ISSN 1830-3668

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 75E

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 52
31 martie 2009


Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

III   Acte pregătitoare

 

CONSILIU

2009/C 075E/01

Poziția comună (CE) nr. 10/2009 din 9 ianuarie 2009 adoptată de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Agenției pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei ( 1 )

1

2009/C 075E/02

Poziția comună (CE) nr. 11/2009 din 9 ianuarie 2009 adoptată de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 ( 1 )

16

2009/C 075E/03

Poziția comună (CE) nr. 12/2009 din 9 ianuarie 2009 adoptată de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 ( 1 )

38

2009/C 075E/04

Poziția comună (CE) nr. 13/2009 din 16 februarie 2009 adoptată de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1172/95 al Consiliului ( 1 )

58

2009/C 075E/05

Poziția comună (CE) nr. 14/2009 din 16 februarie 2009 adoptată de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Grupului autorităților europene de reglementare în domeniul telecomunicațiilor (GERT) ( 1 )

67

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

 


III Acte pregătitoare

CONSILIU

31.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 75/1


POZIȚIA COMUNĂ (CE) NR. 10/2009

adoptată de Consiliu la 9 ianuarie 2009

în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din … de instituire a Agenției pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2009/C 75 E/01)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată „O politică energetică pentru Europa” a subliniat importanța finalizării pieței interne a energiei electrice și a gazelor naturale. Îmbunătățirea cadrului de reglementare la nivel comunitar a fost identificată ca reprezentând o măsură cheie în atingerea acestui obiectiv.

(2)

Un grup consultativ independent privind energia electrică și gazele naturale, denumit „Grupul european de reglementare în domeniul energiei electrice și al gazelor”, denumit în continuare „ERGEG” a fost instituit prin Decizia 2003/796/CE a Comisiei (4), pentru a facilita consultarea, coordonarea și cooperarea dintre organismele de reglementare din statele membre și dintre aceste organisme și Comisie, în vederea consolidării pieței interne a energiei electrice și a gazelor naturale. Acest grup este format din reprezentanți ai autorităților de reglementare naționale instituite în conformitate cu Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică (5) și cu Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale (6).

(3)

Activitatea desfășurată de ERGEG din momentul înființării acestuia a contribuit pozitiv la progresul pieței interne a energiei electrice și gazului. Cu toate acestea, marea majoritate a celor care își desfășoară activitatea în acest sector consideră, în conformitate cu propunerea grupului ERGEG, ca această cooperare voluntară a autorităților de reglementare naționale să se desfășoare în cadrul unei structuri comunitare cu competențe clar definite și cu competența de a adopta decizii de reglementare individuale în anumite cazuri specifice.

(4)

Consiliul European din martie 2007 a invitat Comisia să propună măsuri privitoare la instituirea unui mecanism independent în cadrul căruia autoritățile naționale de reglementare să poată coopera.

(5)

În baza evaluării de impact în ceea ce privește cerințele referitoare la resursele necesare pentru o entitate centrală, s-a concluzionat că o entitate centrală independentă prezintă un număr de avantaje pe termen lung, în comparație cu alte posibilități. În consecință, este necesară instituirea unei agenții pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei („agenția”).

(6)

Agenția ar trebui să se asigure că funcțiile de reglementare exercitate de către autoritățile de reglementare naționale în conformitate cu Directiva 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului din … privind normele comune pentru piața internă de energie electrică (7) și cu Directiva 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului din … privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale (7) sunt coordonate adecvat și, dacă este necesar, completate la nivel comunitar. În acest scop, este necesar să se garanteze independența agenției, capacitățile sale tehnice și de reglementare, precum și transparența și eficiența acesteia.

(7)

Agenția ar trebui să monitorizeze cooperarea regională dintre operatorii de transport și de sistem din domeniul energiei electrice și gazelor naturale, precum și ducerea la îndeplinire a sarcinilor Rețelei europene a operatorilor de transport și de sistem de energie electrică („ENTSO de energie electrică”) și ale Rețelei europene a operatorilor de transport și de sistem de gaze naturale („ENTSO de gaze”). Implicarea agenției este esențială, în vederea garantării unei cooperări eficiente și transparente între operatorii de transport și de sistem, în beneficiul pieței interne a energiei electrice și a gazelor naturale.

(8)

Agenția are un rol important în elaborarea de orientări-cadru fără caracter obligatoriu cu care trebuie să fie în concordanță codurile de rețea. De asemenea, s-a considerat oportun pentru agenție și consecvent cu scopul său, ca agenția să aibă un rol în revizuirea codurilor de rețea (atât în etapa de creare, cât și de modificare) pentru a se asigura concordanța acestora cu orientările-cadru fără caracter obligatoriu, înainte ca acestea să fie propuse Comisiei spre adoptare de către agenție.

(9)

Este necesar să se prevadă un cadru care să permită cooperarea autorităților de reglementare naționale. Acest cadru ar trebui să faciliteze punerea uniformă în aplicare a legislației privind piața internă de energie electrică și gaze naturale în întreaga Comunitate. În ceea ce privește situațiile care privesc mai mult de un stat membru, agenția ar trebui să dețină competențele necesare adoptării de decizii individuale. Aceste competențe ar trebui să vizeze aspecte tehnice, regimul de reglementare al infrastructurii pentru energia electrică și gaze care unește sau ar putea uni cel puțin două state membre, și, în ultimă instanță, derogările de la normele pieței interne pentru noile interconectări pentru energie electrică și pentru noile infrastructuri pentru gaze situate în cel puțin două state membre.

(10)

Deoarece agenția are o privire de ansamblu asupra autorităților de reglementare naționale, aceasta ar trebui să dețină un rol consultativ în relația sa cu Comisia în ceea ce privește aspectele legate de reglementarea pieței. De asemenea, agenția ar trebui să informeze Comisia în cazul în care constată că rezultatele cooperării dintre operatorii de transport și de sistem nu sunt cele scontate sau că autoritatea de reglementare națională, a cărei decizie nu este conformă cu orientările, nu respectă în mod adecvat avizul agenției.

(11)

De asemenea, agenția ar trebui să dețină competențe de emitere a unor orientări fără caracter obligatoriu care să vină în sprijinul autorităților de reglementare și al operatorilor de pe piață în vederea realizării schimbului de bune practici.

(12)

Structura agenției ar trebui adaptată pentru a satisface nevoile specifice ale procesului de reglementare a domeniului energiei. Mai precis, ar trebui să fie luate pe deplin în considerare rolul specific al autorităților de reglementare naționale, precum și independența acestora.

(13)

Consiliul de administrație ar trebui să dețină competențele necesare pentru stabilirea bugetului, controlul executării acestuia, redactarea regulilor interne, adoptarea reglementărilor financiare și pentru numirea directorului. Ar trebui să se utilizeze un sistem de rotație pentru reînnoirea membrilor consiliului de administrație care sunt numiți de către Consiliu pentru a se asigura o participare echilibrată a statelor membre de-a lungul timpului.

(14)

Agenția ar trebui să aibă competențele necesare pentru a exercita funcții de reglementare într-un mod eficient și, mai ales, independent. Independența autorităților de reglementare reprezintă atât un principiu-cheie al unei bune guvernări, cât și o condiție fundamentală în vederea garantării încrederii în piață. Fără a aduce atingere membrilor săi care acționează în numele autorităților naționale respective, Consiliul autorităților de reglementare ar trebui așadar să acționeze independent de orice interes de piață și nu poate cere sau urma instrucțiuni de la niciun guvern al unui stat membru, de la Comisie sau de la altă entitate publică sau privată.

(15)

În cazul în care agenția are competențe decizionale, părțile interesate ar trebui, din motive de economie procedurală, să dețină dreptul de a introduce o cale de atac la Comisia de apel, care ar trebui să facă parte din agenție, dar să fie totodată independentă de structura administrativă și de reglementare a acesteia. În vederea asigurării continuității, numirea sau reînnoirea membrilor Comisiei de apel ar trebui să permită înlocuirea parțială a comisiei.

(16)

Agenția ar trebui să obțină finanțare în special de la bugetul general al Uniunii Europene, prin cotizații și prin contribuții voluntare. În special, resursele reunite actualmente de către autoritățile de reglementare pentru cooperarea acestora la nivel comunitar ar trebui să rămână disponibile pentru agenție. Procedura bugetară comunitară ar trebui să rămână în continuare aplicabilă în ceea ce privește subvențiile prevăzute de la bugetul general al Uniunii Europene. În plus, auditarea conturilor ar trebui efectuată de către Curtea de Conturi în conformitate cu articolul 91 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 19 noiembrie 2002 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (8).

(17)

Agenția ar trebui să dețină personal cu o înaltă calificare profesională. Agenția ar trebui să beneficieze, în special, de competența și experiența personalului detașat de autoritățile de reglementare naționale, de Comisie și de statele membre. Statutul funcționarilor Comunităților Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai acestor Comunități, denumite în continuare „statutul funcționarilor” și „regimul aplicabil”, prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 (9) și normele adoptate de comun acord de către instituțiile Comunității Europene în scopul aplicării acestor regulamente ar trebui să se aplice personalului agenției. Consiliul de administrație, în acord cu Comisia, ar trebui să adopte măsurile necesare de punere în aplicare.

(18)

Agenția ar trebui să aplice normele generale privind accesul public la documentele deținute de către organismele Comunității. Consiliul de administrație ar trebui să stabilească măsurile practice de protecție a datelor importante din punct de vedere comercial și a datelor cu caracter personal.

(19)

Țările care nu sunt membre ale Comunității ar trebui să poată participa la activitățile agenției în conformitate cu acordurile corespunzătoare care urmează să fie încheiate de către cu Comunitate.

(20)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (10).

(21)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte liniile directoare necesare în situațiile în care agenția devine competentă să decidă cu privire la clauzele și condițiile de acces la infrastructura transfrontalieră și la siguranța operațională a acesteia. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(22)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume cooperarea autorităților de reglementare naționale la nivel comunitar, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Înființare și statut juridic

Articolul 1

Înființare

(1)   Prin prezentul regulament se înființează Agenția pentru cooperarea autorităților de reglementare în domeniul energiei („agenția”).

(2)   Scopul agenției este de a asista autoritățile de reglementare menționate la articolul 34 din Directiva 2009/…/CE și la articolul 38 din Directiva 2009/…/CE în exercitarea la nivel comunitar a atribuțiilor de reglementare desfășurate în statele membre, precum și, acolo unde este necesar, de a coordona acțiunile acestora.

(3)   Până la data la care sediul agenției va fi finalizat, aceasta este găzduită în spațiile Comisiei.

Articolul 2

Statut juridic

(1)   Agenția este un organism comunitar cu personalitate juridică.

(2)   În fiecare stat membru, agenția deține cea mai extinsă capacitate juridică acordată persoanelor juridice conform legislației naționale. În special, aceasta poate să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile sau imobile și se poate constitui parte în proceduri judiciare.

(3)   Agenția este reprezentată de către directorul acesteia.

Articolul 3

Compunere

Agenția este compusă din:

(a)

un consiliu de administrație, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 12;

(b)

un consiliu al autorităților de reglementare, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 14;

(c)

un director, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 16;

(d)

o Comisie de apel, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 18.

Articolul 4

Tipuri de acte emise de către agenție

Agenția poate să:

(a)

emită avize și recomandări adresate operatorilor de transport și de sistem;

(b)

emită avize adresate autorităților de reglementare;

(c)

emită avize și recomandări adresate Comisiei;

(d)

ia decizii individuale în cazurile specifice la care se face referire la articolele 7, 8 și 9.

CAPITOLUL II

Atribuții

Articolul 5

Atribuții generale

Agenția poate, la cererea Comisiei sau din proprie inițiativă, să emită avize adresate Comisiei privind toate aspectele care au legătură cu scopul pentru care a fost înființată.

Articolul 6

Atribuții referitoare la cooperarea operatorilor de transport și de sistem

(1)   Agenția prezintă un aviz Comisiei privind proiectul de statut, listele de membri și proiectul de regulament de procedură al ENTSO de energie electrică în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din … privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică (7), precum și privind cele ale ENTSO de gaze în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din … privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale (7).

(2)   Agenția monitorizează ducerea la îndeplinire de către ENTSO de energie electrică a atribuțiilor sale prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. …/2009, precum și de către ENTSO de gaze a atribuțiilor sale prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. …/2009.

(3)   Agenția poate emite un aviz pentru:

(a)

ENTSO de energie electrică în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și pentru ENTSO de gaze în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 privind codurile de rețele; și

(b)

ENTSO de energie electrică în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și pentru ENTSO de gaze în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. …/2009 privind proiectul programului anual de activitate și proiectul planului neobligatoriu de dezvoltare a rețelei pe 10 ani.

(4)   Agenția prezintă ENTSO de energie electrică, ENTSO de gaze și Comisiei un aviz motivat corespunzător, precum și recomandări, în cazul în care apreciază că proiectul programului anual de activitate sau proiectul planului neobligatoriu de dezvoltare a rețelei pe 10 ani care i-a fost prezentat în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și cu articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. …/2009 nu contribuie la lipsa discriminării, asigurarea concurenței efective și funcționarea eficientă a pieței sau la asigurarea unui nivel suficient de interconectare transfrontalieră deschise accesului părților terțe.

Agenția prezintă Comisiei un proiect de orientare-cadru fără caracter obligatoriu atunci când i se solicită acest lucru în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și al articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. …/2009. Agenția revizuiește proiectul de orientare-cadru fără caracter obligatoriu și îl prezintă din nou Comisiei atunci când i se solicită acest lucru în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și al articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. …/2009.

Agenția prezintă ENTSO de energie electrică și ENTSO de gaze un aviz motivat privind codul de rețea în conformitate cu articolul 6 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și cu articolul 6 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. …/2009.

Agenția prezintă Comisiei codul de rețea și poate recomanda adoptarea acestuia în conformitate cu articolul 6 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și cu articolul 6 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. …/2009. Agenția întocmește și prezintă Comisiei un proiect de cod de rețea atunci când i se solicită acest lucru în temeiul articolului 6 alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și al articolului 6 alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. …/2009.

(5)   Agenția prezintă un aviz motivat corespunzător Comisiei, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. …/2009, în cazul în care ENTSO de energie electrică sau ENTSO de gaze nu a reușit să pună în aplicare codul de rețea elaborat în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 sau un cod de rețea care a fost întocmit în conformitate cu articolul 6 alineatele (1)-(10) din regulamentele respective, dar care nu a fost adoptat de Comisie în temeiul articolului 6 alineatul (11) din regulamentele respective.

(6)   Agenția monitorizează și analizează punerea în aplicare a codurilor de rețea și a liniilor directoare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 6 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și cu articolul 6 alineatul (11) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și efectul acestora asupra procesului de armonizare a normelor aplicabile destinate facilitării integrării pieței, precum și asupra nediscriminării, a asigurării unei concurențe efective și a funcționării eficiente a pieței și transmite un raport în această privință Comisiei.

(7)   Agenția monitorizează cooperarea regională a operatorilor de transport și de sistem menționată la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și ține seama de rezultatul acestei cooperări atunci când formulează avize, recomandări și decizii.

Articolul 7

Atribuții privind autoritățile de reglementare naționale

(1)   Agenția adoptă decizii individuale privind aspectele tehnice, în cazul în care aceste decizii sunt prevăzute în Directiva 2009/…/CE, Directiva 2009/…/CE, Regulamentul (CE) nr. …/2009 sau Regulamentul (CE) nr. …/2009.

(2)   Agenția poate, în conformitate cu programul său de lucru sau la solicitarea Comisiei, să emită orientări fără caracter obligatoriu, în vederea sprijinirii autorităților de reglementare și a operatorilor de pe piață la realizarea schimbului de bune practici.

(3)   Agenția promovează cooperarea dintre autoritățile de reglementare naționale și dintre autoritățile de reglementare la nivel regional și ține seama de rezultatul acestei cooperări atunci când formulează avize, recomandări și decizii. În cazul în care agenția apreciază că este necesară adoptarea unor norme obligatorii privind o astfel de cooperare, aceasta face Comisiei recomandările corespunzătoare.

(4)   Agenția emite un aviz, la solicitarea oricărei autorități naționale de reglementare sau la solicitarea Comisiei, privind conformitatea unei decizii adoptate de către o autoritate de reglementare cu orientările menționate în Directiva 2009/…/CE, Directiva 2009/…/CE, Regulamentul (CE) nr. …/2009 sau în Regulamentul (CE) nr. …/2009.

(5)   În cazul în care o autoritate de reglementare națională nu respectă în mod adecvat avizul agenției prevăzut la alineatul (4) în termen de patru luni de la data primirii avizului, agenția informează Comisia.

(6)   În cazul în care o autoritate de reglementare națională întâmpină, într-o anumită situație, dificultăți în aplicarea liniilor directoare menționate în Directiva 2009/…/CE, Directiva 2009/…/CE, Regulamentul (CE) nr. …/2009 sau în Regulamentul (CE) nr. …/2009, aceasta poate solicita un aviz agenției. Agenția emite avizul, după consultarea Comisiei, în termen de patru luni de la primirea cererii.

(7)   Agenția decide asupra clauzelor și condițiilor de acces la infrastructura de energie electrică și de gaz care unește sau ar putea uni cel puțin două state membre, denumită în continuare „infrastructura transfrontalieră”, și asupra clauzelor și condițiilor de siguranță operațională a acesteia, în conformitate cu articolul 8.

Articolul 8

Atribuții privind clauzele și condițiile de acces la infrastructura transfrontalieră și de siguranță operațională a acesteia

(1)   Pentru infrastructura transfrontalieră, agenția decide asupra aspectelor de reglementare care sunt de competența autorităților de reglementare naționale, care pot include clauze și condiții de acces și de siguranță operațională, exclusiv

(a)

în situația în care autoritățile de reglementare naționale competente nu au ajuns la un acord în termen de șase luni de la data la care a fost sesizată ultima dintre aceste autorități privind cazul respectiv sau

(b)

la solicitarea comună a autorităților de reglementare naționale competente.

Autoritățile de reglementare naționale competente pot solicita de comun acord ca termenul menționat la litera (a) să fie prelungit cu un termen de cel mult șase luni.

La elaborarea deciziei sale, agenția consultă autoritățile de reglementare naționale și operatorii de transport și de sistem vizați și este informată cu privire la propunerile și observațiile tuturor operatorilor de transport și de sistem vizați.

(2)   Clauzele și condițiile de acces la infrastructura transfrontalieră includ:

(a)

procedura de alocare a capacităților;

(b)

perioadele de alocare;

(c)

partajarea veniturilor provenite din congestionare;

(d)

taxele percepute de la utilizatorii infrastructurii menționate la articolul 17 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 și la articolul 35 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2009/…/CE.

(3)   În situația în care agenția este sesizată cu un caz în temeiul dispozițiilor de la alineatul (1), aceasta:

a)

își prezintă decizia în termen de 6 luni de la data sesizării;

b)

poate emite, dacă este necesar, o decizie provizorie pentru a garanta protecția siguranței alimentării sau a siguranței operaționale a infrastructurii respective.

(4)   Comisia poate emite linii directoare cu privire la situațiile în care agenția dobândește competența de a decide cu privire la clauzele și condițiile de acces la infrastructura transfrontalieră și de siguranță a acesteia. Măsurile respective,destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 31 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 9

Alte atribuții

(1)   Agenția poate decide, în ultimă instanță, cu privire la derogări în conformitate cu articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. …/2009. De asemenea, agenția poate decide cu privire la derogări, în conformitate cu articolul 35 alineatul (4) din Directiva 2009/…/CE, dacă infrastructura în cauză este amplasată pe teritoriul a cel puțin două state membre.

(2)   La solicitarea Comisiei, agenția emite un aviz, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. …/2009 sau cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. …/2009, referitor la deciziile autorităților de reglementare naționale privind certificarea.

Articolul 10

Consultări

În exercitarea atribuțiilor sale, agenția consultă extensiv și într-un stadiu timpuriu participanții de pe piață, operatorii de transport și de sistem, consumatorii, utilizatorii finali și, în cazurile în care acest lucru este relevant, autoritățile din domeniul concurenței, fără a aduce atingere competențelor lor respective, într-un mod deschis și transparent, în special în cazurile în care atribuțiile sale vizează operatorii de transport și de sistem.

CAPITOLUL III

Organizare

Articolul 11

Consiliul de administrație

(1)   Consiliul de administrație este alcătuit din șase membri. Pentru fiecare membru există un membru supleant. Un membru și supleantul acestuia sunt numiți de către Comisie și cinci membri și supleanții acestora sunt numiți de către Consiliu. Durata mandatului lor este de patru ani, acesta putând fi reînnoit o singură dată. Durata primului mandat este de șase ani pentru jumătate din numărul membrilor și supleanților acestora.

(2)   Consiliul de administrație își alege președintele și vicepreședintele dintre membrii săi. Vicepreședintele înlocuiește automat președintele dacă acesta din urmă se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile. Mandatul președintelui și al vicepreședintelui este de doi ani, cu posibilitatea unei singure reînnoiri. Cu toate acestea și în orice eventualitate, mandatul președintelui și cel al vicepreședintelui expiră în momentul în care aceștia nu mai dețin calitatea de membri ai consiliului de administrație.

(3)   Ședințele consiliului de administrație sunt convocate de către președintele acestuia. Președintele Consiliului autorităților de reglementare sau reprezentantul acestui consiliu și directorul agenției participă la deliberări în afară cazului în care consiliul de administrație decide altfel în privința directorului. Consiliul de administrație se reunește în sesiune ordinară cel puțin de două ori pe an. Acesta se reunește, de asemenea, la inițiativa președintelui, la solicitarea Comisiei sau la solicitarea a cel puțin o treime dintre membrii săi. Consiliul de administrație poate invita orice persoană cu posibile opinii relevante să ia parte la ședințele sale în calitate de observator. Membrii consiliului de administrație pot, sub rezerva regulamentului propriu de procedură, să fie asistați de consultanți sau de experți. Secretariatul consiliului de administrație este asigurat de către agenție.

(4)   Deciziile consiliului de administrație se adoptă în baza unei majorități de două treimi din membrii prezenți.

(5)   Fiecare membru are un vot. Regulamentul de procedură al consiliului de administrație prevede în detaliu:

(a)

etapele procedurii de vot, mai ales condițiile în care un membru poate acționa în numele unui alt membru sau, dacă este cazul, normele privind cvorumurile;

(b)

mecanismul de rotație care se aplică pentru reînnoirea membrilor consiliului de administrație care sunt numiți de către Consiliu pentru a se asigura o participare echilibrată a statelor membre de-a lungul timpului.

(6)   Membrii consiliului de administrație nu pot fi membri în Consiliul autorităților de reglementare.

(7)   Membrii consiliului de administrație se angajează să acționeze independent în interes public. În acest sens, fiecare dintre aceștia redactează o declarație de angajament și o declarație de interese, indicând fie absența oricăror interese care ar putea fi considerate susceptibile de a-i prejudicia independența, fie orice interese directe sau indirecte care ar putea fi considerate susceptibile de a-i prejudicia independența. Toate aceste declarații sunt făcute publice, în fiecare an și în scris.

Articolul 12

Atribuțiile consiliului de administrație

(1)   Consiliul de administrație, după consultarea cu Consiliul autorităților de reglementare și după obținerea avizului favorabil al acestuia în conformitate cu articolul 14 alineatul (2), numește directorul, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2).

(2)   Consiliul de administrație numește oficial membrii Consiliului autorităților de reglementare, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1).

(3)   Consiliul de administrație numește oficial membrii Comisiei de apel, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1).

(4)   Consiliul de administrație se asigură că agenția își duce la îndeplinire misiunea și își exercită atribuțiile care îi revin în conformitate cu prezentul regulament.

(5)   Consiliul de administrație adoptă, înainte de data de 30 septembrie a fiecărui an, după consultarea Comisiei și după primirea aprobării din partea Consiliului autorităților de reglementare, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3), programul de activitate al agenției pentru anul următor și îl transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Programul de activitate este adoptat fără a se aduce atingere procedurii bugetare anuale și este făcut public.

(6)   Consiliul de administrație adoptă și, în cazul în care este necesar, reexaminează un program multianual. Reexaminarea are la bază un raport de evaluare, elaborat de un expert extern independent la solicitarea consiliului de administrație. Aceste documente sunt făcute publice.

(7)   Consiliul de administrație își exercită competențele bugetare în conformitate cu articolele 20-23.

(8)   Consiliul de administrație decide, după ce a obținut acordul Comisiei, dacă acceptă succesiuni, donații sau subvenții provenind din alte surse comunitare sau orice alte contribuții voluntare din partea statelor membre sau din partea autorităților de reglementare ale acestora. Avizul pe care consiliul de administrație îl emite în temeiul articolului 23 alineatul (5) abordează în mod explicit sursele de finanțare enumerate în prezentul alineat.

(9)   Consiliul de administrație, în consultare cu Consiliul autorităților de reglementare, exercită autoritate disciplinară asupra directorului.

(10)   Consiliul de administrație elaborează, dacă este necesar, strategia de personal a agenției în conformitate cu articolul 27 alineatul (2).

(11)   Consiliul de administrație adoptă dispozițiile speciale privind dreptul de acces la documentele agenției, în conformitate cu articolul 29.

(12)   Consiliul de administrație adoptă și publică raportul anual referitor la activitățile agenției, în baza proiectului de raport anual, menționat la articolul 16 alineatul (8), și îl transmite până la 15 iunie Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul anual conține o secțiune independentă, aprobată de către Consiliul autorităților de reglementare, privind activitățile de reglementare ale agenției pe parcursul anului în cauză.

(13)   Consiliul de administrație își adoptă și își publică propriul regulament de procedură.

Articolul 13

Consiliul autorităților de reglementare

(1)   Consiliul autorităților de reglementare este alcătuit din:

(a)

reprezentanți cu rang înalt ai autorităților de reglementare menționați la articolul 34 alineatul (1) din Directiva 2009/…/CE și la articolul 38 alineatul (1) din Directiva 2009/…/CE, și un supleant pentru fiecare stat membru ales dintre membrii actualului personal cu rang înalt al autorităților respective;

(b)

un reprezentant fără drept de vot din partea Comisiei.

(2)   Consiliul autorităților de reglementare își alege președintele și vicepreședintele dintre membrii săi. Vicepreședintele înlocuiește președintele, în cazul în care acesta din urmă se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile. Mandatul președintelui și al vicepreședintelui este de doi ani și jumătate cu posibilitatea reînnoirii acestuia. Cu toate acestea, mandatul președintelui și cel al vicepreședintelui expiră în momentul în care aceștia nu mai dețin calitatea de membri ai Consiliului autorităților de reglementare.

(3)   Consiliul autorităților de reglementare hotărăște cu o majoritate de două treimi dintre membrii prezenți. Fiecare membru sau supleant are un singur vot.

(4)   Consiliul autorităților de reglementare își adoptă și își publică propriul regulament de procedură. Regulamentul de procedură prevede în detaliu etapele procedurii de vot, mai ales condițiile în care un membru poate acționa în numele unui alt membru și, dacă este cazul, normele care guvernează cvorumurile. Regulamentul de procedură poate prevedea metode de lucru specifice pentru analizarea chestiunilor care survin în contextul inițiativelor de cooperare regională.

(5)   În exercitarea atribuțiilor conferite Consiliului autorităților de reglementare prin prezentul regulament și fără a aduce atingere activității membrilor care acționează în numele autorității lor de reglementare, Consiliul autorităților de reglementare acționează independent și nu solicită sau primește instrucțiuni din partea niciunui guvern al unui stat membru, al Comisiei sau din partea oricărei entități publice sau private.

(6)   Secretariatul Consiliului autorităților de reglementare este asigurat de către agenție.

Articolul 14

Atribuțiile Consiliului autorităților de reglementare

(1)   Consiliul autorităților de reglementare emite un aviz directorului, cu privire la avizele, recomandările și deciziile menționate la articolele 5, 6, 7, 8 și 9 care sunt examinate spre adoptare. În plus, Consiliul autorităților de reglementare, în sfera sa de competență, oferă îndrumări directorului în exercitarea atribuțiilor acestuia.

(2)   Consiliul autorităților de reglementare emite un aviz consiliului de administrație cu privire la candidatul care urmează să fie numit în funcția de director în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) și cu articolul 15 alineatul (2). Consiliul autorităților de reglementare adoptă această decizie cu o majoritate de trei pătrimi din membrii săi.

(3)   Consiliul autorităților de reglementare, în conformitate cu articolul 12 alineatul (5) și articolul 16 alineatul (6), precum și cu proiectul de buget estimativ elaborat în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), aprobă programul de activitate al agenției pentru anul următor și îl prezintă consiliului de administrație, în vederea adoptării, înainte de data de 1 septembrie.

(4)   Consiliul autorităților de reglementare aprobă secțiunea independentă privind activitățile de reglementare din raportul anual, în conformitate cu articolul 12 alineatul (12) și articolul 16 alineatul (8).

Articolul 15

Directorul

(1)   Agenția este administrată de către directorul acesteia, care acționează în conformitate cu îndrumările prevăzute la articolul 14 alineatul (1) a doua teză și, în cazurile prevăzute de prezentul regulament, cu avizele Consiliului autorităților de reglementare. Fără a aduce atingere rolurilor respective ale consiliului de administrație și ale Consiliului autorităților de reglementare în raport cu atribuțiile directorului, directorul nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern, din partea Comisiei sau a altei entități publice sau private.

(2)   Directorul este numit, de către consiliul de administrație, în urma unui aviz favorabil al Consiliului autorităților de reglementare, pe baza meritelor, a competențelor și a experienței acestuia, dintr-o listă de cel puțin trei candidați propuși de către Comisie, ca urmare a unei invitații publice de manifestare a interesului. Înainte de a fi numit în funcție, candidatul selecționat de către consiliul de administrație poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente a Parlamentului European și să răspundă întrebărilor adresate de membrii acesteia.

(3)   Mandatul directorului este de cinci ani. În ultimele nouă luni ale mandatului, Comisia efectuează o evaluare care va aborda în special:

(a)

rezultatele obținute de director;

(b)

sarcinile și obligațiile agenției în anii următori.

Evaluarea menționată la litera (b) se efectuează cu asistența unui expert extern independent.

(4)   Consiliul de administrație, hotărând la propunerea Comisiei și având în vedere evaluarea și avizul Consiliului autorităților de reglementare cu privire la această evaluare și numai în acele cazuri în care decizia poate fi justificată de sarcinile și obligațiile agenției, poate să prelungească mandatul directorului o singură dată, pentru o perioadă care nu depășește trei ani.

(5)   Consiliul de administrație informează Parlamentul European în legătură cu intenția sa de a prelungi mandatul directorului. Cu o lună înainte de prelungirea mandatului său, directorul poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente a Parlamentului și să răspundă întrebărilor puse de membrii acesteia.

(6)   În cazul în care mandatul său nu este prelungit, directorul poate să rămână în funcție până la numirea succesorului său.

(7)   Directorul poate fi revocat din funcție doar printr-o decizie a consiliului de administrație, după obținerea unui aviz favorabil din partea Consiliului autorităților de reglementare. Consiliul de administrație adoptă decizia cu o majoritate de trei pătrimi din membrii săi.

(8)   Parlamentul European și Consiliul pot invita directorul să prezinte un raport privind exercitarea atribuțiilor sale.

Articolul 16

Atribuțiile directorului

(1)   Directorul are responsabilitatea de a reprezenta agenția și de a o administra.

(2)   Directorul pregătește lucrările consiliului de administrație. Acesta participă, fără a avea drept de vot, la lucrările consiliului de administrație.

(3)   Directorul adoptă și publică avizele, recomandările și deciziile menționate la articolele 5, 6, 7, 8 și 9, care au primit aviz favorabil din partea Consiliului autorităților de reglementare.

(4)   Directorul este responsabil de punerea în aplicare a programului anual de activitate al agenției sub îndrumarea Consiliul autorităților de reglementare și sub controlul administrativ al consiliului de administrație.

(5)   Directorul ia măsurile necesare, în special cea de adoptare a instrucțiunilor administrative interne și de publicare a comunicărilor, pentru a garanta funcționarea agenției în conformitate cu prezentul regulament.

(6)   În fiecare an, directorul pregătește un proiect al programului de activitate al agenției pentru anul următor și îl prezintă Consiliului autorităților de reglementare și Comisiei înainte de data de 30 iunie a anului respectiv.

(7)   Directorul elaborează un proiect de buget estimativ al agenției în temeiul articolului 22 alineatul (1) și execută bugetul agenției în temeiul articolului 23.

(8)   În fiecare an, directorul pregătește un proiect de raport anual care conține o secțiune independentă privind activitățile de reglementare ale agenției și o secțiune privind aspectele financiare și administrative.

(9)   Referitor la personalul agenției, directorul își exercită competențele prevăzute la articolul 27 alineatul (3).

Articolul 17

Comisia de apel

(1)   Comisia de apel este formată din șase membri și șase supleanți selectați din fostul sau actualul personal cu rang înalt al autorităților de reglementare naționale, al autorităților din domeniul concurenței sau al altor instituții naționale sau comunitare cu experiență relevantă în sectorul energetic. Comisia de apel își alege președintele. Deciziile Comisiei de apel se adoptă cu majoritate calificată de cel puțin patru din cei șase membri ai săi. Comisia de apel este convocată atunci când este necesar.

(2)   Membrii Comisiei de apel sunt numiți de către consiliul de administrație, la propunerea Comisiei, ca urmare a unei invitații publice de exprimare a interesului, după consultarea Consiliului autorităților de reglementare.

(3)   Durata mandatului membrilor Comisiei de apel este de cinci ani. Mandatul poate fi reînnoit. Membrii Comisiei de apel sunt independenți în luarea deciziilor. Ei nu sunt constrânși să respecte nicio instrucțiune. Aceștia nu pot avea alte atribuții în cadrul agenției, al consiliului de administrație sau al Consiliului autorităților de reglementare. Un membru al Comisiei de apel nu poate fi revocat din funcție pe durata mandatului decât în cazul în care a comis o abatere gravă, iar consiliul de administrație, după ce a consultat Consiliul autorităților de reglementare, adoptă o decizie în acest sens.

(4)   Membrii Comisiei de apel nu iau parte la procedurile de exercitare a căilor de atac introduse dacă au un interes personal în cauza respectivă, dacă au fost anterior implicați ca reprezentanți ai uneia dintre părți sau dacă au participat la adoptarea deciziei care face obiectul căii de atac.

(5)   În cazul în care, dintr-unul din motivele menționate la alineatul (4) sau dintr-un oricare alt motiv, un membru al Comisiei de apel consideră că un alt membru nu ar trebui să ia parte la niciuna dintre procedurile de exercitare a căilor de atac, acesta din urmă informează Comisia de apel în consecință. Un membru al Comisiei de apel poate fi contestat de către oricare parte din cadrul unei proceduri de exercitare a unei căi de atac în baza oricăruia dintre motivele menționate la alineatul (4) sau dacă este suspectat de părtinire. O obiecție nu poate fi fundamentată pe criterii de naționalitate a membrilor și nu este admisibilă dacă, deși conștientă de existența unui motiv de obiecție, partea la o procedură de exercitare a unei căi de atac face cu toate acestea un pas procedural, altul decât cel de a ridica obiecții privind compunerea Comisiei de apel.

(6)   Comisia de apel decide cu privire la acțiunile care trebuie întreprinse în cazurile menționate la alineatele (4) și (5) fără participarea membrului în cauză. În scopul luării acestei decizii, membrul în cauză este înlocuit în cadrul Comisiei de apel de către supleantul său, cu condiția ca supleantul să nu se găsească într-o situație similară. În acest din urmă caz, președintele desemnează un înlocuitor dintre supleanții disponibili.

(7)   Membrii Comisiei de apel se angajează să acționeze independent în interes public. În acest sens, aceștia redactează o declarație de angajament și o declarație de interese, indicând fie absența oricăror interese care ar putea fi considerate susceptibile de a le prejudicia independența, fie orice interese directe sau indirecte care ar putea fi considerate susceptibile de a le prejudicia independența. Toate aceste declarații sunt făcute publice, în fiecare an și în scris.

Articolul 18

Căi de atac

(1)   Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile de reglementare naționale, poate formula o cale de atac împotriva unei decizii menționate la articolele 7, 8 și/sau 9 care este adresată persoanei respective, sau împotriva unei decizii care, deși adresată unei alte persoane, privește direct și personal persoana în cauză.

(2)   Calea de atac, împreună cu expunerea de motive, se înaintează în scris la sediul agenției, în termen de două luni de la data notificării deciziei către persoana în cauză sau, în absența acesteia, în termen de două luni de la data la care agenția a publicat decizia sa. Comisia de apel ia o decizie cu privire la calea de atac în termen de două luni de la introducerea acțiunii.

(3)   O cale de atac formulată în temeiul alineatului (1) nu are efect suspensiv. Comisia de apel poate, cu toate acestea, în cazul în care consideră că circumstanțele o cer, să suspende aplicarea deciziei contestate.

(4)   În cazul în care calea de atac este admisibilă, Comisia de apel examinează dacă aceasta este bine întemeiată. Acesta invită părțile din cadrul procedurii de exercitare a căii de atac, de câte ori este necesar, să prezinte, în anumite termene, observații privind notificările emise de către comisie sau privind comunicările celorlalte părți în cauza respectivă. Părțile din procedurile de exercitare a căilor de atac au dreptul să susțină o prezentare orală.

(5)   Comisia de apel poate, în condițiile prezentului articol, să exercite orice atribuție care ține de competența agenției sau poate transfera cazul organismului competent din cadrul agenției. Decizia Comisiei de apel este obligatorie pentru acest organism competent.

(6)   Comisia de apel își adoptă și își publică propriul regulament de procedură.

(7)   Deciziile adoptate de Comisia de apel sunt publicate de agenție.

Articolul 19

Acțiuni în fața Tribunalului de Primă Instanță și a Curții de Justiție

(1)   Deciziile luate de către Comisia de apel sau, în cazurile care nu sunt de competența comisiei, deciziile luate de către agenție, pot fi contestate printr-o acțiune introdusă la Tribunalul de Primă Instanță sau la Curtea de Justiție, în conformitate cu articolul 230 din tratat.

(2)   În cazul în care agenția nu adoptă o decizie, poate fi inițiată o acțiune în constatarea abținerii de a acționa la Tribunalul de Primă Instanță sau la Curtea de Justiție, în conformitate cu articolul 232 din tratat.

(3)   Agenția are obligația să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Tribunalului de Primă Instanță sau celei a Curții de Justiție.

CAPITOLUL IV

Dispoziții finale

Articolul 20

Bugetul agenției

(1)   Veniturile agenției constau în principal din:

(a)

o subvenție comunitară prevăzută în bugetul general al Uniunii Europene (Secțiunea Comisie);

(b)

redevențele plătite către agenție în conformitate cu articolul 21;

(c)

orice contribuție benevolă din partea statelor membre sau din partea autorităților de reglementare ale acestora, după cum se prevede la articolul 12 alineatul (8);

(d)

orice succesiuni, donații sau subvenții acordate după cum se prevede la articolul 12 alineatul (8).

(2)   Cheltuielile cuprind cheltuieli cu personalul, cheltuieli administrative, cheltuieli cu infrastructura și cheltuieli operaționale.

(3)   Se asigură un echilibru între venituri și cheltuieli.

(4)   Toate veniturile și cheltuielile agenției fac obiectul unor previziuni pentru fiecare exercițiu financiar, care coincide cu anul calendaristic, și sunt introduse în bugetul agenției.

Articolul 21

Taxe

(1)   Cererea unei decizii de derogare în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) implică plata unor taxe către agenție.

(2)   Taxele menționate la alineatul (1) sunt stabilite de către Comisie.

Articolul 22

Întocmirea bugetului

(1)   Până la data de 15 februarie a fiecărui an, directorul întocmește un proiect de buget estimativ, acoperind cheltuielile operaționale și programul de activitate anticipat pentru exercițiul financiar următor, și îl trimite consiliului de administrație, împreună cu o listă provizorie a posturilor. În fiecare an, consiliul de administrație, în baza proiectului de buget estimativ pregătit de către director, realizează o estimare a veniturilor și a cheltuielilor agenției pentru următorul exercițiu financiar. Acest buget estimativ, incluzând un proiect de schemă de personal, este transmis Comisiei de către consiliul de administrație până la data de 31 martie. Anterior adoptării bugetului estimativ, proiectul pregătit de către director este transmis Consiliului autorităților de reglementare, care poate emite un aviz în acest sens.

(2)   Bugetul estimativ se transmite de către Comisie Parlamentului European și Consiliului (denumite în continuare „autoritatea bugetară”), împreună cu proiectul preliminar al bugetului general al Uniunii Europene.

(3)   Pe baza acestui buget estimativ, Comisia înscrie în proiectul preliminar al bugetului general al Uniunii Europene previziunile pe care le consideră necesare, ținând cont de schema de personal și de cuantumul subvenției din bugetul general al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 272 din tratat.

(4)   Autoritatea bugetară adoptă schema de personal pentru agenție.

(5)   Bugetul Agenției este stabilit de către consiliul de administrație. Acesta devine final odată cu adoptarea finală a bugetului general al Uniunii Europene. Dacă este necesar, acesta este adaptat în consecință.

(6)   Consiliul de administrație notifică de îndată autoritatea bugetară în legătură cu intenția sa de a pune în aplicare orice proiect care ar putea avea implicații financiare semnificative pentru finanțarea bugetului, în special proiectele de natură imobiliară, cum ar fi închirierea sau achiziționarea de imobile. Consiliul informează Comisia în acest sens. În cazul în care una dintre autoritățile bugetare intenționează să emită un aviz, aceasta notifică agenția în acest sens în termen de două săptămâni de la primirea informațiilor privind proiectul imobiliar în cauză. În absența unui răspuns, agenția poate demara operațiunea planificată.

Articolul 23

Execuția și controlul bugetului

(1)   Directorul își exercită competențele de ordonator de credite și execută bugetul agenției.

(2)   Până la data de 1 martie după încheierea fiecărui exercițiu financiar, contabilul agenției transmite contabilului Comisiei și Curții de Conturi situația conturilor provizorii, precum și raportul privind gestiunea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar respectiv. De asemenea, contabilul agenției trimite Parlamentului European și Consiliului raportul privind gestiunea financiară și bugetară, până la data de 31 martie a anului următor. Contabilul Comisiei consolidează conturile provizorii ale instituțiilor și ale organismelor descentralizate, în conformitate cu articolul 128 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (11) („regulamentul financiar”).

(3)   Până la data de 31 martie după încheierea exercițiului financiar, contabilul Comisiei transmite Curții de Conturi situația conturilor provizorii ale agenției, precum și raportul privind gestiunea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar respectiv. Raportul privind gestiunea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar respectiv este transmis, de asemenea, Parlamentului European și Consiliului.

(4)   După primirea observațiilor formulate de Curtea de Conturi cu privire la conturile provizorii ale agenției, în conformitate cu dispozițiile articolului 129 din regulamentul financiar, directorul elaborează, pe propria răspundere, situația conturilor finale ale agenției și o trimite spre avizare consiliului de administrație.

(5)   Consiliul de administrație emite un aviz cu privire la conturile finale ale agenției.

(6)   Până la data de 1 iulie după încheierea exercițiului financiar, directorul transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Justiție situația conturilor finale împreună cu avizul consiliului de administrație.

(7)   Conturile finale se publică.

(8)   Directorul comunică Curții de Conturi un răspuns la observațiile formulate de aceasta până la data de 15 octombrie. Acesta trimite, de asemenea, o copie a acestui răspuns consiliului de administrație și Comisiei.

(9)   Directorul prezintă Parlamentului European, la solicitarea acestuia și în conformitate cu articolul 146 alineatul (3) din regulamentul financiar, toate informațiile necesare derulării eficiente a procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar în cauză.

(10)   La recomandarea Consiliului, hotărând cu majoritate calificată, Parlamentul European aprobă descărcarea de gestiune a directorului pentru execuția bugetului pentru anul financiar N, până la data de 15 mai a anului N + 2.

Articolul 24

Norme financiare

Normele financiare aplicabile agenției sunt stabilite de către consiliul de administrație după consultarea Comisiei. Aceste norme se pot abate de la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002, dacă nevoile funcționale specifice agenției o cer și numai cu acordul prealabil al Comisiei.

Articolul 25

Măsuri antifraudă

(1)   În scopul combaterii fraudei, corupției și a altor activități ilegale, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European Antifraudă (OLAF) (12) se aplică fără restricție agenției.

(2)   Agenția aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 încheiat între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind anchetele interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (13) și adoptă fără întârziere dispoziții corespunzătoare aplicabile tuturor angajaților agenției.

(3)   Deciziile de finanțare, acordurile și instrumentele de punere în aplicare rezultate din acestea, stipulează clar că OLAF și Curtea de Conturi pot, dacă este necesar, să desfășoare verificări la fața locului asupra beneficiarilor de fonduri atribuite de către agenție, precum și asupra personalului responsabil cu alocarea acestor fonduri.

CAPITOLUL V

Dispoziții generale

Articolul 26

Privilegii și imunități

Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene se aplică agenției.

Articolul 27

Personalul

(1)   Statutul funcționarilor, regimul aplicabil și normele adoptate de comun acord de către instituțiile Comunității Europene în scopul aplicării acestui statut și regim se aplică personalului agenției, inclusiv directorului acesteia.

(2)   Consiliul de administrație, de comun acord cu Comisia, adoptă măsurile de punere în aplicare necesare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din statutul funcționarilor.

(3)   În ceea ce privește personalul său, agenția exercită atribuțiile conferite autorității de desemnare conform statutului funcționarilor, precum și autorității împuternicite să încheie contracte conform regimului aplicabil.

(4)   Consiliul de administrație poate adopta dispoziții care să permită angajarea la agenție de experți naționali detașați din statele membre.

Articolul 28

Răspunderea agenției

(1)   În cazul răspunderii extracontractuale, agenția, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre, repară orice prejudiciu cauzat de aceasta sau de către personalul acesteia în cursul îndeplinirii sarcinilor lor de serviciu. Curtea de Justiție deține competențe de jurisdicție în litigiile privind despăgubirile în cazul unor asemenea prejudicii.

(2)   Răspunderea financiară personală și răspunderea disciplinară a personalului agenției față de aceasta sunt guvernate de dispozițiile relevante aplicabile personalului agenției.

Articolul 29

Accesul la documente

(1)   Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (14) se aplică documentelor deținute de agenție.

(2)   Consiliul de administrație adoptă măsurile practice pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 până la … (15).

(3)   Deciziile adoptate de către agenție, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, pot face obiectul unor plângeri către Ombudsman sau al unor proceduri la Curtea de Justiție, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 195, respectiv 230 din tratat.

Articolul 30

Participarea țărilor terțe

(1)   Agenția este deschisă participării țărilor terțe care au încheiat acorduri cu Comunitatea, în cazul în care au adoptat și aplică legislația comunitară în domeniul energiei și, după caz, în domeniul protecției mediului și al competitivității.

(2)   În conformitate cu dispozițiile relevante ale acestor acorduri, se stabilesc aranjamente precizându-se, în special, natura, sfera și aspectele procedurale ale participării acestor țări la activitățile agenției, inclusiv dispoziții referitoare la contribuțiile financiare și la personal.

Articolul 31

Comitetul

(1)   Comisia este asistată de un comitet.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Articolul 32

Regimul lingvistic

(1)   Dispozițiile Regulamentului nr. 1 din 15 aprilie 1958 al Consiliului de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (16) se aplică agenției.

(2)   Consiliul de administrație ia decizii cu privire la regimul lingvistic intern al agenției.

(3)   Serviciile de traducere necesare funcționării agenției sunt asigurate de către Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

CAPITOLUL VI

Dispoziții finale

Articolul 33

Evaluare

(1)   Comisia, asistată de un expert extern independent, realizează o evaluare a activităților desfășurate de agenție. Această evaluare vizează rezultatele obținute de agenție, precum și metodele de lucru ale acesteia, comparativ cu obiectivele, mandatul și atribuțiile definite în prezentul regulament și în programele sale anuale de activitate.

(2)   Consiliul autorităților de reglementare primește constatările acestei evaluări și formulează recomandări cu privire la eventualele modificări ale prezentului regulament, la agenție și metodele sale de lucru pe care le înaintează Comisiei, care le poate transmite mai departe, însoțite de propriul aviz și de propuneri corespunzătoare, Parlamentului European și Consiliului.

(3)   Primul raport de evaluare este prezentat Parlamentului European și Consiliului de către Comisie în termen de patru ani de la data preluării funcției de către primul director. Ulterior Comisia prezintă un raport de evaluare cel puțin o dată la fiecare cinci ani.

Articolul 34

Intrare în vigoare și măsuri tranzitorii

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Articolele 5, 6, 7, 8, 9 și 10 se aplică de la … (17).

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, …

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele


(1)  JO C 211, 19.8.2008, p. 23.

(2)  JO C 172, 5.7.2008, p. 55.

(3)  Avizul Parlamentului European din 18 iunie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 9 ianuarie 2009 și Poziția Parlamentului European din … (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 296, 14.11.2003, p. 34.

(5)  JO L 176, 15.7.2003, p. 37.

(6)  JO L 176, 15.7.2003, p. 57.

(7)  JO L …

(8)  JO L 357, 31.12.2002, p. 72.

(9)  JO L 56, 4.3.1968, p. 1.

(10)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(11)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

(12)  JO L 136, 31.5.1999, p. 1.

(13)  JO L 136, 31.5.1999, p. 15.

(14)  JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(15)  6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(16)  JO 17, 6.10.1958, p. 385.

(17)  18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.


EXPUNERE DE MOTIVE A CONSILIULUI

I.   INTRODUCERE

1.

La 19 septembrie 2007, Comisia a prezentat o propunere de regulament de instituire a Agenției pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic, în temeiul articolului 95 din tratat, alături de alte patru propuneri privind piața internă a energiei făcând parte din același pachet.

2.

Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European și-au dat avizul la 10 aprilie (1), respectiv 22 aprilie 2008 (2).

3.

Parlamentul European a adoptat avizul său (3) la prima lectură la 18 iunie 2008, aprobând 73 de amendamente. Comisia nu a prezentat o propunere modificată.

4.

La 9 ianuarie 2009, Consiliul a adoptat poziția sa comună în conformitate cu articolul 251 din tratat.

II.   OBIECTIVELE PROPUNERII

5.

Propunerea face parte din cel de al treilea pachet privind piața internă a energiei, împreună cu Directiva privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale, Regulamentul privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale, Directiva privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și Regulamentul privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică. Aceasta contribuie la instituirea cadrului de reglementare necesar pentru a asigura deplina eficacitate a deschiderii pieței și pentru a crea o piață unică a gazelor și electricității prin instituirea unei agenții în scopul de a asista autoritățile de reglementare în exercitarea, la nivel comunitar, a atribuțiilor îndeplinite la nivel național, și, acolo unde este necesar, de a coordona acțiunea acestora.

III.   ANALIZA POZIȚIEI COMUNE

6.   Observații generale

6.1.

Comisia a acceptat toate modificările introduse în propunerea sa de către Consiliu.

6.2.

În ceea ce privește cele 73 de amendamente adoptate de Parlamentul European, Consiliul a urmat poziția Comisiei

acceptând următoarele 25 de amendamente:

integral (uneori cu reformulări): 9, 12, 45, 47, 48, 49, 53, 54, 58, 59 și 66

parțial/în principiu/în spirit: 3, 4, 11 (prima parte), 13, 15, 16, 40, 44, 51, 57, 61, 64, 68 și 76; și

respingând următoarele 25 de amendamente: 8, 17, 18, 20, 21, 22, 25, 29, 30, 34, 36, 37, 38, 46, 50, 52, 55, 56, 60, 62, 63, 67, 69, 71 și 73, pe motive de fond sau de formă, sau pe motive de consecvență.

6.3.

Consiliul a deviat de la poziția Comisiei

acceptând pe fond amendamentul 65; și

respingând următoarele 23 de amendamente: 5, 6, 7, 10, 11 (partea a doua), 14, 19, 24, 26, 27, 28, 31, 32, 33, 35, 39, 41, 42, 43, 70, 72, 74 și 75.

7.   Observații specifice

7.1.

În ceea ce privește amendamentele PE cu privire la care Consiliul a deviat de la poziția Comisiei:

a)

Consiliul a acceptat amendamentul 65 (în conformitate cu mandatul directorului de a acționa exclusiv conform instrucțiunilor Consiliului autorităților de reglementare).

b)

Consiliul a respins cele 23 de amendamente enumerate anterior (punctul 6.3) pe motivele prezentate în continuare:

i)

amendamentul 5: reia sarcinile îndeplinite deja de Comisie și nu este conform cu sarcinile prevăzute în propunerea Comisiei

ii)

amendamentul 6: nu prezintă valoare adăugată și este incorect, întrucât cooperarea autorităților naționale de reglementare va continua să se desfășoare în afara cadrului furnizat de agenție

iii)

amendamentul 7: determină o lipsă de claritate a domeniului de acțiune al agenției și este în contradicție cu caracterul neobligatoriu al unora dintre actele acesteia

iv)

amendamentul 10: confundă independența autorităților naționale de reglementare, prevăzută în directivele privind energia electrică și sectorul gazelor, cu cea a organismelor agenției

v)

amendamentul 11 (partea a doua): nu prezintă valoare adăugată și nu este consecvent cu atribuțiile directorului

vi)

amendamentul 14: nu este conform cu dispozițiile operative ale regulamentului

vii)

amendamentul 19: confundă actele agenției cu sarcinile acesteia, astfel cum sunt prezentate la articolele 5-10

viii)

amendamentul 24: articolul 30 (Participarea țărilor terțe) este suficient pentru a asigura implicarea adecvată a țărilor terțe în activitatea agenției

ix)

amendamentul 26: Consiliul ia act de faptul că Comisia a putut accepta acest amendament numai în ceea ce privește deciziile individuale în anumite cazuri în condiții foarte clar definite. Mai mult, Consiliul consideră că nu există niciun temei pentru a delega competențele Comisiei în acest domeniu și constată, de asemenea, că amendamentul ar limita competențele agenției la codurile tehnice, în ciuda faptului că și codurile de piață ar trebui să facă obiectul avizelor agenției

x)

amendamentele 27 și 28: acoperite în mare măsură de articolul 6 alineatul (6), articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (1) paragraful al treilea

xi)

amendamentul 31: agenția nu poate asigura cooperarea între autoritățile de reglementare

xii)

amendamentele 32: și 33: aceste sarcini îi revin în mod normal Comisiei

xiii)

amendamentul 39: reia sarcinile prevăzute în Directiva 2004/67 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaz natural și în Directiva 2005/89 privind măsurile menite să garanteze siguranța aprovizionării cu energie electrică și investițiile în infrastructuri

xiv)

amendamentul 42: articolul 7 din propunere vizează autoritățile naționale de reglementare, nu OST

xv)

amendamentele 35, 41 și 43: amendamentele 35 și 41 se reiau unul pe celălalt, iar amendamentul 43 reia sarcinile îndeplinite deja de Comisie în temeiul directivelor privind energia electrică și gazele

xvi)

amendamentul 70: punctul c) în contradicție cu caracterul voluntar al contribuțiilor naționale și punctul ca) imposibil de realizat în practică

xvii)

amendamentul 72: modul în care Consiliul autorităților își formulează avizele ar trebui stabilit în Regulamentul său de procedură

xviii)

amendamentul 74: Comisia ar trebui să fie cea care decide dacă și în ce măsură recurge la o consultare, în momentul realizării evaluării

xix)

amendamentul 75: termenul prevăzut în acest amendament este prea scurt pentru a permite o evaluare semnificativă.

7.2.

În ceea ce privește propunerea Comisiei, Consiliul a introdus o serie de modificări (de fond și/sau de formă) pentru a prevedea dispoziții referitoare la o agenție de reglementare, independentă de statele membre și de Comisie, cu sarcini bine definite care să reflecte în mod strict sarcinile încredințate agenției prin directivele și regulamentele privind energia electrică și gazele. Agenția se concentrează asupra aspectelor care implică mai mult de un stat membru, în ceea ce privește luarea deciziilor cu caracter obligatoriu; implicarea acesteia în problemele tehnice (stabilirea codurilor de rețea) a fost consolidată, însă are în continuare un caracter consultativ; În general, aceasta permite nivelurilor naționale să joace rolurile care le revin [de exemplu, abordarea în două etape în ceea ce privește definirea termenilor și condițiilor de accesare și de securitate a funcționării pentru infrastructura transfrontalieră (articolul 8)]. Participanții de pe piață și autoritățile de la nivel național sunt consultate corespunzător cu privire la toate aceste sarcini [articolul 8 alineatul (1)], și trebuie să se țină seama, în mod cuvenit, de rezultatele cooperării regionale dintre OST și autoritățile de reglementare [articolul 6 alineatul (6) și articolul 7 alineatul (3)].

Poziția comună prevede dispoziții (articolul 13) privind un Consiliu al autorităților de reglementare puternic, alcătuit din reprezentanți cu rang înalt ai autorităților de reglementare naționale și un director al agenției care acționează în conformitate cu Consiliul autorităților de reglementare. De asemenea, aceasta prevede un Consiliu de administrație suplu și eficient (articolul 11) compus din 6 membri (astfel cum a sugerat PE, în amendamentul 44), dintre care 5 sunt numiți de către Consiliu și unul de către Comisie, cu un sistem de rotație parțială care să asigure participarea adecvată a statelor membre de-a lungul timpului. Pentru a îmbunătăți controlul democratic, dispozițiile privind transparența au fost consolidate în mod semnificativ, de exemplu în ceea ce privește interesele membrilor consiliilor [de exemplu, articolul 11 alineatul (7)].

Pentru a adapta agenția din perspectiva experienței acumulate, poziția comună introduce un mecanism de revizuire [articolul 33 alineatul (2)] bazat pe o contribuție semnificativă a Consiliului autorităților de reglementare.


(1)  JO C 172, 5.7.2008, p. 55.

(2)  JO C 211, 19. 8.2008, p. 23.

(3)  Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


31.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 75/16


POZIȚIA COMUNĂ (CE) NR. 11/2009

adoptată de Consiliu la 9 ianuarie 2009

în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din … privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2009/C 75 E/02)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Piața internă a energiei electrice, care a fost implementată treptat începând cu 1999, are drept obiectiv să ofere tuturor consumatorilor din Comunitate, indiferent dacă sunt persoane fizice sau întreprinderi, posibilități reale de alegere, precum și noi oportunități de afaceri și un comerț transfrontalier mai intens, pentru a asigura obținerea de progrese în materie de eficiență, prețuri competitive, îmbunătățirea calității serviciilor, precum și pentru a contribui la siguranța alimentării cu energie și la dezvoltarea durabilă.

(2)

Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică (4) și Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2003 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică (5) au adus o contribuție semnificativă la crearea unei piețe interne a energiei electrice.

(3)

Cu toate acestea, în prezent, există obstacole în calea vânzării de energie electrică, în condiții de egalitate, fără discriminare sau vreun dezavantaj în cadrul Comunității. În special, nu există încă în fiecare stat membru un acces nediscriminatoriu la rețea și nici niveluri de supraveghere exercitată de autoritățile de reglementare, similare din punct de vedere al eficacității.

(4)

Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată „O politică energetică pentru Europa” a subliniat importanța finalizării pieței interne a energiei electrice și a creării unor condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile din domeniul energiei electrice din Comunitate. Comunicările Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulate „Perspectivele pentru piața internă a gazelor naturale și a energiei electrice” și „Anchetă efectuată în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în sectoarele europene ale gazelor naturale și energiei electrice (raport final)” au demonstrat că normele și măsurile actuale nu asigură cadrul necesar în vederea îndeplinirii obiectivului de a realiza o piață internă funcțională.

(5)

Pe lângă punerea în aplicare completă a cadrului de reglementare existent, cadrul de reglementare al pieței interne a energiei electrice, prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1228/2003, ar trebui adaptat în conformitate cu respectivele comunicări.

(6)

Este necesară, în special, cooperarea sporită și coordonarea între operatorii de transport și de sistem, pentru a crea coduri de rețea, în vederea asigurării și gestionării unui acces eficient la rețelele de transport transfrontaliere, precum și pentru a garanta o planificare coordonată și suficient orientată spre viitor și o evoluție tehnică satisfăcătoare a sistemului de transport în cadrul Comunității, acordând atenția cuvenită protecției mediului. Codurile de rețea respective ar trebui să fie conforme cu liniile directoare-cadru fără caracter obligatoriu elaborate de Agenția pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei instituită prin Regulamentul (CE) nr. …/2009 (6), al Parlamentului European și al Consiliului („agenția”). Agenția ar trebui să aibă un rol în revizuirea proiectelor de coduri de rețea, inclusiv în ceea ce privește conformitatea acestora cu liniile directoare-cadru fără caracter obligatoriu, și ar trebui să aibă posibilitatea de a le recomanda Comisiei spre adoptare. De asemenea, se consideră oportun ca agenția să evalueze modificările propuse pentru codurile de rețea și ar trebui ca aceasta să aibă posibilitatea de a le recomanda Comisiei spre adoptare. Operatorii de transport și de sistem ar trebui să își exploateze rețelele în conformitate cu aceste coduri de rețea.

(7)

În scopul asigurării unei gestionări optime a rețelei de transport a energiei electrice, precum și pentru a permite schimburile comerciale și furnizarea transfrontalieră de energie electrică în cadrul Comunității, ar trebui înființată o rețea europeană a operatorilor de transport și de sistem pentru energia electrică, denumită în continuare „ENTSO de energie electrică”. Atribuțiile acesteia ar trebui să fie îndeplinite în conformitate cu normele comunitare în domeniul concurenței, care ar trebui să rămână aplicabile deciziilor ENTSO de energie electrică. Atribuțiile ENTSO de energie electrică ar trebui să fie clar definite, iar metoda lor de lucru ar trebui să garanteze eficiență, un caracter reprezentativ și transparență. Codurile de rețea pregătite de ENTSO de energie electrică nu sunt menite să înlocuiască codurile de rețea naționale necesare pentru aspecte fără caracter transfrontalier. Având în vedere faptul că un progres mai eficace poate fi realizat printr-o abordare la nivel regional, operatorii de transport și de sistem ar trebui să înființeze structuri regionale în cadrul structurii generale de cooperare, garantând, în același timp, faptul că rezultatele la nivel regional sunt compatibile cu codurile de rețea și cu planurile fără caracter obligatoriu pe zece ani de dezvoltare a rețelei la nivel comunitar. Cooperarea în cadrul acestor structuri regionale presupune separarea efectivă a activităților de exploatare a rețelelor de activitățile legate de producere și alimentare. În absența unei astfel de separări, cooperarea regională dintre operatorii de transport și de sistem poate da naștere unui risc de comportament anticoncurențial.

(8)

Toți participanții la piață prezintă un interes în activitatea care se așteaptă să fie desfășurată de ENTSO de energie electrică. Prin urmare, un proces eficace de consultare este esențial, iar structurile existente care au fost instituite în vederea facilitării și simplificării acestui proces precum Uniunea pentru coordonarea transportului energiei electrice, autoritățile de reglementare naționale sau agenția ar trebui să joace un rol important.

(9)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească principiile fundamentale privind stabilirea tarifelor și alocarea capacităților, prevăzând, în același timp, adoptarea de linii directoare care detaliază alte principii și metode importante, care să permită adaptarea rapidă la noile situații.

(10)

În condițiile unei piețe deschise și competitive, operatorii de transport și de sistem ar trebui să primească o compensație pentru costurile generate de trecerea fluxurilor de energie electrică transfrontaliere prin rețelele lor, de la operatorii de transport și de sistem de la care provin fluxurile transfrontaliere și de la sistemele unde ajung în final aceste fluxuri.

(11)

Plățile și încasările care rezultă din compensațiile între operatorii de transport și de sistem ar trebui să fie luate în considerare la stabilirea tarifelor de rețea naționale.

(12)

Suma efectivă care trebuie plătită pentru accesul transfrontalier la sistem poate varia considerabil, în funcție de operatorii de transport și de sistem implicați și ca rezultat al diferențelor în ceea ce privește structura sistemelor tarifare aplicate în statele membre. Prin urmare, este necesar un anumit grad de armonizare, pentru a evita denaturarea schimburilor comerciale.

(13)

Ar fi necesar un sistem corespunzător de semnale de localizare pe termen lung, care să aibă la bază principiul în conformitate cu care nivelul tarifelor pentru accesul la rețea trebuie să reflecte echilibrul dintre producere și consum din regiunea implicată, pe baza diferențierii tarifelor pentru accesul la rețea suportate de producători și/sau consumatori.

(14)

Nu ar fi oportun să se aplice tarife calculate pe baza distanței sau, în cazul în care există un sistem corespunzător de semnale de localizare, un tarif specific care să fie plătit doar de exportatori sau importatori, în plus față de tariful general pentru accesul la rețeaua națională.

(15)

Condiția preliminară pentru asigurarea unei concurențe reale pe piața internă a energiei electrice este perceperea unor tarife nediscriminatorii și transparente pentru utilizarea rețelei, inclusiv a liniilor de interconexiune din sistemul de transport. Capacitățile disponibile ale acestor linii ar trebui să fie stabilite la nivelurile maxime, cu respectarea normelor de siguranță privind exploatarea sigură a rețelelor.

(16)

Este important să se evite denaturarea concurenței din cauza unor standarde de siguranță, de exploatare și de planificare diferite utilizate de operatorii de transport și de sistem din statele membre. De asemenea, participanții la piață ar trebui să beneficieze de transparență în ceea ce privește capacitățile de transfer disponibile și standardele de siguranță, de planificare și de exploatare care au efect asupra capacităților de transfer.

(17)

Monitorizarea pieței realizată în ultimii ani de autoritățile de reglementare naționale și de Comisie a demonstrat că cerințele de transparență și normele privind accesul la infrastructură sunt insuficiente.

(18)

Accesul egal la informații despre starea fizică a sistemului este necesar astfel încât toți participanții la piață să poată evalua situația globală a cererii și a ofertei și să poată identifica cauzele variațiilor prețului angro. Acest lucru cuprinde informații mai precise privind producerea energiei electrice, cererea și oferta, inclusiv prognozele, capacitatea rețelei și capacitatea de interconexiune, fluxurile și activitatea de întreținere, echilibrarea și capacitatea de rezervă.

(19)

În scopul sporirii încrederii în piață, participanții de la piață ar trebui să se asigure că persoanele care adoptă un comportament abuziv pot fi sancționate. Autoritățile competente ar trebui abilitate să investigheze în mod efectiv alegațiile referitoare la abuzurile de piață. Prin urmare, este necesar să se permită accesul autorităților competente la datele care oferă informații cu privire la deciziile operaționale luate de întreprinderile de furnizare. Pe piața energiei electrice, cele mai multe dintre deciziile relevante sunt luate de către producători, care ar trebui să pună aceste informații la dispoziția autorităților competente pentru o perioadă de timp determinată. Micii producători, care nu au nicio posibilitate reală de a denatura concurența, ar trebui să fie scutiți de la această obligație.

(20)

Ar trebui să existe norme privind utilizarea veniturilor provenite din procedurile de gestionare a congestiei rețelei, cu excepția cazului în care natura specifică a interconexiunii în cauză justifică o exceptare de la aceste norme.

(21)

Gestionarea problemelor de congestie ar trebui să ofere semnale economice corecte operatorilor de transport și de sistem și participanților la piață și ar trebui să se bazeze pe mecanisme de piață.

(22)

Investițiile în noi infrastructuri majore ar trebui puternic promovate, asigurându-se, în același timp, funcționarea corectă a pieței interne a energiei electrice. În scopul sporirii efectului pozitiv pe care îl au interconexiunile de curent continuu exceptate asupra concurenței și asupra siguranței în alimentarea cu energie electrică, ar trebui să se testeze interesul prezentat de acestea pe piață în timpul etapei de planificare a proiectului și ar trebui să se adopte norme privind gestionarea congestiei. În cazul unor interconexiuni de curent continuu situate pe teritoriul mai multor state membre, cererea de derogare ar trebui tratată, în ultimă instanță, de agenție pentru a se putea ține seama în mare măsură de implicațiile transfrontaliere și în scopul simplificării procedurilor administrative. În plus, având în vedere profilul excepțional de risc privind elaborarea acestor proiecte majore de infrastructură exceptate, ar trebui să fie posibilă acordarea, în mod temporar, pentru întreprinderile interesate de furnizare și de producere, a unei derogări de la aplicarea normelor privind separarea completă în ceea ce privește proiectele vizate.

(23)

Pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței interne a energiei electrice, ar trebui să se prevadă proceduri care să permită adoptarea de decizii și linii directoare privind, printre altele, tarifele și alocarea capacităților de către Comisie, garantându-se, în același timp, implicarea autorităților de reglementare ale statelor membre în acest proces, dacă este cazul, prin intermediul asociației lor europene. Autoritățile de reglementare, împreună cu alte autorități competente ale statelor membre, au un rol important, contribuind la funcționarea corespunzătoare a pieței interne a energiei electrice.

(24)

Autoritățile de reglementare naționale ar trebui să asigure respectarea normelor cuprinse în prezentul regulament și a liniilor directoare adoptate în temeiul acestuia.

(25)

Statele membre și autoritățile naționale competente ar trebui să prezinte Comisiei informațiile relevante. Comisia ar trebui să trateze aceste informații în mod confidențial. După caz, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita informațiile relevante direct de la întreprinderile în cauză, cu condiția informării autorităților naționale competente.

(26)

Este necesar ca statele membre să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și să asigure punerea în aplicare a acestor sancțiuni. Respectivele sancțiuni trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

(27)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (7).

(28)

Comisia ar trebui să fie împuternicită, în special, să stabilească sau să adopte liniile directoare necesare pentru asigurarea gradului minim de armonizare necesar în vederea realizării obiectivului prezentului regulament. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(29)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume oferirea unui cadru armonizat pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(30)

Având în vedere întinderea modificărilor aduse Regulamentului (CE) nr. 1228/2003, este de dorit, din motive de claritate și de coerență, ca dispozițiile în cauză să fie reformate prin introducerea lor într-un singur text în cadrul unui nou regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Prezentul regulament are ca obiectiv:

(a)

stabilirea unor norme echitabile pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică, pentru a îmbunătăți concurența pe piața internă a energiei electrice, luând în considerare caracteristicile specifice ale piețelor naționale și regionale. În acest scop, este necesară instituirea unui mecanism de compensare pentru fluxurile transfrontaliere de energie electrică și stabilirea de principii armonizate privind tarifele pentru transportul transfrontalier și alocarea capacităților de interconexiune disponibile între sistemele de transport naționale;

(b)

facilitarea realizării unei piețe angro funcționale și transparente, cu un nivel ridicat al securității aprovizionării cu energie electrică. Prezentul regulament prevede mecanisme de armonizare a normelor pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică.

Articolul 2

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile de la articolul 2 din Directiva 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului din … privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (6), cu excepția definiției pentru „interconexiune”, care se înlocuiește cu următorul text:

„capacitate de interconexiune” înseamnă o linie de transport care traversează sau trece peste granița dintre statele membre și care face legătura între sistemele de transport ale statelor membre.

(2)   De asemenea, se aplică următoarele definiții:

(a)

„autorități de reglementare” înseamnă autoritățile de reglementare menționate la articolul 34 alineatul (1) din Directiva 2009/…/CE;

(b)

„flux transfrontalier” înseamnă un flux fizic de energie electrică într-o rețea de transport a unui stat membru, care rezultă din impactul activității producătorilor și/sau consumatorilor din afara acelui stat membru asupra rețelei sale de transport. Atunci când rețelele de transport din două sau mai multe state membre sunt parte integrantă, integral sau parțial, a unui singur bloc de control, blocul de control în ansamblul său este considerat, exclusiv în sensul mecanismului de compensare pentru operatorul de transport și de sistem prevăzut la articolul 13, ca fiind parte integrantă a rețelei de transport a unuia dintre statele membre implicate, pentru a se evita ca fluxurile din interiorul blocurilor de control să fie considerate fluxuri transfrontaliere și să ducă la plăți compensatorii în temeiul articolului 13. Autoritățile de reglementare ale statelor membre implicate pot decide în ce stat membru blocul de control este considerat ca fiind parte integrantă a rețelei de transport;

(c)

„congestie” înseamnă o situație în care rețelele de transport naționale interconectate nu pot face față tuturor fluxurilor fizice care rezultă din schimburile internaționale solicitate de participanții la piață, din cauza unei lipse de capacitate a interconexiunilor și/sau a sistemelor naționale de transport implicate;

(d)

„export declarat” înseamnă livrarea de energie electrică într-un stat membru, pe baza unui acord contractual care să prevadă că preluarea corespunzătoare simultană (import declarat) de energie electrică va avea loc în alt stat membru sau într-o țară terță;

(e)

„tranzit declarat” înseamnă o situație în care apare un „export declarat” de energie electrică și în care, pe traseul desemnat al tranzacției, se află o țară în care nu va avea loc nici livrarea, nici introducerea concomitentă a energiei electrice;

(f)

„import declarat” înseamnă introducerea de energie electrică într-un stat membru sau o țară terță, simultan cu livrarea de energie electrică (export declarat) în alt stat membru;

(g)

„capacitate de interconexiune nouă” înseamnă o interconexiune care nu era finalizată la … (8).

Articolul 3

Certificarea operatorilor de transport și de sistem

(1)   Comisia examinează orice notificare privind decizia de certificare a unui operator de transport și de sistem, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (6) din Directiva 2009/…/CE, imediat după prmirea notificării. În termen de două luni de la data primirii unei astfel de notificări, Comisia transmite autorității de reglementare naționale competente un aviz în ceea ce privește compatibilitatea acesteia cu articolul 10 alineatul (2) sau cu articolul 11, și cu articolul 9 din Directiva 2009/…/CE.

În vederea elaborării avizului menționat la primul paragraf, Comisia poate solicita avizul agenției cu privire la decizia autorității de reglementare naționale. Într-o astfel de situație, termenul de două luni menționat la primul paragraf se prelungește cu două luni.

În cazul în care Comisia nu emite un aviz în temenul menționat la primul și respectiv la al doilea paragraf, se consideră că Comisia nu a ridicat obiecții împotriva deciziei autorității de reglementare.

(2)   La primirea avizului Comisiei, autoritatea de reglementare națională adoptă, în termen de două luni, decizia finală cu privire la certificarea operatorului de transport și de sistem, ținând seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul Comisiei. Decizia autorității de reglementare și avizul Comisiei se publică împreună.

(3)   În orice moment pe parcursul procedurii, autoritățile de reglementare și/sau Comisia pot solicita operatorilor de transport și de sistem și/sau întreprinderilor care desfășoară oricare dintre activitățile de producere sau de furnizare orice informații relevante pentru îndeplinirea sarcinilor acestora în temeiul prezentului articol.

(4)   Autoritățile de reglementare și Comisia păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(5)   Comisia poate adopta linii directoare care să stabilească detaliile procedurii care trebuie urmată pentru punerea în aplicare a alineatelor (1) și (2) din prezentul articol. Măsurile respective, destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (2).

(6)   În cazul în care Comisia a primit o notificare privind certificarea unui operator de transport și de sistem în conformitate cu articolul 9 alineatul (10) din Directiva 2009/…/CE, Comisia ia o decizie privind certificarea. Autoritatea de reglementare se conformează deciziei Comisiei.

Articolul 4

Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de energie electrică

Toți operatorii de transport și de sistem cooperează la nivel comunitar prin intermediul ENTSO de energie electrică, în scopul promovării finalizării pieței interne a energiei electrice și al asigurării unei gestionări optime și a unei evoluții tehnice sănătoase a rețelei europene de transport de energie electrică.

Articolul 5

Înființarea ENTSO de energie electrică

(1)   Până la … (9), fiecare operator de transport și de sistem de energie electrică transmite Comisiei și agenției proiectul de statut, o listă a membrilor și proiectul de regulament de procedură, inclusiv normele de procedură cu privire la consultarea altor părți interesate, pentru ENTSO de energie electrică care urmează să fie instituită.

(2)   În termen de două luni de la primirea documentelor de mai sus, după consultarea organizațiilor care reprezintă părțile interesate, agenția furnizează Comisiei un aviz cu privire la proiectul de statut, la lista membrilor și la proiectul de regulament de procedură.

(3)   Comisia emite un aviz cu privire la proiectul de statut, la lista membrilor și la proiectul de regulament de procedură în termen de trei luni de la primirea avizului agenției.

(4)   În termen de trei luni de la primirea avizului Comisiei, operatorii de transport și de sistem înființează ENTSO de energie electrică, adoptă statutul și normele de procedură ale acesteia și le fac publice.

Articolul 6

Stabilirea codurilor de rețea

(1)   După consultarea agenției, a ENTSO de energie electrică și a celorlalte părți interesate relevante, Comisia stabilește o listă anuală a priorităților, care identifică domeniile prevăzute la articolul 8 alineatul (6), care urmează să fie incluse în elaborarea codurilor de rețea.

(2)   Comisia poate solicita agenției să îi prezinte într-un termen rezonabil, care să nu depășească șase luni, un proiect de linii directoare-cadru fără caracter obligatoriu care să stabilească principii clare și obiective, în conformitate cu articolul 8 alineatul (7), pentru dezvoltarea codurilor de rețea referitor la domeniile identificate în lista de priorități. Fiecare proiect de linii directoare-cadru fără caracter obligatoriu contribuie la respectarea principiilor nediscriminării, concurenței efective și funcționării eficiente a pieței. În urma unei cereri motivate din partea agenției, Comisa poate prelungi acest termen.

(3)   Agenția consultă ENTSO de energie electrică și alte părți interesate relevante cu privire la proiectul de linii directoare-cadru fără caracter obligatoriu, în termen de cel puțin două luni, într-un mod deschis și transparent.

(4)   În cazul în care Comisia consideră că proiectul de linii directoare-cadru fără caracter obligatoriu nu contribuie la respectarea principiilor nediscriminării, concurenței efective și funcționării eficiente a pieței, Comisia poate solicita agenției să revizuiască proiectul de linii directoare-cadru fără caracter obligatoriu într-un termen rezonabil și să le retransmită Comisiei.

(5)   În cazul în care agenția nu transmite sau nu retransmite un proiect de linii directoare-cadru fără caracter obligatoriu în termenul stabilit de Comisie în temeiul alineatelor (2) sau (4), Comisia elaborează liniile directoare-cadru fără caracter obligatoriu în cauză.

(6)   Comisia solicită ENTSO de energie electrică să transmită agenției un cod de rețea conform cu liniile directoare-cadru relevante într-un termen rezonabil, care să nu depășească douăsprezece luni.

(7)   În termen de trei luni după primirea unui cod de rețea, termen în care agenția poate avea o consultare formală cu părțile interesate relevante, agenția prezintă ENTSO de energie electrică un aviz motivat cu privire la codul de rețea.

(8)   ENTSO de energie electrică poate modifica codul de rețea din perspectiva avizului agenției și îl poate retransmite agenției.

(9)   În momentul în care agenția consideră că respectivul cod de rețea este conform cu liniile directoare-cadru fără caracter obligatoriu relevante, agenția transmite Comisiei codul de rețea și poate recomanda adoptarea acestuia.

(10)   În cazul în care ENTSO de energie electrică nu a reușit să dezvolte un cod de rețea în termenul stabilit de Comisie în temeiul alineatului (6), Comisia poate solicita agenției să pregătească un proiect de cod de rețea pe baza liniilor directoare-cadru fără caracter obligatoriu relevante. Agenția poate lansa alte consultări pe parcursul pregătirii unui proiect de cod de rețea, în temeiul prezentului alineat. Agenția transmite Comisiei un proiect de cod de rețea pregătit în temeiul prezentului alineat și poate recomanda adoptarea acestuia.

(11)   Comisia poate adopta, din proprie inițiativă, în cazul în care ENTSO de energie electrică nu a pregătit un cod de rețea sau agenția nu a pregătit un proiect de cod de rețea în conformitate cu alineatul (10) din prezentul articol, sau la recomandarea agenției, în temeiul alineatului (9) din prezentul articol, unul sau mai multe coduri de rețea în domeniile enumerate la articolul 8 alineatul (6).

În cazul în care Comisia propune adoptarea unui cod de rețea din proprie inițiativă, Comisia poate consulta agenția, ENTSO de energie electrică și toate părțile interesate relevante cu privire la proiectul de cod de rețea într-un interval de cel puțin două luni.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (2).

(12)   Prezentul articol nu aduce atingere dreptului Comisiei de a adopta sau de a modifica liniile directoare, astfel cum este prevăzut la articolul 18.

Articolul 7

Modificarea codurilor de rețea

(1)   Propunerile de modificări ale oricărui cod de rețea adoptat în temeiul articolului 6 pot fi propuse agenției de către persoanele care pot fi interesate de respectivul cod de rețea, inclusiv de către ENTSO de energie electrică, operatorii de transport și de sistem, utilizatorii de sisteme și consumatori. De asemenea, agenția poate propune modificări din proprie inițiativă.

(2)   Agenția stabilește, în regulamentul său de procedură, proceduri eficiente de evaluare a proiectelor de modificări, printr-o consultare amănunțită a acestora, inclusiv cu ENTSO de energie electrică și cu utilizatorii de rețea. În urma acestui proces, agenția poate prezenta Comisiei propuneri motivate de modificare, explicând modul în care propunerile respective respectă obiectivele codurilor de rețea stabilite la articolul 6 alineatul (2).

(3)   Comisia poate adopta, ținând seama de propunerile agenției, modificări la oricare dintre codurile de rețea adoptate în temeiul articolului 6. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (2).

(4)   Luarea în considerare a modificărilor propuse în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2) se limitează la analizarea aspectelor legate de modificarea propusă. Modificările propuse nu aduc atingere altor modificări pe care le poate propune Comisia.

Articolul 8

Atribuțiile ENTSO de energie electrică

(1)   ENTSO de energie electrică elaborează coduri de rețea în domeniile menționate la alineatul (6) din prezentul articol, în urma solicitării care i-a fost adresată de către Comisie, în conformitate cu articolul 6 alineatul (6).

(2)   ENTSO de energie electrică poate elabora coduri de rețea în domeniile menționate la alineatul (6) în cazul în care aceste coduri nu se aplică domeniilor menționate în solicitarea care i-a fost adresată de către Comisie. Codurile de rețea respective sunt transmise agenției în vederea emiterii unui aviz.

(3)   ENTSO de energie electrică adoptă:

(a)

instrumente comune pentru exploatarea rețelelor, inclusiv o grilă comună de clasificare a incidentelor, și planuri de cercetare;

(b)

un plan la nivel comunitar fără caracter obligatoriu de dezvoltare a rețelei pe 10 ani (planul de dezvoltare a rețelei), inclusiv o evaluare europeană cu privire la adecvarea capacităților, la fiecare doi ani;

(c)

un program anual de activitate;

(d)

un raport anual;

(e)

evaluări anuale de vară și de iarnă cu privire la adecvarea capacităților;

(4)   Evaluarea europeană cu privire la adecvarea capacităților menționată la alineatul (3) litera (b) acoperă capacitatea generală a sistemului de energie electrică de a satisface cererea de energie electrică existentă și prognozată pentru următoarea perioadă de cinci ani, precum și pentru o perioada cuprinsa între cinci și 15 ani de la data la care a fost realizată respectiva evaluare. Evaluarea europeană cu privire la adecvarea capacităților se realizează pe baza evaluărilor naționale cu privire la adecvarea capacităților, pregătite de fiecare operator de transport și de sistem individual.

(5)   Programul anual de activitate menționat la alineatul (3) litera (c) cuprinde o listă și o descriere a codurilor de rețea care urmează să fie pregătite, un plan cu privire la coordonarea exploatării rețelei și la activitățile de cercetare și dezvoltare care vor fi realizate în decursul anului în cauză, precum și un calendar previzional.

(6)   Codurile de rețea menționate la alineatele (1) și (2) acoperă următoarele domenii, ținând seama, dacă este cazul, de caracteristicile specifice regiunilor:

(a)

normele privind siguranța și fiabilitatea rețelei, inclusiv normele privind capacitatea de rezervă tehnică de transport pentru a asigura siguranța exploatării rețelei;

(b)

normele privind racordarea la rețea;

(c)

normele privind accesul terților la rețea;

(d)

normele privind schimbul de date și decontarea;

(e)

normele privind interoperabilitatea;

(f)

procedurile operaționale pentru situații de urgență;

(g)

normele privind alocarea capacității și gestionarea congestiei;

(h)

normele privind schimburile comerciale asociate prestării tehnice și operaționale de servicii de acces la rețea și de echilibrare a rețelei;

(i)

normele privind transparența;

(j)

normele de echilibrare, inclusiv normele privind rezerva de putere aferentă rețelei;

(k)

normele privind structurile armonizate ale tarifelor de transport, inclusiv semnalele de localizare și normele privind mecanismul de compensare între operatorii de transport și de sistem; și

(l)

normele privind eficiența energetică a rețelelor de energie electrică.

(7)   Codurile de rețea sunt elaborate numai pentru aspecte de rețea cu caracter transfrontalier și nu aduc atingere dreptului statelor membre de a stabili coduri naționale pentru aspecte fără caracter transfrontalier.

(8)   ENTSO de energie electrică monitorizează și analizează punerea în aplicare a codurilor de rețea și a liniilor directoare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 6 alineatul (11) și impactul acestora asupra armonizării normelor aplicabile care vizează facilitarea integrării piețelor. ENTSO de energie electrică raportează agenției concluziile sale și include rezultatele analizei în raportul anual menționat la alineatul (3) litera (d) din prezentul articol.

(9)   ENTSO de energie electrică pune la dispoziție toate informațiile solicitate de către agenție în vederea îndeplinirii sarcinilor care îi revin în temeiul articolului 9 alineatul (1).

(10)   ENTSO de energie electrică adoptă și publică, la fiecare doi ani, un plan de dezvoltare a rețelei. Planul de dezvoltare a rețelei cuprinde modelarea rețelei integrate, scenariul de dezvoltare, o evaluare europeană cu privire la adecvarea capacităților, precum și evaluarea flexibilității sistemului.

În special, planul de dezvoltare a rețelei:

(a)

se bazează pe planuri naționale de investiții, pe planuri regionale de investiții, astfel cum sunt menționate la articolul 12 alineatul (1) și, dacă este cazul, pe orientările pentru rețelele energetice transeuropene în conformitate cu Decizia nr. 1364/2006/CE (10);

(b)

în ceea ce privește interconexiunile transfrontaliere, se bazează, de asemenea, pe nevoile rezonabile ale diferiților utilizatori de sisteme și integrează angajamentele pe termen lung ale investitorilor menționați la articolul 8 și la articolele 13 și 22 din Directiva 2009/…/CE;

(c)

identifică deficiențele investiționale, în special în ceea ce privește capacitățile transfrontaliere.

(11)   La cererea Comisiei, ENTSO de energie electrică prezintă Comisiei punctul său de vedere cu privire la adoptarea liniilor directoare menționate la articolul 18.

Articolul 9

Monitorizarea efectuată de către agenție

(1)   Agenția monitorizează executarea sarcinilor ENTSO de energie electrică menționate la articolul 8 alineatele (1), (2) și (3) și raportează Comisiei.

Agenția monitorizează punerea în aplicare de către ENTSO de energie electrică a codurilor de rețea elaborate în temeiul articolului 8 alineatul (2) și a codurilor de rețea elaborate în conformitate cu articolul 6 alineatele (1)-(10), dar care nu au fost adoptate de Comisie în temeiul articolului 6 alineatul (11). Agenția prezintă Comisiei un aviz motivat corespunzător în cazurile în care ENTSO de energie electrică nu a pus în aplicare astfel de coduri de rețea.

Agenția monitorizează și analizează punerea în aplicare a codurilor de rețea și a liniilor directoare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 6 alineatul (11) și impactul acestora asupra armonizării normelor aplicabile care vizează facilitarea integrării piețelor, precum și asupra nediscriminării, concurenței efective și funcționării eficiente a pieței și raportează Comisiei.

(2)   ENTSO de energie electrică transmite agenției în vederea emiterii unui aviz proiectul de plan de dezvoltare a rețelei și proiectul de program anual de activitate, incluzând informații cu privire la procesul de consultare.

În termen de două luni de la primirea documentelor de mai sus, agenția furnizează ENTSO de energie electrică și Comisiei un aviz motivat corespunzător și recomandări, în cazul în care consideră că proiectul de program anual de activitate sau proiectul de plan de dezvoltare a rețelei prezentat de ENTSO de energie electrică nu contribuie la respectarea principiilor nediscriminării, concurenței efective, funcționării eficiente a pieței sau la realizarea unui nivel suficient de interconexiune transfrontalieră deschisă accesului terților.

Articolul 10

Consultări

(1)   La elaborarea codurilor de rețea, a planului de dezvoltare a rețelei și a programului de activitate anual menționate la articolul 8 alineatele (1), (2) și (3), ENTSO de energie electrică organizează un proces de consultare extinsă, într-un stadiu incipient, în mod deschis și transparent, implicând toți participanții la piață relevanți și în special organizațiile reprezentând toate părțile interesate, în conformitate cu regulamentul de procedură menționat la articolul 5 alineatul (1). Consultarea include, de asemenea, autorități de reglementare naționale și alte autorități naționale, întreprinderi de furnizare și producție, clienți, utilizatori ai sistemelor, operatori de distribuție, precum și asociații relevante din domeniul industriei, organisme tehnice și platforme ale părților interesate. Consultarea are ca scop identificarea punctelor de vedere și a propunerilor tuturor părților relevante implicate în procesul decizional.

(2)   Toate documentele și procesele-verbale ale întrunirilor care au legătură cu consultările menționate la alineatul (1) se fac publice.

(3)   Înainte de adoptarea programului anual de activitate și a codurilor de rețea menționate la articolul 8 alineatele (1), (2) și (3), ENTSO de energie electrică precizează în ce mod au fost luate în considerare observațiile primite în cadrul consultării. În cazul în care observațiile nu au fost luate în considerare, aceasta furnizează un aviz motivat.

Articolul 11

Costuri

Costurile legate de activitățile ENTSO de energie electrică menționate la articolele 4–12 sunt suportate de operatorii de transport și de sistem și se iau în considerare la calcularea tarifelor. Autoritățile de reglementare aprobă costurile respective dacă acestea sunt rezonabile și proporționale.

Articolul 12

Cooperarea regională a operatorilor de transport și de sistem

(1)   Operatorii de transport și de sistem instituie o cooperare regională în cadrul ENTSO de energie electrică, pentru a contribui la îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 8 alineatele (1), (2) și (3). Aceștia publică, în special, un plan regional de investiții la fiecare doi ani și pot lua decizii privind investițiile pe baza respectivului plan regional de investiții.

(2)   Operatorii de transport și de sistem promovează acorduri operaționale, în vederea asigurării unei gestionări optime a rețelei, precum și dezvoltarea schimburilor de energie, alocarea de capacitate transfrontalieră prin soluții nediscriminatorii bazate pe mecanismele pieței, acordând o atenție deosebită meritelor specifice ale licitațiilor implicite pentru alocările pe termen scurt, precum și integrarea mecanismelor de echilibrare și a celor privind rezerva de putere.

(3)   Zona geografică acoperită de fiecare structură de cooperare regională poate fi definită de către Comisie, ținând seama de structurile de cooperare regională existente. Fiecare stat are dreptul de a promova cooperarea în mai multe zone geografice. Măsura menționată în prima teză, destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (2).

În acest scop, Comisia poate consulta ENTSO de energie electrică și agenția.

Articolul 13

Mecanismul de compensare între operatorii de transport și de sistem

(1)   Operatorii de transport și de sistem primesc compensații pentru costurile aferente găzduirii fluxurilor de energie electrică transfrontaliere în rețelele lor.

(2)   Compensația menționată la alineatul (1) se plătește de către operatorii sistemelor de transport naționale de unde provin fluxurile transfrontaliere și ai sistemelor unde ajung în final aceste fluxuri.

(3)   Plățile compensatorii se efectuează periodic, raportat la o anumită perioadă din trecut. După caz, se fac ajustări ulterioare ale compensației plătite, pentru a reflecta costurile suportate efectiv.

Prima perioadă pentru care se aplică plățile compensatorii se stabilește în cadrul liniilor directoare menționate la articolul 18.

(4)   În conformitate cu procedura menționată la articolul 23 alineatul (2), Comisia stabilește cuantumul plăților compensatorii care se acordă.

(5)   Amploarea fluxurilor transfrontaliere găzduite și amploarea fluxurilor transfrontaliere desemnate ca provenind și/sau ajungând în sisteme naționale de transport se stabilesc pe baza fluxurilor fizice de energie electrică măsurate efectiv într-o anumită perioadă de timp.

(6)   Costurile aferente găzduirii fluxurilor transfrontaliere se stabilesc pe baza costurilor marginale medii previzionate pe termen lung, luându-se în considerare pierderile, investițiile în infrastructuri noi și un procent corespunzător din costul infrastructurii existente, în măsura în care infrastructura este utilizată pentru transportul fluxurilor transfrontaliere, ținându-se cont, în special, de nevoia de a garanta siguranța alimentării. Pentru stabilirea costurilor, se folosesc metodologii de calcul standard recunoscute. Avantajele pe care le prezintă o rețea ca rezultat al găzduirii fluxurilor transfrontaliere se iau în considerare pentru a se reduce compensațiile primite.

Articolul 14

Tarifele privind accesul la rețele

(1)   Tarifele aplicate de operatorii de rețea pentru accesul la rețele trebuie să fie transparente, să ia în considerare necesitatea de a garanta siguranța rețelei și să reflecte costurile reale suportate, în măsura în care acestea corespund costurilor unui operator de rețea eficient și comparabil din punct de vedere structural și se aplică în mod nediscriminatoriu. Tarifele nu se calculează în funcție de distanță.

(2)   Producătorii și consumatorii („sarcina”) pot plăti tarife pentru accesul la rețea. Procentul din cuantumul total al tarifelor de acces la rețea suportate de producător trebuie să fie, sub rezerva necesității de a oferi semnale de localizare adecvate și eficiente, mai mic decât procentul suportat de consumatori. După caz, nivelul tarifelor aplicate producătorilor și/sau consumatorilor trebuie să ofere semnale de localizare la nivel comunitar și să ia în considerare pierderile din rețea și congestiile provocate, precum și costurile investițiilor în infrastructură. Aceste semnale de localizare la nivel comunitar nu împiedică statele membre să ofere semnale de localizare pe teritoriul lor sau să aplice mecanisme care să garanteze că tarifele de acces suportate de consumatori (sarcina) sunt uniforme pe întreg teritoriul lor.

(3)   La stabilirea tarifelor de acces la rețea, se iau în considerare următoarele elemente:

(a)

plăți și încasări care rezultă din mecanismul de compensare între operatorii rețelelor;

(b)

plăți efectiv realizate și primite, precum și plăți scontate pentru perioadele viitoare, estimate pe baza perioadelor anterioare.

(4)   Cu condiția existenței unor semnale de localizare corespunzătoare și eficiente, în conformitate cu alineatul (2), tarifele de acces la rețea aplicate producătorilor și consumatorilor se aplică indiferent de țările de destinație, respectiv origine a energiei electrice, astfel cum se specifică în acordul comercial pe care se bazează tranzacția. Aplicarea unor astfel de tarife nu trebuie să aducă atingere tarifelor pe exporturi declarate sau pe importuri declarate, care rezultă din gestionarea congestiilor menționată la articolul 16.

(5)   Nu se aplică tarife de rețea specifice la tranzacțiile individuale pentru tranzitul de energie electrică declarat.

Articolul 15

Furnizarea de informații

(1)   Operatorii de transport și de sistem pun în aplicare mecanisme de coordonare și schimb de informații pentru a garanta siguranța rețelelor în contextul gestionării congestiei rețelelor.

(2)   Standardele de siguranță, de exploatare și de planificare utilizate de către operatorii de transport și de sistem trebuie să fie făcute publice. Informațiile publicate trebuie să includă o schemă generală pentru calculul capacității totale de transfer și al marjei de fiabilitate a transportului, pe baza caracteristicilor electrice și fizice ale rețelei. Aceste scheme trebuie să fie supuse aprobării autorităților de reglementare.

(3)   Operatorii de transport și de sistem publică estimări ale capacității de transfer disponibile în fiecare zi, indicând orice capacitate de transfer care este deja rezervată. Aceste publicări se fac la intervale specifice, înainte de data transportului, și includ, în toate cazurile, estimări cu o săptămână înainte și cu o lună înainte, precum și indicarea cantitativă a fiabilității scontate a capacității disponibile.

(4)   Operatorii de transport și de sistem publică datele pertinente cu privire la cererea prognozată agregată și la cererea reală, la disponibilitatea și utilizarea reală a activelor de producere și de sarcină, la disponibilitatea și utilizarea rețelei și a interconexiunilor, precum și la energia de echilibrare și la capacitatea de rezervă. În privința disponibilității și a utilizării reale a unităților mici de producere și de sarcină, se pot utiliza date estimative agregate.

(5)   Participanții la piață implicați furnizează operatorilor de transport și de sistem datele pertinente.

(6)   Întreprinderile de producție care au în proprietate sau care exploatează active de producere, dintre care cel puțin un activ de producere are o capacitate instalată de minim 250 MW, păstrează la dispoziția autorității de reglementare naționale, a autorității naționale în domeniul concurenței și a Comisiei, timp de cinci ani, datele orare ale tuturor centralelor, necesare în vederea verificării deciziilor operaționale de dispecerizare, precum și comportamentul pe bursele de energie electrică, în cadrul licitațiilor pentru capacitățile de interconexiune, pe piețele de rezerve de energie și pe piețele extrabursiere. Informațiile orare pentru fiecare centrală includ, fără a se limita la, datele cu privire la capacitatea de producere disponibilă și la rezervele angajate, inclusiv alocarea acestor rezerve angajate la nivelul fiecărei centrale individuale în momentul tranzacționării pe bursă sau în momentul producerii.

Articolul 16

Principii generale de gestionare a congestiilor de rețea

(1)   Problemele de congestie a reței se abordează prin soluții nediscriminatorii, bazate pe mecanismele pieței, care să ofere semnale economice eficiente participanților la piață și operatorilor de transport și de sistem implicați. Problemele de congestie a rețelei se soluționează, de preferință, cu ajutorul unor metode care nu se bazează pe tranzacții, și anume metode care nu implică o selecție între contractele diferiților participanți la piață.

(2)   Procedurile de restricționare a tranzacțiilor se folosesc numai în situații de urgență în care operatorul de transport și de sistem trebuie să acționeze rapid și în care nu este posibilă livrarea din altă sursă sau schimburile în contrapartidă. Orice procedură de acest tip se aplică în mod nediscriminatoriu.

Cu excepția situațiilor de forță majoră, participanții la piață cărora li s-a alocat capacitate primesc compensație pentru orice restricționare.

(3)   Participanții la piață trebuie să dispună de capacitatea maximă a interconexiunilor și/sau a rețelelor de transport care afectează fluxurile transfrontaliere, cu respectarea normelor de siguranță pentru exploatarea fiabilă a rețelei.

(4)   Participanții la piață informează operatorii de transport și de sistem implicați, cu suficient timp înainte de debutul perioadei de activitate în cauză, cu privire la intenția lor de a folosi capacitatea alocată. Orice capacitate alocată care nu va fi utilizată este realocată pieței, în conformitate cu o procedură deschisă, transparentă și nediscriminatorie.

(5)   Operatorii de transport și de sistem, în măsura posibilităților tehnice, compensează solicitările de capacitate ale oricărui flux de energie electrică în direcția opusă pe linia de interconexiune congestionată, pentru a utiliza această linie la capacitatea maximă. Luându-se în considerare pe deplin asigurarea siguranței rețelei, tranzacțiile care diminuează congestia nu sunt niciodată refuzate.

(6)   Toate veniturile care decurg din alocarea interconexiunii se utilizează în următoarele scopuri:

(a)

garantarea disponibilității reale a capacității alocate; și/sau

(b)

menținerea sau creșterea capacităților de interconexiune prin investiții în rețea, în special investiții în noi interconexiuni.

În cazul în care veniturile nu pot fi utilizate în mod eficient în scopurile menționate la literele (a) și/sau (b) de la primul paragraf, acestea pot fi utilizate, sub rezerva aprobării de către autoritățile de reglementare ale statelor membre implicate, până la o sumă maximă care urmează să fie decisă de respectivele autorități de reglementare, ca venit care trebuie luat în considerare de către autoritățile de reglementare la aprobarea metodologiei de calcul al tarifelor de rețea și/sau la stabilirea tarifelor de rețea.

Restul veniturilor sunt plasate într-un cont intern separat până în momentul în care pot fi cheltuite în scopurile enumerate la literele (a) și/sau (b) de la primul paragraf.

Articolul 17

Capacități noi de interconexiune

(1)   Noile capactiăți de interconexiune de curent continuu pot fi scutite, la cerere și pentru o perioadă limitată de timp, de la aplicarea dispozițiilor articolului 16 alineatul (6) din prezentul regulament și/sau ale articolelor 9, 31 și articolul 36 alineatul (6) și (8) din Directiva 2009/…/CE, în următoarele condiții:

(a)

investiția trebuie să conducă la intensificarea concurenței în domeniul alimentării cu energie electrică;

(b)

investiția prezintă un nivel de risc care nu ar permite realizarea sa fără acordarea unei derogări;

(c)

interconexiunea trebuie să se afle în proprietatea unei persoane fizice sau juridice separate, cel puțin din punctul de vedere al formei juridice, de operatorii în sistemele cărora se va construi;

(d)

se percep tarife de la utilizatorii interconexiunii respective;

(e)

de la deschiderea parțială a pieței prevăzută la articolul 19 din Directiva 96/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului 96/92/CE din 19 decembrie 1996 privind regulile comune pentru piața internă de energie electrică (11), nicio parte a capitalului sau a costurilor de exploatare a interconexiunii nu a fost recuperată de la nicio componentă a tarifelor aplicate pentru utilizarea sistemelor de transport sau distribuție legate de această capacitate de interconexiune;

(f)

derogarea nu trebuie să aducă atingere concurenței sau bunei funcționări a pieței interne a energiei electrice, nici funcționării corespunzătoare a sistemului reglementat la care este legată capacitatea de interconexiune.

(2)   Alineatul (1) se aplică, de asemenea, în situații excepționale, și capacităților de interconexiune de curent alternativ, în condițiile în care costurile și riscurile investiționale aferente sunt suficient de mari comparativ cu costurile și riscurile suportate în mod normal la conectarea printr-o capacitate de interconexiune de curent alternativ a două sisteme naționale de transport învecinate.

(3)   Alineatul (1) se aplică și în cazul creșterilor semnificative de capacitate în interconexiunile existente.

(4)   Decizia cu privire la derogare menționată la alineatele (1), (2) și (3) este adoptată de la caz la caz de către autoritățile de reglementare ale statelor membre interesate. O derogare poate acoperi total sau parțial capacitatea noii interconexiuni sau pe cea a interconexiunii existente cu o capacitate semnificativ crescută.

La luarea deciziei de acordare a unei derogări, se ia în considerare, de la caz la caz, necesitatea de a impune condiții referitoare la durata derogării și accesul nediscriminatoriu la interconexare. La luarea deciziei privind respectivele condiții, se vor lua în calcul, în special, capacitatea suplimentară ce va fi construită sau modificarea capacității existente, orizontul de timp al proiectului și condițiile naționale.

Înainte de acordarea unei derogări, autoritățile de reglementare ale statului membru implicat decid asupra normelor și mecanismelor pentru gestionarea și alocarea capacității. Normele referitoare la gestionarea congestiei includ obligația de a oferi pe piață capacitatea neutilizată, iar utilizatorii interconexiunii au dreptul de a-și comercializa capacitățile de interconexiune contractate pe piața secundară. La evaluarea criteriilor menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (f), sunt luate în considerare rezultatele respectivei proceduri de alocare a capacităților de interconexiune.

Decizia de derogare, inclusiv condițiile prevăzute la cel de-al doilea paragraf al prezentului alineat, trebuie motivată corespunzător și publicată.

(5)   Deciziile menționate la alineatul (4) se adoptă numai de către agenție

(a)

în situația în care autoritățile de reglementare competente nu au ajuns la un acord în termen de șase luni de la data solicitării derogării adresate ultimei dintre aceste autorități de reglementare; sau

(b)

la solicitarea comună a autorităților naționale de reglementare competente.

Agenția consultă autoritățile de reglementare în cauză.

(6)   Prin derogare de la alineatele (4) și (5), statele membre pot prevedea ca autoritățile de reglementare sau agenția, după caz, să prezinte autorității competente din statul membru, în vederea unei decizii oficiale, avizul privind cererea de derogare. Avizul respectiv se publică împreună cu decizia de acordare a derogării.

(7)   O copie a fiecărei cereri de derogare se transmite imediat de către autoritățile de reglementare agenției și Comisiei, la data primirii, în scop informativ. Decizia, împreună cu toate informațiile relevante referitoare la aceasta, este notificată Comisiei fără întârziere, de către autoritățile de reglementare implicate sau de către agenție (organisme de notificare). Aceste informații pot fi comunicate Comisiei în formă consolidată, permițându-i-se astfel să ajungă la o decizie bine fundamentată. Informațiile trebuie să cuprindă, în special:

(a)

motivele detaliate pe baza cărora a fost acordată derogarea, inclusiv datele financiare care demonstrează necesitatea derogării;

(b)

analiza efectuată în privința efectelor acordării derogării asupra concurenței și asupra bunei funcționări a pieței interne a energiei electrice;

(c)

motivele care justifică durata și cota din capacitatea totală a interconexiunii respective pentru care se acordă derogarea;

(d)

rezultatul consultărilor cu autoritățile de reglementare în cauză;

(8)   În termen de două luni din ziua următoare datei primirii unei notificări în conformitate cu alineatul (7), Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite ca organismele de notificare să modifice sau să retragă decizia de acordare a unei derogări. Termenul de două luni poate fi prelungit cu încă un termen suplimentar două luni, în cazul în care Comisia solicită informații suplimentare. Termenul suplimentar începe în ziua imediat următoare primirii informațiilor suplimentare complete. Termenul inițial de două luni poate fi, de asemenea, prelungit cu acordul Comisiei și al organismelor de notificare.

În cazul în care informațiile solicitate nu sunt furnizate în cadrul perioadei stabilite în cerere, notificarea se consideră retrasă cu excepția cazurilor în care, înainte de expirarea perioadei, fie perioada a fost prelungită cu acordul Comisiei și al autorităților de notificare, fie organismele de notificare au informat Comisia, furnizând motive întemeiate, asupra faptului că notificarea este considerată a fi completă.

Organismele de notificare se conformează deciziei Comisiei de modificare sau de retragere a deciziei de derogare în termen de o lună și informează Comisia în consecință.

Comisia păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

Decizia Comisiei cu privire la acordarea unei derogări încetează să mai producă efecte la doi ani de la data adoptării, în cazul în care, la acea dată, construcția interconexiunii nu a început încă și la cinci ani de la data adoptării în cazul în care, la acea dată, interconexiunea nu este încă operațională.

(9)   Comisia poate adopta linii directoare cu privire la aplicarea condițiilor stabilite la alineatul (1) din prezentul articol și poate stabili procedura care trebuie urmată pentru aplicarea alineatelor (4), (7) și (8) din prezentul articol. Masurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (2).

Articolul 18

Linii directoare

(1)   Acolo unde este cazul, liniile directoare referitoare la mecanismul de compensare a operatorilor de transport și de sistem precizează, în conformitate cu principiile menționate la articolele 13 și 14:

(a)

detalii privind procedura de stabilire a operatorilor de transport și de sistem care sunt responsabili cu plata compensațiilor pentru fluxurile transfrontaliere, inclusiv în ceea ce privește separarea dintre operatorii de sisteme naționale de transport de unde provin fluxurile transfrontaliere și sistemele unde ajung în final aceste fluxuri, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2);

(b)

detalii privind procedura de plată care trebuie urmată, inclusiv stabilirea primei perioade pentru care urmează a fi plătite compensații, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf;

(c)

detalii privind metodologiile de stabilire a fluxurilor transfrontaliere găzduite, pentru care urmează a fi plătite compensații în temeiul articolului 13, atât în ceea ce privește cantitatea, cât și tipul fluxurilor, precum și amploarea acestor fluxuri care provin din și/sau ajung în sistemele de transport ale fiecărui stat membru, în conformitate cu articolul 13 alineatul (5);

(d)

detalii privind metodologia de stabilire a costurilor și beneficiilor aferente găzduirii fluxurilor transfrontaliere, în conformitate cu articolul 13 alineatul (6);

(e)

detalii privind tratamentul, în contextul mecanismului de compensare între operatorii de transport și de sistem, al fluxurilor de energie electrică provenite din țări aflate în afara Spațiului Economic European sau care ajung în afara acestuia;

(f)

participarea sistemelor naționale care sunt interconectate prin linii de curent continuu, în conformitate cu articolul 13.

(2)   De asemenea, liniile directoare pot stabili normele aplicabile în vederea unei armonizări treptate a principiilor de bază pentru stabilirea tarifelor aplicate producătorilor și consumatorilor (sarcina) în cadrul sistemelor tarifare naționale, inclusiv reflectarea mecanismului de compensare între operatori de transport și de sistem în tarifele de rețea naționale și prevederea unor semnale de localizare adecvate și eficiente, în conformitate cu principiile enunțate la articolul 14.

Liniile directoare prevăd existența unor semnale de localizare adecvate și armonizate la nivel comunitar.

Armonizările realizate în această privință nu trebuie să împiedice statele membre să aplice mecanisme pentru a garanta că tarifele de acces la rețea suportate de către consumatori (sarcina) sunt comparabile pe întreg teritoriul lor.

(3)   După caz, liniile directoare care asigură gradul minim de armonizare necesar pentru a atinge obiectivul prezentului regulament specifică, de asemenea:

(a)

detalii privind furnizarea de informații, în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 15;

(b)

detalii despre normele privind schimburile comerciale de energie electrică;

(c)

detalii privind normele de stimulare a investițiilor pentru capacitatea de interconexiune, inclusiv semnalele de localizare.

(d)

detalii despre domeniile enumerate la articolul 8 alineatul (6).

(4)   În anexa I sunt prezentate linii directoare privind gestionarea și alocarea capacității disponibile de transport a interconexiunilor dintre sisteme naționale.

(5)   Comisia poate adopta linii directoare cu privire la aspectele enumerate la alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol. Comisia poate modifica liniile directoare menționate la alineatul (4) din prezentul articol, în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 15 și 16, în special în sensul includerii de linii directoare detaliate cu privire la aplicarea în practică a metodologiilor de alocare a capacității și în sensul garantării evoluției mecanismelor de gestionare a congestiilor într-un mod compatibil cu obiectivele pieței interne. După caz, în cursul acestor modificări, se stabilesc norme comune privind standardele minime de siguranță și de exploatare pentru utilizarea și exploatarea rețelei, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (2).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 23 alineatul (2).

La adoptarea sau modificarea liniilor directoare, Comisia se asigură că acestea oferă nivelul minim de armonizare necesar pentru a atinge obiectivele prezentului regulament și că nu depășesc ceea ce este necesar în acest scop.

La adoptarea sau modificarea liniilor directoare, Comisia indică acțiunile întreprinse în vederea conformității normelor în țările terțe, care fac parte integrantă din sistemul energetic comunitar, cu liniile directoare respective.

La adoptarea acestor linii directoare pentru prima dată, Comisia se asigură că acestea acoperă, într-un proiect unic de măsură, cel puțin aspectele menționate la alineatul (1) literele (a) și (d) și la alineatul (2).

Articolul 19

Autorități de reglementare

Atunci când își exercită responsabilitățile care le revin, autoritățile de reglementare asigură respectarea dispozițiilor prezentului regulament și a liniilor directoare adoptate în temeiul articolului 18. După caz, pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament, autoritățile de reglementare cooperează între ele, cu Comisia și cu agenția cu respectarea capitolului IX din Directiva 2009/…/CE.

Articolul 20

Furnizarea de informații și confidențialitatea

(1)   Statele membre și autoritățile de reglementare furnizează Comisiei, la cererea acesteia, toate informațiile necesare în sensul articolului 13 alineatul (4) și al articolului 18.

În special, în sensul articolului 13 alineatele (4) și (6), autoritățile de reglementare furnizează periodic informații privind costurile suportate efectiv de către operatorii de transport și de sistem, precum și date și toate informațiile utile cu privire la fluxurile fizice în rețelele operatorilor de transport și de sistem și cu privire la costul rețelelor.

Comisia stabilește un termen rezonabil în care urmează să se furnizeze informațiile, luând în considerare complexitatea informațiilor cerute și urgența cu care sunt necesare informațiile respective.

(2)   În cazul în care statul membru sau autoritățile de reglementare implicate nu furnizează aceste informații în termenul prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia poate solicita toate informațiile necesare în sensul articolului 13 alineatul (4) și al articolului 18 direct de la întreprinderile în cauză.

La trimiterea unei solicitări de informații către o întreprindere, Comisia transmite, în același timp, o copie a solicitării către autoritățile de reglementare din statul membru pe al cărui teritoriu este situată întreprinderea respectivă.

(3)   În solicitarea de informații, Comisia indică temeiul juridic al solicitării, termenul în care trebuie furnizate informațiile, scopul solicitării, precum și sancțiunile prevăzute la articolul 22 alineatul (2) pentru furnizarea de date incorecte, incomplete sau înșelătoare. Comisia stabilește un termen rezonabil, ținând seama de complexitatea informațiilor solicitate și de urgența cu care îi sunt necesare.

(4)   Proprietarii întreprinderilor sau reprezentanții lor și, în cazul persoanelor juridice, persoanele autorizate să le reprezinte prin lege sau prin actul lor constitutiv furnizează informațiile solicitate. Avocații autorizați în acest sens pot furniza informații în numele clienților lor. Avocații autorizați în acest sens pot furniza informații în numele clienților lor, caz în care clienții rămân pe deplin responsabili în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau înșelătoare.

(5)   În cazul în care o întreprindere nu furnizează informațiile solicitate în termenul stabilit de Comisie sau dacă furnizează informații incomplete, Comisia poate solicita informațiile prin intermediul unei decizii. Decizia precizează informațiile solicitate și stabilește un termen corespunzător pentru furnizarea lor. Aceasta indică sancțiunile prevăzute la articolul 22 alineatul (2). De asemenea, aceasta indică dreptul de recurs împotriva deciziei la Curtea de Justiție a Comunităților Europene.

În același timp, Comisia transmite o copie a deciziei sale autorităților de reglementare din statul membru pe teritoriul căruia se află reședința persoanei sau sediul întreprinderii.

(6)   Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) se utilizează numai în sensul articolului 13 alineatul (4) și al articolului 18.

Comisia nu divulgă informațiile obținute în temeiul prezentului regulament de tipul celor care, prin natura lor, intră sub incidența secretului profesional.

Articolul 21

Dreptul statelor membre de a prevedea măsuri mai detaliate

Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor statelor membre de a menține sau de a introduce măsuri care conțin dispoziții mai detaliate decât cele prevăzute de prezentul regulament și de liniile directoare menționate la articolul 18.

Articolul 22

Sancțiuni

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (2), statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a garanta punerea în aplicare a dispozițiilor respective. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică Comisiei normele privind sancțiunile care corespund dispoziiților stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1228/2008 până la 1 iulie 2004 și informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestora. Statele membre notifică Comisiei acele norme care nu corespund dispozițiilor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 până la … (12) și comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.

(2)   Prin decizie, Comisia poate impune întreprinderilor plata unor amenzi care nu depășesc 1 % din totalul cifrei de afaceri din exercițiul financiar anterior, atunci când, în mod deliberat sau din neglijență, acestea furnizează date incorecte, incomplete sau înșelătoare ca răspuns la o solicitare prezentată în aplicarea articolului 20 alineatul (3) sau dacă acestea nu se încadrează în termenul stabilit printr-o decizie adoptată în aplicarea articolului 20 alineatul (5) primul paragraf.

La stabilirea cuantumului amenzii, se va ține seama de gravitatea nerespectării cerințelor de la primul paragraf.

(3)   Sancțiunile stabilite în conformitate cu alineatul (1) și deciziile luate în aplicarea alineatului (2) nu au caracter penal.

Articolul 23

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de comitetul înființat în temeiul articolului 46 din Directiva 2009/…/CE.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5a alineatele (1)-(4) și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Articolul 24

Raportul Comisiei

Comisia monitorizează punerea în aplicare a prezentului regulament. În raportul pe care îl întocmește în temeiul articolului 47 alineatul (6) din Directiva … (13), Comisia prezintă, de asemenea, experiența dobândită în aplicarea prezentului regulament. Raportul indică, în special, în ce măsură prezentul regulament a reușit să asigure, pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică, condiții de acces la rețea nediscriminatorii și care să reflecte costurile, pentru a contribui la libertatea de alegere a clienților pe o piață internă funcțională a energiei electrice și la garantarea siguranței alimentării pe termen lung, precum și gradul în care există efectiv semnale de localizare. Dacă este necesar, raportul este însoțit de propuneri și/sau recomandări corespunzătoare.

Articolul 25

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 se abrogă începând cu … (13). Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 26

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare a douăzecea zi după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Acesta se aplică de la … (13).

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la, …

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele


(1)  JO C 211, 19.8.2008, p. 23.

(2)  JO C 172, 5.7.2008, p. 55.

(3)  Avizul Parlamentului European din 18 iunie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția Comună a Consiliului din 9 iunie 2009 și Poziția Parlamentului European din … (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 176, 15.7.2003, p. 37.

(5)  JO L 176, 15.7.2003, p. 1.

(6)  JO L …

(7)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(8)  Data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 abrogat.

(9)  Data aplicării prezentului regulament, respectiv 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(10)  Decizia nr. 1364/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 de stabilire a orientărilor pentru rețelele energetice transeuropene (JO L 262, 22.9.2006, p. 1).

(11)  JO L 27, 30.1.1997, p. 20.

(12)  Data aplicării prezentului regulament.

(13)  18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.


ANEXA I

LINII DIRECTOARE PRIVIND GESTIONAREA ȘI ALOCAREA CAPACITĂȚII DE TRANSFER DISPONIBILE A INTERCONEXIUNILOR DINTRE SISTEMELE NAȚIONALE

1.   Dispoziții generale

1.1.

Operatorii de transport și de sistem (OTS) se străduiesc să accepte toate tranzacțiile comerciale, inclusiv pe acelea care implică schimburi transfrontaliere.

1.2.

În absența congestiilor, nu se aplică nici o restricție de acces la interconexiune. Atunci când aceasta este situația obișnuită, nu este nevoie să se prevadă o procedură generală permanentă în privința alocării capacităților pentru a asigura accesul la un serviciu de transport transfrontalier.

1.3.

Atunci când tranzacțiile comerciale programate nu sunt compatibile cu o funcționare în siguranță a rețelei, OTS reduc congestia pentru a respecta cerințele de funcționare în siguranță a rețelei, făcând totodată eforturi pentru a se asigura că orice costuri asociate rămân la un nivel economic rezonabil. Redispecerizarea sau comerțul în contrapartidă se iau în considerare doar în cazul în care nu este posibilă aplicarea măsurilor pentru menținerea unui cost scăzut.

1.4.

În cazul congestiei structurale, OTS pun în aplicare, de îndată, normele și dispozițiile adecvate pentru gestionarea congestiei, definite și adoptate în prealabil de comun acord. Metodele de gestionare a congestiei garantează că fluxurile fizice de energie electrică asociate cu toate capacitățile de transport alocate corespund cu standardele de siguranță ale rețelei.

1.5.

Metodele adoptate pentru gestionarea congestiei furnizează semnale economice eficiente către participanții pe piață și către OTS, favorizează concurența și sunt adecvate pentru aplicarea la scară regională și comunitară.

1.6.

Nici o diferențiere bazată pe tranzacții nu poate fi pusă în practică în gestionarea congestiei. O cerere specifică de serviciu de transport se refuză numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(a)

fluxurile fizice incrementale de energie electrică ce rezultă din acceptarea acestei cereri au ca efect posibilitatea ca funcționarea în siguranță a rețelei electrice să nu mai fie garantată și

(b)

valoarea în termeni monetari anexată acestei cereri în procedura de gestionare a congestiei este inferioară celei din toate celelalte cereri care se preconizează a fi acceptate pentru același serviciu și în aceleași condiții.

1.7.

Pentru a defini zonele de rețea adecvate în care și între care se aplică gestionarea congestiei, OTS se bazează pe principiile raportului cost-eficiență și al reducerii la minim a impacturilor negative pe piața internă a energiei electrice. În special, OTS nu limitează capacitatea de interconexiune pentru a rezolva o congestie situată în interiorul zonei proprii de control, cu excepția motivelor menționate anterior și a motivelor de funcționare în siguranță (1). În cazul în care se produce această situație, aceasta este descrisă și prezentată în mod transparent de către OTS tuturor utilizatorilor. Această situație nu este tolerată decât până în momentul în care este găsită o soluție pe termen lung. Metodologia și proiectele care permit găsirea soluției pe termen lung sunt descrise și prezentate în mod transparent de către OTS tuturor utilizatorilor sistemului.

1.8.

Pentru a echilibra rețeaua din interiorul zonei de control prin măsuri operaționale în rețea și prin măsuri de redispecerizare, OTS țin seama de efectul acestor măsuri asupra zonelor de control vecine.

1.9.

Până la 1 ianuarie 2008, mecanismele de gestionare în aceeași zi a congestiei capacității de interconexiune sunt stabilite într-o manieră coordonată și în condiții de funcționare în siguranță, astfel încât să se asigure maximizarea posibilităților de comerț și echilibrul transfrontalier.

1.10.

Autoritățile de reglementare naționale evaluează periodic metodele de gestionare a congestiei, acordând o atenție deosebită respectării principiilor și normelor stabilite de prezentul regulament și de prezentele linii directoare și respectării condițiilor stabilite chiar de către autoritățile de reglementare în temeiul acestor principii și norme. Această evaluare include o consultare a tuturor participanților pe piață, precum și studii specializate.

2.   Metode de gestionare a congestiei

2.1.

Metodele de gestionare a congestiei se bazează pe mecanismele pieței, astfel încât să favorizeze un comerț transfrontalier eficient. În acest scop, capacitățile se alocă doar sub formă de licitații explicite (capacități) sau implicite (capacități și energie). Cele două metode pot coexista pentru aceeași interconexiune. Pentru comerțul în aceeași zi, se poate aplica un regim de continuitate.

2.2.

În funcție de condițiile de concurență, mecanismele de gestionare a congestiei pot să acorde alocarea capacităților de transport, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt.

2.3.

Fiecare procedură de alocare a capacității alocă o fracțiune prestabilită din capacitatea de interconexiune disponibilă, plus restul de capacitate care nu a fost alocată în prealabil și capacitatea eliberată de către deținătorii de capacități care au beneficiat de alocări anterioare.

2.4.

OTS optimizează gradul de fermitate al capacităților, ținând seama de obligațiile și drepturile OTS implicați, pentru a încuraja o concurență efectivă și eficientă. O fracțiune rezonabilă din capacitate poate fi oferită pe piață cu un grad mai scăzut de fermitate, dar condițiile precise pentru transportul pe magistralele transfrontaliere sunt făcute cunoscute participanților pe piață în orice moment.

2.5.

Drepturile de acces pentru alocare pe termen mediu și lung sunt drepturi ferme de utilizare a capacității de transport. Acestea se supun principiilor „ce nu folosești, pierzi” (use-it-or-lose-it) sau „ce nu folosești, vinzi” (use-it-or-sell-it) la momentul notificării.

2.6.

OTS definesc o structură adecvată pentru alocarea capacităților în funcție de intervalele de timp. Această structură poate cuprinde o opțiune care să permită rezervarea unui procent minim al capacității de interconexiune pentru o alocare zilnică sau în aceeași zi. Această structură a alocării se află sub rezerva evaluării de către autoritățile de reglementare. Pentru a elabora propunerile, OTS țin seama de:

(a)

caracteristicile piețelor;

(b)

condițiile operaționale, precum consecințele compensării operațiunilor programate ferm;

(c)

gradul de armonizare a procentelor și a termenelor adoptate pentru diferitele mecanisme de alocare a capacităților în vigoare.

2.7.

Este necesar ca alocarea capacităților să nu producă discriminări între participanții pe piață care doresc să își exerseze dreptul de a recurge la contracte de alimentare bilaterale sau de a prezenta oferte la bursa energiei electrice. Ofertele cu cea mai mare valoare, formulate implicit sau explicit într-un termen dat, sunt câștigătoare.

2.8.

În regiunile în care piețele financiare de electricitate la termen sunt bine dezvoltate și au demonstrat eficiență, toată capacitatea de interconexiune poate fi alocată sub formă de licitație implicită.

2.9.

Cu excepția cazurilor de noi interconexiuni care beneficiază de scutiri în temeiul articolului 7 din prezentul regulament, nu este autorizată stabilirea prețurilor de rezervă în metodele de alocare a capacității.

2.10.

În principiu, toți potențialii participanți pe piață sunt autorizați să participe fără restricție la procesul de alocare. Pentru a se evita apariția sau agravarea unor probleme legate de eventuala utilizare a unei poziții dominante de către orice participant pe piață, autoritățile competente în materie de reglementare și/sau concurență, după caz, pot impune restricții în general sau unei societăți în particular, pe motiv de poziție dominantă pe piață.

2.11.

Participanții pe piață comunică OTS cererile lor ferme de rezervare a capacităților înainte de o dată stabilită pentru fiecare interval de timp. Data limită este fixată astfel încât să permită OTS să realoce capacitățile neutilizate în cadrul următoarelor termene relevante, inclusiv sesiunile în aceeași zi.

2.12.

Capacitățile pot face obiectul comerțului liber pe piața secundară, cu condiția ca OTS să fie informați cu suficient timp înainte. Atunci când un OTS refuză un schimb (o tranzacție) secundar(ă), acesta are obligația de a notifica și de a explica în mod clar și într-o manieră transparentă refuzul tuturor participanților pe piață și să informeze autoritatea de reglementare.

2.13.

Consecințele financiare ale neîndeplinirii obligațiilor asociate cu alocarea capacităților, revin celor răspunzători pentru acestă neîndeplinire. Atunci când participanții pe piață nu utilizează capacitățile pe care s-au angajat să le utilizeze sau, în cazul capacităților care au făcut obiectul unei licitații explicite, nu realizează schimburi pe piața secundară sau nu restituie capacitățile în timp util, aceștia pierd dreptul de utilizare a acestor capacități și sunt pasibili de plata unei penalități care reflectă costurile. Toate penalitățile care reflectă costurile pentru neutilizarea capacităților trebuie să fie justificate și proporționale. De asemenea, în cazul în care un OTS nu își respectă obligațiile, acesta este obligat să compenseze participantul pe piață pentru pierderea dreptului de a utiliza capacitățile. În acest scop, nu se ține seama de nici un prejudiciu indirect. Conceptele și metodele de bază care permit stabilirea responsabilităților în caz de neîndeplinire a obligațiilor sunt definite în prealabil în ceea ce privește consecințele financiare și sunt supuse evaluării autorității de reglementare naționale competente.

3.   Coordonare

3.1.

Alocarea capacităților la nivelul unei interconexiuni este coordonată și pusă în aplicare de către OTS în cauză prin recurgerea la proceduri de alocare comune. În cazul în care schimburile comerciale dintre OTS din două țări (riscă să modifice în mod semnificativ condițiile fluxurilor fizice în raport de orice OTS dintr-o țară terță, metodele de gestionare a congestiei sunt coordonate de către toți OTS în cauză, prin recurgerea la o procedură comună de gestionare a congestiei. Autoritățile de reglementare naționale și OTS se asigură că nici o procedură de gestionare a congestiei cu repercusiuni importante asupra fluxurilor fizice de energie electrică în alte rețele nu este elaborată în mod unilateral.

3.2.

Până la 1 ianuarie 2007, se aplică o metodă și o procedură comună de gestionare coordonată a congestiei privind cel puțin alocarea capacităților cu scadența anual, lunar și pentru ziua următoare între țările care aparțin regiunilor următoare:

(a)

Europa de Nord (Danemarca, Suedia, Finlanda, Germania și Polonia);

(b)

Europa de Nord-Vest (Benelux, Germania și Franța);

(c)

Italia (Italia, Franța, Germania, Austria, Slovenia și Grecia);

(d)

Europa Centrală și de Est (Germania, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Austria și Slovenia);

(e)

Europa de Sud-Vest (Spania, Portugalia și Franța);

(f)

Regatul Unit, Irlanda și Franța;

(g)

Țările baltice (Estonia, Letonia și Lituania).

În cadrul unei interconexiuni care implică țări care aparțin mai multor regiuni, se poate aplica o metodă diferită de gestionare a congestiei, pentru a asigura compatibilitatea cu metodele aplicate în celelalte regiuni la care aparțin țările respective. În această situație, OTS în cauză propun metoda care este supusă evaluării autorităților naționale de reglementare corespunzătoare.

3.3.

Regiunile prevăzute la punctul 2.8. pot aloca toată capacitatea lor de interconexiune printr-o alocare pentru ziua următoare.

3.4.

Se definesc proceduri compatibile de gestionare a congestiei în toate aceste șapte regiuni, în vederea constituirii unei piețe interne a energiei electrice cu adevărat integrate. Este necesar ca participanții pe piață să nu se confrunte cu sisteme regionale incompatibile.

3.5.

În vederea promovării unui comerț transfrontalier și a unei concurențe echitabile și eficiente, coordonarea între OTS în cadrul regiunilor stabilite la punctul 3.2. include toate etapele procesului, de la calculul capacităților și al optimizării alocării, la funcționarea în siguranță a rețelei, cu o repartizare clară a responsabilităților. Această coordonare cuprinde, în special:

(a)

utilizarea unui model de transport comun care să permită gestionarea eficientă a fluxurilor în buclă fizice interdependente și să țină seama de discrepanțele între fluxurile fizice și cele comerciale;

(b)

alocarea și nominalizarea capacităților pentru gestionarea eficientă a fluxurilor în buclă fizice interdependente;

(c)

obligații identice pentru titularii capacităților în privința furnizării de informații privind utilizarea preconizată a capacității, cu alte cuvinte, nominalizarea capacității (pentru licitațiile explicite);

(d)

intervale de timp și date de încheiere identice;

(e)

structură identică pentru alocarea capacității în intervale de timp diferite (de exemplu, 1 zi, 3 ore, 1 săptămână etc.) și în termeni de blocuri de capacitate vândute (cantitate de electricitate exprimată în MW, MWh etc.);

(f)

cadru contractual coerent cu participanții pe piață;

(g)

verificarea fluxurilor pentru a asigura respectarea cerințelor de siguranță a rețelei în scopul planificării operaționale și a exploatării în timp real;

(h)

tratamentul contabil și reglementarea acțiunilor de gestionare a congestiei.

3.6.

Coordonarea cuprinde, de asemenea, schimbul de informații dintre OTS. Natura, data și frecvența schimbului de informații sunt compatibile cu activitățile prevăzute la punctul 3.5 și cu funcționarea pieței energiei electrice. Aceste schimburi de informație permit OTS, în special, să își optimizeze previziunile în privința situației globale a rețelei, astfel încât să se evalueze fluxurile transportate în rețeaua lor și capacitatea interconexiunilor disponibile. Toți OTS care culeg informații în numele altor OTS transmit acestora rezultatele culegerii de date.

4.   Calendarul operațiunilor pe piață

4.1.

Alocarea capacităților de transport disponibile se face cu suficient timp în avans. Înaintea fiecărei alocări, OTS implicați publică în comun capacitatea care poate fi alocată, ținându-se seama, după caz, de capacitățile eliberate de drepturi de transport ferme, iar, în cazul în care este oportun, de soldul notificărilor pe interconexiune asociate, precum și de orice perioadă în decursul căreia capacitatea este redusă sau indisponibilă (de exemplu, din motive de întreținere).

4.2.

Ținându-se seama pe deplin de siguranța rețelei, nominalizarea drepturilor de transport se efectuează cu suficient timp în avans, înaintea sesiunilor pentru ziua următoare de pe toate piețele organizate relevante și înaintea publicării capacității care poate fi alocată în temeiul mecanismului de alocare pentru ziua următoare sau în aceeași zi. Nominalizările drepturilor de transport în direcția opusă sunt compensate astfel încât să asigure o utilizare eficientă a interconexiunii.

4.3.

Alocările succesive în aceeași zi a capacității de transport disponibile pentru ziua Z se efectuează în zilele Z-1 și Z, după publicarea programelor de producție indicative sau efective pentru ziua următoare.

4.4.

Pentru a organiza funcționarea rețelei pentru ziua următoare, ope OTS fac schimb de informații cu OTS din vecinătate, care cuprind estimările în ceea ce privește topologia rețelei, disponibilitatea și previziunile de producție ale unităților de producție și ale fluxurilor de sarcină, astfel încât să se optimizeze utilizarea ansamblului rețelei prin măsuri operaționale, în conformitate cu normele care reglementează funcționarea în siguranță a rețelei.

5.   Transparență

5.1.

OTS publică toate datele utile în ceea ce privește disponibilitatea rețelei, accesul la rețea și utilizarea rețelei, inclusiv un raport privind locurile și cauzele congestiei, metodele aplicate în vederea gestionării congestiei și proiectele privind gestionarea sa viitoare.

5.2.

OTS publică o descriere generală a metodei de gestionare a congestiei aplicată în diferite circumstanțe pentru a maximiza capacitatea disponibilă pe piață, precum și un plan general de calcul al capacității de interconexiune pentru diferitele intervale de timp, bazate pe realitățile electrice și fizice ale rețelei. Acest plan este supus evaluării autorităților de reglementare ale statelor membre interesate.

5.3.

OTS descriu în detaliu și pun la dispoziție în mod transparent tuturor potențialilor utilizatori ai rețelei procedurile folosite privind gestionarea congestiei și alocarea capacităților, precum și termenele și procedurile de cerere de capacitate, o descriere a produselor oferite și a drepturilor și obligațiilor, atât ale OTS, cât și ale părții care obține capacitatea, inclusiv responsabilitățile în cazul neîndeplinirii obligațiilor.

5.4.

Normele de siguranță în ceea ce privește funcționarea și planificarea fac parte integrantă din informațiile pe care OTS le publică într-un document deschis și public. Acest document este, de asemenea, supus evaluării autorităților de reglementare naționale.

5.5.

OTS publică toate datele utile privind schimburile transfrontaliere pe baza celor mai bune previziuni posibile. Pentru a asigura îndeplinirea acestei obligații, participanții pe piață în cauză comunică OTS toate datele utile. Modalitatea de publicare a acestor informații este supusă evaluării autorităților de reglementare. OTS publică cel puțin:

(a)

anual: informații asupra evoluției pe termen lung a infrastructurii de transport și impactul ei asupra capacității de transport transfrontalier;

(b)

lunar: previziunile pentru luna următoare și pentru anul următor ale capacităților de transport aflate la dispoziția pieței, ținând seama de toate informațiile utile de care OTS dispun la momentul evaluării previziunilor (de exemplu, efectul anotimpurilor asupra capacității liniilor, a activităților de întreținere a rețelei, a disponibilității unităților de producție etc.);

(c)

săptămânal: previziunile pentru săptămâna următoare a capacităților de transport aflate la dispoziția pieței, ținând seama de toate informațiile utile de care OTS dispun la momentul evaluării previziunilor, precum previziunile meteorologice, planificarea lucrărilor de întreținere a rețelei, disponibilitatea unităților de producție etc.);

(d)

zilnic: capacitățile de transport pentru ziua următoare și în aceeași zi aflate la dispoziția pieței pentru fiecare unitate de timp a pieței, ținând seama de ansamblul soldului notificărilor pe interconexiune pentru ziua următoare, de programele de producție pentru ziua următoare, de previziunile în ceea ce privește cererea și de planificarea lucrărilor de întreținere a rețelei;

(e)

capacitatea totală deja alocată, pe unitate de timp a pieței, și toate condițiile utile în care această capacitate poate fi utilizată (de exemplu, prețul echilibrat al licitațiilor, obligațiile privind modalitățile de utilizare a capacităților etc.), cu scopul de a identifica eventuale capacități rămase;

(f)

capacitățile alocate, cât mai curând posibil după fiecare alocare, precum și indicarea prețurilor plătite;

(g)

capacitatea totală folosită, pe unitate de timp a pieței, imediat după notificare;

(h)

în timp real, în măsura posibilităților: fluxurile comerciale și fizice realizate, pe bază cumulată, pe unități de timp ale pieței, incluzând o descriere a efectelor eventualelor măsuri corective luate de către OTS (de exemplu, restricționarea tranzacțiilor) pentru a rezolva problemele de rețea sau de sistem;

(i)

informațiile ex-ante privind indisponibilitățile prevăzute și informațiile ex-post pentru ziua precedentă privind indisponibilitățile prevăzute și neprevăzute ale unităților de producție cu o capacitate mai mare de 100 MW.

5.6.

Toate informațiile utile sunt puse la dispoziția pieței în timp util pentru a permite negocierea tuturor tranzacțiilor (precum data negocierilor contractelor anuale de alimentare pentru clienții industriali sau data la care ofertele sunt transmise pe piețele organizate).

5.7.

OTS publică informații utile privind cererea previzionată și producția în funcție de intervalele de timp menționate la punctele 5.5. și 5.6. OTS publică, de asemenea, informațiile utile și necesare pentru piața de echilibru transfrontalier.

5.8.

La momentul publicării previziunilor, valorile realizate ex-post pentru datele de previziune sunt, de asemenea, publicate într-un interval de timp următor celui la care se aplică previziunea sau cel mai târziu în ziua următoare (Z + 1).

5.9.

Toate informațiile publicate de către OTS sunt puse la dispoziție gratuit, într-o formă ușor accesibilă. Toate datele sunt, de asemenea, accesibile prin mijloace adecvate și standardizate pentru schimbul de informații, care urmează să fie definite în strânsă colaborare cu participanții pe piață. Datele includ informații privind perioadele trecute, de minimum de doi ani, pentru ca noii participanți pe piață să poată avea, de asemenea, acces la aceste date.

5.10.

OTS fac schimb, cu regularitate, de date suficient de precise prin rețea și fluxuri de sarcină, cu scopul de a permite calculul fluxului de sarcină pentru fiecare OTS în zona sa de interes. Aceeași serie de informații este pusă la dispoziția autorităților de reglementare și a Comisiei, la cerere. Autoritățile de reglementare și Comisia asigură tratamentul confidențial al acestei serii de informații, fie ele însele, fie prin intermediul unor consultanți însărcinați cu realizarea unor lucrări de analiză pe baza acestor baze de date.

6.   Utilizarea veniturilor provenite din gestionarea congestiei

6.1.

Procedurile de gestionare a congestiei asociate cu intervale de timp prestabilite pot genera venituri doar în cazul în care se produce o congestie în raport cu respectivul interval de timp, cu excepția cazului unor noi interconexiuni care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 7 din prezentul regulament. Procedura de distribuire a acestor venituri este supusă evaluării autorităților de reglementare și este necesar să nu denatureze procesul de alocare în favoarea nici unei părți care solicită capacități sau energie și să nu constituie un factor de descurajare față de reducerea congestiei.

6.2.

Autoritățile de reglementare naționale practică transparența în ceea ce privește utilizarea veniturilor provenite din alocarea capacității de interconexiune.

6.3.

Veniturile provenite din congestie se repartizează între OTS în cauză în conformitate cu criterii definite de comun acord de către OTS în cauză și sunt supuse evaluării respectivelor autorități de reglementare.

6.4.

OTS stabilesc în mod clar, în avans, modul în care utilizează toate veniturile din congestie și comunică utilizarea efectivă a acestora. Autoritățile de reglementare verifică dacă această utilizare este în conformitate cu prezentul regulament și cu prezentele linii directoare și veghează ca totalitatea veniturilor provenite din gestionarea congestiei rezultate din alocarea capacităților de interconexiune să fie afectate unuia sau mai multora dintre cele trei obiective prevăzute la articolul 16 alineatul (6) din prezentul regulament.

6.5.

Anual și până la data de 31 iulie a fiecărui an, autoritățile de reglementare publică un raport care indică suma veniturilor colectate în cursul perioadei de 12 luni până la data de 30 iunie a aceluiași an și utilizarea veniturilor în cauză, însoțit de rezultatele verificării care atestă că această utilizare este în conformitate cu prezentul regulament și cu prezentele linii directoare și că totalitatea veniturilor provenite din congestie este afectată unuia sau mai multora dintre cele trei obiective prevăzute.

6.6.

Veniturile provenite din congestie și destinate investițiilor pentru menținerea sau creșterea capacității de interconexiune sunt alocate de preferință unor proiecte specifice desemnate în prealabil, care contribuie la reducerea congestiei în cauză și care pot fi puse, de asemenea, în aplicare într-un termen rezonabil, ținând seama în special de procedura de autorizare.


(1)  Funcționarea în siguranță înseamnă „menținerea rețelei de transport în limitele de siguranță definite”.


ANEXA II

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 1228/2003

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 3

Articolul 13

Articolul 4

Articolul 14

Articolul 5

Articolul 15

Articolul 6

Articolul 16

Articolul 7

Articolul 17

Articolul 8

Articolul 18

Articolul 9

Articolul 19

Articolul 10

Articolul 20

Articolul 11

Articolul 21

Articolul 12

Articolul 22

Articolul 13

Articolul 23

Articolul 14

Articolul 24

Articolul 25

Articolul 15

Articolul 26

Anexa

Anexa I


EXPUNERE DE MOTIVE A CONSILIULUI

I.   INTRODUCERE

1.

La 19 septembrie 2007, Comisia a prezentat o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică, în temeiul articolului 95 din tratat, alături de alte patru propuneri privind piața internă a energiei făcând parte din același pachet.

2.

Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European și-au dat avizele pe marginea întregului pachet la 10 aprilie (1), respectiv 22 aprilie 2008 (2).

3.

Parlamentul European și-a adoptat avizul (3) la prima lectură, la 18 iunie 2008, aprobând 32 de amendamente. Comisia nu a prezentat o propunere modificată.

4.

La data de 9 ianuarie 2009 …, Consiliul a adoptat poziția sa comună în conformitate cu articolul 251 din tratat, sub forma unui regulament reformat.

II.   OBIECTIVUL PROPUNERII

5.

Propunerea face parte din cel de al treilea pachet privind piața internă a energiei, împreună cu Directiva privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice, Regulamentul privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale, Directiva privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și Regulamentul de instituire a Agenției pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic. Obiectivul prezentei propuneri este acela de a contribui la buna funcționare a pieței interne de energie electrică, introducând, în special:

dispoziții care vizează consolidarea cooperării și a coordonării între operatorii de sisteme de transport, inter alia, prin înființarea rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (REOST pentru energia electrică);

cerințe menite să îmbunătățească transparența.

III.   ANALIZA POZIȚIEI COMUNE

6.   Observații generale

6.1.

Din motive de eficiență, transparență și consecvență cu Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 și totodată pentru a facilita lectura, Consiliul a considerat că este oportun să reformeze dispozițiile regulamentului. Cu toate acestea, în procesul de reformare, Consiliul a respectat deplin, ca principiu general, propunerea de modificare a Comisiei, în sensul că nu a introdus nicio nouă dispoziție care nu făcea parte din propunerea Comisiei, cu excepția cazurilor în care erau necesare modificări ca urmare a modificărilor introduse în propunere de Consiliu, a trimiterilor modificate ca urmare a renumerotării articolelor etc. În măsura în care a fost posibil, Consiliul a urmat abordarea Comisiei în ceea ce privește un tratament identic al sectoarelor energiei electrice și gazului.

Comisia a acceptat toate modificările introduse în propunerea sa de către Consiliu.

6.2.

În ceea ce privește cele 32 de amendamente adoptate de Parlamentul European, inclusiv un amendament oral, Consiliul a urmat poziția Comisiei:

acceptând următoarele șapte amendamente;

integral: 12;

parțial/în principiu: 11, 15, 18, 24, 29, și 32;

și

respingând următoarele șase amendamente: 5, 13, 19, 26, 27 și 30, pe motive de fond, de consecvență sau de formă.

6.3.

Consiliul a deviat de la poziția Comisiei

acceptând un amendament: 23 (parțial);

și

respingând următoarele 18 amendamente: 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8, 9, 10, 14, 17, 20, 21, 22, 25, 28, 31 și amendamentul oral.

7.   Observații specifice

7.1.

În ceea ce privește amendamentele PE cu privire la care Consiliul a deviat de la poziția Comisiei:

a)

Consiliul a acceptat amendamentul 23 parțial, deoarece consideră că, în anumite condiții și în anumite limite, ar trebui să se poată lua în considerare veniturile provenite din congestionare atunci când se calculează tarifele de rețea.

b)

Consiliul a respins cele 18 amendamente enumerate anterior (punctul 6.3) pe motivele prezentate în continuare:

i)

Amendamentele nu sunt necesare sau nu prezintă valoare adăugată, în special datorită faptului că aspectele respective sunt acoperite parțial/într-o măsură suficientă de alte părți ale textului, sau formularea propusă de Comisie este suficientă: amendamentele 1, 2, 3, 4; amendamentele 7 și 8 sunt redundante; chestiunea cuprinsă în amendamentul oral face deja obiectul articolului 8 alineatele (8) și (9).

ii)

Amendamentul introduce fragmente de text care nu sunt adecvate în ceea ce privește rolul autorităților de reglementare, inter alia, deoarece sarcinile și competențele acestor autorități sunt stabilite în Directiva privind energia electrică: amendamentul 9; amendamentul 10 (mai mult, Consiliul a transferat articolul privind piețele cu amănuntul în Directiva privind energia electrică); amendamentele 20, 31.

iii)

Amendamentul 6, deoarece nu intră în atribuțiile Comisiei să traseze foi de parcurs privind rețeaua de transport.

iv)

Amendamentele 14 și 21 introduc fragmente de text care nu corespund rolului încredințat de Consiliu agenției; mai mult, din motive juridice, nu este adecvat ca agenția să adopte sau să aprobe coduri de rețea sau să ia decizii cu un domeniu general de aplicare.

v)

Amendamentul 17 deoarece consultările (articolul 10) ar trebui desfășurate de REOST; consultările pe care trebuie să le desfășoare agenția sunt prevăzute la articolul 6.

vi)

Amendamentul 22 nu este adecvat deoarece ar trebui evitată reglementarea excesivă.

vii)

Amendamentul 25, deoarece ar trebui menținut paralelismul cu procedura de exceptare pentru gaze (articolul 35 din Directiva privind sectorul gazelor naturale).

viii)

Amendamentul 28 depășește domeniul de aplicare al regulamentului și încredințează statelor membre sarcini care ar trebui să țină de competența operatorilor de sisteme de transport.

7.2.

În ceea ce privește propunerea Comisiei, Consiliul a introdus anumite modificări (la nivel de fond și/sau de formă); principalele modificări sunt redate în continuare.

a)

Certificarea operatorilor de sisteme de transport:

Consiliul a considerat că este oportun să transfere o parte din procedura de certificare, care stabilește rolul Comisiei în procedura respectivă, din Directiva privind energia electrică la noul articol 3 din prezentul regulament.

b)

Stabilirea și modificarea codurilor de rețea

Consiliul a considerat oportun să detalieze procedura de stabilire a codurilor de rețea (articolul 6) și o altă procedură — mai scurtă — de modificare a codurilor de rețea (articolul 7). Articolele respective au înlocuit articolul 2e din propunerea Comisiei. Consiliul a încredințat un rol clar agenției care ar trebui să elaboreze orientări-cadru fără caracter obligatoriu ca bază pentru codurile de rețea care urmează să fie stabilite de REOST, să reexamineze proiectele de coduri de rețea și să evalueze modificările propuse pentru codurile de rețea. După caz, Comisia poate adopta codurile respective prin procedura comitetului, pentru a le conferi un caracter obligatoriu (a se vedea de asemenea considerentul 6).

c)

Monitorizarea efectuată de către agenție

Consiliul a introdus două alineate care stabilesc rolul agenției în ceea ce privește punerea în aplicare de către REOST a codurilor de rețea [articolul 9 alineatul (1) paragrafele (2) și (3)].

d)

Derogări pentru interconectările noi

În ceea ce privește acordarea derogărilor pentru interconectările noi între statele membre (articolul 17), Consiliul a considerat că este oportun să implice agenția numai în acele cazuri în care autoritățile naționale de reglementare vizate nu ajung la un acord sau înaintează o cerere comună agenției [alineatul (5)]. Mai mult, statele membre ar trebui să poată dispune, dacă doresc acest lucru, ca decizia formală cu privire la derogare să fie luată de un alt organism relevant din statul membru, pe baza avizului autorității de reglementare [alineatul (6)].

e)

Piețele cu amănuntul:

Consiliul a considerat că este oportun să reformuleze articolul privind piețele cu amănuntul, eliminând, inter alia, trimiterea la piețele transfrontaliere, și să îl transfere din regulament (articolul 7a din propunerea Comisiei) în Directiva privind energia electrică (noul articol 40).

f)

Alte puncte:

Consiliul a considerat că este oportun să se utilizeze termenul „planul de dezvoltare a rețelei” în loc de „plan de investiții” și să se precizeze faptul că aceste planuri nu au un caracter obligatoriu [articolul 8 alineatul (3) litera (b)].

În conformitate cu versiunea reformată, Consiliul a introdus un nou articol pentru a abroga actul legislativ actual (articolul 25).


(1)  JO C 172, 5.7.2008, p. 55

(2)  JO C 211, 19.8.2008, p. 23

(3)  Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.


31.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 75/38


POZIȚIA COMUNĂ (CE) NR. 12/2009

adoptată de Consiliu la 9 ianuarie 2009

în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din … privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2009/C 75 E/03)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Piața internă a gazelor naturale, care a fost implementată treptat începând cu 1999, are drept obiectiv să ofere tuturor consumatorilor din Comunitate, indiferent dacă sunt persoane fizice sau întreprinderi, posibilități reale de alegere, precum și noi oportunități de afaceri și un comerț transfrontalier mai intens, pentru a asigura obținerea de progrese în materie de eficiență, prețuri competitive și îmbunătățirea calității serviciilor, precum și pentru a contribui la siguranța alimentării cu gaze și la dezvoltarea durabilă.

(2)

Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale (4) și Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 septembrie 2005 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale (5) au adus o contribuției semnificativă la crearea unei piețe interne a gazelor naturale.

(3)

Experiența dobândită din punerea în aplicare și monitorizarea primului set de linii directoare în materie de bune practici, adoptat de Forumul european de reglementare a gazelor naturale (Forumul de la Madrid) în 2002, demonstrează că, pentru a asigura deplina punere în aplicare a normelor definite de respectivele linii directoare în toate statele membre și pentru a oferi în practică o garantare minimă a unor condiții uniforme de acces la piață, este necesar să se prevadă ca acestea să devină obligatorii din punct de vedere juridic.

(4)

Un al doilea set de norme comune intitulat „Al doilea set de linii directoare în materie de bune practici” a fost aprobat la reuniunea Forumului de la Madrid din 24-25 septembrie 2003, iar obiectivul prezentului regulament este acela de a defini, pe baza celui de-al doilea set de linii directoare, norme și principii de bază privind accesul la rețea și serviciile referitoare la accesul terților, gestionarea congestiei, transparența, echilibrarea și comercializarea drepturilor la capacitate.

(5)

Directiva 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului din … privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale (6)permite recurgerea la un operator combinat de transport și de distribuție. Prin urmare, dispozițiile prezentului regulament nu impun modificarea organizării sistemelor naționale de transport și distribuție atunci când acestea sunt conforme cu dispozițiile relevante ale Directivei 2009/…/CE.

(6)

Conductele de înaltă presiune care leagă distribuitorii locali la rețeaua de gaze naturale și care nu sunt utilizate în principal pentru distribuția de gaze naturale la nivel local sunt incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(7)

Este necesar să se specifice criteriile conform cărora se stabilesc tarifele de acces la rețea, pentru a garanta respectarea deplină a principiului nediscriminării și a cerințelor unei bune funcționări a pieței interne, precum și pentru a lua în considerare în totalitate necesitatea integrității sistemului și a reflecta costurile reale suportate, în măsura în care acestea sunt transparente și corespund costurilor unui operator de rețea eficient și comparabil din punct de vedere structural, incluzând și un randament corespunzător al investiției și, după caz, luând în considerare analizele comparative ale tarifelor realizate de autoritățile de reglementare.

(8)

La calcularea tarifelor pentru accesul la rețele, este necesar să fie luate în considerare costurile reale suportate, în măsura în care acestea sunt transparente și corespund costurilor unui operator de rețea eficient și comparabil din punct de vedere structural, precum și de nevoia de a oferi un randament corespunzător al investiției și stimulente pentru construirea unei noi infrastructuri. În această privință, în special în cazul în care există concurență reală între conducte, analiza comparativă a tarifelor realizată de autoritățile de reglementare reprezintă un element important de luat în considerare.

(9)

Folosirea de modalități de stabilire a tarifelor bazate pe piață, cum ar fi licitațiile, trebuie să fie compatibilă cu dispozițiile prevăzute de Directiva 2009/…/CE.

(10)

Este necesar un set comun minim de servicii pentru accesul terților pentru a oferi un standard comun minim care să reglementeze condițiile practice de acces în întreaga Comunitate, pentru a garanta că serviciile pentru accesul terților sunt suficient de compatibile și pentru a permite valorificarea avantajelor pe care le oferă o bună funcționare a pieței interne a gazelor naturale.

(11)

În prezent, există obstacole în calea vânzării de gaze naturale în condiții de egalitate, fără discriminare sau vreun dezavantaj în cadrul Comunității. În special, nu există încă în fiecare stat membru un acces nediscriminatoriu la rețea și nici niveluri de supraveghere exercitată de autoritățile de reglementare, similare din punct de vedere al eficacității.

(12)

Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată „O politică energetică pentru Europa” a subliniat importanța realizării pieței interne a gazelor naturale și a creării unor condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile din domeniul gazelor naturale stabilite în Comunitate. Comunicările Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulate „Perspectivele pentru piața internă a gazelor naturale și a energiei electrice” și „Anchetă efectuată în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în sectoarele europene ale gazelor naturale și energiei electrice (raport final)” au demonstrat că normele și măsurile actuale nu asigură cadrul necesar în vederea îndeplinirii obiectivului de a realiza o piață internă funcțională.

(13)

Pe lângă punerea în aplicare completă a cadrului de reglementare existent, cadrul de reglementare al pieței interne în sectorul gazelor naturale, prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1775/2005, ar trebui adaptat în conformitate cu comunicările menționate.

(14)

Este necesară, în special, cooperarea sporită și coordonarea între operatorii de transport și de sistem, pentru a asigura crearea de coduri de rețea, în vederea asigurării și gestionării unui acces eficient la rețelele de transport transfrontaliere, precum și pentru a garanta o planificare coordonată și suficient orientată spre viitor și o evoluție tehnică satisfăcătoare a sistemului de transport în cadrul Comunității, acordând atenția cuvenită protecției mediului. Codurile de rețea ar trebui să fie conforme cu liniile directoare-cadru fără caracter obligatoriu elaborate de Agenția pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei instituită prin Regulamentul (CE) nr. …/2009 (6), al Parlamentului European și al Consiliului (agenția). Agenția ar trebui să aibă un rol în revizuirea proiectelor de coduri de rețea, inclusiv în ceea ce privește conformitatea acestora cu liniile directoare-cadru fără caracter obligatoriu și ar trebui să aibă posibilitatea de a le recomanda Comisiei spre aprobare. De asemenea, se consideră oportun ca agenția să evalueze modificările propuse la codurile de rețea și ar trebui ca aceasta să aibă posibilitatea de a le recomanda Comisiei spre adoptare. Operatorii de transport și de sistem ar trebui să își exploateze rețelele în conformitate cu aceste coduri de rețea.

(15)

În scopul asigurării unei gestionări optime a rețelelor de transport de gaze din Comunitate, ar trebui înființată o rețea europeană a operatorilor de transport și de sistem de gaze naturale, denumită în continuare „ENTSO de gaze”. Atribuțiile acesteia ar trebui să fie îndeplinite în conformitate cu normele comunitare în domeniul concurenței, care rămân aplicabile deciziilor ENTSO de gaze. Atribuțiile ENTSO de gaze ar trebui să fie clar definite, iar metoda de lucru ar trebui să garanteze eficiență, un caracter reprezentativ și transparență. Codurile de rețea întocmite de ENTSO de gaze nu sunt menite să înlocuiască codurile de rețea naționale necesare pentru aspecte fără caracter transfrontalier. Având în vedere faptul că un progres mai eficace poate fi realizat printr-o abordare la nivel regional, operatorii de transport și de sistem ar trebui să înființeze structuri regionale în cadrul structurii generale de cooperare, garantând, în același timp, faptul că rezultatele la nivel regional sunt compatibile cu codurile de rețea și cu planurile pe zece ani de dezvoltare a rețelei la nivel comunitar fără caracter obligatoriu. Cooperarea în cadrul acestor structuri regionale presupune separarea efectivă a activităților de exploatare a rețelelor de activitățile legate de producere și alimentare. În absența unei astfel de separări, cooperarea regională dintre operatorii de transport și de sistem poate da naștere unui risc de comportament anticoncurențial.

(16)

Toți participanții la piață prezintă un interes în activitatea care se așteaptă să fie desfășurată de ENTSO de gaze. Prin urmare, un proces eficace de consultare este esențial, iar structurile existente, care au fost instituite în vederea facilitării și simplificării acestui proces precum Asociația europeană pentru simplificarea schimburilor de energie, autoritățile de reglementare naționale sau agenția ar trebui să joace un rol important.

(17)

În scopul consolidării concurenței prin crearea de piețe angro lichide ale gazelor naturale, este vital ca acestea să poată fi comercializate independent de localizarea în sistem. Unica modalitate de a realiza acest lucru este de a oferi utilizatorilor rețelei libertatea de a rezerva, în mod independent, capacitate de intrare și de ieșire, ceea ce ar avea ca rezultat organizarea transportului de gaze naturale pe zone, și nu sub formă de fluxuri contractuale. Preferința pentru sistemele de intrare-ieșire care să faciliteze dezvoltarea concurenței a fost deja exprimată de majoritatea părților interesate, în cadrul celui de-al șaselea Forum de la Madrid din 30-31 octombrie 2002. Tarifele nu ar trebui să depindă de ruta de transport. Prin urmare, tariful stabilit pentru unul sau mai multe puncte de intrare nu ar trebui să depindă de tariful stabilit pentru unul sau mai multe puncte de ieșire și/sau viceversa.

(18)

Trimiterile la contractele armonizate de transport în contextul accesului nediscriminatoriu la rețea al operatorilor de transport și de sistem nu înseamnă că respectivele condiții ale contractelor de transport ale unui operator de transport și de sistem dintr-un stat membru trebuie să fie aceleași cu cele ale altui operator de transport și de sistem din același sau din alt stat membru, cu excepția cazului în care se stabilesc cerințe minime ce trebuie respectate de toate contractele de transport.

(19)

Rețelele de gaze se confruntă cu o congestie contractuală semnificativă. Gestionarea congestiei și principiile de alocare a capacității în cadrul contractelor recente sau negociate recent se bazează pe eliberarea capacității neutilizate, prin acordarea dreptului utilizatorilor de a subînchiria sau revinde capacitățile contractate și prin impunerea, asupra operatorilor de transport și de sistem, a obligației de a oferi pe piață capacitatea neutilizată, cel puțin pe baza unui aranjament pe termen scurt și cu posibilitatea de întrerupere. Având în vedere numărul mare de contracte existente și necesitatea creării de condiții cu adevărat echitabile de concurență atât pentru utilizatorii de capacitate nouă, cât și pentru utilizatorii de capacitate deja existentă, aceste principii ar trebui aplicate cu privire la întreaga capacitate contractată, inclusiv cu privire la contractele deja în vigoare.

(20)

Deși, în prezent, congestia fizică a rețelelor este rareori o problemă în Comunitate, aceasta poate deveni o problemă în viitor. Prin urmare, este important să se stabilească principiul de bază pentru alocarea capacității congestionate în astfel de situații.

(21)

Monitorizarea pieței realizată în ultimii ani de autoritățile de reglementare naționale și de Comisie a demonstrat că actualele cerințe de transparență și norme privind accesul la infrastructură sunt insuficiente.

(22)

Accesul egal la informații despre starea fizică a sistemului este necesar astfel încât toți participanții la piață să poată evalua situația globală a cererii și a ofertei și să poată identifica cauzele variațiilor prețului angro. Acest lucru cuprinde informații mai precise privind cererea și oferta, capacitatea rețelei, fluxurile și întreținerea, echilibrarea și disponibilitatea și utilizarea capacității de rezervă. Având în vedere importanța acestor informații pentru funcționarea pieței, este necesară atenuarea limitărilor existente cu privire la publicare impuse din motive de confidențialitate.

(23)

Cerințele privind confidențialitatea pentru informațiile sensibile din punct de vedere comercial prezintă o deosebită relevanță în cazul în care sunt vizate date de natură comercială strategică pentru societate, în cazul în care există doar un singur utilizator pentru o instalație de înmagazinare sau în cazul în care sunt vizate date referitoare la punctele de ieșire dintr-un sistem sau un subsistem care nu sunt conectate la alt sistem de transport sau distribuție, ci la un singur client industrial final, atunci când publicarea acestor date ar dezvălui informații confidențiale cu privire la procesul de producție al acestui client.

(24)

În scopul sporirii încrederii în piață, participanții la piață ar trebui să se asigure că toate persoanele care adoptă un comportament abuziv pot fi sancționate. Autoritățile competente ar trebui abilitate să investigheze în mod efectiv alegațiile referitoare la abuzurile de piață. Prin urmare, este necesar să se permită accesul autorităților competente la datele care oferă informații cu privire la deciziile operaționale luate de întreprinderile de furnizare. Pe piața gazelor naturale, toate aceste decizii sunt comunicate operatorilor de sisteme sub forma rezervelor de capacitate, a nominalizărilor și a fluxurilor realizate. Operatorii de sisteme ar trebui să păstreze aceste informații la dispoziția autorităților competente pentru o perioadă de timp determinată.

(25)

Accesul la instalațiile de înmagazinare a gazelor și la instalațiile de gaze naturale lichefiate (GNL) este insuficient și, prin urmare, normele în materie ar trebui îmbunătățite. Monitorizarea efectuată de către Grupul european de reglementare în domeniul energiei electrice și al gazelor naturale a condus la concluzia că liniile directoare pe bază voluntară referitoare la bunele practici în ceea ce privește accesul terților la rețea pentru operatorii de înmagazinare, asupra cărora toate părțile interesate au căzut de acord în cadrul Forumului de la Madrid, sunt aplicate într-un mod insuficient și, prin urmare, este necesar ca acestea să devină obligatorii.

(26)

Sistemele de echilibrare nediscriminatorii și transparente din sectorul gazelor, care sunt operate de operatorii de transport și de sistem sunt mecanisme importante, mai ales pentru participanții noi intrați pe piață, care ar putea să întâmpine mai multe dificultăți în echilibrarea portofoliului global de vânzări decât societățile deja existente pe piața relevantă. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme care să asigure utilizarea de către operatorii de transport și de sistem a unor astfel de sisteme într-un mod compatibil cu condiții de acces la rețea nediscriminatorii, transparente și reale.

(27)

Comercializarea drepturilor primare la capacitate reprezintă un element important al dezvoltării unei piețe competitive și a creării de lichiditate. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să stabilească norme de bază în acest sens.

(28)

Autoritățile de reglementare naționale ar trebui să asigure respectarea normelor cuprinse în prezentul regulament și a liniilor directoare adoptate în temeiul acestuia.

(29)

În liniile directoare anexate la prezentul regulament sunt definite norme specifice și detaliate de punere în aplicare, pe baza celui de-al doilea set de linii directoare în materie de bune practici, menționate anterior. După caz, normele respective vor evolua în timp, luând în considerare diferențele care există între rețelele naționale din sectorul gazelor.

(30)

Înainte de a se propune modificarea liniilor directoare anexate la prezentul regulament, Comisia ar trebui să asigure consultarea prealabilă a tuturor părților relevante implicate la care se referă liniile directoare, reprezentate de organizațiile profesionale, și pentru care liniile directoare prezintă interes, precum și a statelor membre din cadrul Forumului de la Madrid.

(31)

Statele membre și autoritățile naționale competente ar trebui să prezinte Comisiei informațiile relevante. Comisia ar trebui să trateze aceste informații în mod confidențial.

(32)

Prezentul regulament și liniile directoare adoptate în temeiul acestuia nu aduc atingere aplicării normelor comunitare privind concurența.

(33)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (7),

(34)

Comisia ar trebui să fie împuternicită, în special, să stabilească sau să adopte liniile directoare necesare pentru asigurarea gradului minim de armonizare necesar în vederea realizării obiectivului prezentului regulament. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(35)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea de norme echitabile pentru condițiile de acces la rețelele de transport al gazelor naturale, la instalațiile de înmagazinare și de GNL nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevazut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(36)

Având în vedere întinderea modificărilor aduse Regulamentului (CE) nr. 1775/2005, este de dorit, din motive de claritate și de coerență, ca dispozițiile în cauză să fie reformate prin introducerea lor într-un singur text în cadrul unui nou regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Prezentul regulament are ca obiectiv:

(a)

stabilirea unor norme nediscriminatorii pentru condițiile de acces la sistemele pentru transportul gazelor naturale, luând în considerare caracteristicile specifice ale piețelor naționale și regionale, în vederea asigurării unei funcționări corespunzătoare a pieței interne a gazelor;

(b)

stabilirea unor norme nediscriminatorii pentru condițiile de acces la instalațiile GNL și la capacitățile de înmagazinare, luând în considerare caracteristicile specifice ale piețelor naționale și regionale; și

(c)

facilitarea realizării unei piețe en-gros funcționale și transparente, cu un nivel ridicat al securității aprovizionării cu gaze. Prezentul regulament prevede mecanisme de armonizare a acestor norme pentru schimburile transfrontaliere de gaz.

Obiectivele menționate la primul paragraf al prezentului articol cuprind definirea unor principii armonizate de fixare a tarifelor sau a unor metodologii de calcul al acestor tarife, definirea unor principii armonizate pentru accesul la rețea, dar nu și la instalațiile de înmagazinare, stabilirea de servicii pentru accesul terților și de principii armonizate pentru alocarea capacității și gestionarea congestiei, stabilirea de cerințe de transparență, norme de echilibrare și tarife de dezechilibru și facilitarea comercializării de capacitate.

Prezentul regulament, cu excepția articolului 19 alineatul (4), se aplică exclusiv instalațiilor de înmagazinare care intră sub incidența articolului 32 alineatul (3) sau (4) din Directiva 2009/…/CE.

Statele membre pot înființa o entitate sau un organism, în conformitate cu Directiva 2009/…/CE, în scopul îndeplinirii uneia sau mai multor funcții atribuite în mod obișnuit operatorului de transport și de sistem; această entitate sau organism face obiectul cerințelor prezentului regulament. Entitatea sau organismul respectiv fac obiectul unei certificări în conformitate cu articolul 3 din prezentul regulament și fac obiectul desemnării în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2009/…/CE.

Articolul 2

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„transport” înseamnă transportul gazelor naturale printr-o rețea formată în special din conducte de înaltă presiune, alta decât o rețea de conducte în amonte și alta decât partea de conducte de înaltă presiune folosită în special pentru distribuția de gaze naturale la nivel local, pentru a fi livrate clienților, dar care nu include alimentarea;

2.

„contract de transport” înseamnă un contract încheiat de operatorul rețelei de transport cu un utilizator al rețelei în vederea efectuării transportului;

3.

„capacitate” înseamnă fluxul maxim, exprimat în metri cubi normali pe unitate de timp sau în unitate de energie pe unitate de timp la care are dreptul utilizatorul rețelei în conformitate cu prevederile contractului de transport;

4.

„capacitate neutilizată” înseamnă capacitatea fermă pe care a achiziționat-o un utilizator al rețelei în baza unui contract de transport dar pe care utilizatorul nu a indicat-o până la termenul limită specificat în contract;

5.

„gestionarea congestiei” înseamnă gestionarea portofoliului de capacități al operatorului de transport și de sistem în vederea utilizării optime și maxime a capacității tehnice și pentru detectarea în timp util a viitoarelor puncte de congestie și a punctelor de saturație;

6.

„piață secundară” înseamnă piața capacității comercializate altfel decât pe piața principală;

7.

„nominalizare” înseamnă raportarea prealabilă de către utilizatorul rețelei către operatorul de transport și de sistem a debitului real pe care utilizatorul rețelei dorește să-l injecteze sau să-l retragă efectiv din sistem;

8.

„renominalizare” înseamnă raportarea ulterioară a nominalizării corectate;

9.

„integritatea sistemului” înseamnă starea unei rețele de transport, inclusiv instalațiile de transport necesare, în care presiunea și calitatea gazelor naturale rămân între limitele minime și maxime stabilite de operatorul de rețele de transport, astfel încât transportul gazelor naturale să fie garantat din punct de vedere tehnic;

10.

„perioadă de echilibrare” înseamnă perioada în care fiecare utilizator de rețea trebuie să compenseze retragerea unei cantități de gaze naturale, exprimate în unități de energie, prin injectarea aceleiași cantități de gaze naturale în rețeaua de transport în conformitate cu contractul de transport sau codul rețelei;

11.

„utilizator al rețelei” înseamnă orice client sau potențial client al unui operator de transport și de sistem și operatorii de transport și de sistem înșiși, în măsura în care acest lucru le este necesar pentru îndeplinirea funcțiilor în materie de transport;

12.

„serviciu întreruptibil” înseamnă orice serviciu oferit de operatorul de transport și de sistem în legătură cu capacitatea întreruptibilă;

13.

„capacitate întreruptibilă” înseamnă capacitate de transport al gazelor care poate fi întreruptă de operatorul de transport și de sistem în conformitate cu condițiile prevăzute în contractul de transport;

14.

„serviciu pe termen lung” înseamnă orice serviciu oferit de operatorul de transport și de sistem cu o durată de un an sau mai mult;

15.

„serviciu pe termen scurt” înseamnă orice serviciu oferit de operatorul de transport și de sistem cu o durată mai mică de un an;

16.

„capacitate fermă” înseamnă capacitatea de transport de gaze garantată contractual ca fiind neîntreruptibilă de către operatorul de rețele de transport;

17.

„servicii ferme” înseamnă orice serviciu oferit de operatorul de transport și de sistem în legătură cu capacitatea fermă;

18.

„capacitate tehnică” înseamnă capacitatea fermă maximă pe care o poate oferi operatorul de transport și de sistem utilizatorilor rețelei, luând în considerare integritatea sistemului și cerințele de exploatare a rețelei de transport;

19.

„capacitate contractată” înseamnă capacitatea pe care operatorul de transport și de sistem a alocat-o unui utilizator al rețelei printr-un contract de transport;

20.

„capacitate disponibilă” înseamnă partea din capacitatea tehnică care nu este alocată și este încă disponibilă pentru sistem în momentul respectiv;

21.

„congestie contractuală” înseamnă situația în care nivelul cererii de capacitate fermă depășește capacitatea tehnică;

22.

„piață principală” înseamnă piața capacității comercializate direct de către operatorul de rețele de transport;

23.

„congestie fizică” înseamnă situația în care nivelul cererii de livrări efective depășește capacitatea tehnică la un moment dat.

24.

„capacitate a instalației GNL” înseamnă capacitatea disponibilă la un terminal de GNL pentru lichefierea gazelor naturale sau pentru import, descărcare, servicii auxiliare, înmagazinare temporară și regazeificare a GNL;

25.

„spațiu” înseamnă volumul pe care utilizatorul unei instalații de înmagazinare are dreptul să îl utilizeze pentru înmagazinarea gazelor;

26.

„debitul de extracție” înseamnă debitul la care utilizatorul unei instalații de înmagazinare are dreptul să extragă gazele din instalație;

27.

„debitul de injecție” înseamnă debitul la care utilizatorul unei instalații de înmagazinare are dreptul să injecteze gazele din instalație;

28.

„capacitatea de înmagazinare” înseamnă orice combinație între spațiu, debit de injecție și debit de extracție.

(2)   Fără a aduce atingere definițiilor de la alineatul (1) din prezentul articol, definițiile de la articolul 2 din Directiva 2009/…/CE, care sunt relevante pentru aplicarea prezentului regulament, se aplică de asemenea, cu excepția definiției transportului de la punctul 3 din articolul menționat.

Definițiile de la punctele 3-23 de la alineatul (1) al prezentului articol care fac referire la transport se aplică, prin analogie, cu referire la instalațiile de înmagazinare și la instalațiile GNL.

Articolul 3

Certificarea operatorilor de transport și de sistem

(1)   Comisia examinează orice notificare privind decizia de certificare a unui operator de transport și de sistem, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (6) și la articolul 11 alineatul (4) din Directiva 2009/…/CE, imediat după primirea notificării. În termen de două luni de la data primirii unei astfel de notificări, Comisia transmite autorității de reglementare naționale competente un aviz în ceea ce privește compatibilitatea cu articolul 10 alineatul (2) sau cu articolul 11 și cu articolul 9 din Directiva 2009/…/CE.

În vederea elaborării avizului menționat la primul paragraf Comisia poate solicita avizul agenției cu privire la decizia autorității de reglementare naționale referitoare la certificare. Într-o astfel de situație, termenul de două luni menționat la primul paragraf se prelungește cu două luni.

În lipsa unui aviz al Comisiei în termenul menționat la primul și al doilea paragraf, se consideră că aceasta nu a avut nici un fel de obiecții împotriva deciziei autorității de reglementare.

(2)   La primirea avizului Comisiei, autoritatea de reglementare națională adoptă, în termen de două luni, decizia finală cu privire la certificarea operatorului rețelei de transport, ținând seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul Comisiei. Decizia autorității de reglementare și avizul Comisiei se publică împreună.

(3)   În orice moment pe parcursul procedurii, autoritățile de reglementare și/sau Comisia pot solicita operatorilor de transport și de sistem și/sau întreprinderilor care desfășoară oricare dintre activitățile de producție sau de furnizare orice informații relevante pentru îndeplinirea sarcinilor acestora, în temeiul prezentului articol.

(4)   Autoritățile de reglementare și Comisia păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

(5)   Comisia poate adopta linii directoare care să stabilească detaliile procedurii care trebuie urmată pentru punerea în aplicare a alineatelor (1) și (2) din prezentul articol. Masurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 28 alineatul (2).

(6)   În cazul în care Comisia a primit o notificare cu privire la certificarea unui operator de transport și de sistem în temeiul articolului 9 alineatul (10) din Directiva 2009/…/CE, Comisia ia o decizie privind certificarea. Autoritatea de reglementare se conformează deciziei Comisiei.

Articolul 4

Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de gaze naturale

Toți operatorii de transport și de sistem cooperează la nivel comunitar prin ENTSO de gaze, în scopul promovării finalizării pieței interne a gazelor naturale și al asigurării unei gestionări optime și a unei evoluții tehnice sănătoase a rețelei de transport de gaze naturale.

Articolul 5

Înființarea ENTSO de gaze

(1)   Până la … (8), fiecare operator de transport și de sistem de gaze transmite Comisiei și agenției proiectul de statut, o listă a membrilor și proiectul de regulament de procedură, inclusiv normele de procedură cu privire la consultarea părților interesate, ale ENTSO de gaze care urmează să fie instituită.

(2)   În termen de două luni de la data primirii documentelor de mai sus, după consultarea organizațiilor care reprezintă părțile interesate, agenția furnizează Comisiei un aviz cu privire la proiectul de statut, la lista membrilor și la proiectul de regulament de procedură.

(3)   Comisia furnizează un aviz cu privire la proiectul de statut, la lista membrilor și la proiectul de regulament de procedură în termen de trei luni de la data primirii avizului agenției.

(4)   În termen de trei luni de la data primirii avizului Comisiei, operatorii de transport și de sistem înființează ENTSO de gaze, adoptă statutul și normele de procedură ale acesteia și le fac publice.

Articolul 6

Stabilirea codurilor de rețea

(1)   După consultarea agenției, a ENTSO de gaze și a celorlalte părți interesate relevante, Comisia stabilește lista anuală a priorităților, care identifică domeniile prevăzute la articolul 8 alineatul (6) care urmează că fie incluse în elaborarea codurilor de rețea.

(2)   Comisia poate solicita agenției să transmită într-un termen rezonabil, care să nu depășească șase luni, un proiect de linii directoare-cadru fără caracter obligatoriu, care să stabilească principii clare și obiective, în conformitate cu articolul 8 alineatul (7), pentru elaborarea codurilor de rețea referitoare la domeniile identificate în lista de priorități. Fiecare proiect de linii directoare-cadru fără caracter obligatoriu contribuie la respectarea principiilor nediscriminării, concurenței efective și funcționării eficiente a pieței. În urma unei cereri motivate din partea agenției, Comisa poate prelungi acest termen.

(3)   Agenția consultă ENTSO de gaze și alte părți interesate relevante cu privire la proiectul de linii directoare-cadru fără caracter obligatoriu, într-un interval de cel puțin două luni, într-un mod deschis și transparent.

(4)   În cazul în care Comisia consideră că proiectul de linii directoare-cadru fără caracter obligatoriu nu contribuie la respectarea principiilor nediscriminării, concurenței efective și funcționării eficiente a pieței, Comisia poate solicita agenției să revizuiască proiectul de linii directoare-cadru fără caracter obligatoriu într-un termen rezonabil și să le retransmită Comisiei.

(5)   În cazul în care agenția nu transmite sau nu retransmite un proiect de linii directoare-cadru fără caracter obligatoriu în termenul stabilit de Comisie în temeiul alineatelor (2) sau (4), Comisia elaborează liniile directoare-cadru fără caracter obligatoriu în cauză.

(6)   Comisia solicită ENTSO de gaze să transmită agenției un cod de rețea conform cu liniile directoare-cadru fără caracter obligatoriu relevante într-un termen rezonabil, care să nu depășească douăsprezece luni.

(7)   În termen de trei luni de la data primirii unui cod de rețea, perioadă în care agenția poate avea o consultare formală cu părțile interesate relevante, agenția prezintă ENTSO de gaze un aviz motivat cu privire la codul de rețea.

(8)   ENTSO de gaze poate modifica codul de rețea din perspectiva avizului agenției și îl poate retransmite agenției.

(9)   În momentul în care agenția consideră că respectivul cod de rețea este conform cu liniile directoare-cadru fără caracter obligatoriu relevante, agenția transmite Comisiei codul de rețea și poate recomanda adoptarea acestuia

(10)   În cazul în care ENTSO de gaze nu a reușit să elaboreze un cod de rețea în termenul stabilit de Comisie în temeiul alineatului (6), Comisia poate solicita agenției să pregătească un proiect de cod de rețea pe baza liniilor directoare-cadru fără caracter obligatoriu relevante. Agenția poate lansa alte consultări pe parcursul pregătirii unui proiect de cod de rețea, în temeiul prezentului alineat. Agenția transmite Comisiei un proiect de cod de rețea pregătit în temeiul prezentului alineat și poate recomanda adoptarea acestuia.

(11)   Comisia poate adopta, din proprie inițiativă în cazul în care ENTSO de gaze nu a pregătit un cod de rețea sau agenția nu a pregătit un proiect de cod de rețea în conformitate cu alineatul (10) din prezentul articol, sau la recomandarea agenției, în temeiul alineatului (9) din prezentul articol, unul sau mai multe coduri de rețea în domeniile enumerate la articolul 8 alineatul (6).

În cazul în care Comisia propune adoptarea unui cod de rețea din proprie inițiativă, Comisia poate consulta agenția, ENTSO de gaze și toate părțile interesate relevante cu privire la proiectul de cod de rețea într-un interval de cel puțin două luni.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 28 alineatul (2).

(12)   Prezentul articol nu aduce atingere dreptului Comisiei de a adopta sau de a modifica liniile directoare, astfel cum este prevăzut la articolul 23.

Articolul 7

Modificarea codurilor de rețea

(1)   Proiectele de modificare a oricărui cod de rețea adoptat în conformitate cu articolul 6 pot fi propuse agenției de către persoanele care pot fi interesate de respectivul cod de rețea, inclusiv de către ENTSO de gaze, operatorii de transport și de sistem, utilizatori de rețea și consumatori. De asemenea, agenția poate propune modificări din proprie inițiativă.

(2)   Agenția stabilește, în regulamentul său de procedură, proceduri eficiente de evaluare a proiectelor de modificări, printr-o consultare amănunțită a acestora, inclusiv cu ENTSO de gaze și cu utilizatorii de rețea. În urma acestui proces, agenția poate prezenta Comisiei propuneri motivate de modificare, explicând modul în care propunerile respective respectă obiectivele codurilor de rețea stabilite la articolul 6 alineatul (2).

(3)   Comisia poate adopta, ținând seama de propunerile agenției, modificări la oricare dintre codurile de rețea adoptate în temeiul articolului 6. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 28 alineatul (2).

(4)   Luarea în considerare a modificărilor propuse în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 28 alineatul (2) se limitează la analizarea aspectelor legate de modificarea propusă. Modificările propuse nu aduc atingere altor modificări pe care le poate propune Comisia.

Articolul 8

Atribuțiile ENTSO de gaze

(1)   ENTSO de gaze elaborează coduri de rețea în domeniile menționate la alineatul (6) din prezentul articol, în urma solicitării care i-a fost adresată de către Comisie, în conformitate cu articolul 6 alineatul (6).

(2)   ENTSO de gaze poate elabora coduri de rețea în domeniile menționate la alineatul (6) în cazul în care aceste coduri nu se aplică domeniilor menționate în solicitarea care i-a fost adresată de către Comisie. Coduri de rețea respective sunt transmise agenției în vederea emiterii unui aviz.

(3)   ENTSO de gaze adoptă:

(a)

instrumentele comune pentru exploatarea rețelelor și planurile de cercetare;

(b)

un plan la nivel comunitar fără caracter obligatoriu de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, (planul de dezvoltare a rețelei), inclusiv o evaluare europeană cu privire la adecvarea capacităților, la fiecare doi ani;

(c)

un program anual de activitate;

(d)

un raport anual;

(e)

evaluări anuale de vară și de iarnă cu privire la adecvarea capacităților.

(4)   Evaluarea europeană cu privire la adecvarea capacităților menționată la alineatul (3) litera (b) acoperă capacitatea generală a sistemului de gaze de a satisface cererea de gaze existentă și prognozată pentru următoarea perioadă de cinci ani, precum și pentru o perioada cuprinsă între cinci și zece ani de la data la care a fost realizată respectiva evaluare. Evaluarea europeană cu privire la adecvarea capacităților se realizează pe baza evaluărilor naționale cu privire la adecvarea capacităților, pregătite de fiecare operator de transport și de sistem individual.

(5)   Programul anual de activitate menționat la alineatul (3) litera (c) cuprinde o listă și o descriere a codurilor de rețea care urmează să fie pregătite, un plan cu privire la coordonarea exploatării rețelei și la desfășurarea activităților de cercetare și dezvoltare care vor fi realizate în decursul anului în cauză, precum și un calendar previzional.

(6)   Codurile de rețea menționate la alineatele (1) și (2) acoperă următoarele domenii, ținând seama, dacă este cazul, de caracteristicile specifice ale regiunilor:

(a)

normele privind siguranța și fiabilitatea rețelei;

(b)

normele privind racordarea la rețea;

(c)

normele privind accesul terților;

(d)

normele privind schimbul de date și decontarea;

(e)

normele privind interoperabilitatea;

(f)

procedurile operaționale pentru situații de urgență;

(g)

normele privind alocarea capacității și gestionarea congestiei;

(h)

normele privind schimburile comerciale asociate prestării tehnice și operaționale de servicii de acces la rețea și de echilibrare a rețelei;

(i)

normele privind transparența;

(j)

normele de echilibrare, inclusiv normele cu privire la procedurile de nominalizare, normele cu privire la tarifele de dezechilibru și normele cu privire la echilibrarea operațională între sistemele de operatori de transport și de sistem aferente rețelei;

(k)

normele cu privire la structurile armonizate ale tarifelor de transport; și

(l)

normele privind eficiența energetică a rețelelor de gaze naturale.

(7)   Codurile de rețea sunt elaborate numai pentru aspecte de rețea cu caracter transfrontalier și nu aduc atingere dreptului statelor membre de a stabili coduri naționale pentru aspectele fără caracter transfrontalier.

(8)   ENTSO de gaze monitorizează și analizează punerea în aplicare a codurilor de rețea și a liniilor directoare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 6 alineatul (11) și impactul acestora asupra armonizării normelor aplicabile care vizează facilitarea integrării piețelor. ENTSO de gaze raportează agenției concluziile sale și include rezultatele analizei în raportul anual menționat la alineatul (3) litera (d) din prezentul articol.

(9)   ENTSO de gaze pune la dispoziție toate informațiile solicitate de către agenție în vederea îndeplinirii sarcinilor care îi revin în temeiul articolului 9 alineatul (1).

(10)   ENTSO de gaze adoptă și publică, la fiecare doi ani, un plan de dezvoltare a rețelei menționat la alineatul (3) litera (b). Planul de dezvoltare a rețelei cuprinde modelarea rețelei integrate, scenariul de dezvoltare, o evaluare europeană privind adecvarea cererii și a ofertei, precum și evaluarea flexibilității sistemului.

În special, planul de dezvoltare a rețelei:

(a)

se bazează pe planuri naționale de investiții, pe planuri regionale de investiții, astfel cum sunt menționate la articolul 12 alineatul (1) și, dacă este cazul, pe orientările pentru rețelele energetice transeuropene în conformitate cu Decizia nr. 1364/2006/CE (9);

(b)

în ceea ce privește interconectările transfrontaliere, se bazează, de asemenea, pe nevoile rezonabile ale diferiților utilizatori de rețea și integrează angajamentele pe termen lung ale investitorilor menționați la articolele 14 și 22 din Directiva 2009/…/CE;

(c)

identifică deficiențele investiționale, în special în ceea ce privește capacitățile transfrontaliere.

(11)   La cererea Comisiei, ENTSO de gaze prezintă Comisiei punctul său de vedere cu privire la adoptarea liniilor directoare menționate la articolul 23.

Articolul 9

Monitorizarea efectuată de către agenție

(1)   Agenția monitorizează executarea sarcinilor ENTSO de gaze menționate la articolul 8 alineatele (1), (2) și (3) și raportează Comisiei.

Agenția monitorizează punerea în aplicare de către ENTSO de gaze a codurilor de rețea elaborate în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) și a codurilor de rețea care au fost elaborate în conformitate cu articolul 6 alineatele (1)-(10) dar care nu au fost adoptate de către Comisie în temeiul articolului 6 alineatul (11). Agenția prezintă Comisiei un aviz motivat corespunzător în cazul în care ENTSO de gaze nu a pus în aplicare astfel de coduri de rețea.

Agenția monitorizează și analizează punerea în aplicare a codurilor și a liniilor directoare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 6 alineatul (11) și impactul acestora asupra armonizării normelor aplicabile care vizează facilitarea integrării piețelor, precum și asupra nediscriminării, concurenței efective și funcționării eficiente a pieței și raportează Comisiei.

(2)   ENTSO de gaze transmite agenției în vederea emiterii unui aviz proiectul de plan de dezvoltare a rețelei și proiectul de program anual de activitate, incluzând informații cu privire la procesul de consultare.

În termen de două luni de la data primirii documentelor de mai sus, agenția furnizează ENTSO de gaze și Comisiei un aviz motivat corespunzător și recomandări, în cazul în care consideră că proiectul de program anual de activitate sau proiectul de plan de dezvoltare a rețelei prezentat de ENTSO de gaze nu contribuie la respectarea principiilor nediscriminării, concurenței efective, funcționării eficiente a pieței sau la realizarea unui nivel suficient de interconectare transfrontalieră deschisă accesului terților.

Articolul 10

Consultări

(1)   La elaborarea codurilor de rețea, a proiectului de plan de dezvoltare a rețelei și a programului anual de activitate menționate la articolul 8 alineatele (1), (2) și (3), ENTSO de gaze organizează un proces de consultare extinsă, într-un stadiu incipient, în mod deschis și transparent, implicând toți participanții la piață relevanți și în special organizațiile reprezentând toate părțile interesate, în conformitate cu regulamentul de procedură menționat la articolul 5 alineatul (1). Consultarea include, de asemenea, autorități de reglementare naționale și alte autorități naționale, întreprinderi de furnizare și producție, clienți, utilizatori ai rețelelor, operatori de distribuție, precum și asociații relevante din domeniul industriei, organisme tehnice și platforme ale părților interesate. Consultarea are ca scop identificarea punctelor de vedere și a propunerilor tuturor părților relevante implicate în procesul decizional.

(2)   Toate documentele și procesele-verbale ale întrunirilor care au legătură cu consultările menționate la alineatul (1) se fac publice.

(3)   Înainte de adoptarea programului anual de activitate și a codurilor de rețea menționate la articolul 8 alineatele (1), (2) și (3), ENTSO de gaze precizează în ce mod au fost luate în considerare observațiile primite în cadrul consultării. În cazul în care observațiile nu au fost luate în considerare, aceasta furnizează un aviz motivat.

Articolul 11

Costuri

Costurile legate de activitățile ENTSO de gaze menționate la articolele 4-12 sunt suportate de operatorii de transport și de sistem și se iau în considerare la calcularea tarifelor. Autoritățile de reglementare aprobă costurile respective numai dacă acestea sunt rezonabile și proporționale.

Articolul 12

Cooperarea regională a operatorilor de transport și de sistem

(1)   Operatorii de transport și de sistem instituie o cooperare regională în cadrul ENTSO de gaze, pentru a contribui la îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 8 alineatele (1), (2) și (3). Aceștia publică, în special, un plan regional de investiții la fiecare doi ani și pot lua decizii privind investițiile pe baza respectivului plan regional de investiții.

(2)   Operatorii de transport și de sistem promovează acorduri operaționale, în vederea asigurării unei gestionări optime a rețelei, precum și dezvoltarea schimburilor de energie, alocarea de capacitate transfrontalieră prin soluții nediscriminatorii bazate pe mecanismele pieței, acordând o atenție deosebită meritelor specifice ale licitațiilor implicite pentru alocații pe termen scurt, precum și integrarea mecanismelor de echilibrare și a celor privind rezerva de putere.

(3)   Zona geografică acoperită de fiecare structură de cooperare regională poate fi definită de către Comisie, ținând seama de structurile de cooperare regională existente. Fiecare stat are dreptul de a promova cooperarea în mai multe zone geografice. Măsura menționată în prima teză, destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 28 alineatul (2).

În acest scop, Comisia poate consulta ENTSO de gaze și agenția.

Articolul 13

Tarifele privind accesul la rețele

(1)   Tarifele sau metodologiile folosite la calcularea lor, aplicate de operatorii de transport și de sistem și aprobate de autoritățile de reglementare în conformitate cu articolul 40 alineatul (6) din Directiva 2009/…/CE, precum și tarifele publicate în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) din directiva respectivă trebuie să fie transparente, să ia în considerare nevoia de integritate a sistemului și de îmbunătățire a acesteia și să reflecte costurile reale suportate, în măsura în care acestea corespund costurilor unui operator de rețea eficient și comparabil din punct de vedere structural și care sunt transparente, incluzând și o rentabilitate corespunzătoare a investiției și, după caz, luând în considerare analizele comparative ale tarifelor realizate de autoritățile de reglementare Tarifele sau metodologiile folosite la calcularea lor se aplică în mod nediscriminatoriu.

Statele membre pot hotărî că tarifele se pot stabili și prin acorduri bazate pe piață, precum licitațiile, cu condiția ca aceste acorduri și veniturile rezultate din ele să fie aprobate de autoritatea de reglementare

Tarifele sau metodologiile folosite la calcularea lor facilitează comerțul eficient cu gaze și concurența, în același timp evitând subvențiile încrucișate dintre utilizatorii rețelei, oferind stimulente pentru investiții și menținând sau creând interoperativitate pentru rețelele de transport.

Tarifele pentru utilizatorii de rețele se stabilesc separat pentru fiecare punct de intrare sau punct de ieșire în/din sistemul de transport. Mecanismele de alocare a costurilor și metodologia de stabilire a ratelor în ce privește punctele de intrare și de ieșire se aprobă de către autoritățile de reglementare naționale. Statele membre asigură că, la încheierea unei perioade de tranziție, și anume până la … (10), tarifele de acces la rețea nu se calculează pe baza fluxurilor contractuale.

(2)   Tarifele de acces la rețea nu restricționează în nici un fel lichiditatea pieței și nici nu denaturează comerțul transfrontalier între diferitele rețele de transport. Sub rezerva articolului 40 alineatul (6) din Directiva 2009/…/CE, în cazul în care diferențele dintre structurile tarifelor sau dintre mecanismele de echilibrare ar stânjeni comerțul dintre rețelele de transport, operatorii de transport și de sistem urmăresc în mod activ, în strânsă colaborare cu autoritatea națională competentă, să asigure convergența structurilor tarifare și a principiilor de tarifare, inclusiv în ceea ce privește echilibrarea.

Articolul 14

Servicii de acces al terților cu privire la operatorii de transport și de sistem

(1)   Operatorii de sisteme de înmagazinare au obligația:

(a)

să garanteze că oferă servicii în condiții nediscriminatorii tuturor utilizatorilor rețelei. În special, atunci când un operator de transport și de sistem oferă același serviciu unor clienți diferiți, acesta procedează astfel pe baza unor condiții contractuale echivalente, folosind fie contracte de transport armonizate, fie un cod de rețea comun, aprobate de autoritatea competentă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 40 din Directiva 2009/…/CE;

(b)

să ofere servicii de acces al terților, atât pe baze ferme, cât și întreruptibile; prețul capacității întreruptibile reflectă probabilitatea întreruperii;

(c)

să ofere utilizatorilor rețelei atât servicii pe termen lung, cât și pe termen scurt.

(2)   Contractele de transport semnate cu date non-standard de intrare în vigoare sau cu o durată mai mică decât un contract anual de transport standard nu trebuie să determine tarife arbitrar mai mari sau mai mici care să nu reflecte valoarea de piață a serviciului, în conformitate cu principiile enunțate la articolul 13 alineatul (1).

(3)   După caz, se pot acorda servicii pentru accesul terților, sub rezerva ca utilizatorii rețelei să ofere garanții de solvabilitate corespunzătoare cu privire la terții respectivi. Aceste garanții nu trebuie să constituie bariere ilegale la intrarea pe piață și trebuie să fie nediscriminatorii, transparente și proporționale.

Articolul 15

Servicii de acces al terților cu privire la instalațiile de înmagazinare și la instalațiile GNL

(1)   Operatorii de înmagazinare și de sistem GNL au obligația:

(a)

să asigure că oferă tuturor utilizatorilor rețelei servicii în condiții nediscriminatorii, care răspund cererii de pe piață; în special, în cazul în care un operator al unei instalații GNL sau un operator al unui sistem de înmagazinare oferă același serviciu mai multor clienți diferiți, acesta trebuie să ofere respectivul serviciu în condiții contractuale echivalente;

(b)

să ofere servicii compatibile cu modalitățile de utilizare a sistemelor interconectate de transport de gaze și să faciliteze accesul, prin cooperarea cu operatorul de transport și de sistem; și

(c)

să publice informațiile pertinente, în special datele cu privire la utilizarea și disponibilitatea serviciilor, într-un interval compatibil cu necesitățile comerciale rezonabile ale utilizatorilor instalațiilor de înmagazinare și instalațiilor GNL.

(2)   Fiecare operator de înmagazinare are obligația:

(a)

să ofere servicii de acces al terților, atât pe baze ferme, cât și întreruptibile; prețul capacității întreruptibile reflectă probabilitatea întreruperii;

(b)

să ofere utilizatorilor instalației atât servicii pe termen lung, cât și pe termen scurt;

(c)

să ofere utilizatorilor instalațiilor de înmagazinare atât servicii combinate, cât și servicii necombinate cu privire la spațiul de înmagazinare, debitul de injecție și debitul de extracție.

(3)   Semnarea de contracte referitoare la instalațiile de înmagazinare și GNL nu poate conduce la creșteri arbitrare de tarife atunci când au fost semnate astfel de contracte

(a)

în afara unui an gazier cu o dată de intrare în vigoare non-standard; sau

(b)

pe o perioadă mai scurtă decât în cazul unui contract standard referitor la instalații de înmagazinare și GNL încheiat pe bază anuală.

(4)   După caz, se pot acorda servicii pentru accesul terților, sub rezerva ca utilizatorii rețelei să ofere garanții de solvabilitate corespunzătoare cu privire la terții respectivi. Aceste garanții nu trebuie să constituie bariere ilegale la intrarea pe piață și trebuie să fie nediscriminatorii, transparente și proporționale.

(5)   Limitele contractuale cu privire la dimensiunea minimă solicitată a capacității instalației GNL și a capacității de înmagazinare se justifică pe baza constrângerilor de natură tehnică și permit micilor utilizatori accesul la serviciile de înmagazinare.

Articolul 16

Principii ale mecanismelor de alocare a capacității și proceduri de gestionare a congestiei cu privire la operatorii de transport și de sistem

(1)   Se pune la dispoziția participanților pieței capacitatea maximă în toate punctele relevante prevăzute la articolul 18 alineatul (3), luând în considerare integritatea sistemului și exploatarea eficientă a rețelei.

(2)   Operatorii de sistem de GNL și de înmagazinare pun în aplicare și publică mecanisme de alocare a capacității nediscriminatorii și transparente, care:

(a)

dau semnale economice corespunzătoare pentru utilizarea eficientă și la nivel maxim a capacității și facilitează investițiile în noi infrastructuri;

(b)

sunt compatibile cu mecanismul de piață, inclusiv cu piețele la vedere (spot) și centrele de comercializare, fiind în același timp flexibile și capabile să se adapteze în funcție de evoluția condițiilor pieței;

(c)

sunt compatibile cu sistemele de acces la rețea ale statelor membre.

(3)   Operatorii de transport și de sistem implementează și publică proceduri nediscriminatorii și transparente de gestionare a congestiei, care au la bază următoarele principii:

(a)

în cazul unei congestii contractuale, operatorul de transport și de sistem oferă capacitatea neutilizată pe piața principală cel puțin pe baza unui aranjament pe termen scurt (o zi) și întreruptibil;

(b)

utilizatorii rețelei care doresc să-și revândă sau să-și subînchirieze capacitatea contractată neutilizată pe piața secundară au dreptul să facă acest lucru. Statele membre pot solicita ca operatorul de transport și de sistem să fie înștiințat sau informat în mod corespunzător de către utilizatorii rețelei.

(4)   În cazul unei congestii fizice, operatorul de transport și de sistem sau, după caz, autoritățile de reglementare aplică mecanisme nediscriminatorii și transparente de alocare a capacității.

(5)   Operatorii de transport și de sistem evaluează în mod regulat cererea de noi investiții de pe piață. La planificarea de noi investiții, operatorii de transport și de sistem evaluează cererea de pe piață.

Articolul 17

Principii privind mecanismele de alocare a capacității și pentru procedurile de gestionare a congestiei cu privire la instalațiile de înmagazinare și la instalațiile GNL

(1)   Participanților la piață li se pune la dispoziție capacitatea maximă a instalațiilor de înmagazinare și GNL, ținându-se seama de integritatea și exploatarea sistemului.

(2)   Operatorii de sistem de GNL și de înmagazinare pun în aplicare și publică mecanisme de alocare a capacității nediscriminatorii și transparente, care:

(a)

oferă semnale economice adecvate pentru utilizarea maximă și eficientă a capacității și facilizează investițiile în infrastructuri noi;

(b)

sunt compatibile cu mecanismul de piață, inclusiv cu piețele la vedere (spot) și centrele de comercializare, fiind în același timp flexibile și capabile să se adapteze în funcție de evoluția condițiilor pieței;

(c)

sunt compatibile cu sistemele de acces la rețelele conectate.

(3)   Contractele referitoare la instalațiile de înmagazinare și GNL includ măsuri care să împiedice blocarea capacității neutilizate, ținându-se seama de următoarele principii, care se aplică în cazuri de congestie contractuală:

(a)

operatorul de sistem oferă pe piața primară instalația GNL și capacitatea de înmagazinare neutilizate; în cazul instalațiilor de înmagazinare, acest lucru se petrece cel puțin pe baza unui aranjament pe termen scurt (o zi) și întreruptibil;

(b)

utilizatorii instalației GNL și de înmagazinare care doresc să revândă capacitatea contractată pe piața secundară au dreptul să facă acest lucru.

Articolul 18

Cerințe privind transparența cu privire la operatorii de transport și de sistem

(1)   Operatorii de transport și de sistem publică informații detaliate privind serviciile pe care le oferă și condițiile relevante aplicate, împreună cu informațiile tehnice necesare pentru ca utilizatorii rețelei să dobândească accesul efectiv la rețea.

(2)   Pentru a asigura tarife transparente, obiective și nediscriminatorii și pentru a facilita utilizarea eficientă a rețelei de gaze, operatorii de transport și de sistem sau autoritățile naționale competente publică informații rezonabil și suficient de detaliate despre formarea, metodologia și structura tarifelor.

(3)   Pentru serviciile oferite, fiecare operator de transport și de sistem publică periodic, în mod continuu și într-o formă standardizată și accesibilă, informații cu privire la capacitățile tehnice, contractate și disponibile, cu cifrele aferente tuturor punctelor relevante, inclusiv punctele de intrare și ieșire.

(4)   Punctele relevante ale unei rețele de transport despre care trebuie publicate informații se aprobă de către autoritățile competente după consultarea utilizatorilor rețelei.

(5)   Operatorii de transport și de sistem divulgă întotdeauna informațiile necesare în temeiul prezentului regulament într-un mod logic, clar, cuantificabil, ușor accesibil și nediscriminatoriu.

(6)   Operatorii de transport și de sistem publică informațiile ex ante și ex post privind cerea și oferta, pe baza nominalizărilor, a previziunilor și a fluxurilor realizate de intrare și de ieșire din sistem. Nivelul de detaliu al informațiilor care se publică reflectă informațiile disponibile operatorilor de transport și de sistem.

Operatorii de transport și de sistem publică măsurile luate, precum și costurile suportate și veniturile generate în legătură cu echilibrarea sistemului.

Participanții la piață implicați furnizează operatorilor de transport și de sistem datele prevăzute la prezentul articol.

Articolul 19

Cerințe privind transparența cu privire la instalațiile de înmagazinare și la instalațiile GNL

(1)   Fiecare operator de înmagazinare și de sistem GNL publică informații detaliate privind serviciile pe care le oferă și condițiile relevante aplicate, împreună cu informațiile tehnice necesare pentru ca utilizatorii instalațiilor GNL și de înmagazinare să dobândească accesul efectiv la acestea.

(2)   În legătură cu serviciile furnizate, fiecare operator de înmagazinare și de sistem GNL publică informații cu privire la capacitățile de înmagazinare și ale instalațiilor GNL contractate și disponibile, pe bază numerică, în mod regulat și continuu și într-o formă standardizată și accesibilă.

(3)   Fiecare operator de sisteme de înmagazinare și GNL transmite întotdeauna informațiile necesare în temeiul prezentului regulament într-un mod logic, clar, cuantificabil, ușor accesibil și nediscriminatoriu.

(4)   Fiecare operator de înmagazinare și de sistem GNL publică volumul de gaze existent în fiecare instalație de înmagazinare sau GNL sau grup de instalații de înmagazinare în cazul în care aceasta corespunde modului în care este acordat accesul la sistem utilizatorilor sistemului, fluxurile de intrare și de ieșire, precum și capacitățile disponibile de înmagazinare și capacitățile instalațiilor GNL, inclusiv cu privire la instalațiile scutite de la obligația de a acorda acces terților. Aceste informații se comunică, de asemenea, operatorului de transport și de sistem care le publică la nivel consolidat, pentru fiecare sistem sau subsistem, definit cu ajutorul punctelor relevante. Aceste informații se actualizează cel puțin o dată pe zi.

În cazurile în care utilizatorul unui sistem de înmagazinare este unicul utilizator al unei instalații de înmagazinare, utilizatorul sistemului de înmagazinare poate adresa autorității de reglementare naționale o cerere motivată de prelucrare în regim de confidențialitate a datelor menționate la primul paragraf. În cazul în care ajunge la concluzia că cererea respectivă este justificată, ținând seama, în special, de necesitatea asigurării unui echilibru între interesul protecției legitime a secretelor profesionale, a căror dezvăluire ar afecta în mod negativ strategia comercială globală a utilizatorului instalațiilor de înmagazinare, și obiectivul de a crea o piață internă a gazelor competitivă, autoritatea națională de reglementare poate permite operatorului de înmagazinare să nu facă publice datele menționate la primul paragraf, pentru o perioadă de cel mult un an. Prezentul paragraf se aplică fără a aduce atingere obligațiilor de comunicare către operatorul de transport și de sistem și de publicare de către acesta menționate la primul paragraf, cu excepția cazului când datele cumulate sunt identice cu datele sistemului individual de înmagazinare cu privire la care autoritatea de reglementare națională a aprobat nepublicarea.

Articolul 20

Evidența datelor pentru operatorii de sisteme

Operatorii de transport și de sistem, operatorii de înmagazinare și operatorii de sistem GNL păstrează la dispoziția autorităților naționale, inclusiv a autorităților de reglementare naționale, a autorității naționale în domeniul concurenței și a Comisiei, pentru o perioadă de cinci ani, toate informațiile menționate la articolele 18 și 19, precum și în partea 3 din anexa I.

Articolul 21

Norme de echilibrare și tarife de dezechilibru

(1)   Normele de echilibrare sunt concepute într-un mod echitabil, nediscriminatoriu și transparent și se bazează pe criterii obiective. Normele de echilibrare reflectă nevoile reale ale sistemului, luând în considerare resursele de care dispune operatorul de rețele de transport. Normele de echilibrare au la bază principiile de piață.

(2)   Pentru a permite utilizatorilor rețelei să ia măsuri corective oportune, operatorii de transport și de sistem furnizează prin mijloace electronice informații suficiente, oportune și fiabile în legătură cu situația utilizatorilor rețelei din punct de vedere al echilibrării.

Informațiile furnizate reflectă nivelul informațiilor disponibile operatorului de transport și de sistem și perioada de decontare pentru care se calculează taxe de dezechilibru.

Nu se percep tarife pentru furnizarea acestor informații.

(3)   Tarifele de dezechilibru reflectă, în măsura în care este posibil, costurile, oferind în același timp suficiente stimulente pentru ca utilizatorii rețelei să-și echilibreze injectările și retragerile de gaze. Tarifele de dezechilibru evită subvenționarea încrucișată între utilizatorii rețelei și nu împiedică intrarea de noi participanți pe piață.

Autoritățile competente sau, după caz, operatorul de transport și de sistem publică orice metodologie de calculare a tarifelor de dezechilibru, precum și tarifele finale.

(4)   Statele membre se asigură că operatorii de transport și de sistem depun eforturi pentru a armoniza regimurile de echilibrare și pentru a raționaliza structurile și nivelurile tarifelor de dezechilibru pentru a facilita comercializarea gazelor.

Articolul 22

Comercializarea drepturilor la capacitate

Fiecare operator de transport și de sistem, de înmagazinare și de sistem GNL ia măsuri rezonabile pentru a permite comercializarea liberă a drepturilor la capacitate și pentru a facilita această comercializare. Fiecare astfel de operator elaborează contracte de transport, contracte cu privire la instalațiile GNL și contracte de înmagazinare și proceduri armonizate pe piața principală pentru a facilita schimburile de capacitate pe piața secundară și recunoaște transferul drepturilor primare la capacitate atunci când este notificat de către utilizatorii sistemului.

Contractele de transport, cele cu privire la instalațiile GNL și contractele de înmagazinare și procedurile armonizate se notifică autorităților de reglementare.

Articolul 23

Linii directoare

(1)   După caz, liniile directoare care asigură gradul minim de armonizare necesar pentru a atinge obiectivul prezentului regulament specifică:

(a)

detalii cu privire la serviciile pentru accesul terților, inclusiv natura, durata și alte caracteristici ale acestor servicii, în conformitate cu articolele 14 și 15;

(b)

principiile care stau la baza mecanismelor de alocare a capacității și despre aplicarea procedurilor de gestionare a congestiei în cazul congestiei contractuale, în conformitate cu articolele 16 și 17;

(c)

detalii cu privire la furnizarea de informații, definirea informațiilor tehnice necesare utilizatorilor rețelei pentru a obține accesul efectiv la sistem și definirea tuturor punctelor relevante pentru cerințele de transparență, inclusiv informațiile care urmează să se publice la toate punctele relevante și frecvența publicării acestor informații, în conformitate cu articolele 18 și 19;

(d)

detalii cu privire la metodologia de tarifare pentru comerțul transfrontalier cu gaze naturale în conformitate cu articolul 13;

(e)

detalii despre domeniile enumerate la articolul 8 alineatul (6).

(2)   Liniile directoare cu privire la aspectele enumerate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) sunt stabilite în anexa I cu privire la operatorii de transport și de sistem.

Comisia poate adopta linii directoare cu privire la aspectele enumerate la alineatul (1) din prezentul articol și poate modifica liniile directoare menționate la literele (a), (b) și (c) din alineatul respectiv. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 28 alineatul (2).

(3)   Aplicarea și modificarea liniilor directoare adoptate în temeiul prezentului regulament reflectă diferențele dintre rețelele naționale de gaze și, prin urmare, nu necesită condiții detaliate pentru accesul terților care să fie uniforme la nivelul Comunității. Acestea pot, cu toate acestea, să stabilească cerințe minime care trebuie respectate pentru a îndeplini condițiile de acces la rețea nediscriminatorii și transparente necesare pentru o piață internă a gazelor naturale, cerințe care se pot aplica ulterior prin prisma diferențelor dintre rețelele naționale de gaze.

Articolul 24

Autorități de reglementare

Atunci când își exercită responsabilitățile care le revin în temeiul prezentului regulament, autoritățile de reglementare asigură respectarea prezentului regulament și a liniilor directoare adoptate în temeiul articolului 23.

După caz, acestea colaborează între ele, cu Comisia și cu agenția în conformitate cu capitolul VIII din Directiva 2009/…/CE.

Articolul 25

Furnizarea de informații

Statele membre și autoritățile de reglementare furnizează Comisiei, la cerere, toate informațiile necesare în sensul articolului 23.

Comisia stabilește un termen rezonabil în care urmează să se furnizeze informațiile, luând în considerare complexitatea informațiilor cerute și urgența lor.

Articolul 26

Dreptul statelor membre de a prevedea măsuri mai detaliate

Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor statelor membre de a menține sau de a introduce măsuri care conțin dispoziții mai detaliate decât cele prevăzute de prezentul regulament și de liniile directoare menționate la articolul 23.

Articolul 27

Sancțiuni

(1)   Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a garanta punerea în aplicare a dispozițiilor respective. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică Comisiei normele privind sancțiunile care corespund dispozițiilor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 până la 1 iulie 2006 și informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestora. Statele membre notifică Comisiei acele norme care nu corespund dispozițiilor stabilite in Regulamentul(CE) nr. 1775/2005 al Comisiei până la … (11) și informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

(2)   Sancțiunile prevăzute în temeiul alineatului (1) nu au caracter penal.

Articolul 28

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de comitetul înființat în temeiul articolului 50 din Directiva 2009/…/CE.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4), precum și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din respectiva decizie.

Articolul 29

Raportul Comisiei

Comisia monitorizează punerea în aplicare a prezentului regulament. În raportul pe care îl întocmește în temeiul articolului 51 alineatul (6) din Directiva 2009/…/CE, Comisia prezintă, de asemenea, experiența dobândită în aplicarea prezentului regulament. Raportul indică, în special, în ce măsură prezentul regulament a reușit să asigure rețelelor pentru transportul gazelor condiții de acces la rețea nediscriminatorii și care să reflecte costurile, pentru a contribui la libertatea de alegere a clienților într-o piață internă funcțională a gazelor naturale și la garantarea siguranței alimentării pe termen lung. Dacă este necesar, raportul este însoțit de propuneri și/sau recomandări corespunzătoare.

Articolul 30

Derogări și scutiri

Prezentul regulament nu se aplică:

(a)

sistemelor pentru transportul gazelor naturale situate în statele membre pe durata derogărilor acordate în temeiul articolului 48 din Directiva 2009/…/CE; statele membre cărora li s-au acordat derogări în temeiul articolului 48 din Directiva 2009/…/CE pot solicita Comisiei o derogare temporară de la aplicarea prezentului regulament, pe o perioadă de până la doi ani de la data la care expiră derogările menționate la acest punct;

(b)

noilor infrastructuri majore, respectiv interconectărilor, instalațiilor GNL și de înmagazinare și creșterilor semnificative ale capacității infrastructurilor existente, precum și modificărilor acestor infrastructuri care permit dezvoltarea de noi surse de alimentare cu gaze menționate la articolul 35 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/…/CE, care sunt scutite de respectarea dispozițiilor articolelor 9, 14, 31, 32, 33 sau ale articolului 40 alineatele (6), (7) și (8) din respectiva directivă, atât timp cât sunt scutite de la aplicarea dispozițiilor prevăzute la prezenta literă, cu excepția articolului 19 alineatul (4) din prezentul regulament; sau

(c)

sistemelor pentru transportul gazelor naturale cărora li s-au acordat derogări în temeiul articolului 47 din Directiva 2009/…/CE.

Articolul 31

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 se abrogă începând cu … (8). Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 32

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică începând cu … (8).

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la, …

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele


(1)  JO C 211, 19.8.2008, p. 23.

(2)  JO C 172, 5.7.2008, p. 55.

(3)  Avizul Parlamentului European din 9 iulie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția Comună a Consiliului din 9 ianuarie 2009 și Poziția Parlamentului European din … (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 176, 15.7.2003, p. 57.

(5)  JO L 289, 3.11.2005, p. 1.

(6)  JO L …

(7)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(8)  18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(9)  Decizia 1364/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 de stabilire a orientărilor pentru rețelele energetice transeuropene (JO L 262, 22.9.2006, p. 1).

(10)  Doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(11)  Data aplicării prezentului regulament.


ANEXA I

LINII DIRECTOARE PRIVIND

1.   SERVICII PENTRU ACCESUL TERȚILOR CU PRIVIRE LA OPERATORII DE TRANSPORT ȘI DE SISTEM

(1)

Operatorii de transport și de sistem oferă servicii ferme și întreruptibile a căror durată este de cel puțin o zi.

(2)

Contractele de transport armonizate și codurile de rețea comune sunt concepute într-un mod care facilitează comercializarea și reutilizarea capacității contractate de utilizatorii rețelei fără a împiedica cedarea capacității.

(3)

Operatorii de transport și de sistem elaborează coduri de rețea și contracte armonizate după consultarea corespunzătoare a utilizatorilor rețelei.

(4)

Operatorii de transport și de sistem pun în aplicare proceduri standardizate de nominalizare și renominalizare. Aceștia dezvoltă sisteme de informatice și mijloace de comunicare electronice pentru a furnizate date corespunzătoare utilizatorilor rețelei și pentru a simplifica tranzacțiile, precum nominalizările, contractarea de capacitate și transferul drepturilor la capacitate între utilizatorii rețelei.

(5)

Operatorii de transport și de sistem își armonizează, în conformitate cu cele mai bune practici industriale, procedurile de solicitare și timpii de răspuns oficiali, în scopul minimizării timpilor de răspuns. Operatorii de transport și de sistem prevăd rețele online de rezervare a capacității și de confirmare, precum și proceduri de nominalizare și renominalizare până la 1 iulie 2006, după consultarea utilizatorilor relevanți ai rețelei.

(6)

Operatorii de transport și de sistem nu tarifează separat utilizatorii rețelei pentru cererile de informații și tranzacțiile asociate cu contractele lor de transport și care se desfășoară în conformitate cu normele și procedurile standard.

(7)

Cererile de informații care necesită cheltuieli excepționale sau excesive, cum ar fi studiile de fezabilitate, pot fi tarifate separat, cu condiția ca acest lucru să fie justificat în mod corespunzător.

(8)

Operatorii de transport și de sistem colaborează cu alți operatori de transport și de sistem la coordonarea întreținerii rețelelor lor, pentru a minimiza orice întrerupere a serviciilor de transport oferite utilizatorilor rețelei și operatorilor de transport și de sistem din alte zone și pentru a asigura beneficii egale în ceea ce privește siguranța alimentării, inclusiv la nivelul tranzitului.

(9)

Operatorii de transport și de sistem publică cel puțin o dată pe an, până la o dată limită predeterminată, toate perioadele de întreținere planificate care ar putea afecta drepturile utilizatorilor rețelei rezultate din contracte de transport și informațiile corespunzătoare privind exploatarea, cu suficient timp în avans. Acest lucru cuprinde și publicarea în mod prompt și nediscriminatoriu a oricăror modificări ale perioadelor de întreținere planificate și notificarea oricăror operațiuni de întreținere neprevăzute, de îndată ce operatorul de transport și de sistem dispune de aceste informații. În cursul perioadelor de întreținere, operatorii de transport și de sistem publică periodic informații actualizate cu privire la detaliile, durata preconizată și efectul operațiunilor de întreținere.

(10)

Operatorii de transport și de sistem țin o evidență zilnică a întreținerii în curs și a întreruperilor de flux care au avut loc și pun această evidență la dispoziția autorității competente, la cerere. Informațiile se pun și la dispoziția celor afectați de întrerupere, la cerere.

2.   PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA MECANISMELOR DE ALOCARE A CAPACITĂȚII ȘI PROCEDURILE DE GESTIONARE A CONGESTIEI CU PRIVIRE LA OPERATORII DE TRANSPORT ȘI DE SISTEM ȘI APLICAREA LOR ÎN CAZUL CONGESTIEI CONTRACTUALE

2.1.   PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA MECANISMELOR DE ALOCARE A CAPACITĂȚII ȘI PROCEDURILE DE GESTIONARE A CONGESTIEI CU PRIVIRE LA OPERATORII DE TRANSPORT ȘI DE SISTEM

(1)

Mecanismele de alocare a capacității și procedurile de gestionare a congestiei facilitează dezvoltarea concurenței și lichiditatea comercializării capacității și sunt compatibile cu mecanismele de piață, inclusiv cu piețele spot și centrele de comercializare. Ele sunt flexibile și capabile să se adapteze în funcție de evoluția condițiilor pieței.

(2)

Aceste mecanisme și proceduri iau în considerare integritatea rețelei în cauză, precum și siguranța alimentării.

(3)

Aceste mecanisme și proceduri nu împiedică intrarea de noi participanți pe piață și nici nu creează bariere ilegale la intrarea pe piață. Ele nu împiedică participanții pieței, inclusiv noii intrați și întreprinderile cu o cotă de piață mică, să exercite o concurență efectivă.

(4)

Aceste mecanisme și proceduri dau semnale economice corespunzătoare pentru utilizarea eficientă și optimă a capacității tehnice și facilitează investițiile în noile infrastructuri.

(5)

Utilizatorii rețelei sunt informați cu privire la situațiile care ar putea afecta disponibilitatea capacității contractate. Informațiile cu privire la întrerupere ar trebui să reflecte nivelul informațiilor de care dispune operatorul de rețele de transport.

(6)

În cazul în care, la îndeplinirea obligațiilor contractuale de livrare, apar dificultăți din motive legate de integritatea rețelei, operatorii de transport și de sistem informează utilizatorii rețelei cu privire la aceasta și caută de îndată o soluție nediscriminatorie.

Operatorii de transport și de sistem pun în aplicare procedurile după consultarea utilizatorilor rețelei și convin asupra lor împreună cu autoritatea de reglementare.

2.2.   PROCEDURILE DE GESTIONARE A CONGESTIEI ÎN CAZUL CONGESTIEI CONTRACTUALE

(1)

În cazul în care capacitatea contractată rămâne neutilizată, operatorii de transport și de sistem propun această capacitate pe piața principală pe bază întreruptibilă prin intermediul unor contracte cu durată diferită, atât timp cât această capacitate nu este oferită de utilizatorul rețelei în cauză pe piața secundară la un preț rezonabil.

(2)

Veniturile provenite din capacitatea întreruptibilă cedată se împart în conformitate cu normele stabilite sau aprobate de autoritatea de reglementare competentă. Aceste norme sunt compatibile cu necesitatea unei utilizări efective și eficace a sistemului.

(3)

Autoritățile de reglementare competente poate stabili un preț rezonabil pentru capacitatea întreruptibilă cedată, în funcție de situația specifică.

(4)

După caz, operatorii de transport și de sistem depun toate eforturile rezonabile pentru a oferi pieței cel puțin o parte a capacității neutilizate sub formă de capacitate fermă.

3.   DEFINIREA INFORMAȚIILOR TEHNICE NECESARE UTILIZATORILOR REȚELEI PENTRU A DOBÂNDI ACCESUL EFECTIV LA SISTEM, DEFINIREA TUTUROR PUNCTELOR RELEVANTE PENTRU CERINȚELE PRIVIND TRANSPARENȚA ȘI INFORMAȚIILE CARE TREBUIE PUBLICATE LA TOATE PUNCTELE RELEVANTE ȘI FRECVENȚA PUBLICĂRII ACESTORA

3.1.   DEFINIREA INFORMAȚIILOR TEHNICE NECESARE UTILIZATORILOR REȚELEI PENTRU A DOBÂNDI ACCESUL EFECTIV LA REȚEA

Operatorii de transport și de sistem publică cel puțin următoarele informații despre sistemele și serviciile lor:

(a)

o descriere detaliată și completă a diferitelor servicii oferite și a tarifelor corespunzătoare;

(b)

diferitele tipuri de contracte de transport disponibile pentru aceste servicii și, după caz, codul de rețea și/sau condițiile standard care definesc drepturile și responsabilitățile tuturor utilizatorilor rețelei, inclusiv contractele armonizate de transport și alte documente relevante;

(c)

procedurile armonizate privind utilizarea sistemului de transport, inclusiv definirea termenilor-cheie;

(d)

dispozițiile privind alocarea capacității, gestionarea congestei și procedurile de anti-saturare și reutilizare;

(e)

normele aplicabile comercializării capacității pe piața secundară față de operatorul de rețele de transport;

(f)

după caz, nivelurile de flexibilitate și toleranță referitoare la transporturi și la alte servicii fără tarife separate, precum și orice flexibilitate oferită în plus față de acestea și tarifele corespunzătoare;

(g)

o descriere detaliată a sistemului de gaze al operatorului de transport și de sistem care să indice toate punctele de interconectare a acestui sistem cu cele ale altor operatori de transport și de sistem și/sau infrastructurile de gaze, precum instalațiile de gaze naturale lichefiate (GNL) și infrastructura necesară pentru prestarea de servicii auxiliare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul (14) din Directiva 2009/…/CE;

(h)

informații despre cerințele privind calitatea și presiunea gazelor;

(i)

normele aplicabile pentru conectarea la sistemul aflat în exploatarea operatorului de rețele de transport;

(j)

la momentul oportun, toate informațiile privind modificările propuse și/sau aduse serviciilor sau condițiilor, inclusiv elementele enumerate la literele (a)-(i).

3.2.   DEFINIREA TUTUROR PUNCTELOR RELEVANTE PENTRU CERINȚELE PRIVIND TRANSPARENȚA

Punctele relevante cuprind cel puțin:

(a)

toate punctele de intrare într-o rețea aflată în exploatarea unui operator de rețele de transport;

(b)

cele mai importante puncte și zone de ieșire care reprezintă cel puțin 50 % din capacitatea totală de ieșire a rețelei unui anumit operator de rețele de transport, inclusiv toate punctele și zonele de ieșire care acoperă mai mult de 2 % din capacitatea totală de ieșire a rețelei;

(c)

toate punctele de conectare cu rețele ale operatorilor de rețele de transport;

(d)

toate punctele care leagă rețeaua unui operator de transport și de sistem la un terminal GNL;

(e)

toate punctele esențiale din cadrul rețelei unui anumit operator de rețele de transport, inclusiv punctele care fac legătura cu centrele de comercializare. Sunt considerate esențiale toate punctele unde se știe, din experiență, că este probabil să apară o congestie fizică;

(f)

toate punctele care leagă rețeaua unui anumit operator de transport și de sistem la infrastructura necesară pentru prestarea de servicii auxiliare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul (14) din Directiva 2009/…/CE.

3.3.   INFORMAȚIILE CARE TREBUIE PUBLICATE LA TOATE PUNCTELE RELEVANTE ȘI FRECVENȚA PUBLICĂRII ACESTORA

(1)

La toate punctele relevante, operatorii de transport și de sistem publică pe internet periodic, în mod continuu și într-o formă standardizată și accesibilă, următoarele informații privind situația zilnică a capacității:

(a)

capacitatea tehnică maximă pentru fluxuri în ambele direcții;

(b)

capacitatea contractată totală și întreruptibilă;

(c)

capacitatea disponibilă.

(2)

Pentru toate punctele relevante, operatorii de transport și de sistem publică, pentru perioada de 18 luni următoare, capacitățile disponibile și actualizează aceste informații cel puțin o dată pe lună sau mai des, în cazul în care apar noi informații.

(3)

Operatorii de transport și de sistem publică actualizări zilnice ale disponibilității serviciilor pe termen scurt (pe o zi sau pe o săptămână) pe baza, inter alia, a nominalizărilor, a angajamentelor contractuale predominante și, periodic, a previziunilor pe termen lung ale capacităților disponibile anual, pentru o perioadă de până la 10 ani, pentru toate punctele relevante.

(4)

Operatorii de transport și de sistem publică, în mod continuu pentru ultimii trei ani, rata maximă și minimă de utilizare lunară a capacității și fluxurile anuale medii la toate punctele relevante.

(5)

Operatorii de transport și de sistem țin o evidență zilnică a debitelor efective cumulate pe cel puțin trei luni.

(6)

Operatorii de transport și de sistem păstrează evidențele efective ale tuturor contractelor de capacitate și orice alte informații legate de calcularea și acordarea accesului la capacitățile disponibile, la care autoritățile naționale relevante au acces pentru îndeplinirea îndatoririlor lor.

(7)

Operatorii de transport și de sistem furnizează mijloace accesibile pentru calcularea tarifelor pentru serviciile disponibile și pentru verificarea online a capacității disponibile.

(8)

În cazul în care operatorii de transport și de sistem nu pot publica informațiile în conformitate cu alineatele (1), (3) și (7), aceștia se consultă cu autoritățile naționale relevante și întocmesc un plan de acțiune pentru punerea în aplicare în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2006.


ANEXA II

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 1775/2005

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 3

Articolul 13

Articolul 4

Articolul 14

Articolul 15

Articolul 5

Articolul 16

Articolul 17

Articolul 6

Articolul 18

Articolul 19

Articolul 20

Articolul 7

Articolul 21

Articolul 8

Articolul 22

Articolul 9

Articolul 23

Articolul 10

Articolul 24

Articolul 11

Articolul 25

Articolul 12

Articolul 26

Articolul 13

Articolul 27

Articolul 14

Articolul 28

Articolul 15

Articolul 29

Articolul 16

Articolul 30

Articolul 31

Articolul 17

Articolul 32

Anexa

Anexa I


PROIECT DE EXPUNERE DE MOTIVE A CONSILIULUI

I.   INTRODUCERE

1.

La 19 septembrie 2007, Comisia a prezentat o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr.1775/2005 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale, în temeiul articolului 95 din tratat, alături de alte patru propuneri privind piața internă a energiei făcând parte din același pachet.

2.

Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European și-au dat avizul la 10 aprilie (1), respectiv 22 aprilie 2008 (2).

3.

Parlamentul European a adoptat avizul său (3) la prima lectură la 9 iulie 2008, aprobând 47 de amendamente. Comisia nu a prezentat o propunere modificată.

4.

La …, Consiliul a adoptat poziția sa comună în conformitate cu articolul 251 din tratat, sub forma unui regulament reformat.

II.   OBIECTIVELE PROPUNERII

5.

Propunerea face parte din cel de al treilea pachet privind piața internă a energiei, împreună cu Directiva privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale, Regulamentul privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică, Directiva privind normele comune pentru piața internă de energie electrică, și Regulamentul de instituire a Agenției pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic. Propunerea vizează să contribuie la realizarea obiectivului unei piețe interne a gazelor funcționale, introducând, în special:

dispoziții menite să consolideze cooperarea și coordonarea între operatorii de sisteme de transport, printre altele prin înființarea rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de gaze (REOST pentru gaze);

cerințe menite să îmbunătățească transparența;

dispoziții menite să îmbunătățească accesul la instalațiile de depozitare a gazelor și la instalațiile de GPL.

III.   ANALIZA POZIȚIEI COMUNE

6.   Observații generale

6.1.

Din motive de eficiență, transparență și consecvență cu Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 și totodată pentru a facilita lectura, Consiliul a considerat că este oportun să reformeze dispozițiile regulamentului. Cu toate acestea, în procesul de reformare, Consiliul a respectat deplin, ca principiu general, propunerea de modificare a Comisiei, în sensul că nu a introdus nicio nouă dispoziție care nu făcea parte din propunerea Comisiei, cu excepția cazurilor în care erau necesare modificări ca urmare a modificărilor introduse în propunere de Consiliu, a trimiterilor modificate ca urmare a renumerotării articolelor etc. În măsura în care a fost posibil, Consiliul a urmat abordarea Comisiei în ceea ce privește un tratament identic al sectoarelor energiei electrice și gazului.

Comisia a acceptat toate modificările introduse în propunerea sa de către Consiliu.

6.2.

În ceea ce privește cele 47 de amendamente adoptate de Parlamentul European, Consiliul a urmat poziția Comisiei

acceptând parțial/în principiu următoarele șapte amendamente: 12, 14, 16, 19, 50, 51, și 44;

și

respingând următoarele șase amendamente: 4, 7, 13, 15, 23 și 28, pe motive de fond și/sau de formă.

6.3.

Consiliul a deviat de la poziția Comisiei

acceptând trei amendamente: 40 (în principiu), 42 (în spirit) și 45 (parțial);

și

respingând următoarele 31 de amendamente: 1-3, 5, 6, 8-11, 17, 18, 49, 22, 24-27, 29-31, 47, 33-39, 41, 43, și 46.

7.   Observații specifice:

7.1.

În ceea ce privește amendamentele PE cu privire la care Consiliul a deviat de la poziția Comisiei:

a)

Consiliul a acceptat

amendamentul 40 în principiu, întrucât consideră că este necesară o trimitere la un „grup de instalații de depozitare”, dar este de părere că trebuie să se adauge, de asemenea, o condiție;

amendamentul 42 în spirit, întrucât consideră că procesarea în regim de confidențialitate a datelor referitoare la depozitare poate fi necesară, în anumite condiții și în anumite limite;

amendamentul 45 parțial, eliminând un număr limitat de aspecte cu privire la care Comisia propusese posibilitatea de a adopta orientări prin procedura comitetului.

b)

Consiliul a respins cele 31 de amendamente enumerate anterior (punctul 6.3) pe motivele prezentate în continuare:

i)

Amendamentele se referă la dispoziții care nu fac parte din propunerea Comisiei; amendamentele respective au fost respinse ca o chestiune de principiu (a se vedea punctul 6.1 anterior): amendamentele 24, 25 și 31.

ii)

Amendamentele nu sunt necesare sau nu prezintă valoare adăugată, în special datorită faptului că aspectele respective sunt acoperite parțial/suficient de alte părți ale textului: amendamentul 2; amendamentul 3 este acoperit într-o măsură suficientă de considerentul 14; amendamentele 5, 6, 8, 11, 17; amendamentul 49 este acoperit de articolul 8 alineatele (8) și (9); amendamentul 27 este acoperit într-o măsură suficientă de articolul 13 alineatul (1); amendamentul 30; amendamentul 33 este acoperit într-o măsură suficientă de articolul 1 litera (c); amendamentul 34 este acoperit parțial de articolul 16 alineatul (5); amendamentele 36, 37 și 38 (prima parte); amendamentul 43; principiul este acoperit de articolul 1.

iii)

Amendamentele următoare nu sunt clare: amendamentele 1 și 29.

iv)

Amendamentul introduce fragmente de text care nu sunt adecvate, inter alia, deoarece sarcinile și competențele autorităților de reglementare sunt prevăzute în Directiva privind sectorul gazelor: amendamentele 9, 10 (în plus, Consiliul a transferat articolul privind piețele cu amănuntul în Directiva privind sectorul gazelor), 38 (partea a doua), 39, 46.

v)

Amendamentele următoare nu sunt adecvate: amendamentul 26, deoarece articolul 13 se referă la tarife, nu la normele privind accesul; amendamentul 47, în special ca urmare a eliminării literei (b) de la articolul 16 alineatul (3).

vi)

Amendamentul 18 introduce fragmente de text care nu corespund rolului pe care Consiliul îl atribuie agenției; din motive juridice, nu este adecvat ca agenția să adopte sau să aprobe coduri de rețea sau să ia decizii cu un domeniu general de aplicare.

vii)

Amendamentul 22, deoarece consultările (articolul 10) ar trebui desfășurate de REOST; consultările pe care trebuie să le desfășoare agenția sunt prevăzute la articolul 6.

viii)

Amendamentul 35 nu este adecvat, deoarece ar putea duce la o reglementare excesivă, iar textul introdus de amendamentul 41 nu este necesar pentru funcționarea regulamentului.

7.2.

În ceea ce privește propunerea Comisiei, Consiliul a introdus anumite modificări (la nivel de fond și/sau de formă); principalele modificări sunt redate în continuare.

a)

Certificarea OST

Consiliul a considerat că este oportun să transfere partea din procedura de certificare în care se stabilește rolul Comisiei în această procedură din Directiva privind sectorul gazelor la un nou articol 3 din prezentul regulament.

b)

Stabilirea și modificarea codurilor de rețea

Consiliul a considerat că este oportun să se detalieze procedura de stabilire a codurilor de rețea (articolul 6) și o altă procedură — mai scurtă — de modificare a codurilor de rețea (articolul 7). Aceste articole au înlocuit articolul 2e din propunerea Comisiei. Consiliul a conferit un rol clar agenției, care ar trebui să elaboreze orientări-cadru fără caracter obligatoriu, drept bază pentru codurile de rețea care trebuie stabilite de către REOST, să revizuiască proiectele de coduri de rețea și să evalueze modificările propuse ale codurilor de rețea. Dacă este necesar, Comisia poate adopta aceste coduri prin procedura comitetului, pentru a le conferi un caracter obligatoriu (a se vedea de asemenea considerentul 14).

c)

Monitorizarea efectuată de către agenție

Consiliul a introdus două alineate care stabilesc rolul agenției în ceea ce privește punerea în aplicare a codurilor de rețea de către REOST [articolul 9 alineatul (1) paragrafele (2) și (3)].

d)

Cerințele privind transparența/confidențialitatea

Consiliul a considerat că este important să se poată asigura confidențialitatea pentru informațiile sensibile din punct de vedere comercial, sub rezerva aprobării de către autoritatea de reglementare [considerentul 23 și articolul 19 alineatul (4) paragraful (2)].

e)

Piețele cu amănuntul

Consiliul a considerat că este oportun să reformuleze articolul privind piețele cu amănuntul, eliminând, inter alia, trimiterea la piețele transfrontaliere, și să îl transfere din regulament (articolul 8a din propunerea Comisiei) în Directiva privind sectorul gazelor (noul articol 44).

f)

Alte puncte

Consiliul a reintrodus ultimul paragraf de la articolul 1 care provine din actualul Regulament privind sectorul gazelor și care este conform spiritului propunerii Comisiei.

Consiliul a considerat că este oportun să utilizeze termenul „plan de dezvoltare a rețelei” în loc de „plan de investiții” și să clarifice faptul că aceste planuri nu au un caracter obligatoriu [articolul 8 alineatul (3) litera (a)].

În conformitate cu versiunea reformată, Consiliul a introdus un nou articol pentru a abroga actul legislativ actual (articolul 31).


(1)  JO C 172, 5.7.2008, p. 55.

(2)  JO C 211, 19.8.2008, p. 23.

(3)  Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.


31.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 75/58


POZIȚIA COMUNĂ (CE) NR. 13/2009

adoptată de Consiliu la 16 februarie 2009

în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din … privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1172/95 al Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2009/C 75 E/04)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 285 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)

Informațiile statistice privind fluxurile comerciale ale statelor membre cu țările terțe sunt de o importanță capitală pentru politicile economice și comerciale ale Comunității și pentru analiza evoluției pieței privind diferite bunuri individuale. Ar trebui ameliorată transparența sistemului statistic pentru ca acesta din urmă să se poată adapta la un mediu administrativ în plină schimbare și pentru a satisface noile cerințe ale utilizatorilor. Regulamentul (CE) nr. 1172/95 al Consiliului din 22 mai 1995 privind statisticile referitoare la schimbul de mărfuri între Comunitate și statele membre, pe de o parte, și țările terțe, pe de altă parte (3), ar trebui prin urmare înlocuit cu un nou regulament în conformitate cu cerințele stabilite la articolul 285 alineatul (2) din tratat.

(2)

Statisticile privind comerțul exterior se bazează pe datele extrase din declarațiile vamale, astfel cum prevede Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (4) (denumit în continuare „Codul Vamal”). Progresul înregistrat în integrarea europeană și schimbările care au rezultat în materie de vămuire, inclusiv autorizațiile unice pentru utilizarea declarațiilor simplificate sau a procedurii de vămuire la domiciliu, precum și vămuirea centralizată care va rezulta din procesul actual de modernizare a Codului Vamal, conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat) (5) (denumit în continuare „Codul Vamal Modernizat”) justifică anumite modificări. În special ele fac necesară adaptarea modalităților de producere a statisticilor de comerț exterior, revizuirea conceptului de stat membru importator sau exportator, precum și definirea mai precisă a surselor de date care urmează a fi exploatate în vederea elaborării statisticilor comunitare.

(3)

În urma simplificărilor aduse formalităților și controalelor vamale în temeiul Codului Vamal Modernizat, este posibil ca declarațiile vamale să nu fie disponibile. Pentru a menține statisticile de comerț exterior complete, ar trebui să fie adoptate măsuri care să garanteze furnizarea de date statistice de către acei operatori economici care beneficiază de simplificare.

(4)

Decizia nr. 70/2008 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț (6) va institui un sistem vamal electronic pentru schimbul de date cuprinse în declarațiile vamale. Pentru a înregistra fluxul fizic al schimbului de mărfuri între statele membre și țările terțe și pentru a garanta că datele privind importurile și exporturile sunt disponibile în statul membru în cauză, sunt necesare și ar trebui să fie materializate acorduri între administrațiile vamale și autoritățile statistice. În același scop, sunt necesare norme privind schimbul de date între administrațiile statelor membre. Acest sistem de schimb de date ar trebui să beneficieze cât se poate de mult de infrastructura instituită de autoritățile vamale.

(5)

Pentru a aloca exporturile și importurile comunitare unui anumit stat membru este necesar să se prelucreze date privind „statul membru de destinație” pentru importuri și „statul membru real de export” pentru exporturi. Pe termen mediu, aceste state membre ar trebui să devină stat membru importator și stat membru exportator în vederea utilizării acestor date pentru statisticile de comerț exterior.

(6)

În sensul prezentului regulament, mărfurile destinate comerțului exterior se clasifică în conformitate cu Nomenclatura Combinată stabilită prin Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (7) (denumită în continuare „Nomenclatura Combinată”).

(7)

Pentru a satisface necesitățile Băncii Centrale Europene și Comisiei de informații referitoare la proporția euro în schimburile comerciale internaționale de mărfuri, moneda de facturare a exporturilor și importurilor ar trebui declarată la un nivel agregat.

(8)

În scopul negocierilor comerciale și gestionării pieței interne, Comisia ar trebui să dispună de informații detaliate privind tratamentul preferențial al mărfurilor importate în Comunitate.

(9)

Statisticile privind comerțul exterior furnizează date pentru elaborarea balanței de plăți și a conturilor naționale. Caracteristicile care permit adaptarea acestora în vederea utilizării lor în balanța de plăți ar trebui să facă parte din seria de date obligatorii și standard.

(10)

Statisticile statelor membre privind antrepozitele vamale și zonele libere nu fac obiectul unor dispoziții armonizate. Cu toate acestea, producerea acestor statistici în scopul utilizării la nivel național rămâne opțională.

(11)

Statele membre ar trebui să furnizeze Eurostat date anuale agregate privind comerțul defalcate în funcție de caracteristicile întreprinderii, între întrebuințările acestor date fiind aceea de a facilita analiza modului în care întreprinderile europene funcționează în contextul globalizării. Legătura dintre statisticile referitoare la întreprinderi și statisticile referitoare la comerț poate fi stabilită prin fuzionarea datelor cu privire la importator și exportator, puse la dispoziție în declarația vamală, cu datele cerute prin Regulamentul (CE) nr. 177/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 de stabilire a unui cadru comun pentru registrele de uz statistic ale întreprinderilor (8).

(12)

Regulamentul (CE) nr. 322/97 al Consiliului din 17 februarie 1997 privind statisticile comunitare (9) furnizează un cadru de referință pentru dispozițiile prevăzute de prezentul regulament. Cu toate acestea, nivelul de informare foarte detaliat în domeniul statisticilor comerțului cu mărfuri necesită norme specifice în materie de confidențialitate pentru asigurarea unor statistici pertinente.

(13)

Transmiterea de date care fac obiectul confidențialității statistice este reglementată de normele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 322/97 și de Regulamentul (Euratom, CEE) nr. 1588/90 al Consiliului din 11 iunie 1990 privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene (10). Măsurile luate în conformitate cu aceste regulamente asigură o protecție fizică și logică a datelor confidențiale și previn divulgarea neautorizată sau utilizarea acestor date în alte scopuri decât cel statistic la data producerii și difuzării statisticilor comunitare.

(14)

În procesul de producere și difuzare a statisticilor comunitare în conformitate cu prezentul regulament, autoritățile statistice naționale și comunitare ar trebui să țină seama de principiile prevăzute în Codul bunelor practici statistice europene, care a fost adoptat de Comitetul pentru programe statistice la 24 februarie 2005 și anexat la Recomandarea Comisiei din 25 mai 2005 privind independența, integritatea și responsabilitatea autorităților statistice naționale și comunitare.

(15)

Ar trebui să fie elaborate dispoziții specifice care să rămână în vigoare până la data la care modificarea legislației vamale generează date suplimentare privind declarațiile vamale și până în momentul în care legislația comunitară va impune schimbul electronic de date vamale.

(16)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, respectiv stabilirea unui cadru comun pentru producerea sistematică de statistici comunitare privind comerțul exterior, nu poate fi realizat în măsură suficientă de către statele membre și, prin urmare, datorită dimensiunii și efectelor regulamentului, poate să fie mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(17)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (11).

(18)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adapteze lista procedurilor vamale sau destinația vamală admisă care determină un export sau un import în cadrul statisticilor de comerț exterior; să adopte norme diferite sau speciale privind mărfurile sau mișcările care, din motive metodologice, impun adoptarea de dispoziții speciale; să adapteze lista mărfurilor sau mișcărilor excluse din statisticile de comerț exterior; să specifice sursele datelor, altele decât declarațiile vamale pentru înregistrările importurilor și exporturilor de mărfuri sau mișcări speciale; să precizeze datele statistice, inclusiv codurile care urmează să fie utilizate; să stabilească cerințe pentru date referitoare la mărfuri sau mișcări speciale; să stabilească cerințe privind producerea statisticilor; să precizeze caracteristicile eșantioanelor; să stabilească perioada de raportare și nivelul de agregare pentru țările partenere, mărfuri și valute; și să adapteze termenul de transmitere a statisticilor, conținutul, problematica abordată și condițiile de revizuire pentru statisticile deja transmise; și să stabilească termenul pentru transmiterea statisticilor privind comerțul defalcat în funcție de caracteristicile întreprinderilor și a statisticilor privind comerțul în funcție de moneda de facturare. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește un cadru comun pentru producerea sistematică de statistici comunitare privind comerțul de mărfuri cu țările terțe (denumite în continuare „statistici privind comerțul exterior”).

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„mărfuri” înseamnă toate bunurile mobile, inclusiv electricitatea;

(b)

„teritoriul statistic al Comunității” înseamnă teritoriul vamal al Comunității astfel cum este definit în Codul Vamal, la care se adaugă insula Helgoland de pe teritoriul Republicii Federale Germania;

(c)

„autorități statistice naționale” înseamnă institutele naționale de statistică și alte organisme care, în fiecare stat membru, au atribuții de producere a statisticilor privind comerțul exterior;

(d)

„autorități vamale” înseamnă „autoritățile vamale”, astfel cum sunt definite în Codul Vamal;

(e)

„declarație vamală” înseamnă „declarația vamală”, astfel cum este definită în Codul Vamal;

(f)

„decizia vămilor” înseamnă orice act oficial al autorităților vamale privind declarațiile vamale acceptate și având efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1)   Statisticile privind comerțul exterior înregistrează importurile și exporturile de mărfuri.

Exportul este înregistrat de către statele membre atunci când mărfurile părăsesc teritoriul statistic al Comunității conform uneia din următoarele proceduri vamale sau conform destinației vamale admise, prevăzute în Codul Vamal:

(a)

export;

(b)

perfecționare pasivă;

(c)

reexportarea după perfecționarea activă sau după perfecționarea sub control vamal.

Importul este înregistrat de către statele membre atunci când mărfurile intră pe teritoriul statistic al Comunității conform uneia din următoarele proceduri vamale prevăzute în Codul Vamal:

(a)

punere în liberă circulație;

(b)

perfecționare activă;

(c)

perfecționare sub control vamal.

(2)   Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament referitoare la adaptarea listei procedurilor vamale sau a destinației vamale admise prevăzute la alineatul (1) pentru a ține seama de modificări aduse Codului Vamal sau dispozițiilor derivate din convenții internaționale se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3).

(3)   Din motive metodologice, anumite mărfuri sau mișcări impun adoptarea de dispoziții speciale. Aceasta se referă la instalații industriale, nave și aeronave, produse marine, mărfuri livrate către nave și aeronave, transporturi eșalonate, mărfuri militare, mărfuri pentru sau de pe platformele maritime, nave spațiale, electricitate și gaze, precum și deșeuri (denumite în continuare „mărfuri sau mișcări speciale”).

Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia, referitoare la mărfuri și mișcări speciale și la dispoziții diferite sau speciale aplicabile acestora se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3).

(4)   Din motive metodologice, anumite mărfuri sau mișcări sunt excluse din statisticile privind comerțul exterior. Aceasta se referă la aurul monetar și la mijloacele legale de plată; la mărfuri de uz diplomatic sau similar; la mișcările de mărfuri între statul membru importator și exportator și forțele lor armate naționale staționate în afara granițelor, precum și la anumite mărfuri achiziționate sau cedate de forțele armate străine; la anumite mărfuri care nu fac obiectul unei tranzacții comerciale; la mișcările de lansatoare de sateliți înainte de lansarea acestora; la mărfuri înainte și după reparație; la mărfurile destinate unei întrebuințări temporare sau după aceasta; la mărfurile utilizate ca suporturi de informații personalizate și de informații descărcate; și la mărfurile declarate verbal la vamă, care sunt fie de natură comercială, cu condiția ca valoarea lor să nu depășească pragul statistic de 1 000 de euro în valoare sau de 1 000 de kilograme ca greutate netă, fie de natură necomercială.

Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia, referitoare la excluderea de mărfuri sau mișcări din statisticile privind comerțul exterior se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3).

Articolul 4

Sursa de date

(1)   Sursa de date pentru înregistrarea importurilor și exporturilor de mărfuri menționate la articolul 3 alineatul (1) este declarația vamală, care include și eventuale amendamente sau modificări aduse datelor statistice în urma deciziilor aferente luate de autoritățile vamale.

(2)   Dacă în urma simplificărilor aduse în continuare formalităților și controalelor vamale în temeiul articolului 116 din Codul Vamal Modernizat, registrele privind importurile și exporturile de bunuri nu sunt disponibile autorităților vamale, operatorul economic care a beneficiat de simplificare furnizează datele statistice definite la articolul 5 din prezentul regulament.

(3)   Statele membre pot utiliza în continuare alte surse de date în vederea producerii statisticilor naționale până la data punerii în aplicare a mecanismului reciproc de schimb de date prin mijloace electronice, menționat la articolul 7 alineatul (2).

(4)   Pentru mărfurile sau mișcările speciale, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (3), pot fi utilizate alte surse de date decât declarația vamală.

(5)   Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia, referitoare la culegerea de date în conformitate cu alineatele (2) și (4) din prezentul articol, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3). Aceste măsuri iau pe deplin în considerare necesitatea de a institui un sistem eficient care ar reduce la minim sarcina administrativă a operatorilor economici și a administrațiilor.

Articolul 5

Date statistice

(1)   Statele membre obțin următoarea serie de date din înregistrările importurilor și exporturilor menționate la articolul 3 alineatul (1):

(a)

fluxul comercial (import, export);

(b)

perioada de referință lunară;

(c)

valoarea statistică a mărfurilor la frontiera națională a statului membru importator sau exportator;

(d)

cantitatea exprimată în masă netă și într-o unitate suplimentară, atunci când această indicație figurează în declarația vamală;

(e)

comerciantul, fiind importatorul/destinatarul importului și exportatorul/expeditorul exportului;

(f)

statul membru importator sau exportator, care este statul membru în care este depusă declarația vamală, în cazul în care această indicație figurează în declarația vamală:

(i)

la import, statul membru de destinație;

(ii)

la export, statul membru real de export.

(g)

țările partenere, și anume:

(i)

la import, țara de origine și țara de proveniență/de expediție;

(ii)

la export, ultima țară de destinație cunoscută;

(h)

mărfurile în conformitate cu Nomenclatura Combinată în următorul format:

(i)

la import, codul mărfurilor din subpoziția TARIC;

(ii)

la export, codul mărfurilor din subpoziția Nomenclaturii Combinate.

(i)

codul procedurilor vamale care urmează să fie utilizate pentru determinarea procedurii statistice;

(j)

natura tranzacției, dacă aceasta este indicată în declarația vamală;

(k)

tratamentul preferențial la import, în cazul în care este acordat de autoritățile vamale;

(l)

moneda de facturare, dacă această indicație figurează în declarația vamală;

(m)

modul de transport, cu indicația:

(i)

modul de transport la frontieră;

(ii)

modul de transport interior;

(iii)

containerul.

(2)   Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia, referitoare la precizarea suplimentară a datelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, inclusiv a codurilor care urmează să fie utilizate, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3).

(3)   Sub rezerva unei dispoziții contrare și fără a aduce atingere legislației vamale, datele sunt incluse în declarațiile vamale.

(4)   Pentru mărfuri sau mișcări speciale prevăzute la articolul 3 alineatul (3) și date prevăzute conform articolului 4 alineatul (2) din prezentul regulament pot fi solicitate serii limitate de date.

Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia, referitoare la aceste serii limitate de date se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3).

Articolul 6

Producerea statisticilor de comerț exterior

(1)   Statele membre produc pentru fiecare perioadă de referință lunară statistici privind importurile și exporturile mărfurilor, exprimate în valoare și în cantitate, defalcate în funcție de:

(a)

codul mărfurilor;

(b)

statul membru importator/exportator;

(c)

țările partenere;

(d)

procedura statistică;

(e)

natura tranzacției;

(f)

tratamentul preferențial la import;

(g)

modul de transport.

Dispozițiile de punere în aplicare privind producerea statisticilor pot fi stabilite de către Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 11 alineatul (2).

(2)   Statele membre produc statistici anuale privind comerțul, defalcate în funcție de caracteristicile întreprinderilor, respectiv în funcție de activitățile economice desfășurate de întreprindere conform secțiunii sau nivelului de două cifre din clasificarea statistică comună a activităților economice în Comunitatea Europeană (NACE) și de clasa de mărime evaluată în funcție de numărul de angajați.

Statisticile sunt produse coroborând datele referitoare la caracteristicile întreprinderilor, înregistrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 177/2008, cu datele privind importurile și exporturile, înregistrate în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament. În acest scop, autoritățile vamale naționale furnizează autorităților statistice naționale numărul de identificare a comercianților în cauză.

Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia, referitoare la coroborarea datelor cu statisticile care urmează să fie produse se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3).

(3)   La fiecare doi ani, statele membre elaborează statistici privind comerțul, defalcate pe moneda de facturare.

Statele membre produc statistici utilizând un eșantion reprezentativ de înregistrări privind importurile și exporturile, provenind din declarațiile vamale care cuprind informații referitoare la moneda de facturare. În cazul în care informația referitoare la moneda de facturare pentru exporturi nu figurează în declarația vamală, se efectuează o anchetă pentru colectarea datelor necesare.

Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia, referitoare la caracteristicile eșantionului, perioada de raportare și nivelul de agregare pentru țările partenere, mărfuri și valute, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3).

(4)   Producerea de către statele membre a unor statistici suplimentare în scopuri naționale poate fi decisă atunci când datele figurează în declarația vamală.

(5)   Statele membre nu sunt obligate să elaboreze și să comunice Comisiei (Eurostat) statistici privind comerțul exterior referitoare la datele statistice care, în conformitate cu Codul Vamal sau cu instrucțiunile naționale, nu sunt încă înregistrate și nici nu pot fi deduse direct din alte date din declarația vamală depusă la autoritățile lor vamale. Pentru statele membre, transmiterea următoarelor date este de aceea opțională:

(a)

la import, statul membru de destinație;

(b)

la export, statul membru real de export;

(c)

natura tranzacției.

Articolul 7

Schimbul de date

(1)   Autoritățile statistice naționale obțin, fără întârziere și cel târziu în luna următoare celei în cursul căreia declarațiile vamale au fost acceptate sau au făcut obiectul deciziilor vamale care se referă la acestea, din partea autorităților vamale înregistrările privind importul și exportul, bazate pe declarațiile care sunt depuse pe lângă aceste autorități.

Înregistrările conțin cel puțin acele date statistice enumerate la articolul 5 care, în conformitate cu Codul Vamal sau cu instrucțiunile naționale, figurează în declarația vamală.

(2)   De la data punerii în aplicare a unui mecanism reciproc de schimb de date prin mijloace electronice, autoritățile vamale asigură faptul că înregistrările referitoare la importuri și exporturi sunt transmise autorității statistice naționale a statului membru care este desemnat în înregistrare ca fiind:

(a)

la import, statul membru de destinație;

(b)

la export, statul membru real de export.

Mecanismul reciproc de schimb de date se aplică cel târziu de la data de la care se aplică titlul 1 capitolul 2 secțiunea 1 din Codul Vamal Modernizat.

(3)   Dispozițiile de aplicare privind modalitățile acestei transmisii, menționate la alineatul (2) din prezentul articol, pot fi stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11 alineatul (2).

Articolul 8

Transmiterea către Comisie (Eurostat) a statisticilor privind comerțul exterior

(1)   Statele membre comunică Comisiei (Eurostat) statisticile menționate la articolul 6 alineatul (1) în termen de 40 de zile de la încheierea fiecărei perioade de referință lunară.

Statele membre asigură faptul că statisticile conțin informații privind toate importurile și exporturile efectuate în perioada de referință în cauză, efectuând ajustări în cazul în care înregistrările nu sunt disponibile.

Statele membre comunică statistici actualizate atunci când statisticile deja transmise fac obiectul revizuirilor.

Statele membre includ în rezultatele comunicate Comisiei (Eurostat) orice informații statistice de natură confidențială.

Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia, referitoare la adaptarea termenului de transmitere a statisticilor, conținutul, problematica abordată și condițiile de revizuire pentru statisticile deja transmise, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3).

(2)   Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia, referitoare la termenul de transmitere a statisticilor privind comerțul defalcate în funcție de caracteristicile întreprinderilor, menționate la articolul 6 alineatul (2), precum și a statisticilor privind comerțul defalcate pe moneda de facturare, menționate la articolul 6 alineatul (3), se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3).

(3)   Statele membre comunică statisticile sub formă electronică în conformitate cu o normă de schimb. Modalitățile practice de comunicare a rezultatelor pot fi stabilite în conformitate cu procedura menționată la articolul 11 alineatul (2).

Articolul 9

Evaluarea calității

(1)   În sensul prezentului regulament, următoarele criterii de calitate se aplică statisticilor care trebuie comunicate:

(a)

„pertinența” se referă la măsura în care statisticile răspund nevoilor actuale și potențiale ale utilizatorilor;

(b)

„exactitatea” se referă la cât de apropiate sunt estimările de valorile reale necunoscute;

(c)

„promptitudinea” se referă la intervalul dintre disponibilitatea informației și evenimentul sau fenomenul pe care aceasta îl descrie;

(d)

„punctualitatea” se referă la intervalul dintre data prezentării datelor și data țintă la care ar fi trebuit să fie furnizate;

(e)

„accesibilitatea” și „claritatea” se referă la condițiile și la modalitățile prin care utilizatorii pot obține, utiliza și interpreta datele;

(f)

„comparabilitatea” se referă la măsurarea impactului diferențelor dintre conceptele statistice aplicate și instrumentele și procedurile de măsurare, atunci când statisticile sunt comparate în funcție de zone geografice, domenii sectoriale sau perioade de timp;

(g)

„coerența” se referă la măsura în care datele pot fi combinate fiabil în moduri diferite și pentru utilizări diferite.

(2)   În fiecare an, statele membre prezintă Comisiei (Eurostat) un raport privind calitatea statisticilor transmise.

(3)   În procesul de aplicare a criteriilor de calitate prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol în cazul statisticilor reglementate de prezentul regulament, modalitățile și structura rapoartelor de calitate sunt definite în conformitate cu procedura menționată la articolul 11 alineatul (2).

Comisia (Eurostat) evaluează calitatea statisticilor transmise.

Articolul 10

Difuzarea statisticilor privind comerțul exterior

(1)   La nivel comunitar, statisticile privind comerțul exterior elaborate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) și comunicate de statele membre sunt difuzate de către Comisie (Eurostat) cel puțin în funcție de subpoziția din Nomenclatura Combinată.

Numai în cazul în care un importator sau un exportator solicită aceasta, autoritățile naționale ale unui stat membru hotărăsc dacă astfel de statistici ale statului membru respectiv care permit identificarea importatorului sau exportatorului în cauză se pot difuza sau modifica astfel încât difuzarea lor să nu aducă atingere confidențialității statistice.

(2)   Fără a aduce atingere difuzării datelor la nivel național, statisticile detaliate defalcate în funcție de subpoziția TARIC și preferințe nu sunt difuzate de Comisie (Eurostat) în cazul în care dezvăluirea lor ar submina protecția interesului public în ceea ce privește politicile comerciale și agricole ale Comunității.

Articolul 11

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul pentru statisticile privind comerțul de mărfuri cu țările terțe.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Articolul 12

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1172/95 se abrogă de la 1 ianuarie 2010.

Acesta se aplică în continuare datelor referitoare la perioadele de referință anterioare datei de 1 ianuarie 2010.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2010.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la, …

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele


(1)  JO C 70, 15.3.2008, p. 1.

(2)  Avizul Parlamentului European din 23 septembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Poziția comună a Consiliului din 16 februarie 2009.

(3)  JO L 118, 25. 5.1995, p. 10.

(4)  JO L 302, 19.10.1992, p. 1.

(5)  JO L 145, 4.6.2008, p. 1.

(6)  JO L 23, 26.1.2008, p. 21.

(7)  JO L 256, 7.9.1987, p. 1.

(8)  JO L 61, 25.5.1995, p. 6.

(9)  JO L 52, 22.2.1997, p. 1.

(10)  JO L 151, 15.6.1990, p. 1.

(11)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.


EXPUNERE DE MOTIVE A CONSILIULUI

I.   INTRODUCERE

Comisia a înaintat Consiliului propunerea menționată anterior la 30 octombrie 2007 (1).

Parlamentul European și-a dat avizul la prima lectură la 23 septembrie 2008, prezentând 35 de amendamente (2) la propunere.

În cadrul procedurii de codecizie (articolul 251 TCE), la 16 februarie 2009, Consiliul, ținând seama de prima lectură a Parlamentului European, a adoptat poziția sa comună privind proiectul de regulament.

II.   OBIECTIV

Scopul acestei propuneri este de a revizui sistemul statistic actual al comerțului de mărfuri cu țările terțe (Extrastat) în vederea:

creării unei legislații comunitare mai clare, mai simple și mai transparente;

adaptării sistemului de statistici ale comerțului extracomunitar la modificările ce trebuie introduse în procedurile privind declarația vamală, prin introducerea unor autorizații unice în vederea utilizării declarației simplificate sau a procedurii de vămuire la domiciliu, precum și prin vămuirea centralizată din cadrul Codului Vamal Comunitar modernizat;

reducerii „efectului Rotterdam” rezultând

(a)

într-o suprareprezentare în statistica de comerț exterior a statelor membre având un nivel ridicat de vămuire sau de export, dar care joacă doar rolul de țări de tranzit în detrimentul statelor membre ale destinației reale, sau de expediere a mărfurilor și

(b)

într-o dublă raportare a acelorași bunuri în Extrastat ca bunuri necomunitare și, apoi, în Intrastat ca bunuri comunitare provenind din alt stat membru, cu o situație comparabilă la export;

creșterii relevanței, preciziei, promptitudinii și comparabilității statisticilor de comerț exterior, precum și în vederea stabilirii unui sistem pentru evaluarea calității;

sprijinirii legăturilor statisticilor comerciale cu statisticile privind întreprinderile;

satisfacerii nevoilor utilizatorilor prin elaborarea unor statistici suplimentare privind comerțul pe baza informațiilor disponibile în declarațiile vamale;

controlului, în conformitate cu Codul comunitar al bunelor practici statistice, accesului restricționat la datele confidențiale privind comerțul exterior.

În propunere sunt incluse, de asemenea, amendamentele prevăzute în regulamentul de îmbunătățire a securității și siguranței mărfurilor care traversează frontierele Comunității adoptat de Consiliu și Parlamentul European la 13 aprilie 2005 (3).

III.   ANALIZA POZIȚIEI COMUNE

1.   Aspecte generale

În poziția sa comună, Consiliul a acceptat marea majoritate a amendamentelor Parlamentului, adoptând un text care este foarte similar cu poziția Parlamentului European la prima lectură. Consiliul împărtășește pe deplin obiectivul propunerii de a simplifica legislația, de a adapta sistemul de statistici ale comerțului extracomunitar la modificările ce trebuie introduse în legislația și procedurile vamale și de a reduce „efectul Rotterdam”. În urma examinării aprofundate a propunerii pe durata mandatelor președințiilor SI și FR, și ținând seama de implicațiile practice ale punerii în aplicare a Codului Vamal modernizat pentru administrațiile naționale, Comisie și comerț, Consiliul a efectuat o serie de modificări, majoritatea de natură tehnică, a căror prezentare generală este cuprinsă în secțiunea 3.

2.   Amendamente ale PE

2.1.   Amendamentele acceptate de către Consiliu

Parlamentul European a adoptat 27 de amendamente (4) la propunere, dintre care 24 au fost acceptate, în întregime sau parțial, în poziția comună a Consiliului. Acestea sunt amendamentele 5, 6, 7, 9, 10, 11, 12 (parțial), 13, 14 (parțial), 15 (parțial), 20, 21 (parțial), 22, 23, 24, 25, 28, 29, 30, 31, 32 (parțial), 33, 34 și 35.

2.2.   Amendamentele care nu au fost acceptate sau care au fost acceptate parțial de către Consiliu

Amendamentul 12

Acest amendament a fost acceptat parțial, însă cu o formulare mai precisă, pe care Consiliul o consideră mai adecvată, în ceea ce privește descrierea scutirii referitoare la declarațiile verbale de bunuri.

Amendamentul 14

Acest amendament a fost acceptat parțial. Consiliul consideră că, în ceea ce privește dispoziția privind măsurile de punere în aplicare [noul alineat (5) în textul Consiliului], competențele de executare ar trebui să privească colectarea datelor vizată în (noile) alineate și la alineatul (4): specificarea surselor datelor, altele decât declarațiile vamale, și, de asemenea, datele statistice comunicate de către operatorii economici care beneficiază de noi simplificări în materie de formalități și controale vamale. În plus, Consiliul a subliniat necesitatea instituirii unui sistem eficient care ar reduce la minim sarcina administrativă.

Amendamentul 15

Consiliul este în măsură să accepte parțial acest amendament. Statele membre pot utiliza în continuare alte surse de date în vederea elaborării statisticilor naționale până la data punerii în aplicare a mecanismului reciproc de schimb de date. Trimiterea la articolul 7 alineatul (3) a fost înlocuită cu trimiterea la articolul 7 alineatul (2).

Amendamentul 18

Consiliul consideră că o formulare mai precisă ar fi mai adecvată (a se vedea secțiunea 3).

Amendamentul 21

Consiliul consideră că serii limitate de date pot fi, de asemenea, solicitate pentru datele prevăzute conform articolului 4 alineatul (2) (în textul poziției comune).

Amendamentul 26

Consiliul consideră că, începând de la data punerii în aplicare a mecanismului reciproc de schimb de date prin mijloace electronice, înregistrările privind importurile și exporturile ar trebui comunicate autorității statistice naționale a statului membru care este desemnat în înregistrare ca fiind statul membru de destinație, la import, sau statul membru real de export, la export.

Amendamentul 27

Consiliul nu a acceptat acest amendament, dar a prevăzut o soluție alternativă, în temeiul articolului 4 alineatul (2) (în textul poziției comune — a se vedea secțiunea 3).

Amendamentul 32

Consiliul a acceptat parțial acest amendament, cu o ușoară reformulare („în funcție de subpoziția TARIC și preferințe”).

3.   Elemente noi introduse de către Consiliu

Prezenta secțiune cuprinde o prezentare generală a noilor elemente introduse de către Consiliu în poziția sa comună, pe lângă amendamentele Parlamentului European acceptate. Această prezentare generală lasă deoparte, în mod deliberat, noile elemente de natură strict tehnică sau redacțională.

Ar trebui menționat, de asemenea, faptul că modificările introduse de către Consiliu au dus la o restructurare a propunerii și la o renumerotare ulterioară a considerentelor și a alineatelor în unele articole.

3.1.   Considerentul 3

Acest considerent explică faptul că, în urma introducerii în Codul Vamal Modernizat a unor facilitări pentru operatori, sub forma unor simplificări ale formalităților și controalelor vamale, este posibil ca declarațiile vamale să nu fie disponibile; în cazul în care astfel de declarații constituie sursa datelor statistice pentru comerțul exterior, regulamentul trebuie să prevadă măsuri care să garanteze transmiterea datelor de către operatorii care beneficiază de facilități.

3.2.   Considerentul 4

Acest considerent face o trimitere la decizia „e-customs”, în temeiul căreia se instituie un sistem vamal electronic pentru schimbul de date cuprinse în declarațiile vamale. Scopul este ca sistemul de schimb de date utilizat pentru statistici să beneficieze cât se poate de mult de infrastructura instituită de autoritățile vamale.

3.3.   Articolul 4 alineatul (2)

Acest nou alineat instituie principiul potrivit căruia operatorii care beneficiază de facilități care pot avea drept consecință indisponibilitatea declarațiilor vamale și a datelor statistice aferente ar trebui să furnizeze aceste date statistice.

3.4.   Articolul 4 alineatul (5)

Consiliul a adăugat o teză pentru a se asigura de reducerea la minim a sarcinii administrative asupra comerțului și administrațiilor care provine din procesul colectării de date.

3.5.   Articolul 5 alineatul (4)

Consiliul a adăugat o trimitere la datele comunicate în temeiul articolului 4 alineatul (2).

3.6.   Articolul 7 alineatul (2)

În poziția sa comună, Consiliul nu a acceptat amendamentul nr. 26 al Parlamentului European (astfel cum este explicat în secțiunea 2), întrucât consideră că, începând de la data punerii în aplicare a mecanismului de schimb de date prin mijloace electronice, datele ar trebui comunicate de către autoritățile vamale autorității statistice naționale a statului membru (de destinație sau real de export). În plus, Consiliul consideră că mecanismul sus-menționat ar trebui pus în aplicare cel mai târziu de la data de la care se va aplica secțiunea relevantă din Codul vamal modernizat.

IV.   CONCLUZIE

Consiliul consideră că poziția sa comună, concepută în urma unei examinări aprofundate a propunerii pe durata mandatelor a două președinții și sprijinită în totalitate de către Comisie, este pe deplin conformă cu obiectivele propunerii.

În plus, poziția comună acceptă marea majoritate a amendamentelor Parlamentului European.

Elementele noi introduse de către Consiliu reflectă necesitatea de a adapta textul la contextul practic și tehnic și de a optimiza echilibrul între cerințele administrațiilor vamale și facilitările vamale acordate comerțului.


(1)  JO L 145, 4.6.2008, p. 1.

(2)  Opt amendamente (nr. 1-4, 8, 16, 17 și 19) nu se referă la toate versiunile lingvistice și, prin urmare, nu au fost supuse la vot.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, JO L 117, 4.5.2005, p. 13.

(4)  A se vedea nota de subsol 2.


31.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 75/67


POZIȚIA COMUNĂ (CE) NR. 14/2009

adoptată de Consiliu la 16 februarie 2009

în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din … de instituire a Grupului autorităților europene de reglementare în domeniul telecomunicațiilor (GERT)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2009/C 75 E/05)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Prin Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (directiva-cadru) (4), Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (directiva privind accesul) (5), Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (directiva privind autorizarea) (6), Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (7) și Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice (directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (8) (denumite împreună „directiva-cadru și directivele individuale”) se dorește crearea unei piețe interne a comunicațiilor electronice în cadrul Comunității, asigurându-se, în același timp, un nivel ridicat de investiții, de inovare și protecție a consumatorilor printr-o concurență sporită.

(2)

Necesitatea aplicării unitare a cadrului de reglementare UE în toate statele membre este esențială pentru succesul dezvoltării unei piețe interne de rețele și servicii de comunicații electronice. Cadrul de reglementare UE stabilește obiectivele care trebuie îndeplinite și reprezintă un cadru de acțiune pentru autoritățile naționale de reglementare (ANR-uri), acordând acestora, totodată, în anumite domenii, un grad de flexibilitate în aplicarea normelor în funcție de condițiile naționale.

(3)

Având în vedere necesitatea de a dezvolta o practică de reglementare unitară și de a aplica în mod uniform cadrul de reglementare UE, Comisia a înființat Grupul entităților europene de reglementare (GER) prin Decizia 2002/627/CE a Comisiei din 29 iulie 2002 de instituire a Grupului entităților europene de reglementare în domeniul rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (9) cu rolul de a acorda consultanță și asistență Comisiei în dezvoltarea pieței interne și, la un nivel mai general, pentru a asigura o interfață între ANR-uri și Comisie.

(4)

GER a adus o contribuție pozitivă pentru a asigura o practică de reglementare unitară prin facilitarea cooperării dintre ANR-uri, precum și dintre acestea și Comisie. Această abordare de dezvoltare a unei consecvențe sporite în activitățile ANR-urilor prin schimbul de informații și cunoștințe bazate pe experiența lor practică s-a dovedit încununată de succes în scurtul timp scurs de la punerea sa în aplicare. Este necesară o cooperare continuă și intensificată între ANR-uri în vederea dezvoltării viitoare a pieței interne a rețelelor și serviciilor de comunicații electronice.

(5)

Acest lucru necesită consolidarea GER și recunoașterea sa în cadrul de reglementare UE ca Grup al autorităților europene de reglementare în domeniul telecomunicațiilor („GERT”). GERT nu ar trebui să fie nici o agenție comunitară și nici nu ar trebui să aibă personalitate juridică. GERT ar trebui să înlocuiască GER, să furnizeze expertiză și să-și câștige încrederea prin independența sa, prin calitatea serviciilor sale de consultanță și a informațiilor diseminate, prin transparența procedurilor și metodelor sale de operare și prin eforturile depuse în îndeplinirea atribuțiilor sale.

(6)

GERT ar trebui, prin crearea unei baze comune de expertiză, să asiste ANR-urile fără a le înlocui în funcțiile actuale ale acestora și fără a dubla activitățile aflate deja în desfășurare, și să sprijine Comisia în îndeplinirea responsabilităților sale.

(7)

GERT ar trebui să continue activitatea GER, susținând cooperarea între ANR-uri, și dintre acestea și Comisie, pentru a asigura aplicarea unitară, în toate statele membre, a cadrului UE de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, contribuind astfel la dezvoltarea pieței interne.

(8)

De asemenea, GERT ar trebui să servească drept organism de reflecție, dezbatere și consultanță în domeniul comunicațiilor electronice pentru Parlamentul European, Consiliu și Comisie. În consecință, GERT ar trebui să ofere consultanță Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, la cererea acestora sau din proprie inițiativă.

(9)

Activitatea GERT ar trebui să se axeze pe reglementarea ex-ante a piețelor de comunicații electronice, în special în contextul procedurii de analiză a pieței. GERT ar trebui să își exercite atribuțiile în cooperare cu grupurile și comitetele existente și fără a aduce atingere rolului acestora, precum Comitetul pentru comunicații, instituit prin Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), Comitetul pentru spectrul de frecvențe radio instituit în temeiul Deciziei 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în Comunitatea Europeană (decizia privind spectrul de frecvențe radio) (10), Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio instituit prin Decizia 2002/622/CE a Comisiei din 26 iulie 2002 de instituire a unui Grup pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (11) și Comitetul de contact instituit în temeiul Directivei 97/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1997 de modificare a Directivei 89/552/CEE privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (12).

(10)

Deoarece obiectivele acțiunii propuse, și anume dezvoltarea în continuare a unor practici unitare de reglementare printr-o cooperare și coordonare intensificată între ANR-uri, precum și între acestea și Comisie, printre altele prin schimburi de informații, în vederea dezvoltării în continuare a pieței interne a rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, având în vedere domeniul de aplicare extins la nivel UE al prezentului regulament, și pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor în cauză,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Obiect, domeniu de aplicare și atribuții

Articolul 1

Obiect, domeniu de aplicare și obiective

(1)   Se instituie un grup consultativ al autorităților naționale de reglementare („ANR-uri”) pentru rețele și servicii de comunicații electronice, denumit Grupul autorităților europene de reglementare în domeniul telecomunicațiilor, (GERT).

(2)   GERT acționează în cadrul domeniului de aplicare al Directivei 2002/21/CE (directiva-cadru) și al Directivei 2002/19/CE, al Directivei 2002/20/CE, al Directivei 2002/21/CE, al Directivei 2002/22/CE și al Directivei 2002/58/CE (directivele individuale), și anume în ceea ce privește aspectele legate de reglementarea economică a piețelor de comunicații electronice.

(3)   GERT își îndeplinește atribuțiile în mod independent, imparțial și transparent. În desfășurarea tuturor activităților sale, GERT urmărește aceleași obiective cu cele urmărite de ANR-uri, astfel cum sunt prevăzute în articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). GERT contribuie, în special, la dezvoltarea și la mai buna funcționare a pieței interne a rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, urmărind să asigure aplicarea coerentă a cadrului comunitar de reglementare pentru comunicații electronice.

(4)   GERT promovează cooperarea între ANR-uri și între ANR-uri și Comisie, și acordă consiliere Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Articolul 2

Rolul GERT în aplicarea cadrului de reglementare UE

(1)   GERT:

(a)

dezvoltă și diseminează în rândul ANR-urilor cele mai bune practici de reglementare, precum abordările comune, metodologiile sau liniile directoare privind punerea în aplicare a cadrului de reglementare UE;

(b)

oferă, la cerere, asistență ANR-urilor privind aspectele legate de reglementare, inclusiv prin emiterea de avize privind litigiile transfrontaliere în conformitate cu articolul 21 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) sau prin furnizarea de asistență ANR-urilor în contextul analizei piețelor relevante, în conformitate cu articolul 16 din respectiva directivă.

(c)

emite avize privind proiectele de decizie, recomandările și liniile directoare ale Comisiei, menționate la alineatul (2);

(d)

elaborează rapoarte sau oferă consiliere, la cererea Comisiei sau din proprie inițiativă, și furnizează consiliere Parlamentului European și Consiliului, la cererea acestora sau din proprie inițiativă, privind toate aspectele legate de comunicațiile electronice care intră în sfera sa de competență;

(e)

asistă, la cerere, Parlamentul European, Consiliul, Comisia și ANR-urile în diseminarea celor mai bune practici în domeniul reglementării către țările terțe.

(2)   Proiectele de decizii, recomandările și liniile directoare menționate la alineatul (1) litera (c) sunt:

(a)

deciziile și avizele privind proiecte de măsuri ale ANR-urilor cu privire la definirea pieței, desemnarea întreprinderilor care au o putere semnificativă pe piață și impunerea de măsuri corective, în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru);

(b)

recomandările și liniile directoare privind forma, conținutul și nivelul de detalii ale notificărilor, în conformitate cu articolul 7a din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru);

(c)

recomandările privind piețele relevante de produse și servicii, în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru);

(d)

deciziile privind identificarea piețelor transnaționale, în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru);

(e)

recomandările privind armonizarea, în conformitate cu articolul 19 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru);

(f)

deciziile care autorizează sau interzic unei ANR să ia măsuri excepționale, în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul).

(3)   ANR-urile și Comisia țin seama în cea mai mare măsură de orice aviz, recomandare sau de cele mai bune practici de reglementare adoptate de GERT.

CAPITOLUL II

Organizarea gert

Articolul 3

Structura

(1)   GERT este constituit din conducătorii sau reprezentanții la nivel înalt ai ANR-urilor care au în fiecare stat membru ca principală atribuție supravegherea funcționării de zi cu zi a pieței de rețele și servicii de comunicații electronice.

(2)   Fiecare stat membru desemnează un singur reprezentant în cadrul GERT.

(3)   Comisia are un statut de observator și este reprezentată la nivel corespunzător.

(4)   ANR-urile din statele Spațiului Economic European (SEE) și din statele candidate în vederea aderării la Uniunea Europeană au statut de observator și sunt reprezentate la nivel corespunzător.

Articolul 4

Normele de funcționare

(1)   GERT își adoptă regulamentul de procedură și îl pune la dispoziția publicului.

(2)   Avizele, cele mai bune practici de reglementare și rapoartele GERT se adoptă cu o majoritate de două treimi din membrii GERT. Fiecare membru are un vot.

Regulamentul de procedură prevede în detaliu etapele care trebuie urmate în cadrul procedurii de vot, inclusiv condițiile în care un membru poate acționa în numele unui alt membru, normele care guvernează cvorumurile și termenele de notificare a reuniunilor. De asemenea, regulamentul de procedură poate stabili proceduri privind votul în regim de urgență.

Avizele, cele mai bune practici de reglementare și rapoartele adoptate de GERT sunt făcute publice și indică rezervele unei ANR, la cererea acesteia.

(3)   GERT își alege președintele și vicepreședinții dintre rândul membrilor săi, cu respectarea regulamentului de procedură. Durata mandatelor președintelui și ale vicepreședinților este de un an. Președintele și vicepreședinții au responsabilitatea de a reprezenta GERT.

(4)   Reuniunile plenare ale GERT sunt convocate de președinte și au loc cel puțin de patru ori pe an în sesiune ordinară. Reuniunile extraordinare sunt, de asemenea, convocate la inițiativa președintelui, la solicitarea Comisiei sau la solicitarea a cel puțin o treime din membrii GERT. Ordinea de zi a reuniunii este stabilită de președinte și făcută publică.

(5)   Activitatea GERT poate fi organizată, după caz, în grupuri de lucru ale experților.

(6)   Comisia este invitată la toate reuniunile plenare ale GERT și poate fi invitată să participe la reuniunile grupurilor de lucru ale experților.

(7)   Experții din statele SEE și din statele candidate în vederea aderării la Uniunea Europeană pot participa la reuniunile GERT în calitate de observatori. GERT poate invita alți experți și observatori să participe la reuniunile sale.

CAPITOLUL III

Dispoziții generale

Articolul 5

Consultare

Înaintea adoptării avizelor, a celor mai bune practici de reglementare sau a rapoartelor, GERT se consultă, după caz, cu părțile interesate și le oferă posibilitatea de a face observații într-un interval de timp rezonabil. GERT pune la dispoziția publicului rezultatele procedurii de consultare, fără a aduce atingere articolului 8.

Articolul 6

Transparență și responsabilitate

(1)   GERT își desfășoară activitățile cu un nivel ridicat de transparență. GERT se asigură că publicul și orice parte interesată primesc informații obiective, certe și ușor accesibile, în special în legătură cu rezultatele activității sale.

(2)   GERT adoptă anual și după consultarea Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei, un program de lucru pentru anul următor, îl transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și îl pune la dispoziția publicului. GERT publică, de asemenea, un raport anual cu privire la activitățile sale.

(3)   Parlamentul European și Consiliul pot solicita GERT informații privind aspecte relevante legate de activitățile GERT.

Articolul 7

Furnizarea de informații către GERT

Comisia și ANR-urile furnizează informațiile solicitate de GERT în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale. Informațiile sunt gestionate în conformitate cu normele stabilite la articolul 5 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

Articolul 8

Confidențialitate

GERT nu publică sau dezvăluie terților informațiile pe care le prelucrează sau le primește, în legătură cu care a fost solicitată confidențialitatea.

În cazul în care recomandarea solicitată sau întrebarea adresată este de natură confidențială, membrii GERT, precum și observatorii și orice altă persoană au obligația de a nu divulga nicio informație de care dispun ca rezultat al activității GERT sau a grupurilor de lucru de experți.

Articolul 9

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 31 decembrie 2009.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, …

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele


(1)  JO C 224, 30.8.2008, p. 50.

(2)  JO C 257, 9.10.2008, p. 51.

(3)  Avizul Parlamentului European din 24 septembrie 2008 (nepublicat în Jurnalul Oficial), Poziția Comună a Consiliului din 16 februarie 2009 și Poziția Parlamentului European din …

(4)  JO L 108, 24.4.2002, p. 33.

(5)  JO L 108, 24.4.2002, p. 7.

(6)  JO L 108, 24.4.2002, p. 21.

(7)  JO L 108, 24.4.2002, p. 51.

(8)  JO L 201, 31.7.2002, p. 37.

(9)  JO L 200, 30.7.2002, p. 38.

(10)  JO L 108, 24.4.2002, p. 1.

(11)  JO L 198, 27.7.2002, p. 49.

(12)  JO L 202, 30.7.1997, p. 60.


EXPUNERE DE MOTIVE A CONSILIULUI

I.   INTRODUCERE

La 16 noiembrie 2007, Comisia a adoptat propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Autorității europene de reglementare a pieței comunicațiilor electronice (1). La 19 noiembrie 2007, Consiliul a primit propunerea Comisiei (2).

Parlamentul European a adoptat avizul său la prima lectură la 24 septembrie 2008.

Comitetul Regiunilor a adoptat avizul său la 19 iunie 2008 (3).

Comitetul Economic și Social a adoptat avizul său la 29 mai 2008 (4).

Comisia a modificat propunerea sa la 5 noiembrie 2008 (5).

Consiliul a adoptat poziția comună la 16 februarie 2009.

II.   OBIECTIV

Regulamentul propus, care face parte din cadrul reglementar al UE în domeniul comunicațiilor electronice propus de Comisie în noiembrie 2007, are drept obiectiv crearea unui nou organism comunitar. În cadrul domeniului de aplicare al directivei-cadru și al directivelor specifice, acesta ar contribui la îmbunătățirea funcționării pieței interne a rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, inclusiv, în special, la dezvoltarea comunicațiilor electronice la nivel comunitar. Organismul ar juca rolul de centru de expertiză pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice la nivelul UE, bazându-se pe experiența autorităților naționale de reglementare. Astfel, aplicarea conform normelor cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice ar fi unitară, ceea ce ar consolida concurența și ar contribui la creșterea competitivității.

III.   ANALIZA POZIȚIEI COMUNE

1)   Observații generale

Deși Consiliul a optat pentru un format de act juridic diferit de cel propus de Comisie, poziția comună integrează majoritatea amendamentelor adoptate de Parlamentul European la prima lectură, in extenso, parțial sau în liniile mari ale acestora.

Aceasta conține, de asemenea, o serie de noi modificări care urmăresc crearea unui organism flexibil și independent care ar fi dotat cu o structură de sprijin de drept privat.

O parte dintre amendamentele adoptate de Parlamentul European nu sunt reflectate în poziția comună, deoarece Consiliul a convenit că nu sunt utile sau acceptabile sau, în câteva situații, deoarece dispozițiile din propunerea inițială a Comisiei au fost eliminate sau reformulate integral.

Mai ales, Consiliul a adoptat poziția sa comună în perspectiva ameliorării și a consolidării actualelor structuri, în special în ceea ce privește Grupul european al autorităților de reglementare (ERG). Noul organism propus ar trebui să înlocuiască ERG și să amelioreze modalitățile de funcționare ale acestuia pentru a asigura o mai mare transparență și eficacitate în cadrul procesului decizional. Consiliul a optat în favoarea acordării ERG a unui statut formal printr-un regulament comunitar, stabilind într-un mod mai precis sarcinile, modalitățile de funcționare, precum și relațiile acestuia cu instituțiile comunitare. Acest nou organism, denumit GERT („Grupul european al autorităților de reglementare din domeniul telecomunicațiilor”) nu ar fi o agenție comunitară și nu ar avea personalitate juridică. Acesta ar fi dotat cu o structură de sprijin de drept privat. Astfel, GERT ar fi instituit drept un organism flexibil și eficace, care ar acționa într-un mod independent, în limitele atribuțiilor sale, în special în domeniul de aplicare al directivei-cadru și al directivelor specifice.

Consiliul a adăugat un anumit număr de dispoziții pentru a asigura o alcătuire clară a GERT, o organizare internă proporțională cu atribuțiile sale și modalități de luare a deciziilor simple și eficace. Consiliul, ca și Parlamentul European, a considerat important ca noul organism să își exercite activitățile într-un mod transparent și să fie responsabil față de instituțiile europene.

2)   Observații specifice

a)   Obiect, domeniu de aplicare și scopuri

Consiliul împărtășește opinia Comisiei și a Parlamentului European conform căreia noul organism ar trebui să fie creat în cadrul pieței interne de rețele și servicii de comunicații electronice (amendamentele 7-13). Noul organism, care ar avea un rol consultativ, ar trebui să acorde sprijin ANR-urilor („Autoritățile naționale de reglementare”) și să sprijine Comisia în îndeplinirea sarcinilor sale (amendamentul 12). De asemenea, acesta ar trebui să servească drept organism de reflecție, dezbatere și consultanță în domeniul comunicațiilor electronice pentru Parlamentul European, Consiliu și Comisie și să le acorde consultanță, la cererea lor sau din proprie inițiativă (amendamentele 17-18, 52). Într-adevăr, acesta ar trebui să înlocuiască ERG („European Regulators' Group”), care oferă în prezent consiliere și asistență Comisiei în dezvoltarea pieței interne (amendamentul 13). Noul organism ar trebui să continue activitatea ERG, urmărind cooperarea între autoritățile naționale de reglementare, și dintre acestea și Comisie, pentru a asigura aplicarea unitară, în toate statele membre, a cadrului de reglementare pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice și, în consecință, pentru a contribui la dezvoltarea pieței interne (amendamentele 11, 48-49, 53).

Consiliul împărtășește opinia Comisiei și a Parlamentului European conform căreia activitățile noului organism trebuie să se înscrie în domeniul de aplicare al directivei-cadru și al directivelor specifice și să fie stabilite într-un mod clar (amendamentele 47-50, 56-60, 64, 69, 75-78, 80, 85, 87, 91-92, 97, 98, 99, 105). De comun acord cu Parlamentul European, Consiliul consideră că GERT are drept sarcină, de asemenea, să elaboreze și să disemineze în rândul ANR-urilor cele mai bune practici de reglementare, precum abordările, metodologiile sau liniile directoare comune privind punerea în aplicare a cadrului de reglementare (amendamentul 53). De asemenea, Consiliul împărtășește opinia celor două instituții conform căreia ENISA („Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor”) nu ar trebui să devină o componentă a noului organism care nu ar trebui să dețină competențe la nivel european în ceea ce privește chestiunile de securitate a rețelelor informatice și a datelor [amendamentele 9-10, 24, 27, 36, 50, 56, 65, 89, 107 litera (d), 143].

Spre deosebire de Parlamentul European, Consiliul consideră că denumirea GERT („Grupul european al autorităților de reglementare din domeniul telecomunicațiilor”) ar fi o denumire mai adecvată pentru acest nou organism decât ORET („Organismul reglementatorilor europeni în domeniul telecomunicațiilor”) (amendamentul 47). Deși Consiliul este de acord cu Parlamentul European asupra necesității unei baze mai solide pentru a crea un astfel de organism (amendamentul 8), acesta consideră că GERT nu ar trebui să aibă caracteristicile unei agenții și nici să fie dotat cu personalitate juridică (amendamentele 14, 51). Ca și Parlamentul European, Consiliul consideră că GERT ar furniza expertiză și ar instaura încredere în virtutea independenței sale, a calității serviciilor de consultanță acordate și a informațiilor diseminate, a transparenței procedurilor și metodelor sale de funcționare și a eforturilor depuse în îndeplinirea sarcinilor sale (amendamentul 12). Într-adevăr, Consiliul consideră că instituirea GERT prin regulament comunitar este necesară în scopul de a dezvolta în continuare o practică unitară de reglementare printr-o cooperare și coordonare intensificată între ANR-uri, precum și între acestea și Comisie, în vederea consolidării pieței interne a serviciilor de comunicații electronice.

Principiul proporționalității ar interzice depășirea a ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului urmărit. Consiliul consideră că acest obiectiv poate fi atins de către GERT, care este un organism mai puțin formal și mai puțin birocratic decât o agenție comunitară.

În ceea ce privește sarcinile GERT, spre deosebire de Parlamentul European, Consiliul consideră că activitățile GERT ar trebui axate în special pe aspectele legate de reglementarea economică a piețelor de comunicații electronice, excluzând atribuțiile nedefinite în mod clar în prealabil (amendamentele 16, 19, 20, 22, 26, 28, 68, 70, 71, 79, 81-84, 86, 93, 95, 102, 103-104, 106). Consiliul nu împărtășește opinia Parlamentului European conform căreia GERT ar trebui, de asemenea, să ofere consultanță actorilor de pe piață (amendamentele 15, 54), întrucât consideră că GERT ar trebui să își poată îndeplini sarcinile într-un mod independent, evitând orice conflict de interese. Deși Consiliul consideră că este necesar ca GERT să depună eforturi pentru a își îndeplini sarcinile în colaborare cu grupurile și comitetele existente, nu consideră necesar ca GERT să ofere consultanță acestor grupuri și comitete (amendamentele 81-84, 88).

b)   Alcătuire și metode de funcționare

Consiliul împărtășește opinia Parlamentului European conform căreia noul organism ar trebui să fie alcătuit din responsabili la nivel înalt ai autorității naționale de reglementare instituită în fiecare stat membru, având ca principală îndatorire supravegherea funcționării de zi cu zi a pieței rețelelor și serviciilor electronice de comunicații electronice, și să includă un membru din fiecare stat membru. Acesta este, de asemenea, de acord cu necesitatea acordării Comisiei a statutului de observator (amendamentul 108) și cu aceea ca noul organism să aibă un președinte și vicepreședinți aleși dintre membrii săi (amendamentul 109). Consiliul împărtășește opinia Parlamentului European potrivit căreia noul organism ar trebui să își execute sarcinile într-un mod independent, imparțial și transparent (amendamentul 112) și ar trebui să decidă pe baza unei majorități de două treimi a membrilor (amendamentul 111). Împreună cu Parlamentul European, Consiliul consideră că ANR-urile și Comisia ar trebui să țină cont în cea mai mare măsură de avizele difuzate de GERT (amendamentul 72).

Consiliul este de acord cu simplificarea structurii și a sarcinilor noului organism propusă de Parlamentul European, în special față de structura propusă de Comisie [amendamentele 107, literele (d) și (e), 115-117, 119-120, 122, 125, 129-130, 138, 143-147] și împărtășește opinia Parlamentului European privind anumite metode de funcționare, ca de exemplu, adoptarea de noul organism a unui regulament intern (amendamentul 111) sau convocarea de reuniuni (amendamentul 110).

Cu toate acestea, Consiliul se pronunță în favoarea unei structuri mai puțin formale și mai puțin birocratice din punct de vedere organizațional și financiar decât cea propusă de Parlamentul European. Consiliul nu consideră necesară pentru buna îndeplinire a sarcinilor GERT crearea unui consiliu al autorităților de reglementare și nici a unui post de director general (amendamentele 107, 108, 114, 126-127, 131, 133-139, 142). Pentru a asigura independența GERT, Consiliul consideră că GERT nu ar trebui să beneficieze de finanțare totală sau parțială de la bugetul comunitar al GERT (amendamentele 37, 51, 168, 149-151, 153-154). Pentru a asigura aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, Consiliul este de părere că alegerea formatului de agenție comunitară nu este nici necesară, nici proporțională sarcinilor încredințate GERT (amendamentele 14, 51, 163, 168). În ceea ce privește durata de doi ani și jumătate a mandatului președintelui și al vicepreședinților, Consiliul consideră adecvat un mandat mai scurt, de un an (amendamentul 109).

c)   Transparență și confidențialitate

Ca și Parlamentul European, Consiliul consideră că, după caz, înaintea emiterii avizelor, a recomandării celor mai bune practici de reglementare sau a elaborării rapoartelor, GERT ar trebui să consulte părțile interesate și să le ofere posibilitatea de a formula observații într-un interval de timp rezonabil.

Rezultatele procedurii de consultare ar trebui în principiu să fie făcute publice, iar rezervele formulate de o ANR să figureze în rezultate la solicitarea acesteia (amendamentul 156). Consiliul este de acord cu Parlamentul European că GERT ar trebui să își îndeplinească activitățile într-un mod foarte transparent (amendamentul 31).

Acesta este de acord și cu principiul potrivit căruia GERT ar trebui să publice programul său anual și un raport anual privind activitățile sale și să răspundă pentru activitățile sale în fața Parlamentului European și a Consiliului, deși modalitățile organizaționale propuse de Parlamentul European sunt diferite prin modul lor de concepție de cele ale Consiliului (amendamentele 101, 118, 124, 136, 139-142, 152). Ca și Parlamentul European, Consiliul consideră că GERT ar trebui să respecte în mod corespunzător principiul confidențialității (amendamentele 39-40, 96). În special, Consiliul consideră că GERT nu ar trebui să publice sau să dezvăluie terților informațiile pe care le prelucrează sau le primește și în legătură cu care a fost solicitată confidențialitatea. Mai mult, membrii GERT, observatorii, precum și orice altă persoană au obligația de a nu dezvălui nicio informație de care dispun ca rezultat al activității GERT sau a grupurilor de experți.


(1)  COM(2007) 699 final.

(2)  Doc. 15408/07.

(3)  JO C 257, 9.10.2008, p. 68.

(4)  TEN/327-329 — CESE 984/2008 — 2007/0247 (COD) — 2007/0248 (COD) — 2007/0249 (COD).

(5)  COM(2008) 720 final.