10.2.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 33/1

POZIȚIA COMUNĂ (CE) NR. 1/2009

adoptată de Consiliu la 17 decembrie 2008

în vederea adoptării unui Regulament (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din … de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și de stabilire a conținutului anexelor acestuia

(Text cu relevanță pentru SEE și Elveția)

(2009/C 33 E/01)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 42 și 308,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (3) prevede ca stabilirea conținutului anexelor II, X și XI la respectivul regulament să aibă loc înainte de data aplicării acestuia.

(2)

Anexele I, III, IV, VI, VII, VIII și IX la Regulamentul (CE) nr. 883/2004 ar trebui adaptate astfel încât să ia în considerare atât cerințele statelor membre care au aderat la Uniunea Europeană de la data adoptării regulamentului respectiv, cât și evoluțiile recente înregistrate în alte state membre.

(3)

Articolul 56 alineatul (1) și articolul 83 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 prevăd stabilirea, în anexa XI la respectivul regulament, a unor dispoziții speciale referitoare la punerea în aplicare a legislației anumitor state membre. Anexa XI are drept scop luarea în considerare a particularităților diferitelor sisteme de securitate socială din statele membre pentru a facilita aplicarea normelor privind coordonarea. O serie de state membre au solicitat includerea în respectiva anexă a unor dispoziții referitoare la aplicarea legislației lor privind securitatea socială și au furnizat Comisiei explicații juridice și practice ale legislațiilor și sistemelor lor.

(4)	Din motive de coerență și de simplificare, este necesară o abordare comună pentru a asigura tratarea similară, în principiu, a punctelor, referitoare la state membre diferite, de natură similară sau care urmăresc același obiectiv.

(5)

Deoarece scopul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 constă în coordonarea legislației privind securitatea socială pentru care statele membre sunt în mod exclusiv competente, dispozițiile incompatibile cu scopul sau obiectivele sale și dispozițiile care nu fac decât să clarifice interpretarea legislației naționale nu ar trebui să fie incluse în regulamentul respectiv.

(6)

Unele solicitări au ridicat probleme comune mai multor state membre: prin urmare, aceste chestiuni ar trebui tratate la un nivel mai general, fie printr-o clarificare în cadrul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 sau într-o anexă a sa, care ar trebui modificată în consecință, fie prin intermediul unei dispoziții în regulamentul de punere în aplicare menționat la articolul 89 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, în loc de introducerea în anexa XI a unor dispoziții similare pentru mai multe state membre.

(7)

Articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 ar trebui modificat în vederea clarificării și a extinderii domeniului său de aplicare și pentru a se asigura că membrii de familie ai foștilor lucrători frontalieri pot de asemenea beneficia de posibilitatea de a continua un tratament medical în țara în care persoana asigurată și-a desfășurat activitatea și după pensionarea acesteia, cu excepția cazului în care statul membru în care lucrătorul frontalier și-a desfășurat ultima dată activitatea este inclus în lista din anexa III.

(8)	De asemenea, anumite aspecte ar trebui să fie tratate în alte anexe la Regulamentul (CE) nr. 883/2004, în funcție de scopul și conținutul acestora, și nu în anexa XI la regulamentul respectiv, pentru a se asigura consecvența în cadrul anexelor la respectivul regulament.

(9)	Dispozițiile adăugate de unele state membre în anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 sunt în prezent reglementate de anumite dispoziții generale ale Regulamentului (CE) nr. 883/2004. În consecință, un număr de dispoziții din anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 au devenit redundante.

(10)

Pentru a facilita utilizarea Regulamentului (CE) nr. 883/2004 de către cetățenii care solicită informații sau depun cereri la instituțiile din statele membre, trimiterile la legislația din statele membre în cauză ar trebui să se facă și în limba originală, ori de câte ori acest lucru este necesar, pentru a evita orice confuzie.

(11)	Regulamentul (CE) nr. 883/2004 ar trebui, prin urmare, să fie modificat în consecință.

(12)	Regulamentul (CE) nr. 883/2004 prevede că urmează a se aplica începând cu data intrării în vigoare a regulamentului de punere în aplicare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la aceeași dată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se modifică după cum urmează:

(1)

Se introduce următorul considerent după considerentul (17):

„(17a)

Din momentul în care legislația unui stat membru devine aplicabilă unei persoane în temeiul titlului II din prezentul regulament, condițiile de afiliere și de obținere a dreptului la prestații ar trebui definite în legislația statului membru competent, cu respectarea dreptului comunitar.”

(2)

Se introduce următorul considerent după considerentul (18):

„(18a)

Principiul legislației aplicabile unice are o mare importanță și ar trebui consolidat. Aceasta nu ar trebui să însemne, totuși, că simpla acordare a unei prestații, în conformitate cu prezentul regulament și incluzând plata unor cotizații pentru asigurare sau a unei acoperiri de asigurare pentru beneficiar, conferă legislației statului membru a cărui instituție a acordat prestația statutul de legislație aplicabilă persoanei în cauză.”

(3)

La articolul 1 se adaugă următorul punct:

„(va)

«Prestații în natură» înseamnă:

(i)

în sensul titlului III, capitolul 1 (prestații de boală, de maternitate și de paternitate asimilate) înseamnă prestații în natură, prevăzute în legislația unui stat membru, care vizează să acopere, să pună la dispoziție, să plătească direct sau să ramburseze costul îngrijirilor medicale și al produselor și serviciilor auxiliare tratamentului. Acestea includ și prestațiile în natură pentru îngrijirea pe termen lung.

(ii)

În sensul titlului III capitolul 2 (accidente la locul de muncă și boli profesionale), toate prestațiile în natură referitoare la accidente la locul de muncă și boli profesionale, astfel cum sunt definite la punctul (i) și prevăzute în cadrul regimurilor privind accidentele de muncă și bolile profesionale ale statelor membre.”

(4)

La articolul 3, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Prezentul regulament nu se aplică:

(a)	asistenței sociale sau medicale sau

(b)

prestațiilor acordate în legătură cu care un stat membru își asumă răspunderea pentru prejudiciile cauzate persoanelor și oferă compensații, cum ar fi pentru victimele de război și ale acțiunilor militare sau pentru consecințele acestora; pentru victimele infracțiunilor, ale asasinatelor sau ale actelor teroriste; pentru victimele acțiunilor unor agenți ai statului membru aflați în exercițiul funcțiunii; sau pentru victimele care au suferit nedreptăți din motive politice sau religioase sau legate de familia acestora.”

(5)

La articolul 14, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În cazul în care legislația unui stat membru condiționează dreptul la asigurare voluntară sau la asigurare facultativă continuă de rezidența beneficiarului în statul membru respectiv sau de desfășurarea anterioară a unei activități salariate sau independente, articolul 5 litera (b) se aplică doar în cazul persoanelor care, la un moment dat în trecut, s-au aflat sub incidența legislației statului membru în cauză în temeiul desfășurării unei activități salariate sau independente.”

(6)	La articolul 15, termenul „personal auxiliar” se înlocuiește cu termenul „personal contractual”.

(7)

Articolul 18 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Membrii de familie ai unui lucrător frontalier au dreptul la prestații în natură pe durata șederii lor în statul membru competent.

Cu toate acestea. în cazul în care statul membru competent este inclus în lista din anexa III, membrii de familie si unui lucrător frontalier care își au reședința în același stat membru ca și lucrătorul frontalier respectiv au dreptul la prestații în natură în statul membru competent numai în condițiile stabilite la articolul 19 alineatul (1).

Lista cuprinsă în anexa III este reexaminată în cel mult … (4) pe baza unui raport al Comisiei administrative. Din perspectiva acestui raport, Comisia Europeană poate introduce o propunere de revizuire a listei, dacă este necesar.”

(8)

La articolul 28, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Lucrătorul frontalier care s-a pensionat din motive de limită de vârstă sau de invaliditate are dreptul ca, în caz de boală, să continue să beneficieze de prestații în natură în statul membru în care și-a desfășurat ultima dată activitatea salariată sau independentă, în măsura în care aceste prestații reprezintă o continuare a tratamentului care a început în statul membru respectiv. «Continuare a tratamentului» înseamnă continuarea investigării, diagnosticării și tratamentului unei boli pe parcursul întregii ei durate.

Primul paragraf se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai fostului lucrător frontalier cu excepția cazului în care statul membru în care lucrătorul frontalier și-a desfășurat ultima dată activitatea este inclus în lista din anexa III.

(9)

La articolul 36, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor mai favorabile ale alineatelor (2) și (2a) din prezentul articol, articolul 17, articolul 18 alineatul (1), articolul 19 alineatul (1) și articolul 20 alineatul (1) se aplică, de asemenea, prestațiilor pentru accidente de muncă sau boli profesionale.”

(10)

La articolul 36 se introduce următorul alineat:

„(2a) Instituția competentă nu poate refuza acordarea autorizației prevăzute la articolul 20 alineatul (1) unui lucrător salariat sau care desfășoară activități independente care a suferit un accident la locul de muncă sau a contractat o boală profesională având dreptul la prestații din partea instituției respective în cazul în care nu i se poate acorda un tratament adecvat stării sale de sănătate în statul membru pe teritoriul căruia este rezident, într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea sa actuală de sănătate și evoluția probabilă a bolii sale.”

(11)

La articolul 51, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) În cazul în care legislația sau regimul specific al unui stat membru condiționează dobândirea, menținerea sau recuperarea dreptului la prestații de faptul că persoana în cauză este asigurată în momentul materializării riscului, această condiție se consideră îndeplinită în cazul în care persoana a fost asigurată anterior în temeiul legislației sau al regimului specific din acel stat membru și, în momentul materializării riscului, este asigurată pentru același risc în temeiul legislației unui alt stat membru sau, în absența unei astfel de asigurări, are dreptul la prestații pentru același risc în temeiul legislației altui stat membru. Această ultimă condiție se consideră însă îndeplinită în cazurile menționate la articolul 57.”

(12)

La articolul 52, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În cazul în care, într-un singur stat membru, calculul realizat în temeiul alineatului (1) litera (a) are ca rezultat invariabil o prestație autonomă egală sau mai mare decât prestația pro-rata, calculată în conformitate cu alineatul (1) litera (b), instituția competentă renunță la calculul pro-rata, în următoarele condiții:

(i)	astfel de situații sunt prevăzute în partea 1 din anexa VIII;

(ii)	nicio legislație care cuprinde norme de interzicere a cumulului, astfel cum este prevăzut la articolele 54 și 55, nu este aplicabilă, cu excepția cazurilor în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 55 alineatul (2); și

(iii)

articolul 57 nu este aplicabil, în circumstanțele specifice ale cazului, pentru perioadele desfășurate în temeiul legislației unui alt stat membru.”

(13)

La articolul 52 se adaugă următorul alineat:

„(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatelor (1), (2) și (3), calculul pro-rata nu se aplică regimurilor care acordă prestații pentru care perioadele de timp nu au relevanță pentru calcul, sub rezerva regimurilor enumerate în partea a 2-a din anexa VIII. În astfel de situații, persoana în cauză are dreptul la prestația calculată în conformitate cu legislația statului membru respectiv.”

(14)	La articolul 56 alineatul (1) litera (c), înainte de „în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa XI”, se introduc cuvintele „în cazul în care este necesar”.

(15)

La articolul 56, se adaugă următoarea literă:

„(d)

În cazul în care litera (c) nu se aplică deoarece legislația unui stat membru prevede calcularea prestației nu în funcție de perioadele de asigurare sau de rezidență, ci pe baza altor elemente care nu sunt legate de timp, instituția competentă ia în considerare, pentru fiecare perioadă de asigurare sau de rezidență desfășurată în temeiul legislației unui alt stat membru, valoarea capitalului acumulat, capitalul care este considerat a fi acumulat sau oricare alt element utilizat pentru calcul în temeiul legislației pe care instituția o aplică și împărțit pe unitățile perioadelor corespunzătoare în cadrul regimului de pensii respectiv.”

(16)	La articolul 57, se adaugă următorul alineat: „(4) Prezentul articol nu se aplică regimurilor enumerate în partea a 2-a din anexa VIII.”

(17)	La articolul 62 alineatul (3), termenul „lucrători frontalieri” se înlocuiește cu termenul „șomeri”.

(18)

Se introduce următorul articol:

„Articolul 68a

Acordarea de prestații

În cazul în care prestațiile familiale nu sunt utilizate pentru întreținerea membrilor de familie de către persoana căreia ar trebui să-i fie acordate, instituția competentă își îndeplinește obligațiile legale, acordând aceste prestații persoanei fizice sau juridice care întreține efectiv membrii de familie, la solicitarea și prin intermediul instituției din statul membru de reședință al acestora sau al instituției desemnate sau organismului stabilit în acest scop de către autoritatea competentă din statul membru de reședință al acestora.”

(19)

Articolul 87 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) În cazul în care, în urma aplicării prezentului regulament, o persoană este supusă legislației altui stat membru decât cel determinat în conformitate cu titlul II din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71, legislația respectivă continuă să se aplice atâta timp cât situația relevantă rămâne neschimbată și în orice caz pentru cel mult 10 ani de la data aplicării prezentului regulament, cu excepția cazului în care persoana în cauză solicită să i se aplice legislația aplicabilă în temeiul prezentului regulament. Solicitarea se transmite în termen de trei luni de la data aplicării prezentului regulament instituției competente a statului membru a cărui legislație este aplicabilă în temeiul prezentului regulament, în cazul în care persoana respectivă este supusă legislației statului membru respectiv de la data aplicării prezentului regulament. În cazul în care cererea este transmisă după termenul menționat, schimbarea legii aplicabile are loc din prima zi a lunii următoare.”

(b)	se introduce următorul alineat: „(10a) Mențiunile din anexa III privind Estonia, Spania, Italia, Lituania, Ungaria și Țările de Jos încetează să mai producă efecte după patru ani de la data aplicării prezentului regulament.”

(20)	Anexele se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la data intrării în vigoare a regulamentului de aplicare menționat la articolul 89 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …

Pentru Parlamentul European

Președintele

…

Pentru Consiliu

Președintele

…

(1) JO C 161, 13.7.2007, p.61.

(2) Avizul Parlamentului European din 9 iulie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 17 decembrie 2008 și Poziția Parlamentului European din … (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(3) JO L 166, 30.4.2004, p. 1. Versiune rectificată în JO L 200, 7.6.2004, p. 1.

(4) Cinci ani de la data aplicării prezentului regulament.

ANEXĂ

Modificări ale anexelor la Regulamentul (CE) nr. 883/2004

(A)

Anexa I se modifică după cum urmează:

(1)

În partea I (avansuri din pensii alimentare):

(a)	Titlul „A. BELGIA” se înlocuiește cu „BELGIA”;

(b)	După mențiunea „BELGIA”, se introduce următoarea mențiune: „BULGARIA Pensii alimentare acordate de stat, în temeiul articolului 92 din Codul Familiei.”;

(c)	Titlurile „B. DANEMARCA”, „C. GERMANIA” se înlocuiesc cu „DANEMARCA”, „GERMANIA”;

(d)	După mențiunea de la rubrica „GERMANIA”, se introduc următoarele mențiuni: „ESTONIA Pensii alimentare în conformitate cu Legea privind pensiile alimentare din 21 februarie 2007”; „SPANIA Avansuri din pensiile alimentare în conformitate cu Decretul regal 1618/2007 din 7 decembrie 2007.”;

(e)	Titlul „D. FRANȚA” se înlocuiește cu „FRANȚA”;

(f)

După mențiunea de la rubrica „FRANȚA”, se introduc următoarele mențiuni:

„LITUANIA

Plăți din Fondul de pensii alimentare pentru copii în conformitate cu Legea privind Fondul de pensii alimentare pentru copii”;

„LUXEMBURG

Avansuri din pensii alimentare și recuperarea acestora, în sensul legii din 26 iulie 1980.”;

(g)	Titlul „E. AUSTRIA” se înlocuiește cu „AUSTRIA”;

(h)	După mențiunea de la rubrica „AUSTRIA”, se introduce următoarea mențiune: „POLONIA Prestații din Fondul de pensii alimentare în conformitate cu Legea privind asistența acordată persoanelor cu drept de pensie alimentară”;

(i)	Punctul „F. PORTUGALIA” se înlocuiește cu „PORTUGALIA”;

(j)

După mențiunea de la rubrica „PORTTUGALIA”, se introduc următoarele mențiuni:

„SLOVENIA

Înlocuirea pensiei alimentare în conformitate cu Legea din 25 iulie 2006 privind fondurile de garantare publică și de pensie alimentară a Republicii Slovenia.

SLOVACIA

Pensia alimentară de înlocuire, în temeiul Legii nr. 452/2004 Coll. privind pensia alimentară de înlocuire, astfel cum a fost modificată prin regulamente ulterioare”;

(k)	Titlurile „G. FINLANDA” și „H. SUEDIA” se înlocuiesc cu „FINLANDA” și „SUEDIA”.

(2)

În partea II (alocații speciale de naștere sau de adopție):

(a)	Titlul „A. BELGIA” se înlocuiește cu „BELGIA”;

(b)

După mențiunea de la titlul „BELGIA”, se introduc următoarele mențiuni:

„BULGARIA

Indemnizație forfetară de maternitate (Legea privind alocațiile familiale pentru copii).

REPUBLICA CEHĂ

Indemnizație de naștere.

ESTONIA

(a)	Indemnizație de naștere;

(b)	Indemnizație de adopție.”;

(c)	Titlurile „B. SPANIA” și „C. FRANȚA” se înlocuiesc cu „SPANIA” și „FRANȚA”;

(d)	Titlul „[…] SPANIA” se modifică după cum urmează: „SPANIA Indemnizații de naștere sub formă de plată unică și indemnizații de adopție”;

(e)	La mențiunea de la titlul „FRANȚA” se introduce următoarea frază: „, cu excepția cazului în care sunt plătite unei persoane care rămâne sub incidența legislației franceze în temeiul articolului 12 sau articolului 16”;

(f)

După mențiunea de la titlul „FRANȚA”, se introduc următoarele mențiuni:

„LETONIA

(a)	Indemnizație de naștere;

(b)	Indemnizație de adopție.

LITUANIA

Indemnizație forfetară pentru copii.”;

(g)	Titlul „D. LUXEMBURG” se înlocuiește cu „LUXEMBURG”;

(h)

După mențiunea de la titlul „[…] LUXEMBURG”, se introduc următoarele mențiuni:

„UNGARIA

Indemnizație de maternitate.

POLONIA

Indemnizație de naștere sub formă de plată unică (Legea privind prestațiile familiale).

ROMÂNIA

(a)	Indemnizație de naștere;

(b)	Trusou pentru nou-născuți.

SLOVENIA

Indemnizație de naștere.

SLOVACIA

(a)	Indemnizație de naștere;

(b)	Supliment la indemnizația de naștere.”;

(i)	Titlul „E. FINLANDA” se înlocuiește cu „FINLANDA”.

Anexa II se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA II

DISPOZIȚII ALE CONVENȚIILOR CARE RĂMÂN ÎN VIGOARE ȘI CARE, DACĂ SUNT APLICABILE, SUNT LIMITATE LA PERSOANELE CĂRORA LI SE APLICĂ RESPECTIVELE CONVENȚII [articolul 8 alineatul (1)]

Observații generale

Trebuie menționat faptul că dispozițiile convențiilor bilaterale care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și care rămân în vigoare între statele membre nu sunt enumerate în prezenta anexă. Acestea includ obligațiile dintre statele membre care rezultă din convențiile care prevăd, de exemplu, dispoziții privind cumularea perioadelor de asigurare efectuate într-o țară terță.

Dispoziții ale convențiilor de securitate socială care rămân în vigoare:

BELGIA — GERMANIA

Articolele 3 și 4 ale Protocolului final din 7 decembrie 1957 la Convenția generală de la aceeași dată, astfel cum este prevăzut în Protocolul complementar din 10 noiembrie 1960 (luând în considerare perioadele de asigurare realizate în anumite zone frontaliere anterior, în timpul și după cel de-al doilea război mondial).

BELGIA — LUXEMBURG

Convenția din 24 martie 1994 privind securitatea socială pentru lucrătorii frontalieri (referitoare la rambursarea forfetară complementară).

BULGARIA — GERMANIA

Articolul 28 alineatul (1) litera (b) din Convenția din 17 decembrie 1997 privind securitatea socială (menținerea convențiilor încheiate între Bulgaria și fosta Republică Democrată Germană pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996).

BULGARIA — AUSTRIA

Articolul 38 alineatul (3) din Convenția din 14 aprilie 2005 privind securitatea socială (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

BULGARIA — SLOVENIA

Articolul 32 alineatul (2) din Convenția din 18 decembrie 1957 privind securitatea socială (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate până la 31 decembrie 1957).

REPUBLICA CEHĂ — GERMANIA

Articolul 39 alineatul (1) literele (b) și (c) din Convenția din 27 iulie 2001 privind securitatea socială (menținerea convenției încheiate între fosta Republica Cehoslovacă și fosta Republică Democrată Germană pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996; luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate într-unul din statele contractante pentru persoanele care au primit deja pensie pentru aceste perioade la 1 septembrie 2002 din celălalt stat contractant în timp ce erau rezidente pe teritoriul acestuia).

REPUBLICA CEHĂ — CIPRU

Articolul 32 alineatul (4) din Convenția din 19 ianuarie 1999 privind securitatea socială (stabilind competența pentru calcularea perioadelor de încadrare realizate în conformitate cu convenția relevantă din 1976); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

REPUBLICA CEHĂ — LUXEMBURG

Articolul 52 alineatul (8) din Convenția din 17 noiembrie 2000 privind securitatea socială (luarea în considerare a perioadelor de asigurare pentru pensie pentru refugiații politici).

REPUBLICA CEHĂ — AUSTRIA

Articolul 32 alineatul (3) din Convenția din 20 iulie1999 privind securitatea socială (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

REPUBLICA CEHĂ — SLOVACIA

Articolele 12, 20 și 33 din Convenția din 29 octombrie 1992 privind securitatea socială (articolul 12 stabilește competența pentru acordarea prestațiilor de urmaș; articolul 20 stabilește competența pentru calcularea perioadelor de asigurare realizate până la data scindării Republicii Federale Cehe și Slovace; articolul 33 stabilește competența pentru plata pensiilor acordate înainte de data scindării Republicii Federale Cehe și Slovace).

DANEMARCA — FINLANDA

Articolul 7 din Convenția nordică din 18 august 2003 privind securitatea socială (privind asigurarea cheltuielilor de călătorie suplimentare sau a celor necesare în caz de boală pe durata șederii pe teritoriul altui stat nordic, ceea ce ar duce la creșterea costurilor de întoarcere în țara de reședință).

DANEMARCA — SUEDIA

GERMANIA — SPANIA

Articolul 45 alineatul (2) din Convenția din 4 decembrie 1973 privind securitatea socială (reprezentare de către autoritățile diplomatice și consulare).

GERMANIA — FRANȚA

(a)	Acordul complementar nr. 4 din 10 iulie 1950 la Convenția generală de la aceeași dată, astfel cum este prevăzut în Protocolul complementar nr. 2 din 18 iunie 1955 (luând în considerare perioadele de asigurare realizate între 1 iulie 1940 și 30 iunie 1950);

(b)	titlul I din respectivul acord complementar nr. 2 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 8 mai 1945);

(c)	punctele 6, 7 și 8 ale Protocolului general din 10 iulie 1950 la Convenția generală de la aceeași dată (dispoziții administrative);

(d)	titlurile II, III și IV ale Acordului din 20 decembrie 1963 (securitatea socială în regiunea Saar).

GERMANIA — LUXEMBURG

Articolele 4, 5, 6 și 7 din Convenția din 11 iulie 1959 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate între septembrie 1940 și iunie 1946).

GERMANIA — UNGARIA

Articolul 40 alineatul (1) litera (b) din Convenția din 2 mai 1998 privind securitatea socială (menținerea convențiilor încheiate între fosta Republică Democrată Germană și Ungaria pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996).

GERMANIA — ȚĂRILE DE JOS

Articolele 2 și 3 din Acordul complementar nr. 4 din 21 decembrie 1956 la Convenția din 29 martie 1951 (reglementarea drepturilor obținute în baza regimului de asigurare socială german de către lucrătorii olandezi, între 13 mai 1940 și 1 septembrie 1945).

GERMANIA — AUSTRIA

(a)

Articolul 1 alineatul (5) și articolul 8 din Convenția din 19 iulie 1978 privind asigurarea de șomaj și articolul 10 din Protocolul final la această convenție (acordarea de ajutoare de șomaj lucrătorilor frontalieri de către statul membru unde s-a desfășurat activitatea de muncă) continuă să se aplice în cazul persoanelor care își desfășoară activitatea ca lucrători frontalieri la 1 ianuarie 2005 sau înainte de această dată și devin șomeri înainte de 1 ianuarie 2011.

(b)

Articolul 14 alineatul (2) literele (g), (h), (i) și (j) din Convenția din 4 octombrie 1995 privind securitatea socială (repartiția competențelor între ambele țări în ceea ce privește cazurile de asigurare trecute și perioadele de asigurare obținute); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

GERMANIA — POLONIA

(a)

Convenția din 9 octombrie 1975 privind dispozițiile referitoare la limita de vârstă și accidentele de muncă, în baza condițiilor și a domeniului de aplicare definite la articolul 27 alineatele (2)-(4) din Convenția din 8 decembrie 1990 privind securitatea socială (menținerea, în temeiul convenției din 1975, a statutului juridic al persoanelor care și-au stabilit rezidența pe teritoriul Germaniei sau al Poloniei înainte de 1 ianuarie 1991 și care își au în continuare rezidența în statele respective;

(b)

Articolul 27 alineatul (5) și articolul 28 alineatul (2) din Convenția din 8 decembrie 1990 privind securitatea socială (menținerea dreptului la o pensie plătită în temeiul convenției din 1957 încheiate între fosta Republică Democrată Germană și Polonia; luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate de salariații polonezi în conformitate cu convenția din 1988 încheiată între fosta Republică Democrată Germană și Polonia).

GERMANIA — ROMÂNIA

Articolul 28 alineatul (1) litera (b) din Convenția din 8 aprilie 2005 privind securitatea socială (menținerea convenției încheiate între fosta Republică Democrată Germană și România pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996).

GERMANIA — SLOVENIA

Articolul 42 din Convenția din 24 septembrie 1997 privind securitatea socială (reglementarea drepturilor obținute înainte de 1 ianuarie 1956 în temeiul regimului de securitate socială al celuilalt stat contractant); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

GERMANIA — SLOVACIA

Articolul 29 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf din Acordul din 12 septembrie 2002 (menținerea convenției încheiate între fosta Republică Cehoslovacă și fosta Republică Democrată Germană pentru persoanele care au primit deja pensie înainte de 1996; luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate într-unul din statele contractante pentru persoanele care au primit deja pensie pentru aceste perioade la 1 decembrie 2003 din celălalt stat contractant în timp ce erau rezidente pe teritoriul acestuia).

GERMANIA — REGATUL UNIT

(a)	Articolul 7 alineatele (5) și (6) din Convenția din 20 aprilie 1960 privind securitatea socială (legislație aplicabilă civililor aflați în serviciul forțelor militare);

(b)	Articolul 5 alineatele (5) și (6) din Convenția din 20 aprilie 1960 privind asigurările de șomaj (legislație aplicabilă civililor aflați în serviciul forțelor militare).

IRLANDA — REGATUL UNIT

Articolul 19 alineatul (2) din Acordul din 14 decembrie 2004 privind securitatea socială (referitor la transferul și luarea în considerare a unor cotizații creditate privind cazurile de invaliditate).

SPANIA — PORTUGALIA

Articolul 22 din Convenția generală din 11 iunie 1969 (exportarea ajutoarelor de șomaj). Această mențiune va rămâne valabilă timp de doi ani de la data aplicării prezentului regulament.

ITALIA — SLOVENIA

(a)

Acordul privind reglementarea obligațiilor reciproce de asigurare socială cu referire la alineatul (7) din anexa XIV la Tratatul de Pace, încheiat printr-un schimb de scrisori la 5 februarie 1959 (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 18 decembrie 1954); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează acordul.

(b)

Articolul 45 alineatul (3) din Convenția din 7 iulie 1997 privind securitatea socială referitor la fosta Zonă B din Teritoriul liber al regiunii Trieste (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 5 octombrie 1956); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

LUXEMBURG-PORTUGALIA

Acordul din 10 martie 1997 (privind recunoașterea hotărârilor de către instituțiile aparținând unei părți contractante referitoare la starea de invaliditate a solicitanților de pensii de la instituțiile celeilalte părți contractante).

LUXEMBURG — SLOVACIA

Articolul 50 alineatul (5) din Convenția din 23 mai 2002 privind securitatea socială (luarea în considerare a perioadelor de asigurare de pensie pentru refugiații politici).

UNGARIA — AUSTRIA

Articolul 36 alineatul (3) din Convenția din 31 martie 1999 privind securitatea socială (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

UNGARIA — SLOVENIA

Articolul 31 din Convenția din 7 octombrie 1957 privind securitatea socială (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 29 mai1956); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

UNGARIA — SLOVACIA

Articolul 34 alineatul (1) din Convenția din 30 ianuarie 1959 privind securitatea socială [Articolul 34 alineatul (1) din convenție prevede că perioadele de asigurare acordate înainte de data semnării convenției sunt perioade de asigurare ale statului contractant pe teritoriul căruia persoana îndreptățită și-a avut reședința]; aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

AUSTRIA — POLONIA

Articolul 33 alineatul (3) din Convenția din 7 septembrie 1998 privind securitatea socială (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

AUSTRIA — ROMÂNIA

Articolul 37 alineatul (3) din Acordul din 28 octombrie 2005 privind securitatea socială (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează acordul.

AUSTRIA — SLOVENIA

Articolul 37 din Convenția din 10 martie 1997 privind securitatea socială (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 1 ianuarie 1956); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

AUSTRIA — SLOVACIA

Articolul 34 alineatul (3) din Convenția din 21 decembrie 2001 privind securitatea socială (luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate înainte de 27 noiembrie 1961); aplicarea respectivei dispoziții rămâne limitată la persoanele cărora li se adresează convenția.

FINLANDA — SUEDIA

Anexa III se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA III

RESTRICȚII PRIVIND DREPTUL MEMBRILOR DE FAMILIE AI UNUI LUCRĂTOR FRONTALIER LA PRESTAȚII ÎN NATURĂ [menționate la articolul 18 alineatul (2)]

DANEMARCA

ESTONIA (această mențiune va fi valabilă pe perioada menționată la articolul 87 alineatul (10a)

IRLANDA

SPANIA (această mențiune va fi valabilă pe perioada menționată la articolul 87 alineatul (10a)

ITALIA (această mențiune va fi valabilă pe perioada menționată la articolul 87 alineatul (10a)

LITUANIA (această mențiune va fi valabilă pe perioada menționată la articolul 87 alineatul (10a)

UNGARIA (această mențiune va fi valabilă pe perioada menționată la articolul 87 alineatul (10a)

ȚĂRILE DE JOS (această mențiune va fi valabilă pe perioada menționată la articolul 87 alineatul (10a)

FINLANDA

SUEDIA

REGATUL UNIT”.

Anexa IV se modifică după cum urmează:

(1)	După mențiunea „BELGIA”, se introduc următoarele mențiuni: „BULGARIA REPUBLICA CEHĂ”.

(2)	Mențiunea „ITALIA” se elimină.

(3)	După mențiunea „FRANȚA”, se introduce mențiunea „CIPRU”.

(4)	După mențiunea „LUXEMBURG”, se introduc următoarele mențiuni: „UNGARIA ȚĂRILE DE JOS”.

(5)	După mențiunea „AUSTRIA”, se introduc următoarele mențiuni: „POLONIA SLOVENIA”.

Anexa VI se modifică după cum urmează:

(1)

Următoarele mențiuni se adaugă la începutul anexei:

„REPUBLICA CEHĂ

Pensii de invaliditate complete pentru persoane a căror invaliditate totală a survenit înaintea împlinirii vârstei de optsprezece ani și care nu erau asigurate pe perioada de timp necesară (secțiunea 42 din Legea nr. 155/1995 Coll. privind asigurarea de pensie).

ESTONIA

(a)	Pensii de invaliditate acordate înainte de 1 aprilie 2000 în baza Legii privind alocațiile de stat și care sunt reținute în temeiul Legii privind asigurarea națională de pensie.

(b)	Pensii naționale acordate în cazuri de invaliditate, în conformitate cu Legea privind asigurarea națională de pensie.

(c)

Pensii de invaliditate acordate în conformitate cu Legea privind serviciul în cadrul forțelor armate, Legea privind serviciile în cadrul forțelor de poliție, Legea referitoare la Parchet, Legea privind statutul magistraților, Legea privind salariile, pensiile și alte garanții sociale ale membrilor Riigikogu și Legea referitoare la indemnizațiile oficiale ale președintelui republicii.”;

(2)	Titlurile „A. GRECIA” și „B. IRLANDA” se înlocuiesc cu titlurile „GRECIA” și, respectiv, „IRLANDA”;

(3)	Mențiunea din titlul „IRLANDA” este mutată înaintea mențiunii de la titlul „GRECIA” și se modifică după cum urmează: „Partea a 2-a, capitolul 17 din Legea consolidată din 2005 privind securitatea socială (Social Welfare Consolidation Act).”;

(4)	După mențiunea de la titlul „GRECIA”, se introduce următoarea mențiune: „LETONIA Pensii de invaliditate (al treilea grup), în temeiul articolului 16 alineatul (1) punctul (2) din Legea din 1 ianuarie 1996 privind pensiile de stat.”;

(5)

Titlul „C FINLANDA” se înlocuiește cu titlul „FINLANDA” și mențiunea corespunzătoare se înlocuiește cu următorul text:

„FINLANDA

Pensii naționale pentru persoane cu handicap din naștere sau care au dobândit un handicap la o vârstă timpurie (Legea privind pensiile naționale, 568/2007);

Pensii de invaliditate stabilite în conformitate cu dispozițiile tranzitorii și acordate înainte de 1 ianuarie 1994 (Legea privind aplicarea legii pensiilor naționale, 569/2007).”;

(6)	Titlurile „D. SUEDIA” și „E. REGATUL UNIT” se înlocuiesc cu titlurile „SUEDIA” și, respectiv, „REGATUL UNIT”.

Anexa VII se modifică după cum urmează:

(1)	În rubricile intitulate „BELGIA” și „FRANȚA”, se elimină mențiunile referitoare la Luxemburg.

(2)	Rubrica intitulată „LUXEMBURG” se elimină.

Anexa VIII se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA VIII

CAZURI ÎN CARE SE RENUNȚĂ LA CALCULUL PRO RATA SAU ÎN CARE ACESTA NU SE APLICĂ [articolul 52 alineatele (4) și (5)]

Partea 1:

Cazuri în care se renunță la calculul pro rata în temeiul articolului 52 alineatul (4)

DANEMARCA

Toate cererile de pensii menționate în legea privind pensiile sociale, cu excepția pensiilor menționate în anexa IX.

IRLANDA

Toate cererile de pensii de stat (de tranziție), pensii de stat (de tip contributiv), pensia de soție supraviețuitoare (de tip contributiv), pensia de soț supraviețuitor (de tip contributiv).

CIPRU

Toate cererile de pensii pentru limită de vârstă, de invaliditate, de soție supraviețuitoare și de soț supraviețuitor.

LETONIA

(a)	Toate cererile de pensii pentru invaliditate (Legea privind pensiile de stat din 1 ianuarie 1996).

(b)	Toate cererile de pensii de urmaș (Legea privind pensiile de stat din 1 ianuarie 1996; Legea privind pensiile finanțate de stat din 1 iulie 2001).

LITUANIA

Toate cererile de pensii de urmaș plătite din fondul asigurărilor sociale de stat, calculate în funcție de cuantumul de bază al pensiei de urmaș (Legea privind pensiile plătite din fondul asigurărilor sociale de stat).

ȚĂRILE DE JOS

Toate cererile de pensii pentru limită de vârstă, în temeiul Legii privind asigurarea generală pentru limită de vârstă (AOW).

AUSTRIA

(a)

Toate cererile de prestații, în temeiul Legii federale din 9 septembrie 1955 privind asigurările sociale generale — ASVG, al Legii federale din 11 octombrie 1978 privind asigurările sociale ale persoanelor care lucrează în domeniul comercial — GSVG, al Legii federale din 11 octombrie 1978 privind asigurările sociale ale agricultorilor — BSVG și al Legii federale din 30 noiembrie 1978 privind asigurările sociale ale persoanelor care desfășoară activități independente (FSVG).

(b)	Toate cererile de pensii de invaliditate pe baza unui cont de pensie în temeiul Legii generale a pensiilor (APG) din 18 noiembrie 2004.

(c)

Toate cererile de pensii de urmaș bazate pe sistemul de conturi de pensii în temeiul Legii generale a pensiilor (APG) din 18 noiembrie 2004, în cazul în care nu se aplică nicio mărire a prestațiilor pentru lunile suplimentare de afiliere, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea generală a pensiilor (APG).

(d)	Toate cererile de pensii de invaliditate și de urmaș ale Camerelor austriece regionale ale medicilor (Landesärztekammer) fondate pe servicii de bază (prestațiile de bază și toate prestațiile suplimentare sau pensia de bază).

(e)	Toate cererile de ajutor de invaliditate profesională permanentă și de urmaș din fondul de pensii ai Camerei austriece a medicilor veterinari.

(f)	Toate cererile de prestații din fondul de pensii de invaliditate profesională, pensii de soț supraviețuitor și pensii de orfan în conformitate cu partea A din statutul instituțiilor de securitate socială ale Asociațiilor baroului austriac.

POLONIA

Toate cererile de pensii pentru handicap și limită de vârstă, în temeiul regimului întemeiat pe principiul prestațiilor definite și de pensii de urmaș.

PORTUGALIA

Toate cererile de pensie de invaliditate, pentru limită de vârstă și de urmaș, cu excepția cazurilor în care durata totală a perioadelor de asigurare realizate în temeiul legislației a mai mult de un stat membru este egală cu sau mai mare decât 21 de ani calendaristici, perioadele naționale de asigurare sunt egale cu sau mai mici decât 20 de ani, iar calculul se realizează în conformitate cu articolul 11 din Decretul-lege nr. 35/2002 din 19 februarie 2002.

SLOVACIA

(a)	Toate cererile de pensii de urmaș (pensia de soție supraviețuitoare, de soț supraviețuitor sau de orfan) calculate în conformitate cu legislația în vigoare înainte de 1 ianuarie 2004, al căror cuantum este derivat din pensia care era plătită persoanei decedate.

(b)	Toate cererile de pensii calculate în conformitate cu Legea nr. 461/2003 Coll. privind securitatea socială, astfel cum a fost modificată.

SUEDIA

Toate cererile de pensii garantate sub formă de pensii pentru limită de vârstă (Legea 1998:702) și de pensii pentru limită de vârstă sub formă de pensii suplimentare (Legea 1998:674).

REGATUL UNIT

Toate cererile de pensie pentru retragerea din activitate, de prestații pentru soț supraviețuitor sau în caz de deces, cu excepția cazurilor în care:

(a)

în timpul unui exercițiu fiscal început la 6 aprilie 1975 sau după această dată:

(i)

persoana în cauză a realizat perioade de asigurare, de încadrare în muncă sau de rezidență în temeiul legislației Regatului Unit și al unui alt stat membru; și unul (sau mai multe) dintre exercițiile fiscale prevăzute la punctul (i) nu este considerat ca generator de drepturi, în sensul legislației Regatului Unit;

(ii)

perioadele de asigurare realizate în temeiul legislației în vigoare din Regatul Unit pentru perioadele anterioare datei de 5 iulie 1948 ar fi luate în considerare în sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din regulament, prin aplicarea perioadelor de asigurare, de încadrare în muncă sau de rezidență realizate în temeiul legislației unui alt stat membru.

Toate cererile de pensii suplimentare în temeiul secțiunii 44 din Legea privind cotizațiile și prestațiile de securitate socială din 1992 și al secțiunii 44 din Legea privind cotizațiile și prestațiile de securitate socială (aplicabilă în Irlanda de Nord) din 1992.

Partea a 2-a:

Cazuri în care se aplică articolul 52 alineatul (5)

«BULGARIA

Pensiile pentru limită de vârstă din asigurarea de pensie complementară obligatorie, în temeiul părții II titlul II din Codul de asigurare socială».

«ESTONIA

Regim obligatoriu finanțat de pensie pentru limită de vârstă».

FRANȚA

Regimuri de bază sau complementare în cadrul cărora prestațiile pentru limită de vârstă sunt calculate pe baza punctelor de pensionare.

LETONIA

Pensiile pentru limită de vârstă (Legea privind pensiile de stat din 1 ianuarie 1996. Legea privind pensiile finanțate de stat din 1 iulie 2001).

UNGARIA

Prestațiile de pensii bazate pe afilierea la fonduri private de pensii.

AUSTRIA

(a)	Toate cererile de pensii pentru limită de vârstă bazate pe un cont de pensie în conformitate cu Legea generală a pensiilor (APG) din 18 noiembrie 2004.

(b)	Indemnizații obligatorii în temeiul articolului 41 din Legea federală din 28 decembrie 2001, BGB1 I nr. 154 privind fondul general de salarii al farmaciștilor austrieci (Pharmazeutische Gehaltskasse für Österreich).

(c)

Pensionarea și pensionarea anticipată a Camerelor austriece regionale ale medicilor fondate pe servicii de bază (prestațiile de bază și toate prestațiile suplimentare sau pensia de bază), și toate prestațiile aferente pensiei Camerelor austriece regionale ale medicilor bazate pe servicii suplimentare (pensiile individuale sau suplimentare).

(d)	Ajutorul acordat persoanelor în vârstă din fondul de pensii al Camerei austriece a medicilor veterinari.

(e)

Prestațiile, în conformitate cu părțile A și B din statutul instituțiilor de securitate socială ale Asociațiilor baroului austriac, cu excepția cererilor de prestații din fondul de pensii de invaliditate, de soț supraviețuitor și de orfan, în conformitate cu partea A din statutul instituțiilor de securitate socială ale Asociațiilor baroului austriac.

(f)

Prestațiile din partea instituțiilor de securitate socială ale Camerei federale a arhitecților și inginerilor consultanți în temeiul Legii camerei austriece a inginerilor de construcții civile (Ziviltechnikerkammergesetz) din 1993 și al statutelor instituțiilor de securitate socială, cu excepția prestațiilor din motive de invaliditate permanentă și ale prestațiilor de urmaș care derivă din prestațiile menționate anterior.

(g)	Prestații în conformitate cu statutul instituției de securitate socială a Camerei Federale a Contabililor Profesioniști și a Consultanților Fiscali, în conformitate cu Legea austriacă privind contabilii profesioniști și consultanții fiscali (Wirtschaftstreuhandberufsgesetz).

POLONIA

Pensiile pentru limită de vârstă în cadrul regimului întemeiat pe cotizații definite.

SLOVENIA

Pensiile rezultate din asigurarea complementară obligatorie de pensie.

SLOVACIA

Economiile obligatorii pentru pensia pentru limită de vârstă.

SUEDIA

Pensia bazată pe venit și prima de pensie (Legea 1998:674).

REGATUL UNIT

Prestații proporționale pentru limită de vârstă plătite în temeiul secțiunilor 36 și 37 din Legea asigurărilor naționale din 1965 și al secțiunilor 35 și 36 din Legea asigurărilor naționale (aplicabilă în Irlanda de Nord) din 1966.”.

Anexa IX se modifică după cum urmează:

(1)

În partea I:

(a)	Titlurile „A. BELGIA”, „B. DANEMARCA”, „C. GRECIA”, „D. SPANIA”, „E. FRANȚA”, „F. IRLANDA”, „G. ȚĂRILE DE JOS”, „H. FINLANDA” și „I. SUEDIA” se înlocuiesc cu titlurile „BELGIA”, „DANEMARCA”, „GRECIA”, „SPANIA”, „FRANȚA”, „IRLANDA”, „ȚĂRILE DE JOS”, „FINLANDA” și „SUEDIA”;

(b)	Mențiunea de la titlul „IRLANDA”, este mutată după mențiunea de la titlul „DANEMARCA” și înaintea mențiunii de la titlul „GRECIA”;

(c)	După mențiunea de la titlul „FRANȚA”, se introduce următoarea mențiune: „LETONIA Pensii de invaliditate (al treilea grup), în temeiul articolului 16 alineatul (1) punctul (2) din Legea din 1 ianuarie 1996 privind pensiile de stat”;

(d)	La mențiunea de la titlul „ȚĂRILE DE JOS” se adaugă următorul text: „Legea din 10 noiembrie 2005 privind munca și venitul conform capacității de muncă (WIA)”;

(e)

Mențiunile de la titlul „FINLANDA” se înlocuiesc cu următoarele mențiuni:

„Pensii naționale pentru persoane cu handicap din naștere sau care au dobândit un handicap la o vârstă timpurie (Legea privind pensiile naționale, 568/2007);

Pensii naționale și pensiile soțului stabilite în conformitate cu dispozițiile tranzitorii și acordate înainte de 1 ianuarie 1994 (Legea privind aplicarea legii pensiilor naționale, 569/2007);

Pensia de orfan suplimentară atunci când se calculează prestațiile independente în conformitate cu Legea privind pensiile naționale (Legea privind pensiile naționale, 568/2007).”;

(f)

Mențiunea de la titlul „SUEDIA” se înlocuiește cu următoarea mențiune:

„Plăți compensatorii în funcție de venituri în caz de boală și incapacitate de muncă în Suedia (Legea 1962:381).

Pensia de garantare și compensațiile garantate suedeze care au înlocuit pensiile de stat suedeze complete, acordate în temeiul legislației privind pensia națională aplicată înainte de 1 ianuarie 1993 și pensia națională completă acordată în temeiul dispozițiilor tranzitorii ale legislației aplicabile de la acea dată.”;

(2)

În partea a II-a:

(a)	Titlurile „A. GERMANIA”, „B. SPANIA”, „C. ITALIA”, „D. LUXEMBURG”, „E. FINLANDA”, „F. SUEDIA” se înlocuiesc cu titlurile „GERMANIA”, „SPANIA”, „ITALIA”, „LUXEMBURG”, „FINLANDA” și „SUEDIA”;

(b)

După mențiunea de la titlul „ITALIA” se introduc următoarele mențiuni:

„LETONIA

Pensie de urmaș calculată pe baza perioadelor de asigurare presupuse [articolul 23 alineatul (8) din Legea privind pensiile de stat, din 1 ianuarie 1996].

LITUANIA

(a)	Pensii de incapacitate de muncă în cadrul asigurărilor sociale de stat, plătite în baza Legii privind asigurările naționale de pensie.

(b)	Pensii de asigurare socială de stat pentru orfani și de urmași, calculate pe baza pensiei de incapacitate de muncă de care a beneficiat defunctul, în temeiul Legii privind asigurările sociale naționale de pensie.”;

(c)

După mențiunea de la titlul „LUXEMBURG”, se introduce următoarea mențiune:

„SLOVACIA

(a)	Pensie de invaliditate slovacă și pensie de urmaș derivată din aceasta;

(b)

Pensie de invaliditate pentru o persoană care a devenit invalidă având statutul de copil aflat în întreținere și care se consideră întotdeauna ca a realizat perioada de asigurare necesară (articolul 70 alineatul 2, articolul 72 alineatul 3 și articolul 73 alineatele 3 și 4 din Legea nr. 461/2003 privind asigurarea socială, modificată).”;

(3)	În partea a III-a: Mențiunea „Convenția nordică din 15 iunie 1992 privind securitatea socială” se înlocuiește cu următoarele: „Convenția nordică din 18 august 2003 privind securitatea socială.”.

Anexa X se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA X

PRESTAȚII SPECIALE ÎN BANI DE TIP NECONTRIBUTIV [Articolul 70 alineatul (2) litera (c)]

BELGIA

(a)	Alocații de înlocuire a veniturilor (Legea din 27 februarie 1987);

(b)	Venitul garantat pentru persoanele în vârstă (Legea din 22 martie 2001).

BULGARIA

Pensii sociale pentru limită de vârstă (articolul 89 din Codul de asigurare socială).

REPUBLICA CEHĂ

Indemnizații sociale (Legea nr. 117/1995 Sb. privind ajutorul social acordat de stat).

DANEMARCA

Cheltuieli cu locuința pentru pensionari (Legea privind ajutorul pentru locuință individuală, consolidată prin Legea nr. 204 din 29 martie 1995).

GERMANIA

(a)	Venit minim de subzistență pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu o capacitate limitată de câștig, conform capitolului 4 din cartea XII din Codul social;

(b)

Prestații pentru asigurarea costurilor de subzistență, în temeiul dispozițiilor de bază, pentru persoanele care caută un loc de muncă, cu excepția cazului în care, referitor la aceste prestații, condițiile de eligibilitate pentru un supliment temporar ca urmare a primirii unui ajutor de șomaj [articolul 24 alineatul (1) din cartea II din Codul social] sunt îndeplinite.

ESTONIA

(a)	Indemnizații de invaliditate pentru adulți (Legea din 27 ianuarie 1999 privind prestațiile sociale pentru persoanele cu handicap);

(b)	Ajutor de șomaj (Legea din 29 septembrie 2005 privind serviciile și sprijinul acordat pe piața muncii).

IRLANDA

(a)	Indemnizație pentru persoanele care caută un loc de muncă [partea 3, capitolul 2, din Legea consolidată din 2005 privind securitatea socială (Social Welfare Consolidation Act)];

(b)	Pensie de stat (de tip necontributiv) (Social Welfare Consolidation Act 2005 — Legea consolidată din 2005 privind securitatea socială și serviciile sociale, partea 3, capitolul 4);

(c)	Pensia de soție supraviețuitoare (de tip necontributiv) și pensia de soț supraviețuitor (de tip necontributiv) (Social Welfare Consolidation Act 2005 — Legea consolidată din 2005 privind securitatea socială și serviciile sociale, partea 3, secțiunea 6);

(d)	Alocație pentru handicap (Social Welfare Consolidation Act 2005 — Legea consolidată din 2005 privind securitatea socială și serviciile sociale, partea 3, capitolul 10);

(e)	Indemnizație de mobilitate (secțiunea 61 din Legea din 1970 privind sănătatea);

(f)	Pensie pentru nevăzători [partea 3, capitolul 5, din Legea consolidată din 2005 privind securitatea socială (Social Welfare Consolidation Act)].

GRECIA

Prestații speciale pentru persoanele în vârstă (Legea nr. 1296/82).

SPANIA

(a)	Venit minim garantat (Legea nr. 13/82 din 7 aprilie 1982);

(b)	Prestații în bani pentru sprijinirea persoanelor în vârstă și a invalizilor incapabili de a desfășura activitate de muncă (Decretul regal nr. 2620/81 din 24 iulie 1981);

(c)

(i)	Pensii de invaliditate și de limită de vârstă, de tip necontributiv, prevăzute la articolul 38 alineatul (1) din textul consolidat al Legii generale privind securitatea socială, aprobat prin Decretul-lege regal nr. 1/1994 din 20 iunie 1994 și

(ii)	prestațiile care completează pensiile sus-menționate, astfel cum sunt prevăzute în legislațiile aparținând Comunidades Autonómas, în cadrul cărora astfel de suplimente garantează un venit minim de subzistență având în vedere situația economică și socială din Comunidades Autonómas respective;

(d)	Indemnizații pentru promovarea mobilității și pentru cheltuielile de transport (Legea nr. 13/1982 din 7 aprilie 1982).

FRANȚA

(a)

Indemnizații suplimentare pentru:

(i)	Fondul special de invaliditate și

(ii)	Fondul de solidaritate pentru vârsta a treia în privința drepturilor dobândite

(Legea din 30 iunie 1956, codificată în cartea VIII din Codul de securitate socială);

(b)	Indemnizații de invaliditate pentru adulți (Legea din 30 iunie 1975, codificată în cartea VIII din Codul de securitate socială);

(c)	Indemnizație specială (Legea din 10 iulie 1952, codificată în cartea VIII din Codul de securitate socială) în privința drepturilor dobândite;

(d)	Indemnizație de solidaritate pentru vârsta a treia (Ordonanța din 24 iunie 2004, codificată în cartea VIII din Codul de securitate socială) începând cu 1 ianuarie 2006.

ITALIA

(a)	Pensie socială pentru resortisanții fără mijloace de subzistență (Legea nr. 153 din 30 aprilie 1969);

(b)	Pensii și indemnizații pentru mutilații și invalizii civili (Legile nr. 118 din 30 martie 1971, nr. 18 din 11 februarie 1980 și nr. 508 din 23 noiembrie 1988);

(c)	Pensii și indemnizații pentru surdo-muți (Legile nr. 381 din 26 mai 1970 și nr. 508 din 23 noiembrie 1988);

(d)	Pensii și indemnizații pentru nevăzătorii civili (Legile nr. 382 din 27 mai 1970 și nr. 508 din 23 noiembrie 1988);

(e)	Prestații care completează pensiile minime (legile nr. 218 din 4 aprilie 1952, nr. 638 din 11 noiembrie 1983 și nr. 407 din 29 decembrie 1990);

(f)	Prestații care completează indemnizațiile de invaliditate (Legea nr. 222 din 12 iunie 1984);

(g)	Alocație socială (Legea nr. 335 din 8 august 1995);

(h)	Majorare socială [articolul 1 alineatele (1) și (12) din Legea nr. 544 din 29 decembrie 1988 și modificările ulterioare].

CIPRU

(a)	Pensie socială [Legea din 1995 privind pensia socială (Legea 25(I)/95), modificată];

(b)	Alocație pentru handicapuri motorii grave (Deciziile Consiliului de Miniștri nr. 38210 din 16 octombrie 1992, nr. 41370 din 1 august 1994, nr. 46183 din 11 iunie 1997 și nr. 53675 din 16 mai 2001);

(c)	Alocație specială pentru nevăzători [Lege privind alocațiile speciale din 1996 (Legea 77(I)/96), modificată].

LETONIA

(a)	Indemnizația de securitate socială de stat (Legea privind prestațiile sociale de stat din 1 ianuarie 2003);

(b)	Indemnizație pentru compensarea cheltuielilor de transport pentru persoanele cu handicap cu mobilitate redusă (Legea privind prestațiile sociale de stat din 1 ianuarie 2003).

LITUANIA

(a)	Pensia de asigurare socială (articolul 5 din Legea din 2005 privind prestațiile de stat pentru asistență socială);

(b)	Indemnizație specială de asistență (articolul 15 din Legea din 2005 privind prestațiile de stat pentru asistență socială);

(c)	Indemnizație specială de transport pentru persoanele cu handicap cu probleme de mobilitate (articolul 7 din Legea din 2000 privind indemnizația de transport).

LUXEMBURG

Venit pentru persoanele cu handicapuri grave [articolul 1 alineatul (2) din Legea din 12 septembrie 2003], exceptând persoanele recunoscute drept lucrători cu handicap și având un loc de muncă pe piața de muncă obișnuită sau într-un mediu protejat.

UNGARIA

(a)	Rentă de invaliditate [Decretul nr. 83/1987 (XII 27) al Consiliului de Miniștri cu privire la renta de invaliditate];

(b)	Pensia de tip necontributiv pentru limită de vârstă (Legea III din 1993 privind administrația și prestațiile sociale);

(c)	Indemnizația de transport [Decretul Guvernamental nr. 164/1995 (XII 27) privind indemnizațiile de transport pentru persoane cu handicap fizic sever].

MALTA

(a)	Alocație suplimentară [secțiunea 73 din Legea privind securitatea socială (cap. 318) din 1987];

(b)	Pensie pentru limită de vârstă [Legea privind securitatea socială (cap. 318) 1987).

ȚĂRILE DE JOS

(a)	Legea privind asistența în cazul incapacității pentru persoanele tinere cu handicap, din 24 aprilie 1997 (Wajong);

(b)	Legea din 6 noiembrie 1986 (TW) privind prestațiile suplimentare.

AUSTRIA

Supliment compensatoriu (Legea federală din 9 septembrie 1955 privind asigurarea socială generală — ASVG, Legea federală din 11 octombrie 1978 privind asigurarea socială pentru persoane implicate în activități industriale și comerciale — GSVG și Legea federală din 11 octombrie 1978 privind asigurarea socială pentru agricultori — BSVG).

POLONIA

Pensia socială (Legea din 27 iunie 2003 privind pensiile sociale).

PORTUGALIA

(a)	Pensia de stat de tip necontributiv pentru limită de vârstă și pensia de invaliditate (Decretul-lege nr. 464/80 din 13 octombrie 1980);

(b)	Pensia de văduvie de tip necontributiv (Decret-regulament nr. 52/81 din 11 noiembrie 1981);

(c)	Supliment de solidaritate pentru persoanele în vârstă (Decretul-lege nr. 232/2005 din 29 decembrie 2005, modificat prin Decretul-lege nr. 236/2006 din 11 decembrie 2006).

SLOVENIA

(a)	Pensie de stat (Legea din 23 decembrie 1999 privind pensiile și asigurarea de invaliditate);

(b)	Ajutor bănesc pentru pensionari (Legea din 23 decembrie 1999 privind pensiile și asigurarea de invaliditate);

(c)	Alocație de întreținere (Legea din 23 decembrie 1999 privind pensiile și asigurarea de invaliditate).

SLOVACIA

(a)	Adaptare acordată înainte de 1 ianuarie 2004 în cazul pensiilor care constituie unica sursă de venit;

(b)	Pensie socială acordată înainte de 1 ianuarie 2004.

FINLANDA

(a)	Indemnizație de locuință pentru pensionari (Legea 571/2007 privind indemnizația de locuință pentru pensionari);

(b)	Sprijinul acordat pe piața muncii (Legea 1290/2002 privind ajutorul de șomaj);

(c)	Ajutor special pentru imigranți (Legea 1192/2002 privind ajutorul special pentru imigranți).

SUEDIA

(a)	Ajutoare suplimentare de locuință pentru pensionari (Legea 2001: 761);

(b)	Sprijin financiar pentru persoanele în vârstă (Legea 2001: 853).

REGATUL UNIT

(a)	Credit de pensie [Legea din 2002 privind creditul de pensie și Legea din 2002 (Irlanda de Nord) privind creditul de pensie];

(b)	Alocații pentru persoane care caută un loc de muncă având ca bază veniturile [Legea din 1995 privind persoanele care caută un loc de muncă și Ordinul din 1995 (Irlanda de Nord) privind persoanele care caută un loc de muncă];

(c)	Ajutor bănesc [Legea din 1992 privind cotizațiile și prestațiile de securitate socială și Legea din 1992 (Irlanda de Nord) privind cotizațiile și prestațiile de securitate socială];

(d)	Ajutor suplimentar de mobilitate la alocația pentru persoanele cu handicap [Legea din 1992 privind cotizațiile și prestațiile de securitate socială și Legea din 1992 (Irlanda de Nord) privind cotizațiile și prestațiile de securitate socială]”.

Anexa XI se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA XI

DISPOZIȚII SPECIALE PENTRU APLICAREA LEGISLAȚIEI STATELOR MEMBRE [articolul 51 alineatul (3), articolul 56 alineatul (1) și articolul 83]

BELGIA

Nu există dispoziții speciale.

BULGARIA

Articolul 33 alineatul (1) din Legea bulgară privind asigurarea de sănătate se aplică în cazul tuturor persoanelor pentru care Bulgaria reprezintă statul competent în conformitate cu capitolul 1 din titlul III din prezentul regulament.

REPUBLICA CEHĂ

În scopul definirii membrilor de familie în conformitate cu articolul 1 litera (i), soții includ de asemenea partenerii declarați, astfel cum sunt definiți în Legea cehă nr. 115/2006 Coll. privind parteneriatul declarat.

DANEMARCA

(a)

La calcularea pensiei în temeiul Legii privind pensia socială (lov om social pension), perioadele de activitate salariată sau independentă realizate în temeiul legislației daneze de către un lucrător frontalier sau de către un lucrător care s-a deplasat în Danemarca pentru a efectua o muncă sezonieră sunt considerate perioade de rezidență realizate în Danemarca de către soțul supraviețuitor în măsura în care, în aceste perioade, soțul supraviețuitor a fost legat de lucrătorul în cauză prin căsătorie, fără să existe separare judiciară sau o separare în fapt din motive de incompatibilitate și cu condiția ca în aceste perioade soțul să fi avut reședința pe teritoriul altui stat membru. În sensul prezentei litere, «muncă sezonieră» înseamnă o muncă ce depinde de succesiunea anotimpurilor și se repetă în fiecare an.

(b)

La calcularea pensiei în temeiul Legii privind pensia socială (lov om social pension), perioadele de activitate salariată sau independentă realizate în temeiul legislației daneze înainte de 1 ianuarie 1984 de către o persoană căreia nu i se aplică punctul (2) litera (a) sunt considerate perioade de rezidență realizate în Danemarca de către soțul supraviețuitor în măsura în care, în aceste perioade, soțul supraviețuitor a fost unit de lucrătorul în cauză prin căsătorie, fără să existe o separare judiciară sau o separare în fapt pe motive de incompatibilitate, și cu condiția ca în aceste perioade soțul să-și fi avut reședința pe teritoriul altui stat membru.

(c)

Perioadele care trebuie să fie luate în considerare în temeiul literelor (a) și (b) nu sunt luate în considerare în cazul în care coincid cu perioadele luate în considerare pentru calcularea pensiei cuvenite persoanei în cauză în temeiul legislației privind asigurarea obligatorie dintr-un alt stat membru sau cu perioadele în care persoana în cauză a primit o pensie în temeiul acestei legislații. Aceste perioade sunt, însă, luate în considerare în cazul în care cuantumul anual al pensiei menționate reprezintă mai puțin de jumătate din cuantumul de bază al pensiei sociale.

(a)

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 6 din prezentul regulament, persoanele care nu au desfășurat o activitate remunerată într-unul sau mai multe state membre au dreptul la o pensie socială în Danemarca numai în cazul în care au reședința permanentă în Danemarca de cel puțin trei ani sau au avut reședința permanentă în Danemarca timp de cel puțin trei ani, fiind supuse limitelor de vârstă prevăzute de legislația daneză. Sub rezerva articolului 4 din prezentul regulament, articolul 7 nu se aplică unei pensii sociale daneze la care aceste persoane au obținut dreptul.

(b)	Dispozițiile menționate anterior nu se aplică în cazul dreptului la o pensie socială daneză pe care îl au membrii familiilor persoanelor care desfășoară sau au desfășurat o activitate remunerată în Danemarca sau studenții sau membrii familiilor acestora.

Prestația interimară acordată șomerilor care au fost admiși pentru sistemul ledighedsydelse («flexjob») (Legea nr. 455 din 10 iunie 1997) este reglementată de dispozițiile din titlul III, capitolul 6 din prezentul regulament. În privința șomerilor care merg într-un alt stat membru, dispozițiile articolelor 64 și 65 din prezentul regulament se aplică în situația în care statul membru respectiv dispune de condiții de încadrare în muncă similare pentru aceeași categorie de persoane.

În cazul în care beneficiarul unei pensii sociale în Danemarca are dreptul și la o pensie de urmaș din partea unui alt stat membru, aceste pensii sunt considerate, în vederea aplicării legislației daneze, ca fiind prestații de același tip în sensul articolului 53 alineatul (1) din prezentul regulament, cu condiția ca persoana ale cărei perioade de asigurare sau de rezidență servesc drept bază pentru calcularea pensiei de urmaș să fi dobândit, de asemenea, dreptul la o pensie socială daneză.

GERMANIA

Fără a aduce atingere articolului 5 litera (a) din prezentul regulament și articolului 5 alineatul (4) din volumul VI al Codului social (Sozialgesetzbuch VI), o persoană care primește o pensie completă pentru limită de vârstă în temeiul legislației altui stat membru poate solicita asigurarea obligatorie în cadrul regimului german de asigurări de pensii.

Fără a aduce atingere articolului 5 litera (a) din prezentul regulament și articolului 7 alineatul (1) din volumul VI al Codului social (Sozialgesetzbuch VI), o persoană care deține o asigurare obligatorie într-un alt stat membru sau care primește o pensie pentru limită de vârstă în temeiul legislației altui stat membru poate subscrie la regimul de asigurare voluntară din Germania.

În vederea acordării de prestații în bani persoanelor asigurate care trăiesc în alt stat membru, în temeiul articolului 47 alineatul (1) din volumul V al Codului social (SGB V), articolului 47 alineatul (1) din volumul VII al Codului social (SGB VII) și articolului 200 alineatul (2) din Codul german al asigurărilor sociale (Reichsversicherungsordnung), sistemele germane de asigurări calculează remunerația netă, pe baza căreia se evaluează prestațiile, ca și cum persoana asigurată ar trăi în Germania, cu excepția cazului în care persoana asigurată solicită evaluarea pe baza remunerației nete pe care o primește efectiv.

Cetățenii altor state membre, al căror domiciliu sau reședință obișnuită este situată în afara Germaniei și care îndeplinesc condițiile regimului german de asigurări de pensii, pot cotiza în mod voluntar la acest regim numai în cazul în care, la un moment dat în trecut, au fost asigurați voluntar sau obligatoriu în cadrul regimului german de asigurări de pensii; această dispoziție se aplică, de asemenea, apatrizilor și refugiaților al căror domiciliu sau reședință obișnuită este în alt stat membru.

5.	În conformitate cu articolul 253 din volumul VI al Codului Social (Sozialgesetzbuch VI), perioada forfetară de imputare (pauschale Anrechnungszeit) se stabilește exclusiv cu referire la perioadele germane.

6.	În cazurile în care legislația germană privind pensiile, în vigoare la 31 decembrie 1991, se aplică în situația recalculării unor pensii, numai legislația germană menționată se aplică pentru creditarea perioadelor asimilate germane (Ersatzzeiten).

Legislația germană cu privire la accidentele de muncă și bolile profesionale pentru care se acordă indemnizație în temeiul legii care reglementează pensiile obținute în străinătate și cu privire la prestațiile pentru perioadele de asigurare care pot fi creditate în temeiul legii care reglementează pensiile obținute în străinătate pentru teritoriile menționate la alineatul (1) punctele (2) și (3) din Legea privind persoanele strămutate și persoanele refugiate (Bundesvertriebenengesetz) se aplică în continuare, în domeniul de aplicare al prezentului regulament, fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (2) din Legea privind pensiile obținute în străinătate (Fremdrentengesetz).

Pentru calcularea cuantumului teoretic menționat la articolul 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din prezentul regulament, în regimurile de pensii pentru profesiile liberale, instituția competentă ia drept bază de calcul, pentru fiecare an de asigurare finalizat în temeiul legislației unui alt stat membru, dreptul la pensie mediu și anual, dobândit prin plata cotizațiilor pe parcursul perioadei de afiliere la instituția competentă.

ESTONIA

Pentru calcularea prestațiilor parentale, perioadele de încadrare în muncă în alte state membre decât Estonia se consideră a fi bazate pe același cuantum mediu al cotizațiilor sociale plătite în perioadele de încadrare în muncă în Estonia, cu care se cumulează. Dacă, pe durata anului de referință, persoana a fost încadrată în muncă numai în alt stat membru, calculul prestației se face pe baza cuantumului mediu al cotizațiilor sociale plătite în Estonia în perioada dintre anul de referință și concediul de maternitate.

IRLANDA

Fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (2) și articolului 62 din prezentul regulament, în scopul calculării câștigurilor săptămânale recunoscute ale unei persoane asigurate pentru acordarea prestației de boală sau a ajutorului de șomaj în temeiul legislației irlandeze, persoanei respective i se atribuie o sumă egală cu salariul săptămânal mediu al salariaților din anul de referință, pentru fiecare săptămână de activitate salariată realizată sub incidența legislației altui stat membru în anul de referință în cauză.

Atunci când se aplică articolul 46 din regulament, și în cazul în care persoana în cauză este în incapacitate de muncă ce conduce la invaliditate în timp ce se află sub incidența legislației unui alt stat membru, Irlanda, pentru aplicarea Secțiunii 118 alineatul (1) litera (a) din Legea consolidată privind securitatea socială și serviciile sociale (Social Welfare Consolidation Act) din 2005, ia în considerare toate perioadele în care, cu privire la invaliditatea care a urmat incapacității de muncă, persoana ar fi fost considerată în incapacitate de muncă în temeiul legislației irlandeze.

GRECIA

Legea nr. 1469/84 privind afilierea voluntară la regimul de asigurări de pensii pentru cetățenii greci și cetățenii străini de origine greacă se aplică cetățenilor altor state membre, apatrizilor și refugiaților, în cazul în care persoanele în cauză, indiferent de domiciliu sau reședință, au fost, la un moment dat în trecut, afiliați voluntar sau obligatoriu la regimul grec de asigurări de pensii.

Fără a aduce atingere articolului 5 litera (a) din prezentul regulament și articolului 34 din Legea 1140/1981, o persoană care primește, în temeiul legislației altui stat membru, o pensie pentru accidente de muncă sau boli profesionale, poate solicita asigurarea obligatorie în temeiul legislației aplicate de OGA, în măsura în care această persoană exercită o activitate cuprinsă în domeniul de aplicare a respectivei legislații.

SPANIA

În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din prezentul regulament, anii care îi lipsesc lucrătorului pentru a atinge vârsta de pensionare la cerere sau obligatorie, prevăzută la articolul 31 alineatul (4) din textul consolidat al Legii pensionarilor de stat (Ley de clases pasivas del Estado), sunt considerați drept perioadă de serviciu efectuat doar în cazul în care, în momentul producerii accidentului pentru care se cuvine pensia de invaliditate sau de deces, beneficiarul era acoperit de regimul special spaniol pentru funcționari de stat sau desfășura o activitate asimilată acestui regim sau în cazul în care, în momentul producerii respectivului accident, beneficiarul desfășura o activitate care l-ar fi obligat să fie inclus în regimul special al statului spaniol pentru funcționarii de stat, forțele armate sau justiție, dacă respectiva activitate ar fi fost desfășurată în Spania.

(a)

În temeiul articolului 56 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, calcularea prestației teoretice spaniole se efectuează pe baza cotizațiilor efective ale persoanei pe parcursul anilor ce preced imediat plata ultimei cotizații la regimul spaniol de securitate socială. În cazul în care, pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei, trebuie să se ia în considerare perioadele de asigurare și/sau de rezidență în temeiul legislației altor state membre, pentru aceste perioade se utilizează baza de cotizare din Spania cea mai apropiată în timp de perioadele de referință, ținându-se cont de evoluția indicelui prețurilor cu amănuntul.

(b)	La cuantumul pensiei obținute se adaugă cuantumul majorărilor și reevaluărilor calculate pentru fiecare an ulterior pentru pensiile de aceeași natură.

Perioadele încheiate în alte state membre, care trebuie luate în calcul în cadrul regimului special pentru funcționarii de stat, forțele armate și administrația judiciară, sunt asimilate, în scopul aplicării articolului 56 din prezentul regulament, perioadelor cele mai apropiate în timp de cele realizate ca funcționar de stat în Spania.

Sumele suplimentare calculate în funcție de vârstă, prevăzute în a doua dispoziție tranzitorie a Legii generale privind securitatea socială, se aplică tuturor beneficiarilor regulamentului care au cotizații pe numele lor, în temeiul legislației spaniole, anterioare datei de 1 ianuarie 1967; nu este posibil, în punerea în aplicare a articolului 5 din regulament, ca perioadele de asigurare creditate într-un alt stat membru anterior datei sus-menționate să fie asimilate cotizațiilor plătite în Spania doar în sensul prezentului regulament. Datele corespunzătoare datei de 1 ianuarie 1967 sunt 1 august 1970 pentru Regimul special pentru navigatori și 1 aprilie 1969 pentru Regimul special de securitate socială pentru minerii din bazinele carbonifere.

FRANȚA

Cetățenii altor state membre, al căror domiciliu sau reședință obișnuită este situată în afara Franței și care îndeplinesc condițiile regimului francez de asigurări de pensii, pot cotiza în mod voluntar la acest regim numai în cazul în care, la un moment dat în trecut, au fost asigurați voluntar sau obligatoriu în cadrul regimului francez de asigurări de pensii; această dispoziție se aplică, de asemenea, apatrizilor și refugiaților al căror domiciliu sau reședință obișnuită este în alt stat membru.

În cazul persoanelor care primesc prestații în natură în Franța în conformitate cu articolele 17, 24 sau 26 din prezentul regulament, care își au reședința în departamentele franceze Haut-Rhin, Bas-Rhin sau Moselle, prestațiile în natură acordate în numele instituției dintr-un alt stat membru care trebuie să suporte costurile lor includ atât prestațiile acordate de regimul general de asigurări de sănătate, cât și cele acordate de regimul local obligatoriu complementar de asigurări de sănătate din Alsace-Moselle.

Legislația franceză aplicabilă unei persoane care desfășoară sau a desfășurat o activitate salariată sau independentă cuprinde, în vederea punerii în aplicare a titlului III capitolul 5 din prezentul regulament, atât regimul (regimurile) de bază privind asigurarea pentru limită de vârstă, cât și regimul (regimurile) complementar(e) de pensii în care a fost inclusă persoana în cauză.

ITALIA

Nu există dispoziții speciale.

CIPRU

În scopul aplicării dispozițiilor articolelor 6, 51 și 61 din prezentul regulament, pentru orice perioadă începând la sau după 6 octombrie 1980, o săptămână de asigurare în temeiul legislației Republicii Cipru se stabilește împărțind câștigurile totale asigurabile aferente perioadei în cauză la valoarea săptămânală a câștigurilor asigurabile de bază aplicabile în anul de cotizare corespunzător, cu condiția ca numărul de săptămâni stabilite în acest mod să nu depășească numărul de săptămâni calendaristice din perioada în cauză.

LETONIA

Nu există dispoziții speciale.

LITUANIA

Nu există dispoziții speciale.

LUXEMBURG

Nu există dispoziții speciale.

UNGARIA

Nu există dispoziții speciale.

MALTA

«Dispoziții speciale pentru funcționari

(a)

Doar în scopul aplicării articolelor 49 și 60 din regulament, persoanele încadrate în temeiul Legii privind forțele armate (capitolul 220 din Legislația Maltei), al Legii privind poliția (capitolul 164 din Legislația Maltei) și al Legii privind penitenciarele (capitolul 260 din Legislația Maltei) sunt considerate funcționari.

(b)	Pensiile plătibile în temeiul actelor sus-menționate și în temeiul Ordonanței privind pensiile (capitolul 93 din Legislația Maltei) sunt considerate, în sensul articolului 1 alineatul (e) din regulament: „regimuri speciale pentru funcționari”.».

ȚĂRILE DE JOS

Asigurarea de sănătate

(a)

În ceea ce privește dreptul la prestații în natură în temeiul legislației Țărilor de Jos, persoanele care au dreptul la prestații în natură în sensul titlului III, capitolele 1 și 2 din prezentul regulament sunt:

(i)	persoanele care, în temeiul articolului 2 din Zorgverzekeringswet (Legea privind asigurările de sănătate), sunt obligate să încheie o asigurare de sănătate la un asigurator și

(ii)

în măsura în care nu sunt deja incluși la punctul (i), membrii de familie ai personalului militar activ care locuiesc într-un alt stat membru și persoanele care își au reședința într-un alt stat membru și care, în temeiul prezentului regulament, au dreptul la îngrijiri de sănătate în statul lor de reședință, cheltuielile fiind suportate de către Țările de Jos.

(b)

Persoanele menționate la alineatul (1) litera (a) punctul (i) trebuie să încheie, în conformitate cu dispozițiile Zorgverzekeringswet (Legii privind asigurările de sănătate), o asigurare de sănătate la un asigurator, iar persoanele menționate la punctul (1) litera (a) subpunctul (ii) trebuie să se înregistreze la College voor zorgverzekeringen (Consiliul pentru asigurări de sănătate).

(c)

Dispozițiile Zorgverzekeringswet (Legii privind asigurările de sănătate) și ale Algemene wet bijzondere ziektekosten (Legii privind asigurarea generală pentru cheltuielile medicale speciale) referitoare la răspunderea pentru plata cotizațiilor se aplică persoanelor menționate la litera (a) și membrilor familiilor acestora. În privința membrilor de familie, cotizațiile sunt percepute asupra persoanelor din partea cărora provine dreptul la îngrijiri de sănătate, cu excepția membrilor de familie ai personalului militar care locuiesc într-un alt stat membru, caz în care acestea sunt percepute direct.

(d)

Dispozițiile Zorgverzekeringswet (Legii privind asigurările de sănătate) privind încheierea tardivă a asigurării se aplică mutatis mutandis în cazul înregistrării tardive la College voor zorgverzekeringen (Consiliul pentru asigurări de sănătate) a persoanelor menționate la punctul (1) litera (a) subpunctul (ii).

(e)

Persoanele care au dreptul la prestații în natură în temeiul legislației unui stat membru, altul decât Țările de Jos, care își au reședința în Țările de Jos sau petrec o perioadă de ședere temporară în Țările de Jos, au dreptul la prestații în natură în conformitate cu polița oferită asiguraților din Țările de Jos de către instituția de la locul de reședință sau de la locul de ședere, în conformitate cu articolul 11 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 19 alineatul (1) din Zorgverzekeringswet (Legea privind asigurările de sănătate), precum și la prestații în natură prevăzute de Algemene wet bijzondere ziektekosten (Legea privind asigurarea generală pentru cheltuieli medicale speciale).

(f)

În sensul articolelor 23-30 din prezentul regulament, următoarele prestații (pe lângă pensiile aflate sub incidența titlului III, capitolele 4 și 5 din prezentul regulament) sunt considerate pensii cuvenite în temeiul legislației Țărilor de Jos:

—	pensiile acordate în temeiul Legii din 6 ianuarie 1966 privind pensiile pentru funcționarii publici și urmașii acestora (Algemene burgerlijke pensioenwet) (Legea privind pensiile funcționarilor publici din Țările de Jos);

—	pensiile acordate în temeiul Legii din 6 octombrie 1966 privind pensiile militarilor și ale urmașilor acestora (Algemene militaire pensioenwet) (Legea privind pensiile militarilor);

—	prestațiile pentru incapacitate de muncă acordate în temeiul Legii din 7 iunie 1972 privind prestațiile pentru incapacitate de muncă acordate militarilor (Wet arbeidsongeschiktheidsvoorziening militairen) (Legea privind incapacitatea de muncă a militarilor);

—	pensiile acordate în temeiul Legii din 15 februarie 1967 privind pensiile angajaților NV Nederlandse Spoorwegen (Compania Olandeză de Căi Ferate) și ale urmașilor acestora (Spoorwegpensioenwet) (Legea privind pensiile angajaților Companiei de căi ferate);

—	pensiile acordate în temeiul Regulamentului privind condițiile de muncă în cadrul Companiei Olandeze de Căi Ferate (Reglement Dienstvoorwaarden Nederlandse Spoorwegen;

—

prestațiile acordate persoanelor pensionate înainte de a atinge vârsta de pensionare de 65 de ani în cadrul unui regim de pensii menit să ofere foștilor salariați un venit la bătrânețe sau prestațiile prevăzute în cazul ieșirii premature de pe piața muncii în cadrul unui regim instituit de stat sau printr-un acord în domeniul industrial pentru persoanele în vârstă de cel puțin 55 de ani;

—	prestații acordate personalului militar și funcționarilor publici în cadrul unui regim aplicabil în cazul concedierii, al pensionării și al pensionării premature.

(g)	În sensul titlului III capitolele 1 și 2 din prezentul regulament, restituirea ca urmare a nesolicitării de prestații, prevăzută în regimul din Țările de Jos în cazul utilizării limitate a structurilor de îngrijire medicală, este considerată prestație de boală în bani.

Punerea în aplicare a legislației olandeze privind asigurarea generală pentru limită de vârstă [Algemene Ouderdomswet (AOW)]

(a)

Reducerea prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din legislația olandeză privind asigurarea generală pentru limită de vârstă [Algemene Ouderdomswet (AOW)] nu se aplică pentru anii calendaristici dinainte de 1 ianuarie 1957, pe parcursul cărora un beneficiar care nu îndeplinește condițiile necesare pentru asimilarea acestor ani cu perioade de asigurare:

—	a avut reședința în Țările de Jos între vârsta de 15 ani și vârsta de 65 de ani sau

—	a avut reședința într-un alt stat membru, dar a lucrat în Țările de Jos pentru un angajator stabilit în Țările de Jos sau

—	a lucrat într-un alt stat membru în perioadele considerate perioade de asigurare în cadrul sistemului de securitate socială al Țărilor de Jos.

Prin derogare de la dispozițiile articolului 7 din AOW, se consideră că orice persoană care a avut reședința sau a lucrat în Țările de Jos numai înainte de 1 ianuarie 1957 conform condițiilor menționate anterior are, de asemenea, dreptul la pensie.

(b)

Reducerea prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din AOW nu se aplică pentru anii calendaristici dinainte de 2 august 1989 în care, între vârsta de 15 ani și vârsta de 65 de ani, o persoană care este sau a fost căsătorită nu a fost asigurată în temeiul legislației menționate anterior și a avut reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât Țările de Jos, în cazul în care acești ani calendaristici coincid cu perioadele de asigurare realizate de soțul persoanei în temeiul acestei legislații sau cu ani calendaristici ce sunt luați în considerare în temeiul punctului (2) litera (a), cu condiția ca în perioada respectivă cei doi parteneri să fi rămas căsătoriți.

Prin derogare de la dispozițiile articolului 7 din AOW, se consideră că o astfel de persoană are dreptul la pensie.

(c)

Reducerea prevăzută la articolul 13 alineatul (2) din AOW nu se aplică pentru anii calendaristici dinainte de 1 ianuarie 1957 în cazul în care soțul titularului pensiei, care nu îndeplinește condițiile necesare pentru asimilarea acestor ani cu perioade de asigurare:

—	a avut reședința în Țările de Jos între vârsta de 15 ani și vârsta de 65 de ani sau

—	a avut reședința într-un alt stat membru, dar a lucrat în Țările de Jos pentru un angajator stabilit în Țările de Jos sau

—	a lucrat într-un alt stat membru în perioadele considerate perioade de asigurare în cadrul sistemului de securitate socială al Țărilor de Jos.

(d)

Reducerea prevăzută la articolul 13 alineatul (2) din AOW nu se aplică pentru anii calendaristici dinainte de 2 august 1989 în care, între vârsta de 15 ani și vârsta de 65 de ani, soțul titularului pensiei, având reședința în alt stat membru decât Țările de Jos, nu a fost asigurat în temeiul legislației menționate, în cazul în care acești ani calendaristici coincid cu perioadele de asigurare realizate de titular în temeiul acestei legislații sau cu ani calendaristici ce sunt luați în considerare în temeiul punctului (2) litera (a), cu condiția ca în perioada respectivă cei doi parteneri să fi rămas căsătoriți.

(e)

Punctul (2) literele (a), (b), (c) și (d) nu se aplică perioadelor care coincid cu:

—	perioadele care pot fi luate în considerare pentru calcularea drepturilor la pensie în temeiul legislației privind asigurarea pentru limită de vârstă a unui stat membru, altul decât Țările de Jos sau

—	perioadele pentru care persoana în cauză a beneficiat de o pensie pentru limită de vârstă în temeiul respectivei legislații.

Perioadele de asigurare voluntară în cadrul sistemului unui alt stat membru nu sunt luate în considerare în sensul prezentei dispoziții.

(f)	Punctul (2) literele (a), (b), (c) și (d) se aplică numai în cazul în care persoana în cauză are reședința într-unul sau mai multe state membre timp de șase ani după vârsta de 59 de ani și numai pentru perioada în care persoana respectivă își are reședința într-unul din aceste state membre.

(g)

Prin derogare de la dispozițiile capitolului IV din AOW, orice persoană cu reședința într-un stat membru, altul decât Țările de Jos, al cărei soț are o asigurare obligatorie în temeiul acestei legislații, este autorizată să încheie o asigurare voluntară în temeiul acestei legislații pentru perioadele în care soțul beneficiază de asigurarea obligatorie.

Această autorizare nu expiră în cazul în care asigurarea obligatorie a soțului încetează ca urmare a decesului acestuia și atunci când urmașul primește doar o pensie în temeiul Legii generale a Țărilor de Jos privind asigurarea urmașilor (Algemene nabestaandenwet).

În orice caz, autorizarea privind asigurarea voluntară expiră la data la care persoana atinge vârsta de 65 de ani.

Cotizația care trebuie plătită pentru asigurarea voluntară se stabilește în conformitate cu dispozițiile referitoare la stabilirea cotizației pentru asigurarea voluntară în temeiul AOW. Cu toate acestea, în cazul în care asigurarea voluntară urmează unei perioade de asigurare precum cea prevăzută la punctul (2) litera (b), cotizația se stabilește în conformitate cu dispozițiile referitoare la stabilirea cotizației pentru asigurarea obligatorie în temeiul AOW, considerându-se că venitul care este luat în considerare a fost obținut în Țările de Jos.

(h)	Autorizarea prevăzută la punctul (2) litera (g) nu se acordă persoanelor asigurate în temeiul legislației privind pensiile sau prestațiile de urmaș dintr-un alt stat membru.

(i)	Persoanele care intenționează să încheie asigurarea voluntară prevăzută la alineatul (2) litera (g) trebuie să depună o cerere în acest sens la Banca de asigurări sociale (Sociale Verzekeringsbank) în termen de cel mult un an de la data la care îndeplinesc condițiile de participare.

Aplicarea legii generale a Țărilor de Jos privind asigurarea urmașilor [Algemene nabestaandenwet (ANW)]

(a)

În cazul în care soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș în temeiul Legii generale privind rudele supraviețuitoare [Algemene Nabestaandenwet (ANW)], în conformitate cu articolul 51 alineatul (3) din prezentul regulament, pensia respectivă se calculează conform dispozițiilor articolului 52 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament.

În vederea aplicării acestor dispoziții, perioadele de asigurare anterioare datei de 1 octombrie 1959 sunt, de asemenea, considerate perioade de asigurare realizate în temeiul legislației Țărilor de Jos în cazul în care, în aceste perioade, persoana asigurată, după vârsta de 15 ani:

—	și-a avut reședința în Țările de Jos sau

—	și-a avut reședința într-un alt stat membru, dar a lucrat în Țările de Jos pentru un angajator stabilit în Țările de Jos sau

—	a lucrat într-un alt stat membru în perioadele considerate perioade de asigurare în cadrul sistemului de securitate socială al Țărilor de Jos.

(b)	Nu se iau în considerare perioadele prevăzute a fi luate în considerare în temeiul punctului (3) litera (a), care coincid cu perioade de asigurare obligatorie realizate în temeiul legislației privind pensiile de urmaș dintr-un alt stat membru.

(c)	În sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, doar perioadele de asigurare realizate după vârsta de 15 ani în temeiul legislației Țărilor de Jos sunt luate în considerare ca perioade de asigurare.

(d)

Prin derogare de la dispozițiile articolului 63a alineatul (1) din ANW, persoana cu reședința într-un stat membru, altul decât Țările de Jos, al cărei soț are o asigurare obligatorie în temeiul ANW, este autorizată să încheie o asigurare voluntară în temeiul acestei legislații, cu condiția ca perioada de asigurare să fi început deja la data aplicării prezentului regulament, dar numai pentru perioadele în care soțul are asigurare obligatorie.

Această autorizare expiră la data încetării asigurării obligatorii a soțului în temeiul ANW, cu excepția cazului în care asigurarea obligatorie a soțului încetează ca urmare a decesului acestuia, iar soțul supraviețuitor primește doar o pensie în temeiul ANW.

În orice caz, autorizarea privind asigurarea voluntară expiră la data la care persoana atinge vârsta de 65 de ani.

Cotizația care trebuie plătită pentru asigurarea voluntară se stabilește în conformitate cu dispozițiile referitoare la stabilirea cotizației pentru asigurarea voluntară în temeiul ANW. Cu toate acestea, în cazul în care asigurarea voluntară urmează unei perioade de asigurare precum cea prevăzută la punctul (2) litera (b), cotizația se stabilește în conformitate cu dispozițiile referitoare la stabilirea cotizației pentru asigurarea obligatorie în temeiul ANW, considerându-se că venitul care este luat în considerare a fost obținut în Țările de Jos.

Aplicarea legislației olandeze privind incapacitatea de muncă

(a)

În cazul în care, în temeiul articolului 51 alineatul (3) din prezentul regulament, persoana în cauză are dreptul la o prestație de invaliditate în Țările de Jos, cuantumul prevăzut la articolul 52 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament pentru calcularea prestației se stabilește:

(i)

în cazul în care, în perioada imediat anterioară apariției incapacității de muncă, persoana a desfășurat o activitate salariată în înțelesul articolului 1 litera (a) din prezentul regulament:

—	în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Legea privind incapacitatea de muncă [Wet op arbeidsongeschiktheidsverzekering (WAO)], în cazul în care incapacitatea de muncă a survenit înainte de 1 ianuarie 2004, sau

—	în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Legea privind munca și veniturile în funcție de capacitatea de muncă [Wet Werk en inkomen naar arbeidsvermogen (WIA)], în cazul în care incapacitatea de muncă a survenit după data de 1 ianuarie 2004 inclusiv.

(ii)

în cazul în care, în perioada imediat anterioară apariției incapacității de muncă, persoana în cauză a desfășurat o activitate independentă în înțelesul articolului 1 litera (b) din prezentul regulament, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Legea privind incapacitatea de muncă a persoanelor care desfășoară o activitate independentă [Wet arbeidsongeschiktheidsverzekering zelfstandigen (WAZ)], în cazul în care incapacitatea de muncă a survenit înainte de 1 august 2004.

(b)

Pentru calcularea prestațiilor, în temeiul WAO, WIA sau WAZ, instituțiile din Țările de Jos iau în considerare:

—	perioadele de activitate remunerată și perioadele asimilate acestora, realizate în Țările de Jos înainte de 1 iulie 1967;

—	perioadele de asigurare realizate în temeiul WAO;

—	perioadele de asigurare realizate de persoana în cauză, după vârsta de 15 ani, în temeiul Legii generale privind incapacitatea de muncă [Algemene Arbeidsongeschiktheidswet (AAW)], în măsura în care acestea nu coincid cu perioadele de asigurare realizate în temeiul WAO;

—	perioadele de asigurare realizate în temeiul WAZ;

—	perioadele de asigurare realizate în temeiul WIA.

AUSTRIA

În scopul acumulării de perioade pentru asigurarea de pensie, frecventarea unei școli sau a unei instituții de învățământ comparabile într-un alt stat membru este considerată echivalentă cu frecventarea unei școli sau a unei instituții de învățământ în temeiul articolului 227 alineatul (1) punctul (1) și al articolului 228 alineatul (1) punctul (3) din Legea generală privind securitatea socială [Allgemeines Sozialversicherungsgesetz (ASVG)], cu articolul 116 alineatul (7) din Legea federală privind asigurările sociale ale persoanelor care lucrează în domeniul comercial [Gewerbliches Sozialversicherungsgesetz (GSVG)] și cu articolul 107 alineatul (7) din Legea privind securitatea socială a agricultorilor [Bauern-Sozialversicherungsgesetz (BSVG)], în cazul în care persoana în cauză a fost pentru o perioadă sub incidența legislației austriece, în temeiul faptului că a desfășurat o activitate salariată sau independentă, și sunt plătite cotizațiile speciale prevăzute la articolul 227 alineatul (3) din ASVG, la articolul 116 alineatul (9) din GSVG și la articolul 107 alineatul (9) din BSGV, în scopul achitării respectivelor perioade de școlarizare.

La calcularea prestației pro-rata prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, nu se iau în considerare majorările speciale ale cotizațiilor pentru asigurări suplimentare și prestațiile suplimentare pentru mineri în temeiul legislației austriece. În aceste cazuri, la prestația pro-rata calculată fără aceste cotizații se adaugă, dacă este cazul, majorările speciale nereduse ale cotizațiilor pentru asigurări suplimentare și prestațiile suplimentare pentru mineri.

În cazul în care, în conformitate cu articolul 6 din prezentul regulament, au fost realizate perioade asimilate în temeiul unui regim austriac de asigurări de pensii, dar acestea nu pot constitui o bază de calcul în temeiul articolelor 238 și 239 din Legea generală privind securitatea socială [Allgemeines Sozialversicherungsgesetz (ASVG)], al articolelor 122 și 123 din Legea federală privind asigurările sociale ale persoanelor care lucrează în domeniul comercial [Gewerbliches Sozialversicherungsgesetz (GSVG)] și al articolelor 113 și 114 din Legea privind securitatea socială a agricultorilor [Bauern-Sozialversicherungsgesetz (BSVG)], se utilizează baza de calcul pentru perioadele de îngrijire a copilului în conformitate cu articolul 239 din ASVG, cu articolul 123 din GSVG și cu articolul 114 din BSVG.

POLONIA

Nu există dispoziții speciale.

PORTUGALIA

Nu există dispoziții speciale.

ROMÂNIA

Nu există dispoziții speciale.

SLOVENIA

Nu există dispoziții speciale.

SLOVACIA

Nu există dispoziții speciale.

FINLANDA

În scopul stabilirii dreptului la pensie și al calculării cuantumului pensiei naționale finlandeze în temeiul articolelor 52-54 din prezentul regulament, pensiile dobândite în temeiul legislației unui alt stat membru sunt tratate în același mod ca pensiile dobândite în temeiul legislației finlandeze.

La aplicarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din prezentul regulament, la calcularea câștigurilor pentru perioada creditată în temeiul legislației finlandeze privind pensiile în funcție de venit, în cazul în care persoana are perioade de asigurare de pensie bazate pe desfășurarea unei activități salariate sau independente într-un alt stat membru pentru o parte din perioada de referință prevăzută de legislația finlandeză, câștigurile aferente perioadei creditate sunt echivalente cu suma câștigurilor obținute în partea din perioada de referință petrecută în Finlanda, împărțită la numărul de luni pentru care au existat perioade de asigurare în Finlanda în timpul perioadei de referință.

SUEDIA

1.	Atunci când indemnizația de concediu parental este plătită în temeiul dispozițiilor articolului 67 din prezentul regulament unui membru de familie care este șomer, plata indemnizației se face la nivelul de bază sau la nivelul minim.

În scopul calculării indemnizației de concediu parental în conformitate cu capitolul 4 alineatul (6) din Lag (1962:381) om allmän försäkring (Legea asigurărilor naționale) pentru persoanele eligibile pentru o indemnizație de concediu parental în baza încadrării în muncă, se aplică următoarele dispoziții:

Pentru un părinte pentru care prestațiile de boală care generează venit sunt calculate în baza veniturilor provenite din activități profesionale lucrative în Suedia, cerința de a fi fost asigurat pentru prestații de boală pentru o perioadă care depășește nivelul minim de 240 zile consecutive înainte de nașterea copilului trebuie îndeplinită dacă, în timpul perioadei menționate, părintele a avut, în alt stat membru, venituri din activități profesionale lucrative care corespund unei asigurări peste nivelul minim.

Dispozițiile prezentului regulament privitoare la cumularea perioadelor de asigurare și a perioadelor de reședință nu se aplică dispozițiilor tranzitorii din legislația suedeză privind dreptul la pensie garantată al persoanelor născute înainte de 1937 inclusiv, care au avut reședința în Suedia pentru o perioadă determinată înainte de a depune cererea de pensie (Legea 2000:798).

În vederea calculării venitului pentru indemnizațiile teoretice de boală și indemnizațiile teoretice de reinserție profesională în funcție de venit, în conformitate cu capitolul 8 din Legea asigurărilor naționale [Lag (1962:381) om allmän försäkring], se aplică următoarele dispoziții:

(a)

în cazul în care, pe parcursul perioadei de referință, o persoană asigurată s-a aflat și sub incidența legislației unui alt stat membru sau a mai multor state membre, în baza desfășurării unei activități salariate sau independente, venitul din statul membru (statele membre) în cauză este considerat echivalent cu venitul mediu brut obținut în Suedia de persoana asigurată în acea parte din perioada de referință petrecută în Suedia, venit calculat prin împărțirea câștigurilor obținute în Suedia la numărul de ani în care au fost obținute aceste câștiguri;

(b)

în cazul în care prestațiile sunt calculate în temeiul articolului 46 din prezentul regulament și persoana nu este asigurată în Suedia, perioada de referință este stabilită în conformitate cu dispozițiile capitolului 8 alineatele (2) și (8) din legea sus-menționată, ca și cum persoana în cauză ar fi asigurată în Suedia. În cazul în care persoana în cauză nu are, în această perioadă, un venit care să îi confere dreptul la pensie în temeiul Legii privind pensia de vârstă bazată pe venit (1998:674), perioada de referință se calculează începând de la data la care persoana asigurată a încasat prima oară un venit dintr-o activitate lucrativă în Suedia.

(a)

Pentru calcularea capitalului de pensie teoretic în vederea stabilirii pensiei de urmaș în funcție de venit (Legea 2000:461) și în cazul în care nu este îndeplinită cerința legislației suedeze privind o perioadă de cel puțin trei ani care să dea dreptul la pensie din cei cinci ani calendaristici care precedă imediat decesul persoanei asigurate (perioada de referință), se iau în considerare și perioadele de asigurare realizate în alte state membre, ca și cum acestea ar fi fost realizate în Suedia. Perioadele de asigurare realizate în alte state membre sunt considerate a fi întemeiate pe media veniturilor care acordă dreptul la pensie în Suedia. În cazul în care persoana în cauză are un singur an în Suedia care îi acordă dreptul la pensie, fiecare perioadă de asigurare realizată într-un alt stat membru este considerată echivalentă cu această valoare.

(b)

Pentru calcularea punctelor de pensie teoretice în vederea stabilirii pensiei de soț supraviețuitor, pentru decesele survenite după 1 ianuarie 2003 inclusiv, în cazul în care nu este îndeplinită cerința legislației suedeze cu privire la punctele de pensie acumulate pe parcursul unei perioade de cel puțin doi ani din cei patru ani care precedă imediat decesul persoanei asigurate (perioada de referință) și în cazul în care au fost realizate perioade de asigurare într-un alt stat membru în timpul perioadei de referință, anii în cauză se consideră întemeiați pe aceleași puncte de pensie ca și anul din Suedia.

REGATUL UNIT

În cazul în care, în conformitate cu legislația Regatului Unit, o persoană poate avea dreptul la pensie la retragerea din activitate în cazul în care:

(a)	cotizațiile unui fost soț sunt luate în considerare ca și cum ar fi cotizațiile persoanei în cauză; sau

(b)

soțul sau fostul soț al persoanei în cauză îndeplinește condițiile necesare cu privire la cotizație; în orice astfel de situație, în cazul în care soțul sau fostul soț desfășoară sau a desfășurat o activitate salariată sau independentă și a fost sub incidența legislației a două sau mai multe state membre, se aplică dispozițiile titlului III capitolul 5 din prezentul regulament în vederea stabilirii dreptului la pensie în temeiul legislației Regatului Unit. În acest caz, trimiterile la «perioade de asigurare» din capitolul 5 menționat anterior se interpretează ca trimiteri la perioade de asigurare realizate de:

(i)

soț sau fostul soț, în cazul în care solicitarea este făcută de:

—	o femeie căsătorită; sau

—	o persoană a cărei căsătorie a încetat în alt mod decât prin decesul soțului sau

(ii)

fostul soț, în cazul în care solicitarea este făcută de:

—	un văduv care, imediat înainte de vârsta de pensionare, nu are dreptul la alocația de părinte supraviețuitor; sau

—

o văduvă care, imediat înainte de vârsta de pensionare, nu are dreptul la alocație de mamă văduvă, la alocație de părinte supraviețuitor sau la pensie de văduvă sau care are dreptul doar la o pensie de văduvă în funcție de vârstă, calculată în temeiul articolul 52 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament; în acest sens, «pensie de văduvă în funcție de vârstă» înseamnă o pensie de văduvă plătibilă la o rată redusă în conformitate cu secțiunea 39 alineatul (4) din Legea privind cotizațiile și prestațiile de securitate socială (Social Security Contributions and Benefits Act) din 1992.

În scopul aplicării articolului 6 din prezentul regulament dispozițiilor care reglementează dreptul la o alocație de asistență, la o alocație de îngrijitor și la o alocație de subzistență pentru persoanele cu handicap, o perioadă de activitate salariată, independentă sau de rezidență desfășurată pe teritoriul unui stat membru, altul decât Regatul Unit, este luată în considerare în măsura în care este necesar pentru a îndeplini condițiile referitoare la perioadele obligatorii de prezență în Regatul Unit, anterior datei la care rezultă prima dată dreptul la prestația în cauză.

În scopul aplicării articolului 7 din prezentul regulament, în cazul prestațiilor în bani pentru invaliditate, limită de vârstă sau de urmaș, precum și al pensiilor pentru accidente de muncă sau boli profesionale și al ajutoarelor de deces, orice beneficiar al unei prestații în temeiul legislației Regatului Unit care locuiește pe teritoriul altui stat membru se consideră, în cursul șederii sale, ca având reședința pe teritoriul statului membru respectiv.

Atunci când se aplică articolul 46 din prezentul regulament, în cazul în care persoana în cauză se află în incapacitate de muncă ce duce la invaliditate în timp ce se află sub incidența legislației unui alt stat membru, Regatul Unit ia în considerare, în sensul secțiunii 30A alineatul (5) din Legea privind cotizațiile și prestațiile de securitate socială (Social Security Contributions and Benefits Act) din 1992, toate perioadele în care persoana în cauză a primit, pentru această incapacitate de muncă:

(i)	prestații de boală în bani, un salariu sau o remunerație sau

(ii)

prestații în înțelesul titlului III capitolele 4 și 5 din prezentul regulament, acordate pentru invaliditatea care a urmat incapacității de muncă, în temeiul legislației celuilalt stat membru, ca și cum ar fi perioade de prestații pentru incapacitate temporară de scurtă durată plătite în conformitate cu secțiunea 30A alineatele (1)-(4) din Legea privind cotizațiile și prestațiile de securitate socială (Social Security Contributions and Benefits Act) din 1992.

La aplicarea acestei dispoziții se iau în considerare doar perioadele în care persoana s-ar fi aflat în incapacitate de muncă în sensul legislației Regatului Unit.

(1)

Pentru calcularea factorului «câștig», în vederea stabilirii dreptului la prestații în temeiul legislației Regatului Unit, pentru fiecare săptămână de activitate salariată sub incidența legislației altui stat membru și care a început în anul fiscal corespunzător în înțelesul legislației Regatului Unit, se consideră că persoana în cauză a plătit cotizații ca salariat sau are câștiguri pentru care s-au plătit cotizații, pe baza unor câștiguri echivalente cu două treimi din limita superioară a câștigurilor din anul respectiv.

(2)

În sensul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din prezentul regulament, atunci când:

(a)

în orice an fiscal care a început după data de 6 aprilie 1975 inclusiv, o persoană care a desfășurat o activitate salariată a realizat perioade de asigurare, de muncă salariată sau de rezidență într-un stat membru, altul decât Regatul Unit, și din punerea în aplicare a punctului 5 (1) menționat anterior rezultă că anul respectiv este generator de drepturi în temeiul legislației Regatului Unit, în înțelesul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din prezentul regulament, se consideră că persoana în cauză a fost asigurată pentru 52 de săptămâni din anul respectiv în celălalt stat membru;

(b)

orice an fiscal care a început după data de 6 aprilie 1975 inclusiv nu este considerat generator de drepturi în temeiul legislației Regatului Unit, în înțelesul articolului 52 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din prezentul regulament, toate perioadele de asigurare, de muncă salariată sau de rezidență realizate în anul respectiv nu sunt luate în considerare.

(3)

În vederea convertirii unui factor «câștig» în perioade de asigurare, factorul «câștig» realizat în anul fiscal corespunzător în sensul legislației Regatului Unit se împarte la limita inferioară a câștigurilor pe anul respectiv. Rezultatul se exprimă ca număr întreg, ignorându-se zecimalele. Se consideră că valoarea astfel calculată reprezintă numărul de săptămâni de asigurare realizate în temeiul legislației Regatului Unit în anul respectiv, cu condiția ca această cifră să nu depășească numărul de săptămâni din anul respectiv în care persoana a fost sub incidența acestei legislații.”.

EXPUNERE DE MOTIVE A CONSILIULUI

I. INTRODUCERE

La 29 aprilie 2004, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (1) privind coordonarea sistemelor de securitate socială (denumit în continuare „regulamentul de bază”), care are rolul de a înlocui Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 (2).

Regulamentul de bază cuprinde anexe care conțin dispoziții referitoare la fiecare stat membru. Conținutul unora dintre aceste anexe nu fusese încă stabilit la momentul adoptării regulamentului. Prin urmare, regulamentul de bază prevede stabilirea conținutului anexelor II (dispoziții ale convențiilor care rămân în vigoare), X (prestații speciale în numerar de tip necontributiv) și XI (dispoziții speciale pentru aplicarea legislației statelor membre), lăsate necompletate, înainte de data punerii în aplicare a acestuia.

De asemenea, anumite anexe au trebuit adaptate, astfel încât să ia în considerare cerințele statelor membre care au aderat la Uniunea Europeană de la data adoptării regulamentului, precum și evoluțiile recente din alte state membre.

În acest sens, Comisia a prezentat două propuneri de regulament la 24 ianuarie 2006 și, respectiv, la 3 iulie 2007:

—	Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și stabilirea conținutului anexei XI;

—	Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anexelor la Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Cele două propuneri au drept temei articolele 42 și 308 din tratat.

Hotărând în temeiul articolului 251 din tratat, la 9 iulie 2008, Parlamentul European a adoptat un singur aviz la prima lectură care constă în 77 amendamente la propunerea de regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și de stabilire a conținutului anexei XI. (3) Parlamentul European a considerat că procedura privind cea de a doua propunere a devenit caducă ca urmare a includerii conținutului său în procedura referitoare la prima propunere.

Comitetul Economic și Social a emis avizele sale la 26 octombrie 2006 (4).

Comisia a prezentat propunerile sale modificate la 15 octombrie 2008. Ținând cont de amendamentul 1 al Parlamentului European, propunerile modificate țin seama de fuziunea celor două propuneri inițiale într-un singur text. Comisia a acceptat toate amendamentele adoptate de către Parlamentul European.

În temeiul articolului 251 alineatul (2) din Tratatul CE, Consiliul a adoptat poziția sa comună în unanimitate, la data de 17 decembrie 2008. Poziția comună face referire, de asemenea, la ambele propuneri inițiale care au fuzionat într-un singur text.

II. OBIECTIV

În timp ce propunerea de regulament de punere în aplicare conține norme orizontale, propunerea de regulament de stabilire a conținutului anexei XI prevede dispoziții suplimentare referitoare la anumite aspecte ale legislației fiecărui stat membru, pentru a garanta aplicarea armonioasă a regulamentului de bază în toate statele membre interesate. În conformitate cu obiectivul general de simplificare, propunerea conține mai puține dispoziții decât anexa VI corespunzătoare din actualul Regulament (CEE) nr. 1408/71.

Anexele II și X la regulamentul 883/2004, care fuseseră lăsate necompletate, au dispoziții corespondente în anexele III și IIa din Regulamentul 1408/71. Restul anexelor modificate prin prezenta propunere conțin deja prevederi referitoare la unele state membre, dar acestea trebuie finalizate în ceea ce privește statele membre care au aderat la UE după 29 aprilie 2004. Unele dintre aceste anexe au, de asemenea, dispoziții corespondente în Regulamentul 1408/71. Totuși, anexa I partea 1 (avansuri din pensiile alimentare) și anexele III și IV (reguli speciale privind prestațiile de îngrijire a sănătății) se aplică doar Regulamentului 883/2004.

III. ANALIZA POZIȚIEI COMUNE

1. Observații generale:

a) Propunerea modificată a Comisiei

Parlamentul European a adoptat 77 de amendamente la propunerea Comisiei. Toate aceste amendamente au fost incluse în propunerile modificate ale Comisiei integral, parțial sau în urma unei reformulări (amendamentele 1-5, 7-11, 13-24 și 26-78 rev).

b) Poziția comună a Consiliului:

Consiliul a putut accepta 69 dintre cele 77 de amendamente, incluse integral sau parțial în propunerea modificată a Comisiei, și anume amendamentele 1-5, 7, 8, 10, 13-19, 21, 22 și 25-77.

Cu toate acestea, Consiliul nu a considerat adecvată includerea amendamentelor 6, 11, 12, 20, 23, 24 și 78 rev. De asemenea, deși este de acord cu privire la esența amendamentului 9 referitor la definiția,,prestațiilor în natură, Consiliul a considerat că acestei definiții ar trebui să i se aducă clarificări suplimentare [articolul 1 alineatul (3) litera (va) din poziția comună].

2. Poziția Consiliului privind amendamentul 20 și celelalte amendamente conexe:

Această chestiune privește dreptul membrilor familiei unui lucrător frontalier de a beneficia de îngrijirea sănătății în statul membru în care lucrătorul este încadrat în muncă în același condiții cu acelea care îi sunt aplicabile acestuia.

Articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază prevede că „membrii familiei unui lucrător frontalier au dreptul la prestații în natură, în timpul șederii lor în statul membru competent, cu excepția cazului în care statul membru respectiv se află pe lista din anexa III”. În anexa III din regulamentul de bază, figurează șapte state membre care aplică restricții în ceea ce privește drepturile la prestații în natură ale membrilor familiei unui lucrător frontalier.

Amendamentul 20 al Parlamentului European (de care amendamentele 6, 11 și 12 sunt strâns legate) prevede că un nou alineat (10a) ar trebui inclus la articolul 87 din regulamentul de bază, care ar stipula că „anexa III se abrogă în termen de 5 ani de la data punerii în aplicare a regulamentului.”.

Consiliul nu a putut ajunge la un acord la unanimitate cu privire la acest amendament, cinci delegații marcând opoziția lor. Aceste delegații consideră din principiu că dispoziția prevăzută la articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază nu ar trebui să fie pusă sub semnul întrebării având în vedere, mai ales, lipsa de experiență în ceea ce privește aplicarea noului regulament. Potrivit acestora, nu ar trebui să se aducă modificări compromisului delicat adoptat în Regulamentul nr. 883/2004, în privința căruia Parlamentul a jucat un rol important. Înainte de a se trece la etapa următoare, acestea ar prefera să nu extindă drepturile membrilor familiei lucrătorilor frontalieri în ceea ce privește îngrijirea sănătății dincolo de ceea ce prevede Regulamentul (CEE) 1408/71, întrucât o decizie adoptată în acest stadiu de a abroga anexa III după o perioadă de 5 ani ar fi prematură, potrivit acestor delegații.

Pe de altă parte, toate celelalte delegații au putut accepta acest amendament într-un spirit de compromis. De asemenea, delegațiile celor șase state membre enumerate în anexa III la poziția comună au adoptat o poziție și mai flexibilă, fiind chiar dispuse să accepte abrogarea anexei III după o perioadă de 4 ani. În acest context, delegația italiană, care nu putea accepta amendamentul 20 deoarece considera necesară prezența unei mențiuni în anexa III, a adoptat o poziție de compromis în ceea ce privește amendamentul 20, acceptând ca valabilitatea mențiunii sale să se limiteze la o perioadă de patru ani.

Având în vedere această situație și importanța pe care o are această chestiune pentru Parlamentul European, în cele din urmă s-a putut ajunge la o soluție unanimă de compromis:

—	Articolul 18 alineatul (2) și articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază ar putea fi modificate pentru a se prevedea revizuirea anexei III în termen de 5 ani de la data punerii în aplicare a regulamentului, și

—	Un nou alineat (10a) ar fi adăugat articolului 87 din regulamentul de bază care să prevadă că perioada de valabilitate a mențiunilor care figurează în anexa III referitoare la unele state membre să fie limitată la 4 ani.

Consiliul consideră că această soluție este atât realistă, cât și echilibrată, și coincide cu direcția poziției Parlamentului European. Consiliul își exprimă speranța că Parlamentul va fi în măsură să o aprobe.

3. Poziția Consiliului privind amendamentul 23

Amendamentul 23 privește anexa II din regulamentul de bază (dispozițiile convențiilor menținute în vigoare și limitate, după caz, la persoanele care intră sub incidența acestor dispoziții bilaterale). La punctul 36 al acestei anexe, sub rubrica Portugalia-Regatul Unit, Parlamentul adaugă o trimitere la articolul 2 alineatul (1) din protocolul din 15 noiembrie 1978 privind tratamentul medical care este deja reglementat de anexa III la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului.

Acest protocol nu figurează în anexa II la poziția comună a Consiliului, întrucât cele două state vizate au indicat că au luat decizia de a nu aplica articolul 2 alineatul (1) din acest protocol începând cu data de 1 septembrie 2008.

4. Poziția Consiliului privind amendamentul 78 rev

Obiectivul amendamentului 78 rev este acela de a menține rubrica „Italia” în anexa IV la regulamentul de bază care prevede că statele membre care figurează în această anexă vor acorda drepturi sporite titularilor de pensii care se întorc în statul membru competent [articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază]. Hotărând în unanimitate, Consiliul a considerat că acest amendament nu este acceptabil.

După adoptarea regulamentului de bază, autoritățile italiene competente și-au modificat poziția, alegând să nu acorde, provizoriu, drepturi suplimentare titularilor de pensii. Având în vedere aceste ultime evoluții, Comisia a propus, în propunerea sa inițială de modificare a anexelor la Regulamentul (CEE) nr. 883/2004, eliminarea rubricii „Italia” din anexa IV. Delegația italiană a acceptat propunerea Comisiei.

Comisia a acceptat poziția comună adoptată de către Consiliu.

5. Observații specifice

Consiliul a considerat necesară introducerea următoarelor modificări în propunerea Comisiei:

—	Articolul 15 din regulamentul de bază: termenul „personal auxiliar” a fost înlocuit cu termenul „agenți contractuali” din poziția comună în conformitate cu Statutul funcționarilor;

—	Articolul 36 alineatul (1) din regulamentul de bază: Consiliul a considerat necesar să se asigure că articolul 17, articolul 18 alineatul (1), articolul 19 alineatul (1) și articolul 20 alineatul (1) se aplică, de asemenea, în cazul prestațiilor legate de accidente de muncă sau boli profesionale;

—	De asemenea, Consiliul a considerat necesară adăugarea unui nou alineat la articolul 36 din regulamentul de bază pentru a include principiul prevăzut în articolul 33 din propunerea de regulament a Comisiei de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004;

—

Articolul 87 alineatul (8): Consiliul a considerat necesară înlocuirea actualului alineat (8) din regulamentul de bază cu un nou alineat pentru a specifica perioada maximă în care o persoană este supusă legislației unui stat membru, diferită de cea stabilită în temeiul Titlului II din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului.

IV. CONCLUZIE

Consiliul salută spiritul de cooperare de care a dat dovadă Parlamentul European în cursul primei lecturi a acestor importante dispoziții ale legislației secundare, care a permis deja reducerea într-o mare măsură a posibilităților de dezacord între cele două instituții.

Consiliul consideră că poziția sa comună ține cont într-o mare măsură de preocupările exprimate de către Parlament.

Consiliul așteaptă cu interes să continue această discuție constructivă cu Parlamentul European, în scopul de a ajunge cât mai repede posibil la un acord definitiv cu privire la aceste dispoziții legislative complementare, având în vedere importanța majoră a intrării în vigoare a ansamblului de noi norme privind modernizarea și simplificarea coordonării sistemelor de securitate socială.

(1) JO L 166, 30.4.2004, versiune rectificată în JO L 200, 7.6.2004, p. 1.

(2) Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară o activitate independentă și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, JO L 149, 5.7.1971, p. 2. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 (JO L 392, 30.12.2006, p. 1).

(3) Deocamdată nepublicat în Jurnalul Oficial.

(4) JO C 161, 13.7.2007, p. 61.

10.2.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 33/30

POZIȚIA COMUNĂ (CE) NR. 2/2009

adoptată de Consiliu la 18 decembrie 2008

în vederea adoptării unui Regulament (CE) nr. ... /2009 al Parlamentului European și al Consiliului din ... de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor de reziduuri ale substanțelor farmacologic active din alimentele de origine animală de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 și de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2009/C 33 E/02)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37 și articolul 152 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)	Ca rezultat al progresului științific și tehnic este posibilă detectarea prezenței reziduurilor de produse medicinale veterinare în alimente la niveluri din ce în ce mai reduse.

(2)

În vederea protejării sănătății publice, limitele maxime de reziduuri ar trebui stabilite în conformitate cu principiile general recunoscute de evaluare a siguranței, ținând cont de riscurile toxicologice, contaminarea mediului, precum și efectele microbiologice și farmacologice ale reziduurilor. Ar trebui să se țină cont și de alte evaluări științifice ale siguranței substanțelor în cauză, efectuate eventual de organizații internaționale sau organisme științifice înființate în cadrul Comunității.

(3)

Prezentul regulament se referă în mod direct la sănătatea publică și este relevant pentru funcționarea pieței interne în ceea ce privește produsele de origine animală incluse în anexa I la tratat. În consecință, este necesară stabilirea limitelor maxime de reziduuri ale substanțelor active din punct de vedere farmacologic în ceea ce privește diferite alimente de origine animală, inclusiv carnea, peștele, laptele, ouăle și mierea.

(4)

Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală (3) introduce proceduri comunitare de evaluare a siguranței reziduurilor substanțelor farmacologic active în conformitate cu prevederile în materie de securitate a alimentelor destinate consumului uman. O substanță farmacologic activă poate fi utilizată în producția animalelor de la care se obțin produse alimentare numai dacă a fost evaluată favorabil. Limitele maxime de reziduuri sunt stabilite pentru o astfel de substanță dacă se consideră necesar pentru protecția sănătății umane.

(5)

Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 privind instituirea unui cod comunitar cu privire la produsele medicinale veterinare (4) prevede ca produsele medicinale veterinare să fie autorizate în producția animalelor de la care se obțin produse alimentare numai dacă substanțele farmacologic active conținute au fost evaluate ca fiind inofensive în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2377/90. În plus aceasta conține dispoziții privind documentația de utilizare, reatribuire (utilizarea „în afara etichetei”), prescrierea și distribuția produselor medicinale veterinare destinate utilizării în producția animalelor de la care se obțin produse alimentare.

(6)

În considerarea Rezoluției Parlamentului European din 3 mai 2001 (5) privind disponibilitatea produselor medicinale veterinare, a consultării publice de către Comisie efectuată în 2004 și a evaluării de către Comisie a experienței acumulate, s-a dovedit necesară modificarea procedurilor de stabilire a limitelor maxime de reziduuri, menținând sistemul global de stabilire a acestor limite.

(7)

În conformitate cu Directiva (CE) 2001/82, limitele maxime de reziduuri reprezintă valorile de referință în stabilirea perioadelor de așteptare pentru autorizațiile de comercializare a produselor medicinale veterinare destinate producției animalelor de la care se obțin produse alimentare cât și în controlul, în cadrul statelor membre și la posturile de inspecție la frontieră, a reziduurilor din alimentele de origine animală.

(8)

Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor beta-agoniste în creșterea animalelor (6) interzice utilizarea anumitor substanțe în scopuri precise în cazul animalelor de la care se obțin produse alimentare. Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere niciunei legislații comunitare de interzicere a utilizării a anumitor substanțe cu efect hormonal în producția animalelor de la care se obțin produse alimentare.

(9)

Regulamentul (CEE) nr. 315/93 al Consiliului din 8 februarie 1993 de stabilire a procedurilor comunitare privind contaminanții din alimente (7) stabilește norme specifice pentru substanțele care nu sunt administrate în mod intenționat. Substanțele respective nu trebuie să intre sub incidența legislației privind limitele maxime de reziduuri.

(10)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Conciliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (8) stabilește cadrul pentru legislația alimentară la nivel comunitar și furnizează definiții în respectivul domeniu. Se consideră adecvat ca respectivele definiții să se aplice în sensul legislației privind limitele maxime de reziduuri.

(11)

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (9), stabilește normele generale pentru controlul alimentelor în Comunitate și prevede definiții în domeniul respectiv. Se consideră adecvat ca respectivele norme și definiții să se aplice în sensul legislației privind limitele maxime de reziduuri. Ar trebui să se acorde prioritate depistării utilizării ilegale a substanțelor și o parte dintre eșantioane ar trebui să fie selectate în conformitate cu o abordare bazată pe risc.

(12)

Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și uz veterinar și de instituire a unei Agenții europene pentru medicamente (10), însărcinează Agenția europeană pentru medicamente („agenția”), să avizeze limitele maxime de reziduuri pentru produsele medicinale veterinare care pot fi acceptate în alimentele de origine animală.

(13)	Ar trebui să se stabilească limite maxime de reziduuri pentru substanțele farmacologic active utilizate sau destinate utilizării în produsele medicinale veterinare introduse pe piața comunitară.

(14)

Din consultările publice și din faptul că numai un număr redus de produse medicinale veterinare destinate animalelor de la care se obțin produse alimentare au fost autorizate în ultimii ani a reieșit că aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 a antrenat o disponibilitate mai redusă a acestor produse medicinale.

(15)

În vederea asigurării sănătății animale și a bunăstării animalelor este necesară asigurarea de produse medicinale veterinare disponibile în tratarea unor stări de boală specifice. În plus, lipsa disponibilității unor produse medicinale veterinare pentru un tratament adecvat destinat unor specii anume poate contribui la utilizarea incorectă sau ilegală a substanțelor.

(16)

Sistemul stabilit prin Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 ar trebui, prin urmare, să fie modificat în vederea sporirii disponibilității produselor medicinale veterinare destinate animalelor de la care se obțin produse alimentare. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv ar trebui să se asigure faptul ca agenția să prevadă în mod sistematic posibilitatea de a utiliza limite maxime de reziduuri stabilite pentru o anumită specie sau aliment, pentru o altă specie sau alte alimente. În acest sens, ar trebui luată în considerare măsura în care factorii de siguranță deja inerenți sistemului sunt adecvați, pentru a se asigura că siguranța alimentelor și bunăstarea animalelor nu sunt compromise.

(17)

Este recunoscut că, în anumite cazuri, doar evaluarea științifică a riscurilor nu poate furniza toate informațiile pe care ar trebui să se bazeze o decizie de management și că alți factori relevanți pentru domeniul respectiv ar trebui luați în mod legitim în considerare inclusiv aspectele tehnologice ale producției alimentelor și fezabilitatea controalelor; în consecință, agenția ar trebui să furnizeze un aviz cu privire la evaluarea științifică a riscurilor și recomandări de gestionare a riscului privind reziduurile substanțelor farmacologic active.

(18)

Dispoziții detaliate privind formatul și conținutul cererilor în vederea stabilirii limitelor maxime de reziduuri și privind principiile metodologice aplicabile evaluării riscurilor și recomandărilor de gestionare a riscurilor sunt necesare pentru buna funcționare a cadrului general al limitelor maxime de reziduuri.

(19)

În afara produselor medicinale veterinare, alte produse care nu fac obiectul unei legislații specifice în materie de reziduuri, cum ar fi produsele biocide, sunt utilizate în creșterea animalelor. Aceste produse biocide sunt definite în Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biocide (11). În plus, produsele medicinale veterinare care nu dețin o autorizație de comercializare pe piața comunitară pot fi autorizate în afara Comunității. Această situație se poate explica printr-o predominanță mai accentuată în alte regiuni a diferitor boli sau specii vizate sau prin alegerea de către anumite întreprinderi să nu comercializeze un produs în cadrul Comunității. Faptul că un produs nu este autorizat în Comunitate nu înseamnă neapărat că utilizarea acestuia este periculoasă. În ceea ce privește substanțele farmacologic active pentru asemenea produse, Comisia ar trebui să poată stabili o limită maximă de reziduuri pentru alimente, urmată de un aviz al agenției în conformitate cu prevederile stabilite pentru substanțele farmacologic active destinate utilizării în produsele medicinale veterinare. Este, de asemenea, necesară modificarea Regulamentului (CE) nr. 726/2004 pentru a include, printre atribuțiile agenției, avizarea limitelor maxime de reziduuri substanțelor active conținute în produsele biocide.

(20)

În cadrul sistemului instituit prin Directiva 98/8/CE, operatorii care au introdus sau care intenționează să introducă pe piață produse biocide sunt obligați să plătească redevențe pentru evaluările efectuate în temeiul diferitelor proceduri asociate cu respectiva directivă. Prezentul regulament prevede că evaluările referitoare la stabilirea limitei maxime de reziduuri pentru substanțele farmacologic active menite să fie utilizate în produse biocide sunt efectuate de către agenție. În consecință, modalitățile de finanțare a acestor evaluări ar trebui clarificate prin prezentul regulament, în vederea luării în considerare în mod corespunzător a taxelor deja colectate pentru evaluările efectuate sau care vor fi efectuate în temeiul directivei menționate.

(21)

Comunitatea contribuie, în cadrul Codex Alimentarius, la elaborarea standardelor internaționale privind limitele maxime de reziduuri, asigurând în același timp menținerea nivelului ridicat de protecție a sănătății umane menținut în cadrul Comunității. În consecință, Comunitatea ar trebui să preia, fără a efectua o evaluare suplimentară, acele limite maxime de reziduuri din Codex Alimentarius pe care le-a sprijinit cu ocazia reuniunii Codex Alimentarius. Coerența dintre standardele internaționale și legislația comunitară privind limitele reziduurilor în alimente va fi întărită în continuare.

(22)

Alimentele fac obiectul controalelor privind reziduurile substanțelor farmacologic active în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004. Chiar dacă limitele nu sunt stabilite pentru acele substanțe în conformitate cu prezentul regulament, se pot forma reziduuri ale acestor substanțe datorită contaminării mediului sau a apariției la animale a unui metabolit natural. Metodele de laborator permit detectarea acestor reziduuri la niveluri din ce în ce mai scăzute. Aceste reziduuri au avut ca rezultat instituirea diferitelor practici de control în cadrul statelor membre.

(23)

Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate (12) impune ca fiecare lot importat dintr-o țară terță să facă obiectul controalelor veterinare și Decizia 2005/34/CE a Comisiei din 11 ianuarie 2005 (13) stabilește norme standardizate pentru testarea anumitor reziduuri la nivelul produselor de origine animală importate din țări terțe. Prevederile Deciziei 2005/34/CE ar trebui să fie extinse la toate produsele de origine animală introduse pe piața comunitară.

(24)

Anumite substanțe farmacologic active sunt interzise sau, în prezent, nu sunt autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2377/90, al Directivei 96/22/CE sau al Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (14). Reziduurile substanțelor farmacologic active prezente în produsele de origine animală rezultate, în special, în urma utilizării ilegale sau a contaminării mediului ar trebui să fie atent controlate și monitorizate în conformitate cu Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de monitorizare a anumitor substanțe și a reziduurilor acestora existente în animalele vii și în produsele de origine animală (15), indiferent de originea produsului.

(25)

Se impune instituirea de către Comunitate a unor proceduri de stabilire a valorilor de referință pentru acțiune la concentrații ale reziduurilor pentru care analizele de laborator sunt fezabile din punct de vedere tehnic în vederea facilitării schimburilor comerciale intracomunitare și a importurilor, fără a aduce atingere asigurării unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane în Comunitate. Cu toate acestea, stabilirea valorilor de referință în vederea întreprinderii de acțiuni nu ar trebui, în nici un caz, să fie folosită ca pretext pentru a permite utilizarea ilegală a unor substanțe interzise sau neautorizate pentru tratarea animalelor de la care se obțin produse alimentare. Prin urmare, orice reziduuri ale substanțelor respective prezente în alimente de origine animală ar trebui considerate nedorite.

(26)

Se impune, de asemenea, elaborarea de către Comunitate a unei abordări armonizate pentru cazurile în care statele membre găsesc dovezi referitoare la o problemă recurentă, întrucât o astfel de constatare ar putea sugera un model de utilizare necorespunzătoare a unei anumite substanțe sau o nerespectare a garanțiilor oferite de țări terțe privind producția de produse alimentare destinate importului în Comunitate. Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la problemele recurente și ar trebui luate măsuri adecvate de monitorizare.

(27)	Legislația actuală privind limitele maxime de reziduuri ar trebui să fie simplificată prin reunirea într-un singur regulament al Comisiei a tuturor deciziilor care clasifică substanțele farmacologic active în funcție de reziduurile acestora.

(28)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităților de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (16).

(29)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte principii metodologice pentru evaluarea riscului și recomandări în domeniul gestionării riscului privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri, norme privind condițiile de extrapolare, măsuri privind valorile de referință, inclusiv măsurile de evaluare a acestor valori de referință, precum și principii metodologice și metode științifice pentru stabilirea valorilor de referință. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(30)

Atunci când, din motive imperative de urgență, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control nu pot fi respectate, Comisia ar trebui să poată aplica procedura de urgență prevăzută la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE, pentru adoptarea măsurilor privind valorile de referință și a măsurilor de evaluare a acestora.

(31)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, respectiv protecția sănătății umane și animale și asigurarea disponibilității unor produse medicinale veterinare adecvate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere amploarea și efectele prezentului regulament, pot fi realiza mai bine la nivelul Comunității, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(32)	Prin urmare, din motive de claritate, este necesar să se înlocuiască Regulamentul (CE) nr. 2377/90 cu un nou regulament.

(33)

Ar trebui să se prevadă o perioadă de tranziție pentru a permite Comisiei să pregătească și să adopte un regulament care să încorporeze substanțele farmacologic active și clasificarea acestora în ceea ce privește limitele maxime de reziduuri astfel cum sunt prevăzute în anexele I-IV la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, precum și anumite măsuri de punere în aplicare a respectivului regulament nou,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1) În scopul asigurării siguranței alimentare, prezentul regulament prevede normele și procedurile în vederea stabilirii:

(a)	concentrației maxime a unui reziduu al unei substanțe farmacologic active care poate fi permisă în alimentele de origine animală („limita maximă de reziduuri”);

(b)	nivelului reziduurilor unei substanțe farmacologic active, stabilit din motive de control, în cazul anumitor substanțe pentru care nu s-a fixat o limită maximă a reziduurilor în conformitate cu prezentul regulament („valoare de referință”).

(2) Prezentul regulament nu se aplică:

(a)	principiilor active de origine biologică destinate producerii unei imunități active sau pasive sau diagnosticării unei stări de imunitate utilizate în produsele medicinale veterinare imunologice;

(b)	substanțelor circumscrise domeniului de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 315/93;

(3) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere legislației comunitare privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor beta-agoniste pentru animalele de la care se obțin produse alimentare, în conformitate cu Directiva 96/22/CE.

Articolul 2

Definiții

În completarea definițiilor prevăzute la articolul 1 din Directiva 2001/82/CE, la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și la articolele 2 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, în sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

(a)	„reziduuri ale substanțelor farmacologic active” înseamnă toate substanțele farmacologic active, exprimate în mg/kg sau μg/kg pe baza unei mase în stare proaspătă, fie substanțe active, excipienți sau produși de degradare și metaboliții lor, care rămân în alimentele obținute de la animale;

(b)	„animale de la care se obțin produse alimentare” înseamnă animale selecționate, crescute, păstrate, tăiate sau recoltate în scopul de producere a alimentelor.

TITLUL II

LIMITELE MAXIME DE REZIDUURI

CAPITOLUL I

Evaluarea și gestionarea riscurilor

Secțiunea 1

Substanțe farmacologic active destinate utilizării în produsele medicinale veterinare în Comunitate

Articolul 3

Solicitarea unui aviz din partea agenției

Cu excepția cazurilor în care se aplică procedura Codex Alimentarius menționată la articolul 14 alineatul (3) din prezentul regulament, orice substanță farmacologic activă destinată utilizării în Comunitate în produsele medicinale veterinare destinate administrării la animalele de la care se obțin produse alimentare fac obiectul unui aviz al Agenției europene pentru medicamente („agenția”), instituită prin articolul 55 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, cu privire la limita maximă de reziduuri, formulat de către Comitetul pentru medicamente de uz veterinar („comitetul”) instituit prin articolul 30 din regulamentul respectiv.

În acest scop, solicitantul unei autorizații de comercializare a unui produs medicinal veterinar în care se utilizează o astfel de substanță, sau persoana care intenționează să solicite o astfel de autorizație de comercializare sau, după caz, deținătorul unei astfel de autorizații, prezintă o cerere agenției.

Articolul 4

Avizul agenției

(1) Avizul agenției constă dintr-o evaluare științifică a riscurilor și din recomandări privind gestionarea riscurilor.

(2) Evaluarea științifică a riscurilor și recomandările privind gestionarea riscurilor au drept scop asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății umane, garantând în același timp că sănătatea umană, sănătatea animală și bunăstarea animalelor nu sunt afectate în mod negativ de lipsa disponibilității produselor medicinale veterinare adecvate. Avizul ia în considerare toate constatările științifice relevante ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (AESA) instituită prin articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

Articolul 5

Extrapolare

În vederea garantării disponibilității produselor medicinale veterinare autorizate pentru bolile care afectează animalele de la care se obțin produse alimentare, cu ocazia realizării evaluărilor științifice ale riscurilor și a formulării recomandărilor de gestionare a riscurilor, agenția, pentru a asigura un nivel înalt de protecție a sănătății umane, ia în considerare utilizarea limitelor maxime de reziduuri stabilite pentru substanțele farmacologic active într-un produs alimentar anume pentru alte alimente derivate din aceeași specie, sau limitele maxime de reziduuri stabilite pentru o substanță farmacologic activă într-una sau mai multe specii, pentru specii diferite.

Articolul 6

Evaluarea științifică a riscurilor

(1) Evaluarea științifică a riscurilor ia în considerare metabolismul și eliminarea substanțelor farmacologic active în cazul speciilor de animale vizate și tipul de reziduuri și cantitatea acestora care poate fi ingerată de către oameni pe parcursul unei vieți fără un important risc al sănătății exprimat în doză zilnică acceptabilă („DZA”). Pot fi utilizate abordări alternative la DZA dacă au fost stabilite de către Comisie conform dispozițiilor din articolul 13 alineatul (2).

(2) Evaluarea științifică a riscurilor abordează următoarele aspecte:

(a)	tipul și cantitatea de reziduuri considerate a nu prezenta un pericol pentru sănătatea umană;

(b)	riscul efectelor toxicologice, farmacologice sau microbiologice la oameni;

(c)	reziduurile care apar în alimentele de origine vegetală sau care provin din mediu.

(3) În cazul în care metabolismul și eliminarea substanței nu pot fi evaluate, evaluarea științifică a riscurilor poate lua în considerare informațiile privind controlul sau cele privind expunerea.

Articolul 7

Recomandări privind gestionarea riscurilor

Recomandările pentru gestionarea riscurilor sunt bazate pe evaluarea științifică a riscurilor realizată în conformitate cu articolul 6 și constă într-o analiză a următoarelor aspecte:

(a)	disponibilitatea substanțelor alternative pentru tratamentul speciilor vizate sau necesitatea substanței evaluate în vederea evitării unei suferințe inutile a animalelor sau în vederea garantării siguranței celor care se ocupă de tratarea acestora;

(b)

alți factori legitimi precum aspectele tehnologice ale producției alimentelor destinate consumului uman și a hranei pentru animale, fezabilitatea controalelor, condițiile de utilizare și de aplicare a substanțelor în produsele medicinale veterinare, bunele practici în domeniul utilizării produselor medicinale veterinare și biocide, precum și probabilitatea unei utilizări incorecte sau ilegale;

(c)

eventuala necesitate de a stabili o limită maximă de reziduuri sau o limită maximă provizorie de reziduuri pentru o substanță farmacologic activă în produsele medicinale veterinare, nivelul acelei limite maxime de reziduuri și, unde este cazul, orice condiții sau restricții pentru utilizarea substanței vizate;

(d)

dacă datele furnizate sunt suficiente pentru a permite identificarea unei limite sigure, sau dacă, din cauza absenței informațiilor științifice, nu se poate ajunge la o concluzie finală asupra sănătății umane în ceea ce privește reziduurile unei substanțe nu pot fi stabilite. În ambele cazuri, nu poate fi recomandată nicio limită maximă de reziduuri.

Articolul 8

Cereri și proceduri

(1) Cererea prevăzută la articolul 3 respectă formatul și conținutul stabilite de către Comisie, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) și este însoțită de taxa datorată agenției.

(2) Agenția asigură adoptarea avizului Comitetului în termen de 210 zile de la primirea unei cereri valabile, în conformitate cu articolul 3 și cu alineatul (1) la prezentul articol. Acest termen se suspendă atunci când agenția solicită depunerea, într-o anumită perioadă de timp, a unor informații suplimentare cu privire la substanța respectivă și rămâne suspendat până când informațiile suplimentare solicitate sunt furnizate.

(3) Agenția transmite solicitantului avizul prevăzut la articolul 4. În termen de 15 zile de la primirea avizului, solicitantul poate să notifice în scris agenției că dorește să solicite reexaminarea avizului. În acest caz, solicitantul prezintă agenției, în termen de 60 de zile de la primirea avizului, motivele detaliate în sprijinul cererii sale.

În termen de 60 de zile de la primirea, din partea solicitantului, a motivelor de reexaminare a cererii, comitetul verifică dacă avizul său trebuie revizuit și adoptă avizul definitiv. La avizul definitiv este anexată concluzia motivată la care s-a ajuns după examinarea cererii.

(4) În termen de 15 zile de la adoptarea avizului definitiv, agenția îl transmite Comisiei și solicitantului, precizând motivele pe care se întemeiază concluziile sale.

Secțiunea 2

Alte substanțe farmacologic active pentru care se poate solicita avizul agenției

Articolul 9

Avizul agenției la cererea Comisiei sau a unui stat membru

(1) Comisia sau un stat membru pot transmite agenției cereri de avize cu privire la limitele maxime de reziduuri în oricare din următoarele cazuri:

(a)	substanța în cauză deține autorizația de utilizare într-un produs medicinal veterinar într-o țară terță și nu s-a depus nicio cerere în temeiul articolului 3, pentru stabilirea unei limite maxime de reziduuri pentru respectiva substanță cu privire la produsele alimentare sau speciile vizate,

(b)

substanța în cauză este inclusă într-un produs medicinal destinat a fi utilizat în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2001/82/CE și nu s-a depus nicio cerere în temeiul articolului 3 din prezentul regulament, pentru stabilirea unei limite maxime a reziduurilor pentru respectiva substanță cu privire la produsele alimentare sau speciile vizate.

În cazul unor specii minore sau utilizări limitate, în împrejurările de la litera (b) din primul paragraf, cererea poate fi transmisă agenției de către o parte sau o organizație interesată.

Se aplică articolele 4-7.

Cererea pentru obținerea unui aviz, menționată la primul paragraf al prezentului alineat, trebuie să respecte formatul și conținutul stabilite de către Comisie în conformitate cu dispozițiile din articolul 13 alineatul (1).

(2) Agenția asigură adoptarea avizului Comitetului în termen de 210 zile de la primirea cererii din partea Comisiei, a unui stat membru sau a părții sau organizației interesate. Acest termen se suspendă, pentru o perioadă de timp determinată, atunci când agenția solicită depunerea unor informații suplimentare cu privire la substanța respectivă și până când se furnizează informațiile suplimentare solicitate.

(3) În termen de 15 zile de la adoptarea avizului definitiv, agenția îl transmite Comisiei și după caz, statului membru, părții sau organizației interesate care a formulat cererea, precizând motivele pe care se întemeiază concluziile sale.

Articolul 10

Substanțe farmacologic active conținute în produse biocide utilizate în creșterea animalelor

(1) În sensul articolului 10 alineatul (2) punctul (ii) din Directiva 98/8, pentru substanțele farmacologic active destinate utilizării într-un produs biocid utilizat în creșterea animalelor, limita maximă de reziduuri se stabilește:

(a)

urmând procedura menționată la articolul 9 din prezentul regulament pentru:

(i)	combinațiile substanțe active/tip de produs incluse în programul de lucru pe 10 ani menționat la articolul 16 alineatul (2) la Directiva 98/8/CE

(ii)	combinațiile substanțe active/tip de produs care trebuie incluse în anexele I, IA sau IB la Directiva 98/8/CE pentru care a fost acceptat un dosar de către autoritatea competentă astfel cum este menționat la articolul 11 alineatul (1) litera (b) din respectiva directivă înainte de … (17);

(b)

ca urmare a procedurii menționate la articolul 8 din prezentul regulament și pe baza unei cereri transmise în conformitate cu articolul 3 din prezentul regulament pentru toate combinațiile substanțe active/tip de produs, destinate includerii în anexele I, IA sau IB la Directiva 98/8/CE pentru care stabilirea unei valori maxime de reziduuri este considerată necesară de către statele membre sau de către Comisie.

(2) Comisia clasifică substanțele farmacologic active menționate la alineatul (1) în conformitate cu articolul 14. În scopul clasificării, se adoptă de către Comisie regulamentul menționat la articolul 17 alineatul (1).

Totuși, orice dispoziții specifice referitoare la condițiile utilizării substanțelor clasificate în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat se stabilesc în temeiul articolului 10 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE.

(3) Costurile aferente evaluării efectuate de către agenție ca urmare a cererii formulate în conformitate cu alineatul (1) litera (a) din prezentul articol sunt suportate de bugetul agenției astfel cum este menționat la articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004. Totuși, aceasta nu se aplică în cazul costurilor de evaluare ale unui raportor desemnat în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) din regulamentul menționat, pentru stabilirea limitei maxime de reziduuri în cazul în care raportorul a fost desemnat de un stat membru care a primit deja o taxă pentru respectiva evaluare în baza articolului 25 din Directiva 98/8/CE.

Suma aferentă taxelor pentru evaluările efectuate de către agenție și de către raportor ca urmare a unei cereri formulate în conformitate cu alineatul (1) litera (b) din prezentul articol se stabilește în conformitate cu articolul 70 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004. Se aplică Regulamentul (CE) nr. 297/95 al Consiliului din 10 februarie 1995 privind taxele datorate Agenției europene pentru evaluarea medicamentelor (18).

Secțiunea 3

Dispoziții generale

Articolul 11

Reexaminarea unui aviz

În cazul în care, ca urmare a apariției unor noi informații, Comisia, solicitantul, în temeiul articolului 3, sau un stat membru, consideră că o reexaminare a avizului este necesară pentru a proteja sănătatea umană sau cea a animalelor, poate cere agenției să adopte un nou aviz cu privire la substanța respectivă.

În situația în care, limita maximă de reziduuri a fost stabilită în conformitate cu prezentul regulament pentru anumite produse alimentare sau specii, se aplică articolele 3 și 9 pentru stabilirea unei limite maxime de reziduuri pentru respectiva substanță în alte produse alimentare sau specii.

Cererea menționată la primul paragraf este însoțită de informațiile care explică subiectul care trebuie rezolvat. Articolul 8 alineatele (2)-(4) sau articolul 9 alineatele (2), respectiv (3) se aplică, după caz, noului aviz.

Articolul 12

Publicarea avizelor

Agenția publică avizul prevăzut la articolele 4, 9 și 11, după înlăturarea tuturor informațiilor de natură comercială confidențială.

Articolul 13

Măsuri de punere în aplicare

(1) În conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 25 alineatul (2), Comisia, în consultare cu agenția, adoptă măsuri privind forma și conținutul pentru cererile menționate la articolele 3 și 9.

(2) Comisia adoptă, în consultare cu agenția, cu statele membre și părțile interesate, măsuri privind:

(a)	principiile metodologice de evaluare a riscului și recomandările privind gestionarea riscului prevăzute la articolele 6 și 7, inclusiv specificațiile tehnice în conformitate cu standardele internaționale.

(b)

normele privind utilizarea unei limite maxime de reziduuri stabilită pentru o substanță farmacologic activă dintr-un anumit produs alimentar pentru un alt produs alimentar din aceeași specie, sau limita maximă de reziduuri stabilită pentru o substanță farmacologic activă dintr-una sau mai multe specii, pentru alte specii, astfel cum este precizat în articolul 5. Normele respective prevăd modalitatea și circumstanțele în care datele științifice cu privire la reziduurile din anumite produse alimentare sau dintr-o specie sau mai multe specii pot fi utilizate pentru a stabili o limită maximă de reziduuri pentru alte produse alimentare sau specii.

Acele măsuri care vizează modificarea elementelor neesențiale din prezentul regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 25 alineatul (3).

CAPITOLUL II

Clasificare

Articolul 14

Clasificarea substanțelor farmacologic active

(1) Comisia clasifică substanțele farmacologic active care fac obiectul unui aviz al agenției cu privire la limita maximă de reziduuri, în conformitate cu articolul 4, 9 sau 11, după caz.

(2) Clasificarea include o listă cu substanțele farmacologic active și categoriile terapeutice cărora le aparțin. Această clasificare stabilește, de asemenea, în legătură cu fiecare astfel de substanță și, după caz, în legătură cu anumite produse alimentare sau specii, una dintre următoarele:

(a)	o limită maximă de reziduuri;

(b)	o limită maximă provizorie de reziduuri;

(c)	absența necesității de a stabili o limită maximă de reziduuri;

(d)	o interdicție privind administrarea unei substanțe.

(3) Se stabilește o limită maximă de reziduuri în cazul în care aceasta este necesară pentru protecția sănătății umane:

(a)	ca urmare a unui aviz al agenției, în conformitate cu articolul 4, 9 sau 11, după caz; sau,

(b)

ca urmare a deciziei Comisiei Codex Alimentarius, căreia nu i s-a opus delegația Comunității, în favoarea stabilirii unei limite maxime a reziduurilor pentru substanțele farmacologic active destinate utilizării într-un produs medicinal veterinar, cu condiția ca datele științifice luate în considerare să fi fost puse la dispoziția delegației Comunității înaintea luării deciziei în cadrul Comisiei Codex Alimentarius. În acest caz nu este necesară o evaluare suplimentară de către agenție.

(4) O limită maximă provizorie de reziduuri poate fi stabilită în cazul în care datele științifice sunt incomplete, cu condiția să nu existe motive pentru a presupune că reziduurile substanței respective, în limita propusă, prezintă un risc pentru sănătatea umană.

Limita maximă provizorie de reziduuri se aplică pentru un termen limitat, care nu poate depăși 5 ani. Acest termen poate fi prelungit o dată, pentru o perioadă care nu poate depăși doi ani, dacă se demonstrează că o asemenea prelungire permite cercetărilor științifice în curs să fie terminate.

(5) Nu se stabilește o limită maximă de reziduuri în cazul în care, ca urmare a unui aviz adoptat în conformitate cu articolul 4, 9 sau 11, după caz, stabilirea acesteia nu este necesară pentru protecția sănătății umane.

(6) Administrarea unei substanțe animalelor de la care se obțin produse alimentare este interzisă, ca urmare a unui aviz adoptat în conformitate cu articolul 4, 9 sau 11, după caz, în oricare dintre următoarele circumstanțe:

(a)	în cazul în care orice prezență a unei substanțe farmacologic active sau a reziduurilor acesteia în alimente de origine animală poate prezenta un risc pentru sănătatea umană;

(b)	dacă nu se poate ajunge la nicio concluzie definitivă cu privire la efectele reziduurilor unei substanțe asupra sănătății umane.

(7) Dacă este necesar pentru protecția sănătății umane, clasificarea include condițiile și restricțiile de utilizare sau de aplicare a unei substanțe farmacologic active, folosite pentru produsele medicinale veterinare, care face obiectul unei limite maxime de reziduuri sau pentru care nu s-a stabilit nicio limită maximă de reziduuri.

Articolul 15

Procedura accelerată pentru avizul agenției

(1) În anumite cazuri în care se impune autorizarea de urgență a unui produs medicinal veterinar sau un produs biocid, din motive legate de protecția sănătății publice, a sănătății și a bunăstării animalelor, Comisia, orice persoană care a depus o cerere pentru obținerea unui aviz în conformitate cu articolul 3, sau un stat membru pot solicita agenției să aplice o procedură accelerată pentru evaluarea limitei maxime de reziduuri ale unei substanțe farmacologic active în respectivele produse.

(2) Formatul și conținutul cererii menționate la alineatul (1) din prezentul articol sunt stabilite de către Comisie în conformitate cu articolul 13 alineatul (1).

(3) Prin derogare de la termenele stabilite la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 9 alineatul (2), agenția se asigură că avizul comitetului este emis în termen de 120 de zile de la primirea cererii.

Articolul 16

Administrarea de substanțe animalelor de la care se obțin produse alimentare

(1) Numai substanțele farmacologic active care sunt clasificate în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) literele (a), (b) sau (c) pot fi administrate animalelor de la care se obțin produse alimentare în cadrul Comunității, în condițiile în care o astfel de administrare se face în conformitate cu Directiva 2001/82/CE.

(2) Alineatul precedent nu se aplică în cazul studiilor clinice acceptate de către autoritățile competente ca urmare a notificării sau a autorizării în conformitate cu legislația în vigoare și care nu provoacă formarea unor reziduuri care prezintă riscuri pentru sănătatea umană în alimentele obținute de la animalele care fac obiectul acestor teste.

Articolul 17

Procedura

(1) În sensul clasificării prevăzute la articolul 14, Comisia pregătește un proiect de regulament, în termen de 30 de zile de la primirea avizului agenției menționat la articolul 4, 9 sau 11, după caz. De asemenea, Comisia pregătește un proiect de regulament, în termen de 30 de zile de la primirea deciziei Comisiei Codex Alimentarius, fără obiecții din partea delegației Comunității, în favoarea stabilirii unei limite maxime de reziduuri, astfel cum prevede articolul 14 alineatul (3).

În cazul în care se solicită avizul agenției, iar proiectul de regulament nu este conform cu acesta din urmă, Comisia furnizează o explicație detaliată referitoare la motivele divergențelor.

(2) Regulamentul menționat la alineatul (1) al prezentului articol este adoptat de către Comisie, în conformitate cu, și în termen de 30 de zile de la finalizarea procedurii de reglementare prevăzute la articolul 25 alineatul (2).

(3) În cazul procedurii accelerate menționate la articolul 15, Comisia adoptă regulamentul menționat la alineatul (1) din prezentul articol în termen de 15 zile de la finalizarea procedurii de reglementare prevăzute la articolul 25 alineatul (2).

TITLUL III

VALORI DE REFERINȚĂ

Articolul 18

Instituire și reexaminare

Atunci când este necesar pentru a asigura buna desfășurare a controalelor produselor alimentare de origine animală importate sau introduse pe piață, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004, Comisia poate stabili valori de referință pentru reziduurile substanțelor farmacologic active care nu fac obiectul unei clasificări în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) literele (a), (b) sau (c).

Valorile de referință sunt reexaminate periodic pentru a se ține seama de orice noi date științifice referitoare la siguranța alimentară, la rezultatele anchetelor și ale testelor analitice menționate la articolul 24 și la progresul tehnologic.

Acele măsuri care vizează modificarea elementelor neesențiale din prezentul regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 26 alineatul (3). Din motive imperative de urgență, Comisia poate să utilizeze procedura de urgență menționată la articolul 26 alineatul (4).

Articolul 19

Metodele de stabilire a valorilor de referință

(1) Valorile de referință, care trebuie stabilite în temeiul articolului 18, se bazează pe conținutul de analit într-o probă, care poate fi detectat și confirmat de laboratoarele de control oficiale desemnate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004, printr-o metodă analitică validată în conformitate cu cerințele comunitare. Valorile de referință ar trebui să ia în considerare cea mai scăzută concentrație a reziduurilor care poate fi cuantificată printr-o metodă analitică validată în conformitate cu cerințele comunitare. Comisia este consiliată de laboratorul comunitar de referință cu privire la funcționarea metodelor de analiză.

(2) Fără a aduce atingere celui de-al doilea paragraf al articolului 29 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, Comisia transmite, după caz, AESA o cerere de evaluare a riscurilor, pentru a stabili dacă valorile de referință sunt adecvate pentru a proteja sănătatea umană. În aceste cazuri, AESA se asigură că avizul este transmis Comisiei în termen de 210 zile de la primirea cererii.

(3) În vederea asigurării unui nivel înalt de protecție a sănătății, se aplică principiile evaluării riscului. Evaluarea riscului se bazează pe principiile metodologice precum și pe metodele științifice care urmează să fie adoptate de către Comisie, în urma consultării AESA.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 26 alineatul (3).

Articolul 20

Contribuția comunitară la măsurile de sprijin privind valorile de referință

Dacă pentru punerea în aplicare a prezentului titlu este nevoie de finanțarea de către Comunitate a măsurilor de stabilire și punere în aplicare a valorilor de referință, se aplică articolul 66 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 822/2004.

TITLUL IV

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 21

Metode analitice

Agenția consultă laboratoarele comunitare de referință pentru analizele de laborator ale reziduurilor desemnate de către Comisie, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004, cu privire la metodele analitice adecvate pentru detectarea reziduurilor de substanțe farmacologic active pentru care a fost stabilită o limită maximă de reziduuri, în conformitate cu articolul 14 din prezentul regulament. În scopul controalelor armonizate, agenția pune la dispoziția laboratoarelor comunitare și naționale de referință, desemnate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004, informații privind respectivele metode analitice.

Articolul 22

Circulația produselor alimentare

Statele membre nu pot să interzică sau să restricționeze importurile și introducerea pe piață a produselor alimentare de origine animală din motive care țin de limitele maxime de reziduuri sau de valorile de referință, în cazul în care prezentul regulament și normele de punere în aplicare a acestuia au fost respectate.

Articolul 23

Introducerea pe piață

Produsele alimentare de origine animală care conțin reziduuri ale unei substanțe farmacologic active:

(a)	clasificată, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) literele (a), (b) sau (c), la un nivel care depășește limita maximă de reziduuri astfel cum a fost stabilită în temeiul prezentului regulament; sau

(b)	neclasificată, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) literele (a), (b) sau (c), cu excepția cazului în care au fost stabilite valori de referință pentru respectiva substanță, în temeiul prezentului regulament și nivelul reziduurilor nu atinge sau nu depășește aceste valori de referință,

sunt considerate neconforme cu legislația comunitară.

Normele detaliate privind limita maximă de reziduuri care trebuie luată în considerare în scopul controlului produselor alimentare derivate din animale care au fost tratate în temeiul articolului 11 din Directiva 2001/82/CE, sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 26 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 24

Măsuri în cazul prezenței confirmate a unei substanțe interzise sau neautorizate

(1) În cazul în care rezultatele testelor analitice sunt inferioare valorilor de referință, autoritatea competentă întreprinde investigații astfel cum este prevăzut în Directiva 96/23/CE pentru a determina dacă a avut loc o administrare ilegală de substanțe farmacologic active interzise sau neautorizate și, după caz, aplică sancțiunile prevăzute.

(2) În cazul în care rezultatele acestor investigații sau teste analitice efectuate asupra produselor având aceeași origine indică un model recurent care sugerează o eventuală problemă, autoritatea competentă păstrează o evidență a rezultatelor și informează Comisia și celelalte state membre, în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 26.

(3) După caz, Comisia formulează propuneri, și în cazul produselor originare din țări terțe, aduce problema în atenția autorității competente din țara sau din țările de origine vizate solicitând clarificarea prezenței recurente a reziduurilor.

(4) Se adoptă normele detaliate de aplicare a prezentului articol. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 26 alineatul (3).

TITLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 25

Comitetul permanent pentru produse medicinale veterinare

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru produse medicinale veterinare.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Articolul 26

Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

(4) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2), (4) și (6), și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Articolul 27

Clasificarea substanțelor farmacologic active în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2377/90

(1) Până la … (19), Comisia adoptă, în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 25 alineatul (2), un regulament care încorporează substanțele farmacologic active și clasificarea acestora cu privire la limitele maxime de reziduuri astfel cum sunt prevăzute în anexele I-IV la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 fără nicio modificare.

(2) Pentru orice substanță menționată la alineatul (1), pentru care s-a stabilit, în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2377/90, limita maximă de reziduuri, Comisia sau un stat membru poate, de asemenea, să prezinte agenției o cerere de avize privind extrapolarea la alte specii sau țesuturi, în conformitate cu articolul 5.

Se aplică articolul 17.

Articolul 28

Raportare

(1) Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului până la … (20).

(2) Raportul evaluează, în special, experiența dobândită prin punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv experiența cu substanțele clasificate în temeiul prezentului regulament, care au o utilizare multiplă.

(3) Raportul este însoțit, după caz, de propuneri relevante.

Articolul 29

Abrogare

Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 se abrogă.

Anexele I-IV la regulamentul abrogat continuă să se aplice până la intrarea în vigoare a regulamentului prevăzut la articolul 27 alineatul (1) din prezentul regulament, iar Anexa V la regulamentul abrogat continuă să se aplice până la intrarea în vigoare a măsurilor prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din prezentul regulament.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament sau, după caz, ca trimiteri la regulamentul menționat la articolul 27 alineatul (1) din prezentul regulament.

Articolul 30

Modificări la Directiva 2001/82/CE

Directiva 2001/82/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 10, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Prin derogare de la articolul 11, Comisia întocmește o listă de substanțe:

—	care sunt esențiale pentru tratamentul ecvideelor, sau

—	care aduc un beneficiu clinic comparativ cu alte opțiuni de tratament disponibile pentru ecvidee,

și pentru care perioada de așteptare nu este mai mică de șase luni în conformitate cu mecanismele de control prevăzute în deciziile Comisiei 93/623/CEE și 2000/68/CE.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 89 alineatul (2a).”.

La articolul 11 alineatul (2), paragraful al treilea se înlocuiește cu următorul text:

„Comisia poate să modifice aceste perioade de așteptare sau să stabilească alte perioade de așteptare. Prin aceasta, Comisia poate distinge între produsele alimentare, specii, rutele de administrare și anexele la Regulamentul (CEE) nr. 2377/1990. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale din prezenta directivă, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 89 alineatul (2a).”.

Articolul 31

Modificări la Regulamentul (CE) nr. 726/2004

La articolul 57 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, litera (g) se înlocuiește cu textul următor:

„(g)

emite avize cu privire la limitele maxime de reziduuri ale produselor medicinale veterinare și ale produselor biocide utilizate în creșterea animalelor, care pot fi acceptate în alimentele de origine animală în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. …/… al Parlamentului European și al Consiliului din … de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor reziduurilor substanțelor farmacologic active în alimentele de origine animală (21).

Articolul 32

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …

Pentru Parlamentul European

Președintele

…

Pentru Consiliu

Președintele

…

(1) JO C 10, 15.1.2008, p. 51.

(2) Avizul Parlamentului European din 17 iunie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Poziția comună a Consiliului din 18 decembrie 2008.

(3) JO L 224, 18.8.1990, p. 1.

(4) JO L 311, 28.11.2001, p. 1.

(5) JO C 27 E, 31.1.2002, p. 80.

(6) JO L 125, 23.5.1996, p. 3.

(7) JO L 37, 13.2.1993, p. 1.

(8) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

(9) JO L 165, 30.4.2004, p. 1. Versiune rectificată în JO L 191, 28.5.2004, p. 1.

(10) JO L 136, 30.4.2006, p. 1.

(11) JO L 123, 24.4.1998, p. 1.

(12) JO L 24, 30.1.1998, p. 9.

(13) JO L 16, 20.1.2005, p. 61.

(14) JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(15) JO L 125, 23.5.1996, p. 10.

(16) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(17) Data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(18) JO L 35, 15.2.1995, p. 1.

(19) 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(20) Cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(21) JO L …”.

EXPUNERE DE MOTIVE A CONSILIULUI

I. INTRODUCERE

1.	La 17 aprilie 2007, Comisia a prezentat Consiliului propunerea menționată anterior, bazată pe articolul 152 alineatul (4) litera (b) din Tratatul de instituire a Comunității Europene (codecizie).

2.	Parlamentul European și-a dat avizul în primă lectură la 17 iunie 2008. Comitetul Economic și Social și-a dat avizul la 26 septembrie 2007. Comitetul Regiunilor a decis să nu emită niciun aviz privind această propunere.

3.	Consiliul a încheiat prima sa lectură și a adoptat poziția sa comună în cursul reuniunii din 18 decembrie 2008, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat.

II. OBIECTIVE

Propunerea are drept scop revizuirea și completarea dispozițiilor existente referitoare la stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor (LMR) substanțelor farmacologic active în alimentele de origine animală. Principalele obiective prevăzute sunt următoarele:

—	ameliorarea disponibilității medicamentelor de uz veterinar destinate animalelor de la care se obțin produse alimentare, urmărind în același timp asigurarea unui nivel înalt de protecție a sănătății umane,

—	crearea unui cadru legal specific pentru stabilirea LMR pentru substanțele farmacologic active care nu sunt destinate utilizării în medicamentele de uz veterinar în cadrul UE,

—	îmbunătățirea uniformizării legislației UE în raport cu standardele internaționale prin introducerea obligației de a include LMR fixate de Codex Alimentarius în legislația comunitară, atunci când sunt susținute de Comunitate,

—	oferirea de referințe clare în vederea controalelor (de exemplu, cadrul de referință) în anumite cazuri în care nu au fost stabilite încă LMR.

2.	Propunerea prevede de asemenea îmbunătățiri în privința simplificării și a unei mai bune reglementări.

III. ANALIZA POZIȚIEI COMUNE

A. Observații generale

Poziția comună a Consiliului concordă în linii generale cu poziția adoptată de Comisie și de Parlamentul European, în măsura în care:

—	confirmă obiectivele și majoritatea dispozițiilor propuse de Comisie și sprijinite de Parlamentul European;

—	încorporează o mare parte a amendamentelor adoptate de Parlamentul European în primă lectură.

Consiliul a considerat adecvat să introducă, de asemenea, un număr de modificări — pe lângă cele operate la sugestia Parlamentului — fie pentru a clarifica domeniul de aplicare a anumitor dispoziții, fie pentru a explicita formularea regulamentului și pentru a garanta siguranța juridică sau pentru a consolida coerența regulamentului cu alte instrumente comunitare.

B. Observații specifice

1. Principalele amendamente aduse propunerii Comisiei

(a) Ameliorarea disponibilității medicamentelor de uz veterinar

La sugestia Parlamentului, au fost introduse amendamente în cadrul câtorva dispoziții pentru a încerca să se amelioreze disponibilitatea medicamentelor de uz veterinar destinate animalelor de la care se obțin produse alimentare, în special în cazul unor specii minore sau al unei utilizări limitate (de exemplu, articolul 9 și 30).

Mai exact, în privința articolului 9, Consiliul a dorit să clarifice cazurile în care statele membre și Comisia îi pot solicita agenției un aviz referitor la LMR. De fapt, se propune o sferă de acoperire identică cu cea prevăzută de avizul Parlamentului. În plus, Consiliul a considerat că este preferabilă adăugarea de dispoziții privind modalitățile de finanțare a evaluărilor LMR pentru substanțele active incluse în produsele biocide: principalele motive au fost diferențierea între substanțele incluse în produsele aflate deja pe piață și noile substanțe și luarea în considerare în mod corespunzător a taxelor deja colectate pentru evaluarea care se desfășoară sau s-a desfășurat în temeiul Directivei 98/8/CE.

Pe lângă aceasta, Consiliul a reamintit importanța asigurării unui grad înalt de protecție a sănătății umane și, pentru a insista asupra acestui aspect, a introdus câteva modificări [de exemplu, la articolul 5 și articolul 7 litera (d) sau la articolul 16].

(b) Stabilirea/reexaminarea și funcționarea cadrului de referință

Ca urmare a unor amendamente ale Parlamentului, au fost adaptate mai multe dispoziții pentru a clarifica propunerea Comisiei, în special în ceea ce privește definirea cadrului de referință și a condițiilor pentru stabilirea și reexaminarea acestuia. În plus, au fost specificate condițiile pentru introducerea pe piață a produselor de origine animală. În mod similar, au fost definite măsurile care trebuie luate atunci când este descoperită o substanță interzisă sau neautorizată.

Consiliul a urmat exemplul Parlamentului, solicitând Comisiei să prezinte un raport privind experiența acumulată din punerea în aplicare a regulamentului, nu mai târziu de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestuia. Consiliul a cerut de asemenea ca raportul să examineze în special substanțele care sunt clasificate în temeiul regulamentului și care au utilizări multiple.

2. Poziția Consiliului privind amendamentele Parlamentului European

Consiliul a încorporat în poziția sa comună următoarele amendamente, fără a le modifica:

—	4, 6, 9, 10, 14 și 16;

și a încorporat parțial următoarele amendamente sau a reținut esențialul acestora:

—	2, 3, 5, 45, 8, 11, 15, 17, 18, 21, 23, 24, 25, 26, 28, 30, 31, 32, 34, 35, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43 și 44.

În mod similar Comisiei, Consiliul nu a putut accepta următoarele cinci amendamente, neîncorporându-le:

—	1, 20, 27, 33 și 36.

În ceea ce privește amendamentul 1, spre deosebire de Parlament, Consiliul a estimat că este esențial să se mențină o bază juridică dublă deoarece propunerea are relevanță pentru funcționarea pieței interne pentru produsele de origine animală incluse în anexa I la tratat.

În locul amendamentului 20, Consiliul a preferat amendamentul 31, care instituie de asemenea o procedură de urgență, existând totuși o evaluare a priori din partea agenției.

În privința amendamentului 27, Consiliul nu a putut accepta formularea propusă de Parlament deoarece o interdicție a prezenței unui substanțe farmacologic active nu ar putea fi pusă în aplicare (de exemplu, apariția la animale a unui metabolit natural).

În ceea ce privește amendamentul 33, Consiliul nu a putut accepta procedura comitetului cu control, considerând fixarea LRM pentru substanțele specifice doar o măsură de punere în aplicare, fără caracter cvasilegislativ.

Cât despre amendamentul 36, Consiliul nu a putut accepta eliminarea completă a clauzei de liberă circulație. În plus, formularea propusă de Parlament a fost considerată ca neputând fi pusă în aplicare din cauză că, în momentul controlării importurilor, nu este posibil să se stabilească cu certitudine dacă reziduurile identificate provin dintr-o administrare ilegală. Cu toate acestea, Consiliul a fost de acord cu îmbunătățiri de redactare care să clarifice clauza liberei circulații.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 33E

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 52 10 februarie 2009

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	III Acte pregătitoare
	CONSILIU
2009/C 033E/01	Poziția comună (CE) nr. 1/2009 din 17 decembrie 2008 adoptată de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și de stabilire a conținutului anexelor acestuia ( 1 )	1

2009/C 033E/02	Poziția comună (CE) nr. 2/2009 din 18 decembrie 2008 adoptată de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor de reziduuri ale substanțelor farmacologic active din alimentele de origine animală de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 și de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului ( 2 )	30


2009/C 033E/03	Aviz cititorilor(A se vedea coperta a treia)	s3


	(1) Text cu relevanță pentru SEE și Elveția
	(2) Text cu relevanță pentru SEE