ISSN 1830-3668

doi:10.3000/18303668.C_2009.120.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 120

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 52
28 mai 2009


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

AVIZE

 

Comitetul Regiunilor

 

A 78-a sesiune plenară din 12 și 13 februarie 2008

2009/C 120/01

Avizul Comitetului Regiunilor privind diplomația orașelor

1

2009/C 120/02

Avizul Comitetului Regiunilor privind piața unică, viziunea socială și serviciile de interes general

6

2009/C 120/03

Aviz din proprie iniȚiativă al Comitetului Regiunilor pe tema autorităȚile teritoriale în avanpostul politicilor de integrare

12

2009/C 120/04

Aviz al Comitetului Regiunilor pe tema Gândiți mai întâi la scară mică: un Small Business Act pentru Europa

17

2009/C 120/05

Avizul Comitetului Regiunilor privind cartea verde privind coeziunea teritorială

23

2009/C 120/06

Avizul Comitetului Regiunilor privind Cartea verde privind calitatea produselor agricole

29

2009/C 120/07

Avizul Comitetului Regiunilor privind Cartea verde Migrație și mobilitate

34

2009/C 120/08

Avizul Comitetului Regiunilor privind serviciul universal în domeniul comunicațiilor electronice și rețele și internetul viitorului

41

 

III   Acte pregătitoare

 

Comitetul Regiunilor

 

A 78-a sesiune plenară din 12 și 13 februarie 2008

2009/C 120/09

Avizul Comitetului regiunilor privind ecologizarea sectorului transporturilor

47

2009/C 120/10

Avizul Comitetului Regiunilor privind Cerul unic european II

52

2009/C 120/11

Avizul Comitetului Regiunilor privind revizuirea sistemului EMAS și a sistemului comunitar de etichetare ecologică

56

2009/C 120/12

Avizul Comitetului Regiunilor privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere

65

RO

 


I Rezoluții, recomandări și avize

AVIZE

Comitetul Regiunilor

A 78-a sesiune plenară din 12 și 13 februarie 2008

28.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/1


Avizul Comitetului Regiunilor privind diplomația orașelor

2009/C 120/01

COMITETUL REGIUNILOR

recunoaște rolul esențial și din ce în ce mai important al diplomației orașelor, definită în sens larg ca instrument de care dispun autoritățile locale și organele acestora pentru a promova, la nivel mondial, coeziunea socială, durabilitatea mediului, prevenirea crizelor, soluționarea conflictelor, reconstrucția și reabilitarea în urma conflictelor, în scopul creării unui mediu stabil, în care cetățenii să poată conviețui în mod pașnic, într-un climat de democrație, progres și prosperitate;

recunoaște că diplomația modernă nu se mai exprimă și nu se mai practică exclusiv prin intermediul guvernelor naționale și că, având în vedere dialogul, cooperarea și coordonarea necesare pentru realizarea obiectivelor de pace, democrație și respectare a drepturilor omului la toate nivelurile, o colaborare mai strânsă între guvernele naționale și autoritățile locale și regionale reprezintă o cale naturală și necesară către elaborarea unor proceduri și a unor strategii mai eficiente și pe mai multe niveluri. Orașe de diferite dimensiuni joacă un rol important în cooperarea internațională, deoarece colaborează cu alte administrații locale în cadrul rețelelor internaționale;

consideră că, în contextul mai amplu al cooperării transfrontaliere, dar și în cadrul politicii europene de vecinătate, și în special al Instrumentului european de vecinătate și parteneriat, este posibilă promovarea cooperării cu Comisia Europeană pentru a lua în considerare subiectele, politicile și mai ales acțiunile care aparțin domeniului diplomației orașelor;

salută revigorarea Parteneriatului euromediteraneean și subliniază importanța existenței unui canal de dialog între autoritățile locale din statele membre UE și partenerii politicii europene de vecinătate din bazinul mediteraneean, precum și din Europa de Est;

subliniază rolul esențial pe care îl poate juca experiența UE în materie de transfer de cunoștințe în toate domeniile în care poate fi aplicată diplomația orașelor, inclusiv buna administrare, promovarea transparenței, lupta împotriva corupției, dezvoltarea locală, infrastructura, sănătatea, educația și formarea, combaterea traficului de persoane, tineretul, egalitatea de gen și dialogul intercultural;

Raportor

:

dna Eleni LOUCAIDES (CY-PPE)

consilier municipal al orașului Nicosia

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR,

în calitatea sa de organism instituțional european ce reprezintă autoritățile locale și regionale din statele membre și în conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană,

1.

recunoscând rolul esențial și din ce în ce mai important al diplomației orașelor, definită în sens larg ca instrument de care dispun autoritățile locale și organele acestora pentru a promova, la nivel mondial, coeziunea socială, durabilitatea mediului, prevenirea crizelor, soluționarea conflictelor, reconstrucția și reabilitarea în urma conflictelor, în scopul creării unui mediu stabil în care cetățenii să poată conviețui în mod pașnic, într-un climat de democrație, progres și prosperitate;

2.

conștient de faptul că acest rol este recunoscut la nivel internațional, că numeroase orașe, autorități locale și alte autorități publice din statele membre UE pun în aplicare diplomația orașelor de mulți ani, precum și că, datorită cunoștințelor aprofundate în acest domeniu, acești actori joacă un rol esențial și contribuie în mod eficient la încheierea de alianțe pentru facilitarea dialogului și prevenirea conflictelor, la promovarea soluționării acestora, la reconstrucția și reabilitarea după încheierea lor, precum și la dezvoltarea țărilor terțe, atât pe continentul european, în special în Balcani, precum și în Orientul Mijlociu, în America Latină, în Africa și în restul lumii;

3.

recunoscând că lumea devine din ce în ce mai urbanizată și mai complexă și că orașele și autoritățile locale se află permanent în prima linie a unui mediu multicultural, depunând eforturi pentru asigurarea drepturilor cetățenilor, reducerea tensiunilor, soluționarea conflictelor, integrare socială și economică, coeziune teritorială, promovarea dialogului între culturi, religii, state și popoare, precum și pentru promovarea păcii și a stabilității;

4.

recunoscând că diplomația modernă nu se mai exprimă și nu se mai practică exclusiv prin intermediul guvernelor naționale și că, având în vedere dialogul, cooperarea și coordonarea necesare pentru realizarea obiectivelor de pace, democrație și respectarea drepturilor omului la toate nivelurile, încurajarea cooperării mai strânse între guvernele naționale și autoritățile locale și regionale reprezintă o cale naturală și necesară către elaborarea unor proceduri și a unor strategii mai eficiente și pe mai multe niveluri;

5.

recunoscând că orașele joacă un rol important în cooperarea internațională, deoarece colaborează cu alte administrații locale în cadrul rețelelor internaționale, consideră totuși important să se țină seama de faptul că orașele acționează astfel din proprie inițiativă;

6.

recunoscând, în același timp, că diplomația orașelor și cooperarea descentralizată în general sunt instrumente complementare în serviciul promovării păcii și înțelegerii între popoare și că autoritățile locale și regionale sprijină inițiativele în vederea conviețuirii și reconcilierii dintre state și popoare, acționând întotdeauna în cadrul dreptului internațional privind drepturile omului și al principiilor și valorilor Uniunii Europene;

7.

preocupat de noile provocări cu care se confruntă umanitatea – incluzând aici schimbările climatice, catastrofele naturale, accesul la apa potabilă și la alte resurse naturale, pericolul pandemiilor, foametea, sărăcia, creșterea constantă a migrației – care produc în societățile noastre valuri de extremism, de intoleranță și de tensiuni între comunități de diferite culturi, origini etnice, religii și tradiții, iar acestea la rândul lor, devin cauze de conflict atât în interiorul statelor, cât și între acestea și considerând că este necesar să se adopte o abordare unitară și să se întreprindă acțiuni comune;

8.

angajat în promovarea dezvoltării durabile în orașele și teritoriile noastre, pentru o dezvoltare echitabilă, coerentă și care să respecte drepturile fundamentale ale omului și egalitatea dintre bărbații și femeile de orice rasă, cultură sau religie, respectând, în același timp, necesitatea de acces la educație și pe piața forței de muncă, în scopul consolidării procedurilor democratice și a autonomiei locale, factori esențiali pentru construirea unei lumi mai unite și mai pașnice;

9.

conștient de faptul că natura schimbătoare a conflictelor impune autorităților locale obligația constantă de a asigura bunăstarea cetățenilor și că dialogul și cooperarea mai strânsă între autoritățile locale și regionale la nivel internațional ar putea contribui la înțelegerea reciprocă, la promovarea obiectivelor comune și la soluționarea conflictelor, indiferent de cauzele acestora;

10.

recunoscând că persoanele și comunitățile locale sunt cele mai afectate de incapacitatea guvernelor centrale de a iniția un dialog pentru rezolvarea constructivă a problemelor, astfel încât să reinstaureze ordinea și stabilitatea;

11.

admițând, de asemenea, că autoritățile locale, constituind nivelul de guvernare cel mai apropiat de cetățeni, cunosc necesitățile acestora și sunt în cea mai bună poziție atât pentru a le identifica și a răspunde acestor necesități în perioadele de criză sau de conflict, cât și pentru a le anticipa;

12.

considerând că este de datoria autorităților locale să acționeze pentru libertate, democrație și progres, contribuind astfel la dezvoltarea internațională și la instaurarea păcii;

13.

recunoscând că UE și politicile sale, ca de exemplu politica europeană de vecinătate, se vor confrunta cu enorme dificultăți în dezvoltarea întregului lor potențial dacă nu se reușește soluționarea conflictelor care fac cooperarea regională extrem de dificilă, dacă nu imposibilă;

14.

amintind că vizibilitatea tot mai mare și influența diplomației orașelor au fost recent demonstrate cu ocazia primei Conferințe mondiale privind diplomația orașelor, organizată la Haga, între 11 și 13 iunie 2008, la care a fost reprezentat și Comitetul Regiunilor, și în cadrul căreia s-a discutat rolul autorităților locale în prevenirea conflictelor, în consolidarea păcii și în reconstrucția și restructurarea post-conflict;

15.

recunoscând munca responsabilă și de pionierat din domeniul diplomației orașelor pe care au realizat-o și continuă să o realizeze Congresul autorităților locale și regionale al Consiliului Europei, Consiliul municipalităților și regiunilor europene, Comitetul pentru diplomația orașelor, consolidarea păcii și drepturile omului al organizației „Orașele și administrațiile locale unite”, Asociația organizațiilor locale pentru democrație, mișcarea mondială „Primari pentru pace”, agențiile competente ale ONU, Forumul Glocal, precum și alte instituții și ONG-uri internaționale;

16.

invită toate administrațiile locale să reflecteze asupra responsabilităților care le revin în materie de menținere a păcii și justiției și să promoveze drepturile omului pentru toți, construind orașe unite pentru o lume unită;

17.

reafirmă necesitatea de a crea mecanisme de ajutor mai eficiente și mai transparente la nivel internațional, de a simplifica procedurile și, mai ales, de a implica autoritățile locale atât în elaborarea, cât și în aplicarea instrumentelor necesare;

18.

salută comunicarea din 8 octombrie 2008, în care Comisia Europeană susține necesitatea ca autoritățile locale să joace un rol mai important în conceperea și punerea în aplicare a acțiunilor UE pentru dezvoltare, precum și necesitatea unui dialog structurat între autoritățile locale și Comisie, sub egida Comitetului Regiunilor;

19.

de asemenea, salută faptul că, în comunicarea mai sus menționată, se face referire la instituirea unei platforme de schimb de informații între autoritățile locale din UE, așa cum propusese Comitetul Regiunilor;

20.

dorește să sublinieze că UE este direct interesată în soluționarea conflictelor regionale și a problemelor care subminează securitatea Europei, să prevină fluxurile necontrolate de migrație, să asigure furnizarea neîntreruptă de energie, precum și să promoveze pacea mondială în general;

21.

reiterează convingerea sa că relațiile de vecinătate prospere și sigure nu pot fi obținute decât prin cooperare eficientă la nivel local și regional;

22.

consideră că autoritățile locale și regionale sunt cel mai bine poziționate pentru a identifica necesitățile cetățenilor și a le răspunde, atât preventiv, cât și în situații post-conflict;

23.

consideră că, în contextul mai amplu al cooperării transfrontaliere, dar și în cadrul politicii europene de vecinătate, și în special al Instrumentului european de vecinătate și parteneriat, este posibilă promovarea cooperării cu Comisia Europeană pentru a lua în considerare subiectele, politicile și mai ales acțiunile care aparțin domeniului diplomației orașelor;

24.

salută revigorarea Parteneriatului euromediteraneean și subliniază importanța existenței unui canal de dialog între autoritățile locale din statele membre UE și partenerii politicii europene de vecinătate din bazinul mediteraneean, precum și cu Europa de Est și Caucazul, unde trebuie semnalat că UE joacă un rol important în promovarea procesului de pace și în acordarea de ajutoare umanitare, după izbucnirea ostilităților din august 2008;

25.

își reafirmă intenția de a promova crearea unei Adunări a autorităților locale și regionale din zona euromediteraneeană, pentru a da conținut Procesului de la Barcelona și Uniunii pentru Mediterana, instituită de către Consiliul European la 13 iulie, la Paris, în perspectiva promovării diplomației orașelor, printre alte obiective;

26.

salută declarația finală a Conferinței ministeriale „Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana”, desfășurată în perioada 3-4 noiembrie 2008 la Marsilia, care preia în mod substanțial propunerea exprimată de Forumul autorităților locale și regionale, reunit la Marsilia la 22 și 23 iunie 2008, și reluată în avizul CoR din 8 octombrie, angajându-se să asocieze Adunarea autorităților locale și regionale din zona euromediteraneeană (ARLEM), de îndată ce aceasta a fost înființată, Uniunii pentru Mediterana;

27.

recunoaște că, în ciuda experienței anterioare a tuturor părților implicate și a rolului constructiv și fundamental al acestora, nu există un model concret pentru punerea în aplicare a diplomației orașelor;

28.

semnalează că factorii principali care determină succesul sau eșecul diplomației orașelor sunt, în continuare, dificil de identificat cu precizie; prin urmare, procedurile trebuie să se adapteze cazurilor individuale și să fie flexibile, pentru a putea funcționa într-un mediu aflat în schimbare rapidă;

29.

își exprimă convingerea că părțile implicate în diplomația orașelor trebuie să fie conștiente de faptul că aceasta constituie un proces complex, care trebuie să se desfășoare în strânsă legătură cu alte eforturi și că este important să se înțeleagă în profunzime condițiile specifice unei anumite zone de conflict și contextul istoric al confruntării, precum și să se obțină acordul autorităților locale în cauză pentru orice inițiativă sau acțiune care urmează a fi întreprinsă;

30.

consideră esențiale experiența și cooperarea instituțiilor UE în acest domeniu și reafirmă necesitatea acordării unui sprijin politic și tehnic mai puternic pentru a asigura cooperarea transfrontalieră permanentă cu statele învecinate Uniunii Europene la nivelul administrației locale; invită statele membre și țările implicate să valorifice pe deplin programul TAIEX și alte instrumente de înfrățire existente, precum și programe ca „Europa pentru cetățeni” 2007-2013, pentru a pune bazele unei abordări fundamentate pe diplomația orașelor;

31.

semnalează posibilitatea de a organiza schimburi de funcționari ai administrațiilor locale între statele membre UE, pentru a promova dimensiunea diplomației orașelor și, de asemenea, pentru a întări cooperarea și coordonarea între acestea, în scopul schimbului de experiențe și al creării unor rețele de activitate;

32.

dorește să sublinieze rolul esențial pe care îl poate juca experiența UE în materie de transfer de cunoștințe în toate domeniile în care poate fi aplicată diplomația orașelor, inclusiv buna administrare, promovarea transparenței, lupta împotriva corupției, dezvoltarea locală, infrastructura, sănătatea, educația și formarea, combaterea traficului de persoane, tineretul, egalitatea de gen și dialogul intercultural;

33.

semnalează necesitatea ca statele membre și Comisia Europeană să colaboreze în continuare cu autoritățile locale și cu societatea civilă pentru a promova drepturile omului și drepturile tuturor grupurilor defavorizate în cadrul comunităților locale, invitând în special țările implicate în cooperarea euromediteraneeană să dovedească mai multă deschidere în susținerea societății civile, a administrațiilor locale și, prin extensie, a diplomației orașelor;

34.

recunoaște că, deși, pe de o parte, este necesar ca actorii internaționali să consolideze și să faciliteze acțiunile diplomației orașelor, pe de altă parte, nu ar trebui înființate noi structuri în acest scop decât dacă este absolut indispensabil, și numai pentru a răspunde unor necesități specifice;

35.

recomandă Comisiei pentru relații externe și cooperare descentralizată să monitorizeze îndeaproape evoluțiile în acest domeniu, să încurajeze comunicarea dintre organismele implicate și ONG-urile și rețelele europene și internaționale și, atunci când este posibil, să identifice regiunile în care ar putea fi aplicată diplomația orașelor și în care Comitetul Regiunilor ar putea juca un rol catalizator;

36.

recomandă ca Comitetul Regiunilor să informeze UE cu privire la necesitățile autorităților locale și regionale din regiunile aflate în situații de conflict și sugerează ca UE să joace un rol mai activ în soluționarea conflictelor, prin sprijinirea diplomației orașelor și a măsurilor aferente;

37.

de asemenea, invită UE să includă diplomația orașelor pe ordinea de zi a reuniunilor cu organismele internaționale competente;

38.

dorește să încurajeze Comisia Europeană în susținerea programelor regionale destinate implicării autorităților locale și regionale și a organismelor lor colective în diplomația orașelor, pentru a promova obiective și principii comune;

39.

salută inițiativa Congresului autorităților locale și regionale al Consiliului Europei de a elabora o Cartă europeană a diplomației orașelor, precum și proiectul înființării unui fond pentru sprijinirea diplomației orașelor; de asemenea, solicită UE să analizeze posibilitatea creării unui instrument de finanțare pentru susținerea acțiunilor diplomației orașelor și pentru promovarea acesteia în general;

40.

având în vedere popularitatea de care se bucură manifestarea anuală „Open Days – Săptămâna europeană a regiunilor și orașelor”, recomandă pregătirea unui seminar de informare specializat pe tema diplomației orașelor, care să fie inclus în programul ediției din 2009 a acestui eveniment;

41.

dorește să atragă atenția statelor membre asupra diplomației orașelor, subliniind faptul că aceasta este dedicată valorilor democrației, statului de drept și drepturilor omului; invită statele membre să sprijine inițiativele din cadrul diplomației orașelor, atât bilateral, cât și multilateral, deoarece reprezintă un instrument foarte promițător pentru susținerea dialogului dintre organismele locale și regionale la nivel internațional și în cadrul general al politicilor externe ale statelor membre, susținând astfel inițiativele societății civile în vederea păcii pe termen lung;

42.

îi va informa pe președintele Comisiei Europene, pe Înaltul reprezentant al UE pentru politica externă și de securitate comună, pe comisarul pentru relații externe, pe comisarul pentru dezvoltare și ajutor umanitar, precum și pe președintele Parlamentului European cu privire la conținutul acestui aviz, subliniind rolul pe care își propune să-l joace CoR în dezvoltarea diplomației orașelor și avantajele pe care le aduce aceasta UE în materie de consolidare a politicii externe și de realizare a obiectivelor de pace, securitate și stabilitate.

Bruxelles, 12 februarie 2009

Președintele

Comitetului Regiunilor

Luc VAN DEN BRANDE


28.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/6


Avizul Comitetului Regiunilor privind piața unică, viziunea socială și serviciile de interes general

2009/C 120/02

COMITETUL REGIUNILOR

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia piața unică trebuie să consolideze poziția consumatorilor și a IMM-urilor, să facă globalizarea folositoare pentru Europa, să înlăture dificultățile care afectează promovarea cunoștințelor și a inovațiilor, să faciliteze creșterea economică pentru a genera locuri de muncă și a îmbunătăți competitivitatea Europei, conform obiectivelor de la Lisabona, și este de acord că această piață trebuie să aibă o puternică dimensiune socială și de protecție a mediului;

regretă caracterul general al comunicării. Viitoarele propuneri concrete ale Comisiei privind atingerea scopurilor indicate în comunicare vor trebui supuse, de aceea, unei examinări aprofundate la momentul potrivit, mai ales în ceea ce privește respectarea principiului subsidiarității;

își exprimă convingerea că piața unică nu poate funcționa cu succes decât atunci când întreprinderile sunt competitive și cu condiția să genereze beneficii sociale reale pentru cetățenii Europei; în acest sens, consideră esențial să se urmeze calea deschisă de Directiva privind serviciile – care urmărește dezvoltarea deplină a libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii – sporindu-se astfel concurența reală și îmbunătățindu-se funcționarea pieței unice europene.

Raportor

:

Michael Schneider (DE-PPE) secretar de stat, reprezentantul landului Saxonia-Anhalt pe lângă guvernul federal

Documente de referință:

Comunicarea Comisiei – O piață unică pentru Europa secolului XXI

COM(2007) 724 final

Comunicarea Comisiei de însoțire a Comunicării privind „O piață unică pentru Europa secolului XXI” – Servicii de interes general, inclusiv servicii sociale de interes general: un nou angajament european

COM(2007) 725 final

Comunicarea Comisiei – Oportunități, acces și solidaritate: către o nouă viziune socială pentru Europa secolului 21

COM(2007) 726 final

Observații generale

Comitetul Regiunilor reamintește Avizul său prospectiv, din 23 martie 2007, pe această temă, intitulat „Viitorul pieței unice și bilanțul realității sociale europene”, care conține deja recomandări importante pentru dezvoltarea în continuare a pieței unice.

Context

Piața unică europeană joacă un rol-cheie în economia globalizată și în cadrul Strategiei de la Lisabona, deoarece favorizează competitivitatea economiei europene și implicit creșterea economică și ocuparea forței de muncă. În același timp această piață conduce la creșterea calității vieții și a prosperității cetățenilor Europei. Astfel, piața unică este una dintre cele mai importante realizări de până acum ale Uniunii Europene.

În acest context, Comitetul Regiunilor salută prezentarea de către Comisie a pachetului de măsuri privind piața unică, în care sunt prezentate propunerile acesteia cu privire la dezvoltarea ulterioară și orientările de viitor ale pieței unice europene, în vederea declanșării unei dezbateri pe aceste teme. Acesta este un pas important în direcția asigurării și pe viitor a capacității de a înfrunta provocările din ce în ce mai mari ale globalizării.

Comunicarea: „O piață unică pentru Europa secolului XXI”

COMITETUL REGIUNILOR

1.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia piața unică trebuie să consolideze poziția consumatorilor și a IMM-urilor, să facă globalizarea folositoare pentru Europa, să înlăture dificultățile care afectează promovarea cunoștințelor și a inovațiilor, să faciliteze creșterea economică pentru a genera locuri de muncă și a îmbunătăți competitivitatea Europei, conform obiectivelor de la Lisabona, și este de acord că această piață trebuie să aibă o puternică dimensiune socială și de protecție a mediului;

2.

regretă caracterul general al comunicării. Viitoarele propuneri concrete ale Comisiei privind atingerea scopurilor indicate în comunicare vor trebui supuse, de aceea, unei examinări aprofundate la momentul potrivit, mai ales în ceea ce privește respectarea principiului subsidiarității;

3.

subliniază că principiul subsidiarității reprezintă un element esențial al ordinii politice și juridice a Uniunii Europene, insistând, cu toate acestea, asupra faptului că multe dintre provocările cu care UE se confruntă în momentul de față sunt de natură globală (globalizarea, necesitatea protecției sociale, influența piețelor financiare globale, schimbările climatice etc.); de aceea, este nevoie, în acele domenii în care problemele nu pot fi soluționate la nivel local, regional sau național, de soluții comune bazate pe principii comune;

4.

își exprimă convingerea că piața unică nu poate funcționa cu succes decât atunci când întreprinderile sunt competitive și cu condiția să genereze beneficii sociale reale pentru cetățenii Europei; în acest sens, consideră esențial să se urmeze calea deschisă de Directiva privind serviciile – care urmărește dezvoltarea deplină a libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii – sporindu-se astfel concurența reală și îmbunătățindu-se funcționarea pieței unice europene;

5.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia mulți consumatori trebuie convinși de avantajele unei piețe europene comune pentru viața lor cotidiană. Sprijinul pentru UE va spori numai atunci când cetățenii vor constata personal ce foloase le aduce Uniunea;

6.

îndeamnă statelor membre să prezinte mai precis relația dintre piața unică, pe de o parte, și protecția consumatorului, îmbunătățirea situației ocupării forței de muncă, creșterea economică și stabilitatea prețurilor, pe de altă parte. În acest context, autoritățile locale și regionale pot juca un rol deosebit;

7.

recomandă, de aceea, așa cum a făcut deja în avizul intitulat „Viitorul pieței unice și bilanțul realității sociale europene”, ca Comisia Europeană, statele membre și autoritățile locale și regionale să informeze mai bine cu privire la modul în care ar trebui abordate ajustările economice și sociale rezultate din globalizare și din intensificarea concurenței, astfel încât să poată fi risipite îngrijorările cetățenilor și ale întreprinderilor;

8.

salută intenția Comisiei de a lua în considerare, în contextul dezvoltării în continuare a pieței unice, în special nevoile IMM-urilor, care contribuie la creșterea economică și permit crearea și diversificarea locurilor de muncă. Din aceste motive, ar trebui să se facă mai mult pentru a înlesni accesul IMM-urilor la piața unică, pentru ca acestea să se dezvolte mai bine și astfel potențialul lor să fie exploatat pe deplin; în special crearea de clustere și de puncte nodale reprezintă o metodă excelentă prin care IMM-urile de la nivel local, regional, național și, tot mai frecvent, de la nivel transfrontalier își pot extinde baza, contactele, oportunitățile de piață, profiturile și, ca urmare, capacitatea de a crea locuri de muncă;

9.

de aceea, subliniază încă o dată că statele membre și Comisia Europeană ar trebui să consulte autoritățile locale și regionale, asociațiile de întreprinderi și partenerii sociali și să discute cu aceștia ce obstacole birocratice pot fi eliminate în interesul întreprinderilor și în special al IMM-urilor, care suferă cel mai mult din cauza obstacolelor birocratice ce persistă în cadrul pieței interne. În acest context trebuie ținut seama de corelația dintre reducerea birocrației pentru IMM-uri și impunerea unor sarcini suplimentare autorităților locale și regionale;

10.

sprijină, de aceea, Comisia Europeană cu privire la cele două inițiative ale acesteia de promovare a IMM-urilor. În cadrul unei reglementări speciale pentru întreprinderile mici și mijlocii, trebuie adoptate diverse măsuri pentru sprijinirea IMM-urilor, în conformitate cu principiul „Gândiți mai întâi la scară mică”. Comitetul salută, de asemenea, propunerea Comisiei privind crearea unui statut al societății private europene, pentru a facilita IMM-urilor derularea de activități transfrontaliere. Simplificarea planificată a structurii legislației privind societățile comerciale poate contribui la îmbunătățirea competitivității întreprinderilor europene. Regulile simple, nebirocratice și eficiente contribuie direct la crearea unor relații concurențiale echilibrate și la stabilitatea economică. Măsurile reușite din acest domeniu au un impact pozitiv direct asupra economiei. Astfel, pot fi micșorate costurile consilierii juridice și ale consilierii pentru înființarea unei societăți. În cadrul tuturor acestor reflecții, trebuie vegheat însă ca măsurile la nivel european să fie conforme cu structurile în vigoare în legislațiile naționale privind societățile comerciale, precum și ca standardele sociale existente să fie menținute;

11.

salută observațiile Comisiei despre avantajele globalizării, însă atrage atenția asupra faptului că efectele menționate vor fi obținute numai atunci când standardele europene vor fi efectiv acceptate de către ceilalți actori de pe piața mondială. În caz contrar, este posibil ca existența unor standarde diferite să conducă la diminuarea competitivității economiei europene;

12.

subliniază în acest context că UE are nevoie de o nouă strategie privind globalizarea, care să se bazeze nu doar pe competitivitate, ci și pe pilonii creșterii economice durabile, ocupării depline a forței de muncă, coeziunii sociale și utilizării durabile a resurselor naturale. Aceste aspecte trebuie luate în considerare și în analizele de impact care urmează a fi realizate;

13.

subliniază că, datorită globalizării intensificate și concurenței în creștere asociate acesteia între economiile naționale bazate pe cunoaștere, întreprinderile europene trebuie să devină și mai inovative și creative, pentru a putea rămâne competitive;

14.

recunoaște în acest context că obiectivul, formulat de Consiliul European, privind creșterea cheltuielilor dedicate cercetării în Uniunea Europeană la 3% din PIB reprezintă un element central al competitivității și durabilității economiei europene;

15.

subliniază că educația și formarea continuă, și implicit dezvoltarea abilităților pe tot parcursul vieții, reprezintă marea provocare cu care se confruntă Uniunea Europeană, statele membre și regiunile. Pe lângă concurență, spirit întreprinzător, inovație și investiții, aceasta reprezintă una din forțele motrice pentru creșterea productivității. De aceea trebuie îmbunătățită capacitatea statelor membre, a regiunilor și a localităților de a investi în capitalul uman, astfel încât conceptul de învățare pe tot parcursul vieții să devină realitate;

16.

recomandă să se acorde în special o atenție sporită cooperării transfrontaliere în cercetare, dezvoltare și inovare, deoarece acest domeniu prezintă încă un mare potențial neexploatat;

17.

reamintește, de aceea, că este important ca personalul cu funcții de conducere din sectoarele public și privat să creeze un climat care să le insufle angajaților dorința de a-și îmbunătăți competențele, precum și că este necesar să se urmărească crearea de locuri de muncă de bună calitate;

18.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia protecția proprietății intelectuale este o componentă esențială a unei bune funcționări a pieței unice. Pe lângă faptul că încurajează inovația și creativitatea, o protecție eficientă a proprietății intelectuale sporește competitivitatea și creează locuri de muncă;

19.

evidențiază, ca și Comisia, importanța dimensiunii ecologice și sociale a pieței unice. Comitetul este de părere că trebuie intensificate eforturile în direcția protecției mediului, din perspectiva schimbărilor climatice. Comitetul atrage atenția și asupra necesității de a găsi soluții adecvate în vederea acoperirii costurilor presupuse de strategia de dezvoltare durabilă, pentru a nu împovăra cetățenii într-un mod excesiv și pentru a permite acelor întreprinderi care au investit deja în standarde de mediu foarte înalte să rămână competitive în Europa. Delocalizarea întreprinderilor europene care respectă standarde înalte de mediu către alte regiuni ale lumii unde nu există astfel de standarde ar pune, de asemenea, în pericol îndeplinirea obiectivelor mondiale privind clima;

20.

este de acord cu Comisia în privința faptului că mobilitatea lucrătorilor reprezintă o componentă importantă a organizării pieței unice. Statele membre își reglementează piața forței de muncă în funcție de propriile exigențe, fiind însă importantă evitarea sau eliminarea acelor obstacole din calea liberei circulații, care sunt contrare libertăților și drepturilor fundamentale;

21.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia comportamentul legat de mobilitate în UE s-a schimbat datorită pieței unice. Anumitor lucrători ajustările necesare le creează dificultăți, aceștia fiind îngrijorați de evoluțiile actuale. Din acest motiv, Comitetul Regiunilor împărtășește opinia Comisiei, conform căreia drepturile lucrătorilor trebuie să fie garantate în continuare, urmând a fi protejate în special prin aplicarea corectă a dispozițiilor dreptului comunitar al muncii;

22.

subliniază că un pilon de bază al integrării în Uniunea Europeană îl reprezintă coeziunea socială, economică și teritorială. Viitoarea configurație a politicii de coeziune este strâns legată de politica UE de creștere economică și de ocupare a forței de muncă. În special finanțările din Fondul Social European au fost și rămân un factor important de sprijinire a lucrătorilor și a întreprinderilor în cazul unor modernizări necesare în mediul muncii, precum și pentru îmbunătățirea șanselor de integrare pe piața forței de muncă. Astfel se poate răspunde mai bine cerințelor unui spațiu economic globalizat;

23.

salută faptul că în comunicare Comisia evidențiază frecvent mai buna legiferare, analiza de impact, evaluarea, precum și simplificarea legislației și reducerea birocrației. Comisia, Consiliul și Parlamentul European, ca și statele membre și regiunile trebuie să progreseze în aceste domenii, deoarece îmbunătățirile legislative sunt în folosul cetățenilor și al întreprinderilor. Pe această cale va crește nivelul de satisfacție în privința cooperării europene.

Documentul de însoțire intitulat „Servicii de interes general, inclusiv servicii sociale de interes general: un nou angajament european”

COMITETUL REGIUNILOR

24.

deplânge faptul că unei chestiuni fundamentale ca serviciile de interes general Comisia nu îi consacră decât un document de însoțire, care nu răspunde în niciun fel așteptărilor formulate de către Comitetul Regiunilor (1) și de către Parlamentul European (2) în cadrul consultărilor pentru Cartea albă privind serviciile de interes general;

25.

sprijină declarația Comisiei potrivit căreia statele membre sau autoritățile locale și regionale trebuie să decidă singure cu privire la natura, dimensiunea, organizarea și finanțarea acestor servicii;

26.

împărtășește părerea Comisiei potrivit căreia serviciile de interes general au o mare importanță pentru bunăstarea cetățenilor, integrarea socială, asigurarea coeziunii sociale și îmbunătățirea nivelului de ocupare a forței de muncă;

27.

evidențiază faptul că serviciile de interes economic general, care nu se supun reglementărilor europene sectoriale, sunt adesea puternic marcate de cultura și de obiceiurile locale și regionale și, prin urmare, necesită luarea de măsuri adecvate de către autoritățile locale și regionale;

28.

salută noul articol 14 din Tratatul de la Lisabona, care introduce un nou temei juridic pentru serviciile de interes economic general (SIEG). Această bază juridică va permite Consiliului și Parlamentului European să stabilească, prin intermediul regulamentelor, conform procedurii legislative obișnuite, principiile și condițiile, mai ales economice și financiare, care permit atingerea obiectivelor SIEG și care vor pune capăt incertitudinii juridice create prin abordarea de la caz la caz bazată pe instrumente legislative (directive sectoriale) sau pe acțiune juridică, utilizată până în prezent de către Comisie. De aceea regretă faptul că articolul 14 este doar menționat în Comunicarea privind SIG, fără exemplificarea consecințelor acestuia;

29.

salută, de asemenea, faptul că Tratatul de la Lisabona conține un „Protocol privind serviciile de interes general”, care evidențiază importanța acestora. Prin acest protocol sunt recunoscute diversitatea serviciilor de interes general și competența ce revine în primul rând statelor membre pentru prestarea lor. Comitetul Regiunilor evidențiază faptul că protocolul subliniază explicit competențele discreționare ample ale autorităților regionale și locale în ceea ce privește adaptarea serviciilor la nevoile utilizatorilor, atribuirea contractelor și organizarea serviciilor;

30.

apreciază că, în ciuda diferențelor dintre statele membre, serviciile sociale de interes general (SSIG) reprezintă un element esențial al modelului social european și, de aceea, este necesară asigurarea la nivel comunitar a unui cadru juridic stabil și transparent pentru dezvoltarea acestora, cu respectarea strictă a principiului subsidiarității și mai ales a competențelor autorităților locale și regionale în definirea misiunii acestor servicii, precum și în gestionarea și finanțarea lor;

31.

constată că, în pofida solicitării de către Comitetul Regiunilor (3) și Parlamentul European (4) a unei propuneri legislative a Comisiei care să asigure o certitudine juridică reală pentru prestarea de servicii sociale de interes general, propunerile prezentate în Comunicarea privind SIG se limitează la o serie de răspunsuri la „întrebări frecvente”, probabil utile, dar fără valoare juridică obligatorie;

32.

recunoaște că în documentul de însoțire Comisia încearcă să realizeze o delimitare clară a serviciilor de interes economic general de serviciile de interes general cu caracter neeconomic. Cu toate acestea, explicațiile Comisiei au un caracter prea general pentru a permite întotdeauna o delimitare juridică precisă în cazuri particulare;

33.

atrage atenția asupra faptului că nu există un model social european unic și că, din această cauză, în fiecare stat membru trebuie respectate diversitatea și diferențele cu privire la organizarea serviciilor sociale. Marja de manevră a statelor membre în stabilirea a ceea ce se înțelege prin servicii de interes economic general nu trebuie limitată prin noi acte legislative constrângătoare ale EU sau prin procese de coordonare suplimentare. În mod similar, noul articol 14 din Tratatul de la Lisabona nu trebuie interpretat într-un mod care să restrângă puterea de decizie a statelor membre;

34.

subliniază faptul că trebuie evitată extinderea obligațiilor de raportare și a cerințelor birocratice și statistice suplimentare;

35.

reamintește că legislația comunitară are repercusiuni multiple asupra sistemelor naționale de prestații sociale. În trecut s-a putut observa că prin legislația comunitară privind achizițiile publice, concurența și ajutoarele de stat, UE intervenea considerabil și în organizarea serviciilor locale de interes general, fără să fie asigurată o certitudine juridică reală pentru prestatorii și beneficiarii acestor servicii;

36.

în acest context, menționează un exemplu din legislația europeană privind achizițiile publice, și anume cooperarea între localități. Aceasta ascunde un mare potențial de eficiență care poate fi benefic cetățenilor. Ca instrument de cooperare administrativă, nu se supune niciunor cerințe ale legislației privind achizițiile publice și ar trebui mai degrabă să fie considerată o decizie organizațională internă a fiecărui stat, care nu ține de legislația privind achizițiile publice, trebuind a fi respectată ca atare de Comisie;

37.

subliniază că legislația europeană privind achizițiile publice este de mare importanță, în special pentru autoritățile locale și regionale. Comunicarea interpretativă privind achizițiile publice inferioare valorilor-limită indică din păcate o lipsă de sensibilitate a Comisiei față de preocupările autorităților locale și regionale. Este așadar necesar ca, în viitoarele discuții pe această temă, să se găsească soluții politice care să garanteze certitudinea juridică, în interesul autorităților locale și regionale;

38.

solicită Comisiei să ia în considerare, independent de rezultatul procesului menționat anterior, posibilitatea ca solicitările prezentate în comunicarea interpretativă să fie atenuate sau retrase.

Comunicarea intitulată „Oportunități, acces și solidaritate: către o nouă viziune socială pentru Europa secolului 21”

COMITETUL REGIUNILOR

39.

consideră că importanța în creștere a politicii sociale europene este reflectată și de dispozițiile articolului 2 din Tratatul de reformă de la Lisabona, care prevede noi obiective sociale pentru UE: „Uniunea combate excluderea socială și discriminările și promovează justiția și protecția socială, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului”. Carta drepturilor fundamentale, obligațiile impuse de „clauza socială transversală” și protocolul privind serviciile de interes general creează și ele oportunități pentru a face Europa mai socială. Tratatul prevede, de asemenea, opțiunea „cooperării consolidate”, pe care statele membre o pot promova și utiliza în domeniul politicii sociale (5);

40.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia, având în vedere provocările aflate în schimbare, creșterea nivelului prosperității în Europa poate fi înlesnită prin îmbunătățirea șanselor, a posibilităților de acces și a solidarității. În acest caz, se face referire pe bună dreptate la domeniile următoare: tineret, carieră, longevitate și sănătate, egalitatea de gen, integrare activă și nediscriminare, mobilitate și integrare reușită, precum și cooperare, cultură și dialog;

41.

este de acord cu aprecierea Comisiei conform căreia, pentru realizarea egalității de șanse, care joacă un rol central în cadrul viziunii pentru Europa secolului 21, nu există un concept unic valabil pentru toată Europa și că, în multe domenii ale politicii sociale, diversitatea practicilor și instrumentelor politice, precum și eterogenitatea instituțiilor interne stau în calea armonizării; de aceea, Comitetul se opune ideii că provocările similare sau identice ar reprezenta în mod automat și provocări comune, care ar duce la o nevoie de acțiune comună, în special la nivelul UE;

42.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia în domeniul economic și al politicii sociale soluțiile inovatoare necesare trebuie găsite în primul rând la nivel local, regional și național, și subliniază în acest context rolul important al autorităților regionale și locale, ca și al partenerilor sociali;

43.

atrage atenția asupra faptului că intervențiile Comisiei nu trebuie să depășească cadrul competențelor sale stabilite de tratate, care se limitează în principal la sprijinirea și completarea acțiunii statelor membre;

44.

recunoaște importanța majoră a formării și calificării tinerilor, ca o condiție indispensabilă pentru crearea de locuri de muncă, integrare socială și deci pentru reușita pieței unice;

45.

nu este de acord cu poziția din comunicarea Comisiei potrivit căreia ar exista un „sistem european de învățământ și de formare” și subliniază că UE are obligația de a respecta pe deplin competența statelor membre în ceea ce privește programa școlară, conținutul acesteia și organizarea sistemelor de învățământ;

46.

recunoaște, sub rezerva respectării repartizării competențelor, astfel cum este prevăzută în tratate, că UE poate juca un rol important în schimburile de experiență și bune practici, în sprijinirea nivelului local, regional și național, precum și în sensibilizarea cetățenilor;

47.

salută, în contextul scopurilor urmărite în prezentul document, schimburile de experiență și de bune practici la nivel european, cu implicarea autorităților locale și regionale;

48.

apreciază faptul că, în ceea ce privește problemele legate de punerea în practică, având în vedere provocările cu care se confruntă numeroase state membre, Comisia a propus verificarea și adaptarea cadrelor juridice existente cu privire la egalitatea de gen și la combaterea discriminării, respingând totuși extinderea prevederilor respective la alte domenii.

Bruxelles, 12 februarie 2009.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Luc VAN DEN BRANDE


(1)  Avizul privind „Cartea albă a Comisiei Europene privind serviciile de interes general” (CdR 327/2004) – JO C 164, 5.7.2005.

(2)  Rezoluția Parlamentului European privind Cartea albă a Comisiei privind serviciile de interes general [2006/2101(INI)], din 27.9.2006.

(3)  Avizul Comitetului Regiunilor din 6 decembrie 2006 privind Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona – Serviciile sociale de interes general în Uniunea Europeană” COM(2006) 177 final, (CdR 181/2006).

(4)  Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2007 privind serviciile sociale de interes general în Uniunea Europeană [2006/2134(INI)].

(5)  Articolele 6, 5 (a) și respectiv 27.


28.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/12


Aviz din proprie iniȚiativă al Comitetului Regiunilor pe tema „autorităȚile teritoriale în avanpostul politicilor de integrare”

2009/C 120/03

COMITETUL REGIUNILOR

consideră că strategiile de integrare a imigranților au legătură cu politica europeană în materie de imigrare, care, pentru a fi eficace, ar trebui însoțită de sprijinul acordat dezvoltării în țările de origine ale imigranților și în cele de tranzit;

subliniază că politicile de integrare a imigranților trebuie să se alinieze la valorile europene fundamentale, precum respectarea drepturilor omului și a diversității, lupta împotriva discriminării, promovarea toleranței și a egalității de șanse;

subliniază necesitatea unei abordări holistice, care să țină cont nu numai de aspectele economice și sociale ale integrării, ci și de problemele privind diversitatea culturală și religioasă, cetățenia, drepturile politice și participarea la viața publică a imigranților legali și estimează că obținerea unor rezultate depinde de o abordare colectivă, cu participarea actorilor interesați de la nivel local, regional, național și european;

pentru a reuși integrarea imigranților, recomandă punerea în aplicare a unei guvernanțe pe mai multe niveluri, în conformitate cu principiul subsidiarității, care reglementează cooperarea dintre Uniunea Europeană, statele membre și autoritățile locale și regionale și împărtășește punctul de vedere exprimat cu ocazia celei de-a treia conferințe interministeriale pentru integrare din 3 și 4 noiembrie 2008 de la Vichy, privind atât necesitatea implicării autorităților locale și regionale în elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor de integrare, cât și rolul esențial jucat de aceste autorități în integrarea imigranților în societățile-gazdă;

estimează că rolul autorităților locale și regionale este determinant pentru punerea în aplicare a politicilor de integrare, în funcție de competențele, uneori exclusive, ale acestora. Această responsabilitate implică cheltuieli considerabile pentru regiunile și orașele în cauză, al căror buget trebuie să acopere costurile integrării; solicită creșterea alocațiilor Fondului european de integrare și sprijinirea într-o mai mare măsură a acțiunilor de integrare de la nivel local și regional;

solicită să participe deplin la Forumul european pentru integrare, a cărui organizare este prevăzută să aibă loc în anul 2009, precum și la orice alt eveniment de aceeași natură organizat în cadrul cooperării europene și propune instituirea de premii de integrare pentru resortisanții țărilor terțe.

Raportor

:

Dimitrios Kalogeropoulos (EL/PPE), primarul municipiului Egaleo (Atena)

Document de referință:

Document de lucru al serviciilor Comisiei Europene pe tema „Întărirea acțiunilor și instrumentelor menite să facă față provocărilor integrării” – Raport prezentat în cadrul conferinței interministeriale din 2008 privind integrarea

SEC(2008) 2626

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

estimează că documentul de lucru al serviciilor Comisiei Europene pe tema „Întărirea acțiunilor și instrumentelor menite să facă față provocărilor integrării” se înscrie pe linia concluziilor adoptate de Consiliul JAI din iunie 2007 privind consolidarea politicilor de integrare ale Uniunii Europene;

2.

consideră că sporirea fenomenului migrației din ultimul deceniu impune urgentarea aplicării de politici eficiente de promovare a integrării sociale, economice și culturale a migranților legali provenind din țări terțe;

3.

observă că creșterea numărului de imigranți a fost însoțită de o lărgire și o diversificare a tipologiei imigrației, a structurii fluxurilor migratorii și a compoziției relației țară gazdă/țară de origine;

4.

reamintește că integrarea migranților este, în principal, de competența țărilor membre care au, la nivel național sau regional, puterea de a pune în aplicare politici în domenii precum educația, sănătatea, locuințele și piața muncii; Tratatul de la Lisabona prevede întărirea rolului Uniunii Europene în ceea ce privește politica în domeniul imigrării și integrării resortisanților din țările terțe, dar nu prevede armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre;

5.

constată că, în cursul ultimilor ani, multe state membre au depus eforturi considerabile pentru a dezvolta politici naționale de promovare a integrării migranților (aceasta însemnând atât a noilor veniți, cât și a imigranților din prima sau a doua generație). Cu toate acestea, politicile aplicate până în prezent nu au produs rezultatele dorite în multe dintre statele membre, din cauza persistenței numeroaselor obstacole care stau în calea integrării sociale a migranților, precum recenta criză financiară, șomajul, nivelul scăzut de pregătire și/sau de calificare, lipsa de interes pentru integrare, precum și lipsa de cooperare între actorii implicați;

6.

consideră că evoluțiile în plan economic și demografic impun elaborarea unei strategii europene comune, menită să gestioneze fluxurile migratorii în mod echilibrat, să promoveze integrarea și să lupte împotriva imigrației clandestine și a traficului de ființe umane;

7.

subliniază necesitatea dezvoltării unei politici europene coerente în materie de imigrare și își exprimă prin urmare satisfacția pentru adoptarea la 15 octombrie 2008 a Pactului european privind imigrația și azilul;

8.

consideră că strategiile de integrare a imigranților au legătură cu politica europeană de imigrare, care, pentru a fi eficace, ar trebui, însoțită însă și de un sprijin adecvat acordat dezvoltării în țările de origine ale imigranților și în cele de tranzit; acest sprijin ar trebui acordat cu precădere în domeniul educației școlare de bază, al sănătății și al infrastructurii economice;

Principii esențiale

9.

consideră că integrarea socială trebuie percepută ca rezultat al unui proces în urma căruia resortisanții din țările terțe, care au reședință legală într-un stat membru, să fie apți să evolueze independent de orice intervenție din exterior și să ocupe o poziție socială comparabilă cu cea a resortisanților din țara de reședință și cu cea a celorlalți cetățeni europeni;

10.

observă că integrarea este un proces în ambele sensuri, care implică un angajament reciproc și care cuprinde drepturi și obligații, atât pentru societatea-gazdă, cât și pentru imigranți. Acest proces presupune din partea imigranților voința de a-și asuma responsabilitățile propriei integrări în societatea-gazdă (învățând limba și acceptând principiile de drept și valorile acestei societăți), dar și, din partea societății gazdă, voința de a-i accepta pe imigranți și de a-i integra;

11.

subliniază că politicile de integrare a imigranților trebuie să presupună acceptarea deplină și împărtășită a valorilor fundamentale ale culturii europene, precum respectarea drepturilor omului și a diversității, lupta împotriva discriminării, promovarea toleranței și a egalității de șanse. Aceste politici trebuie, pe de altă parte, să fie compatibile cu politicile fundamentale ale UE în materie de coeziune, ocuparea forței de muncă, dezvoltare, relații externe, libertate, securitate și justiție;

12.

consideră că aplicarea principiului egalității de tratament este hotărâtoare pentru asigurarea calității regimurilor democratice. Ideea că toate ființele umane au aceeași valoare și că, prin urmare, trebuie tratate în mod identic, reprezintă un element inerent al culturii Uniunii Europene;

Modalități de funcționare

13.

estimează că integrarea imigranților ar trebui să constituie o prioritate esențială a Uniunii Europene;

14.

subliniază necesitatea unei abordări holistice, care să țină cont nu numai de aspectele economice și sociale ale integrării, ci și de problemele privind diversitatea istorică, culturală și religioasă, cetățenia, drepturile politice și participarea la viața publică a imigranților legali;

15.

pentru a reuși integrarea imigranților, recomandă punerea în aplicare a unei guvernanțe pe mai multe niveluri. O astfel de abordare va trebui să fie conformă cu principiul subsidiarității, care reglementează cooperarea dintre Uniunea Europeană, statele membre și autoritățile locale și regionale;

16.

estimează că obținerea unor rezultate depinde de o abordare colectivă, cu participarea actorilor interesați de la nivel local, regional, național și european. Este necesară implicarea instituțiilor respective ale Uniunii Europene, a autorităților locale, regionale și naționale, a organizațiilor neguvernamentale (ONG), a partenerilor sociali și a reprezentanților societății civile, inclusiv a imigranților înșiși – fie că este vorba de nou-veniți sau de imigranți care sunt deja instalați de una sau de două generații –, precum și a tuturor actorilor care acționează în mod eficient în domeniul sportului, al culturii și al coeziunii sociale;

17.

sprijină promovarea de măsuri care să faciliteze accesul imigranților la piața muncii și la dobândirea de calificări profesionale. Pentru imigranți, găsirea unui loc de muncă constituie un element esențial în procesul de integrare deplină în societățile-gazdă;

18.

insistă asupra importanței pe care o are educația în procesul de integrare, în special învățarea limbii sau a limbilor naționale oficiale ale țării-gazdă;

19.

sprijină învățarea limbilor țărilor de origine, deoarece aceasta facilitează atât învățarea limbii sau limbilor naționale oficiale ale țărilor-gazdă, cât și dobândirea de cunoștințe în alte domenii;

20.

susține promovarea de măsuri și acțiuni menite să transforme procesul educativ într-o punte culturală între societate și resortisanții țărilor terțe;

21.

consideră că educația copiilor de imigranți trebuie să fie prioritară și aprobă promovarea diversității în sistemele de învățământ naționale;

22.

estimează că ar trebui să se acorde o atenție deosebită imigrantelor, nu numai pentru faptul că au un rol determinant în educarea copiilor și în reproducerea modelelor culturale, ci și pentru că ele sunt cele mai expuse la fenomenul excluderii sociale, la violențe și discriminări;

23.

consideră că dialogul intercultural este o temă extrem de importantă pentru integrare și că autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în promovarea acestui dialog și, în consecință, în lupta împotriva manifestărilor rasiste și xenofobe;

24.

consideră că rolul mass-media este determinant în sensibilizarea opiniei publice față de rolul imigrației și în limitarea fenomenelor de marginalizare, rasism și xenofobie;

25.

observă că promovarea egalității de șanse a imigranților în domeniile educației, formării și ocupării unui loc de muncă este cea mai bună cale de evitare a excluderii sociale a acestora. Șansa de a revendica o poziție de egalitate în societatea-gazdă este cea mai bună metodă de a evita riscul radicalizării violenței grupurilor marginalizate;

26.

consideră că evaluarea politicilor de integrare este indispensabilă și, pentru aceasta, estimează că este necesar să se conceapă indicatori și să se elaboreze modele europene comune pentru integrare;

27.

consideră că instituirea Fondului european de integrare a resortisanților țărilor terțe este deosebit de importantă și apreciază că fondul va contribui în mod decisiv la elaborarea politicilor de integrare;

Participarea autorităților regionale și locale

28.

afirmă că rolul autorităților locale și regionale este determinant pentru punerea în aplicare a politicilor de integrare, în funcție de competențele, uneori exclusive, ale acestora. Reamintește totodată că autoritățile locale și regionale acționează deseori ca prestatori de servicii, ca parteneri ai altor niveluri de guvernanță, printre care și comunitățile de interese. Această responsabilitate implică cheltuieli considerabile pentru regiunile și orașele în cauză, al căror buget trebuie să acopere costurile integrării;

29.

reamintește că anumite regiuni europene joacă un rol vital în integrarea imigranților minori neînsoțiți pe teritoriul lor. Acești minori sunt plasați sub tutela autorităților regionale competente, ceea ce presupune costuri suplimentare pentru multe dintre ele, având în vedere că trebuie să le asigure acestor minori integrarea efectivă, întreținerea, educația și toate cele necesare pentru bunăstarea lor, până la vârsta majoratului. De aceea, Comitetul solicită autorităților regionale, naționale și europene să își asume responsabilitatea privind gestionarea acestui fenomen și repartizarea sarcinilor financiare corespunzătoare;

30.

în plus, subliniază că autoritățile locale și regionale trebuie să aibă posibilitatea de a participa activ la dezvoltarea strategiilor de integrare, într-un stadiu incipient al elaborării acestora și pe toată durata punerii lor în aplicare;

31.

împărtășește punctul de vedere exprimat cu ocazia celei de-a treia conferințe interministeriale pentru integrare din 3 și 4 noiembrie 2008 de la Vichy, privind atât necesitatea implicării autorităților locale și regionale în elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor de integrare, cât și rolul esențial jucat de aceste autorități în integrarea imigranților în societățile-gazdă;

32.

observă faptul că autoritățile locale și regionale joacă un rol important în valorificarea experiențelor europene, atât prin schimbul de bune practici și difuzarea rezultatelor obținute, în special prin participarea acestora la punerea în aplicare a programelor comunitare (de exemplu CLIP, ERLAIM, ROUTES, City2City, INTER-EUROCITIES) cât și prin funcționarea rețelelor regionale transnaționale;

33.

estimează că autoritățile locale și regionale contribuie în mod hotărâtor la crearea condițiilor necesare astfel încât cetățenii din terțe țări să aibă acces la informare și la servicii oferite de forțele de muncă, la servicii de educație, sănătate, locuințe, cultură, precum și la alte bunuri publice și, de asemenea, să se bucure de posibilitatea de a-și forma legături stabile cu societatea-gazdă;

34.

observă că autoritățile locale și regionale acordă o importanță deosebită colaborării, comunicării și schimbului de informații cu cetățenii, cu organizațiile imigranților și cu ONG-urile. Astfel, autoritățile contribuie în mod esențial la instalarea unui climat de încredere, la menținerea coeziunii în societățile-gazdă și, în consecință, la recunoașterea imigrației ca factor de dezvoltare și progres;

Îndeplinirea obiectivelor

35.

sprijină inițiativele luate de Uniunea Europeană începând din 1999, care urmăresc punerea în aplicare a deciziilor Consiliului European de la Tampere cu privire la formularea de propuneri și punerea în aplicare de politici eficiente, menite să ducă la integrarea imigranților proveniți din țări terțe;

36.

își exprimă satisfacția pentru crearea de către Comisia Europeană a unui website dedicat integrării, care va facilita accesul la informații și schimbul acestora;

37.

propune ca statele membre și Comisia Europeană să ia inițiative în vederea valorificării posibilităților oferite de noile tehnologii (e-democrație, e-guvernare, e-servicii etc.), pentru a permite cetățenilor și imigranților să-și exprime cu mai mare ușurință punctele de vedere și propunerile cu privire la politicile și măsurile de integrare;

38.

subliniază că sunt necesare luarea de măsuri colective și promovarea cooperării și dialogului între cei implicați în integrarea la nivel local, regional, național și european;

39.

propune încurajarea evaluării comparative a rezultatelor strategiilor de integrare la nivel local și regional și punerea în valoare a acelor experiențe și bune practici în materie de integrare de la nivel local și regional care au avut succes și care ar putea servi drept exemplu pentru alte regiuni;

40.

consideră că este necesar să se încurajeze acțiunile și măsurile care urmăresc instaurarea unui climat stabil și a unor relații bazate pe încredere între imigrant și societatea care îl găzduiește;

41.

consideră că, pentru elaborarea unor politici de integrare eficiente și corespunzătoare, este esențial să fie luate în considerare domeniile educației, locuințelor și sănătății;

42.

estimează că Uniunea Europeană va trebui să instaureze o relație de real sprijin față de țările de origine ale imigranților, diferențiată în funcție de necesități;

43.

consideră că sunt necesare evaluarea și, eventual, redefinirea programelor existente în materie de formare și de ofertă în domeniul formării profesionale, de educare și formare a resortisanților din țările terțe, în special în acele profesii care se exercită în mod empiric;

44.

sugerează ca structurile existente în țările UE să fie ajutate să valorifice aptitudinile și experiența imigranților;

45.

consideră că este necesar să se creeze, în statele membre, condițiile necesare pentru acreditarea și certificarea competențelor și pregătirii dobândite în țările de origine, precum și pentru validarea acestora, în așa fel încât să se sporească posibilitățile de acces ale imigranților la alte studii și locuri de muncă și să se promoveze astfel capacitatea acestora de a-și satisface necesitățile, consolidând totodată capitalul uman al țării gazdă;

46.

îndeamnă Comisia Europeană să sprijine schimbul de bune practici între autoritățile locale și regionale deoarece acestea contribuie în mod hotărâtor la o integrare armonioasă și eficientă;

47.

solicită creșterea alocațiilor Fondului european de integrare și sprijinirea într-o mai mare măsură a acțiunilor de integrare de la nivel local și regional;

48.

îndeamnă Comisia să încurajeze înfrățirile între autorități locale și regionale europene și autorități echivalente din țările de origine ale imigranților;

49.

invită Comisia și statele membre să examineze posibilitatea de a crea, la nivel regional și local, puncte de contact pentru integrare, care să fie echivalente cu cele care există la nivel național sau care să le înlocuiască;

50.

dorește să contribuie la manualul privind integrarea al Comisiei, prin prezentarea de bune practici ale autorităților locale și regionale;

51.

solicită să participe deplin la Forumul european pentru integrare, a cărui organizare este prevăzută să aibă loc în anul 2009, precum și la orice alt eveniment de aceeași natură organizat în cadrul cooperării europene;

52.

propune instituirea de premii de integrare pentru resortisanții țărilor terțe, eventual în cadrul premiilor regionale anuale instituite de Comitetul Regiunilor, premii care să fie decernate imigranților și/sau actorilor implicați în procesul de integrare a acestora (autorități locale sau regionale, întreprinderi, organizații, asociații, fundații, persoane particulare, funcționari etc.).

Bruxelles, 12 februarie 2009.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Luc VAN DEN BRANDE


28.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/17


Aviz al Comitetului Regiunilor pe tema „Gândiți mai întâi la scară mică”: un „Small Business Act” pentru Europa

2009/C 120/04

COMITETUL REGIUNILOR

salută comunicarea Comisiei privind un „Small Business Act” (SBA) pentru Europa și sprijină agenda politică propusă, care urmărește să revoluționeze politica europeană în domeniul IMM-urilor prin instituirea unui cadru care să faciliteze promovarea spiritului antreprenorial și a legislației favorabile IMM-urilor, permițând în același timp dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii din întreaga Europă prin aplicarea principiului „Gândiți mai întâi la scară mică”;

ia notă de faptul că SBA nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, însă consideră că, pentru a se atinge obiectivele propuse și pentru a se asigura punerea integrală în aplicare, este necesar ca SBA să fie obligatoriu din punct de vedere politic și să furnizeze o foaie de parcurs și o structură stabilă de guvernanță pentru politica în domeniul IMM-urilor; așadar, invită Consiliul European să-și îndeplinească responsabilitățile în acest domeniu și Comisia Europeană și statele membre să coopereze cu autoritățile locale și regionale și cu alte părți implicate;

atrage atenția asupra faptului că actuala recesiune și criză din sistemul bancar internațional are un impact disproporționat asupra posibilității IMM-urilor de a avea acces la finanțare și solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că sectorul bancar ia suficient în considerare condițiile dificile în care funcționează IMM-urile și că sunt puse integral în aplicare recomandările convenite în cadrul celei de-a cincea Mese rotunde (1) dintre bănci și IMM-uri, care urmăresc facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare;

recunoaște că integrarea Small Business Act în Strategia de la Lisabona și în programele naționale de reformă reprezintă o abordare corectă, care ar trebui să contribuie la îmbunătățirea monitorizării, și, în acest sens, solicită o evaluare anuală riguroasă pentru a măsura progresele înregistrate în politica în domeniul IMM-urilor în fiecare stat membru în raport cu obiectivele și termenele convenite, cu recomandări pentru acțiuni viitoare concertate, pentru a asigura punerea deplină în aplicare a SBA și realizarea obiectivelor sale.

Raportor

:

dna Constance Hanniffy (IE-PPE), membru al Consiliului comitatului Offaly, al Autorității regionale pentru Zona Centrală (Midland Regional Authority) și al Adunării Regionale pentru Zonele de Frontieră, Centrale și de Vest (Border, Midland and Western Regional Assembly)

Document de referință:

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor -„Gândiți mai întâi la scară mică”: un „Small Business Act” pentru Europa

COM(2008) 394 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

salută comunicarea Comisiei privind un „Small Business Act” (SBA) pentru Europa și sprijină agenda politică propusă, care urmărește să revoluționeze politica europeană în domeniul IMM-urilor prin instituirea unui cadru care să faciliteze promovarea spiritului antreprenorial și a legislației favorabile IMM-urilor, permițând în același timp dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii din întreaga Europă prin aplicarea principiului „Gândiți mai întâi la scară mică”;

2.

ia notă de faptul că SBA nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, însă consideră că, pentru a se atinge obiectivele propuse și pentru a se asigura punerea integrală în aplicare, este necesar ca SBA să fie obligatoriu din punct de vedere politic și să furnizeze o foaie de parcurs și o structură stabilă de guvernanță pentru politica în domeniul IMM-urilor; așadar, invită Consiliul European să-și îndeplinească responsabilitățile în acest domeniu și Comisia Europeană și statele membre să coopereze cu autoritățile locale și regionale și cu alte părți implicate;

3.

consideră că, în contextul economic actual, SBA și obiectivele sale sunt mai importante ca niciodată, dat fiind că IMM-urile au un potențial neexploatat de creștere economică și de creare și menținere a locurilor de muncă; mai mult, crede că SBA oferă posibilitatea de a demonstra un angajament politic, precum și de a spori încrederea în sectorul european al întreprinderilor;

4.

recomandă ca, la formularea și la punerea în aplicare a politicilor UE, să fie luate în considerare diversitatea IMM-urilor (în ceea ce privește dimensiunea și forma), cadrul de reglementare și cultura antreprenorială în care operează acestea, precum și diversele profiluri ale întreprinderilor micro/mici/mijlocii și diferențele dintre regiuni în ceea ce privește performanța întreprinderilor; prin urmare, propune ca SBA să asigure recunoașterea mai explicită a dimensiunii locale și regionale, pentru a putea ține seama de toți acești factori pe deplin și în mod corespunzător;

5.

subliniază importanța acordării unui sprijin care să asigure durabilitatea pe termen lung a întreprinderilor și îndeamnă la precauție, pentru a nu se acorda o atenție prea mare înființării de întreprinderi și IMM-urilor noi, în detrimentul întreprinderilor cu vechime și al celor în curs de dezvoltare și restructurare;

6.

recunoaște importanța promovării și dezvoltării culturii antreprenoriale; salută propunerea de organizare a „săptămânii europene a IMM-urilor” și inițiativa „Erasmus pentru tinerii antreprenori”, însă consideră că, dacă se urmărește integrarea valorii spiritului antreprenorial în conștiința națională și europeană, trebuie să se înceapă la nivel școlar, prin dezvoltarea unui dialog semnificativ între reprezentanții micilor întreprinderi, elevi și profesori; așadar, invită statele membre să acorde mai multă atenție promovării educației antreprenoriale, insuflării unei mentalități antreprenoriale pentru elevi și formării profesorilor, precum și să revizuiască în consecință programul de lucru „Educație și formare profesională 2010”;

7.

salută recunoașterea, în cadrul SBA, a necesităților speciale ale femeilor-antreprenor, însă atrage atenția asupra necesităților imigranților-antreprenori, care în general, datorită împrejurărilor, dau dovadă de mai mult spirit antreprenorial și sunt mai dispuși să își asume riscuri; recomandă să se țină seama și de cerințele tinerilor, minorităților și antreprenorilor în vârstă, precum și să se facă distincție între provocările și necesitățile antreprenorilor migranți care provin din UE și cele ale antreprenorilor originari din țări terțe;

8.

subliniază importanța deosebită a flexicurității, atât pentru angajatorii, cât și pentru lucrătorii din IMM-uri și solicită o mai bună integrare a flexicurității în SBA;

Asigurarea unui grad înalt de aplicare și stabilirea de proceduri de evaluare

9.

recunoaște că integrarea Small Business Act în Strategia de la Lisabona și în programele naționale de reformă reprezintă o abordare corectă, care ar trebui să contribuie la îmbunătățirea monitorizării, și, în acest sens, solicită o evaluare anuală riguroasă pentru a măsura progresele înregistrate în politica în domeniul IMM-urilor în fiecare stat membru în raport cu obiectivele și termenele convenite, cu recomandări pentru acțiuni viitoare concertate, pentru a asigura punerea deplină în aplicare a SBA și realizarea obiectivelor sale;

10.

solicită informarea corespunzătoare a Comitetului Regiunilor cu privire la evaluările anuale și subliniază că acesta va monitoriza progresele înregistrate la nivel local și regional, prin intermediul bine cunoscutei sale Platforme de monitorizare a Strategiei de la Lisabona;

11.

având în vedere cele peste 90 de măsuri propuse, consideră că este necesară stabilirea de priorități printre acțiunile incluse în SBA, în scopul de a facilita punerea lor în aplicare, de a obține rezultate concrete pentru IMM-uri și de a imprima un caracter de urgență acțiunilor. În acest sens, ar propune ca domenii prioritare de acțiune următoarele: (a) accesul la finanțare; (b) aplicarea deplină a principiului „Gândiți mai întâi la scară mică”, pentru îmbunătățirea mediului administrativ și de reglementare și (c) îmbunătățirea accesului pe piețe, inclusiv pe cea a achizițiilor publice;

12.

salută intenția consolidării aplicării principiilor subsidiarității și proporționalității și subliniază că aceste principii se aplică de la nivelul UE, la nivel național, dar și la nivel local și regional;

13.

solicită Comisiei să furnizeze mai multe detalii referitoare la modul în care va fi tratat „testul IMM” ca parte a evaluării impactului, în ceea ce privește domeniul și natura impacturilor care urmează a fi evaluate, precum și nivelul la care să se desfășoare consultarea și perioadele de consultare prevăzute;

14.

subliniază faptul că în comunicare nu se acordă suficientă atenție rolului reprezentantului pentru IMM-uri și solicită Comisiei să garanteze că reprezentantului IMM-urilor i se vor acorda suficiente resurse politice și financiare pentru a permite realizarea obiectivelor SBA și pentru a spori vizibilitatea activităților politice legate de IMM-uri și gradul de informare cu privire la acestea;

15.

sprijină obiectivele statutului de societate privată europeană (SPE), și anume reducerea costurilor de înființare a societăților, simplificarea cadrului de reglementare pentru a facilita comerțul transfrontalier și eliminarea altor obstacole;

16.

subliniază importanța garantării faptului că măsurile prevăzute în SBA și noile propuneri legislative nu subminează buna administrare și bunele practici aplicate în prezent de statele membre și de autoritățile lor locale și regionale în promovarea spiritului antreprenorial și în elaborarea de politici favorabile IMM-urilor;

17.

consideră că utilizarea programelor și instrumentelor financiare preexistente disparate pentru a realiza obiectivele SBA, fără finanțare suplimentară, reprezintă o deficiență și recomandă crearea unei linii bugetare specifice pentru acțiunile-pilot;

Îmbunătățirea accesului la finanțare

18.

atrage atenția asupra faptului că actuala recesiune și criză din sistemul bancar internațional are un impact disproporționat asupra posibilității IMM-urilor de a avea acces la finanțare și solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că sectorul bancar ia suficient în considerare condițiile dificile în care funcționează IMM-urile și că sunt puse integral în aplicare recomandările convenite în cadrul celei de-a cincea mese rotunde (2) dintre bănci și IMM-uri, care urmăresc facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare. Printre aceste recomandări, se numără următoarele: (i) mai multă transparență între bănci și IMM-uri; (ii) combinarea caracteristicilor împrumutului și ale capitalului propriu; (iii) sporirea volumului împrumuturilor prin securitizare; (iv) facilitarea investițiilor transfrontaliere de capital de risc; (v) o mai bună reglementare a microcreditelor;

19.

apreciază eforturile Comisiei Europene și ale Băncii Europene de Investiții (BEI) de a pune la dispoziția IMM-urilor diferite instrumente financiare, dar solicită cu fermitate Comisiei să reevalueze, în special, inițiativa JEREMIE, pentru a lua în considerare acoperirea geografică variabilă a acesteia pe teritoriul UE și pentru a examina mai bine eventualele implicații pentru alte politici, precum politica în domeniul concurenței, care împiedică aplicarea integrală sau parțială a inițiativei în anumite regiuni; de asemenea, CoR recomandă BEI să aibă o atitudine mai activă în comunicarea rolului său, a valorii sale adăugate și a modalităților de acces la inițiativa JEREMIE și la programul-cadru pentru competitivitate și inovare;

20.

recomandă ca măsurile financiare ale UE să fie însoțite de instrumente complementare pentru a asigura IMM-urilor mai multe șanse de reușită și subliniază că autoritățile locale și regionale sunt parteneri naturali în acordarea acestor ajutoare suplimentare;

21.

salută propunerea de modificare a Directivei privind plățile întârziate, care ar trebui să contribuie la garantarea efectuării la timp a plăților către IMM-uri, însă subliniază că problema principală o constituie aplicarea acestei directive, iar statele membre trebuie să depună eforturi pentru a îmbunătăți cultura plăților în mediul de afaceri și în administrațiile publice; solicită Comisiei Europene și celorlalte instituții europene să răspundă preocupărilor recente exprimate de Ombudsmanul European cu privire la accelerarea modalităților de plată către contractanți, societăți și alte organizații (3);

22.

având în vedere diversitatea IMM-urilor în ceea ce privește dimensiunea și domeniul lor de activitate, consideră că unele programe ale UE ar putea prevedea măsuri mai bine adaptate, destinate microîntreprinderilor, întreprinderilor mici sau celor mijlocii, pentru a nu obliga microîntreprinderile să concureze cu întreprinderile mijlocii, care beneficiază de condiții și posibilități de finanțare mai bune, pentru a obține sprijin financiar sau de altă natură;

23.

salută propunerea Comisiei de a simplifica regimul TVA prin introducerea unui plafon uniform de scutire și prin adoptarea unei directive care să ridice plafoanele TVA și propune ca statele membre să revizuiască și alte aspecte ale politicii fiscale, pentru a îmbunătăți condițiile de reinvestire a profitului în întreprindere, fluxul de numerar și transferurile de întreprinderi;

24.

salută noul Regulament general de exceptare pe categorii, care permite statelor membre să acorde ajutoare de stat pentru IMM-uri, dezvoltare regională, inovare, cercetare, formare profesională, ocuparea forței de muncă și capital de risc fără a notifica în prealabil Comisia; ia notă de ridicarea plafonului de minimis al regulamentului de la 100 000 EUR la 200 000 EUR;

25.

încurajează Comisia Europeană și, dacă este cazul, statele membre să evalueze multitudinea de programe, inițiative și rețele de susținere a întreprinderilor în scopul de a reuni, în măsura posibilului, diferitele instrumente și fonduri pentru a le spori vizibilitatea și pentru a oferi IMM-urilor mai multă coerență [acest punct poate fi corelat cu punctul 44 d) privind punctele unice de contact];

26.

recomandă insistent Comisiei Europene să includă bunele practici locale și regionale printre subiectele discuțiilor ulterioare la nivel european. Autoritățile locale și regionale pot stimula capitalul privat potențial disponibil, prin crearea și finanțarea de rețele de „capital informal”, punându-i pe investitorii privați în legătură cu întreprinderile aflate în faza de înființare sau de pornire;

O mai bună reglementare în beneficiul IMM-urilor

27.

ia notă de propunerea de introducere a unor date comune de intrare în vigoare pentru regulamentele privind IMM-urile; se îndoiește că această măsură va avea efecte tangibile asupra reducerii sarcinilor administrative impuse IMM-urilor și recomandă evaluarea acestor efecte după o perioadă inițială de probă;

28.

ia notă de propunerea Comisiei ca microîntreprinderilor să nu li se solicite să răspundă anchetelor statistice locale mai des de o dată la trei ani, însă subliniază că datele anuale sunt necesare pentru analiza politicilor pe bază de probe concrete și consideră că ar fi mai potrivit ca principiul „o singură dată” să fie aplicat în totalitate, pentru a se limita transmiterea repetată de formulare către diferitele autorități publice, ca de exemplu în scopuri fiscale și statistice;

29.

dorește să sublinieze obstacolele considerabile existente la înființarea și extinderea microîntreprinderilor din cauza suprareglementării și solicită să se acorde mai multă atenție introducerii în SBA a unor măsuri pentru soluționarea acestei probleme;

30.

salută angajarea în vederea înlăturării barierelor din calea transferurilor de întreprinderi și atrage atenția asupra faptului că aceasta este deosebit de importantă pentru transferurile de întreprinderi între membri ai familiei, dat fiind că mulți proprietari de IMM-uri vor înainta în vârstă și se vor retrage din afaceri în cursul următorului deceniu; de asemenea, subliniază că există probleme similare și în cazul IMM-urilor administrate de către proprietari;

31.

apreciază propunerea Comisiei ca toate statele membre să încerce să încheie în termen de un an procedurile judiciare în caz de faliment nefraudulos și ca întreprinderile care își reîncep activitatea să fie tratate în mod egal în raport cu întreprinderile nou constituite, dar solicită Comisiei să abordeze provocările asemănătoare, însă nu identice, cu care se confruntă antreprenorii insolvabili care nu au fost declarați oficial în stare de faliment;

32.

așteaptă un acord cu privire la jurisdicția în materie de brevete de nivel comunitar și salută prevederile uniforme propuse în statutul SPE, care vor permite IMM-urilor să economisească timp și să-și reducă costurile; recomandă Comisiei și statelor membre să sprijine fără rezerve realizarea acestor obiective;

33.

subliniază povara pe care o reprezintă costurile ridicate ale ansamblului de asigurări obligatorii pentru IMM-uri (cum ar fi asigurarea de răspundere publică și de răspundere a angajatorului și asigurarea profesională a angajatorului) și faptul că aceasta poate constitui un obstacol în calea dezvoltării și chiar a supraviețuirii lor; invită Comisia și statele membre să coopereze cu sectorul asigurărilor pentru a stabili dacă există măsuri adecvate care să răspundă necesităților specifice ale IMM-urilor;

Facilitarea accesului pe piețe

34.

consideră că SBA ar trebui să recunoască rolul pe care îl pot juca autoritățile locale și regionale în facilitarea dezvoltării transfrontaliere a IMM-urilor, în special în ceea ce privește asigurarea accesului la informațiile de care au nevoie acestea pentru a-și desfășura activitatea pe plan internațional, cum ar fi informațiile privind cadrul și cerințele de reglementare, fiscalitatea, procedurile de soluționare a litigiilor și serviciile de consultanță și de asistență pentru IMM-uri;

35.

recunoaște rolul pe care îl pot juca investițiile străine directe în facilitarea accesului IMM-urilor pe piețele internaționale și solicită Comisiei să elaboreze măsuri care să sporească implicarea IMM-urilor în activitățile de export, deoarece implicarea lor poate conduce la diseminarea semnificativă a tehnologiei, la modele de afaceri mai eficiente și, astfel, poate crește competitivitatea internațională generală a IMM-urilor; sprijină recenta comunicare privind grupurile de nivel mondial (4) și obiectivul de a integra mai bine IMM-urile în grupuri și de a susține transferul de cunoștințe și internaționalizarea;

36.

atrage atenția asupra amenințării crescânde a pieței negre și solicită Comisiei să abordeze provocarea pe care o reprezintă aceasta pentru IMM-uri, în special prin măsuri care să îmbunătățească protecția proprietății intelectuale și care să combată mai eficient contrafacerile;

Facilitarea accesului pe piețe – sporirea participării la achizițiile publice

37.

observă că piața achizițiilor publice rămâne fragmentată, iar achizițiile publice transfrontaliere sunt limitate; prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze un cadru mai transparent, care să deschidă piața europeană a achizițiilor publice și să ofere posibilități suplimentare pentru IMM-uri;

38.

salută codul european de bune practici în materie de facilitare a accesului IMM-urilor la contractele de achiziții publice, prezentat de Comisie (5), și solicită acesteia și statelor membre să promoveze măsuri de contractare inovatoare care să sporească participarea IMM-urilor la achizițiile publice, cum ar fi divizarea procedurilor de ofertare în loturi sau includerea unor posibilități de cooperare în cadrul invitațiilor de participare la procedurile de ofertare, dacă este cazul;

39.

salută angajamentul Comisiei Europene de a utiliza Rețeaua întreprinderilor europene (Enterprise Europe Network – EEN) pentru a promova codul de bune practici în rândul autorităților locale și regionale în cursul anului 2009, pentru a facilita schimburile de bune practici și pentru a reechilibra cultura achizițiilor în cadrul acestor autorități; subliniază necesitatea ca EEN să coopereze în acest domeniu cu asociațiile reprezentative relevante din fiecare stat membru;

40.

recunoaște importanța pe care o are pentru IMM-uri depășirea obstacolelor inițiale din calea accesului la piața achizițiilor publice, dat fiind că IMM-urile cu cele mai bune rezultate au, în general, și cea mai mare experiență în materie de proceduri de ofertare; așadar, solicită să se pună la dispoziția IMM-urilor mai multe informații privind posibilitățile existente pe piața achizițiilor publice și să se garanteze că IMM-urile adoptă o abordare strategică și bine informată pentru a intra pe piață;

41.

recunoaște că sarcinile administrative impuse IMM-urilor la pregătirea procedurilor de ofertare sunt excesive și propune utilizarea la scară mai largă în statele membre a chestionarelor de precalificare, care reduc în mare măsură eforturile de reformulare a acelorași informații pentru procedurile de ofertare ulterioare;

42.

atrage atenția asupra potențialului achizițiilor publice electronice (e-procurement), în mare măsură nevalorificat; recomandă exploatarea în mai mare măsură a avantajelor oferite de soluțiile TIC în ceea ce privește reducerea costurilor, având în vedere că, în prezent, numai o treime dintre contractele de achiziții publice sunt acceptate în format electronic pe teritoriul UE; în consecință, solicită ca acest aspect să fie mai bine abordat în SBA și pus în aplicare de Comisie și de statele membre;

Dimensiunea locală și regională

43.

recunoaște rolul pe care îl pot juca autoritățile locale și regionale în realizarea obiectivelor SBA și recomandă ca statele membre să colaboreze în mod constructiv cu aceste autorități, în special pentru a garanta înglobarea principiului „Gândiți mai întâi la scară mică” în elaborarea politicilor publice, astfel încât toate nivelurile administrației publice să contribuie la sprijinirea antreprenorilor;

44.

subliniază faptul că autoritățile locale și regionale asigură condiții propice pentru IMM-uri, reprezintă clienți importanți pentru bunurile și serviciile acestora și le oferă sprijin consultativ, financiar și de altă natură, cum ar fi furnizarea de sedii pentru întreprinderi la prețuri accesibile;

45.

invită autoritățile locale și regionale să-și însușească SBA și să-și asume, în măsura posibilului, o mai mare responsabilitate politică în susținerea IMM-urilor, acordând mai multă atenție preocupărilor acestora, ascultând ceea ce au de spus, răspunzând necesităților lor și sprijinindu-le dezvoltarea;

46.

în acest sens, încurajează autoritățile locale și regionale să ia inițiative pentru a răspunde necesităților întreprinderilor mici și mijlocii în domenii precum:

a)

înființarea de forumuri consultative care să reunească interesele administrației locale/regionale și pe cele ale IMM-urilor, pentru a contribui la îmbunătățirea consultărilor și pentru a elabora politici publice favorabile întreprinderilor mici;

b)

îmbunătățirea și facilitarea accesului la contractele din sectorul public prin reechilibrarea culturii achizițiilor și a procedurilor de achiziții publice ale autorităților respective, pentru a facilita participarea întreprinderilor mici la procedurile de ofertare, pe cont propriu sau alături de alte societăți. De asemenea, autoritățile locale și regionale ar putea facilita utilizarea achizițiilor publice electronice (e-procurement), care ar contribui la reducerea sarcinilor impuse IMM-urilor în cadrul procedurii de ofertare;

c)

evaluarea nivelului taxelor și tarifelor solicitate de autorități sectorului de afaceri și căutarea unor modalități de reechilibrare a contribuțiilor la bugetele autorităților locale și regionale, în vederea aplicării integrale a principiului „utilizatorul plătește” și a reducerii sarcinilor administrative pentru întreprinderile mici și mijlocii;

d)

colaborarea cu agențiile relevante din zonele în care activează IMM-urile pentru a coordona mai bine accesul lor la informații, la formare și la consultanță – elaborând strategii locale/regionale coerente privind furnizarea de informații, cu câte un punct unic de contact recunoscut la scară largă –, precum și pentru a crea baze de cunoștințe locale/regionale, pentru a răspunde solicitărilor de informații din partea IMM-urilor în fiecare etapă a dezvoltării unei întreprinderi. Înființarea de puncte unice de contact la nivel local/regional, în apropierea întreprinderilor și ușor de accesat de către acestea, poate reduce frustrarea și poate evita irosirea timpului și a șanselor de către întreprinderile mici și mijlocii;

e)

încurajarea utilizării serviciilor de guvernare electronică (e-guvernare) de către IMM-uri, precum și a interacțiunilor digitale cu acestea;

Sprijinirea cercetării și dezvoltării, a inovării și a competențelor

47.

consideră că SBA trebuie să se concentreze asupra sporirii eficienței transferului de tehnologie între instituțiile de învățământ superior și IMM-uri și asupra creării unui mediu și a unei infrastructuri adecvate pentru inovare și transfer de tehnologie, acestea fiind esențiale pentru susținerea competitivității, crearea de noi întreprinderi, combaterea șomajului și accelerarea dezvoltării IMM-urilor;

48.

atrage atenția asupra faptului că dezbaterea actuală privind cercetarea, dezvoltarea și inovarea pare orientată către întreprinderile mari și către societățile nou constituite, cu potențial ridicat, ceea ce are un impact negativ asupra echilibrului spațial, prin consolidarea concentrărilor economice existente în marile centre urbane; solicită Comisiei și statelor membre să abordeze provocările pe care le implică această situație pentru IMM-urile care își desfășoară activitatea în afara acestor zone economice;

49.

observă că definiția inovării inclusă în SBA este foarte restrictivă, referindu-se numai la tehnologiile avansate, și prin urmare solicită Comisiei să aibă în vedere o clasificare mai amplă a inovării, luând în considerare diferitele tipuri/niveluri de inovare din cadrul diverselor sectoare și activități ale IMM-urilor din întreaga UE;

50.

salută propunerea de elaborare a unui inventar al necesităților viitoare în materie de competențe în UE, însă invită Comisia să colaboreze cu regiunile în vederea elaborării acestui inventar și la nivel regional (și, dacă este cazul, local), nu numai la nivelul statelor membre, având în vedere diversitatea economiilor regionale și a nevoilor acestora în ceea ce privește competențele;

Transformarea provocărilor legate de mediu în oportunități

51.

observă că, în comunicare, nu se face referire la Programul de asistență pentru conformitatea ecologică (ECAP) și recomandă să se abordeze acest aspect, pentru a garanta că cerințele de respectare a legislației de mediu sunt proporționale cu impactul exercitat de fiecare întreprindere asupra mediului;

52.

consideră că introducerea de mecanisme de stimulare și o utilizare mai inovatoare a politicii fiscale de către statele membre, pentru a determina IMM-urile să investească în produse și procese ecologice, ar contribui la extinderea utilizării acestora de către IMM-uri și, de asemenea, ar spori considerabil gradul de conștientizare cu privire la aceste produse și procese.

Bruxelles, 12 februarie 2009.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Luc VAN DEN BRANDE


(1)  Comisia Europeană., Masa rotundă dintre bănci și IMM-uri., mai 2007.

(2)  Comisia Europeană., Masa rotundă dintre bănci și IMM-uri, mai 2007.

(3)  Între 2005 și 2007, Comisia a reușit să înjumătățească numărul întârzierilor de plată. Cu toate acestea, în 2007, peste 22% din numărul total al plăților realizate de Comisie erau efectuate cu întârziere.

(4)  Comunicarea Comisiei Europene: „Către înființarea de grupuri de nivel mondial în Uniunea Europeană”, COM(2008) 652.

(5)  Document de lucru al serviciilor Comisiei: „Codul european de bune practici de facilitare a accesului IMM-urilor la contractele de achiziții publice”, SEC(2008) 2193.


28.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/23


Avizul Comitetului Regiunilor privind cartea verde privind coeziunea teritorială

2009/C 120/05

COMITETUL REGIUNILOR

reamintește coeziunea teritorială ca unul din viitoarele obiective politice orizontale ale UE, complementar coeziunii economice și sociale;

declară că acest obiectiv urmărește să asigure fiecărui teritoriu comunitar accesul la infrastructuri și la serviciile de interes economic general (SIEG), în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață ale cetățenilor europeni, și presupune implementarea mecanismelor care să asigure dezvoltarea armonioasă a Comunității, în întregul său;

consideră că politica regională va trebui revizuită în funcție de acest nou obiectiv, fără să fie renaționalizată și redirecționând-o către un echilibru potrivit între cheltuielile legate de competitivitate și cele ce vizează reducerea decalajelor dintre regiuni; în acest sens, invită Comisia să evalueze operațiile de alocare de fonduri (earmarking);

preconizează definirea unor noi indicatori care să ia mai mult în considerare decalajele dintre regiuni în ansamblul politicilor publice;

solicită să fie alocate resurse suplimentare celor trei componente ale cooperării teritoriale, dată fiind contribuția incontestabilă a acesteia la integrarea europeană;

consideră că obiectivul coeziunii teritoriale presupune asigurarea coordonării între politicile sectoriale și politica de coeziune, prin luarea în considerare a impactului teritorial al tuturor politicilor sectoriale, încă din stadiul de concepție;

reamintește importanța SIG și SIEG ca vectori de coeziune teritorială și regretă că impactul politicilor comunitare asupra acestora nu a fost nici studiat înainte de a fi făcute propunerile legislative ale Comisiei, nici evaluat ulterior;

consideră că buna guvernanță teritorială reprezintă piatra unghiulară a realizării acestui obiectiv și subliniază necesitatea îmbunătățirii acestei guvernanțe, prin consolidarea parteneriatului cu autoritățile teritoriale, în conformitate cu principiile guvernării pe mai multe niveluri.

Raportor

:

Jean-Yves Le Drian (PSE-FR), Președintele Consiliului Regiunii Bretagne

Document de referință:

Comunicare din partea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European – Cartea verde privind coeziunea teritorială: transformarea diversității teritoriale într-un avantaj

COM(2008) 616 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Observații generale pe marginea propunerilor din Cartea verde a Comisiei

1.

salută adoptarea de către Comisia Europeană, la 6 octombrie 2008, a Cărții verzi privind coeziunea teritorială, fapt ce permite lansarea unei vaste dezbateri la nivel european asupra acestui concept, care va deveni un obiectiv politic orizontal al UE (1), alături de coeziunea socială și economică, în conformitate cu tratatul în curs de ratificare (articolul 3 din TUE);

2.

consideră că domeniul de aplicare a coeziunii teritoriale trebuie să fie mai precis definit. Propune Comisiei, drept bază pentru acest efort de definire, cele trei dimensiuni ale unei politici de coeziune teritorială expuse în cel de-al treilea Raport de coeziune, și anume: o dimensiune de rectificare prin „reducerea decalajelor existente”, o dimensiune de prevenire prin „sporirea coerenței (…) politicilor sectoriale cu impact teritorial” și o dimensiune de stimulare prin „ameliorarea integrării prin încurajarea cooperării între regiuni”;

3.

consideră că noțiunea de coeziune teritorială trebuie să integreze dimensiunea maritimă;

4.

consideră că în viitor va fi necesar să se meargă și mai departe de întrebările formulate de Comisie în Cartea verde, pentru a se acorda importanța cuvenită conceptului de coeziune teritorială pe plan comunitar; sprijină propunerea de întărire a cooperării dintre diferitele autorități și părți interesate. Împărtășește sentimentul că noțiunea de coeziune teritorială permite crearea unor legături între eficiența economică, coeziunea socială și echilibrul ecologic, plasând dezvoltarea durabilă în centrul elaborării de politici; aceasta trebuie să aibă ca punct de pornire condițiile teritoriale specifice fiecărei regiuni;

5.

solicită Comisiei ca, la expirarea perioadei de consultări, să elaboreze o Carte albă în care să precizeze noțiunea de coeziune teritorială și obiectivele acesteia la nivelul UE, prin efectuarea unei analize de impact în teritoriu a tuturor politicilor comunitare;

Principiile de bază ale unui nou obiectiv politic pentru Uniunea Europeană

6.

reamintește că, în avizul său privind cel de-al patrulea Raport privind coeziunea, solicitase ca pe viitor politica de coeziune să țină mai mult seama de chestiunile de coeziune teritorială (2), fără a pierde din vedere coeziunea economică și socială, care reprezintă un obiectiv comunitar important de reducere a decalajelor;

7.

subliniază importanța coeziunii teritoriale, în calitatea acesteia de obiectiv politic asociat coeziunii sociale și economice și care conferă totodată acțiunii comunitare o capacitate sporită de consolidare a solidarității în Uniunea Europeană și de a contribui în mod eficient la dezvoltarea durabilă, cu respectarea principiului subsidiarității și a distribuției competențelor între diferitele niveluri de guvernare;

8.

reamintește energic că obiectivul coeziunii teritoriale trebuie aplicat întregului teritoriu european, adică ansamblului regiunilor Uniunii Europene, fără a aduce, totuși, atingere priorităților stabilite ca atare în cadrul politicii regionale și al intervențiilor prin fonduri structurale;

9.

solicită Comisiei să-și aprofundeze cercetările în vederea elaborării de indicatori relevanți (la nivel subregional, dacă este cazul) pentru problemele socioeconomice caracteristice diferitelor tipuri de regiuni și, mai ales – dar nu exclusiv –, regiunilor muntoase, insulelor, zonelor slab populate, zonelor de frontieră, precum și regiunilor ultraperiferice (RUP), a căror situație specială este reamintită la articolele 158 și respectiv 299 din TUE, pentru a scoate în evidență avantajele și handicapurile specifice acestora;

10.

invită Comisia să îmbunătățească în mod substanțial datele statistice, precum și reprezentarea cartografică a acestora, pentru a le face să corespundă situației reale;

11.

consideră coeziunea teritorială drept un mijloc prin care fiecare teritoriu comunitar dobândește acces la infrastructuri și la servicii de interes economic general, pentru a contribui astfel la îmbunătățirea condițiilor de viață ale cetățenilor, conform standardelor europene din secolul XXI, recunoscând în același timp că accesul nu depinde doar de poziția geografică, ci este, de asemenea, determinat de calitatea conexiunilor, de disponibilitatea și calitatea infrastructurii și a serviciilor;

12.

consideră că noțiunea de coeziune teritorială se bazează pe principiul solidarității, care necesită aplicarea unor mecanisme de asigurare a dezvoltării armonioase a Comunității în întregul ei și de reducere a decalajelor de dezvoltare dintre diversele teritorii;

13.

reamintește că ultimele rapoarte privind coeziunea reliefează o tendință de agravare a unor decalaje teritoriale, atât între regiunile europene, cât și la nivel subregional. Aceste decalaje sunt caracterizate de fenomene precum segregarea spațială (care generează anumite forme de ghetoizare), precum și declinul constant al unor zone izolate. Ele fac necesară mai mult ca niciodată recunoașterea coeziunii teritoriale drept obiectiv orizontal al Uniunii Europene;

14.

consideră că această necesitate sporește, dat fiind supracostul determinat de absența coeziunii teritoriale pe plan european: supracosturi sub aspectul mediului, generate mai ales de congestionarea zonelor urbane și de schimbările climatice, și supracosturi sociale generate de concentrarea geografică a problemelor sociale; în sfârșit, lipsa coeziunii teritoriale dăunează funcționării pieței unice europene, prin reducerea accesului anumitor teritorii la libertățile înscrise în tratate;

15.

propune transformarea coeziunii teritoriale într-un element esențial al strategiei UE de abordare a crizei, atât financiare, cât și economice, pe care o trăim; în acest context, dată fiind complexitatea provocărilor care se anunță în următorii ani, solicită ca resursele bugetare să fie menținute cel puțin la nivelul actual, dacă nu chiar sporite;

16.

se împotrivește oricărei inițiative care, sub pretextul împrejurărilor sau din alte motive, tinde către o renaționalizare, chiar și parțială sau pe căi ocolite, a politicii de coeziune;

Către o politică regională revizuită, pusă în slujba coeziunii teritoriale

17.

consideră că obiectivul coeziunii teritoriale este complementar celui de coeziune economică și socială și că cele trei forme de coeziune trebuie să se sprijine reciproc, ceea ce înseamnă că obiectivul coeziunii economice, sociale și teritoriale trebuie luat în considerare de către toate politicile comune cu impact teritorial și în special de politica regională; solicită Comisiei să dezvolte modele pentru o integrare sectorială la nivel regional, care să consolideze coeziunea teritorială;

18.

invită Comisia să redacteze un bilanț al contribuției strategiilor de la Lisabona și Göteborg la realizarea coeziunii teritoriale, în cadrul operației de alocare de fonduri structurale (earmarking) pentru perioada 2007-2013;

19.

propune Comisiei să prevadă o modificare a orientărilor strategice pentru perioada 2014-2020, astfel încât să țină seama, în afară de coeziunea socio-economică, și de obiectivele coeziunii teritoriale pentru perioada 2014-2020; în acest sens, amintește că este necesar ca politica regională să găsească echilibrul corect între cheltuielile pentru competitivitate, care favorizează creșterea economică într-un mediu globalizat, și cheltuielile destinate reducerii decalajelor dintre regiuni, în vederea atingerii obiectivelor de coeziune;

20.

preconizează elaborarea unor noi instrumente, și în special a unor indicatori, în funcție de necesitățile realizării coeziunii teritoriale (3), inclusiv prin analize subregionale. Pentru elaborarea unor strategii regionale și răspunsuri politice adecvate este necesară furnizarea unor instrumente pertinente, care să permită luarea în considerare a decalajelor regionale în elaborarea politicilor publice [de exemplu, venitul disponibil pe cap de locuitor, pentru a ține seama și de transferuri, pe lângă PIB/cap de locuitor, capacitatea fiscală, accesul la diverse servicii (transport, distribuția de energie, sănătate, educație), structura demografică și repartizarea populației (date privind dispersia populației, nivelul de îmbătrânire și ratele de dependență) sau chiar crearea unor indicatori sintetici de dezvoltare umană] (4);

Cooperarea teritorială

21.

reamintește incontestabila valoare adăugată europeană a cooperării teritoriale și contribuția sa la obiectivul coeziunii teritoriale; în acest sens, solicită o creștere substanțială a bugetului general al UE, care să permită alocarea de resurse financiare suplimentare acestei componente a politicii regionale, astfel încât să se poată depăși etapa schimburilor de bune practici, fără însă ca această creștere să se facă pe seama celorlalte două obiective de coeziune ale UE;

22.

invită Comisia să analizeze noile oportunități strategice oferite de cooperarea la nivelul euroregiunilor, ce reprezintă un nivel strategic de guvernanță și de intervenție cât se poate de adecvat pentru rezolvarea problemelor legate de coeziunea teritorială; reamintește că, prin crearea unei structuri europene de cooperare în vederea elaborării de proiecte transfrontaliere, transnaționale și interregionale, GECT (5) favorizează cooperarea concretă într-un spectru larg de activități, precum și consolidarea relațiilor de vecinătate, apropierea populațiilor, transferul de cunoștințe și schimbul de bune practici;

Cooperarea transfrontalieră

23.

subliniază rolul specific al cooperării transfrontaliere pentru integrarea europeană, precum și importanța rezultatelor obținute: reducerea efectelor de ecran la frontierele interne ale UE, modificarea rolului frontierelor externe (dezvoltare coordonată, lupta împotriva imigrației și a traficului ilegal, sprijinirea dezvoltării în țările terțe a zonelor care se găsesc la granița cu UE), precum și sprijinul acordat transformării frontierelor externe în frontiere interne în urma aderării unor noi state membre;

24.

invită Comisia să-și continue efortul de simplificare și de îmbunătățire a gestionării programelor transfrontaliere, de exemplu prin stabilirea unor tipuri de alocări comune, destinate unor beneficiari situați de o parte și de alta a frontierei, și sprijină Comisia în intenția sa de elaborare a unui bilanț al implementării GECT;

Cooperarea transnațională

25.

preconizează sprijinirea cooperării în interiorul unor teritorii relevante (de exemplu, bazinele maritime și fluviale sau masivele muntoase), pentru a îmbunătăți integrarea teritorială, a reduce decalajele regionale și subregionale și a aborda în mod eficient problemele de protecție a mediului, de combatere a poluării și de îmbunătățire a rețelelor de transport, în cadrul unor strategii de amenajare a teritoriului stabilite de comun acord; aceasta, însă, cu respectarea rolului și competențelor organismelor publice existente și a priorităților strategice ale coeziunii, într-o regiune dată;

26.

consideră că ar trebui încurajate inițiativele strategice, cum ar fi înființarea de macroregiuni (de exemplu, viitoarea strategie europeană pentru regiunea Mării Baltice); la nivelul transnațional al bazinelor maritime ar trebui introduse cadre de guvernanță inovatoare, destinate promovării politicii maritime integrate, care tocmai a fost adoptată de UE, și asigurării unei mai mari coerențe a acțiunii comunitare în interiorul Uniunii și în raport cu țările terțe interesate;

Cooperarea interregională

27.

insistă asupra importanței cooperării interregionale (care nu este menționată de Comisie în Cartea verde), în măsura în care aceasta reprezintă un instrument remarcabil de realizare a schimburilor de experiență și de bune practici între teritorii neînvecinate care desfășoară în comun proiecte de dezvoltare complementare; în același timp, și-ar dori ca instrumentul cooperării interregionale să fie în viitor mai bine adaptat nevoilor autorităților locale și regionale, printr-o mai mare flexibilitate în alegerea temelor de cooperare;

Cooperarea teritorială în afara UE

28.

subliniază necesitatea unei mai bune coordonări a măsurilor din domeniul cooperării teritoriale cu cele aparținând componentei externe a acestei cooperări, în cazul țărilor eligibile pentru politica europeană de vecinătate (PEV), al Federației Ruse și al țărilor din vecinătatea imediată a regiunilor ultraperiferice, și în perspectiva extinderii UE (Balcanii de Vest și Turcia);

Alinierea politicilor publice comunitare din punctul de vedere al coeziunii teritoriale

29.

consideră că obiectivul realizării coeziunii teritoriale trebuie aplicat tuturor politicilor comunitare. În acest sens, se cuvine întărită complementaritatea dintre politicile sectoriale și politica regională, acordându-se atenție asigurării coerenței acestora, fie că este vorba despre politici normative sau de alocare a fondurilor;

30.

din acest punct de vedere, regretă că politicile comunitare sunt prea des elaborate și implementate fără a ține destul seama de efectele lor în teritoriu, aceasta având urmări negative pentru autoritățile locale și regionale (pierderi de activitate sau de locuri de muncă, daune pentru mediu, agravarea blocajelor de circulație sau deșertificarea);

31.

reamintește importanța amenajării teritoriului, ca ansamblu de tehnici care vizează repartizarea armonioasă a diverselor utilizări și activități în teritoriu, pentru a garanta coerența între politicile publice comunitare și obiectivele de coeziune teritorială;

32.

recunoaște că o parte a acestor inconveniente a fost depășită prin măsurile politicii regionale comunitare, mai ales cele din programele de asistență pentru mutații economice (reconversie industrială, dezvoltare rurală în contextul reformei PAC);

33.

regretă nivelul de incoerență dintre politicile de cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare (CDTI) și coeziunea teritorială și subliniază nevoia de „teritorializare” sporită a politicilor UE și a celor naționale în domeniul cercetării și inovării;

34.

consideră, prin analogie cu clauza socială orizontală prevăzută de Tratatul de la Lisabona, că luarea în considerare a impactului teritorial al politicilor sectoriale este necesară încă din stadiul de elaborare (looking at the map before implementing policies), pentru a anticipa consecințele teritoriale ale acestora;

35.

subliniază importanța crucială a rețelelor transeuropene de transport, de energie și de telecomunicații pentru realizarea obiectivului coeziunii teritoriale, și invită Comisia să acorde o atenție specială acestora;

36.

insistă în mod special asupra necesității coordonării politicilor publice comunitare în zonele de interfață dintre uscat și mare;

Politica agricolă comună (PAC)

37.

consideră că PAC, al cărei impact în plan teritorial este ridicat, trebuie să contribuie mai mult la coeziunea teritorială, iar nu să amplifice diferențele între regiuni, și aceasta prin anticiparea efectelor teritoriale ale reformei viitoare, pentru a limita efectele negative și a prevedea măsuri de adaptare în favoarea regiunilor care ar putea fi afectate de această reformă;

38.

recomandă o mai bună coordonare a acțiunilor de dezvoltare rurală (în interiorul celui de-al doilea pilon al PAC) cu politica regională, în vederea asigurării unei mai mari complementarități între dezvoltarea rurală și cea urbană, scopul ultim fiind realizarea maximumului posibil, din punct de vedere tehnic și politic, în materie de simplificare și sinergii ale celor două politici, în programele post-2013;

Politica comună de transport

39.

consideră că, în ce privește evoluția politicii comune în domeniul transportului și impactul acesteia asupra schimbărilor climatice, nu trebuie pierdută din vedere importanța considerabilă a acestei politici în teritoriile unde se poate ajunge doar cu anumite mijloace de transport, în special cu cel aerian;

40.

propune acordarea unei atenții speciale asigurării accesului la regiuni, în condițiile planificatei revizuiri a rețelelor transeuropene de transport, în conformitate cu standardele corespunzătoare, acest lucru trebuind să se facă prin integrarea lor în rețelele de transport urbane. Astfel, se va furniza o contribuție considerabilă la îmbunătățirea capacității globale de conectare și a coeziunii.

Mediul

41.

apreciază că delicata problemă a schimbărilor climatice nu se pune în același fel pentru toate regiunile (de exemplu, în raport cu aplicarea sistemului european de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu gestionarea zonelor de coastă etc.);

Propuneri privind impactul teritorial al dezvoltării serviciilor de interes general (SIG) și a serviciilor de interes economic general (SIEG)

42.

reamintește importanța SIEG ca veritabili vectori ai coeziunii teritoriale, așa cum este stipulat în dreptul comunitar primar (articolul 16 din TCE) și, din această perspectivă, regretă că impactul teritorial al politicilor comunitare asupra serviciilor de interes general (SIG) și, mai ales, în cazul serviciilor de interes economic general (SIEG), nu este nici analizat înainte de prezentarea de către Comisie a propunerilor legislative și nici evaluat ulterior;

43.

subliniază riscurile de fragmentare a pieței interne, atunci când cetățenii nu au acces la serviciile de proximitate, în ciuda asigurării că serviciul universal va fi păstrat;

44.

susține menținerea accesului universal la aceste servicii, în contextul obligațiilor tradiționale în materie de serviciu public, pentru garantarea unui tratament egal și ca o condiție de integrare a regiunilor în economia globală;

45.

solicită, în conformitate cu principiul subsidiarității înscris în Tratat și cu Protocolul privind serviciile de interes general din Tratatul de la Lisabona, să fie menținute dreptul și libertatea autorităților locale și regionale de a emite dispoziții în calitatea lor de prestator, gestionar sau beneficiar al serviciilor de interes economic general;

46.

reiterează necesitatea securității juridice pentru autoritățile locale și regionale, în calitatea acestora de prestatori de servicii, de gestionari sau de beneficiari ai SIEG; în acest scop, consideră că este necesară recunoașterea specificității acestora în raport cu legislația privind achizițiile publice și cea privind ajutoarele de stat, în contextul ansamblului de politici comunitare relevante;

Propuneri de îmbunătățire a guvernanței teritoriale

47.

subliniază că intervenția mai multor niveluri de guvernare în cadrul aceluiași teritoriu, care are efecte diferite și uneori contradictorii, impune îmbunătățirea calității guvernanței și, mai ales, a componentei sale teritoriale, la nivelul cel mai apropiat posibil de cetățeni, în vederea remedierii deficitului de integrare al politicilor publice; acest nou sistem de guvernanță teritorială reprezintă cheia de boltă a îndeplinirii obiectivului de coeziune teritorială;

48.

consideră oportună configurarea de către Comisie a unor instrumente care să faciliteze cooperarea pe verticală între diferite niveluri de guvernare, dincolo de relațiile instituționale existente;

49.

reamintește că obiectivul coeziunii teritoriale nu trebuie să genereze schimbări în distribuția competențelor, mai ales în ce privește amenajarea teritoriului, un domeniu care trebuie să rămână în competența statelor membre și a autorităților locale și regionale. Cu toate acestea, guvernele statelor membre ar trebui, în special în cazul statelor mai centralizate, să-și consolideze angajamentul față de actorii de la nivel local sau regional, în vederea îmbunătățirii coordonării politicilor sectoriale naționale la nivel local și regional;

50.

solicită clarificarea competențelor diferitelor niveluri de guvernare în cadrul statelor membre, precum și elaborarea unor politici transversale sau orizontale și crearea unor funcții de coordonare;

51.

solicită o mai mare putere decizională pentru autoritățile regionale, în contextul gestionării fondurilor structurale; tuturor regiunilor UE trebuie să li se confere statutul de autoritate de management;

52.

recomandă consolidarea guvernanței pe mai multe niveluri (6), pentru a se reuși definirea unor obiective strategice comune, de exemplu în ceea ce privește accesibilitatea, dezvoltarea durabilă și politica maritimă, fiecare participant urmând să contribuie conform mijloacelor de care dispune. Procedând astfel, se asigură aplicarea integrală a principiului parteneriatului. Guvernanța autentică pe mai multe niveluri presupune și o activitate comună de implementare și monitorizare;

53.

reamintește în acest context că, la prima Acțiune teritorială UE privind punerea în aplicare a Agendei teritoriale a Uniunii europene, din 23 noiembrie 2007, miniștrii competenți și-au exprimat convingerea că „guvernanța pe mai multe niveluri reprezintă un instrument fundamental pentru asigurarea unei amenajări echilibrate a teritoriului în UE” și și-au propus să se întrunească cu un grup de actori implicați și cu autorități regionale și locale, pentru a discuta punerea în aplicare a priorităților Agendei teritoriale;

54.

îndeamnă Comisia să analizeze mai atent practicile existente în domeniul aplicării parteneriatului în UE 27, în vederea consolidării capacității autorităților locale și regionale și a asociațiilor acestora de a deveni parteneri proactivi.

Bruxelles, 12 februarie 2009.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Luc VAN DEN BRANDE


(1)  Așa cum s-a solicitat în Avizul din proprie inițiativă CdR 388/2002 fin privind coeziunea teritorială. Raportor: dl Ramón Luis VALCÁRCEL SISO.

(2)  Cf. Avizul CdR 97/2007 fin privind cel de-al patrulea Raport privind coeziunea economică și socială. Raportor: dl Michael SCHNEIDER.

(3)  Urmare a Avizului CdR 97/2007 fin privind cel de-al patrulea Raport privind coeziunea economică și socială. Raportor: dl Michael SCHNEIDER.

(4)  Cu referire la metodologia pusă la punct de PNUD

(5)  Urmare a Avizului CdR 308/2007 fin privind Gruparea europeană pentru cooperare teritorială (GECT): un nou impuls pentru cooperarea teritorială în Europa. Raportor: dna Mercedes BRESSO

(6)  În conformitate cu avizele precedente ale CoR: CdR 149/2008 fin privind guvernarea și parteneriatul la nivel național, regional și de planificare în domeniul politicii regionale (raportor: dl Vladimir KISYOV); CdR 397/2006 fin privind Pachetul „O mai bună legiferare 2005 și 2006” (raportor: dl Luc VAN DEN BRANDE); CdR 103/2001 fin privind Cartea albă a guvernanței europene (raportor: dl Michel DELEBARRE)


28.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/29


Avizul Comitetului Regiunilor privind Cartea verde privind calitatea produselor agricole

2009/C 120/06

COMITETUL REGIUNILOR

recomandă insistent crearea unui cadru de sprijin care să asigure stabilitate pe termen lung pentru deciziile în materie de investiții, prin promovarea, pe de o parte, a unor măsuri orientate spre piață, inclusiv a legislației care introduce menționarea țării pe etichetele produselor de fermă, și, pe de altă parte, a standardelor de producție ale UE (punctul 2);

solicită sprijin pentru sistemul indicațiilor geografice (IG) și pentru sistemele private de certificare, cu condiția ca acestea să fie însoțite de garantarea de către autoritățile publice a calității și originii produselor (punctul 16);

solicită formularea unei definiții comunitare clare a anumitor „mențiuni rezervate” care trimit la metode de producție tradiționale, precum „produs de fermă”, „produs tradițional”, „produs alimentar de munte” și „produs care nu conține OMG” (punctul 17);

solicită ca obligativitatea menționării pe etichetă a țării în care au fost obținute produsele să fie extinsă la toate produsele neprelucrate și semiprelucrate (punctul 18);

consideră că etichetarea privind indicațiile geografice (IG) trebuie să fie extinsă la produsele prelucrate (punctul 21);

susține că pe viitor nu trebuie să se acorde atenție unor noi sisteme, ci sprijinirii celor existente (punctul 24);

propune să se promoveze extinderea protecției prin DOP (denumire de origine protejată) și IGP (indicație geografică protejată) la nivelul OMC (punctul 27);

consideră necesară interzicerea explicită a utilizării de organisme modificate genetic în cadrul întregului proces de producție al produselor DOP, IGP și STG (specialitate tradițională garantată), pentru a se garanta și proteja supraviețuirea metodelor de producție tradiționale și a caracteristicilor distinctive ale produselor (punctul 28);

invită Comisia să aibă în vedere necesitatea unei mai mari flexibilități și a consolidării bugetului de promovare comercială (punctul 34);

propune revizuirea de către Comisie a certificării STG (punctul 38).

Raportor

:

Dl Milner Whiteman OBE (UK-UEN-AE), membru al Consiliului districtului Bridgenorth

Document de referință

Cartea verde privind calitatea produselor agricole: standarde aplicabile produselor, cerințe de producție și sisteme de calitate

COM(2008) 641 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Observații generale

1.

salută Cartea verde deoarece scopul acesteia este să dezvolte un cadru de realizare și de protecție a unei producții agricole de calitate în UE și să îmbunătățească acceptarea acesteia în rândul consumatorilor, fiind un mijloc de combatere a denaturărilor concurenței cauzate de utilizarea frauduloasă a denumirilor existente. Astfel se va asigura conservarea pe termen lung a regiunilor, a peisajelor regionale și a identității acestora, create de fermieri și de activitatea lor, ceea ce va contribui la dezvoltarea regională viitoare și va diminua riscul de depopulare rurală;

2.

recomandă insistent crearea unui cadru de sprijin care să asigure stabilitate pe termen lung pentru deciziile în materie de investiții, prin promovarea, pe de o parte, a unor măsuri orientate spre piață, inclusiv a legislației care introduce menționarea țării pe etichetele produselor de fermă, și, pe de altă parte, a standardelor de producție ale UE în domeniile siguranței alimentare, igienei, protecției mediului și tehnicilor de producție tradiționale;

3.

speră ca, prin Cartea verde, să se dea un impuls mai puternic și să fie consolidat angajamentul politicii agricole comune cu privire la producțiile de calitate. Într-adevăr, nu există nicio îndoială că, până în prezent, Regulamentele 510/06 și 509/06 privind denumirile de origine au fost prea puțin puse în aplicare, astfel încât există dubii justificate privind buna cunoaștere de către o mare parte a consumatorilor a semnificației unor sigle și expresii precum DOP, IGP, STG și agricultură ecologică. Sunt deci necesare o regândire și o resistematizare a ansamblului de inițiative promoționale și informative pentru astfel de produse, precum și conectarea activităților primului și celui de-al doilea pilon al PAC cu susținerea producției de calitate și reducerea costurilor pe care le implică procedurile de certificare și control;

4.

subliniază că tendința de uniformizare a produselor și concentrarea producției sunt factori care îi expun pe fermieri la fluctuațiile pieței globale și care pun în pericol diversitatea teritoriilor;

5.

salută recunoașterea, în Cartea verde, a calității agriculturii ca element intrinsec al tradițiilor, dezvoltării și durabilității regionale; aceste însușiri trebuie însă consolidate și protejate prin sisteme precum indicațiile geografice (IG), iar drepturile de proprietate intelectuală asupra acestora trebuie protejate împotriva prea frecventelor contrafaceri ale denumirilor, prin stabilirea unui registru pe plan internațional;

6.

consideră că este important sprijinul acordat pentru inițierea unor acțiuni precum piețele fermierilor și vânzarea directă care, prin eliminarea intermediarilor, scurtează filiera comercială: pe lângă faptul că diminuează prețurile de consum și reduc consumul de petrol și, implicit, factorii de poluare a mediului, aceste inițiative pun în valoare produsele locale de sezon, recunoscute ca tradiționale, care sunt oferite cu un plus de garanție în ceea ce privește prospețimea, autenticitatea și savoarea, fiind, totodată, mai ușor de controlat;

7.

împărtășește în special convingerea că arma cea mai eficientă a fermierilor din UE este „calitatea” și că exigențele consumatorilor au în vedere o alimentație care să combine gustul, tradiția, autenticitatea și, mai presus de orice, originea locală a alimentelor, dar și bunăstarea animalelor și protecția mediului; prin urmare, fermierii europeni au șanse reale de a-și diferenția net produsele pe piață și de a obține în schimb un supliment de preț;

8.

împărtășește opinia potrivit căreia, în perspectiva negocierilor OMC, este absolut necesar ca, pe o piață mondială din ce în ce mai deschisă, standardele europene de calitate și de securitate alimentară să poată fi comunicate și prezentate consumatorilor ca fiind o caracteristică avantajoasă a produselor europene, care, în numeroase cazuri, le diferențiază de restul produselor; invită Comisia Europeană să ia măsuri pentru ca indicațiile geografice să fie recunoscute de către partenerii comerciali ai UE;

9.

subliniază necesitatea unui cadru care să poată ține pasul cu cererile tot mai numeroase ale consumatorilor din întreaga lume și ale fermierilor din UE. Consecința acestor cereri este că fermierii au nevoie de măsuri de sprijin, cum ar fi o mai mare flexibilitate și o consolidare a bugetului de promovare comercială destinat indicațiilor geografice sau sistemelor private de certificare gestionate de fermieri, cu condiția să fie însoțite de garantarea de către autoritățile publice a calității și originii acestor produse. Aceste mecanisme trebuie să fie flexibile și să reacționeze rapid la noile cereri ale fermierilor și ale pieței;

Rolul autorităților locale și regionale

10.

consideră că autoritățile locale și regionale au o vastă experiență și o competență demonstrată în influențarea și sprijinirea calității produselor agricole, prin acțiunile lor de gestionare a planurilor UE de dezvoltare rurală, amenajarea teritoriului și dezvoltare regională. Există multe cazuri în care autoritățile au încurajat calitatea prin sprijinirea unor sisteme de tipul IG;

11.

remarcă noua structură a PAC (sprijinul decuplat) și modul în care fermierii din UE sunt din ce în ce mai expuși condițiilor pieței globale. În consecință, există o nevoie semnificativă de recunoaștere atât a superiorității standardelor de producție și de calitate atinse de fermierii UE (în domenii precum durabilitatea, garanțiile de igienă și de sănătate ale culturilor și produselor, condițiile de siguranță și respectarea drepturilor lucrătorilor, bunăstarea animalelor și dezvoltarea teritorială a regiunilor) în raport cu standardele din țările terțe, cât și a faptului că aceste standarde ridicate vor trebui compensate și după 2013 prin plăți comunitare directe. Acest lucru este deosebit de important pentru autoritățile locale și regionale, deoarece activitățile agriculturii comunitare modelează economia, peisajul și comunitățile din toate regiunile;

12.

subliniază că ar trebui create condiții care să permită autorităților locale și regionale să contribuie la calitatea produselor și să o promoveze într-un mod cuprinzător, prin programele de dezvoltare rurală ale UE. Autoritățile locale și regionale au un rol esențial în stabilirea priorităților și în implementarea de programe cu eficiență demonstrată, pentru a obține beneficii reale pentru fermierii din UE;

13.

remarcă rezultatele pozitive ale inițiativelor de promovare a unei noi teritorializări a agriculturii, prin legăturile mai strânse stabilite între teritoriul de proveniență, consumatori și agricultură; piețele fermierilor și intervențiile din școli reprezintă exemple concrete prin care cetățenii și, mai ales, copiii se familiarizează cu produsele agricole, cu metodele de producție a acestora, cu calitățile organoleptice și cu caracterul lor sezonier; solicită Comisiei Europene să sprijine răspândirea acestor bune practici;

14.

recunoaște că activitățile autorităților locale și regionale menite să încurajeze cererea de produse agricole de calitate ar putea aduce o importantă contribuție la realizarea obiectivelor Cărții verzi, prin acțiunile de îmbunătățire a achizițiilor publice din toate domeniile, inclusiv aprovizionarea cu alimente a școlilor și spitalelor; speră așadar ca, treptat, beneficiind de sprijin sub diferite forme, acestea să capete amploare și să se generalizeze; invită Comisia să țină seama de rezultatele acestor proiecte ale autorităților regionale și locale, având în vedere anumite elemente, precum diminuarea cantității de resturi alimentare în cantine și calitatea produselor agricole;

15.

de asemenea, subliniază acțiunile întreprinse de mai multe autorități locale și regionale ale UE în țările terțe – în cadrul programelor de dezvoltare – pentru a susține metodele agricole tradiționale, respectarea ecosistemelor și a biodiversității, precum și nevoile de consum local;

Cerințele în materie de producție și standardele de comercializare

16.

dorește să atragă atenția Comisiei că fermierii, consumatorii și sectorul industriei alimentare continuă să respingă sistemul și sigla UE (acest lucru a fost recent subliniat la conferința despre standarde a Comisiei din luna februarie 2007). O mai bună acceptare din partea consumatorilor se poate realiza prin menționarea clară pe etichetă a originii și a calității specifice a produsului. În plus, nu se ține cont de timpul consumat pentru a crea o siglă, de costul inspecțiilor care să constate conformarea fermierilor și de cel al obținerii oricărei forme de acceptare din partea consumatorilor. De asemenea, piața și fermierii și-au elaborat propriile mecanisme de realizare a acestor obiective și, prin urmare, pentru a crea mai multă valoare adăugată și a stimula acceptarea, Comitetul solicită sprijin pentru sistemul indicațiilor geografice (IG) și pentru sistemele private de certificare, cu condiția ca acestea să fie însoțite de garantarea de către autoritățile publice a calității și originii produselor, într-un context de informare clară a consumatorului și fără generarea unor poveri administrative sau financiare suplimentare;

17.

recomandă insistent simplificarea în domeniul standardelor de comercializare, dar subliniază necesitatea de a stabili o relație mai strânsă între nevoile de producție și produsul obținut, printr-o clarificare terminologică, o aplicare juridică și o informare corectă a consumatorilor cu ajutorul etichetei. Consideră necesar să se înlăture barierele nejustificate, precum și abaterile cantitative în ceea ce privește noțiunea de calitate alimentară; de aceea, salută propunerea recentă a Comisiei Europene de abrogare a standardelor de formă și dimensiune ale diverselor tipuri de fructe și legume. Cu toate acestea, este necesar să fie menținute măsuri stricte, astfel încât să se realizeze protecția fermierilor și a consumatorilor și să se câștige încredea acestora. Acest lucru este foarte important, mai ales în cazul alimentelor care conțin OMG (organisme modificate genetic). Aceste măsuri nu trebuie însă să dubleze protecția oferită de alte dispoziții legale prin care se evită înșelarea consumatorilor. În acest scop, ar fi utilă formularea unor definiții clare ale nevoilor de producție sau stabilirea caracteristicilor de utilizare a unor termeni, cum sunt „în aer liber” și „nivel scăzut de emisii de dioxid de carbon”. Ar putea fi util să se definească atât înțelesul produselor generice, cât și cerințele minime de comercializare. De asemenea, ar putea fi utilă formularea unei definiții comunitare clare a anumitor „mențiuni rezervate” care trimit la metode de producție tradiționale, precum „produs de fermă”, „produs tradițional”, „produs alimentar de munte” și „produs care nu conține OMG”. Aceste mențiuni ar putea figura facultativ pe etichete, în condițiile unui nivel adecvat de autocontrol care să poată fi verificat în permanență;

18.

subliniază că se acumulează probe atestând că în interiorul UE consumatorii solicită să știe în ce țară sunt produse alimentele lor. Sunt tot mai multe exemple care arată că, în acest domeniu, consumatorii sunt induși în eroare. Prin urmare, Comitetul solicită ca obligativitatea menționării pe etichetă a țării în care au fost obținute produsele să fie extinsă la toate produsele neprelucrate și semiprelucrate și la ingredientele de bază ale produselor finite, cum sunt șunca și brânza;

19.

propune armonizarea TVA-ului pe produsele agricole în statele membre, întrucât concurența echitabilă între producătorii agricoli asigură o calitate mai bună a produselor;

Sisteme de calitate specifice ale UE

20.

subliniază necesitatea de a obține încrederea generală a consumatorilor în sistemul IG al UE. Consumatorii au în mod incontestabil nevoie de o mai bună informare cu privire la natura sistemelor, la drepturile de proprietate respectate pe plan internațional și la modul în care acestea sunt intrinsec legate de comunitățile regionale. Prin urmare, este esențial să se organizeze campanii promoționale care să informeze consumatorii în acest sens, care să dispună de un buget specific. În cadrul Uniunii Europene, statele membre vor lua oficial măsurile necesare pentru a pune capăt utilizării ilegale a denumirilor DOP și IGP pe teritoriul lor, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) 510/06;

21.

recomandă insistent ca încrederea consumatorilor să fie câștigată într-un mod pe deplin transparent; etichetarea IG trebuie să fie extinsă la produsele prelucrate. Este necesar ca, în produsele finite compuse din produse care fac obiectul unei IG, cea mai mică parte care poate reprezenta o caracteristică distinctă să fie garantată și ca utilizarea IG să fie autorizată de autoritatea de protecție competentă, astfel încât să se asigure viitoarea integritate a IG;

22.

în ceea ce privește etichetarea IG, consideră că este important să se fixeze criterii astfel încât să se poată decide dacă o denumire este nume generic sau dacă este posibil să fie protejată printr-o IG. Lista produselor ar putea fi extinsă la fructele de pădure și la ciupercile de pădure, precum și la produsele derivate; în plus, ar fi necesar să se asigure prezența pe această listă a produselor obținute din fructe și din fructe de pădure. De asemenea, Comisia ar trebui să țină seama de existența unor mărci certificate colective recunoscute în statele membre (calitate specifică) și să propună standarde comune pentru toate statele membre în vederea recunoașterii acestor instrumente de calitate;

23.

consideră că ar trebui să existe un nivel mai înalt de omogenitate în tipologia organismelor și procedurilor de control și certificare a produselor ecologice, astfel încât să se poată garanta siguranța alimentară și câștiga încrederea consumatorilor, prin intermediul unei noi sigle a UE pentru agricultura ecologică, care să garanteze existența acelorași criterii de producție, control și certificare la nivel comunitar, care să contribuie la rezolvarea problemelor și la promovarea unei pieței unice a produselor ecologice în UE și care ar putea juca un rol semnificativ în îmbunătățirea informării consumatorilor cu privire la existența unor standarde și controale comune și eficiente pentru alimentele ecologice în întreaga UE;

24.

susține că pe viitor nu trebuie să se acorde atenție unor noi sisteme, ci sprijinirii celor existente în domenii precum bunăstarea animalelor. Sprijinul Comisiei, prin orientări generale și credibilitate, ar fi binevenit, dar orice propunere privind crearea de sigle noi este superfluă pe o piață unde sunt recunoscute și valorizate siglele existente, cum ar fi sigla franceză „label rouge” (eticheta roșie);

25.

în schimb, consideră necesare introducerea unui sistem de sancțiuni împotriva utilizării ilegale a denumirilor protejate și desemnarea, în toate statele membre, a actorilor însărcinați cu monitorizarea îndeaproape a conformității, precum și cu propunerea de sancțiuni;

26.

evidențiază, referitor la denumirile protejate, ocazia de a introduce pentru toate statele membre obligația de a se trece din oficiu la protecția denumirilor de origine, în condițiile în care devin ținta uzurpării și imitării. De asemenea, propune diferențierea modalităților și normelor de protecție a produselor cu denumiri protejate, făcând distincție între cele care se caracterizează prin renumele câștigat la nivel internațional și printr-o vocație evidentă pentru export, ca și printr-un grad mai mare de risc de contrafacere și uzurpare, și cele care sunt distribuite cu precădere pe piețe locale, care, în consecință, sunt mai puțin expuse la o utilizare necorespunzătoare a etichetelor de origine. Pentru această categorie de produse, sugerează instituirea unei proceduri de recunoaștere simplificate, care să genereze o protecție cu caracter național sau regional. Cât privește evoluția deosebit de rapidă a tehnicilor de producție și a tehnologiilor de prelucrare din unele sectoare, consideră că trebuie prevăzută posibilitatea de a adapta, prin proceduri simplificate, caietele de sarcini privind producția;

27.

consideră că ar trebui promovată extinderea protecției prin DOP și IGP la nivelul OMC. De asemenea, ar trebui încurajată încheierea de acorduri bilaterale cu diferite țări din afara UE, în vederea recunoașterii reciproce a denumirilor agro-alimentare. Având în vedere numărul mare de noi cereri de IG din partea țărilor terțe, se propune să se ia în considerare înființarea unei agenții europene pentru calitatea producției agricole. Indiferent dacă sunt sau nu exportate, produsele ar trebui să poată beneficia de o recunoaștere comunitară. Forma de protecție internațională ar putea eventual să difere în funcție de riscul efectiv de contrafacere a produselor. Ar putea să se ia în considerare o diferențiere a gradului de aplicare a protecției pentru produsele care prezintă un risc înalt de contrafacere și care se exportă, în cazul cărora ar fi necesară o protecție internațională în cadrul OMC. Pentru produsele care prezintă un risc mai moderat de contrafacere și care sunt comercializate la nivel local, s-ar putea propune o procedură simplificată, statul membru informând autoritățile comunitare cu privire la certificarea acordată (comparabilă cu nivelul actual de protecție provizorie) și o protecție juridică europeană. De asemenea, este esențial să se garanteze că IG-urile sunt protejate în cadrul UE, statelor membre impunându-li-se obligația de a monitoriza propriile lor teritorii, astfel încât acestea să aibă obligația de a acționa din oficiu în cazul contrafacerii sau al imitării produselor înregistrate. Se propune ca în articolul 13 din Regulamentul 510/06 să se introducă o dispoziție specifică în acest sens. Protecția din oficiu ar trebui susținută de Comisie la nivel internațional, și în special în cadrul UE;

28.

consideră necesară interzicerea explicită a utilizării de organisme modificate genetic în cadrul întregului proces de producție al produselor DOP (denumire de origine protejată), IGP (indicație geografică protejată) și STG (specialitate tradițională garantată), pentru a se garanta și proteja supraviețuirea metodelor de producție tradiționale și a caracteristicilor distinctive ale produselor;

Sistemele de certificare

29.

recomandă ca organizațiile de producători să fie încurajate să se implice mai activ și ca piețele să preia conducerea în acest domeniu. Sistemele private bine structurate, gestionate de producători, au o capacitate de reacție mai bună decât legislația și, prin urmare, pot răspunde mai rapid cererii locale (de exemplu, sistemele din Suedia, din Regatul Unit și din Germania);

30.

apreciază că sistemele de certificare existente pentru produsele cu valoare adăugată ar satisface într-o măsură mai mare cerințele societale dacă ar furniza informații clare și fiabile referitoare la locul și metodele de cultivare și la conținutul nutritiv;

31.

apreciază că ar fi util să se definească orientări generale comune și, astfel, să se asigure o mai bună informare a consumatorilor cu privire la cerințele minimale impuse pentru calitatea de bază a alimentelor. Acestea ar trebui stabilite de comitete independente, care să beneficieze de consensul tuturor părților interesate din lanțul alimentar, indiferent de situarea lor geografică;

32.

este convins că pentru succesul sistemelor private este esențială implicarea producătorilor. La fel de importante sunt și măsurile cuprinzătoare de promovare a asociațiilor producătorilor, ceea ce garantează că standardele, controalele și costurile sunt în avantajul real al producătorilor din UE;

33.

subliniază că este necesar să se țină seama de sarcinile financiare și administrative ale micilor producători care utilizează practici agricole artizanale; în acest context, recomandă menținerea derogărilor acordate pentru producțiile respective, care, structural, nu se pot supune aplicării anumitor standarde;

Alte aspecte

34.

invită Comisia să aibă în vedere necesitatea unei mai mari flexibilități și a consolidării bugetului de promovare comercială. Este necesar să fie revizuite domeniile prioritare ale acestui buget, astfel încât să poată fi luate în considerare într-o măsură mai mare sistemele de certificare, indiferent de natura lor;

35.

apreciază că fermierii din UE s-ar putea bucura de o mai mare recunoaștere și ar putea elabora sisteme mai bune de comercializare dacă normele de acordare a ajutoarelor de stat în materie de promovare comercială a alimentelor ar fi mai flexibile și dacă sistemele publice comunitare de certificare a calității (DOP, IGP, STG, simbolul grafic al regiunilor ultraperiferice, producția ecologică) ar fi consolidate și îmbunătățite;

36.

recomandă instituirea unor facilități de microcredite pentru micii fermieri care investesc în îmbunătățirea calității produselor și în siguranța alimentară locală. În acest context, invită la o reflecție asupra posibilității canalizării resurselor consacrate în prezent măsurilor de intervenție către producătorii care adoptă moduri de producție în favoarea unei agriculturi echitabile și durabile;

37.

consideră că nu este necesar să fie promovată crearea unor noi sisteme comunitare de certificare, pentru a evita confuzia și complicațiile administrative. Totuși s-ar putea dovedi utilă formularea unor orientări generale care să garanteze obiectivitatea conținutului altor certificări (ISO, BIO etc.) pentru produse altele decât cele protejate prin DOP și IGP. În plus, ar trebui intensificată și coordonată mai bine colaborarea dintre diferitele autorități de control;

38.

propune revizuirea de către Comisie a certificării STG (specialitate tradițională garantată) și introducerea unei categorii speciale în cadrul etichetei alimentare europene, care să constituie un nou sistem de certificare a calității produselor tradiționale/locale/artizanale și care, prin reunirea unui set de parametri minimi de calitate, ar asocia alte valori, legate de zona de producție, de economia locală/regională, de gestionarea durabilă a terenurilor, de contribuția produselor la menținerea populației rurale, a turismului și a calității vieții locale etc. Sistemul de certificare ar trebui să folosească termeni precum produs tradițional, produs local, produs regional etc.;

39.

se solicită Comisiei să asigure sprijin financiar, atât în cadrul pieței unice, cât și în țări terțe, pentru campanii de informare și de publicitate care să promoveze și să explice semnificația diferitelor etichete de calitate pentru produsele de fermă europene, precum și multiplele condiții de producție și reguli cărora trebuie să li se conformeze fermierii europeni în comparație cu cei din alte țări (privind mediul, bunăstarea animală, standardele ridicate de siguranță alimentară etc.).

Bruxelles, 13 februarie 2009

Președintele

Comitetului Regiunilor

Luc VAN DEN BRANDE


28.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/34


Avizul Comitetului Regiunilor privind Cartea verde „Migrație și mobilitate”

2009/C 120/07

COMITETUL REGIUNILOR

consideră că abordarea la nivel european a provocărilor comune cu care se confruntă sistemele educaționale din statele membre reprezintă o considerabilă valoare adăugată europeană, care poate da impulsuri importante pentru configurarea politicii educaționale din statele membre. Educația reprezintă cheia către integrare și către participarea cu succes la viața socială și profesională;

în acest context, face trimitere explicit la rolul deosebit care îi revine Comitetului Regiunilor, deoarece autoritățile regionale și locale europene dețin, în unele state membre, o responsabilitate în domeniul învățământului școlar;

accentuează rolul central care revine educației preșcolare și școlare în integrarea copiilor și tinerilor din familii de migranți și subliniază, în acest context, în special importanța stăpânirii limbilor sau a uneia din limbile de predare și de comunicare ale statului de reședință;

consideră creșterea imigrației ca pe o consolidare nu doar a diversității culturale, ci și a diversității lingvistice a Uniunii Europene, fapt care, prin dezvoltarea cunoștințelor lingvistice existente, poate fi transformat într-un avantaj competitiv suplimentar al zonei respective, în contextul pieței globale; avertizează de aceea că sporirea imigrației nu mai trebuie considerată doar o povară pentru statele membre ale UE și, în lumina schimbărilor demografice din Europa, pledează în favoarea considerării acestei tendințe ca o șansă;

sugerează Comisiei Europene ca, în cadrul abordării aprofundate a temei la nivel european, să se ocupe și de următoarele domenii, care nu figurează în Cartea verde:

creșterea participării copiilor și tinerilor proveniți din familii de migranți la procesul educativ;

motivarea părinților migranți să utilizeze ofertele educative existente;

formarea profesională a copiilor și tinerilor din familii de migranți (de exemplu, aspecte legate de orientarea profesională, precum și asistența lingvistică, în funcție de meserie).

Raportor

:

dna Ursula MÄNNLE (DE/PPE) Membru al Parlamentului landului Bavaria

Document de referință:

Cartea verde „Migrație și mobilitate: provocările și oportunitățile sistemelor educaționale din UE”

COM(2008) 423 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.

subliniază importanța cooperării la nivelul UE în materie de educație, pentru dezvoltarea socială și economică a Europei în cadrul Strategiei de la Lisabona și consideră, în acest context, că este foarte importantă creșterea în continuare a însemnătății aspectului educațional, în cadrul triunghiului cunoașterii;

2.

accentuează că, la nivelul UE, cooperarea în materie de educație trebuie să se desfășoare în limita dispozițiilor articolelor 149 și 150 din Tratatul CE și să respecte principiul subsidiarității;

3.

salută prin urmare faptul că, în Cartea verde, Comisia Europeană consideră că politicile educaționale sunt în mod clar de competența statelor membre;

4.

evidențiază în acest context, având în vedere titlul Cărții verzi, faptul că oportunitățile și provocările apar îndeosebi la nivelul sistemelor educaționale din statele membre UE și că, având în vedere dispozițiile tratatelor, nu se poate vorbi despre sisteme educaționale din UE deoarece configurarea politică a sistemelor educaționale se stabilește la nivel național și, respectiv, regional și local;

5.

consideră, în ciuda acestei clarificări privind nivelul de referință, că abordarea la nivel european a provocărilor comune cu care se confruntă sistemele educaționale din statele membre reprezintă o considerabilă valoare adăugată europeană, care poate da impulsuri importante pentru configurarea politicii educaționale din statele membre;

6.

vede un câștig considerabil în realizarea unor schimburi aprofundate de informație și de experiență între statele membre și, în acest context, conferă o mare importanță în special diseminării bunelor practici din statele membre prin intermediul Comisiei Europene;

7.

în acest context, face trimitere explicit la rolul deosebit care îi revine Comitetului Regiunilor, deoarece autoritățile regionale și locale europene dețin, în unele state membre, o responsabilitate sau chiar competența exclusivă în domeniul învățământului școlar;

8.

acordă o mare însemnătate rezultatelor cooperării dintre statele membre în cadrul programului de lucru „Educație și formare profesională 2010”, salută îndeosebi măsurile de învățare reciprocă (peer learning), care, pe o bază voluntară, înlesnesc un proces aprofundat de învățare reciprocă și, în acest context, le mulțumește membrilor grupului de învățare reciprocă„Accesul la educație și incluziunea socială” pentru activitatea lor;

9.

sprijină prin urmare inițiativa Comisiei Europene, în Anul european al dialogului intercultural 2008, de a contribui la integrarea copiilor și a tinerilor din familii de migranți și, astfel, la menținerea coeziunii sociale, prin prezentarea unei Cărți verzi privind migrația și mobilitatea;

10.

salută valoarea durabilă a activităților de relații publice din Anul european al dialogului intercultural și subliniază, în acest context, realizarea afișului cu ocazia Zilei Europei 2008 care s-a bucurat, îndeosebi în mediul școlar, de un mare succes;

11.

sprijină intenția Comisiei Europene de a prezenta situația educațională a copiilor și tinerilor din familii de migranți unui public mai larg, sub forma unei consultări, și așteaptă cu mare interes rezultatele consultării;

12.

consideră că intervalul de cinci luni prevăzut pentru participarea la consultare oferă o marjă de manevră suficientă pentru detalierea poziției pe această temă și le adresează membrilor săi rugămintea de a sprijini, la nivel regional și local, participarea părților interesate la consultarea europeană;

13.

cu toate acestea, ia cunoștință de faptul că, deja în decembrie 2008, adică înaintea expirării perioadei de consultare, Comisia va difuza propuneri pentru un nou cadru al metodei deschise de coordonare, care se vor referi probabil și la schimbul de politici privind integrarea copiilor și tinerilor din familii de migranți, și se așteaptă ca avizul Comitetului Regiunilor să fie luat în considerare în mod corespunzător de către Comisie;

14.

sprijină decizia Comisiei Europene de a opta pentru o definiție largă a expresiei „din familii de migranți”, care cuprinde, ca în cazul studiilor OCDE privind evaluarea internațională a rezultatelor școlare (PISA), și acele persoane sau copiii acelor persoane care au obținut, prin naștere sau naturalizare, cetățenia statului membru de reședință;

15.

salută abordarea bine precizată a Comisiei Europene, care se concentrează pe o temă principală – copiii și tinerii din familii de migranți și cu dezavantaje socioeconomice; aceasta, deoarece Comitetul Regiunilor consideră că, pentru acest segment de populație, trebuie luate măsurile cele mai urgente;

16.

consideră, dat fiind afluxul de cetățeni din alte state membre UE, precum și din țări terțe, că în statele membre ale UE trebuie să se ia măsuri la nivel național în ceea ce privește sistemele educaționale, măsuri care pot fi sprijinite prin diseminarea rezultatelor procedurii de consultare și prin continuarea abordării tematicii la nivel european;

17.

este de acord cu opinia Comisiei Europene, conform căreia educația reprezintă cheia către integrare și către participarea cu succes la viața socială și profesională;

18.

accentuează rolul central care revine educației preșcolare și școlare în integrarea copiilor și tinerilor din familii de migranți și subliniază, în acest context, în special importanța stăpânirii limbilor sau a uneia din limbile de predare și de comunicare ale statului de reședință;

19.

consideră creșterea imigrației ca pe o consolidare nu doar a diversității culturale, ci și a diversității lingvistice a Uniunii Europene, fapt care, prin dezvoltarea cunoștințelor lingvistice existente, poate fi transformat într-un avantaj competitiv suplimentar al zonei respective, în contextul pieței globale;

20.

se pronunță, în acest context, în general, pentru o atenție mai mare acordată potențialului cultural, lingvistic și intercultural al migranților și pentru sprijinirea migranților legali, astfel încât să devină purtători ai schimbului reciproc între culturi;

21.

avertizează de aceea că sporirea imigrației nu mai trebuie considerată doar o povară pentru statele membre ale UE și, în lumina schimbărilor demografice din Europa, pledează în favoarea considerării acestei tendințe ca o șansă;

22.

subliniază, de asemenea, importanța Recomandării Parlamentului European și a Consiliului privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, din perspectiva includerii copiilor și tinerilor din familii de migranți;

Privind situația educațională a copiilor și tinerilor din familii de migranți

23.

ia cunoștință cu îngrijorare de prezentarea situației educaționale a copiilor și tinerilor din familii de migranți efectuată de Comisia Europeană; consideră integrarea copiilor și tinerilor din familii de migranți una din marile provocări politice și subliniază, în consecință, nevoia urgentă de acțiune care rezultă de aici;

24.

este de acord cu opinia Comisiei Europene, conform căreia eșecul integrării școlare a copiilor și tinerilor din familii de migranți poate constitui primul element al unui lanț de insuccese, care poate duce, în cele din urmă, la abandon școlar și la șomaj și, mai departe, din cauza lipsei calificărilor, la eșecul integrării sociale;

25.

consideră că diferențele de performanță înregistrate la copiii și tinerii din familii de migranți se explică printr-o succesiune de diverși factori (printre care lipsa, respectiv insuficiența cunoștințelor lingvistice în limba de predare și, astfel, incapacitatea de a urmări cursul și, deci, pierderea motivației; flexibilitatea încă insuficientă a sistemelor educaționale, care nu pot pune la dispoziția copiilor și tinerilor din familii de migranți oferte educaționale adaptate; dezinteresul față de educație manifestat de familie și insuficiența atenției și a supravegherii oferite de părinți copiilor și tinerilor, în afara școlii);

26.

împărtășește întru totul aprecierea Comisiei Europene din comunicarea sa intitulată „Îmbunătățirea competențelor pentru secolul XXI: un program de cooperare europeană pe plan școlar”, conform căreia școala nu poate compensa singură dezavantajul social al elevilor;

27.

subliniază convingerea sa conform căreia integrarea reușită a persoanelor din familii de migranți necesită multă disponibilitate, mult timp, multe eforturi și multă deschidere din partea tuturor celor implicați;

28.

regretă, prin urmare, absența din Cartea verde a unei trimiteri la răspunderea individuală a părinților, precum și, într-o anumită măsură, la obligația corespunzătoare vârstei a copiilor și tinerilor de a da dovadă, în ciuda situației lor specifice, de disponibilitate pentru integrare și, în condițiile date, de spirit de inițiativă, pentru a încerca, de exemplu, să reducă sau să depășească dezavantajul social și economic existent, participând la oferte educaționale sau la acțiuni de calificare ulterioară;

29.

consideră că învățământul obligatoriu este o garanție indispensabilă pentru integrarea reușită a copiilor și tinerilor din familii de migranți și se pronunță explicit în favoarea unei cooperări strânse între profesori și părinți, în vederea respectării obligației de a învăța, acest lucru fiind valabil și pentru facilitarea participării copiilor și tinerilor la orele de sport și de înot, precum și la excursiile cu clasa;

30.

consideră, asemenea Comisiei Europene, că o parte esențială a soluției rezidă în consolidarea parteneriatului cu un mare număr de actori din domeniul educației și tineretului (grădinițe, școli, organizații pentru tineret), familiei revenindu-i, în opinia Comitetului Regiunilor, un rol deosebit de important, deoarece aceasta acționează ca un impuls pentru formarea unor așteptări generale în privința organizării vieții și, astfel, și pentru succesul educațional individual;

31.

consideră că, pentru a putea profita de ofertele educaționale, copiii din familii de migranți trebuie neapărat să vorbească fluent și corect limbile sau una din limbile țării de reședință; din acest motiv, Comitetul acordă o mare însemnătate accesului, cât mai rapid posibil, al acestor copii la învățământul preșcolar, deoarece astfel, înainte de începerea școlii primare, dificultățile lingvistice pot fi deja diminuate sau eliminate și se poate pune o bază importantă pentru o participare la cursuri pe picior de egalitate cu ceilalți elevi;

32.

solicită deci autorităților naționale, precum și celor regionale și locale să acorde mai multă importanță integrării copiilor și tinerilor din familii de migranți;

33.

îndeamnă, în acest context, îndeosebi autoritățile locale și regionale, să ia măsurile necesare aflate în domeniul lor de competență;

Privind propunerile de măsuri concrete care ar putea fi luate de clasa politică pentru a influența pozitiv situația educațională a copiilor și tinerilor din familii de migranți

34.

felicită Comisia Europeană pentru că nu s-a limitat, în elaborarea Cărții verzi, la a prezenta pur și simplu situația copiilor și tinerilor din familii de migranți, ci a oferit și o privire de ansamblu asupra diferitelor concepții politice în privința soluționării problemelor existente;

35.

salută și faptul că, în documentul de lucru al Comisiei [SEC(2008) 2173] apărut în completarea Cărții verzi, s-a elaborat o listă destul de cuprinzătoare privind alte elemente ale politicilor educaționale, benefice pentru integrarea copiilor și tinerilor din familii de migranți, listă care conține și trimiteri la documentele disponibile pe internet și care reprezintă o sinteză cuprinzătoare a eforturilor depuse în acest domeniu de fiecare stat membru în parte, precum și de state care nu sunt membre UE;

36.

atrage explicit atenția asupra importanței autorităților locale și regionale în ceea ce privește găsirea unor soluții aplicabile pentru o mai bună integrare a copiilor și tinerilor din familii de migranți;

37.

consideră că activitățile educaționale din instituțiile de învățământ preșcolar, precum și cursurile din primii ani de școală sunt decisive pentru succesul școlar al copiilor și tinerilor din familii de migranți, deoarece, în această perioadă, se pun bazele pentru întregul parcurs educațional viitor;

38.

propune, în acest context, să se prevadă consolidarea cooperării dintre școli și biblioteci publice, astfel încât copiii și tinerii să se simtă mai siguri pe ei în lumea cărților, sprijinindu-se astfel atât dezvoltarea pe plan lingvistic a copiilor și tinerilor, cât și sentimentul de apartenență la o societate;

39.

pledează, în acest context, ca grădinițele și școlile să acorde din timp o importanță deosebită sprijinirii fiecărui copil în parte și dezvoltării, la acesta, a stimei de sine și a autonomiei, prin orientarea către valorile interculturale încă de la cea mai fragedă vârstă. În acest context, un rol esențial în prelucrarea întregului spectru de experiențe posibile revine experiențelor fundamentale care creează încrederea, formelor de exprimare și încercărilor de a explica sensul, astfel încât să se consolideze la copii cât mai devreme posibil un sistem fundamental de sensuri și valori, care să le dea acestora capacitatea de a-și găsi repere într-o lume complexă și de a face față crizelor, schimbărilor și perioadelor de tranziție;

40.

recomandă să se prevadă, încă din programele grădinițelor și școlilor primare, „empatia”, ca obiectiv educațional în sensul învățării sociale, astfel încât să li se confere copiilor capacitatea de a se pune fără eforturi în situația celorlalți, înțelegând gândurile și sentimentele acestora, și de a arăta considerație și deschidere față de convingerile celorlalți;

41.

propune să se acorde o atenție specială perspectivei de gen;

42.

consideră că, pentru a elimina problemele existente în ceea ce privește diferențele de performanță înregistrate la elevii din familii de migranți, cea mai potrivită cale este punerea în aplicare a unui pachet de măsuri, educația lingvistică fiind o sarcină transversală pentru toate sectoarele educaționale;

43.

recomandă, în afară de aceasta, ca, în cadrul școlar, să fie ancorată o reprezentare pozitivă a fenomenului „din familii de migranți” – aceea de concept de predare transversal, astfel încât elevii să poată percepe propria familie de migranți sau familiile de migranți ale colegilor de clasă ca pe un lucru pozitiv și ca pe un câștig;

44.

accentuează necesitatea consilierii tinerilor care nu au terminat școala și a părinților lor cu privire la posibilitățile școlare și profesionale care li se oferă pentru a-și continua calificarea, în vederea practicării unei meserii;

45.

atrage atenția asupra faptului că autoritățile competente, naționale, regionale și locale, ar putea să continue să consacre învățământului fondurile obținute ca urmare a scăderii ratei natalității în statele membre UE, pentru îmbunătățirea calității educației, precum și pentru dotarea instituțiilor de învățământ;

46.

recomandă, în vederea integrării copiilor, tinerilor și adulților din familii de migranți, să se întreprindă eforturi destinate formării opiniei publice, prin organizarea de campanii mass-media în cadrul cărora s-ar putea prezenta, de exemplu, integrarea reușită a unor persoane din viața publică, provenite din familii de migranți;

47.

subliniază dreptul migranților la cultivarea limbii materne și recomandă promovarea multilingvismului;

48.

face apel la autoritățile locale și regionale, în calitatea lor de angajatori, de a dezvolta competențele interculturale ale personalului și de a spori numărul angajaților proveniți din familii de migranți, ținând cont de competențele, capacitatea și performanțele acestora, precum și apreciind corespunzător competențele lor lingvistice și interculturale;

Privind abordarea temei la nivel european

49.

este de acord cu opinia Comisiei Europene, conform căreia exprimarea interesului statelor membre pentru o cooperare europeană în domeniul integrării copiilor și tinerilor din familii de migranți, sub forma unei prezentări a celor mai bune practici din statele membre, regiuni și orașe, poate duce la producerea unei valori adăugate europene;

50.

subliniază însă, în acest context, că astfel, la nivel european nu se rezolvă de fapt problemele legate de acest domeniu – așa cum se arată în Cartea verde; aceste probleme pot fi doar discutate, decizia privind luarea respectivelor măsuri politice ținând numai de competența nivelurilor național, regional sau local;

51.

solicită autorităților locale și regionale din UE să verifice temeinic dacă liniile de finanțare ale programelor comunitare – de exemplu Programul de acțiune în domeniul educației și formării pe tot parcursul vieții 2007-2013 sau fondurile structurale – pot fi atrase pentru măsuri în vederea integrării copiilor și tinerilor din familii de migranți, respectiv în vederea promovării dialogului intercultural, precum și modul în care proiectele aflate deja în faza de planificare pot fi adaptate la directivele comunitare relevante existente, astfel încât să aibă o șansă reală de a fi finanțate;

52.

atrage atenția, în acest context, asupra utilității Fondului European de Integrare a resortisanților din țări terțe și exprimă față de membrii săi rugămintea de a face publicitate, la nivel regional și local, pentru atragerea acestui fond către finanțarea măsurilor destinate integrării copiilor și tinerilor din familii de migranți;

53.

își exprimă speranța că propunerea privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale, prevăzută de Comisia Europeană pentru luna decembrie a anului 2008, în continuarea actualului Program de lucru „Educație și formare profesională 2010”, va acorda suficientă atenție integrării copiilor și tinerilor din familii de migranți;

54.

sugerează Comisiei Europene ca, în cadrul abordării aprofundate a temei la nivel european, să se ocupe și de următoarele domenii, care nu figurează în Cartea verde:

creșterea participării copiilor și tinerilor proveniți din familii de migranți la procesul educativ;

motivarea părinților migranți să utilizeze ofertele educative existente;

formarea profesională a copiilor și tinerilor din familii de migranți (de exemplu, aspecte legate de orientarea profesională, precum și asistența lingvistică, în funcție de meserie);

55.

ia cunoștință de faptul că Comisia Europeană se pronunță în favoarea adoptării unor indicatori și a unor valori de referință europene (benchmark-uri) privind performanțele școlare și prezența la școală a copiilor și tinerilor din familii de migranți;

56.

amintește că, în cadrul adoptării instrumentului de valori de referință europene (benchmark-uri) pentru educație și pentru formarea profesională, prin concluziile Consiliului din 5 mai 2003, s-a subliniat că valorile de referință europene nu stabilesc obiective pentru fiecare stat în parte și nici nu prescriu decizii care trebuie luate de guvernele respective, cu toate că măsurile naționale vor contribui, pe baza priorităților naționale, la obținerea valorilor de referință;

57.

face referire la adoptarea, în mai 2007, sub Președinția germană a Consiliului, a unui cadru coerent de indicatori și valori de referință (benchmark-uri) privind monitorizarea progreselor ținând seama de obiectivele de la Lisabona din domeniul educației și al formării profesionale, precum și de faptul că statele membre, din principiu dar și din cauza efortului administrativ și financiar presupus de introducerea unor noi indicatori, nu au acceptat propunerea Comisiei de a adopta noi indicatori pentru sectorul școlar;

58.

subliniază în principiu că stabilirea, în cadrul cooperării UE în materie de educație, a unor valori de referință europene (benchmark-uri) rămâne o excepție, iar domeniul de aplicare nu ar trebui extins dincolo de cele cinci valori de referință existente, cu atât mai mult cu cât devine din ce în ce mai clar că îndeplinirea, până în anul 2010, a obiectivelor stabilite la nivel european pe o bază voluntară nu va fi posibilă în patru din cinci cazuri;

59.

atrage explicit atenția asupra faptului că elaborarea unor noi indicatori în aceste condiții poate duce la un mare efort administrativ suplimentar pentru nivelul național, regional și local și, date fiind eforturile de reducere a birocrației depuse de Comisie, acest lucru ar trebui avut în vedere numai în cazul unei analize costuri-beneficii cuprinzătoare și favorabile;

60.

se pronunță, în acest context, în favoarea concentrării eforturilor asupra indicatorilor deja existenți și a valorilor de referință europene;

61.

consideră de aceea că nu adoptarea unor noi indicatori și benchmark-uri produce o valoare adăugată europeană, ci crearea unui inventar al bunelor practici privind performanța învățământului și frecventarea școlii de către copiii și tinerii din familii de migranți;

62.

este convins că, în ceea ce privește organizarea viitoarei cooperări în materie de educație la nivelul UE, un astfel de inventar poate constitui un element central al unui schimb aprofundat de experiențe și de informații și va furniza impulsuri majore pentru organizarea autonomă a politicii de integrare la nivel local, regional și național;

63.

solicită de aceea Comisiei să elaboreze, după evaluarea rezultatelor consultării și consultarea forurilor competente de la nivel european și cu implicarea autorităților locale și regionale, precum și, eventual, a Grupului de învățare inter pares„Abordarea educației și integrarea socială”, un astfel de inventar cu soluții concrete, viabile în practică, pentru problemele existente referitoare la performanța învățământului și la frecventarea școlii de către copiii și tinerii din familii de migranți;

64.

în continuare, consideră necesar ca acest inventar să fie pus ulterior de Comisie la dispoziția factorilor de răspundere locali, regionali și naționali competenți; un astfel de inventar ar putea cuprinde, printre altele, bune practici pentru:

copii: înscrierea, cât mai devreme posibil, într-o instituție de învățământ preșcolar, beneficiind în același timp de asistență și evaluare lingvistică integrate și orientate în funcție de nevoile individuale ale copilului, precum și, dacă este cazul, de programe de terapie logopedică;

copii și tineri: în cursul învățământului obligatoriu, măsuri de asistență lingvistică la toate clasele și, eventual, oferirea temporară a unor cursuri de limbă copiilor și tinerilor cu deficite considerabile de cunoaștere a limbii de școlarizare, până la recuperare diferențelor; constituirea unor rețele de așa-numiți „tutori educaționali”, pentru sprijinirea copiilor și tinerilor la școală și în educație;

părinți: informare sistematică și concentrată privind posibilitățile sistemului de învățământ, prin intermediul unor broșuri informative în mai multe limbi, elaborate de autoritățile competente din domeniul educației; extinderea posibilităților de învățare a limbii pentru părinții migranți și, în acest sens, dată fiind poziția deosebită a mamei, în special crearea de oferte pentru calificarea lingvistică a mamelor ai căror copii nu stăpânesc suficient limba de școlarizare; examinarea posibilității utilizării și calificării unor acompaniatori multilingvi ai părinților, pentru eliminarea dezavantajelor lingvistice, culturale și sociale;

profesori: abordarea aprofundată a aspectelor relevante pentru migrație, în formarea profesorilor (formarea inițială, precum și formarea continuă și perfecționarea profesională); încurajarea persoanelor provenite din familii de migranți să studieze pentru a deveni profesori, astfel încât să servească drept exemplu pentru posibilitățile oferite de educație copiilor și tinerilor proveniți din familii de migranți;

școli: un sprijin direcționat acordat școlilor cu un număr mare de elevi din familii de migranți, prin crearea de clase cu un număr mai mic de elevi, sprijinirea cadrelor didactice de către personal sociopedagogic care să îi asiste pe tineri, organizarea, după cursuri, a unor ore de consiliere pentru pregătirea temelor, precum și crearea unor sisteme de tutori – elevi din clase mai mari sau studenți, proveniți sau nu din familii de migranți; dacă este cazul, crearea unor profiluri interculturale specifice fiecărei școli, precum și ilustrarea acestora în activitățile școlare; aici ar putea juca un rol important limbile migranților, ca subiect central al unor activități de grup;

asistenți de tineret și asistenți sociali: consolidarea legăturilor cu școlile, pentru a-i încadra pe copiii și pe tinerii care provin din familii de migranți și care suferă și de un dezavantaj socioeconomic;

65.

subliniază importanța în creștere a e-învățării, care se distinge prin independență de spațiu și timp, oferă noi posibilități pentru învățarea limbilor și creează șansa de a cunoaște totodată oameni și culturi din regiuni foarte îndepărtate; în acest context, solicită Comisiei să stabilească domenii de aplicare a metodelor e-învățării pentru integrarea copiilor și tinerilor din familii de migranți;

66.

conferă o mare importanță cooperării cu organizațiile internaționale (OCDE, UNESCO) și solicită, în acest context, consolidarea sinergiilor cu Consiliul Europei, în special;

Privind rolul Directivei 77/486/CEE privind educația copiilor lucrătorilor migranți

67.

ia cunoștință de faptul că domeniul de aplicare al Directivei 77/486/CEE privind educația copiilor lucrătorilor migranți se limitează la cetățenii UE, iar, conform Comisiei Europene, transpunerea directivei nu s-a realizat până în prezent decât fragmentar;

68.

consideră că faptul că directiva nu se referă la resortisanții țărilor terțe și posibilitatea statelor membre de a reglementa, prin tratate bilaterale cu alte state membre sau cu țări terțe, anumite aspecte pe care le consideră deosebit de importante pentru integrarea copiilor și tinerilor din familii de migranți sunt indicii importante care duc la concluzia că nici conținutul directivei, nici directiva însăși, ca instrument, nu constituie un răspuns convingător la transformările care caracterizează situația actuală a migrației în Europa;

69.

constată că, în Cartea verde, Comisia Europeană lasă să se întrevadă îndoieli considerabile în ceea ce privește oportunitatea menținerii directivei;

70.

recomandă, în acest context, Comisiei Europene, Parlamentului European și Comitetului Economic și Social European abrogarea Directivei 77/486/CEE privind educația copiilor lucrătorilor migranți.

Bruxelles, 13 februarie 2009

Președintele

Comitetului Regiunilor

Luc VAN DEN BRANDE


28.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/41


Avizul Comitetului Regiunilor privind serviciul universal în domeniul comunicațiilor electronice și rețele și internetul viitorului

2009/C 120/08

COMITETUL REGIUNILOR

atrage atenția asupra faptului că necesitatea unei conexiuni funcționale și ieftine la internet este esențială pentru dezvoltarea economică, socială și teritorială și pentru incluziune pe tot teritoriul UE;

menționează că, în calitate de serviciu comparabil cu alte utilități de tipul apei sau electricității, serviciile în bandă largă sunt din ce în ce mai mult privite ca o „a 4-a utilitate”;

subliniază că este nevoie de garanții din partea UE privind faptul că serviciile și comunicațiile de înaltă calitate se oferă la prețuri rezonabile pentru toți cetățenii, indiferent de situația lor socială sau apartenența lor geografică;

atrage atenția asupra rolului-cheie și responsabilității autorităților locale și regionale în asigurarea accesului la serviciile în bandă largă la prețuri rezonabile, în zone cu deficiențe de piață, în conducerea unor proiecte-pilot care să reducă decalajul de e-accesibilitate și în dezvoltarea unor noi abordări a e-serviciilor publice destinate cetățeanului;

consideră că, în mai multe rânduri, Comitetul Regiunilor a analizat și discutat o gamă de soluții puse în practică de către autoritățile locale și regionale în Europa și că nu există o soluție universal valabilă. Ceea ce poate fi adecvat pentru un centru urban mare poate să fie complet inadecvat pentru alte zone, slab populate sau caracterizate, de exemplu, printr-un relief complex, în care furnizarea oricărui tip de servicii cere eforturi considerabile.

Raportor

:

dl Robert Bright (UK-PSE), membru al Consiliului Municipal Newport

Documente de referință:

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind a doua revizuire periodică a domeniului de aplicare a serviciului universal în rețelele și serviciile de comunicații electronice, în temeiul articolului 15 din Directiva 2002/22/CE

COM(2008) 572 final

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Comunicare privind rețelele și internetul viitorului”

COM(2008) 594 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

A.   Serviciul universal în comunicațiile electronice

Considerații generale

1.

însărcinat cu garantarea serviciilor esențiale pentru dezvoltarea și participarea în societate a tuturor celor care au nevoie de serviciul universal în comunicații electronice (e-comunicații), salută a doua revizuire periodică a domeniului de aplicare a serviciului universal în rețelele de comunicații electronice. Acesta este un pas important în revizuirea accesului egal, diversității și participării la comerț pe întreg cuprinsul UE. În calitate de serviciu comparabil cu alte utilități de tipul apei sau electricității, serviciile în bandă largă sunt din ce în ce mai mult privite ca o „a 4-a utilitate”. CoR a identificat TIC ca fiind elementul motor al creșterii competitivității și al ameliorării serviciilor publice în cadrul Strategiei revizuite de la Lisabona a UE pentru că:

tehnologiile informatice și de comunicare sprijină o societate informațională deschisă tuturor și care răspunde nevoilor tuturor membrilor acesteia, inclusiv nevoilor celor defavorizați, ale persoanelor în vârstă și ale tuturor celor care prezintă risc de excluziune socială;

comunicațiile electronice rezolvă problema lipsei de acces a cetățenilor din regiunile (și în special din zonele rurale) care nu dispun în momentul actual de rețele și servicii de informare și comunicare;

serviciul universal în domeniul comunicațiilor electronice, care necesită un pachet minim specificat de servicii de o calitate sau o viteză precizată, disponibil pentru toți utilizatorii, este o manieră mai eficientă de a reduce decalajul digital în viitor;

serviciul universal trebuie actualizat, dat fiind că, de la introducere, domeniul său de aplicare a rămas practic neschimbat și este încă limitat la o singură conexiune;

în viitor, utilizarea internetului se poate intensifica și în UE nu este limitată de aspecte precum deficitul tot mai accentuat de adrese de internet (IP) sau chestiuni de securitate. În acest context, CoR salută consultarea lansată de Comisie pe tema „internetului obiectelor” și dorește să sublinieze necesitatea trecerii de la protocolul de internet IPv4 la IPv6, actualizat, care facilitează expansiunea internetului și are deci consecințe directe asupra competitivității Europei;

2.

susține cele patru elemente specifice ale domeniului de aplicare al Directivei privind serviciul universal și subliniază faptul că dezvoltarea în continuare a accesului la servicii în bandă largă, a serviciului universal și a internetului vor avea implicații importante pentru coeziunea socială, economică și teritorială a statelor membre UE. Este nevoie de garanții din partea UE privind faptul că serviciile și comunicațiile de înaltă calitate se oferă la prețuri rezonabile pentru toți rezidenții, respectiv consumatorii, indiferent de situația lor socială sau apartenența lor geografică, precum și de luarea în considerare a dimensiunii regionale, atunci când se au în vedere consecințele măsurilor (1);

3.

atrage atenția asupra rolului-cheie și responsabilității autorităților locale și regionale în asigurarea accesului la serviciile în bandă largă la prețuri rezonabile, în zone cu deficiențe de piață, în conducerea unor proiecte-pilot care să reducă decalajul de e-accesibilitate și în dezvoltarea unor noi abordări a e-serviciilor publice destinate cetățeanului (2);

4.

accentuează necesitatea ca politica UE în domeniul telecomunicațiilor în general să fie flexibilă și să aibă un domeniu de aplicare extins, pentru a se putea adapta schimbărilor tehnologice și de piață rapide și neprevăzute, cu impact asupra tuturor celorlalte sectoare ale societății (3);

5.

subliniază nevoia de a concepe măsuri fundamentale pentru domeniile care reprezintă priorități orizontale, pentru a promova șansele egale (de exemplu, asigurarea accesului universal la paginile de internet publice, dezvoltarea infrastructurii în bandă largă). În aceste domenii, intervenția autorităților de la nivel local, regional și național este esențială (4);

6.

apreciază eforturile Comisiei în direcția propunerii unor teme de reflecție asupra rolului viitor al serviciului universal în furnizarea serviciilor de comunicații electronice, în special în ceea ce privește asigurarea uni acces mai larg la serviciile de comunicații electronice pentru toți utilizatorii, inclusiv pentru persoanele cu handicap.

Accesul universal suficient oferit de piețele comunicațiilor electronice

7.

sprijină Comisia în elaborarea, în mod regulat și frecvent, a unui raport cu privire la serviciul universal în domeniul rețelelor de comunicații electronice;

8.

atrage atenția asupra faptului că necesitatea unei conexiuni funcționale și ieftine la internet este esențială pentru dezvoltarea economică, socială și teritorială și pentru incluziune pe tot teritoriul UE;

9.

recunoaște categoric existența unei inegalități și a unei diferențe în ceea ce privește accesul, extinderea și dezvoltarea în statele membre UE, lucru cel mai ușor de observat în regiunile (în special zone rurale) deficitare în privința unor conexiuni funcționale și ieftine la internet, în comparație cu zonele urbane și metropolitane;

10.

este preocupat de decalajul creat, nu numai de natură digitală, ci și de natură socială și economică, și care se bazează din ce în ce mai mult pe tehnologiile digitale și pe accesul la acestea;

11.

recunoaște dificultățile pe care le întâmpină piețele în furnizarea unor rețele în bandă largă de mare viteză la un preț rezonabil în anumite zone geografice și solicită Comisiei Europene să elaboreze politici și recomandări care să aibă în vedere deficiențele de piață și să faciliteze inițiativele statului și ale sectorului public pentru dezvoltarea unor rețele deschise, separate funcțional de serviciile din astfel de zone.

Vitezele de transfer de date suficient pentru a asigura accesul funcțional la internet

12.

subliniază faptul că accesul la servicii în bandă largă la prețuri rezonabile pe întreg cuprinsul UE reprezintă o condiție de bază obligatorie pentru garantarea calității serviciilor publice, promovarea competitivității și a productivității (5). Accesul la servicii în bandă largă de înaltă calitate, la prețuri rezonabile, poate îmbunătăți accesibilitatea și calitatea serviciilor oferite de autoritățile locale și regionale și poate înlesni vânzarea produselor proprii pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii. Se dorește ca regiunile și comunitățile periferice, în special cele ultraperiferice, să aibă beneficii considerabile de pe urma accesului mai extins și mai rapid la serviciile în bandă largă (6);

13.

subliniază atenția specială care trebuie acordată regiunilor mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic, astfel încât acestea să poată profita de posibilitățile de convergență efectivă oferite de TIC și să poată evita riscurile de excludere (7);

14.

reiterează obiectivul conferinței de la Riga, care prevede ca răspândirea serviciilor în bandă largă să atingă 90% din populația UE până în 2010, dar acest lucru nu este suficient în sine și trebuie completat cu alți factori demni de luat în considerare: răspândirea geografică, densitatea populației etc. Continuă să existe disparități substanțiale între statele membre, iar analiza Comisiei Europene arată că doar 70 % din populația rurală a UE este, până în prezent, acoperită (8);

15.

stimulează promovarea de măsuri, de către autoritățile locale și regionale, care să poată servi ca exemplu de soluții de e-guvernare, centrate pe utilizator, pentru promovarea educației digitale și să poată asigura condiții favorabile activităților economice și de cercetare în domeniul TIC (9);

16.

solicită Comisiei să definească banda largă ca serviciu permanent, care permite folosirea simultană a serviciilor de voce și date cu viteze minime de încărcare și descărcare suficiente pentru a permite accesul funcțional la internet în toate regiunile.

Referirea la banda largă în modificarea prevederii privind obligația extinderii domeniului de aplicare a serviciului universal

17.

atrage atenția că un decalaj digital de durată duce la excludere economică și socială. Asigurarea unor condiții egale, în ceea ce privește accesul și competențele digitale, reprezintă o necesitate socială; în același timp, oferă potențial economic nelimitat. Este important să folosim TIC ca un nou „instrument social”, care să facă legătura între strategiile TIC și politicile sociale ale Comunității (10) și ca instrument de dezvoltare locală și regională legat de politica de coeziune;

18.

își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu faptul că un risc comun în extinderea serviciilor în bandă largă este riscul de deficiențe de piață, dat fiind că operatorii privați obțin prea puține beneficii de pe urma investițiilor în infrastructură în zone rurale îndepărtate, cu populație redusă sau acolo unde relieful muntos și vălurit face sarcina extrem de complexă și dificilă (11);

19.

propune includerea de mecanisme de promovare a accesului funcțional la internet în bandă largă în zonele rurale, în regiunile cu densitate mică a populației și în regiunile ultraperiferice. Dacă este necesar, ar trebui să se înlesnească, de asemenea, promovarea investițiilor autorităților locale și regionale sau, în acord cu acestea, ale întreprinderilor mici și mijlocii sau ale inițiativelor locale în dezvoltarea TIC și a infrastructurii (12);

20.

solicită formularea unor măsuri specifice, de tipul fondurilor structurale europene, pentru a asigura claritate și consecvență ofertei de acces funcțional la internet în toate regiunile UE, ca avanpremieră la evaluarea intermediară (MTR) a acestor programe în 2010;

21.

recunoaște importanța contribuției portalurilor UE în promovarea schimbului de bune practici între toate părțile interesate din domeniul proiectării și dezvoltării de rețele cu acces liber la internet în bandă largă, folosind fonduri UE, naționale și regionale, cu respectarea normelor UE privind ajutoarele de stat (de ex.: http://www.broadband-europe.eu);

22.

prin recunoașterea impactului considerabil pe care îl are tehnologia în bandă largă asupra dezvoltării ulterioare a pieței unice europene ca întreg, solicită Comisiei Europene să ia în considerare, în cadrul politicilor reînnoite pe care le propune ca răspuns la actuala situație economică, folosirea tuturor mecanismelor de care dispune pentru promovarea investițiilor în aceste infrastructuri;

23.

crede că nivelul competitivității UE, amploarea și calitatea serviciilor, productivitatea, dar și rata ocupării forței de muncă în multe alte sectoare pot depinde în mare măsură de existența accesului funcțional la internetul de mare viteză;

24.

într-un mediu în care autoritățile naționale, regionale și locale, precum și celelalte instituții furnizează cetățenilor din ce în ce mai multe servicii prin mijloace electronice („e-guvernare”, „e-sănătate”, „e-învățare”, „achiziții publice electronice”), accesul adecvat la tehnologiile în bandă largă devine din ce în ce mai important în termeni de participare democratică („e-incluziune”) (13). De asemenea, colaborarea între autoritățile locale, regionale, naționale și europene poate fi întărită prin îmbunătățirea accesului la serviciile în bandă largă pentru administrațiile publice, având în vedere Directiva privind serviciile a UE, care se pune în aplicare în prezent.

Obligația serviciului universal de a oferi flexibilitate suficientă pentru dezvoltarea pieței din toate statele

25.

consideră că, în mai multe rânduri, Comitetul Regiunilor a analizat și discutat o gamă de soluții puse în practică de către autoritățile locale și regionale în Europa și că nu există o soluție universal valabilă. Ceea ce poate fi adecvat pentru un centru urban mare poate să fie complet inadecvat pentru alte zone, slab populate sau caracterizate, de exemplu, printr-un relief complex, în care furnizarea oricărui tip de servicii (14) cere eforturi considerabile;

26.

ia notă de existența unui deficit semnificativ de competență digitală care afectează în special persoanele vârstnice, persoanele slab calificate, pe cele care nu sunt desfășoară activități economice și pe cele care nu au dobândit cunoștințele necesare în domeniul informaticii pentru a-și dezvolta competențele de acest tip la locul de muncă;

27.

subliniază importanța învățământului și a cursurilor de formare adaptate nevoilor generate de continua evoluție în domeniul digital a societății în ansamblul său, acordând o atenție sporită acestor grupuri vulnerabile (15);

28.

subliniază necesitatea de a se acorda o atenție deosebită decalajului dintre răspândirea serviciilor în bandă largă și utilizarea efectivă a acestora, care, din cauza competenței digitale a populației, care ar putea fi îmbunătățită, înregistrează o rămânere în urmă în raport cu posibilitățile sale. Atenuarea acestui decalaj presupune adoptarea de măsuri la nivel local și superior pentru eliminarea obstacolelor din calea utilizării lor, de exemplu prin ședințe de formare, punerea la dispoziția publicului a unor puncte de acces (16), finanțarea proiectelor de formare a competențelor digitale propuse de asociațiile cetățenilor și de alte organizații neguvernamentale și promovarea concurenței dintre furnizorii de servicii în bandă largă.

B.   Viitoarele rețele și internetul

Considerații generale

29.

însărcinat cu evaluarea tehnologiilor internetului, salută ocazia de a examina noile inovații tehnologice ale viitoarelor rețele și ale „internetului obiectelor”;

30.

recunoaște că internetul este una dintre cele mai strălucite inovații ale vremurilor noastre. Potențialul său de a genera creștere economică poate aduce beneficii substanțiale, cum sunt crearea de noi tipuri de servicii, deschiderea de noi perspective de investiții și crearea de locuri de muncă, creșterea productivității, reducerea costurilor și îmbunătățirea calității vieții (17);

31.

constată că, într-un timp scurt, internetul de mare viteză (în bandă largă) a devenit fundamental pentru economiile moderne. Acesta a schimbat modul în care accesăm și utilizăm internetul;

32.

salută inițiativa Comisiei Europene care, cu ajutorul viitoarelor rețele de comunicare, dorește să deschidă calea pentru, poate, cea mai mare revoluție cunoscută de internet până acum, cu apariția unui „internet al obiectelor”.

Provocări politice

33.

își exprimă speranța că obiectivul general al viitoarelor strategii de comunicare și al eventualei actualizări a cadrului legislativ va fi promovarea concurenței și recunoaște obiectivul de a asigura disponibilitatea serviciilor unei societății informaționale supuse concurenței în întreaga Comunitate (18);

34.

împărtășește viziunea Comisiei conform căreia transferul de servicii cu conținut creativ spre mediul reprezentat de internet este o schimbare fundamentală și subliniază că este nevoie de o planificare a conținutului noilor servicii și a noilor medii digitale nu doar în baza unor criterii economice, ci este necesar ca ele să fie proiectate și în conformitate cu nevoile sociale și culturale (19);

35.

invită CoR să pună accent pe importanța păstrării identității și diversității culturale într-o societate europeană pluralistă în viitoarea lume digitală (20);

36.

subliniază importanța unei noi abordări în furnizarea de servicii publice online către cetățeni și rolul crucial al autorităților locale și regionale, responsabile cu dezvoltarea unei asemenea abordări. Aceasta este o sarcină cu importanță deosebită pentru regiunile izolate, ultraperiferice și rurale și pentru comunitățile insulare, în care beneficiile socioeconomice ale dezvoltării TIC sunt vitale pentru coeziune și oferă cea mai semnificativă valoare adăugată (21);

37.

subliniază necesitatea prevenirii marginalizării în domeniul serviciilor publice; administrațiile ar trebui să adopte o abordare multicanal, permițând utilizatorilor să interacționeze prin orice metodă preferă (contact fizic, website, televiziune digitală, telefonie mobilă etc.) (22);

38.

subliniază rolul web-ului interactiv (WEB 2.0) bazat pe comunitatea de utilizatori, care revoluționează comunicarea dintre cetățeni și autoritățile locale, asigurând, în același timp, un grad maxim de transparență mecanismelor decizionale și consolidând democrația participativă;

39.

solicită Comisiei elaborarea de recomandări suplimentare în ceea ce privește modul în care regiunile și orașele trebuie să îndeplinească normele UE în materie de ajutoare de stat, în special pentru a actualiza noua generație de servicii în bandă largă, acolo unde există o deficiență de piață a unor asemenea servicii, și pentru dezvoltarea accesului fără fir la servicii în bandă largă în regiuni;

40.

subliniază nevoia de a proiecta viitorul internet al obiectelor astfel încât să poate face față noilor riscuri la care sunt expuși copiii și tinerii, riscuri care apar odată cu convergența digitală continuă, cu sporirea accesului la servicii în bandă largă și cu noile dispozitive legate la internet aflat la dispoziția utilizatorilor finali (23);

41.

solicită acordarea unei atenții deosebite securității tranzacțiilor și combaterii conținutului ilegal și dăunător din mediul online (24). Societatea este deosebit de sensibilă la aspectele care privesc protecția consumatorului și protecția datelor personale (25);

42.

își exprimă aprecierea pentru atenția pe care Comisia Europeană o acordă consolidării protecției vieții private și a datelor personale în sectorul comunicațiilor electronice;

43.

solicită prevederi mai stricte privind securitatea și mecanisme de protecție mai sigure și atrage atenția Comisiei Europene asupra faptului că anumite măsuri pentru asigurarea securității rețelelor și protecția consumatorului presupun coordonarea și punerea în aplicare mai degrabă la nivel internațional decât la nivelul UE (26);

44.

își exprimă speranța că activitățile viitoare vor urmări stimularea și încurajarea dezvoltării și aplicării unor soluții tehnice în cazul confruntării cu un conținut ilegal și cu un comportament dăunător în mediul online, precum și promovarea cooperării și schimbului de bune practici între toate părțile interesate de la nivel local, regional, european și internațional (27);

45.

recunoaște nevoile sectorului educațional de a beneficia de servicii funcționale în bandă largă, de a crea materiale didactice cu ajutorul tehnologiei informației și de a deține competențe în domeniul mass-media care să se refere și la mediile online sigure. Subliniază faptul că scopul acțiunilor nu trebuie să fie doar acela de a proteja copiii, ci și de a transmite o competență activă de utilizare în siguranță a internetului (capacitare) (28);

46.

recomandă coordonarea activităților de investigare în domenii relevante, în cadrul și în afara UE, și îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la modurile în care oamenii folosesc tehnologiile online, riscurile asociate și posibilele efecte dăunătoare pe care le poate genera folosirea tehnologiilor online, inclusiv aspectele tehnice, psihologice și sociale (29);

47.

își exprimă părerea că succesul politicii de reglementare în domeniul telecomunicațiilor nu poate fi evaluat, în mod fiabil, la nivel național, deoarece, în ceea ce privește telecomunicațiile și furnizarea de servicii, nu există diferențe doar între regiunile UE, ci și în interiorul acestora, de exemplu, orașele dens populate și zonele rurale din fiecare regiune, a căror situație diferă substanțial de media pe țară (30);

48.

solicită Comisiei Europene să monitorizeze mai bine disponibilitatea și calitatea serviciilor la un nivel geografic mai mic decât până acum, cu scopul de a se concentra mai mult asupra diferențelor dintre piețe și a asigura incluziunea (31).

Acțiuni specifice

49.

subliniază faptul că libera concurență în telecomunicații nu oferă acces egal și servicii tuturor regiunilor și subregiunilor. Prevederile privind serviciul universal trebuie să fie revizuite constant, proactiv, pentru a garanta, cu adevărat, accesul universal la societatea informațională (32);

50.

propune includerea serviciilor în bandă largă în domeniul de aplicare a Directivei existente privind serviciilor universale și cere autorităților naționale de reglementare să stabilească în mod transparent setul de măsuri, să țină seama de evoluția tehnologiilor și a vitezelor, să detalieze mijloacele de finanțare și, în sfârșit, mijloacele la care vor recurge pentru a pune în aplicare un internet funcțional și deschis în statul membru respectiv. CoR reamintește Comisiei Europene că trebuie să fie atentă, astfel încât autoritățile locale și regionale și consumatorii finali din regiunile respective să nu fie penalizați, financiar sau prin întârzieri ale operatorilor aflați în așteptarea încheierii acordurilor în materie de serviciu universal în statul membru respectiv (33);

51.

propune definirea parametrilor (densitatea populației, relieful, performanțele rețelei, natura terenului) care trebuie luați în considerare la determinarea zonelor prioritare care au o piață deficitară;

52.

consideră că, în viitor, nivelul serviciului universal necesar nu ar trebui stabilit mai jos decât cel necesar pentru a răspunde nevoilor existente și viitoare ale actualilor utilizatori, ci trebuie să se refere la o conexiune la internet mai rapidă și mai funcțională, care să permită pe viitor progrese tehnologice rapide; statele membre ar trebui să fie încurajate să stabilească condiții mai stricte pentru serviciul universal la nivel național, în conformitate cu articolul 32 al directivei existente (34);

53.

recunoaște nevoia de a defini și de lua în considerare diferite modele pentru furnizarea de servicii în bandă largă în clădiri prin folosirea rețelelor cu acces liber din centralele de telecomunicații;

54.

încurajează autoritățile publice, în special la nivelul primăriilor localităților, să investească în noile rețele și să reducă costurile ingineriei civile, prin facilitarea accesului la conductele proprii sau prin coordonarea acestor lucrări de modernizare cu lucrările la drumuri sau la alte utilități, în special la rețelele de electricitate sau ape uzate;

55.

solicită accesul la infrastructură, prin intermediul autorităților și utilităților publice, prin furnizarea unui acces deschis la sistemele de conducte din spațiile neutilizate și prin cartografierea infrastructurii existente sau prin realizarea unor planuri pentru lucrările civile publice și facilitează coordonarea între furnizorii de servicii și proprietarii de clădiri, în cazul pre-cablării unor clădiri noi;

56.

recomandă identificarea unor metode noi si flexibile de intervenție, fie prin politici care să ofere sprijin economic programelor de infrastructură stabilite la nivel local sau regional și coordonate la nivele național și UE, fie prin recomandări care, respectând principiile comunitare privind libera concurență (35), să permită totuși contracararea efectelor deficiențelor de piață manifestate în zonele geografice menționate;

57.

recomandă în continuare încurajarea și schimburile de bune practici (36) la nivelul inițiativelor autorităților locale și regionale care utilizează optim fondurile structurale, Fondul pentru Dezvoltare Rurală și ajutoarele de stat pentru a furniza și utiliza servicii în banda largă. CoR a arătat, în mai multe rânduri, necesitatea și beneficiile acestei abordări;

58.

recomandă Comisiei să aplice o serie de indicatori privind distribuția și utilizarea TIC la nivel regional, astfel încât să poată formula întotdeauna concluzii utile și indispensabile adoptării măsurilor de convergență economică, socială și tehnologică între regiuni (37);

59.

solicită propuneri ferme în vederea promovării intereselor utilizatorilor și consumatorilor, în cazul unei reactualizări a Directivei privind serviciul universal (38);

60.

face apel la Comisie să încurajeze implicarea publicului în îmbunătățirea performanței și serviciilor administrațiilor, prin crearea unui observator online permanent, unde utilizatorii să poată trimite comentarii și sugestii (39).

Bruxelles, 13 februarie 2009.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Luc VAN DEN BRANDE


(1)  CdR 520/99 fin.

(2)  CdR 5/2008 fin.

(3)  CdR 520/99 fin.

(4)  CdR 5/2008 fin.

(5)  CdR 5/2008 fin, CoR 272/2006 fin.

(6)  CdR 252/2005 fin.

(7)  CdR 5/2008 fin.

(8)  CdR 272/2006 fin.

(9)  CdR 5/2008 fin.

(10)  CdR 5/2008 fin.

(11)  CdR 272/2006 fin.

(12)  CdR 4/2008 fin.

(13)  Rolul-cheie jucat de accesul la servicii în bandă largă pentru mai multe sectoare din economie și administrația publică a fost subliniat și în alte avize anterioare ale Comitetului Regiunilor; a se vedea avizul Comitetului Regiunilor din 13 februarie 2007 privind Reducerea decalajelor privind serviciile în bandă largă și i2010 Planul de acțiune pentru e-guvernare JO C 146, 30 iunie 2007, pp. 63-68, punctele1.3-1.5; avizul Comitetului Regiunilor din 13 aprilie 2000 (nota de subsol 1), punctul 2.3.

(14)  CdR 272/2006 fin.

(15)  CdR 5/2008 fin.

(16)  CdR 272/2006 fin.

(17)  CdR 272/2007 fin.

(18)  CdR 274/2000 fin.

(19)  CdR 252/2005 fin.

(20)  CdR 94/2008 fin.

(21)  CdR 5/2008 fin.

(22)  CdR 272/2006 fin.

(23)  IDATE, mai 2006: vezi apendice.

(24)  CdR 252/2005 fin.

(25)  CdR 252/2005 fin.

(26)  CdR 4/2008 fin.

(27)  CdR 174/2008 fin.

(28)  CdR 174/2008 fin.

(29)  CdR 174/2008 fin.

(30)  CdR 52/2001 fin.

(31)  CdR 274/2000 fin.

(32)  CdR 520/99 fin.

(33)  CdR 272/2006 fin.

(34)  CdR 274/2000 fin.

(35)  CdR 272/2006 fin.

(36)  http://www.broadband-europe.eu

(37)  CdR 5/2008 fin.

(38)  CdR 274/2000 fin.

(39)  CdR 272/2006 fin.


III Acte pregătitoare

Comitetul Regiunilor

A 78-a sesiune plenară din 12 și 13 februarie 2008

28.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/47


Avizul Comitetului regiunilor privind ecologizarea sectorului transporturilor

2009/C 120/09

COMITETUL REGIUNILOR

salută faptul că pentru prima dată, într-o propunere de nouă directivă, este prevăzut principiul internalizării costurilor externe și că prezenta propunere de modificare a Directivei privind tarifele pentru utilizarea infrastructurii se bazează pe studii ample în care aceste probleme au fost examinate în profunzime;

amintește că, în Cartea albă, au fost enunțate ca obiective ale politicii europene în domeniul transporturilor următoarele aspecte: crearea unui raport echilibrat între modurile de transport, taxarea după principii unitare, independente de modurile de transport, pentru o mai bună alocare a costurilor transportului, egalitatea de șanse pentru diferitele moduri de transport, promovarea internalizării complete a costurilor sociale și de mediu, includerea în costurile de utilizare a infrastructurii a costurilor infrastructurii și a costurilor externe legate de accidente, poluare atmosferică, poluare fonică și blocaje de circulație, aceste principii trebuind aplicate pentru toate modurile de transport și toate categoriile de beneficiari;

subliniază faptul că unul dintre obiectivele cele mai importante ale politicii europene în domeniul transporturilor constă în mutarea transportului transfrontalier de mărfuri – și în special al transportului transfrontalier de mărfuri grele – de pe șosea pe șină și că UE trebuie să asigure îndeplinirea acestui obiectiv prin măsuri adecvate, în cazul în care există suficiente capacități disponibile în acest sens;

este convins că alocarea costurilor externe pentru rețelele TEN nu trebuie lăsată la latitudinea statelor membre. Mai degrabă, trebuie să existe un sistem transparent cuprinzând criterii corespunzătoare, iar statele membre trebuie determinate prin diferite măsuri să acopere costurile externe și să utilizeze sumele încasate într-un scop stabilit;.

Raportor

:

Dl Herwig van Staa (AT/PPE), președintele Parlamentului landului Tirol

Documente de referință

Comunicarea Comisiei „Ecologizarea transporturilor”

COM(2008) 433 final

Comunicarea Comisiei „Strategie pentru punerea în aplicare a internalizării costurilor externe”

COM(2008) 435 final

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri

COM(2008) 436 final/2

Comunicarea Comisiei „Măsuri de reducere a zgomotului feroviar la nivelul parcului existent”

COM(2008) 432 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Introducere

1.

amintește că în Cartea albă „Politica europeană în domeniul transporturilor până în 2010: orientări pentru viitor” din 12 septembrie 2001, COM(2001) 370 final, Comisia face trimitere la obiectivul stabilirii costurilor reale enunțat la Consiliul European de la Göteborg, pronunțându-se în favoarea promovării internalizării complete a costurilor sociale și de mediu printr-o politică durabilă în domeniul transporturilor;

2.

observă accentul pus de Comisia Europeană pe necesitatea adoptării unor măsuri de decuplare clară a creșterii volumului de trafic de creșterea PIB-ului printr-un transfer dinspre transportul rutier către cel feroviar, pe apă și către transportul public de pasageri. Comisia Europeană adaugă că taxarea trebuie să se facă în funcție de principii unitare, independente de modul de transport, pentru a asigura o mai bună alocare a costurilor transportului și astfel șanse egale pentru diferitele moduri de transport. Comisia afirmă clar că în costurile pentru utilizarea infrastructurii trebuie incluse atât costurile infrastructurii, cât și costurile externe legate de accidente, poluare atmosferică, poluare fonică și blocaje de circulație;

3.

regretă că în evaluarea intermediară a Cărții albe privind transporturile a Comisiei Europene [Comunicarea Comisiei din 22 iunie 2006, COM(2006) 314 final] nu există decât puține inițiative noi privind stabilirea costurilor reale în domeniul transporturilor. Doar în capitolul „Tarifări inteligente” este anunțat un nou instrument pentru finanțarea infrastructurii și optimizarea traficului, în contextul colectării taxelor de utilizare a șoselelor. Acestea pot varia progresiv pentru a ține seama de efectele asupra mediului sau de riscurile apariției blocajelor de circulație, în special în orașe, precum și în regiuni sensibile din punct de vedere al mediului, în care ar putea fi utilizate și alte forme de repartizare a capacităților, de exemplu comercializarea drepturilor de tranzit;

4.

constată că prin pachetul actual de ecologizare a transporturilor (Greening Transport Package) și prin propunerea conținută în acesta de revizuire a Directivei privind tarifele pentru utilizarea infrastructurii, Comisia își îndeplinește obligația prevăzută la articolul 11 al Directivei 2006/38/CE de a prezenta un model de evaluare a tuturor costurilor externe, transparent și universal aplicabil, care va trebui să stea la baza tuturor estimărilor viitoare ale taxelor de infrastructură. Acest model este completat printr-o analiză a efectelor internalizării costurilor externe pentru toate modurile de transport, precum și a unei strategii de aplicare graduală a acestui model pentru toate modurile de transport;

Directiva privind tarifele pentru utilizarea infrastructurii

5.

reamintește că internalizarea costurilor transportului este o etapă necesară, care însă trebuie să fie însoțită de alte măsuri pentru a pentru a face oferta de transport mai atrăgătoare, atât pentru întreprinderi, cât și pentru particulari și trebuie să poată conta pe suficiente infrastructuri care să răspundă necesităților acestora. În acest sens, este necesar să se lucreze în continuare la pachetul de măsuri pentru crearea unor rețele feroviare pentru transportul de marfă, acordând prioritate în primul rând rețelelor transeuropene de transport, dezvoltând cât mai bine sistemele de interconexiune feroviară și găsind soluții rapide la problemele care apar din cauza ecartamentelor diferite;

6.

salută faptul că pentru prima dată, într-o propunere de nouă directivă, este prevăzut principiul internalizării costurilor externe și că prezenta propunere de modificare a Directivei privind tarifele pentru utilizarea infrastructurii se bazează pe studii ample în care aceste probleme au fost examinate în profunzime;

7.

salută în continuare faptul că, în cadrul punerii în aplicare a articolului 11 al Directivei 2006/38/CE, Comisia Europeană a comandat un studiu privind bunele practici în materie de evaluare a costurilor externe și a prezentat, în 2007, Manualul de estimare a costurilor externe în sectorul transporturilor (Handbook on estimation of external cost in the transport sector, 2007);

8.

subliniază faptul că unul din obiectivele cele mai importante ale politicii europene în domeniul transporturilor constă în mutarea transportului transfrontalier de mărfuri – și în special al transportului transfrontalier de mărfuri grele – de pe șosea pe șine și că UE trebuie să asigure îndeplinirea acestui obiectiv prin măsuri adecvate, în cazul în care există suficiente capacități disponibile în acest sens. Mai mult, UE trebuie să vegheze la punerea în funcțiune a infrastructurilor necesare, în special în cadrul rețelelor transeuropene de transport;

9.

amintește că, în Cartea albă, au fost enunțate ca obiective ale politicii europene în domeniul transporturilor următoarele aspecte: crearea unui raport echilibrat între modurile de transport, taxarea după principii unitare, independente de modurile de transport pentru o mai bună alocare a costurilor transportului, egalitatea de șanse pentru diferitele moduri de transport, promovarea internalizării complete a costurilor sociale și de mediu, includerea în costurile de utilizare a infrastructurii a costurilor infrastructurii și a costurilor externe legate de accidente, poluare atmosferică, poluare fonică și blocaje de circulație, aceste principii trebuind aplicate pentru toate modurile de transport și toate categoriile de beneficiari;

10.

atrage atenția asupra faptului că în internalizarea costurilor externe din transportul rutier Comisia nu a inclus costurile accidentelor. Comisia subliniază că aceste costuri sunt acoperite de primele de asigurare ale societăților de asigurare. Comitetul consideră că, în cele mai multe cazuri, primele de asigurare nu reprezintă stimulente suficiente pentru un mod de conducere sigur și un comportament prevăzător în trafic. Primele de asigurare nu includ nici costurile pentru societate ale accidentelor de circulație. De aceea, UE ar trebui să creeze un cadru de evaluare și de calculare a costurilor externe ale accidentelor. Într-un astfel de caz, fiecare stat membru ar putea decide dacă este necesară internalizarea costurilor externe ale accidentelor prin intermediul primelor de asigurare sau într-un alt mod;

11.

amintește în continuare că scopul Comisiei Europene este de a schimba modurile de transport ale societății, prin încurajarea utilizării sporite de către cetățeni a mijloacelor de transport public, deoarece acestea nu pot fi separate de obiectivele UE privind clima și mediul, iar măsurile UE în favoarea mobilității durabile trebuie evaluate nu doar conform articolului 71 TCE, ci și articolelor 6, 174 și urm. și 176 TCE, întrucât îmbunătățirea caracterului ecologic și a eficienței reprezintă un obiectiv central al politicii comune în domeniul transporturilor;

12.

are însă îndoieli că prezenta propunere este adecvată pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor menționate ale politicii europene în domeniul transporturilor, mai ales că alocarea tuturor costurilor externe nu este deocamdată luată în considerare, așa cum prevedea Directiva 2006/38/CE, iar propunerea Comisiei lasă la latitudinea statelor membre dacă și pe ce porțiuni ale rețelei TEN se încasează taxe de drumuri. În ceea ce privește taxarea transportului rutier de mărfuri, trebuie ținut seama de situația constituțională specială a statelor scandinave;

13.

subliniază că, în considerente, unul din obiective menționate ale cadrului juridic îl constituie armonizarea sistemelor de taxe, una din căile de eliminarea a denaturărilor concurenței, ecologizarea prin diferențierea taxelor în funcție de clasa Euro a vehiculului fiind deja prevăzută;

14.

speră însă că viitoarele propuneri ale Comisiei vor oferi un răspuns mai eficient la evoluțiile greșite cauzate de diferențele mari ale taxelor și impozitelor și la utilizarea dezechilibrată a modurilor de transport și la suprasolicitarea anumitor infrastructuri care rezultă din aceste evoluții greșite, mai ales că nici cadrul juridic de până acum pentru taxele de utilizare a drumurilor nu a putut elimina acest dezechilibru;

15.

constată că eforturile Comisiei de aliniere a impozitelor la carburanți nu au dus până în prezent la o apropiere a acestora în statele membre UE și de aceea persistă mari diferențe la prețurile la carburanți în Europa. Comisia ar trebui să își continue eforturile de eliminare a inegalităților mari în materie de impozitare a carburanților. Până când se va ajunge la o aliniere amplă a impozitării carburanților, fiecare stat membru ar trebui să aibă posibilitatea să internalizeze costurile externe generate de impactul asupra climei;

16.

solicită reducerea treptată, pe termen lung, a marilor diferențe existente și în cazul sistemului de impozitare din domeniul transporturilor (de exemplu taxe pe autovehicule, taxe pentru uleiuri minerale etc.) și transparență cu privire la utilizarea fondurilor;

17.

regretă că în transportul transfrontalier de mărfuri persistă diferențe între costurile pentru infrastructură, statele nemembre, cum ar fi Elveția, având în acest sens chiar o situație mai bună decât statele membre; subliniază că și modificările și îmbunătățirile aduse în ultimii ani taxelor de utilizare a drumurilor nu au produs decât schimbări minore, persistând mari diferențe în ceea ce privește valoarea taxelor totale încasate pentru porțiuni de drum de lungime comparabilă, ceea ce duce la un trafic considerabil pe rute ocolitoare și astfel la denaturări ale concurenței. Comitetul solicită Comisiei Europene să ia măsuri și să sprijine statele membre, astfel încât la alegerea traseului în transportul rutier de marfă să se ia în considerare efectele asupra mediului, siguranța transportului și starea străzilor;

18.

este conștient că punctul de plecare al tuturor analizelor Comisiei Europene privind o politică comună în domeniul transporturilor este reprezentat de garantarea celor patru libertăți fundamentale – în special libera circulație a mărfurilor și a serviciilor – iar politica europeană în domeniul transporturilor trebuie să asigure buna funcționare din punct de vedere tehnic a transporturilor cu costuri reduse pentru economiile țărilor membre;

19.

subliniază însă că tocmai în regiunile sensibile, afectate în mod special de costurile externe ale transportului, efectele traficului intens asupra sănătății populației și mediului sunt deosebit de grave, transportul liber de mărfuri producând dezavantaje serioase acestor regiuni. Conform jurisdicției CJCE trebuie să se țină seama în mod obligatoriu de considerații de mediu;.Protecția mediului și a sănătății pune politica europeană în domeniul transporturilor în fața unor provocări deosebite, astfel că în prezent obiectivul principal al creării unui sistem de transport modern trebuie să țină seama și de protecția sănătății și de dimensiunea ecologică, pe lângă dimensiunea economică și socială, pentru a garanta un sistem funcțional pe termen lung;

20.

subliniază în continuare că sănătatea cetățenilor Europei este un bun la care nu se poate renunța și că dreptul fundamental la sănătate și la un mediu curat nu poate fi subordonat unei libere și nerestricționate circulații a mărfurilor, acesta trebuind să devină compatibil cu principiul liberei circulații a persoanelor și a mărfurilor prin adoptarea unor măsuri adecvate; în acest context, politicile de educație pentru siguranță rutieră, de la nivelul școlilor până la nivelul mijloacelor de comunicație publice, vor avea un rol esențial;

21.

constată că, deși Directiva 1999/62/CE a stabilit drept bază pentru alocarea taxelor de utilizare a drumurilor taxele de trecere medii ponderate necesare pentru construcția, exploatarea și dezvoltarea rețelei de infrastructură, prezenta propunere nu reprezintă o soluție pentru problematica fundamentală a diferențelor mari ale impozitelor în sectorul transporturilor, deoarece în continuare nu există o obligație a statelor membre de a impune taxe de utilizare a drumurilor pe rețeaua TEN și sunt normate doar valorile maxime, nu și cele minime, statele membre decizând asupra utilizării veniturilor obținute din taxele de utilizare a infrastructurii rutiere, fără ca aceste venituri să fie dedicate unui scop stabilit;

22.

sprijină propunerea Comisiei ca încasările obținute din internalizare să fie prevăzute și utilizate pentru reducerea efectelor negative ale transporturilor în rețeaua TEN. Costurile generate de congestionarea traficului ar trebui luate în calcul doar în cazul în care există un plan de acțiune care să prezinte modurile în care trebuie remediate problemele congestionării traficului, fără ca acesta să fie raportat la un singur mod de transport;

23.

având în vedere controversele privind propunerea Comisiei Europene, nesiguranța sporită a piețelor financiare și temerile de recesiune, are îndoieli că toate statele membre vor aplica sistemul de alocare a componentelor externe suplimentare ale costurilor;

24.

este convins că alocarea costurilor externe pentru rețelele TEN nu trebuie lăsată la latitudinea statelor membre. Mai degrabă, trebuie să existe un sistem transparent cuprinzând criterii corespunzătoare, iar statele membre trebuie determinate prin diferite măsuri să acopere costurile externe și să utilizeze sumele încasate într-un scop stabilit;

25.

constată că în multe state membre, regiunile și localitățile sunt răspunzătoare de o mare parte a rețelei rutiere. În cazul în care se percep taxe într-o anumită zonă sau pentru o anumită porțiune de șosea, este posibil să apară o redistribuire nedorită a traficului. De aceea, în directivă trebuie să se menționeze că toate serviciile de întreținere rutieră trebuie să fie implicate în decizia privind șoselele pe care se vor percepe taxe. În afară de aceasta, este importantă implicarea serviciilor locale și regionale de administrare a infrastructurii în luarea deciziilor privind organizarea sistemului de taxe și utilizarea încasărilor;

26.

solicită alocarea tuturor costurilor externe (de exemplu pentru sănătate, protecția climei, mediul în general, costuri legate de accidente, pentru producția de energie, producția de autovehicule, întreținerea autovehiculelor, reciclarea autovehiculelor, efectele asupra pietonilor și bicicliștilor, utilizarea terenurilor) și, în această privință, solicită Comisiei Europene să modifice propunerea și să introducă în aceasta și un plan pe etape pentru aplicarea costurilor externe;

27.

regretă că, în conformitate cu prezenta propunere, calculul costurilor externe are drept scop principal găsirea unor soluții specifice pentru problemele care apar pe scară extinsă în special în zona marilor orașe, în timp ce pentru drumurile de lungă distanță nu este impusă o alocare reală a costurilor externe; astfel, datorită lipsei de internalizare a costurilor externe pe întreaga distanță parcursă nu se produce un transfer al transportului de mărfuri pe șine și, de asemenea, efectele reale în direcția unei modificări a comportamentului transportatorilor spre o orientare ecologică vor fi doar marginale;

28.

se teme că, în contextul cerințelor impuse de activitățile economice (livrări în timp real – just in time), nici măcar costurile relativ ridicate ale blocajelor de circulație nu vor avea efectele de descurajare așteptate;

29.

subliniază că obiectivele ambițioase ale Comisiei Europene (costuri reale, împovărarea egală a modurilor de transport) pot fi îndeplinite doar printr-o aplicare uniformă și la scară extinsă a sistemului;

30.

solicită de aceea sprijinirea și stimularea sistemului, pentru a se evita ca, în ceea ce privește situația economică, condițiile pentru realizarea acestei alocări a costurilor să existe doar punctual în zona aglomerărilor dens populate (blocaje și poluare atmosferică);

31.

regretă că nu este posibilă o combinare a finanțării încrucișate și a costurilor externe, întrucât finanțarea încrucișată este în primul rând un instrument financiar și costurile financiare pot fi alocate în principiu și altor scopuri;

32.

regretă că nu se ține seama în ansamblu de toate costurile externe din întreaga rețea, așa cum ar fi necesar pentru mutarea transportului de mărfuri către moduri de transport mai ecologice, astfel încât să se ajungă, datorită unor taxe de drumuri mai ridicate la o mutare durabilă a fluxurilor de mărfuri către transportul feroviar;

33.

subliniază că în combinație cu taxele inegale și, în special având în vedere absența obligativității alocării taxelor minime, precum și absența unei alocări uniforme a costurilor externe, dezechilibrul taxelor de drum pe coridoarele de transport se va perpetua;

34.

subliniază că este și în interesul siguranței traficului rutier să se evite împovărarea disproporționată a anumitor rute de transport și că trebuie susținută îmbunătățirea anumitor rute de transport și crearea de legături alternative ecologice, maritime și feroviare, precum și sprijinirea în continuare a autostrăzile maritime deja existente și crearea de noi itinerarii corespunzătoare, care să permită scăderea ponderii transportului rutier de mărfuri;

35.

consideră că propunerea este un prim pas pentru a evita suprasolicitarea în general a infrastructurii rutiere și pentru a asigura modurilor de transport mai ecologice un segment de piață mare;

36.

atrage atenția că propunerea de revizuire a directivei să aplică mai întâi doar vehiculelor grele cu o greutate totală mai mare de 12 t. În opinia Comitetului, nu există nici o piedică pentru aplicarea directivei, din momentul intrării în vigoare, pentru toate vehiculele grele;

37.

subliniază că din cauza unui transport rutier de mărfuri aflat în creștere disproporționată în raport cu valorile-limită în vigoare prevăzute de normele europene de mediu, industria și meșteșugurile nu mai au decât puține posibilități de dezvoltare și astfel pe lângă efectele adverse asupra sănătății populației, sunt limitate și posibilitățile economice ale acestora;

38.

evidențiază faptul că în special traficul pe drumuri ocolitoare cauzează împovărări suplimentare ale anumitor coridoare de tranzit și, din cauza costurilor diferite, denaturează în mod inacceptabil concurența în cadrul Comunității;

39.

solicită de aceea instituțiilor UE să adopte ele însele măsuri politice generale pentru a garanta comparabilitatea costurilor pentru utilizarea drumurilor în diversele coridoare de transport și pentru a stopa astfel în mod durabil traficul pe drumuri ocolitoare, luând în considerare, atunci când se analizează starea și capacitatea diverselor rute, necesitățile pieței și nevoile de dezvoltare ale zonelor afectate;

40.

face trimitere pentru informare la graficele prezentate în anexă privind transportul de mărfuri transalpin, care arată clar discrepanța dintre diferitele taxe de utilizare a drumurilor în coridoarele importante din Franța, Elveția și Austria;

Reducerea zgomotului feroviar

41.

împărtășește opinia Comisiei conform căreia este necesar să se adopte măsuri de reducere a poluării fonice cauzate de transportul feroviar de marfă și salută pașii propuși de Comisie. În special, dotarea vehiculelor de transport de marfă existente cu frâne mai puțin zgomotoase poate fi o soluție eficientă și relativ ieftină. Comitetul propune ca în specificațiile tehnice privind interoperabilitatea referitoare la zgomotul feroviar (STI privind zgomotul) să se menționeze și limitele de zgomot pentru materialul rulant existent și un termen pentru dotarea acestuia. Comitetul invită Comisia să examineze dacă este posibil să se identifice și să se stabilească limite pentru eventualele elemente defecte ale frânelor pentru a se evita pagubele pe termen lung pe calea ferată din cauza uzurii frânelor. Comitetul invită Comisia să analizeze dacă modurile de exploatare moderne și măsurile de infrastructură pentru mărirea capacităților pot conduce la utilizarea mai restrânsă a sistemelor de frână prin frecare pentru trenuri. Aceasta ar permite mărirea în continuare a eficienței energetice pe calea ferată și reducerea în continuare a emisiilor sonore și a uzurii.

Bruxelles, 12 februarie 2009.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Luc VAN DEN BRANDE


28.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/52


Avizul Comitetului Regiunilor privind Cerul unic european II

2009/C 120/10

COMITETUL REGIUNILOR

subliniază faptul că transportul aerian prezintă o importanță considerabilă pentru dezvoltarea economică și socială, competitivitate și bunăstare, atât la nivelul regional, cât și al Europei în ansamblu;

este de părere că, la stabilirea obiectivelor de performanță la scară comunitară, este importantă luarea în considerare a contextului de operare național și/sau regional, deoarece nu este adecvată fixarea aceluiași tip de obiective în cazul aeroporturilor cu trafic intens ca și în cel al aeroporturilor cu trafic redus. Ar trebui să se mențină gestionarea traficului aerian prin intermediul serviciului AFIS (Aerodrome Flight Information Service) și să nu se impună tuturor aeroporturilor utilizarea serviciului de control al traficului aerian (ATC), care ar presupune costuri mai ridicate pentru aeroporturile de dimensiune mai mică. Totodată, autoritățile naționale și/sau regionale sunt cele mai bine plasate pentru a lua aceste aspecte în considerare;

solicită ca propunerea de utilizare a încasărilor din traficul aerian la finanțarea proiectelor comune să fie clarificată sub aspectul utilizării eventuale a altor fonduri, precum și în ce privește maniera în care organismul național sau regional beneficiar al unui asemenea proiect va participa la procesul decizional respectiv;

recomandă ca, în vederea respectării principiului subsidiarității, competențele acordate EASA să fie limitate la aerodromurile unde se efectuează zboruri profesionale în conformitate cu normele de zbor instrumental;

consideră că este important ca normele de aplicare pentru aerodromuri să fie elaborate în funcție de nivelul de complexitate al acestora, precum și de calitatea operațiunilor și de cifrele privind traficul, cu luarea în mod special în considerare a aerodromurilor cu trafic redus și a numărului personalului care lucrează în acestea.

Raportor

:

dna Lea Saukkonen (FI-PPE), membru supleant al Consiliului municipal Helsinki

Documente de referință

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 549/2004, (CE) nr. 550/2004, (CE) nr. 551/2004 și (CE) nr. 552/2004 pentru a îmbunătăți performanța și viabilitatea sistemului aviatic european

COM(2008) 388 final – 2008/0127 (COD)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Cerul unic european II: Către un sector aviatic mai durabil și mai eficient

COM(2008) 389 final

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 în domeniul aerodromurilor, gestionării traficului aerian și serviciilor de navigație aeriană și de abrogare a Directivei 2006/23/CE a Consiliului

COM(2008) 390 final – 2008/0128 (COD)

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Introducere

1.

subliniază faptul că transportul aerian prezintă o importanță considerabilă pentru dezvoltarea economică și socială, competitivitate și bunăstare, atât la nivelul regional, cât și al Europei în ansamblu. Acest mod de transport asigură o legătură rapidă și flexibilă între regiunile europene, precum și cu restul lumii;

2.

este convins că îmbunătățirea performanțelor sistemului aeronautic european nu numai că va furniza beneficii economice substanțiale, dar va spori flexibilitatea și siguranța deplasărilor, luând totodată mai atent în considerare aspectele legate de protecția mediului și provocările reprezentate de schimbările climatice;

3.

subliniază că trebuie dezvoltate și îmbunătățite capacitatea și oportunitățile autorităților naționale de a coopera în cadrul unui ansamblu eficient care este parte a aceluiași bloc funcțional al spațiului aerian (functional airspace block – FAB), cu respectarea în același timp a normelor stabilite la nivel comunitar;

4.

își reafirmă punctul de vedere conform căruia aeroporturile regionale trebuie considerate un avantaj foarte important sub aspectul dezvoltării economiilor locale și regionale și reamintește că importanța socială și economică a transportului aerian sporește odată cu extinderea Uniunii (1);

5.

atrage atenția Comisiei asupra faptului că aeroporturile europene prezintă numeroase deosebiri între ele, existând diferențe mari la nivelul cerințelor referitoare atât la gestionarea traficului, cât și la siguranță, dacă se compară aeroporturile din principalele orașe europene cu cele din regiunile periferice sau insulare, care prezintă o densitate scăzută a populației.

Observații generale

6.

observă că propunerea de modificare a cadrului legislativ privind Cerul unic european face parte dintr-un pachet mai amplu, ce cuprinde și o propunere de lărgire a competențelor Agenției Europene de Siguranță a Aviației (EASA), astfel încât să acopere și gestionarea traficului aerian, serviciile de navigație aeriană și aerodromurile;

7.

evidențiază faptul că pachetul de regulamente își propune dezvoltarea transportului aerian astfel încât frontierele și limitările naționale să nu împiedice utilizarea optimă a spațiului aerian sau desfășurarea altor activități;

8.

remarcă faptul că propunerea se bazează pe un raport al Grupului la nivel înalt privind viitorul cadrului de reglementare al aviației europene, precum și pe raportul comisiei de evaluare a activității Eurocontrol, intitulat „Evaluarea inițiativelor în materie de blocuri funcționale ale spațiului aerian și a contribuției acestora la îmbunătățirea performanțelor”;

9.

subliniază că la baza propunerii se află aprecierea Comisiei conform căreia performanțele sistemului european actual de gestionare a traficului aerian și-au atins limitele, cauzele principale constituindu-le lipsa unei abordări în rețea, o piață care nu este încă pe deplin dereglementată, inexistența liberei circulații pe piața forței de muncă a controlorilor de trafic aerian, precum și acordurile instituționale privind gestionarea traficului aerian;

10.

recunoaște că activitățile din cadrul Cerului unic european ar putea fi îmbunătățite prin reglementarea funcționării, introducerea unui cadru unic de siguranță, deschiderea către noi tehnologii și o mai bună gestionare a capacităților aeroportuare;

11.

recunoaște faptul că, în conformitate cu principiul dezvoltării durabile a transportului aerian, gestionarea traficului aerian și serviciile de navigație aeriană vor trebui îmbunătățite, astfel încât să se răspundă nevoilor utilizatorilor spațiului aerian, în perspectiva creării Cerului unic european;

12.

se declară de acord cu înlocuirea structurilor de reglementare care se suprapun cu un cadru comunitar care acoperă toate etapele zborului în cadrul rețelei de transport aerian;

13.

salută propunerea de îmbunătățire a performanțelor sistemului de gestionare a spațiului aerian prin luarea în considerare a aspectelor privind siguranța, ceea ce este în interesul tuturor utilizatorilor acestui spațiu;

14.

își exprimă satisfacția față de faptul că în cadrul procesului de dezvoltare a sistemului de transport aerian se ține cont de aspectele de mediu, astfel încât beneficiile pe care acesta le poate oferi economiilor regionale să se îmbine în mod echilibrat cu cerințele de protecție a mediului;

15.

salută modificarea definiției blocului funcțional al spațiului aerian, în sensul punerii unui accent sporit pe calitatea serviciilor, aceasta urmând să faciliteze îndeplinirea obiectivelor regulamentului în mod corect și cu luarea în considerare a nevoilor diferitelor regiuni;

16.

se declară de acord cu planul de gestionare a traficului aerian (ATM Master Plan), care ar urma să fie documentul de referință al dezvoltării în acest domeniu și să furnizeze cadrul în care activitățile aeroporturilor regionale ar putea să se dezvolte ca parte integrantă a rețelei de servicii ale traficului aerian;

17.

consideră că este important să se instituie reglementarea performanței, aceasta urmând să includă indicatori de performanță cu valabilitate comunitară, examinarea periodică a serviciilor de navigație aeriană și a funcțiilor de rețea, precum și definirea unor proceduri de culegere a datelor de la actorii relevanți;

18.

subliniază importanța elaborării și aprobării planurilor naționale sau regionale de îmbunătățire a performanțelor, atunci când se stabilesc obiective obligatorii în acest sens. La nivel comunitar, ar trebui stabilite doar obiective generale, care ar urma apoi să fie detaliate la nivel național sau regional;

19.

apreciază drept corectă abordarea ce constă în stabilirea condiției de independență în activitățile organismului de examinare;

20.

se declară de acord cu dispoziția care interzice unui stat membru să refuze desemnarea unui furnizor de servicii de trafic aerian pe baza faptului că legislația națională prevede ca un astfel de furnizor să se afle în proprietate națională sau să aibă sediul pe teritoriul statului respectiv;

21.

consideră că, deși constituirea unor blocuri funcționale ale spațiului aerian până în 2012 reprezintă o provocare, acest lucru este realizabil, dar va pretinde o strânsă colaborare între statele membre, autoritățile naționale de supraveghere, furnizorii de servicii și aeroporturi;

22.

este de părere că o defalcare detaliată a informațiilor financiare referitoare la furnizorii de servicii, precum și interzicerea subvenționării încrucișate între serviciile de control al traficului regional și serviciile de navigație aeriană din aeroporturi vor contribui la sporirea transparenței sistemelor de tarifare;

23.

crede că evaluarea tarifelor în anii următori trebuie să facă parte dintr-o planificare pe termen mai lung a activităților serviciilor de navigație aeriană. Propunerea ca tarifele să fie fixate pe câțiva ani înainte i-ar putea ajuta pe utilizatorii spațiului aerian să își planifice activitățile, aceștia având o idee asupra costurilor cu care ar urma să se confrunte în anii următori;

24.

atrage atenția asupra propunerii de prezentare de către Comisie a unui raport, nu mai târziu de patru ani de la intrarea în vigoare a regulamentului, și, eventual, a unei propuneri de aplicare a principiilor de piață la diversele servicii de navigație aeriană, în domenii cum ar fi comunicarea, navigația, supravegherea, meteorologia și informațiile aeronautice. Operațiile profitabile reprezintă ceva normal pentru o activitate comercială, dar trebuie recunoscut că în zonele cu un trafic redus nu este posibilă furnizarea unor servicii profitabile de navigație aeriană și/sau într-un mod care să încurajeze concurența;

25.

este de acord cu propunerea de suprimare a definiției care limitează blocul funcțional al spațiului aerian la spațiul aflat la înălțime. Noua propunere va facilita crearea Cerului unic european și va îmbunătăți funcționarea serviciilor de trafic aerian;

26.

ia notă de propunerea ca statele membre și Comunitatea să solicite Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) să instituie și să recunoască o Regiune europeană unică pentru informații de zbor (EFIR), dar nu consideră că această problemă este urgentă, având în vedere că nu a fost oferită nicio dovadă referitoare la avantajele concrete ale acestei inițiative;

27.

consideră importantă găsirea unor soluții corespunzătoare de evaluare a organizării gestionării de rețea și a funcțiilor conexe, precum și a manierei în care ar putea fi utilizată expertiza Eurocontrol la reorganizarea funcțiilor;

28.

este de părere că propunerea privind corespondența dintre planurile de zbor și plajele orare din aeroporturi, precum și necesara coordonare cu regiunile învecinate prezintă importanță sub aspectul unei bune și eficiente desfășurări a traficului aerian;

29.

consideră necesară asigurarea unui nivel ridicat de siguranță aeriană în Europa și salută lărgirea competențelor EASA. Un set de norme armonizate, elaborate de o agenție unică și aplicate cât mai uniform posibil în întreaga Comunitate, ar contribui la mărirea siguranței aeriene și ar reduce în același timp problemele cu care operatorii aerieni și aviația se confruntă din cauza diferențelor în aplicarea normelor;

30.

apreciază că aria de aplicare a propunerii de lărgire a competențelor EASA este prea extinsă, putând impune cerințe excesive în special aeroporturilor regionale de mici dimensiuni, stânjenindu-le astfel activitatea;

31.

în opinia sa, competențele EASA ar trebui să se concentreze asupra chestiunilor privind siguranța, astfel încât misiunea agenției să rămână clară;

32.

consideră esențială promovarea cooperării dintre sectoarele civil și militar la toate nivelurile, astfel încât rețeaua transportului aerian european să funcționeze cât mai bine posibil și să își îndeplinească obiectivele de performanță.

II.   CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

33.

este de părere că, la stabilirea obiectivelor de performanță la scară comunitară, este importantă luarea în considerare a contextului de operare național și/sau regional, deoarece nu este adecvată fixarea aceluiași tip de obiective în cazul aeroporturilor cu trafic intens ca și în cel al aeroporturilor cu trafic redus. Ar trebui să se mențină gestionarea traficului aerian prin intermediul serviciului AFIS (Aerodrome Flight Information Service) și să nu se impună tuturor aeroporturilor utilizarea serviciului de control al traficului aerian (ATC), care ar presupune costuri mai ridicate pentru aeroporturile de dimensiune mai mică. Totodată, autoritățile naționale și/sau regionale sunt cele mai bine plasate pentru a lua aceste aspecte în considerare;

34.

consideră că se impune ca strângerea de informații destinate aprecierii nivelului de performanță să se facă în conformitate cu practicile de raportare existente;

35.

consideră că, în scopul asigurării transparenței, este important ca prezentarea, serviciu cu serviciu, a veniturilor și cheltuielilor, de către furnizorii de servicii, să se facă în conformitate cu practicile contabile ale acestora, în măsura în care acestea există deja;

36.

solicită ca propunerea de utilizare a încasărilor din traficul aerian la finanțarea proiectelor comune să fie clarificată sub aspectul utilizării eventuale a altor fonduri, precum și în ce privește maniera în care organismul național sau regional beneficiar al unui asemenea proiect va participa la procesul decizional respectiv;

37.

este de părere că, în ce privește schimbările planificate în sistemul tarifar, se impune clarificarea următoarelor aspecte: maniera în care vor fi stabilite tarifele pe mai mulți ani înainte, precum și modul în care furnizorii de servicii care operează pe baze comerciale vor putea prevedea modificările salariale și pe cele privind costurile de funcționare pe durata contractului, ca parte a sistemelor proprii de gestionare a riscurilor. Acest tip de analiză se poate face mai bine la nivel național și/sau regional;

38.

recomandă ca gestionarea rețelelor și activitățile asociate, care sunt importante pentru operațiunile din acest sector, să fie descrise mai detaliat, în loc să fie citate în trecere, așa cum se întâmplă în propunere. Acest lucru ar facilita evaluarea impactului lor, precum și a manierei în care utilizatorii spațiului aerian și furnizorii de servicii de navigație aeriană pot participa într-un mod corespunzător la procesul decizional care privește reforma structurilor administrative;

39.

recomandă ca, în vederea respectării principiului subsidiarității, competențele acordate EASA să fie limitate la aerodromurile unde se efectuează zboruri profesionale în conformitate cu normele de zbor instrumental;

40.

consideră că este important ca normele de aplicare pentru aerodromuri să fie elaborate în funcție de nivelul de complexitate al acestora, precum și de calitatea operațiunilor și de cifrele privind traficul, cu luarea în mod special în considerare a aerodromurilor cu trafic redus și a numărului personalului care lucrează în acestea;

41.

referitor la propunerea de lărgire a competențelor EASA, consideră că, sub aspectul asigurării unei bune reglementări, este important:

să se verifice dacă funcțiile serviciilor de navigație aeriană respectă normele ICAO;

să se asigure evitarea duplicărilor în propunerea de modificare a regulamentului privind competențele EASA și în regulamentele privind Cerul unic european, precum și duplicarea procedurilor, de exemplu în ceea ce privește licențele;

să se asigure existența unui regim adecvat de tranziție sau alte dispoziții care să garanteze prelungirea, după intrarea în vigoare a noului regulament, a validității licențelor emise în baza Directivei 2006/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind licența comunitară de controlor de trafic aerian, a cărei abrogare se propune;

să se dea o definiție mai precisă instalațiilor aeroportuare care intră în domeniul de aplicare a regulamentului, limitând-o la dotările destinate asigurării siguranței aeriene;

să se precizeze că obligația operatorilor de aerodromuri prin care stipulează că „trebuie stabilite și actualizate date privind aerodromul și serviciile disponibile” se limitează la datele indispensabile piloților;

să se reexamineze oportunitatea obligației operatorului de aeroport de a demonstra că există proceduri de alimentare a aeronavelor cu carburant, astfel încât să nu se atribuie acestui operator sarcini de supraveghere care sunt de competența autorităților.

Bruxelles, 12 februarie 2009.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Luc VAN DEN BRANDE


(1)  CdR 76/2005 și CdR 63/2004.


28.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/56


Avizul Comitetului Regiunilor privind revizuirea sistemului EMAS și a sistemului comunitar de etichetare ecologică

2009/C 120/11

COMITETUL REGIUNILOR

consideră că sistemele de management de mediu ale organizațiilor și etichetarea ecologică a produselor reprezintă instrumente adecvate, bazate pe mecanisme de piață, pentru încurajarea responsabilității față de mediu în rândurile actorilor sociali și pentru sporirea gradului de protecție a mediului;

consideră că Regulamentul EMAS este un instrument util pentru multe tipuri de organizații care ar putea obține avantaje multiple în urma adoptării acestuia: limitarea daunelor cauzate mediului, reducerea costurilor (în ce privește energia și eliminarea deșeurilor), certitudinea respectării legislației de mediu, o funcționare mai eficientă etc.;

de asemenea, consideră necesar să se definească amploarea evaluării performanței de mediu pentru organizațiile EMAS, precum și cerințele adecvate pentru auditul de mediu la diferite niveluri de analiză: primar (producție), secundar (achiziții publice) și terțiar (altele). Nu toate IMM-urile sau autoritățile locale și regionale dispun de informațiile, competențele și experiența necesare pentru efectuarea auditului de mediu, fiind obligate să recurgă la consultanți externi;

consideră că menținerea procedurii de evaluare ex ante este importantă pentru credibilitatea și fiabilitatea etichetei ecologice europene. Respectarea standardului ISO presupune ca organismul responsabil cu etichetarea să verifice atât ex ante, cât și ex post că produsul pentru care a fost solicitată eticheta ecologică îndeplinește criteriile de etichetare ecologică. Propunerea de a înlocui evaluarea cu înregistrarea și monitorizarea ex post reprezintă o serioasă amenințare pentru credibilitatea și fiabilitatea etichetei.

Raportor general

:

dna Britt Lundberg (FI-ALDE), membru al Consiliului regional al insulelor Åland

Documente de referință:

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemul comunitar de etichetare ecologică COM(2008) 401 final – 2008/0152 (COD)

și

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) COM(2008) 402 final – 2008/0154 (COD)

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

Recomandări generale (EMAS și sistemul de etichetare ecologică)

1.

consideră că revizuirea sistemului EMAS și a sistemului comunitar de etichetare ecologică este foarte necesară și susține cu fermitate obiectivul UE de promovare a unei politici de producție și consum durabile, așa cum se prevede în Tratatul de la Lisabona și în strategia comunitară de dezvoltare durabilă, în vederea realizării obiectivelor comunitare din domeniul politicii climatice;

2.

consideră că revizuirea este foarte necesară deoarece niciunul dintre cele două sisteme nu a atins gradul de absorbție sau efectele propuse inițial;

3.

crede că sistemele de management de mediu ale organizațiilor și etichetarea ecologică a produselor reprezintă instrumente adecvate, bazate pe mecanisme de piață, pentru încurajarea responsabilității față de mediu în rândurile actorilor sociali și pentru sporirea gradului de protecție a mediului;

4.

consideră că autoritățile locale și regionale ar putea valorifica într-o mai mare măsură aceste sisteme și că legislația revizuită și măsurile de sprijin ale statelor membre ar trebui să atragă atenția organizațiilor mici și mari din sectorul public asupra posibilităților pe care le oferă aplicarea acestor sisteme;

5.

observă că, deși include norme, proceduri și cerințe destul de detaliate, propunerea de revizuire a Regulamentului EMAS respectă principiile subsidiarității și proporționalității (aplicarea regulamentului le revine statelor membre sau autorităților locale și regionale ale acestora). Sistemul de etichetare ecologică nu este exclusiv, ci poate funcționa în paralel cu sistemele naționale și regionale, cu condiția ca acestea să se întemeieze pe criterii riguroase;

6.

consideră că niciunul dintre cele două sisteme cu participare voluntară nu creează sarcini inutile: elaborarea și revizuirea criteriilor sistemului de etichetare ecologică sunt flexibile, iar propunerea referitoare la sistemul EMAS prevede norme flexibile;

7.

consideră că propunerile sunt conforme cu strategia Comisiei pentru o mai bună legiferare, deoarece urmăresc simplificarea legislației și reducerea sarcinilor administrative pentru întreprinderi și autoritățile publice;

Obiectivele revizuirii Regulamentului EMAS

8.

consideră că Regulamentul EMAS este un instrument util pentru multe tipuri de organizații, care ar putea obține avantaje multiple în urma adoptării acestuia: limitarea daunelor cauzate mediului, reducerea costurilor (în ce privește energia și eliminarea deșeurilor), îmbunătățirea imaginii ecologice, certitudinea respectării legislației de mediu, o funcționare mai eficientă etc.;

9.

sprijină stabilirea de obiective cantitative și măsurabile referitoare la numărul de organizații EMAS înregistrate la cinci și la zece ani de la intrarea în vigoare a regulamentului;

10.

consideră că obiectivul fixat ar fi mai ușor de realizat dacă li s-ar solicita statelor membre să își stabilească obiective proprii pentru creșterea numărului de organizații EMAS înregistrate;

11.

susține cu tărie sporirea vizibilității EMAS prin toate mijloacele posibile, dat fiind că în țările nordice, de exemplu, acest sistem nu este mai deloc cunoscut sau utilizat;

12.

consideră că structura regulamentului ar trebui să țină seama de punctul de vedere al organizațiilor care intenționează să adopte EMAS. Structura sistemului EMAS, prezentată abia în Anexa II la propunere, reprezintă un element fundamental pentru aceste organizații. Cel mai simplu mod de a rectifica acest neajuns ar fi transformarea Anexei II într-un articol de sine stătător, intitulat „Structura și cerințele sistemului EMAS”;

13.

salută propunerea ca sistemele naționale sau regionale de management de mediu să poată obține recunoașterea deplină sau parțială în cadrul EMAS, ceea ce ar ajuta organizațiile să treacă de la sistemele proprii la EMAS. Astfel, sistemul EMAS ar înregistra un număr mare de potențiale solicitări de înregistrare din partea organizațiilor care fac deja eforturi de îndeplinire a criteriilor de eligibilitate pentru EMAS. De asemenea, includerea sistemelor locale în sistemul EMAS ar spori credibilitatea acestora;

14.

consideră că Comisia ar putea stabili cerințe minime pentru sistemele parțial compatibile cu EMAS, pentru a se evita prezentarea de solicitări pentru elemente separate ale unui sistem de management de mediu, care nu pot fi recunoscute ca sistem;

15.

propune ca, printre aceste cerințe minime, să se numere, de exemplu, următoarele: o politică de mediu angajată în vederea îmbunătățirii continue; o analiză de mediu care să specifice aspectele ecologice ale organizației respective cu un impact semnificativ asupra mediului; respectarea dispozițiilor legislației privind protecția mediului; obiective de mediu care să cuprindă aspecte ecologice importante; un program sau un plan de acțiune pentru mediu care să stabilească responsabilitățile, măsurile și calendarul de punere în aplicare a acestora în vederea îndeplinirii obiectivelor de mediu; resurse adecvate pentru implementarea programului de mediu; comunicarea internă cu privire la sistemul de management de mediu la diferite niveluri ale organizației și un audit extern al sistemului de management de mediu;

16.

consideră că orientările pentru raportul de mediu, incluse în Anexa IV a propunerii, ar trebui îmbunătățite. În special pentru întreprinderile mici și mijlocii din sectorul serviciilor și pentru actorii locali, mulți dintre indicatorii propuși, cum ar fi eficiența materialelor, sunt imposibil de calculat. Cantitatea de materiale utilizate este atât de mare, încât colectarea datelor, chiar și pentru cele mai importante materiale, este adesea o sarcină imposibilă. Impactul aspra biodiversității este, de asemenea, neglijabil pentru majoritatea IMM-urilor și organizațiilor mici din sectorul public, fapt pentru care acestea nu ar trebui obligate să includă acest aspect în rapoartele lor de mediu;

17.

de asemenea, consideră necesar să se definească amploarea evaluării performanței de mediu pentru organizațiile EMAS, precum și cerințele adecvate pentru auditul de mediu la diferite niveluri de analiză: primar (producție), secundar (achiziții publice) și terțiar (altele). Nu toate IMM-urile sau autoritățile locale și regionale dispun de informațiile, competențele și experiența necesare pentru efectuarea auditului de mediu, fiind obligate să recurgă la consultanți externi;

18.

își exprimă temerile cu privire la costurile implicate, pentru autoritățile și întreprinderile private, de aplicarea EMAS și a sistemului comunitar de etichetare ecologică; consideră că ar fi posibilă o participare mai largă la ambele sisteme dacă s-ar elimina sau reduce costurile. Cu toate acestea, se cuvine făcută diferența între EMAS, pe de o parte, și etichetarea ecologică, pe de altă parte, date fiind structurile de costuri diferite pe care acestea le presupun pentru organizațiile participante;

19.

consideră că întreprinderile trebuie scutite de sarcini administrative la introducerea EMAS, dar adaugă că reducerea birocrației nu trebuie să aibă ca rezultat o pierdere a credibilității sistemului EMAS în fața autorităților publice, a consumatorilor sau a organizațiilor care ar putea lua parte la sistem;

Sistemul de etichetare ecologică

20.

consideră că obiectivele stabilite reprezintă un pas în direcția cea bună, în special în ce privește accesul diferitelor părți interesate la elaborarea criteriilor de etichetare ecologică și scurtarea procesului de acceptare, dat fiind că, în acest mod, pot fi incluse mai repede noi produse în sistemul de etichetare;

21.

solicită adăugarea mențiunii „UE” pe etichetă, astfel încât să devină mai clar pentru cetățeni că etichetarea ecologică este o inițiativă a Uniunii Europene;

22.

consideră că procedura simplificată de elaborare a criteriilor aplicată altor sisteme de etichetare ecologică este utilă pentru grupurile de produse acceptate: de exemplu, etichetele Nordic Swan („lebăda nordului”) din țările nordice și Blue Angel („îngerul albastru”) din Germania sunt mărci atât de recunoscute în țările lor, încât ar putea da un impuls etichetei ecologice europene;

23.

susține propunerea de eliminare a taxelor anuale pentru produsele cărora li s-a acordat eticheta ecologică, deoarece aceasta înlătură bariera financiară care împiedica multe IMM-uri să adere la sistem;

24.

salută propunerea ca părțile interesate să elaboreze un manual pentru autoritățile care acordă contracte publice. Aceasta va facilita încorporarea criteriilor de etichetare ecologică în procedurile de achiziții publice. Un manual ar reprezenta un sprijin binevenit pentru activitatea autorităților locale și regionale;

25.

consideră că menținerea procedurii de evaluare ex ante este importantă pentru credibilitatea și fiabilitatea etichetei ecologice. Eticheta ecologică europeană este un sistem de etichetare bazat pe evaluarea ciclului de viață, în conformitate cu standardul ISO 14024, și verificat de un organism extern. Respectarea standardului ISO presupune ca organismul responsabil cu etichetarea să verifice atât ex ante, cât și ex post că produsul pentru care a fost solicitată eticheta ecologică îndeplinește criteriile de etichetare ecologică. Propunerea de a înlocui evaluarea cu înregistrarea și monitorizarea ex post reprezintă o serioasă amenințare pentru credibilitatea și fiabilitatea etichetei;

26.

nu este de acord cu propunerea de a face criteriile sistemelor naționale și regionale de etichetare cel puțin la fel de stricte ca și criteriile etichetei ecologice comunitare, în cazul acelor grupuri de produse pentru care există deja criterii europene de etichetare ecologică. Strictețea criteriilor de etichetare aplicabile diferitelor sisteme de etichetare ar trebui evaluată în contextele lor specifice și ținând seama atât de protecția mediului, cât și de piață. Mulți dintre factorii determinanți pentru etichetarea ecologică, precum starea mediului, presiunea exercitată asupra mediului și capacitatea de rezistență a acestuia diferă foarte mult de la o regiune la alta a UE;

27.

consideră că este deosebit de important ca statele membre și Comisia să își intensifice activitățile de sensibilizare și de informare în legătură cu eticheta ecologică. În acest sens, cooperarea cu agenții economici ar putea fi soluția cea mai eficientă, având în vedere că, din perspectiva consumatorilor, locurile în care se iau cel mai adesea deciziile cu privire la alegerea și achiziționarea produselor sunt magazinele, acestea din urmă având, așadar, o putere considerabilă în influențarea acestor decizii;

28.

consideră că unul dintre obiectivele prioritare ar trebui să-l reprezinte creșterea progresivă a gamei disponibile pentru consumatori de produse și servicii care satisfac criteriile pentru obținerea etichetei ecologice. Această creștere trebuie promovată prin susținerea dezvoltării de metode de concepere a unor produse care să răspundă criteriilor stabilite pentru grupa lor de produse pe tot parcursul ciclului de viață. De aceea, recomandă ca autoritățile competente să implementeze programe de promovare a designului ecologic (bazate, printre altele, pe criteriile de mediu existente în cadrul etichetării ecologice), de susținere a întreprinderilor în acest domeniu și de sprijinire a proiectelor-pilot.

II.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Regulamentul EMAS

Articolul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 7

Derogare pentru organizațiile de dimensiuni reduse

1.

La cererea unei organizații de dimensiuni reduse, organismele competente extind, pentru organizația respectivă, frecvența trienală, menționată la articolul 6 alineatul (1), la o perioadă de până la cinci ani sau frecvența anuală, menționată la articolul 6 alineatul (2), la o perioadă de până la doi ani, cu următoarele condiții:

(a)

nu există riscuri de mediu;

(b)

organizația nu preconizează să opereze schimbări operaționale ale sistemului său de management de mediu și

(c)

nu există probleme de mediu semnificative la nivel local.

2.

Pentru a obține extinderea menționată la alineatul (1), organizația în cauză depune o cerere în acest sens la organismul competent care a înregistrat organizația și furnizează dovezi privind îndeplinirea condițiilor pentru derogare.

3.

Organizațiile care beneficiază de o extindere a frecvenței la doi ani, în conformitate cu alineatul (1), transmit organismului competent raportul privind performanța de mediu nevalidat în fiecare an în care sunt scutite de obligația de a prezenta un raport validat privind performanța de mediu.

Articolul 7

Derogare pentru organizațiile de dimensiuni reduse

1.

La cererea unei organizații de dimensiuni reduse, organismele competente extind, pentru organizația respectivă, frecvența trienală, menționată la articolul 6 alineatul (1), la o perioadă de până la cinci ani sau frecvența anuală, menționată la articolul 6 alineatul (2), la o perioadă de până la doi ani, cu următoarele condiții:

(a)

nu există riscuri de mediu;

(b)

organizația nu preconizează să opereze schimbări operaționale ale sistemului său de management de mediu și

(c)

nu există probleme de mediu semnificative la nivel local.

2.

Pentru a obține extinderea menționată la alineatul (1), organizația în cauză depune o cerere în acest sens la organismul competent care a înregistrat organizația și furnizează dovezi privind îndeplinirea condițiilor pentru derogare.

3.

Organizațiile care beneficiază de o extindere a frecvenței la doi ani, în conformitate cu alineatul (1), transmit organismului competent raportul privind performanța de mediu nevalidat în fiecare an în care sunt scutite de obligația de a prezenta un raport validat privind performanța de mediu.

4.

În organizațiile cărora li s-a acordat, conform articolului 6 alineatul (1), o prelungire de până la cinci ani, ciclul de audit se adaptează în mod corespunzător.

Expunere de motive:

Obiectivul declarat în Regulamentul EMAS III, în special în ceea ce privește simplificarea sarcinilor IMM-urilor, este astfel periclitat, deoarece pe de o parte va fi posibilă prelungirea ciclului de validare până la cinci ani, pe de altă parte este menținut ciclul de audit de trei ani prevăzut obligatoriu. Cele două cicluri trebuie armonizate unul cu celălalt.

Amendamentul 2

Propunerea de regulament privind sistemul comunitar de etichetare ecologică

Articolul 9 alineatul (4)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

4.

Autoritatea competentă în cauză verifică documentația menționată la alineatul (2) în termen de două luni de la primirea cererii de înregistrare.

Autoritatea competentă atribuie un număr de înregistrare fiecărui produs, cu condiția ca documentația prezentată să fie completă.

4.

Autoritatea competentă în cauză verifică documentația menționată la alineatul (2) în termen de două luni de la primirea cererii de înregistrare.

Autoritatea competentă atribuie un număr de înregistrare fiecărui produs, cu condiția ca documentația prezentată să fie completă și să fie verificată de autoritatea competentă.

Expunere de motive:

Pentru conformarea la standardul ISO, este necesară verificarea prealabilă, de către organul competent, a faptului că produsul pentru care a fost solicitată etichetarea ecologică întrunește criteriile stabilite. Propunerea de a se trece de la evaluare la înregistrare și monitorizare ulterioară reprezintă o amenințare reală pentru credibilitatea și siguranța etichetei (verificarea prin sondaj nu este suficientă).

Amendamentul 3

Regulamentul EMAS

Articolul 43 alineatul (2)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

2.

Comisia administrează și pune la dispoziția publicului:

(a)

un registru al verificatorilor de mediu și al organizațiilor înregistrate în cadrul EMAS;

(b)

o bază de date conținând declarații de mediu și rapoarte de performanță de mediu în format electronic.

2.

Comisia administrează și pune la dispoziția publicului:

(a)

un registru al verificatorilor de mediu și al organizațiilor înregistrate în cadrul EMAS;

(b)

o bază de date conținând declarații de mediu și rapoarte de performanță de mediu în format electronic;

(c)

o bază de date conținând cele mai bune practici EMAS în diferite sectoare ale mediului (de exemplu, energie, deșeuri, achiziții publice, comunicare etc.).

Expunere de motive:

Impactul introducerii sistemului EMAS ar spori dacă ar exista un manual ușor de utilizat care să prezinte realizările organizațiilor EMAS în diferite domenii ale protecției mediului (deșeuri, energie, achiziții publice etc.). Exemplele de bune practici, care ar putea include și reducerea costurilor, ar încuraja organizațiile să adere la sistemul EMAS.

Amendamentul 4

Regulamentul EMAS

Articolul 39 alineatul (2)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

2.

Fără a aduce atingere legislației comunitare, mai ales celei din domeniul concurenței, al fiscalității și al sistemului ajutoarelor de stat, statele membre iau măsuri, dacă este cazul, de facilitare a înregistrării organizațiilor în EMAS și de menținere a participării acestora. Aceste măsuri se iau în special sub formă de:

(a)

simplificare normativă, în sensul căreia se consideră că o organizație înregistrată în EMAS îndeplinește anumite cerințe legale în materie de mediu specificate în cadrul altor instrumente legale, identificate de către autoritățile competente;

2.

Fără a aduce atingere legislației comunitare, mai ales celei din domeniul concurenței, al fiscalității și al sistemului ajutoarelor de stat, statele membre iau măsuri, dacă este cazul, de facilitare a înregistrării organizațiilor în EMAS și de menținere a participării acestora. Aceste măsuri se iau în special sub formă de:

(a)

simplificare normativă (de exemplu, autorizații de mediu valabile pe o perioadă mai îndelungată și cerințe de raportare mai puțin stricte pentru obținerea autorizațiilor), în sensul căreia se consideră că o organizație înregistrată în EMAS îndeplinește anumite cerințe legale în materie de mediu specificate în cadrul altor instrumente legale, identificate de către autoritățile competente;

Expunere de motive:

Legislația ar trebui să specifice în mod clar că organizațiile EMAS înregistrate urmează să beneficieze de asistență publică, inclusiv în aspecte legate de autorizațiile de mediu.

Amendamentul 5

Regulamentul EMAS

Articolul 45 alineatul (1)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.

Statele membre pot trimite Comisiei o solicitare scrisă de recunoaștere a compatibilității sistemelor de management de mediu existente, sau ale unor părți ale acestora, care sunt acreditate în conformitate cu procedurile de acreditare recunoscute la nivel național sau regional, cu cerințele corespunzătoare din cadrul prezentului regulament.

1.

Statele membre și organizațiile care coordonează sistemele naționale sau regionale de management de mediu pot trimite Comisiei o solicitare scrisă de recunoaștere a compatibilității sistemelor de management de mediu existente, sau ale unor părți ale acestora, care sunt acreditate în conformitate cu procedurile de acreditare recunoscute la nivel național sau regional, cu cerințele corespunzătoare din cadrul prezentului regulament.

Expunere de motive:

Nu există niciun motiv pentru a restrânge dreptul de a face propuneri în sensul articolului 39 numai la statele membre, având în vedere că organismele care gestionează sistemele locale de management de mediu cunosc cel mai bine aceste sisteme și, prin urmare, pot face propuneri în cunoștință de cauză privind compatibilitatea cu EMAS.

Amendamentul 6

Regulamentul EMAS

Articolul 4 alineatul (5)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 4 –   Pregătirea pentru înregistrare

5.

Organizațiile furnizează probe materiale sau documentare care demonstrează că organizația respectă toate dispozițiile legale în vigoare în materie de mediu care au fost identificate.

În conformitate cu articolul 33 alineatul (5), organizațiile pot solicita o declarație de conformitate din partea autorității sau a autorităților competente de aplicare a legislației.

Organizațiile din afara Comunității fac trimitere, de asemenea, la dispozițiile legale în materie de mediu aplicabile organizațiilor similare din statele membre în care acestea intenționează să își depună cererile.

Articolul 4 –   Pregătirea pentru înregistrare

5.

Articolul 4 – Pregătirea pentru înregistrare Organizațiile furnizează probe materiale sau documentare care demonstrează că organizația respectă toate dispozițiile legale în vigoare în materie de mediu care au fost identificate.

În conformitate cu articolul 33 alineatul (5), organizațiile pot solicita o declarație de conformitate din partea autorității sau a autorităților competente de aplicare a legislației.

Organizațiile din afara Comunității fac trimitere, de asemenea, la dispozițiile legale în materie de mediu aplicabile organizațiilor similare din statele membre în care acestea intenționează să își depună cererile.

Expunere de motive:

Posibilitatea de a obține din partea autorităților probe privind conformitatea constituie o violare gravă a sistemului și contravine abordării EMAS ca sistem al responsabilității proprii „controlate”. În plus, astfel se anulează un avantaj esențial al EMAS pentru autorități. În acest caz,EMAS nu ar mai duce la reducerea birocrației și a cheltuielilor autorităților, ci, dimpotrivă, ar genera unele suplimentare. Acordarea de facilități organizațiilor înregistrate în cadrul EMAS (taxe reduse, autoreglementare în loc de obligații juridice) nu ar mai putea fi justificată și astfel nu ar mai exista un stimulent esențial pentru înregistrarea în cadrul EMAS.

Amendamentul 7

Regulamentul EMAS

Articolul 7 alineatul (1)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 7 –   Derogare pentru organizațiile de dimensiuni reduse

1.

La cererea unei organizații de dimensiuni reduse, organismele competente extind, pentru organizația respectivă, frecvența trienală, menționată la articolul 6 alineatul (1), la o perioadă de până la cinci ani sau frecvența anuală, menționată la articolul 6 alineatul (2), la o perioadă de până la doi ani, cu următoarele condiții:

(a)

nu există riscuri de mediu,

(b)

organizația nu preconizează să opereze schimbări operaționale ale sistemului său de management de mediu și

(c)

nu există probleme de mediu semnificative la nivel local.

Articolul 7 –   Derogare pentru organizațiile de dimensiuni reduse

1.

La cererea unei organizații de dimensiuni reduse, organismele competente verificatorul de mediu prelungește, pentru organizația respectivă, frecvența trienală, menționată la articolul 6 alineatul (1), la o perioadă de până la cinci ani sau frecvența anuală, menționată la articolul 6 alineatul (2), la o perioadă de până la doi ani, cu următoarele condiții:

(a)

nu există riscuri de mediu,

(b)

organizația nu preconizează să opereze schimbări operaționale ale sistemului său de management de mediu și

(c)

nu există probleme de mediu semnificative la nivel local.

Expunere de motive:

Demararea unei proceduri oficiale pentru prelungirea perioadei de valabilitate pe lângă organismul competent duce la sarcini birocratice inutile și este contraproductivă pentru IMM-uri. Până în prezent, prelungirea perioadei de valabilitate s-a făcut prin acord direct între verificatorul de mediu și întreprindere, fără introducerea unei cereri speciale. Procedura actuală s-a dovedit eficientă și ține seama și de faptul că verificatorul de mediu cunoaște cel mai bine condițiile întreprinderii.

Amendamentul 8

Regulamentul EMAS

Articolul 28 alineatul (1)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 28

Operațiunea de acreditare

1.

Organismele de acreditare desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sunt responsabile pentru acreditarea verificatorilor de mediu și supravegherea activităților desfășurate de aceștia în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 28

Operațiunea de acreditare

1.

Organismele de acreditare desemnate de statele membre – respectând repartizarea responsabilităților existentă în fiecare stat membru – în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sunt responsabile pentru acreditarea verificatorilor de mediu și supravegherea activităților desfășurate de aceștia în conformitate cu prezentul regulament.

Expunere de motive:

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 prevede, la considerentul 11:

(11)

Înființarea unui organism național de acreditare uniform ar trebui să nu aducă atingere repartizării funcțiilor în cadrul statelor membre.

Amendamentul 9

Regulamentul EMAS

Articolul 12 alineatul (2)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 12 –   Obligații privind procesul de înregistrare

2.

Organismele competente deschid și mențin un registru al organizațiilor înregistrate în statele membre de care aparțin, care conțin declarațiile de mediu sau rapoartele privind performanța de mediu în format electronic, și îl actualizează lunar.

Registrul respectiv este disponibil publicului pe un site internet.

Articolul 12 –   Obligații privind procesul de înregistrare

2.

Organismele competente deschid și mențin un registru al organizațiilor înregistrate în statele membre de care aparțin, care conțin declarațiile de mediu sau rapoartele privind performanța de mediu cele mai recente în format electronic, și îl actualizează lunar.

Registrul respectiv este disponibil publicului pe un site internet.

Expunere de motive:

Atunci când face referire la declarația de mediu sau la raportul privind performanța de mediu, ar trebuie să specifice dacă este vorba de ultima versiune a acestora.

Pe de altă parte, unele organizații facilitează accesul la declarația de mediu pe baza unei solicitări prealabile [așa cum prevede articolul 6 alineatul (3)], în vederea menținerii unei evidențe a persoanelor interesate; aceste organizații s-ar putea arăta reticente la publicarea declarației lor fără o solicitare prealabilă.

Prin urmare, se propune să nu li se impună organizațiilor obligația de a-și publica declarația de mediu sau raportul privind performanța de mediu pe un site internet, unde să poată fi consultate fără solicitare prealabilă, ci ca organismele competente să ofere un serviciu similar prin care să fie obligatorie solicitarea consultării acestor documente din partea oricărei organizații, care va avea astfel acces la registru pe baza solicitării.

Amendamentul 10

Regulamentul EMAS

Articolul 14 alineatul (3)

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 14 –   Suspendarea sau radierea înregistrării organizațiilor

3.

Înregistrarea unei organizații este suspendată sau radiată, după caz, dacă aceasta nu prezintă organismului competent, în termen de o lună din momentul în care i se solicită, următoarele:

(a)

variantele actualizate și validate ale declarațiilor de mediu, raportul privind performanța de mediu sau declarația semnată, menționată la articolul 24 alineatul (9);

(b)

un formular completat de organizație, care conține cel puțin informațiile minime prevăzute în anexa VI.

Articolul 14 –   Suspendarea sau radierea înregistrării organizațiilor

3.

Înregistrarea unei organizații este suspendată sau radiată, după caz, dacă aceasta nu prezintă organismului competent, în termen de o lună trei luni din momentul în care i se solicită, următoarele:

(a)

variantele actualizate și validate ale declarațiilor de mediu, raportul privind performanța de mediu sau declarația semnată, menționată la articolul 24 alineatul (9);

(b)

un formular completat de organizație, care conține cel puțin informațiile minime prevăzute în anexa VI.

Expunere de motive:

Termenul prevăzut pentru prezentarea documentelor care lipsesc ar trebui să fie mărit la trei luni începând din momentul solicitării, pentru ca organizațiile să dispună de suficient timp pentru a pregăti și de a valida documentația (după caz), întrucât aceasta depinde și de disponibilitatea organismului de verificare.

Bruxelles, 12 februarie 2009.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Luc VAN DEN BRANDE


28.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 120/65


Avizul Comitetului Regiunilor privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere

2009/C 120/12

COMITETUL REGIUNILOR

consideră că mobilitatea pacienților nu trebuie să pericliteze economic sau financiar sistemele de sănătate naționale din UE;

consideră că în cadrul cooperării transfrontaliere în domeniul sănătății ar trebui să se acorde o atenție specială regiunilor de frontieră;

constată că trebuie să existe un echilibru între dezvoltarea în continuare a cooperării europene, ale cărei beneficii sunt recunoscute de toate părțile interesate, și respectarea principiului subsidiarității;

recomandă luarea unor măsuri prin care să se garanteze că și pacienții vulnerabili au posibilitatea de a beneficia de drepturile conferite de legislația comunitară;

recomandă ca statele membre de afiliere să aibă dreptul nerestricționat de a crea un sistem general de autorizare prealabilă în cazul spitalizării într-un alt stat membru;

consideră că la instituirea unui comitet care să sprijine Comisia la punerea în aplicare a directivei ar trebui să se țină seama de cunoștințele de care dispun operatorii de la nivel local și regional. Comitetul Regiunilor ar trebui să fie implicat în această acțiune.

Raportor

:

Dl Karsten Uno Petersen (DK/PSE), membru al Consiliului Regional al Regiunii Danemarca de Sud

Document de referință

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere

COM(2008) 414 final

I.   RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETULUI REGIUNILOR

Observații generale

1.

salută obiectivul propunerii de directivă de a aduce claritate juridică în chestiunea drepturilor pacienților, în conformitate cu jurisprudența CEJ, pentru a se asigura exercitarea mai generală și mai eficientă a acestor drepturi în cazul beneficierii de asistență medicală;

2.

pleacă de la premisa respectării articolului 152 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care subordonează sistemul sanitar competențelor naționale, și reamintește că statelor membre le revine răspunderea principală în politica de sănătate;

3.

aprobă și susține ideea conform căreia sănătatea este un domeniu important pentru toată lumea, în sprijinul căruia trebuie acționat prin politici și măsuri eficiente și transparente la nivel național, comunitar și global. În acest Context, Comisia ar trebui să se asigure că autoritățile locale și regionale răspunzătoare de sănătate și asistența medicală sunt consultate și implicate în cooperarea la nivelul UE privind serviciile de sănătate și tratamentele medicale;

4.

atrage atenția că libera circulație a serviciilor și sănătatea publică se numără printre domeniile în care statele membre și Comunitatea își împart competențele. Prin urmare este important ca în cazul propunerilor legislative în aceste domenii să se verifice dacă se respectă principiul subsidiarității;

5.

subliniază că, în plus, trebuie făcută o distincție între libera circulație a persoanelor (cu alte cuvinte, a pacienților) și libera circulație a serviciilor, aceasta din urmă intrând sub incidența legislației pieței interne. Plecând de la principiul că sănătatea este o problemă de interes general, CoR este împotriva ideii de a subordona asistența medicală pieței interne. Statele membre și, după caz, autoritățile locale și regionale trebuie să fie în măsură să reglementeze serviciile de asistență medicală, garantând astfel calitatea și accesibilitatea lor și ținând seama de limitele capacității financiare;

6.

constată că echilibrul economic în cadrul asistenței medicale este și trebuie să rămână o competență de nivel național. Efectele propunerii de directivă ar putea fi foarte profunde, în special la nivel local, de exemplu în regiunile de frontieră și în statele membre mai mici. Mobilitatea pacienților nu trebuie să pericliteze economic sau financiar sistemele de sănătate naționale din UE;

7.

solicită Comisiei ca, atunci când compară asistența medicală cu prestarea de servicii, așa cum stipulează propunerea de directivă, să nu se ghideze după rațiuni care țin de câștigul economic. Ar trebui mai curând avute în vedere acele criterii care pun pe primul plan sănătatea persoanei, promovând sănătatea prin activități de prevenire, procese terapeutice și calitatea vieții;

8.

consideră că în cadrul cooperării transfrontaliere în domeniul sănătății ar trebui să se acorde o atenție specială regiunilor de frontieră. În afară de aceasta, este foarte important să se acorde sprijin pentru elaborarea unor măsuri în domeniul politicii de sănătate și pentru îmbunătățirea sănătății publice în statele membre unde există cea mai mare nevoie, astfel încât diferențele și inegalitățile privind starea de sănătate a populației din UE să se reducă și să se asigure o apropiere treptată de nivelul cel mai înalt din UE;

9.

în plus, consideră că inițiativele și dispozițiile statelor membre prin care se garantează siguranța și drepturile pacienților nu trebuie să fie afectate de viitoarea inițiativă;

10.

constată că drepturile pacienților menționate în proiectul de directivă se referă în primul rând la pacienții programați și la pacienții din regiunile de frontieră. Drepturile acestor pacienți nu trebuie să aibă prioritate față de drepturile altor categorii de pacienți, de exemplu pacienții care au nevoie de tratament urgent, care constituie de departe cel mai mare grup de pacienți;

Responsabilitatea statelor membre

11.

constată că trebuie să existe un echilibru între dezvoltarea în continuare a cooperării europene, ale cărei beneficii sunt recunoscute de toate părțile interesate, și respectarea principiului subsidiarității, conform căruia statele membre, și în unele cazuri autoritățile locale și regionale, garantează buna funcționare a sistemelor de sănătate. Este necesară mai multă claritate în ceea ce privește paragrafele din propunerea de directivă în care se solicită statelor membre să își adapteze sistemele naționale de sănătate și de asigurări sociale, precum și în ceea ce privește amploarea unor astfel de măsuri în raport cu principiul subsidiarității;

12.

atrage în această privință atenția asupra Rețelei de monitorizare a subsidiarității a Comitetului Regiunilor (1), care în urma consultării participanților la rețea a elaborat un raport despre proiectul de directivă. În raport se specifică printre altele că proiectul de directivă riscă să slăbească actualele mecanisme de control ale autorităților locale și regionale răspunzătoare de serviciile de asistență medicală;

13.

consideră în plus că nu trebuie avută în vedere doar protejarea cetățenilor și informarea acestora cu privire la drepturile pe care le au conform legislației comunitare, ci ar trebui ținut seama în mai mare măsură și de asigurarea unui sistem receptiv și accesibil, astfel încât toate categoriile de pacienți să poată beneficia de drepturile și posibilitățile existente. În afară de aceasta, trebuie să se garanteze că și pacienții vulnerabili și care necesită protecție au posibilitatea de a beneficia de drepturile conferite de legislația comunitară. Aceasta se referă, de exemplu, la persoanele în vârstă cu slabe cunoștințe de limbi străine sau la pacienții lipsiți de mobilitate din cauza afecțiunilor fizice sau psihice; de asemenea, aici se înscrie și discuția cu privire la rambursarea de către instituția competentă din statul membru de afiliere a cheltuielilor de călătorie și de ședere pe durata tratamentului, cu condiția menținerii costurilor totale sub valoarea costului pe care l-ar fi avut tratamentul în statul membru de afiliere;

14.

împărtășește opinia conform căreia asigurarea unui sistem de sănătate care să funcționeze bine este o competență a statelor membre, și uneori a autorităților locale și regionale, care trebuie exercitată respectând următoarele principii: universalitatea, accesul la servicii medicale de înaltă calitate, egalitate și solidaritate, precum și standarde de calitate și de siguranță pentru serviciile medicale. În afară de aceasta, este deosebit de important:

să existe instrumente care să asigure și să monitorizeze respectarea standardelor;

să se ofere pacienților informațiile relevante în cazul tratamentelor și asistenței medicale (decizie în cunoștință de cauză);

să existe posibilitatea pentru pacienți de a face reclamații;

să existe o asigurare de răspundere civilă profesională pentru personalul din sectorul sănătății;

să se protejeze cu strictețe datele personale;

să se garanteze că pacienții nu sunt tratați inegal, indiferent de statul membru de proveniență.

Aceste domenii reprezintă esența unui sistem de sănătate care să funcționeze bine și ar trebui să rămână în competența statelor membre sau a autorităților locale și regionale. Proiectul de directivă nu trebuie să fie un pas în direcția armonizării.

În acest sens, în ciuda faptului că în stabilirea criteriilor de calitate competențele le revin statelor membre sau, după caz, administrațiilor teritoriale corespunzătoare, nu există impedimente pentru ca organele Uniunii Europene să prezinte recomandări menite să unifice aceste criterii, precum și să promoveze cooperarea prin crearea de rețele și servicii de referință.

15.

este de acord ca serviciile medicale să fie prestate în funcție de regulile și procedurile statului membru în care se desfășoară tratamentul;

Chestiunea internării și a capacității sistemelor de sănătate din statele membre UE

16.

constată cu satisfacție că procedurile administrative ale statelor membre de afiliere privind consultația la medicul generalist și trimiterea la medicul specialist vor fi menținute, atât timp cât nu sunt discriminatorii și nu reprezintă o piedică în calea libertății de mișcare;

17.

constată cu satisfacție că în proiectul de directivă se subliniază că statele membre pot menține condițiile generale, criteriile de eligibilitate și formalitățile normative și administrative privind primirea de asistență medicală și rambursarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală într-un alt stat membru, spre exemplu că un medic generalist poate decide trimiterea la un medic specialist;

18.

recomandă ca statele membre de afiliere să aibă dreptul nerestricționat de a crea un sistem general de autorizare prealabilă în cazul spitalizării într-un alt stat membru. Astfel se asigură planificarea unui sistem de sănătate eficient și se evită problemele legate de fluxurile de internări și externări. Totodată se minimizează riscul ca fluxurile de pacienți să afecteze (potențial) echilibrul economic al sistemelor de sănătate sau posibilitățile de planificare ale acestora, care includ planificarea capacității, mărirea eficienței și accesibilitatea. Directiva Comisiei trebuie să stabilească un ansamblu de criterii pentru situațiile în care statul membru de afiliere poate refuza autorizarea, deoarece în absența unor criterii, întreaga directivă este pusă în pericol. În plus, un sistem general de autorizare prealabilă ar trebui să permită statului membru în care are loc tratamentul să obțină mai ușor plata pentru serviciile pe care le-a prestat. În final, un sistem general de autorizare prealabilă ar trebui să contribuie la punerea accentului pe procesul terapeutic al pacientului, astfel încât acesta să poată efectua, de exemplu, proceduri de recuperare după încheierea unui tratament;

19.

atrage atenția că diferența dintre tratament la spital și un tratament care nu necesită spitalizarea poate conduce la probleme, în măsura în care formele de tratament de la o țară la alta sunt diferite. De aceea, statele membre sau, în unele cazuri, autoritățile locale și regionale ar trebui să poată decide ce servicii pot fi prestate în cursul tratamentului în spital. Decizia ar trebui luată ținând seama de cele mai noi cunoștințe și tendințe, precum și de situația la nivel local și regional;

20.

solicită elaborarea de măsuri pentru a se asigura utilizarea capacităților disponibile și posibilitatea de a acorda asistență medicală la nivel transfrontalier. Aceasta nu trebuie să conducă la o distribuție nedorită a resurselor din sistemul de asistență medicală, inclusiv a personalului medical, în interiorul unui stat membru, precum și între statele membre, astfel cum s-ar putea întâmpla, de exemplu, în cazul unor sisteme de remunerare diferite;

21.

constată că acordarea asistenței medicale pacienților din alte state membre nu trebuie să aibă efecte negative asupra posibilităților și obligației statului membru de a acorda asistență medicală propriilor locuitori;

22.

recunoaște în principiu necesitatea creării unor centre de contact care ar trebui să ofere pacienților exclusiv informații despre drepturile lor în ceea ce privește asistența medicală transfrontalieră, garantându-se astfel că cetățenii primesc informații relevante despre aceste drepturi. Sarcinile centrelor de contact ar trebui îndeplinite prin utilizarea exclusivă a structurilor existente. Aceste centre de contact nu ar trebui să aibă statut de persoană juridică, ci să fie doar centre de informare pentru cetățeni;

Rambursarea cheltuielilor de tratament

23.

recomandă ca în cazul asistenței medicale transfrontaliere să se poată rambursa pacienților doar acele servicii medicale care sunt acoperite de sistemele de asigurări sociale din statul membru de afiliere și salută propunerea Comisiei ca pacienții să nu poată obțină un profit de pe urma asistenței medicale transfrontaliere;

24.

menționează că furnizorului de servicii medicale din statul membru ar trebui să i se ramburseze toate costurile rezultate în urma tratamentului. Statul membru de afiliere este obligat să ramburseze doar costurile de tratament la nivelul costurilor care ar fi rezultat dacă același tratament sau un tratament similar ar fi avut loc în statul membru de afiliere, fără a se depăși valoarea efectivă a serviciului medical primit. Toate costurile suplimentare ar trebui să fie suportate de pacient;

25.

menționează că, în practică, rambursarea costurilor reprezintă deseori o problemă și, de aceea, solicită ca statele membre să aibă posibilitatea de a simplifica și asigura plata cheltuielilor de tratament. De exemplu, aceasta poate lua forma unor acorduri între societățile de asigurări sociale și prestatorii de servicii medicale sau între statele membre însele, dar și măsuri pentru asigurarea plății de către pacient;

26.

dorește clarificarea drepturilor cetățenilor prevăzute în proiectul de directivă privind exercitarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere și în Regulamentul 1408/71 privind utilizarea sistemelor de asigurări sociale;

Colaborarea în domeniul medical

27.

solicită reglementarea în propunerea de directivă doar a domeniilor cu relevanță directă pentru drepturile pacienților;

28.

atrage atenția că în cazul medicamentelor se aplică dispozițiile naționale și că legislația comunitară nu trebuie să afecteze standardele naționale ridicate privind siguranța pacienților în cazul eliberării rețetelor și medicamentelor. În afară de aceasta, eforturile depuse în direcția armonizării nu trebuie să limiteze competența de reglementare a statelor membre în ceea ce privește medicamentele, care vizează cele mai ridicate standarde de protecție a pacienților, echilibrul economic și reglementarea cheltuielilor publice pentru medicamente;

29.

recomandă statelor membre să susțină crearea unei rețele în domeniul sănătății, care să colaboreze în cazul tratamentelor speciale sau a celor care necesită resurse deosebit de mari. Colaborarea în cazul tratamentelor speciale ar aduce valoare adăugată și ar favoriza inovarea, calitatea și utilizarea eficientă a resurselor. Totuși, centrele din rețea nu ar trebui să urmărească armonizarea sau reglementarea tratamentelor foarte specializate;

30.

atrage atenția că măsurile Comisiei în domeniul sistemelor de informații și comunicații care ar putea fi utilizate între statele membre (interoperabilitate) nu trebuie să obstrucționeze inițiativele statelor membre în acest domeniu. Este de dorit ca măsurile Comisiei să oglindească dezvoltarea tehnologică, să respecte protecția datelor personale și să conducă la elaborarea standardelor și terminologiei necesare interoperabilității;

31.

consideră în această privință că o colaborare structurată și coordonată la nivel european în vederea schimbului de experiență, a transmiterii de cunoștințe precum și, în cadrul cercetării, în vederea dezvoltării tehnologiilor medicale pentru statele membre poate aduce o însemnată valoare adăugată. Totuși, această colaborare nu trebuie să facă obiectul unei armonizări sau reglementări;

32.

consideră că accesul la date sigure și la informații de înaltă calitate este esențial. În orice caz, în cazul colectării de date, ar trebui să se recurgă pe cât posibil la datele de care dispun statele membre;

Implicarea autorităților locale și regionale

33.

reamintește că în multe state membre nivelurile local și regional planifică, dirijează, administrează și dezvoltă domeniul sănătății și sunt cel mai aproape de cetățeni și, de aceea, sunt factori esențiali și actori informați în acest domeniu;

34.

insistă ca autoritățile locale și regionale să fie implicate în activitățile și inițiativele Comunității Europene în domeniul sănătății;

35.

solicită în plus statelor membre să definească proceduri pentru implicarea din faza inițială a autorităților lor locale și regionale în inițiativele legislative europene din domeniul sănătății;

36.

consideră că la instituirea unui comitet care să sprijine Comisia la punerea în aplicare a directivei ar trebui să se țină seama de cunoștințele de care dispun operatorii de la nivel local și regional. Comitetul Regiunilor ar trebui să fie implicat în această acțiune.

II.   RECOMANDĂRI DE AMENDAMENT

Amendamentul 1

Primul considerent - se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Propunerea de directivă se bazează pe articolul 95 din tratat.

Propunerea de directivă se bazează pe articolele 152, 95 și 16 din tratat.

Expunere de motive:

Așa cum subliniază raportorul la punctul 2 din aviz și așa cum indică Comisia în primul considerent al propunerii de directivă, obiectivul unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane, definit prin articolul 152 din Tratatul CE, constituie temeiul politic al acestei propuneri de directivă. În plus, se cuvine să subliniem importanța pe care o au în materie de sănătate serviciile de interes economic general la care face referire articolul 16 din Tratatul CE.

Amendamentul 2

Se adaugă un nou considerent după considerentul 3:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

 

(3a)

Disparitățile existente între obiectivele politicii de sănătate și obiectivele pieței interne impun, în cazul unui conflict, să se acorde prioritate celor dintâi, date fiind imperativele de interes public (de exemplu: sănătatea publică, obiectivele de politică socială, menținerea echilibrului financiar al sistemului de asigurări sociale etc.).

Amendamentul 3

Considerentul 10 - se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(10)

În sensul prezentei directive, conceptul de „asistență medicală transfrontalieră” acoperă următoarele modalități de furnizare a asistenței medicale:

Utilizarea asistenței medicale în alt stat membru (și anume: un pacient care apelează la tratamentul unui furnizor de asistență medicală într-un alt stat membru); acest aspect se definește ca și „mobilitatea pacienților”;

Furnizarea transfrontalieră a asistenței medicale (și anume: livrarea serviciilor de pe teritoriul unui stat membru pe teritoriul altuia); cum ar fi, serviciile de telemedicină, diagnosticarea și eliberarea de prescripții de la distanță, servicii de laborator;

Prezența permanentă a unui furnizor de asistență medicală (și anume: stabilirea unui furnizor de asistență medicală într-un alt stat membru); și

Prezența temporară a persoanelor (și anume: mobilitatea cadrelor medicale, de exemplu, mutarea temporară în statul membru de origine a pacientului pentru furnizarea serviciilor la fața locului).

(10)

În sensul prezentei directive, conceptul de „asistență medicală transfrontalieră” acoperă următoarele modalități de furnizare a asistenței medicale:

Utilizarea asistenței medicale în alt stat membru (și anume: un pacient care apelează la tratamentul unui furnizor de asistență medicală într-un alt stat membru); acest aspect se definește ca și „mobilitatea pacienților”;

Furnizarea transfrontalieră a asistenței medicale (și anume: livrarea serviciilor de pe teritoriul unui stat membru pe teritoriul altuia); cum ar fi, serviciile de telemedicină, diagnosticarea și eliberarea de prescripții de la distanță, servicii de laborator;

Prezența permanentă a unui furnizor de asistență medicală (și anume: stabilirea unui furnizor de asistență medicală într-un alt stat membru); și

Prezența temporară a persoanelor (și anume: mobilitatea cadrelor medicale, de exemplu, mutarea temporară în statul membru de origine a pacientului pentru furnizarea serviciilor la fața locului).

Expunere de motive:

A treia liniuță a textului propus de Comisie se referă la un aspect abordat în Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 12 decembrie 2006, privind serviciile pe piața internă. Propunem eliminarea acestei liniuțe pentru a evita redundanța sau incertitudinea juridică.

A patra liniuță a textului propus de Comisie se referă la un aspect abordat în Directiva 2005/36/CE, din 2 septembrie 2006, privind recunoașterea calificărilor profesionale. Propunem eliminarea acestei liniuțe pentru a evita redundanța sau incertitudinea juridică.

Amendamentul 4

Considerentul 31 - Se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

(31)

Datele disponibile indică faptul că aplicarea principiilor liberei circulații cu privire la utilizarea asistenței medicale într-un alt stat membru în limitele garantate de către sistemul legal de asigurări de sănătate al statului membru de afiliere nu va compromite sistemele de sănătate ale statelor membre sau durabilitatea financiară a sistemelor de securitate socială ale acestora. Cu toate acestea, Curtea de Justiție a recunoscut că nu se poate exclude faptul că riscul potențial de a compromite grav echilibrul financiar al sistemului de securitate socială sau obiectivul de a menține un serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor poate crea motive imperioase de interes general care pot justifica instituirea unei bariere în calea principiului libertății de a presta servicii. Curtea de Justiție a recunoscut, de asemenea, faptul că numărul spitalelor, distribuirea geografică și modul de organizare al acestora, facilitățile de care dispun, precum și natura serviciilor medicale pe care le pot oferi, reprezintă aspecte care trebuie să poată fi planificate. Prezenta directivă ar trebui să prevadă un sistem de autorizare prealabilă pentru suportarea costurilor asistenței medicale spitalicești primite în alt stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții: dacă tratamentul ar fi fost furnizat pe teritoriul său, ar fi fost rambursat de sistemul său de securitate socială și fluxul de pacienți rezultat în urma punerii în aplicare a directivei subminează în mod grav sau poate submina în mod grav echilibrul financiar al sistemului de securitate socială și/sau acest flux de pacienți subminează în mod grav sau poate submina în mod grav planificarea și raționalizarea aplicate în sectorul spitalicesc pentru a evita supraîncărcarea spitalelor, dezechilibrul furnizării de asistență medicală și irosirea resurselor logistice și financiare, menținerea unui serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor sau păstrarea capacității de tratare sau de competență medicală pe teritoriul membrului în cauză. Deoarece evaluarea impactului precis al unui flux așteptat de pacienți necesită asumări și calcule complexe, directiva permite un sistem de autorizare prealabilă dacă există motive suficiente pentru a aștepta că sistemul de securitate socială va fi subminat în mod grav. Aceasta ar trebui, de asemenea, să acopere cazurile sistemelor de autorizare prealabilă care există deja și care sunt în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 8.

(31)

Datele disponibile indică faptul că aplicarea principiilor liberei circulații cu privire la utilizarea asistenței medicale într-un alt stat membru în limitele garantate de către sistemul legal de asigurări de sănătate al statului membru de afiliere nu va compromite sistemele de sănătate ale statelor membre sau durabilitatea financiară a sistemelor de securitate socială ale acestora. Cu toate acestea, Curtea de Justiție a recunoscut că nu se poate exclude faptul că riscul potențial de a compromite grav echilibrul financiar al sistemului de securitate socială sau obiectivul de a menține un serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor poate crea motive imperioase de interes general care pot justifica instituirea unei bariere în calea principiului libertății de a presta servicii. Curtea de Justiție a recunoscut, de asemenea, faptul că numărul spitalelor, distribuirea geografică și modul de organizare al acestora, facilitățile de care dispun, precum și natura serviciilor medicale pe care le pot oferi, reprezintă aspecte care trebuie să poată fi planificate. Prezenta directivă ar trebui să prevadă un sistem de autorizare prealabilă pentru suportarea costurilor asistenței medicale spitalicești primite în alt stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții: dacă tratamentul ar fi fost furnizat pe teritoriul său, ar fi fost rambursat de sistemul său de securitate socială și fluxul de pacienți rezultat în urma punerii în aplicare a directivei subminează în mod grav sau poate submina în mod grav echilibrul financiar al sistemului de securitate socială și/sau acest flux de pacienți subminează în mod grav sau poate submina în mod grav planificarea și raționalizarea aplicate în sectorul spitalicesc pentru a evita supraîncărcarea spitalelor, dezechilibrul furnizării de asistență medicală și irosirea resurselor logistice și financiare, menținerea unui serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor sau păstrarea capacității de tratare sau de competență medicală pe teritoriul membrului în cauză. Deoarece evaluarea impactului precis al unui flux așteptat de pacienți necesită asumări și calcule complexe, directiva permite un sistem de autorizare prealabilă dacă există motive suficiente pentru a aștepta că sistemul de securitate socială va fi subminat în mod grav. Aceasta ar trebui, de asemenea, să acopere cazurile sistemelor de autorizare prealabilă care există deja și care sunt în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 8. Este necesar un sistem de autorizare prealabilă pentru ca pacienții transfrontalieri să aibă garanția că vor beneficia de asistență medicală și că li se vor rambursa cheltuielile de către asigurările sociale din țara în care domiciliază. Un asemenea sistem de autorizare prealabilă este conform cu jurisprudența Curții de Justiție.

Expunere de motive:

1)

Care sunt „datele disponibile privind aplicarea principiilor liberei circulații cu privire la utilizarea asistenței medicale într-un alt stat membru”? În orice caz, nu trebuie lăsat să se subînțeleagă că obiectivul propunerii de directivă este acela de a încuraja libera circulație a pacienților.

2)

A doua parte a amendamentului nu necesită explicații.

Amendamentul 5

Articolul 1 - Obiectiv - se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Prezenta directivă stabilește un cadru general pentru furnizarea unei asistențe medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate și eficiente.

Prezenta directivă stabilește un cadru general pentru furnizarea unei asistențe în cazul acordării asistenței medicale transfrontaliere sigure, de înaltă calitate și eficiente luând în considerare răspunderea statelor membre în ceea ce privește organizarea și punerea la dispoziție a serviciilor și tratamentelor medicale.

Expunere de motive:

Este important să se clarifice încă din introducere că propunerea de directivă recunoaște răspunderea exclusivă a statelor membre în domeniul sănătății, iar contribuția Comunității reprezintă o completare a politicilor naționale în domeniul sănătății.

Amendamentul 6

Articolul 2 - Domeniu de aplicare - se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 2 -   Domeniu de aplicare

Prezenta directivă se aplică prestării de servicii de asistență medicală fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare a acesteia și nici de caracterul public sau privat al său.

Articolul 2 -   Domeniu de aplicare

Prezenta directivă se aplică accesului transfrontalier al pacienților individuali la prestării de serviciile de asistență medicală, fără a ține seama de modul de organizare, de furnizare și de finanțare a acesteia ora și nici de caracterul lor public sau privat al său.

Expunere de motive:

Motive evidente.

Amendamentul 7

Articolul 4 - Definiții, litera (b) - se elimină textul:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 4 -   Definiții

(b)

„asistență medicală transfrontalieră” reprezintă asistența medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat sau asistența medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care furnizorul de asistență medicală își are reședința, sediul sau este înregistrat;

Articolul 4 -   Definiții

(b)

„asistență medicală transfrontalieră” reprezintă asistența medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care pacientul este asigurat sau asistența medicală acordată într-un alt stat membru decât cel în care furnizorul de asistență medicală își are reședința, sediul sau este înregistrat;

Expunere de motive:

Caracterul transfrontalier nu este determinat de țara de proveniență a prestatorului, ci de țara în care este asigurat pacientul.

Amendamentul 8

Articolul 4 - Definiții, litera (d) - se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 4 -   Definiții

(d)

„cadru medical” reprezintă orice doctor în medicină, asistent medical generalist, medic dentist, moașă sau farmacist în sensul Directivei 2005/36/CE sau orice altă persoană care exercită activități în sectorul asistenței medicale restrânse la o profesie reglementată, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE;

Articolul 4 -   Definiții

(d)

„cadru medical” reprezintă orice doctor în medicină medic, asistent medical generalist, medic dentist, moașă sau farmacist în sensul Directivei 2005/36/CE sau orice altă persoană care exercită activități în sectorul asistenței medicale restrânse la o profesie reglementată, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2005/36/CE;

Expunere de motive:

Definiția ar trebui să se refere la „orice medic”, și nu ca în versiunea spaniolă la „orice doctor în medicină”, întrucât în unele state, printre care și Spania, cursul postuniversitar de doctorat nu este necesar pentru a practica medicina.

Amendamentul 9

Articolul 5 - Responsabilitățile autorităților statului membru în care se desfășoară tratamentul - se modifică titlul:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 5 -

Responsabilitățile autorităților statului membru în care se desfășoară tratamentul

Articolul 5 -

Responsabilitățile autorităților statului elor membru e în care se desfășoară tratamentul

Expunere de motive:

Articolul 5 are în vedere și responsabilitățile statelor în care pacienții sunt asigurați.

Amendamentul 10

Articolul 5 - Responsabilitățile autorităților statului membru în care se desfășoară tratamentul - se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 5 -   Responsabilitățile autorităților statului membru în care se desfășoară tratamentul

1.

Statele membre în care se desfășoară tratamentul sunt responsabile de organizarea și acordarea asistenței medicale. În acest context și ținând seama de principiile universalității, accesului la îngrijire de bună calitate, echității și solidarității, acestea definesc standarde clare de calitate și siguranță referitoare la asistența medicală acordată pe teritoriul lor și se asigură că:

(a)

există mecanisme pentru a garanta faptul că furnizorii de asistență medicală au capacitatea de a respecta standardele menționate, ținând seama de medicina internațională și de bunele practici medicale general recunoscute;

(b)

aplicarea acestor standarde de către furnizorii de asistență medicală este monitorizată periodic și se aplică măsuri corective în cazul în care nu se respectă standardele adecvate, ținând seama de progresul medicinii și al tehnologiei în domeniul sănătății;

(c)

furnizorii de asistență medicală oferă toate informațiile relevante pentru a le permite pacienților să ia hotărâri în cunoștință de cauză, în special informații cu privire la disponibilitatea, costurile și rezultatele asistenței medicale acordate, precum și detaliile privind asigurarea acestora sau alte mijloace de protecție personală sau colectivă în ceea ce privește răspunderea civilă profesională;

(d)

pacienții au posibilitatea de a înainta plângeri și li se garantează despăgubiri și compensații în cazul unor efecte adverse ale asistenței medicale pe care o primesc;

(e)

există sisteme de asigurări de răspundere civilă profesională sau o garanție sau un acord similar, echivalente sau asemănătore în ceea ce privește scopul lor, adecvate naturii și importanței riscului tratamentului furnizat pe teritoriul statelor membre;

(f)

dreptul fundamental la protecția vieții private în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal este respectat în conformitate cu măsurile naționale de punere în aplicare a dispozițiilor comunitare privind protecția datelor personale, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE;

(g)

pacienții din alte state membre se bucură de tratament egal cu resortisanții statului membru în care are loc tratamentul, inclusiv de protecția împotriva discriminării prevăzută conform legislației comunitare și legislației naționale în vigoare în statul membru în care are loc tratamentul.

2.

Orice măsuri adoptate de statele membre, în momentul punerii în aplicare a prezentului articol, respectă dispozițiile Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și ale Directivei 2000/31/CE privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic.

3.

Pornind de la premisa asigurării unui nivel ridicat de protecție a sănătății, Comisia, în cooperare cu statele membre, elaborează orientări pentru punerea în aplicare a alineatului (1), în măsura în care aceste acțiuni sunt necesare pentru a facilita furnizarea de asistență medicală transfrontalieră.

Articolul 5 -   Responsabilitățile autorităților statului elor membru e în care se desfășoară tratamentul

1.

Statele membre în care se desfășoară tratamentul sunt responsabile de organizarea și acordarea asistenței medicale. În acest context și Aceasta are loc ținând seama de principiile universalității, accesului la îngrijire de bună calitate, echității și solidarității și asigurându-se că:, acestea definesc standarde clare de calitate și siguranță referitoare la asistența medicală acordată pe teritoriul lor și se asigură că:

(a)

există mecanisme pentru a garanta faptul că furnizorii de asistență medicală au capacitatea de a respecta standardele menționate, ținând seama de medicina internațională și de bunele practici medicale general recunoscute;

(b)

aplicarea acestor standarde de către furnizorii de asistență medicală este monitorizată periodic și se aplică măsuri corective în cazul în care nu se respectă standardele adecvate, ținând seama de progresul medicinii și al tehnologiei în domeniul sănătății;

(c)

furnizorii de asistență medicală oferă toate informațiile relevante pentru a le permite pacienților să ia hotărâri în cunoștință de cauză, în special informații cu privire la disponibilitatea, costurile și rezultatele asistenței medicale acordate, precum și detaliile privind asigurarea acestora sau alte mijloace de protecție personală sau colectivă în ceea ce privește răspunderea civilă profesională;

(d)

pacienții au posibilitatea de a înainta plângeri și li se garantează despăgubiri și compensații în cazul unor efecte adverse ale asistenței medicale pe care o primesc;

(e)

există sisteme de asigurări de răspundere civilă profesională sau o garanție sau un acord similar, echivalente sau asemănătore în ceea ce privește scopul lor, adecvate naturii și importanței riscului tratamentului furnizat pe teritoriul statelor membre;

a f)

dreptul fundamental la protecția vieții private în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal este respectat în conformitate cu măsurile naționale de punere în aplicare a dispozițiilor comunitare privind protecția datelor personale, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE;

b g)

pacienții din alte state membre se bucură de tratament egal cu resortisanții statului membru în care are loc tratamentul, inclusiv de protecția împotriva discriminării prevăzută conform legislației comunitare și legislației naționale în vigoare în statul membru în care are loc tratamentul.

2.

Orice măsuri adoptate de statele membre, în momentul punerii în aplicare a prezentului articol, respectă dispozițiile Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și ale Directivei 2000/31/CE privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic.

3.

Pornind de la premisa asigurării unui nivel ridicat de protecție a sănătății, Comisia, în cooperare cu statele membre, elaborează orientări pentru punerea în aplicare a alineatului (1), în măsura în care aceste acțiuni sunt necesare pentru a facilita furnizarea de asistență medicală transfrontalieră.

Expunere de motive:

Articolul 5 are în vedere și responsabilitățile statelor în care pacienții sunt asigurați.

Amendamentul referitor la articolul 5 se întemeiază în primul rând pe faptul că organizarea și acordarea asistenței și tratamentelor medicale este o competență exclusivă a statelor membre, în conformitate cu articolul 152 din TUE.

Cererea ca sistemele naționale de sănătate să îndeplinească o serie de criterii, printre care definirea de standarde de calitate sau crearea de sisteme de control, reprezintă o intervenție a Comisiei în aceste sisteme și astfel o nerespectare a articolului 152 din TUE.

Amendamentul 11

Articolul 6 - alineatele 1 și 2 - se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 6 -   Asistența medicală acordată într-un alt stat membru

1.

Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească ța medicală acordată într-un alt stat membru în cazul în care tratamentul respectiv se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. Statul membru de afiliere rambursează costurile către persoana asigurată, costuri care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăște care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.

2.

Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate de către statul membru de afiliere în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care o asistență medicală identică sau similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite.

Articolul 6 -   Asistența medicală acordată într-un alt stat membru

1.

Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistența medicală acordată într-un alt stat membru. în cazul în care t Tratamentul respectiv trebuie să se numere ără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. De asemenea, obținerea tratamentului ar trebui să fie condiționată de incapacitatea statului membru de afiliere de a asigura același tratament fără întârziere nejustificată. Instituția competentă a Sstatului membru de afiliere rambursează costurile către persoana asigurată, costuri care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială sau de sănătate al acestuia în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăște care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.

2.

Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate de către instituția competentă a statului membru de afiliere în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care o asistență medicală identică sau similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite.

Expunere de motive:

Propunerea de directivă are ca obiect clarificarea drepturilor pacienților, în conformitate cu hotărârile Curții Europene de Justiție.

Sintagma „fără întârziere nejustificată”a fost utilizată în hotărârile Curții de Justiție (cauzele Watts și Inizan) și ar trebui ca atare să fie utilizată și în propunerea de directivă. Curtea a stabilit că îngrijirile acordate într-un alt stat membru decât statul în care funcționează asigurarea socială a pacientului vor fi asigurate dacă statul membru în care este domiciliat pacientul nu poate asigura tratamentul necesar fără întârziere nejustificată. Conceptul de întârziere nejustificată trebuie interpretat pe baza considerațiilor clinice în fiecare caz individual.

Celelalte modificări lămuresc faptul că nu statul membru, ci instituția de asigurări sociale este cea care rambursează costurile, și că trebuie rambursate nu numai costurile acoperite în mod normal de sistemele de asigurări sociale statutare, ci și cele acoperite în mod normal de sistemele de sănătate finanțate de stat.

Amendamentul 12

Articolul 6 - se adaugă punctele 3 și 4:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Articolul 6:   Asistența medicală acordată într-un alt stat membru

1.

Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistența medicală acordată într-un alt stat membru în cazul în care tratamentul respectiv se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. Statul membru de afiliere rambursează costurile către persoana asigurată, costuri care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăște care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.

2.

Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate de către statul membru de afiliere în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care o asistență medicală identică sau similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite.

3.

Statul membru de afiliere poate impune unui pacient care dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru aceleași condiții, criterii de eligibilitate și formalități normative și administrative cu privire la asistența medicală și la rambursarea costurilor asistenței medicale ca cele pe care le-ar impune în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său, în măsura în care acestea nu au un caracter discriminatoriu sau nu reprezintă un obstacol în calea libertății de circulație a persoanelor.

4.

Statele membre dispun de un mecanism pentru calcularea costurilor care urmează a fi rambursate persoanei asigurate de către regimul legal de securitate socială pentru asistența medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care aceeași asistență medicală sau una similară ar fi fost acordată pe teritoriul statului membru de afiliere.

5.

Pacienților care se deplasează într-un alt stat membru în scopul de a beneficia de asistență medicală sau celor care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru li se garantează accesul la dosarele lor medicale, în conformitate cu măsurile naționale de punere în aplicare a dispozițiilor comunitare privind protecția datelor cu caracter personal, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE.

Articolul 6:   Asistența medicală acordată într-un alt stat membru

1.

Sub rezerva dispozițiilor prezentei directive, în special a articolelor 7, 8 și 9, statul membru de afiliere garantează faptul că persoanele asigurate care se deplasează într-un alt stat membru cu scopul de a beneficia de asistență medicală sau care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru nu sunt împiedicate să primească asistența medicală acordată într-un alt stat membru în cazul în care tratamentul respectiv se numără printre prestațiile prevăzute de legislația statului membru de afiliere la care persoana asigurată are dreptul. Statul membru de afiliere rambursează costurile către persoana asigurată, costuri care ar fi fost plătite de către sistemul legal de securitate socială al acestuia în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său. În orice caz, statul membru de afiliere este cel care hotărăște care sunt serviciile medicale al căror cost este rambursat indiferent de locul în care sunt furnizate.

2.

Costurile asistenței medicale acordate într-un alt stat membru sunt rambursate de către statul membru de afiliere în conformitate cu dispozițiile prezentei directive până la un plafon corespunzând costurilor care ar fi fost acoperite în cazul în care o asistență medicală identică sau similară ar fi fost acordată în statul membru de afiliere, fără a depăși costurile efective ale asistenței medicale primite.

3.

Autorităților răspunzătoare de prestarea tratamentului ar trebui să li se ramburseze în totalitate costurile efective legate de tratament (costurile totale).

4.

Statele membre pot adopta măsuri pentru a simplifica sau asigura plata costurilor de tratament.

5. 3.

Statul membru de afiliere poate impune unui pacient care dorește să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru aceleași condiții, criterii de eligibilitate și formalități normative și administrative cu privire la asistența medicală și la rambursarea costurilor asistenței medicale ca cele pe care le-ar impune în cazul furnizării unei asistențe medicale identice sau similare pe teritoriul său, în măsura în care acestea nu au un caracter discriminatoriu sau nu reprezintă un obstacol în calea libertății de circulație a persoanelor.

6. 4.

Statele membre dispun de un mecanism pentru calcularea costurilor care urmează a fi rambursate persoanei asigurate de către regimul legal de securitate socială pentru asistența medicală de care a beneficiat într-un alt stat membru. Acest mecanism se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, cunoscute în prealabil, iar costurile rambursate în conformitate cu mecanismul respectiv nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi fost rambursate în cazul în care aceeași asistență medicală sau una similară ar fi fost acordată pe teritoriul statului membru de afiliere.

7.5.

Pacienților care se deplasează într-un alt stat membru în scopul de a beneficia de asistență medicală sau celor care intenționează să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru li se garantează accesul la dosarele lor medicale, în conformitate cu măsurile naționale de punere în aplicare a dispozițiilor comunitare privind protecția datelor cu caracter personal, în special Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE.

Expunere de motive:

Dispozițiile privind compensarea financiară a statului în care are loc tratamentul, precum și chestiunea practică a efectuării plății sunt ignorate în întregime în proiectul de directivă. Introducerea unui nou punct 3 la articolul 6 din directivă are prin urmare rolul de a garanta stabilitatea financiară și siguranța serviciilor medicale ale sistemului statului membru în care are loc tratamentul, asigurându-se rambursarea către statul membru în care are loc tratamentul a costurilor integrale legate de tratament, și de a pune în aplicare cerința menționată la punctul 24 din aviz. Noul punct 4 are rolul de a oferi statelor membre posibilitatea de a reglementa modalitatea de plată a costurilor tratamentului, respectiv de a asigura plata efectivă.

Amendamentul 13

Articolul 8 - Asistența medicală spitalicească și specializată - se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.

În vederea rambursării costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă, asistența medicală spitalicească reprezintă:

(a)

asistența medicală care necesită șederea pacientului pentru cel puțin o noapte în spital.

(b)

asistența medicală, inclusă într-o listă specifică, care nu necesită șederea pacientului pentru cel puțin o noapte în spital. Lista respectivă este limitată la:

asistența medicală care necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unui echipament medical foarte specializat și costisitor; sau

asistența medicală ca re implică tratamente care prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populație.

2.

Lista respectivă este stabilită și poate fi actualizată periodic de către Comisie. Măsurile respective, care vizează modificarea elementelor neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 19 alineatul (3).

3.

Statul membru de afiliere poate prevedea un sistem de autorizare prealabilă în vederea rambursării de către regimul său de securitate socială a costurilor asistenței medicale spitalicești acordate într-un alt stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

dacă asistența medicală ar fi fost acordată pe teritoriul său, ar fi fost rambursată de sistemul de securitate socială al statului membru; precum și

(b)

scopul sistemului este să abordeze fluxul de pacienți rezultat în urma punerii în aplicare a prezentului articol și să-l împiedice să submineze în mod grav sau să poată submina în mod grav:

(i)

echilibrul financiar al sistemului de securitate socială al statului membru; și/sau

(ii)

planificarea și raționalizarea aplicate în sectorul spitalicesc pentru a evita supraîncărcarea spitalelor, dezechilibrul furnizării de asistență medicală și irosirea resurselor logistice și financiare, menținerea unui serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor sau păstrarea capacității de tratare sau de competență medicală pe teritoriul statului membru în cauză.

4.

Sistemul de autorizare prealabilă este limitat la ceea ce este necesar și proporțional pentru a evita un astfel de impact și nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară.

5.

Statul membru în cauză pune la dispoziția publicului toate informațiile relevante privind sistemele de autorizare prealabilă introduse în temeiul dispozițiilor de la alineatul (3).

1.

În vederea rambursării costurilor asistenței medicale acordate într-un alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă, asistența medicală spitalicească reprezintă:

(a)

asistența medicală care necesită șederea pacientului pentru cel puțin o noapte în spital.

(b)

asistența medicală, inclusă într-o listă specifică, care nu necesită șederea pacientului pentru cel puțin o noapte în spital. Lista respectivă este limitată la poate include:

asistența medicală care necesită utilizarea unei infrastructuri sau a unui echipament medical foarte specializat și costisitor; sau

asistența medicală care implică tratamente care prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populație.

c)

alte tratamente care, având în vedere tipul bolii, pot fi cel mai bine efectuate în spital.

2.

Lista respectivă este stabilită și poate fi actualizată periodic de către Comisie fiecare stat membru. Măsurile respective, care vizează modificarea elementelor neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 19 alineatul (3). astfel încât să corespundă situației sistemului de sănătate al fiecărui stat membru sau în unele cazuri al autorităților locale și regionale.

3.

Statul membru de afiliere poate prevedea are posibilitatea să prevadă un sistem general de autorizare prealabilă în vederea rambursării de către regimul său de securitate socială a costurilor asistenței medicale spitalicești acordate într-un alt stat membru, dacă asistența medicală este acoperită de regimul de securitate socială al statului membru., în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

dacă asistența medicală ar fi fost acordată pe teritoriul său, ar fi fost rambursată de sistemul de securitate socială al statului membru; precum și

(b)

scopul sistemului este să abordeze fluxul de pacienți rezultat în urma punerii în aplicare a prezentului articol și să-l împiedice să submineze în mod grav sau să poată submina în mod grav:

(i)

echilibrul financiar al sistemului de securitate socială al statului membru; și/sau

(ii)

planificarea și raționalizarea aplicate în sectorul spitalicesc pentru a evita supraîncărcarea spitalelor, dezechilibrul furnizării de asistență medicală și irosirea resurselor logistice și financiare, menținerea unui serviciu medical și spitalicesc echilibrat accesibil tuturor sau păstrarea capacității de tratare sau de competență medicală pe teritoriul statului membru în cauză.

4.

Sistemul de autorizare prealabilă este limitat la ceea ce este necesar și proporțional pentru a evita un astfel de impact a proteja drepturile pacienților, precum și pentru a asigura planificarea și finanțarea serviciului spitalicesc și nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară.

5.

Un stat membru are posibilitatea, dar nu și obligația de a accepta pacienți din alte state membre pentru a le acorda asistență medicală planificată. Acordarea unei astfel de asistențe medicale planificate de asistență medicală planificată pacienților din alte state membre nu trebuie să aibă un impact negativ asupra posibilității și obligației statului membru de a acorda asistență medicală propriilor săi cetățeni.

5. 6.

Statul membru în cauză pune la dispoziția publicului toate informațiile relevante privind sistemele de autorizare prealabilă introduse în temeiul dispozițiilor de la alineatul (3).

Expunere de motive:

Este imposibil să se prevadă o listă completă comună la nivel european a tratamentelor care necesită spitalizare, întrucât organizarea sistemelor de sănătate diferă de la țară la țară.

În ceea ce privește autorizarea prealabilă, aceasta este în contradicție cu articolul 152 din TUE. În prezent, doar un număr mic de pacienți au beneficiat de mobilitatea transfrontalieră. În orice caz, datorită directivei, se așteaptă o mobilitate mărită a pacienților, mai ales în regiunile de frontieră și în cazul unor tipuri de tratament, ca de exemplu în cazul intervențiilor chirurgicale fără caracter de urgență.

De aceea, se propune în acest context ca sistemul general de aprobări prealabile de tratament spitalicesc să fie în așa fel organizat încât statele membre să dispună de mecanisme de control și planificare pentru întregul sistem de sănătate. Statul membru în care are loc tratamentul va avea atunci o siguranță mai mare în ceea ce privește rambursarea cheltuielilor pentru serviciile prestate, întrucât pacienții au primit autorizarea de tratament din partea statului membru de afiliere.

Sistemul autorizărilor prealabile ar trebui să aibă ca urmare faptul că pacienții primesc ofertele de tratament relevante și că tratamentul pe care îl primesc este necesar și sigur. Astfel, pacienții vor fi siguri în ceea ce privește tratamentul în alt stat membru UE și vor primi sprijin pentru tratamentul de recuperare relevant.

În sfârșit, trebuie menționată și necesitatea ca statele în care au loc tratamentele să poate refuza pacienții din motive de capacitate. Acest lucru este indispensabil pentru garantarea planificării și administrării sistemelor naționale de sănătate.

Amendamentul 14

Articolul 12 - Punctele de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră - se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.

Statele membre desemnează puncte de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale acestora.

2.

Punctul de contact național din statul membru de afiliere, în strânsă cooperare cu alte autorități naționale competente și cu puncte de contact naționale din alte state membre, în special cu cel din statul membru în care se desfășoară tratamentul, precum și în cooperare cu Comisia, desfășoară următoarele activități:

(a)

furnizează și difuzează pacienților informații privind drepturile acestora în materie de asistență medicală transfrontalieră, garanțiile de calitate și siguranță, protecția datelor cu caracter personal, procedurile de înaintare a plângerilor și mijloacele de recurs disponibile în ceea ce privește asistența medicală acordată într-un alt stat membru, precum și informații privind termenii și condițiile aplicabile;

(b)

ajută pacienții să își protejeze drepturile și să recurgă la mijloacele de recurs adecvate în cazul în care sunt victime ale efectelor adverse ale asistenței medicale acordate într-un alt stat membru; punctele de contact naționale informează pacienții în special cu privire la opțiunile de care dispun pentru a soluționa orice litigiu, îi ajută să identifice mecanismul adecvat de soluționare extrajudiciară a fiecărui caz în parte și îi asistă în demersul de monitorizare a litigiului, dacă este cazul;

(c)

colectează informații detaliate cu privire la organismele naționale de soluționare extrajudiciară a litigiilor și facilitează cooperarea cu aceste organisme;

(d)

facilitează elaborarea unui mecanism internațional de soluționare extrajudiciară a litigiilor legate de asistența medicală transfrontalieră;

3.

În conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă:

(a)

măsurile necesare pentru gestionarea rețelei de puncte de contact naționale prevăzute la prezentul articol;

(b)

natura și tipul datelor care urmează a fi colectate și supuse schimburilor în cadrul rețelei;

(c)

orientări privind informațiile furnizate pacienților prevăzute la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol.

1.

Statele membre desemnează puncte de contact naționale pentru asistența medicală transfrontalieră și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale acestora.

2.

Punctul de contact național din statul membru de afiliere, în cooperează strânsă cooperare cu alte autorități naționale competente și cu puncte de contact naționale din alte state membre, în special cu cel din statul membru în care se desfășoară tratamentul, precum și în cooperare cu Comisia, desfășoară în cadrul următoarei activități:

(a)

furnizează și difuzează pacienților informații privind drepturile acestora în materie de asistență medicală transfrontalieră., garanțiile de calitate și siguranță, protecția datelor cu caracter personal, procedurile de înaintare a plângerilor și mijloacele de recurs disponibile în ceea ce privește asistența medicală acordată într-un alt stat membru, precum și informații privind termenii și condițiile aplicabile;

(b)

ajută pacienții să își protejeze drepturile și să recurgă la mijloacele de recurs adecvate în cazul în care sunt victime ale efectelor adverse ale asistenței medicale acordate într-un alt stat membru; punctele de contact naționale informează pacienții în special cu privire la opțiunile de care dispun pentru a soluționa orice litigiu, îi ajută să identifice mecanismul adecvat de soluționare extrajudiciară a fiecărui caz în parte și îi asistă în demersul de monitorizare a litigiului, dacă este cazul;

(c)

colectează informații detaliate cu privire la organismele naționale de soluționare extrajudiciară a litigiilor și facilitează cooperarea cu aceste organisme;

(d)

facilitează elaborarea unui mecanism internațional de soluționare extrajudiciară a litigiilor legate de asistența medicală transfrontalieră;

3.

În conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă:

(a)

măsurile necesare pentru gestionarea rețelei de puncte de contact naționale prevăzute la prezentul articol;

(b)

natura și tipul datelor care urmează a fi colectate și supuse schimburilor în cadrul rețelei;

(c)

orientări privind informațiile furnizate pacienților prevăzute la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol.

Expunere de motive:

Este esențial pentru pacienți să primească informațiile necesare despre posibilitățile de tratament din alte țări ale UE. Obligația pe care propunerea de directivă o prevede pentru statele membre de a oferi informații este prea vastă, astfel încât este de așteptat că vor exista dificultăți de punere în practică. În afară de aceasta, nu este clar ce înțelege Comisia prin obligația juridică referitoare la „soluționare extrajudiciară a litigiilor”. De aceea, rolul și competențele punctelor de contact naționale ar trebui prezentate mai clar.

Amendamentul 15

Articolul 15 - Rețelele europene de referință - se elimină articolul:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

Statele membre facilitează crearea de rețele europene de referință ale furnizorilor de asistență medicală. Aceste rețele sunt deschise în permanență pentru a primi noi furnizori de asistență medicală care doresc să participe, cu condiția ca furnizorii de asistență medicală respectivi să îndeplinească toate cerințele și criteriile necesare.

2.

Obiectivele rețelelor europene de referință sunt următoarele:

(a)

contribuirea la exploatarea potențialului cooperării europene în materie de asistență medicală foarte specializată prin intermediul inovațiilor medicale și a tehnologiilor medicale, spre beneficiul pacienților și al sistemelor de asistență medicală;

(b)

acordarea de sprijin pentru facilitarea accesului la asistență medicală de înaltă calitate și rentabilă pentru toți pacienții a căror stare patologică necesită o concentrare specială de resurse sau de expertiză;

(c)

utilizarea resurselor într-un mod cât mai eficient prin concentrarea acestora acolo unde sunt necesare;

(d)

acordarea de sprijin în vederea schimbului de experiență și furnizării de formare pentru cadrele medicale;

(e)

furnizarea de standarde de calitate și de siguranță și acordarea de sprijin pentru dezvoltarea și răspândirea bunelor practici în cadrul și în exteriorul rețelei;

(f)

acordarea de sprijin statelor membre care au un număr insuficient de pacienți cu o stare patologică specifică sau care nu dispun de tehnologia sau expertiza necesare pentru a furniza o gamă întreagă de servicii foarte specializate de cea mai bună calitate.

3.

Comisia adoptă:

(a)

o listă de criterii și condiții specifice pe care rețelele europene de referință trebuie să le îndeplinească, inclusiv condițiile și criteriile pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de asistență medicală care doresc să facă parte din rețelele europene de referință, cu scopul de a garanta, în special, faptul că rețelele europene de referință:

(i)

dispun de capacitatea corespunzătoare pentru a diagnostica, monitoriza și gestiona pacienții, capacitate dovedită, dacă este cazul, prin exemple de rezultate pozitive;

(ii)

dispun de o capacitate suficientă și sunt suficient de active pentru a furniza servicii utile și pentru a menține calitatea serviciilor furnizate;

(iii)

dispun de capacitatea de furniza avize specializate, de a stabili sau de a confirma diagnostice, de a elabora sau de a se conforma orientărilor în materie de bune practici și de a pune în aplicare măsuri îndreptate spre rezultate și controlul calității;

(iv)

pot avea o abordare multidisciplinară;

(v)

furnizează un nivel ridicat de expertiză și experiență atestată prin intermediul publicațiilor, burselor sau titlurilor onorifice, activităților de predare și formare;

(vi)

contribuie în mod substanțial la cercetare;

(vii)

sunt implicate în supravegherea epidemiologică, prin realizarea de registre, de exemplu;

(viii)

au legături strânse și colaborează cu alte centre și rețele specializate la nivel național și internațional și au capacitatea de a lucra în rețea;

(ix)

au legături strânse și colaborează cu asociațiile de pacienți, în cazul în care există astfel de asociații.

(b)

procedura de înființare a rețelelor europene de referință.

4.

Măsurile menționate la alineatul (3), care vizează modificarea elementelor neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 19 alineatul (3).

Statele membre facilitează crearea de rețele europene de referință ale furnizorilor de asistență medicală. Aceste rețele sunt deschise în permanență pentru a primi noi furnizori de asistență medicală care doresc să participe, cu condiția ca furnizorii de asistență medicală respectivi să îndeplinească toate cerințele și criteriile necesare.

2.

Obiectivele rețelelor europene de referință sunt următoarele:

(a)

contribuirea la exploatarea potențialului cooperării europene în materie de asistență medicală foarte specializată prin intermediul inovațiilor medicale și a tehnologiilor medicale, spre beneficiul pacienților și al sistemelor de asistență medicală;

(b)

acordarea de sprijin pentru facilitarea accesului la asistență medicală de înaltă calitate și rentabilă pentru toți pacienții a căror stare patologică necesită o concentrare specială de resurse sau de expertiză;

(c)

utilizarea resurselor într-un mod cât mai eficient prin concentrarea acestora acolo unde sunt necesare;

(d)

acordarea de sprijin în vederea schimbului de experiență și furnizării de formare pentru cadrele medicale;

(e)

furnizarea de standarde de calitate și de siguranță și acordarea de sprijin pentru dezvoltarea și răspândirea bunelor practici în cadrul și în exteriorul rețelei;

(f)

acordarea de sprijin statelor membre care au un număr insuficient de pacienți cu o stare patologică specifică sau care nu dispun de tehnologia sau expertiza necesare pentru a furniza o gamă întreagă de servicii foarte specializate de cea mai bună calitate.

3.

Comisia adoptă:

(a)

o listă de criterii și condiții specifice pe care rețelele europene de referință trebuie să le îndeplinească, inclusiv condițiile și criteriile pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de asistență medicală care doresc să facă parte din rețelele europene de referință, cu scopul de a garanta, în special, faptul că rețelele europene de referință:

(i)

dispun de capacitatea corespunzătoare pentru a diagnostica, monitoriza și gestiona pacienții, capacitate dovedită, dacă este cazul, prin exemple de rezultate pozitive;

(ii)

dispun de o capacitate suficientă și sunt suficient de active pentru a furniza servicii utile și pentru a menține calitatea serviciilor furnizate;

(iii)

dispun de capacitatea de furniza avize specializate, de a stabili sau de a confirma diagnostice, de a elabora sau de a se conforma orientărilor în materie de bune practici și de a pune în aplicare măsuri îndreptate spre rezultate și controlul calității;

(iv)

pot avea o abordare multidisciplinară;

(v)

furnizează un nivel ridicat de expertiză și experiență atestată prin intermediul publicațiilor, burselor sau titlurilor onorifice, activităților de predare și formare;

(vi)

contribuie în mod substanțial la cercetare;

(vii)

sunt implicate în supravegherea epidemiologică, prin realizarea de registre, de exemplu;

(viii)

au legături strânse și colaborează cu alte centre și rețele specializate la nivel național și internațional și au capacitatea de a lucra în rețea;

(ix)

au legături strânse și colaborează cu asociațiile de pacienți, în cazul în care există astfel de asociații.

(b)

procedura de înființare a rețelelor europene de referință.

4.

Măsurile menționate la alineatul (3), care vizează modificarea elementelor neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 19 alineatul (3).

Expunere de motive:

Cooperarea transfrontalieră în UE este sprijinită întrucât creează valoare adăugată pentru statele membre. Totuși nu este nevoie de reglementarea cooperării printr-o directivă în cazul tratamentelor foarte specializate și în cazul noilor tehnologii medicale, întrucât astfel li s-ar impune statelor membre obligația legală de a coopera. Din acest punct de vedere, această dispoziție nu este în concordanță cu obiectivele menționate la articolul 1.

Amendamentul 16

Articolul 17 - Cooperarea privind gestionarea noilor tehnologii medicale - se elimină articolul:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.

Statele membre facilitează dezvoltarea și funcționarea unei rețele care să facă legătura între autoritățile sau organismele naționale responsabile de evaluarea tehnologiilor medicale.

2.

Obiectivele rețelei de evaluare a tehnologiilor medicale sunt:

(a)

sprijinirea cooperării dintre autoritățile sau organismele naționale;

(b)

sprijinirea furnizării în timp util de informații obiective, fiabile, transparente și transferabile privind eficiența pe termen scurt și pe termen lung a tehnologiilor medicale și favorizarea schimbului eficient al acestor informații între autoritățile sau organismele naționale.

3.

Statele membre desemnează autoritățile sau organismele implicate în rețea, astfel cum se menționează la alineatul (1), și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale autorităților sau organismelor respective.

4.

În conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile necesare pentru înființarea și gestionarea acestei rețele și specifică natura și tipul informațiilor care urmează a fi schimbate.

1.

Statele membre facilitează dezvoltarea și funcționarea unei rețele care să facă legătura între autoritățile sau organismele naționale responsabile de evaluarea tehnologiilor medicale.

2.

Obiectivele rețelei de evaluare a tehnologiilor medicale sunt:

(a)

sprijinirea cooperării dintre autoritățile sau organismele naționale;

(b)

sprijinirea furnizării în timp util de informații obiective, fiabile, transparente și transferabile privind eficiența pe termen scurt și pe termen lung a tehnologiilor medicale și favorizarea schimbului eficient al acestor informații între autoritățile sau organismele naționale.

3.

Statele membre desemnează autoritățile sau organismele implicate în rețea, astfel cum se menționează la alineatul (1), și comunică Comisiei denumirile și coordonatele de contact ale autorităților sau organismelor respective.

4.

În conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile necesare pentru înființarea și gestionarea acestei rețele și specifică natura și tipul informațiilor care urmează a fi schimbate.

Expunere de motive:

Cooperarea transfrontalieră în UE este sprijinită întrucât creează valoare adăugată pentru statele membre. Totuși nu este nevoie de reglementarea cooperării printr-o directivă în cazul tratamentelor foarte specializate și în cazul noilor tehnologii medicale, întrucât astfel li s-ar impune statelor membre obligația legală de a coopera. Din acest punct de vedere, această dispoziție nu este în concordanță cu obiectivele menționate la articolul 1.

Amendamentul 17

Articolul 18 alineatul (1) - Colectarea de date în scopul monitorizării și al realizării de statistici - se modifică după cum urmează:

Textul propus de Comisie

Amendamentul CoR

1.

Statele membre culeg date statistice și alte date suplimentare necesare pentru a monitoriza furnizarea de asistență medicală transfrontalieră, îngrijirile acordate, furnizorii de asistență medicală, costurile și rezultatele. Acestea colectează astfel de date în cadrul sistemelor generale de colectare a datelor privind asistența medicală, în conformitate cu legislația națională și cea comunitară privind elaborarea de statistici și protecția datelor cu caracter personal.

1.

Statele membre culeg date statistice și alte date suplimentare necesare pentru a monitoriza furnizarea de asistență medicală transfrontalieră, îngrijirile acordate, furnizorii de asistență medicală, costurile și rezultatele. Acestea colectează astfel de date exclusiv în cadrul sistemelor generale de colectare a datelor privind asistența medicală, în conformitate cu legislația națională și cea comunitară privind elaborarea de statistici și protecția datelor cu caracter personal.

Expunere de motive:

Colectarea de date din afara granițelor este utilă, însă doar cu condiția de a se colecta și transmite date deja existente În cazul colectării de noi date s-ar putea irosi resurse foarte mari și dacă sunt colectate astfel de date,, trebuie evaluat raportul cost/beneficii.

Bruxelles, 12 februarie 2009.

Președintele

Comitetului Regiunilor

Luc VAN DEN BRANDE


(1)  Raportul cu privire la consultarea rețelei de monitorizare a subsidiarității pe tema propunerii de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, http://subsidiarity.cor.europa.eu