009 — Skatteministeriet/DSV Road A/S

(Cauza C-234/09)

2009/C 205/45

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Skatteministeriet

Pârâtă: DSV Road A/S

Întrebările preliminare

Articolul 204 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolele 92 și 96, precum și cu articolul 1 și cu articolul 4 punctele 9 și 10 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (1) trebuie interpretat în sensul că:

a)	o datorie vamală ia naștere în cazul în care un regim de tranzit de mărfuri care nu există fizic este generat din greșeală în sistemul NSTI de către un expeditor autorizat și, în consecință, regimul de tranzit nu poate fi încheiat conform normelor aplicabile, sau în sensul că

b)	aceasta nu dă naștere unei datorii vamale din moment ce se prezumă că regimul de tranzit se aplică numai mărfurilor care există fizic, astfel încât crearea greșită a unui tranzit în sistemul NSTI pentru mărfuri care nu există fizic nu conduce la aplicarea de taxe vamale?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1 litera a), noțiunea „import de mărfuri” de la articolul 4 punctul 10 și noțiunea „mărfuri” de la articolul 204 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar trebuie interpretate în sensul că aceste noțiuni acoperă atât mărfurile care există fizic, cât și mărfurile care nu există fizic?

(1) JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/27

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour de cassation (Franța) la 29 iunie 2009 — DHL Express France SAS/Chronopost SA

(Cauza C-235/09)

2009/C 205/46

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: DHL Express France SAS

Pârâtă: Chronopost SA.

Întrebările preliminare

1)	Articolul 98 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 din 20 decembrie 1993 (1) trebuie interpretat în sensul că interdicția pronunțată de o instanță competentă în domeniul mărcilor comunitare are efect de plin drept pe întregul teritoriu al Comunității?

2)	În cazul unui răspuns negativ, instanța are dreptul să extindă în mod specific această interdicție asupra teritoriului altor state membre în care sunt comise faptele de contrafacere sau în care există pericole de contrafacere?

3)	În unul sau în altul dintre cazuri, măsurile coercitive pe care instanța le-a dispus în temeiul dreptului său național, în plus față de interdicția pe care o pronunță, sunt aplicabile pe teritoriul statelor membre în care ar produce efecte această interdicție?

4)	În caz contrar, instanța poate pronunța o astfel de măsură coercitivă similară sau diferită de cea pe care aceasta o adoptă în temeiul dreptului său național, prin aplicarea dreptului național al statelor în care ar produce efecte această interdicție?

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/28

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour constitutionnelle (Belgia) la 29 iunie 2009 — Association Belge des Consommateurs Test-Achats ASBL, Yann van Vugt, Charles Basselier/Conseil des ministres

(Cauza C-236/09)

2009/C 205/47

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour constitutionnelle

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Association Belge des Consommateurs Test-Achats ASBL, Yann van Vugt, Charles Basselier

Pârât: Conseil des ministres

Întrebările preliminare

Articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (1) este compatibil cu articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și, mai precis, cu principiul egalității și al nediscriminării garantat de această dispoziție?

2)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, același articol 5 alineatul (2) din directivă este incompatibil cu articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și în cazul în care aplicarea sa este limitată numai la contractele de asigurare de viață?

(1) JO L 373, p. 37, Ediție specială, 5/vol. 07, p. 135.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/28

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour d'appel de Bruxelles (Belgia) la 3 iulie 2009 — Fluxys SA/Commission de régulation de l'électricité et du gaz (Creg)

(Cauza C-241/09)

2009/C 205/48

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Bruxelles

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Fluxys SA

Pârâtă: Commission de régulation de l'électricité et du gaz (Creg)

Întrebarea preliminară

Articolele 1, 2 și 18 din Directiva 2003/55/CE (1) și articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 (2) se opun instituirii de către reglementările naționale a unui regim tarifar specific în cazul activității de tranzit, care derogă de la normele ce reglementează activitatea de transport, instituind, în cadrul activității de transport, o distincție între „distribuție” și „tranzit”?

(1) Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 98/30/CE (JO L 176, p. 57, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 80).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 septembrie 2005 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale (JO L 289, p. 1, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 201).

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/28

Acțiune introdusă la 7 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-252/09)

2009/C 205/49

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Zavvos și G. Braga da Cruz, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2007/16/CE (1) a Comisiei din 19 martie 2007 privind punerea în aplicare a Directivei 85/611/CEE a Consiliului privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în ceea ce privește clarificarea anumitor definiții, sau, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 23 martie 2008.

(1) JO L 79, p. 11.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/29

Recurs introdus la 9 iulie 2009 de Calvin Klein Trademark Trust împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șasea) pronunțate la 7 mai 2009 în cauza T-185/07, Calvin Klein Trademark Trust/OAPI și Zafra Marroquineros, S.L.

(Cauza C-254/09 P)

2009/C 205/50

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Calvin Klein Trademark Trust (reprezentant: T. Andrade Boué, avocat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, desene și modele industriale) și Zafra Marroquineros, S.L.

Concluziile recurentei

—	anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șasea) din 7 mai 2009, în cauza T-185/07;

—	obligarea OAPI și a societății Zafra Marroquineros, S.L. la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Încălcarea jurisprudenței privind interpretarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 (1) privind marca comunitară, potrivit căreia trebuie să se țină seama de toți factorii pertinenți ai speței: nu a fost apreciat din punct de vedere juridic faptul că solicitantul mărcii comunitare a utilizat respectiva marcă pentru a copia mărcile notorii cK, și propriile acte ale solicitatului evidențiază fără îndoială că literele CK constituie partea cea mai distinctivă a mărcii comunitare atacate.

Încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, întrucât nu s-a analizat notorietatea mărcilor în conflict în contextul acestui articol.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/29

Acțiune introdusă la 9 iulie 2009 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-255/09)

2009/C 205/51

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa și M. França, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că neprevăzând în Decretul-lege nr. 177/92 din 13 august 1992 de stabilire a condițiilor de rambursare a cheltuielilor medicale efectuate în străinătate și nici în alt act de drept național, posibilitatea rambursării cheltuielilor medicale efectuate în afara mediului spitalicesc într-un alt stat membru decât în condițiile prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 (1), sau în cazul în care decretul-lege menționat anterior admite posibilitatea rambursării cheltuielilor medicale efectuate în afara mediului spitalicesc într-un alt stat membru, rambursarea făcând obiectul unei autorizări prealabile, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 CE;

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia consideră că Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 CE, astfel cum au fost interpretate aceste obligații în jurisprudența Curții.

Din această jurisprudență rezultă că articolul 49 CE se aplică în situația unui pacient care primește prestații medicale cu titlu oneros într-un alt stat membru decât statul său de reședință.

Or, în Portugalia, Decretul-lege nr. 177/92 de stabilire a condițiilor de rambursare a cheltuielilor medicale efectuate în străinătate nu prevede în mod expres rambursarea cheltuielilor medicale efectuate în afara mediului spitalicesc într-un alt stat membru, decât în condițiile prevăzute de Regulamentul nr. 1408/71 sau potrivit interpretării invocate de autoritățile portugheze, rambursarea acestor cheltuieli medicale efectuate în afara mediului spitalicesc face obiectul eliberării unei autorizații prealabile, care nu este acordată decât în condiții restrictive.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26).

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/31

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2009 — JSC Kirovo-Chepetsky Khimichesky Kombinat/Consiliul

(Cauza T-348/05 INTP)

(„Procedură - Interpretarea hotărârii”)

2009/C 205/54

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: JSC Kirovo-Chepetsky Khimichesky Kombinat (Kirovo-Chepetsk, Rusia) (reprezentant: B. Evtimov, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, asistat de G. Berrisch, avocat)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: K. Talabér-Ritz și H. van Vliet, agenți)

Obiectul

Cerere de interpretare a Hotărârii Tribunalului din 10 septembrie 2008 (T-348/05).

Dispozitivul

Punctul 1 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului din 10 septembrie 2008, JSC Kirovo-Chepetsky Khimichesky Kombinat/Consiliul (T-348/05) este interpretat în sensul că Regulamentul (CE) nr. 945/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 658/2002 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia și a Regulamentului (CE) nr. 132/2001 privind instituirea unui drept antidumping definitiv la importurile de nitrat de amoniu originar, printre altele, din Ucraina, în urma unei reexaminări intermediare parțiale în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, este anulat în măsura în care privește JSC Kirovo-Chepetsky Khimichesky Kombinat.

2)	JSC Kirovo-Chepetsky Khimichesky Kombinat, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

3)	Originalul prezentei hotărâri se anexează originalului hotărârii interpretate, pe marginea căreia se face mențiune despre prezenta hotărâre.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/31

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 iulie 2009 — Italia/Comisia

(Cauza T-373/05) (1)

(„FEOGA - Secțiunea Garantare - Cheltuieli excluse de la finanțarea comunitară - Tutun brut - Obligația de motivare - Articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999”)

2009/C 205/55

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: G. Aiello, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. Cattabriga și L. Visaggio, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei 2005/579/CE a Comisiei din 20 iulie 2005 de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA) (JO L 199, p. 84), în măsura în care exclude anumite cheltuieli efectuate de Republica Italiană în sectorul tutunului brut.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 296, 26.11.2005.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/32

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2009 — Peugeot și Peugeot Nederland/Comisia

(Cauza T-450/05) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Distribuție de autovehicule - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Limitarea exporturilor paralele din Țările de Jos - Sistem de remunerare a concesionarilor și presiuni - Acord având un obiect anticoncurențial - Amenzi - Gravitatea și durata încălcării”)

2009/C 205/56

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Automobiles Peugeot SA (Paris, Franța) și Peugeot Nederland NV (Utrecht,Țările de Jos) (reprezentanți: O. d’Ormesson și N. Zacharie, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial A. Bouquet, F. Arbault și A. Whelan, ulterior A. Bouquet și M. Kellerbauer, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C (2005) 3683 final a Comisiei din 5 octombrie 2005 privind o procedură de aplicare a articolui 81 [CE] (cauzele F-2/36.623/36.820/37.275 — SEP și alții/Automobiles Peugeot SA) și, cu titlu subsidiar, cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantelor prin decizia menționată

Dispozitivul

Stabilește cuantumul amenzii aplicate Automobiles Peugeot SA și Peugeot Nederland NV prin articolul 3 din Decizia C (2005) 3683 final a Comisiei din 5 octombrie 2005 privind o procedură de aplicare a articolui 81 [CE] (cauzele F-2/36.623/36.820/37.275 — SEP și alții/Automobiles Peugeot SA) la 44,55 milioane de euro.

2)	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3)	Obligă Automobiles Peugeot și Peugeot Nederland la plata a nouă zecimi din propriile cheltuileli de judecată, precum și a nouă zecimi din cheltuilelile de judecată efectuate de Comisia Comunităților Europene.

(1) JO C 74, 25.3.2006.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/32

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2009 — Zenab/Comisia

(Cauza T-33/06) (1)

(„Sprijin financiar comunitar - Program de încurajare a dezvoltării, a distribuției și a promovării operelor audiovizuale europene (MEDIA Plus) - Cerere de propuneri - Respingere a propunerii - Pretinsă delegare nelegală a competențelor atribuite Comisiei - Erori vădite de apreciere - Obligația de motivare - Acces la documente - Acțiune în anulare și în despăgubiri”)

2009/C 205/57

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Zenab SPRL (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: J. Windey și P. De Bandt, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J.-P. Keppenne și L. Pignataro-Nolin, agenți)

Obiectul

În primul rând, anularea deciziei nr. 648599 a Comisiei din 9 noiembrie 2005 și, în al doilea rând, constatarea răspunderii extracontractuale a Comunității Europene și obligarea Comisiei la plata către reclamantă a sumei de 37 807 euro cu titlu de despăgubiri pentru cheltuielile efectuate în cadrul cererii de propuneri, pentru valoarea prejudiciului moral produs de atingerea adusă reputației și pentru prejudiciul material care rezultă din întârzierea în executarea proiectului EuroVOD, precum și desemnarea unui expert pentru evaluarea acestor prejudicii

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Zenab SPRL la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 74, 25.3.2006.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/33

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2009 — DSV Road/Comisia

(Cauza T-219/07) (1)

(„Uniune vamală - Import de dischete provenind din Thailanda - Recuperare ulterioară a taxelor la import - Cerere de remitere a taxelor la import - Articolul 220 alineatul (2) litera (b) și articolul 239 din Regulamentul (CE) nr. 2913/92”)

2009/C 205/58

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: DSV Road NV (Puurs, Belgia) (reprezentanți: A. Poelmans, A. Calewaert și R. de Wit, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Konstantinidis și S. Schønberg, agenți, asistați de F. Tuytschaever, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei din 24 aprilie 2007 a Comisiei prin care se indică autorităților belgiene că este justificat să procedeze la înscrierea ulterioară în evidența contabilă a taxelor la import aplicate unor dischete provenind din Thailanda și că nu este justificată acordarea remiterii respectivelor taxe (dosarul REC 05/02)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă DSV Road NV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 8.9.2007.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/33

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2009 — Laboratorios Del Dr. Esteve/OAPI — Ester C (ESTER-E)

(Cauza T-230/07) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ESTER-E - Marcă comunitară figurativă anterioară ESTEVE - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”)

2009/C 205/59

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Laboratorios Del Dr. Esteve, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: K. Manhaeve, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: The Ester C Company (Prescott, Arizona, Statele Unite) (reprezentanți: inițial R. Bird, solicitor, ulterior H. Wistam, avocat)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 17 aprilie 2007 (cauza R 737/2006-2) privind o procedură de opoziție între Laboratorios Del Dr. Esteve, SA și The Ester C Company.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Laboratorios Del Dr. Esteve, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 199, 25.8.2007.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/33

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2009 — Ristic și alții/Comisia

(Cauza T-238/07) (1)

(„Sănătate animală - Măsuri de salvgardare - Decizia 2007/362/CE - Acțiune în anulare - Nepronunțare asupra fondului - Acțiune în despăgubiri - Principiul proporționalității - Principiul protecției încrederii legitime - Obligația de solicitudine - Dreptul de proprietate și dreptul de a exercita o activitate economică”)

2009/C 205/60

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Ristic AG (Burgthann, Germania); Piratic Meeresfrüchte Import GmbH (Burgthann, Germania); Prime Catch Seafood GmbH (Burgthann, Germania) și Rainbow Export Processing, SA (reprezentant: H. Schmidt, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: F. Erlbacher și A. Szmytkowska, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere de anulare în parte a Deciziei 2007/362/CE a Comisiei din 16 mai 2007 de modificare a Deciziei 2004/432/CE de aprobare a planurilor de monitorizare a reziduurilor, prezentate de țările terțe în conformitate cu Directiva 96/23/CE a Consiliului (JO L 138, p. 18) și, pe de altă parte, o cerere de daune interese.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii în anulare.

2)	Respinge celelalte capete de cerere.

3)	Obligă Ristic AG, Piratic Meeresfrüchte Import GmbH, Prime Catch Seafood GmbH și Rainbow Export Processing S. A. la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele aferente procedurii măsurilor provizorii.

(1) JO C 211, 8.9.2007.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/34

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2009 — Mars/OAPI — Ludwig Schokolade (Forme d'une barre chocolatée)

(Cauza T-28/08) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marcă comunitară tridimensională - Forma unei bare de ciocolată - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] - Dreptul de a fi ascultat - Articolele 73 și 74 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenite articolele 75 și 76 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”)

2009/C 205/61

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Mars, Inc. (McLean, Virginia, Statele Unite) (reprezentanți: A.Bryson, barrister, și G. Mills, solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Bullock, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenient la Tribunal: Ludwig Schokolade GmbH & Co. KG (Bergisch Gladbach, Germania) (reprezentanți: M. Knitter și R.Jacobs, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 23 octombrie 2007 (cauza R 1325/2006-2) privind o procedură de declarare a nulității între Ludwig Schokolade GmbH & Co. KG și Mars, Inc.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Mars, Inc. La plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 92, 12.4.2008

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/34

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2009 — Promat/OAPI — Prosima Comercial (PROSIMA PROSIMA COMERCIAL S.A.)

(Cauza T-71/08) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative PROSIMA PROSIMA COMERCIAL S.A. - Marcă națională verbală PROMINA - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Lipsa similitudinii produselor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009]”)

2009/C 205/62

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Promat GmbH (Ratingen, Germania) (reprezentanți: inițial S. Beckmann, ulterior H. Alt, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial A. Poch, ulterior G. Schneider, agenți)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Prosima Comercial, SA (Barcelona, Spania)

Obiectul

Acțiune formultă împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 27 noiembrie 2007 (cauza R 574/2007-2) privind o cerere de opoziție între Promat GmbH și Prosima Comercial, SA.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Promat GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 92, 12.4.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/35

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2009 — Comisia/Atlantic Energy

(Cauza T-182/08) (1)

(„Clauză compromisorie - Contract pentru acordarea unui ajutor financiar încheiat în cadrul unei program specific în domeniul energiei nenucleare - Nerespectarea contractului - Rambursarea sumelor plătite - Compensare legală - Procedură de judecare în lipsă”)

2009/C 205/63

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial A.-M. Rouchaud-Joët și S. Lejeune, ulterior A.-M. Rouchaud-Joët și F. Mirza, agenți, asistați de M. Jarvis, barrister)

Pârâtă: Atlantic Energy Ltd (Truro, Cornouailles, Regatul Unit)

Obiectul

Acțiune formulată de Comisie în temeiul articolului 238 CE în vederea obligării pârâtei la rambursarea unui avans plătit de Comunitatea Europeană, majorat cu dobânzi, în cadrul contractului BU 183/95 UK/AT

Dispozitivul

Obligă Atlantic Energy Ltd la rambursarea către Comisia Comunităților Europene a sumei de 226 010 euro, majorată cu dobânzile prevăzute la articolul 23.1 din condițiile generale ale contractului BU 183/95 UK/AT pentru perioadele cuprinse, pe de o parte, între 1 iunie 1996 și 28 februarie 2002 și, pe de altă parte, între 16 iulie 2002 și 31 mai 2008, și diminuată cu suma de 3 610,53 euro, suma finală fiind la rândul ei majorată cu dobânzile prevăzute la articolul 23.1 din condițiile generale menționate anterior, începând cu 1 iunie 2008 și până la stingerea completă a datoriei.

2)	Obligă Atlantic Energy Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 171, 5.7.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/35

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2009 — Mineralbrunnen Rhön-Sprudel Egon Schindel/OAPI — Schwarzbräu (ALASKA)

(Cauza T-225/08) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară figurativă ALASKA - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”)

2009/C 205/64

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Mineralbrunnen Rhön-Sprudel Egon Schindel GmbH (Ebersburg, Germania) (reprezentant: P. Wadenbach, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal:: Schwarzbräu GmbH (Zusmarshausen, Germania) (reprezentant: L. Schlarmann, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 8 aprilie 2008 (cauza R 877/2004-4) referitoare la o procedură de declarare a nulității, între Mineralbrunnen Rhön-Sprudel Egon Schindel GmbH, pe de o parte, și Schwarzbräu GmbH, pe de altă parte

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Mineralbrunnen Rhön-Sprudel Egon Schindel GmbH să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI).

3)	Schwarzbräu GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 223, 30.8.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/36

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2009 — Mineralbrunnen Rhön-Sprudel Egon Schindel/OAPI — Schwarzbräu (Alaska)

(Cauza T-226/08) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară figurativă Alaska - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”)

2009/C 205/65

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Mineralbrunnen Rhön-Sprudel Egon Schindel GmbH (Ebersburg, Germania) (reprezentant: P. Wadenbach, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Schwarzbräu GmbH (Zusmarshausen, Germania) (reprezentant: L. Schlarmann, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 8 aprilie 2008 (cauza R 1124/2004-4) referitoare la o procedură de declarare a nulității, între Mineralbrunnen Rhön-Sprudel Egon Schindel GmbH, pe de o parte, și Schwarzbräu GmbH, pe de altă parte

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Mineralbrunnen Rhön-Sprudel Egon Schindel GmbH să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI).

3)	Schwarzbräu GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 223, 30.8.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/36

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2009 — Procter & Gamble/OAPI — Laboratorios Alcala Farma (oli)

(Cauza T-240/08) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative oli - Mărci comunitare verbale anterioare OLAY - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”)

2009/C 205/66

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: The Procter & Gamble Company (Cincinnati, Ohio, Statele Unite) (reprezentanți: T. Scourfield, N. Beckett, solicitors și A. Speck, barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: Laboratorios Alcala Farma SL (Madrid, Spania)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 2 aprilie 2008 (cauza R 1481/2007-2) privind o procedură de opoziție între The Procter & Gamble Company și Laboratorios Alcala Farma, SL

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă The Procter & Gamble Company la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 209, 15.8.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/37

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2009 — Melli Bank/Consiliul

(Cauze conexate T-246/08 și T/332/08) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive îndreptate împotriva Republicii Islamice Iran în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Acțiune în anulare - Control jurisdicțional - Proporționalitate - Egalitate de tratament - Obligația de motivare - Excepție de nelegalitate - Articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007”)

2009/C 205/67

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Melli Bank plc (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: inițial R. Gordon, QC, J. Stratford și M. Hoskins, barristers, R. Gwynne și T. Din, solicitors, ulterior D. Anderson, QC, M. Hoskins, S. Gadhia, D. Murray și M. Din, solicitors)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și E. Finnegan, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Republica franceză (reprezentanți: G. de Bergues, E. Belliard și L. Butel, agenți); Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: V. Jackson, agent, asistat de S. Lee, barrister); și Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: S. Boelaert și P. Aalto, agenți)

Obiectul

În cauzele T-246/08 și T-332/08, anularea punctului 4 din tabelul B din anexa la Decizia 2008/475/CE a Consiliului din 23 iunie 2008 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 163, p. 29), în ceea ce privește Melli Bank, și, în cauza T-332/08, dacă este necesar, o declarație privind inaplicabilitatea articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului din 19 aprilie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 103, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Melli Bank plc suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile efectuate de Consiliul Uniunii Europene, inclusiv cele efectuate în procedurile referitoare la măsurile provizorii.

3)	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Republica Franceză și Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, inclusiv cele efectuate în procedurile referitoare la măsurile provizorii.

(1) JO C 197, 2.8.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/37

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2009 — Biotronik/OAPI (BioMonitor)

(Cauza T-257/08) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale BioMonitor - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”)

2009/C 205/68

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Biotronik GmbH & Co. KG (Berlin, Germania) (reprezentanți: inițial U. Sander și R. Böhm, ulterior R. Böhm, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Schäffner, agent)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 24 aprilie 2008 (cauza R 466/2007-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal BioMonitor ca marcă comunitară.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Biotronik GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 223, 30.8.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/37

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 30 iunie 2009 — Impala/Comisia

(Cauza T-464/04) (1)

(„Concurență - Concentrare - Întreprindere comună Sony BMG - Rămânerea cauzei fără obiect - Nepronunțare asupra fondului”)

2009/C 205/69

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Independent Music Publishers and Labels Association (Impala, association internationale) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Crosby și J. Golding, solicitors, și I. Wekstein, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: X. Lewis și K. Mojzesowicz, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Bertelsmann AG (Gütersloh, Germania) (reprezentanți: P. Chappatte și J. Boyce, solicitors), Sony BMG Music Entertainment BV (Vianen, Țările de Jos) și Sony Corporation of America (New York, New York, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: N. Levy, barrister, R. Snelders și T. Graf, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2005/188/CE a Comisiei din 19 iulie 2004 privind declararea unei concentrări ca fiind compatibilă cu piața comună și funcționarea Acordului privind SEE (Cazul COMP/M.3333 — Sony/BMG) (JO 2005, L 62, p. 30).

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate atât în fața Tribunalului, cât și în fața Curții.

(1) JO C 6, 8.1.2005.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/38

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 26 iunie 2009 — Marcuccio/Comisia

(Cauza T-114/08 P) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Termen rezonabil pentru introducerea unei cereri de despăgubiri - Tardivitate - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”)

2009/C 205/70

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall și C. Berardis-Kayser, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 14 decembrie 2007, Marcuccio/Comisia (F-21/07, nepublicată încă în Repertoriu), având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Domnul Luigi Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile efectuate de Comisia Comunităților Europene în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 107, 26.4.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/38

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 30 iunie 2009 — Securvita/OAPI (Natur-Aktien-Index)

(Cauza T-285/08) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Natur Aktien Index - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] - Cerere de modificare - Inadmisibilitate vădită”)

2009/C 205/71

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Securvita — Gesellschaft zur Entwicklung alternativer Versicherungskonzepte mbH (Hamburg, Germania) (reprezentanți: M. van Eendenburg, C. Uhlig și J. Nabert, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Schäffner, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 26 mai 2008 (cauza R 525/2007-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Natur Aktien Index ca marcă comunitară

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Obligă Securvita Gesellschaft zur Entwicklung alternativer Versicherungskonzepte mbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 247, 27.9.2008.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/39

Acțiune introdusă la 19 mai 2009 — Balfe și alții/Parlamentul European

(Cauza T-219/09)

2009/C 205/73

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Richard Balfe (Newmarket, Regatul Unit), C (Milano, Italia), C (Madrid, Spania), C (Lancashire, Regatul Unit), C (Gnobkummerfeld, Germania), C (Longré, Franța), C (Saint-Martin de Crau, Franța), C (Bregenz, Austria), C (West Yorkshire, Regatul Unit), C (Marsilia, Franța), C (Rudsebheim, Germania), C (Devon, Regatul Unit), C (Barcelona, Spania), C (Paris, Franța), C (Wexford, Irlanda), C (Bozen, Italia), C (Madrid), C (Porto, Portugalia), C (Iaf Nennhau, Regatul Unit), C (Milano), C (Limonest, Franța), C (Colares-Sintra, Portugalia), C (Benfica do Ribatejo, Portugalia), C (Saint-Étienne, Franța), C (Cournon-d’Auvergne, Franța), C (Lutterworth Leics, Regatul Unit), C (Cumbria, Regatul Unit), C (Oxfordshire, Regatul Unit), C (Bratislava, Slovacia), C (Polonia), C (Varșovia, Polonia), C (Radom, Polonia), C (Boulogne-Billancourt, Franța), C (Helsinki, Finlanda), C (Lyon, Franța), C (Atena, Grecia), C (Funchal, Portugalia), C (Londra, Regatul Unit), C (Le Val-d’Ajol, Franța), C (Tallinn, Estonia), C (Glasgow, Regatul Unit), C (Riom, Franța), C (Hampshire, Regatul Unit), C (Coventry, Regatul Unit), C (Helsinki), C (Cracovia, Polonia), C (Pampelune, Spania), C (Scoția, Regatul Unit), C (Lisabona, Portugalia), C (Lisabona), C (Paris), C (Budapesta, Ungaria), C (Maia, Portugalia), C (Bielsko-Biała, Polonia), C (Wetherby, Regatul Unit), C (La Possession, Franța), C (Cornwall, Regatul Unit), C (Epernay, Franța), C (Bolton, Regatul Unit), C (Kępno, Polonia), C (Amsterdam, Țările de Jos), C (Palerma, Italia), C (Kent, Regatul Unit), C (Bedforshire, Regatul Unit), C (Varșovia), Fonds de pension-députés au Parlement européen (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile reclamanților

—	Anularea deciziilor adoptate de Biroul Parlamentului European din 9 martie și din 3 aprilie 2009 de modificare a regimului de pensie suplimentară voluntară a deputaților în Parlamentul European;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanții solicită anularea deciziilor Biroului Parlamentului European din 9 martie și din 3 aprilie 2009 de modificare a reglementării privind regimul de pensie suplimentară (voluntară) cuprinse în anexa VIII la Reglementarea privitoare la cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European. Modificările privesc în esență eliminarea posibilității unei pensionări anticipate începând cu 50 de ani și a posibilității de a putea beneficia de pensie sub formă de capital, precum și creșterea vârstei de pensionare de la 60 la 63 de ani.

În susținerea acțiunii lor, reclamanții invocă pe fond patru motive întemeiate:

—	pe necompetența Parlamentului European de a modifica în mod unilateral clauzele contractului de aderare la regimul de pensie suplimentară voluntară;

—	pe încălcarea drepturilor dobândite, precum și a principiilor egalității de tratament, proporționalității și securității juridice, prin nerespectarea dispozițiilor clare din Statutul membrilor Parlamentului European și prin faptul de a nu prevedea nicio măsură tranzitorie;

—	pe erori în cauzele și motivele cuprinse în motivarea actelor atacate, atât în ceea ce privește regimul juridic al acestui tip de regim de pensie specifică, suplimentară și facultativă, cât și în ceea ce privește gestiunea și situația financiară a fondului de pensie;

—	pe încălcarea principiului executării cu bună-credință și nulității clauzelor pur potestative, prin modificarea în mod unilateral și retroactiv a clauzelor contractului și prin faptul de a nu prevedea o indemnizație.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/40

Acțiune introdusă la 5 iunie 2009 — CEVA/Comisia

(Cauza T-224/09)

2009/C 205/74

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Centre d’étude et de valorisation des algues SA (CEVA) (Pleubian, Franța) (reprezentant: J.-M. Peyrical, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	în principal, constatarea inexistenței de raporturi contractuale între Comisia Europeană și CEVA și, prin urmare,

—	anularea titlului executoriu nr. 3230900440 al Comisiei Europene din 6 aprilie 2009;

—	în subsidiar, constatarea lipsei de motivare a titlului executoriu nr. 3230900440 al Comisiei Europene din 6 aprilie 2009;

—	constatarea riscului de îmbogățire fără justă cauză a Comisiei în cazul rambursării de către CEVA a sumei de 179 896 euro împreună cu dobânzile de întârziere aferente;

—	în consecință anularea titlului executoriu nr. 3230900440 al Comisiei Europene din 6 aprilie 2009.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamantul solicită anularea titlului executoriu prin care Comisia a solicitat rambursarea totalității avansurilor plătite reclamantului în cadrul PROTOP nr. EVK3-CT-2002-30004 privind un proiect de cercetare și dezvoltare tehnologică.

În susținerea acțiunii introduse, reclamantul invocă trei motive întemeiate pe:

—	o inadmisibilitate a titlului executoriu în lipsa vreunui raport contractual între reclamant și Comisie;

—	o lipsă a unei motivări suficiente, în măsura în care Comisia s-ar fi întemeiat pe o pretinsă încălcare a obligațiilor contractuale de către reclamant fără să expună totuși motivele de drept și de fapt în susținerea acestei pretenții;

—	o încălcare a principiului neîmbogățirii fără justă cauză, rambursarea integrală a sumei solicitate de Comisie având drept consecință îmbogățirea acesteia fără justă cauză în măsura în care Comisia ar dispune de lucrări și studii efectuate de reclamant, fără să fi plătit totuși realizarea acestora.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/40

Acțiune introdusă la 12 iunie 2009 — Acces Info Europe/Consiliul

(Cauza T-233/09)

2009/C 205/75

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Acces Info Europe (Madrid, Spania) (reprezentanți: O. Brouwer and J. Blockx, lawyers)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei contestate;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă conform articolului 87 din Regulamentul de Procedură al Tribunalului de Primă Instanță, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate de orice intervenient.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 (1), anularea Deciziei Consiliului de a se refuza parțial accesul la documentul nr. 16338/08, o notă întocmită de Secretariatul General către grupul de lucru „Informare” referitoare la Propunerea de regulament a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei. Consiliul a acordat reclamantei accesul doar la o versiune redactată a acestui document, din care erau excluse acele pasaje care permit identificarea delegațiilor ce formulează propuneri de modificare.

Reclamanta susține că decizia contestată ar trebui anulată pentru următoarele motive:

În primul rând, reclamanta invocă încălcarea de către Consiliu a articolului 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 prin faptul că:

(a)	nu a demonstrat modul în care dezvăluirea delegațiilor ar aduce o gravă atingere procesului decizional al instituției;

(b)	nu a justificat riscul că opiniile delegațiilor ar înceta să mai fie depuse în scris, și nici modul în care acest lucru ar aduce o gravă atingere procesului decizional al instituției;

(c)

nu a luat în considerare interesul public superior privind dezvăluirea identității delegațiilor naționale.

În al doilea rând, reclamanta invocă încălcarea de către Consiliu a obligației de motivare prevăzută de articolul 253 CE, precum și de articolul 7 alineatul (1) și de articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/41

Acțiune introdusă la 16 iunie 2009 — Nikolaou/Curtea de Conturi

(Cauza T-241/09)

2009/C 205/76

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Kalliopi Nikolaou (Atena, Grecia) (reprezentant: Christianos Vasileios, avocat)

Pârâtă: Curtea de Conturi

Concluziile reclamantei

—

Obligarea Curții de Conturi la repararea prejudiciului cauzat doamnei Nikolaou, prin următoarele mijloace:

—

emiterea unui comunicat oficial, al cărui conținut urmează să fie stabilit în colaborare cu doamna Nikolaou — care va fi transmis totodată și acesteia — tuturor instituțiilor comunitare, în special Parlamentului European, Comisiei Europene și celorlalte instituții și organe comunitare, cu privire la achitarea doamnei Nikolaou în ceea ce privește învinuirile aduse acesteia;

—

publicarea unor comunicate oficiale cu privire la achitarea doamnei Nikolaou în ceea ce privește învinuirile aduse acesteia în ziarele din Luxemburg, din Germania, din Grecia, din Franța, din Spania, din Belgia, care, având ca sursă Curtea de Conturi, au publicat comentarii negative cu privire la doamna Nikolaou, precum și în ziarul „European Voice”,

—

cu titlu subsidiar, în cazul în care Curtea de Conturi nu remediază imaginea publică a doamnei Nikolaou prin utilizarea mijloacelor sus-menționate, obligarea Curții de Conturi la plata către aceasta din urmă, cu titlu de reparație a prejudiciului moral pe care i l-a cauzat, a sumei de o sută de mii de euro (100 000 de euro), majorate cu dobânzi începând de la 14 aprilie 2009, data la care i-a fost comunicată „Request for compensation”, până la momentul plății, sumă pe care doamna Nikolaou se obligă să o utilizeze pentru realizarea comunicatelor și a publicărilor sus-menționate;

—

obligarea Curții de Conturi la plata către doamna Nikolaou cu titlu de reparație a prejudiciului moral care i-a fost cauzat de procedurile declanșate în fața organelor judiciare luxemburgheze, a sumei de patruzeci de mii de euro (40 000 de euro), majorate cu dobânzi începând de la 14 aprilie 2009, data la care i-a fost comunicată „Request for compensation”, până la momentul plății;

—

obligarea Curții de Conturi la plata către doamna Nikolaou cu titlu de reparație a prejudiciului patrimonial care i-a fost cauzat de procedurile declanșate în fața organelor judiciare luxemburgheze, și în special în fața judecătorului de instrucție și a Tribunal d’arrondissement de Luxembourg, a sumei de cincizeci și șapte de mii șapte sute șaptezeci și unu de euro și 40 de cenți (57 771,40 de euro), reprezentând onorariile datorate avocatului său, maestrul Hoss, pentru reprezentarea reclamantei în fața celor două organe menționate anterior, și a sumei de patru mii de euro (4 000 de euro) reprezentând cheltuielile efectuate pentru deplasarea sa la Luxemburg pentru a compărea în fața organelor sus-menționate, și în special a sumei de o mie cinci sute de euro (1 500 de euro) pentru prezentarea sa în fața judecătorului de instrucție și a sumei de două mii cinci sute de euro (2 500 de euro) pentru prezentarea sa în fața Tribunal d’arrondissement de Luxembourg, toate aceste sume majorate cu dobânzi începând de la 14 aprilie 2009, data la care i-a fost comunicată „Request for compensation”, până la momentul plății;

—	obligarea Curții de Conturi la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta susține că în mod evident Curtea de Conturi a încălcat atât dispoziții specifice care conferă drepturi particularilor, cât și drepturi fundamentale, pe care este obligată să le respecte în exercitarea competențelor sale.

În primul rând, reclamanta afirmă că în mod evident Curtea de Conturi a încălcat articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 (1) și articolul 2 din Decizia 99/50 a Curții de Conturi și că nu și-a îndeplinit obligația de asistență deoarece a permis ca unele învinuiri aduse doamnei Nikolaou să fie cunoscute de terți înainte de deschiderea unei anchete oficiale. Potrivit reclamantei, Curtea de Conturi nu a făcut nimic pentru a împiedica răspândirea acestor învinuiri și în plus, nu s-a ocupat nici ulterior să reanalizeze aceste acuzații și să le retragă, cauzând astfel un prejudiciu moral grav reclamantei.

În al doilea rând, în mod evident Curtea de Conturi a încălcat articolele 2 și 4 din Decizia nr. 99/50, dreptul la apărare al reclamantei și principiul imparțialității anchetei, coroborat cu principiul bunei administrări, pe parcursul desfășurării investigațiilor preliminare împotriva reclamantei. Acest comportament a cauzat reclamantei un prejudiciu moral, dar și un important prejudiciu patrimonial întrucât în temeiul elementelor investigației, reclamanta a fost trimisă în judecată în fața organelor judiciare luxemburgheze și a trebuit să suporte cheltuieli ridicate.

În al treilea rând, Curtea de Conturi și-a încălcat în mod evident obligația de asistență și principiul bunei administrări, deoarece nu a transmis organelor judiciare luxemburgheze datele de care dispunea și care aveau o importanță determinantă pentru achitarea reclamantei în ceea ce privește învinuirile aduse acesteia. În continuare, reclamanta susține că aceste date priveau aspectul concediilor personalului Curții de Conturi și că dacă ar fi fost transmise de aceasta din urmă, ar fi împiedicat trimiterea sa în fața judecătorilor de instrucție și în fața justiției penale luxemburgheze și ar fi condus la restabilirea onoarei și a reputației sale.

În al patrulea rând, potrivit reclamantei, Curtea de Conturi a încălcat în mod evident principiul imparțialității și al bunei administrări, atunci când a decis trimiterea reclamantei în fața justiției. Acest comportament i-a cauzat reclamantei un prejudiciu moral și mai grav.

În al cincilea rând, potrivit afirmațiilor reclamantei, Curtea de Conturi și-a încălcat în mod evident obligația de asistență prin neadoptarea unei decizii oficiale de reabilitare și prin nerestabilirea onoarei doamnei Nikolaou după achitarea acesteia. Această omisiune a determinat menținerea îndoielilor cu privire la doamna Nikolaou și i-a cauzat acesteia un prejudiciu moral suplimentar.

(1) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000

privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către

instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1, Ediție specială 13/vol. 30, p. 142)

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/42

Acțiune introdusă la 24 iunie 2009 — Schräder/CPVO — Hansson (Lemon Symphony)

(Cauza T-242/09)

2009/C 205/77

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamant: Ralf Schräder (Lüdinghausen, Germania) (reprezentanți: T. Leidereiter și W.-A. Schmidt, avocați)

Pârât: Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Jørn Hansson (Søndersø, Danemarca)

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei camerei de recurs a pârâtului din 23 ianuarie 2009;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Titlul de protecție comunitară a soiurilor de plante: titlul privind Lemon Symphony.

Titularul: Jørn Hansson.

Decizia Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante atacată la camera de recurs: refuză anularea titlului de protecție comunitară a soiurilor de plante privind Lemon Symphony în temeiul articolului 20 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 (1).

Autorul recursului în fața camerei de recurs: reclamantul.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate:

—	încălcarea articolului 76 din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 și a principiilor de procedură general admise în sensul articolului 81 din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 întrucât camera de recurs a pronunțat decizia atacată fără a cerceta suficient situația de fapt care trebuia apreciată;

—

încălcarea articolului 20 alineatul (1) litera (a) și a articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 întrucât camera de recurs consideră, aparent în mod greșit, că reclamantul nu a putut arăta că erau îndeplinite condițiile menționate la articolul 20 alineatul (1) litera (a) și, prin urmare, nu a respectat domeniul de aplicare al acestei dispoziții;

—	încălcarea articolului 75 din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 întrucât camera de recurs și-a întemeiat decizia pe motive cu privire la care reclamantul nu a avut posibilitatea de a se exprima înainte de adoptarea deciziei;

—	încălcarea articolului 63 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1239/95 (2) întrucât procedura orală nu a făcut obiectul unui proces-verbal întocmit în mod legal.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO L 227, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1239/95 al Comisiei din 31 mai 1995 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2100/94 al Consiliului privind procedura față de Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (JO L 121, p. 37, Ediție specială, 03/vol. 17, p. 10).

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/43

Acțiune introdusă la 18 iunie 2009 — Fedecom/Comisia

(Cauza T-243/09)

2009/C 205/78

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Fédération de l’Organisation Economique Fruits et Légumes (Fedecom) (Paris, Franța) (reprezentant: C. Galvez, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei atacate în temeiul articolului 230 al patrulea paragraf din Tratatul CE;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei C(2009) 203 final din 28 ianuarie 2009 (1) prin care Comisia declarase incompatibile cu piața comună ajutoarele de stat acordate de Republica Franceză producătorilor de fructe și legume în cadrul „planurilor de urgență” care urmăresc să faciliteze comercializarea de produse agricole recoltate în Franța și obligase Republica Franceză să recupereze ajutoarele în cauză.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă trei motive întemeiate pe:

—	o nerespectare a noțiunii de ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, în măsura în care Comisia ar fi considerat că plata cotizațiilor voluntare de către producători în cadrul planurilor de urgență (contribuțiile profesionale) constituie resurse de stat;

—	o nerespectare a prevederilor articolului 87 alineatul (3) CE, în măsura în care Comisia ar fi considerat că măsurile puse în aplicare în cadrul planurilor de urgență nu erau compatibile cu piața comună fără a efectua o analiză aprofundată a fiecărui plan de urgență;

—	o încălcare a principiului încrederii legitime, în măsura în care inacțiunea Comisiei timp de zece ani, deși aceasta trebuia să fie informată în mod obligatoriu despre existența planurilor de urgență, ar fi putut determina încrederea legitimă a producătorilor în legalitatea planurilor de urgență.

(1) JO L 127, p. 11.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/43

Acțiune introdusă la 16 iunie 2009 — Evropaïki Dynamiki/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-247/09)

2009/C 205/79

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis și M. Dermitzakis, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziei Comisiei de respingere a ofertei reclamantei ca urmare a cererii de ofertă AO 10186 privind „Producția și difuzarea Suplimentului la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene: TED (pagină de internet), JO S (DVD-Rom) și suporturile electronice și neelectronice conexe” (JO 2009/S 2-001445), comunicată reclamantei la 7 aprilie 2009, precum și toate deciziile subsecvente ale Comisiei, inclusiv pe aceea de a atribui contractul ofertantului câștigător;

—	obligarea Comisiei la plata către reclamantă a unor despăgubiri în valoare de 1 490 215,58 EUR pentru prejudiciile suferite ca urmare a procedurii de cerere de ofertă în cauză;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în legătură cu prezenta acțiune, chiar și în cazul respingerii acesteia.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, reclamanta solicită anularea deciziei pârâtei de respingere a ofertei sale ca urmare a unei cereri de ofertă privind serviciile de producție și de difuzare a Suplimentului la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene: TED (pagină de internet), JO S (DVD-Rom) și suporturile electronice și neelectronice conexe (AO 10186) și de atribuire a contractului ofertantului câștigător. Reclamanta solicită de asemenea compensarea pretinselor prejudicii suferite ca urmare a procedurii de cerere de ofertă.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă următoarele motive:

În primul rând, reclamanta susține că pârâta a săvârșit mai multe erori vădite de apreciere și că a refuzat să furnizeze reclamantei vreo justificare sau vreo explicație, încălcând astfel regulamentul financiar (1) și normele de punere în aplicare a acestuia, precum și Directiva 2004/18 (2) și articolul 253 CE. Aceasta afirmă că pârâta nu a informat-o niciodată cu privire la motivele pentru care a fost reținut ofertantul câștigător, astfel cum era obligată, în pofida solicitării în scris făcute de reclamantă. În opinia acesteia, comentariile făcute de Comisie sunt vagi, inconsistente și telegrafice și nu constituie o motivare corespunzătoare. În continuare, reclamanta susține că pârâta a corectat ulterior motivarea deciziei atacate, după ce comitetul de evaluare a revizuit raportul acesteia și a hotărât să înlăture un comentariu privind ofertantul câștigător.

În al doilea rând, reclamanta susține că pârâta a încălcat articolele 106 și 107 din regulamentul financiar, precum și principiile transparenței și nediscriminării prin neexcluderea ofertanților care utilizează lucrări executate în țări care nu sunt părți la acordurile OMC și GPA [Government Procurement Agreement, acord privind contractele de achiziții publice]. Dacă s-ar permite o astfel de participare, reclamanta susține că pârâta ar trebui să acționeze în mod echitabil, transparent și nediscriminatoriu, arătând criteriile de selecție folosite pentru excluderea numitor societăți și acceptarea altora.

În al treilea rând, reclamanta susține că pârâta a săvârșit erori vădite de apreciere cu privire la oferta sa în comparație cu ceilalți ofertanți și că aceasta nu a formulat o motivare întrucât considerațiile negative emise de comitetul de evaluare sunt vagi și inconsistente.

(1) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198).

(2) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/44

Acțiune introdusă la 26 iunie 2009 — Wilo/OAPI (Forma unei carcase de motor)

(Cauza T-253/09)

2009/C 205/80

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Wilo SE (Dortmund, Germania) (reprezentant: G. Braun, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei camerei de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 30 martie 2009, cauza R 1184/2008-1;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: o marcă tridimensională reprezentând carcasa motorului unei pompe de încălzire pentru produse din clasele 7 și 11 (cererea nr. 5 805 692)

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1)], în măsura în care marca solicitată prezintă caracterul distinctiv minim necesar.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/44

Acțiune introdusă la 26 iunie 2009 — Wilo/OAPI (reprezentarea unui carter verde)

(Cauza T-254/09)

2009/C 205/81

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Wilo SE (Dortmund, Germania) (reprezentant: G. Braun, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 30 martie 2009 în cauza R 1196/2008-1;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: o marcă figurativă ce reprezintă un carter verde pentru produse din clasele 7, 9 și 11 (cererea de înregistrare nr. 5 620 001)

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1)], întrucât marca a cărei înregistrare se solicită prezintă caracterul distinctiv minim necesar.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/45

Acțiune introdusă la 6 iulie 2009 — i-content/OAPI (BETWIN)

(Cauza T-258/09)

2009/C 205/82

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: i-content Ltd Zweigniederlassung Deutschland (Berlin, Germania) (reprezentant: A. Nordemann, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 4 mai 2009, adoptată în cadrul procedurii de recurs R 1528/2008-4 referitoare la cererea de înregistrare a unei mărci comunitare 006849641, privind marca verbală BETWIN, precum și a deciziei anterioare a Oficiului, din 10 septembrie 2008, referitoare la cererea de înregistrare a unei mărci comunitare 006849641, privind marca verbală BETWIN;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „BETWIN” pentru servicii din clasele 35, 38 și 41 (cererea de înregistrare nr. 6 849 641)

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1), întrucât marca solicitată prezintă nivelul minim de caracter distinctiv cerut și nu este necesar să rămână disponibilă, încălcarea articolului 79 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, interpretat din perspectiva principiului egalității de tratament și a articolelor 6 și 14 din CEDO, precum și încălcarea articolului 49 CE.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/45

Acțiune introdusă la 6 iulie 2009 — Defense Technology/OAPI — DEF-TEC Defense Technology (FIRST DEFENSE AEROSOL PEPPER PROJECTOR)

(Cauza T-262/09)

2009/C 205/83

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Defense Technology Corporation of America (Jacksonville, Statele Unite) (reprezentant: R. Kunze, jurist și solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: DEF-TEC Defense Technology GmbH (Frankfurt/Main, Germania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 4 mai 2009 în cauza R 493/2002-4 (II) și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca comunitară vizată: marca figurativă „FIRST DEFENSE AEROSOL PEPPER PROJECTOR” pentru produse din clasele 5, 8 și 13 — cerere de înregistrare nr. 643 668

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală americană „FIRST DEFENSE” pentru produse din clasa 13; două mărci figurative americane pentru produse din clasa 13; o marcă anterioară notorie în Belgia, Germania și Franța, „FIRST DEFENSE”; o marcă anterioară notorie în Belgia, Germania și Franța, „FIRST DEFENSE AND DESIGN”; o marcă verbală anterioară neînregistrată, „FIRST DEFENSE”, protejată în Germania și în Franța; o marcă anterioară neînregistrată în Belgia, Germania și Franța, „FIRST DEFENSE AND DESIGN”; o denumire comercială „FIRST DEFENSE”, protejată în Germania

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de opoziție și respinge opoziția

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs nu a aplicat corect dispoziția menționată și, în plus, a pronunțat în mod eronat o decizie bazată pe o înțelegere greșită a faptelor expuse; încălcarea articolelor 65, 75 și 76 din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs nu a luat măsurile necesare pentru a se conforma Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 6 septembrie 2006 în cauza T-6/05, DEFTEC Defense Technology/OAPI — Defense Technology (FIRST DEFENSE AEROSOL PEPPER PROJECTOR).

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/46

Acțiune introdusă la 7 iulie 2009 — Mannatech/OAPI (BOUNCEBACK)

(Cauza T-263/09)

2009/C 205/84

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Mannatech, Inc. (Coppell, Statele Unite) (reprezentanți: R. Niebel și C. Steuer, lawyers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 26 martie 2009 în cauza R 100/2009-1; și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „BOUNCEBACK” pentru produse din clasa 5.

Decizia examinatorului: refuză înregistrarea mărcii.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului întrucât camera de recurs a aplicat în mod eronat normele juridice prevăzute de dispozițiile menționate.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/46

Acțiune introdusă la 10 iulie 2009 — Serrano Aranda/OAPI — Burg Groep (LE LANCIER)

(Cauza T-265/09)

2009/C 205/85

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamant: Enrique Serrano Aranda (Murcia, Spania) (reprezentanți: J. Calderón Chavero și T. Villate Consonni, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Burg Groep BV (Bergen, Țările de Jos)

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei din 27 martie 2009 pronunțată de Camera întâi de recurs a OAPI în cauza R-366/20081;

—	admiterea, în temeiul anulării menționate anterior, a opoziției și deducerea consecințelor juridice corespunzătoare, și anume pronunțarea respingerii în totalitate a cererii de înregistrare nr. 3343365;

—	obligarea OAPI, precum și a celorlalte interveniente, la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta acțiune, în caz de opoziție față de aceasta, și respingerea pretențiilor lor.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Burg Groep B.V.

Marca comunitară vizată: marca figurativă care conține elementul verbal „LE LANCIER” (cererea de înregistrare nr. 3343365) pentru produse din clasele 29 și 30

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamantul

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală spaniolă „EL LANCERO” nr. 838740, pentru produse din clasa 30; marca figurativă spaniolă nr. 941979, care conține elementul verbal „EL LANCERO”, pentru produse din clasa 30; marca verbală spaniolă nr. 943767 „EL LANCERO”, pentru produse din clasa 31, și marca verbală spaniolă nr. 1806835 „EL LANCERO”, pentru produse din clasa 29

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: aplicarea incorectă a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca comunitară.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/48

Acțiune introdusă la 19 mai 2009 — Petrilli/Comisia

(Cauza F-51/09)

2009/C 205/89

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Alessandro Petrilli (Grottammare) (reprezentanți: J.-L. Lodomez, J. Lodomez, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri referitoare la stabilirea locului în care se află reședința principală a reclamantului

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei din 19 februarie 2009 prin care autoritatea împuternicită să facă numiri nu a acceptat stabilirea reședinței principale a reclamantului în Italia;

—

obligarea Comisiei la plata de dobânzi corespunzătoare sumelor datorate ca urmare a aplicării retroactive, asupra pensiei sale, a coeficientului corector pentru Italia, precum și sumelor datorate în temeiul indemnizației de reinstalare și al dublării alocației familiale, începând cu 1 iulie 2007, dobânzi calculate pe baza ratei fixate de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare, aplicabilă în cursul perioadei în cauză, majorată cu două puncte;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/48

Acțiune introdusă la 4 iunie 2009 — Marcuccio/Comisia

(Cauza F-56/09)

2009/C 205/90

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Comisiei prin care se respinge cererea reclamantului având ca obiect, pe de o parte, repararea prejudiciilor pe care le-ar fi suferit ca urmare a pătrunderii, la 8 aprilie 2002, a unor agenți ai Comisiei în locuința sa de serviciu din Luanda și, pe de altă parte, transmiterea copiilor fotografiilor făcute la acel moment și distrugerea oricărei documentații privind acest eveniment

Concluziile reclamantului

—	Declararea inexistenței, conform dispozițiilor în vigoare, sau, în subsidiar, anularea deciziei de respingere a cererii din 24 aprilie 2008;

—	în măsura în care este necesară, declararea inexistenței, conform dispozițiilor în vigoare, sau, în subsidiar, anularea notei din 11 septembrie 2008;

—	în măsura în care este necesară, declararea inexistenței, conform dispozițiilor în vigoare, sau, în subsidiar, anularea actului de respingere a reclamației din 3 noiembrie 2008;

—	stabilirea faptului că, la 8 aprilie 2002, agenți ai Comisiei au pătruns în locuința de serviciu a reclamantului, au făcut fotografii și au notat anumite elemente, precum și stabilirea și declararea ilegalității acestui fapt.

—	obligarea Comisiei la comunicarea în scris către reclamant a fiecărui element al documentației privind acest fapt;

—	obligarea Comisiei la efectuarea în scris a notificării către reclamant a documentației, inclusiv a fotografiilor;

—	obligarea Comisiei la distrugerea materială a documentației și la notificarea distrugerii materiale menționate;

—

obligarea Comisiei la plata către reclamant, cu titlu de reparare a prejudiciilor suferite, a sumei de 225 000 de euro, sau a oricărei sume superioare sau inferioare pe care Tribunalul o va considera ca fiind justă și echitabilă, și anume: a) 100 000 de euro cu titlu de prejudicii privind pătrunderea fără drept; b) 100 000 de euro cu titlu de prejudicii privind fotografierea ilicită; c) 25 000 de euro cu titlu de prejudicii privind notarea ilicită a anumitor elemente legate de obiectele personale ale reclamantului;

—	obligarea Comisiei la plata către reclamant, începând cu ziua următoare celei a primirii de către Comisie a cererii din 24 aprilie 2008 și până la plata efectivă a sumei de 225 000 de euro, a dobânzilor aferente sumei menționate, cu o rată anuală de 10 % și capitalizare anuală;

—

obligarea Comisiei la plata către reclamant, cu titlu de reparare a prejudiciilor pe care acesta le va suferi și care decurg din necomunicarea documentației, începând cu ziua de mâine și până la data comunicării documentației menționate, a sumei de 100 de euro pe zi, sau a oricărei sume superioare sau inferioare pe care Tribunalul o va considera ca fiind justă și echitabilă, de plătit în prima zi a lunii următoare hotărârii ce se va pronunța în această cauză în ceea ce privește sumele cuvenite în perioada cuprinsă între ziua de mâine și ultima zi a lunii în cursul căreia va fi pronunțată hotărârea menționată și în prima zi a fiecărei luni următoare celei în cursul căreia va fi pronunțată hotărârea menționată, în ceea ce privește drepturile, în această privință, cuvenite în cursul lunii precedente;

—

obligarea Comisiei la plata către reclamant, cu titlu de reparare a prejudiciilor pe care acesta le va suferi și care decurg din nedistrugerea materială, începând cu ziua de mâine și până la data distrugerii materiale menționate, a sumei de 100 de euro pe zi, sau a oricărei sume superioare sau inferioare pe care Tribunalul o va considera ca fiind justă și echitabilă, de plătit în prima zi a lunii următoare hotărârii ce se va pronunța în această cauză în ceea ce privește sumele cuvenite în perioada cuprinsă între ziua de mâine și ultima zi a lunii în cursul căreia va fi pronunțată hotărârea menționată și în prima zi a fiecărei luni următoare celei în cursul căreia va fi pronunțată hotărârea menționată, în ceea ce privește drepturile, în această privință, cuvenite în cursul lunii precedente;

—	obligarea Comisiei la rambursarea către reclamant a tuturor cheltuielilor, taxelor și onorariilor de procedură, inclusiv a celor de expertiză la cererea uneia dintre părți;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor privind eventuala redactare a unei expertize dispuse din oficiu.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/49

Acțiune introdusă la 13 iunie 2009 — De Nicola/BEI

(Cauza F-59/09)

2009/C 205/91

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: L. Isola, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții

Obiectul și descrierea litigiului

Pe de o parte, anularea deciziei Comisiei de apel adoptată la 14 noiembrie 2008 sau corectarea acesteia în partea în care atribuie reclamantului și nu avocatului acestuia recuzarea celor trei membri ai Comisiei de apel. Pe de altă parte, anularea promovărilor decise la 29 aprilie 2008 fără a ține seama de situația reclamantului, precum și a tuturor actelor conexe acestora. În sfârșit, stabilirea faptului că reclamantul este victimă a hărțuirii morale, precum și obligarea pârâtei la încetarea actelor de hărțuire.

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei Comisiei de apel și în orice caz corectarea acesteia în partea în care atribuie domnului De Nicola (în locul avocatului acestuia) recuzarea celor trei membri ai Comisiei de apel și în partea în care consideră că motivul de recuzare este „o simplă contestare a deciziei din 14 decembrie 2007”, iar nu consecința recunoașterilor și a renunțărilor pe care cei trei membri le atribuiseră în mod incorect domnului De Nicola;

—

anularea promovărilor din 29 aprilie 2008 întrucât au fost decise fără a ține seama de situația reclamantului, precum și a tuturor actelor conexe, consecutive și prealabile acestora, printre care evaluarea pentru anul 2007, dacă este cazul, după declararea nelegalității limitelor impuse de instrucțiunile transmise de Direcția Resurse Umane;

—	constatarea actelor de hărțuire morală săvârșite împotriva reclamantului și, în consecință

—	obligarea BEI la încetarea actelor de hărțuire morală și la repararea prejudiciului fizic, moral și patrimonial cauzat reclamantului, pe lângă plata cheltuielilor de judecată, a dobânzilor și a reevaluării monetare pentru sumele acordate.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/50

Acțiune introdusă la 24 iunie 2009 — Birkhoff/Comisia

(Cauza F-60/09)

2009/C 205/92

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Gerhard Birkhoff (Weitnau, Germania) (reprezentant: C. Inzillo, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea respingerii cererii reclamantului privind obținerea prelungirii aplicării articolului 2 alineatul (5) din anexa VII la Statutul funcționarilor în favoarea fiicei sale începând cu 1 ianuarie 2009 și obligarea Comisiei la plata sumelor datorate cu acest titlu începând cu 1 ianuarie 2009

Concluziile reclamantului

—

Declararea ilegalității și, prin urmare, anularea Deciziei Autorității împuternicite să facă numiri din 2 aprilie 2009, în măsura în care este ilegală și vădit neîntemeiată în fapt și în drept, precum și a oricărui act ulterior și/sau decizie anterioară acesteia, conexe și care rezultă din aceasta și, în special, a Deciziei din 14 noiembrie 2008 emise de PMO4;

—	obligarea Comisiei la plata sumelor neachitate reclamantului începând din 1 ianuarie 2009, majorate ca urmare a reevaluărilor și a dobânzilor până la plata efectivă;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/50

Acțiune introdusă la 26 iunie 2009 — Donati/BCE

(Cauza F-63/09)

2009/C 205/93

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Paola Donati (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: L. Levi, M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei BCE de a nu investiga susținerile privind o pretinsă hărțuire morală suferită de reclamantă, precum și repararea prejudiciului moral suferit.

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comitetului Executiv din 16 decembrie 2008 în măsura în care include o amenințare și o tentativă de intimidare a reclamantei;

—

anularea Deciziei Comitetului Executiv din 16 decembrie 2008 în măsura în care nu se pronunță cu privire la rezultatul anchetei administrative și cu privire la modul de soluționare al plângerii reclamantei; cu titlu subsidiar, anularea Deciziei Comitetului Executiv din 16 decembrie 2008 în măsura în care include o decizie „implicită” de clasare a plângerii fără investigații ulterioare și de nedispunere a unor măsuri subsecvente, în special de neinițiere a procedurii disciplinare;

—	anularea, în măsura în care se dovedește necesar, a Deciziei din 16 aprilie 2008 de respingere a acțiunii speciale formulate de reclamantă;

—	obligarea pârâtei la plate unei compensații pentru prejudiciul moral suferit, evaluat ex aequo et bono la 10 000 euro;

—	obligarea Băncii Centrale Europene la plata cheltuielilor de judecată.

29.8.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/52

Rectificarea comunicării din Jurnalul Oficial privind cauza T-159/09

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 153 din 4 iulie 2009, p. 44 )

2009/C 205/95

Comunicarea din JO privind cauza T-159/09, Biofrescos/Comisia, se va citi după cum urmează:

„Acțiune introdusă la 21 aprilie 2009 — Biofrescos — Comércio de Produtos Alimentares, Lda/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-159/09)

2009/C 193/67

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Biofrescos — Comércio de Produtos Alimentares, Lda (Linda-a-Velha, Portugalia) (reprezentant: A. Magalhães e Menezes, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei C (2009) 72 a Comisiei din 16 ianuarie 2009 de respingere a cererii reclamantei de remitere a unor taxe la import în cuantum de 41 271,09 EUR și de obligare la recuperarea ulterioară a acestora;

Motivele și principalele argumente

Reclamanta a importat, între septembrie 2003 și februarie 2005, mai multe loturi de creveți congelați din Indonezia, pentru care a solicitat remiterea taxelor la import în conformitate cu articolul 220 alineatul (2) litera (b), cu articolul 236 și cu articolul 239 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (1).

În opinia reclamantei, Comisia a încălcat cel puțin dispozițiile menționate în măsura în care: în primul rând, nu s-a pronunțat cu privire la toate argumentele invocate de către reclamantă în cererea sa de remitere a taxelor la import; în al doilea rând, a prezentat o motivare insuficientă, contradictorie și lipită de înțeles; în al treilea rând, a interpretat în mod incorect eroarea autorităților indoneziene; și, în al patrulea și ultimul rând, a considerat drept dovedite elemente de fapt care nu au fost în mod efectiv dovedite și în privința cărora sarcina probei revenea autorităților care au intervenit în mod succesiv de-a lungul procesului, iar în nici un caz reclamantei.

(1) JO L 97, p. 38, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58.”

		ISSN 1830-3668 doi:10.3000/18303668.C_2009.205.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 205

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 52 29 august 2009

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2009/C 205/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 193, 15.8.2009	1

	Rectificări
2009/C 205/95	Rectificarea comunicării din Jurnalul Oficial privind cauza T-159/09 (JO C 153, 4.7.2009, p. 44)	52