3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/1

1.1

CESE aprobă conținutul propunerii de regulament COM(2007) 593 final și este în favoarea elaborării unor norme armonizate la nivel comunitar privind omologarea vehiculelor pe bază de hidrogen, declarându-se de acord cu varianta unei proceduri europene unice care să fie valabilă în toate statele membre, deoarece aceasta pare mai simplă și mult mai puțin costisitoare decât 27 de omologări diferite (care ar duce mai ales la apariția unor situații evidente de denaturare a concurenței și la o fragmentare a pieței interne).

1.2

Importanța unei astfel de inițiative este evidentă. În ciuda unei prognoze de creștere importantă a vânzărilor de vehicule pe bază de hidrogen, acestea nu sunt omologate nici la nivel național, nici la cel comunitar. Reglementările provizorii adoptate în statele membre diferă considerabil.

1.3

CESE consideră necesară adoptarea rapidă a regulamentului, care pare în măsură să ofere un cadru sigur de referință întreprinderilor din sector și să încurajeze prin urmare efectuarea importantelor investiții necesare creării de tehnologii legate de utilizarea hidrogenului. În avize recente pe această temă, CESE s-a exprimat în favoarea alegerii strategice a utilizării acestuia, afirmând că „în ciuda limitelor încă existente, hidrogenul reprezintă provocarea viitorului”.

1.4

Elaborarea acestei reglementări comunitare în materie de armonizare reprezintă, pe de altă parte, un element important de garantare a siguranței pentru utilizatori. O mai mare încredere din partea acestora constituie un aspect esențial, în condițiile existenței unei tendințe clare de răspândire a vehiculelor pe bază de hidrogen, al căror număr, conform previziunilor Comisiei, ar trebui să ajungă la un milion până în 2020.

1.5

Un exemplu relevant care confirmă viabilitatea obiectivului și posibilitatea concretă de îndeplinire a acestuia îl constituie creșterea constantă și continuă a numărului de taxiuri cu alimentare hibridă la New York, unde o politică urbană adecvată permite concilierea protecției mediului și a respectului față de acesta cu regulile pieței. Este dovada clară a faptului că încercările de a crea obstacole artificiale în calea dezvoltării acestei tehnologii au de fapt drept scop apărarea unor interese bine consolidate.

1.6

Îndeplinirea acestui obiectiv apare ca necesară deoarece doar prin intermediul unei acțiuni hotărâte de înlocuire a carburanților fosili pare posibilă obținerea unui rezultat compatibil cu politicile comunitare de dezvoltare durabilă și de luptă împotriva schimbărilor climatice. Un astfel de obiectiv poate fi îndeplinit prin intermediul utilizării crescânde a hidrogenului, a biocombustibililor de a doua generație și a altor combustibili regenerabili.

1.7

Pentru a se acorda un sprijin substanțial unei astfel de strategii pe termen lung, sunt necesare angajamente clare în domeniul cercetării tehnologice. În consecință, CESE solicită implementarea unor programe specifice de cercetare, începând cu adoptarea rapidă a Regulamentului COM(2007) 571 final, care prevede instituirea unei „inițiative tehnologice comune (ITC)” […] întreprinderea comună „Pile de combustie și hidrogen” (1). CESE susține și dorește lansarea de programe de cercetare care să exploreze noi căi de producere și de utilizare a hidrogenului și se alătură cererilor din partea întreprinderilor și centrelor de cercetare din domeniul utilizării hidrogenului, ce îndeamnă Parlamentul și Consiliul să grăbească procesul de adoptare a propunerilor necesare.

1.8

CESE invită Comisia să analizeze încă de pe acum problema extinderii rețelei de distribuție, având în vedere faptul că existența unor tehnologii de stocaj sigure și eficiente, ca și a unor sisteme corespunzătoare de distribuție, reprezintă elemente indispensabile pentru înmulțirea autovehiculelor pe bază de amestecuri gazoase.

1.9

Într-o primă fază, intervențiile ar trebui să încurajeze distribuția gazului petrolier lichefiat (GPL) și a metanului (care în prezent sunt rareori întâlnite sau chiar lipsesc din multe țări ale Uniunii) pe întreg teritoriul comunitar, acesta constituind obiectivul cel mai urgent și mai realist în materie de decarbonatare, măcar parțială, a carburanților. Această primă etapă a căutărilor de noi tehnologii, din ce în ce mai sigure și eficiente, în domeniul stocării și distribuției, va permite în viitorul apropiat trecerea la o etapă intermediară de distribuire a amestecurilor de gaz și de hidrogen, pentru a se ajunge în final la distribuirea hidrogenului.

1.10

CESE consideră fundamentală abordarea în mod concret a problemei recâștigării încrederii viitorilor utilizatori, în vederea eliminării suspiciunilor care planează încă asupra folosirii hidrogenului. Se impune deci inițierea unor programe extinse de informare, care să transmită un mesaj clar și motivat, și care să confirme că, în prezent, această tehnologie a atins deja nivelurile de siguranță ale vehiculelor convenționale.

1.11

CESE se declară de acord cu alegerea regulamentului ca instrument juridic, deoarece acesta le garantează producătorilor din sector condiții egale, prin aplicarea simultană în toate statele membre a normelor propuse.

1.12

În plus, aprobă propunerea de elaborare și de punere în aplicare a normelor fundamentale în cadrul procedurii de comitologie, și este de acord cu stabilirea unei perioade de tranziție pentru aplicarea tuturor normelor, deoarece aceasta va presupune o anume dificultate pentru întreprinderile din sector.

1.13

CESE susține și consideră importantă prezența Europei în cadrul GCG (Global Coordination Group — Grupul de Coordonare Globală), în scopul căutării unor norme de omologare la scară mondială, GTR (Global Technological Regulation — Reglementări Tehnice Globale), dar subliniază și că încercarea de a se ajunge la un astfel de acord nu trebuie să reprezinte o piedică în calea procedurii legislative comunitare. Existența unui instrument legislativ propriu și a unei experiențe în aplicarea normelor comunitare va consolida poziția Europei în cadrul tuturor organismelor de nivel mondial, aceasta și pentru a nu se ajunge la reglementări globale în privința vehiculelor pe bază de hidrogen care să țină cont de singura experiență din domeniu disponibilă în prezent (cea a Japoniei).

1.14

Existența unei experiențe bazate pe o reglementare legislativă la nivel comunitar și rezultatele semnificative care pot fi obținute ca urmare a unei implicări depline și continue în domeniul cercetării tehnologice vor putea constitui elemente esențiale în susținerea competitivității întreprinderilor ce operează deja în sectorul auto, având în vedere că segmente substanțiale ale viitoarei piețe vor reveni noilor tehnologii și noilor carburanți.

1.15

În opinia CESE, pentru aceasta sunt necesare alegeri curajoase și în timp util, împreună cu o viziune strategică prospectivă care să schițeze un scenariu viitor în care hidrogenul va juca, la momentul potrivit, un rol important și decisiv.

1.16

CESE invită Comisia să reconsidere propunerea de „etichetare” a vehiculelor pe bază de hidrogen, care ar putea fi interpretată ca un fel de incriminare, de considerare a acestor vehicule ca fiind „periculoase”, în vreme ce testele de siguranță au produs rezultate analoage celor din cazul vehiculelor alimentate cu altfel de carburanți. Ca o alternativă la etichetare, CESE consideră că ar fi mai oportună indicarea tipului de carburant în cazul tuturor vehiculelor, astfel încât acestea să fie mai ușor de identificat.

1.17

În vederea facilitării răspândirii vehiculelor pe bază de hidrogen chiar și în absența unei rețele de distribuție a acestuia, CESE recomandă Comisiei și omologarea micilor unități de reformare care permit generarea de hidrogen din gaz metan (de exemplu, stațiile de alimentare la domiciliu — Home Energy Station — sau alte sisteme asemănătoare). Acesta ar putea reprezenta un prim pas concret pentru satisfacerea în primă instanță a noii cereri de hidrogen, obiectivul de îndeplinit fiind în continuare acela de a produce hidrogen din surse regenerabile, de la biogaz la fotoliză sau electroliză, prin utilizarea energiei electrice obținute din surse regenerabile.

2.1

Regulamentul supus examinării [COM(2007) 593 final] pleacă de la constatarea că în Uniunea Europeană nu există standarde privind omologarea vehiculelor pe bază de hidrogen, cu toate că se preconizează creșterea vânzărilor de vehicule dotate cu o astfel de tehnologie.

2.2

Nici în diferitele state membre nu există în prezent prevederi care să reglementeze domeniul acoperit de propunere.

Într-adevăr, legislațiile în vigoare, care au în vedere omologarea vehiculelor, în ansamblu, nu prevăd norme generale referitoare la vehiculele pe bază de hidrogen, și din cauza caracteristicilor diferite de cele ale vehiculelor care folosesc pentru propulsie carburanți tradiționali.

2.3

Unele state membre au adoptat reglementări provizorii, dar acestea diferă foarte mult de la țară la țară. Eternizarea acestei situații va conduce la proceduri diferite de omologare în satele membre, ceea ce va avea drept consecință inevitabilă fragmentarea pieței, denaturarea regulilor concurenței și diminuarea șanselor ca această tehnologie să contribuie rapid și în mod decisiv la îmbunătățirea mediului.

2.4

Prin urmare, propunerea de regulament are în vedere asigurarea unei funcționări corecte a pieței interne și evitarea situației în care în statele membre se află în circulație vehicule omologate conform unor norme diferite, ceea ce ar determina apariția de dezechilibre între producători și ar favoriza crearea de obstacole artificiale pentru comerțul din Uniune.

2.5

O asemenea perspectivă ar reprezenta o piedică în calea evoluției tehnologiilor legate de utilizarea hidrogenului în UE, în timp ce se impune, dimpotrivă, promovarea de inițiative și accelerarea evoluției acestor tehnologii, care constituie una dintre cele mai serioase alternative la combustibilii fosili, ce acoperă astăzi 98 % din transportul public și privat și reprezintă 50 % din sursele primare de energie (cifra urmând să ajungă la 73 %, dacă nu se adoptă decizii hotărâte de diversificare).

2.6

Regulamentul propus constituie, alături de programele importante de cercetare din sector care fac parte din PC 7, un important pas înainte către aducerea utilizării hidrogenului la nivelul de siguranță atins de tehnologiile convenționale. Pe de altă parte, regulamentul poate contribui la obținerea unei aprobări generale din partea utilizatorilor potențiali.

2.7

Adoptarea unor standarde armonizate la nivel comunitar în materie de omologare a vehiculelor pe bază de hidrogen reprezintă, fără îndoială, o etapă decisivă în obținerea acordului necesar al utilizatorilor. Creșterea nivelului încrederii acestora în folosirea hidrogenului constituie un factor esențial pentru comercializarea cât mai curând a unor vehicule pe bază de carburanți alternativi, cu emisii foarte reduse de gaze cu efect de seră, condiție indispensabilă pentru o protecție reală și concretă a mediului.

3.1

Propunerea de regulament privind vehiculele pe bază de hidrogen supusă examinării are obiectivul de a stabili norme valabile în toată Uniunea Europeană pentru omologarea autovehiculelor pe bază de hidrogen.

3.2

Propunerea prevede modificarea Directivei-cadru 2007/46/CE în vederea introducerii vehiculelor pe bază de hidrogen din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3 (2) în procedura de omologare comunitară și includerea de cerințe specifice privind vehiculele pe bază de hidrogen în toate directivele și regulamentele privind omologarea.

3.3

Temeiul juridic al propunerii este articolul 95 din tratat.

Principiul subsidiarității este pe deplin respectat, dat fiind faptul că obiectivele politice stabilite la nivel comunitar nu pot fi realizate la nivelul statelor membre, evitându-se prin această procedură și apariția obstacolelor pe piața unică.

Propunerea respectă și principiul proporționalității, dat fiind faptul că obiectivul este doar garantarea bunei funcționări a pieței interne, și, în același timp, a unui nivel ridicat de siguranță publică și de protecție a mediului.

3.4

Comisia optează pentru regulament, deoarece prevederile propunerii trebuie să fie aplicate în același timp, fără a se mai aștepta preluarea acestora în legislațiile statelor membre, ceea ce ar conduce la adoptarea unor norme de omologare la momente diferite și cu diferențe importante între actele normative de transpunere.

3.5

Propunerea a trecut prin filtrul unei ample consultări, la care au participat toate părțile interesate. Începând cu Grupul de lucru „Hidrogen”, demersul a implicat autoritățile naționale, producătorii de vehicule, furnizorii de piese și asociațiile industriale.

3.6

Cele patru variante luate în discuție au fost:

3.7

Ulterior a fost numit un consultant care a prezentat răspunsuri la problemele privind siguranța, tehnologia și costurile fiecărei opțiuni. Rezultatele au fost supuse evaluării celor mai importante întreprinderi care utilizează tehnologia hidrogenului din sectorul auto.

3.8

În urma acestui amplu proces de consultare a reieșit clar că drumul care trebuie urmat este cel al unui demers legislativ la nivel comunitar, care să ducă la omologarea tuturor vehiculelor pe bază de hidrogen.

3.9

În sprijinul acestei variante, Comisia a prezentat un studiu (3) care demonstrează faptul că introducerea unei proceduri de omologare europeană, fie aceasta cât de riguroasă, constituie soluția cea mai simplă și mai puțin costisitoare, în comparație cu costurile teoretice presupuse de 27 de omologări diferite la nivelul statelor membre.

3.10

Evaluările consultantului au fost așadar prezentate Comisiei, care a elaborat propunerea în discuție pe baza consultărilor prealabile, demarând astfel procesul instituțional.

3.11

În opinia Comisiei, normele prevăzute în acest regulament sunt în măsură să le ofere utilizatorilor de mijloace de transport pe bază de hidrogen garanțiile necesare de siguranță și să contribuie decisiv la protecția mediului.

3.12

Obiectivul final este ca, în termen de 36 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, instalațiile pe hidrogen, toate componentele care intră în contact cu hidrogenul și materialele utilizate să fie pe deplin conforme cu normele prevăzute de regulament.

4.1

În cursul audierii, la care au participat reprezentanți ai Comisiei, ai mediilor universitare, ai fabricanților de automobile angajați în perfecționarea vehiculelor pe bază de hidrogen, ai asociațiilor europene, ai consumatorilor și ai producătorilor de pile de combustie, au fost formulate teme de reflecție și au fost furnizate informații privind ultimele progrese tehnologice.

4.2

A fost subliniată importanța răspândirii de informații în rândul marelui public și a lansării de inițiative precum cea care se desfășoară de câțiva ani la Roma (H2 Roma), de încurajare a întâlnirilor dintre producători și cetățeni, cu evidențierea progreselor tehnice și cu popularizarea unei tehnologii pe care mulți o consideră încă periculoasă. Participanții au acordat o mare importanță rolului de mediator cultural pe care ar putea să-l îndeplinească CESE.

4.3

Întreprinderile și consumatorii au subliniat că este nevoie să se poată conta pe siguranța vehiculelor, precum și a infrastructurilor de stocare și distribuție, dar și pe disponibilitatea hidrogenului. Cercetarea trebuie să continue și să beneficieze de sprijin sporit. Au fost apreciate inițiativele europene recente de promovare a pilelor de combustie, prin decizia de finanțare a unei Inițiative Tehnologice Comune.

4.4

Testele de autonomie au demonstrat că, în prezent, un vehicul pe bază de hidrogen poate să parcurgă până la 600 de km. Noi probe sunt în pregătire.

4.5

Audierea a evidențiat faptul că vehiculul cu hidrogen este deja o realitate tehnologică, dar că lipsesc condițiile economice și sociale care ar permite să se treacă la comercializarea acestuia. Un prim obstacol va fi depășit odată cu adoptarea regulamentului privind omologarea.

5.1

CESE este de acord cu conținutul regulamentului și salută adoptarea de standarde armonizate pentru omologarea vehiculelor pe bază de hidrogen, întrucât această procedură reprezintă un pas înainte comparativ cu situația actuală, în care lipsa legislației de referință dă naștere unor condiții evidente de denaturare a concurenței și duce la fragmentarea pieței interne. O aprobare rapidă a regulamentului se impune și din motive clare de siguranță și de protecție a mediului.

5.2

În opinia CESE, lipsa unui cadru sigur de referință tinde în mod inevitabil să descurajeze efectuarea de investiții necesare și semnificative, indispensabile dezvoltării tehnologiilor ce vor permite utilizarea hidrogenului drept vector energetic pentru autovehiculele viitorului.

5.3

Regulamentul în discuție pare a fi în concordanță cu politicile UE de dezvoltare durabilă și cu lupta împotriva schimbărilor climatice, care stau la baza inițiativelor comunitare și care reprezintă o contribuție indispensabilă la atingerea obiectivelor generale ale Strategiei de la Lisabona.

5.4

CESE este ferm convins că, fără o evoluție rapidă și o răspândire pe scară largă a vehiculelor pe bază de hidrogen și în lipsa unei înlocuiri treptate a carburanților fosili, beneficiile ecologice vor rămâne destul de reduse și, prin urmare, neglijabile sub raport cantitativ. CESE evidențiază astfel necesitatea promovării durabilității mediului și a luptei împotriva schimbărilor climatice, obiective care pot fi atinse prin utilizarea hidrogenului, a biocombustibililor de a doua generație și a altor combustibili regenerabili.

5.5

În opinia CESE, parcursul pe care îl presupune inversarea tendinței actuale, de satisfacere a cererii de energie în principal cu ajutorul surselor de combustibili fosili, care reprezintă astăzi 85-90 % din oferta mondială de energie, trece prin utilizarea hidrogenului și prin angajarea în cercetări în domeniul pilelor de combustie și de hidrogen. O evaluare prospectivă va trebui să țină seama de faptul că, în ceea ce privește combustibilii fosili, orice scenariu viitor presupune penurie și prețuri în creștere constantă.

5.6

Într-un aviz adoptat de CESE (4) este sprijinită cu hotărâre inițiativa Comisiei COM(2007) 571 final, care a decis să finanțeze cu aproape 470 de milioane EUR o inițiativă tehnologică comună (ITC) prin „înființarea întreprinderii comune «Pile de combustie și hidrogen»” care va permite Comisiei, statelor membre și întreprinderilor din domeniu să își pună resursele în comun, în cadrul unei inițiative de cercetare la scară extinsă, în vederea lansării de programe în sectoare strategice, pentru diversificarea și disponibilitatea energiei în viitor.

5.7

Într-un aviz ulterior privind mixul energetic în transporturi (5), CESE „este de părere că este absolut necesară finanțarea urgentă și hotărâtă a cercetării în domeniul producerii și utilizării hidrogenului” și „se alătură solicitărilor, formulate de întreprinderile și de centrele de cercetare care se ocupă de extinderea folosirii hidrogenului, cu privire la accelerarea procesului de aprobare a propunerii de către Consiliu și Parlament”.

5.8

Pilele de combustie sunt convertori de energie care permit reducerea substanțială a emisiilor de gaze cu efect de seră și a altor poluanți. În ceea ce privește procesarea biomasei, CESE ia în considerare cu atenție, în același aviz, citat la punctul precedent, progresele recente în domeniul noilor catalizatori destinați pilelor de combustie, ce reprezintă o tehnologie foarte promițătoare în ceea ce privește furnizarea de energie curată pentru autovehicule.

5.9

Evidențiind faptul că utilizarea hidrogenului pe parcursul înlocuirii treptate a combustibililor fosili reprezintă o etapă obligatorie și de dorit, CESE reamintește că obiectivul punerii în circulație a automobilelor pe bază de hidrogen presupune în mod necesar investiții considerabile în toate sectoarele de cercetare aflate în legătură cu acest proces. Din acest motiv, CESE așteaptă și susține programe de cercetare orientate către consolidarea acestei strategii.

5.10

Comitetul consideră că, deși problema costurilor asociate procesului este una importantă, ea nu poate constitui o frână în calea dezvoltării acestei tehnologii, și urmărește cu atenție orice program de identificare a unor noi căi ecologice de producere a hidrogenului, având în vedere că metoda actuală, în care mai mult de 90 % din hidrogen este produs din metan, se bazează pe o sursă de energie considerabilă, dar limitată.

5.11

CESE subliniază faptul că, în evaluarea costurilor fiecărui progres tehnologic, problema considerabilelor resurse necesare nu trebuie avută în vedere doar în raport cu sectorul auto privat, chiar dacă acesta este unul important sub aspect cantitativ, ci și dintr-o perspectivă strategică și pe termen lung. O astfel de evaluare trebuie să țină cont de beneficiile viitoare, care pot rezulta dintr-o utilizare pe scară largă a hidrogenului, în vederea atingerii unor obiective mai ambițioase, de la utilizarea în transportul public și privat la utilizarea în transportul de mărfuri și la propulsia trenurilor și a vapoarelor, mergând până la posibila utilizare în centralele electrice, chiar dacă într-o perspectivă mai îndepărtată.

5.12

CESE nutrește convingerea profundă că, în cazul în care aceste importante programe de cercetare vor evolua după cum se preconizează și se vor bucura de sprijinul politic și economic necesar din partea tuturor factorilor implicați, posibilitatea de a vedea circulând automobile propulsate parțial sau integral cu hidrogen s-ar putea concretiza relativ curând.

5.13

Un exemplu concret care ilustrează această evoluție pozitivă îl constituie creșterea constantă și continuă a numărului de taxiuri cu alimentare hibridă la New York, unde o politică urbană adecvată permite concilierea respectului față de mediu cu regulile pieței. Este dovada clară a faptului că încercările de a pune piedici artificiale în calea dezvoltării acestei tehnologii au de fapt drept scop apărarea unor interese bine consolidate.

5.14

În toate avizele sale pe această temă, CESE a susținut varianta utilizării hidrogenului, ce constituie o provocare pentru viitor, în ciuda limitelor recunoscute în prezent. Comitetul acordă atenție recentelor proiecte de inițiative care, prin utilizarea unor tehnologii de producție și distribuție diferite, pregătesc calea către viitoarea utilizare a hidrogenului la tracțiunea vehiculelor.

5.15

În perspectiva acestei evoluții, CESE solicită încă o dată Comisiei să analizeze problema extinderii în teritoriu a rețelei de distribuție a combustibililor alternativi, începând prin a spori distribuția de GNC (gaz natural comprimat), care este foarte puțin întâlnit în câteva state membre și lipsește cu desăvârșire în altele, cu câteva excepții pozitive, precum în cazul Poloniei.

5.16

Sectorul stocării și distribuției reprezintă un exemplu concret de concentrare a cercetării în domeniu. Nevoia de a dispune de tehnologii inovatoare în sectorul distribuției gazului constituie un factor fundamental și decisiv în răspândirea noilor autovehicule, atât într-o etapă intermediară, bazată pe posibile amestecuri gazoase, cât și în atingerea obiectivului final, de generalizare a propulsiei cu hidrogen.

5.17

În acest domeniu trebuie prevăzute din timp sisteme de distribuție din ce în ce mai eficiente și sigure, plecând de la experiența acumulată în cele două centre care activează în prezent în Europa, cel din Mantova (Italia) și cel din München (Germania), și orientând cercetarea către sisteme din ce în ce mai avansate din punct de vedere tehnologic, centrate pe respectarea unor standarde ridicate în ce privește siguranța și protecția mediului.

5.18

Din aceste motive, CESE consideră că atingerea unor standarde ridicate de siguranță și de eficiență în domeniul stocării și distribuției de combustibili gazoși reprezintă un factor decisiv în etapa actuală, ce reclamă un program amplu de răspândire pe tot teritoriul comunitar a stațiilor de GPL și de metan, acesta reprezentând obiectivul cel mai urgent și realist în ceea ce privește o decarbonatare, măcar parțială, a combustibililor, văzută ca etapă intermediară în trecerea la stadiul final al distribuției hidrogenului. Tehnologiile necesare stocării și distribuției gazului și hidrogenului sunt foarte asemănătoare, așa încât evoluția celor dintâi nu va putea decât să favorizeze evoluția tehnologiilor hidrogenului.

5.19

CESE este conștient de faptul că utilizarea hidrogenului prezintă încă probleme evidente legate de costuri și de aspectele de siguranță. Aceste probleme, legate de temerile din trecut, trebuie depășite în prezent pe baza testelor aprofundate efectuate în diferite țări, astfel încât utilizarea hidrogenului să ajungă la nivelul de securitate atins de tehnologiile convenționale. Atingerea acestui obiectiv, în paralel cu inițierea de programe de informare importante și specifice, poate permite recuperarea încrederii viitorilor utilizatori, condiție obligatorie pentru relansarea definitivă a acestei tehnologii.

5.20

Prin urmare, CESE consideră indispensabilă asocierea acestei strategii bazate pe hidrogen cu un program amplu de informare care să răspundă și să depășească actualele temeri ale viitorilor consumatori, care consideră hidrogenul un produs cu un grad de risc extrem de ridicat.

5.21

Un program de informare cu o arie largă de acoperire va trebui să transmită un mesaj clar: în utilizarea hidrogenului au fost atinse încă din prezent nivelurile ridicate de securitate ale vehiculelor convenționale, chiar și în eventualitatea unor accidente. Aceasta reprezintă un aspect esențial, ce conferă credibilitate prognozei Comisiei, conform căreia, până în anul 2020, se vor afla în circulație pe teritoriul comunitar cel puțin un milion de vehicule pe bază de hidrogen (studiul de impact, p. 34).

5.22

Regulamentul supus examinării, ce își propune adoptarea unor standarde armonizate la nivel comunitar în ceea ce privește omologarea vehiculelor pe bază de hidrogen, reprezintă un prim pas către restabilirea și menținerea încrederii generale. El ar trebui să se bucure de sprijin pe baza faptului esențial că utilizarea acestui combustibil contribuie în mod fundamental la protecția mediului, deoarece este binecunoscut faptul că acesta nu emite gaze cu efect de seră sau poluanți pe bază de carbon.

5.23

CESE se declară de acord cu propunerea regulamentului ca instrument juridic, deoarece acesta garantează condiții egale producătorilor din sector, prin aplicarea simultană în toate statele membre a normelor propuse.

5.24

În plus, aprobă propunerea de elaborare și punere în aplicare a normelor fundamentale în cadrul procedurii de comitologie, și împărtășește ideea unei perioade de tranziție, deoarece aceasta le este necesară producătorilor, având în vedere complexitatea tehnologiei, ce reclamă o lungă perioadă de timp pentru a fi aplicată.

5.25

CESE susține și consideră importantă prezența Europei, alături de Japonia și Statele Unite, în cadrul GCG, organism care își propune instituirea unei proceduri unice la nivel mondial, de omologare a vehiculelor pe bază de hidrogen.

5.26

Cu toate acestea, obținerea unui acord de această anvergură nu trebuie să reprezinte un obstacol în calea unei proceduri legislative comunitare, având în vedere faptul că timpul necesar ajungerii la un acord la scară mondială este mai lung decât cel presupus de adoptarea prezentului regulament. Mai mult, prezența în cadrul GCG a unei Europe care dispune de un instrument legislativ specific și de o experiență proprie în aplicare nu numai că va consolida poziția acesteia, dar va împiedica și adoptarea unei reglementări care ar ține cont de o singură experiență disponibilă în prezent, cea a Japoniei.

5.27

O prezență europeană marcantă în cadrul organismelor mondiale de decizie constituie și un factor decisiv de menținere a competitivității marilor întreprinderi din sectorul auto de la nivel european, care nu își permit să piardă contactul cu tendințele de evoluție ale unei piețe în care o poziție puternică, sincronizată și bazată pe tehnologiile de vârf este elementul fundamental ce va permite în viitor câștigarea unor segmente considerabile de piață.

5.28

Deși constituie doar un aspect al întregului proces, chestiunea omologării reprezintă un progres semnificativ către accesul la combustibili alternativi, care ar permite Europei să se sustragă dependenței de combustibilii fosili, cu mari avantaje pentru mediu, și ne va pregăti pentru momentul (care va sosi cu certitudine, fără a se putea preciza însă când) în care aceste resurse vor începe să se epuizeze.

5.29

Toate acestea impun alegeri curajoase și o viziune strategică prospectivă, care să depășească orizontul prezent și să schițeze un scenariu viitor în care utilizarea hidrogenului va juca un rol decisiv.

3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/7

1.1

CESE consideră că legea privind întreprinderile mici (Small Business Act) pentru Europa, pe care el însuși a solicitat-o în mai multe rânduri, trebuie să permită relansarea Cartei europene pentru întreprinderile mici și constituie o ocazie excepțională de a dezvolta potențialul acestor întreprinderi, dar și un test în ceea ce privește dorința reală a instituțiilor și a statelor membre de a iniția o adevărată politică proactivă și perenă de susținere a IMM-urilor și a microîntreprinderilor.

1.2

Această politică nu trebuie să se limiteze la perioadele de dificultăți economice, în care sfera politică redescoperă capacitatea IMM-urilor și a microîntreprinderilor de a rezolva deficitul de locuri de muncă și de a scădea cifrele din statisticile privind șomajul, ci trebuie să devină o politică matură și de susținere a competitivității acestor întreprinderi pe termen lung.

1.3

CESE recomandă 10 măsuri fundamentale pentru susținerea și relansarea dezvoltării IMM-urilor prin crearea unui mediu care să le fie într-adevăr favorabil, precum și pentru stabilirea unui Small Business Act pentru Europa, care să fie eficient și să reprezinte mai mult decât încă o simplă declarație politică:

1.4

CESE solicită ca SBAE să se impună la toate nivelurile, sub forma unui instrument obligatoriu din punct de vedere juridic.

1.5

CESE solicită, de asemenea, ca SBAE să permită promovarea dialogului social între partenerii sociali din cadrul IMM-urilor, în vederea instaurării unui mediu de lucru cât mai bun, care să încurajeze creativitatea și inovarea, inclusiv în ceea ce privește condițiile de lucru, urmărindu-se, în special, îmbunătățirea securității și a analizei riscurilor la locul de muncă.

2.1

Importanța întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) pentru economia Uniunii Europene este recunoscută la toate nivelurile. Acestea reprezintă un element cheie pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă la nivelul UE, precum și pentru a răspunde la noile provocări ale globalizării. Evaluarea rezultatelor politicii aplicate în perioada 2005-2007 în favoarea IMM-urilor a evidențiat faptul că s-au înregistrat progrese importante, atât la nivel comunitar, cât și la nivel național, grație aplicării principiului „a gândi mai întâi la scară mică”.

2.2

Comisia Europeană a subliniat că este necesar ca potențialul IMM-urilor de creștere economică și de creare de locuri de muncă să fie eliberat în întregime și că trebuie să se profite pe deplin de capacitățile inovatoare ale acestora. Această orientare s-a reflectat în raportul privind Strategia de la Lisabona reînnoită pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă adoptată la 11 decembrie 2007. În acest context, a fost lansat principiul unui Small Business Act pentru Europa (SBAE), al cărui obiectiv principal va fi acela de a defini principii și măsuri concrete pentru îmbunătățirea mediului IMM-urilor europene, luând în considerare pe deplin diversitatea acestora. Această inițiativă a fost salutată cu ocazia Consiliului European din decembrie 2007 și, în consecință, Comisia are ca obiectiv prezentarea unei propuneri în iunie 2008.

2.3

În acest sens, trebuie reamintit faptul că CESE a emis de curând sau elaborează în prezent mai multe avize care privesc politica în domeniul IMM-urilor, printre care se numără următoarele:

2.4

Președinția slovenă a Consiliului solicită CESE să prezinte propuneri cu caracter politic menite să încurajeze dezvoltarea IMM-urilor. Prin urmare, nu este vorba despre stabilirea de către CESE a unei noi liste de măsuri tehnice destinate dezvoltării individuale a IMM-urilor, ci despre propunerea unui cadru politic mai structurat și despre inovarea în favoarea IMM-urilor.

2.5

Președinția slovenă pune accentul, în special, pe două dintre aceste priorități:

2.6

Mai mult, Președinția slovenă solicită avizul CESE în contextul pregătirii unui Small Business Act pentru Europa.

3.1

În avizele sale precedente, CESE a menționat progresele importante înregistrate în favoarea IMM-urilor, în special în materie de acces la finanțare și de simplificare administrativă. Comitetul dorește să sublinieze cu satisfacție evoluția importantă a poziției adoptate de instituțiile europene în favoarea micilor întreprinderi și speră că aceasta nu este datorată doar contextului economic și social actual dificil. Totuși, în pofida acestor progrese incontestabile, politicile întreprinse în ultimii ani lasă încă de dorit.

3.2

În opinia CESE, Carta europeană pentru întreprinderile mici nu și-a atins obiectivele strategice din cauza lipsei de valoare juridică, aceasta rămânând cel mai adesea la nivelul unei simple declarații politice. Este necesară consolidarea aplicării acesteia în statele membre și la nivel regional, precum și relansarea evaluărilor și recomandărilor anuale destinate statelor membre.

3.3

De asemenea, s-a menționat adesea posibilitatea de a îmbunătăți substanțial colaborarea cu diferitele categorii de IMM-uri; CESE consideră necesară propagarea, la nivel european, național și regional, a unei noi culturi a dialogului, care să permită consolidarea și instituționalizarea cooperării dintre instituții și organizațiile intermediare care reprezintă diferitele medii ale IMM-urilor.

4.2.1

Cunoașterea și comunicarea realităților diferitelor categorii de IMM-uri. Orice politică comunitară trebuie să se bazeze pe date clare, care să permită cunoașterea situațiilor. Noțiunea de IMM acoperă realități și categorii sau forme de întreprinderi foarte diferite (întreprinderi individuale sau societăți, fără nici un salariat sau cu până la 250 de salariați, întreprinderi dedicate artizanatului, comerțului, economiei sociale sau activităților liberale) care acționează în sectoarele lor de activitate în situații și cu nevoi foarte diferite. Datele privind aceste diferite categorii de IMM-uri sunt adesea incomplete sau inexistente. Analizele realizate de fostul Observatorul European al IMM-urilor au pus la dispoziție date esențiale. CESE salută relansarea acestui observator de către DG Întreprinderi și Industrie și solicită următoarele:

4.2.2

Integrarea dimensiunii IMM-urilor în toate politicile comunitare: CESE a constatat că, dincolo de declarațiile politice în favoarea întreprinderilor mici, din lipsă de cunoaștere a realității sau din motive de simplitate, legiuitorii de la toate nivelurile continuă să demonstreze o tendință puternică de a sistematiza modelul marii întreprinderi și de a aplica principiul „bonzaï”, considerând că tot ceea ce este bun pentru întreprinderea mare este bun și pentru cea mică. Această abordare teoretică a unui singur model economic este în contradicție cu realitatea pluralismului formelor de societăți și de culturi ale întreprinderilor, și se traduce prin faptul că peste 90 % din întreprinderile europene se simt neînțelese și ignorate de politicile comunitare. CESE atrage atenția în special instituțiilor comunitare și a statelor membre asupra faptului că micile întreprinderi și microîntreprinderile reprezintă o forță esențială a economiei și a ocupării forței de muncă în UE, dar că ele riscă să devină punctul său slab, și aceasta nu din vina lor, ci din cauza faptului că autoritățile publice de la toate nivelurile nu le acordă suficientă atenție. Comitetul solicită ca SBAE să reprezinte, în sfârșit, ocazia de a se trece la acțiuni concrete și dorește ca nevoile și particularitățile diferitelor categorii de IMM-uri să fie luate în considerare în mod obligatoriu în toate politicile, programele și negocierile, inclusiv în cadrul dialogului social și al relațiilor internaționale, atât la nivel comunitar, cât și la nivel național și regional.

4.2.3

Continuarea politicii de simplificare administrativă: CESE încurajează insistent Comisia să își mărească eforturile de simplificare a legislației comunitare; Comitetul solicită însă, în special, instituțiilor comunitare, precum și statelor membre, să lanseze o politică mai eficientă de simplificare, orientată în următoarele cinci direcții:

4.2.4

Susținerea activităților de asistență și de consiliere ale organizațiilor intermediare: organizațiile intermediare care reprezintă diferitele categorii de IMM-uri constituie un mecanism esențial pentru succesul politicilor comunitare, având în vedere serviciile de asistență tehnică pe care acestea le oferă tuturor IMM-urilor care necesită competențe particulare, și pe care noua rețea EEN (Enterprise Europe Network) nu este în măsură să le ofere. Acestea joacă un rol de neînlocuit în transmiterea informației și în activitățile de susținere a întreprinderilor, permițând, în special, adaptarea legislațiilor la situația proprie a fiecărei întreprinderi, de la caz la caz, și traducerea legislației la nivel microeconomic și la nivel local, inclusiv la nivelul cel mai apropiat de microîntreprinderi. Pe de o parte, CESE consideră esențial ca autoritățile publice de la toate nivelurile să pună în aplicare o politică proactivă de susținere a activității acestora și ca programele comunitare care privesc IMM-urile să prevadă în mod specific măsuri de sprijinire a acestor organizații. Pe de altă parte, CESE solicită Comisiei, statelor membre și regiunilor să pună în aplicare concluziile pe această temă rezultate în cadrul celei de-a 4-a conferințe europene a artizanatului și a întreprinderilor mici de la Stuttgart.

4.2.5

Relansarea programelor de cooperare între întreprinderi și de schimburi între organizațiile acestora CESE solicită Comisiei să relanseze programele de cooperare interregională între întreprinderi, care s-au dovedit a fi eficiente în trecut; mai mult, este necesar să fie sprijinite acțiunile întreprinse de organizațiile intermediare sau să se permită crearea unor organisme menite să încurajeze această cooperare.

4.3.1

În acest context, CESE salută propunerile Consiliului și ale Comisiei în favoarea creării unui Small Business Act european, cu atât mai mult cu cât solicitase, el însuși, în mai multe rânduri, crearea acestui SBAE (1). Comitetul consideră că, pentru a fi eficient, SBAE trebuie să îndeplinească mai multe condiții:

4.3.1.1

Trebuie să aibă ca finalitate crearea celui mai bun mediu posibil pentru IMM-urile și microîntreprinderile la toate nivelurile și să ofere un răspuns concret provocărilor cu care IMM-urile se confruntă de-a lungul ciclului lor de viață, și, în special, transmiterea și preluarea lor; în acest context, SBAE nu trebuie să ducă la o degradare a condițiilor de lucru ale angajaților IMM-urilor; dimpotrivă, inițiativele lansate ar trebui să permită o mai bună luare în considerare a situației acestora.

4.3.1.2

Trebuie să aducă o valoare adăugată reală și să nu se limiteze la o simplă compilare a programelor existente sau la o simplă coordonare a diferitelor măsuri în curs.

4.3.1.3

Nu trebuie să reprezinte încă o simplă declarație de intenții, așa cum a fost, din păcate, cazul Cartei europene pentru întreprinderile mici și nu trebuie să se limiteze la un simplu angajament politic al instituțiilor comunitare și al statelor membre; IMM-urile și microîntreprinderile europene merită mai mult decât atât, iar CESE consideră că a da valoare juridică SBAE înseamnă a consacra și a demonstra voința UE de a lua măsuri în favoarea IMM-urilor și a microîntreprinderilor.

4.3.1.4

Trebuie să fie obligatoriu în integralitatea sa și să se impună la toate nivelurile de decizie: european, național și regionale, adresându-se autorităților publice de la toate nivelurile, lăsând în același timp statelor membre responsabilitatea punerii sale în aplicare (2);

4.3.1.5

Trebuie să se aplice tuturor politicilor comunitare, integrând IMM-urile în ansamblul acestor politici și dezvoltând o abordare globală, prin care toate aspectele legate de aceste politici și consecințele noilor norme pentru diferitele categorii de IMM-uri sunt luate în considerare în mod corect.

4.3.2

CESE solicită ca SBAE să includă cinci măsuri politice majore care să garanteze că legislațiile nu îngrădesc dezvoltarea și competitivitatea diferitelor categorii de IMM-uri:

4.3.2.1

Garantarea faptului că textele legislative la toate nivelurile sunt elaborate ținându-se seama de situațiile specifice și nevoile speciale ale diferitelor categorii de IMM-uri. În acest scop, trebuie stabilită o regulă de bază care să se impună la toate nivelurile de decizie, și anume aceea că propunerile legislative trebuie elaborate în funcție de nevoile și așteptările IMM-urilor, și în special ale celor mai mici dintre acestea, și aplicându-se principiul „a gândi mai întâi la scară mică”, acordându-se o atenție deosebită lucrătorilor independenți, care reprezintă mai mult de jumătate din întreprinderile europene. Aceasta implică, în special, consultarea sistematică a organizațiilor reprezentative ale IMM-urilor, precum și participarea, la nivelul corespunzător, a experților din partea acestor organizații la toate comitetele consultative de nivel regional, național sau european care abordează problematici ce ar putea avea un impact asupra IMM-urilor, în conformitate cu solicitarea formulată de Consiliul Competitivitate din 13 martie 2006.

În acest sens, CESE solicită numirea, în cadrul fiecărei direcții generale a Comisiei, a unui responsabil cu IMM-urile, care să vegheze ca măsurile legislative, precum și programele gestionate de DG respectivă să integreze în mod corespunzător prioritățile și așteptările IMM-urilor și ale microîntreprinderilor.

4.3.2.2

Garantarea faptului că legislațiile respectă anumite principii fundamentale. În opinia CESE, eficiența legislațiilor la toate nivelurile, precum și cea a programelor sau a măsurilor colective sau individuale în favoarea IMM-urilor depinde de patru principii. Comitetul dorește ca aceste principii să fie înscrise în cadrul SBAE și să fie puse în aplicare în mod sistematic la toate nivelurile, european, național și regional:

Mai mult, CESE subliniază necesitatea punerii în aplicare și a garantării unei transparențe totale în procedurile administrative, astfel încât IMM-urile să poată avea acces la toate datele administrative care le privesc și să le poată modifica potrivit nevoilor proprii.

4.3.2.3

Punerea în aplicare a unei politici extinse și coerente de inovare. CESE solicită Comisiei, statelor membre și autorităților politice la nivel regional să nu se limiteze la susținerea inovării în tehnologiile de vârf, ci să adopte o politică proactivă, incluzând în programele lor măsuri speciale destinate să susțină inovarea de joasă și medie tehnologie și inovarea care nu este de natură tehnologică, care este frecventă în cadrul IMM-urilor, în special în cadrul celor mai mici întreprinderi.

Noua rețea de consiliere EBN nu va reuși să intervină, singură, în mod eficient pe lângă toate întreprinderile care au potențial de inovare. Prin urmare, CESE solicită ca SBAE să fixeze ca priorități:

4.3.2.4

Extinderea accesului la programele comunitare. În opinia CESE, complexitatea administrativă și diferitele exigențe fac ca participarea întreprinderilor mici la programele comunitare să fie din ce în ce mai complexă, ba chiar imposibilă, ceea ce conduce la situația paradoxală în care organizațiile intermediare sunt din ce în ce mai puțin interesate de aceste programe. Spre exemplu, obligațiile juridice actuale nu permit întreprinderea unor acțiuni inovatoare și susținerea de proiecte-pilot experimentale, privând astfel UE de un număr mare de propuneri inovatoare. CESE consideră că ar trebui revizuite principiile și dispozitivele: având în vedere importanța acestei activități, nu este de competența prezentului aviz să precizeze modificările necesare, dar CESE solicită Comisiei ca, în cadrul SBAE, să inițieze o reală colaborare cu organizațiile reprezentative ale IMM-urilor pentru a preciza noi condiții de elaborare și de participare la programe la diferite niveluri teritoriale.

În acest cadru, este necesar ca Fondurile Structurale să poată promova accesul IMM-urilor la achizițiile publice, în special în regiunile cele mai defavorizate (3).

4.3.2.5

Facilitarea și încurajarea transmiterii și a preluării întreprinderilor. CESE subliniază, în special, obiectivul pe care îl reprezintă transferul și preluarea proprietății asupra întreprinderilor, îndeosebi a micilor întreprinderi de producție și de servicii din mediul urban și rural: dispariția anunțată, dar nu ineluctabilă, a acestora va avea efecte negative importante asupra menținerii activității și a locurilor de muncă în aceste zone. Pe de o parte, trebuie favorizată înființarea unor sisteme care să apropie cumpărătorii de vânzători, precum și a unor stimulente financiare sau fiscale, iar pe de altă parte, antreprenorii trebuie încurajați să realizeze o mai bună capitalizare pentru a-și menține valoarea activelor.

Situația particulară cu care se confruntă antreprenorii din anumite zone, cum ar fi mediul rural, necesită dezvoltarea unor formule inovatoare, de tipul parteneriatelor public-privat.

4.4.1

Pentru ca SBAE să fie cu adevărat eficient, CESE solicită ca aceste măsuri să fie adoptate de către Consiliu și Parlament sub forma unui act obligatoriu din punct de vedere juridic care să fie impus la nivelurile de decizie european, național și regional.

4.4.2

În acest context, CESE solicită o evaluarea anuală a punerii în aplicare a SBAE, precum și a tuturor politicilor pentru IMM-urilor la nivel comunitar și național. Comitetul solicită, de asemenea, să se prezinte anual un raport asupra progreselor realizate; acest raport anual trebuie să facă obiectul unui capitol specific separat în cadrul punerii în aplicare a Strategiei de la Lisabona.

4.4.3

În urma acestor rapoarte, Comisia trebuie să aibă posibilitatea de a emite recomandări privind punerea în aplicare, adresate atât statelor membre, cât și regiunilor, iar Comitetul speră să poată emite avize cu privire la aceste recomandări.

4.4.4

CESE solicită ca aceste evaluări anuale să ducă, dacă este cazul, la o adaptare sau o revizuire a SBAE și a politicilor în favoarea IMM-urilor.

4.4.5

CESE recomandă cu insistență Comisiei și Consiliului să colaboreze foarte strâns organizațiile reprezentative ale diferitelor categorii de IMM-uri în elaborarea SBAE și în punerea sa în aplicare.

3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/12

1.1

Comitetul Economic și Social European salută și apreciază Comunicarea Comisiei „Agenda pentru un turism european durabil și competitiv” și susține angajamentul Comisiei de a consolida strategia și politica în domeniul turismului pentru următorii ani într-un mod clar, prin intermediul Agendei care permite punerea acestora în practică în mod cotidian. Această nouă politică a fost deja prezentată anterior în Comunicarea Comisiei „O nouă politică europeană în domeniul turismului: consolidarea parteneriatului pentru turism în Europa”.

1.2

Comitetul recunoaște efortul Comisiei de a sintetiza numeroasele documente, opinii și dezbateri pe această temă. Comunicarea îndeplinește cu succes sarcina de a transmite într-o formă clară publicului larg rezultatele lucrărilor Grupului pentru un turism durabil, ale experților care au elaborat raportul și concluziile consultării publice lansate ulterior.

1.3

Comitetul consideră adecvate atât fundamentarea acestei noi politici pe Strategia de la Lisabona reînnoită, cât și obiectivele generale propuse de sporire a competitivității și a durabilității, precum și cele mai specifice de prosperitate economică, echitate și coeziune socială și protecția mediului și a culturii.

1.4

Comitetul este de acord cu provocările identificate în comunicarea Comisiei și cu măsurile propuse pentru abordarea acestora. Metodologia propusă constă în implicarea tuturor părților interesate, prin diverse forme de colaborare și „colaborare competitivă”. Această implicare reprezintă piatra de temelie a noii politici în domeniul turismului și a Agendei de aplicare a acesteia. Importanța provocărilor menționate în comunicarea Comisiei este evidentă, iar studiul continuu al repercusiunilor gazelor cu efect de seră asupra durabilității trebuie să constituie în viitor un element-cheie al Agendei.

1.5

Comitetul consideră adecvată sarcina asumată de Comisie de a pune în aplicare această nouă politică prin dialog, cooperare, lansarea de acțiuni de sprijin și coordonarea între părțile interesate. „Agenda pentru un turism european durabil și competitiv” reprezintă o dezvoltare a metodologiei concrete și a instrumentelor de acțiune propuse pentru fiecare dintre părțile implicate în turismul european. Cu toate acestea, Comitetul consideră că, prin Direcția Generală Întreprinderi, Comisia poate și trebuie să joace un rol mai activ și trebuie să conducă punerea în aplicare a numeroase inițiative la nivel european, ca, de exemplu, turismul social, turismul pentru toți sau formarea în domeniul turismului. În mod special, atât Comisia, cât și celelalte instituții ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a implica întreprinderile mici și mijlocii, precum și microîntreprinderile în atingerea obiectivului de durabilitate a turismului și în aplicarea și îndeplinirea Agendei. Comitetul salută inițiativa Comisiei privind „destinațiile europene de excelență”, care constituie un exemplu de bune practici și o dovadă pentru ceea ce poate fi realizat.

1.6

Încă o dată, CESE recomandă și propune sprijinirea Forumului european pentru turism și continuarea discuțiilor și studiilor privind înființarea unui Consiliu consultativ european pentru turism și a unei Agenții europene pentru turism. Ambele instituții ar putea eventual servi drept forumuri pentru autoritățile din domeniul turismului și diversele părți implicate în sectorul turistic, pentru ca acestea să colaboreze pentru a îmbunătăți și difuza informațiile privind turismul durabil și competitiv, pentru a monitoriza aplicarea politicii și a Agendei pentru turismul european și, în special, pentru a încerca să determine tendințele din sectorul turismului și să elaboreze măsurile necesare. Obiectivele celor două instituții ar putea viza, în mod special, perspectiva schimbărilor climatice, repercusiunile acestora asupra turismului și acțiunile care trebuie întreprinse în acest domeniu.

1.7

Comitetul salută intenția manifestată de Comisie de a îmbunătăți utilizarea instrumentelor financiare disponibile. Concret, Comitetul consideră că domeniul turismului social oferă un teren propice unui schimb de experiență cu caracter transnațional, sub formă de proiecte pilot. Câteva exemple posibile în acest domeniu sunt turismul social și turismul pentru toți, dezvoltarea resurselor umane, dezvoltarea produselor și pătrunderea pe piață. Comitetul consideră că există deja un spațiu de manevră suficient de mare pentru a reuni experiențele transfrontaliere sub formă de proiecte experimentale în aceste domenii.

1.8

CESE întâmpină cu satisfacție încheierea lucrărilor întreprinse în cadrul Agendei 21 pentru turism, ale căror rezultate, prezentate în Comunicarea Comisiei „Agenda pentru un turism european durabil și competitiv”, completează și consolidează politica generală de durabilitate în domeniul turismului european. De fapt, documentul tehnic elaborat de comisia înființată în acest scop constituie baza și completarea comunicării Comisiei Europene, fapt pentru care cele două documente trebuie analizate împreună.

1.9

În ceea ce privește domeniul statistic, Comitetul salută cererea de propuneri lansată de Comisie și solicitată de CESE privind crearea unei rețele de observatoare ale turismului, care nu numai să permită colectarea datelor din sector, ci și să aducă o viziune strategică și prospectivă, având capacitatea de a anticipa și a elabora acțiuni viitoare.

1.10

CESE își exprimă disponibilitatea de a continua lucrările în domeniul turismului conform principiilor exprimate în comunicarea Comisiei privind Agenda și invită celelalte instituții europene, statele membre, autoritățile locale și regionale, părțile interesate din acest sector (întreprinderile și sindicatele) și toți cetățenii să colaboreze pentru înțelegerea și susținerea turismului ca un drept general și ca activitate economică strategică pentru viitorul Europei. De asemenea, pentru a spori durabilitatea și competitivitatea turismului, este necesar ca toate părțile interesate și toți consumatorii să acționeze responsabil.

1.11

Deși comunicarea Comisiei ia în considerare criteriile și elementele de natură socială care configurează activitatea turistică, CESE regretă că nu se face referire la conceptul și realitatea cetățeniei europene; turismul este în fapt (și ar putea fi într-o mai mare măsură) un element care unește culturile și realitățile sociale în jurul acestei cetățenii europene, pe care trebuie să o promoveze și să o dezvolte fiecare dintre noi. Varietatea și diversitatea culturilor, limbilor, patrimoniului natural și cultural din diferitele state ale Europei reprezintă o mare bogăție, care poate și trebuie să fie utilizată și valorificată ca formă de cunoaștere reciprocă și de recunoaștere a drepturilor noastre în calitate de cetățeni europeni. Alt aspect căruia ar trebui să i se acorde o atenție deosebită în dezbaterile și documentele pe tema turismului la nivel european este cultura, având în vedere sinergiile posibile între turism și cultură, așa cum s-a semnalat deja într-un alt aviz al Comitetului.

1.12

În procesul de îmbunătățire a competitivității și a durabilității turismului, trebuie să se ia în considerare caracteristicile specifice ale destinațiilor. Comitetul recomandă să se țină seama de particularitățile acelor state membre care depind în mare măsură de turism. În momentul elaborării politicilor și propunerilor în domeniul turismului, trebuie să se acorde atenția cuvenită necesităților diferitelor teritorii. Se recomandă ca studiile de impact realizate de Comisie să ia în considerare efectul potențial disproporționat asupra diferitelor regiuni și sectoare, ca, de exemplu, în cazul destinațiilor care depind în mare măsură de transportul aerian și nu dispun de niciun alt mijloc de transport sau care depind aproape în totalitate de acesta, cum este cazul insulelor.

1.13

CESE consideră că ansamblul principiilor și valorilor invocate în comunicarea Comisiei (durabilitate, bunăstare socială, competitivitate, cooperare, parteneriat, rentabilitate, securitate, calitatea locurilor de muncă etc.) constituie de fapt un model de turism european, nu pentru că formează un ansamblu de reguli, ci pentru că aceste principii și valori sunt aplicate pe scară largă în întreaga Uniune Europeană.

1.14

CESE încurajează Comisia să ia măsuri pentru recunoașterea la nivel european a cunoștințelor și competențelor în domeniul turismului, ca formă de sporire a cantității și a calității locurilor de muncă din acest sector. Trebuie promovat Europass, care este o modalitate de prezentare simplă și ușor de înțeles în întreaga Europă (Uniunea Europeană, AELS/SEE și țările candidate) a calificărilor și competențelor personale ale lucrătorilor care doresc să caute un loc de muncă și să se deplaseze în scop profesional pe întreg teritoriul Europei.

2.1.1

Provocarea pe care o constituie atingerea unui echilibru între durabilitate și competitivitate. În prima parte, de introducere, comunicarea Comisiei recunoaște rolul fundamental și strategic al turismului în economia europeană, bazându-se nu numai pe datele cantitative, ci și pe capacitatea acestuia de a crea locuri de muncă și de a îndeplini astfel obiectivul Strategiei de la Lisabona reînnoite. Merită citată aici rata de creștere prevăzută, de peste 3 %, care constituie, fără îndoială, o contribuție substanțială la obiectivele referitoare la ocuparea forței de muncă, însă care, în anumite cazuri și pe termen lung, poate reprezenta o amenințare de depășire a limitelor impuse de durabilitate.

2.1.2

Competitivitate și durabilitate: două condiții compatibile. Competitivitatea, afirmă în mod clar comunicarea Comisiei, depinde de durabilitate, de calitatea experienței turiștilor și face referire în mod special la cerințele impuse sectorului turismului de schimbările climatice. Responsabilitatea socială a întreprinderilor poate aduce o contribuție decisivă în acest domeniu, prin adoptarea de măsuri de adaptare la schimbările climatice și de combatere a acestora, promovând în același timp inovația și valoarea ofertelor turistice pentru o lume care se confruntă cu importante provocări la nivel global.

2.2

Conținutul Agendei. În comunicarea sa, Comisia propune atingerea unui nou echilibru între bunăstarea turiștilor, mediu și competitivitatea întreprinderilor și a destinațiilor. Acest echilibru trebuie creat prin participarea tuturor părților interesate.

2.2.1

Obiective și provocări. Comunicarea Comisiei propune trei obiective fundamentale care să servească drept ghid de acțiune pentru toate părțile interesate: prosperitatea economică, echitatea și coeziunea socială, protecția mediului.

Comunicarea Comisiei enumeră, de asemenea, provocările majore care trebuie abordate în vederea atingerii acestor obiective:

Această listă de provocări este deschisă și dinamică; diversele părți interesate din sector trebuie, în mod constant, să o actualizeze, să-i stabilească prioritățile și să o gestioneze în spirit de colaborare.

2.2.2

Un cadru de acțiune. Comunicarea Comisiei sugerează că o acțiune coerentă în vederea realizării obiectivelor și a abordării provocărilor implică asigurarea colaborării și gestionarea responsabilă a destinațiilor, întreprinderilor și turiștilor; de asemenea, stabilește condițiile necesare pentru atingerea acestei coerențe.

2.2.3

Principii. Comunicarea Comisiei propune nouă principii care trebuie respectate pentru a putea atinge obiectivul unui turism durabil și competitiv. Subliniem trei dintre acestea:

2.3

Progrese comune. În această parte, Comisia subliniază necesitatea ca toate părțile interesate din sector să-și unească eforturile și să acționeze în mod voluntar și continuu. Modelul propus se bazează pe respectarea principiului subsidiarității, punând accentul pe acțiunea la nivelul destinațiilor, însă într-un cadru de sprijin național și comunitar. Prin urmare, comunicarea ia în considerare atât rolul diferitelor părți interesate din sector, cât și rolul Comisiei Europene, în lumina Tratatului.

2.3.1

Rolul părților interesate. Urmând concluziile Grupului pentru un turism durabil, comunicarea atribuie responsabilități vaste și roluri specifice pentru fiecare dintre cele trei domenii de acțiune: destinațiile, întreprinderile și turiștii. Se face în mod special referire la necesitatea de a transmite și de a difuza în rândul microîntreprinderilor mesajul referitor la atingerea echilibrului între durabilitate și competitivitate.

2.3.2

Rolul Comisiei Europene. Comisia își recunoaște responsabilitatea de a acționa în conformitate cu Tratatul și se angajează să lanseze și să susțină diverse inițiative la nivel comunitar, în cadrul stabilit de Agendă și dincolo de acesta. Dintre aceste inițiative, patru grupuri de acțiuni merită o atenție deosebită:

3.1

Turismul și importanța strategică a acestuia în cadrul economiei europene au fost recunoscute de toate instituțiile europene în declarații atât formale cât și informale care consolidează rolul acestuia, transmițând mesajul în rândul tuturor părților interesate și dând un impuls puternic acestui sector. Importanța turismului nu ține doar de considerații economice, ci și de relevanța sa socială în cadrul construirii Europei cetățenilor. Chiar și recunoscând acest impuls, mai rămân multe de făcut pentru ca turismul să ajungă să dețină un rol-cheie în politica europeană, atât în prezent cât și în viitor.

3.2

Este foarte important să se menționeze faptul că noul Tratat de la Lisabona recunoaște importanța turismului pentru Europa și oferă Uniunii Europene posibilități suplimentare de a contribui la dezvoltarea acestuia. Acest tratat conferă Uniunii Europene autoritatea și îndatorirea de a sprijini, coordona și completa acțiunea statelor membre, și stabilește ca obiective încurajarea unui mediu favorabil dezvoltării întreprinderilor și stimularea schimburilor de bune practici.

3.3

Turismul a fost abordat în cadrul diverselor instituții europene după cum urmează:

3.4

Prezentul aviz al CESE se dorește a fi un element de evaluare a comunicării Comisiei, în ceea ce privește contribuțiile acesteia atât la elaborarea politicii, cât și la modalitatea de gestionare a acesteia; de asemenea, dorește să aducă propuneri care să îmbogățească textul sau măcar dezbaterea pe marginea acestuia.

3.5

La fel ca și Avizul CESE INT/317 privind Comunicarea Comisiei privind noua politică în domeniul turismului, prezentul aviz CESE dorește, încă o dată, să afirme următoarele:

4.1

Comunicarea Comisiei exprimă în mod clar propunerea privind echilibrul care trebuie atins între durabilitate și competitivitate și modalitatea de a-l obține în practică. Integrarea tuturor acestor aspecte într-o comunicare relativ scurtă a presupus, fără îndoială, un mare efort de sinteză și analiza unui mare număr de documente, opinii și dezbateri. Trebuie subliniat faptul că s-a îndeplinit obiectivul de informare a societății asupra viziunii de bază a Comisiei în ceea ce privește viitorul sectorului și acțiunile de întreprins în cadrul acestei complexe industrii.

4.2

Argumentele prezentate în comunicare în favoarea Agendei par a fi adecvate, în măsura în care acestea evaluează, pe de o parte, impactul economic al turismului și capacitatea acestuia de a crea locuri de muncă pentru tineri și, pe de altă parte, echilibrul necesar între durabilitate și competitivitate care, pe termen lung, se sprijină reciproc. Studiile de impact precum cel privind amprenta de carbon asupra mediului a diverselor activități și teritorii sau cel privind capacitatea de suport sau de primire sunt elemente esențiale pentru atingerea și menținerea echilibrului între aceste variabile. Acceptarea generală a faptului că există limite în extinderea și ritmul activității turistice stă la baza echilibrului dintre durabilitate și competitivitate.

4.3

Comunicarea Comisiei ar fi trebuit poate să analizeze mai amănunțit noul Tratat de la Lisabona, pentru a observa cum se integrează Agenda în contextul acestuia și care este relevanța sa în punerea în practică a noii politici europene în domeniul turismului. Să nu uităm că statele și regiunile au afirmat în repetate rânduri că doresc să-și mențină competențele în materie de turism, dar fără a aduce atingere atribuției Uniunii de a-și exercita funcții de stimulare și coordonare a unor anumite aspecte comune care pot spori competitivitatea sectorului turistic european. De exemplu, crearea și menținerea unui portal european de promovare a Europei ca destinație turistică reprezintă deja un instrument valoros și util, care poate propune ansamblul țărilor Europei ca destinație turistică variată și privilegiată.

4.4

Provocările și obiectivele menționate în comunicarea Comisiei sunt, cu siguranță, cele mai importante cu care se va confrunta turismul în următoarele decenii. Fără îndoială, provocările principale referitoare la durabilitate și la sporirea competitivității sunt suficient de ample pentru a cuprinde și alte provocări, cum ar fi îmbunătățirea calității, reducerea caracterului sezonier sau o mai mare calificare a lucrătorilor din turism; aceste aspecte au fost și ele menționate în Agendă.

4.5

Comunicarea Comisiei lansează numeroase apeluri la colaborare întrucât, în concordanță cu noua politică în domeniul turismului, se propune întărirea acesteia ca orientare călăuzitoare și identificatoare. Este demn de menționat rolul sindicatelor și al organizațiilor de angajatori, care trebuie incluse în procesul de colaborare și invitate să participe la toate dezbaterile și forumurile, precum și la punerea în aplicare a măsurilor generale de dezvoltare a sectorului turismului. În mod similar, ar fi utilă promovarea rețelelor stabile de orașe și destinații turistice, cu țelul comun de a spori competitivitatea și durabilitatea. Comitetul salută promovarea „destinațiilor europene de excelență” și insistă ca acest concept să includă o gestionare corectă a relațiilor profesionale și sociale, precum și participarea sindicatelor și organizațiilor de angajatori la destinația aleasă, ca modalitate de a spori durabilitatea și competitivitatea destinațiilor turistice.

De asemenea, merită subliniat rolul jucat de organizațiile consumatorilor, în cadrul competențelor care le revin.

4.6

Comisia își asumă sarcina de a pune în aplicare această nouă politică prin cooperare, lansarea de acțiuni specifice de sprijin și coordonarea între părțile interesate. Agenda impune în mod clar asumarea unei mai mari responsabilități de către toate părțile implicate din sector. În opinia CESE, DG Întreprinderi are un rol foarte important în cadrul acestei sarcini de coordonare a tuturor politicilor europene care vizează turismul în mod direct sau indirect și care afectează diferitele tipuri de destinații cu caracteristici specifice.

4.7

De asemenea, în opinia Comitetului, Comisia ar trebui să aibă un rol mai activ în punerea în aplicare a inițiativelor la nivel european, una dintre acestea fiind cea privitoare la turismul social transnațional la nivel european. În mod concret, trebuie menționat că CESE a propus în repetate rânduri — și propune din nou cu această ocazie — sprijinirea și promovarea Forumului european pentru turism și continuarea discuțiilor și studiilor privind crearea unui Consiliu consultativ european pentru turism și a unei Agenții europene pentru turism, organisme care să furnizeze informații și să monitorizeze politicile și acțiunile în domeniul turismului european. De asemenea, CESE propune Comisiei să promoveze cercetarea în vederea introducerii platformelor tehnologice în sectorul turismului, care să îmbunătățească modul de comercializare a produselor turistice, având în vedere în special posibilitățile de promovare a turismului intern în Europa și sursele potențiale de turiști (precum China, India, Rusia etc.).

4.8

În opinia Comitetului, comunicarea Comisiei nu insistă suficient asupra rolului tehnologiilor informației și comunicării (TIC) în noul context al turismului, atât din punct de vedere al utilizatorilor, cât și al întreprinderilor și actorilor implicați. Munca de cercetare și dezvoltare în sectorul turistic în vederea îmbunătățirii utilizării acestor tehnologii trebuie să reprezinte o prioritate pentru următorii ani. Fără îndoială, acest efort va avea ca rezultat o mai bună gestionare a destinațiilor, a întreprinderilor și a turiștilor pentru atingerea echilibrului urmărit.

4.9

Voința manifestată de a adopta măsuri concrete și, în special, de a utiliza mai bine instrumentele financiare europene disponibile este importantă, însă este necesar să se propună un program orientat în mod specific spre îndeplinirea principalelor obiective ale turismului european, identificate perfect în cadrul comunicării. Trebuie să se garanteze că toate fondurile destinate în mod direct sau indirect turismului îndeplinesc criteriile de eficacitate și eficiență.

4.10

Nu se poate înțelege comunicarea Comisiei fără a lua în considerare contribuțiile importante ale raportului Grupului pentru un turism durabil; acest document a adus idei valoroase pentru elaborarea Agendei, în special în ceea ce privește atribuirea unui rol fiecărei părți interesate din sector. Efortul depus de experți de renume timp de mai multe luni a fost, fără îndoială, încununat de succes și oferă perspective complementare și concrete în numeroase aspecte legate de durabilitate și competitivitate.

4.11

Comunicarea Comisiei nu indică în mod clar rolul acordat statisticilor din domeniul turismului. Este necesară o colaborare clară în domeniul statisticilor privind turismul, în vederea monitorizării punerii în practică a Agendei și, în special, pentru a se acorda o mai mare atenție variabilelor referitoare la durabilitate, competitivitate și ocuparea forței de muncă.

4.12

Comunicarea Comisiei afirmă în mod clar necesitatea de a integra politicile pentru durabilitate și competitivitate în domeniul turismului în orientările celorlalte politici ale Comisiei și ale Uniunii Europene în general, pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor stabilite în Agendă.

4.13

Precum se menționa în Avizul CESE privind Declarația de la Katowice, în Avizul pe tema „Turismul și cultura: două forțe în serviciul creșterii economice”, în Avizul privind noua politică în domeniul turismului și în alte documente ale CESE, va fi necesară, de asemenea, lansarea unor campanii de comunicare pentru informarea și motivarea întregii populații europene și, în special, a tinerilor.

4.14

Comitetul consideră esențial ca formarea, atât cea teoretică, cât și cea la locul de muncă, să răspundă necesităților întreprinderilor și să sporească capacitatea de inserție profesională a persoanelor. Certificarea și recunoașterea cunoștințelor și competențelor la nivel european trebuie să constituie un instrument pentru a facilita crearea unui număr sporit de locuri de muncă și a unor condiții de lucru mai bune în sectorul turismului.

4.15

Pentru a îmbunătăți competitivitatea și durabilitatea turismului, trebuie să se ia în considerare caracteristicile specifice ale destinațiilor. Comitetul recomandă ca, la elaborarea politicilor și propunerilor în acest domeniu, să se țină seama de particularitățile acelor state membre care depind în mare măsură de turism și să se acorde atenția cuvenită necesităților diferitelor teritorii. În același timp, trebuie observat că turismul către destinații îndepărtate poate avea un impact deosebit de puternic asupra schimbărilor climatice, prin efectele și emisiile produse de călătoriile pe distanțe lungi. În viitor, ar trebui să se pună mai mult accentul pe avantajele pe care le presupune alegerea unor destinații mai apropiate de punctul de plecare, care pot fi atinse cu emisii de carbon mai reduse.

3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/18

1.1

Comisia solicită din nou Comitetului elaborarea unui aviz privind integrarea pieței creditelor ipotecare destinate achiziționării de imobile de locuit sau nerezidențiale. Este vorba despre „Cartea albă privind integrarea piețelor creditului ipotecar din Uniunea Europeană”.

1.2

În mod obișnuit, Cartea albă este rodul unei evaluări politice aproape finalizate și structurate în jurul ideii „ce este de făcut”. Nu este cazul și de data aceasta. Într-adevăr, Comisia va trebui să aibă în vedere multe probleme, încă incerte, precum: fondurile comune de investiții, furnizorii de servicii financiare, produsele combinate (tying) etc. În total, sunt luate în calcul 14 aspecte.

1.3

Prin urmare, Cartea albă nu reprezintă un proces încheiat, ci, dimpotrivă, rămâne în discuție datorită realei sale complexități. Și atunci, la ce folosește solicitarea unui alt aviz, în situația în care Cartea albă nu aduce nimic nou față de Cartea verde, care a făcut deja obiectul unui aviz al CESE?

1.4

Problema aceasta este, de mulți ani, repusă mereu în discuție, fără a fi fost găsită o soluție de către Comisie și fără ca aceasta să fi luat vreodată o hotărâre în adevăratul sens al cuvântului, hotărâre care să presupună înlăturarea obstacolelor culturale, juridice, administrative etc., ce reprezintă, în opinia CESE, adevăratele piedici în calea obiectivelor Comisiei.

1.5

Avizul privind Cartea verde emis de CESE (1) și adoptat în sesiunea plenară din decembrie 2005 cu o singură abținere este valabil și astăzi în totalitate.

1.6

Cartea albă prezintă și astăzi o situație extrem de fragmentată în acest sector, ca urmare a specificului de ordin cultural, legislativ, juridic și etico-social pe care îl reprezintă cumpărarea unui imobil, mai ales a celor de locuit, în diferitele state ale Uniunii.

1.7

Deși este sceptic în privința posibilităților concrete de integrare și omogenizare a pieței creditelor ipotecare într-o Uniune Europeană cu specificități și caracteristici structural diferite (avizul Burani, 15 decembrie 2005) (2), CESE consideră utilă, în principiu, încercarea Comisiei de a stabili anumite „reguli”, fie că este vorba doar de simple recomandări privind conduita (așa-numitele „bune practici”), fie că sunt dispoziții obligatorii.

1.8

Inițiativa aceasta ar putea fi considerată exagerată dacă se intenționează repunerea în discuție a posibilităților, de asemenea pozitive, pe care le presupun deja în prezent mecanismele de reglementare a pieței creditelor ipotecare.

1.9

CESE propune ca, între timp, Comisia să aprofundeze examinarea tematicilor (de exemplu, registrele de credit, executările imobiliare, difuzarea informațiilor financiare etc.) care nu pun probleme deosebite, ori de câte ori acest efort este considerat necesar.

1.10

Comitetul consideră că tendința Comisiei este de a-și concentra excesiv acțiunile asupra eventualelor beneficii pe termen scurt care ar putea fi obținute în eventualitatea introducerii de noi reguli bazate pe scheme oarecum parțiale de interpretare a pieței creditului ipotecar. O abordare orientată către obținerea de rezultate pe termen scurt vizează reducerea costului finanțărilor ipotecare, fără a ține seama de folosul real pe care l-ar putea avea cetățenii comunitari de pe urma ofertei actuale de produse de finanțare și a inovațiilor din acest domeniu.

1.11

CESE consideră (fapt subliniat și în avizul Burani) că schema propusă de Comisie nu se adaptează suficient la evoluțiile continue ale pieței și este îngrijorat de consecințele pe care, pe termen lung, le va avea asupra contractanților celor mai vulnerabili: consumatorii, care au cea mai mare nevoie de protecție.

1.12

CESE apreciază faptul că actualele reguli ale creditului ipotecar sunt în concordanță cu necesitatea de a-l proteja pe consumator. Sunt intenții de apreciat, care se cuvin încurajate în cazul în care au ca obiectiv o mai bună difuzare a informațiilor financiare pe tema creditelor ipotecare. Comisia merită deci apreciată pentru voința de a trece la consolidarea regulilor de asigurare a transparenței, în scopul unei mai bune protecții a consumatorului.

1.13

În același timp, a impune cu orice preț regulamente cu caracter general pentru evaluarea riscului care ține de solicitantul creditului ipotecar pare totuși o întreprindere nu numai dificilă, ci și hazardată.

1.14

În opinia CESE, pe de o parte, este necesară protecția consumatorului, în etapa de negociere a împrumutului ipotecar, pe de altă parte, debitorul trebuie să fie conștient de responsabilitățile pe care le are față de instituția care i-a acordat creditul.

2.1

La 18 decembrie 2007 a fost publicat documentul intitulat „studiu de impact” [SEC(2007) 1683], care însoțește Cartea albă privind integrarea piețelor creditului ipotecar din Uniunea Europeană. Acest document are trei anexe, care se referă la: i) caracteristicile pieței creditului ipotecar; ii) proceduri sau procese; iii) studii de impact asupra unor aspecte specifice.

2.2

Chiar dacă o sinteză optimă a documentației poate fi găsită în acest document [SEC(2007) 1684], merită subliniate, în virtutea conciziei, anumite puncte esențiale din documentul cu privire la care s-a solicitat un nou aviz CESE.

2.3

Așadar, documentul Comisiei reia aspecte care deja au făcut obiectul unei analize în precedenta Carte verde privind creditul ipotecar. Nici nu putea fi altfel, dat fiind faptul că noul document se ocupă de integrarea piețelor creditului ipotecar ș de analizele de impact aferente, deja menționate.

2.4

Cu toate acestea, CESE și-a exprimat deja opinia cu privire la Cartea verde, la 15 decembrie 2005 (raportor: dl Burani). Conținutul acestui document exprimă, în toate privințele, poziția CESE referitoare la acest subiect. Prezentul aviz își propune să se concentreze asupra a două puncte adăugate de Comisie:

3.1

Cartea albă ridică o gamă largă de probleme care trebuie rezolvate și în legătură cu care CESE este solicitat să-și exprime opinia. Este vorba de următoarele 11 teme:

3.2.1

Informațiile precontractuale Pentru eliminarea dezechilibrelor de informare în faza precontractuală, CESE consideră că sunt importante circulația și difuzarea informației și cunoștințele specifice, din domeniul creditului ipotecar. Aceasta nu trebuie să ducă la majorarea costurilor pentru cetățean.

3.2.1.1

Creșterea cantității de informație și difuzarea culturii financiare sunt condiții necesare pentru evaluarea eficace a raportului cost-beneficiu care decurge dintr-o situație de risc. Într-adevăr, cel mai bun instrument pentru evitarea eventualelor riscuri exagerate este ca părțile contractuale să conștientizeze expunerea la aceste riscuri.

3.2.1.2

CESE consideră că este important să sublinieze faptul că regulile și normele trebuie să se refere la modalitățile de circulație a informațiilor și la stabilirea unor eventuale sancțiuni, pentru cazul în care sunt încălcate. Totuși, Comitetul este de părere că impunerea unei obligații, pur și simplu, doar în sarcina uneia dintre părțile contractante, nu ar avea alt efect decât încercarea acesteia de a transfera obligația respectivă în sarcina celeilalte părți.

3.2.2

Codurile de conduită . CESE consideră că trebuie adoptate stimulente pentru adeziunea la codul voluntar de conduită.

3.2.2.1

Această măsură ar permite debitorului să devină mai conștient de riscul pe care și-l asumă și de posibilitatea de a obține condiții de finanțare mai avantajoase.

3.2.2.2

Instrumentul la care se face aluzie ar putea fi solicitarea adresată persoanei finanțate de a răspunde la o listă de întrebări-standard, pentru evaluarea propriei capacități de susținere a angajamentului financiar pe termen mediu-lung.

3.2.3

Rata costului . CESE consideră că ar trebui ca instituțiile de creditare să indice costul total al operațiunii, prin prezentarea defalcată, pe părți componente, a acestuia, inclusiv a variabilei fiscale.

3.2.4

Consilierea . În ceea ce privește consilierea, CESE este de părere că serviciile de consiliere care sunt strâns legate de operațiunile de finanțare ipotecară trebuie să fie îmbunătățite prin mecanisme autonome de stabilire a prețurilor, care să intre totuși în calculul costului operațiunii.

3.2.5.1

Aplicabilitatea. Când se pune problema rambursării anticipate, ar trebui să se facă distincție între: (i) rambursarea anticipată cu stingerea totală sau parțială a datoriei ipotecare; (ii) stingerea datoriei când există posibilitatea negocierii, cu alte instituții financiare, a unor condiții de cost mai avantajoase.

3.2.5.2

Costul. Cât privește costurile rambursării anticipate, se consideră că acestea trebuie să fie calculate pe baza unor formule matematice și, obligatoriu, precizate în raporturile contractuale. Costurile ar trebui plătite de client doar în cazul rambursării liber consimțite a finanțării. În cazul unei cesiuni de contract, cheltuielile ar trebui să fie transferate celeilalte instituții financiare.

3.2.6

Vânzările legate (product tying). Pentru a fi valabilă, vânzarea combinată de produse ar trebui să se facă, în primul rând, pe baza capacității de a dovedi utilitatea efectivă a combinației. CESE consideră că această problemă poate fi rezolvată dacă i se impune creditorului obligația prezentării unui calcul al raportului costuri/beneficii și i se lasă la dispoziție persoanei finanțate suficient timp să hotărască dacă propunerea este sau nu acceptabilă, eventual chiar și după semnarea contractului de finanțare.

3.2.7

Registrele de credit . În această privință, CESE este de acord cu necesitatea existenței unui registru paneuropean, care să poată fi consultat cu respectarea unor norme specifice de protecție a vieții private. În opinia CESE, înființarea unui registru de credit paneuropean poate fi, într-adevăr, un element util de stimulare a concurenței dintre diferitele instituții de credit ipotecar. În orice caz, trebuie facilitat accesul transfrontalier la registrele fiecărui stat membru, simplificându-se procedurile de informare.

3.2.8

Evaluarea imobiliară . Se pleacă de la premisa că evaluarea imobiliară este mai complexă decât evaluarea financiară generală. Într-adevăr, de trăsăturile specifice ale bunului (de caracterul imobil, în special) depinde utilitatea acestuia, iar evaluarea lui este influențată și de factori externi, legați de teritoriu, precum:

În consecință, posibilitatea găsirii unei formule specifice de evaluare imobiliară, care să cumuleze toate elementele determinante ale valorii, este pură utopie.

3.2.8.1

Criterii de evaluare imobiliară. CESE subliniază, așadar, gradul înalt de complexitate al evaluării imobiliare, din motivele care au fost deja enunțate și nu consideră util să se recurgă la o formulă universal valabilă. Propune, în schimb, să se dezvolte așa-numitele „bune practici” la nivel local și să se impună condiția obligatorie ca evaluarea să fie efectuată de specialiști acreditați de asociații de profil, care să-și asume și răspunderea în ceea ce privește caracterul imparțial (fairness) al propunerii lor.

3.2.8.2

Evaluarea riscurilor imobiliare. În plus, CESE este de părere că, pe lângă evaluarea imobiliară, este necesară și certificarea stabilității valorii estimate, pentru o evaluare mai obiectivă a garanției pe care o oferă imobilul. În această privință, se sugerează să se recurgă la instrumente deja utilizate de către operatorii pieței financiare și prevăzute, în mare parte, de alte reglementări comunitare, ca, de exemplu, valoarea de risc (value-at-risk) (5).

3.2.9

Executările imobiliare . Când se descompune împrumutul ipotecar într-un credit axat pe bunul imobiliar și un altul axat pe persoana finanțată, ar trebui să se facă și distincția între beneficiarul economic al imobilului și titularul garanției formale.

3.2.10

Normele aplicabile . CESE este de părere că posibilitatea efectuării de arbitraje profitabile între diversele posibilități oferite de legislația civilă și de cea fiscală din țările Uniunii trebuie să reprezinte un impuls spre integrarea pieței, care nu poate fi realizată decât pe această cale.

3.2.10.1

În consecință, suntem, în principiu, adepții menținerii diferitelor norme în vigoare în țările membre, oferind contractantului posibilitatea de a o alege pe aceea care contribuie la diminuarea costului total al operațiunii de finanțare, așa cum prevede Convenția de la Roma (6).

3.2.11

Dobânzile cămătărești . Referindu-se la acest subiect, CESE confirmă opinia exprimată anterior, mai ales în ceea ce privește dificultatea majoră pe care o presupune corecta definire a unui nivel al dobânzii cămătărești, prin intermediul schemelor normative adoptate pentru creditul de consum. Se subliniază totuși că arma defensivă cea mai eficientă în lupta împotriva cametei rămâne informarea. În consecință, CESE propune să fie puse în funcțiune instrumente de comunicare pe scară largă privind plaja de valori a primelor de risc, practicate pentru diferitele categorii de risc ale debitorilor.

3.2.12

Refinanțarea creditului ipotecar . CESE consideră că poziția Cărții albe, care constă în a diferenția regulile de refinanțare în funcție de natura subiectivă a intermediarilor (deosebindu-i pe cei bancari de cei nebancari), poate fi mult prea ușor eludată.

3.2.12.1

Instituțiile nebancare și de servicii. Finanțarea ipotecară va trebui să fie totdeauna acordată de o instituție financiară acreditată și supusă controlului. Promovarea și asistența acordată structurilor de intermediere (de exemplu, de consiliere) este permisă, cu condiția să fie vorba de instituții de specialitate, chiar dacă nu sunt neapărat instituții de credit.

4.1

Criza recentă a creditelor subprime din Statele Unite ale Americii a pus în evidență faptul că volatilitatea prețurilor imobilelor, combinată cu practici superficiale de evaluare a riscului-client, în caz de neplată a ratelor supradimensionate în raport chiar cu valoarea imobilelor ce servesc drept garanție, poate genera crize financiare acute, riscând să destabilizeze întregul sistem. De aceea, este necesar ca orice inițiativă luată în cadru comunitar să țină seama de această experiență, ca și de problemele ridicate la punctul precedent.

4.2

Introducerea, conform sugestiei din Cartea albă, a unui al douăzeci și optulea regim de reglementare a creditului ipotecar, pe lângă cele existente în țările Uniunii, ar putea contribui la o mai bună integrare a pieței comunitare a creditelor ipotecare, sporind astfel posibilitățile de alegere ale contractanților, fără a se pune bazele unei instabilități a sistemului financiar, așa cum s-a întâmplat în cazul crizei creditelor subprime.

4.3

Se întâmplă ca alegerea, în cazul cumpărării unui imobil, mai ales dacă acesta este destinat locuirii, să fie influențată parțial de factori emoționali (subiectivi), care nu au nimic în comun cu o evaluare corectă și rațională a bunului (obiectivă). Așadar, orice intervenție a Comisiei care își propune să reglementeze creditul ipotecar în mod eficace nu ar putea să facă abstracție de cadrul (obiectiv sau subiectiv) de referință.

4.4

Ar fi interesant să se pună la punct o propunere pe care CESE ar putea să o aprofundeze, constând în adoptarea unei scheme de interpretare a creditului ipotecar, care să subîmpartă orice operațiune de finanțare într-un portofoliu cu două componente pasive:

4.5

Adoptarea unei scheme cu două componente (twin-mortgage) ar putea prezenta unele avantaje, care ar urma să fie verificate prin analiza aprofundată ulterioară, avantaje printre care se numără următoarele:

4.6

CESE speră într-o concluzie mai rapidă, în această privință, a Comisiei, care să se arate mai hotărâtă și să creeze condițiile necesare, astfel încât separarea aspectelor instituționale să stea la baza lansării unui posibil al douăzeci și optulea regim.

3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/22

1.1

Deși ar putea exista opinii diferite, viitorul industriei de construcții va depinde mai puțin de fondurile publice alocate (cu toate că o mai bună continuitate în programare ar rămâne, cu siguranță, un avantaj) decât de capacitatea autorităților de resort de a dezvolta cadrul de reglementare impus tuturor, pentru a permite cea mai mare transparență în materie de concurență și cea mai bună utilizare a potențialului și a competențelor întreprinderilor de toate dimensiunile.

1.2

În spiritul celor afirmate mai sus, prezentul aviz recomandă în special:

1.3

Sosirea probabilă, într-un viitor apropiat, a unor concurenți din afara Europei, nu va putea fi pregătită decât în asemenea condiții.

2.1

Într-o scrisoare datată 6 decembrie 2007, comisarii europeni dna Margot Wallström și dl Günter Verheugen au solicitat CESE, în vederea îndeplinirii obiectivelor Agendei de la Lisabona, să elaboreze un aviz exploratoriu, pentru a verifica dacă legislația privitoare la sectorul construcțiilor și la cel al serviciilor furnizate întreprinderilor „formează un tot coerent, dacă este în concordanță cu mutațiile în curs și cu cele care vor urma și, în sfârșit, în ce măsură ar fi necesar să se lanseze un proces de simplificare, raționalizare și modernizare legislativă în aceste domenii. Trebuie precizat că acest proces nu ar trebui să se limiteze la reglementările care privesc în mod special sectoarele respective, ci ar trebui să se aplice oricărei alte legislații care are o influență asupra dezvoltării acestor sectoare (spre exemplu, sănătate și securitate la locul de muncă, protecția mediului etc.) și să includă interesele legitime care se articulează în jurul acestora”.

2.2

Prin urmare, este necesar să fie examinate, cu rigoare și metodă, toate aspectele menționate în scrisoarea prin care s-a solicitat CESE să elaboreze un aviz, deoarece domeniul de investigare este foarte vast și a făcut deja obiectul mai multor studii de amploare pe care Comisia le-a încredințat unor consultanți externi.

2.3

Cu toate acestea, prezentul aviz va avea în vedere doar aspectele urmărite de către destinatar, și anume modificările sau simplificările dispozițiilor legale sau de reglementare aplicabile sectorului construcțiilor și susceptibile, într-o viziune strategică și obiectivă a sectorului, să aducă îmbunătățiri menite să creeze cele mai bune condiții de funcționare și de dezvoltare.

2.4

În acest scop, prezentul aviz include câteva referiri utile la sectorul construcțiilor, astfel încât să definească în mod corespunzător meseriile acestui sector, ținând cont de contextul și constrângerile care le sunt proprii.

3.1

Cu 2,7 milioane de întreprinderi, sectorul construcțiilor se prezintă, în UE-27, cu următoarele date:

3.2.1

Construcțiile reprezintă o activitate care nu poate fi de-localizată și care este, prin urmare, esențială pentru viitorul creșterii europene și pentru rețeaua industrială europeană.

3.2.2

Date fiind structura însăși a producției și nevoia de a dispune de puncte geografice fixe, distribuite pe toate teritoriile naționale și profund înrădăcinate în viața locală, construcțiile joacă un rol social și civic care nu trebuie neglijat, ci, dimpotrivă, încurajat.

3.2.3

În sfârșit, construcțiile joacă un rol important în toate acțiunile legate de dezvoltarea durabilă:

3.2.4

Descrierea de ansamblu a mediului acestui sector de activitate nu ar putea fi exhaustivă dacă nu s-ar menționa faptul că, în pofida eforturilor considerabile pe care le face acest sector de mai bine de 30 de ani, meseriile din domeniul construcțiilor au încă o imagine cu conotație parțial negativă. Această constatare nu este lipsită de interes pentru analiza care face obiectul prezentului aviz, căci stă la baza:

3.2.5

Natura însăși a acestor meserii, în ceea ce privește atât nevoile clienților, cât și diversitatea competențelor tehnice, face ca piața din acest domeniu să fie extrem de fragmentată în prezent, dar și în anii viitori, ceea ce duce la coexistența dintre meșteșugari și întreprinderile mici, mijlocii și mari.

În acest context, noțiunea de „întreprindere mare”, care nu intervine decât în operațiuni de anvergură, nu mai trebuie înțeleasă ad litteram, căci este știut faptul că, pe piața globală europeană, volumul operațiunilor cu o valoare unitară de peste 20 de milioane de EUR nu reprezintă decât între 2 și 5 % din piața globală a construcțiilor.

3.2.6

Din această cauză, marile grupuri europene, care sunt deseori o prezență activă pe plan mondial, sunt, în majoritate, „federații” de structuri mici și mijlocii implantate la nivel local și care acționează în același context concurențial ca și rețeaua locală a IMM-urilor independente.

3.2.7

Marii actori europeni din acest sector s-au dezvoltat, în general, după un alt model decât cel „american”, încorporând mijloacele de perpetuare și dezvoltare a propriilor competențe, bizuindu-se pe inteligență și pe participarea la proiectare.

3.2.8

Mulțumită acestei abordări, întreprinderile europene și-au ocupat pe piețele mondiale locul dobândit prin forțe proprii. Acest model, axat pe integrarea activităților de proiectare și realizare, nu este neapărat apanajul grupurilor mari, ci poate și trebuie să fie aplicat la întreprinderi de orice dimensiune.

4.1

Dincolo de obiectivul simplificării legislației, acest aviz exploratoriu, solicitat de Comisia Europeană, trebuie să propună inițierea unui demers care să permită:

4.2

Aceste diferite elemente de care trebuie să țină cont textele de reglementare ar trebui să permită, dincolo de fluctuațiile în volum ale piețelor, care nu fac obiectul prezentului aviz, o dezvoltare normală a actorilor din sectorul construcțiilor, fiind astfel asigurată respectarea unei politici sociale coerente (locuri de muncă-securitate-remunerații) și posibilitatea de îmbunătățire a atractivității pentru toate părțile implicate (tineri, părinți, cadre didactice etc.).

5.1

Este de dorit ca autorităților de resort să-și dirijeze eforturile îndeosebi în direcția următoarelor elemente-cheie:

5.2.1

S-ar putea acționa în următoarele direcții:

Cu privire la această listă, trebuie precizat faptul că se solicită anumite modificări ale reglementării nu pentru a se impune soluții gata pregătite, ci pentru a se pune la dispoziția contractanților o „trusă cu unelte” completă, de care se pot folosi pentru a răspunde exigențelor proprii.

5.2.2

Aceste modificări sau adaptări, în ansamblu, ar trebui să favorizeze transparența și egalitatea de șanse între structuri private, publice și para-publice și să stabilească în mod clar că orice prestație economică necesită o participare la licitație și un contract formal.

5.3.1

Specificul sectorului construcțiilor constă în faptul că lucrările realizate sunt totdeauna „prototipuri”. Acesta este motivul pentru care trebuie pusă în aplicare o legislație europeană care să asigure protecția proprietății intelectuale, ținând cont de datele specifice ale ideilor în cauză: în esență, acestea se ivesc în contextul unei anumite cereri de ofertă și nu au neapărat un caracter sistematic repetitiv. Ar trebui pusă în aplicare, la nivel european, o legislație specială, care să asigure protecția ideilor tehnice în procesul de participare la licitație și care să stabilească drepturi în beneficiul participanților la cererile de ofertă.

5.4.1

În majoritatea țărilor membre, angajații din construcții au făcut o constatare aproape general valabilă, potrivit căreia sistemele educative naționale nu corespund decât în mică măsură nevoilor profesiei, și aceasta la toate nivelurile de formare. Din această cauză, se recomandă îmbunătățirea relațiilor dintre profesii și sistemele educative naționale, dar și un impuls la nivel european, pentru:

5.5.1

Normele actuale au avut un impact absolut pozitiv și foarte semnificativ asupra metodelor de lucru din construcții. Ar fi totuși necesare:

5.6.1

Confruntați fiind cu încălzirea globală și cu provocările de la nivel global, angajații din sectorul construcțiilor au de jucat un rol important, a cărui responsabilitate sunt gata să și-o asume, în măsura în care normele și stimulentele le vor permite acest lucru, pentru a contribui cu propria valoare adăugată pe piața europeană și pentru a-și oferi competențele în domeniu în alte colțuri ale lumii, unde, după cum se știe, pentru a se obține rezultate vizibile, sunt necesare eforturi uriașe.

5.6.2

În acest scop, se recomandă:

5.6.3

Atât în sectorul construcțiilor, cât și în cel al transporturilor, dacă li se oferă posibilitatea de a interveni la nivelul întregului proces „proiectare-realizare-întreținere”, întreprinderile de construcții sunt în măsură să contribuie decisiv la asigurarea finanțării operațiunilor necesare, în special prin capacitatea lor de a gestiona costurile globale și finanțarea investițiilor, prin intermediul economiilor viitoare de energie.

5.7.1

În sectorul construcțiilor, problema întreprinderilor mici și mijlocii nu se pune în termeni de acces la un anume tip de piață, cum se poate întâmpla în alte activități (cf. punctul 3.2.5 de mai sus).

5.7.2

Din această cauză, reprezentanții acestor profesii consideră, pe bună dreptate, că raționamentul bazat pe „cote”, propus de unii și respins de autoritățile europene, nu este întemeiat; în plus, cifrele furnizate de ambele părți sunt, de fapt, depășite cu mult, în toate țările europene.

5.7.3

Așadar, problema IMM-urilor, pe lângă aspectele luate în considerare în „Small Business Act”, urmează să fie rezolvată prin:

3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/26

1.1

Dna Margot Wallström, vicepreședinte al Comisiei Europene pentru relații instituționale și strategia de comunicare, și dl Günter Verheugen, vicepreședinte pentru întreprinderi și industrie, au solicitat CESE să elaboreze un aviz exploratoriu privind serviciile destinate întreprinderilor, bazat pe monitorizarea și continuarea analizei dintr-un aviz anterior (1), care aborda serviciile destinate întreprinderilor și industriei.

1.1.1

Acest studiu ar trebui să aibă în vedere importanța pe care Comisia Europeană o acordă Agendei de la Lisabona în ceea ce privește menținerea și creșterea competitivității industriei europene prin gestionarea procesului de schimbare conform strategiei europene de dezvoltare durabilă și, la nivel social, prin încurajarea apariției unor parteneri sociali reprezentativi, care să poată negocia la nivelul corespunzător.

1.1.2

Realizarea unor astfel de obiective trebuie să aibă loc în paralel cu simplificarea cadrului de reglementare al industriei, prioritate care constituie una dintre axele politicii industriale a Comisiei.

1.1.3

În plus, această politică industrială se caracterizează printr-o abordare integrată, care ține seama de nevoile diferitelor sectoare.

—

acțiunile privind politicile în domeniul serviciilor destinate întreprinderilor și instituirea unui grup la nivel înalt. Se recomandă înființarea unui Grup la nivel înalt pentru servicii destinate întreprinderilor, care să întreprindă o analiză de profunzime a acestui sector, trecând în revistă politicile existente, pentru a le identifica și a le evalua pe cele mai eficiente și mai reușite dintre cele destinate unor astfel de servicii, și care să conceapă acțiuni politice concrete de abordare a deficiențelor și necesităților majore. Ar trebui acordată o atenție specială diversității subsectoarelor serviciilor destinate întreprinderilor, pentru a le identifica pe cele care necesită o atenție maximă, precum și nivelul (regional, național, UE) la care se justifică intervenția politică;

—

politicile din domeniul pieței forței de muncă în sectorul serviciilor destinate întreprinderilor. Din perspectivă socială, este necesară o examinare în profunzime, la nivel sectorial, a provocărilor legate de noile tipuri de locuri de muncă generate de interacțiunile dintre industria prelucrătoare și serviciile destinate întreprinderilor. Această analiză trebuie să cuprindă educația, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții, precum și condițiile de angajare a lucrătorilor, inclusiv a celor implicați în procese de externalizare a activităților. Pentru realizarea acestui obiectiv, ar trebui încurajat dialogul social la nivel sectorial. În acest context, ar trebui elaborată o agendă, în cadrul căreia să se discute schimbările specifice ale condițiilor de muncă și ale posibilităților în materie de locuri de muncă rezultate din modificările structurale care afectează sectorul serviciilor destinate întreprinderilor;

—

serviciile destinate întreprinderilor în cadrul politicilor din domeniul inovării. Ar trebui promovate puternic programe de cercetare-dezvoltare și inovare, precum și acțiuni de inovare în domeniul serviciilor. Domenii precum inovarea organizațională, serviciile destinate întreprinderilor bazate pe utilizarea intensivă a cunoașterii (Knowledge Intensive Business Services, KIBS) și managementul inovării merită mai multă atenție;

—

elaborarea unor standarde pentru serviciile destinate întreprinderilor. Întreprinderile trebuie încurajate să contribuie la instituirea de standarde prin autoreglementare, după consultări detaliate cu utilizatorii acestui tip de servicii. Sprijinul CEN și al asociaților săi (platformă deschisă) este important pentru difuzarea rezultatelor inovării, în special prin realizarea rapidă și informală a consensului;

—

promovarea științei serviciilor, ca o nouă disciplină în programele de învățământ și formare;

—

piața internă și reglementările care afectează serviciile destinate întreprinderilor. CESE a identificat o listă de domenii care trebuie abordate pentru a realiza simplificarea, clarificarea și reducerea sarcinilor administrative, bineînțeles fără a reduce obligațiile curente în ceea ce privește igiena și siguranța la locul de muncă și reprezentarea lucrătorilor. Printre altele, se atrage atenția asupra faptului că nu s-a realizat un studiu referitor la impactul Directivei privind serviciile asupra serviciilor destinate întreprinderilor și că studiul merită efortul, în special după ce directiva a fost transpusă în legislațiile naționale. Studiul ar trebui să cuprindă și identificarea acțiunilor posibile pe viitor, în vederea deschiderii în continuare a comerțului și a concurenței pe piața internă a Uniunii Europene extinse;

—

îmbunătățirea în continuare a statisticilor privind serviciile destinate întreprinderilor. Statelor membre li se recomandă o mai strânsă colaborare, pentru a îmbunătăți calitatea statisticilor în domeniu și, în special, pentru a dispune de mai multe informații privind funcționarea și efectele serviciilor în economia acestor state — un instrument necesar guvernelor dacă doresc să ajute sectorul să-și dezvolte potențialul. Modificările recente aduse capitolului 74 din NACE nu sunt încă suficiente pentru a furniza detaliile necesare obținerii unor date semnificative privind serviciile destinate întreprinderilor.

3.1

Contextul. Avizul din proprie inițiativă al CESE adoptat în septembrie 2006 — CCMI/035 — propunea să se acorde mai multă atenție serviciilor destinate întreprinderilor, dată fiind contribuția acestora la funcționarea industriilor prelucrătoare europene. Avizul explica interacțiunile dintre servicii și producție și efectele asupra rezultatelor economice și sociale din perspectiva ocupării forței de muncă, a productivității și a competitivității. Acesta a fost punctul de plecare pentru prezenta analiză și monitorizare a serviciilor destinate întreprinderilor. Este recomandabil ca prezentul aviz să înceapă prin a defini acest tip de servicii ca pe un set de activități care — prin utilizarea lor drept intrări intermediare în procese — afectează calitatea și eficiența activităților de producție, completând sau substituind funcțiile unor servicii din cadrul întreprinderilor respective (in-house) (Rubalcaba și Kox, 2007). Această definiție este echivalentă într-o anumită măsură cu NACE rev. 1 (codurile 72-74) și cu noua versiune a NACE (codurile 69-74, 77-78, 80-82 și cu agregarea diferitelor categorii de servicii. Există două mari categorii de servicii destinate întreprinderilor:

Scopul avizului este de a ajuta sectorul să primească mai multă recunoaștere și să se dezvolte liber, precum și de a ajuta economiile europene în eforturile lor de a deveni mai competitive pe piața globală.

3.2

Importanța serviciilor și a serviciilor destinate întreprinderilor. Serviciile au o importanță tot mai mare în mentalitatea cetățenilor, specialiștilor, întreprinderilor, regiunilor și țărilor. Serviciile domină în mare măsură noile cereri și noile oferte din sistemele economice și sociale. Deși serviciile sunt prezente în cele mai multe aspecte ale vieții economice și sociale, o mare parte din această activitate nu este cuprinsă în statistici. Defalcarea tradițională în sectoare productive, chiar dacă este incompletă și ascunde interdependențele puternice dintre sectoarele economice, ne permite să estimăm importanța activităților economice. Serviciile ca sector economic au o importanță în creștere în Europa, ponderea în totalul forței de muncă ocupate (70 %) fiind mai mică decât în Statele Unite (80 %) și mai mare decât în Japonia (67 %). În toate aceste trei zone, subsectorul specific al serviciilor destinate întreprinderilor a crescut într-un ritm foarte dinamic, conducând la creșteri similare ale ponderii în totalul forței de muncă ocupate. Întreprinderile care au ca obiect principal de activitate furnizarea de servicii întreprinderilor reprezintă 10-12 % din totalul forței de muncă ocupate și din valoarea adăugată. Dacă la aceasta s-ar adăuga serviciile destinate întreprinderilor care constituie o activitate secundară a prestatorilor respectivi, procentul forței de muncă ocupate ar fi mult mai mare. În Europa, în 2004, țările cu cea mai puternică economie a serviciilor destinate întreprinderilor au fost cele din zona Benelux, Regatul Unit, Franța și Germania. În perioada 1995-2004, unele țări — Ungaria, Polonia, Austria, Letonia și Malta, printre altele — și-au sporit mult sectorul serviciilor destinate întreprinderilor. Aceasta sugerează un anumit proces de convergență între unele țări din UE. Cifrele pentru aceste țări reprezintă numai forța de muncă ocupată în întreprinderile în care serviciile destinate întreprinderilor reprezintă activitatea principală. Cele mai multe dintre acestea sunt IMM-uri.

3.3

Evaluarea progreselor înregistrate. CESE a reevaluat acum situația în lumina progreselor înregistrate de la avizul precedent, din septembrie 2006 (CCMI/035), și a luat notă cu satisfacție de creșterea ponderii care se acordă acestor servicii în deciziile Comisiei:

3.4

Acțiuni de sprijinire a serviciilor destinate întreprinderilor. Pe lângă acțiunile principale ale UE aflate în curs în scopul promovării serviciilor destinate întreprinderilor în cadrul politicilor industriale și în domeniul inovării și pe lângă posibilele efecte secundare ale Directivei privind piața internă, există și alte acțiuni ale Comisiei care sprijină indirect rolul acestor servicii în industriile prelucrătoare:

3.5

Nevoile principale ale sectorului serviciilor destinate întreprinderilor. În ciuda progresului actual al acțiunilor legate de servicii, trebuie să fie luate în considerare deficiențele și nevoile majore existente. Cadrul actual al politicilor europene favorizează masiv sectorul industriilor prelucrătoare, deși serviciile constituie de departe cel mai vast segment al economiei și contribuie la creștere în toate domeniile vieții economice și sociale.

3.5.1

Cele mai multe dintre inițiativele orizontale și sectoriale din politica industrială a UE, atât la nivel european, cât și la nivel național, se concentrează asupra sectorului industriilor prelucrătoare, indiferent de rolul de sprijin intrinsec pe care îl joacă serviciile destinate întreprinderilor. Prin urmare, există o nevoie urgentă de instituire a unei politici UE echilibrate, care să nu subestimeze importanța acestor servicii pentru competitivitatea generală a sectorului în sine și pentru economie în ansamblul ei. Politicile orizontale care se adresează unui sector economic trebuie să fie cu adevărat orizontale și să corespundă necesităților întreprinderilor și lucrătorilor din noua economie a serviciilor, în care sectoarele industrial și al serviciilor sunt strâns legate, creând astfel noi posibilități pentru economia europeană pe piața globală, ca rezultat direct al sinergiilor dintre ele. Multe dintre inițiativele politice europene care constituie elemente ale politicii industriale trebuie adaptate și aplicate serviciilor; printre acestea sunt: o piață internă a serviciilor pe deplin eficientă, comerțul internațional, normele privind ajutoarele de stat, piața forței de muncă, măsurile sociale, formarea și politica regională, cercetarea și dezvoltarea, inovarea, standardizarea și spiritul antreprenorial, statistici și informații mai bune etc., luând în considerare, după caz, nevoile specifice ale serviciilor. Aceasta nu înseamnă că toate politicile trebuie să fie verticale, adică axate specific pe servicii. Mai degrabă înseamnă că ar trebui analizate implicațiile tuturor acestor politici în domeniul serviciilor, luându-se măsuri specifice, după caz.

3.5.2

În următoarele domenii, se pot identifica câteva nevoi majore:

3.6

Interacțiuni între activitățile din cadrul serviciilor destinate întreprinderilor și politicile focalizate. Experiența a arătat cum acțiunile empirice cuprinzătoare pot interacționa și cataliza dezvoltarea puternică a serviciilor destinate întreprinderilor în vederea confruntării cu provocările viitoare. Ar trebui luate în considerare sinergiile și interacțiunile dintre diferite tipuri de politici.

3.7

Argumentația economică este necesară la conceperea unor politici europene specifice pentru promovarea activității serviciilor destinate întreprinderilor. Kox și Rubalcaba au demonstrat recent acest lucru [Serviciile destinate întreprinderilor în cadrul creșterii economice europene (Business Services in European Economic Growth), Palgrave-MacMillan, 2007]. În sprijinul argumentelor lor, au subliniat în principal disfuncțiile pieței și disfuncțiile sistemice, cum sunt asimetriile informaționale și externalitățile.

3.8

Agenda de la Lisabona 2008-2010. Politicile legate de serviciile destinate întreprinderilor ar putea fi utile în contextul propunerii privind programul comunitar Lisabona 2008-2010 [COM(2007) 804]. Cele mai multe dintre cele zece obiective-cheie care trebuie realizate până în 2010 afectează serviciile, în mod direct sau indirect.

3.8.1

Comisia va propune până la jumătatea anului 2008 o Agendă socială reînnoită și va contribui la abordarea problemei calificărilor insuficiente. Pot fi identificate deficite și nevoi importante în cele mai multe dintre serviciile destinate întreprinderilor bazate pe utilizarea intensivă a forței de muncă. În Avizul său privind „Ocuparea forței de muncă pentru categoriile prioritare (Strategia Lisabona)” (9), CESE a observat că obiectivele ambițioase de ocupare a forței de muncă ale Strategiei de la Lisabona au fost doar parțial îndeplinite și a menționat că o mare parte dintre noile locuri de muncă create în ultimii ani, în special în cazul femeilor, este reprezentată de munca cu fracțiune de normă. Salariații mai în vârstă continuă să se confrunte cu o lipsă acută de locuri de muncă adecvate și, în special în rândul tinerilor, se constată o creștere puternică a formelor atipice (nestandardizate) de ocupare a forței de muncă, dintre care unele nu oferă suficiente garanții juridice și sociale. Avizul CESE a subliniat că, în contextul flexicurității, ar trebui să existe un nivel înalt de securitate socială, cu politici active pentru piața forței de muncă, cu promovarea educației, formării continue și formării profesionale.

3.8.2

La începutul anului în curs, Comisia a înaintat propuneri privind o politică comună în materie de imigrare. Aceasta poate afecta imigrarea lucrătorilor cu înaltă calificare în domenii precum serviciile destinate întreprinderilor bazate pe utilizarea intensivă a cunoașterii, precum și imigrarea lucrătorilor mai puțin calificați, în activități precum serviciile de curățenie sau securitate.

3.8.3

Comunitatea va adopta un act legislativ privind întreprinderile mici, pentru a valorifica potențialul de creștere al IMM-urile pe toată durata ciclului de viață al acestora. Serviciile destinate întreprinderilor reprezintă sectorul cu cel mai ridicat număr de înființări și închideri, astfel încât se consideră adecvat să se acorde o atenție specială IMM-urilor noi. În Avizul „Potențialul întreprinderilor, în special al IMM-urilor” (10), CESE a susținut orientări integrate mai bine raționalizate și focalizate privind IMM-urile, în vederea creșterii economice și a ocupării forței de muncă pentru anii 2008-2010. IMM-urile vor beneficia și de reducerea prevăzută cu 25 % a sarcinilor administrative comunitare până în 2012.

3.8.4

Comunitatea va consolida piața unică și va crește concurența în domeniul serviciilor. Același aviz CESE (INT/324, menționat anterior) deplânge piața unică incompletă, în special lenta punere în aplicare a directivelor de către statele membre, sarcinile administrative și lipsa mobilității forței de muncă. Pentru IMM-uri, acestea sunt bariere uriașe, greu de depășit.

3.8.5

Comunitatea va transforma în realitate cea de-a cincea libertate (libera circulație a cunoștințelor) și va crea un adevărat spațiu european de cercetare. Serviciile bazate pe utilizarea intensivă a cunoașterii au propriul rol în această direcție prioritară a Strategiei de la Lisabona.

3.8.6

Comunitatea va îmbunătăți condițiile-cadru pentru inovare. CESE a elaborat și un aviz privind „Investițiile în cunoaștere și inovație” (11). Principala idee a acestuia este că Europa trebuie să-și mențină avansul în domeniul cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării și că sunt necesare finanțarea suplimentară de la bugetul UE, îmbunătățirea infrastructurii educaționale și creșterea generală a standardelor, după caz. Mai sunt necesare: inducerea unui climat social deschis progresului și inovației; crearea condițiilor necesare și luarea unor decizii care să ofere suficientă încredere și optimism investitorilor, pentru ca aceștia să aloce capital noilor întreprinderi din Europa; creșterea gradului de conștientizare a semnificației esențiale a cercetării fundamentale și insuflarea unui spirit antreprenorial celor care sunt dispuși să inoveze și să-și asume riscuri; asumarea unui anumit nivel de eșec și pierderi, inevitabil asociat riscului. De asemenea, CESE a analizat mediul juridic și social necesar spiritului antreprenorial inovator și unei piețe favorabile inovării.

3.8.7

Comunitatea va promova o politică industrială axată pe modele mai durabile de producție și consum. Rolul pe care îl au în politica industrială serviciile de mediu destinate întreprinderilor poate fi inclus în această prioritate.

3.8.8

Pe cale bilaterală, Comunitatea va negocia cu principalii săi parteneri comerciali deschiderea de noi perspective pentru comerțul și investițiile internaționale și va crea un spațiu comun al reglementărilor și standardelor legislative.

4.1

Prioritatea 1: Comisia Europeană ar trebui să înființeze un Grup la nivel înalt pentru serviciile destinate întreprinderilor, în contextul politicii privind întreprinderile și industria, în vederea asigurării faptului că măsurile politice iau în considerare serviciile în interacțiunea acestora cu industria și activitatea economică în ansamblul ei. Principalele obiective ale unui astfel de Grup la nivel înalt ar putea fi următoarele:

4.2

Prioritatea 2: ar trebui încurajat un dialog social dedicat anume sectorului serviciilor destinate întreprinderilor, pentru a discuta și formula recomandări despre:

În practică, viabilitatea și eficiența unui astfel de dialog social sectorial (respectiv recunoașterea acordurilor, sprijinul organizațional etc.) vor depinde de identificarea și recunoașterea unor organizații ale angajatorilor și ale lucrătorilor reprezentative la nivel european.

4.3

Prioritatea 3: cercetarea-dezvoltarea și inovarea în servicii:

4.4

Prioritatea 4: elaborarea unor standarde. Standardele au evoluat lent în domeniul serviciilor. În general, acestea sunt determinate de cerere. Există probleme structurale din partea prestatorilor de astfel de servicii. În marea lor majoritate, aceștia sunt întreprinderi mici, care nu fac parte din organizații reprezentative în țara lor, situație care se reflectă și la nivel european, unde categoria nu este bine reprezentată în nici o organizație europeană. Astfel, singura modalitate de îmbunătățire a situației este ca utilizatorii să se mobilizeze pentru exprimarea cerințelor lor. Piața pentru servicii destinate întreprinderilor poate câștiga enorm în urma unor standarde clare în acest domeniu. Elaborarea standardelor poate fi utilă pentru:

4.5

Prioritatea 5: îmbunătățirea în continuare a statisticilor privind serviciile destinate întreprinderilor. Acțiunile din cadrul politicilor depind de analizarea tendințelor curente, care pot fi înțelese numai în baza unor statistici clare și coerente. Lipsa aparentă de creșteri satisfăcătoare ale productivității în comparație cu SUA s-ar putea datora în parte unor statistici prea puțin fiabile, bazate pe o metodologie utilizată la măsurarea performanțelor industriei prelucrătoare. Rafinarea statisticilor privind serviciile destinate întreprinderilor necesită nu doar o decizie a Eurostat, ci și colaborarea guvernelor naționale pentru schimbarea metodelor acestora de colectare a datelor statistice. Ar trebui acordată o atenție specială măsurării rolului serviciilor destinate întreprinderilor în cadrul altor sectoare industriale și de servicii.

4.6

Prioritatea 6: știința serviciilor

Știința serviciilor (sau știința serviciilor, managementului și ingineriei, SSMI) este o disciplină nou-apărută, care acoperă abordări diverse și fragmentate privitoare la servicii: economia serviciilor, managementul serviciilor, marketingul serviciilor și ingineria serviciilor, printre altele. Cercetătorii și întreprinderile din domeniul serviciilor recunosc necesitatea promovării și integrării mai bune a acestor domenii. Ingineria serviciilor oferă un bun exemplu de știință a serviciilor. Aceasta a fost o disciplină tehnică specifică, referitoare la dezvoltarea sistematică și proiectarea produselor din categoria serviciilor, utilizând modele, metode și instrumente adecvate. Deși ingineria serviciilor se referă și la aspectele administrative ale operațiunilor din sectorul serviciilor, obiectivul esențial îl reprezintă crearea de servicii noi. În același timp, ingineria serviciilor se referă și la proiectarea sistemelor de dezvoltare, cu alte cuvinte la acele chestiuni legate de servicii care țin de managementul general al cercetării-dezvoltării și inovării. Abordările integrate care urmăresc proiectarea comună a bunurilor fizice, produselor software și serviciilor vor deveni un element consacrat.

Cercetarea fundamentală privind noi modele de afaceri, metode și instrumente va da un impuls valoros științei serviciilor. În sfârșit, creșterea armonizării standardelor din domeniul serviciilor va încuraja specializarea și dezvoltarea eficientă a unor noi servicii (12).

Ingineria serviciilor este unul dintre puținele domenii din sectorul serviciilor care au fost modelate în mod semnificativ de cercetarea europeană. Integrarea mai strânsă în rețelele internaționale și dezvoltarea sistematică a unei comunități independente a ingineriei serviciilor sunt esențiale pentru susținerea în viitor a unui rol de frunte în acest domeniu (13).

4.7

Prioritatea 7: piața internă și reglementarea serviciilor destinate întreprinderilor

Reducerea și simplificarea sarcinilor de reglementare. Există mai mulți factori restrictivi care defavorizează firmele din domeniul serviciilor destinate întreprinderilor și le neutralizează eforturilor de sporire a productivității și de extindere în alte state membre. Aici sunt incluse probleme de mobilitate a forței de muncă și de recunoaștere a calificărilor din învățământ. Volumul și complexitatea reglementărilor au crescut în ultimii ani și astfel au crescut sarcinile micilor prestatori de servicii. Cele mai relevante aspecte care necesită atenție sunt următoarele:

3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/34

1.1

Comitetul este de acord cu scopurile și obiectivele proiectului de regulament, precum și cu reformarea Directivei 76/768/CEE sub formă de regulament.

1.2

Comitetul atrage atenția asupra faptului că pot apărea costuri considerabile, în special pentru IMM-uri, pentru a îndeplini noile cerințe privind bunele practici de fabricație, evaluarea siguranței și pregătirea dosarului de informare cu privire la produs, fără a mai menționa toate testele relevante.

1.3

Comitetul consideră recomandabil să se minimizeze acest impact financiar negativ asupra IMM-urilor, de exemplu prin specificarea faptului că dosarul de informare cu privire la produs și evaluarea siguranței trebuie efectuate în conformitate cu noile cerințe pentru produsele introduse pe piață pentru prima dată.

1.3.1

Comitetul este de acord cu perioada de 36 de luni de la publicare prevăzută pentru intrarea în vigoare a regulamentului. Cu toate acestea, în ceea ce privește actualizarea dosarelor de informare cu privire la produse și a evaluării siguranței produselor cosmetice deja introduse pe piață, Comitetul recomandă o perioadă suplimentară de tranziție de 24 de luni după intrarea în vigoare.

1.4

Comitetul salută introducerea unui regim diferențiat bazat pe evaluarea riscurilor pe care le prezintă substanțele clasificate drept cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere („CMR”). Interzicerea utilizării acestor substanțe ar trebui menținută.

2.1

Scopul principal al directivei (Directiva 76/768/CEE) este să protejeze sănătatea consumatorului, armonizând în același timp dispozițiile legale privind produsele cosmetice pe piața comună. O evaluare a situației actuale a pieței arată că modificările aduse Directivei 76/768/CEE și lipsa de coerență în transpunerea acestora de către statele membre au condus la numeroase incertitudini și discrepanțe juridice. Acest lucru a dus la creșterea sarcinilor administrative și la costuri inutile atât pentru autoritățile competente, cât și pentru industrie, fără a contribui însă la siguranța produselor cosmetice.

2.2

Simplificarea Directivei 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice („Directiva privind produsele cosmetice”) a fost anunțată în Comunicarea Comisiei intitulată „Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona: o strategie de simplificare a mediului de reglementare”, în Strategia politică anuală a Comisiei pentru 2007, precum și în programul legislativ și de lucru al Comisiei pentru 2007. Comisia a propus simplificarea prin reformare a Directivei privind produsele cosmetice — o tehnică legislativă care permite codificarea unui text legislativ și a modificărilor aduse acestuia și introducerea de îmbunătățiri substanțiale.

2.3

Pe baza feedbackului obținut în urma consultării publice lansate în 2006 și a mai multor studii efectuate de Comisie, aceasta din urmă a realizat o amplă evaluare a impactului înainte de a elabora propunerea de regulament (reformare) (1).

2.4

Sectorul european al cosmeticelor este compus în principal din IMM-uri. 97 % din întreprinderile cosmetice din UE sunt IMM-uri, iar 80 % dintre acestea au mai puțin de 19 salariați. Aproximativ două treimi din personalul direct angajat în sectorul european al cosmeticelor lucrează în IMM-uri.

2.5

În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, industria europeană a cosmeticelor numără aproximativ 150 000 de salariați. Începând din 1999, acest sector a creat în mod constant noi locuri de muncă, înregistrând o creștere anuală de 1,2 %.

2.6

În afară de locurile de muncă create în mod direct, sectorul cosmeticelor are un puternic impact indirect asupra locurilor de muncă din domenii precum vânzarea cu amănuntul, distribuția și transportul. Se poate estima că industria cosmeticelor creează în mod indirect aproximativ 350 000 de locuri de muncă.

2.7

Acesta este motivul pentru care ar trebui să se ia în considerare interesele și punctele de vedere ale IMM-urilor din acest sector în momentul analizării impactului prezentei propuneri.

2.8

Începând din anul 1999, exporturile intracomunitare de produse cosmetice au crescut anual cu aproximativ 5 % ca volum și cu 6,5 % ca valoare.

2.9

Industria cosmeticelor este o activitate comercială internațională în care Europa are un rol foarte important. Dimensiunea internațională a acestui sector este deosebit de relevantă pentru UE în calitatea sa de exportator net. În anul 2005, exporturile extracomunitare de produse cosmetice au totalizat 16 miliarde EUR, iar importurile 4,4 miliarde EUR.

2.10

Situația diferă de la un stat membru la altul. Polonia este un exemplu în această privință: o mare parte din sectorul cosmeticelor este încă independentă, cu mai mult de 400 de întreprinderi în activitate, în special IMM-uri. Piața cosmeticelor din această țară (care a înregistrat o creștere de 8,2 % în 2006 și de 7,2 % în 2007, având încă un potențial de creștere considerabil) este un bun exemplu de creștere constantă, care nu se mai înregistrează în cele mai mari 5 economii dezvoltate ale Europei (Regatul Unit, Germania, Franța, Italia și Spania).

3.1

Reformarea propusă a Directivei 76/768/CEE a Consiliului are următoarele obiective principale:

3.2

Propunerea Comisiei menține domeniul de aplicare al Directivei 76/768/CEE, iar definiția „produsului cosmetic” rămâne neschimbată. În cursul consultării publice realizate de Comisia Europeană, majoritatea părților interesate s-au exprimat în favoarea reformării Directivei 76/768/CEE sub formă de regulament.

3.3

S-a propus un set de noi definiții pentru termeni precum: producător, importator, punere la dispoziție pe piață, introducere pe piață, standarde armonizate, urme, conservanți, coloranți, filtre UV, efecte nedorite, efecte nedorite grave, retragere și recuperare. Cu toate acestea, nu a fost propusă o nouă definiție a noțiunii înseși de „produs cosmetic”.

3.4

Se introduce conceptul de persoană răspunzătoare stabilită în Comunitate Și se stabilește răspunderea în cazul produselor furnizate consumatorului din afara UE, de exemplu prin intermediul internetului.

3.5

S-au introdus, de asemenea, principii ale „noii abordări”: referința la standardele armonizate în actele juridice referitoare la bunele practici de fabricație, eșantionare și analizare, precum și la declarațiile referitoare la produsele cosmetice.

3.6

Se stabilesc cerințele minime pentru evaluarea siguranței și pentru dosarul de informare cu privire la produs (dosarul produsului). Anexa I la proiectul de regulament propune un model de raport privind siguranța produsului cosmetic. Evaluarea siguranței produsului cosmetic se bazează pe profilul toxicologic al ingredientelor acestuia.

3.7

În locul regimului recent instituit, bazat pe conceptul de pericol, se propune un regim diferențiat, bazat pe evaluarea riscurilor (nu a pericolelor) pe care le prezintă substanțele clasificate drept cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere („CMR”). În general se menține interdicția privind utilizarea substanțelor CMR de categoriile 1 și 2. Cu toate acestea, noua abordare permite utilizarea acestor substanțe, în condiții foarte stricte, dacă au fost evaluate și declarate sigure pentru a fi utilizate în compoziția produselor cosmetice.

3.8

Se mențin atât strategia generală, care vizează interzicerea testării pe animale a produselor finite, cât și calendarele cu termene-limită pentru interzicerea introducerii pe piață a produselor cosmetice care conțin ingrediente sau combinații de ingrediente testate pe animale.

3.9

Se stabilește o abordare uniformă pentru gestionarea efectelor nedorite și a efectelor nedorite grave. Datele privind efectele nedorite și efectele nedorite grave vor figura în raportul privind siguranța produsului cosmetic și vor fi comunicate publicului. În plus, efectele nedorite grave vor trebui aduse la cunoștința autorităților competente.

3.10

S-a propus o modalitate de notificare simplă, centralizată și electronică, de tip „ghișeu unic”. Până în prezent, înainte de introducerea unui produs cosmetic pe piață, notificarea trebuia făcută separat în fiecare stat membru. Natura informațiilor solicitate diferă de la un stat membru la altul. În plus, în mai multe state membre se solicită notificarea separată a centrelor toxicologice.

3.11

Se consolidează colaborarea administrativă dintre autoritățile competente, precum și aplicarea bunelor practici administrative.

4.1

Comitetul este de acord cu scopurile și obiectivele proiectului de regulament — simplificarea și unificarea anumitor proceduri administrative, asigurând totodată un nivel ridicat de siguranță a consumatorului. Regulamentul propus este, fără îndoială, transparent. Dispozițiile legale elaborate clarifică ambiguitățile juridice anterioare, care duseseră la interpretări și moduri de aplicare divergente.

4.2

Reformarea Directivei 76/768/CEE sub formă de regulament va asigura aplicarea uniformă a dispozițiilor legale, îmbunătățind libera circulație a produselor pe piața comună și simplificând procedurile administrative pe piețele UE.

4.3

În timp ce simplificarea procedurilor administrative ar putea reduce anumite costuri (respectiv notificarea produselor și notificarea către centrele toxicologice), pot apărea costuri considerabile pentru IMM-uri pentru a îndeplini noile cerințe privind conținutul dosarului de informare cu privire la produs și conformitatea cu standardul armonizat EN ISO 22716 (BPF). Ar trebui subliniat că dispozițiile legale în vigoare nu solicită prezentarea unor date toxicologice atât de detaliate ca și regulamentul propus.

4.4

Este de așteptat ca valoarea costurilor suplimentare necesare pentru îndeplinirea cerințelor stabilite în regulament să depindă substanțial de dimensiunea întreprinderii. Costurile legate de pregătirea dosarelor de informare cu privire la produs și de evaluarea siguranței vor fi suportate în primul rând de IMM-uri, care în trecut trebuiau să prezinte doar informații de bază, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

În cazul corporațiilor internaționale de mari dimensiuni, nu sunt de așteptat majorări considerabile ale costurilor, datorită experienței îndelungate, expertizei, resurselor umane, cunoștințelor tehnice și accesului la know-how-ul terților. În cazul întreprinderilor mari, producătoare de bunuri pe mai multe piețe ale UE, sistemul centralizat de notificare european va simplifica, cu siguranță, procedurile administrative anterioare, reducând astfel parțial costurile de notificare. În afară de aceasta, întreprinderile internaționale au pus deja în aplicare sisteme de notificare pentru formulele-cadru proprii.

4.5

În cazul IMM-urilor, sunt de așteptat majorări considerabile ale costurilor legate de bunele practici de fabricație, evaluarea siguranței și pregătirea dosarului de informare cu privire la produs, fără a mai menționa toate testele relevante.

Numai în ceea ce privește cercetarea, dosarul și evaluarea siguranței, costurile IMM-urilor pot crește cu până la 100 % pentru fiecare nouă formulă introdusă pe piață. Acest lucru va crește considerabil costurile de producție ale IMM-urilor și va afecta prețurile de vânzare cu amănuntul ale produselor, repercutându-se astfel asupra intereselor consumatorilor.

Trebuie avut în vedere faptul că, în cazul IMM-urilor, seriile de produse sunt fabricate în volume mult mai reduse decât cele ale marilor concerne internaționale, care comercializează cantități importante de produse. Astfel, costurile de cercetare, de realizare a dosarului și de evaluare a siguranței pe produs sunt mult mai ridicate în cazul IMM-urilor.

Conform evaluării de impact realizate de Comisie, aceste măsuri ar putea fi inadecvate în cazul statelor membre în care există un număr mare de IMM-uri, cum ar fi Spania, Italia, Polonia și Bulgaria.

4.6

Este recomandabil să se minimizeze impactul financiar negativ asupra IMM-urilor, de exemplu prin specificarea faptului că dosarul de informare cu privire la produs și evaluarea siguranței trebuie efectuate în conformitate cu noile cerințe pentru produsele care sunt introduse pe piață pentru prima dată. Pentru produsele deja introduse pe piață, se pare că este necesară prelungirea perioadei de tranziție pentru actualizarea dosarelor de informare cu privire la produs și a evaluării siguranței.

4.6.1

Comitetul este de acord cu perioada de 36 de luni de la publicare prevăzută pentru intrarea în vigoare a regulamentului. Cu toate acestea, în ceea ce privește actualizarea dosarelor de informare cu privire la produse și a evaluării siguranței produselor cosmetice deja introduse pe piață, Comitetul recomandă o perioadă suplimentară de tranziție de 24 de luni după intrarea în vigoare.

4.7

Comitetul salută introducerea unui set de definiții. Acest lucru va facilita interpretarea dispozițiilor regulamentului și va ajuta la îndepărtarea incertitudinilor și inconsecvențelor juridice. Cu toate acestea, nu a fost propusă o nouă definiție a noțiunii de „produs cosmetic”. Industria cosmeticelor este foarte inovatoare, introducând în fiecare an pe piață noi principii active și categorii de produse. Acest lucru poate cauza probleme în legătură cu clasificarea produselor (cosmetice, produse farmaceutice etc.) și cu „produsele de graniță”. Prin urmare, este necesar să se organizeze campanii de informare și de educare, precum și să se consolideze supravegherea pieței în acest domeniu.

4.8

Comitetul salută introducerea conceptului de „persoană răspunzătoare”. Stabilirea persoanei răspunzătoare, care ar putea fi un întreprinzător, altul decât fabricantul, este utilă și în concordanță cu practicile de piață existente, cum ar fi externalizarea și etichetarea privată. Dispozițiile privind persoana răspunzătoare definesc răspunderea acesteia în cazul comercializării pe piață a unor produse care provin din afara UE, de exemplu prin internet.

4.9

De asemenea, Comitetul consideră că și alte concepte trebuie să facă obiectul unei definiții, astfel încât să se garanteze certitudinea juridică, cu atât mai mult cu cât instrumentul juridic are formă de regulament. Este vorba în special de noțiunile de „parfum” și „ingredient activ”.

4.10

Comitetul salută introducerea notificărilor electronice privind produsele cosmetice și formulele-cadru către centrele toxicologice. Acest lucru va unifica, cu siguranță, procedurile administrative pe piața UE.

4.11

Comitetul este de acord cu introducerea unor principii ale noii abordări în legislația privind produsele cosmetice. Aplicarea unor standarde armonizate, care pot fi aplicate în mod voluntar de către producători și autoritățile competente, permite unificarea metodologiilor aplicate. Standardele armonizate sunt exemple bune de instrumente de autoreglementare care sunt atât utile, cât și utilizate fără ezitare în industria cosmeticelor. Cu toate acestea, Comitetul are rezerve în legătură cu aplicarea fără spirit critic a principiilor noii abordări. Sănătatea consumatorilor și aspectele legate de siguranță trebuie reglementate prin regulamente corespunzătoare.

4.12

Comitetul salută referirea la standardele armonizate pentru declarațiile referitoare la produs. Cu toate acestea, standardele armonizate ar trebui să vizeze metodele de evaluare a eficacității care sunt aplicate pentru a demonstra veridicitatea declarațiilor, și nu declarațiile în sine. Efectele declarate pot fi măsurate prin metode fiabile și reproductibile. În afară de aceasta, standardele armonizate ar trebui să ia în considerare progresul științific și tehnologic și amploarea domeniului.

4.13

Comitetul salută introducerea regimului diferențiat bazat pe evaluarea riscurilor pe care le prezintă substanțele clasificate drept cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere („CMR”) menționate în Directiva 67/548/CEE [articolul 12 alineatul (2)]. Interzicerea utilizării acestor substanțe ar trebui menținută. Cu toate acestea, sistemul actual este bazat pe nivelul de pericol (respectiv pe proprietățile intrinseci ale substanței) și nu ia în considerare doza și calea de expunere. Acest lucru ar putea duce la interzicerea automată a etanolului (adică a alcoolului) odată cu reclasificarea acestuia în categoria CMR 1 sau 2, în ciuda faptului că acesta nu prezintă risc la utilizarea în produse cosmetice. Proiectul de regulament prevede că substanțele CMR de categoriile 1 și 2 pot intra în componența produselor cosmetice numai dacă îndeplinesc simultan trei condiții [articolul 12 alineatul (2)]. Cu toate acestea, una din aceste condiții presupune că substanța trebuie să fie în mod legal utilizată în domeniul alimentar și al nutriției. Ar putea exista, totuși, cazuri în care substanțe CMR de categoria 1 sau 2 să fie considerate sigure pentru a fi utilizate în produsele cosmetice, dar să nu fie permise pentru produsele alimentare (de ex. formaldehida, acidul boric etc.). Dispozițiile elaborate exclud orice utilizare a unor asemenea substanțe în industria cosmeticelor.

4.14

Comitetul recunoaște necesitatea unei perioade de tranziție pentru adaptarea dosarului de informare cu privire la produs și a evaluării siguranței pentru produsele deja introduse pe piață (articolul 34). Proiectul nu specifică dacă perioada de tranziție este valabilă numai pentru produsele care se introduc pe piață sau și pentru produsele care sunt deja prezente pe piață. Stabilirea aceleiași perioade de tranziție (36 de luni) pentru toate produsele, inclusiv pentru cele deja prezente pe piață, ar putea duce la o situație în care produsele care au fost deja introduse pe piață legal ar trebui să fie retrase, din cauză că nu au fost actualizate etichetele sau dosarele de informare cu privire la produs. Comitetul este de acord cu perioada de 36 de luni de la publicare prevăzută pentru intrarea în vigoare a regulamentului. Cu toate acestea, în ceea ce privește actualizarea dosarelor de informare cu privire la produse și a evaluării siguranței produselor cosmetice deja introduse pe piață, Comitetul recomandă o perioadă suplimentară de tranziție de 24 de luni după intrarea în vigoare.

În documentul SEC(2008)117 (raportul de evaluare a impactului), Comisia Europeană afirmă că „Toate statisticile disponibile arată că numărul reacțiilor adverse la produsele cosmetice este foarte redus. (…) În afară de aceasta, de la intrarea în vigoare a Directivei privind produsele cosmetice, în industria cosmetică nu au existat situații de criză majoră privind siguranța produselor, cum s-a întâmplat, de exemplu, în sectorul agroalimentar”.

5.1

Comitetul recunoaște că anumite dispoziții incluse în propunerea Comisiei vor fi greu de îndeplinit. Cele mai sensibile se referă la volumul datelor solicitate pentru dosarul de informare cu privire la produs și evaluarea siguranței (articolul 7 și anexa I).

5.2

Conform articolului 7, evaluarea siguranței produsului cosmetic trebuie efectuată de către o terță parte independentă, cu alte cuvinte din afara întreprinderii în cauză.

5.3

Termenul „studiile de siguranță nonclinice”, din articolul 7 alineatul (3), este neclar. Informațiile disponibile arată că acest termen este interpretat diferit de diferitele state membre ale UE. Conform interpretării autorităților competente poloneze, testele clinice sunt cele privind produsele medicamentoase. Prin urmare, studiile de cercetare efectuate pe voluntari, utilizate în evaluarea produselor cosmetice (teste dermatologice, teste de compatibilitate, teste instrumentale) nu pot fi considerate teste clinice. Cu toate acestea, ele nu pot fi considerate nici studii nonclinice în sensul articolului 7 alineatul (3) al propunerii de regulament. În conformitate cu Directiva 2004/10/CE, dispozițiile privind bunele practici de laborator nu se aplică testelor care implică participarea oamenilor.

5.4

În afară de aceasta, cerința ca toate testele toxicologice și analizele necesare la realizarea evaluării siguranței să fie efectuate în conformitate cu principiile bunelor practici de laborator împiedică utilizarea majorității datelor cuprinse în bazele de date toxicologice și în publicațiile științifice, care reprezintă o sursă valoroasă de informații. În același timp, este foarte greu să se găsească, chiar și în publicațiile științifice recente, date privind respectarea (sau nerespectarea) bunelor practici de laborator de către laboratoarele care efectuează testele respective.

5.5

Cerințele din anexa I articolul 2 și articolul 4 privind evaluarea purității și stabilității materialelor de ambalare, evaluarea interacțiunilor dintre substanțele componente și evaluarea influenței stabilității produsului asupra siguranței acestuia, precum și menționarea perioadei de valabilitate după deschidere ar putea fi greu de îndeplinit, deoarece nu există nicio metodologie comună disponibilă și recunoscută, de exemplu sub forma unor standarde internaționale sau europene ori a unor publicații științifice. În consecință, aceste date sunt dificil de obținut.

5.5.1

Comitetul salută dispozițiile anexei I (Raport privind siguranța produsului cosmetic) privind cerințele minime pentru datele care trebuie furnizate și pentru testele care trebuie efectuate în vederea pregătirii dosarului produsului. Acestea vor îmbunătăți calitatea dosarului, vor facilita supravegherea pieței și, prin urmare, vor contribui la siguranța consumatorilor.

5.6

Valoarea dozei fără efecte adverse observabile NOAEL (No Observed Adverse Effect Level), necesară pentru calcularea marjei de siguranță MoS (Margin of Safety), nu este disponibilă pentru multe substanțe. Obligația de a stabili valoarea NOAEL va duce la realizarea unor teste pe animale, ceea ce încalcă politica UE de promovare a metodelor alternative. Aceasta contravine și dispozițiilor articolului 14 (Testarea pe animale).

5.6.1

Prin urmare, ar fi oportun ca noile dispoziții să precizeze în mod clar care sunt testele la care producătorul trebuie să supună substanțele utilizate în produsele cosmetice în vederea identificării potențialelor riscuri pentru consumatori.

5.7

Comitetul nu acceptă ca lista ingredientelor să poată fi indicată numai pe ambalaj [articolul 15 alineatul (g)]; mai degrabă, dacă este posibil, aceasta ar trebui să figureze chiar pe produs (recipient).

5.8

Comitetul consideră că produsele cosmetice trebuie să poarte avertismente speciale în ceea ce privește utilizarea lor de către copii, menționându-se în mod clar și vizibil vârsta minimă, precum și, după caz, faptul că nu trebuie să fie lăsate la îndemâna copiilor.

5.9

De asemenea, Comitetul consideră că regulamentul trebuie să prevadă în mod clar că, în cazul vânzării de produse cosmetice la distanță, ofertele de vânzare trebuie să specifice în mod clar același tip de informații care trebuie să figureze pe etichete și pe ambalaj în cazul produselor vândute în magazine.

5.10

Comitetul este de acord cu promovarea mai intensă a colaborării administrative între autoritățile competente, ca și a aplicării bunelor practici administrative.

5.11

Comitetul se pronunță în favoarea rectificării anexelor anterioare care conțineau liste de substanțe interzise și permise cu restricții pentru a fi utilizate în compoziția produselor cosmetice, prin adăugarea numerelor CAS și EINECS și a denumirilor INCI, ca și prin crearea unui inventar electronic de ingrediente cosmetice.

5.12

CESE consideră oportună renunțarea la fosta anexă I la Directiva 76/768/CEE. Împărțirea pe categorii din fosta listă era mai degrabă arbitrară, existând numeroase repetări ale grupurilor de categorii, de exemplu: „pudre de machiaj” și „produse pentru machiere și demachiere”. În afară de aceasta, fosta listă este deja perimată, deoarece există noi categorii de produse pe piață, cum ar fi plasturii anticelulitici și șervețelele demachiante impregnate cu substanțe active.

3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/39

1.1

CESE aprobă propunerea de directivă COM(2008) 123 final, de modificare a Directivei 2001/82/CE și a Directivei 2001/83/CE, fiind de acord cu faptul că aceste modificări asigură armonizarea normelor referitoare la toate medicamentele, indiferent de procedura de acordare a autorizației de introducere pe piață.

1.2

Aplicarea acelorași criterii tuturor medicamentelor permite nu doar respectarea acelorași norme de calitate, siguranță și eficacitate, ci și menținerea unui nivel înalt de protecție a sănătății publice, o funcționare mai eficientă a pieței interne și eliminarea unor sarcini administrative și financiare inutile pentru întreprinderi.

1.3

CESE a susținut întotdeauna și susține în continuare eforturile Comisiei de sporire a siguranței medicamentelor, aceasta constituind un factor și un element de importanță fundamentală pentru protecția sănătății umane și animale.

1.4

În consecință, CESE se declară de acord cu abilitarea Comisiei de a extinde sfera de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2003 la modificările care intervin după acordarea autorizațiilor de introducere pe piață, indiferent de procedura utilizată, evitându-se astfel posibilele obstacole în calea liberei circulații a medicamentelor. Comitetul evidențiază în același timp importanța măsurilor care vor trebui adoptate de către Comisie.

1.5

Și cu această ocazie, CESE reafirmă cu tărie convingerea sa că se impune o realizare cât mai rapidă a pieței unice, chiar și în sectoarele în care piața unică nu a existat sau a existat doar în parte.

2.1

În noiembrie 2001, Comisia Europeană a prezentat o amplă reformă de reglementare în sectorul medicamentelor, prin intermediul a două instrumente specifice, și anume Directiva 2001/82/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare și Directiva 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (1).

2.2

Adoptarea acestei legislații a reprezentat continuarea unei reforme profunde, inițiată în 1993 prin înființarea Agenției Europene a Medicamentului (EMEA), conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 2309/93, și prin punerea în aplicare a unor noi proceduri de autorizare pentru introducerea pe piață a produselor farmaceutice (2).

2.3

În conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor, acest regulament prevedea, începând cu 1 ianuarie 1995, două proceduri de autorizare pentru introducerea pe piață a tuturor medicamentelor:

2.4

Aceste proceduri de autorizare în vederea introducerii pe piață aveau ca obiectiv asigurarea unei evaluări corecte a raportului dintre riscuri și beneficii, definirea unor norme sporite de calitate, siguranță și eficacitate, cu scopul precis de a proteja sănătatea cetățenilor europeni și a animalelor.

2.5

Directivele 2001/82/CE și 2001/83/CE consolidează aceste garanții esențiale, prin prevederi specifice referitoare la farmacovigilență, în vederea obținerii unui nivel ridicat de protecție a sănătății publice, prin creșterea frecvenței controalelor și o definire mai accentuată și mai punctuală a normelor de notificare a efectelor secundare nedorite.

2.6

În cursul verificărilor periodice ale funcționării sistemului de autorizare a produselor farmaceutice, Comisia a identificat probleme legate de modificările ce pot surveni după acordarea autorizațiilor la nivel național, ce reprezintă peste 80 % din totalul autorizărilor de medicamente.

2.7

Aceste modificări ulterioare autorizării pe plan național sunt avute în vedere de Regulamentele (CE) 1084/2003 și 1085/2003, care tratează însă doar aspecte precum procesul de producție, ambalarea medicamentelor și drepturile de proprietate intelectuală, fără să se ocupe de probleme fundamentale, cum ar fi, de exemplu, includerea unor noi indicații terapeutice sau schimbarea modurilor de administrare.

2.8

În consecință, procedurile post-autorizare variază în unele cazuri de la un stat membru la altul, ceea ce face ca aceluiași produs să i se aplice reguli și clasificări diferite. Acest fapt poate avea ca rezultat un nivel neomogen de protecție a sănătății, ca urmare a unei clasificări terapeutice diferite sau a unei utilizări diferite a aceluiași produs, pe lângă faptul că poate constitui un obstacol uneori artificial față de libera circulație a medicamentelor prevăzută în UE.

3.1

Pentru a evita apariția unor regimuri diferite pentru același medicament, Comisia a decis să propună modificarea Directivelor 2001/82/CE și 2001/83/CE, solicitând ca sfera de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2003, care se referă în prezent doar la medicamentele supuse procedurii centralizate, să fie extinsă la toate medicamentele, indiferent de procedura de autorizare a acestora.

3.2

Prezenta propunere face parte din inițiativele de simplificare care figurează în anexa 2 la Programul legislativ și de lucru al Comisiei pentru 2008 și prevede doar o modificare legislativă ce constă în adaptarea anumitor articole ale Directivelor 2001/82/CE și 2001/83/CE, referitoare la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1084/2003, care devine astfel valabil pentru toate medicamentele.

3.3

Menținerea situației actuale ar reprezenta o sarcină administrativă și financiară inutilă pentru întreprinderile care au intenția să își comercializeze produsele în mai multe state membre. Aceste întreprinderi se confruntă în statele membre cu reguli diverse și cu practici administrative diferite, ceea ce, într-adevăr, poate constitui în practică un obstacol artificial în calea liberei circulații.

3.4

Propunerea are un caracter exclusiv juridic și prevede modificarea temeiului juridic al Regulamentului (CE) nr. 1084/2003, astfel încât Comisia să fie abilitată să modifice sfera de aplicare a acestuia, asigurând o armonizare efectivă a normelor de autorizare.

3.5

Comisia subliniază că o astfel de intervenție legislativă de modificare a fost supusă unei ample consultări din partea tuturor părților interesate și că varianta unei modificări juridice, aleasă dintre mai multe opțiuni, s-a dovedit a fi cea mai potrivită pentru armonizarea normelor privind etapa ulterioară autorizării introducerii pe piață, cu respectarea unui nivel ridicat de sănătate publică și de coerență juridică.

3.6

Modificările propuse pentru o serie de articole se întemeiază pe articolul 95 din Tratatul CE, care prevede utilizarea procedurii de codecizie și care respectă principiile subsidiarității și proporționalității.

4.1

CESE aprobă propunerea de modificare a Directivei 2001/82/CE și a Directivei 2001/83/CE, fiind de acord cu faptul că aceste modificări asigură armonizarea normelor de autorizare privind toate medicamentele, asigurând menținerea unui nivel înalt de protecție a sănătății publice, o funcționare mai eficientă a pieței interne și eliminarea unor sarcini administrative și financiare inutile pentru întreprinderi.

4.2

După cum a făcut-o deja în avizele sale precedente pe această temă, CESE susține și încurajează eforturile Comisiei, orientate către sporirea siguranței medicamentelor, care constituie un factor de importanță fundamentală pentru protecția sănătății umane și animale.

4.3

În consecință, CESE se declară de acord cu armonizarea, printr-o simplă modificare legislativă, a regulilor privind toate medicamentele, indiferent de procedura de autorizare utilizată, aceasta permițând în același timp eliminarea posibilelor obstacole ulterioare în calea liberei circulații a medicamentelor.

4.4

CESE emite un aviz favorabil modificării temeiului juridic, dar așteaptă propunerea legislativă aflată în curs de elaborare, pe care o consideră mai importantă pentru viitorul sectorului farmaceutic.

3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/41

3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/41

1.1

CESE este de acord cu diagnosticul Comisiei asupra situației transportului feroviar de marfă din Uniunea Europeană și consideră că propunerile Comisiei merg în direcția bună, chiar dacă rămân timide în comparație cu provocarea căreia trebuie să i se facă față.

1.2

Acesta consideră că îmbunătățirea situației necesită:

1.4.1

Pentru a atinge aceste obiective, trebuie urmat demersul de interoperabilitate și de armonizare tehnică în Europa. De-a lungul timpului, fiecare rețea și-a creat propriile reguli și propriile sisteme de reglementare și de siguranță. Este nevoie ca, treptat, toate sistemele să conveargă, iar punerea în aplicare, cât mai rapidă, a ERTMS (European Rail Traffic Management System) trebuie să fie o prioritate.

1.4.2

Odată cu realizarea, în măsura posibilului, a investițiilor necesare, ar fi trebui să se modifice treptat caracteristicile infrastructurii feroviare în ceea ce privește gabaritul, lungimea trenurilor, rampele și pantele, precum și sarcina pe osie, pentru a le adapta nevoilor transportului de marfă, cum este cazul, de exemplu, în SUA.

1.4.3

O dezvoltare reală a concurenței și a deschiderii pieței ar determina un plus de eficacitate și de productivitate. Această necesitate ridică și problema formării personalului rulant. Într-adevăr, noii operatori care intră pe piață se pot confrunta cu o lipsă de forță de muncă calificată. În consecință, trebuie să se aibă în vedere organizarea de cursuri de formare, pentru a putea răspunde acestei nevoi și pentru a permite crearea de noi locuri de muncă înalt calificate.

1.4.4

Ar trebui să fie revizuită repartizarea costurilor între diferiți operatori, realizată de administratorii de infrastructură, și, de asemenea, costurile externe în cazul modurilor de transport concurente ar trebui să fie mai bine imputate, pentru a se crea condițiile unei concurențe libere și nedenaturate.

1.4.5

Ar trebui studiate și susținute inițiative precum linia Betuwe, proiectul „New Opera” sau FERRMED pentru a servi drept exemplu, într-un demers de acumulare de experiențe și bune practici.

1.5.1

Ar trebui stabilite norme contractuale obligatorii privind despăgubirea clientelei în cazurile în care serviciile prestate nu sunt de calitate, ceea ce ar constitui un stimulent pentru îmbunătățirea calității serviciului acordat.

1.5.2

Ar trebui făcute eforturi în ceea ce privește calitatea și fiabilitatea diferitelor elemente care permit furnizarea serviciului. Aceasta privește atât materialul rulant cât și semnalizarea, căile ferate sau sistemele de informare.

1.5.3

Fiabilitatea crescută a serviciului depinde, de asemenea, de alocarea unor rute bune pentru transportul de marfă, de exemplu prin stabilirea de norme de prioritate a transportului de marfă în caz de conflicte de trafic pe aceste rute, în interesul, tuturor utilizatorilor. Ar fi posibil în special să se intervină asupra perioadelor și orarelor de circulație.

1.6.1

Unul dintre reproșurile făcute în general transportului feroviar de marfă se referă la lungimea traseelor și la viteza redusă. Pentru rezolvarea acestor probleme, ar trebui ca rutele pentru transportul de marfă să fie stabilite cu un număr limitat de opriri (sau chiar fără nicio oprire) și să fie concepute astfel încât să existe o probabilitate redusă de conflicte de trafic cu alte trenuri. Din punctul de vedere al administrării operaționale, în caz de conflict de trafic, ar trebui, de asemenea, să li se dea acestora prioritate cât mai des cu putință. Ar trebui să se dezvolte și trenurile de marfă de noapte, de mare viteză.

1.6.2

Este, de asemenea, necesară aprobarea de investiții pentru a adapta infrastructura la viteze mai mari, ținând seama și de faptul că, pe o cale ferată dată, creșterea vitezei echivalează cu o reducere a sarcinii pe osie autorizate. În timp ce viteza redusă actuală a transportului feroviar de marfă trebuie să fie corectată, trebuie subliniat faptul că viteza constantă a convoaielor reprezintă elementul cel mai important. Este de preferat o viteză moderată constantă fenomenului de oprire-pornire, care duce la o acumulare de întârzieri.

1.7.1

Principiile și modalitățile tradiționale de gestionare a traficului care dau prioritate sistematic trenurilor de călători, pe rute teoretic stabilite dinainte, au ca efect involuntar, însă real, faptul că „un tren de marfă cu o întârziere mică la plecare (de exemplu, de 10 minute) ajunge aproape întotdeauna cu o întârziere mare la sosire (de câteva ore sau chiar de o zi întreagă)”.

1.7.2

Datorită evoluției tehnologiilor pe termen mediu sau lung, va fi posibilă fluidizarea traficului trenurilor de marfă în timp real, fără o rută teoretică stabilită în prealabil ca unic punct de reper. Prin intermediul conceptului de „sector de bloc mobil” integrat în ultima etapă a ERTMS, vor fi posibile trecerea mai multor trenuri pe aceeași infrastructură și o reacție mai eficace în caz de perturbări ale traficului. Pentru aceasta, este necesar ca toate statele membre să investească în sistemul ERTMS pentru a ajunge cât mai curând posibil la interoperabilitate și continuitate în exploatarea diferitelor rețele naționale.

1.7.3

Realizarea de investiții în capacitate rămâne necesară pentru eliminarea blocajelor în trafic și pentru platformele de încărcare-descărcare care permit interoperabilitatea sistemelor de transport.

1.7.4

Problema gărilor de triaj și a încărcării și descărcării este importantă, însă este, de asemenea, indisociabil legată de problema rețelelor secundare care deservesc regiunile. În realitate, pentru a fi cu adevărat competitiv, transportul de marfă pe calea ferată trebuie să permită transportul mărfii cât mai aproape de clienți.

1.8.1

Chiar dacă, în prezent, perspectiva creării unei rețele transeuropene destinată mărfurilor este prea puțin realistă, nu este mai puțin adevărat că o rețea distinctă ar fi cea mai bună modalitate de promovare a transportului feroviar de marfă, care ar deveni astfel mai fiabil și mai punctual, mai ieftin și mai rapid. Opțiunea pentru coridoare orientate către transportul de marfă are meritul de a fi realistă pe termen scurt, însă, în lipsa marilor rețele transcontinentale pentru mărfuri, poate fi avută în vedere includerea în coridoarele orientate către transportul de marfă a unui număr din ce în ce mai mare de secțiuni de linii speciale pentru mărfuri, care să lege centrele economice foarte active, după cum o demonstrează succesul liniei Betuwe dintre portul Rotterdam și Germania. Este necesar ca toate statele membre să se implice în mod real în punerea în aplicare a politicilor și a reglementărilor care să permită creșterea competitivității căilor ferate.

2.1.1

Dacă transportul de marfă a crescut cu 2,8 % pe an între 1995 și 2005, cota de piață deținută de transportul feroviar de marfă a continuat să scadă, stabilizându-se în jurul valorii de 10 % începând cu 2005, ceea ce reprezintă cel mai scăzut nivel din 1945 și până în prezent.

2.1.2

Conform Comisiei, cauzele acestei contraperformanțe sunt lipsa fiabilității, insuficiența capacităților, gestionarea defectuoasă a informațiilor, viteza redusă și lipsa flexibilității. Cu toate acestea, în ciuda acestor handicapuri, ar putea apărea noi oportunități în contextul economic actual, caracterizat de intensificarea schimburilor comerciale, de congestionarea căilor rutiere, de prețul ridicat al carburanților și de preocupările sporite pentru protecția mediului.

2.1.3

În trecut, Comisia a încercat să dezvolte transportul feroviar prin definirea a trei axe politice:

2.1.4

Nu se poate nega faptul că rezultatele obținute sunt insuficiente, în special în ceea ce privește traficul transnațional.

2.2.1

Cartea albă privind politica europeană în domeniul transporturilor pentru 2010 își propunea să genereze un transfer de la transportul rutier către cel feroviar și prevedea deja crearea unor „coridoare multimodale cu prioritate pentru transportul de marfă”. După cum se știe, pentru mai mult realism, procesul de revizuire a cărții albe care a avut loc în 2006 a temperat într-o oarecare măsură ambiția trecerii de la transportul rutier către cel feroviar și a dezvoltat ideea comodalității, fără a pierde însă din vedere necesitatea de a încuraja crearea unei rețele feroviare cu prioritate pentru marfă.

2.2.2

Aceasta este ideea care se conturează în comunicarea Comisiei atunci când se stabilește triplul obiectiv de creștere a vitezei, a fiabilității și a capacității pentru traficul în rețea, bazat pe rețelele transeuropene existente.

3.1

Comisia reamintește inițiativele care au fost luate pentru încurajarea, îmbunătățirea sau promovarea transportului feroviar de marfă: dezvoltarea interoperabilității și a informării (Europtirails), construirea de infrastructuri („Betuwe line”), crearea de structuri de coridoare. Totuși, acestea s-au dovedit a fi insuficiente.

3.2

Sunt prezentate, pentru păstrarea aparențelor, trei opțiuni: menținerea status quo-ului, inițierea de măsuri noi destinate creării unei rețele orientate spre transportul de marfă, un program specific care să conducă la o rețea feroviară dedicată transportului de marfă.

3.3

Fidelă principiilor filosofiei antice, Comisia consideră că „in medio stat virtus” și elimină prima și a treia opțiune, prima, pe motiv că este prea puțin ambițioasă, iar cealaltă, prea puțin realistă.

3.4.1

Comisia dorește să creeze coridoare transnaționale pentru realizarea unei rețele orientate către transportul de marfă. Aceasta ar presupune identificarea de coridoare dotate cu o infrastructură adecvată, punând în același timp în practică un sistem eficace de administrare și exploatare. Totuși, acest lucru nu poate fi realizat fără aderarea la proiect a statelor membre, ca administratoare ale infrastructurilor.

3.4.2

Pentru a atinge acest rezultat, Comisia preconizează o serie de măsuri legislative care s-ar înscrie în reformarea primului pachet feroviar, prevăzut pentru anul 2008, măsuri de stimulare și finanțări, acestea din urmă urmând a fi acordate din fondurile existente.

3.4.3

Aceasta propune, de asemenea, să dea o definiție juridică largă pentru coridoarele orientate spre transportul de marfă și să încurajeze statele membre și administratorii infrastructurilor în crearea de coridoare transnaționale orientate spre transportul de marfă și în căutarea de surse de finanțare pentru aceste structuri, însă numai în limitele programelor de finanțare existente.

3.4.4

Una din criticile aduse transportului feroviar este calitatea slabă a serviciilor și lipsa informației pentru clienți. Din acest motiv, Comisia dorește punerea în practică a unei adevărate politici de calitate și de transparență și propune adoptarea unei măsuri legislative privind publicarea indicatorilor de calitate. Aceasta va publica, de asemenea, un raport privind măsurile luate de operatori pentru îmbunătățirea serviciilor feroviare.

3.4.5

Anumite tronsoane ale rețelei sunt saturate, în special în zonele centrale ale Uniunii Europene. În plus, situația riscă să se înrăutățească în anii care urmează. În consecință, este nevoie de investiții pentru ameliorarea capacității infrastructurii, în special în ceea ce privește lungimea trenurilor, gabaritul, sarcina pe osie și viteza maximă. Toate aceste elemente demonstrează necesitatea unor investiții coordonate și bine orientate. Comisia preconizează să solicite structurilor de administrare a coridoarelor să elaboreze planuri de investiții, ceea ce ridică problema finanțărilor, care ar trebui să se înscrie în limitele programelor existente.

3.4.6

Problema fluidității traficului și a eficacității transportului feroviar de marfă este legată de cea a alocării de rute feroviare pentru transportul de marfă. În prezent, fiecare administrator de infrastructură decide alocarea rutelor, dar în conformitate cu norme proprii fiecărui stat membru. Armonizarea normelor de alocare a rutelor ar fi deci utilă pentru obținerea unor rute fiabile și performante.

3.4.7

Pentru realizarea acestui lucru, Comisia dorește să propună dispoziții legislative privind alocarea internațională a rutelor și prioritatea pentru transportul de marfă, în special în caz de perturbare a traficului.

3.4.8

Însă circulația mărfii necesită terminale și gări de triaj, or, sub presiunea exercitată în ultimii ani asupra terenurilor, tendința a fost mai curând de reducere a numărului de astfel de gări și de terminale în zonele urbane.

3.4.9

Din propunerile Comisiei rezultă cu claritate faptul că pentru succesul măsurilor propuse este nevoie de inițiative și de o mobilizare a statelor membre și a părților implicate în sectorul feroviar.

3.5.1

Observațiile Comisiei privind situația transportului feroviar de marfă nu necesită comentarii speciale, ele nefăcând decât să confirme ceea ce era deja cunoscut în privința problemele din sector. Pentru a îmbunătăți situația, este nevoie de un efort de mobilizare a diverșilor factori responsabili din sectorul public și din cel privat, nu doar în ceea ce privește voința politică și dinamismul comercial, ci și finanțarea.

3.5.2

Acesta este, fără îndoială, punctul slab al planului. Comisia propune un număr de măsuri legislative, însă nu anunță nici o alocare nouă de resurse. Demersul legislativ este fără îndoială util, însă cu siguranță insuficient. Fondurile necesare punerii în practică a planului vor trebui să fie găsite în cadrul programelor existente. Aceasta presupune alegeri sensibile și va fi dificil de gestionat, întrucât măsurile luate într-un domeniu vor afecta inevitabil un altul.

3.5.3

În sfârșit, succesul planului presupune angajamentul puternic al statelor membre și al întreprinderilor de administrare, însă primele nu au adesea fonduri suficiente și pot avea și alte priorități feroviare, iar cele din urmă, care au beneficiat totuși de separarea de exploatare a rețelelor cu costuri mari de întreținere, nu se găsesc întotdeauna în cea mai bună situație financiară.

3.6.1

Crearea coridoarelor transnaționale orientate către transportul de marfă este în mod cert o condiție pentru dezvoltarea transportului de marfă, însă este un fapt cunoscut că acesta a fost până în prezent sacrificat în favoarea transportului de călători. În consecință, se impune un fel de revoluție culturală, care necesită, fără îndoială, asumarea de către statele membre a unor constrângeri și a unor investiții proprii, neuitând faptul că în opinia publică prioritatea pentru trenurile de călători reprezintă un beneficiu obținut care nu poate fi pus în discuție ca atare. Problema este, deci, mai curând, aceea a administrării optime a rețelelor și a definiri rețelelor orientate către transportul de marfă, fără a diminua astfel calitatea și punctualitatea transportului de călători. La crearea coridoarelor transnaționale trebuie să se ia în considerare ecartamentul și materialul rulant existent al societăților de cale ferată ale vechilor și noilor state membre UE, fluxul de marfă din țările candidate și din țările terțe, ca și enclava rusă Kaliningrad.

3.6.2

Problema informării și cea a transparenței sunt fără îndoială importante, însă este evident faptul că prețul, fiabilitatea, rapiditatea, accesul facil la terminale și încărcarea și descărcarea sunt criteriile principale pe care clientul le are în vedere. Elementul-cheie este deci calitatea serviciului, iar acesta depinde, pe de o parte, de mecanismele de organizare a traficului feroviar, iar, pe de altă parte, de realizarea de investiții importante.

3.6.3

În ceea ce privește competitivitatea transportului feroviar de marfă, pare să fie general acceptat faptul că acest tip de transport este rezervat unui anumit gen de mărfuri, în special mărfurilor grele și în tonaje considerabile. Este necesar să se aibă în vedere o mai mare diversificare a clientelei, posibilă în special prin utilizarea containerelor, ceea ce ar permite lărgirea pieței și o competitivitate crescută, în contextul creșterii prețurilor la carburanți și a atenției crescute pentru dezvoltare durabilă.

3.6.4

Comunicarea Comisiei lasă impresia unei lipse de temeinicie în abordarea finanțării, în măsura în care nu prevede nici o finanțare specifică, iar soluția pe care o propune presupune alegeri sensibile în limitele finanțărilor existente.

3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/45

1.1

CESE salută noua comunicare a Comisiei privind o politică portuară europeană care propune în principal măsuri juridice fără caracter obligatoriu („soft law”). Mai mult, CESE salută faptul că se pune accentul în principal pe crearea unui climat investițional stabil, dezvoltarea durabilă a porturilor, un climat social bun în porturi și aplicarea coerentă a prevederilor tratatului.

1.2

Peisajul portuar european devine din ce în ce mai diversificat în ceea ce privește numărul de porturi și gama de funcții și servicii portuare oferite. CESE recomandă ca politica portuară a UE să susțină acest proces bazat pe evoluțiile pieței prin crearea condițiilor pentru utilizarea întregului potențial al porturilor într-un mod durabil.

1.3

CESE salută inițiativa Comisiei de a dezvolta o rețea orientată către transportul feroviar de mărfuri și încurajează statele membre să acorde prioritate punerii în aplicare a proiectelor de infrastructură feroviară transfrontaliere de dimensiuni mari care fac legătura cu porturile, fără a prejudicia transportul feroviar de pasageri.

1.4

CESE salută inițiativa Comisiei de a elabora orientări pentru rezolvarea ambiguităților legate de aplicarea legislației comunitare de mediu în ceea ce privește dezvoltarea porturilor și recomandă ca acestea să fie publicate până la sfârșitul anului 2008.

1.5

Comisia Europeană ar trebui să accelereze măsurile pentru asigurarea simplificării procedurilor administrative în porturi. În consecință, CESE salută intenția Comisiei de a prezenta un „spațiu european de transport maritim fără bariere” în 2008. Comisia și, în special, statele membre ar trebui să facă progrese în ceea ce privește modernizarea procedurilor vamale și să acorde acesteia o mai mare prioritate din punct de vedere politic.

1.6

CESE este de acord cu Comisia că asigurarea unor condiții egale pentru toate porturile poate fi consolidată prin elaborarea de linii directoare privind ajutoarele de stat și prin transparența conturilor financiare. În egală măsură, orientările privind utilizarea concesiunilor, a serviciilor tehnico-nautice și a birourilor de plasare a forței de muncă, incluse în comunicare, sunt considerate în general utile și clare. În sfârșit, Comisia ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru asigurarea unei concurențe loiale între porturile din UE și porturile învecinate din afara UE.

1.7

CESE salută obiectivul Comisiei de a promova și consolida cooperarea dintre orașe și porturile acestora. În special, Comitetul invită Comisia să realizeze un studiu corespunzător asupra impactului socioeconomic al porturilor.

1.8

CESE salută decizia Comisiei de a încuraja partenerii sociali europeni să creeze un comitet pentru dialog social sectorial la nivel european pentru porturi.

2.1

De-a lungul ultimilor zece ani, CESE a participat activ la dezbaterea privind o politică portuară comună a UE. Dat fiind rolul-cheie pe care porturile maritime îl au în dezvoltarea socioeconomică, bunăstarea și coeziunea Uniunii Europene, o astfel de politică comună prezintă o valoare adăugată importantă.

2.2

CESE a adoptat avize privind Cartea verde privind porturile maritime și infrastructura maritimă [COM (1997) 678] (1), precum și privind cele două propuneri legislative ale Comisiei Europene de a deschide piețele serviciilor portuare în porturile maritime europene (2). CESE a adoptat la 26 aprilie 2007 și un aviz din proprie inițiativă privind o politică portuară a UE (3). Dat fiind climatul polemic care a caracterizat dezbaterile referitoare la directiva privind serviciile portuare, acest aviz s-a concentrat pe acele aspecte ale unei politici europene privind porturile maritime asupra cărora părțile interesate din sectorul portuar au ajuns la un acord.

3.1

Comisia Europeană a publicat la 18 octombrie 2007 Comunicarea privind o politică portuară europeană. Această comunicare este rezultatul unui proces de consultări cu părțile interesate, care a durat un an și care a constat în două conferințe și șase ateliere tematice. Comunicarea se înscrie în strategia generală a Comisiei privind politica maritimă și face parte din noua sa agenda privind transportul de mărfuri.

3.2

Obiectivul noii politici portuare europene este promovarea unui sistem portuar al UE performant, capabil să facă față noilor provocări generate de nevoile de transport ale UE. Conform Comisiei, aceste provocări includ cererea pentru transport internațional, schimbările tehnologice, emisiile și schimbările climatice, dialogul dintre porturi, orașe și părțile interesate și, în final, reconcilierea cu transparența, concurența și cu normele comunitare în general.

3.3

Propunerile politice cuprinse în comunicare constau în general dintr-o combinație între interpretarea dispozițiilor tratatului și un plan de acțiune cuprinzând măsuri suplimentare, care în majoritatea lor sunt dispoziții fără caracter juridic obligatoriu („soft law”).

3.4

Acestea sunt:

4.1

CESE salută comunicarea Comisiei întrucât aceasta recunoaște importanța strategică a porturilor maritime pentru comerțul extern și intern al Europei, precum și contribuția acestora la dezvoltarea economică și la ocuparea forței de muncă.

4.2

CESE salută în mod special abordarea Comisiei de a nu propune măsuri intervenționiste, ci de a se concentra — în limitele prevederilor tratatului UE — pe crearea unui climat investițional stabil, pe dezvoltarea durabilă a porturilor și pe crearea unui climat social bun în porturi.

4.3

CESE ia notă cu satisfacție de propunerea Comisiei de a utiliza „soft law” ca o alternativă la măsuri legislative, pe de o parte, și,, o abordare de la caz la caz, pe de altă parte.

4.4

Cu toate acestea, CESE are câteva comentarii și recomandări specifice referitoare la diferite capitole ale comunicării Comisiei.

5.1.1

CESE ia notă de concluzia Comisiei conform căreia mișcările containerelor de marfă sunt în prezent concentrate în câteva porturi nord-vest europene. Cu toate acestea, ar trebui recunoscut faptul că un număr crescând de porturi tind să participe la piața europeană de transport containerizat în loc ca traficul să fie concentrat prin numai câteva porturi. Porturile pentru transport containerizat care s-au dezvoltat cel mai mult în 2006 au fost porturile mici și medii situate în diferite zone portuare din Europa. Astfel, zone portuare situate la o distanță considerabilă concurează din ce în ce mai mult între ele (4). Politica portuară a UE poate susține acest proces prin crearea condițiilor pentru ca porturile europene să fie capabile să își folosească la maxim potențialul.

5.1.2

CESE subliniază în plus față de lista provocărilor identificate de Comisie pe cele legate de globalizarea și de consolidarea care caracterizează sectorul portuar și al transportului naval european. Acest fenomen este vizibil în special pe piața transportului containerizat, însă este întâlnit și pe alte piețe cum ar fi cea a transportului de tip Ro-Ro, a transportului de mărfuri generale și de produse în vrac. Porturile maritime europene lucrează cu grupuri internaționale de armatori și au apărut mari grupuri de operatori de terminale care în prezent oferă servicii în mai multe porturi europene. Pentru autoritatea portuară, provocarea este să asigure angajamentul operatorilor mondiali, cu respectarea, în același timp, a obiectivelor de dezvoltare ale portului, în conformitate cu politicile europene relevante.

5.2.1

CESE împărtășește opinia Comisiei conform căreia prima alternativă pentru gestionarea cererii crescute de capacități portuare și capacități conexe ar trebui să fie optimizarea utilizării facilităților portuare și a căilor de acces existente. CESE este, de asemenea, de acord cu faptul că trebuie să fie făcută o analiză cost-beneficiu și socială completă înainte de planificarea oricărei dezvoltări de infrastructură. Aceasta ar trebui să țină seama de considerentele economice, sociale și de mediu întrucât acestea alcătuiesc pilonii Agendei de la Lisabona a UE.

5.2.2

Așa cum s-a explicat mai sus, mecanismele pieței conduc deja către un peisaj portuar european mai diversificat. Ar trebui utilizată o abordare de jos în sus în care propunerile de proiecte să fie desemnate de către administrația portului împreună cu autoritățile regionale sau naționale, atunci când este cazul. Acest lucru nu afectează bineînțeles faptul că UE trebuie să continue să formuleze obiective și să ofere orientări.

5.2.3

Comisia poate totuși utiliza revizuirea intermediară a rețelei de transport trans-europene care va avea loc în 2010, pentru rezolvarea blocajelor care afectează legăturile dintre hinterland și porturi. Acest lucru trebuie însă să fie realizat pe baza unor criterii cost-beneficiu obiective.

5.2.4

CESE reiterează solicitarea sa către Comisie ca aceasta să-și intensifice eforturile de rezolvare a blocajelor din hinterland prin instrumentele generale ale politicii sale în domeniul transporturilor, în special în ceea ce privește căile navigabile interne și transportul feroviar de mărfuri. Căile ferate, în special, rămân o sursă de blocaje serioase pentru performanța optimă a porturilor și integrarea acestora în lanțurile logistice. În acest sens, CESE salută inițiativa Comisiei de a dezvolta o rețea orientată către transportul feroviar de mărfuri și încurajează statele membre să acorde prioritate punerii în aplicare a proiectelor de infrastructură feroviară transfrontaliere de dimensiuni mari care fac legătura cu porturile, fără a prejudicia transportul feroviar de pasageri.

5.3.1

CESE salută călduros inițiativa Comisiei de a elabora orientări privind aplicarea legislației comunitare de mediu în cazul amenajărilor portuare. Aceasta ar reprezenta un important pas înainte în clarificarea ambiguităților create de legislația UE, cum ar fi directivele „Păsări” și „Habitate” și Directiva-cadru privind apa. Dată fiind urgența problemei, CESE recomandă ca aceste linii directoare să fie publicate înainte de sfârșitul anului 2008.

5.3.2

CESE invită, de asemenea, Comisia să aibă în vedere o serie de măsuri suplimentare pentru consolidarea statutului juridic al proiectelor de amenajări portuare și pentru simplificarea legislației existente, astfel cum se precizează mai în detaliu în avizul din proprie inițiativă al CESE (5).

5.3.3

Precizând ferm că sedimentele contaminate trebuie să facă obiectul unui tratament corespunzător, CESE recomandă și ca propunerile legislative aflate în proces de adoptare, care vor afecta gestionarea corpurilor de apă și a sedimentelor, cum ar fi Directiva-cadru privind deșeurile și „directiva fiică” a Directivei-cadru privind apa (6), să recunoască faptul că sedimentele necontaminate nu trebuie considerate a fi deșeuri și că nu trebuie să fie supuse tratamentului pentru sedimentele contaminate deoarece operațiile de dragare a sedimentelor necontaminate nu introduc poluanți noi și nici nu adaugă poluanți în corpul de apă.

5.3.4

În sfârșit, CESE este de acord cu propunerile Comisiei privind asigurarea de instalații de colectare a deșeurilor de pe nave în porturi și reducerea emisiilor atmosferice. CESE recomandă ca stimulentele economice, cum ar fi taxele portuare, ar trebuie să fie lăsate, de preferință, la latitudinea fiecărei administrații portuare individuale, deoarece astfel de măsuri ar afecta structura financiară a porturilor, care diferă mult în Europa.

5.4.1

CESE salută intenția de a prezenta o propunere legislativă privind crearea unui „spațiu european de transport maritim fără bariere” în 2008 și face trimitere la observațiile specifice pe care le-a exprimat deja în câteva avize anterioare (7).

5.4.2

CESE reiterează recomandarea conform căreia UE trebuie să facă progrese în ceea ce privește modernizarea serviciilor vamale și să se asigure că politicile privind serviciile vamale, siguranța maritimă, securitatea, sănătatea publică și calitatea mediului sunt coordonate și armonizate corespunzător și că nu transferă în mod nepermis către porturi responsabilitățile guvernelor.

5.4.3

CESE susține realizarea ghișeelor unice și introducerea pe scară largă a inițiativelor privind transportul maritim electronic (e-maritime), a procedurilor vamale electronice (e-customs) și a transportului electronic de mărfuri (e-freight). În același timp, Comitetul consideră că soluțiile TIC trebuie să fie eficiente din punctul de vedere al costurilor și pentru porturile de dimensiuni mai mici și mijlocii.

5.4.4

În sfârșit, în ceea ce privește creșterea eficienței, CESE susține propunerea Comisiei de a dezvolta un set de indicatori europeni generali până la sfârșitul anului 2009, cu condiția ca aceștia să respecte datele sensibile din punct de vedere comercial. Acești indicatori, bazați pe cei care există în sectoarele transportului aerian, de coastă și feroviar combinat, trebuie dezvoltați în conformitate cu elementele relevante pentru porturi, cum ar fi performanța instalațiilor portuare, colaborarea între porturi și comasarea activităților din hinterland.

5.5.1

CESE împărtășește opinia Comisiei privind rolul autorităților portuare și diversitatea sistemelor de management portuar din Europa. Comitetul subscrie în special ideii că printr-un nivel suficient de autonomie și, în special, printr-o autonomie financiară deplină, sarcinile importante ale autorităților portuare pot fi mai bine realizate.

5.5.2

CESE salută, de asemenea, anunțul Comisiei privind adoptarea în 2008 de orientări privind ajutoarele de stat. În acest sens, CESE face trimitere la principiile de bază privind utilizarea în porturi a finanțărilor din surse publice, pe care le-a elaborat în cadrul avizului său din proprie inițiativă din 26 aprilie 2007.

5.5.3

CESE constată cu satisfacție că recomandarea sa de a extinde prevederile din Directiva 2006/111/CE privind transparența la toate porturile comerciale, indiferent de cifra de afaceri, a fost adoptată de Comisie.

5.5.4

În avizul său din proprie inițiativă, CESE a recomandat elaborarea unor orientări privind utilizarea procedurilor de selecție, cum ar fi licitațiile sau alte instrumente acceptabile, și condițiile de concesionare și de atribuire a contractelor de închiriere a terenurilor. Ar trebui elaborate orientări și cu privire la statutul juridic al serviciilor portuare care constituie servicii publice, cum este, de exemplu, cazul securității generale a porturilor.

5.5.5

Comisia a dat curs acestei solicitări prin includerea unor elemente orientative privind utilizarea concesiunilor și a serviciilor tehnico-nautice, în comunicarea sa privind politica portuară. CESE consideră că interpretarea dată de Comisie prevederilor tratatului și jurisprudenței este, în general, utilă și clară. Cu toate acestea, CESE subliniază faptul că serviciile tehnico-nautice au în comun faptul că sunt legate de siguranța navigației, ceea ce ar trebui să justifice încadrarea lor în categoria serviciilor de interes economic general.

5.5.6

O politică inteligentă în domeniul concesiunilor trebuie să asigure atât concurența în interiorul portului cât și o performanță și un angajament optime pentru operatorii de terminale. CESE recomandă realizarea unei revizuiri reglementate de către Comisie a orientărilor furnizate cu privire la concesiuni, pentru a se asigura că ele corespund încă obiectivelor de mai sus și conțin suficiente elemente comune pentru a garanta condiții egale pentru toate autoritățile portuare. Ultimul aspect este relevant în special dacă se ține seama de procesul de consolidare existent pe piața de manipulare marfă, menționat mai sus.

5.5.7

CESE salută propunerea Comisiei de a contribui la diseminarea celor mai bune practici privind transparența în cazul taxelor portuare. CESE este ferm convins că taxele portuare ar trebui să fie stabilite la nivelul portului pentru a putea răspunde cel mai bine cerințelor utilizatorilor portului și interesului general al acestuia.

5.5.8

În sfârșit, CESE își exprimă satisfacția de a observa că Comisia a urmat recomandarea sa de a aborda cazurile de concurență neloială din partea porturilor vecine din afara UE. Prin intermediul politicilor sale privind extinderea sau relațiile externe, Comisia ar trebui să accelereze acțiunile pentru rezolvarea denaturărilor concurenței cauzate de contextul politic cum ar fi embargoul Turciei împotriva navelor aflate sub pavilion cipriot sau provenind din porturile cipriote, problemele turco-grecești din Marea Egee, precum și problemele de trecere a frontierei dintre țările baltice și Rusia.

5.6.1

CESE salută obiectivul Comisiei de a promova și consolida cooperarea dintre orașe și porturile acestora. Integrarea porturilor în orașe și în viața acestora, împreună cu o puternică conștientizare, interes și chiar mândrie a locuitorilor față de activitățile portuare sunt vitale pentru dezvoltarea durabilă a porturilor. În acest sens, CESE susține în mod special sinergiile cu turismul, activitățile recreative, patrimoniul și cultura în general.

5.6.2

CESE atrage atenția și asupra lipsei de informații demne de încredere privind ocuparea directă sau indirectă a forței de muncă și valoarea adăugată generată de porturile europene. De exemplu, Comitetul are impresia că informațiile privind ocuparea forței de muncă utilizate în comunicare subestimează într-o mare măsură situația reală. De aceea, CESE invită Comisia să elaboreze un studiu corespunzător în acest domeniu.

5.6.3

În sfârșit, CESE sprijină intenția Comisiei de a evalua impactul măsurilor de securitate asupra accesului la porturi și de a oferi îndrumare privind modul în care aceste două imperative pot fi reconciliate.

5.7.1

CESE a subliniat nevoia promovării unor condiții și a unui mediu de muncă bune și sigure precum și a unor relații de muncă constructive în porturi. CESE constată cu satisfacție că în comunicarea sa privind politica portuară, Comisia acordă o atenție deosebită acestui subiect.

5.7.2

CESE reiterează opinia conform căreia eficiența activităților în porturi depinde de componenta fiabilitate și securitate care este, în ciuda progresului tehnologic, determinată în mare măsură de factorul uman. Astfel se explică nevoia de forță de muncă calificată și bine pregătită profesional pentru toate serviciile și activitățile, atât pe uscat, cât și pe nave. CESE a făcut recomandarea ca partenerii sociali să joace un rol important în crearea și menținerea acestor condiții și ca, la nivel european, Comisia să sprijine contribuția acestora prin facilitarea dialogului social.

5.7.3

În consecință, CESE își manifestă satisfacția față de decizia Comisiei de a încuraja partenerii sociali europeni în crearea unui comitet pentru dialog social sectorial la nivel european pentru porturi, în sensul Deciziei Comisiei 98/500/CE.

5.7.4

CESE susține intenția Comisiei de a stabili un sistem de pregătire a lucrătorilor portuari ce poate fi reciproc recunoscut, însă propune ca, înainte de aceasta, să se compare diferitele sisteme de calificări profesionale existente în domeniu. Acest lucru ar putea fi realizat cu ușurință în contextul dialogului social la nivel european.

5.7.5

În sfârșit, CESE împărtășește opinia Comisiei conform căreia aplicarea normelor — fie comunitare, fie stabilite de Organizația Internațională a Muncii — privind securitatea și sănătatea lucrătorilor portuari, trebuie să fie atent monitorizată, iar statisticile privind accidentele trebuie îmbunătățite. Cu toate acestea, CESE îndeamnă și să se adopte inițiative la toate nivelurile în cadrul forumurilor adecvate pentru a se asigura o îmbunătățire suplimentară a siguranței și sănătății.

3.2.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/49

1.1

CESE consideră că, începând din 23 martie 2009, toți conducătorii auto liber profesioniști trebuie incluși în domeniul de aplicare al Directivei 2002/15/CE, astfel cum se prevede la articolul 2 din această directivă.

1.2

Această măsură presupune transpunerea corectă a directivei de către statele membre, în special a definiției conducătorului auto independent.

1.3

CESE consideră că această includere este necesară pentru a promova siguranța rutieră, pentru a contribui la crearea unui cadru de concurență echitabilă și pentru a îmbunătăți condițiile de lucru ale lucrătorilor mobili și liber profesioniști, în special nivelul acestora de sănătate psihică și mentală. Se înțelege că sarcinile administrative generale, în sensul definiției din directivă — articolul 3 litera (a) punctul (2) — nu sunt incluse în definiția timpului de lucru.

1.4

Pentru CESE, o piață internă europeană a transportului rutier presupune existența unei concurențe echitabile, care se instaurează prin aplicarea reală și eficientă a legislațiilor sociale legate de acest sector. Prin introducerea unei distincții între lucrătorii mobili și cei liber profesioniști în aplicarea legislației referitoare la timpul de lucru, se creează condițiile unei concurențe neloiale. De aceea, CESE nu poate accepta ca în domeniul de aplicare al directivei să fie incluși numai conducătorii auto „falși liber profesioniști”.

1.5

Pentru a face față posibilelor dificultăți cu privire la punerea în aplicare a acestei includeri, CESE recomandă sistemul de coresponsabilitate a diferiților actori care intervin în lanțul de transport, după cum prevede regulamentul privind durata timpului de conducere și durata perioadei de odihnă.