9.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 257/1

—

Pentru o politică optimă a incluziunii active este nevoie de un al patrulea pilon transversal: participarea socială.

—

Integrarea activă este elementul cel mai important al incluziunii active. Incluziunea activă se întemeiază pe principiul „mai întâi munca”: orice cetățean fără un loc de muncă ar trebui să fie integrat într-o formă de activitate sau de educație.

—

O combinație coerentă de politici ar trebui dezvoltată și aplicată în primul rând la nivel local și regional. Principala responsabilitate pentru crearea de locuri de muncă aparține întreprinderilor și partenerilor sociali, ca actori-cheie în acest domeniu, în cooperare cu autoritățile locale și regionale.

—

Ceea ce se înțelege prin venit suficient diferă în funcție de țară, de colectivitatea locală sau regională. Sprijinul pentru venit ar trebui să fie considerat adecvat dacă este capabil să combată sărăcia structurală. Acest nivel poate fi definit drept „suficient”. Este imposibil de formulat o regulă generală despre nivelul financiar care este suficient pentru UE în ansamblul său. Autoritățile naționale, regionale și locale poartă responsabilitatea în comun pentru o politică care să garanteze un sprijin pentru venit adecvat. La nivelul UE, acest subiect ar trebui dezbătut în cadrul metodei deschise de coordonare.

—

Pentru regiunile și orașele din Europa care sunt dezavantajate din punct de vedere social și economic, aplicarea de bune practici în materie de combinații de politici privind incluziunea activă pentru cetățenii care sunt cei mai îndepărtați de piața forței de muncă necesită susținere financiară din partea UE. Bugetul FSE pentru autoritățile locale și regionale trebuie așadar să fie direct accesibil pentru politicile de incluziune activă.

—

Munca socială, subvenționată sau protejată, cooperativele și întreprinderile sociale sunt instrumente care pot juca un rol important în combinația de politici la nivel local și regional. Aceste întreprinderi nu ar trebui judecate după regulile normale ale concurenței de pe piața europeană (de exemplu, sunt necesare reguli mai puțin rigide în ceea ce privește contractele publice și ajutoarele de stat).

Raportor

:

Henk KOOL (NL/PSE), viceprimar Haga, Țările de Jos

1.

În 2006, în cele 25 de țări ale Comunității Europene, 80 de milioane de persoane (16 % din populație) erau expuse riscului sărăciei. Incluziunea activă și lupta împotriva sărăciei se bazează în mare măsură pe integrarea persoanelor celor mai îndepărtate de piața forței de muncă. Persistența unui mare număr de persoane expuse riscului sărăciei și excluse de pe piața forței de muncă reprezintă o provocare care nu poate fi ignorată din perspectiva obiectivului de coeziune socială din Tratatul privind Uniunea Europeană.

2.

Comisia Europeană a avansat trei piloni pentru îmbunătățirea incluziunii active a persoanelor celor mai îndepărtate de piața forței de muncă: 1) sprijin pentru acordarea unui venit adecvat și suficient, 2) integrarea activă, 3) servicii sociale de înaltă calitate.

3.

Pentru o politică optimă a incluziunii active este nevoie de un al patrulea pilon transversal: participarea socială.

4.

Incluziunea activă necesită o abordare integrată și cuprinzătoare a celor patru piloni.

5.

Integrarea activă (pilonul al doilea) este elementul cel mai important al incluziunii active. Incluziunea activă se întemeiază pe principiul „mai întâi munca”: orice cetățean fără un loc de muncă ar trebui să fie integrat într-o formă de activitate sau de educație. Primul pilon (sprijin pentru venit adecvat și suficient) și cel de-al treilea pilon (servicii sociale de înaltă calitate) constituie factori de sprijin. Ce de-al patrulea pilon (participarea socială) reprezintă ultima alternativă în cadrul politicii de incluziune activă. Cetățenii care nu pot munci ar trebui să fie ajutați prin acordarea unui sprijin pentru venit sau prin alte măsuri astfel încât să poată participa în societate. Comitetul împărtășește opinia Comisiei conform căreia acești trei piloni alcătuiesc o abordare integrată și cuprinzătoare. De aceea, fiecare autoritate ar trebui să se străduiască să obțină echilibrul corect între bunăstarea socială, serviciile sociale, serviciile comunitare, precum și stimulentele financiare și nefinanciare pentru muncă.

6.

Statele membre și autoritățile locale și regionale ale acestora sunt principalii responsabili pentru strategia și politica de incluziune activă. Pentru a stimula însă dezvoltarea acestor politici și schimburile între ele, sunt definite principii comune în conformitate cu obiectivul european al coeziunii sociale.

7.

Principalii actori ai elaborării și punerii în aplicare a politicilor sunt autoritățile locale și regionale. UE are doar un rol de susținere. Această definiție a unei politici cuprinzătoare de incluziune activă este proporțională și întemeiată pe principiul subsidiarității.

8.

Cei patru piloni (sprijin pentru venit, politică activă de incluziune, acces la servicii sociale de înaltă calitate și participare socială) sunt interconectați și ar trebui să se întărească reciproc. Pentru fiecare regiune, grup țintă și persoană individuală afectată, este necesară o combinație optimă de politici între acești patru piloni. Politicile de incluziune activă sunt concepute astfel încât să permită diferențierea între grupuri țintă și persoane individuale. În funcție de modelul economic național, importanța relativă a acestor patru piloni și instrumentele politice selectate în cadrul fiecărui pilon pot varia între statele membre și colectivitățile locale și regionale.

9.

Rezultatele politicilor de integrare a persoanelor excluse de pe piața forței de muncă sunt resimțite cel mai clar de autoritățile locale și regionale. Ele sunt și cele care suportă consecințele punctelor slabe ale acestor politici la nivel local, regional, național sau european. De aceea, o combinație coerentă de politici ar trebui dezvoltată și aplicată în primul rând la nivel local și regional. Autoritățile locale și regionale cunosc condițiile locale, caracteristicile pieței forței de muncă și numeroșii actori care pot juca un rol esențial în punerea în aplicare a unei abordări cuprinzătoare a integrării active.

10.

Autoritățile locale și regionale ar trebui, de aceea, să creeze parteneriate eficiente cu alte autorități publice, întreprinderi private, parteneri sociali, ONG-uri și reprezentanți ai clienților, pentru punerea în aplicare a unei combinații coerente de politici.

11.

Autoritățile locale și regionale au nevoie de un grad înalt de libertate politică pentru a dezvolta și pune în aplicare astfel de politici, care ar trebui elaborate și aplicate în colaborare cu alte organisme publice sau private. Politicile europene și naționale (fiscală, de imigrație, de educație, în materie de contracte de muncă etc.) ar trebui concepute în funcție de necesitățile pe care le implică dezvoltarea și aplicarea politicilor locale și regionale.

12.

Ar trebui eliminate obstacolele și blocajele provocate de legislația și practicile europene, naționale și regionale.

13.

Cel mai important instrument al incluziunii active constă în îmbunătățirea integrării active. Pentru a include toate persoanele, este necesară o abordare cuprinzătoare a integrării active. Pentru fiecare regiune, grup țintă și persoană individuală este necesară, de asemenea, o combinație integrată de politici. Autoritățile regionale și locale sunt actorii principali care pot să dezvolte și să realizeze aceste combinații coerente de politici cu partenerii lor (de exemplu guvernul național, angajatorii, alte autorități publice, ONG-uri). Chintesența unui amestec integrat și cuprinzător de politici constă în eliminarea blocajelor pentru cât mai multe persoane cu putință, în vederea integrării lor pe piața forței de muncă. Acest lucru poate fi realizat prin consiliere, orientare și formare în vederea prestării unor activități remunerate și prin crearea unor locuri de muncă destinate grupurilor protejate. Locurile de muncă protejate reprezintă locurile de muncă destinate persoanelor care nu sunt încă apte să ocupe direct un loc de muncă normal.

14.

O abordare politică optimă și cuprinzătoare pentru incluziunea activă include următoarele elemente:

15.

Utilizarea planurilor de acțiune personalizate intensive contribuie la îmbunătățirea integrării active.

16.

Grupurile țintă constituie un element important al combinației integrate și cuprinzătoare de politici. La nivel local și regional, autoritățile publice ar trebui să elaboreze și să aplice politicile cele mai eficiente pentru a include în mod activ toate persoanele, indiferent de situația lor, dar luând în considerare obstacolele specifice cu care se confruntă acestea.

17.

Principala responsabilitate pentru crearea de locuri de muncă aparține întreprinderilor și partenerilor sociali, ca actori-cheie în acest domeniu, în cooperare cu autoritățile locale și regionale. La nivel național și regional, guvernul central are responsabilitatea de a favoriza de exemplu crearea unor condiții economice optime, cum ar fi o educație de calitate, un plasament eficient al lucrătorilor, măsuri fiscale și flexicuritate (securitate socială și opțiuni de muncă flexibile). Autoritățile locale și regionale, serviciile sociale și ONG-urile reprezintă veriga finală din lanț, în special pentru persoanele care sunt cele mai îndepărtate de piața forței de muncă. Bineînțeles, indivizii au, la rândul lor, responsabilități proprii.

18.

Angajatorii publici, sociali și cei privați ar trebui să fie stimulați serios pentru a îmbunătăți calitatea locurilor de muncă existente și a crea noi locuri de muncă de calitate (care să asigure niveluri suficiente ale veniturilor, condiții de muncă bune și formare/educație). Este nevoie de locuri de muncă practice (care nu necesită aptitudini complexe). Angajatorii privați pot fi încurajați de autoritățile naționale, regionale și locale pentru a crea locuri de muncă prin optimizarea climatului de afaceri.

19.

Autoritățile locale și regionale sunt ele însele angajatori importanți. În această calitate, ar trebui să aplice principiile expuse în acest document.

20.

În cazul persoanelor care sunt foarte îndepărtate de piața muncii datorită unor handicapuri fizice sau psihologice, ar putea fi necesar și să se creeze și să se finanțeze locuri de muncă sociale și subvenționate și locuri de muncă destinate grupurilor protejate. Autoritățile locale și regionale pot avea un rol important în aceste situații prin încurajarea întreprinderilor sociale.

21.

Coexistența tuturor tipurilor de locuri de muncă (temporare, flexibile, cu fracțiune de normă și cu normă întreagă, precum și munca la domiciliu) poate ajuta persoanele cele mai îndepărtate de piața forței de muncă să intre pe această piață.

22.

Toate tipurile formale și informale de educație și formare, schemele de formare parțială, acreditarea învățării anterioare și punerea accentului pe învățarea pe tot parcursul vieții, inclusiv perfecționare profesională, ar trebui să facă parte dintr-un efort coordonat de îmbunătățire a calificărilor și pentru persoanele cele mai îndepărtate de piața forței de muncă.

23.

Sunt necesare mai multe eforturi din partea autorităților naționale, regionale și locale pentru a îmbunătăți calitatea educației în conformitate cu necesitățile pieței forței de muncă. Autoritățile locale ar trebui să aibă o politică mai activă în domeniul ocupării forței de muncă, iar nevoile pieței locale ar trebui luate cât mai mult în considerare. În statele membre în care politica privind piața forței de muncă este o responsabilitate locală, autoritățile locale ar trebui încurajate de guvernele naționale, cu sprijinul UE, pentru a monitoriza piața locală a forței de muncă.

24.

Combinația cuprinzătoare și integrată de politici de integrare activă ar trebui să includă stimulente pentru a îmbunătăți spiritul întreprinzător al persoanelor cele mai îndepărtate de piața forței de muncă.

25.

Persoanele cele mai îndepărtate de piața forței de muncă au nevoie de un nivel suficient de sprijin pentru venit sau alte forme de asistență pentru a trăi o viață demnă și pentru a-și menține un anumit nivel de aptitudini, astfel încât să se poată reintegra pe piața muncii. Trebuie subliniat că acesta este un principiu fundamental al Uniunii Europene.

26.

Ceea ce se înțelege prin venit suficient diferă în funcție de țară, de colectivitatea locală sau regională. Gradul de suficiență este influențat de nivelul sprijinului pentru venit, de nivelul prețurilor, de caracteristicile gospodăriei, de impozite, de durata excluderii, de factori culturali, sociali și istorici etc. Sprijinul pentru venit ar trebui să fie considerat adecvat dacă este capabil să combată sărăcia structurală. Acest nivel poate fi definit drept „suficient”. Este imposibil de formulat o regulă generală despre nivelul financiar care este suficient pentru UE în ansamblul său. Autoritățile naționale, regionale și locale poartă responsabilitatea în comun pentru o politică care să garanteze un sprijin pentru venit adecvat. La nivelul UE, acest subiect ar trebui dezbătut în cadrul metodei deschise de coordonare.

27.

Ar putea fi formulat un principiu comun la nivelul UE care să afirme că diferența dintre veniturile minime câștigate pe piața forței de muncă și nivelul sprijinului pentru venit ar trebui să fie destul de mare pentru a încuraja indivizii și grupurile țintă să muncească. Această diferență reprezintă un stimulent financiar important în cadrul unei combinații cuprinzătoare de politici. „A face munca mai atractivă” reprezintă un principiu important pentru Comisie, multe dintre statele membre și guvernele locale și regionale. De aceea, autoritățile naționale, regionale și locale ar trebui să țină seama de riscul reprezentat de capcana sărăciei atunci când elaborează și aplică măsuri de sprijin pentru venit.

28.

Sprijinul pentru venit ar trebui furnizat doar persoanelor care nu sunt capabile să obțină un venit pe piața forței de muncă sau care sunt capabile să câștige doar un venit sub limita subzistenței (de exemplu datorită productivității lor scăzute sau pentru că sunt nevoite să accepte locuri de muncă cu venituri joase). Autoritățile naționale, regionale și locale nu ar trebui să îngrădească funcționarea pieței forței de muncă, ar trebui să realizeze o monitorizare atentă, o evaluare serioasă și o selecție riguroasă a cererilor, celor care solicită un sprijin pentru venit. În același timp, ar trebui să existe politici active pentru a-i susține pe toți cei care au nevoie de asigurări sociale, sprijin pentru venit și participare socială.

29.

Sprijinul pentru venit ar putea să ia multe forme și ideal ar fi să fie organizat în funcție de nevoi la nivel individual și local. Câteva exemple de sprijin pentru venit ar putea fi: sprijin pentru un venit la nivel de subzistență pentru cei care fac parte din forța de muncă, dar care nu sunt nici angajați și nici nu studiază, sprijin în natură pentru îmbunătățirea nutriției, pentru îmbrăcăminte, educație, cazare și servicii medicale, sprijin pentru venit pentru suplimentarea venitului rezultat din muncă (dacă venitul se bazează pe niveluri reduse de productivitate), sprijin pentru venit pentru acoperirea costurilor ridicate ale mobilității, sprijin pentru venit pentru creșterea calificărilor și competențelor, sprijin pentru începerea unei afaceri.

30.

Cele mai multe persoane dintre cele mai îndepărtate de piața forței de muncă suferă de multiple handicapuri psihologice și fizice. Integrarea pe piața forței de muncă și chiar munca protejată nu constituie o opțiune realistă pentru acestea. O abordare cuprinzătoare presupune ca autoritățile locale și regionale să se îngrijească și ele de acești cetățeni. Câteva instrumente ar trebui să fie utilizate pentru a stimula participarea lor socială.

31.

Autoritățile locale și regionale ar trebui să utilizeze toate tipurile de instrumente financiare și în natură pentru a facilita participarea socială a persoanelor care nu muncesc. Aceste instrumente stimulează activitățile sociale, culturale, sportive, de asistență socială și voluntare ale persoanelor care riscă altfel izolarea socială.

32.

Pentru a face sprijinul pentru venit, integrarea activă și participarea socială pe cât de eficiente posibil, sunt necesare planuri de acțiune personalizate. Acestea garantează că măsurile de sprijin necesare pentru un client individual sunt planificate din timp și aplicate. Autoritățile locale și regionale au nevoie de mijloacele necesare pentru crearea unei infrastructuri care să ofere servicii de calitate și pentru elaborarea unor planuri de acțiune personalizate.

33.

Necesitatea și caracteristicile planurilor de acțiune personalizate presupun o gamă largă de instrumente pentru autoritățile locale și regionale.

34.

Autoritățile locale și regionale ar trebui să stimuleze utilizarea instrumentelor și practicilor de management care pot îmbunătăți calitatea serviciilor sociale (de exemplu accesul universal la internet, ghișeul unic, lex silentio, termenele obligatorii și adecvate pentru luarea unei decizii privind sprijinul pentru venit sau sprijinul în natură).

35.

Pentru a avea succes, politicile de incluziune activă trebuie să integreze politici locale, regionale, naționale și ale UE. Acestea trebuie să includă și să combine măsuri privind venitul minim, piața forței de muncă active, serviciile educaționale și sociale. Există multe capcane care pot obstrucționa aplicarea politicilor cuprinzătoare și integrate la nivel local și regional. Autoritățile naționale, regionale și locale ar trebui să stimuleze împreună aplicarea unei abordări cuprinzătoare.

36.

Pentru regiunile și orașele din Europa care sunt dezavantajate din punct de vedere social și economic, aplicarea de bune practici în materie de combinații de politici privind incluziunea activă pentru cetățenii care sunt cei mai îndepărtați de piața forței de muncă necesită susținere financiară din partea UE. Bugetul FSE pentru autoritățile locale și regionale trebuie, de aceea, să fie direct accesibil pentru politicile de incluziune activă. Este, de asemenea, necesar un buget european pentru finanțarea participării sociale. Abordarea practicată în cadrul programului Interreg este un bun exemplu de susținere eficientă din partea Uniunii Europene.

37.

Munca socială, subvenționată sau protejată, cooperativele și întreprinderile sociale sunt instrumente care pot juca un rol important în combinația de politici la nivel local și regional. Aceste întreprinderi nu ar trebui judecate după regulile normale ale concurenței de pe piața europeană (de exemplu, sunt necesare reguli mai puțin rigide în ceea ce privește contractele publice și ajutoarele de stat).

38.

Abordarea cuprinzătoare este realizată în special de către autoritățile locale și regionale pentru locuitorii lor de la nivel local. Aceste autorități ar trebui să dispună de posibilități juridice de a-și concentra politicile de incluziune activă pe proprii lor locuitori.

39.

Autoritățile locale și regionale ar trebui să joace un rol esențial în aplicarea măsurilor de politică de incluziune activă. În concordanță cu principiul subsidiarității, ar putea fi formulat un principiu comun al UE care să afirme că legislația și practicile naționale și europene ar trebui să se conformeze nevoilor formulate la nivel local și regional (impozite marginale, sisteme de indemnizare, stimulente pentru învățarea pe tot parcursul vieții, stimulente pentru angajatori, legislația muncii, legislație anti-discriminare, diferențierea nivelurilor salariului minim etc.).

40.

Metoda deschisă de coordonare (MDC) oferă un cadru de coordonare politică fără constrângeri juridice. În cadrul Metodei deschise de coordonare, statele membre decid să identifice și să-și promoveze politicile cele mai eficiente în domeniul incluziunii active cu scopul de a învăța din experiențele celorlalte state. Următoarele recomandări politice sunt formulate pentru consolidarea metodei deschide de coordonare.

41.

Multe politici care au drept scop îmbunătățirea incluziunii active și a sprijinului pentru venit pentru persoanele cele mai îndepărtate de piața forței de muncă nu sunt destul de eficiente. Sunt necesare studii comparative și evaluări de bună calitate privind politicile regionale și locale de incluziune activă pentru a îmbunătăți eficiența și utilitatea acestor politici. Comisia Europeană ar putea încuraja astfel de studii de înaltă calitate.

42.

O evaluare inter pares a autorităților locale și regionale și o rețea de observatori regionali și locali (Progress) pot favoriza procesele de învățare. Calitatea analizelor și calitatea activităților rețelei de observatori locali și regionali ar trebui să fie definite clar încă de la început.

43.

Diferențele cu privire la cererea și oferta de forță de muncă, variațiile în nivelurile de salarizare și cu privire la sprijinul pentru venit din Europa creează mișcări de forță de muncă care pot împiedica incluziunea activă a persoanelor celor mai îndepărtate de piața forței de muncă. MDC poate fi utilizată pentru a discuta influența acestor mișcări asupra incluziunii active.

44.

Dezvoltarea și difuzarea celor mai bune practici pot fi încurajate prin selectarea anuală a celor mai bune autorități locale și regionale în domeniul incluziunii active și prin acordarea unei distincții europene. Exemplele de bune practici ar putea fi sistematizate după modelul grupurilor de lucru tematice ale FSE.

9.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 257/6

—

reamintește că, pentru ca mobilizarea în jurul problemei sărăciei și excluziunii sociale să dea roade, este necesar ca aceasta să fie privită ca un demers de lungă durată, care să pună accentul pe necesitatea viabilității pe termen lung a acțiunilor întreprinse în cursul anului 2010 sau anterior;

—

îndeamnă la punerea în aplicare a unor acțiuni structurate care să determine o schimbare decisivă în lupta împotriva sărăciei și a oricărei forme de excluziune socială care restrânge libertatea individuală și afectează societatea însăși și consideră că ar fi util ca Anul European să fie deschis nu numai statelor membre, ci și autorităților locale și regionale sau organizațiilor acestora, ca entități distincte;

—

subliniază necesitatea de a se acorda o atenție specială situației copiilor, întrucât copiii care cresc în sărăcie și excluziune sunt antrenați într-un „ciclu” transmis de la o generație la alta cu consecințe grave pe termen lung, împiedicând dezvoltarea potențialului acestor copii și amenințând dezvoltarea personală, educația și bunăstarea generală a acestora;

—

invită instituțiile comunitare să acorde cea mai mare atenție formelor complexe și multidimensionale ale sărăciei și excluziunii sociale, să lanseze strategii și acțiuni de prevenire coerente, centrate pe procesele de responsabilizare socială.

Raportor

:

Dna Linetta SERRI (IT-PSE), membru al Consiliului Municipal Armungia (CA)

1.

privește cu mare interes inițiativa lansată de Comisie privind proclamarea anului 2010 ca An European de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale;

2.

împărtășește preocupările care au stat la baza deciziei Comisiei de a proclama anul 2010 Anul European de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, având în vedere că sărăcia și excluziunea care afectează 78 de milioane de cetățeni europeni sunt, înainte de orice, de competența autorităților locale și regionale;

3.

reamintește că, pentru ca mobilizarea în jurul problemei sărăciei și excluziunii sociale să dea roade, este necesar ca aceasta să fie privită ca un demers de lungă durată, care să pună accentul pe necesitatea viabilității pe termen lung a acțiunilor întreprinse în cursul anului 2010 sau anterior;

4.

afirmă că autoritățile locale și regionale au de jucat un rol esențial în recunoașterea și favorizarea condițiilor de acces efectiv la serviciile sociale, economice și culturale ale persoanelor aflate în situație de sărăcie sau de excluziune socială. Autoritățile locale, regionale și naționale au răspunderea fundamentală de a elabora, de a finanța și de a gestiona politicile care să garanteze integrarea persoanelor excluse;

5.

împărtășește opinia conform căreia, la punerea în aplicare a politicii sociale, administrațiile locale, regionale și naționale au responsabilitatea fundamentală de a elabora, de a finanța și de a gestiona politicile menite să garanteze integrarea persoanelor celor mai excluse de pe piața muncii. Prestatorii de servicii — din sectorul privat, public sau mixt — joacă un rol esențial în punerea în aplicare a acestor politici la nivel local;

6.

subliniază că Anul European de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale trebuie să intensifice participarea la această acțiune a persoanelor aflate în situație de sărăcie sau excluziune socială, precum și a organizațiilor din care fac parte. Această inițiativă ar trebui să afirme principiul unei societăți bazate pe integrare, prin construirea în sfera publică a unui spațiu care să reunească persoanele excluse, valorificând contribuția crucială a organizațiilor din care fac parte acestea;

7.

susține ideea intensificării schimburilor de experiență, în cadrul unui proces de învățare comună, între statele membre, autoritățile locale și regionale și organizațiile internaționale angajate în lupta împotriva sărăciei;

8.

împărtășește propunerea de reafirmare a importanței responsabilității colective care implică nu numai factorii de decizie politică de la toate nivelurile, ci și actorii din sectoarele public și privat;

9.

remarcă necesitatea unui angajament continuu în lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale la toate nivelurile de autoritate, și în special a unui angajament politic pentru prevenirea acestor fenomene;

10.

îndeamnă la punerea în aplicare a unor acțiuni structurate care să determine o schimbare decisivă în lupta împotriva sărăciei și a oricărei forme de excluziune socială care restrânge libertatea individuală și afectează societatea însăși;

11.

recomandă desfășurarea unor acțiuni mai susținute care să vină în completarea celorlalte instrumente și acțiuni comunitare adecvate din domeniul incluziunii sociale, cum sunt programul PROGRESS, fondurile structurale, Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR), acțiunile de combatere a discriminării, de promovare a drepturilor fundamentale, a egalității dintre femei și bărbați, precum și acțiunile din domeniul educației și al formării, din domeniul culturii și al dialogului intercultural, al tineretului, al îngrijirii copiilor și bătrânilor, al cetățeniei, al imigrării și azilului și din sfera cercetării;

12.

dorește să fie combătute toate tipurile de discriminare care stau la originea sărăciei și excluziunii;

13.

consideră că ar fi util ca Anul European să fie deschis nu numai statelor membre, ci și autorităților locale și regionale sau organizațiilor acestora, ca entități distincte;

14.

subliniază necesitatea consolidării metodei deschise de coordonare în domeniul protecției sociale, incluziunii sociale și strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă, cu implicarea mai puternică a nivelului local și regional. Eficacitatea acesteia depinde în mare măsură de eforturile autorităților locale și regionale în redactarea planurilor de acțiune regională împotriva sărăciei și excluziunii sociale și în promovarea unei abordări mai cuprinzătoare, care să integreze cele trei axe ale incluziunii active;

15.

remarcă faptul că, în ceea ce privește îmbunătățirea accesului la servicii, în majoritatea statelor membre, autoritățile locale și regionale sunt prestatori de servicii sociale. Aceste niveluri de guvernanță sunt prin urmare cele mai în măsură să elaboreze și să aplice noi reguli de gestionare a serviciilor, în scopul facilitării accesului la acestea;

16.

subliniază necesitatea de a se acorda o atenție specială situației copiilor, întrucât copiii care cresc în sărăcie și excluziune sunt antrenați într-un „ciclu” transmis de la o generație la alta cu consecințe grave pe termen lung, împiedicând dezvoltarea potențialului acestor copii și amenințând dezvoltarea personală, educația și bunăstarea generală a acestora. Este necesar să se acorde mai multă atenție familiilor numeroase și familiilor tinere care sunt în pericol din punct de vedere social;

17.

observă că participarea plenară a tinerei generații este asigurată în primul rând prin accesul la serviciile de formare, din ultima anchetă realizată de PISA-OCDE reieșind de altfel clar că există o strânsă legătură între nivelul scăzut al competențelor și excluziunea socială. Angajamentul și participarea cetățenilor Uniunii este un aspect fundamental al coeziunii sociale și al dezvoltării europene;

18.

invită instituțiile comunitare să acorde cea mai mare atenție formelor complexe și multidimensionale ale sărăciei și excluziunii sociale, să lanseze strategii și acțiuni de prevenire coerente, centrate pe procesele de responsabilizare socială;

19.

îndeamnă la o mai bună evaluare a problemelor cu care se confruntă autoritățile locale și regionale, în special cele transfrontaliere, localizate în punctele de intrare ale Uniunii Europene, în ceea ce privește solicitanții de azil și imigrația clandestină.

9.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 257/15

—

insistă asupra necesității ca regulamentul să fie aplicat în mod rapid și coerent pe întregul teritoriu al Uniunii, în conformitate cu spiritul european al noului instrument;

—

subliniază că GECT, prin faptul că așează sub egida juridică a Comunității diferitele forme de cooperare teritorială între actorii instituționali din două sau mai multe state membre, poate declanșa un proces de integrare europeană orizontală, în care sunt aplicate principiile subsidiarității și proximității;

—

subliniază că posibilitatea de a antrena într-o singură structură de cooperare diferite niveluri instituționale deschide calea unor noi forme de guvernanță la niveluri multiple, care permit autorităților locale și regionale europene să devină forța motrice în elaborarea și punerea în aplicare a politicii UE, aducându-și contribuția la o guvernanță europeană mai deschisă, mai participativă, mai democratică, mai răspunzătoare și mai transparentă;

—

își manifestă dorința de a juca un rol fundamental de informare și de promovare a instrumentului GECT prin mobilizare politică, inițiative de comunicare, crearea de rețele de schimb de experiență și bune practici, activități de studiu;

—

invită Comisia Europeană să lanseze o reflecție strategică asupra GECT în viitoarea Carte verde privind coeziunea teritorială europeană.

Raportor

:

Dna Mercedes BRESSO (IT/PSE), președintele regiunii Piemont

1.

salută cu entuziasm adoptarea Regulamentului privind Gruparea europeană pentru cooperare teritorială (GECT); acesta răspunde în mod eficient exigenței fundamentale de aprofundare a procesului de integrare europeană în deplinul respect al diversității regionale, prin adaptarea modelelor actuale de guvernanță la provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană;

2.

ia notă de faptul că Uniunea Europeană se află în fața unor schimbări care îi vor influența în mod radical viitorul: noul Tratat de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007, recenta extindere a spațiului Schengen la alte nouă țări, adoptarea monedei euro de către Cipru și Malta la începutul lui 2008 și revizuirea actuală a bugetului sunt doar câteva exemple;

3.

își exprimă, în principiu, satisfacția pentru faptul că, la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, noul Tratat de la Lisabona include coeziunea teritorială printre obiectivele Uniunii și afirmă necesitatea de a se acorda o atenție deosebită regiunilor transfrontaliere; este vorba despre recunoașterea explicită a faptului că, în procesul de elaborare a politicilor Uniunii, trebuie promovată dezvoltarea armonioasă și echilibrată a teritoriului european, prin definiție policentric; solicită Comisiei să elaboreze o propunere care să specifice pentru viitor măsurile și activitățile la nivel european care vor fi incluse în acest obiectiv;

4.

recunoaște că viitorul Uniunii Europene și al teritoriilor sale depinde de consolidarea sinergiei dintre politicile de coeziune și strategiile de promovare a competitivității, precum și de dezvoltarea politicilor sectoriale care să le permită în special teritoriilor celor mai defavorizate să facă față provocărilor globalizării, în virtutea unei abordări transfrontaliere, transnaționale și interregionale; ia notă de cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională și de faptul că aceasta a adus și continuă să creeze valoare adăugată: europeană, politică, instituțională, economică și socio-culturală;

5.

amintește că în prim-planul Agendei teritoriale a Uniunii Europene se situează coeziunea teritorială. Aceasta exprimă necesitatea unui rol mai activ pe care dimensiunea teritorială trebuie să-l dețină pe viitor, în cadrul politicii de coeziune europeană și al altor politici comunitare;

6.

consideră că elementul esențial al îndeplinirii obiectivelor de creștere economică și solidaritate și realizare a unei economii sociale de piață foarte competitive, care să urmărească ocuparea integrală a forței de muncă, progresul social și dezvoltarea durabilă, îl constituie coeziunea teritorială;

7.

afirmă că, în același timp, coeziunea teritorială poate consolida competitivitatea și durabilitatea regiunilor Europei, în conformitate cu obiectivele noii Strategii de la Lisabona, actualizată de statele membre în 2008;

8.

consideră cooperarea teritorială și, în primul rând, cooperarea transfrontalieră un element-cheie pentru integrarea europeană și o prioritate politică a UE și reamintește importanța specială a cooperării teritoriale în cazul regiunilor ultraperiferice, al insulelor și al munților;

9.

invită Comisia Europeană să lanseze o reflecție strategică asupra GECT în viitoarea Carte verde privind coeziunea teritorială europeană;

10.

susține cooperarea teritorială ca instrument fundamental al politicii de coeziune destinat soluționării problemelor cu puternică amprentă teritorială, în sectoare esențiale din punct de vedere economic, social, cultural și de mediu;

11.

subliniază că răspunsul potrivit la necesitatea unei distribuiri geografice mai echilibrate a fondurilor din perioada de programare 2007-2013 îl constituie cooperarea teritorială;

12.

salută faptul că în perioada de programare 2007-2013 este prevăzută dezvoltarea semnificativă a cooperării teritoriale în politica de coeziune prin:

13.

consideră că Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 privind Gruparea europeană pentru cooperare teritorială (GECT) constituie un instrument juridic important pentru consolidarea cooperării între colectivitățile teritoriale din Europa, printr-o reglementare comunitară uniformă aplicabilă direct în toate statele membre;

14.

în afară de aceasta, consideră că potențialul său previzibil este consolidat de faptul că acesta se află în relație directă cu acquis-ul comunitar, ceea ce îi conferă o forță și o capacitate de integrare juridică deosebită, mai profundă și mai dinamică decât cea a instrumentelor clasice de cooperare;

15.

atrage atenția asupra faptului că, în repetate rânduri, cadrul juridic anterior, pe care, totuși, regulamentul nu intenționează să-l elimine, a generat situații de nesiguranță;

16.

este mulțumit de faptul că regulamentul privind GECT a inclus o mare parte dintre măsurile pe care acquis-ul Consiliului Europei le-a introdus în ceea ce privește cooperarea teritorială. Într-adevăr, în cadrul Consiliului Europei, odată cu Convenția-cadru europeană privind cooperarea transfrontalieră a colectivităților teritoriale, din 1980, și cu protocoalele adiționale, din 1995 și 1998, ale acesteia, a fost recunoscut pentru prima dată dreptul colectivităților teritoriale de a coopera în afara granițelor naționale;

17.

atrage atenția asupra faptului că GECT este un instrument care dă naștere unei structuri de cooperare europeană ce își propune să faciliteze examinarea și rezolvarea problemelor juridico-administrative tradiționale, legate de punerea în aplicare și administrarea proiectelor și programelor transfrontaliere, transnaționale și interregionale, ca și de cooperarea teritorială în general;

18.

subliniază că GECT contribuie la stabilitatea și siguranța inițiativelor de cooperare teritorială, creând grupări pentru cooperare, dotate cu personalitate juridică, precum și mijloacele necesare realizării de proiecte și acțiuni, cu sau fără contribuția financiară a Comunității;

19.

evidențiază faptul că GECT poate oferi o platformă eficace de coordonare și punere în aplicare a politicilor europene, naționale și regionale, în numeroase domenii de importanță crucială, precum infrastructurile, competitivitatea întreprinderilor, cercetarea și inovarea, formarea, protecția mediului și prevenirea riscurilor în acest domeniu, rețelele energetice și de transporturi, sănătatea și serviciile sociale, dezvoltarea urbană durabilă și policentrică;

20.

amintește că programe europene ca Interreg au impulsionat crearea a numeroase structuri, înțelegeri și acorduri menite să concretizeze diferite forme de cooperare transfrontalieră și interregională între colectivitățile teritoriale, pe teme de interes comun;

21.

consideră că GECT poate reprezenta o nouă oportunitate de structurare juridică și dezvoltare coerentă a fenomenului Euroregiunilor, care au contribuit decisiv în anii trecuți la intensificarea cooperării reale într-o gamă largă de activități, ca și a relațiilor de vecinătate, la apropierea dintre oameni, la transferul de cunoștințe și la schimbul de bune practici, prin intermediul inițiativelor de cooperare;

22.

subliniază că regulamentul privind GECT nu urmărește să desființeze actualele euroregiuni sau să creeze o structură administrativă suplimentară, ci să ofere o opțiune credibilă pentru cooperarea teritorială transeuropeană;

23.

subliniază că GECT reprezintă un instrument puternic în vederea dezvoltării cooperării descentralizate pe tot cuprinsul Uniunii Europene în multe domenii politice, pe baza unor structuri stabile, capabile să încurajeze implicarea cetățenilor și adoptarea de decizii comune care vor fi aplicate în totalitate și vor duce chiar la o cooperare strategică pe termen lung;

24.

semnalează că GECT poate și trebuie să fie un instrument operațional prioritar, în măsura în care facilitează accesul la piața de credite pentru a finanța infrastructuri sau servicii de interes comun pentru diverse teritorii ale UE, care, la rândul lor, generează venituri necesare pentru susținerea sănătății financiare a acestor măsuri;

25.

subliniază că o măsură care trebuie pusă în aplicare la nivel comunitar este încurajarea utilizării GECT ca instrument privilegiat de cooperare, având în vedere atât beneficiile importante care rezultă în urma simplificării gestionării politicilor, planurilor și proiectelor de cooperare, cât și generalizarea celor mai bune practici administrative în întreaga UE;

26.

consideră că adoptarea instrumentului GECT poate face în așa fel încât structurile de cooperare existente să funcționeze în mod mai coerent și mai eficient, în vederea raționalizării, iar nu a dispersării fondurilor, și să îmbunătățească, totodată, calitatea rezultatelor obținute;

27.

consideră că GECT va contribui în mod semnificativ la eficientizarea alocării și gestionării resurselor, printr-o mai mare implicare a autorităților regionale și locale, precum și a agenților economici și sociali la nivel teritorial;

28.

subliniază că GECT, prin faptul că așează sub egida juridică a Comunității diferitele forme de cooperare teritorială între actorii instituționali din două sau mai multe state membre, poate declanșa un proces de integrare europeană orizontală, în care sunt aplicate principiile subsidiarității și proximității;

29.

afirmă că, prin intermediul instrumentului GECT, autoritățile regionale și locale europene pot asuma rolul important de impulsionare a elaborării și punerii în aplicare a politicilor europene, contribuind astfel la o guvernanță europeană mai deschisă, participativă, democratică, responsabilă și transparentă;

30.

subliniază că posibilitatea de a antrena într-o singură structură de cooperare diferite niveluri instituționale deschide calea unor noi forme de guvernanță la niveluri multiple, în care părțile interesate contribuie la succesul de ansamblu al proiectului în funcție de competențele proprii;

31.

subliniază că, prin însăși natura sa, instrumentul juridic al regulamentului garantează o reglementare uniformă a cooperării teritoriale în toate statele membre, reducând disparitățile datorate fragmentării și legislației; pentru prima dată există un instrument comun care are o astfel de aplicație geografică;

32.

consideră că punerea în aplicare a regulamentului trebuie să fie, la rândul său, bine coordonată, astfel încât diversele acte legislative elaborate de statele membre în aplicarea Regulamentului (CE) 1082/2006 să poată fi regrupate fără a se crea niciun fel de incompatibilitate sau obstacol;

33.

insistă asupra necesității ca regulamentul să fie aplicat în mod rapid și coerent pe întregul teritoriu al Uniunii, în conformitate cu spiritul european al noului instrument;

34.

subliniază că, în conformitate cu procedurile menționate în preambulul la Regulamentul privind GECT, este important ca, încă de pe acum și sub formele cele mai potrivite, să fie implicate în implementarea noului instrument comunitar și statele terțe;

35.

ia notă de faptul că unele state membre au adoptat deja normele de aplicare a regulamentului, dar își rezervă dreptul de a face o analiză riguroasă a acestor măsuri, destinată evaluării gradului de adecvare a acestora la obiectivele uniformizării legislative și ale promovării cooperării teritoriale;

36.

regretă faptul că în majoritatea statelor membre încă nu s-au luat măsuri în vederea adoptării normelor de aplicare a regulamentului și îndeamnă autoritățile de resort să treacă la înființarea și la operaționalizarea funcționării GECT fără întârziere și fără a pune piedici și poveri birocratice în calea acestora;

37.

scoate în evidență faptul că GECT a fost concepută și pentru a simplifica procedurile de gestionare și de punere în aplicare ale inițiativelor de cooperare teritorială și pentru aceasta solicită o colaborare cât se poate de extinsă la nivelul statelor membre, între diferitele autorități naționale, regionale și locale, în funcție de competențele proprii;

38.

consideră, așadar, că sunt esențiale cooperarea și informarea reciprocă ale statelor membre, alături de implicarea directă a colectivităților regionale și locale;

39.

amintește că, prin regulamentul privind GECT, dreptul comunitar creează o nouă categorie de persoane juridice care, în pofida raportărilor semnificative la dreptul național, trebuie să beneficieze de un tratament esențialmente uniform în diferitele state membre, în virtutea principiilor aplicabilității imediate și eficacității directe;

40.

scoate în evidență faptul că articolul 2 din regulament stabilește o ierarhie clară, în temeiul căreia nu doar legislația comunitară, ci și normele prevăzute în Convențiile și Statutele GECT nou-create prevalează asupra legislației statului membru în care GECT își are sediul, iar acesta se aplică doar în situațiile care intră doar parțial sau nu intră deloc sub incidența regulamentului;

41.

subliniază că normele din regulament care nu fac trimitere la dreptul național se aplică direct oricărei situații de constituire a unei GECT;

42.

consideră că regulamentul trebuie să confere membrilor potențiali ai unei GECT, situați pe teritoriul a cel puțin două state, dreptul real și cu aplicabilitate imediată de a constitui o GECT în conformitate cu normele regulamentului respectiv;

43.

amintește că neîndeplinirea obligației statelor membre, de adoptare a normelor de aplicare potrivite, limitează potențialul conceptului GECT și, de aceea, solicită Comisiei Europene să îndemne statele membre să-și îndeplinească obligațiile asumate în această chestiune;

44.

consideră că un rol decisiv îi revine Comisiei Europene pentru ca GECT să devină pe deplin operațională, în adevăratul spirit al regulamentului;

45.

invită Comisia Europeană să solicite statelor membre adoptarea măsurilor de aplicare necesare, oferind în același timp un sprijin adecvat autorităților naționale competente, prin adoptarea de orientări generale, criterii de interpretare și indicații tehnice. În acest scop, Comisia ar putea să profite de activitatea desfășurată de grupul de experți în GECT înființat de Comitetul Regiunilor;

46.

în cazul în care ar persista situațiile de neîndeplinire a obligațiilor, dorește să fie luată în considerare de către Comisia Europeană posibilitatea inițierii procedurilor necesare de încălcare a dreptului comunitar, împotriva statelor membre care, în mod nejustificat, nu și-au îndeplinit obligațiile de adoptare a măsurilor de implementare a regulamentului;

47.

consideră că utilizarea Grupării europene pentru cooperare teritorială poate fi promovată prin acțiuni comunitare specifice de comunicare și formare și prin oricare altă măsură, inclusiv prin stimulente juridice, economice și financiare;

48.

consideră, în acest context, că cele mai importante stimulentele economice și financiare de bază se pot clasifica în două mari grupuri. Primele ar presupune să se prevadă un program specific, cu finanțare comunitară, din partea Fondului european de dezvoltare regională, care ar contribui la înființarea de noi GECT sau la transformarea de proiecte de cooperare în perspectiva unei gestionări conform vechilor formule convenționale;

49.

consideră că cel de-al doilea grup de stimulente economice și financiare ar presupune ca în cazul licitațiilor lansate de Comisie să se acorde un avantaj comparativ acelor proiecte care implică înființarea unei GECT și care prevăd o dezvoltare durabilă, în momentul încheierii proiectului. Astfel s-ar promova instituționalizarea unei culturi a cooperării pe termen mediu și lung, care ar căuta noi surse de finanțare pe lângă bugetul comunitar;

50.

în ceea ce privește măsurile juridice care ar trebui adoptate pentru a contribui la succesul acestui instrument în întreaga UE, consideră că responsabilitatea principală ar trebui să îi revină Comisiei, care să beneficieze de sprijinul tehnic al Comitetului Regiunilor;

51.

propune Comisiei Europene să intensifice acțiunea de informare internă, în cadrul Direcțiilor Generale proprii, în scopul conștientizării, într-o mai mare măsură, a rolului instrumentului GECT în realizarea politicilor sectoriale ale Uniunii Europene;

52.

își declară disponibilitatea de a coopera cu actorii instituționali pentru realizarea acțiunilor de promovare sus-menționate;

53.

amintește că dispune de competențe consultative specifice în domeniul cooperării transfrontaliere, în conformitate cu articolul 265 din Tratatul CE:

54.

își manifestă dorința de a juca un rol fundamental de informare și de promovare a instrumentului GECT prin mobilizare politică, inițiative de comunicare, crearea de rețele de schimb de experiență și bune practici, activități de studiu;

55.

subliniază că a fost constituit un grup de experți în GECT, a cărui sarcină este monitorizarea adoptării normelor naționale de implementare și facilitarea schimbului de experiențe în crearea și gestionarea GECT la nivel teritorial;

56.

se angajează să pună în evidență posibilitățile oferite atât de legislațiile statelor membre, cât și de cele ale statelor terțe învecinate, în scopul optimizării posibilităților de cooperare între colectivitățile teritoriale ale Uniunii Europene și cele din țări terțe;

57.

va intensifica cooperarea cu organizațiile regionale paneuropene, care au o experiență îndelungată și specifică în cooperarea teritorială transeuropeană;

58.

subliniază că o strânsă cooperare interinstituțională, care să implice instituțiile europene, guvernele naționale și colectivitățile regionale și locale, constituie o condiție esențială pentru succesul GECT și al cooperării teritoriale.

9.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 257/20

—

consideră că Uniunea Europeană ar trebui să instituie cât mai curând o autentică politică europeană în domeniul imigrației, respectând competențele diferitelor niveluri de guvernare, dar asumându-și totodată competențele care îi sunt proprii;

—

salută inițiativele Comisiei de a crea mecanisme pentru facilitarea migrației legale a forței de muncă, în măsura în care există un dezechilibru între dezvoltarea măsurilor restrictive de combatere a imigrației nereglementate și a celor destinate promovării imigrației legale; de asemenea, solicită Comisiei să elaboreze o politică europeană globală în domeniul migrației, care să garanteze că măsurile la nivel european prezintă valoare adăugată, așa cum se întâmplă în cazul lucrătorilor cu înaltă calificare;

—

admite că munca la negru este unul dintre principalii factori de atracție pentru imigrația nereglementată, motiv pentru care statele membre trebuie să-și intensifice și să-și îmbunătățească eforturile pentru a adopta toate măsurile necesare pentru combaterea muncii nereglementate;

—

regretă faptul că rolul Comitetului Regiunilor nu este menționat în niciunul dintre documentele de referință și își exprimă îngrijorarea față de lipsa de atenție acordată dimensiunii teritoriale, deși până în prezent se recunoscuse rolul autorităților locale și regionale în gestionarea fenomenului migrației, precum și rolul consultativ al Comitetului Regiunilor în acest domeniu;

—

afirmă că, pe măsură ce se dezvoltă dimensiunea externă a politicii și instrumentele europene pentru gestionarea imigrației, trebuie să se consolideze, de asemenea, și dimensiunea teritorială, implicând autoritățile locale și regionale în crearea unei abordări globale a migrației. În acest sens, trebuie asigurată favorizarea de către Comisia Europeană a unui rol mai activ al Comitetului Regiunilor în etapa inițială a acțiunilor comunitare;

—

salută inițiativa de promovare a migrației circulare și consideră că aceasta poate reprezenta o contribuție pozitivă pentru piețele forței de muncă din statele membre și dezvoltarea țărilor de origine.

Raportor

:

Anna TERRÓN I CUSÍ (ES/PSE), Secretariatul pentru afaceri europene din cadrul Guvernului comunității autonome Catalonia

1.

consideră că Uniunea Europeană ar trebui să instituie cât mai curând o autentică politică europeană în domeniul imigrației, respectând competențele diferitelor niveluri de guvernare, dar asumându-și totodată competențele care îi sunt proprii;

2.

salută inițiativele Comisiei de a crea mecanisme pentru facilitarea migrației legale a forței de muncă, în măsura în care există un dezechilibru între dezvoltarea măsurilor restrictive de combatere a imigrației nereglementate și a celor destinate promovării imigrației legale; de asemenea, solicită Comisiei să elaboreze o politică europeană globală în domeniul migrației, care să garanteze că măsurile la nivel european prezintă valoare adăugată, așa cum se întâmplă în cazul lucrătorilor cu înaltă calificare;

3.

admite că munca la negru este unul dintre principalii factori de atracție pentru imigrația nereglementată, motiv pentru care statele membre trebuie să-și intensifice și să-și îmbunătățească eforturile pentru a adopta toate măsurile necesare pentru combaterea muncii nereglementate;

4.

este de părere că măsurile pentru combaterea muncii nereglementate ar trebui să se adreseze în primul rând angajatorilor sau persoanelor fizice care angajează resortisanți din țările terțe care nu au drept legal de ședere într-un stat membru. Deseori, imigranții înșiși se află într-o situație foarte dificilă, care poate fi ușor exploatată într-un mod imoral sau ilegal;

5.

consideră că permisul unic este un bun instrument pentru evitarea imigrației nereglementate și amintește că articolul 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene instituie dreptul la o bună administrare;

6.

consideră cooperarea cu țările terțe ca fiind esențială pentru o abordare globală și coerentă a imigrației, așa cum recunoștea Consiliul European în concluziile sale din anul 2005, amintind că „aspectele referitoare la migrație constituie un element central în relațiile UE cu numeroase țări terțe, în special cu cele din regiunile limitrofe ale Uniunii” (1);

7.

este în favoarea ideii ca, la încheierea așa-numitelor „parteneriate pentru mobilitate”, să se acorde prioritate acelor țări terțe care sunt pregătite să facă eforturi substanțiale pentru combaterea imigrației ilegale și a traficului de ființe umane;

8.

salută propunerile pentru dezvoltarea unei cooperări mai strânse cu țările terțe prin intermediul „parteneriatelor pentru mobilitate” sau al asistenței tehnice și/sau financiare și încurajează Comisia să caute noi forme de colaborare, bazate pe egalitate, cu țările de origine și de tranzit, creând un climat de încredere care să le permită acestor state să coopereze la combaterea imigrației nereglementate și să instituie mecanisme pentru organizarea imigrației legale;

9.

remarcă rolul cheie pe care îl joacă autoritățile locale și regionale în negocierile și relațiile cu țările de origine și de tranzit, în special în domenii precum dezvoltarea sau cooperarea. Amintește rolul important pe care l-au avut autoritățile locale și regionale în buna funcționare a programelor AENEAS, MEDA și TACIS, printre altele, și menționează contactele cu țările de origine și de tranzit precum și cunoștințele despre acestea dobândite datorită comunităților de imigranți;

10.

regretă faptul că rolul Comitetului Regiunilor nu este menționat în niciunul dintre documentele de referință și își exprimă îngrijorarea față de lipsa de atenție acordată dimensiunii teritoriale, deși până în prezent se recunoscuse rolul autorităților locale și regionale în gestionarea fenomenului migrației, precum și rolul consultativ al Comitetului Regiunilor în acest domeniu;

11.

afirmă că, pe măsură ce se dezvoltă dimensiunea externă a politicii și instrumentele europene pentru gestionarea imigrației, trebuie să se consolideze, de asemenea, și dimensiunea teritorială, implicând autoritățile locale și regionale în crearea unei abordări globale a migrației. În acest sens, trebuie asigurată favorizarea de către Comisia Europeană a unui rol mai activ al Comitetului Regiunilor în etapa inițială a acțiunilor comunitare (2);

12.

subliniază contribuția administrațiilor locale și regionale la politicile de integrare a populației imigrante, precum și rolul acestora în garantarea funcționării corecte a mecanismelor de acces la piața forței de muncă; de asemenea, atrage atenția asupra rolului pe care l-ar putea juca acestea în formarea lucrătorilor imigranți în vederea inserției atât pe piețele europene ale forței de muncă cât și, în cazul întoarcerii, pe piețele forței de muncă din țările de origine;

13.

amintește că autoritățile locale și regionale au un rol important în prestarea de servicii publice pentru imigranți (aflați în situație de ședere reglementată sau nereglementată), printre care se evidențiază politicile privind admisia, asistența medicală, educația și locuința. Așa cum menționează Declarația celei de-a cincea Conferințe a Parlamentelor regiunilor-capitală europene (aprilie 2006), pentru anumite regiuni și autorități locale fenomenul imigrației a determinat și continuă să determine cheltuieli importante la nivelul serviciilor publice, motiv pentru care ar trebui studiate noi formule care să acorde administrațiilor locale și regionale un rol mai important în dezvoltarea de inițiative și strategii naționale privind accesul la piața forței de muncă;

14.

își exprimă preferința pentru termenul „imigrație nereglementată”, dat fiind că, în multe dintre limbile oficiale, termenul „ilegal” face referire la comportamente infracționale și, în orice caz, îndeamnă să se renunțe la utilizarea termenului „imigrant ilegal”;

15.

ia notă de faptul că sunt menționate și alte politici UE care îi pot afecta pe migranți, precum politica de dezvoltare, strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă sau alte politici din domeniul social sau economic, și, prin urmare, solicită o mai strânsă coordonare cu toate acele politici care afectează populația imigrantă;

16.

invită Comisia să țină seama de estimările statelor membre cu privire la necesitățile de mână de lucru, pe baza informațiilor furnizate de statele membre către Eurostat și a listelor de ocupații greu de acoperit, în scopul de a obține o imagine cât mai clară asupra acțiunilor și estimărilor diferitelor state membre. Cu toate acestea, în acest context, trebuie respectate competențele naționale privind admisia resortisanților din țări terțe pe piețele forței de muncă;

17.

semnalează importanța unui sistem fiabil și actualizat de statistici care să permită statelor schimbul voluntar de informații și experiență cu privire la politicile în domeniul forței de muncă și la piața forței de muncă, așa cum prevede Regulamentul (CE) nr. 862/2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale (3);

18.

subliniază rolul important pe care îl pot avea autoritățile locale și regionale în obținerea de informații și de date statistice și insistă asupra posibilei contribuții a acestora la portalul european pentru imigrație sau la extinderea serviciilor rețelei EURES, între altele. Autoritățile regionale și locale dispun la rândul lor de numeroase portaluri web care pot completa aceste inițiative;

19.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că nu se menționează în mod explicit acordurile internaționale la care participă statele membre în cadrul Organizației Internaționale a Muncii și amintește faptul că acestea trebuie să acționeze în conformitate cu Declarația privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă (OIM, 1998), cu Planul de acțiune pentru lucrătorii migranți (OIM, 2004) și, în general, respectând drepturile fundamentale ale persoanei, așa cum prevăd convențiile internaționale în vigoare;

20.

consideră foarte importantă înființarea unei rețele de autorități locale și regionale pentru crearea unor instrumente și indicatori statistici comuni care să ofere o imagine mai clară asupra migrației;

21.

dorește să sublinieze importanța organizării de grupuri de lucru permanente și de forumuri (conferințe, seminarii etc.) pentru schimbul de experiențe și de bune practici de primire și inserție socială și profesională a migranților;

22.

susține ratificarea de către statele membre a Convenției internaționale privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale familiilor acestora;

23.

salută inițiativa de promovare a migrației circulare și consideră că aceasta poate reprezenta o contribuție pozitivă pentru piețele forței de muncă din statele membre și dezvoltarea țărilor de origine;

24.

recunoaște faptul că migrația circulară poate reprezenta o legătură benefică între țările de origine și cele de destinație și că poate deveni un instrument de promovare a dialogului, a cooperării și a înțelegerii reciproce;

25.

atrage atenția asupra faptului că migrația circulară trebuie să funcționeze corect, pentru a împiedica transformarea sa într-o filieră pentru imigrația nereglementată, stabilindu-se canale eficiente, care să garanteze întoarcerea migrantului și să favorizeze circularitatea. În același timp, înțelege că migrația circulară nu poate nici substitui migrația cu caracter permanent, nici limita inițiativele statelor membre cu privire la politicile de integrare a imigranților;

26.

susține o mai bună corelare între politica în domeniul imigrației și alte politici la nivel comunitar, în scopul de a îmbunătăți cadrul economic și social al țărilor de origine și de a „contribui la reducerea factorilor care favorizează migrația nereglementată” (4);

27.

salută parteneriatele pentru mobilitate cu țări terțe și recunoaște importanța promovării acordurilor de asociere cu țările de origine. În comunicarea sa, Comisia subliniază că, la încheierea parteneriatelor pentru mobilitate, trebuie luată în considerare repartizarea competențelor între UE și statele membre. Aceste parteneriate trebuie să aibă în vedere instrumente pentru gestionarea comună a fluxurilor de migrație, măsuri pentru combaterea imigrației nereglementate și pentru facilitarea readmisiei și întoarcerii imigranților aflați în situație de ședere nereglementată, precum și mecanisme pentru favorizarea dezvoltării economice a acestor țări;

28.

remarcă importanța încheierii de acorduri de readmisie cu țări terțe în cadrul angajamentelor asumate de acestea și semnalează necesitatea de a simplifica procedurile de repatriere, respectând drepturile imigranților și drepturile recunoscute pe plan internațional;

29.

solicită să se recunoască rolul autorităților locale și regionale în cooperarea transfrontalieră internațională și încurajează favorizarea participării acestora la politica europeană de vecinătate; invită autoritățile locale și regionale să coopereze cu autoritățile regionale ale țărilor de origine, utilizând în acest scop programele elaborate de Comisia Europeană și, în special, programul pilot comun pentru cooperare regională între regiunile ultraperiferice și țările terțe învecinate, amintind că aceste autorități cunosc cel mai bine impactul economic și social al imigrației și repercusiunile acesteia asupra regiunilor de origine;

30.

amintește necesitatea de a analiza efectele migrației circulare asupra țărilor de origine și de a studia impactul transferurilor de bani asupra acestora. În lumina acestor studii, solicită introducerea instrumentelor necesare pentru facilitarea transferurilor de bani;

31.

solicită să se studieze posibilitățile de implicare a orașelor și regiunilor de origine și de destinație ale fluxurilor de migrație în parteneriatele pentru mobilitate, având în vedere că acestea pot facilita mobilitatea imigranților și pot influența în mod pozitiv integrarea socială a acestora;

32.

subliniază necesitatea de a promova mecanisme de stimulare a mobilității pe teritoriul UE a lucrătorilor imigranți care domiciliază și lucrează cu forme legale într-un stat membru;

33.

subliniază faptul că țările terțe care participă la parteneriatele pentru mobilitate trebuie să facă eforturi în sensul stimulării eficiente a reîntoarcerii și reintegrării migranților prin măsuri active de promovare a locurilor de muncă productive și a condițiilor de muncă decente. Autoritățile din țările gazdă ar trebui să amintească acest lucru țărilor de origine cu care au încheiat parteneriate pentru mobilitate și să le ofere consultanță și alte forme de sprijin, fără ca acest sprijin să implice costuri financiare;

34.

salută ideea vizelor cu intrări multiple de lungă durată care să favorizeze migrația circulară și susține inițiativele menite să favorizeze participarea pe piețele forței de muncă ale statelor membre a acelor cetățeni din țări terțe admiși în prealabil ca studenți și a celor care, după participarea la mecanismele migrației circulare, și-au îndeplinit obligația de a se întoarce;

35.

solicită Comisiei să facă tot posibilul pentru ca, după întoarcerea în țara de origine, migranții circulari să își poată transfera drepturile la pensie acumulate;

36.

salută sporirea stimulentelor pentru cooperarea cu țări terțe, care vin în completarea altor măsuri și promovează participarea autorităților locale și regionale la proiecte de dezvoltare;

37.

susține ideea înființării de centre comune de solicitare a vizelor în țări terțe și solicită ca această inițiativă să nu determine multiplicarea procedurilor birocratice, ci simplificarea și flexibilizarea acestora;

38.

sprijină intenția Comisiei de a combate munca ilegală efectuată de resortisanții din țările terțe. Aplicarea sancțiunilor de natură economică, administrativă sau, dacă gravitatea faptei o impune, de natură penală pentru încălcarea reglementărilor UE intră în competența statelor membre, cu excepția sancțiunilor având ca scop asigurarea eficacității legislației UE;

39.

semnalează necesitatea de a evalua adecvarea termenilor „angajator” și „întreprinzător” în fiecare versiune lingvistică a directivei și consideră că, în cazul în care sistemul juridic al unui stat membru face distincția între cei doi termeni, ar fi preferabilă utilizarea termenului „angajator” în loc de „întreprinzător”, în scopul de a disocia spiritul antreprenorial de comportamentul infracțional și de a include acele situații în care o persoană poate oferi locuri de muncă legale fără a avea statutul juridic de întreprinzător;

40.

afirmă că munca nereglementată trebuie combătută atât prin sancțiuni împotriva celor care angajează lucrători fără forme legale, cât și prin intensificarea inspecțiilor la locul de muncă, îmbunătățirea căilor de angajare legală și examinarea unor sisteme alternative care să permită promovarea bunelor practici. Rezultatele inspecțiilor la locul de muncă ar trebui să fie publice, pentru a permite consumatorilor și potențialilor angajați să facă alegeri informate;

41.

afirmă că lupta împotriva muncii nereglementate trebuie să ocupe un loc prioritar printre acțiunile UE privind politica imigrației, dat fiind că acest tip de muncă reprezintă unul dintre principalii factori de atracție și de perpetuare a fluxurilor de imigrație nereglementată. Consideră că temeiul juridic al directivei trebuie să se centreze pe combaterea muncii nereglementate, combatere care va determina reducerea imigrației nereglementate și nu invers;

42.

amintește faptul că autoritățile locale și regionale, în conformitate cu legislația națională, pot juca un rol important în aplicarea măsurilor de control și de supraveghere a pieței forței de muncă, precum și faptul că poate apărea necesitatea de a spori resursele umane și materiale pentru a crește numărul inspecțiilor;

43.

consideră că, în cadrul combaterii muncii nereglementate, trebuie acordată o deosebită atenție luptei împotriva traficului ilegal de migranți și a traficului de ființe umane și denunță rolul jucat de mafii și de rețelele infracționale organizate în perpetuarea fenomenului imigrației nereglementate în general, și a exploatării lucrătorilor în particular, care a devenit o activitate infracțională rentabilă;

44.

sprijină inițiativele de combatere a muncii nereglementate și încurajează promovarea inițiativelor comune între diferitele niveluri de administrație (naționale, regionale și locale) și actorii sociali (în principal patronate și sindicate, dar și ONG-uri și asociații de protecție a drepturilor) în acest domeniu. Încurajează întreprinderea unor acțiuni de popularizare și informare în anumite sectoare profesionale în scopul descurajării celor care angajează muncitori fără forme legale și al informării lor cu privire la avantajele angajării cu forme legale;

45.

admite că nu ar avea sens ca persoanele particulare care angajează lucrători fără forme legale să fie excluse din domeniul de aplicare a directivei, dar atrage atenția asupra imposibilității de a preveni astfel de situații dacă nu se oferă formule flexibile și complementare de angajare cu forme legale pentru a compensa deficitul de mână de lucru de pe piața forței de muncă;

46.

remarcă importanța creșterii flexibilității și rapidității în angajarea cu caracter temporar și, de asemenea, a stabilirii unor filiere pentru imigrația sezonieră, conform programului de acțiune privind migrația legală din 2005, ca elemente care pot contribui la evitarea perpetuării angajării fără forme legale;

47.

semnalează situația de extremă vulnerabilitate profesională și personală în care se găsesc multe femei imigrante în Uniunea Europeană și solicită să se acorde o atenție sporită acestui aspect;

48.

sprijină decizia de a nu impune sancțiuni împotriva resortisanților din țări terțe afectați de propunerea de directivă, chiar dacă necesitatea unei decizii de întoarcere sau de expulzare (5) poate fi interpretată ca o penalizare, și salută sancțiunile economice împotriva infractorilor, în special cele referitoare la plata cheltuielilor de întoarcere, la care s-ar putea adăuga cheltuielile de cazare și de întreținere a imigrantului până la încheierea procedurii de întoarcere; subliniază faptul că Uniunea Europeană ar trebui să garanteze coerența instrumentelor legislative care prevăd măsuri privind întoarcerea, precum și conformitatea acestora cu drepturile fundamentale ale omului;

49.

încurajează luarea de măsuri necesare pentru a garanta că lucrătorii întorși în țările de origine își primesc toate salariile restante;

50.

solicită o mai bună protecție din partea autorităților competente ale statelor membre pentru lucrătorii victime ale abuzurilor și cere să se ia în considerare posibilitatea de a acorda permise de ședere de lungă durată, în special în cazurile de extremă gravitate, conform prevederilor Directivei 2004/81/CE privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente;

51.

salută inițiativele de promovare a căilor legale de acces pentru imigrația în UE, precum și încercările de a armoniza diversele și complexele mecanisme de acces pe piețele forței de muncă din statele membre;

52.

consideră necesară introducerea de măsuri precum „cartea albastră”, în scopul de a face din Uniunea Europeană o destinație mai atrăgătoare pentru fluxurile de migrație de lucrători calificați și înalt calificați, de a satisface necesitățile piețelor forței de muncă europene și de a garanta îndeplinirea Strategiei de la Lisabona; cu toate acestea, se solicită Comisiei să prezinte o definiție mai clară a migranților „calificați” și cu „înaltă calificare” și sugerează ca această definiție să ia în considerare nivelul de educație al migrantului, experiența profesională a acestuia, competențele lingvistice și alți factori relevanți;

53.

subliniază că nu trebuie minimalizată contribuția lucrătorilor necalificați sau slab calificați pe unele piețe europene ale forței de muncă și amintește Comisiei ca — după examinarea și evaluarea posibilităților de ocupare a forței de muncă pentru persoanele fără calificare sau cu calificare redusă — să țină seama de angajamentele Consiliului față de alinierea procedurilor de admisie din motive legate de piața forței de muncă, așa cum prevede Planul de politici privind migrația legală;

54.

consideră că această „carte albastră” nu trebuie acordată numai lucrătorilor calificați care solicită admisia pe teritoriul UE, ci și acelora care își au deja reședința pe teritoriul unui stat membru;

55.

consideră indispensabilă obținerea de informații esențiale sigure cu privire la necesitățile de mână de lucru calificată pe piețele forței de muncă din statele membre și solicită Comisiei să elaboreze o metodă uniformă și eficientă pentru obținerea și prezentarea datelor statistice în acest domeniu, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007;

56.

solicită statelor membre să promoveze participarea autorităților locale și regionale la determinarea volumului de admisii de resortisanți din țări terțe pentru oferte de muncă de înaltă calificare și regretă că această participare nu este menționată în mod explicit în propunerea de directivă;

57.

se întreabă dacă mobilitatea lucrătorilor înalt calificați poate fi afectată de obligația de a-și avea reședința, pentru cel puțin doi ani, pe teritoriul primului stat membru, și încurajează Comisia să caute formule alternative pentru a garanta mobilitatea forței de muncă și pentru a răspunde necesităților de pe piețele forței de muncă naționale;

58.

apreciază condițiile de intrare pentru membrii familiilor lucrătorilor cu înaltă calificare, element ce poate fi determinant în selecția personalului cu calificare superioară, după cum demonstrează experiența altor țări precum Australia, Canada și Statele Unite;

59.

amintește importanța evitării „exodului creierelor” din țările în curs de dezvoltare și semnalează cu îngrijorare faptul că, potrivit Organizației Internaționale a Muncii, programele de admisie a lucrătorilor calificați (printre care se numără recentele inițiative ale Comisiei cu privire la migrația circulară) „tind să agraveze problemele exodului creierelor” (6);

60.

solicită să se studieze în mod serios, cu date și statistici, „exodul creierelor” și efectul său asupra țărilor de origine, în scopul elaborării de soluții comune cu țările de origine pentru a evita, în măsura posibilului, riscurile și consecințele acestui fenomen;

61.

încurajează Comisia să ia toate măsurile oportune pentru a promova, ca alternativă la „exodul creierelor”, „circulația creierelor”, concept potrivit căruia migranții se întorc în țările de origine și împărtășesc beneficiile competențelor dobândite în țara de destinație (7), lucru care permite stabilirea și aprofundarea relațiilor între comunitățile de origine și cele de destinație;

62.

își exprimă satisfacția față de propunerea de solicitare unică a unui permis combinat de ședere și de muncă, și invită la îmbunătățirea canalelor administrative care să faciliteze formalitățile necesare pentru obținerea acestui permis;

63.

salută orice propunere menită să simplifice mecanismele de acces în UE pe motive profesionale și cere flexibilizarea formalităților de solicitare și aprobare a permiselor, pentru a garanta eficiența funcționării sistemului;

64.

apreciază permisul unic ca fiind un bun instrument pentru combaterea situațiilor nereglementate, o problemă considerabilă în țările Uniunii Europene și care subminează dreptul la bună administrare recunoscut în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;

65.

își exprimă satisfacția cu privire la recunoașterea unui pachet comun de drepturi pentru toți titularii permisului unic și amintește că aceste drepturi trebuie să fie recunoscute în legătură cu cadrul internațional al protecției muncii garantat de OIM;

66.

amintește, așa cum se recunoaște în avizul CdR 233/2006 (8), importanța îmbunătățirii mecanismelor de recunoaștere și echivalare a titlurilor și diplomelor profesionale și, în general, a abilităților profesionale ale imigranților, pentru a facilita integrarea pe piața forței de muncă potrivit capacităților acestora;

67.

salută includerea de garanții în procedura de prezentare a cererii unice pentru permisul combinat, în special obligația de a justifica respingerea cererii și introducerea căilor de atac împotriva acestei respingeri;

68.

insistă asupra faptului că statele membre, în conformitate cu principiul subsidiarității, trebuie să ia în considerare autoritățile locale și regionale la elaborarea politicilor în domeniul imigrației, în special în aspectele referitoare la integrare și la piața forței de muncă, pentru ca acestea să poată participa la decizia cu privire la numărul de cetățeni străini ce vor fi admiși pe teritoriul lor, precum și la caracteristicile profesionale ale acestora.

9.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 257/26

—

este convins că valorile democrației și drepturile omului, așa cum sunt proclamate în Carta drepturilor fundamentale anexată Tratatului de la Lisabona, reprezintă piatra de temelie a procesului de integrare europeană și că îmbunătățirea protecției drepturilor omului în UE va mări credibilitatea promovării democrației și drepturilor omului în domeniul relațiilor externe ale UE;

—

subliniază faptul că democrația și drepturile omului reprezintă, în primul rând, chestiuni de interes mondial și constituie bunuri publice și că, în multe societăți, autoritățile locale reprezintă nivelul cel mai apropiat de persoanele individuale responsabil pentru punerea în practică a acestor drepturi. Deoarece instrumentul este orientat în primul rând spre consolidarea instituțiilor publice, ar putea pune un accent mai mare pe instituțiile locale și regionale;

—

atrage atenția asupra posibilității ca strategia Comitetului Regiunilor de monitorizare a alegerilor să fie inclusă în cadrul obiectivului 5, pentru a favoriza construcția democrației la nivelul de bază și a inspira în rândul populației sentimentul asumării procesului democratic;

—

este de acord cu faptul că observarea alegerilor reprezintă o componentă importantă a dezvoltării democrației și consideră că, în cadrul strategiilor viitoare ale UE de observare a alegerilor, ar trebui acordată o atenție deosebită monitorizării alegerilor locale și regionale în țările terțe;

—

consideră că observarea de către UE a alegerilor naționale ar trebui să urmărească mai atent evaluarea impactului promovării democrației la nivel local și regional.

Raportor

:

dna Heini UTUNEN ZIV (FI/ALDE), membru al Consiliului municipal Jyväskylä

1.

este convins că valorile democrației și drepturile omului, așa cum sunt proclamate în Carta drepturilor fundamentale anexată Tratatului de la Lisabona, reprezintă piatra de temelie a procesului de integrare europeană și că îmbunătățirea protecției drepturilor omului în UE va mări credibilitatea promovării democrației și drepturilor omului în domeniul relațiilor externe ale UE;

2.

subliniază importanța deosebită a faptului că Uniunea Europeană consideră că democrația și drepturile omului reprezintă valori universale, care ar trebui promovate activ în întreaga lume, și sprijină acțiunile de punere în practică a acestora în țările terțe;

3.

reamintește că opinia consecventă a Comitetului Regiunilor în acest domeniu este că nu poate exista o reală guvernanță democratică fără un transfer substanțial de autoritate și competențe către nivelul local și regional. Cooperând pentru a oferi soluții concrete la problemele cotidiene, autoritățile locale și regionale pot construi încredere între oameni, în democrația locală și în dialogul intercultural. Acestea pot contribui la mărirea responsabilității locale și la dezvoltarea unei capacități durabile de promovare a democrației și a drepturilor omului;

4.

subliniază faptul că democrația și drepturile omului reprezintă, în primul rând, chestiuni de interes mondial și constituie bunuri publice și că, în multe societăți, autoritățile locale reprezintă nivelul cel mai apropiat de persoanele individuale responsabil pentru punerea în practică a acestor drepturi. Deoarece instrumentul este orientat în primul rând spre consolidarea instituțiilor publice, ar putea pune un accent mai mare pe instituțiile locale și regionale;

5.

recunoaște rolul unic al IEDDO în dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept în țările terțe din întreaga lume, precum și în garantarea unei acțiuni sistematice și coerente din partea UE în acest domeniu specific;

6.

consideră că IEDDO reprezintă un avantaj evident pentru Europa, care consolidează profilul european în domeniul promovării democrației și drepturilor omului în țările terțe. CoR subliniază că intenția UE de a promova democrația nu implică faptul că aceasta ar trebui sau ar putea să exporte sau să impună un model în țări terțe. IEDDO reprezintă o posibilitate de a răspândi mai puternic principii comune de libertate individuală. De asemenea, CoR subliniază că Carta Europeană a Autonomiei Locale adoptată de Consiliul Europei a servit substanțial multor noi democrații din Europa ca sursă de inspirație și de orientare la construirea unor administrații locale funcționale. Și noul proiect al Cartei Europene a Democrației Regionale a Congresului Puterilor Locale și Regionale din Europa (CPLRE, Consiliul Europei) ar putea servi acestui scop;

7.

subliniind că obiectivul strategiei este de a acorda asistență indiferent de acordul guvernelor țărilor terțe, consideră că autoritățile locale și regionale alese în mod democratic în țările în cauză ar trebui definite ca parteneri în realizarea obiectivelor IEDDO, prin includerea explicită a acestora în lista părților interesate, alături de organizațiile societății civile;

8.

amintește că CoR a creat deja mai multe instrumente pentru punerea în aplicare a politicii sale în țările cu care a stabilit contacte. În special, înființarea a trei grupuri de lucru — pentru Balcanii de Vest, Turcia și Croația —, precum și organizarea unui ciclu de conferințe pe tema politicii europene de vecinătate au permis stabilirea unui dialog politic constant și schimbul de bune practici cu autoritățile locale și regionale din țările terțe;

9.

își exprimă preferința pentru o abordare strategică pe termen lung a instrumentului și a obiectivelor acestuia. Dat fiind că domeniile prioritare s-au schimbat constant de-a lungul fiecărei perioade de programare, dezvoltarea și evaluarea pe termen lung a programului și a inițiativelor asociate este dificilă. Evaluarea detaliată și raportarea precisă a programelor finalizate contribuie la dezvoltarea în continuare a programelor viitoare;

10.

atrage atenția asupra necesității de a raționaliza procedurile de solicitare a finanțării prin IEDDO și recomandă insistent simplificarea funcționării concrete a programului, pentru a permite structurilor mai puțin organizate să profite de acest instrument și să îl utilizeze la capacitate maximă, într-un mod flexibil. Datorită faptului că IEDDO rămâne un instrument de dimensiuni relativ modeste, acesta trebuie aplicat în mod selectiv și strategic pentru a obține succese;

11.

recomandă evaluarea și reevaluarea strategiei din perspectiva autorităților locale și regionale și a subsidiarității în țările terțe. Administrarea IEDDO trebuie să nu mărească birocrația în așa măsură încât aceasta să devină un obstacol, în special pentru proiectele caracteristice actorilor locali. Pentru a evita discriminarea pe care o pot cauza structurile complexe, ar trebui permis un maximum de flexibilitate;

12.

angajamentul Comitetului Regiunilor față de democrație, buna guvernanță, valorile europene și drepturile omului justifică implicarea sa în strategie în ansamblul său. Totuși, în ceea ce privește cele cinci obiective propuse în planificarea multianuală pentru intervalul 2010-2013, s-ar putea pune în mod special accentul pe implicarea autorităților locale și regionale în realizarea obiectivului 2. CoR atrage atenția asupra posibilității ca strategia Comitetului Regiunilor de monitorizare a alegerilor să fie inclusă în cadrul obiectivului 5, pentru a favoriza construcția democrației la nivelul de bază și a pentru a inspira în rândul populației un sentiment de asumare a procesului democratic;

13.

menționează că, deși sprijinirea acestor obiective este orientată în primul rând spre organizațiile neguvernamentale, ar trebui recunoscut faptul că, în unele țări și regiuni, apărătorii drepturilor omului și chiar funcționarii publici municipali pot fi expuși anumitor riscuri datorită funcției și muncii lor zilnice. Ar trebui depuse eforturi pentru a le oferi și acestora sprijin;

14.

consideră că democrația participativă și incluzivă la nivel local și regional reprezintă, pe termen lung, cea mai bună modalitate de a construi o democrație funcțională, orientată spre nevoile cetățenilor, bazată pe o bună guvernanță și bucurându-se de încrederea și susținerea cetățenilor;

15.

solicită modele de democrație incluzivă, prin asigurarea, de exemplu, a reprezentării politice atât a femeilor, cât și a bărbaților, precum și a populației indigene — atunci când există — și a minorităților locale. În plus, participarea grupurilor minoritare, a persoanelor cu handicap, precum și a copiilor și a tinerilor reprezintă domenii în care schimburile de bune practici și sprijinirea autorităților locale în procesul de consolidare a participării cetățenești au o importanță deosebită;

16.

menționează că elementul-cheie al bunei guvernanțe, bazate pe reprezentarea și participarea politică largă, este recunoașterea faptului că cele mai bune decizii se iau la nivelul cel mai apropiat de cetățean;

17.

subliniază că procesele democratice de responsabilizare — începând de la nivelul local și regional — sunt deosebit de importante în asigurarea transparenței guvernării și joacă un rol-cheie în combaterea corupției și reducerea sărăciei;

18.

consideră că, prin dezvoltarea contactelor interumane la un nivel mai puțin formal și prin prioritatea acordată soluționării practice a problemelor cotidiene ale cetățenilor, autoritățile locale și regionale au un rol semnificativ în întărirea cooperării locale între grupurile de interese aflate în relații conflictuale;

19.

consideră că societatea civilă, ONG-urile locale și organizațiile comunităților pentru libertățile fundamentale și drepturile omului, precum și apărătorii locali ai drepturilor omului pot obține cele mai bune rezultate în punerea în practică a drepturilor politice, economice și sociale la nivel local atunci când munca lor este recunoscută și se desfășoară în absența amenințărilor, hărțuirii și nesiguranței și că nivelul local este deosebit de important pentru promovarea valorilor democratice și formarea conștiinței politice a cetățenilor, dacă aceștia din urmă au posibilitatea de a colabora cu autorități locale și regionale responsabile;

20.

subliniază valoarea adăugată a abordării locale în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră pe diferite teme, inclusiv rezolvarea conflictelor. Rolul pozitiv pe care inițiativele locale — cum ar fi „diplomația orașelor”, prin promovarea dialogului intercultural și a măsurilor de dezvoltare a încrederii la nivel local — îl pot juca în contextele conflictuale trebuie subliniat în mod special. În consecință, campaniile globale pentru democrație și drepturile omului ar trebui luate mai mult în considerare, de exemplu prin aplicarea unei abordări transnaționale, care să conțină o perspectivă locală și regională clară;

21.

reamintește că, deși dialogurile despre drepturile omului se poartă în general cu autoritățile de stat, problemele legate de democrație trebuie, în mod evident, abordate la nivelul actorilor locali și regionali. Un sistem democratic funcțional nu poate fi creat și menținut în absența implicării și a asumării locale și regionale, ambele niveluri contribuind în toate privințele la dezvoltarea acestui sistem;

22.

după cum i-a definit ONU pe apărătorii drepturilor omului, și anume ca „persoane sau organizații angajate în promovarea și apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, este evident rolul factorilor de decizie și al actorilor de la nivel local;

23.

atrage în mod insistent atenția asupra faptului că numeroase cazuri de tortură au loc în închisorile locale și în secțiile de poliție. De aceea, trebuie făcut un efort intens pentru aplicarea la nivel local a legilor naționale și a angajamentelor internaționale. În consecință, ar trebui acordat sprijin ONG-urilor locale, care monitorizează acțiunile autorităților, și formării profesionale a autorităților;

24.

sprijină liniile directoare referitoare la drepturile copilului și indică relevanța autorităților locale în materie de educație și de acces la educație și la asistență medicală adecvată, inclusiv activitatea privind drepturile la sănătatea reproducerii, în special pentru fete;

25.

sprijină Comunicarea Comisiei „Copiii ocupă un loc special în acțiunile externe ale UE”, COM(2008) 55 final, în care copiilor li se acordă un loc special în acțiunile externe ale UE, și insistă asupra necesității de a promova integrarea intereselor și a drepturilor copiilor în toate acțiunile externe ale UE;

26.

salută acordurile de cooperare deja existente cu actori cum sunt Consiliul Europei, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și Curtea Penală Internațională și ar aprecia în mod deosebit dacă s-ar acorda atenție facilitării democrației locale și dezvoltării capacității autorităților locale și regionale de a pune în practică drepturile civile, politice, economice și sociale;

27.

subliniază dreptul copiilor de a participa, de a influența și de a-și face auzită vocea în legătură cu subiecte care îi privesc, în funcție de vârsta și de maturitatea lor (în conformitate cu articolul 12 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului), în special atunci când se iau decizii referitoare la chestiuni locale;

28.

este convins, pe baza experienței acumulate și a promovării active a democrației locale și regionale, a descentralizării și a autoguvernării, că respectarea competențelor locale și regionale instituite de către autoritățile naționale și europene este esențială pentru promovarea democrației autentice și a drepturilor omului în lumea întreagă;

29.

subliniază că, în ultimii doi ani, monitorizarea alegerilor a devenit unul dintre instrumentele eficiente ale politicii externe a CoR. În acest context, Comitetul recunoaște experiența și angajamentul manifestat deja de ani de zile de Congresul Puterilor Locale și Regionale din Europa (CPLRE) în acest domeniu. CoR salută faptul că i s-a oferit ocazia de a participa la lucrările CPLRE pentru promovarea și dezvoltarea democrației locale și regionale;

30.

este de acord cu faptul că observarea alegerilor reprezintă o componentă importantă a dezvoltării democrației și consideră că, în cadrul strategiilor viitoare ale UE de observare a alegerilor, ar trebui acordată o atenție deosebită monitorizării alegerilor locale și regionale în țările terțe;

31.

consideră că observarea de către UE a alegerilor naționale ar trebui să urmărească mai atent evaluarea impactului promovării democrației la nivel local și regional;

32.

subliniază faptul că viitoarea strategie pentru intervalul 2010-2013 ar trebui să ia în considerare rolul care ar putea fi jucat în această inițiativă de autoritățile locale și regionale, în special din punctul de vedere al procesului alegerilor locale, și de expertiza europeană în monitorizarea alegerilor în țările terțe.

9.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 257/30

—

relevă faptul că, în toată Uniunea Europeană, nivelele local și regional au responsabilități esențiale în materie de protejare și promovare a diversității lingvistice. Acestea ocupă o poziție privilegiată în realizarea un parteneriat constructiv împreună cu instituțiile care se ocupă de formare lingvistică, în vederea elaborării unor cursuri de instruire și de formare profesională adaptate nevoilor și exigențelor locale specifice;

—

consideră că, dat fiind caracterul esențial al diversității lingvistice în Uniunea Europeană, construirea unei societăți multilingve ar trebui, prin urmare, să fie abordată din perspectiva maximizării efectelor pozitive ale diversității și a minimalizării celor negative;

—

consideră că, păstrându-și limba sau limbile de origine ca un element de identificare a propriului fond cultural, fiecare cetățean al UE trebuie să-și însușească, pe parcursul vieții, în plus față de limba maternă, la nivel activ și pasiv, o a doua limbă comună și o a treia (limbă de adopție), care va fi aleasă în funcție de afinitățile culturale sau de exigențele de mobilitate socială și economică din țara sau regiunea de origine;

—

observă că, în vederea atingerii obiectivului „limbă maternă + două limbi străine”, trebuie să i se acorde un rol de frunte nivelului regional, în special în realizarea programelor educative;

—

propune ca toate regiunile să fie încurajate să instituie propriul forum local pentru multilingvism, care să monitorizeze tendințele locale de natură socială, economică și educațională și care să propună măsuri de sensibilizare și motivare a populației pentru studierea pe tot parcursul vieții, după formula „limbă maternă + două limbi străine”.

Raportor

:

dl Roberto PELLA (IT/PPE) Membru al Consiliului provinciei Biella, viceprimar al localității Valdengo

1.

felicită Comisia Europeană pentru impulsul puternic dat temei multilingvismului, prin instituirea, la 1 ianuarie 2007, a unui veritabil portofoliu tematic, încredințat comisarului Leonard Orban. Având în vedere importanța acestui portofoliu și provocările pe care el le implică, acesta ar trebui consolidat, pentru a se putea dezvolta și pentru a-și putea îndeplini în mod eficient obiectivele care i-au fost încredințate;

2.

reafirmă prioritatea acordată temei multilingvismului în agenda politică europeană, prioritate care traversează toate domeniile de intervenție ale vieții sociale, economice și culturale europene;

3.

împărtășește tipul de abordare lansat de comisarul Orban, pentru care fenomenul multilingvismului trebuie să servească unei integrări europene mai puternice și întăririi dialogului dintre culturi;

4.

dat fiind caracterul esențial al diversității lingvistice în Uniunea Europeană, construirea unei societăți multilingve ar trebui, prin urmare, să fie abordată din perspectiva maximizării efectelor pozitive ale diversității și a minimalizării celor negative, pentru a evita utilizarea exclusiv instrumentală a acestei diversități;

5.

ia notă de analiza realizată de grupul la nivel înalt privind multilingvismul, creat în 2005, și împărtășește principalele concluzii, care pot fi rezumate astfel:

6.

ia notă de rezultatul consultării online din septembrie 2007, care sintetizează următoarele puncte-cheie ale acțiunii privind multilingvismul:

7.

reliefează și își însușește propunerile formulate de grupul de intelectuali pentru dialogul intercultural, constituit la inițiativa Comisiei Europene și prezidat de dl Amin Maalouf, și subliniază în special:

8.

reafirmă ideea promovării și prezervării diversității culturale și lingvistice, considerată drept prioritate esențială. În cadrul Uniunii Europene, prin diversitate lingvistică se vor înțelege cunoașterea și utilizarea:

Uniunea și statele sale membre vor promova diversitatea lingvistică în domeniile lor de acțiune respective;

9.

în toată Uniunea Europeană, nivelele local și regional au responsabilități în materie de protejare și promovare a diversității lingvistice. La acest nivel se găsesc și competențele din domeniul educației, al formării profesionale și al educației pentru adulți. Nivelul acesta reprezintă o componentă a parteneriatului social și coordonează creșterea și dezvoltarea în plan regional și local;

10.

în contextul unei formări profesionale de tipul învățării permanente, noțiunile de „cunoaștere” și „învățare” capătă importante conotații și din cauză că piața muncii cu multiplele ei posibilități impune competențe lingvistice crescânde;

11.

regiunile și colectivitățile locale ocupă o poziție privilegiată în realizarea unui parteneriat constructiv împreună cu instituțiile care se ocupă de formarea lingvistică, în vederea elaborării unor cursuri de instruire și de formare profesională adaptate nevoilor și exigențelor locale specifice;

12.

consideră, prin urmare, că autoritățile regionale și locale sunt cele mai îndreptățite să răspundă necesităților lingvistice locale, fără a afecta sprijinul pe care acestea le pot primi din partea autorităților centrale/naționale.

13.

Comitetul este de părere că Europa ar trebui să-și bazeze coeziunea socială și economică pe valorificarea oportunităților legate de mobilitate, globalizare, de cultura europeană și de sentimentul apartenenței la cetățenia europeană;

14.

acest proces este realizabil în special dacă sunt eliminate obstacolele de tip lingvistic cu care se confruntă statele și persoanele, și anume:

15.

Comitetul consideră că, în domeniul multilingvismului, Comisia trebuie să acorde atenție metodei deschise de coordonare, implicând nu numai nivelul administrativ național, ci și cele locale și regionale, deoarece acestea din urmă adeseori răspund de punerea în practică pe teren a diferitelor măsuri;

16.

în acest context, trebuie atrasă atenția și asupra respectului și demnității limbilor neoficiale vorbite de grupuri minoritare, care reprezintă, la fel ca limbile oficiale, un element constitutiv al diversității culturii teritoriului respectiv și care trebuie să se bucure de atenția programelor europene de incluziune.

17.

Comitetul consideră că este important ca obiectivul „limbă maternă + două limbi străine” să devină obiectiv strategic al politicii europene în domeniul multilingvismului;

18.

păstrându-și limba sau limbile de origine ca un element de identificare a propriului fond cultural, fiecare cetățean al UE ar trebui să-și însușească pe parcursul vieții, în plus față de limba maternă, o a doua limbă comună (la nivel activ și pasiv) și o a treia (limbă de adopție). Aceasta din urmă va fi aleasă în funcție de afinitățile culturale sau de exigențele de mobilitate socială și economică din țara/regiunea de origine;

19.

limba de adopție nu trebuie aleasă doar dintre limbile considerate oficiale de către UE, ci și dintre idiomurile minore pe plan european și, mai ales, dintre idiomurile extracomunitare care reprezintă oportunități culturale, economice și sociale importante pentru dezvoltarea competitivității europene;

20.

Comitetul propune ca următoarele mesaje-cheie prioritare să fie adoptate în cadrul politicii europene privind multilingvismul și să fie concretizate în acțiuni operative care să motiveze populația, să păstreze diversitatea și să plaseze instituțiile locale și regionale într-o poziție centrală în ceea ce privește alegerea parcursurilor educative.

21.

Rolul autorităților locale și regionale este unul fundamental, și aceasta nu doar în virtutea faptului că multe dintre acestea dispun de competențe politice și administrative în domeniul învățământului, ci și pentru că sunt capabile să monitorizeze mai bine situația multilingvismului cetățenilor și să îi urmărească evoluția în contextul aplicării directivelor și programelor comunitare. Într-adevăr, nivelul regional și local este cel la care se apreciază competențele dobândite și practicile aplicate, care, odată analizate, oferă puternice impulsuri acțiunii politice europene;

22.

în vederea realizării obiectivului „limbă maternă + două limbi străine”, nivelului regional trebuie să i se acorde un rol de frunte, în special în realizarea programelor educative;

23.

în cadrul aceleiași țări, regiunile pot avea caracteristici istorice, civice, culturale, sociale și economice diferite;

24.

va trebui încurajată diversitatea teritorială, mai precis trebuie ca regiunilor să li se solicite să ofere cursuri de învățare a limbilor străine, pe baza studiilor, cercetărilor și anchetelor întreprinse de colectivitățile locale și regionale referitoare la tradiția culturală, la dorințele publicului larg, la cerințele și perspectivele economico-sociale ale regiunii;

25.

aceasta ar permite deci monitorizarea concordanței dintre necesitățile locale și programele educaționale desfășurare și modificarea, prin utilizarea flexibilității de care se bucură autonomia locală și regională, a inițiativelor educaționale care nu au produs rezultatele așteptate;

26.

limba de adopție va trebui aleasă în mod liber. În cazul în care un stat membru are mai multe limbi oficiale UE, ar trebui încurajată și învățarea celeilalte sau a celorlalte limbi;

27.

Comitetul consideră că politica de multilingvism trebuie să includă și o perspectivă externă. Promovarea limbilor europene în afara Uniunii prezintă interes atât în plan cultural, cât și economic. În același sens, Uniunea trebuie să își dovedească deschiderea pentru limbile țărilor terțe, cum ar fi chineza, araba, hindi, rusa etc.;

28.

prin urmare, se propune ca toate regiunile să fie încurajate să instituie propriul forum local pentru multilingvism, care să monitorizeze tendințele locale de natură socială, economică și educațională și care să propună măsuri de sensibilizare și motivare a populației pentru învățarea pe tot parcursul vieții, după formula „limbă maternă + două limbi străine”;

29.

pe de altă parte, un sprijin puternic va trebui acordat programelor de integrare a migranților. Va trebui încurajată și promovată cunoașterea limbii adecvate, de care acești cetățeni și copiii lor au nevoie pentru a-și dezvolta potențialul în societatea europeană, garantându-se totodată respectarea dreptului acestora de a-și păstra limba maternă. Una din limbile pe care aceștia ar trebui să o învețe și să și-o însușească ar fi limba oficială vorbită în teritoriul/statul membru de reședință, precum și cealaltă (sau celelalte) limbi oficiale ale teritoriilor sau regiunilor care au o astfel de limbă sau astfel de limbi, în conformitate cu normele constituționale ale statului membru respectiv;

30.

în concluzie, instituțiile locale, regionale și naționale vor trebui să încurajeze adoptarea de către sistemul de învățământ a unei game largi de limbi în programa școlară propusă. Sistemele de învățământ ar trebui să ia în considerare o gamă largă de limbi, alese pe baza exigențelor sociale, economice și culturale ale regiunii respective;

31.

Comitetul consideră că stăpânirea limbilor străine este un factor foarte important în ceea ce privește competitivitatea. Cercetările au demonstrat că întreprinderile europene pierd piețe din cauza lacunelor lingvistice;

32.

Comitetul invită ca atare Comisia să-și consolideze eforturile în acest domeniu.

33.

În ceea ce privește limbile mici și limbile vorbite de un grup „minoritar”, trebuie reamintit faptul că acestea contribuie la sporirea valorii fundamentale a culturii europene, adică a diversității, și că, prin urmare, nu numai că nu trebuie discriminate în cursul acestui proces, ci trebuie protejate în mod deosebit;

34.

apelativul „limbă minoritară” sau „limbă mică” nu poate constitui un motiv de discriminare a acestei limbi;

35.

Comitetul sugerează promovarea dezbaterilor pentru a se găsi termeni mai adecvați, care să răspundă mai bine realităților actuale;

36.

este deci importantă continuarea dezvoltării procesului de recunoaștere oficială a acelor limbi, care exprimă tradiții și culturi europene adânc înrădăcinate;

37.

aceasta ar permite o recunoaștere instituțională la nivel european, care va face ca UE să își traducă propriile texte într-un număr mai mare de limbi decât cele 23 din prezent, în vederea încurajării dialogului direct dintre instituțiile europene și cetățeni;

38.

procesul de recunoaștere oficială la nivel european și de diversificare la nivel regional va permite o mai bună integrare socială;

39.

salută concluziile Consiliului European din 13 iunie 2005, prin care se autorizează utilizarea, în cadrul organelor și instituțiilor UE, a altor limbi decât cele oficiale recunoscute de Regulamentul 1/1958;

40.

și limbile nerecunoscute oficial la nivel european, local sau regional vor trebui totuși să facă în continuare obiectul unor programe de conservare a identității culturale.

41.

Există și o problemă legată de maniera în care cetățeanul trebuie sprijinit în procesul învățării de-a lungul vieții;

42.

dacă, pe de o parte, este mai ușor să direcționezi educația lingvistică în etapa școlară și să ajuți tinerii de astăzi să nu-și piardă mai târziu sensibilitatea lingvistică interculturală căpătată pe băncile școlii, pe de altă parte, problema devine mai complicată în privința generațiilor care au părăsit de mult sistemul de învățământ și care nu au mai urmat niciodată un program de pregătire multilingvă. De asemenea, este important să se asigure studiul limbilor de către generațiile mai vârstnice, în care multe persoane nu au venit în contact cu limbi străine nici pe plan personal, nici profesional. Acest fapt le-ar spori mijloacele de exprimare la o vârstă înaintată, contribuind la o viață cetățenească europeană mai activă în ceea ce-i privește;

43.

se impune deci promovarea unor sisteme de învățare nu doar accesibile din punct de vedere economic (adesea costurile cursurilor de limbi străine reprezintă un obstacol în calea pregătirii celor în vârstă), ci și pasive, pentru a se evita ca acestea să devină inaccesibile din cauza problemelor de deplasare sau a celor legate de angajarea activă, în termeni de timp;

44.

pe de altă parte, se subliniază că trebuie făcute eforturi pentru învățarea cât mai corectă a unei limbi străine, în special în contextul creșterii continue a comunităților de imigranți;

45.

este important să se sublinieze faptul că există forme de învățare simplificată, care dau individului posibilitatea de a dobândi competențe lingvistice rudimentare, ce îi permit să înțeleagă și să se facă înțeles. Aceste forme de învățare ar trebui promovate de instituțiile de învățământ locale, regionale și naționale și ar trebui finanțate de UE, în vederea răspândirii posibilității de învățare și a atenuării diferențelor dintre generații, în ceea ce privește învățarea de limbi străine;

46.

în plus, ar trebui încurajate formele alternative de învățare, prin utilizarea mai accentuată a canalelor multimedia, prin promovarea programelor transmise în limba originală și subtitrate (aceasta fiind valabil în cazul programelor TV, filmelor și jurnalelor de știri), ca și recurgerea într-o mai mare măsură la cursurile de limbă în format electronic și la programele de traducere online, ceea ce ar echivala, așadar, cu un fel de auto-învățare pe tot parcursul vieții;

47.

pe de altă parte, în cazul celor tineri și foarte tineri, trebuie trezit încă de pe acum interesul lingvistic. Învățarea celei de-a doua limbi trebuie să înceapă cât mai timpuriu, întrucât astfel se creează premise mai bune pentru o însușire mai rapidă și mai vastă a unei limbi;

48.

trebuie sporite progresele realizate în învățarea limbilor străine la școala primară și în învățământul secundar Procesul educativ va trebui să crească capacitatea de a dialoga într-o limbă străină în școala primară și posibilitatea de familiarizare cu o a treia limbă străină în învățământul secundar;

49.

programa universitară va trebui să ofere posibilitatea perfecționării sau îmbunătățirii suplimentare a bagajului lingvistic individual, ceea ce presupune și încurajarea proiectelor Erasmus și Socrates;

50.

universitatea va trebui să-și deschidă porțile nu doar persoanelor de peste o anumită vârstă și care doresc să-și completeze lacunele lingvistice, ci și întreprinderilor; acestea vor trebui să fie sprijinite în acțiunile lor de încurajare a personalului și a conducerii de a se confrunta cu învățarea unor noi limbi străine „comerciale”, prin promovarea de parteneriate între întreprinderi și universități;

51.

pe de altă parte, este necesară organizarea de cursuri de traducere și interpretare care să implice nu doar instituțiile (pornind de la cetățenii obișnuiți, trecând prin regiuni și ajungând la Parlamentul European — promovarea și recompensarea orașelor care știu să își creeze propriile website-uri și să își prezinte documentația externă în mai multe limbi reprezintă un bun stimulent pentru multilingvismul instituțional local), ci și punctele de contact cu publicul.

52.

Multilingvismul poate fi încurajat nu numai prin educație și formare, ci și prin activități ludice și recreative;

53.

de exemplu, învățarea mai multor limbi prin intermediul culturii sau al sportului reprezintă un mod de sensibilizare a unui spectru larg de persoane, de la copii până la adulți;

54.

cântecele reprezintă deja în sine o piață globală și multilingvă; un efect pozitiv l-ar avea, de exemplu, promovarea unor evenimente de tipul Porților deschise consacrate muzicii europene (EuroMusic Open Day), punându-se accentul asupra versurilor cântecelor;

55.

circulația operelor literare prin intermediul unui program de traducere literară (publicare bilingvă — în original și în traducere) va trebui intensificată și încredințată nu doar inițiativei editurilor, ci și parteneriatelor publice, pentru a stimula administrațiile locale și regionale să devină promotori ai unor inițiative multilingve private.

56.

Nu pune la îndoială caracterul indispensabil al multilingvismului instituțional în interiorul UE. Din acest motiv, trebuie să se garanteze imediat în cadrul instituțiilor UE cel puțin interpretarea pasivă din limbile oficiale ale UE, pentru ca persoanele care iau parte la dezbateri să-și poată exprima punctele de vedere în limba lor maternă;

57.

este convins că protejarea diversității culturale înseamnă garantarea unui sistem de traducere formală sau informală în toate limbile europene oficiale. Pentru promovarea multilingvismului este absolut necesar ca în toate punctele de contact informal să fie asigurată o comunicare bilaterală inteligibilă în limbile interlocutorilor;

58.

în întâlnirile formale, pentru documentele de lucru și documentele oficiale, este necesară efectuarea unei traduceri în toate limbile oficiale ale statelor membre. Fiecare stat membru trebuie respectat ca o piatră de temelie a UE, iar Uniunea trebuie, la rândul ei, să furnizeze servicii în întregime exploatabile, oferind fiecărui stat, în conformitate cu normele constituționale ale acestuia, documentele necesare, astfel încât cetățenii săi să poată exercita o cetățenie europeană activă.

59.

Multilingvismul nu trebuie să se limiteze la dezvoltarea mobilității sociale și economice în interiorul UE, ci trebuie să și permită cetățeanului european să devină permeabil față de piețele și culturile din afara Europei;

60.

acest factor este considerat important și în lumina evoluțiilor actuale, care îndeamnă UE să interacționeze tot mai strâns în domeniile economic și cultural cu piețe precum cea chineză, rusă sau japoneză;

61.

o mai mare competitivitate externă a UE depinde, așadar, și de o mai mare profesionalizare a parcursurilor educative și de studierea limbilor din afara UE;

62.

limba de adopție va putea fi aleasă dintre toate limbile pe care țările europene le folosesc în contactele lor, ținând cont mai ales de limbile țărilor terțe emergente și de trăsăturile culturale ale țărilor cu care Europa își dezvoltă în prezent relațiile comerciale.

9.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 257/36

—

reamintește răspunsul pozitiv dat a priori de președintele Barroso la întrebarea pusă de Asociația Europeană a Reprezentanților Aleși ai Zonelor Montane cu privire la oportunitatea unei Cărți verzi privind „politicile europene de sprijinire a zonelor montane” în cadrul dialogului structurat din sesiunea plenară a Comitetului Regiunilor desfășurată la 7 decembrie 2006;

—

constată că zonele montane sunt, pe de o parte, teritorii cu handicap natural și geografic permanent și, pe de altă parte, zone care oferă avantaje naturale și umane favorabile creșterii și creării de locuri de muncă;

—

solicită aplicarea de către Uniunea Europeană a unei adevărate politici europene integrate de promovare a ansamblului zonelor montane, respectând diversitatea acestora;

—

susține reorientarea activă de către Comisia Europeană și statele membre a obiectivelor generale ale Strategiilor de la Lisabona și de la Göteborg reînnoite, din perspectiva unui plan de acțiune european de promovare a competitivității și dezvoltării durabile a zonelor montane;

—

recomandă Comisiei Europene să ia în considerare trei tematici majore:

Raportor

:

dl Luis DURNWALDER (IT/PPE), consilier regional, președintele provinciei autonome Bolzano

1.

reamintește răspunsul pozitiv dat a priori de președintele Barroso la întrebarea pusă de Asociația Europeană a Reprezentanților Aleși ai Zonelor Montane cu privire la oportunitatea unei Cărți verzi privind „politicile europene de sprijinire a zonelor montane” în cadrul dialogului structurat din sesiunea plenară a Comitetului Regiunilor desfășurată la 7 decembrie 2006;

2.

evidențiază recunoașterea nevoii ca zonele montane să beneficieze, în raport cu alte zone cu handicap natural și geografic permanent, de o atenție specială în Tratatul de la Lisabona (art. 158), în contextul definirii obiectivului de coeziune teritorială;

3.

reamintește că muntele este esențial pentru viața și activitatea întregii populații a Uniunii Europene, datorită resurselor sale naturale, a resurselor culturale, cum sunt diversitatea lingvistică și competențele practice, precum și datorită resurselor sale economice pentru agricultură, industrie și turism;

4.

constată că ansamblul zonelor montane privește 21 de state membre ale Uniunii europene, reprezentând 35,69 % din suprafață și 17,73 % din populația europeană (1);

5.

observă că teritoriile montane reprezintă 26 % din suprafața globului care depășește nivelul mării și 10 % din populația mondială și sunt un element esențial al dezvoltării durabile la scară planetară, după cum se arată în Capitolul 13 al Agendei 21 de la Rio;

6.

constată că accesibilitatea zonelor montane este o miză importantă pentru realizarea unei adevărate piețe unice și a liberei circulații a persoanelor, bunurilor și serviciilor;

7.

evidențiază faptul că diversitatea teritoriilor montane se estompează atunci când se ia în considerare coerența zonelor montane privite ca spații supraregionale transfrontaliere sau transnaționale care cuprind terenurile muntoase, văile și piemonturile; zonele urbane și zonele rurale;

8.

este de acord cu faptul că mediul montan este caracterizat de o mare biodiversitate și, de aceea, este extrem de fragil și sensibil la schimbările climatice, devenind, din acest motiv, un adevărat sistem de avertizare timpurie;

9.

afirmă că zonele montane sunt prin tradiție teritorii-pilot în materie de dezvoltare durabilă, oferind un potențial inovator important în confruntarea permanentă cu vicisitudinile naturii;

10.

reamintește importanța pe care o au colectivitățile teritoriale în materie de dezvoltare durabilă a zonelor montane;

11.

reamintește eforturile depuse de Parlamentul European, de Comitetul Regiunilor și de Comitetul Economic și Social, prin elaborarea de avize și studii, pentru valorizarea zonelor montane în cadrul politicilor europene;

12.

constată că, în prezent, nu există o politică europeană sau de strategie comunitară integrată de promovare a teritoriilor montane, pe modelul realizărilor din domeniul regiunilor maritime sau al zonelor urbane.

13.

observă importanța pe care colectivitățile teritoriale montane o acordă autonomiei proprii și respectării principiului subsidiarității într-o abordare de jos în sus a guvernanței europene;

14.

constată că zonele montane sunt, pe de o parte, teritorii cu handicap natural și geografic permanent și, pe de altă parte, zone care oferă avantaje naturale și umane favorabile creșterii și creării de locuri de muncă;

15.

observă necesitatea de a reuni politicile europene într-o strategie integrată de dezvoltare durabilă, care să se poată adapta la diversitatea realității zonelor montane;

16.

constată imperativul unor eforturi echilibrate și echitabile ale Uniunii Europene în vederea valorificării durabile a diversității teritoriilor europene din zonele urbane, costiere, montane și cu densitate redusă a populației;

17.

reamintește importanța rolului și a muncii depuse de populațiile din zonele montane în crearea patrimoniului peisagistic și în păstrarea echilibrului mediului montan;

18.

susține acțiunile întreprinse de autoritățile locale și regionale și de rețelele în care acestea s-au constituit în vederea realizării unor schimburi de bune practici în sensul obiectivelor de la Lisabona și de la Göteborg reînnoite, precum și în vederea realizării coeziunii economice, sociale și teritoriale;

19.

reamintește pertinența, pentru teritoriile montane, ca și pentru celelalte teritorii, a Strategiei de la Lisabona și a orientărilor politicii de coeziune 2007-2013, ca motor al competitivității globale europene;

20.

reamintește rolul central al dimensiunii transfrontaliere și transnaționale a politicilor europene în integrarea spațiului european;

21.

insistă asupra necesității de a apropia Europa politică și administrativă de viața zilnică a cetățenilor.

22.

pune accentul pe plus-valoarea pe care o constituie la nivel european adoptarea unei modalități de lucru la nivelul regiunilor montane (Alpii, Pirineii, Carpații, munții iberici, Balcanii, munții mediteraneeni, printre care lanțurile muntoase ale insulelor, lanțul muntos nordic, lanțul muntos central etc.) ținând cont de dimensiunea lor transfrontalieră și transnațională;

23.

evidențiază miza reprezentată de teritoriile montane în materie de resurse naturale și culturale;

24.

reamintește numărul important de politici integrate naționale și regionale de promovare a zonelor montane;

25.

ia în considerare rezultatele lucrărilor Convenției Alpine și lansarea Convenției Carpatice;

26.

valorizează activitatea euroregiunilor și a comunităților de lucru în îndeplinirea rolului lor de mediator și de animator al zonelor transfrontaliere;

27.

dorește o adevărată strategie europeană integrată de promovare a zonelor montane, în vederea completării, într-o modalitate intersectorială, a progreselor așteptate în Cartea verde privind coeziunea teritorială, aflată în curs de elaborare.

28.

observă că o politică montană europeană ar implica un număr important de politici sectoriale, deja parțial reglementate prin legislația europeană, dar care nu au fost niciodată coordonate într-o abordare integrată;

29.

enumeră mai jos o serie de domenii politice pe care trebuie să le ia în considerare politica montană:

30.

solicită aplicarea de către Uniunea Europeană a unei adevărate politici europene integrate de promovare a ansamblului zonelor montane, respectând diversitatea acestora;

31.

susține reorientarea activă de către Comisia Europeană și statele membre a obiectivelor generale ale Strategiilor de la Lisabona și de la Göteborg reînnoite, din perspectiva unui plan de acțiune european de promovare a competitivității și dezvoltării durabile a zonelor montane;

32.

recomandă instituțiilor europene să țină seama de particularitățile teritoriale în demersul lor privind „o mai bună legiferare”;

33.

solicită Comisiei Europene recunoașterea contribuției pozitive și diverse a colectivităților locale și regionale în domeniul dezvoltării durabile a zonelor montane și integrarea acesteia în noua politică montană europeană;

34.

recomandă Comisiei Europene să ia în considerare trei tematici majore:

35.

recomandă Comisiei Europene să facă din zonele montane zone pilot în domeniile inovației, societății cunoașterii și dezvoltării durabile;

36.

dorește ca zonele montane să poată să-și dezvolte în continuare o dimensiune inovatoare inspirată de tradițiile locale și să amelioreze competitivitatea IMM-urilor existente;

37.

sugerează Comisiei Europene și statelor membre ale Uniunii Europene să ia în considerare în mod diferențiat nevoile acestor teritorii în materie de ocupare a forței de muncă și de formare;

38.

recomandă Comisiei Europene să dezvolte, plecând de la experiența parcurilor naturale, o metodă de gestiune integrată a zonelor de creastă și a zonelor montane izolate, capabilă să combine politicile de conservare a resurselor naturale, în special prin intermediul instrumentelor rețelei Natura 2000, cu cele de punere în valoare și dezvoltare echilibrată a zonelor montane;

39.

recomandă Uniunii Europene să includă particularitățile teritoriale în organizarea la nivel european a siguranței civile, cunoscând amploarea riscurilor naturale, constrângerile și, prin urmare, tehnicile foarte diferite de intervenție în aceste zone ale protecției civile și ale salvării montane;

40.

propune luarea în considerare, în cadrul reformei PAC, a rolului strategic al agriculturii, oieritului și viticulturii montane în întreținerea cadrului natural, a calității apei și în obținerea de produse alimentare de înaltă calitate, cu un înalt grad de trasabilitate teritorială. Această nouă politică agricolă comună, cu caracter teritorial mai pronunțat, ar promova sectoarele de producție de calitate, dar cu randament scăzut, care sunt componente esențiale ale agriculturii europene și elemente primordiale în privința protecției mediului;

41.

solicită Comisiei Europene, Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene să propună un pachet echilibrat de măsuri care să se aplice în paralel cu expirarea regimului de cote la lapte, mai ales în zonele montane de altitudine mare și medie. Aceste măsuri ar trebui finanțate din fondurile prevăzute pentru măsurile de organizare a pieței și rămase neutilizate, fără însă a se afecta plățile directe. În vederea menținerii agriculturii, a creșterii extensive a animalelor și a menținerii producției de lapte în zonele montane de altitudine mare și medie, trebuie ca pe viitor să se promoveze un demers mai economic în cadrul celui de-al doilea pilon, pentru a crea debușeuri comerciale și, prin aceasta, pentru a sprijini axele de susținere a exploatațiilor care produc beneficii semnificative pentru natură și mediu în zonele cu handicap natural și geografic producătoare;

42.

invită instituțiile europene să ia în considerare, în cadrul politicilor lor, rolul strategic al pădurilor montane și al gestionării forestiere durabile, din perspectiva protecției considerabile pe care o oferă zonelor în care sunt situate și așezărilor umane, ca și a contribuției pe care o au la conservarea resurselor și biodiversității, în vederea combaterii schimbărilor climatice, menținerii calității aerului și apei, pentru conservarea peisajului și dezvoltarea economico-socială a zonelor de munte;

43.

susține că economia forestieră constituie în prezent un sector de activitate exploatat sub potențial în Europa, atât în ceea ce privește rolul acestui sector în protecția mediului, cât și în ceea ce privește produsele economice pe care le oferă (energie, construcții, materiale);

44.

invită instituțiile europene să includă în analiza teritoriilor europene pe care o întreprind, aspectele privind nevoile în materie de energie și capacitățile zonelor montane de a produce energie din surse regenerabile (hidroelectricitate, energie solară, eoliană, biomasă și lemn) și de a realiza construcții pasive;

45.

invită instituțiile europene, băncile publice naționale și regionale, precum și Fondul European de Carbon sau Bluenext să ia în considerare avantajele calității mediului montan (păduri, pajiști și pășuni alpine), acesta fiind un adevărat puț absorbant de CO2, care ar putea fi valorificat financiar prin sistemele de certificate sau de credite de carbon;

46.

reamintește că TEN energie, transport, TIC trebuie să includă o adevărată dimensiune teritorială și să țină cont de realitățile geografice, de mediu și umane ale regiunilor pe care le traversează pentru a deveni adevărate rețele europene de comunicație și de schimb la scară continentală, susținute de populațiile locale;

47.

propune să se ia în considerare, în reflecția europeană privind mobilitatea durabilă, experimentele privind transportul local integrat și durabil din orașele montane;

48.

insistă asupra necesității unei interconexiuni permanente între populațiile montane și marile concentrări de populație, în vederea realizării obiectivelor europene reînnoite în materie de creștere economică și ocuparea forței de muncă;

49.

solicită Comisiei Europene să facă toate eforturile pentru a reduce decalajul digital și a permite accesul tuturor teritoriilor și tuturor cetățenilor europeni la transmisiile terestre sau aeriene în bandă largă și, cât mai repede, la tehnologia VDSL, în cadrul inițiativei europene i2010 privind e-incluziunea;

50.

recomandă integrarea în politica externă și de vecinătate a dimensiunii montane a numeroase aspecte geopolitice internaționale, precum cele legate de apă și resurse naturale, de respectarea diversității culturale și a educației, de dezvoltarea economică durabilă și mișcările migratorii;

51.

recomandă Comisiei Europene să-și teritorializeze strategia de comunicare, pentru a se apropia de viața zilnică a cetățenilor europeni;

52.

recomandă integrarea unei dimensiuni teritoriale mai puternice în politicile europene și în procesul de decizie comunitară și comitologie, pentru îmbunătățirea democrației europene;

53.

invită Parlamentul European să identifice consecințele bugetare ale acțiunilor Uniunii Europene la nivelul fiecărei zone montane;

54.

recomandă ca politica de coeziune să fie coordonată prin parteneriate la nivelul zonelor montane, pentru a evita dispersia și a îmbunătăți dimensiunea strategică a măsurilor structurale;

55.

recomandă ca planificările operaționale ale celorlalte politici comunitare cu impact teritorial să se concerteze de asemenea la acest nivel pertinent, cel al zonei montane, pentru a defini strategiile transversale, integrate și parteneriale;

56.

sprijină demersul întreprins de Consiliul miniștrilor responsabili cu amenajarea teritoriului de a studia impactul schimbărilor climatice din zona montană în cadrul planului de acțiune de pe Agenda teritorială și cere Comisiei Europene să includă această problemă în lucrările și propunerile sale legislative;

57.

susține rolul central al politicii de coeziune în cadrul acestei strategii europene privind zonele montane și funcția pilot a obiectivului de coeziune teritorială și a programelor Interreg;

58.

solicită statelor membre și parlamentelor acestora să ia în considerare, în procedura de adoptare a regulamentului privind GECT, importanța vitală a unui instrument legislativ comun de promovare a cooperării teritoriale pentru zonele montane;

59.

evidențiază necesitatea luării în considerare, în cadrul politicilor privind concurența și piața internă, a rolului crucial al serviciilor de interes general, al parteneriatelor public-privat pentru economia montană și pentru găsirea de soluții la costurile economice și sociale suplimentare permanente ale acestor teritorii cu handicap natural permanent, pentru a evita depopularea și a valorifica avantajele pe care le oferă;

60.

solicită Comisiei Europene să consulte toți actorii și observatorii implicați în Convenția Alpină și Convenția Carpatică pentru a studia guvernanța și a evalua obiectivele acestora și pentru a aproba sau nu, pe această bază, ratificarea protocoalelor celei dintâi și semnarea și ratificarea celei de-a doua, și, în caz afirmativ, pentru a-și asuma un rol de catalizator în cadrul acestor Convenții transnaționale;

61.

propune proclamarea unui An european al muntelui și organizarea de către Comisie, împreună cu Comitetul Regiunilor, a unei conferințe europene bienale privind regiunile montane, după modelul conferinței din 2002;

62.

solicită Parlamentului European și Consiliului ca, în cursul audierilor care preced numirea comisarilor, să încredințeze competența privind zonele montane unui comisar unic, care să se ocupe, pe lângă celelalte competențe care îi revin, de coordonarea acțiunilor Colegiului legate de această chestiune teritorială transversală;

63.

solicită Comisiei Europene să emită într-o Carte verde privind viitorul politicilor europene propuneri vizând promovarea zonelor montane, premisă a unei strategii europene integrate și parteneriale pentru zone montane, pilotate de Comisia Europeană și statele membre, autoritățile regionale și locale, alături de actori din domeniile socioeconomic și protecției mediului, cu participarea asociațiilor reprezentative ale zonelor montane la nivel național și european.

9.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 257/41

—

consideră că este esențială o mai bună comunicare cu cetățenii europeni, prin implicarea acestora într-un dialog permanent, care să permită dezbateri democratice, într-o atmosferă de încredere și solidaritate, în vederea promovării spiritului european și facilitării asumării unei cetățenii europene active;

—

insistă asupra responsabilității comune a aleșilor la nivel național, regional și local de a include dimensiunea europeană în acțiunile lor; în consecință, solicită încurajarea parteneriatului dintre instituțiile UE, guvernele naționale, parlamentele naționale și autoritățile locale, pentru a li se furniza cetățenilor mai mult informații privind Europa și a li se transmite mesaje clare și obiective cu privire la măsurile adoptate la nivelul Uniunii Europene;

—

își exprimă satisfacția cu privire la noua fază Debate Europe a Planului D, care menține abordarea bazată pe acțiuni la nivel local și oferă un nou instrument care să permită menținerea legăturii cu populația, stabilirea de contacte între cetățeni și care să le ofere acestora posibilitatea de a acționa în parteneriat, în urma alegerilor europene și în contextul ratificării Tratatului de le Lisabona;

—

salută decizia Comisiei de a cofinanța o nouă serie de proiecte ale societății civile în cadrul Planului D și aprobă accentul pus pe cererile de propuneri și acțiuni descentralizate menite să sprijine proiectele locale; își exprimă deplina satisfacție cu privire la faptul că, în cadrul acestor cereri de propuneri, implicarea membrilor CoR și facilitarea dialogului cu factorii de decizie politică de la nivel local figurează printre principalele obiective; cu toate acestea, invită Comisia să se asigure că autoritățile locale și regionale sunt eligibile pentru astfel de cereri;

—

sugerează ca acțiunea Casa Europei să nu se limiteze la capitatele statelor membre, ci, conform unui set de criterii stabilite, să permită crearea de astfel de instituții și de către autoritățile regionale sau locale; în acest sens, salută intenția Comisiei de a dezvolta acțiunile în plan local, încurajând organizarea de dezbateri în afara capitalelor europene, cu participarea reprezentanțelor Comisiei și a centrelor „Europe Direct” din a doua generație, care vor fi înființate în 2009;

—

este gata să participe activ la inițiativele lansate de alt instituții, inclusiv la „summiturile cetățenilor” care ar putea fi organizate de Președinția UE.

Raportor

:

dna du GRANRUT (FR/PPE), consilier regional în Picardia

1.

susține inițiativa Comisiei Europene de a elabora o nouă strategie de comunicare cu cetățenii europeni, după cum dorește și Consiliul European, implicând mai strâns în această strategie instituțiile comunitare și statele membre și recunoscând importanța acțiunilor desfășurate la nivel regional și local;

2.

consideră că este esențială o mai bună comunicare cu cetățenii europeni, prin implicarea acestora într-un dialog permanent, care să permită dezbateri democratice, într-o atmosferă de încredere și solidaritate, în vederea promovării spiritului european și facilitării asumării unei cetățenii europene active;

3.

își manifestă din nou convingerea privind necesitatea imperativă de a promova, prin intermediul unui dialog descentralizat, reflecția asupra valorilor comune, a realizărilor construcției europene și a impactului politicilor comunitare asupra vieții cetățenilor, precum și asupra viitoarelor provocări pentru Uniunea Europeană și de a îmbunătăți cunoștințele cetățenilor europeni cu privire la Europa;

4.

insistă asupra responsabilității comune a aleșilor la nivel național, regional și local de a include dimensiunea europeană în acțiunile lor; în consecință, solicită încurajarea parteneriatului dintre guvernele naționale, parlamentele naționale și autoritățile locale în materie de comunicare, pentru a li se furniza cetățenilor mai mult informații privind Europa și a li se transmite mesaje clare și obiective cu privire la măsurile adoptate la nivelul Uniunii Europene;

5.

solicită, în consecință, Comisiei Europene să pună la dispoziția cetățenilor instrumente reale de participare; în acest sens, subliniază rolul principalelor mijloace de comunicare în masă, în special al internetului, ca instrumente de comunicare cu rol fundamental în realizarea apropierii față de cetățeni, în special pentru autoritățile locale și regionale;

6.

salută intenția Comisiei Europene de a consolida principiul parteneriatului dintre instituțiile Uniunii Europene și statele membre; insistă asupra necesității de a i se recunoaște rolul esențial, precum și pe cel al autorităților regionale și locale, în această privință; constată că, într-adevăr, Comisia a recunoscut că slaba cunoaștere a Uniunii este cauzată în principal de slaba implicare a statelor membre și a recunoscut, de asemenea, efectele pozitive ale comunicării descentralizate și necesitatea de a acționa la nivel local și regional;

7.

își exprimă satisfacția cu privire la noua fază Debate Europe a Planului D, care menține abordarea bazată pe acțiuni la nivel local și oferă un nou instrument care să permită menținerea legăturii cu populația, stabilirea de contacte între cetățeni și care să le ofere acestora posibilitatea de a acționa în parteneriat, în urma alegerilor europene și în contextul ratificării Tratatului de la Lisabona;

8.

invită Comisia Europeană să integreze cerința de comunicare în procesul de elaborare a fiecărei noi politici europene, în special a politicilor cu impact teritorial direct, cum sunt fondurile structurale și consideră că bugetul UE revizuit ar trebui să cuprindă un capitol privind comunicarea cu cetățenii;

9.

estimează că ar trebui să se profite de faza de ratificare a Tratatului de la Lisabona și de viitoarele alegeri europene pentru a încuraja o dezbatere reală pe tema Europei; în acest sens, acesta a instituit un grup de lucru specific, pentru a optimiza capacitatea de comunicare a membrilor săi cu cetățenii europeni pe tema Europei;

10.

reamintește conținutul declarațiilor dnei Wallström, comisar european, privind abordarea teritorială și rolul esențial al autorităților locale și regionale în transmiterea către cetățeni și explicarea sensului și efectelor pozitive ale acțiunii politice a Uniunii în domeniile dezvoltării economice, coeziunii teritoriale, mediului, securității și progresului social cu ocazia numeroaselor manifestări organizate în cadrul Planului D pe întreg teritoriul Uniunii;

11.

își reafirmă, în acest context, voința de a se baza pe termenii acordului de cooperare cu Comisia Europeană, în special având în vedere addendumul privind politica de comunicare, pentru a pune în practică organizarea de dezbateri și de manifestări pe teme legate de viața cotidiană a cetățenilor, cum ar fi locurile de muncă, securitatea, migrațiile, drepturile fundamentale, conservarea mediului, aprovizionarea cu energie, demonstrând astfel valoarea adăugată a politicii comunitare combinate cu competențele aleșilor de la nivel local;

12.

solicită ca persoanele de contact din cadrul reprezentanțelor Comisiei, desemnate în conformitate cu acordul de cooperare dintre CoR și Comisia Europeană, responsabile cu prezentarea la nivel regional și local a temelor acțiunilor de comunicare stabilite de Grupul interinstituțional de informare, să asigure circulația informațiilor între Comisie și membrii CoR. Rolul acestora este de a promova implicarea autorităților locale și regionale în evenimente descentralizate și în vizitele oficiale ale membrilor Comisiei în statele membre;

13.

reamintește că, dacă o nouă strategie în materie de comunicare necesită o mai mare interactivitate a instituțiilor Uniunii și a organelor sale comunitare, ea are, de asemenea, nevoie și de reacțiile „de pe teren”, pe care le pot analiza și transmite doar autoritățile locale, acestea fiind nivelul responsabil cel mai aproape de cetățeni și care cunoaște procesele de decizie ale Uniunii; în acest sens, reamintește termenii protocolului privind condițiile de aplicare a principiilor subsidiarității și proporționalității cuprinse în Tratatul de la Lisabona, care impun Comisiei Europene obligația de a ține seama, la elaborarea propunerilor legislative, de impactul financiar și administrativ al acestora asupra autorităților locale și regionale;

14.

constată că angajamentul actorilor locali și regionali și implicarea autorităților locale și regionale în consultările oficiale întreprinse de Comisia Europeană înainte de elaborarea de legislație consolidează acțiunea orașelor și a regiunilor ca vectori de informare și comunicare în cadrul Uniunii Europene și se înscrie în cadrul guvernanței pe mai multe niveluri. Această funcție de informare bidirecțională ar putea implica birourile regionale, reprezentanții autorităților locale la Bruxelles, precum și asociațiile naționale și europene ale aleșilor locali și regionali;

15.

atrage atenția asupra necesității unei mai bune adaptări a informațiilor privind Uniunea Europeană la diferitele grupuri-țintă de cetățeni, pentru ca acestea să corespundă realităților la nivel local;

16.

solicită studierea învățămintelor desprinse de pe urma manifestărilor organizate în cadrul Planului D de către autoritățile regionale și de către orașe, astfel cum sunt relatate în cele două rapoarte intermediare privind aplicarea de către Comitetul Regiunilor a comunicării descentralizate;

17.

salută decizia Comisiei de a cofinanța o nouă serie de proiecte ale societății civile în cadrul Planului D și aprobă accentul pus pe cererile de propuneri și acțiuni descentralizate menite să sprijine proiecte locale; își exprimă deplina satisfacție cu privire la faptul că, în cadrul acestor cererile de propuneri, implicarea membrilor CoR și facilitarea dialogului cu factorii de decizie politică de la nivel local figurează printre principalele obiective; cu toate acestea, invită Comisia să se asigure că autoritățile locale și regionale sunt eligibile pentru astfel de cereri;

18.

subliniază că, pentru a garanta eficacitatea fazei Debate Europe din cadrul Planului D în toate statele membre, este necesar să se dezvolte sinergiile între deputații europeni, reprezentanții aleși de la nivel local și regional, purtătorii de cuvânt ai guvernelor naționale, șefii reprezentanțelor Parlamentului European și Comisiei și reprezentanții asociațiilor naționale ale autorităților locale și regionale;

19.

sugerează ca acțiunea Casa Europei, respectiv punerea la dispoziție a unor spații publice menite să îi atragă pe cetățeni prin oferirea unei game largi de activități, să nu se limiteze la capitatele statelor membre, ci, conform unui set de criterii stabilite, să permită crearea de astfel de instituții și de către autoritățile regionale sau locale; în acest sens, salută intenția Comisiei de a dezvolta acțiunile în plan local, încurajând organizarea de dezbateri în afara capitalelor europene, cu participarea reprezentanțelor Comisiei și a centrelor „Europe Direct” din a doua generație, care vor fi înființate în 2009;

20.

subliniază că comunicarea cu tinerii trebuie să aibă ca scop transmiterea de informații care să îi ajute pe aceștia să conștientizeze faptul că este în interesul lor să se implice în procesul de integrare europeană;

21.

invită toate nivelurile de guvernare să vegheze ca tinerii să primească, în cadrul procesului de învățământ, informații de bază privind UE, pentru a înțelege mai bine care sunt atribuțiile acesteia, cum funcționează, cum acționează și ce posibilități oferă pentru viitorul lor personal și profesional, în confruntarea cu provocările secolului XXI;

22.

recomandă ca punerea în aplicare a acțiunilor de comunicare de către statele membre să se realizeze în colaborare cu reprezentanții aleși de la nivel local și regional, de exemplu prin organizarea de evenimente descentralizate în teritoriu și prin dezbateri regulate în cadrul Adunărilor locale și regionale pe tema politicilor UE curente, dacă este posibil, în prezența unui membru al Parlamentului European și a unui reprezentant al uneia dintre direcțiile generale ale Comisiei Europene, așa cum se întâmplă în cadrul parlamentelor naționale;

23.

reamintește că aleșii locali ar putea juca un rol esențial în lansarea unei comunicări bidirecționale care să permită transmiterea către cetățeni a informațiilor privind rolul și realitatea Uniunii Europene, să stimuleze reacția acestora la aceste informații, aducând astfel Europa mai aproape de locurile în care au fost aleși, dar și să transmită reacțiile „de pe teren”, adică opiniile publicului de la nivel local și regional responsabililor însărcinați cu pregătirea acțiunilor politice ale UE și cu deciziile referitoare la acestea;

24.

insistă asupra rolului partidelor politice în domeniul comunicării la nivel local și regional pentru promovarea proiectului european și îi încurajează pe aleșii de la nivel local și regional să formeze tineri oameni politici în domeniul afacerilor europene, astfel încât factorii de decizie de mâine să fie capabili să integreze în acțiunile lor și dimensiunea europeană;

25.

consideră esențial ca textul Tratatului de la Lisabona să facă obiectul unei prezentări clare și fiabile a beneficiilor pe care le reprezintă, a liniilor de gândire pe care le urmează și a ameliorărilor pe care le presupune în ceea ce privește transparența, eficiența și legitimitatea acțiunilor Uniunii Europene și implicarea cetățenilor în elaborarea politicilor sale;

26.

propune desfășurarea, în cadrul consiliilor regionale și locale, a unei sesiuni speciale deschise membrilor Comitetului Regiunilor și ai Parlamentului European provenind din aceleași circumscripții electorale și consacrate realizărilor integrării europene și funcționării instituționale a Uniunii Europene, care ar putea avea loc, spre exemplu, de ziua Europei (9 mai);

27.

anunță acțiunile prioritare programate de Comitetul Regiunilor pentru anul 2008 în materie de comunicare:

28.

dorește să colaboreze mai strâns cu Comisia Europeană pentru elaborarea unui „plan de lucru” pe baza inițiativelor de comunicare din cadrul cooperării interinstituționale și să-și multiplice parteneriatele bilaterale de gestionare operațională cu statele membre;

29.

este gata să participe activ la inițiativele lansate de alt instituții, inclusiv la „summiturile cetățenilor” care ar putea fi organizate de Președinția UE;

30.

are convingerea că existența unui cadru interinstituțional de informare și comunicare ar susține principiul parteneriatului dintre instituțiile și organele comunitare, statele membre și autoritățile regionale și locale, acest cadru trebuind să beneficieze de mijloacele financiare adecvate;

31.

subliniază valoarea adăugată adusă de participarea sa la lucrările Grupului interinstituțional de informare (GII), dorește să își prezinte în fiecare an programul anual de comunicare descentralizată și, prin urmare, solicită să fie implicat în elaborarea programului interinstituțional anual pe această temă;

32.

se declară în favoarea evaluării activităților Grupului interinstituțional de informare, pentru a se stabili dacă sunt posibile îmbunătățiri, iar dacă este necesară crearea unui grup de coordonare a punerii în aplicare a orientărilor stabilite de G.I.I., este dispus să facă parte din acest grup;

33.

salută ocazia de a participa la dezbaterea anuală interinstituțională pe tema comunicării și, prin urmare, solicită ca și contribuția sa să fie recunoscută, pe lângă cele ale Comisiei Europene, Parlamentului European și Consiliului, drept cea a unui participant-cheie la strategia de comunicare descentralizată;

34.

insistă că, pentru a atinge obiectivul de îmbunătățire a cunoștințelor cetățenilor UE cu privire la Uniunea Europeană, trebuie create canale de comunicare moderne mai numeroase, mai eficiente și mai ușor de accesat. Ar trebui dezvoltată colaborarea dintre autoritățile locale și regionale și mass-media și ar trebui utilizate noile tehnologii;

35.

își exprimă satisfacția legată de lansarea, în acest an, a proiectului Comisiei Europene privind rețelele de informare pilot, menit să implice mai mult parlamentele naționale în dezbaterea europeană și, în acest sens, solicită asocierea sa la această inițiativă, precum și pe cea a parlamentelor regionale și a aleșilor locali sau regionali;

36.

solicită Comisiei Europene ca site-urile reprezentanțelor sale în cele 27 de state membre să fie interconectate cu site-urile asociațiilor naționale ale autorităților locale și regionale, ale orașelor și ale regiunilor și ca informațiile transmise să fie adaptate la contextul local, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor europene;

37.

recomandă ca site-ul Europa să cuprindă o pagină specifică privind rolul autorităților locale și regionale în procesul decizional european, care să pună în evidență faptul că aproape 75 % din legislația europeană este pusă în aplicare la nivel local și regional; această pagină ar trebui să includă și o legătură spre site-ul Comitetului Regiunilor și legături spre site-urile asociațiilor europene și naționale ale autorităților locale și regionale care doresc acest lucru;

38.

subliniază importanța inițiativei Comisiei Europene de e-participare, inițiativă menită să încurajeze cetățenii să participe la elaborarea politicilor, în special la nivel local și regional, și, în acest context, invită autoritățile locale și regionale să își dezvolte site-urile de internet locale, astfel încât cetățenii să își poată exprima opiniile în cadrul consultărilor sau al unor interacțiuni online, în special în ceea ce privește așteptările lor legate de politicile europene;

39.

invită Comisia Europeană să includă clipurile video produse de Comitetul Regiunilor pe site-ul EU Tube;

40.

în sfârșit, solicită Comisiei Europene să pună la dispoziția aleșilor locali și regionali o platformă de dezbatere pe site-ul Europa pentru a răspunde întrebărilor publicului, spre exemplu în cadrul forumului Debate Europe, această inițiativă putând crește interacțiunea dintre membrii CoR și cetățenii din statele lor membre respective;

41.

atrage atenția asupra importanței existenței unei multitudini de canale de informare și comunicare, pentru ca toți cetățenii Uniunii Europene să poată beneficia de acestea și să poată obține informații cu privire la UE în mod egal.

9.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 257/46

—

salută inițiativa Comisiei Europene de a desemna anul 2009 ca An european al creativității și inovării. Potențialul creativ al Europei reprezintă un element-cheie pentru îndeplinirea Obiectivelor de la Lisabona, astfel încât economia europeană să devină cea mai inovatoare economie bazată pe cunoaștere;

—

constată că, în orașele și regiunile europene și la nivel regional, cultura, creativitatea și inovarea reprezintă surse-cheie de creștere economică, investiții și de creare a unor noi locuri de muncă;

—

evidențiază importanța specială a educației timpurii, a învățământului preșcolar și de nivel primar, pentru dezvoltarea competențelor de bază, respectiv a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor care, în societățile europene moderne, fac posibilă desfășurarea cu succes a vieții și a muncii și acumularea de noi cunoștințe;

—

subliniază faptul că inițiativa realizează o corelare ideală cu Anul dialogului intercultural. Legătura dintre tematicile mai multor Ani europeni sprijină obiectivul ca prin intermediul acestor activități să fie obținute efecte pe termen mediu și lung;

—

constată absența oricărei finanțări specifice pentru Anul creativității și inovației. În cazul în care creativitatea este înțeleasă ca un ingredient vital pentru dezvoltarea socială europeană, aceasta nu ar trebui limitată doar la domeniile educației și culturii. Gândirea interdisciplinară duce la soluții noi și creative.

Raportor

:

Gerd HARMS (DE-PSE), reprezentantul plenipotențiar al landului Brandenburg însărcinat cu afaceri federale și europene și secretar de stat pe lângă Cancelaria landului Brandenburg

1.

salută inițiativa Comisiei Europene de a desemna anul 2009 ca An european al creativității și inovării. Creativitatea, așa cum a fost definită, pe bună dreptate, în cadrul propunerii Comisiei, într-un sens general, ca o capacitate de a găsi noi soluții în cele mai diverse domenii ale activității umane, este o condiție indispensabilă pentru realizarea unor inovații tehnice, culturale și sociale. Punerea în aplicare a Obiectivelor de la Lisabona, care ar trebuie să facă din Europa cea mai inovatoare societate bazată pe cunoaștere, se bazează pe potențialul creativ al Europei;

2.

este de acord cu analiza realizată de Comisie privind condițiile de bază pentru dezvoltarea creativității și inovării. În acest context, CoR evidențiază rolul important al educației timpurii, dinaintea școlarizării și a educației din școala primară, pentru dezvoltarea competențelor fundamentale, înțelese ca fiind cunoștințe, abilități și atitudini care, în societățile europene moderne, fac posibilă desfășurarea cu succes a vieții și a muncii, precum și însușirea unor cunoștințe noi;

3.

sprijină opinia Comisiei privind importanța educației în cultivarea creativității și consideră că această creativitate nu trebuie redusă numai la educația preșcolară și la cea din primii ani de școală. Cu toate acestea, orele de muzică ar trebui să-și păstreze importanța pe parcursul întregii perioade de școlarizare. Creativitatea nu trebuie redusă la așa-numitele „materii creative”. Capacitatea de rezolvare creativă a problemelor și gândirea inovatoare trebuie să fie parte integrantă a tuturor proceselor de educație formală. CoR subliniază în mod deosebit importanța multilingvismului în acest context;

4.

subliniază nevoia de a asigura nu numai promovarea excelenței și rezultatelor de valoare, ci și a unui nivel ridicat de învățământ și formare pentru populația din toate regiunile, acest lucru fiind un element de bază pentru prosperitatea individuală și colectivă și pentru capacitatea de inovare a regiunilor;

5.

subliniază că în orașele și regiunile europene și la nivel local, cultura, creativitatea și inovarea reprezintă sursele esențiale ale creșterii economice, ale investițiilor și ale creării de noi locuri de muncă. Dezvoltarea potențialului creativ și a capacității de inovare ale unei regiuni reprezintă condiția succesului acestei regiuni în cadrul concurenței europene și mondiale. Autoritățile locale și regionale sunt în general responsabile de organizarea învățării pe tot parcursul vieții, de politicile active ale pieței forței de muncă, de dezvoltarea strategiilor regionale de inovare și promovarea ramurilor inovatoare și creative ale economiei;

6.

evidențiază din nou importanța majoră a autorităților locale și a regiunilor în dezvoltarea unor medii inovatoare. În acest sens, sunt importante politicile de inovare, centrele tehnologice, incubatoarele de afaceri, parcurile științifice și capitalurile de risc la nivel local;

7.

atrage atenția asupra faptului că acest lucru nu este valabil numai pentru economia creativă și pentru industriile moderne bazate pe cunoaștere. Mai degrabă provocările sociale și economice ale societăților moderne au nevoie, la toate nivelurile, de soluții creative pentru provocările sociale, ecologice și economice;

8.

salută în mod special faptul că în propunerea legislativă a Comisiei se apreciază în mod explicit rolul autorităților regionale și locale, deoarece:

9.

este de acord cu aceste evaluări și se angajează pentru o participare extinsă a autorităților locale și regionale la Anul european al creativității și inovării;

10.

susține obiectivele care vor fi formulate pentru Anul creativității și inovării (articolul 2). Abordarea largă a acestor obiective permite o înțelegere cuprinzătoare a dezvoltării și utilizării potențialului creativ în Europa și evitarea reducerii acestui potențial la aspecte artistice și muzicale. Consideră necesar ca în Anul creativității și inovării să fie promovate și evidențiate în mod special activități interdisciplinare dintre centrele de învățare pe tot parcursul vieții, instituțiile și actorii din domeniul culturii, economiei, științei și al societății civile. În același timp, este necesară promovarea învățării creative, care să se bazeze pe urmărirea dezvoltării cunoștințelor, spre deosebire de învățarea bazată pe imitare și pe memorie;

11.

subliniază faptul că inițiativa realizează o corelare ideală cu Anul dialogului intercultural. Legătura dintre tematicile mai multor Ani europeni sprijină obiectivul ca prin intermediul acestor activități să fie obținute efecte pe termen mediu și lung. Activitățile din cadrul Anului dialogului intercultural vizează realizarea unei societăți europene deschise, tolerante și flexibile și se află într-o strânsă legătură cu creativitatea și inovarea. Tocmai confruntarea și contactul cu alte forme de expresie și orientări culturale pot stimula creativitatea și pot facilita noi abordări a propriilor probleme;

12.

ia la cunoștință faptul că Comisia se referă în special la cerințele exprimate de către Parlamentul European și Consiliu în privința competențelor-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții. În avizul său, CoR face referire la această recomandare (1), în care s-a evidențiat deosebita importanță a abilităților matematice și științifice. În același timp, CoR a evidențiat importanța promovării femeilor în aceste domenii prin intermediul instrumentelor învățării pe tot parcursul vieții. În viitor, societățile europene se vor baza într-o măsură și mai mare pe atragerea persoanelor tinere, în special a femeilor tinere, către instituții de formare profesională tehnico-științifice, studii și cariere de inginerie științifică;

13.

constată că interacțiunea dintre viața profesională, societate și educația superioară reprezintă o condiție prealabilă importantă pentru inovare și creștere economică la nivel local și regional. Este nevoie de o infrastructură incluzivă și nediscriminatorie pentru încurajarea cetățeniei active și a responsabilității comune pentru coeziunea teritorială și dezvoltarea durabilă;

14.

se pronunță în favoarea unui nivel mai ridicat al învățământului și formării, cu scopul de a optimiza valoarea celor mai importante resurse ale Europei, și anume tinerii săi. Acest învățământ ar trebui să pună accentul în special pe studierea tehnologiei, pentru accelerarea cercetării, dezvoltării și inovării europene, având totodată în vedere să se predea în mod suficient materiile umaniste și valorile asociate acestora; este important să se acorde cursurilor de istorie și cultură europeană atenția pe care o merită în cadrul sistemului de învățământ;

15.

a atras atenția în mod repetat asupra importanței deosebite a promovării cercetării, a formării tinerilor cercetători, a sprijinirii mobilității cercetătorilor și a sprijinirii cooperării științifice la nivel internațional. Dezvoltarea unui climat favorabil cercetării, promovarea brevetelor și protecția eficientă a acestora sprijină procesele inovatoare din cadrul societății și economiei;

16.

subliniază nevoia de a crea norme și drepturi de protecție pentru proprietatea intelectuală și de elaborarea unei Carte europene privind gestionarea proprietății intelectuale;

17.

subliniază în acest context importanța deosebită a Fondurilor Structurale, în special a Fondului pentru dezvoltare regională, pentru sprijinirea și punerea în aplicare a descoperirilor științifice și a produselor și proceselor inovatoare;

18.

regretă faptul că această inițiativă este înaintată abia acum. Din cauză că nu s-a înregistrat un avans suficient în timpul scurt aflat la dispoziție, succesul Anului este în pericol. De aceea, o importanță deosebită o are faptul că acum Comisia depune toate eforturile pentru a integra cât mai mulți parteneri în acest proces;

19.

evidențiază rolul deosebit al mass-media audiovizuale la dezvoltarea unui mediu creativ. Legătura dintre dezvoltarea talentelor, instituțiile de formare de excelență și domeniul mass-media conduce în multe regiuni din Europa la structuri economice de succes. În cadrul Anului creativității și inovării ar trebui acordată o atenție deosebită acestor evoluții;

20.

regretă faptul că propunerea Comisei nu se referă la multitudinea posibilităților oferite de programele europene de mobilitate. Mobilitatea în formarea profesională și experiența schimbului între regiunile Europei pot contribui într-o măsură semnificativă la stimularea potențialului creativ și inovator la persoanele tinere;

21.

regretă și faptul că propunerea nu conține sugestii privind evaluarea succesului inițiativei și că nu sunt descrise condițiile necesare realizării obiectivelor;

22.

este de părere că Anul creativității și inovării poate avea succes numai dacă totalitatea sarcinilor este preluată de Comisie și dacă posibilitățile sunt exploatate de toate Direcțiile Generale. În afară de aceasta, este nevoie de sprijinul puternic din partea statelor membre, a orașelor și a regiunilor și autorităților locale și regionale. De aceea CoR solicită ca în organizarea Anului, pe lângă politica educațională, să fie incluse și alte domenii politice;

23.

atrage atenția asupra faptului că promovarea creativității și a inovării este parte integrantă a multor concepte de dezvoltare regională și locală. În cadrul organizării Anului creativității și inovării ar trebui evitată impresia că aceste resurse ar trebui descoperite exclusiv prin inițiativele Comisiei. Tocmai în acest An ar trebui evidențiate abordările de succes din cadrul autorităților locale, regiunilor și statelor membre și ar trebui sprijinită difuzarea de exemple de cele mai bune practici. În cazul tuturor inițiativelor Comisiei trebuie garantat principiul subsidiarității;

24.

face referire la diversitatea experiențelor autorităților locale și regionale, precum și ale organizațiilor din societatea civilă, experiențe care își găsesc de exemplu expresia în acțiuni din cadrul politicii locale și regionale sau cu ocazia evenimentului „Open Days”, organizat de CoR. Aceste experiențe arată multiplele căi pentru dezvoltarea și sprijinirea creativității și inovării, care caracterizează autoritățile locale și regiunile europene;

25.

constată că pentru organizarea Anului nu stau la dispoziție mijloace financiare speciale. În privința modalităților de finanțare a activităților, propunerea Comisiei se referă explicit numai la programele „Învățare pe tot parcursul vieții 2007-2013” și „Cultura 2007-2013”. Problemele abordate privind creativitatea și inovarea depășesc însă mult cadrul acestor programe. În special domeniul științelor, ar trebui aduse în discuție colaborarea dintre economie și știință, domeniul mobilității europene, problema dezvoltării teritoriilor rurale, politica socială, dar și altele aspecte. În cazul în care creativitatea este înțeleasă ca un ingredient vital pentru dezvoltarea socială europeană, aceasta nu ar trebui limitată doar la domeniile educației și culturii. Gândirea interdisciplinară duce la soluții noi și creative;

26.

în cadrul punctului 4.4 al propunerii Comisiei se menționează „reorientarea activităților de comunicare în jurul temelor acestui An european”. În cadrul măsurilor, această reorientare nu este descrisă mai detaliat. CoR trebuie să considere necesar să coordoneze aceste măsuri la nivel comunitar, național, regional și local;

27.

sprijină Comisia și se oferă să colaboreze cu aceasta la organizarea Anului european al creativității și inovării. Orașele, regiunile și autoritățile locale și regionale reprezintă partenerii naturali ai acestui proiect și locul în care iau naștere o multitudine de soluții creative. CoR așteaptă din partea Comisiei implicarea totală în activități, precum și o informare timpurie și cuprinzătoare cu privire la toate acțiunile.

9.10.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 257/51

—

dorește să se asigure că noul cadru de reglementare nu aduce atingere obiectivelor politicii culturale și în domeniul mass-mediei ale diverselor state membre și că ia în considerare necesitățile specifice ale zonelor rurale, ale regiunilor cu o densitate scăzută a populației, ale regiunilor ultraperiferice și ale marilor conurbații, precum și ale minorităților culturale sau etnice;

—

nu este de acord cu măsurile de armonizare în material gestionării spectrului radioelectric propuse de Comisia Europeană. Această gestionare ar trebui să rămână o competență a statelor membre, în măsura respectării acordurilor internaționale; pentru aceasta trebuie garantată o bandă spectrală suficient de amplă serviciilor de radiodifuziune pentru ca acestea să își poată îndeplini misiunile de conținut;

—

respinge noua soluție propusă în ceea ce privește separarea funcțională a întreprinderilor și dreptul de veto al Comisiei cu privire la anumite măsuri de corecție aplicate de autoritățile de reglementare naționale. Solicită cu fermitate acestor autorități să ia în considerare diferențele culturale și lingvistice locale și regionale, la analizarea și definirea piețelor corespunzătoare;

—

apreciază efortul Comisiei de îmbunătățire a protecției consumatorilor și a drepturilor utilizatorilor, în special în ceea ce privește mai buna informare a consumatorilor în legătură cu prețurile și condițiile de furnizare, îmbunătățind protecția datelor cu caracter personal și securitatea și facilitând accesul în special la serviciile de urgență; cu toate acestea își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește posibilele efecte financiare și economice ale acestor propuneri asupra operatorilor de servicii regionale sau locale;

—

consideră că înființarea unei Autorități europene a piețelor de comunicații electronice, implicând un transfer substanțial de competențe ale fiecărui stat membru în favoarea Comisiei Europene în ceea ce privește reglementarea piețelor, ar duce la un dezechilibru de repartizare a atribuțiilor între autoritățile de reglementare naționale și cele europene; în consecință, pledează pentru înființarea unui organism al autorităților europene de reglementare în sectorul telecomunicațiilor, care ar integra Grupul autorităților europene de reglementare în dreptul comunitar.

Raportor

:

Marc SCHAEFER (LU/PSE), membru al Consiliului municipal Vianden

1.

salută obiectivul Comisiei de consolidare a deschiderii piețelor de telecomunicații către concurență și de încurajare a investițiilor în rețele de mare viteză (indiferent de tipul tehnologiei: fixă, mobilă și prin satelit), precum și obiectivul de a asigura o gestionare optimizată a spectrului în cadrul pieței interne, în contextul digitalizării serviciilor audiovizuale;

2.

trebuie să asigure faptul că noul cadru de reglementare nu conține măsuri care ar putea avea un impact negativ asupra obiectivelor politicilor culturale și ale mass-mediei din diferitele state membre;

3.

trebuie, de asemenea, să asigure respectarea intereselor minorităților culturale și etnice, precum și necesitățile regionale, la crearea noilor mecanisme de reglementare (în special în ceea ce privește gestionarea spectrului);

4.

ar dori să fie incluse în cadrul de reglementare propus mecanisme în favoarea dezvoltării accesului la internet în bandă largă în zonele rurale, cu o densitate redusă a populației, și în regiunile ultraperiferice; cu toate acestea, nu ar trebui să se piardă din vedere că ar putea fi necesar ca autoritățile locale și regionale, în special în conurbații, să investească în dezvoltarea TIC și a infrastructurii;

5.

apreciază efortul Comisiei de îmbunătățire a protecției consumatorilor, în special în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, securitatea și accesul mai amplu la serviciile de comunicații electronice și la serviciile de urgență al tuturor categoriilor de utilizatori, inclusiv al persoanelor cu handicap; cu toate acestea își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește posibilele efecte financiare și economice ale acestor propuneri, în special asupra operatorilor de servicii regionale sau locale;

6.

apreciază eforturile Comisiei de dezvoltare a unor servicii paneuropene, cu condiția ca aceste servicii să fie dezvoltate avându-se în vedere diferențele naționale și regionale, precum și necesitățile tehnologice și economice ale actorilor economici cu o putere economică mai scăzută;

7.

atrage atenția Comisiei asupra diversității geografice a piețelor naționale, regionale, chiar și locale, ceea ce ar putea implica, prin urmare, necesitatea unei diferențieri și a unei diversități de mecanisme și proceduri de reglementare, cum ar fi segmentarea geografică;

8.

își exprimă scepticismul în ceea ce privește posibila valoare adăugată a unora din noile măsuri propuse, întrucât ele vor afecta toate statele membre, indiferent de circumstanțele lor specifice sau de progresele înregistrate pe plan național sau regional. Într-adevăr, în contextul reglementării piețelor telecomunicațiilor și al gestionării spectrului, ideea de a transfera competențe sporite la nivel comunitar suscită îngrijorare în cadrul CoR;

9.

consideră că propunerile Comisiei deschid calea aplicării mai coerente a normelor UE, în vederea realizării pieței unice în domeniul comunicațiilor electronice;

10.

salută recomandarea Comisiei (1) de a se reduce în mod considerabil numărul de piețe cu reglementare ex ante; în acest fel, reglementarea, acolo unde rămâne necesară, va deveni mai eficientă și mai simplă atât pentru operatori, cât și pentru autoritățile naționale de reglementare;

11.

apreciază propunerile Comisiei de a crea mecanisme mai bune de coordonare și armonizare a cadrelor de reglementare ale diferitelor state membre, precum și proceduri de coordonare, negociere și consultare între diferitele autorități naționale de reglementare;

12.

împărtășește opinia Comisiei, și anume că o gestionare mai eficientă a spectrului radioelectric este importantă pentru a facilita accesul operatorilor și pentru a promova inovarea și diversitatea culturală;

13.

împărtășește opinia Comisiei referitoare la necesitatea de a asigura colocarea și punerea în comun a resurselor pentru furnizorii de rețele de comunicații electronice, cu condiția ca această punere în comun să fie realizabilă din punct de vedere tehnic și ca, la o astfel de operațiune, costurile să poată fi alocate în mod echitabil;

14.

susține punctul de vedere al Comisiei privind importanța armonizării numerotării în cadrul Comunității, atunci când aceasta contribuie la funcționarea pieței interne sau la dezvoltarea serviciilor paneuropene; cu toate acestea, CoR consideră că statele membre sunt competente pentru luarea tuturor măsurilor pentru această armonizare, care se poate realiza în cadrul existent al Grupului autorităților europene de reglementare;

15.

consideră că statele membre ar trebui să rămână în continuare singurele competente în definirea atribuțiilor spectrului pentru serviciile care fac posibilă diversitatea lingvistică și culturală și asigură pluralitatea mass-mediei;

16.

consideră că nu este necesară impunerea unei separări funcționale ca măsură suplimentară în favoarea liberalizării piețelor și este de părere că metoda cea mai eficientă este concurența bazată pe infrastructură; în opinia CoR, cadrul de reglementare existent permite deja măsuri de separare, cum ar fi separarea funcțională;

17.

consideră că documentul ar trebui să rețină toate referințele la procedurile prevăzute de acordurile internaționale referitoare la gestionarea spectrului radioelectric, întrucât aceste acorduri sunt în vigoare și reprezintă un cadru de reglementare mai amplu decât cel al Uniunii;

18.

susține eforturile Comisiei de întărire și sporire a protecției consumatorilor și a drepturilor utilizatorilor în sectorul comunicațiilor electronice, în special prin o mai bună informare a consumatorilor în legătură cu prețul și condițiile prestării serviciilor și prin facilitarea accesului și a utilizării comunicațiilor electronice, inclusiv a serviciilor de urgență, de către utilizatorii cu handicap;

19.

apreciază propunerile menite să întărească protecția vieții private și a datelor cu caracter personal în sectorul comunicațiilor electronice, în special prin întărirea dispozițiilor referitoare la securitate și prin îmbunătățirea mecanismelor coercitive;

20.

atrage atenția Comisiei asupra necesităților consumatorilor din regiunile sărace din punct de vedere economic și din cele rurale, cu acces dificil din punct de vedere geografic, regiunile ultraperiferice sau din regiunile cu o densitate redusă a populației;

21.

atrage atenția Comisiei asupra faptului că anumite măsuri menite să asigure securitatea rețelelor și protecția consumatorilor implică o coordonare și o punere în aplicare la nivel internațional, mai curând decât la nivel comunitar;

22.

atrage atenția Comisiei asupra faptului că anumite măsuri propuse în directiva în cauză implică realizarea unor investiții considerabile în infrastructuri tehnice (de exemplu, un număr de apel de urgență unic sau identificarea localizării geografice a apelantului); aceste investiții pot părea inaccesibile operatorilor de servicii pe scară redusă, cum ar fi operatorii locali sau regionali;

23.

apreciază eforturile Comisiei menite să favorizeze portabilitatea numerelor între rețelele fixe și cele mobile;

24.

dorește să atragă atenția Comisiei asupra necesităților specifice ale regiunilor rurale care dispun, adesea, de o infrastructură foarte limitată bazată doar pe rețeaua operatorului tradițional și ar dori să se elaboreze măsuri specifice, de exemplu prin intermediul fondurilor structurale în favoarea acestor regiuni; dorește, de asemenea, să atragă atenția asupra limitărilor și costurilor structurale suplimentare pe care le suportă în mod permanent regiunile ultraperiferice în materie de comunicații electronice; din aceste considerente, trebuie elaborate măsuri specifice pentru ca cetățenii acestor teritorii să beneficieze de aceleași condiții ca ale cetățenilor din restul continentului european;

25.

consideră că regulile „must carry” pentru serviciile de radiodifuziune trebuie să fie extinse la toate serviciile adiționale și revizuite în mod regulat;

26.

consideră că instituirea unei autorități europene a telecomunicațiilor, care, de altfel s-ar adăuga sistemului instituțional actual de reglementare a piețelor comunicațiilor electronice, nu este compatibilă cu principiile subsidiarității și proporționalității și riscă să adauge un nivel de complexitate, mai curând decât să simplifice procesul care face obiectul pachetului de propuneri;

27.

este așadar, de acord cu înființarea unui Organism al autorităților europene de reglementare în domeniul telecomunicațiilor. Acest organism și-ar putea asuma numeroase funcții menționate în propunerea de înființare a unei Autorități europene pentru piața de comunicații electronice (EECMA) și să împartă cu Autoritatea multe dintre elementele atribuite de propunere Autorității, fără a avea caracteristicile unei agenții, evitând, astfel, posibile probleme cu EECMA.